Predică la Duminica a 29-a după Rusalii

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Preacucernici Părinți, Iubiți credincioși:

Evanghelia din Duminica a 29-a după Rusalii ne prezintă una din minunile săvârșite de
Mântuitorul nostru Iisus Hristos și anume vindecarea celor 10 leproși. Această minune ne este
relatată de Sf. Evanghelist Luca, cap. 17, vs 12-19 și are loc în timp ce Mântuitorul se afla în
drum din Galileea – partea de nord a Țării Sfinte- înspre Ierusalim, în apropierea unui sat situat
la hotarele Galileei cu Samaria.

Evanghelia ne spune că la intrarea într-un sat, îl întâmpină zece bărbați leproși, care îi strigau
de departe: „Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi!” (Luca 17, 13). Și lui Iisus i s-a făcut milă de
ei. Cuvântul cheie „milă” ne amintește încă odată de toată nenorocirea pe care o implica lepra.
Aceasta era o boală foarte contagioasă, care pur și simplu măcina și putrezea trupul omului
încetul cu încetul. De aceea leproșii erau scoși afară din cetăți și izolați în colonii. Pentru această
categorie de persoane nu existau spitale. Trebuiau să locuiască în peșteri, în văi ascunse, în locuri
izolate și părăsite, ca nimeni să nu poată veni în atingere cu ei.

Acolo li se aducea hrană, din mila părinților, a rudelor, a cunoscuților a oamenilor cu inimă
față de ei. Hrana se punea în vase care erau lăsate departe de ei, pe care, leproșii veneau și le
luau. Izolarea producea și o suferință sufletească cumplită. Era îngrozitor pentru ei să-i vadă pe
cei dragi, pe părinți, pe copii, pe cei din casa lor și să nu se poată apropia de ei. Când nu mai
aveau mâncare, plecau să cerșească, intrau și în sate, dar trebuia să o ceară de la distanță.

Așadar, făcându-i-se milă de ei, Iisus nu întârzie cu răspunsul Său. Nu le cere credință, nu le
pune nici o întrebare, nici o condiție, ci le spune: „Mergeți și vă arătați preoților!”(Luca 17, 14).Îi
trimite să se arate preoților, pentru că, în astfel de cazuri, potrivit Legii Vechiului Testament
(Levitic 13-14), doar preotul urma să constate vindecarea și ca urmare, să pronunțe reinttegrarea
în societate a celui ce fusese izolat.

Așadar pe când ei mergeau pe cale, spre preoți, cei zece s-au vindecat. Alte detalii despre
circumstanțele vindecării lor nu avem. Textul ne spune doar atât: că-n timp ce ei mergeau, s-au
curățit” (Luca 17, 14). Evanghelia ne spune în continuare că unul dintre ei, care era samarinean,
ceea ce înseamnă că ceilalți nouă erau iudei, văzând că s-a vindecat, a socotit că cel dintâi lucru
pe care ar trebui să-l facă ar fi acela de-a se întoarce și a-i mulțumi Binefăcătorului său. Astfel că
venind: „a căzut cu fața la picioarele lui Iisus și i-a mulțumit” (Luca 17, 16). El a socotit că mai
important era ce va spune Dumnezeu despre el, după marea Sa milostivire pe care i-a arătat-o.
Așadar, instanța supremă pentru cel vindecat a devenit Dumnezeu, nu omul. De aceea,
Dumnezeu L-a și vindecat: „Scoală-te și du-te; credința ta te-a izbăvit” (Luca 17, 19).

Iubiți credincioși:

Evanghelia din această Duminică este foarte actuală, pentru că ne pune în față credința
nemărginită pe care trebuie să o aibă un creștin mărturisitor mai ales în zilele noastre. Câte
binefaceri nu ne-a oferit Dumnezeu în viața noastră? Dacă stăm să reflectăm mai mult asupra
acestei teme ne vom da seama că binefacerile date de Dumnezeu în viața noastră sunt multe și
cea mai concretă este însăși sănătatea pe care ne-a oferit-o până acum, în plină pandemie datorită
credinței noastre puternice și a statorniciei noastre în credință ! El ne-a ferit de boala cumplită
care a cuprins întreaga planetă, până acum, pe toți cei care suntem prezenți acum la această
Sfântă Liturghie! El i-a cruțat pe toți cei care cu credință tare și fără frică, au venit să se
împărtășească cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, în aceste momente de pandemie. De
câte necazuri nu ne-a ferit Bunul Dumnezeu până în prezent?...De aceea trebuie să fim mereu
recunoscători și mulțumitori pentru tot ceea ce El ne-a oferit și ne va mai oferi.