cea mai mare dintre victorii.

Iată de ce Mitropolitul Bartolomeu Anania își începea

ampla meditație intitulată ulterior „Cartea deschisă a împărăției” cu aceste cuvinte
memorabile: „Împărăția lui Dumnezeu este o realitate despre care noi, după două
milenii de teologie
- sistematică, știm mult mai puțin decât tâlharul de pe cruce”.
Străpuns de inefabilul har al pocăinței, acesta a cerut un loc în memoria divină și
poarta mântuitoarei neuitări i s-a deschis. Împărăția în care a crezut brusc și total
l-a primit, iar Cel care l-a dus acolo a fost Răstignitul biruitor. Nu poate fi o lecție
mai pătrunzătoare despre pocăință decât aceea dramatică și pururi vie a lui
Dismas.
Sursa: http://ziarullumina.ro Pr. Marius Ciobotă

Program săptămânal
Buletin parohial nr. 417 /8 Ianuarie 2023
Duminică, 8 Ianuarie - Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul; Sf. Cuv. Domnica;
Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului); Ap. Duminica după Botezul Domnului
Efeseni IV, 7-13; Ev. Matei IV, 12-17; (Începutul propovăduirii Domnului)
8:00 – 12:00 – Utrenie, Sfânta Liturghie
Luni, 9 Ianuarie - Sf. Mc. Polieuct; Sf. Ier. Petru, ep. Sevastiei
Să ne rugăm pentru pacea lumii...()
Marți, 10 Ianuarie – Sf. Ier. Grigorie, ep. Nyssei; †) Sf. Cuv. Antipa de la
Calapodești; Sf. Ier. Dometian, ep. Melitenei;
1982 - Antonie (Plămădeală) este ales Mitropolit al Ardealului
Nu există nici măcar o singură poruncă dată de
Miercuri, 11 Ianuarie – † Sf. Cuv. Teodosie, începătorul vieții călugărești Dumnezeu, care să nu fi fost încălcată de către oameni și iarăși
de obște din Palestina; Sf. Cuv. Vitalie nu există nici măcar o singură poruncă pe care oamenii să o fi
6:00 – 8:00 – Sfânta Liturghie
17:00 – Taina Sfântului Maslu împlinit fără să cârtească sau să se plângă. Și iarăși nu există nici
1865 - IPS Nifon Rusailă devine Mitropolit primat al României
347 – Se naște Teodosie cel Mare, împărat roman între anii 379-395 măcar o singură poruncă dată de Dumnezeu, pe care Domnul
Joi, 12 Ianuarie – Sf. Mc. Tatiana diaconița și Eutasia Iisus să o fi încălcat și niciuna pe care să o fi împlinit cu cârteală
Vineri, 13 Ianuarie – †) Sf. Mc. Ermil și Stratonic; Sf. Ier. Iacob, ep. din Nisibe;
18:00 – Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos sau cu plângere.
2021 – trece la Domnul Mircea Păcurariu, preot, profesor universitar de teologie și istoric român
Sâmbătă, 14 Ianuarie – Odovania praznicului Botezului Domnului; Sf. Cuv.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Mc. din Sinai și Rait; Sf. Nina, luminătoarea Georgiei;
7:00 – Sfânta Liturghie și Parastasul pentru cei adormiți
18:00 – Slujba Vecerniei
1850 – trece la Domnul Neofit al II-lea, Mitropolit al Ungro-Vlahiei între 1840-1849.
Duminică, 15 Ianuarie - Sf. Cuv. Pavel Tebeul și Ioan Colibașul
Duminica a XXIX-a după Rusalii (a celor 10 leproși); Ap. Coloseni I, 12-18; Ev.
Luca XVII, 12-19;
8:00 – 12:00 – Utrenie, Sfânta Liturghie
1707 - Sfântul Pahomie de la Gledin este ales episcop de Roman.
2009 - Trece la Domnul teologul ortodox francez Olivier Clément.
Preot paroh ȘTEFAN-TANIOR Alexe Telefon: 0722 407 664
Preot MARIAN Anghel Telefon: 0745 417 975
 Hristos, Lumina cea mare
Întemnițarea Sfântului Ioan Botezătorul Îl face deja pe Mântuitorul
Iisus să simtă că Evanghelia nu va avea o cale ușoară. Domnul Își părăsește
plaiul copilăriei, înfruntând nedezmințita vitregie a acestei lumi. Decepția Lui
transpare din cuvintele devenite celebre: „Niciun profet nu este bine primit în
patria sa” (Luca 4, 24). Greu trebuie să fi fost pentru El, Cel pe care oamenii Îl
numeau Nazarineanul, să simtă ostilitatea celor cu care împărtășise aproape
trei decenii de viață. Într-una din sâmbete a intrat în sinagogă și a citit cuvintele
profetice ale lui Isaia, cuvinte care-L arătau ca împlinirea nădejdilor mesianice
(Isaia 42, 7): „Duhul Domnului peste Mine…” Încercarea de a se identifica în
fața lor cu profeția s-a soldat cu izgonirea brutală din sinagogă și chiar cu o
tentativă de ucidere. Dincolo de toate aceste neplăceri, Iisus Își părăsește
leagănul copilăriei și al tinereții, mânat de o vocație care-L mistuia lăuntric.
Pasul acesta s-a impus în slujba mântuitoarei Lui acțiuni de a proclama puterea
și luminile împărăției celei noi.
După respingerea de care a avut parte chiar în mica localitate din care
provenea, Nazaret, Iisus Se stabilește în așezarea galileeană Capernaum.
„Galileea neamurilor” era ținutul prin care, de-a lungul frământatei istorii a
poporului ales, s-au perindat mai toate oștirile străine și în care se găseau cele
mai multe așezări canaanite. O zonă mărginașă și desconsiderată, cu populație
eterogenă, este aleasă de Iisus drept centru de iradiere a luminii evanghelice,
fapt ce nu poate ocoli semnificația mesianică, aceea de trimitere divină în
căutarea „celui pierdut”. De aici Își va porni misiunea, deschizând-o cu același
îndemn pe care-l rostise și Ioan Botezătorul, dar plinind-o cu bogăția înaltă a
pildelor, învățăturilor și minunilor Sale. După ce ne spune și el că „Iisus a venit
în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu”, Evanghelistul
Marcu anunță intro-ul predicii Mântuitorului, care suna astfel: „S-a împlinit
vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în
Evanghelie!” (Marcu 1, 14). Despre sosirea momentului propice venirii Fiului
lui Dumnezeu în orizontul moral atât de contorsionat al umanității avea să scrie
Sfântul Apostol Pavel. El concentrează astfel istoria mântuirii: „Iar când a venit
plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub
Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni
4, 4-5). Așadar, rațiunea operei lui Iisus Hristos este instaurarea legăturii filiale
a oamenilor cu Dumnezeu. Aceștia pot deveni „fiii Împărăției” (Matei 13, 38),
urmându-L pe Mântuitorul în cuvântul și în exemplul Lui, adică în Evanghelia
prin care El „a adus la lumină viața și nemurirea” (2 Tim. 1, 10).
Împărăția Cerurilor lua contur prin învățăturile care puteau fi auzite din
gura lui Iisus și din minunile pe care le săvârșea pretutindeni în drumul Său. În
urma scoaterii demonilor din oameni, Iisus afirmă: „Iată, a ajuns la voi Împărăția
lui Dumnezeu” (Luca 11, 20), pentru ca fariseilor care Îl iscodeau asupra timpului
venirii acestei Împărății Domnul să le dea acel dezarmant și enigmatic răspuns:
„Este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21). Un îndemn criptic la căutare întru sine și
la deschiderea inimii. „Nu fiți orbi și împietriți la suflet, căci împărăția este deja
aici, întru voi. Primiți-o, nu vă împotriviți ei, bucurați-vă de ea, descoperiți-o
înlăuntrul vostru”, pare a spune Hristos. Iată, așadar, izvorul și ținta domniei
cerești a cărei revelare a început din pământul lui Zabulon și al lui Neftali: Duhul
lui Dumnezeu Care întâlnește duhul omului. De fapt, venirea Împărăției
dumnezeiești echivalează cu lucrarea Duhului Sfânt în profunzimea lăuntrică a
omului, fapt confirmat și de Sfântul Grigorie de Nyssa în tâlcuirea lui la cuvintele
„Vie Împărăția Ta” din rugăciunea domnească. Acolo, el spune: „Duhul Sfânt
este Împărăția, iar cel care cere să vină Împărăția strigă după ajutorul Sfântului
Duh”. Într-o notă la acest comentariu patristic, părintele Stăniloae amintește că
în codicele biblic „Codex Bezae Cantabrigensis” (scris pe material vellum, în
greacă și latină, datând din secolul al V-lea), pentru cuvintele prin care cerem
venirea Împărăției există versiunea „vie Duhul Tău cel sfânt peste noi și să ne
curățească”. Expresia a trecut în binecunoscuta rugăciune dedicată Duhului
Sfânt, în care Acesta este apelat, deloc întâmplător: „Împărate ceresc”. Domnia
lui Dumnezeu presupune iradierea Duhului Sfânt în ființa întregii creații, dar mai
cu seamă a omului.
Care este însă legătura spirituală dintre pocăință și Împărăția Cerurilor,
de vreme ce ambii, Ioan Botezătorul și Iisus, le-au menționat negreșit
împreună? Ei bine, omul care nu a ajuns la pocăință este încă aservit păcatului,
deci impur, nevrednic de regnul divin, care înseamnă „pace și dreptate și
bucurie întru Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). Este un rob al necurăției. Starea lui
spirituală, încă nefulgerată de duhul întoarcerii, îl menține în condiția de
vrăjmaș al lui Dumnezeu. Pe când, ca să fie pace, dreptate și bucurie în
prezența Împărăției lui Dumnezeu, e nevoie de vindecarea acestei nepotriviri
funciare. Calea o constituie pocăința, care, în fondul ei adânc, este o renaștere,
o devenire întru lumină. Sentimentul care te face să spui „Sunt păcătos” este
prima adiere a Duhului Sfânt, cea dintâi mișcare spre Dumnezeu a esenței tale
interioare ultime. De aici începe trezirea din „somnul” păcatului. Pocăința
conține sămânța libertății lăuntrice. După cum arată și termenul elin
„metanoia”, ea implică nu doar o recunoaștere a păcătoșeniei, ci o radicală
schimbare a inimii și a vieții. Omul în care s-a frânt pecetea păcatului a obținut