Moștenirea

cea
de folos

Pr. Zapan Ovidiu-Constantin

Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Todirești II
“Fericiți cei blânzi, că aceia
vor moșteni pământul”

Matei 5,5
a moșteni, moștenire

Dobândirea de bunuri materiale, morale

sau spirituale de la înaintași
 Moștenirea în Sf Scriptură
 sens material
 Lucrătorii viei omoară pe fiul stăpânului (moștenitorul) –
Matei 21,38; Marcu 12,7, Luca 20,14

 Mântuitorul este rugat de cineva să spună fratelui său să împartă

moștenirea – Luca 12,13
„Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul
avuţiilor sale” Luca 12,15

 Avraam, ieșind din pământul caldeilor, a locuit în Haran și de aici a

fost strămutat în pământul Canaan, dar nu i-a dat moștenire (în
Caldeea) nici o palmă de pământ ci i-a făgăduit că i-o va da lui
spre stăpânire lui și urmașilor lui, neavând el copil -
Fapte 7,5; Evrei 11,8.
 Moștenirea în Sf Scriptură
Sens spiritual - Împărăția cerurilor
 „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită
vouă de la întemeierea lumii.” Matei 25,34

 Foarte des întâlnit în Epstolele Sf. Ap. Pavel

 După sfaturile pastorale date episcopilor și preoților din Efes și

Milet le spune: „Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului
harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între
toţi cei sfinţiţi. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;”
Fapte 20,32-33

Cei sfințiți- cei care au păstrat și fructificat prin credință și fapte harul
Botezului
 Moștenirea în Sf Scriptură
 „auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând
în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei,Care este
arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El
şi spre lauda slavei Sale.” Efeseni, 1, 13-14.

„Arvuna moștenirii”- garanția moștenirii care se va „materializa” după

Judecata Universală

 Sf Ioan Hrisostom: „Cei ce cu adevărat se împărtășesc de Duhul

Sfânt știu că este arvună a moștenirii noatre.”; „ Dumnezeu a
cumpărat de la noi mântuirea noastră și ne-a dat numai arvună. Nu
ne-a dat tot prețul imediat fiindcă nici noi n-am lucrat totul, ci am
crezut numai, dar acesta este doar începutul. Pentru aceea ne-a dat
și El numai arvună. Deci, numai când vom proba credința noastră
prin fapte, atunci și El ne va plăti prețul întreg.” ( Omilia II la
Efeseni)
 Moștenirea în Sf Scriptură
Fericiți cei blânzi că aceia vor moșteni
pământul (Mt. 5, 5)
 este vorba de„pământul” lăuntric care, odată purificat prin lacrimi,
devine capabil să participe la lumina harului lui Dumnezeu.

 Omul care ajunge la blândețea ontologică moștenește pământul său

lăuntric, deoarece trăiește în smerenie cu duhul și în orizontul
darurilor lui Dumnezeu. El se află astfel,pe calea cea strâmtă a
împărăției, întrucât a depășit violența și adobândit blândețea,
virtutea fundamentală a celui sărac cu duhul și a cărui ființă este
cutreierată de lacrimile pocăinței.
 Mijloace

Sf.Scriptură este colecția de cărți sfinte, scrise

sub insuflarea Duhului Sfânt

Sf Tradiție este "învățătura dată de apostoli

primilor episcopi, iar aceștia celor de după ei
până astăzi, prezentă în definițiile sinoadelor
ecumenice, în scrierile Sfinților Părinți și în
cărțile de slujbă ale Bisericii"
 Mijloace

 Biserica - comunitatea credincioșilor uniți în jurul Sf Potir

 Biserica, în înțelesul său de „Casă a lui Dumnezeu-

împăratul”, este locul în care este prezent tainic Hristos și
din care iradiază permanent iubirea sa față de comunitatea
eclesială.

 Sfinții Părinți au pus un accent deosebit pe relația profundă

care trebuie să existe între Liturghia săvârșită în biserică și
continuitatea ei în viața concretă a comunității eclesiale -
Liturghia după Liturghie
 Mijloace
 Sfintele Taine ( Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sf.
Împărtășanie, Cununia, Preoția, Sf Maslu);

 Virtuți - prin virtute se înțelege o anumită conduită a omului,

corespunzătoare unor principii morale;

 „virtus”, de la „vir” = „bărbat” cu sensul de rezistență

împotriva patimilor și ispitelor și practicarea obișnuită a binelui

 Virtutea creștină este activitatea continuă și statornică,

izvorâtă din harul divin și puterile omului credincios, prin care
creștinul împlinește totdeauna voia lui Dumnezeu (credință,
nădejde, dragoste, înțelepciunea, dreptatea, curajul, cumpătarea)
 Asociere

 Pilda fiului risipitor – preocuparea pentru a moșteni

lumea
 Secularizarea – aplecarea lumii spre lume, îndepărtarea
de Dumnezeu
 „Fă-l să zărească tot felul de mărunțișuri... Ține-l
mereu conștient de aceste mărunțișuri, încât să nu-L mai
vadă niciodată pe Hristos”.
(C.S. Lewis - Sfaturile unui diavol bătrân către un diavol
mai tânăr )
 Generalizare

 Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și

dreptatea Lui și celelalte se vor adăuga vouă!
(Matei 6,33)

 Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând textul

Evangheliei de la Matei, ne atrage atenția că „n-am
fost făcuți să mâncăm și să bem și să ne îmbrăcăm,
ci să plăcem lui Dumnezeu și să dobândim
bunătățile ce vor să fie”, adică să intrăm în
Împărăția Sa.
 Aplicare

 Rugăciunea comună (Sf. Liturghie);

 Rugăciunea particulară;

 Lectură (Viețile sfinților, Pateric etc.);

 Milostenie.
 Bibliografie

 Sfânta Scriptură
 Pr. Dr. Ioan Mircea - Dicționar al Noului Testament
 Pr. Prof. Dr. Gheorghe Popa – Lege și iubire
 Ziarul lumina
 Revista universul juridic