1. Taina Că să toriei după învă ță tura Bisericii.

 Facere 2, 18 „Să-i facem omului ajutor potrivit lui”

 Facere 5, 2 „Bărbat și femeie i-a făcut pe ei și i-a binecuvântat”.
 Fericitul Augustin: „Hristos a întărit la Cana ceea ce a instituit în Rai”.
 Matei 19, 4-6: „Cei doi sunt un trup”
 Biserica Ortodoxă nu divorțează pe cei căsătoriți, decât numai în cazul când unul dintre ei a rupt
căsătoria prin adulter.
 Biserica Răsăriteană nu cunună pe cineva mai mult de trei ori.
 Sfântul Ignatie Teoforul: „Cei ce se căsătoresc, să nu efectueze legătura lor decât cu aprobarea
episcopului”.

2. Rostul Tainei Că să toriei după Sfinţii Pă rinţi

 Fericitul Augustin: „Hristos a întărit la Cana ceea ce a instituit în Rai”.

 Sfântului Ioan Gură de Aur: “Ei nu mai sunt ceva pământesc, ci chipul lui Dumnezeu Însuși”.
(Omilii la Statui și la Facere).
 Teofil al Antiohiei: „Dumnezeu a creat pe Adam și Eva pentru cea mai mare iubire între ei, ca să
reflecteze taina unității dumnezeiești”.
 Pentru Sfântul Pavel, căsătoria este un remediu împotriva patimilor
 un mijloc de transfigurare a legăturii între bărbat și femeie.
 în ea este inclus și rostul nașterii de prunci (Sf Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre căsătorie).

3. Unitatea dintre bă rbat și femeie în Taina Nunții.

 Sfântului Ioan Gură de Aur: “Ei nu mai sunt ceva pământesc, ci chipul lui Dumnezeu Însuși”.
(Omilii la Statui și la Facere).
 Sf. Ioan Gură de Aur: „vorbind de doi, Dumnezeu vorbeste ca despre unul singur”. `
 La întrebarea fariseilor, „de ce Moise a permis părăsirea femeii?”, Hristos le spune că Moise le-a
dat voie din cauza învârtoșării inimii lor
 Biserica Ortodoxă nu divorțează pe cei căsătoriți, decât numai în cazul când unul dintre ei a rupt
căsătoria prin adulter.

1
 Teofil al Antiohiei: „Dumnezeu a creat pe Adam și Eva pentru cea mai mare iubire între ei, ca să
reflecteze taina unității dumnezeiești”.
 Efeseni 5, 28-32: „Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel
ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.ˮ

4. Iertarea pă catelor în Taina Mă rturisirii

 Ioan 20, 22-23 ,,luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține
vor fi ținuteˮ.
 Sf. Ioan Gură de Aur în Tratatul despre preoție: ,,toate câte le fac preoții jos, le întărește Hristos
sus...ˮ
 Expresia Mântuitorului: “Cărora le veţi ierta păcatele” are un înţeles general, iar Părinţii Bisericii
(Herma, Origen, Augustin) arată că prin această Taină se iartă toate păcatele.

5. Taina Marturisirii, argumente patristice si

scripturistice.

 Ioan 20, 22-23: „Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi a zis: “Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta
păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.
 Matei 18, 18: „Oricâte veţi legape pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ
vor fi dezlegate şi în cer”.
 Sf. Ioan Gură de Aur: „Toate câte le fac preoţii jos, le întăreşte Hristos sus” (Despre preoţie).
 Epistola lui Barnaba: “să-ţi mărturiseşti păcatele tale” (cap XIX).
 Tertulian‫“ ׃‬cel ce nu descoperă păcatele din rușine, moare ros de ele” (Despre pocăinţă, IX).

6. Taina Mă rturisirii în Noul Testament şi în scrierile

Pă rinţilor Apostolici.

 Ioan 20, 22-23: „Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi a zis: “Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta
păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.
 Matei 18, 18: „Oricâte veţi legape pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ
vor fi dezlegate şi în cer”.
2
 Iacob 5, 16: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul”
 Epistola lui Barnaba: ,,să-ţi mărturiseşti păcatele tale” (cap XIX).
 Sfântul Clement Romanul: ,,e mai bine să-ţi mărturiseşti păcatele decât să-ţi împietreşti inima”.

7. Sensul epitimiilor în viața creștinului.

 Expresia Mântuitorului: “Cărora le veţi ierta păcatele” are un înţeles general, iar Părinţii Bisericii
(Herma, Origen, Augustin) arată că prin această Taină se iartă toate păcatele.
 Sfântul Apostol Pavel îl iartă pe incestuosul din Corint aşa cum se arăt în I Corinteni 5, 5, însă mai
înainte îl supune unei epitimii.
 Deși prin taina Mărturisirii se iartă toate păcatele, în cazul primirii la Sfânta Împărtăşanie, sunt
amânaţi cei cu păcate grele la care nu se constată pocăinţă arătată prin fapte, conformă cu greutatea
păcatelor.
 Tertulian: “să măsoare mila după vrednicie”.

8. Legă tura dintre Taina Botezului şi Taina Mirungerii.

 după ungerea cu Sfântul Mir, preotul înconjoară de trei ori analogul cu cel botezat și miruit, cântând
„Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat!”.
 în timp ce îl unge pe cel botezat cu Sfântul Mir zicând „Pecetea darului Duhului Sfânt”, nu mai
amintește numele celui ce este uns, pentru că s-a rostit acest nume la Botez.
 Sf. Nicolae Cabasila: „Era un lucru firesc ca înnoirea în duh și reînvierea prin botez să pună în
lucrare, cum am văzut, puteri și lucrări lăuntrice înrudite. Dar cel care le trezește la viață este
Sfântul Mir.” (Despre viața în Hristos, III ).
 Sfântul Chiril al Ierusalimului arată că de abia prin primirea tainei Mirungerii, „cel botezat se
numește creștin”. (Cateheze mistagogice, III)

9. Lucrarea Tainei Sfâ ntului Mir după N.T. și Sfinții Pă rinți

 Sfântul Pavel îi mulțumește lui Dumnezeu, adică Duhului Sfânt, „Celui ce ne face pururea biruitori
în Hristos” (II Corinteni 1, 14-15).
 Sfântul Chiril al Alexandriei: „După asemănarea cu Hristos și noi suntem jertfe sfințite ca unii ce
am murit păcatului” (Închinarea în Duh și adevăr, X).
3
 I Ioan 2, 20: „Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate”.
 I Ioan 2, 27: „Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi
trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi
nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat”.
 Sfântul Macarie Egipteanu: ,,unși fiind cei duhovnicești cu ungere cerească, ei devin Hristoși după
har, împărați și preoți ai tainelor cereștiˮ (Omilia 17)

10. Succesiunea apostolică

 Clement Romanul: ,,Apostolii ne-au vestit evanghelia trimiși de Domnul Iisus Hristos iar Hristos a
fost trimis de Dumnezeuˮ. (Epistola I Corinteni, 42)
 Ipolit al Romei: ,,episcopii sunt socotiți succesorii Apostolilor și părtași ai aceluiași har și păzitori
ai arhieriei și învățători ai Bisericiiˮ (Impotriva tuturor ereziilor, cap. 1)
 Irineu de Lyon: ,,Apostolii au lăsat pe episcopi ca succesori în locul lor. Și preoții au succesiunea
de la Apostoli pentru că și ei au primit harisma adevărului prin succesiunea episcopalăˮ
(Impotriva ereziilor, cap. 4)

11. Sfintenia în V.T. / Sfințenia lui Dumnezeu în V.T.

 Isaia 40, 25: „Cu cine Mă semănaţi voi ca să fiu asemenea? zice Sfântul”
 Isaia 45, 11:„Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel şi Ziditorul său: <<Îndrăzniţi voi să mă întrebaţi
despre cele viitoare şi să daţi poruncă lucrului mâinilor Mele?>>”
 Osea 11, 9: „Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să te prăpădesc”.
 Isaia 6,3: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui”.
 „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeu vostru sunt sfânt” (Levitic 19, 2).

12. Realitatea distinctă a sfinţeniei în Noul Testament

 ,,Fiți sfințiˮ devine ,,fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit esteˮ (Matei 5,48;
Luca 6,36)
 Ioan 15,5‫ ׃‬,,Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce
roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimicˮ.

4
  I Corinteni 1,30‫ ׃‬,,Din El, dar, sunteți voi în Iisus Hristos, Care pentru noi S-a făcut înțelepciune
de la Dumnezeu și dreptate și sfințire și răscumpărareˮ.

13. Sfințenia-forma cea mai înaltă a comuniunii om-

Dumnezeu

 Sfântul Isaac Sirul afirmă că sfinţii, care s-au curățit în fața lui Dumnezeu cel Sfânt prin chemarea
necontenită a Lui în inima lor, au primit o îndrăzneală la Dumnezeu sau o deschidere a conştiinţei, o
sinceritate a comuniunii, care se aseamănă cu „îndrăzneala” copilului nevinovat.
 Evrei 3, 18: Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost
neascultători?
 Sfântul este un om pentru alţii, întrucât este în primul rând un om pentru Dumnezeu.
 Liturghia este mediul în care omul fiind pentru Dumnezeu se face om pentru alţii.

14. Tradiţia despre cură ţia Maicii Domnului înainte de

ză mislirea lui Hristos.

 Sfântul Efrem Sirul: „Hristos S-a născut dintr-o natură supusă întinăciunilor, pe care Dumnezeu
trebuia s-o cureţe, cercetându-o. Astfel, Hristos a curăţit pe Fecioara şi aşa S-a născut pentru a
arăta că Hristos împlinește toată curăţia acolo unde se găseşte. El a curăţit-o în Duhul Sfânt
pentru a o pregăti spre a fi Maica lui Dumnezeu şi aşa a fost conceput” (Sermo adversus
haereticos)
 Crysip (sec. V): „un câmp acoperit de spini a produs crinul tău”.
 Toţi scriitorii bizantini începând cu Andrei Criteanul şi Ioan Damaschin afirmă curăţia Fecioarei
dinainte de zămislirea Cuvântului din ea, la care efortul ei personal a avut un rol deosebit de mare.

15. Cură ția Maicii Domnului la Buna-Vestire.

 Sf. Ioan Damaschin: „După consimţirea Feciorei, urmând cuvântul Domnului, spus de înger,
Sfântul Duh pogoară peste ea pentru a o curăţi, a o face în stare să primească dumnezeirea
Cuvântului” (Despre credinţa ortodoxă, Omilia III, cap. 2).

5
  Sf. Ioan Damaschin, Omilie la Adormirea Maicii Domnului: „puterea sfinţitoare a Duhului a venit
asupra ei, a curăţit-o, a sfinţit-o şi a făcut-o roditoare”.
 Sf. Grigorie Palama: Fecioara „a legat pe cel tare în răutate” (Omilia 42 la Naşterea Feciorei
Maria).
 L-a legat dar nu l-a alungat, deoarece aceasta numai Hristos a putut-o face.

16. Maica Domnului dă ruitoare de bună tă ți.

 Sf. Grigorie Palama: „tabloul şi icoana însufleţită a tot binele şi a toată bunătatea”
 Sf. Ioan Damaschin, Maica Domnului este „abisul harului”
 Pentru a arăta ceea ce ne dă Maica Domnului ei folosesc cuvântul har mai des decât cel de dar.
 Părinții folosesc cuvintele har și dar amestecat, deoarece darul nu este separat de har.

17. Mijlocirea Maicii Domnului, mă rturii patristice

 Sf. Grigorie Palama: „Iar dacă este cinstită moartea cuvioşilor şi pomenirea dreptului cu lauda, cu
atât mai mult a Sfintei Sfinţilor, prin care vine toată sfinţirea Sfinţilor” (Omilia 37 la Adormirea
Maicii Domnului).
 Sf. Dionisie Areopagitul, Sfântul Grigorie Palama arată că şi îngerii se împărtăşesc de Dumnezeu
prin Maica Domnului: „căci împreună cu noi şi ele (cetele nemateriale) se împărtăşesc şi se sting
de Dumnezeu, de firea aceea neatinsă, numai prin ea” (Ibidem).
 Sfântul Grigorie Palama spune că aceasta s-a arătat lui Isaia când a văzut că serafimul a luat cu un
clește cărbunele din altarul ceresc şi tot cu un cleşte l-a atins de buzele lui curăţindu-l. Acest cleşte
este Maica Domnului.
 Sf. Grigorie Palama: „toată coborârea luminii dumnezeieşti şi toată descoperirea tainelor
dumnezeieşti şi toată forma darurilor (harismelor) duhovniceşti nu o poate primi nimeni fără ea”
(Ibidem).
 Sf. Ioan Damaschin: Maica Domnului este „abisul harului”

18. De ce este interzisa reprezentarea lui Dumnezeu in VT?

„şi glasul cuvintelor Lui l-aţi auzit, iar faţa Lui n-aţi văzut-o, ci numai glasul întâi l-aţi auzit”
(Deuteronom 4, 12).

6
„Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol” (Deuteronom 4,
16).
„Nu aţi văzut nici un chip, nu vă faceţi vreun chip” vor să spună: „Nu faceţi nici o imagine a lui
Dumnezeu atâta timp cât nu L-aţi văzut încă”.
Sfântul Ioan Damaschin: „cum să reprezinţi ceea ce ochii nu au văzut?” (Al treilea tratat , IX).

19. De ce a fost posibila reprezentarea icoanei in NT?

 Ioan 1,18: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul
Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”
 Prin venirea Sa în lume oamenii au avut însă prilejul să-L vadă pe Tatăl, căci Hristos este chipul lui
Dumnezeu (Filipeni 2, 6).
 ,,Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă...”. (I Ioan 1,3)
 „Fericiţi sunt ochii voştri fiindcă văd şi urechile voastre fiindcă aud” şi „Adevărat grăiesc vouă
că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi
voi, şi n-au auzit” (Matei 13, 17)
 Interdicţia de a-L reprezenta pe Dumnezeu prin imagine încetează acum, deoarece primejdia de a
deforma imaginea lui Dumnezeu a trecut.

20. Obiecții iconoclaste și ră spunsul Bisericii.

 Sinodul VII „cinstea arătată icoanei trece asupra Prototipului iar cel ce venerează icoana
venerează persoana pe care o înfăţişează”.
 Fundamentul hristologic al icoanei este Întruparea Fiului lui Dumnezeu.
 negarea icoanei lui Hristos echivaleză cu negarea Întrupării sale, cu negarea întregii iconomii a
mântuirii noastre.
 Sfântul Teodor Studitul socoteşte că a nega lui Hristos puterea de a fi zugrăvit în icoană, înseamnă a
nega toate însuşirile lui trupeşti, deci a cădea în dochetism.

21. La ce aspecte se referă iconoclasmul prin

circumscrierea lui Hristos?

7
  Eusebiu de Cezareea afirmă că Hristos a avut însuşirea circumscrierii până la moarte, dar n-a mai
avut-o după aceea.
 Sfântul Teodor Studitul aduce ca dovadă că Hristos a rămas circumscris ca om după moarte,
cuvintele Lui: „Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu însumi sunt; pipăţi-Mă şi vedeţi”
(Luca 24, 39).
 Sfântul Teodor Studitul: „era circumscris. Căci tot ceea ce cade sub vedere, cade şi sub
circumscriere”.
 Icoana indicându-ne pe Hristos ca circumscris nu exclude necircumscrierea Lui, ci dimpotrivă, ne-o
sugerează ca alcătuind cealaltă latură a Lui, aşa cum chipul unui om, deşi îi redă numai trupul, nu
implică o separare a trupului de suflet, ci dimpotrivă.
 Sinodul VII Ecumenic: „Ei (iconomahii) au flecărit că în icoană se circumscrie împreună cu
firea omenească şi firea dumnezeiască. Prin aceasta şi-au ieşit din raţiune, fiind predaţi unei
cugetări netrebnice. Căci Petru şi Pavel, fiind pictaţi, se văd, dar sufletele lor nu sunt de faţă în
icoană. Pentru că, nici când e de faţă trupul lui Petru, nu vede cineva sufletul lui” (Mansi, XIII).

Logodna

 făgăduința dată de viitorii soți de a se uni în căsătorie

 Se săvârșește prin schimbarea inelelor între viitorii soți.
 Lumina lumânării semnifică faptul că viitorii soți vor umbla în lumina lui Hristos.
 Cununa fiecăruia este și a celuilalt deoarece fiecare este unit cu celălalt.
 Sfântul Ioan Gură de Aur vede în cunună simbolul ascezei conjugale pentru a atinge curățenia în sânul
familiei. Cununa se dă mucenicilor pentru răbdarea în credință.
 Preotul îi conduce în jurul tetrapodului de trei ori ceea ce semnifică neîntreruperea legăturii lor în
Hristos.
 În otpust sunt pomeniți Sfinții împărați Constantin și Elena ca simbol al demnității împărătești, precum și
Sf. Mucenic Procopie, ca prefigurarea a răbdării greutăților, pentru că așa cum și din pilda mucenicilor,
creștinismul este realist și nu merge pe drumul fericirii ferită de greutăți.

Taina Sfâ ntului Maslu

 Iacov 5, 15: „Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut
păcate, se vor ierta lui. Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă
vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.”
 Pripeala cântării lui Arsenie: „Stăpâne Hristoase Milostive, miluiește pe robul Tău.”
8
 Alexei Homiacov: „nimeni nu se mântuiește singur, ci prin rugăciunile Bisericii, ale Sfinților și ale
Maicii Domnului”.
 Luca 9,1 – Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii
şi să vindece bolile.
 Luca 10,9 - „Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu.”
 Marcu 6, 13: „Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.”
 Luca 5, 23-24: „Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă? Iar
ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ţie îţi zic:
Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta.”

Preoția in NT

 I Corinteni 10, 20-21: „cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc
ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor. Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu
puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor”.
 Evrei 10, 13: „Avem altar din care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului. Aşa printr-însul,
prin Hristos, să aducem Lui jertfă de laudă”.
 Această jertfă trebuie adusă de toţi credincioşii.

Botez copii

 Condiţiile cerute pentru Botez: voinţa, credinţa şi pocăinţa. Pentru copii acestea sunt garantate de naşi
prin credinţa lor
 Sf. Grigorie de Nazianz „ca să nu ia răutatea chip în el”
 Matei. 19,14: "Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este
împărăţia cerurilor"
 Origen: "Biserica a păstrat de la Apostoli obiceiul de a boteza copii".
 Necesitatea Botezului este negată de pelagieni şi unitarieni.

Euhristia celor 3 momente

 Prezentarea Euharistiei ca trăire a celor trei momente: Cina de Taină, Jertfa de pe Cruce şi Învierea o
avem la Eutihie, Patriah de Constantinopol şi la Sf. Ioan Gură de Aur.

9
 I Cor.11,26: "Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului
vestiţi până când va veni"
 Sf. Ioan Gură de Aur spune: "Hristos ne aminteşte pururea de patima Sa, legând-o şi de Taine
adăugând: Nu voi bea din rodul viei acesteia până în ziua când îl voi bea din nou cu voi în
împărăţia Tatălui Meu"
 (F.A. 10,41) „Noi care am băut şi mâncat împreună cu El"
 Lc. 24,30-31: "Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând,
le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei"
 Ioan 6, 51: "Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va
fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu").
 Sf. Ioan Gură de Aur: "Duhul e Cel care face viu, să înţelegeţi cele despre Mine duhovniceşte, căci
cel ce le înţelege trupeşte nu primeşte nimic bun, ele sunt libere de orice necesitate şi sunt deasupra
legilor de aici" (Omilia 47 la Evanghelia după Ioan).

10