Curs 2: Primii sfinți în Ortodoxie

„Zicea iarăși către cei ce

încep bine și se supun
sfinților: vopseaua cea
dintâi nu iese, precum se
întâmplă la porfiră.

Și după cum ramurile cele

tinere se întorc și se pleacă
lesne, așa fac și noii
începători, fiind întru
supunere”

(Patericul egiptean, Alba Iulia, 1990,

Avva Isaia, p. 83).
Structura cursului

 I. Introducere

 II. Sfinții și lumea

 III. Primii sfinți în Ortodoxie

 IV. Temeiuri ale cinstirii sfinților

 V. Modalități de cinstire a sfinților

  I. Introducere

 Posibilitatea sfinţeniei o are orice om, fiindcă Mântuitorul Hristos a

desfiinţat real și virtual graniţa dintre sacru şi profan.
– Cu toţii avem acces la sfinţenie și toţi ne putem uni cu Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt, iar
acest lucru este real întrucât „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la
cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 4).

 Argument:
 „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).
  II. Sfinții și lumea

Sfinții = sunt un «neam sfânt agonisit de Dumnezeu» (I Petru, 2, 9).

 Lumea = creație a Domnului, are două sensuri în literatura B.O

 lumea ca păcat = vinovăție, decădere
 lumea ca rod al creației Lui, chemată spre desăvârșire
 DAR ! Toţi avem acces la sfinţenie prin Hristos, întrucât ne putem uni cu Hristos prin lucrarea Duhului
Sfânt, odată ce Hristos este Fiul lui Dumnezeu și S-a făcut Om.

 DECI: cf. Noului Testament, lumea și sfinţenia trebuie privită şi din

perspectiva parusiei şi a eshatologiei
  III. Primii sfinți în Ortodoxie

 Hristos s-a făcut întru toate asemenea nouă „afară de păcat” (Evrei 4, 15) pentru ca
pe noi să ne facă asemenea Lui nimeni nu poate fi sfânt cu adevărat decât dacă
realizează în el sfinţenia lui Hristos, sfinţenie prin care-l face cunoscut şi slăvit în
lume (Ioan 13, 35).
– Creştinii care se dăruiesc întru totul lui Dumenzeu devin sfinţi, sunt învăluiţi în sfinţenia sau în puritatea
dăruitoare a lui Dumnezeu.

 Sf. Fecioara Maria și Sf. Apostoli = cel mai inalt grad de responsabilitate față de
Dumnezeu = sfinți !

 Matei 10, 2 ș.u.: Numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea :

– Întâi Simon, cel numit Petru şi Andrei, fratele lui;
– Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;
– Filip şi Vartolomeu,
– Toma şi Matei vameşul,
– Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;
– Simon Canaaneul şi
– Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut
  IV. Temeiuri ale cinstirii sfinților

 Cinstirea sfinţilor, aşa cum s-a dezvoltat şi se practică în Biserica Ortodoxă astăzi, îşi
are temeiurile ei fundamentale în învăţătura de credinţă mărturisită în Sfânta
Scriptură şi Sfânta Tradiţie.

 Din mărturiile acestora se desprinde mai întâi adevărul că drepţii şi sfinţii au fost
proslăviţi de către Dumnezeu, atât în viaţa lor de aici, cât şi în viaţa de dincolo,
pentru mărturisirea dreptei credinţe şi pentru vrednicia vieţii lor în împlinirea
poruncilor divine.

 Dar cinstirea drepţilor şi a sfinţilor are un profund temei doctrinar în ceea ce Biserica
denumeşte «comuniunea sfinţilor» (communio sanctorum). Fiind în împărăția
cerească, în jurul tronului lui Dumnezeu, drepţii şi sfinţii fac parte, din Biserica
triumfătoare. Mai mult, ei sunt madulare ale lui Hristos.
  V.Modalități de cinstire a sfinților

 Cele mai obișnuite forme de cinstire a sfinților sunt:

– strângerea şi păstrarea cu sfinţenie a rămăşiţelor lor pământeşti

– A doua formă a cinstirii sfinţilor a fost păstrarea amintirii mucenicilor

– Sărbătorile sau zilele în care se arată felul de manifestare a cultului public

– Consacrarea unei zile din anul bisericesc (spre pomenirea lui)

– Pelerinajele şi construirea de biserici închinate pomenirii martirilor şi sfinţilor (pe locul

mormintelor martirilor = numite martyrii (memoriae)

– Cultul sfintelor moaşte, adică cinstirea rămăşiţelor trupeşti ale sfinţilor

– Pomenirea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni şi în imne

 VI. Combaterea ereziilor cu privire la cinstirea sfintilor

a) MIJLOCIREA

 Învăţătură ortodoxă. Mijlocirea nu se confundă cu mântuirea. Cu toții acceptăm
că între Dumnezeu şi om a mijlocit Hristos-Domnul, iar între Iisus şi credincios,
de atunci şi până în veci, a fost şi este mijlocitoare Biserica prin arhiereu şi preot
care au darul din slujirea arhierească a Mântuitorului. De la Dumnezeu cerem
mântuirea, de la Sfinţi miluirea (mijlocirea) în scopul mântuirii noastre numai de
către Dumnezeu.

– Obiecţia 1. Numai Hristos este mijlocitor între Dumnezeu şi om (1 Tim. II, 5).
– Explicaţie. Nu trebuie confundată mijlocirea cu mântuirea obiectivă (harul lui Hristos).

– Obiecţia 2. Sfinţii refuză mijlocirea, cazul lui Avraam cu bogatul (Luca XVI, 24-31).
– Explicaţie. Este adevărat că sfinţii nu sunt înţeleşi ca zeităţi, ei nu pot face de la sine nimic, nu
pot schimba „soarta" oamenilor, mai ales după moarte, dar, legea şi profeţii le sunt călăuză
(Luca XVI, 31)

– Obiecţia 3. Cel ce nădăjduieşte salvarea de la oameni cade sub blestem şi se îndepărtează de

Domnul (Ieremia XVII, 5) şi de ce nu cereţi acelaşi lucru de la sfinţi?
– Explicaţie. Aceeaşi confuzie, sfinţii nu sunt nişte stăpâni, ci slugi credincioase în mâna lui
Dumnezeu (Ps. XCI, 11).
 b) CINSTIREA

 Învăţătură ortodoxă. Venerarea este trecătoare, adorarea este
permanentă; Doar Hristos este Stăpânul absolut către care se îndreaptă
adorarea (Matei IV, 10). „Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă
primeşte; cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă..." (Matei X;
10; XXVI, 45).
– Obiecţia 1. Sfinţii resping închinarea: „lui Hristos să te închini" (Apoc. XIX, 10 XXII, 8-9).
Petru a zis: „şi eu sînt om" (Fapte X; 25-26); Pavel şi Barnaba au refuzat „închinarea" (Fapte
XIV, 13-15).

– Explicaţie. Aceeiaşi confuzie - între adorare-închinare şi venerare-cinstire - pornită din

neînţelegerea sau din reaua intenţie. Sfinţii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ei nu înlocuiesc pe
Dumnezeu !

– Obiecţia 2. Închinarea la sfinţi şi îngeri înjoseşte pe Dumnezeu , este o jignire adusă Domnului
(Isaia XLII, 8), este idolatrie (Ieşire XX, 5; Matei IV, 10).

– Explicaţie. Înjosirea şi jignirea lui Dumnezeu se face când îl consideră cineva idee, îl confundă cu
idolii sau cu natura, cu creatura, sau îl „imaginează” cum ar putea fi sau arăta?!
 ( Sf. Grigorie Palama, Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie,
cap.12, în Filocalia, vol. VII, p. 239)

 „Iar Ștefan, cel dintâi martir, încă trăind avea fața

strălucind ca fața unui înger (Fapte 6, 15). deci, n-a
pătimit și trupul lui cele dumnezeiești? Prin urmare
și pătimirea aceasta și lucrarea ei este comună
sufletului și trupului”.
 Concluzii

 Biserică fără Crucea lui Hristos, fără mijlocirea îngerilor şi a sfinţilor

nu există.
– Sfinţii şi îngerii mijlocesc şi miluiesc, rugăciunile lor sunt - ca tămâia lângă
Tronul ceresc (Apoc. V, 8) şi mult poate rugăciunea dreptului (Iacov V 16).
– Însuşi bogatul se ruga lui Avraam pentru fraţii săi (Luca XIT, 27-28).

 Biserica a cinstit pe îngeri (de exemplu, ziua de luni — ziua întâi a

creaţiei „lumii nevăzute'') şi pe sfinţi dintru început (de exemplu,
Fecioara Maria este numită: cea plină de har de către Elisabeta).