CINSTIREA SFINŢILOR, clasa a IX-a

CINSTIREA SFINŢILOR

1.     Sfinţii şi cinstirea lor

Definiţie: Sfinţii au fost oameni obişnuiţi, preocupaţi de mântuirea proprie şi a semenilor
lor.
Sfinţii sunt cinstiţi pentru :
-         Credinţa dreaptă (drepţii V.T)
-         Viaţa curată (Sfântul Nicolae, Sf. Parascheva, etc)
-         Luptele şi jerfele lor pentru biruinţa credinţei creştine în lume (martirii)
-         Meritele deosebite în viaţa şi istoria Bisericii (Constantin cel Mare şi Elena, Constantin
Brâncoveanu, Ştefan cel Mare,etc)
Biserica i-a trecut în calendar.
2.     Sfinţii – mijlocitori către Dumnezeu
Dacă rugăciunile făcute de oameni unii pentru alţii, sunt ascultate de Dumnezeu, cu atât mai
mult sunt ascultate rugăciunile sfinţilor, atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi.
3.     Sfinţenia, idealul fiecărui creştin
„Fiţi, dar voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este”
(Mt. 5,48)
Sfinţenia presupune împărtăşirea cu Sfintele Taine care îl ajută pe om să aibă o viaţă
religioasă autentică.
4.     Cinstirea îngerilor
-         Îngerii sunt duhuri slujitoare,  trimise ca să-i ajute pe cei care vor moşteni mântuirea;
-         Îngerii sunt fiinţe superioare, care îi ocrotesc pe oameni şi îi conduc pe calea mântuirii;

-         Îngerii reprezintă un model de perfecţiune moral-spirituală spre care au tins şi sfinţii.

SFINŢII au fost oameni obişnuiţi, preocupaţi de mântuirea proprie şi a semenilor lor,

fiind ajutaţi de harul divin. Ei sunt cinstiţi de către oameni pentru: credinţa
dreaptă(drepţii Vechiului Testament), viaţa curată (Sfântul Nicolae, Sfânta Parascheva
etc.), luptele şi jertfele lor pentru biruinţa credinţei creştine în lume (martirii şi
mărturisitorii), meritele deosebite în viaţa şi istoria Bisericii (Sfinţii Constantin şi
Elena), puterea lor de mijlocitori şi ocrotitori ai omului în relaţia cu Dumnezeu.

Pentru mulţi dintre noi sfinţii sunt nişte personaje de poveste.Ştim tot felul de istorioare, cum
că Sfântul Petru este portarul raiului, Sfântul Nicolae are un bici pentru copiii răi sau
căSfântul Ilie este un moş supărat care aduce furtună şi vreme rea.E adevărat că aceste
povestioare au un mic sâmbure de adevăr, dar noi uităm ce este mai important: că sfinţii
sunt oameni care au trăit în această lume, au existat cu adevărat şi au fost şi ei oameni ca
şi noi. Ei nu sunt personaje de basm inventate de mintea omenească, ci sunt OAMENI ca şi
noi, care au atins desăvârşirea si din cer mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Sfinţii sunt oameni care au dobândit calitatea de”prieteni” ai lui Dumnezeu, “viețuitori ai
cerului”, mijlocind înaintea lui Dumnezeu pentru creștinii care le adresează rugăciuni.
Ei alcătuiesc BISERICA TRIUMFĂTOARE- din ceruri, care sprijină eforturile creștinilor
ce alcătuiesc BISERICA LUPTATOARE  in dobândirea desăvârşirii şi a mântuirii.
Ei  sunt cei care la Judecata universala vor sta in jurul tronului Dreptului Judecător, Hristos.

TEMEIUL TEOLOGIC AL CINSTIRII SFINŢILOR

De la început trebuie sa precizam ca venerarea sfinților este voita de Dumnezeu si ca ea este
posibila datorita
participării persoanelor umane la sfințenia lui Dumnezeu sau împărtăşirii din natura
dumnezeiasca cu ajutorul energiilor dumnezeieşti necreate.
·        Faptul ca venerarea sfinţilor este voita de Dumnezeu se desprinde din Sfânta Scriptura.
Caci daca " toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu" (II. Tim. 3,16), înseamnă ca a fost
voia lui Dumnezeu ca psalmistul sa transmită îndemnul: "Lăudaţi pe Dumnezeu
întru sfinţii Lui!" (Ps. 150, 1). Fiul lui Dumnezeu întrupat i-a cinstit in multe ocazii, in mod
deosebit pe ucenicii Săi.
Astfel, El S-a rugat Tatălui: "Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor" (Ioan
17,22) şi tot în aceeaşi rugăciune a afirmat: "M-am preaslăvit întru ei" (Ioan 17,10). Tot în
semn de cinstire, Mântuitorul i-a numit pe ucenici "prieteni" (Ioan 15,14).
Nu este vorba numai de o cinstire acordată de Mântuitorul ucenicilor pe parcursul vieţii lor
pământeşti, ci aceasta cinstire se prelungește în veșnicie, potrivit făgăduinţei Lui: "Adevăr
grăiesc vouă, ca voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe
tronul slavei Sale, veți ședea si voi pe douăsprezece tronuri,  judecând cele douăsprezece
seminții ale lui Israel" (Matei 19,28). Tălmăcind aceste cuvinte ale Mântuitorului, Sfântul
Ioan Gură de Aur precizează ca "tronurile nu înseamnă scaune de judecata; numai Hristos sta
pe scaun de judecata si judeca. Prin "tronuri" a lăsat să înţeleagă slava şi cinstea nespusa de
care se vor bucura apostolii".
·        Fiind chipul lui Dumnezeu, omul este atras cu necesitate spre Dumnezeu,
adică trăieşte cu dorul după comunicarea cu Persoanele Sfintei Treimi si cu
persoanele  umane. Iubirea aceasta sau setea de iubirea sadita in om explica cinstirea
sfinților, fiindcă aceasta este o manifestare a iubirii de comunicare cu oamenii şi prin ei cu
Dumnezeu.
Pe de o parte, sfințenia nu se poate realiza decât în comuniune, iar pe de alta
parte, comuniunea presupunând iubirea, presupune implicit chemarea, lauda, mulțumirea,
dialogul in general dar si admirația şi urmarea exemplului semenului plin de iubire, purificat
şi înnoit. Cu cat înaintează omul in iubire si se apropie mai mult de ceilalți oameni, cu atât
mai mult se personalizează, adică îşi afirmă personalitatea, iar personalitatea autentică este
omul în stare de sfințenie. Daca participarea la sfințenia lui Dumnezeu este posibilă în viaţa
de după moarte graţie calității omului de persoana distinctă, capabilă de dialog şi în
comuniune cu Dumnezeu Cel personal, atunci şi cinstirea sfinților este posibilă "nu numai
până când sunt în viața trecătoare, dar cu deosebire după moarte când, îndepărtate fiind
oglinzile, privesc Sfânta Treime şi lumina nesfârșita a acesteia le arată în mintea lor
împrejurările noastre".
·        Noi credem ca cinstirea sfinților mobilizează voința credincioșilor pentru căutarea
sfințeniei, iar sfințenia este o însușire a Bisericii dar şi o misiune in mersul ei spre
veșnicie. Sfințenia este o stare cu caracter dinamic, ea sporește sau scade, după cum
creștinul sau comunitatea se hrănește din Hristos si Jertfa Lui sau se sfințește prin propria
jertfire. 

CONCLUZII
o        Sfinţii au dobândit sfinţenie prin deosebita lor hărnicie sufletească, prin credinţa lor
dreaptă şi lucrătoare, prinstăruinţa lor în bine.
o        Şirul sfinţilor s-a continuat în Biserică până în zilele noastre şi se va continua
până la sfârşitul lumii.
o        Cinstirea sfinților decurge din relația lor personală şi conștienta cu persoanele
Sfintei Treimi, care relație, la rândul ei, este rezultatul transfigurării firii umane cu
ajutorul harului divin şi prin efort propriu. Fiecare creștin se poate ridica până la
îndumnezeire, la transfigurare şi sfințire prin unirea cu Dumnezeu atât de intimă, încât poate
mărturisi cu Sfântul Apostol Pavel: "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine" 
Creştinii trebuie să urmeze pilda vieţii lor şi să se roage lor ca unora ce mijlocesc lui
Dumnezeu pentru noi.

Conform învataturii Bisericii noastre, acei crestini (sau persoane alese din Vechiul
Testament) care în timpul vietii pamântesti au fost pilde desavârsite de viata religioasa si
morala si care dupa trecerea la cele vesnice duc o viata fericita în cer trebuie sa se bucure de
cinstire din partea noastra. Aceasta cinstire se manifesta prin sarbatorile ce le sunt consacrate,
prin bisericile ce sunt ridicate în memoria lor, prin preamarirea vietii si faptelor lor, prin
slujbele rânduite spre pomenirea lor, prin venerarea moastelor si icoanelor lor si prin
rugaciunile adresate lor.

                Aceste persoane, împreuna cu îngerii, formeaza ceata sfintilor, dintre care cea mai
vrednicca de cinstire este Maria, Maica Domnului, careia Biserica îi da un cult de preacinstire
sau supravenerare (« iperdulia »). Desigur, nu trebuie sa confundam cinstirea pe care o dam
sfintilor, cu cinstirea pe care o dam lui Dumnezeu. Cinstirea ce I se cuvine lui Dumnezeu se
numeste adorare (« latria »), cea adresata sfintilor se numeste venerare (« dulia »), iar cea
data Sfintei Fecioare Maria se numeste supravenerare sau preacinstire, cum am vazut mai sus.

                Adorarea este o cinstire absoluta ce se cuvine numai lui Dumnezeu, izvorul întregii
existente, Creatorul, Proniatorul si Binefacatorul nostru. Prin adorare noi exprimam
dependenata si supunerea totala fata de Dumnezeu, iar prin venerare ( o cinstire relativa) noi
cinstim pe sfinti pentru vrednicia lor.  Cinstind pe sfinti, cinstim indirect pe Dumnezeu, care
a dat acestora harul Sau. Pe îngeri îi cinstim pentru ca sunt « duhuri slujitoare » si soli ai lui
Dumnezeu catre noi, ajuntându-ne în drumul spre mântuire. Sfintii duc o viata constienta,
caci prin harul lui Dumnezeu cunosc nevoile celor de pe Pamânt, se bucura când acestia se
pocaiesc si se întristeaza când acestia persevereaza în rau, în pacat.

                De ce-i cinstim pe sfinti ?

1. Sfintii sunt oameni care înca în viata lor pamânteasca au bineplacut lui Dumnezeu, iar
dupa moarte au fost învredniciti sa se bucure d eo parte din fericirea vesnica, pe care o
vor primi în mod deplin numai dupa judecata de apoi. Pentru viata lor virtuoasa, pentru
suferintele îndurate pentru Hristos, pentru dragostea lor fata de oameni si Dumnezeu, ei
sunt numiti în Biblie « prieteni ai lui Dumnezeu » ( Ioan 15, 14 ), « casnici » ai lui
Dumnezeu (Efeseni 2,19) ori « judecatori ai lumii » (Matei 19,28). Înca din viata
pamânteasca sfintii au fost înzestrati de Dumnezeu cu anumite daruri, fapt pentru care
oamenii le-au dat o cinste deosebita. Ex. : sfântul Pavel, dupa vindecarile facute, s-a
bucurat de o cinste deosebita din partea locuitorilor insulei Malta (Fapte 28,9) ; în
V.Testament, proorocul Ilie era venerat pentru minunile facute, la fel si Elisei (3 Regi
18,7 ; 4 Regi 9,15).
2. Atât în viata, cât si dupa moarte, sfintii se roaga pentru oameni, atât pentru cei vii, cât
si pentru cei morti. Cunoscând nevoile celor ce sunt în viata, ascultând rugaciunile celor
vii, sfintii intervin pe lpanga Dumnezeu pentru ca cererile lor sa fie împlinite. Sfântul
Pavel ne îndeamna « sa facem cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti
oamenii…caci aceasta este lucru bun si primit înaintea lui Dumnezeu…( I Timotei 2, 1-
3) iar Sf. Iacov ne încredinteaza « …ca mult poate rugaciunea staruitoare a celui drept »
(Iacov 5, 16)
3. In viata pamânteasca sfintii s-au straduit sa întrupeze în persoana lor sfintenia lui Iisus
Hristos, devenind urmatorii sau imitatorii Lui. De aceea ei sunt pentru noi exemple de
urmat. Sf. Pavel scria corintenilor : « fiti urmatori mie, precum si eu sunt lui Hristos » (I
Cor. 11,1). Sf. Ioan Gura de Aur dadea mereu exemplul sfintilor, îndemnând pe crestini
 sa le urmeze pilda, caci cel mai bun fel de a-i cinsti pe sfinti este imitarea lor. Fer.
Augustin îndemna deasemenea la imitarea sfintilor, a mucenicilor, a fecioarelor, a
vaduvelor.

Pentru toate aceste motive, sfintii merita cinstire din partea noastra, iar prin cinstirea lor, noi
Îl preamarim pe acela ce i-a facut vase alese ale sfinteniei.

                Sinodul VII Ecumenic a hotarât pe temeiul practicii vechi a Bisericii cinstirea
Nascatoarei de Dumnezeu, a îngerilor, a apostolilor, a proorocilor, a martirilor si a tuturor
purtatorilor de Dumnezeu. Acelasi sinod a hotarât ca cei ce nu recunosc vrednicia sfintilor si
nu-i cinstesc si nici nu fac rugaciuni catre ei, sa fie anatema.

                Protestantii resping cultul sfintilor, negând posibilitatea acestora de a mijloci pentru
noi. Pe baza textului din I Timotei 2, 5 ( « Pentru ca Unul este Dumnezeu, unul si
Mijlocitorul între Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos »), ei sustin ca nimeni altcineva
nu poate mijloci la Dumnezeu pentru mântuirea noastra. Însa în acest text e vorba de
mijlocitorul împacarii dintre om si Dumnezeu, de omul- Dumnezeu Iisus Hristos, Care prin
jertfa sa l-a rascumparat pe om, l-a împacat pe om cu Dumnezeu, savârsind astfel mântuirea
obiectiva a omenirii. Mântuirea subiectiva trebuie sa si-o însuseasca fiecare crestin, în mod
personal, prin credinta si fapte bune, prin colaborarea cu harul divin ce-l primim prin Sfintele
Taine si prin mijlocirile si rugaciunile sfintilor.

                Deci să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le

cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: "Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui
Dumnezeu pentru noi!"

                Stiati ca :

 Vietile si minunile tuturor sfintilor praznuiti de Biserica Ortodoxa în cele 12 luni ale
anului sunt cuprinse în colectia « Vietile sfintilor » (12 volume) ?
 Scriitorii vietilor de sfinti se numesc « aghiografi » ?