Sfinţii-prietenii noștri și

mijlocitori înainte lui Dumnezeu.

Chipuri de sfinți canonizați în
Biserica Ortodoxă Română

Al elevei: Deriusi Anamaria Casiana

 VIAȚA SFINȚILOR ROMÂNI

Sfinții Români - roadele lucrării Sfântului Duh în ființa Neamului Românesc

După Învierea Sa din morți, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, le-a dat Apostolilor porunca de a
propovădui Evanghelia la toate neamurile: ,, Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte
v-am poruncit vouă. Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”.

Cuvântul Evangheliei a ajuns și în Dacia strămoșilor noștri prin propovăduirea Sfinților Apostoli
Andrei și Filip după cum ne încredințează dovezile istorice prezentate de către prof. Emilian
Popescu în studiul „Sfântul Apostol Filip misionar pe pământul românesc”. Astfel s-a implinit
porunca Mântuitorului și în cazul neamului nostru care a primit sămânța Cuvântului chiar de la cei
ce au auzit și au infăptuit cele auzite de la Învațătorul și Domnul.

Propovăduirea Evangheliei și așezarea ei la temelia vieții și a gândirii au avut drept efect

schimbări majore în viața noilor creștini și apoi a comunităților în care trăiau. Prin punerea în
practică a poruncilor evanghelice lumina lui Hristos strălucea tot mai mult. Strămoșii noștri au putut
primi relativ ușor noua învățătură creștină întrucât preceptele lui Zalmoxe au ușurat strădania
misionarilor creștini. Tocmai din acest motiv, primirea Evangheliei de către daci s-a făcut în chip
pașnic. Martirii pe care îi cunoaștem, începând cu cei din secolul al IV-lea, sunt rezultatul
persecuțiilor dezlănțuite de vremelnicii stăpânitori ai acestor ținuturi.

Sfinții Români, odrăsliți din tulpina neamului românesc, și-au mutat rădăcinile în ceruri și ne
cheamă pe noi, cei ce le cercetăm viața și nevoințele, să ne „scuturăm tina de pe ochiul minții” și
„să vedem pe Hristos, Soarele dreptății tuturor viață răsărind. ”Ei ne cunosc frământările și
năzuințele ca niște frați mai mari ai noștri și vor să ne vină într-ajutor. În planul vieții noastre
cotidiene, când ne aflăm în vreo situație din care nu putem ieși singuri, cerem ajutorul celor care se
pricep într-un domeniu sau altul.Ieșirea din fundăturile sufletești se poate realiza prin comuniunea
vie cu Dumnezeu și cu sfinții Săi. Pentru a-i chema într-ajutorul nostru este nevoie să-i cunoaștem
și să avem încredere în mijlocirea lor înaintea lui Dumnezeu. În ultimul timp sunt tot mai frecvente
afirmațiile celor ce neagă posibilitatea ca în neamul nostru să se fi născut sfinți. Paginile ce urmează
ne arată că Duhul Sfânt a lucrat și în ființa neamului nostru deoarece a aflat aici vase vrednice de
lucrarea Lui. Cartea de față reprezintă, de fapt, Duminica Tuturor Sfinților Români regăsită în
zilele lor de prăznuire de pe parcursul întregului an bisericesc. Ea s-a născut din dorința de a-i cinsti
pe Sfinții Români și de a le cunoaște viața cu mai mare ușurință fără să fim nevoiți a căuta cele
cunoscute despre ei în mai multe surse.
 Sfinții pe care i-a canonizat Biserica noastră au fost mai întâi cinstiți de poporul credincios, iar
Biserica, de fapt, confirmă recunoașterea sfințeniei, care vine din lucrarea Sfântului Duh în oameni.
Biserica constată și proclamă sfințenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate. Sfinții sunt
cunoscuți și necunoscuți oamenilor, iar numarul total al sfinților din fiecare neam și din fiecare
vreme îl știe numai Dumnezeu.

Pentru a sublinia faptul ca Duhul Sfânt a lucrat in chip minunat de-a lungul veacurilor și pe
pământul țării noastre sau în poporul nostru, de la creștinarea sa începând cu secolul II și până
astăzi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, a hotărât ca Duminica a II-a
dupa Rusalii să fie numită "Duminica Sfinților Români", urmând Duminicii Tuturor Sfinților, în
general.”

Cităm mai jos câteva paragrafe din “Actul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale române
privind canonizarea unor Sfinți români”

“Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi (Psalm 67, 36), căci prin sfinții care sunt pe pământul
Lui, minunată a făcut Domnul toata voia întru ei" (Psalm 15,3).

Pe Sfinți îi cinstim, ca pe "prietenii" și "casnicii" lui Dumnezeu (Efes. 2, 19) și ca pe niște frați
desăvârșiți ai noștri, care au cunoscut încercările și nevoile vieții pământești iar acum, în apropierea
lui Dumnezeu mijlocesc și se roagă Lui pentru mântuirea noastră. Prin cinstirea sfinților noi sporim,
înainte de toate, cinstirea pe care o datorăm lui Dumnezeu.

Rugăciunile sfinților înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră sunt mai bine primite,
însa, daca și noi credincioșii, impodobiți cu credință și fapte bune, ne rugăm împreună cu ei,
lepădându-ne de păcatele noastre. Acest adevăr iî intărește și Sfăntul Ioan Gură de Aur, când spune:
"Știind acestea, iubiților, să alergăm la mijlocirea sfinților, dar să nu ne mărginim la aceasta, ci să
lucram și noi cum se cuvine, după pilda pe care ne-au dat-o ei".

În evlavia credincioșilor noștri n-a lipsit niciodată cinstirea unor vrednici trăitori, mărturisitori și
apărători ai dreptei credințe, flori alese ale spiritualității românești din rândurile credincioșilor,
cuvioșilor, preoților și ierarhilor Bisericii noastre, fără să se fi făcut proclamarea cinstirii lor printr-
un act sinodal.
 SFINȚII-PRIETENII NOȘTI

Creștinii trebuie să se afle într-o neîntreruptă relație cu ei dacă își doresc creștinească sporire,
fiindcă sfinții sunt prietenii și îndrumătorii noștri spre mântuire, rugători și mijlocitori pentru noi.

Trebuie să menținem o legătură cât se poate mai strânsă, vitală cu cei ce viețuiesc în Ceruri, sfinții,
apostolii, prorocii, mucenicii, sfințiții slujitori ai altarului, cuvioșii și drepții, fiindcă ei sunt
mădulare ale aceluiași trup, Biserica lui Hristos, căreia îi aparținem și noi păcătoșii și al cărei Cap
este Însuși Iisus Hristos Domnul.

Sfintii- Când traversăm o perioadă mai grea a vieții, când ne simțim singuri, deznădăjduiți,
copleșiți de greutatea crucii noastre spirituale, strigăm după ajutor la sfinții Lui Dumnezeu, prietenii
și casnicii Acestuia. De ce strigăm la ei? Fiindcă uneori nu avem curaj, din cauza păcătoșeniei
noastre să cerem ajutor, direct de la Dumnezeu și atunci le cerem sfinților să mijlocească pentru noi
în fața tronului Sfintei Treimi, încrezători că aceștia se bucură de multă trecere în fața Lui
Dumnezeu și rugăciunile lor vor fi ascultate.

Sfintii pot ramane indiferenti la strigatul nostru de ajutor?

Prietenii noștri, sfinții, nu pot rămâne niciodată indiferenți la strigătul nostru de ajutor, inima lor
ocean de iubire și compasiune ne cuprinde pe toți cei ce le cerem ajutorul și brațele sufletetului lor
ne îmbrățișează cu milostivire și dragoste necondiționată, alinându-ne și vindecându-ne orice
durere, fie trupească sau sufletească.

Ce m-au învățat prietenii mei din Cer?

M-au învățat, că Bunul Dumnezeu pe toți ne vrea sfinți și pe cei bogaț și pe cei săraci și pe cei albi
și pe cei negri și pe cei învățați și pe cei mai puțin învățați și că nu trebuie să crezi că în zilele
noastre e imposibil acest lucru, fiindcă Dumnezeu e Același și astăzi cum a fost și ieri și acum un
veac și acum cinci sute sau o mie de ani. M-au învățat, că pentru a deveni sfânt e nevoie în primul
rând de iubire, iubire de Dumnezeu și aproapele, fiindcă aceasta e cheia spre desăvârșire. Împlinind
porunca iubirii, împlinești și celelalte porunci, învrednicindu-te de virtutea iubirii te învrednicești și
de celelalte virtuți: credința, nădejdea, rugăciunea neîncetată, curaj, hărnicie, smerenie, blândețe,
bunătate, milostivire, simplitate. Iubirea, smerenia, ascultarea, rugăciunea sinceră și curată,
înfrânarea, trezvia, iată aripile care te înalță spre sfințenie, spre desăvârșire.
 IMPORTANȚA SFINȚILOR

Sfinții sunt importanți și prin ceea ce ne transmit: și anume Biserica vie, în spiritualitatea ei, în
forța sa spirituală și exemplul lor. Îi venerăm pentru că sunt plini de Dumnezeu. Sunt oameni care
au atins culmile cele mai înalte ale îndumnezeirii. Se interesează de uman așa cum se interesează
de Hristos; sunt împreună cu Hristos așa cum sunt îngerii. Se spune că, împreună cu Hristos,
îngerii au și ei un mare interes pentru mântuirea noastră.

Sfinții sunt remarcabili nu ca niște eroi sau specialiști pe care este greu să îi înlocuiești, ci prin
această forță spirituală, prin forța iubirii și a rugăciunii pentru oamenii care sunt în ei, mai mult
decât prin faptel Nu fapta umană în sine, ci puterea lui Dumnezeu care strălucește în faptele lor și
din ei înșiși, îi face transparenți lui Dumnezeu, care face să iradieze capacitățile lor umane
înrădăcinate în lumina dumnezeiască. Sfințenia este manifestarea îndumnezeirii omului.
Importanța minunilor ține de faptul că ele sunt semne ale transparenței, ale luminii, ale bunătății
lui Dumnezeu arătate în sfinți. Bunătatea este o forță penetrantă care depășește forța legii.

Sfântul iradiază lumina lui Hristos Cel Înviat. Sfinții trăiesc în viața lor pământească
transparența Învierii care desăvârșește legile naturii. Sfinții arată în viața lor sfințenia lui
Dumnezeu. Ei sfințesc în ei înșiși numele lui Dumnezeu prin rugăciune, apoi îl arată în mod
transparent prin purtarea lor.

Creștinii se uită în calendar pentru a vedea care este sfântul zilei și îi aduc rugăciuni. În acea zi ei
își așeaza viața sub oblăduirea sfântului și caută să imite cum pot virtuțile acestui sfânt, simțindu-
se ocrotiți de rugăciunile lui. Sunt venerați de asemenea și cei care au murit în sfințenie, care au
făcut totul pentru dăinuirea Bisericii, care și-au dat viața pentru Dumnezeu, au iradiat în lumina
lui Hristos și ne-au lăsat prin aceasta o Biserică vie. Fără sfinții din trecut, Biserica n-ar fi ceea ce
este, n-ar putea dăinui. Tradiția vie și prin aceasta Biserica însăși nu se poate menține fără o
succesiune a sfinților. “Aduceți-vă aminte de înaintașii voștri” (Evrei 13,7), spune Sfântul
Apostol Pavel. Este recunoștința pentru toți cei care ne-au transmis Evanghelia.
 ACCESUL TINERILOR LA INFORMAȚII DESPRE SFINȚII
CANONIZAȚI
Tinerii din ziua de azi au oportunitatea de a accesa ușor informații despre sfinții canonizați în
Biserica Ortodoxă Română. Dacă nu au bunici,care să le spună informații legate de sfinți și zile de
sărbatoare ,pot intra pe site-uri specializate pe aceste teme.Cu ajutorul internetului pot citii si
Vechiul Testament,Noul Testament,Biblia, Cărți de Rugăciuni sau Cărți cu Povești Religioase.

DOVEZI SAU SEMNE ALE SFINȚENIEI

A fost deja dovedit că, în tradiţia ortodoxă, „recunoaşterea persoanelor slăvite de Dumnezeu, a
celor plăcuţi Lui şi aşezarea acestora în rândurile Sfinţilor s-a făcut, se face şi trebuie să se facă cu
concursul conştiinţei bisericeşti generale a păstorilor şi păstoriţilor, fără vreo altă iniţiativă sau
intervenţie oficială a conducerii bisericeşti”[vii]. De asemenea, recunoaşterea spontană şi unanimă a
sfinţeniei nu a fost niciodată arbitrară, nici nu s-a bazat pe bunul renume sau pe moralitate, ci pe
mărturii palpabile şi sensibile, şi pe dovezile provenite de sus ale realităţii îndumnezeirii.

Semnele sunt:1)predicarea expozitivăpreia ideea principală a unui pasaj al Scripturii, face din
aceasta elementul central al predicii, și îl aplică vieții din zilele noastre. Unde se găsește in Biblie?

Biblia conține multe exemple ale acestui fel de predicare și dare de învățătură: preoții leviți dădeau
învățătură din Lege (Deuteronom 33:10), Ezra și leviții citeau din Lege și explicau înțelesul ei
(Neemia 8:8), iar Petru și apostolii explicau Scriptura și îi îndemnau pe cei ce îi ascultau să
răspundă acesteia cu pocăință și credință (Faptele Apostolilor 2:14-41, 13:16-47).

2) Teologia biblică este învățătura sănătoasă, înseamnă să avem o gândire corectă despre Dumnezeu
și o credință în acord cu Scriptura. Unde se găsește teologia biblică în Scriptură?

a)Întreaga Biblie ne dă învățătura sănătoasă.

b)Multe cărți ale Noului Testament, cum ar fi epistolele lui Pavel către Romani și Efeseni, sunt
pline-ochi de învățătură doctrinară bogată (v. Romani 1-11 și Efeseni 1-3).

c)Autorii Noului Testament susțin frecvent că învățătura sănătoasă este esențială pentru a avea
creștini sănătoși și biserici sănătoase (v. 1 Timotei 1:5, 2 Ioan 1-6 și Tit 2:1-10).
 De ce este importantă teologia biblică?

Teologia biblică este esențială pentru:

Evanghelizare. Evanghelia este doctrină. De aceea, doctrina sănătoasă este necesară pentru
evanghelizare.

Ucenicizare. Isus s-a rugat astfel: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan
17:17). Creștinii cresc prin a învăța și a trăi în lumina adevărului – cu alte cuvinte, prin doctrina
sănătoasă.

Unitate. Potrivit Noului Testament, singura unitate autentică este unitatea în adevăr (1 Ioan 1:1-4; 2
Ioan 10-11).

Închinare. A ne închina lui Dumnezeu înseamnă să proclamăm perfecțiunile Lui (1 Petru 2:9-10) și
să Îl înălțăm pentru ceea ce este El (Psalmii 29:2). Închinarea adevărată este un răspuns față de
învățătura sănătoasă.

3) Înțelegerea biblică a Evangheliei.

Ce înseamnă înțelegerea biblică a Evangheliei?

Vestea Bună este că: Singurul Dumnezeu sfânt ne-a creat după chipul Său pentru a-L cunoaște
(Geneza 1:26-28).

Dar noi am păcătuit și ne-am separat de El (Geneza 3; Romani 3:23).

În marea Lui dragoste, Dumnezeu S-a făcut om în Isus, a trăit o viață perfectă și a murit pe cruce,
împlinind astfel Legea și luând asupra Lui pedeapsa păcatelor tuturor acelora care se întorc vreodată
de la păcatele lor și își pun credința în El (Ioan 1:14; Evrei 7:26; Romani 3:21-26, 5:12-21).

El a înviat din morți, arătând că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Hristos și că mânia lui Dumnezeu
împotriva noastră a fost stinsă (Faptele Apostolilor 2:24, Romani 4:25).

El ne cheamă acum să ne pocăim de păcatele noastre și să ne încredem doar în Hristos, spre iertarea
noastră (Faptele Apostolilor 17:30, Ioan 1:12). Dacă noi ne pocăim de păcatele noastre și ne punem
credința în Hristos, suntem născuți din nou la o viață nouă, o viață veșnică alături de Dumnezeu
(Ioan 3:16).

El își adună un popor nou la Sine, format din toți cei care se supun lui Hristos ca Domn (Matei
16:15-19; Efeseni. 2:11-19).
 4)Înțelegerea biblică a convertirii

Ce înseamnă înțelegerea biblică a convertirii?

O înțelegere biblică a convertirii recunoaște deopotrivă ceea ce Dumnezeu face și ceea ce oamenii fac în
mântuire. În convertire, Dumnezeu

-le dă viață celor morți (Efeseni 2:5)

-le dă vedere celor orbi (2 Corinteni 4:3-6)

-și dă darurile credinței și pocăinței (Filipeni 1:29; Faptele Apostolilor 11:18).

De asemenea, în convertire, oamenii

-se pocăiesc de păcatele lor (Marcu 1:15; Faptele Apostolilor 3:19)

-și cred în Isus (Ioan 3:16; Romani 3:21-26).

O înțelegere biblică a convertirii recunoaște că doar Dumnezeu poate mântui, și că El mântuiește indivizi
prin a-i face capabili să răspundă Evangheliei prin a se pocăi de păcat și prin a-și pune credința în Hristos.

O VIAȚĂ PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU

În cele din urmă, fraţilor, fiindcă aţi primit învăţătură de la noi despre cum trebuie să umblaţi şi să-I
fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa cum, de altfel, şi faceţi[a], vă cerem şi vă îndemnăm în Domnul Isus
să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. . Voi ştiţi ce porunci v-am dat, prin autoritatea Domnului
Isus. Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâu. Fiecare dintre voi trebuie să
ştie să-şi ţină vasul în sfinţenie şi cinste, 5 nu în patimi, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu.
. Nimeni să nu-l nedreptăţească pe fratele său şi nici să nu profite de el, pentru că Domnul îl va
pedepsi pentru toate acestea, aşa cum v-am spus şi v-am avertizat. Dumnezeu nu ne-a chemat la
necurăţie, ci la sfinţenie; de aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe
Dumnezeu, Cel Care vă dă Duhul Sfânt. Cu privire la dragostea frăţească, nu aveţi nevoie să vă
scriem, pentru că voi înşivă aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii. .Şi, într-adevăr, îi
iubiţi pe toţi fraţii din întreaga Macedonie. Însă vă încurajăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în
privinţa aceasta. .Daţi-vă toată silinţa să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de-ale voastre şi să lucraţi cu
mâinile voastre, aşa cum v-am poruncit, ca să trăiţi aşa cum se cuvine faţă de cei din afară şi să nu
depindeţi de nimeni. Sfințenia este opusă păcatului, care înseamnă nu numai absența eforturilor
morale omenești închinate binelui, ci și ieșirea din unirea cu Hristos lucrător prin Duhul Lui.
Sfințenia înseamnă prezența roditoare și rodită a Duhului lui Hristos în om, este una cu prezența
anticipată a vieții veșnice în el.
 DESCRIEREA CELOR MAI IMPORTANȚI SFINȚI

Biserica Ortodoxă Română are în calendarul său o serie de sfinți, în fiecare lună. Fie că este vorba de sfinţi martiri,
sfinţi părinţi, mucenici, apostoli, cuvioşi sau ierarhi, toți au avut o viață evlavioasă, închinată lui Dumnezeu. Pentru
faptele lor pline de bunătate și traiul sfânt, BOR îi sărbătorește cum se cuvine în fiecare an.

- La 1 ianuarie este sărbătorit Sfântul Vasile cel Mare (330 şi 379). Acesta este considerat un păzitor de duhuri rele, iar
în această zi se citesc blesteme împotriva Diavolului.

-Pe data de 7 ianuarie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Ioan Botezătorul. Acesta a propovăduit venirea lui Mesia și l-a
botezat pe Iisus Hristos în apele Iordanului.

-Pe 23 aprilie românii îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe. Potrivit datelor oficiale, peste un milion de cetățeni îi poartă
numele.

-Biserica Ortodoxă Română îi sărbătorește în fiecare an, pe data de 29 iunie, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Aceștia
sunt ocrotitorii celor din penitenciare, care au greșit față de cuvântul lui Dumnezeu.

-Sfântul Ilie, aducător de ploi şi ocrotitor al recoltelor, se serbează pe 20 iulie.

-Pe 14 octombrie este sărbătorită cuvioasa Parascheva. Aceasta este considerată vindecătoare de boli.

-Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe data de 26 octombrie pe Sfântul Dumitru, cel care îi ajută pe tineri să își găsească
perechea în dragoste.

-Sfinții arhangheli Mihail și Gavril sunt cinstiți pe data de 8 noiembrie. Mihail este considerat protectorul armatelor
creștine, în timp ce Gavril al familiilor creștine și al mamelor.

-Pe data de 9 noiembrie este sărbătorit Sfântul Ierarhi Nectarie, considerat protectorul bolnavilor de cancer.

-Sfântul Apostol Andrei este cinstit de români pe data de 30 noiembrie. Acesta a fost primul care a răspuns chemării lui
Iisus Hristos la apostolat. El este considerat de BOR ocrotitorul românilor.

-Pe data de 12 decembrie, în fiecare an, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, mare făcător de
minuni şi vindecător de boli.
 CURIOZITĂȚI DESPRE SFINȚI
1) Cel mai tânar martin: - Sfânta Filofteia: 12 ANI

De origine vlahă, Sfânta Filofteia a suferit moarte martirică la vârsta de 12 ani.

A fost ucisă de tatăl ei pentru că împărţea mâncarea săracilor.

Moaştele Sfintei Filofteia se află la Curtea de Argeş, fiind aduse în vremea domniei lui Radu
(Negru) Vodă.

2) Primul/cel mai recent sfânt canonizat: - Sfântul Ierarh Calinic: 1950

Sfântul Calinic de la Cernica este primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română, în anul
1950.

S-a născut și a crescut în București, a avut 3 frați.

A înființat la Râmnic o tipografie „Kallinik Rîmnik”

pe care a donat-o ulterior Consiliului Municipal al orașului Râmnicu Vâlcea.

A ctitorit Schitul Frăsinei, unde a rânduit regula de viețuire atonită. A ridicat în total 7 biserici.

Sfântul Ierarh Dionisie: 2018

Ultimul român care a făcut pasul din istorie în sinaxare este Sfântul Dionisie,

Episcopul Cetăţii Albe – Ismail.

La numai 15 ani, în data de 28 noiembrie 1883,

a intrat în obştea mănăstirii Suruceni.

În 1908 a fost ales starețul Mănăstirii Suruceni;

80% dintre membrii Sfatului Țării îl aveau ca povățuitor și duhovnic pe starețul Dionisie;

A fost hirotonit episcop în anul Marii Uniri;

A trecut la cele veșnice în 1943.

3) Sfântul care a trecut în veşnice cel mai recent: - Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ: 1960

Om de rugăciune, dar şi poet, Sfântul Ioan Iacob de la Neam este un

reprezentant important al Ortodoxiei, atât la nivel naţional cât şi

internaţionalCâteva aspecte mai puțin cunoscute despre Sf. Ioan Iacob:

Ocrotitor al bibliotecarilor; Primul sfânt român din calendarul Bisericii Ierusalimului;

Sfânt poet; Stareţ al Schitului românesc de la Iordan. Sfinți reprezentați iconografic în straie
populare