Cateheze

MOTOC IULIAN
CATEHEZE
Cateheza despre comportamentul in biserica
1.Pregatirea aperceptiva
Preacucernice parinte,dragi colegi:
Multe sunt ispravile credintei si de mare trebuinta faptele bune.Fiecare dintre noi crestinii
ortodoxi,pentru a dobandi viata vesnica,trebuie sa ne agonisim o credinta dreapta,curatita de
toate desertaciunile,superstitiile,ereziile si sa facem fapte bune.Astfel,crestinul trebuie sa creada
bine dupa care poate face fapte bune sau a vietui crestineste.Credinta se naste din auz:”Fara
credinta-zice Sfantul Apostol Pavel-nueste cu putinta a placealui Dumnezeu”.Astfel,adevarata
credinta ortodoxa,soborniceasva si apostoleasca este de a crede cu inima si a marturisi cu gura.
Privitor la agonisirea,pastrarea si folosirea dreptei credinte,ne indeamna Mantuitorul
zicand:”Aveti credinta in Dumnezeu…credeti in Dumnezeu si in Mine credeti…Credeti in
Evanghelie”.
Credinta dreapta trebuie insotita de fapte bune sau de vietuire crestineasca,fiindca numai prin
acestea doua,omul devine crestin adevarat si are nadejde tare de mantuire vesnica.
Multi dintre cei ce aveau fapte bune nu s-au putut mantui si intra in Imparatia lui Dumnezeu
pana nu au imbratisat dreapta credinta,precum Corneliu sutasul sau Eustatie Plachida,la fel si cei
ce au avut dreapta credinta si nu s-au mantuit fara fapte bune sau pana ce nu au facut fapte
vrednice de pocainta precun Saul,Sfanta Pelaghia sau Sfanta Maria Egipteanca.
Dreapta credinta si faptele bune se cuprind in cele trei virtuti teologice:Credinta,nadejdea si
Dragostea.aceste trei virtuti il ridica pe om,il inalta si il uneste cu Dumnezeu-Creatorul sau.
Pe acestea le putem afonisi,alimenta si dezvolta prin rugaciuni facute prin participarea cu trup si
suflet la sfanta biserica,in toate duminicile si sarbatorile,la cele sapte laude,la Sfanta Liturghie,la
invataturile evanghelice,prin citirea sau ascultarea Dumnezeestilor Scripturi,in stransa legatura
cumarturisirea ortodoxa,Vietile Sfintilor si alte carti sfinte,crezand si vietuind dupa invatatura
lor cea mantuitoare.
2.Anuntarea temei
Cu ajutorul lui Dumnezeu,astazi vom vorbi despre comportamentul omului in biserica. Ce
trebuie sa faca omul in sfanta biserica.
3.Tratarea.
Crestinii mai inflacarati se duc la biserica inaintea venirii preotului pe care il asteapta cu
dragoste sfanta,ca oile pe pastoral lor.Crestinii nu trebuie sa cedeze ispitirii care adeseori ii
impiedica a merge la sfanta biserica.
Prin ispite de tot felul impiedica diavolul mantuirea credinciosilor,castigand multime de suflete
de toate varstele.
2
“fiti treji si privegheati,pentru ca potrivnicul nostru diavolul,umbla racnind ca un leu,cautand pe
cine sa inghita”.
“Intravoi in casa Ta,incina-ma-voi in biserica Ta cea Sfanta”. Ajunsi in sfanta biserica,barbatii
merg inainte in naos iar femeile raman in pronaos,fiind cu capul acoperit. Nu a fost si nu este de
iertat pentru nimic in lume partii femeiesti sa treaca din pronaos in naos printere barbate sau
inaintea lor,oricine ar fie ele. Dumnezeu a facut mai intai barbatul cu sufletul viu.Pe barbat l-a
adus si l-a asezat in stralucitul paradis. Deci precum Biserica adevarata merge dupa Hristos si nu
inaintea Lui,ascultandu-L in toate,asa si femeia sa stea in pronaos.Toata partea femeiasca in
Biserica vechiului testament si a noului testament,din vremurile apostolic si patristice au stat
separate de barbati.
Biserica lui dumnezeu este Ierusalimul ceresc in care se pastreaza buna randuiala,nu Babilonul
plin de amestecare,confuzii si neoranduieli. Cei ce fac neoranduieli in sfintele biserici,cad sub
afurisenie.Sfantul Apostol Pavel le porunceste femeilor spunandu-le sa se roare imbricate
cuviincios,cu sfiala si curatenie sis a nu vorbeasca in biserica.
E o mare obraznicie si nebunie ca faptura sa se semeteasca a corecta pe Creator,nedandu-si
seama ca strica chipul lui Dumnezeu cel Viu pus in sufletele lor.
Pacatuesc mult astfel si barbatii care se impodobesc,aruncandu-si la gunoi podoaba
barbateasca,netinand cont de cuvantul lui Dumnezeu care zice in cartea Leviticului:”Sa nu va
stricati barbatiile voastre! Sa nu va radeti colturile barbii! Preotii sa nu isi tunda marginile
barbii”. Acestea reies si din hotararile apostolice:”Nu te gati cu haine alese,cu pantaloni si
incaltaminte aleasa,nici purta inel de aur pe deget,caci acestea sunt dovezi ale unei vieti
desfranate…Tu deci,care faci acestea din dorinta de a placea,impotrivindu-te legii,te vei face
uracios inaintea lui Dumnezeu,care te-a sadit dupa chipul Sau”.
Sfintii parinti ai Bisericii ii numesc pe diavoli zugravi si incepatori;iar nalucirile le numesc
poduri peste care demonii trecand peste hotarele stapanirii omenesti ,impreuna se amesteca cu
sufletul,facandu-l locas intelegerilor patimase.
O ispita groaznica navaleste asupra inchinatorilor in timpul Sfintei liturghii.unii vazatori cu
duhul,au vazut pe diavoli in chip de arapi negri zburand prin sfanta biserica,indemnandu-i sa
iasa afara.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca cei ce ies afara din biserica inainte de terminarea Sfintei
Liturghii,se aseamana lui Iuda Iscarioteanul,care,plecand de la Cina cea de Taina,s-a cufundat in
intunericul noptii,prabusindu-se din darul apostoliei.Altii au vazut pe diavoli imbratisand pe cei
ce vorbeau si radeau,stand pe spate si dupa grumajii lor.
4.Recapitularea
Deci ne dam seama cat de importanta este ascultarea cu atentie a sfintelor slujbe,deoarece
diavolii lupta cu toata puterea lor sa ne distraga atentia,spre a putea castiga cat mai multe
suflete.Dar oare de ce unii dintre crestinii nostri nu dau atentie cuvintelor sfinte,iar in biserica nu
3
sunt atenti? Deoarece mintea si sufletul lor sunt stapanite de diavoli care ii acapareaza prin
diferite ispite.
Acestea,vazandu-le Mantuitorul spune:”Vai lumii pentru sminteli,ca smintelile trebuie sa
vina.Dar vai de acela prin care vine sminteala,ca mai de folos ar fi pentru el sa-si spanzure o
piatra de moara e gat sis a se arunce in mare,decat sa sminteasca pe unul din acestia mai mici
care cred in Mine”.
5.Asocierea
Crestinii,oricat de intunecati ar fi ei,cand intra in sfanta biserica,daca asculta cuvantul lui
Dumnezeu si il pazesc,se lumineaza dobandind fericirea.
Bisericile sunt casele lui Dumnezeu.Totul in ele spun slava lui Dumnezeu. Pentru a ne folosi pe
noi insine si pe altii,pastori si pastoriti,trebuie sa ne rugam si sa pastram linistea in ele cu toata
evlavia.Aici e locul unde in vremuri bune si in vremuri grele,alergam pentru a dobandi folos
duhovnicesc.
Trebuie sa fim constienti ca in biserica,Hristos este present tot timpul rastignit de pacatele
noastre si mai ales la Sfanta Liturghie cand Se jertfeste pentru noi toti cu toate ca nu meritam
acest lucru.
6.Generalizarea
“In Biserica slavei Tale stand,in ceruri n-i se pare a sta”.
Deci iata,ne dam seama din aceste spuse ale psalmistului de importanta comportamentului
nostrum in sfanta biserica.
7.Incheierea
Prin urmare,sa avem un comportament cat mai adegvat in biserica,placut lui Dumnezeu,iar El
ne va rasplati ostenealacand ne asteptam mai putin si cand vom avea mai multa nevoie de
ajutorul Lui.
Orin comportamentul nostrum,sa aratam slujirea noastra fata de Dumnezeu Cel in Treime
laudat,Tatal,Fiul si Sfantul Duh acum si pururea si in vecii vecilor AMIN.
4
Cateheza despre cinstirea sfintelor icoane
Atunci cand Dumnezeu s-a pogorat in aceasta lume,a devenit vizibil pentru noi
oamenii.Hristos,este chipul viu sau icoana lui Dumnezeu in aceasta lume.
In aceasta lume,noi purtam o lupta neancetata pentru icoana lui Dumnezeu care se afla in
sufletul nostrum,precum inaintasii nostril s-au luptat impotriva celor care nu acceptau Chipul lui
Dumnezeu zugravit,deoarece sustineau ca Dumnezeu este Duh care nu poate fi vazut de ochii
omenesti.
Sfintele icoane sunt chipuri ale lui Dumnezeu,ale Maicii Domnului si ale Sfintilor,care au trait
pe acest pamant si care sunt prietenii, casnicii lui Dumnezeu si mijlocitori inaintea Lui pentru
noi.
2.Anuntarea temei
Cu ajutorul lui Dumnezeu,astazi vom vorbi despre cinstirea sfintelor icoane.
Cum sunt cinstite in Biserica dreptmaritoare a lui Hristos,sfintele icoane.
3.tratarea
Inca de la inceputurile crestinismului,apar primele icoane in Biserica.Prima icoana a fost
pictata de Sfantul Apostol Luca,reprezentand-o pe Maica Domnului,iar prima icoana nefacuta de
mana omeneasa este Mahrama cu care Sfanta Veronica I-a sters fata Mantuitorului in timp ce
Isi ducea Crucea spre Golgota.Icoana este ceea ce ne duce cu gandul la Dumnezeu.Cu toate ca
este pictata pe lemn,icoana nu este chip cioplit cum suntem acuzati de toate sectele
neoprotestente,rupte din Trupul lui Hristos care este Biserica cea sfanta,soborniceasca si
apostoleasca.Nu ne inchinam materiei din care este facuta icoana,nici lemnului si nici
vopselei,ci ne rugam Sfantului reprezentat in ea.Icoanele ne nuc cu gandul mai usor catre
Dumnezeu si catre Sfintii Lui,pentru care sunt si numite ferestre catre cer si “manifestari ale
slavei Lui”.Icoana mai este numita Biblia nestiutorilor de carte.
5
Protestantii dar mai ales neoprotestantii resping cultul Sfintelor Icoane deoarece confunda
icoana cu idolul.
In combaterea Sfintelor Icoane,eterodoxii folosesc in primul rand cea de-a doua porunca a
Decalogului in care se spune “Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a unui lucru
din cate sunt in cer,sus sip e pamant jos si din cate sunt in apele de sub pamant”. Aceasta
porunca a fost data in contextul tendintei evreilor de a se inchina chipurilor cioplite precum au
facut in pustie,turnand vitelul de aur zicand:”Iata Israele,dumnezeul tau,care te-a scos din tara
Egiptului”.
Idolul este ceea ce se interpune intre noi si dumnezeu,pe cand Sfanta Icoana ne pune in legatura
cu Dumnezeu.
Dar icoanele au fost prigonite si in vechime,cand stapanirea iconoclasta a interzis icoanele,le-au
distrus;le-au ars;le-au calcat in picioare.Biserica s-a luptat impotriva lor prin preoti si prin
popor.Dintre ei au fost inchisi in temnita,au fost uisi,dar nu s-au lepadat de Sfintele Icoane.Dar
iconoclasmul a fost invins la sinodul VII-ecumenic din anul 787,cand s-a dat din nou libertate
crestinilor sa se roage sis a tina icoane in casele lor.La fel sfintele icoane au fost prigonite in
timpul imparatului Constantin Copronim,care prada bisericile si ardea sfintele icoane. Atunci s-a
aratat Sfantul marturisitor Stefan cel Nou,numindu-l pe imparat eretic si afirmand ca “oricine
nu se inchina Lui Hristos zugravit in icoana,sa fie anatema”.
Deci ne dam seama cat avut Biserica de suferit pentru apararea sfintelor icoane.
Sfantul Ioan Damaschin ne spune despre icoana ca scoate la iveala,si arata tot ce este ascuns.
Icoanele pictate dupa invatatura ortodoxa,nu infatiseaza chipul omului stricacios,precum
reprezentarile latine, ci chipul sfant al omului induhovnicit. Temeiul sfintirii noastre prin icoana
ni-l ofera Patriarhul Iacov care marturiseste:” Am vazut pe Dumnezeu la fata si mantuit a fost
sufletul meu”.
4.Recapitularea
Deci inchinarea “In duh si in adevar”,precum ne spune Mantuitorul in Sfanta Evanghelie
dupa Ioan,nu exclude icoana ci dimpotriva o cere daca este pictata dupa invatatura Bisericii
Ortodoxe. Inchinarea “in duh si in adevar” nu exclude material din icoana.Nu este la fel cerneala
si Sfanta Evanghelie? Nu este materie insusi Trupul si Sangele Mantuitorului? Ba sunt.
Si chiar in vechiul testament,in care Dumnezeu interzice facerea si inchinarea la idoli,material
este prelucrata si folosita pentru cult precum reiese si din Iesire cap.25,unde Sfantul Chivot este
imbracat in aur si impodobit cu doi heruvimi de aur.Biserica Dumnezeului celui Viu,a pastrat
toate cuvintele Sfintei Scripturi, cand au trebuit sa fie traduse in diferite limbi.Textul “sa se
rusineze toti cei ce se inchina chipurile cioplite si se lauda cu idolii lor”,din psalmul 96 nu
cunoaste nici o schimbare,adica inlocuirea cuvintelor “chipuri cioplite” cu “icoane” in nici o
traducere,decat cu mici exceptii in unele traduceri recente facute inafara tarii,care nu au deloc
parte de credibilitate.
6
Prin harul si prin mila lui Dumnezeu,ne-am invrednicit a avea in in Biserica Ortodoxa si mai
ales in tara noastra,icoane facatoare de minuni ,izvoratoare de mir, precum icoanele de la Boian
si Poceaev in Ucraina sau la noi in tara icoana Maicii Domnului de la Nicula sau de la
manastirea Neamt si multe altele.
5.Asocierea
Asa isi arata Dumnezeu puterea,prin sfintele Sale icoame facatoare de minuni,precum si
prin alte mijloace precum sfintele moaste ale celor bineplacuti Lui,care au pazit poruncile si care
au facut voia Lui,aratandu-le intregi,binemirositoare,izvoratoare de mir,la care oamenii vin cu
evlavie,cu smerenie si se roaga lor pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu si pentru a se intari
duhovniceste.
6.Generalizarea
Asadar,astfel trebuie cinstite sfintele icoane,caci precum spune si unul din sfintii mai putin
cunoscuti noua,Sfantul Gavril Urghebadze din Georgia,sfintelor icoane le revine cinstea
cuvenita sau macar respectful pe care il acordam semenilor nostri. Caci in ele sunt adunate
rugaciunile celor dinaintea noastra si sprijinul oferit de sfinti,fiind pregustarea raiului.
7.Incheierea
Deci,fratilor,cinstind sfintele icoane,il cinstim pe Insusi Dumnezeu intreit in
personae,Tatal,Fiul si Sfantul Duh pe care i-L rugam ,ca pentru rugaciunile Sfintilor Sai
reprezentati in sfintele icoane,sa ne daruiasca mila Sa,iertare de pacate si mantuire,totdeauna
acum si pururea si in vecii vecilor AMIN.
Cateheza despre Sfintele Taine
Pentru a avea o viata crestineasca ,trebuie sa pastram comuniunea cu Dumnezeu.
Aceasta comuniune se realizeaza prin cult,care este de doua feluri:cultul divin personal si cultul
divin public.
Cultul divin public este savarsit in Sfanta Biserica de catre slujitoriiei.Din cultul divin public fac
parte si Sfintele Taine prin care ne pastram comuniunea cu Dumnezeu.
2.Anuntarea temei
Cu ajutorul lui Dumnezeu,astazi vom vorbi despre savarsirea Sfintelor Taine in Biserica.
7
3.Tratarea
Sfintele Taine sunt actele sfinte vazute,intemeiate de insusi Mantuitorul Hristos si savarsite in
Biserica prin preotii ei,prin care este impartasit harul dumnezeiesc,mantuitor si nevazut.Sfintele
Taine isi pastreaza puterea,indiferent de viata preotului iar Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca
“daca harul ar cauta pretutindeni vesnicia,n-ar fi nici botez,nici Trup al lui Hristos,nici aducere
inainte prin acestia”.
Sfintele Taine sunt in numar de sapte:Taina botezului,taina mirungerii;taina pocaintei sau a
sfintei spovedanii;taina sfintei impartasanii,taina preotiei,taina sfintei cununii si a sfantului
maslu.
Acest numar este numarul darurilor Sfantului Duh si raspunde nevoilor duhovnicesti ale
omului:Nasterea duhovniceasca-este data prin botez;cresterea-prin mirungere;hrana
duhovniceasca,Trupul si Sangele mantuitorului-prin sfanta impartasanie;puterea de a invata,de a
sfinti si de a conduce este data prin hirotonie sau preotie;iertarea pacatelor sau impacarea cu
Dumnezeu-se face prin sfanta taina a spovedaniei;sfintirea legaturii casatorie-prin taina cununiei
si tamaduirea de bolile sufletesti si trupesti prin taina sfantului Maslu.
Instituirea acestor sfinte taine de catre Hristos ne arata ca doar Dumnezeu poate lega lucrarea Sa
de anumite mijloace pentru a ne-o impartasi conditiei noastre trupesti si sufletesti.
Fiecare sfanta taina lucreaza unirea credinciosilor cu Hristos in moduri diferite.Un loc aparte il
ocupa insa botezul,mirungerea si euharistia,care realizeaza unirea noastra cu Hristos prin Botez
si mirungere,apoi prin euharistie.Sfintele taine nu au doar caracter tainic si si de jertfa.Caci in
toate Hristos se da pentru noi si impreuna cu Sine ne ofera Tatalui.
Spre deosebire de Biserica noastra,protestantii si celelalte secte ,neaga caracterul
supranatural,haric si sfintitor al sfintelor taine,vazand in ele simple simboluri sau semne
externe,care se aseamana cu ceremoniile simbolice din vechiul testament.In viziunea lor,aceste
“semne” se savarsesc in amintirea vreunui eveniment,ori moment din viata Mantuitorului,pentru
a-i intari pe crestini in credinta.
In ceea ce priveste impartasirea sfintelor taine,exista sfinte taine care se repeta,cum ar
fi:mirungerea,euharistia,spovedania,nunta si maslul; precum si taine care nu se mai
repeat,acestea fiind botezul si hirotonia.
4.Recapitularea
Deci sfintele taine apartin Bisericii ca acte ale ei,sau ale Capului ei,Hristos.Tainele sunt
inspiratia continua a Bisericii prin care ea inspira si revarsa neancetat pe Duhul Sfant asupra
madularelor ei.Prin sfintele taine si mai cu seama prin sfanta euharistie,cu care simtim nevoia sa
ne impartasim cat mai des dar cu vrednicie,crestem in Hristos pana la deplinatatea Sa.
Comuniunea cu Hristos in Taine si marturisirea invataturii dreptei credinte a Bisericii, stau intr-o
stransa legatura,deoarece invatatura exprima comuniunea cu Hristos.
8
5.Asocierea
Instituite de Hristos,Biserica si sfintele taine sunt date impreuna spre mantuirea
oamenilor.In calitatea de Cap al Bisericii,Hristos nu se poate desparti de trupul Sau.Aceasta
comuniune intre Hristos si Biserica se bazeaza pe participarea Bisericii la Patimirea si Invierea
Domnului si lucreaza in ea,aceasta implinindu-se sacramental in sfintele taine,mai intai prin
botez.
Biserica este deci taina generala in care traeste si lucreaza in chip nevazut Hristos insusi,prin
lucrarile Sfantului Duh. Tainele in schimb sunt acte partiale prin care se ofera fiecaruia in mod
personal viata dumnezeiasca a lui Hristos din Biserica.De aceea prin Taine creste si se hraneste
Biserica.Numai prin sfintele taine se realizeaza unitatea pentru care s-a rugat Hristos.Numai prin
Sfintele Taine,cei ce au primit Evanghelia din gurile Apoatolilor,s-au putut alatura
acestora,constituind Biserica,o comunitate a celor ce cred in Dumnezeu in Hristos prin Duhul
Sfant.
6.Generalizarea
Iata deci,ca sfintele taine fac parte din viata noastra a crestinilor.Mantuirea noastra,relatia
noastra cu Dumnezeu depinde de participarea noastra in viata Bisericii prin Sfintele Taine prin
care harul sfintitor ne ajuta sa ne indumnezeim dobandind Mantuirea,care este scopul vietii
fiecarui crestin.
7.Incheierea
Sa fim deci cu luare aminte la invatatura Bisericii,care ne invata sa cinstim Sfintele Taine
prin care dobandim viata vesnica,invrednicindu-ne sa stam in fata lui Dumnezeu Tatal,Fiul si
Sfantul Duh,in vecii vecilor AMIN.
9
Cateheza despre Sfanta Cruce
Inca de la inceputurile crestinismului,dupa ce Mantuitorul a fost rastignit,Sfanta Cruce a fost
cinstita ca altarul pe care s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii,mai ales dupa ce a
fost descoperita de catre Sfanta imparateasa Elena pentru a fi vazuta si cinstita de catre toti
crestinii.
2.Anuntarea temei
Astazi,cu ajutorul lui Dumnezeu,vom vorbi despre Sfanta si Preacinstita Cruce a Domnului
si Mantuitorului nostru Iisus Hristos
3.Tratarea
Sfanta Cruce a fost preinchipuita inca din vechiul testament ca “pom al vietii” care a rasarit
in mijlocul raiului,iar Moise insemnand Marea Rosie cu toiagul in chipul Crucii,despartindu-o in
doua. Mantuitorul,prin rastignirea Sa,a schimbat sensul crucii care pana atunci era o arma de
tortura,devenind Arma impotriva diavolului.Prin insemnarea cu semnul Sfintei Cruci,marturisim
ca suntem crestini,caci nu putem sa ne numim crestini daca nu cinstim Crucea prin care Hristos
a biruit pacatul si moartea.
Insemnarea cu semnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci a Domnului trebuie facuta cu respect
in numele Tatalui si al Fiului si Sfantului Duh, iar nu in batjocura.
Inchinandu-ne Sfintei Cruci si sarutandu-o,noi credinciosii ne inchinam defapt Celui care S-a
rastignit pe dansa,adica ii aducem slava si inchinaciune insusi Mantuitorului Hristos.El ne-a
lasat Crucea Sa pentru a putea birui raul deoarece diavolii fug din fata Crucii deoarece puterea
crucii ii indeparteaza de la noi,intarindu-ne in aceasta lupta pe care noi o purtam cu duhurile rele
care ne chinuie de cele mai multe ori prin patimi,apropiindu-ne mai mult de Dumnezeu.Sunt
nenumarate exemple prin care sfintii pustnici sau zavorati,prin semnul crucii ii alungau pe
demonii care se infatisau in chip de ingeri de lumina s-au chiar in chipul Mantuitorului.Puterea
Sfintei Cruci se arata si in timpul Sfantului imparat Constantin,caruia i se arata pe cer si un glas
care ii spune:”Prin acest semn vei birui”.
Prin puterea Sfintei Cruci se sfintesc cinstitele Daruri,care se transforma in Trupul si Sangele
Mantuitorului si tot prin semnul Sfintei Cruci,preotul sfinteste mancarea si alte obiecte.
Inafara de materie,Crucea mai are o insemnatate-crucea suferintelor.Mantuitorul
recomanda:”Oricine vrea sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine,sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze
Mie.Este prima data cand Mantuitorul rosteste cuvantul “cruce”.Asta inseamna ca fiecare dintre
10
noi trebuie sa ne luam crucea urmand toata viata lui Hristos,laudandu-ne in crucea
Domnului,dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel in epistola catre galateni,purtand prin ea
semnele Domnului in trupul nostru.
Sfanta Cruce face parte din viata fiecaruia dintre noi.O intalnim asezata pe turlele bisericilor,la
raspantiile drumurilor,la mormintele crestinilor,in casele lor precum si la piepturile
credinciosilor,fiind purtate cu evlavie.
Protestantii si sectarii considera cinstirea Sfintei Cruci ca idolatrie.Aceste invinuiri nu sunt
intemeiate,deoarece crucea nu este niciodata despartita de Hristos ,fiind semnul bucuriei si nu al
tristetii deoarece prin ea a venit mantuirea a toata lumea.
4.Recapitulare
In acatistul Sfintei Cruci,ea este numita “pazitoare a crestinilor”,deoarece prin harul Celui
ce S-a rastignit pe ea,ne apara de toate primejdiile,fiindu-ne ajutatoare pe calea mantuirii,caci
prin ea s-a lucrat mantuirea neamului omenesc.Ea este arma cea mai puternica a
Mantuitorului,caci prin ea a fost invins Goliat cel ganditor,adica diavoul,precum odinioara
David a invins,taindu-I capul cu sabia pe care poporul o socotea sfanta,fiind tinuta in Sfanta
Sfintelor.
5.Asocierea
Cinstea pe care o aducem Sfintei si de viata facatoarei Cruci a Domnului,o putem asemana
cu cinstea pe care o aducem sfintelor icoane,deoarece Sfanta Cruce este icoana biruintei
Mantuitorului asupra pacatului si a asupra mortii.Este lemnul cel insufletit prin care se naste
omul cel nou prin Botez si Mirungere,fiind insemnat in chipul Crucii in numele Preasfintei
Treimi.
Sfanta Cruce este emblema Mantuitorului,care va straluci pe cer inaintea celei de-a doua venire
a Domnului pentru a judeca viii si mortii,pentru a se pocai,ca sa nu ne gaseasca Dreptul
Judecator,aflati in pacate si neampacati cu Dumnezeu.
6.Generalizarea
“Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim”
Preacucernice parinte,dragi colegi,iata deci inchinarea pe care trebuie sa o aducem noi
crestinii,Sfintei si de viata facatoarei Cruci a Domnului,inchinare facuta in duh si in adevar,ca
celei ce este arma impotriva raului si semnul biruintei lui Hristos asupra mortii.
7.incheierea
Asadar,fie ca Bunul Dumnezeu sa ne ajute cu puterea sfintei si de viata facatoarei
Cruci,totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor AMIN.
11
Cateheza despre Sfanta Scriptura si Sfanta Tratditie
Dumnezeu,in marea Sa dragoste fata de oameni,ne-a daruit rvelatia dumnezeiasca pentru a-L
cunoaste pe El,voia si lucrarea Lui,aducandui cinstirea cuvenita.
Descoperirea dumnezeiasca a fost data pentru toti oamenii,deoarece toata lumea are nevoie de
mantuire. Ea se gaseste in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.
2.Anuntarea temei.
Astazi,cu ajutorul lui Dumnezeu vom vorbi despre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
3.Tratarea.
Biblia sau Sfanta Scriptura,este colectia cartilor sfinte si canonice,scrise sub insuflarea
Duhului Sfant in timp de o mie cinci sute de ani,ce cuprinde vechiul si noul
testament.Cuvantul”Biblie” este de origine greceasca si inseamna “carte” sau “carti”.Sfanta
Scriptura poate fi citita de oricine dar cu mare evlavie.Ea cuprinde invataturi mantuitoare si
folositoare,caci ne vorbeste despre mantuirea noastra si despre Dumnezeu.Sfanta Scriptura nu ne
12
poate calauzi singura pe calea mantuirii deoarece ea nu a fost data omenirii de la inceput iar
cand a fost data,a fost odata cu Sfanta Traditie.Ea este stalpul si temelia adevarului.In ea
lucreaza Sfantul Duh,pentru pastrarea nepatata a adevarului.
Canonul Sfintei Scripturi cuprinde totalitatea cartilor insuflate de Duhul Sfant.Cartile Sfintei
Scripturi cuprind “canonul”,adica regula de credinta si de viata a acestor randuieli. Vechiul
testament cuprinde treizeci si noua de carti canonice si paisprezece carti ananghinoscomena sau
bune de citit,pe care Biserica le socoteste ziditoare de suflet iar noul testament cuprinde
douazeci si sapte de carti.
In Sfanta Scriptura,cuvantul “testament”,are inteles ul de legamant,adica legamantul facut de
Dumnezeu cu omul dupa caderea in pacat,fagaduind ca Samanta femeii va zdrobi capul
sarpelui,ceea ce inseamna venirea Mantuitorului,nascut din Fecioara Maria,care a biruit moartea
si ne-a rascumparat din pacat.Acest legamant a fost reannoit fata de patriarhul Avraam apoi a
fost incheiat in scris pe muntele Sinai intre Dumnezeu si poporul evreu.
Sfanta Scriptura nu este deloc usor de inteles,deoarece nu putem intelege totae adevarurile
revelate care sunt mai presus de mintea noastra omeneasca.Ea are trei sensuri: sensul literal sau
istoric;sensul sufletesc si sensul duhovnicesc.
Cu toate acestea,talcuirea Sfintei Scripturi,tine cont de toate cele trei sensuri.Acasta talcuire a
Sfintei Scripturi cere o viata curate si virtuasa,cunoasterea voii lui Dumnezeu si cunoasterea
invataturii Bisericii si a Sfintilor parinti.Lipsa de intelegere si talcuirea gresita a Sfintei Scripturi
duce la rataciri si erezii,dupa cum spune insusi Mantuitorul in Evanghelia dupa Matei:”Va
rataciti nestiind scripturile,nici puterea lui Dumnezeu”.
Cel de-al doilea mod prin care Dumnezeu se descopera oamenilor este Sfanta Traditie. Sfanta
Traditie se mai numste si Sfanta Predanie.Este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai,care
mai tarziu s-a consemnat in scris.A luat nastere inainte de Sfanta Scriptura,deoarece Dumnezeu
a vrut ca adevarurile dumnezeiesti,sa fie date mai intai prin viu grai spre a fi mai usor de inteles
si acceptat de catre oameni.Insusi Mantuitorul a poruncit Sfintilor Apostoli sa propovaduiasca
prin viu grai,spunandu-le:”Drept aceea,mergand,invatati toate neamurile,botezandu-le in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit
voua”.Invatatura pe care Hristos a incredintat-o Apostolilor prin viu grai,poarta numele de
traditie apostolica,din care s-a dezvoltat traditia bisericeasca. Biserica pastreaza traditia,care o
uneste si o intareste,precum si noi trebuie sa o pazim cu sfintenie,la fel cum trebuie sa pazim si
Sfanta Scriptura deoarece este cuvantul lui Dumnezeu revelat oamenilor. Numai prin Sfanta
raditie,continutul Sfintei Scripturi ramane mereu viu.
4.Recapitulare
Iata deci ca Sfanta Scriptura este rodul lucrarii Sfantului Duh,crescut in pomul
traditiei.Astfel intre ele exista o stransa legatura incat se poate face cu greu,deosebire intre
cuprinsul celor doua.Se sprijina un ape cealalta alcatuind comoara cea nestricata a Sfintei
Biserici.
13
5.Asocierea
Toate adevarurile de credinta care sunt revelate in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie,au
fost stabilite si statornicite la sfintele sinoade ecumenice,care au statornicit si reguli de viata
pentru intreaga Biserica.
Cea mai buna formulare si stabilire a adevarurilor de credinta este Crezul sau Simbolul de
Credinta,stabilite la primele doua sinoade ecumenice de la Niceea si Constantinopol.
6.Generalizarea
Cei ce explica Sfanta Scriptura contra Sfintei Traditii,au stricat norma adevarului.Iata deci
ca prin aceasta,ne explica Clement Alexandrinul,Sfanta Traditie intregeste Sfanta Scriptura
numai prin talcuirea adevarata.
7.Incheierea
Astfel,sa ne ajute Bunul Dumnezeu,ca prin cele doua mijloace ale descoperirii
dumnezeiesti,adica prin Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie,sa dobandim mantuirea deveinind
partasi bucuriei celei vesnice AMIN.
Cateheza despre ierarhia bisericeasca
“Tu esti preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec.”
14
Sfanta Biserica,intemeiata de insusi Mantuitorul Hristos,a fost organizata de catre Sfintii
Apostoli deoarece in ea este pastrata neschimbata invatatura Mantuitorului si darurile Sf.Duh de
la Sfintii Apostoli pri succesiune apostolica.Biserica isi asigura succesiunea apostolica prin
ierarhia bisericeasca.
2.Anuntarea temei
Cu ajutorul lui Dumnezeu,astazi vom vorbi despre ierarhia bisericeasca.
3.Tratarea
Ierarhia bisericeasca sau sacramental,isi are originea in insusi preotia lui Hristos,Arhiereul
nostru daruit de catre Dumnezeu-Tatal,Cel ce a strabatut cerurile.(Evrei 4:14).
Ierarhia bisericeasca are trei trepte:episcopii,preotii si diaconii,care sunt legati intre ei,dar
totodata sunt deosebiti unii de altii.Aceste trei trepte sunt marturisite atat de Sfanta Scriptura cat
si de Sfanta Traditie. In Faptele Sfintilor Apostoli este istorisita alegerea celor sapte
diaconi.Sfantul Pavel hirotoneste preoti prin cetati si aseaza episcope precum pe Timotei in Efes
sau pe Tit in Creta.
Numele episcopilor si ale prezbiterlor erau la inceput identice si erau intrebuintate una in locul
celeilalte.Cele trei trepte ale ierarhiei bisericesti sunt legate intre ele prin acelasi har al
preotiei.Sfintii parinti marturisesc ca fara aceste trei trepte nu exista Biserica.
Episcopul Bisericii este conducatrul ei,pastorul si parintele ei sufletesc.Cuvantul
“episcop”,deriva de la cuvantul ‘episcopeo”,care inseamna ocrotitor s-au pazitor.In vechiul
testament,numele de episcop se da supraveghetorilor cortului sfant.Sfantul Apostol Pavel ne
arata cum trebuie sa fie arhiereul,dupa modelul Marelui Arhiereu-Mantuitorul Hristos:sfant,fara
de rautate,fara de pata,osebit de cei pacatosi,dar in acelasi timp sa fie ingaduitor cu cei nestiutori
deoarece si el este om fiind supus greselii.Episcopii au puterea de a oficia toate slujbele si
puterea de a hirotoni.Slujeste in sobor impreuna cu preotii si diaconii ca unul ce il reprezinta pe
Insusi Mantuitorul,dand binecuvantare cu ambele maini,avand deplinatatea harului.
Preotii sunt considerate urmasii celor saptezeci de ucenici ai Mantuitorului,in trecut fiind doar
ajutatori ai episcopilor.prin hirotonie,preotul poate oficia toate sfintele slujbe in parohia sa si
impreuna cu arhiereul,cu exceptia celor revenite special arhiereului.Adevaratul preot trebuie sa
fie atent sa nu cada in erezie pentru a nu-i sminti pe enoriasii sai,sa fie un exemplu in familie si
in societate.Adevaratul preot trebuie sa aiba curajul de a propovadui adevarata credinta fara sa
se teama de dusmanii credintei si de conducatorii acestei lumi care traiesc departati de adevar si
care incearca denigrarea si departarea poporului de Biserica si de Dumnezeu mai ales prin ideile
necrestine pe care incearca sa le impuna societatii de astazi,provocand indobitocirea ei. Sa ii
pazeasca pe enoriasii sai,ca un pastor adevarat de suflete, de toate sectele care incearca sa ne
piarda.
15
Diaconul este al treilea si cel mai mic in grad al ierarhiei bisericesti.Cuvantul “diacon”,in limba
greaca inseamna slujitor.Diaconul este ajutorul preotului sau al episcopului in slujbele
Bisericii.Cu binecuvantarea preotului care slujeste,diaconul conduce comunitatea prezenta in
rugaciunile colective si citeste din Sfanta Evanghelie in timpul slujbelor.Diaconul poate primi
binecuvantare de la preot sau de la episcop de a imparti Sfintele Taine credincisilor,fie den al
doilea potir la Sfanta Liturghie sau la obednita cand lipseste preotului.Cu toate acestea,diaconul
nu poate sfinti singur cinstitele daruri.In timpul slujirii,diaconii preinchipue pe Sfintii ingeri si
puterile ceresti ce slujesc neincetat in jurul tronului Dumnezeirii.
4.Recapituare
Indatoririle membrilor ierarhiei bisericesti sunt acelea de a purta sarcinile unul altuia dupa
cum arata si Sfantul Apostol Pavel in epistola catre Galateni,prin lepadare de sine si dragoste
frateasca fata de aproapele si fata de Dumnezeu.
5.Asocierea
Intrarea in cler se face prin hirotonie,Sfanta Taina prin care este impartasit harul lui
Dumnezeu care primeste autoritatea savarsirii Sfintelor Taine sau a Sfintei Liturghii.Hirotonia se
savarseste de catre episcop pentru preot si diacon si de catre trei episcopi pentru arhiereu,in
sfantul altar in prezenta credinciosilor.
6.Generalizarea
Toti membrii clerului bisericesc sunt sluitori si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.Deci iata,ca
lucrarea savarsita de catre biserica prin membrii ierarhiei bisericesti,este desavarsita prin ei de
Insusi Hristos Domnul,Capul Bisericii.
7.Incheierea
Astfel,fie ca Bunul Dumnezeu sa ne miluiasca sis a ne mantuiasca prin rugaciunile clericilor
Bisericii,dobandind Viata Vesnica,in veci AMIN.
16
Cateheza despre rugaciune
Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune scarbele mele;ca s-a umplut de
dureri sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat.
Fiecare credincios incearca sa comunice cu Dumnezeu,fiecare in felul sau.Dar cea mai sigura
modalitate de comunicare cu Dumnezeu este rugaciunea.
2.Anuntarea temei
Cu ajutorul lui Dumnezeu,astazi vom vorbi despre rugaciune si puterea ei.
3.Tratarea
Rugaciunea este actul prin care ne punem in legatura cu Dumnezeu prin inaltarea gandului
catre El.Ea trebuie facuta cu smerenie,cu evlavie si cu inima curate.Rugaciunea poate fi
particulara si publica.
Rugaciunea particulara este savarsita de fiecare credincios in parte in casa sa in fata
icoanei.Acest mod de rugaciune este recomandat de Insusi mantuitorul Hristos,care in
evanghelia dupa Matei,spune:”Tu cand te rogi intra in camara ta,si inchizand usa,roaga-te
Tatalui tau care este in ascuns…”.
Rugaciunea publica s-au obsteasca este savarsita in Sfanta Biserica de catre preoti sfintiti
randuiti pentru savarsirea cultului divin public.Rugaciunea poate fi savarsita stand in genunchi
sau stand in picioare.Una din cele mai puternice rugaciuni,este rugaciunea Lui Iisus,sau
rugaciunea mintii.Prin rostirea permanenta a acestei rugaciuni,ne tinem gandurile departe de
17
desertaciunile lumii acesteia,ducandu-ne mintea la Dumneseu.Stadiul urmator al acestei
rugaciuni este rugaciunea inimii,cand mintea se pogoara in inima,izvorand lacrimi de
pocainta.Unele persoane lucreaza rugaciunea doar cu buzele,fara a-si inalta inima catre
ceruri,aceasta neavand nici o putere.Insusi Mantuitorul ii mustra pe fariseii care rosteau
rugaciunea doar cu buzele spunand:”Poporul acesta Ma cinsteste doar cu buzele,dar inima lor
este departe de Mine. Sfintii Parinti ne arata importanta rugaciunii.Dintre acestia ,Sfantul
Macarie Egipteanul spune ca “lucrul cel mai de capetenie este staruinta la vreme de
rugaciune”,iar Evagrie ponticul arata ca “cea mai dumnezeiasca virtute este rugaciunea”.
Se poate intampla ca rugaciunea sa nu fie ascultata de Dumnezeu pentru pacatele noastre,sau
raspunsul sa intarzie.Aceasta se intampla din iconomia lui Dumnezeu,deoarece El stie ce ne este
de folos in viata si pentru mantuirea noastra,dar nu trebuie sa deznadajduim ci sa staruim in
rugaciune,caci prin rugaciunea staruitoare se poate dobandi orice har.Despre aceasta,Fericitul
Augustin ne spune ca rugaciunea este “cheia vistieriei darurilor dumnezeiesti”.
Dupa continutul ei,rugaciunea poate fi din nou impartita in trei moduri:rugaciune de lauda;de
multumire si de cerere :
-Rugaciunea de lauda este rugaciunea prin care laudam pe Domnul nostru pentru Slava Lui cea
vesnica.Suntem datori de a lauda numele Dumnezeului nostru deoarece,insusi puterile nevazute
Il lauda si Il binecuvinteaza neincetat.Drept aceea,Biserca lauda neincetat pe Dumnezeu prin
rugaciuni si imne precum Doxologia si Trisaghionul.
-Rugaciunea de multumire este aceea prin care aducem multumirile noastre pentru toate
binefacerile pe care le revarsa Bunul Dumnezeu.Si-a dat viata pentru a ne rascumpara pe noi din
robia pacatului.Sfantul apostol Pavel ne indeamna sa multumim pentru toate,caci aceasta este
voia lui Dumnezeu.
-Cel de-al treilea fel de rugaciune,este cea de cerere,prin care cerem cele de trebuinta vietii
noastre si Il rugam sa se milostiveasca si sa ne ierte pacatele noastre cele grele.Dumnezeu nu
vrea doar sa-L rugam ci sa-L silim,dupa cum spune Sfantul Grigorie Dialogul.Ca pilda de
rugaciune de cerere,avem chiar rugaciunea Mantuitorului din Gradina Ghetsimani si de pe cruce
,sau a Sfantului Stefan,in momentul uciderii sale.Psalmul 50 al lui David este exemplul perfect
de rugaciune de pocainta si pentru a cere indurare de la Dumnezeu. Rugaciunile sunt foarte
folositoare pentru mantuire.prin rugaciune,cel pacatos castiga iertarea si milostivirea lui
Dumnezeu,devenind drept.Talharul rastignit impreuna cu mantuitorul,doar atat s-a rugat
Lui:”Pomeneste-ma Doamne cand vei veni intru imparatia Ta”.Doar atat a spus si Mantuitorul
S-a milostivit;L-a iertat,dobandind astfel mantuirea.Prin rugaciune noi punem capat
pacatului.Rugaciunea coboara asupra noastra Duhul Sfant si lumineaza duhul nostru intunecat
de pacate si de patimi.Aceasta lumina a fost vizibila multor sfinti precum fata lui Moise,care
stralucea dupa ce s-a pogorat de pogorat de pe munte ,unde graise cu Dumnezeu,iar Sfantul
Simeon Noul Teolog se arata uneori in timpul rugaciuii inconjurat de lumina.
Cel ce nu se roaga,cade mai usor in pacat sinu se poate mantui.Cine nu se roaga,nu se poate
apara in lupta cu ispitele,asemanandu-se soldatului fara arma.In viata monahala,arma
calugarului in timpul rugaciunii,este siragul de metanii care il indeparteaza pe diavol,nelasandu-l
18
sa aduca ganduri desarte.Legat de timpul rugaciunii,Sfantul ioan Gura de Aur spune foarte
clar:”Neincetat va rugati”
4.Recapitularea
Iata cat este de importanta rugaciunea in viata crestinului.Caci fara ea nu se poate mantui
nimeni.iar pentru cei bolnavi care nu au posibilitatea de a se ruga,se roaga Biserica prin
savarsirea tainei Sfantului Maslu si prin ecteniile de la Sfanta Liturghie.
5.Asocierea
“Acest neam de demoni nu iese decat cu rugaciune si cu post”.
Din aceste cuvinte ale Mantuitorului intelegem ca rugaciunea,impreuna cu postul pot birui toate
patimile si ispitele diavolesti.In timpul rugaciunii trebuie sa ne insemnam si cu Sfanta Cruce
care este pecetea rugaciunilor noastre si semnul biruintei Mantuitorului asupra mortii si
pacatului.
6.Generalizarea
Preacucernice parinte,dragi colegi: Asadar rugaciunea este unirea omului cu
dumnezeu,puntea de trecere peste ispite,scaparea de intuneric,luminarea mintii si usurarea
cugetului in fata Marelui Dumnezeu care se milostiveste intotdeauna de noi,fii sai cei risipitori.
7.Incheierea
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu,ca prin rugaciunile noastre catre El si rugaciunile Sfintilor Sai,sa
se milostiveasca si sa ne daruiasca Mantuirea in veci AMIN.
Cateheza despre post
Prin jertfa Mantuitorului pe Cruce,lumea a dobandit mantuirea,a dobandit posibilitatea
mantuirii,prin harul Sfantului Duh.Avand posibilitatea aceasta a mantuirii,omul se pregateste
prin mai multe mijlpace.Unul din aceste mijloace este postul,care insotit cu pocainta,duce la
mantuirea sufletului.
19
2.Anuntarea temei
Astazi cu ajutorul Bunului Dumnezeu,vom vorbi despre importanta si folosul postului in
viata crestinului.
3.Tratarea
Postul reprezinta infranarea de la mancaruri de dulce,de la bauturi si pofte trupesti pe o anumita
perioada de timp randuita de Sfanta Biserica.Postul este o virtute a crestinului,o forma de
pocaita dar in acelasi timp este si un act de cult,adica un act prin care ii aducem cinstire lui
Dumnezeu,care ne duce spre desavarsire.Postul a fost practicat de insusi Mantuitorul Hristos si
de Sfintii Apostoli,el find defolos si sufletului dar si trupului deoarece intareste trupul si
usureaza sufletul.Despre modul in care trebuie sa postim ne invata Insusi Mantuitorul Hristos in
Sfintele Evanghelii:”Cand postesti,unge capul tau si fata ta o spala”,adica sa nu fim fatarnici
aratandu-ne ca postim ci postul nostrum sa fie stiut doar de catre Dumnezeu,care ne va rasplati
osteneala.Toti Sfintii Parinti recomanda postul.Intre acestia,Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca
“postul potoleste zburdalnicia trupului,infraneaza poftele cele nesaturate,curateste si inaripeaza
sufletul,il inalta si il usureaza”.
Dupa asprimea lui,postul poate fi de mai multe feluri:
a)Posrul total sau ajunarea-reprezinta abtinerea completa de la orice fel de mancare si bautura pe
o anumita perioada de timp.
b)Postul negru sau xirofagia-in care este ingaduita numai hrana
uscata,seara:seminte,legume,paine uscata si apa.
c)Postul obisnuit sau comun-este ingaduita mancarea din alimente vegetale,ceea ce inseamna
infranarea de la mancarurile de dulce.
d) Ultimul fel de post este postul usor sau dezlgarea,cand Biserica dezleaga la peste,vin si
untdelemn.
Posturile mai pot fi de o zi,adica miercurea si vinerea si posture de mai multe zile.
In anumite moment,precum sarbatorile mari,miercurea si vinerea nu se mai posteste,dandu-se
dezlegare la mancaruri de dulce.Aceste dezlegari poarta numele de harti.Aceste momente
sunt:In saptamana luminata;de la Nasterea Domnului pana la Boboteaza;in prima saptamana
supa rusalii;in prima saptamana a triodului si in saptamana branzei.Cei mai evlaviosi pot posti si
in alte zile ale saptamanii,decat cele randuite de catre Biserica.Porunca a-II-a a Bisericii
recomanda crestinilor sa tina cele patru posturi care au o perioada mai lunga in cursul anului
bisericesc.Cele patru posture de peste an sunt:Postul Craciunului;Postul Mare;Postul Sfintilor
Apostoli si Postul Adormirii Maicii Domnului.
A)Postul Craciunului-este postul dinaintea nasterii Domnului. Tine patruzeci de zile;de la
noiembrie pan ape 24 decembrie.Este randuit pentru a ne pregati pentru a intampina Nasterea
Domnului si inchipue noaptea vechiului testament in care patriarhii si dreptii legii vechi posteau
si se rugau in asteptarea lui Mesia.Acest post ne mai aduce aminte de postul lui Moise pe
20
Muntele Sinai in asteptarea Tablelor Legii.In acest post este dezlegare la peste pe 21
noiembrie,deoarece este praznic imparatesc.
B)Postul Mare-este postul dinaintea Sfintelor Pasti.Acest post este asezat in cinstea patimilor
Domnului si ne aminteste de postul Mantuitorului inainte de inceperea misiunii Sale de
propovaduire,cand S-a retras in pustie si a postit patruzeci de zile.Acest post a fost tinut inca din
timpul Sfintilor Apostoli,durata sa nefiind inca stabilita de la inceput.Este cel mai vechi,cel mai
lung sic el mai aspru post dintre cele patru de peste an.Prin aceasta hrana mai aspra ne ferin in
deosebi de pacatele trupesti.In vechime,in acest post post erau oprite spectacolele,petrecerile si
circurile.in acest post se savarseste liturghia Sfantului Grigorie Dialogul sau Liturghia Darurilor
iar in saptamana I din acest post se citeste Canonul Sfantului Andrei Criteanul.Inceputul postului
nu are data fixa,intrucat depinde de deata sarbatoririi Sfintelor Pasti.
C)Postul Sfintilor Apostoli-este randuit in cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.Ca si Postul
mare,nici acest post nu are o data fixa,deoarece are legatura cu Sfintele Pasti.Incepe luni dupa
Duminica Tuturor Sfintilor si tine pan ape 29 iunie.
D) Postul Adormirii Maicii Domnului-este randuit in cinstea Maicii Domnului si ne aminteste
de postul tinutde Ea,prin care s-a pregatit pentru trecerea sa la Domnul.Acest post tine doua
saptamani si se dezleaga la peste pe 6 august,de Schimbarea la Fata a Domnului,fiind praznic
imparatesc. Daca Adormirea Maicii Domnului cade miercuri sau vineri,nu mancam de dulce ci
sedezleaga la peste.In timpul acestui post se citeste mai ales Psaltirea Maicii Domnului sic el de-
al doilea paraclis al Maicii Domnului.
4.Recapitularea
Respectarea posturilor trebuie sa fie o datorie a crestinului.Sfintii Parinti pedepsesc cu
asprime pe cei ce nu pazesc posturile.Postul trebuie savarsit nu doar cu trupul ci cu
sufletul,infranandu-ne de la toate placerile trupesti si de la toate pacatele,petrecand in rugaciune
si pocainta,caci asa ne indeamna Biserica si toti Sfintii Parinti.Deci postul este o jertfa,o biruinta
asupra omului trecator,asupra trupului.
5.Asocierea
Intotdeauna postul trebuie insotit si de alte manifestari ale pocaintei noastre precum
milosteniile si faptele bune.Dar cel mai important,intotdeauna postul trebuie insotit Sfanta
Spovedanie.caci noi asemanandu-ne fiului risipitor,dupa pregatirea noastra prin post,trebuie sa
ne intoarcem la Tatal nostru cel ceresc prin Sfanta Taina a Spovedaniei sau a pocaintei caci prin
post ne pregatim pentru intalnirea noastra cu Parintele Ceresc in Sfanta Impartasanie.
6.Generalizarea
Astfel trebuie deci sa intelegem postul,ca arma a noastra prin care scapam de pacate si de
patimi caci prin post ne putem indumnezei asemenea marilor ascetic care au trait in pustie in
21
rugaciune si in post iar Mantuitorul ne dovedeste acest lucru in momentul in care ne spune ca
“acest neam de diavoli nu iese decat cu rugaciune si cu post”.
7.Incheierea
Privind postul astfel,ne vom lumina mintea si ne vom inalta duhovniceste,ajungand sa fim
vrednici de lumina lui Hristos in vecii vecilor AMIN.
Cateheza despre Sfanta Liturghie
Dintre toate actele noastre de cult prin care il preamarim pe Dumnezeu,cel mai desavarsit este
Jertfa.Toti crestinii aduc aceasta ertfa care este Sfanta Euharistie,adica Sfantul Trup si Sange al
Domnului.Slujba in care este adusa jertfa Sfintei Euharistii se numeste Sfanta Liturghie.
2.Anuntarea temei
Cu ajutorul lui Dumnezeu,astazi vom vorbi despre Sfanta Liturghie.
3.Tratarea
Sfanta Liturghie a fost intemeiata de Insusi Mantuitorul,poruncindu-ne sa o savarsim,la Cina
cea de Taina,cand Mantuitorul Hristos a frant painea dandu-le ucenicilor Sai spunandu-
le:”Luati,mancati,acesta este Trupul Meu” si luand paharul a binecuvantat zicand:”Beti dintru
acesta toti,acesta este Sangele Meu al Legii celei noi,care pentru voi si pentru multi se varsa,spre
iertarea pacatelor.”
Mantuitorul le-a dat Sfintilor Apostoli sub forma nesangeroasa a painii si a vinului,aceasta jertfa
pe care trebuiau sa o aduca de atunci inainte ucenicii Sai,dupa porunca Sa:”Aceasta sa faceti
intru pomenirea mea”.Prin aceste cuvinte ii randueste pe Sfintii Apostoli ca preoti savarsitori ai
Jertfei Lui celei noi.Sfanta Liturghie poate fi savarsita numai in biserica,doar in prezenta
Sfantului Antimis.Fara el nu se poate savarsi Sfanta Liturghie.Doar preotii inchisi in inchisorile
comuniste,Sfintii Inchisorilor,savarseau Sfanta jertfa pe piepturile detinutilor,care se aduceau ca
altar de jertfa in locul sfantului antimis.In manastiri si catedrale,Sfanta Liturghie este savarsita in
fiecare zi.In bisericile parohiale,Sfanta Liturghie se savarseste doar duminica si in zilele de
sarbatoare.Despre timpul in care trebuie savarsita Sfanta Liturghie,timpul potrivit pentru aceasta
este ceasul trei din zi,care corespunde cu ora noua dimineata,cand Mantuitorul Hristos a fost
rastignit pe Cruce sic and S-a pogorat Sfantul Duh peste Sfintii Apostoli.In cursul anului
bisericesc sunt si zile aliturgice cend nu se savarseste Sfanta Liturghie precum:Vinerea
Patimilor;luni si marti in prima saptamana din Postul Mare; miercuri si vineri in saptamana
branzei;vinerea dinaintea Craciunului si Bobotezei,cand aceste doua sarbatori cad duminica sau
lunea.
22
In Biserica Ortodoxa exista trei Sfinte liturghii:Liturghia Sfantului Vasile cel Mare;a Sfantului
Grigorie Dialogul ep.Romei si a Sfantului Ioan Gura de Aur.
-Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se savarseste doar de zece ori pe an: pe 1 ianuarie de ziua
Sfantului Vasile cel Mare; in primele cinci saptamani din postul mare;in joia si sambata
patimilor;in ajunul craciunului si in ajunul Bobotezei.
-Liturghia Sfatului Grigorie Dialogul episcopul Romei sau Liturghia Darurilor mai inainte
sfintite,este savarsita in Postul Mare,miercuri si vineri,mai ales in prima saptamana din
post.Aceasta liturghi are o randuiala deosebita.Ea este formata din vecernie si Liturghie,unite
intre ele.Aceasta Liturghie nu poate fi numita una deplina,deoarece ea este mai degraba o slujba
solemna a impartasirii cu Sfintele Taine,sfintite intr-una din celelalte doua Liturghii.Ea a fost
privita intotdeauna ca un prilej de bucurie,intrucat prin impartasirea cu Sfintele Taine il avem pe
Mantuitorul Hristos inchip euharistic,in chipul painii si al vinului.Sinodul V-VI Trulan a hotarat
ca aceasta Sfanta Liturghie sa se faca in Postul Mare afara de sabbete,duminici si de Buna
Vestire.
-Cea de-a treia Sfanta liturghie,a Sfantului Ioan Gura de aur se savarseste in celelalte zile din
an,duminici si sarbatori.Este Liturghia obisnuita in Biserica Ortodoxa,savarsindu-se de cele mai
multe ori in cursul anului bisericesc.
Sfanta Liturghie este impartita in doua parti:proscomidia si Liturghia in sine.
Proscomidia este savarsita in taina.Cuvantul “Proscomidie’ provine din limba greaca,insemnand
“punere inainte”.Este randuiala pregatirii cinstitelor daruri.Se savarseste la proscomidiar in
Sfantul Altar.Proscomidiarul inchipuie pestera in care S-a nascut Mantuitorul.Liturghia propriu-
zisa este alcatuita la randul ei din Liturghia Catehumenilor si Liturghia credinciosilor.
Prima parte a Liturghiei se numeste “ a catehumenilor” deoarece in vechime,pe langa
crestini,puteau lua parte la ea si catehumenii,adica cei ce se pregateau sa primeasca Botezul.Ea
tine de la Binecuvantare pana la cuvintele “cei chemati iesiti”,cand catehumenii trebuiau sa
paraseasca biserica.
Cea de-a doua parte a Liturghiei se numeste “a credinciosilor”,deoarece in vechime nu puteau
lua parte la ea decat credinciosii botezati.
Fiecare credincios trebuie sa ia parte la Sfanta Liturghie,pentru ca dupa cum spune Sfantul
Maxim Marturisitorul,”sfintii ingeri stau de fata si scriu de fiecare data pe cei ce intra si se
infatiseaza inaintea lui Dumnezeu”.Cine nu ia parte la Sfanta Liturghie,acela nu poate fi numit
crestin adevarat,fiind rupta legatura dintre el si Mantuitorul Hristos.Asa a ajuns lumea in ziua de
astazi,nepasatoare,fara frica de Dumnezeu,fiecare gasindu-si scuze in fata constiintei lui dar fara
sa isi poata justifica fapta in fata Lui Dumnezeu care le cunoaste pe toate cele ascunse in inimile
oamenilor,acestia asemanandu-se cu cei chemati la cina,care isi cereau iertare zicand:unul ca si-
a cumparat tarina si trebuie sa se duca sa o vada;altul ca si-a cumparat cinci perechi de boi pe
care trebuie sa ii incerce.Altul spunand ca nu poate veni deoarece si-a luat femeie.Asa sunt
oamenii in ziua de astazi,se ingrijesc doar de lucrurile lumesti,fara sa se ingrieasca de
suflet,pierzand astfel mantuirea,care este scopul tuturor oamenilor pe acest pamant.
23
4.Recapitulare
Asadar Sfanta Liturghie este o randuiala de rugaciuni in timpul carora se aduce jertfa cea
nesangeroasa a Legii celei noi,intemeiata spre iertarea pacatelor membrilor Bisericii.
5.Asocierea
Numai arhiereii si preotii hirotoniti pot savarsi Sfanta Liturghie,cei caterisiti sau cei vinovati
de pacate grele ne mai putand sluji.Inafara preotului,pentru a putea fi savarsita Sfanta
liturghie,trebuie neaparat si un cantaret care sad ea raspunsurile la strana.
6.Generalizarea
Sfanta liturghie este cea mai insemnata dintre toate slujbele Bisericii noastre.Este totodata
singura sluba intemeiata de insusi Mantuitorul.Toate celelalte slujbe servesc doar ca o pregatire
pentru Sfanta Liturghie.
Astfel,Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca “nu este altceva mai de folos noua si mai iubit
de Dumnezeu ca jertfa aceasta,deoarece este lucrearea Mantuitorului si innoirea oamenilor si
partasire a Lui cu noi”.
7.Incheiereadeci sa ne ingrijim de aceasta in toate zilele vietii noastre,spre mantuirea noastra,in
veci AMIN.
Cateheza despre taina Sfantului botez
Sfimtele Taine sunt lucrari tainice,sfinte,instituite de Dumnezeu intrupat,prin care se
impartaseste credinciosilor harul lui Dumnezeu.Aceste sfinte taine sunt in numar de sapte.
Prima Sfanta Taina pe care o primeste crestinul in viata sa,este Taina Sfantului Botez.
Astazi,cu ajutorul lui Dumnezeu,vom vorbi despre Sfanta Taina a botezului.
3.Tratarea
Botezul este prima taina fundamentala a Bisericii Ortodoxe. Prin botez fiecare credincios
devenind membru al trupului tainic al lui Hristos. Potrivit invataturii Bisericii, aceasta taina a
Botezului se savarseste la 40 de zile dupa nastere, deci inca din pruncie. Practica botezarii
pruncilor a ridicat de-a lungul timpului anumite rețineri in randul necredinciosilor, unele
confesiuni crestine amanand savarsirea Botezului pana la adolescenta sau maturitate, cand
fiecare poate sa-și marturiseasca liber dorinta de a fi botezat.
24
Botezul este intemeiat de Mantuitorul prin cuvintele: "Mergand, invatati toate neamurile,
botezandu-le in numele Tatalui și al Fiului și al Sfantului Duh" (Matei 28, 19). Botezul este acea
sfanta Taina prin care omul, in urma intreitei afundari in apa sfintita, de catre preot, in numele
Sfintei Treimi, dobandeste iertarea pacatului stramosesc și a tuturor celorlalte pacate savarsite
pana in acel moment (la maturi), devenind astfel membru al Bisericii lui Hristos.
Botezul se savarseste numai de catre preot și episcop, intotdeauna in biserica. Numai in cazuri
cu totul speciale, botezul poate fi savarsit in afara bisericii (spital, casa). Cand nu se poate afla
un preot, in cazuri de urgenta majora, botezul poate fi savarsit de catre orice crestin ortodox,
prin stropire cu aghiasma sau apa curata, in numele Sfintei Treimi. Nu pot fi botezati copiii
avortati și cei morti mai inainte de botez.
Mantuitorul nu a stabilit nici o varsta sau limita de varsta pentru primirea Botezului, ci a aratat
doar faptul ca primirea Botezului este de o importanta vitala pentru intrarea in Imparatia lui
Dumnezeu: "De nu se va naste cineva din apa și din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui
Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; și ce este nascut din Duh, duh este" (Ioan 3, 5-6).
Desi Mantuitorul i-a chemat intotdeauna la Sine pe copii și i-a dat drept exemplu celor mari, El
nu a dat de inteles niciodata ca acestia ar putea intra in Imparatia Sa fara a fi botezati.
Sfanta Scriptura nu mentioneaza nicaieri faptul ca pruncii ar fi lipsiti de pacatul stramosesc,

drept pentru care și zice Psalmistul David: "Iata, intru faradelegi m-am zamislit și intru pacate
m-a nascut maica mea" (Psalmi 50, 5). Mai apoi, deoarece "cugetul inimii omului se pleaca la
rau inca din tineretile lui"(Facere 8, 21), nimeni nu poate sti cand copiii incep sa lucreze cele
rele.
In perioada Vechiului Testament, in a opta zi dupa nastere, pruncii de parte barbateasca erau
taiati imprejur și li se punea numele; aceasta practica veche a fost vazuta de Biserica drept un
chip al Botezului. Astfel, daca taierea imprejur se facea imediat dupa nastere, tot asa s-a socotit
ca și botezul, care a luat locul taierii imprejur, trebuie savarsit cat mai curand.
Inca dintru inceput, Apostolii au botezat adulti și copii la un loc, dupa cum citim: "Pe cand Petru
vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul. (...) Atunci a
raspuns Petru: Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie botezati acestia care au primit
Duhul Sfant ca și noi? Și a poruncit ca acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos" (Fapte
10, 44-48). Mai mult, unii se botezau impreuna cu toata "casa" lor, adica impreuna cu toata
familia. Comentatorii biblici sunt intru totul de acord ca prin "casa" se intelege "intreaga
familie".
Nașii trebuie să atragă atentia asupra raspunderii ce și-au luat și asupra datoriilor lor de chezasi
și indrumatori spirituali ai finilor lor pe calea virtutilor. Ei sânt niște giranti, adica cei care isi
asuma raspunderea pentru plata solidara a unei datorii contractată de altii și care, in caz de
neplata datoriei de catre debitori, sunt pasibili de aceeasi pedeapsa ca și acestia, ori trebuie sa
plateasca in locul lor. Dar totodată sânt și părinți duhovnicesti (cei care primesc pe neofiti,
indata dupa iesirea din apa Botezului), iar finii sunt fiii lor duhovnicesti; ei trebuie sa-și ia in
serios angajamentul facut și sa supravegheze, sa indemne, sa sfatuiasca și sa indrepteze pe finii
lor, cu o afectiune cu adevarat parinteasca.
4.Recapitulare
25
-"Botezul ,dar, se da spre inchipuirea mortii lui Hristos (II Petru 2, 9; I Tim. 3, 15). Apa tine
loc de mormant, untdelemn locul Sfantului Duh, pecetea locul crucii, iar mirul este intarirea
marturisirii. De Tatal se aminteste ca pricinuitor si trimitator, Sfantul Duh se ia ca martor.
Cufundarea in apa inseamna impreuna-murirea (cu Hristos), scoaterea din apa inseamna
impreuna-invierea (cu El), Tatal este Dumnezeu cel peste toate, Hristos este Dumnezeu cel unul
nascut, Fiul cel iubit, Domnul slavei; Sfantul Duh este Mangaietorul, care de Hristos se trimite,
de El e invatat si pe El il vesteste".
5.Asociere
Sfantul Botez sta in stransa legatura cu Taina mirungerii. Dupa savarsirea Botezului, preotul
citeste indata o rugaciune in care roaga pe Dumnezeu sa invredniceasca pe noul botezat de darul
ungerii cu Sfantul Mir si de impartasirea cu Sfintele Daruri. Apoi il unge cu Sfantul Mir,
facandu-i semnul crucii: la frunte, pentru Sfintirea mintii si a gandurilor; la ochi, nari, gura si
urechi, pentru sfintirea simturilor; la piept si pe spate, pentru sfintirea inimii si a dorintelor; la
maini si pe picioare, pentru Sfintirea faptelor si a cailor crestinului. De fiecare data zice cuvin
tele: "Pecetea darului Sfantului Duh. Amin". Aceste cuvinte sunt luate din a doua epistola a
Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, unde spune: "Iar cel ce ne intareste pe noi impreuna cu
voi intru Hristos si ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna
Duhului intru inimile noastre".
6.Generalizarea
"Botezul este cel mai insemnat act juridic si tainic, savarsit pe temeiul legilor si faptelor
revelate de catre Dumnezeu si de catre fiecare ins in parte, ca personalitate stapana pe sine. El
anuleaza actul juridic intemeiat pe minciuna inselatoare a diavolului si a slabiciunii primilor
oameni, si astfel, cei ce se boteaza isi recapata vrednicia legala a raiului pierdut si devine fiu al
lui Dumnezeu, ca o noua faptura, un om nou.
7.incheierea
Sa ne ajute bunul Dumnezeu ca sa dobandim mantuirea toti cei ce am primit taina sfantului
botez,in veci AMIN.
26
Cateheza despre taina Sfintei cununii
Cununia sau nunta este Sfânta Taina prin care, dupa fagaduinta mirelui si a miresei data liber în
fata preotului, de a trai împreuna în iubire toata viata, pentru a naste si a creste copii si a se ajuta
reciproc, li se împartaseste harul dumnezeiesc care întareste si înalta însotirea lor naturala,
prefacându-o într-o desavârsita si curata legatura morala, într-o unitate dupa chipul legaturii
dintre Hristos si Biserica.
2.Anuntarea temei
Astazi,cu ajutorul lui Dumnezeu,vom vorbi despre Sfanta Taina a Cununiei.
3.Tratarea
Cununia sau slujba nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca, in care, prin preot, se
impartaseste harul Sfantului Duh, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie.
Savarsitorul Tainei este in Biserica Ortodoxa preotul, pentru ca prin el vine in fata celor ce se
casatoresc si in mijlocul lor in mod nevazut Insusi Hristos, Care pecetluieste legatura pe care ei
o realizeaza si care ii mentine pe acestia uniti in El. Atat la logodna, cat si la cununie, mirii sunt
asistati de nasi sau nuni. Ei sunt martori si garanti (chezasi) ai seriozitatii angajamentelor
reciproce luate de viitorii soti si ai traniciei legaturii lor; de aceea, la logodna ei pun mana cu
preotul, pe inele, iar la cununie, pe cununiile care se asaza pe capetele mirilor, fiind partasi la
actul sfant care se savarseste. Nasii trebuie sa fie obligatoriu crestini ortodocsi, cununati
ortodox, cu vietuire crestineasca exemplara si mai in varsta decat mirii, purtandu-se fata de miri
ca niste parinti si invatatori ai lor. Slujba cununiei se savarseste in biserica. Intai pentru ca
biserica este locasul in care Dumnezeu este totdeauna prezent (mai ales prin Sfintele Daruri) si
in care se savarsesc si celelalte sfinte taine; savarsindu-se, deci, in biserica, nunta e facuta in fata
lui Dumnezeu Insusi si cu binecuvantarea Lui, capatand astfel caracterul de act sfant si o
garantie mai mare de trainicie si durabilitate. Al doilea, pentru ca nunta, fiind unul dintre
momentele cele mai de seama din viata omului, trebuie savarsita in mijlocul comunitatii, al
parohiei, cu participarea credinciosilor parohiei din care face parte.
Savarsirea cununiei in casa este ingaduita numai rareori si numai din motive bine intemeiate, cu
dezlegarea arhiereului, care hotaraste de la caz la caz. Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se
pot face nunti in urmatoarele zile si rastimpuri de peste an:
 In cele patru posturi de peste an, ca si in toate zilele de post din cursul anului:
- Miercurea si Vinerea;Ziua Crucii (14 septembrie);Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul
(29 august); In Paresimi este ingaduita la nevoie logodna si aceasta numai in ziua Bunei-Vestiri
(daca nu cade in saptamana Patimilor) si in Duminica Floriilor.
 In saptamana branzei (sau saptamana alba), care este socotita ca vreme de pregatire pentru post.
27
 In saptamana luminata (dintre Duminica Pastilor si Duminica Tomii), in Duminica Rusalulor, in
rastimpul dintre Craciun si Boboteaza, precum si in ajunul tuturor praznicelor imparatesti,
pentru ca veselia nuntilor sa nu intunece sau sa ne faca sa uitam bucuria duhovniceasca a celor
mai mari sarbatori crestine.
Fiind slujba de bucurie, cununia se savarseste in zilele de sarbatoare, indata dupa liturghie, cand
toti credinciosii se afla in biserica.
Biserica Ortodoxa ingaduie cu pogoramant trei casatorii. Biserica face acest lucru pentru a nu
lasa pe cei care au divortat si traiesc impreuna, sa vietuiasca in pacat, fara binecuvantarea lui
Dumnezeu. A patra casatorie este oprita cu desavarsire in Biserica.
Sfântul Apostol Pavel explică foarte limpede în Întâia sa Epistolă către corinteni, cel două căi de
petrecere a vieții, acceptate de Biserică și posibilitate omului de a alege: Eu voiesc ca toţi
oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-
alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească.
4.Recapitularea
Căsătoria reprezintă unirea celor doi pentru a urma Lui Hristos, în scopul desăvârșirii și
dobândirii mântuirii. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va unui cu femeia
sa și vor fi amândoi un trup. Omul a fost creat să viețuiască doar sub harul Lui Dumnezeu.
Trebuie să urmăm poruncilor evanghelice pentru că păcatul alungă harul și să încercăm să
căutăm mereu pe Domnul și să-i aflăm voia: Domnul iubește pe toți oamenii, dar încă mai mult,
îl iubește pe cel care îl caută. Pre cei ce Mă caută Îi iubesc, zice Domnul și cei ce mă caută vor
afla har,spune Sfîntul Siluan Athonitul. Viața de familie trebuie să fie una de sfințenie. Nu
întâmplător, familia creștină mai este numită Biserica din casă.
5.Asocierea.
Orice cununie, facuta in interiorul Bisericii este o imagine a nuntii din Cana si o prezenta reala a
lui Hristos, care o binecuvanteaza prin participarea Sa.Mirii se daruiesc deplin unul altuia la
toate nivelurile. Nu mai exista singularul, totul se raporteaza la Noi. Nu procreatia este motivatia
casatoriei, ci desavarsirea; copilul este un fruct, o urmare fireasca a plenitudinii Tainei. in fond,
orice pom bun se cunoaste dupa roadele sale. Copilul nu poate fi decat o sublima materializare a
dragostei; cei doi devin una in chip real si se implinesc prin nasterea de prunci. O casatorie fara
copii este sterila, o dovada ca cei doi nu au ajuns la dragostea desavarsita.
6.Generalizarea
Cei doi devin prin aceasta Taina un singur trup. Casatoria ca legatura pe viata intre un barbat
si o femeie, se intemeiaza pe faptul ca numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa..
28
7.Incheierea
Deci prin aceasta Sfanta Taina,purtand jertfa unei familii, sa ne silim sa ducem o viata curata sis
a dobandim mantuirea spre Slava lui Dumnezeu in veci AMIN.
Cateheza despre decalog

După ce Dumnezeu i-a scos pe israeliteni din robia Egiptului, mergând ei spre Ţara Făgăduinţei,
au ajuns la poalele Muntelui Sinai.
Acolo i-a oprit Dumnezeu, prin cuvântul lui Moise, şi le-a dat „tablele legii“, adică cele zece
porunci sau decalogul (pe greceşte), care să le fie îndreptar pentru viaţa adevărată, curată, ce
trebuie s-o ducă şi pe care porunci le ascultăm şi noi creştinii, ca fii ai lui Dumnezeu.
2.Anuntarea Temei
Astazi,cu ajutorul lui Dumnezeu,vom vorbi despre Decalog sau despre cele 10 porunci:
3.Tratarea
29
Prima porunca este; „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din casa Egiptului şi din
robie. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“.
Prin aceste cuvinte ni se aminteşte şi nouă, creştinilor, că Dumnezeu ne-a scos din casa robiei
păcatului primordial ( strămoşesc) şi numai în El singur trebuie să credem. Dumnezeul cel Unul,
preamărit în trei persoane. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia trebuie să ne închinăm, căci nouă
ne-a revelat Dumnezeu pe Sfânta Treime.
Porunca a doua: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din
câte sunt în cer, sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu
te închini lor şi nici să slujeşti lor.“
Trebuie să ştim că pe atunci, se închinau popoarele păgâne fie la zei-statui, făcute de mâinile lor,
fie la animale (boi, la egipteni; gâşte, la romani ş.a.) precum şi la soare, lună, stele şi la multe
creaturi din ape şi de sub pământ; pe toate de care se temeau le socoteau zeităţi.
Porunca aceasta a fost interpretată de unii ca fiind împotriva icoanelor (iconoclaştii). Dar Sfinţii
Părinţi, adunaţi într-un sinod ecumenic au dovedit folosirea icoanelor ca admisă de învăţătura
creştină. (Chiar prima icoană – cu figura Maicii Domnului – a fost pictată de Sfântul evanghelist
Luca. Noi ne închinăm chipului, nu materialului din care este făurită icoana (lemn, metal,
vopsele…). Icoana este ca o carte, căci se află, din imagini, din viaţa sfântului ce-l reprezintă. În
icoane au „citit“ neştiutorii de carte din trecut. Imaginile de pe pereţii bisericilor de la
Mănăstirile Voroneţ, Modoviţa, Suceviţa, Arbore, Humor ş.a. sunt considerate ca fiind cărţile
sfinţilor ale strămoşilor noştri. Că trebuie să ne închinăm la icoane, este şi faptul că multe icoane
sunt făcătoare de minuni, dar nu materialul face minunea, ci, pentru credinţa puternică a celui
care se roagă, sfântul respectiv imploră mila Domnului, Care răspunde prin minuni. Aşa ne-a
învăţat Mântuitorul, când repeta vindecaţilor: „credinţa ta te-a mântuit“.
Domnul ne dă poruncă să nu credem decât în Unul Dumnezeu. „Pe cei ce Mă urăsc – adică ateii
–, cei fără Dumnezeu, îi voi pedepsi pe ei şi pe copiii lor, până la al treilea şi al patrulea neam;
iar pe cei care Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele, Mă milostivesc de ei, până la al miilea
neam“, adică „în veci“
Porunca a III-a: „Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul
nepedepsit pe cel care ia în deşert numele Lui“.
Deci: să nu juri strâmb, să nu fii mincinos. Mulţi jură strâmb, fie la vreun proces, fie în viaţa de
toate zilele. Mereu auzim „zău“ sau „pe crucea mea…“ spus cu uşurinţă şi neadevăr. Îl iau pe
Dumnezeu ca martor la minciuna lor, Îl nesocotesc pe Dumnezeu, Care este Dreptate şi Adevăr.
Apoi se miră de ce l-o fi pedepsit Dumnezeu cu accidente, boli şi chiar moarte. „Să fie cuvântul
vostru da, da şi nu, nu.“ ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel. Un adevărat creştin nu spune
minciuni. Minciuna este condamnată de morala creştină. În „Faptele Apostolilor“ este un caz,
când doi au jurat mincinos şi Sfântul Apostol Petru i-a făcut morţi pe amândoi (Fapte 5, 1-10).
Porunca a IV-a: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
„Căci în şase zile a făcut Dumnezeu lumea“. (Aici cuvântul „zi“ nu înseamnă o zi din vremea
noastră, căci zise psalmistul: „o mie de ani, ca o zi înaintea Ta, Doamne“.) În ziua a şaptea S-a
odihnit, e ziua Domnului. Deci închin-o lui Dumnezeu. Înfrăţeşte-te cu ceilalţi creştini din
biserică, citeşte rugăciuni sau alte cărţi religioase, discută despre învăţătura noastră
creştinortodoxă, fă milostenie, plăcută lui Dumnezeu. Respectă această zi, că este o zi sfântă.
(Unii însă cred că e ziua petrecerilor, a beţiilor, a lucrărilor urâte de oameni şi de Dumnezeu
Unele creştine au obiceiul de a nu lucra nimic în ziua de vineri. Ele calcă porunca Domnului de
a ţine duminica. Ziua de vineri, în amintirea patimilor Domnului Iisus Hristos se „serbează“ prin
post, dar nu şi prin a nu lucra.)
30
Porunca a V-a: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi
pe pământul pe care Dumnezeul tău ţi l-a dat ţie!“
Dumnezeu a ales ca cei doi părinţi să-ţi dea viaţă. Cinstindu-i pe ei, cinsteşti pe Dumnezeu Care
aşa a voit. Iubindu-i şi ajutându-i pe ei, ei se roagă la Dumnezeu pentru tine, pentru ca viaţa ta să
fie lungă şi cu sănătate. Dumnezeu ne făgăduieşte şi răsplată: „Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti
ani mulţi pe pământ.“ O! dar câţi copii, crescând mari, uită de părinţi. Nu-i ajută, nu-i hrănesc,
nu-i cinstesc. Aceştia să nu se mire că nu le merge bine! Dumnezeu îi pedepseşte pe cei care-I
calcă poruncile.
Porunca a VI-a: „Să nu ucizi“!

Să nu iei viaţa nimănui, că nu tu i-ai dat-o, ci Dumnezeu; deci nu i-o poţi reda, în caz că te-ai
răzgândit omori creatura lui Dumnezeu, omori pe cel asemenea ţie. Dar nu-l omori pe om numai
cu puşca sau cuţitul. Îl poţi omorî cu o vorbă rea, neadevărată. Nu-l încurajezi, când vezi că-şi
pierde nădejdea. Sau cu vorba şi fapta ta îi omori idealul. Câţi soţi necinstiţi ucid inimile
tovarăşilor lor de viaţă „călcând strâmb“. A dezamăgit pe cel care crezuse în el. Unii fac glume
proaste, ce duc la moartea cui îi sunt adresate. Iată atâtea moduri de a omorî, chiar dacă nu
curge, sânge. Omoară încrederea, dragostea, bucuria de a trăi, a naşte ura, transformând un om
bun în neom. În Noul Testament, Sfântul Apostol şi Evanghelistul Matei (5, 21) ne redă
cuvintele Mântuitorului: „Aţi auzit că s-a zis celor mai de demult „să nu ucizi“ iar cine va ucide
vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de
osândă.“ şi oricine va jigni sau va supăra pe fratele său va fi condamnat „vrednic“ de gheena
focului“.
Porunca a VII-a: „Să nu fii desfrânat“.
A nu fi desfrânat înseamnă a pune frâu răutăţilor, greşelilor, spre care este îndemnat de către
cel rău. În zilele noastre, desfrâul a luat avânt, a devenit o obişnuinţă. Marii bogătaşi îşi au şi o
altă „legătură“ în afara căsniciei. Multora le „alunecă ochii“ de la fiinţele cărora le-a jurat
credinţă sfântă. Sfântul Evanghelist Matei ne învaţă că „dacă se uită cu gând necurat la femeia
altuia a şi săvârşit păcat, în inima sa. „Câţi nu beau, mănâncă peste măsură! Fumează, se
droghează, nu postesc din îngâmfare? Sau fac gesturi urâte, se îmbracă dezgolindu-se, nu-şi pun
frâu spre a dovedi decenţă, spre a da exemplul bun! Prin toate acestea ei atrag şi pe alţii în
desfrâul lor şi se fac mai vinovaţi, căci duc şi pe alţii în păcat. Cei care rostesc cuvinte de ruşine
nu-şi pun frâu gurii. Şi în câte alte feluri devin desfrânaţi!
Porunca a VIII-a: „Să nu furi!“
Să nu-ţi însuşeşti ce-i aparţine altuia! Şi asta, fără voia lor. Mulţi vor fi liniştiţi. „N-am furat
nimic niciodată“. Dar şi hoţia are o sferă foarte largă. „A fura“ nu înseamnă numai a deposeda
pe cineva de un obiect oarecare. Câţi nu fură soţul sau soţia altuia! Câţi nu împrumută un obiect
(carte, bani…) şi nu mai restituie! Câţi nu scriu copiind ce au scris alţii şi le prezintă ca propriile
lor idei! (această hoţie se numeşte „plagiat“). Mulţi fură ideile altora, fie scrise, fie desenate
(tablouri, proiecte…), fie doar auzite. Chiar copiatul elevilor, a studenţilor sau nedeclararea
dreaptă a ceva… este tot hoţie. Dar hoţia – în stil mare – a oamenilor de afaceri! Dar hoţiile la
preţuri ale unor negustori! Dar încălcările de haturi, de hotare ale altor ţări! …Ce mare este
gama furturilor!
31
Porunca a IX-a: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău“.
Toţi martorii falşi de la procese calcă această poruncă şi cad în păcat. Dar chiar şi în viaţa
obişnuită, când spui minciuni despre un vecin, frate… e mărturie strâmbă. Această poruncă este
ca o completare la porunca a treia.
Porunca a X-a: „Să nu doreşti casa aproapelui tău, să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici
ogorul lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici unul din dobitoacele lui şi nimic din
câte are aproapele tău“. Este foarte clar. Să nu-ţi însuşeşti nu numai ce aparţine altuia, dar nici să
nu doreşti, să nu râvneşti, să nu-l invidiezi că el are şi tu nu. Dacă te gândeşti bine, poate că
Dumnezeu ţi-a dat ţie alt marte bun, mai folositor decât are aproapele tău: sănătate, înţelegere în
casă, copii buni. Invidia ta te afectează pe tine în primul rând. Te înciudezi, te superi, nu mai ai
linişte, îţi înveninezi sufletul şi-ţi distrugi bucuriile. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ceea ce ţi-
a dat. Laudă-L pentru marea Sa bunătate şi mai ales pentru atotputernicia şi înţelepciunea cu
care conduce Universul şi roagă-te, cu smerenie, recunoscând în adâncul inimii cât eşti de mic
faţă de Creatorul celor văzute şi nevăzut.
4.Recapitularea
Aceste porunci au fost randuite de Dumnezeu in vechiul testament lui Moise deoarece evreii
aveau nevoie de aceste legi pentru a-si putea randui viata dupa voia luiDumnezeu. Prin porunci
îşi arată Dumnezeu voia Sa cea atotsfântă, după care trebuie să se călăuzească creştinul în viaţă,
căci spune Mântuitorul: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar
cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui” (Ioan
14, 21).
De aceea, datoria creştinului este să cunoască, să înţeleagă bine şi să împlinească cele 10
porunci ale lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul le-a cuprins şi le-a desăvârşit pe scurt în porunca
dragostei (Matei 22, 37-39).
5.Asocierea
Drept călăuză la împlinirea legii ne slujeste constiinta morala. Ea este judecătorul neadormit şi
aspru, care nu se poate cumpăra cu nimic şi care se pronunţă asupra fiecărei fapte, arătând dacă
aceasta este bună sau rea şi deci dacă trebuie săvârşită sau nu. Ea îşi ridică glasul atât înainte de
săvârşirea unei fapte, cât şi după săvârşirea ei. Înainte de săvârşirea unei fapte,conştiinţa spune
dacă fapta este bună sau rea şi ne sfătuieşte să o împlinim sau nu.
6.incheierea
Creştinul, ca făptură a lui Dumnezeu, trebuie să asculte de voia Acestuia, rostită prin legile
date, căci numai aşa îşi poate întocmi o viaţă cinstită şi-şi poate dobândi mântuirea sufletului.
Legea, prin însăşi fiinţa ei, cere doar ascultare şi nu stă în bunul plac al cuiva să i se supună sau
nu.
7.Incheierea
32
Sa dea Domnul ca aceste îndrumări să aducă ferire de orice greşeală, mulţumire sufletească şi
bucuria vieţii noastre AMIN.
Cateheza despre nasterea Mantuitorului
33
Inca de la inceputul lumii,cand protoparintii nostri,Adam si Eva au cazut in pacat,Dumnezeu ne-
a dat nadejdea Mantuirii prin venirea unui Izbavitor.Aceasta s-a facut prin cuvantul lui
Dumnezeu catre sarpe,spunandu-I ca Samanta femeii va zdrobi capul sarpelui iar el ii va intepa
calcaiul(Facere 3:15).Acest izbavitor, va veni mai tarziu printr-o fecioara si va mai fi numit
Adam cel nou deoarece,dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel,precum in Adam toti mor, asa in
Hristos toti vor invia.
2.Anuntarea temei
Cu ajutorul lui Dumnezeu Astazi vom vorbi despre Nasterea Izbavitorului lumii,a Domnului
IIsus Hristos.
3.Tratarea
Prin nasterea Mantuitorului ni s-a dat o noua faptura pentru intreaga omenire. In istoria lumii,
orice crestin vede doua zidiri ale omenirii. Doua sunt creatiile: una atunci cand a facut
Dumnezeu pe primul om, iar a doua acum cand Dumnezeu s-a facut om, pentru a zidi din nou
faptura omeneasca, care se nimicise prin pacat.Aceasta intrupare a lui Dumnezeu va aduce
infaptuirea unei zidiri noi pentru lume. Crestinul e
''o faptura noua'', dupa cum spune Sf. Apostol Pavel... Omul cel vechi e omul pacatului. Hristos
s-a nascut om adevarat, dar fara de pacat. Aceasta nastere e inceputul mantuirii noastre. De
acum inainte ne vom forma si noi sufleteste, dupa chipul lui Hristos. Fiecare se va stradui sa fie
un urmas al lui Hristos, al carui nume il si poarta.Inainte de venirea lui Hristos, omenirea nu
avea putinta sa se renasca la aceasta noua viata adusa prin nasterea lui Hristos. Caci din vechime
era numai sub imperiul primei creatii, prin care omenirea era chemata sa se inalte pana la
perfectiune, pana la Dumnezeu. Dar iata ca prin pacat omul nu se mai putea inalta la Dumnezeu,
caci el fusese indepartat de la El, si atunci in loc sa creasca si sa sporeasca aceasta zidire, ea se
naruia. Omenirea nu se putea ridica la cer, caci Dumnezeu nu mai era cu ea, iar ea prin puterile
ei nu se putea zidi sufleteste, pentru a se inalta. Prin pacat omenirea cazuse in iadul distrugerilor.
A trebuit ca sa se pogoare Hristos Dumnezeu din ceruri ca sa ne inalte. Caci, iarasi, dupa cum
spune Mantuitorul: ''nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan XVI, 6).
Prin Nasterea Domnului ajungem sa ne facem partasi firii Dumnezeiesti.

Prin Nasterea lui Iisus Hristos, prin har si prin invatatura cea sfanta, oricine de acum poate sa
ajunga la perfectiune. Fiecare poate sa se ridice in muntele cel sfant de care se intreaba
psalmistul: ''cine se va sui in muntele Domnului, sau cine va sta in locul cel sfant al lui?''“Cel cu
maini nevinovate si cu inima curata care nu si-a intinat cu minciuni sufletul sau si cu viclesug nu
s-a jurat vecinului sau”.(Psal. XXII, 3-4.)Prin venirea Mantuitorului, omul din nou se infiaza
Cerului, caci dupa spusa Mantuitorului: '”Cel ce va face voia Tatalui Meu celui din cer acela imi
este frate, sora si mama”.Prin Nasterea Domnului, toti cari credem in Dumnezeu Tatal, Fiul si
Sf. Duh, alcatuim de acum o familie sfanta. Dumnezeu e pentru noi, nu un stapan rau, ci un
parinte milostiv si bun, iar Fecioara Maria o Mama a intregului neam omenesc pe care l-a
34
mantuit prin nasterea Fiului Ei. Iar noi cu totii suntem frati intre noi si frati mai mici ai lui
Hristos, si fii credinciosi ai lui Dumnezeu.
Mantuitorul Hrisros este pentru noi cel mai mare model de smerenie,deoarece a ales sa se nasca
intr-o iesle,pe cand putea sa se nasca ca un Imparat.
Magii, când au ajuns în Iudeea, s-au dus la stăpânitorul Irod si au întrebat unde este Împăratul
care S-a născut. Si întelegând Irod că în Iudeea si anume în Betleem se va naste Hristos, cu mare
viclesug le-a spus magilor: Mergeti si cercetati cu de-amănuntul despre Prunc si, dacă Îl veti
afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, să mă închin Lui”.N-avea el de gând să-L cinstească, ci
voia numai să afle unde este, ca să-L piardă. Dar cum v-am mai spus, planul lui Dumnezeu nu-l
poate opri nimeni. Nici dracii, nici îngerii, nici oamenii, nici popoarele, nimeni, nimeni. El
înaintează vesnic cum este rânduit de Dumnezeu.S-au dus deci magii, după cum stiti, si au aflat
steaua deasupra pesterii din Betleem. Apoi s-au închinat cu mare bucurie si cinste Domnului
nostru Iisus Hristos, si I-au adus daruri: aur, smirnă si tămâie. Aur, ca unui împărat, tămâie, ca
unui Dumnezeu si smirnă ca unui mort (muritor). Si luând înstiintare în vis să nu se mai întoarcă
la Irod, au pornit înapoi pe altă cale.
Irod, văzând că a fost batjocorit, s-a umplut de mare furie si de mare tulburare. Si aducându-si
aminte de cele spuse de magi, că steaua s-a arătat cu doi ani mai înainte, a trimis ostasi în
Betleemul Iudeii si în jur, să taie toti pruncii de doi ani si mai jos, că numai asa va fi sigur de
uciderea acelui Împărat, Care este Hristos.
Dar înainte de aceasta, îngerul Domnului se arătă lui Iosif în vis si-i spuse: Scoală-te, ia pruncul
si pe mama Lui si fugi în Egipt si stai acolo până ce-ti voi spune, fiindcă Irod are să caute
Pruncul ca să-L omoare. Aceasta a făcut-o spre a ne da nouă pildă, ca să fugim din calea
primejdiei când vedem că vine asupra noastră; pentru că zice Sfântul Ioan Gură de Aur: "Dacă
vezi că vine primejdia, să n-ai cutezanta si mândria cugetului să stai în calea primejdiei. Dacă
stai, va lua Dumnezeu darul de la tine, fiindcă te încrezi în tine. Dacă Dumnezeu vrea să
pătimesti martiriul si să te încununeze, te găseste dusmanul. Dar tu esti dator să te păzesti, să nu
crezi că esti mai tare decât Petru si Pavel si să stai în calea primejdiei".Dar câti din drepti n-au
fugit si nu s-au ferit? De câte ori n-a fugit David de furia lui Saul, care îl urmărea ca să-l piardă?
Sfântul Atanasie cel Mare a fugit de furia arienilor; Emilian al Cizicului, treizeci de ani a umblat
fugar; Teofilact al Nicomidiei, douăzeci si opt; Ilarion cel Nou a stat la o văduvă bătrână sapte
ani într-o grădină, într-un bordei; Sfântul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, a stat
doisprezece ani pe malul mării la un pescar, fiindcă îl urmărea Leon, împăratul iconoclast;
Sfântul Teodor Studitul două-zeci de ani a fost fugar si de asemenea ucenicul său, Nicolae
Mărturisitorul.
Deci, vedem din vremea prigoanelor cum s-au ferit crestinii si sfintii, ca să nu aibă mândria să
spună: "Mă duc la moarte!" Pentru că nu suntem pregătiti de moarte, si Dumnezeu, când vede că
omul se reazemă pe puterile lui, îi ia darul. Este mai bine să zicem: "Doamne, sunt păcătos, sunt
neputincios si fricos, de aceea fug. Dacă vrei să mă întăresti Tu, scoate-mă; dacă nu, fug!" Ce
spune Proorocul Isaia în cântarea a patra? Mergi, poporul Meu, încuie usa ta, ascunde-te putin,
câtusi de putin, până va trece mânia Domnului (Isaia 26, 20).
35
4.Recapitulare
Pentru această lume prăbușită, pentru omul cazut, se întrupează Domnul Hristos. Apostolul
Crăciunului este limpede: Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său,
născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim
înfierea (Galateni 4,4). De câte ori rostim Crezul afirmăm acest lucru: Care, pentru noi,
oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din Ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt
și din Fecioara Maria și S-a făcut om.
Sfântul Pavel ne spune că dacă, prin Adam cel vechi, toți ne-am prăbușit, prin Adam cel
nou toți suntem restaurați: Așadar, precum prin greșeala unuia a venit osânda pentru toți
oamenii, așa și, prin îndreptarea adusă de Unul, a venit, pentru toți oamenii, îndreptarea care
dă viață (Romani 5,18). Consecința directă este aceea că redevenim fii ai lui Dumnezeu și
moștenitori ai Raiului. Nu mai suntem dezmoșteniți: Astfel, dar, nu mai ești rob, ci fiu; iar de
ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos (Galateni 4,7).
Cu adevarat, Nasterea Domnului poate fi socotita sarbatoarea dragostei divine si invingerea
egoismului din sufletele noastre. Inca din momentul Nasterii Domnului, cosmosul nu a ramas
dator, ci a raspuns cu darurile sale la darul primit de la Dumnezeu: pamantul a oferit pestera,
ingerii cantarea de bucurie, magii darurile, iar darul oferit lui Dumnezeu din partea intregii
umanitati a fost Preasfanta Fecioara Maria, care va deveni prin harul Duhului Sfant: Nascatoare
de Dumnezeu, Maica si Fecioara.
Bucuria Craciunului se simte cel mai bine in cadrul Sfintei Liturghii, pentru ca Liturghia este
slujba la care ingerii slujesc in chip nevazut cu preotii jertfa cea fara de sange, iar ei au fost cei
care au rasdapandit in lume bucuria nasterii cantand primul colind „Slava intru cei de sus lui
Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna voire” si au anuntat bucuria nasterii Domnului
pastorilor din jurul Betleemului: „Iata va binevestesc voua bucurie mare ca vi s-a nascut
Mantuitor, care este Hristos Domnul.” Deci, participarea la Liturghia din ziua praznicului
inseamna impartasirea aceleiasi bucurii pe care ingerii au avut-o la Nasterea Pruncului Sfant.
5.Asociere
Momente de bucurie ofera oamenii de Craciun prin vestirea Nasterii Domnului. Cei care
colinda se aseamana ingerilor si aduc bucurie in casa. Asa se explica faptul ca obiceiul
colindatului a reusit sa treaca in al treilea mileniu de existenta fara a-si pierde valoarea, pentru
ca fiecare an reprezinta un „astazi” continuu, iar pruncul Hristos se naste de fiecare data, aduce
mereu bucurie oamenilor si le reimprospateaza nadejdea vesniciei.
6.Generalizarea
Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos este prin excelenta evenimentul din istoria
mantuirii care aduce cea mai mare bucurie in sufletele si in casele credinciosilor. Daca la Paste
bucuria vine dupa o saptamana de tristete din cauza patimirilor indurate de Domnul nostru Iisus
Hristos, Craciunul nu este umbrit de nicio urma de tristete si este trait din plin ca sarbatoare a
bucuriei de copii si de parinti deopotriva.
7.Incheierea
Cu ocazia marelui praznic al Nasterii Domnului sa-L rugam pe Dumnezeu sa faca din casa
noastra pestera, iar din sufletul nostru iesle in care sa se nasca Pruncul Sfant, care cu harul
Preasfantului Duh sa aduca bucurie si pace in casele noastre AMIN.
36
Cateheza despre sfantul maslu
“Este cineva bolnav intre voi sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru ei,ungandu-l cu
untdelemn in numele Domnului.Si rugaciunea credintei il va mantui pe cel bolnav si Domnul il
va ridica,si de va fi facut pacate I se vor ierta lui”(Iacov 5:14-15)
2.Anuntarea temei
Preacucernice parinte;dragi colegi-astazi cu ajutorul lui Dumnezeu vom vorbi deapre taina
Sfantului Maslu.
3.Tratarea
Taina maslului este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei Treimi, de catre preotii Bisericii,
prin care se impartaseste credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii
suferintelor trupesti, intarirea sufleteasca,iertarea pacatelor. Partea vazuta consta din ungerea cu
untdelemn sfintit, dupa ce s-a invocat prin rugaciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea
Sfantului Duh asupra celui bolnav.Taina maslului nu se poate confunda cu Taina sfantului mir
(mirungerea) si nici cu miruirea. Taina sfantului mir impartaseste credinciosului harul
pentru cresterea duhovniceasca. Taina maslului se savarsestea la cererea bolnavului sau
apropiatilor sai - rude, prieteni - in vederea insanatosirii sau in perspectiva eshatologica : iertarea
pacatelor care au dus la suferinta, la tulburarea sufletului, sau pentru raspuns bun la dreapta
judecata (judecata particulara si apoi cea obsteasca).In Sfintele Evanghelii si in toate rugaciunile
(sapte la numar) din randuiala Tainei maslului, Dumnezeu este invocat ca "doctorul sufletelor si
trupurilor noastre, a Carui mila este nemasurata...", iar dupa fiecare rugaciune si invocare,
credinciosii canta : "Stapane, Hristoase, Milostive, miluieste pe robul (robii) Tau". Insasi
cantarea il arata pe Mantuitorul Hristos ca "Vindecatorul si ajutatorul celor ce sunt in dureri". De
la Dumnezeu se cere : "tamaduire neputinciosului robului Sau... cel ce mult a
gresit...".Insanatosirea bolnavului se cere prin rugaciune de la Dumnezeu, fiindca insusi Fiul Sau
a luat trupul nostru. In calitatea sa de "templu al Sfantului Duh" (I Cor., 6, 19), trupul are
capacitatea de a fi vindecat si curatit prin materia vazuta si sfintita, untdelemnul.
Boala nu este numai un rezultat al pacatelor personale nemarturisite, ci si o urmare fireasca a
ereditatii. Se stie ca din parinti ce sufera de o patima se pot naste copii cu malformatii. "Pana la
al saptelea neam voi pedepsi faradelegea" (Lev., 26, 31) ; "parintii mananca agurida si se
strepezesc dintii copiilor" (Ier., 31, 29). Inainte de Taina sfantului Maslu se cere bolnavului sa-
si marturiseasca pacatele pentru iertare in Taina spovedaniei ca sa Se poata invrednici apoi si de
Sfanta impartasanie. Sunt si cazuri cand si cei din jurul bolnavului trebuie sa-si marturiseasca
pacatele in Taina spovedaniei ca sa fie impreuna rugatori cu cel in suferinta, pentru insanatosire.
37
Sfantul maslu este o taina a participarii comune la ridicarea din patul suferintei, o comuniune de
rugaciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invoca ajutorul Preasfintei Fecioare,
al Sfintei Cruci, ajutorul sfintilor si ingerilor, al tuturor slujitorilor traitori in Hristos si in
comuniune cu sfintii.
Aceasta Taina sfintii apostoli o savarsesc dupa invierea Domnului, indata dupa Cincizecime,
ca Taina a Bisericii, potrivit cuvintelor Mantuitorului: "...in numele Meu vetiscoate demonii... pe
bolnavi mainile veti pune si se vor insanatosi..." (Marcu, 16, 17-18).Despre practicarea
acestei sfinte Taine ne vorbeste sfantul Iacov : "Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii
Bisericii si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele Domnului. Ruga-
ciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate
ii vor fi iertate... Mare putere are rugaciunea celui fara de prihana..." (Iacov, 5, 14-16). Din
cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si
practicata de Biserica inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea "in numele
Domnului". Sfantul Iacov ne incredinteaza ca prin Taina maslului se impartaseste crestinului
harul vindecator pentru bolile trupesti si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita de
preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.
4.Recapitularea
Aceasta Taina sfintii apostoli o savarsesc dupa invierea Domnului, indata dupa Cincizecime,
ca Taina a Bisericii, potrivit cuvintelor Mantuitorului: "...in numele Meu vetiscoate demonii... pe
bolnavi mainile veti pune si se vor insanatosi..." (Marcu, 16, 17-18).Despre practicarea
acestei sfinte Taine ne vorbeste sfantul Iacov : "Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii
Bisericii si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele Domnului. Ruga-
ciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate
ii vor fi iertate... Mare putere are rugaciunea celui fara de prihana..." (Iacov, 5, 14-16). Din
cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si
practicata de Biserica inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea "in numele
Domnului". Sfantul Iacov ne incredinteaza ca prin Taina maslului se impartaseste crestinului
harul vindecator pentru bolile trupesti si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita de
preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.
5.Asocierea
Untdelemnul ca si faina sunt si mijloace de savarsire a Tainei maslului, asa cum la botez se
foloseste apa, la Euharistie painea si vinul etc, prin care lucreaza harul Sfantului Duh, la
rugaciunea preotului si credinta celor bolnavi, sau a acelora care i-au adus la maslu. Asa cum
slabanogul a fost purtat de prietenii sai si introdus prin acoperisul casei in fata Mantuitorului si
vindecat (Marcu 2, 2-5), acelasi lucru se intampla si cu cei ce vin la slujba aceasta, primind
vindecare sau mangaiere (Rom., 15, 1-7). Uneori si Mantuitorul a folosit diferite materii in cazul
vindecarilor (Ioan 9, 6-8) si chiar anumite locuri.
6.Generalizarea
Am văzut cum prin Sfântul Maslu puterea vindecătoare a lui Hristos din Sfintele Evanghelii
se manifestă în lucrarea de vindecare a Bisericii. Această lucrare a inspirat Biserica să
organizeze şi instituţii de vindecare, pentru ca puterea vindecătoare a lui Hristos să fie arătată
într-o formă mai eficientă, mai organizată, ca răspuns al iubirii omului faţă de iubirea lui
Dumnezeu. Evanghelia vindecărilor lui Hristos şi Sfânta Taină a vindecării (Sfântul Maslu) au
inspirat înfiinţarea de bolniţe de către Biserică, infirmerii în mănăstiri şi în parohiile mari,
38
spitale, leprozerii, ospicii etc. Exemplul clasic al unei instituţii de acest gen este Vasiliada –
opera filantropică a Sfântului Vasile cel Mare, în secolul al IV-lea.
7.Incheierea
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu,ca prin Taina Sfantului maslu,sa primim vindecare sufleteasca si
trupeasca,spre slava lui Dumnezeu Cel in Treime slavit Tatal,Fiul si Duhul Sfant AMIN.
Cateheza despre Taina sfintei Spovedanii
Una din marile datorii duhovnicesti, atat ale monahilor, cat si ale crestinilor, este spovedania
pacatelor. Trebuie sa stim mai intai ca toti gresim inaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, altii
mai putin, si nimeni nu este fara de pacat.
2.Anuntarea temei
Astazi,cu ajutorul lui Dumnezeu,vom vorbi despre Taina sfintei spovedanii.
3.Tratarea
Spovedania este o Taina a Biserica prin care ni se iarta pacatele noastre. Daca am pastra in noi
curatenia si sfintenia pe care o dobandim la Sfantul Botez, poate n-ar mai fi nevoie de
spovedanie. Asa insa, cand copiii cresc mai mari de sase-sapte ani, incep sa faca fel de fel de
pacate, de greseli din ce in ce mai mari - toate obrazniciile. Si de aceea, la sapte ani copiii
trebuie sa vina sa se spovedeasca.Spovedania este ca o baie in care ne spalam de toate
intinaciunile launtrice, sufletesti. Sunt persoane care se ingrijesc cu regularitate, insa sunt unii,
care nu se spovedesc cu anii. Sunt persoane care treizeci de ani nu s-au spovedit; altii, batrani de
80 de ani, atunci au venit sa se spovedeasca. Cat a trebuit sa sufere acest suflet omenesc, ca si
poata sa-si parasca toate pacatele facute in toata viata lui ! In cartea lui Iov este acest cuvant :
Daca ar fi viata omului numai de o zi, nu ar fi fara de pacat !
39
Noi facem pacate si cu gura, vorbind vorbe netrebnice, si cu ochii, privind ce nu trebuie sa
privim, si cu urechile, auzind ce nu trebuie sa auzim. Cu toate simturile noastre suntem infectati
de aceste rautati, de aceste lucruri urate care spurca launtrul nostru. Si cum ati mai auzit, trupul
nostru este numit templu al Duhului Sfant, Biserica Dumnezeului Celui viu. Acest templu al
Duhului Sfant trebuie pastrat in curatenie pentru ca in el locuieste Duhul lui Dumnezeu, Duhul
Sfant.
De obicei spovedania este legata de posturi. De aceea, porunca a patra a Bisericii ne invata sa ne
marturisim pacatele de patru ori pe an, adica in cele patru posturi: al Pastelui, al Craciunului, al
Sfintei - Marii si al Sfintilor Apostoli. Cei mai inaintati in cuviosie si in evlavie sa se
spovedeasca in fiecare luna, iar ceilalti, cel putin o data pe an, si anume in Postul Paresimilor.
Dar sa nu amanam implinirea acestei datorii crestinesti abia in saptamana cea din urma a
Postului, cum se intampla de obicei; caci atunci si preotul este ocupat cu savarsirea sfintelor
slujbe si nici vreme de ajuns nu ne mai ramane pentru implinirea canonului ce ni se va da. Ci
inca din cea dintai saptamana a Postului sa alergam la duhovnic si sa ne spovedim, ca sa ne
ramana timp de indreptare si de curatire, pentru primirea cu vrednicie a Sfintei impartasanii.
Caci tot postul pentru aceea s-a si oranduit, fiind el vreme de pocainta si de indreptare.
Daca in fiecare zi ne intinam, ne spurcam viata cu tot felul de pacate si patimi, acest launtru al
nostru cum mai arata inaintea lui Dumnezeu, Cel atotsfintit si atotcurat ? De aceea este nevoie
de aceasta spalare launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie ori de cate ori credinciosul
simte nevoia sa se marturiseasca,sa vorbeasca cu Dumnezeu.Spovedania este savarsita de catre
Dumnezeu prin intermediul duhovnicului care,lumina de Duhul Sfant,il povatuieste si il
lumineaza pe cel venit la scaunul spovedaniei.
Sunt persoane care spun : " N-am pacate !" Este o mare greseala sa spui asa. O greseala
impotriva lui Dumnezeu, Care ne spune prin Sfantul Evanghelist Ioan : Nu este om fara
greseala. Oricat ai fi de atent la viata ta, tot iti scapa niste greseli cu gandul, cu mintea. La
ratacirile cu mintea Dumnezeu nu ia aminte. Si este o jignire adusa lui Dumnezeu, pentru ca stai
de vorba cu El, dar gandindu-te in alta parte. La marturisire trebuie sa recunoastem ce am facut,
sa recunostem cu sinceritate si cu parere de rau si cu hotararea de a nu mai face. Preotul da
dezlegare la sfarsisul spovedaniei, insa pacatele se iarta doar daca promitem solemn ca nu le mai
repetam. Daca le repetam, pacatele devin indoite.
Dupa spovedanie,preotul da credinciosului canonul cuvenit pentru indreptarea sa.Acest canon nu
trebuie privit ca pe o pedeapsa deoarece indreptarea noastra este este conditionata de savarsirea
canonului.
Secretul spovedaniei se pastreaza. Preotul care divulga secretul marturisirii era si este pedepsit,
asemenea preotilor din antichitatea crestina, nu numai bizantina. Celor care divulgau secretul
spovedanie, li se taia limba si erau inchisi pe viata. Asa de severa era accasta pedeapsa. Deci, cei
care vin la spovedanie sa se spovedeasca cu toata increderea, ca ceea ce spun ei, spun inaintea
Mantuitorului Hristos.
4.Recapitulare
Mântuitorul Iisus Hristos a instituit prin aceasta Taina Spovedaniei, deoarece universalitatea
păcatului, chiar după curăţirea de păcatul strămoşesc prin Taina Sf. Botez, este un fapt de
40
netăgăduit. Psalmistul zice: "Căci iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut
maica mea" (Ps. 13, 5). Dreptul Iov spune: "Nu este om fără păcat, de ar fi trăit o singură zi"
(Iov 14, 4-5), iar proorocul Isaia zice: "Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Nu este
cine să facă binele, nu este măcar unul" (Isaia 53, 6).
5.Asociere
Sfanta spovedanie sta in stransa legatura cu Sf. Impartasanie, pentru ca, impartasirea fara
spovedanie (marturisire) nu se poate, iar cei ce se spovedesc o fac cu scopul de a se impartasi cu
Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos,adica de a se uni Cu Hristos,deoarece schimbarea facuta
la spovedanie este desavarsita doar dupa ce ne-am unit cu Hristos.
6.Generalizarea
Toate aceste elemente ale spovedaniei au fost asezate de Mantuitorul Hristos pentru tamaduirea
duhovniceasca a oamenilor. Intotdeauna, Taina Spovedaniei il are in vedere pe Hristos si unirea
cu El, care se realizeaza prin Taina Impartasaniei, aceasta fiind prin excelenta taina unitatii.
Primindu-L pe Hristos prin Impartasanie, stim ca primim adevarata viata, care nu se intrerupe la
mormant, ci continua in Imparatia Cerurilor. Tocmai de aceea, Biserica indeamna ca, inainte de
a primi Sfanta Impartasanie, credinciosii sa-si pregateasca sufletele prin spovedanie.
7.Incheierea
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu,ca prin spovedania curate si prin unirea cu Hristoa,sa
dobandim mantuirea spre slava lui Dumnezeu AMIN.
41
Cateheza despre ierurgii
Inafara de Sfintele Taine,Sfanta Biserca mai are si alte slujbe pentru sfintirea omului.Aceste
slujbe poart numele de ierurgii.
2.Anuntarea temei
Astazi,cu ajutorullui Dumnezeu,vom vorbi despre Ierurgii.
3.Tratarea
Ierurgiile sunt rugaciuni de binecuvantare si sfintire a omului in diferite momente si
imprejurari ale vietii, precum si de binecuvantarea si sfintirea firii inconjuratoare si a diferitelor
obiecte sau lucruri de folos omului.
Scopul ierurgiilor este sa curateasca si sa binecuvanteze pe om si firea inconjuratoare sau
vietatile si lucrurile de care omul are nevoie pentru trai sau pentru mantuirea sufletului si
preamarirea lui Dumnezeu. Caci pacatul primilor oameni a adus stricaciunea si nefericirea nu
numai in viata omeneasca, ci a stricat si armonia dintru inceput a firii inconjuratoare, cand toate
cele ce facuse Domnul "erau bune foarte" (Fac. 1, 31). Greseala protoparintilor neamului
omenesc a tulburat si pacea celorlalte vietuitoare, peste care Dumnezeu il facuse pe om stapan
(Fac. 1, 28-30) si a prihanit pamantul, din care omul fusese zidit, pe care e silit sa traiasca, din
care el isi trage hrana si mijloacele de trai si cu care este prin urmare infratit in aceasta viata.
Asupra tuturor acestora apasa blestemul Ziditorului, de dupa caderea lui Adam: "...Blestemat va
fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! Spini si
palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! in sudoarea fetei tale iti vei manca
painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei
intoarce" (Fac. 3, 17-18). Urmarile pacatului au pagubit deci nu numai fiinta omeneasca, ci s-au
rasfrant asupra intregii firi, facand-o sa sufere impreuna cu omul, sa astepte si sa doreasca si ea
izbavirea din stricaciune, precum ne spune Sfantul Apostol Pavel: "Caci faptura a fost supusa
desertaciunii, - nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu nadejde, pentru ca si
faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui
Dumnezeu. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum"
(Rom. 8, 20-22).
Cazuta sub inraurirea si puterea celui rau, din pricina pacatului omenesc (Efes. 2, 2), firea vazuta
a capatat, odata cu omul, putinta de a fi adusa din nou la curatenia si armonia dintru inceput,
prin venirea Mantuitorului. Imbracand cu adevarat firea omeneasca, Mantuitorul Si-a legat toata
viata Sa pamanteasca de natura; mergand pe pamant, a strabatut ogoarele si lanurile, a iubit
42
florile campului si a admirat pasarile cerului, pe care le-a dat pilda omului pentru stralucirea si
frumusetea lor, a mancat roadele pamantului, S-a botezat in apa Iordanului, a fost uns cu mir si
aromate. Astfel, sfintind El insusi firea omeneasca pe care a purtat-o, Mantuitorul a lasat
sfintilor Sai Apostoli si puterea de a sfinti firea inconjuratoare, de a o sustrage de sub inraurirea
si stapanirea celui rau (Matei 10, 8; Marcu 16, 17-18), de a o aduce din nou sub inraurirea
harului dumnezeiesc, spre slava lui Dumnezeu si spre folosul omului.
De aceea, Biserica Ortodoxa binecuvanteaza toate lucrurile firii: florile si iarba campului,
tarinile, livezile si lanurile, roadele pamantului si fructele pomilor, ramurile arborilor,
mancarurile si tot ceea ce vine in atingere cu omul, dupa folosul si trebuintele fiecaruia. Ea
binecuvanteaza de asemenea si munca credinciosului, ocupatiile si indeletnicirile cu care acesta
isi intretine viata, inceputul si sfarsitul oricarei munci, precum si momentele, intamplarile si
imprejurarile cele mai de seama din viata noastra, atat cele de bucurie cat si cele de
intristare.Toate rugaciunile si slujbele savarsite cu un astfel de scop si in asemenea imprejurari
poarta numele de ierurgii.
Unele ierurgii se savarsesc in biserica, de pilda: molitva mamei la 40 de zile dupa nastere,
sfintirea vaselor si a vesmintelor bisericesti s.a.; altele, in case: sfestaniile, ierurgiile in legatura
cu inmormantarea s.a.; iar altele, afara din case, pe camp: binecuvantarea tarinilor, a holdelor si
a fantanilor s.a.
Privitor la timpul in care se savarsesc, unele ierurgii sunt legate de anumite sarbatori sau date
din cursul anului bisericesc, ca binecuvantarea salciei, la Florii, si a oualor rosii, la Pasti,
Aghiasma Mare, la Boboteaza; altele insa nu sunt legate de nici un soroc anumit, ci se savarsesc
oricand este de trebuinta: sfestaniile prin case, care se fac de obicei miercurea si vinerea,
dezlegarile si rugaciunile la diferite trebuinte.
Cea mai obisnuita sau cea mai des savarsita la noi este Sfintirea apei (aghiasma), deoarece apa
este lucrul cel mai de trebuinta si mai des folosit in viata de toate zilele; iar cea mai
sarbatoreasca si mai dezvoltata este Sfintirea bisericii (slujba tarnosirii).
4.Recapitularea
Ierurgiile sustin mereu vie legatura credinciosului cu Biserica ; sustin constiinta ca Hristos e in
noi mai deplin cand tinem legatura vie cu Biserica ; sustin constiinta ca Hristos ne vrea in
alipirea la El solidari cu toti cei ce cred in El, formand trupul tainic al Lui.
5.Asocierea
Ierurgiile sunt inrudite cu Tainele. Asa cum in Taine preotul nu numai se roaga lui Hristos sa
Se uneasca cu noi, ci si declara ca aceasta inviere se implineste, (sau painea se preface in trupul
Lui), la fel in ierurgii, nu se roaga numai ca Duhul Sfant sa sfinteasca apa, ci exprima
convingerea ca atunci cand zice : "Trimite Duhul Tau cel Sfant... si sfinteste apa aceasta", apa e
si sfintita de fapt.
6.Generalizarea
43
Ierurgiile redau intreaga viata a crestinului, de la nastere la moarte; mai mult si dupa moarte
prin rugaciunile pentru pomenirea celor morti, adica princultul mortilor, deoarece crestinismul
este credinta in viata vesnica pe care a adus-o lumii Hristos, "Cel dintai nascut dintre cei morti".
Insasi rugaciunea Sfantului Clement Romanul ne oglindeste acest lucru. "Stapanul duhurilor si
Domnul a tot trupul" este invocat prin preotul Bisericii de crestin pentru tamaduirea tuturor
neputintelor sale sufletesti si trupesti, "spre a bineplacea numelui Lui, prin Arhiereul si apara-
torul nostru Iisus Hristos, prin Care Lui Dumnezeu slava, putere si cinste si acum si in toti vecii
vecilor", avand constiinta ca este partas chipului "cel preainfrumusetat al lui Hristos" desi poarta
"ranile pacatului".
7.incheierea
De aceea prin ierurgii crestinii se unesc, ca Biserica cea vie a lui Hristos, dar se unesc
impreuna cu natura care e creata si sfintita ca mijloc de viata si sfintire pentru toti". Aceasta
"face din rugaciunea mea, rugaciunea noastra ; din credinta si ravna mea, credinta si ravna
noastra; din dragostea mea, dragostea noastra", iar din natura Biserica in care lucreaza energiile
divine spre treptata transfigurare a intregii creatii in imparatia lui Dumnezeu, adica in "pamantul
nou si cerul nou" (Apocalipsa 21, 1), in care va straluci slava lui Dumnezeu pe fetele sfintilor
Sai in veci AMIN.
44

Cateheze

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cateheze

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MOTOC IULIAN

Cateheza despre ierarhia bisericeasca

Cateheza despre post

Sfanta Scriptura nu mentioneaza nicaieri faptul ca pruncii ar fi lipsiti de pacatul stramosesc,

Cateheza despre decalog

Preacucernice parinte,dragi colegi:

Porunca a VI-a: „Să nu ucizi“!

Cateheza despre nasterea Mantuitorului

Prin Nasterea Domnului ajungem sa ne facem partasi firii Dumnezeiesti.

Cateheza despre Taina sfintei Spovedanii

S-ar putea să vă placă și