Sunteți pe pagina 1din 101

protoprezbiter profesor dr.

GHEORGHIOS D . METALLINOS

Parohia
Hristos în mijlocul
nostru

Traducere:
pr. prof. Ioan I. Ică

<DEISIS
Sibiu 2004
Prefaţă la ediţia a II-a

Pledoaria pentru parohie pare să se îndesească astllzi tot


mai mult. în articole şi studii, în adunări şi seminarii pr~'O·
ţeşti, în discuţiile clericilor şi teologilor, cerinţa revitaliză­
rii modului de existen\ă parohial a devenit tot mai intensâ.
Şi aceasta pentru că el este modul de existen\â autentic al
Trupului Bisericii, ce,·a care s-a păstrat, cu toate schim-
bările şi denaturările, în mănăstirea cu viaţă de obşte. Mă­
năstirea romeicâ (.bimntină") ortodoxă, care a pâstrat mo-
delul comunitar al civilizaţiei ortodoxe greceşti-romeicc
(.bizantine"), este modelul parohiei „din lume".
Lector: diac. Ioan I. Ică jr Explicând viata creştinilor din Ierusalim după Cincizeci-
Coperta: Maria-Cornelia !că jr me, Sfântul Ioan Gurll de Aur, marele părinte al romeit!itii,
Tehnoredactori: Violeta şi Paul Morar n u ezită să lege nemijlocit mănăstirile de comunitatea
creştini\ din Faptele Apostolilor (4, 32 sq): ,,Astfel cei din
mănăstiri tl'liiesc acum [în veacul al IV-iea] ca credincioşii
[din Ierusalimul veacului I)" (Omilia XI la Faptele Apos-
tolilor 3, PG 60, 98). Ca în veacurile din urmă, parohia şi
Traducere după: comunitatea monaharn se identifică la limită şi se întrepll-
"· l'EOP!10Y 6 . MErA/WlSOY
trund reciproc.
El'O{)ta: O Xptoro<; ev T«> IJ1XJ(,J 11µ0Jv
De aceea şi astăzi, în Pax Romana a Noii Ere şi a Noii
EKSooets A."tOOtOAfKIJS tuaKOVlQS UJS EKKAri01as TI:S EM<ISos
19901, 20002
Ordini mondiale, membrii credincioşi ai Trupului Bisericii
redescoperă parohia. Aceasta o arată şi titlul unei cărţi care
© Dr:is1s, pentru tl'aducerea românească concentrează studii ale unor teologi specialişti ai epocii
noastre, publicată cu titlul: Parohia. Spre o nouc'l redesco-
ISBN 973·9344·93·3 perire a ei.


S-a simţit, prin urmare, ci! identitatea noastră ortodoxă Prefaţă la ediţia I
se continuă în limitele parohiei. Şi aceasta face sensibilă
mai mult datoria clerului în acest efort, întrucât clericii,
având in centru pc episcopul locului, trebuie să fie de fapt
protagonişti în acest proces de reînnoire.
De aceea am simţit o mare bucurie atunci când am fost
informat de direcţiunea Editurii Diaconiei Apostolice a
Bisericii Greciei că s-a decis retipărirea cărţii mele despre
parohie, publicate pentru prima dată în 1990 cu bine-
cu,·ântarea Preafericitului Arhiepiscopului nostru Serafim.
Simt recunoştinţă fiindcă şi noul întâi-stătător al Bisericii
noastre, Preafericitul Arhiepiscop al Atenei şi a toată Gre-
cia, Hristodulos, a înconjurat cu aceeaşi dragoste modesta
mea lucrare. Pledoaria pentru parohie se dovedeşte extrem de nece-
Cu harul lui Dumnezeu, prezenta retiplirire vine să aco- sarii în epoca noastră fiindcli atinge însăşi fiinţa vieţii creş­
pere şi o necesitate practică. Secţia de teologie a Facultăţii tine. Viaţa Trupului lui Hristos se articulează şi realizează
de !eologie a Universităţii din Atena, la care îmi desfăşor în limitele parohiei. Dar şi înflorirea şi veştejirea (pe laturii
slUJtrea academici!, a consacrat o nouă disciplină cu titlul: umană) Bisericii e legat!I nemijlocit de starea parohiei în
.Introducere în diaconia pastorală", a clirei predare a fost calitatea ei de cea mai miel\ unitate bisericească, adică în
inclusă în program. Astfel, cu voia lui Dumnezeu, cartea relaţia turmei cu centrul parohial, cu Sfântul Altar şi î n-
aceasta. v~ fi. un prim ajutor dat studenţilor noştri pentru treaga viaţă a Bisericii locale. Oricât do mică şi modestă,
noua disc1phnll, până la redactarea, cu ajutorul lui Dum- experienţa mea pastorală m-a învătat că orice efort de re-
nezeu, a unui manual în regulă. naştere a vietii bisericeşti trebuie să lnceapli în orice caz de
Mttlţumesc deci din inimă tuturor acelora care au con- la parohie.
tribuit la reeditarea cll1ţii, cu nădejdea că va ajuta la cerce- Acesta a fost motivul care m-a f!'tcut s!I r!lspw1d invitaţiei
tarea actuală a Parohiei şi va răspunde nevoilor didactice Diaconiei Apostolice a Bisericii Greciei şi s!I scriu despre
ale disciplinei noastre. parohie. Desigur, cu harul lui Dumnezeu, studiul proble-
melor parohiei, atât din punct de vedere teoretic cât şi
pr.G.D.M. practic, m-a preocupat lncil din clipa în care Dwnnezeu,
prin clerul şi poporul Lui, mi-a dat harisma liturgică a Pre-
oţiei, şi cu problema parohiei m-a găsit confruntat mai
ales în .pustiul", sub aspectul mijloacelor şi posibiliţăţilor,
al Germaniei Occidentale. Acolo Dumne1..eu mi-a dat oca-
zia să cunosc poporul nostru, poporul grec, într-o fază cri-
tică a vieţii lui, fază care a f!'tcut ca problemele parohiale sli
fie şi mai complicate decât sunt în viaţa patriei. Această
experienţil, întărit11 şi de experienţele mai noi în Grecia,
mă silesc să o aştern în scris cu gândul la capacitatea de

7
percepere a cititorului mediu. Această experienţă m-a în- I
viiţatde asemenea că - oricât ar părea de naturalii şi legi-
timii - preocuparea cu deontologia nu trebuie să se facil Parohia astăzi şi raţiunea existenţei ei
în detrimentul ontologiei. Şi aici ontologia este teologia
parohiei, viziunea ecleziologică a existenţei ei în Hristos.
Am considerat astfel necesar ca premiza fundamentalii
pentru compunerea acestei clir\ i sli constituie leglitura teo-
logiei cu realitatea, ca şi cu istoria.

pr.G.D.M.

Prima referinţă istorică a termenului „enorie" [parohie]


provine dintr-o scrisoare a Sfântului Grigorie al Nyssei
(secolul IV) elitre Flavian: „Şi cineva a f!lcut cunoscut că ci
petrece în en.oT'ia din munte" (PG 46, ioo1A). Acest text
face o distincţie între „enoria" şi „ekklesia", pe care o iden-
tifici'\ cu episcopia. Cu sensul de mică zonll unde locuiesc
creştini, termenul se întâlneşte în aceeaşi epocă şi la Sîan-
tul Epifanie al Salaminei Ciprului: „Care locuieşte în eno-
ria ierusalimiteană EJe,teropolis, dincolo de Hebron" (PG
41, 6nC}. Ceea ce astăzi se numeşte .enoria" se exprimă
în Noul Testament cu termenul „ekklesia", fiindcii abia mai
târziu s-a realizat fragmentarea unei Biserici locale sub
conducerea unui episcop în „enorii" aflate sub conducerea
unor prezbiteri.

1. Biserica „în Hristos"


În realitatea ortodoxă, cea mai mică unitate a vieţii bise-
riceşti este enoria (parohia). Ca adunare (sinaxă) euharis-
tică a credincioşilor, orice parohie apare - desigur în
strânsă leg~tură cu episcopia de cnrc aparţine în mod or-
ganic - ca „Biserică catolică" într-un loc şi timp concret.
Credinciosul trăieşte taina Bisericii în viaţa şi pl'actica pa-
rohiei lui, în care sfinţindu-se şi luptându-se se uneşte cu

9
-
Hristos şi cu fraţii lui în Hristos, realizând în mod conti- în Duhul Sfânt, prin venirea Duhului Sfânt. Mângâietorul
nuu existenta lui în Hristos, eclezialitatea lui. Prin unnare, (Duhul Sfânt) îi va învllţa pe ucenici .toate" şi le va rea-
discursul despre parohie şi viaţa ei este în esenţă un dis- minti toate câte le·a spus Hristos când a trăit în mijlocul
curs despre Biserica însăşi şi despre prezenţa ei în lume. lor (14, 26). În rugăciunea Sa arhierească, Domnul îl roagă
Ce este însă Biserica? între altele pe Tatăl astfel: .Părinte, \'reau ca acolo unde
Biserica este .trupul lui Hristos" (cf. 1 Co 12), unirea şi sunt Eu să fie împreună cu Mine şi cei pe care Mi i-ai dat,
unitatea în Duhul Sfânt a credincioşilor în umanitatea în- ca să se vadă slava pe Care Tu Mi-ai dat-o" (ln 27, 24). Cere
dumnezeită şi „preamărită" a Hristosului nostru. Hristos şi ca toţi credincioşii Lui să fie împreună cu El, ca să vadă
Biserica sunt o unitate inseparabilă şi indisociabilă, sunt, slava Lui necreată, Lumina necreată a dumnezeirii Lui.
potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, „un singur neam, al Aceste cuvinte ale Hristosului nost ru s-au împlinit şi
lui Dumnezeu şi al oamenilor" (PG 52, 789). În ziua Cinci- realizat în ziua Cincizecimii. Ahmci Hristos S-a reîntors în
zecimii firea omcncas~ preamărită a Hristosului nostru Duhul Sfllnt (şi împreună cu Ei este şi Tatăl) ca să locuiasc!i
(unită în chip nedespărţit şi neamestecat cu firea dumne· în credincioşi, ca ei să vadă (contemple) Slava necreatll şi
zeiască) se reîntoarce în lume după înălţarea ei în cerul Împărăţia (Lumina nccreatll) a Sfintei Treimi. Contempla·
necreat al Soarelui Dumnezeirii Treimice, ca prezenţa lui rea (theoria) Luminii necreate sau vederea lui Dumnezeu
Hristos s!I se continue în credincioşi (cf. Mt 28, 20: „lat!\, (theoptia) este îndumnezeirea şi unirea cu Hristos şi prin
Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului"). El cu mtreaga Sfantll Treime. Locul întâlnirii şi îndumne-
E însă acum o prezenţă într-un mod diferit, fa Duhul Sfânt. zeirii celor care-L iubesc pe Dumnezeu Tatăl este firea
Hristos Se reîntoarce în Duhul Sfânt ca să fie locul întâlni- omenească a lui Hristos şi slava ei naturală pe care Hristos
rii şi unirii celor mântuiţi prin El şi în El. Acest adevăr ca Dumnezeu şi Cuvânt fllră de început a primit-o de la
fundamental pentru viaţa noastră bisericead (parohialii) Tatăl. Firea omenească a lui Hristos unită cu slava Dum-
trebuie analizat ceva mai mult. nezeirii ni se comunică în dumnezeiasca Împărtăşanie, ca
La Cina cea de Taină" Hristos le-a dat ucenicilor Lui o Hristos să Se săl!lşluiască în noi şi noi în El.
" . . . '
serie de ~g~duinţe cunoase (la suprafaţă): „lar!\ş1 vot vem Prin urmare, lu Cincizecime nu s-a .întemeiat" Biserica,
şi vă voi lua la Mine, ca unde sunt Eu să fiţi şi voi''. Şi în pentru cli ea se găsea mai înainte de veci în „sfatul" lui
continuare: „Nu vă voi lăsa orfani, ci voi veni lu voi" (In 14, Dumnezeu şi este legată mai înainte de veci cu Dumnezeu-
3. 18). Continuându-şi cuvintele curioase pentru ucenicii Cuvântul, a doua Pcrsoanli a Sfintei Treimi. La Cinciie·
Lui, Hristos se reforă la „ziua" în care ucenicii vor cunoaşte cime s·a „alclituit" prin Duhul Sfânt şi s·a arătat lu lume
că Hristos este „în Tatăl", ucenicii în Hristos şi Hristos „în („s-a nliscut") Biserica văzutll ca trup al lui Hristos. Deoa-
ei". în ziua aceea ucenicii vor dobândi experienţa prezenţei rece e prezentă firea omcneascli a lui Hristos, iar Hristos
lui Hristos în ei. Aceasta înseamnă că-L vor vedea pc Hris- Se uneşte întreg cu fiecare membru al trupului Lui .împăr­
tos şi după înălţarea Sa, fiind~ Hristos e viu şi ei vor fi vii ţindu-Se fără să se împartă în părţi", după izbutita expre-
împreunli cu El (Jn 14. i9). sie a Sfinţilor Părinţi. Din ziua Cincizecimii şi până la sfâr-
Făgllduin\a aceasta a Hristosului nostru rămâne ~n~ şitul veacurilor Hristos întreg se va găsi în fiecare mădular
noi neclară şi nedeterminată, de aceea El o ,.a l!imun mai al trupului Său, unit cu el .dupli har", evident în cazul în
încolo. Hristos făgăduieşte sll Se arate pe Sine însuşi celui care există premizele corespunzătoare. Fiindcă nu trebuie
care·L iubeşte (14, 21) şi că va veni să locuiască în el îm- să uităm cuvântul lui Hristos la Cina de Taină: •Voi sunteţi
preună cu Tatill (14, 23). Toate acestea însă se vor realiza curaţi, dar nu toţi" (In 23, 10), prin care subînţelegea pe

10 11
Iuda care, rămânând „necurat", n-a putut ajunge la „slava" este în chip nevi!zut împreună cu noi") şi menţine unitatea
lui Hristos şi să primească pe Duhul Sfânt ca şi ceilalţi'. Bisericii locale.
Cele de mai sus înseamnă că Hristos este „Cel care ne În Sfântul Potir, .trupul individual" al lui Hristos de,foe
adunii şi ne face o Ekklesia [Bisericli)", e .Ecle;:iastur, acum una cu trupul Lui .comunitar". Comunitatea credin-
fiindcă ne aduni! în preasfântul Său Trup, dar în acelaşi cioşilor lui Hristos este acum întreagă adunată în Sfântul
timp este şi „Ekklesia" [Biserica] noastră pentru c!I de,foe Potir. În dumnezeiasca Liturghie, prin urmare, nu se rea-
locul adunării (synaxei) noastre. Prin urmare, când vor- lizează pur şi simplu o comunitate culminantă a fiecărui
bim de „Biserică (Ekklesia)", noi ortodocşii înţelegem îna- credincios .individual" cu Hristos, ci şi unitatea orizontali
inte de toate şi în principal pe însuşi Hristos în Care se a tuturor mădularelor trupului întreolaltă. Biserica-Hristos,
realizează unirea noastră. Iatli de ce nu poate să existe Bi- Cap şi Trup, devine deci o realitate v!'tzută. Astfel se înţelege
sericii fără Hristos, şi iată de ce Biserica nu se poate sus- definiţia dată de Sfântul Maxim Mărturisitorul Bisericii:
ţine pe vreo ideologie, fie ca şi numitil .creştini!". Fiindcă .S~ta Biserici! este o icoană a lui Dumnezeu, ca una care
Biserica este ţesută cu şi legată în mod indisociabil de Per- realizează între credincioşi aceeaşi unire în Dumnezeu•
soana lui Dumnezeu-Cuvântul, de Cuvântul întrupat al lui (Mystagogia 1, PG 91, 668B). !n Biserică se realizează uni-
Dumnezeu, de Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru. Bi- tatea credincioşilor în Hristos care este o icoană a unităţii
serica nu este .un trup al creştinilor", o unire a unor oa- Persoanelor Sfintei Treimi.
meni cu scopuri comune, ci .trupul lui Hristos". Toţi cre-
dincioşii care participă la trupul lui Hristos, cler şi popor,
sunt în trup, niciodată peste sau în afari! de trup. De aceea 2. Sinaxa euharistică
orice noţiune de .supraepiscop" (papa) sau .despotism" e
de neconceput în viaţa Bisericii (Ortodoxe). încă din Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte
Această realitate hristocentrică a comunităţii bise1iceşti despre .biserica• unui oraş, de exemplu, a Corintului, dar
o închipuie şi exprimă, dai· o şi realizează un act liturgic şi despre „bisericile" unor regiuni mai mari, do exemplu,
care are loc în finalul dumnezeieştii Liturghii. E vorba de ale Asiei sau Macedoniei. El distinge astfel sinaxa euharis-
strângerea cinstitelor Daruri în Slăntul Potir, <lupii dum- tică locală de bisericilc-sinaxe locale mai largi. Care e însii
nezeiasca Împllrtăşanie. Liturghisitorul „strânge" (adună, relaţia bisericilor locale între ele? Numărul plural .bise-
concentrează) în Sfântul Potir tot ceea ce este pc sfântul rici" are aici sensul logic al unei p!hţi în locul lntregului.
disc afară de Mielul-Hristos (Agneţul), adică miridelc Năs­ Fiecare biserică locală - atunci când întrupeazi! adevărul
ci!toarei de Dumnezeu, ale îngerilor şi ale sfinţilor, ale ce- sobornicesc, universal [katholikl]: ortodoxia - este Biseri-
lor care au fost pomeniţi de liturghisitor, mădulare vii sau ca, întreaga Biserică într-un loc concret. Împi!rţirea geo-
adormite ale trupului lui Hristos, care au săvârşit dumne- grafică nu fragmentează Biserica Una, aşa cum şi Hrisţos
zeiasca Liturghie, întâiul fiind episcopul care, chiar dacă rămâne Unul şi Întreg pe fiecarn Sfântă Masă pe ca,re Se
absent cu trupul, constituie centrul spiritual vi!rut al dum- aduce ofrandă ca hranli a întregii lumi. Dupll Sfântul Ignatie
nezeieştii Liturghii (Cel nevăzut fiind Însuşi Hristos, .Care Teo.forul (t 107), acolo unde Hristos există întreg, în pleni-
tudinea adevărului Lui, acolo există şi Biserica soborni-
cească, uniuersală [katholikr] (una şi unicll) (PG 5, 713).
• Mai pe Jar& despre tema aceasta a se '"dea pr. !OA.'11'~S ROMA.'11-
ms, .Iisus Clnistos, he Zoe tou kosmou [Iisus Hristos, Viaţa lumii]", fn cazul Bisericii, caracterul local este o simplă manifestare
Orthodoxos njpOs, l ianuarie 1998. Oocală) a Bisericii soborniceşti, universale, una şi unică, iar

12 13
Bisericile locale p<Jt fi înţelese ca izvoare de suprafaţă care În primele veacuri creştine Biserica dintr-un loc (biseri-
provin însă din unul şi acelaşi râu subteran a toate. ca .dintr-o casă") se identifica cu parohia. Dumnezeiasca
Unitatea trupului Bisericii o asigură dumnezeiasca Eu- Euharistie era episcopocentricli, cu participarea la aceasta
haristie. Acesta este mesajul Epistolei întdi cdtre Corin- a întregului cler local (a episcopului, prezbiterilor şi dia-
teni (10, 15-17). Trupul unul se identifică acolo cu pâinea conilor). Unita tea aceasta nu va fi însă perturbată atunci
euharistică .•Căci o singură pâine, un singur trup suntem când, începând cu sfârşitul secolului II, din raţiuni mai
cei mulţi; fiindcă toţi ne împărt~im dintr-o singură pâine" ales practice, la periferia episcopiei vor apărea parohiile,
(1 Co 10, 17). Exact aceeaşi imagine o va folosi dupll o ju- care vor fi preibiterocentrice, dar ele se vor crea într-o
mătate de secol Didahia (cap. 9-10). Cei mulţi nu devin legătură indisociabilll cu episcopul. Prin episcopocentris-
doar „una (hen)", ci unul (eis) (Ga 3, 28), un Domn (să ne mul parohiei se va păstra, în acord cu învăţătura smntului
amintim iarăşi de strângerea cinstitelor Daruri). In dum- Ignatie Teoforul, şi hristocentralitatea ei.
nezeiasca Euharistie, Biserica din toate veacurile vede de- Trebuie spus însli că parohia n-a apărut ca substitut al
păşirea tuturor diviziunilor naturale şi sociale. De aceea nu Bisericii episcopocentrice originare, fiindcă aceasta din ur-
e un lucru curios că practica Bisericii vechi era ca în ace- mă s-a continuat în episcopia veacurilor ulterioare. În Or-
eaşi zi într-un singur loc să se săvârşească doar o singurii todoxie, episcopia (episcopul) rămâne întotdeauna centrul
Euharistie. Scopul acestei practici era asigurarea posibili- vieţii bisericeşti. Parohia nu este o nouă (altă) Biserici!,
tăţii ca toţi credincioşii dintr-un loc să se împilrtăşeascli la astfel încât ln fiecare episcopie să fie mai multe Bişerici
aceeaşi dumnezeiască Euharistie. (particulare). Parohiile n-au fost înţelese niciodată ca uni-
Din cele de mai sus rezultă o concluzie importantă pentru tăţi euharistice independente în interiorul episcopiei, ci nu-
viaţa noastrll bisericească: mai .ca ramuri organice ale ei" (mitrop<Jlitul loannis Zizi-
ulas al Pergam ului). Prezenţa episcopului în dumnezeiasca
a) Se demonstrează necesitatea absolut!i a participării (în Euharistie locală nu va înceta niciodată să fie consideratll
duminici şi sărbători) la dumnezeiasca Euharistîe locală, indispensabilii în sinaxa euharistică a fiecărei parohii. De
fiindcll astfel se realizează existenţa noastr!i bisericească, aceea la fiecare dumnezeiască Euharistie episcopul e po-
frllţietatea şi unitatea mădularelor trupului local al Bisericii
menit înclatll. după sfinţirea Cinstitelor Daruri (.întâi po-
(parohia).
meneşte Doamne„.") ca şi cun1 ar fi prezent cu trupul la
b) N-au sens din punct de vedere ortodox dumnezei1l9tile sinaxă. De altfel orice preot săvârşeşte Liturghia împreună
Liturghii particulare, de exemplu, pentru familii, partide cu întreaga sinaxi!. a credincioşilor în locul episcopului.
sau diverse categoriî sociale (de exemplu, copii, studenţi, Euharistia episcopocentricli n-a dispărut deci în secolul II,
asociaţi etc.) fiindcă sinaxa se face pentru toţi credincioşii. odată cu naşterea parohiei, ci, după mitrop<Jlitul loannis
Orice acth~tate de acest fel (particularizarea dwnnezeieştii al Pergamului, acum se realizează .împărţirea colegiului
Liturghii) constituie o negare a catolicităţii comunităţii prezbiteriului", pentru abordarea practică a nevoilor tru-
euharistice (parohiei). pului Bisericii care creştea numeric. Parohia devine astfel
o extensiune a unicei Euharistii săvârşite sub conducerea
c) Din contră, iarăşi, secularizarea dumnezeieştii Litur-
episcopului în limitele geografice ale episcopiei, fllrii s!i se
ghii, cu deschiderea ei şi pentru necreştini sau necredincioşi, creeze noi centre de unitate euharistică.
ar fi fost practic de neconceput şi nepermis în primele vea-
curi creştine.
14 15
3. St1uctura realităţii parohiale Teocraţia Bi.sericii este conştiinţa şi experienţa clară a
prezenţei vii a lui Hristos· Domnul în viaţa trupului Său şi
Încă din epoca apostolică formarea vieţii bisericeşti-pa­ a păstoririi şi conducerii continue a trupului bisericesc
rohiale a luat caracterul w1ei teocraţii depline. Desigur, direct de c.'ltre El în Duhul Sfânt. Astfel, va putea fi înţeles
trebuie precizat că acest caracter teocratic al '~eţii biseri- fără răstălmăciri şi locul clericilor în trupul eclezial. Cu
ceşti nu poate avea nin1ic comun cu papismul sau cu „teo- toată poziţia lui fundamentală şi inamovibilă în sinaxa
craţia" musulmană. Fiindcă el n-a fost niciodată înţeles ca euharistică şi în întreaga viaţă a Bisericii locale, episcopul
o c/ericocraţie sau antropocraţie feudală, ci ca o hristo- nu este în general „locţiitorul" sau „reprezentantul" lui
craţie. Teocraţia ortodoxă romeică este cea pe care o ex- Hristos, ca să- L poată suplini vreodată pe Hristos absent
primă într-un mod unic două expresii liturgice extrem de (ceea ce e papism), ci în persoana episcopului devine văzut
importante, care răsună încontinuu în urechile fiecărui şi manifest Hristos Care e pururea prezent „în chip nevăzut
creştin ortodox: a) „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos" împreună cu noi''.
şi b) „pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui In acest context să ne aducem aminte o practică a vietii
Hristos Dumnezeu să o dăm•. Dacă legăm p1;ma expresie noastre bisericeşti. Când episcopul intră în biserică ca să
cu locul apariţiei ei, adică mediul iudaic şi elino-romeic Jiturghisească sau să asiste, face metanii din faţa uşilor îm-
[bizantin]', atunci vom conştientiza foarte limpede sensul părăteşti şi după ce binecuvântează poporul merge spre
ei foarte profund. Domnul Poporului lui Dumnezeu, al Bise- scaunul episcopal, deasupra cărnia stă icoana lui Hristos.
ricii, nu este un cezar lumesc oarecare, căruia i se predau Episcopul face iarăşi metanii, urcă pe tron, se închină lui
şi supun credincioşii, ci Stăpânul veşnic Hristos, Domnul Hristos, după care se întoarce către popor. Icoana lui
şi Dumnezeul, şi Eliberatorul întregii noastre vieţi. Hristos aminteşte atât episcopului, cât şi pleromei credin-
cioşilor, că Stăpânul tuturor e Hristos pe Care-L vedem în
'în tot cursul Evului Mediu (din secolul N d.Hr.J şi până în seco- acel moment tn persoana episcopului nostru.
lul XIX inclusiv, grecii creştini locuitori ai Imperiului Roman creştin În acest punL1: există de altfel importante referinţe pa-
cu capitala la Constantinopol şi-au spus .romei" (rhomeol), locuitori tristice. Potrivit neîntrecutului nostru ecleziolog, Sfântul
ai „Romanici" (Rhomeosyne), iar nu .eleni" (ellenes) - care în lim- Ioan Gură de Aur, în dumnezeiasca Euharistie cel care
baj nou-testamentar însemna .p~gân'', .idolatru" -, nici ,bizan-
tini'', nici ,,greci", aceste ultime denumiri fiind creaţii ale istoricilor "aduce" ofranda este nu numai lituighisitorul, ci împreună
antici sau moderni. Turcii înşişi îi nurneau pe grecii creştini cu el întreaga comunitate, iar sfinţirea Cinstitelor Darllri
rummy şi locuitori ai Rumeliei. Pentru a e'•ita pretenţiile noului "nu este o realizare a firii omeneşti„. ci harul Duhului
stat elen apărut în 1821-1829 de a avea drept capitală Constantino- Sfânt, care venind peste toţi pregăteşte acea jertfă tainică"
polul, puterile occidentale au impus cu sprijinul intelectualilor occi· (PG 62, 204). În alt loc, acelaşi Sfânt Părinte, referindu-se
dentalizati ca titulatura oficială a noului stat cu capitala la Atena,
denumirea de Hei/as sau Grecia şi o politică sistematicii de eliminare la „împărţirea omenească" a membrilor Bisericii în „oi şi
a Ortodoxiei „bizantine" decadente în favoarea unei ren~teri artifi- păstori", observă: „Oi şi păstori sunt o împărţire omeneas-
ciale a .elenismului" antic păgân .clasic". Dezbaterea între .romeita- că, înaintea lui Hristos toţi sunt oi: căci şi cei care păsto­
te" şi „elinitate• marchează dramatic criza de identitate a naţiunii resc şi cei păstoriţi sunt păstoriţi de unul şi acelaşi, de Păs­
greceşti moderne (a se vedea pe larg lllai jos, cap. III „Dimensiunea torul de Sus" (PG 52, 784). Toţi, clerici şi laici, suntem oi
istorică a parohiei în ch1lizaţia romeică" şi studiul anexă .Formarea
Răsăritului şi Apusului în Europa unită" şi pe larg cartea PR. PROF.
ale singurului Păstor Adevărat: Hristos.
!OANNIS ROMAN!DIS, Romeosyne, Romania, Roumefe [Romeitate, Unitatea Trupului Bisericii nu permite diferenţieri lu_.
Roman ie, Rumelia], Tesalonic, 1975) [n. ed.). meşti ale membrilor în stăpâni şi stăpâniţi. În Biserică,

17
dacă este ortodoxă, nu pot exista prinţi (cardinali). Şi în întâi apostoli, ţn al doilea rând profeţi, în al treilea rând
Apusul latin aceste împărţiri au apărut odată cu francii şi învăţători, apoi puterile [de a face minuni], apoi harismele
feudalizarea creştinismului apusean. Tot după Sfântul Ioan vindecărilor, ajutorilrile, cârmuirile, felurite limbi" (cf. Ef
Gurii de Aur: .-\ici (în Biserică] nu există înfumurarea stă­ 4, u). Astăzi se admit în general că cei numiţi aici de Sian-
pânilor nici slugărnicia celor stăpâniţi, ci o stăpânire du- tul Pa\'el .profeţi" sunt episcopii'.
hovnicească care devine cu atât mai mare cu cât are mai Până în secolul IV episcopul era liturg, nu administra-
multe osteneli, iar nu prin căutarea mai multor cinstiri" tor. Păstorii şi invliţătorii (Efeseni 4) sau .dasclllii" (aici)
(PG 61, 427-428). Singura diferenţă între clerici şi laici, erau preoţii actuali care alcătuiau consilierii administrativi
accentuea1.ă Sfântul Ioan Gură de Aur, stă în osteneala şi ai episcopului şi slujeau pleroma credincioşilor ca dascăli
chinul celor dintâi pentru cei din urmă, adică în slujire, iar nu şi cateheţi. Dascălii prin excelenţă ai Bisericii vechi erau
în accese de superioritate şi în revendicarea de onoruri'. prezbiterii (de exemplu, Clement Alexandrinul şi Origen în
Organizarea teocratică a vieţii bisericeşti ne îngăduie să secolul III). Mai ales în secolul III a funcţionat regulat in-
înţelegem de ce în Biserică nu pot exista demnitilţi şi au- stituţia adunărilor pentru rugăciune şi învăţătură .fliril să­
torit/lţi în sens lumesc, ci numai liturghisiri şi diaconii. vârşirea Tainelor''. Şi această sinaxă o conduceau prezbite-
Orice slujire, îndeosebi cea liturgică, izvorăşte din Însuşi rii. Zilele unor asemenea adunări erau miercurea şi vinerea,
Hristos şi este o diaconie şi liturghisire a trupului Său. iar conţinutul lor era catehizarea credincioşilor în vla\a în
Hristos este Unul, dar slujirile trupului Său sunt multe. Hristos.
Articularea vieţii bisericeşti nu e o invenţie omenească, o Legătura episcopului în principal cu taina dumnezeieştii
construcţie ideologică, emanaţia unui regim constituit în Euharistii se arată şi din folosirea bisericească a termenu-
mod raţional. Ea se naşte din .,.;aţa în Hristos. Sunt barisme lui .părinte•, care, dupll cum se ştie, este un apelativ al
ale Duhului Sfânt care s-au transformat în slujbe-slujiri. clericilor. În vechime singur episcopul era numit .părinte•
De aceea .darurile" Duhului Sfânt (lac i, i7; l Co 12-14) pentru că, aşa cum explică mitropolitul Ioannis al Pcrga-
se activează în slujiri pentru slujirea trupului potri.,.it lui mului, numai el stătea .în locul lui Dumnezeu" (Sfântul
Hristos. Această activare a oricl\rei harismc sau dar al ha- lgnatie) şi aducea dumnezeiasca Euharistie. Ea a fost trans-
ruh1i e o realitate trăită, o experienţă aşternută în scris şi ferată însă şi preoţilor atunci când a apărut parohia, iar
codificată mai târziu fie în Sfânta Scriptură, fie în dogmele săvârşirea Tainei au preluat-o prezbiterii. De aceea şi ter-
Biscricîi de către Sfinţii Părinţi. Ceea ce primează în Orto- menul „pări nte" este un „titlu onorific" extrem de impor-
doxie nu sunt textele (Scriptura, actele sinodale şi operele tant pen tru clericii de orice treaptă şi va trebui sll fie prefe-
patristice), ci viaţa, practica, experienţa. rat oricăror altele, pe care le-au creat mai târziu influenţele
De aceea în Biserică slujirile au şi ele un caracter perso- lumeşti, de exemplu: preavenerabil, preacucemic etc. E su-
nal. Nu sunt demnităţi şi titluri abstracte cum au ajuns din ficient să ne aducem aminte că în imnografia noastrll, care
nefericire să fie diferitele oficii (de exemplu, protoprezbi- a păstrat limba bisericească autentică, bărbaţii sfinţi (şi
ter, econom etc.). Persoanele care întrupează slujirile con- episcopi) sunt numiţi .pl\rinţi", iar femeile sfinte .maici".
stituie ierarhia bisericească. E suficient sli ne amintim aici Am vorbit mai sus de ,,în\'ăţătură" şi suntem datori cu o
de I Corinteni 12, 28: .Dumnezeu a pus în Biserică mai explicaţie. Deja din Noul Testament pentru a exprima 'iaţa

·A se "edea mai pe larg J. K.\RMllUS, He thesis kai diakonia laikon


en te Orthodoxo Ekklesia [Locul şi slujirea laicilor în Biserica Ortodo- • A se vedea \'. FIOAS, Ekklesiastike historia [Istoria Bisericii),
xă], Atena, 1976. voi. I, Atena, 1978, p. 41 sq.
18 19
Bisericii se folosesc termeni şcolari. „Ucenici" sau „învliţă­ nu sunt oile clericului, ci ale lui Hristos, ca de altfel şi el
cei" erau apostolii lui Hristos şi primii creştini, iar verbul însuşi, atunci sesizăm cât de departe e slujirea lui de con-
.a îm·ă\a" pe alţii (matheteuo) înseamnll .a face i:n\'ăţllcei, cepţia lumească despre autoritate şi administrare. Dacii,
ucenici", adicli a face creştini (cf. Mt 25, 19: ,.Mergând fa- iarăşi, ne gândim şi la faptul că şi mădularele laice ale tru-
ceţi fmxlţlkei toate neamurile„. i:nvilţându-i pe ei„."). Şi i:n pului bisericesc primesc de la Duhul Sfânt harisme care
tradiţia patristică se vorbeşte de multe ori de .ucenicia" pe sunt activate ca slujiri în trup, atunci d~ne limp<.'Cle că
lângă Sfinţii Părinţi şi de .ucenici" ai Sfinţilor Pilrinţi. În valorificarea oricilror harisme ale laicilor de către parohul
toate aceste cazuri termenii nu au legăturii cu transmiterea unei parohii nu înseamnă numai o concesionare, ci şi o
de cunoştinţe aride cu caracter şcolar, ci cu introducerea şi afirmare absolut necesară a funcţionării autentice a trupu-
iniţierea în '1a\a în Hristos, adică cu asceza şi lupta duhov- lui Bisericii prin valol'ificarea tuturor mădularelor lui.
niceascll. Dar asupra acesteia vom reveni mai jos. Cu toate acestea, în viaţa noastră a intrat parazitar o tra-
în timp ce în erezii, care au secularizat '~aţa bisericească diţie paralelii şi o adev1frată antitradiţie, şi de aceea dom-
şi au denaturat-o, instituţiile şi demnitliţile aveau o impor- neşte impresia greşitil că în Biserică avem o tagmă a celor
tanţii primordialii, în Biserică greutatea cea mai mare o are ce stăpânesc şi o tagmă a celor stăpâniţi, sau, în cel mai
nu titlul, ci purtătorul harismei dumnezeieşti sau al slujirii bun caz, o grupare a celor activi şi alta care participii pasiv
bisericeşti, persoana umană. De aceea Sfântul Irineu, epis- la cultul parohiei şi care .urmăreşte" formal cele ce sunt
copul Lyonului (secolul 10, acest mare .părinte al Tradiţi­ lucrate şi silvârşite de primii. E vorba fireşte de concepţii şi
ei", spunea că i:n Biserică, spre deosebire de erezii, tradiţia practici ale unei comunitil\i .bisericeşti" feudale şi secula-
nu se continu1i prin texte, ci prin persoane, prin sfinţi şi rizate care au plltruns de \'eacuri şi în viaţa romeitllţii. fm-
îndumnezeiţi. Aceasta se întâmplll fiindcă nu pot exista slu- părţirea inconştientil a celor care participii la cult în activi
jiri şi diaconii bisericeşti independent de purtiltorii haris- şi săvârşitori (clericii) şi cei care urmăresc cele sllvârşitc
melor Duhului Sfânt. Numai dacă Hristos este .în noi", va Oaicii a.fiaţi în biserică) creează conştiinţa unui spaţiu tea-
lucra şi „în mijlocul nostru". Poate, aşadar, sll. existe o adu- tral; limbajul zilnic al Jiturgbisitorilor vine şi el sll confirme
nare a oamenilor care folosesc Scriptura şi o cercetează, aceste localizllri ezoterice: .Pentru cei ce urmăresc această
cum fac ereticii, şi totuşi să nu-L aibll. pe Hristos, dacă slujbă sfântil„." E necesar, prin urmare, să redobândim o
Hristos nu se găseşte în inimile, ci numai pe buzele lor (cf. autentică gândire bisericească, care trăieşte şi exprimi\ con-
Mt15, 8). ştiinţa trupului şi a unităţii lui, în virtutea căreia nu pot
exista „săvârşitori" şi „urmăritori" pasivi, ci numai împre-
ună-săvârşitori, împreună-rugători şi împreună-oferitori
4. Clerici şi laici ai cultului şi Euharistiei, clerici şi laici.
În tradiţia Sfinţilor Părinţi nu se face o împăr\ire în
în baz.a celor de mai sus se poate sesiza faptul că, în ciuda .ranguri" a clericilor şi laicilor, întrucât toate mildularele
poruncii de .a paşte oile" lui Hristos (In 21, 16), clericul nu sllvârşesc împreuni! Liturghia şi se completează reciproc în
este UD .stilpân" şi UD .autoritar", ci purtător al unei ha- slujirea lor în trupul unic, exact ca şi mll.dularele trupului
risme liturgice [de slujire], care cere sll fie activată tntr-o nostru natural (cf. 1 Co 12). în sens propriu, termenul .laic"
slujire pastoralii pentru creşterea turmei lui Hristos. Dacă, îl desemneazll pe cel care ţine de .poporul (laos) lui Dum-
mai cu seamă, avem în vedere faptul cil oile sunt fiinţe ra- nezeu", de trupul eclezial şi, prin urmare, cuprinde toate
ţionale şi, prin urmare, au personalitatea şi judecata lor şi mădularele lui, clerici şi laici, fără deosebire. Singura dis-

20 21
tincţie fundamentală între ci stă în slujirea (diaconia) săvâr­ II
şită, iar nu în diferenţierea lor în „ranguri". Funcţionarea
armonioasll a întregului trup formează organismtil eclezial, Parohia astăzi ca „spital duhovnicesc"
cum atest!\ la sfârşitul secolului I Clement Romanul (t 95):
,.Arhiereului îi sunt date slujiri proprii, preoţilor li s-a rân-
duit un loc propriu, le,~ţilor Ic revin slujiri proprii, iar lai-
cului îi sunt date porunci pentru laici• (Epistola I către
Corinteni 40, 5).
în trupul Bisericii există Jiturgbisiri, harisme, diaconfi.
Există în toate mădularele ei adevărate. Vorbind de Biserica
din epoca apostolică, Sfântul Nicodim A&hioritul remarcă:
.Creştinii care au crezut la începutul propov!iduirii şi s-au
botei.at au primit toţi Duhul Sfânt. Dar fiindcă prin firea
Lui Duhul Sfl\nt este nevăzut, celor care l-au primit li s-a 1. Scopul parohiei: tămăduirea
dat un semn sensibil şi văzut al lucrării Lui. De aceea, cei
botezaţi fie \'Orbesc în limbi diferite, fie profeţesc, fie fac Ce obiectiv are însă viaţa parohiei în acord cu tradiţia
minuni.• Harismele erau manifestări ale prezenţei Duhului ortodoxă? Constituirea parohiei şi a întregii vieţi biseri-
Sfânt în credincioşi care astfel se arată a fi .temple"-săla­ c~ti se face cu un singur scop, unic şi invariabil: îndum-
şele Duhului Sfânt. nezei„ea [theosis] membrilor ei. Acest scop trebuie să ră­
Preoţia este o harism!\ acti\'ată într -o slujire concret!\, mânll neschimbabil de-a lungul veacurilor. Schimbarea
fundamentală pentru subzistenţa Bisericii, dar care nu le e~•enluală a sc~pului înseamnă automat alienarea parohiei
exclude pe celelalte harisme şi pe alţi purt!ltori harismatici ş1 ~ecăderea e1 într-o grupare lwnească (asocia\ic, corpo-
ai lor între laici. De altfel, dupll 1 Corinteni 12, 18-31, toţi raţie etc.), astfel încât ea işi pierde caracterul de Biserică.
câţi aparţin trupului lui Hristos au harisme, aşa cum spu- Ne grăbim, desigur, sll afirmăm cll în Ortodoxie această
nea mai sus Sfântul Nicodim A&hioritul. Numai „neînvăţa­ în~nare a parohiei nu e.cu putinţă, chiar şi dacă s-ar găsi
ţii" şi „necredincioşii" (14, 23), adică toţi diţi n-au primit cle~1c1 care pnvesc comumtatea parohială în chip lumesc şi
încă Botezul, catehumenii, n-au harisme. În decursul vea- act1veabă în afarn ltl\di\iei ortodoxe. Ei stau însă în tradiţia
curilor îns!i şi prin codificarea calităţilor harismatice numă­ ortodoxă dacll rllmân părinţii, duhovnicii şi învăţătorii cre-
rul sfinţilor îndumnezeiţi s-a restrâns şi s-a supraaccen- ~ncioşilor, iar cuvântul lor se aude din cărţile liturgice, irnne
tuat numai harisma-liturghisire care rămâne neschimbată, ş1 cateheze. O hrană zilnică a celor care participă la cultul
Preoţia, chiar dacă se poate ca unii purtători ai ei să nu ne parohiei (iar acest lucru apare mai limpede într-o mănăs­
distingem de nişte hamali ai harului care ni s-a dat „prin tire) este cuvântul părintesc oferit ca rugăciune şi imn de
punerea mliinilor prezbiteriului" (l Tim 4, i4). Când deci ad?ra~·e. Num~i d~c!I v~ tăcea cuvântul scripturistic ()>ro·
exist11 conştiinţa că în trupul Bisericii clericii săvârşesc fetic ŞI apostolic) ş1 patnstic, numai atunci existll pericolul
,,liturghia"-slujirea impusă lor ca nişte mlldulare ei înşişi ale să dispară orientarea corectă şi scopul vieţii bisericeşti. Mai
acestui trup, atunci se desfiinţează orice concepţie feudală exact, atunci când se deschide calea interpretărilor indhi-
.despotică" despr e preoţie, iar parohia vede în persoana duale şi !l °.1~nali2ării cuvântului sfinţilor şi astfel plero-
clericului pe părintele şi păstorul ei. ma credmcwşilor c îndrumată spre protestantism.

22 23
Falsificarea esenţială a creştinismului, care îi alienează în Tradiţia Bisericii. Poruncile dumnezeieşti nu sunt altceva
în chip desăvârşit fiinţa, este considerarea lui ca o ideolo- decât .reţete" în lupta vindecării noastre. Dar nu ele sunt
gie creştinii, pe care credinciosul e chemat sli o accepte ca vindecarea. Vindecarea e restaurarea sănătăţii noastre du-
sli-şi modeleze ,;aţa în conformitate cu ea. În acest caz hovniceşti: inserarea existenţei noastre în harul dumneze-
cineva .învaţli" creştinismul aşa cum învaţă geografia şi iesc, în Lumina necreată a lui Dumnezeu.
istoria. Creştinismul este însă o ,.învăţătură [mathema]" dar Ca orice vindecare însă, aşa şi cea oferită de Biserică,
în acelaşi timp şi o .pătimire (pathema]". El se oferă ca cere o introducere într-un cadru de viaţă corespunzător,
\iaţă, ca integrarea într-un mod de existenţă .nou•, reve- într-un climat special care face vindecarea cu putinţă şi
lat, în viaţa pe care a introdus-o în istorie Cuvântul Întru- sigură. Locul spitalului de vindecare trupeascll îl in aici
pat al lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Credin- Biserica - Parohia, ca „spital duhovnicesc" [iatreion pneu-
ciosul e chemat să ajungă pe un anumit drum în punctul în matikon), Joc de vindecare şi restabilire a omului întreg.
care sll fie în stare să-şi aplice lui însuşi mărturisirea Apos- Credinciosul trebuie să fie introdus într-o viaţă şi comuni-
tolului Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mi- tate nouă, străină de viaţa lumii care ignoră nu num11i vin-
ne" (Ga 2, 20). Pentru Apostol, acest cuvânt nu e metaforic decarea, dnr şi metoda de realizare a ei. În paralel, credin-
sau simbolic, ci exprimă o realitate empirică. Este „forma- ciosul trebuie să înveţe să trăiască în noua \~aţli, părăsind
rea" lui Hristos în el (cf.: .ca Hristos sli se fonneze, să ia viaţa lumii. Toate acestea sunt astăzi, din nefericire, foarte
chip în mine", Ga 14, 19), ca omul să devinii Hristos Dum- greu de înţeles fiindcă cei care ne numim creştini suntem
nezeu-om .dupil har". Aceasta este îndumnezeirea şi ea se încurcaţi cu lumea, iar viaţa noastră nu diferă în esenţă de
identifică cu mântuirea. viaţa necreştinilor decât numai în unele elemente de .reli-
Angajarea în acest proces ecbivaleazii cu o tămăduire, cu giozitate" pe care le oferă. Dacă vrem însă să înţelegem ce
'indecarea existenţei umane. Inima trebuie sli se curilţeas­ anume înseamnă încadrarea în ,;aţa lui Hristos putem să
că (elibereze) de patimi ca să poată fi luminată de Duhul ne refugiem într-o mănăstire (ortodoxă) şi în alcătuirea
Sfânt. Fiindcă numai prin luminarea Duhului Sfiint poate vieţii lor. Monahul de probă este, păstrând analogiile, ca-
cineva, cu harul lui Dumnezeu, să ajungă la îndumnezeire, tehumenul Bisericii vechi. Din lupta lui de a se integra în
adică la desăvârşirea existenţei lui în Slava necreată sau în viaţa monahal~ putem înţelege ce anume însemna în pri-
Împ!lrliţia (Lumina) Sfintei Treimi. În lum ina Sfintei Tre- mele veacmi integrarea în Biserică. în ortodoxia din seco-
imi omul este predestinat să trăiască în veşnicie. Aceasta lul N, mănăstirea rămâne continuarea parohiei autentice
este „predestinarea" omului (cf. Rm 8, 29). Ciici fiind în fiindcă ea reprezintM o comunitate independentă şi ncin~
această Lumină, este cu adevărat om şi confrate, adică fra- fluenţată de lume, în care îşi găseşte aplicare cuvântul .pe
tele confraţilor lui în umanitate. Dacă omul nu se uneşte noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos
astfel cu Dumnezeu, umplându-se de harul dumnezeiesc Dumnezeu să o dăm". Toată '~aţa are drept centru pe Hris-
necreat, nu poate să-i iubească cu adevărat (dezinteresat) tos şi se transformă harismatic în rugăciune, mulţumire,
pc toţi semenii lui confraţi în umanitate şi sli creeze îm· doxologic.
preună cu ei o comunitate autentică şi curatli.
Întrucât în fiinţa ei mântuirea este o vindecare [thera- 2. Integrare totală
peiaJ, ea cere o conduită terapeuticli corespunzătoare. Şi
aceasta e asceza, lupta pentru ţinerea poruncilor lui Dum- Ca un cadru de viaţă şi independenţă faţă de societatea
nezeu aşa cum au fost ele formulate în Sffinta Scriptură şi lumească, parohia apare deja în Faptele Apostolilor după

24 25
Cincizecime (2, 42 sq; 4, 37 sq etc.). Aici se manifest! co- Dar integrarea totală a omului în trupul lui Hristos nu
muniunea trupului lui Hristos în lume ca .un Domn, o cre- depinde doar de decizia şi voinţa umană. Ea are anumite
dinţă", o comunitate. Mai întâi în persoana Apostolilor, ~remise funda mentale şi imiolabile. Nu e ceva analog cu
creştinilor li s-a trasat o cale pe care trebuie să o unneze 1~tegrarea într-o colectivitate sau corporaţie, unde e sufi-
credincioşii din toate veacurile: .lepădarea" (apotaxis) in- cientă completarea unor fonnularc tipizate şi împlinirea şi
tegrală de lume şi „unirea" (syntaxis) lor cu Hristos, cum respectarea unor convenţii. Participarea la viaţa în Hristos
se mărturiseşte în rânduiala Boteiului. De la început Bise- nu se poate sprijini pe activităţi şi practici exterioare. Se
rica s-a manifestat astfel ca al „treilea neam", ca o comuni- cer acţiuni llluntrice omului, cum vedem în Noul Testa-
tate străină şi în lumea iudaică şi în cea păgânii (idolatră), ment şi în Biserica veche. Din Noul Testament, în inter-
o mărime existând de sine şi independentll, ca „o creaţie pretarea lui patristică, aflăm cum anume s-a făcut în pri-
nou!i", ca o existenţă reniiscutll. mele veacuri .iniţierea• (catehizarea introductivă) a celor
ln această comunitate e primită întreaga viaţă a omului care veneau la Biserică. În prima zi candidatul era numit
(.şi toată viaţa noastrll lui Hristos Dumnezeu să o dllm ..:), .cr~n· (cf. canonul 8 al Sinodului li Ecumenic), d~i în
atât cea spirituală, cât şi cea trupească, materialii. Hristos calitate do catehumen nu putea participa la viaţa sacra-
ia asupra Sa şi primeşte în trupul Lui omul întreg, ca o mentalii interioară a Bisericii. Astăzi, când s-a impus Bote-
unitate şi totalitate psihosomatică . Nu-l fragmentează, nu-l z~! pi;incilor, identitatea c~eştinll şi dreptul ca posesorul
taie în bucăţi. Cum spune Sfântul Grigorie Teologul: ,,În· e1 sll ia parte la dumnezeiasca Împărtăşanie e privit ca
treg m-a luat pe mine întreg şi s-a unit întreg cu un întreg, ceva de la sine înţeles, chiar daci.I după Botez acesta s-a
ca să dăruiască mântuirea la un întreg" (.PG 37, 181-184). îndepărtat cu desăvârşire de viaţa în Hristos şi în el dum-
De aceea, şi diaconia Bisericii oferită omului întreg e o nezeiasca Euharistie se schimbă din vieţii în moarte şi din
diaconie .duhovnicească", dar şi .materială, trupeascll". mântuire în iad.
Omul întreg are nevoie sll fie mântuit, să fie eliberat de ~pă ce a străbătut etapa curllţirii inimii lui de paţimi
pileat, de boala firii lui, şi să fie îndumnezeit. Iar aceasta se cu BJutorul catehetului-bătrânului lui (cum se face a~tăzi
face prin „încreştinarea" vieţii lui spirituale şi sociale, prin în mănăstiri), credinciosul botezat poate primi în inima lui
integrarea omului în harul lui Dumnezeu. Se dovedeşte luminarea Duhului Sfânt, .botezul Duhului" (FA 1, 5).
însă astfel că o concepţie potrivit căreia e posibil ca spiri- Botezul pruncilor nu era necunoscut nici în Biserica veche,
tual (psibic) omul sli fie hrănit de Hristos, dar trupeşte şi dar el era aplicat numai în familiile creştine trăitoare, în
social să rămână închis în ateismul sistemelor socio-poli- care existau condiţiile ca pruncul botezat şi copilul să con-
tice (aşa cum e modelat11 viaţa noastră) este cu desăvârşire tinue viaţa în Hristos pe lângă bătrânul-duhovnicul lor.
de neconceput din punct de vedere ortodox. Viaţa în care ~e neînţeles pentru mulţi sunt astăzi şi exorcismele care
învăţllm sll trăim e una artificialii şi falsificatll şi de aceea se citesc la .cateheza" ce precedă rânduiala Botezului. Prin
nu poate fi numitll creştinA. E o stare ambigull, din care tipizarea pe care au primit-o, .cateheza" şi Botezul s-au
izvorăşte toată nenorocirea noastră, în orice latură a 'ieţii unit într-o singură rânduialll, iar exorcismele sunt ascultate
noastre individuale şi sociale. Chiar şi nenorocirea or- ca nişte cuvinte magice de cei prezenţi, părinţi şi naşi, mai
ganismului „bisericesc", în dimensiunea lui umană, întru- ale~ când nu sunt decât .cr~tini ca identitate•. Puţini pot
cât parohiile noastre se amestecă cu lumea, copiază melo· să mţeleagă sensul real şi raţiunea existenţei lor în această
dele ei şi aplică soluţiile ei. rânduialll.•Exorcismele" erau însă o rugllciune zilnică în
lupta catehumenului de a învăţa sA se împotrivească şi să
26 27
biruie metodele diavolului pe lângă catehetul-duhovnicul duhovnicesc al multora în epoca lui, Apostolul Pavel: .Căci.
său. Aceastli luptă se llcea cu ajutorul primelor trei Evan- chiar dacă aţi avea mii de pedagogi în Hristos, dar nu aveţi
ghelii, aşa-numitele Evanghelii sinoptice (Matei, Marcu şi mulţi părinţi; căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus
Luca) care au ca temii fundamentală vindecările taumatur- H~istos" (1 Co 4, 15). E vorba de o renaştere spirituală
gice ale demonizaţilor de către Domnul. Evanghelia dup/f pnntr-o metodli terapeutică (Evanghelia) pe care a dat-o
Ioan, evanghelie duhovnicească, era predată neofiţilor dupll lumii Hristos, metodă cunoscută deja în Vechiul Testament
Botez. De aceea, până astăzi, în practica noastră liturgică şi aplicată de sfinţii acestuia.
începând de la Paşti în cultul nostru se citeşte Evanghelia „Duhovni7esc'.' în limbaj.ul Bisericii nu e, prin urmare,
dup/f Ioan (întrucât catehwnenii se botezau îndeosebi în cel care cultivă mtelectul, mtelectualul în sensul lumii ci
noaptea de Paşti). Astfel, .catehwnenii îşi curăţeau inima în sensul lui Dumnezeu: cel care Îl are pe Duhul Sfâ~t,
cu cateheza şi în principal cu exorcismelc, după care prin care s-a flicut „templu al Duhului Sfllnt", purtlitor de Duh.
Sfântul Botez şi cu Mirungere descopereau cent rul sufletu- De aceea, şi în textele imnografice ale cultului nostru sfin-
lui, mintea, şi de aceea toţi câţi se apropiau de Botez să ţii sunt numiţi foarte des .înţelepţi". Pentru că sunt pose-
nwneau luminaţi... iar după aceea păşeau spre Sfântul sori ~i înţ~lepciunii dumnezeieşti .de sus• (Iac 3, 17).•Du-
Altar şi se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele lui Hristos" hovruceştJ" deci sunt cei îndumnezeiţi, sfinţii. De aceea, în
(mitropolitul Ierotheos al Navpaktei). Itinerarul credincio- Ortodoxie nu sunt recunoscuţi ca sfinţi, pur şi simplu marii
sului are etape clare, care în limbajul tradiţiei se numesc dascăli şi scriitori importanţi, chiar dacă aceştia sunt cu-
purificare - luminare - îndumnezeire [katharsis - pho- noscuţi drept creştini evlavioşi, ci cei care au ajuns la lumi-
tismos - tl1eosis], şi pe care fiecare credincios este chemat narea Duhului Sfânt şi au dat semne palpabile ale îndum-
sli le parcurgll. În aceastli lucrare se concentreazil misiunea nezei~~ l?r (harisme, m!nw;ii. bw1ă mireasmă sau moaşte
şi existenta parohiei. ncstncacroase etc.). O b1Sencă ortodoxă este .,zugrllvită cu
sfinţi", suprafocărcatl de chipuri ale sfinţilor sau cu scene
3. Necesitatea unui părinte duhovnicesc d!n viaţa lor pentru c.a sll existe o amintire permanentă,
fimdcă soopul fiecărw credincios e sli-şi urmeze propriul
Din toate acestea se înţelege de ce în viaţa Bisericii loca- drwn împreună cu sfinţii, iar parohia să fie un permanent
le - a parohiei - are o importanţă fundamentală părintele „atelier de sfinţenie" şi un ,.spital duhovnicesc".
dul1ovnicesc, .bătrânul" harismatic cum a fost numit mai Integrarea în viaţa duhovnicească, integrare care con-
târziu, şi care în afara mănllstirii coincide cu parohul sau duce la curăţire şi la luminarea DulJului Sfânt e tema fun-
părintele comunitllţii parohiale. În jurul părintelui duhov- damentalll şi principală a vieţii credincioşilor în parohie.
nicesc se adunli copiii săi duhovniceşti. Parohia co familie Fiindcli ,rjaţa dubovniceascli, ca viaţă în Duhul Sfânt, este
mare - o comunitate care are drept centru biserica, aşa premisa de bază şi a comunitllţii autentice pentru funcţio­
cum mănăstirea are drept centru biserica ei centrală (.ca- na~ parohiei ca o comunitate şi comuniune. Virtulile co-
toliconul", „soborul"). Desigur, în Biserică există (în mă­ n;iurutare nu sunt o realizare individuală a voinţei omului
năstirile de femei) şi maici duhovniceşti care au primit şi CI roada Duhului Sfânt (Ga 5, 22: „Căci roada Duhului Sfllnt
ele propria misiune: renaşterea în Hristos de care vorbea este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rllbdare, bunăta­
Domnul în noapte cu ucenicul Său Nicodim (In 3). Părin­ t~a~ facerea de bi~e, credinţa, blândeţea, înfrânarea, cură­
tele duhovnicesc nu este un simplu învăţător-pedagog, ci ţia ). Unde nu există Duhul Sfânt, nu poate exista roada
cel care îl naşte pe om .în Hristos", cum spune părintele Lui. Când ajunge la luminarea Duhului Sfânt, credinciosul
28 29
dobândeşte iubirea dez.interesată şi se poate integra corect apoi să-i aducă şi pe alţii; să fie sfinţit şi apoi să sfinţească;
în comunitatea fraţilor lui dând toate şi necerând niciodatll să conducă cu mâinile şi sll sflituiască cu pricepere".
nimic pentru sine însuşi (fiindcll iubirea treimicl! nu „caută Privind parohia drept centru de vindecare a credincio-
ale sale"; 1 Co 13, 5). De aceea, filră neagoniseala desăvâr­ şilor din prisma misiunii ci apostolice, înţelegem practica
şită, adicl\ filră renunţarea de bunăvoie la orice revendica- Bisericii vechi î n ce priveşte alegerea clericilor. în primele
re, nu poate să se realizeze proprietatea comună, comuni- veacuri deveneau clerici pnevmatoforii, câţi puteau să vin-
unea frăţeascll, cum scria la sfârşitul secolului I Didahia dece şi nu pur şi simplu oamenii .morali" sau .educaţi",
Apostolilor: .Să faci parte din toate fratelui tllu şi sii căci nu trebuie sll uităm că şi ereticii - ca Arie - erau pe
nu zici că sunt ale tale. Clici dacă suntem părtaşi în cele din afară oameni morali şi ireproşabili; nu erau însă pnev-
nemuritoare, cu atât mai mult în cele muritoare• (4, 8). matofori. Un ortodox, de altfel, nu este omul „moral" şi
Credinciosul se integrează în viaţa parohiei ca sll se vin- neeretic în cuvinte, ci cel care are sălăşluit în inima lui pe
dece de boala inimii lui, reorientând-o şi lăcândq-se „tem- Duhul Sfânt, cel îndumnezeit. Acesta trăieşte şi umblă în
plu"-sălaş al Duhului Sfânt. Medic în acest proces terapeu- adevărul luminii dumnezeieşti şi poate să tcologhisească, să
tic este plirintele duhovnicesc, clericul. Aici se aratll ce de- arate adevărul dun10e1.eiesc. Aşa erau Sfin\ii Plirinţi. Exis-
licată temă e Preoţia. Clericul e înţeles astăzi drept celebrant tă însă, din nefericire, o tendinţă de suprafaţă, cel puţin, ca
sau lucrător social şi se nesocoteşte opera lui principalii, multi clerici să ne socotim urmaşi ai Sfinţilor Părinţi pur şi
care este cea terapeutică. Aceasta însă presupune vindeca- simplu în virtutea hirotoniei noastre, iar nu din cauza stă­
rea vindecătorului însuşi, după cum zice Domnul: „Doctore, rii inimilor noastre, adicll a luminării noastre. Urmaşi ai
vindecă-te pe tine însuţi" (Le 4, 23). Medicul nu vindecll Sfinţilor Părinţi sunt cei care au primit ei înşişi vindecarea
simplu cu rugl!ciw1i, aşa cum chirurgul nu vindecă cîtind Dullului Sfânt şi care pot, cu harul lui Dumnezeu, să-i ,fo.
bolnavului texte medicale, ci prin operaţie, printr-o inter- dece şi pe alţii. În felul acesta trebuie înţeleasă şi succesiu-
venţie medicaU!. Clericul vindecat \fodecă prin aceea că ii nea apostolică, care nu se sprijină pur şi simplu pc continu-
învaţă pe fiii lui duhovniceşti modul vindecării şi devine itatea neîntreruptă a practicii hirotoniei, ci şi pe continui-
.îndrumător• şi .catebet" al lor în baza experienţelor lui. tatea netntreruptă a integrării în aceeaşi spiritualitate, în
Parohia care nu învaţă modul vindecării, ci se ocupă cu spirituali tatea Apostolilor şi Părinţilor din toate veacurile.
alte lucruri şi scopuri, nu poate să mântuiască, să c!llău­ Accast!l viziune a succesiunii apostolice, în afara oricărui
zească la îndumnezeire şi nu-şi arc, ortodox vorbind, o sens scolastic, va putea ajuta la conştientizru"ea şi abordarea
raţiune a existenţei ei. în acest punct stă toată problema multor probleme ale dialogului intercreştin contemporan.
parohiilor noastre. Dacă sunt aşezăminte de vindecare (te- Hirotonia nu luminează în chip magic, ci presupune cu-
rapie) a credincioşilor sau se ocupă doar cu slujbele religi- răţirea inimii şi luminarea Duhului Sfânt. Clericul necură­
oase sau cu opere de pietate, acţiuni de binefacere, în ţit şi neluminat este un hamal, nu un purtător al barului.
tinlp ce ininla omului rămâne neatinsă şi nevindecată de Şi Dumnezeu nlucrează şi prin cei nevrednici". (.Dumne-
patimi şi de rele. De aceea Sfântul Grigorie Teologul dă o zeu nu-i hirotoneşte pe toţi dar lucrează prin toţi", cum ne
atât de mare importanţă păstorului vindecat care poate să linişteşte Sfântul Ioan Gtu·ă de Aur.) Însă cei necurăţiţi nu
devină călăuză a altora în vindecare, aşa cum o spune lu pot să vindece şi se mulţumesc să-şi justifice prezenţa în
celebrele lui cuvinte: •Trebuie să fie mai întâi curat şi apoi parohie prin preocuparea cu acţiunile sociale. De aceea ar
să cureţe; să fie înţelepţit şi apoi să înţelepţească; sll devină fi bine să nu se acopere .parohiile vacante" (o expresie pe-
lumină şi apoi să lumineze; să se apropie de Dumnezeu şi iorativi preluată din mentalitatea seculară), atunci când

30 31
nu se găsesc dacă nu oameni .duhovniceşti" în sensul Bi- III
sericii vechi (lucru foarte rar astăzi), măcar oameni de po-
căinţă, de smerenie şi de rugăciune, bogaţi în experienţe Dimensiunea istorică a parohiei
mănăstireşti. De altfel, clericul care n-are un .bătrân" şi o
relaţie vie cu mănăstirea, prototipul parohiei din lume, nu
în civilizaţia romeică
poate păstori parohia în duhul tradiţiei. Lacunele în spiri-
tualitate se vindecă numai prin ţintuirea în smerenie şi su-
punerea clericului faţă de cuvântul şi fapta Sfinţilor Părinţi.
Dacă li lasă pe Sfinţii Părinţi să fie călăuze în slujirea lui,
atunci şl lucrarea lui va avea un caracter patristic, a di ci!
bisericesc.
Clericul nu poate si! devină terapeut (vindecător) al pa-
timilor altora, f'ară să fie „teolog", ad.ici! fhri! să aibă expe-
rienţe spirituale sporite. Fi!ră să deţină el însuşi metodele Parohia ca spaţiu de recreare şi transformare a întregii
luptei duhovniceşti nu poate să aibă o cunoaştere personală ei vieţi a supravieţuit cu spirintalitatea şi comunitatea ei -
a lui Dumnezeu. În tradiţia Ortodoxiei, o condiţie de bază cu toate căde1ile istorice - toată durata romeităţii elino-
pentru hirotonie nu sunt cunoştinţele şi instruirea şcolară, ortodoxe (a Bizanţului) şi în perioada postbiwntină. Efor-
ci învăţarea în şcoala ascezei şi pocăinţei care e autentica turile de renaştere duho,'llicească ale Sfântului Simeon
şcoală de teologie a Ortodoxiei, cea care-i arată adevăraţi No~I 1:eolog. (t 1035), ale isihaştilor din secolul XIV şi ale
teologi, adică părinţi şi maici în Hristos. Cum din secolele colivarilor dm secolul XVIII au reorientat mersul ei în sens
II-III numărul episcopilor s-a restrâns, fiindcă nu se mai hristocentric, readucând episcopul şi preotul isihast şi te·
găseau profeţi .,îndumnezeiţi" (cf. 1Co12, 28) pentru toate rapeut în viaţa Bisericii şi punând spiritualitatea ca itine·
parohiile (enoriile), .ca să nu se micşoreze munele şi auto- r~r al înd~~ezeirii în epicentrul ţelurilor vieţii bisericeşti
ritatea episcopului" (cf. canonul 6 al Sinodului din Sardica), ş1 al paroh1e1. Această conştiinţă a misiunii parohiei şi a
Sinodul V Ecumenic (canonul 12) a stabilit (nu necăsăto­ lucrării parohului ei s-a păstrat chiar şi atunci când clerul
ria, ci) fecioria episcopilor, adică provenienţa lor isihnstă, şi poporul nu se distingeau prin marea lor culturii, fiindcă
cum tâlcuieşte Sfântul Nicodim Aghioritul: Sinodul .împie- practicile isihaste erau întrupate în viaţa parohială. Odată
dică. prin canon ecumenic ca arhiereii să aibă femei'', căci cu înfiinţarea s tatului grec modern (în i830 şi în continua-
.fiind treapta desăvârşită şi mai presus de toate celelalte re) sub influenţa iluminiştilor occidentali, mai cu seamă a
trepte bisericeşti, arhiereii trebuie sll fie şi desăvârşiţ i în l~ Kor~is, ele~! va pi!răsi isihasmul şi se va închide în pi-
virtute şi mai cu seamă în feciorie şi curllţie". etism ş1 moralism. Om duhovnicesc nu Ya mai fi isihastul
şi pne~matoforul, ci un intelectual moralist. Harul nu va
mai fi lumină, ci cunoaştere a lumii. Şi în consecinţ!'l Îumi-
narea va fi perfecţiunea morală şi cognitivă, nu curăţirea
inimii şi împă~irca de Lumina dumnereiască a harului.
În timpul ocupaţiei otomane, în cadrul parohiei s-a dez-
voltat comunitarismul şi s-a continuat tradiţia existenţei
sociale a Ortodoxiei. De altfel organizarea comunitară a

33
romeitiiţii (bizantine) înrobite nu e ceva nou. Era comuni- exemplu, ale vieţii agricole (semănatul, aratul, treieratul,
tarismul 011odox-bisericesc ale cărei baze sunt spirituale, recoltarea roadelor), erau ritmate în toate fazele lor de săr­
nu raţionale. E comunitarismul care s-a păstrat neîntre- bătorile bisericeşti. . Claca" (sprijinirea în lucrările agricole
rupt în chino~ia monahală ortodoxA, Ortodoxia reală con- a celor aflaţi în mari nevoi) se decidea prin cuvântul preo-
tinuată şi care, ca un .comunism al iubirii şi al barului", tului la dumnezeiasca Liturghie. Educaţia a\•ea de regulii
aratll zădărnicia eforturilor marxismului care cu sistemul drept dascăl pe preotul paroh şi, contrar celor afirmate îm-
lui se lupt!!. să realizeze ceea ce este tradiţie seculară în potriva .culturii coli\'ei" de către intelectualii iluminişti oc-
Ortodoxie ca rod al harului Duhului Sfănt. cidentalizaţi, i-a ţinut pe copiii romei în tradiţia patristică,
Ocupaţia otomană a funcţionat ca o chemare la întoar-
formând oamenii cu frică de Dumnezeu şi cu sentimente
cerea lu comunitatea creştină primară prin strângerea rela- fi_lantropice. Evenimentele individuale care deveneau şi so-
ţiilor romeilor şi cultivarea frăţietăţii şi solidariti1ţii. Acest ciale (naşterea, botezul, căsătoria, înmormântarea) şi diver-
lucru s-a păstrat de altfel chiar şi astăzi în diasporă. La acest sele adunări populare (hramuri la sărbătorile sfinţilor în
proces au contribuit foarte mult exemplele permanente ale legătură şi cu unele târgtui) au realizat apropierea recipl'ocă
cadrului existenţei ortodoxe, mănăstirile, care au continuat a credincioşilor având în centm evenimentele bisericeşti şi
s~ funcţioneze atât în centrele urbane, cât şi la ţară, ofe- au creat un duh de comuniune. Şi dincolo de toate, lucrul
nnd bazele autentice ale comunităţii ortodoxe. Cele peste cel mai bun era preotul, părinte duhovnicesc - prieten -
600 de mll.nl!stiri, care se găseau dupii 1821-1829 în Mica frate - sflltuitor - sprijinitor. Cu toate neputinţele şi ne-
Eladl!, de la Sperheios până la Tenaros, au fost - după desllvârşirile omeneşti, care nu vor lipsi niciodatil, era un
istoricul englez Ste,·en Runciman - vetre de renaştere a climat în care cuvântul Hristosului nostru: .Eu cunosc oile
parohiilor de la oraşe şi de la ţară. Mele şi ele Mă cunosc pe Mine" (In io, 24), îşi putea giisi
În anii grei ai .turcocraţiei" (stApânirii otomane) paro- aplicare şi în ce prfreşte relaţia intre preot şi popor.
hia focbidea în ea toată viaţa comunit11ţii. Şi breslele, cu Polemica sălbaticii şi m<.'todică a francilor baYarezi, a mi-
sfinţii lor ocrotitori aveau drept centru şi punct de plecare sionarilor apuseni şi a colaboratorilor lor greci occidenta·
al activităţii lor biserica. Iată de ce era absolut logic pentru lizaţi faţll de tradiţia romeică a întrepătrunderii reciproce
romei, care trăiau liber şi firesc în duhul tradiţiei, s!i-1 ofere dintre m11năsti re şi parohie nu e un lucru inexplicabil.
lui Dumnezeu toate aspectele vieţii lor, chiar şi relaţiile lor Francii cunoşteau foarte bine suportul isihast al romeil!iţii
economice. În felul acesta, parohia a ţinut vie viata spiri- şi s-au luptat veacuri de-a rândul să-l dezrădăcineze. Cu·
tuală, a îndrumat lupta duhovnicească, a c!illluzit spre noşteau foarte bi ne cll prin tradiţia isihastă s·a pllstrat
pocăinţl! şi frlitietate. Aceasta <lin urmă se manifesta prin civilizaţia romcitllţii, civilizaţie diametral opus!i civilizaţiei
iertarea reciprocă îndeosebi la începutul Postului Mare france. Aceasta din urmă se întemeia pe deosebirea n atu-
(săptămâna lăsatului sec de brânză) şi în noaptea de Paşti. rală a oamenilor în stăpâni şi sclavi şi de aceea s-a format
Desigur, tot acest proces depindea în chip nemijlocit de social ca societate bazată pe aservire (feudalismul franc -
personalitatea şi autoritatea duhovnicească a clericului, dar o societate de clase), colonizare şi imperialism. Cca dintâi
pânll şi cel mai incult părinte putea să ofere foarte mult în se întemeia pe idealul demnităţii egale a tuturor oamenilor,
aceastll îndrumare, dacă avea o viaţii duhovnicească şi o care devin egali şi fraţi în sânul duhovnicesc al Bisericii, în
cristelniţă, şi de aceea s-a format ca o existenţi! comunitari!
relaţie cu miiniistirea.
şi o viaţi! comund (de obşte), ca o fraternizare frilţeascd
De a ltfel, toate evenimentele sociale aveau în centru
dumnezeiasca Euharistie şi lăcaşul bisericii. Activităţile, de şifliră clase.

34 35
De la Schisma cea Mare din 1053 până la Revoluţia de Hristos şi medicamentele duhovniceşti corespunzătoare vin-
eliberare din 1821, toate eforturile francilor de a cuceri ro- decării (asceza şi spiritualitatea).
meitatea şi a o înstrăina de civilizaţia ei au eşuat. Subjugă­ Combătând mAniistirile, bavarezii şi colaboratorii lor oc-
rile ei succesive (1204, 1453 etc.) n-au dus la ştergerea cul- cidentalizaţi, cum a fost arhimandritul Theoklitos Fanna-
turii romeice, ci mai degrabă au înteţit-o şi înviorat-o. Ast- kiclis, combăteau tradiţia elină ortodoxă şi au lucrat pentru
fel, falsificarea şi moartea ei au trebuit să vină din interior. europenizarea totală, adică pentru occidentalizarea neamu-
Şi în Rusia, în principal din epoca lui Petru cel Mare, occi- lui nostru. Au ştiut însă în două moduri să înstrllineze atât
dentalizarea s-a introdus prin alienarea vieţii bisericeşti. mliniistirile, cât şi parohiile seculare: fie prin desfiinţarea
În Grecia pătrunderea francă a fost posibilă prin crearea lor, fie prin schimbarea fiinţei funcţiei şi contribuţiei lor.
statului grec care şi-a fixat drept scop fundamental euro- Primul lucru l-au fllcut închizând peste 400 de mănăstiri
penizarea neamului. şi confiscând averile lor pentru scopuri . sociale" (întărirea
Occidentalizarea însă şi, prin urmare, deplina subordo- educaţiei etc.). Al doilea l-au realizat prin efortul sistema-
nare faţă de cultura europeană şi politica europeană au fost tic întreprins prin difuzarea spiritului societllţilor apusene,
cu putinţă numai atunci când s-a înstrăinat conştiinţa de întoarcere a monahismului şi a vieţii monahale de la
bisericească a poporului nostru, care s-a fonnat în tradiţia vindecare şi spiritualitate (care conduce la societatea orto-
patristică-romeică pe care a păstrat-o şi e>..'Primat-o. Dar doxă) la opere de suprafaţă în folos social şi activism social
francii ştiau că tradiţia romeică de vindecare a sufletului, după modele apusene. Aceasta însemna asimilarea mona-
împreuni! cu învăţătura despre purificare şi luminare, se hismului romeic celui apusean, care de aceea a ajuns cu
păstra în mllnllstiri şi că această tradiţie a creat omul ro- desăvârşire neprimejdios în Apus, fiindcă s-a secularizat şi
mcic ortodox. Ştiau, de asemenea, că această tradiţie clin conformat restului societăţii europene, pieri.ându-şi misi-
miinlistiri (nişte parohii monahale) se transmitea în paro- unea revoluţionarii de vindecare şi renaştere. Dacii deci
hiile din lume şi îi forma pe greci. De aceea nebunia dis- mănlistirile romeice se vor transforma în ordine pietiste
trugătoare a bavarezilor s-a îndreptat împotriva mănăstiri­ sau papale apusene, cu un scop limitat pur secularizat,
lor cu mii de justificări şi pretexte (mănăstiri scmidizolvate, atunci se va stinge şi tradiţia ortodoxă cu civilizaţia ci.
insuficienţele monahilor etc.), care cu mare disponibilitate În paralel s-a depus şi poate se depune încă orice efort
şi o naivitate de neie11at au fost acceptate şi de ai noştri. ca parohia din lume să părăsească cu desăvârşire legătura
şi contactul ci cu parohia monahală (mănăstirile), cn 151\ ia
Uităm însl!. că mănăstirea nu este un chivot de mântuire al
neamului nostru din cauza vredniciei şi a desăvârşirii mo- modelul încorpor!lrii ci în lume. Victime ale acestui pllm
nahilor. F'iindcll, aşa cum s-a zis în mod repetat, mănăsti­ condUB cu mare artă au căzut şi conservatorii secolului XIX
rea în timpul romeităţii este un spital. Iar în spital se refu- care, rămânând la suprafaţa vizibilă şi ignorând fondul,
giază cei care au conştiinţa bolii lor, prin urmare bolna,~i
au luptat împotriva monahismului - şi înainte de toate
împotriva celui athonit - afirmând un fel de monahism de
şi necuraţii, iar nu cei .desăvârşiţi" şi .curaţi". Câţi cred că
sunt sănlitoşi şi .curaţi" (să ne amintim de cuvântul Dom- lume al unor asociaţii de necăsătoriţi, conlucrând astfel
la slllbirea parohiilor mănăstireşti, dar şi a parohiilor din
nului: .,Nu am \'enit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe
lume - prin înlocuirea acestora cu adunările lor - şi
cei păcătoşi" Mt 9, 13) mor în autoamllgirea lor. Mănăsti­
conducând în ignoranţa lor la perturbarea continuităţii
rea şi parohiile din lume care şi-au păstrat propria tradiţie
tradiţiei. În felul acesta au condus la crearea unei .Biserici
de vindecare au salvat şi oferit cadrul propriu al vieţii în
neogreceşti neoeleniste" (după caracterizarea reuşit!\ a lui

37
K. Oikonomos) cu accentuarea spiritului unei „eshatologii
temporale în lume" şi pierderea tradiţiei luptei de vindecare
IV
(pr. I. Romanidis). Deşi (la suprafaţă) a pbtrat continui- Parohia ca o comuniune-comunitate
tatea Tainelor, parohia a părăsit (în multe) suportul tera-
peutic şi de aceea nu mai ţinteşte la vindecarea minţii şi „în Hristos"
a inimii, ci moralizarea credincioşilor, ~cându-î cetllţeni
utili (şi nu arareori .uşor de folosit") ai lumii, iar nu cetă­
ţeni pnevmatofori ai Împărăţiei dumnezeieşti necreate.

În tradiţia ortodoxă parohia există în lume nu ca o cor-


poraţie religioasil pentru dirijarea şi realizarea unor forme
şi convenţii religioase, ci ca o comunitate integra/li, inde-
pendentă şi neinfluenţată de societăţile lumeşti, de viaţa şi
scopurile lor. Fiindcă parohia ca Biserică .într-un loc" tşi
are propria ei viaţă, propriul ei scop. Aceastii particulari-
tate a comuniunii în Hristos care e parohia o vom analiza
în continuare.

1. Comunitatea-societatea

Formele puternico de coexistenţă a oamenilor într-o „co-


munitate-societnte" sunt: mai întâi, forma de masll (coe-
xistenţa de masă). Prin masă înţelegem sociologic un an-
samblu de indh~.zi, monade iw late, care nu sunt legaţi prin
elemente interioare permanente, printr-o putere unifica-
toare. Accentuilm noţiunile .interior" şi .unificator", pen-
tru că se poate ca un ansamblu naţional să prezinte anu-
mite elemente de leglltură (de exemplu, limba, originea
comună, obiceiurile, datinile etc.) şi totuşi să nu evite în el
diviziunile şi conflictele. De aceea, chiar dacă toate aceste
elemente acţionează unificator, forţe de dezagregare mai
puternice funcţioneazll foarte bine, ca, de exemplu, dispo-

39
ziţii partinice, interese economice, opoziţii de grup etc. purtare şi acelaşi suflet, propriu membrilor comunităţii
Fenomenul „războiului civil", pentru preîntâmpinarea că­ apostolice. În timp ce individul este o existenţă individuală,
ruia se fac neîntrerupt rugăciuni în cultul nostru (.,Încă ne persoana este legată şi se află în simfonie cu celelalte per-
rugăm să se păzească ... de războiul cel dintre noi [ch~I]"), soane dintr-un grup I o comw1itate. De altfel persoana nu
este extrem de sugestiv în această privinţă. Se demon- poate exista singură, pentru că modul ei de existenţă e in-
strează, în cele din urmă, că lucrurile considerate drept ele- terpersonal, de comuniune. Ea există şi funcţionează într-o
mente de legătură şi unificatoare (chiar şi religia) rămân comunitate/grup şi pentru o comunitate/grup, fără însă ca
adeseori cu desăvârşire superficiale şi inactive. Această sta- prin aceasta să-şi piardă alteritatea şi independenţa ei. Pen-
re, care este o expresie a omului netransfigurat în Hristos, tru că şi comunitatea/grupul, ca o comuniune de persoane,
o descrie inspirat Sfântul Vasile cel Mare: „Ne-am născut nu face să dispară, nici nu subordonează sau oprimă şi
- zice - fiecare în sine ca firele de nisip, neuniţi întreo- anulează persoana, ci devine spaţiul în care persoana îşi
laltă, ci separaţi, fiecare în sine" (PG 31, 1439). Fiecare ră­ manifestă existenţa ei proprie, adică se înfăptuieşte auto-
mâne, ca un grăunte de nisip, în individualitatea lui nepu- realizarea şi recunoaşterea ei. Comuniunea patristică orto-
tând să fie în comuniune cu ceilalţi. doxă a persoanelor e comuniunea autentică, singura reală
Masa nu poate dispune de elemente de legătură interne în care unul şi mttltiplul (cunoscuta problemă platonică
cu neputinţă de rupt, fiindcă e constituită din indivizi, din din Parmenide) se unesc am1onios şi fără disensiuni .şi se
blocu1i de indh~dualităţi umane brute şi necioplite şi cat"e realizează împreună, nu coexistă pur şi simplu. În acest caz
nu pot constitui o unitate şi să compună o armonie. Indi- se realizează comuniunea „prietenilor" de care ne vorbeşte
vidul este din fire egocentric. Acţioneaiă instinctiv, mişcat Hristos la Cina de Taină: "De acum nu vă mai zic slugi
de impulsuri animalice şi biologice. De aceea nu poate de- fiindcă sluga nu ştie ce face stăpânul său ci v-am numit
păşi starea animalică, firea animalică. Mobilul individului prieteni pentru că toate câte am anzit de la Tatăl Meu vi
e materia, folosul, interesul propriu. Baza societăţilor lu- le-am făcut cunoscute vouă" (In 15, 15).
meşti e masa popontlui, caractentl de masă al alcătuirii Aceasta se întâmplă pentru că individul antic este o ca-
lui, evidenţiat şi mai mult în zilele noastre prin exigenţa tegorie naturală. O monadă autonomă între atâtea altele.
„masificării" şi a prezenţei „în masă", chiar dacă se bănu­ Persoana însă este o categorie a Fiinţei, a Fiinţei autentice
ieşte că în aceste cazuri se caută de fapt altceva. Cuvintele şi adevărate, adică a lui Dumnezeu. Dumnezeu este Singu-
tri'ldează însă realitatea latentă. Este de observat că la po- ntl care există cu adevărat, fiindcă modul Lui de existenţă
poarele subdezvoltate se depun eforturi ca ele să rămână e iubirea (1 In 4, 8). Există pentru alţii, nu pentru sine în-
în starea de coexistenţă în masă, pentru că astfel sunt mai suşi. Astfel omul de,~ne persoană atunci când ajunge să
uşor de condus şi de supus intervenţiilor modelatoare, existe ca Dumnezeu, când participă la modul de existenţă
interioare şi exterioare. al lui Dwnnezeu. Când devine întreg deschis pentru D'llm-
Există însă şi o altă formă de coexistenţă socială, comu- nezeu ~i celorlalţi şi întreg iubire şi dăruire, adică de:i;inte-
niunea personală. Comuniunea care presupune persoanele resat. ln acest punct vom putea spune d\ trecerea cfe la
umane. În comuniunea personală există o unitate şi o sim- individualitate la personalitate se exprimă ca o trece1-.e de
fonie lăuntrică naturală şi cordială. E vorba de „unanimi- la relaţia erotică la cea agapică .• Erosul" umane, după Pla-
tate", de faptul de a fi într-un singur gând, expresie folo- ton, un copil al sărăciei şi abundenţei - al lipsei şi autosu-
sită pentru a caracteriza comuniunea Bisericii din Faptele ficienţei - , funcţionează ca poftă ca să acopere o lipsă a
Apostolilor (2, l). E faptul de a avea aceeaşi inimă, aceeaşi individului însuşi. În toate formele lui, erosul uman oeoe-
40 41
xistii cu lipsa şi căutarea împlinirii ei. ,.Agape" însă, care însăşi natura ei de orice altă comunitate umană. Cunoscu-
este o stare dumnezeiască, se exprimă ca dfiluire de sine şi t~e forme de regimuri politice (oligarhii, dictaturi, absolu-
jertft, ca dăruire a întregii existenţe de dragul celorlalţi. tisme etc.) funcţioneaz.ă pc ba1.a mecanismului coexisten-
De aceea, erosul uman, care ţine de sfera individului şi a ţei în masă. Indi,izii se supun altor indi,izi exact cum se
patimilor lui, trebuie să fie ridicat în sfera Dumnezeiescului întâmplă în imperiul junglei. Funcţionarea acestor socie-
şi a Necreatului, preschimbându-se în Eros dumne:r,eiesc, tăţi se exprimă prin suprimarea (directă sau indirectă) a
adică tn Agape. Această autodepăşire de sine transformă voinţei individuale, prin dirijare do sus, prin conştiinţa
individul în persoană şi îl aseamănă pe om cu Dumnezeu. ideologizată şi printr-un comportament individual şi social
Ceea ce transformă indi\~dul în persoană e, prin unnare, reglementat impersonal. În societăţile care funcţionează în
participarea la Adevăr, la Dumnezeu. Participând la Ade· acest mod ind.h~zii sunt puşi în mişcare de interesul indi-
vAr, persoana are o mai mare pondere decât o mulţime de vidual. De aceea sfârşitul lor obişnuit este mâncătoria şi
indivizi. Sfântul Atanasie cel Mare, de exemplu, în Alexan- nimicirea reciprocă, chiar dacă susţin şi sen·esc aceeaşi
dria sau Sfântul Maxim Miirturisitorul erau stâlpi şi expresii ideologie. Pentru că, aşa cum s-a spus, unitatea lor, super-
ale Adevărului Ortodoxiei în comunităţi alcătuite aproape ficială şi fragilă, nu poate birui individualitatea cu reven-
în întregime din eretici. Persoana salvează catolicitatea, dicările ei instinctuale şi animalice.
pleroma Adevărului, şi creca1.ă o relaţie .în adevăr". Sunt Persoana, din contră, nu se poate supune nici unui re-
relaţiile care se creează în Hristos Care e Adevll.rnl ln· gim . Pentru că, oferindu-se pe sine Adevărului, participă
trupat. Relaţii ca acestea exprimă . drumul spre Emaus" la Adevăr şi dm~ne ea însăşi Adevăr după har, lăcând ade-
(Le 24, 13 sq). Potrivit evanghelistului Luca, Hristos „a mers văr şi hristificând conştiinţa şi relaţiile ei. Persoana trăieş­
împreună cu ei", adică împreună cu ucenicii. Acest mers te ln libertatea în Hristos. De aceea spune Domnul: • Veţi
împreună cu Hristos este ln mod schematic şi reprezentativ cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face pe YOi liberi" (In
relaţia interpersonală autentică. Relaţia care n are drept 8, 32). Cunoscând Adevărul, persoana prin Duhul Sfânt
centru şi punct imuabil de referinţă al persoanelor pe Hris- cu Hristos-Adevărul (ln 8, 32) devine cu adevărat liberă şi
tos. Numai câţi trăiesc în Hristos, adică au în ci pe Hristos depăşeşte orice necesitate şi constrângere. "Cunoaşterea•
prin Duhul Sfânt, ca sfinţii, pot să construiască relaţii inter- Adevărului însă este împărtl!.şirea de Adevăr, care pe de
personale autentice creând o unitate şi o simfonie stabill!. altll parte nu este cu putinţă dacă omul nu devine ..sălaş" şi
de neclintit. Aceasta este minunea unităţii tuturor sfinţilor, „lăcaş" al Adevărului, dacă Duhul Adevărului nu „sălăşlu·
chiar dacă nu se cunosc între ei şi chiar dacă trăiesc în ieşte" în om, în inima lui curăţită de patimi.
epoci şi locuri diferite. Unitatea lor interioară cu Hristos în Biruinţa păcatului în Hristos (prin asceză şi Taine) con-
Duhul Sfânt realizează şi unitatea şi simfonia, consensul stituie eliberarea interioară a omului care duce la liber-
dintre ei. Prin urmare, câţi Juptii. lupta sfinţilor pot să ajun- tatea exterioară. Astfel, dacli aservirea interioară, adică
gă la o unitate ade\·ăratll şi să constituie împreună mădu­ asen~rea pAcatului, duce inevitabil şi la aservirea exteri·
lare ale aceluiaşi trup. Această unitate o are în vedere viaţa oară, lipsa libertăţii e>."terne nu poate desfiinţa libertatea
în parohie. interioară a persoanei libere în Hristos. Acest lucru poate
Indivizii care în Hristos se transfigurează în persoane fi observat în mod concret în perioada subjugării noastre
constituie o comunitate, pentru că suprimându-şi indivi· dominaţiei otomane în fenomenul neomartiri lor neamu-
dualitatea lor, suprimă şi coexistenţa î n masă. De aceea lui nostru, ca de altfel şi la martirii tuturor veacurilor:
comunitatea parohială (bisericească) se diferenţiau prin Neomartirii care au „rezistat" şi s-au opus stăpânirii tur-

42 43
ceşti, fiind renAscuţi în har şi de aceea liberi interior, au Lui este lumea duhurilor, a inteligenţelor spirituale, în-
fost la antipodul islamizaţilor, în care lipsa lor de libertate gerii. Aceasta este . Biserica celor întâi-născuţi în ceruri",
interioară funcţionând ca frică şi oportunism i-a condus „Ierusalimul ceresc" (Eur 12, 22-23). în această Biserică
la disperare, la servilism şi în cele din urmă la schimbarea cerească sw1t chemaţi să se integre-ze şi „sfinţii din toate
credinţei. veacurile" (Ef 1, 4). În această comuniune-comunitate bi-
sericească sunt chemaţi să se integreze şi credincioşii vii în
parohia lor, fiindcă, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel,
2. Comunitatea nÎn Hristos" .cetăţenia [politeia] noastrli este în ceruri" (Flp 3, 20). Dru-
mul creştinilor ca membri ai Bisericii este .de la Biserica
Problema comunităţilor lumeşti e că omul face fhli Hris- de aici la cea de dincolo", adică de la cea piimântească la
tos efortul de a-şi crea societatea pe baza diverselor sisteme cea cerească" (Sfântul Grigorie Teologul, PG 35, 796).
sociale şi de a determina modul s!lu de existenţă social~. Această comuniune-comunitate dumnezeiască, Bisedca,
Aceasta e lupta sisifică a tuturor sistemelor sociale cunos- „a fost sădită în lume" (plantata est in mundo, după for-
cute din antichitate până astăzi şi a tuturor teoriilor utopice, mula foarte nimerită a Sfântul Jrineu al Lyonului; PG 7,
cum sunt cele ale lui Platon, Campanella etc. 1178), pentru mântuirea noastră. Atât prin prezenţa Lui ne-
În Ortodoxie nu există această luptă pentru că, prin harul trupească în lume înainte de întruparea Lui, cât şi prin pre-
lui Dumnezeu, credinciosul ortodox intră în comunitatea zenţa Lui întrupată după naşterea Lui din Fecioară, Hris-
lui Hristos, comunitatea „copiilor lui Dumnezeu" care nu tos îi cheamă pe oameni să intre în trupul Lui şi sll trăiască
este o invenţie omenească, ci e dăruită de Dumnezeu şi se viaţa Lui ca s!\ se îndumnezeiască şi să se mântuiască.
identifică cu tn1pul lui Iisus Hrb-tos, Biserica. Ca m!ldu lare Deoarece nu este o creaţie omenească, ci îşi urc o origi-
ale Bisericii deci, credincioşii ortodocşi nu se lupt11 să cre- ne şi obârşie dumnezeiască, Biserica e singura comunitate
eze o comunitate, ci sunt chemaţi să intre în comunitatea întemeiată nu după un model lumesc, ci dupl! comuniunea
.pregătită" de la întemeierea lumii (Mt 25, 35). Biserica, ca veşnică a Sfintei Treimi. De aceea, învăţlitura ortodoxă de-
o comunitate de sfinţire şi mântuire, există înainte de toate spre Sfânta Treime, orientează şi structura vieţii Ortodoxiei
veacurile în Hristos. Începutul şi originea ei se glisesc în ca o comunitate, care trebuie să fie o icoanii a relaţiilor de
Dumnezeu. De aceea, comunitatea eclezială „nu este din comuniune ale Sfintei Treimi. Dogma (învăţătura) Biseri-
lumea aceasta" (!n l8, 36). Este „taina ascunsă din veacuri cii despre Sfânta Treime constituie modelul spre care tin-
în Dumnezeu" (Ef 3, 9). Ea a existat înainte de creaţie, î11 de în rugăciune comunitatea creştină. Însuşi Domnul, de
sfatul din veci al lui Dumnezeu, ca planul lui Dumnezeu mai altfel, i-a chemat la El pe oamenii credincioşi ca să trăiască
înainte de \'eci pentru mântuirea noastră. După Sfântul în comunitatea iubirii şi unităţii, după modelul iubirii şi a
Atanasie cel Mare, Biserica „creată mai înainte s-a născut unităţii Persoanelor Sfintei Treimi (In 17, 20-21).
după acestea din Dumnezeu" (PG 26, 1004-1005). Sfânta Treime constituie temelia ,·eşnicll a comunităţii
Dumne-zeul Treime, existenţa Lui treimică, având carac- bisericeşti. Din acest motiv ortodocşii resping dogma pa-
terul unei Biserici cereşti veşnice, ca o comuniune-comuni- pală a lui „Filioque" (că Duhul ar purcede „şi de la Fiul").
tate a Persoanelor dumnezeieşti ale Sfintei Treimi, creează nu din motive de fanatism şi i ntoleranţă, ci şi pentru că
Biserica-comunitate-comuniune cerească înainte chiar de această dogmă falsifică modelul veşnic şi temelia comuni-
crearea lumii materiale. Prima comuniune-comunitate pe tăţii bisericeşti: comuniunea personală veşnicii a Sfintei.
care Dumnezeul Treime o creează integrând-o în Biserica Treimi. Această dogmli occidentală (.francă") exprimă is-
44 45
toric falsificarea comunităţii creştine în spaţiul medieval Sfântul Ioan Gură de Aur zice: .Şi cum să ne facem imita-
occidental prin recunoaşterea comunităţii feudale, adică a tori ai lui Hristos? Fllcând toate spre folosul comun şi ne-
inegalităţii naturale, cum am spus în altă parte. Respin- cAutând cele ale noastre" (PG 59, 101). În această lucrare se
gând învăţătura greşită a lui .Filioque", Sfinţii PArinţi au concentreazli întreaga viaţă a parohiei, care vrea să-i
dorit sA sal\'eze împreună cu ade,·ilrul despre Sfânta Trei- arate pe credincioşi (membrii ei) membre ale trupului
me şi ade,·Arul despre natura Bisericii ca trup al lui Hristos Domnului şi, prin urmare, colaborând unii cu alţii şi soli-
şi comunitate în Hristos. dari între ei într-un singur mod de \iaţă. care zideşte
Adevărata viaţă comunitară creştină decurge din comu- îndumnezeirea şi mântuirea lor într-un singur Trup.
niunea şi participarea la harul Dumnezeului Treime. Iar
aceasta se realizea:t.ă prin păârea poruncilor dumnezeieşti.
După Sfântul Maxim Mărturisitorul, pilzirea poruncilor 3 . Cultul, „matrice" a vieţii în Hristos
dumnezeieşti înseamnă o comuniune şi unire tain ică cu
Dumnezeul Treime (PG 90, 1156). Tâlcuind rngăciunea „Ta- Spaţiul spiritual comunitar în care se realizează comu-
tlll nostru", Sfântul Maxim distinge in primele ei trei pro- niunea-comunitatea în Hristos şi se formează relaţiile în·
poziţii referiri succesive la fiecare din Persoanele Sfintei terpersonale hristocentrice e sinaxa (adunarea) de cult a
Treimi. În chemarea iniţială distinge numele Tatillui. În Bisericii având drept centru şi punct culminant al ei dum-
propoziţia ,,sfinţească-se numele Tău" vede menţiunea Fiu- nezeiasca Euharistie. Cultul şi îndeosebi dumnezeiasca
lui, iar în propoziţia ....ină Împărăţia Ta" observi invocarea Euharistie sunt mai presus de toate o adunare (sinaxă) a
Duhului Sfânt, prin a Cărui prezenţă şi lucrare vin în lume trupului Bisericii, o constituie şi o dezvoltare a unor relaţii
harul şi ÎmplirAţia lui Dumnezeu. Rugăciunea trupului Bi- mai presus de orice necesitate biologică, în limitele iubirii
sericii este deci o permanentă invocare a harului Sfintei şi jertfei pentru alţii. Sinaxa euharistică constituie în para-
Treimi. lel o mişcare continuli spre reălizateA ăŞteptată a existenţei
Integrarea în trupul lui Hristos este o premisă a mântui- noastre eshatologice. De aceea în cadrele cultului s-a for-
rii, fiindcă nimeni nu se mântuieşte individual, ci în co- mat istoric întreaga viaţă a Bisericii în fiecare dimensiune
muniune cu fraţii lui. Astfel parohia devine pentru fiecare a ei. Chiar şi relaţiile social-politice ale '~eţii pleron1ei cre-
locul mântuirii lui, pentru că în ea învaţă să trăiască în dincioşilor au început sll ia forma lor creştină în cadru]
comuniune cu Hristos şi cu fraţii lui în Hristos. Parabola cultului sinaxci şi comunităţii locale. Aici s-a reali7.at hotă­
Judecăţii (Mt 25, 31 sq) subliniază foarte limpede acest rârea Apostolilor, rod al voi nţei lui Hristos şi al lumini!.rii
adevăr. Suntem judecaţi pentru .purtarea" noastră, adică Duhului Sfânt, de a aborda în interiorul Bisericii şi proble-
pentru felul în care am trăit cu fraţii noştri. Pe de altll parte, mele material-biologice prin sfinţirea celor Şapte diaconi
întrucât expresia „câte aţi făcut" unui frate mai mic al lui (FA 6) ca slujitori speciali ai acestui segment al vieţii bise-
Hristos se referă la El Însuşi, situarea hristocentrică în co- riceşti .•Hirotonia" lor pentru a prelua .,slujirea me~or"
munitatea frăţească nu poate fi decât o expresie a unei vieţi arată caracterul duhovnicesc-liturgic al lucrării lor, întru-
care se întemeiază pe unirea cu Hristos, cu barul Duhului cât şi dreptatea socială poate de,·eni realitate numai în Îm-
Sfânt. părăţia Harului.
Desăvârşirea credinciosului în comunitatea în Hristos Niciodată cultul nu a fost pentru Biserică o chestiune
împreună cu fraţii lui este predica neîntreruptă a Sfinţilor ..spiritualistA" şi idealistă sau o simplă adunare religioasă,
Părinţi. Tâlcuind propoziţia paulină .imitatori ai lui Hristos", cum este înţeles astăzi din cauza alienării de-a lungul vea-
46 47
eurilor a caracterului său. El este legat în chip nemijlocit activitate. Monahul luptă să reuşească cu ajutorul harului
de problemele vieţii, la care se referă totdeauna rug~ciunile dumnezeiesc depăşirea necesităţii şi a demonicului şi să
Bisericii. Un exemplu caracteristic n oferii o rugăciune de ajungă prin eliberarea de patimi la libertatea persoanei.
la utrenie, care cere de la Dumnezeu să ne dăruîască .bu- Monahul ascet nu trllieşte pentru sine însuşi, ci este în în-
nlltllţile Lui lumeşti şi supralumeşti"._ Orice. dok~tis~ .~~ tregime iubire. O iubire care e o simţire intensă în cei care
monofizitism nu-şi are locul în ,;aţa ş1 practica B1sencu, ş1 cunosc de aproape viaţa ml!năstirilor îndeosebi athonite.
nici orice dualism sau despărţire între spirit şi materie. În comunitatea monahali\ există toate îndeletnicirile ne-
Nesocotirea laturii materiale a vieţii şi a nevoilor materiale cesare pentru slujirea nevoilor vieţii pe care Ic întâlneşte
ale trupului e din punct de vedere ortodox o erezie şi o ne: oricine în lume. Activitllţile materiale nu sunt desfiinţate,
gare a întrupării dumnezeieşti şi a unirii neamestecate ş1 însă iau un caracter cu desăvârşire diferit. Şi în parohia
nedespărţite a celor două firi, dumnezeiască şi omenească, monahală gl\sim „meserii" care se cunosc din lume: învl!-
în Persoana lui Dumnezeu Cuvântul. Singtll'ul lucru care nu ţător, medic, economist (econom, administrator al chesti-
trebuie uitat c ierarhizarea in Hristos a celor două clemente unilor materiale ale comunităţii), croitor, cizmar, brutar,
ale omului, sufletul şi trupul. Pentru că însuşi Domnul ne bucătar, îngrijitor de animale, agricultor, zidar etc. Aici
învaţă că „nu numai cu pâine va trăi omul" (Mt 4, 4). însă toate aceste meserii nu sunt profesiuni lucrative, ci
în cadrul cultului bisericesc s-a născut şi . dreptul cano- ofrande de slujire a fraţilor. Fiecare monah oferă comuni-
nic" al Bisericii care a fost întregit în .adunlirile" Sfinţilor tăţii ceva pe mllsura cunoştinţelor şi posibilităţilor lui şi
Piirinţi, în Sinoade (ecumenice şi locale). Sfintele canoa?e
primeşte de la comunitate pe măsura nevoilor lui. Este tra-
care trasează limitele vieţii în Hristos acoperii toate relaţule gic cll marxismul caută (în acord cu declaraţiile lui) o astf~l
interumane, spirituale şi ale vieţii în general. Pri~ sfintele de comwiitatc şi nu vrea să recunoască că această orgam-
canoane, cuvântul lui Dumnezeu adapă întreaga \1aţă creş­ l.aJ'e comunitarii constituie de veacuri o realitate biseri-
tinii, ca astfel cultul să continue şi în afara limitelor sina- cească ortodoxl!i. Toate activităţile de mai sus nu numai că
xei, ca o „liturghie după liturghie", prin trans~oDrmarea în-
1
tregii vieţi a credincioşilor îi:tr·.un cult adus Ul ':1111?e~eu.
nu sunt o piedicii pentru viaţa duhovnicească, ci sunt trans-
formate numaidecât în rugăciune. Nu numai pentru ci\
Dacii mai cu seamă '~aţa z1lmcă a tuturor credmc1oş1lor
slujirea fraţilor e socotită o slujire liturgică a taind iubirii,
trupului Bisericii nu este o euharistie şi o doxologie, ~
dar şi fiindcă toate aceste acth~tăţi sunt efectiv legate cu
ofrandă euharistică şi doxologică a faptelor noastre de z1
„rug!lciunea" („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne-
cu zi aduse lui Dumnezeu, ea nu poate primi sfinţirea ha-
zeu, miluieşte-mă pc mine păcătosul") şi cu cânt!lrile cul-
rului dumnezeiesc. Atunci şi viata spiritualii va fi o simpl11
tului. Monahul nu se roagă astfel numai la strana bisericii.
convenţie exterioară, o religiozitate formalii care n-are
Se roagl! şi ca cizmar, croitor, bucătar sau ca cioban. Ocu-
nimic sfânt şi care se sfârşeşte „în judeeatli şi osândă" şi nu
paţiile ţinând de viaţii în frăţietatea monahală se schimbi!
.în mântuire". .
spiritual în .cult raţional" (Rm 12, 1). Chinovia monahală
Aceastli transformare a v;eţii de zi cu zi în cultul adus lw
arată în ultiml!i analiză cum şi în lume viaţa noastră se
Dumnezeu în cadrele parohiei o arată - iarli.şi - viaţa paro-
hiei monahale, chinovia monahală a Ortodoxiei. Isihasmul poate transforma în acţiune bisericească, în liturghie.
- coloana vertebrală a monahismului ortodox - nu e înţe­
les în Ortodoxie ca o stare de fericire .contemplativă", apa-
tică şi inactivă. Monahii isihaşti sunt încontinuu prinşi în

48 49
în 1835 că romeii se numeau încă între ei .fraţi" pentru ci\
4. Parohia ca modelul creştin în viaţa lor nu intrase apuseanul .domnule".
de comunitate-societate b) O altă categorie creştină împreună rob (potrivit para-
bolei din Matei t8, 23-35 şi cuvântul Hristosului nostru:
Ca o comunitate-comuniune realizată, parohia a fost în .Oare nu se cuvenea să ai milă de cel rob împreună cu ti-
toatil istoria Bisericii modelul eclezial de organizare şi viaţă ne?", v. 33). Dacă există conştiinţa că, de la patriarhul ecu-
socialii. Monahismul cbino,~al (cu viaţa de obşte), ca frăţie­ menic până la credinciosul mai tânăr, toţi clerici şi laici
parohie monaballl, nu e decât efortul dinamic de pllstrare suntem împreună robi, datori lui Dumnezeu, atunci se con-
a modelului de existenţll bisericesc atunci când a început ştientizează şi importanţa iertării şi a lipsei de ranchiună,
secularizarea lui, adică adaptarea lui la modelul societllţii elemente esen\iale ulc relaţiilor interpersonale în Hristos.
necreştine. De aceea, Sfinţii Părinţi din toate veacurile, Acest lucru îl arată în chip minunat rugăciunea Sfântu lui
printre primii Sfântul Vasile cel Mru.:e ş~.Sfâ?tul l~an ?ură Efrem Sirul: „Dliruieşte-mi ca să văd greşelile mele şi s!I
de Aur, au insistat pe păstrarea umt!lţn spmtuahtăţn-co· nu mai osândesc pe fratele meu".
munitil.ţii în cadrul parohial prin organizarea şi întărirea c) Însă şi mai importunt!I este categoria creştină a aproa-
vieţii monahale chinoviale, ca să nu se piardă modul de pelui. Această noţiune distinge definitiv comunitatea uma·
viaţii teocentric revelat al creştinilor în lun1e. nă de cea animal!\ şi vegetală. Aici domină natura biologică
ln cadrul parohiei bisericeşti relaţiile interpersonale se care produce perpetuu efectul ci bio-social propriu. Lucru
formează într-un mod care diferă de cel al lumii, cum se valabil şi în comunitatea-societatea umană fără Dumnezeu.
vede în categoriile sociale fundamentale care exprimă co- Dar în comunitatea în Hristos relaţia cu semenul este per-
munitatea în Hristos şi frăţietatea oamenilor. Astfel de sonală, voluntară, responsabilă. Koţiunea aproapelui era
categorii, cunoscute încă din Noul Testament, su~t: . cunoscută desigur şi mai înainte, de exemplu în Vechiul
a) Categoria fratelui („a-delphos", adică cel din acelaşi Testament. Aici însemna însă o înrudire de castă, un grup
pântec, din acelaşi sân). Se numesc fraţi câţi se nasc din de interese comune şi a ajuns să exprime un egoism colec-
acelaşi pântec. Lucru valabil şi în lume. în Biserică însă tiv, de exemplu cel al iudeilor faţll de samariteni, al ateni-
termenul exprimă noua frăţietate spiritualii, pe care o cre- enilor faţă de spartani etc. în realitatea creştină însll, noţi­
ează înfierea noastrll în Hristos. Suntem fraţi în Hristos unea depăşeşte orice stăvilar sau graniţă. Exprimă frăţie­
pentru că suntem renăscuţi din acelaşi pântec duhovni- tatea universală şi panumană în Hristos. În orice semem
cesc, din sânul Bisericii, din sfânta ei cristelniţă. Suntem, distingem pe Însuşi Hristos, al Cărui chip suntem toţi. Iu-
aşadar, fraţi nu pentru că ne leagă unele scntim~~te, da~ bind pe aproapele nostru, Îl iubim pe Hristos, modelul şi
tini, relaţii convenţionale ca, de exemplu, masonu caro ş1 predestinarea noastră, începutul şi sfârşitul nostru (potrivit
ei se numesc .fraţi" între ei. Creştinii devin fraţi în Hristos parabolei judecllţii, Ml 25, 31-46). Iubind, prin urmare, pe
în frăţietatea nouă în Hristos. Cum sunt şi .tovarăşi", nu aproapele meu, Îl iubesc pe Hristos; urându-l pe el, Îl urăsc
însli ca marxiştii, cu subordonarea în grup partidului, ci pe Hristos. Este caracteristic faptul că în Evanghelie no\i-
pentru că ne hrănim cu aceeaşi branll nemuritoare, cu dum- unea de . aproapele" este primordial activă, şi nu pasivii.
nezeiasca Împărtăşanie, ca să păstrăm şi etemizlm comu- ,,Aproapele" este Samariteanul, adicll cel care iubeşte prac-
niunea şi frllţietatea noastrll în Hristos. Trebuie să subli- tic şi abia apoi cel care primeşte iubirea. Fără comuniunea
niem că denumirea .frate" e denumirea care se potriveşte cu aproapele nu este cu putinţă comuniunea cu Dumnezeu
ortodocşilor în istorie. Konstantinos Oikonomos observa ~ mântuirea (Iac 2, 14 sq şi 1 In 4, 20 sq). E caracteristic

51
50
apoi faptul că în Pateric însuşi iadul înseamnă imposibili- de câştig, de bogăţie şi recunoaşterea socială decât dadl e
tatea comuniunii interpersonale: „Nu se vede faţă cu faţă, dezlegată de diaconie şi filantropie.
ci spatele fiecăruia e lipit cu spatele celuilalt". d) Erosul e valorificat în constituirea unei familii şi do-
În chip asemănător şi în existenţa parohiei se fom1ează bândeşte un caracter sacramental. Instinctul dat de Dum-
următoarele relaţii interpersonale: nezeu e oarecum sfinţit, integrat în planul de mântuire şi
a) Prietenia: prietenia înseamnă în creştinism culmea în lupta duhovnicească. Căsătoria încetează astfel a mai fi
iubirii, jertfa pentru celălalt, dăruirea, iar nu primirea de înţeleasă ca o simplă validare şi legalizare a unirii trupeşti
daruri. Hristos este primul nost ru Prieten (Jn 15, 14), Care a bărbatului şi a femeii, fiindcă are în vedere înălţarea lor
se jertfeşte pentru noi. „Prietenii" lui Hristos sunt sfinţii mai presus de legea naturală şi integrarea lor în comuniu-
care au ajuns la luminare şi îndumnezeire. Parohia unnă­ nea personală cu Hristos (cf. „Iar eu zic în Hristos şi în
reşte acest lucru: să ne preschimbe din duşmani în prie- Biserică", Ef5, 32). În planul comuniunii interpersonale în
teni ai lui Dumnezeu, să fim şi între noi fraţi şi prieteni. Hristos, prin castitatea (adică pr in lupta duhovnicească)
b) Relaţiile economice sunt valorificate în filantropie do- perechii conjugale şi prin ofranda euharistică a '1eţii co-
minată de dezinteres şi de absenţa oricărei noţiuni de inte- mune, căsătoria în Hristos înalţă spre Dumnezeu. În limi-
res şi câştig. Să ne amintim cele pe care le-am spus mai tele spiritualităţii şi „sexul" îşi găseşte locul corect în rela-
sus vorbind despre „profesii" în viaţa parohiei monahale. ţiile interpersonale ale soţilor creştini. Astfel, fără primej-
în viaţa creştinului predomină, cu harul lui Dumnezeu, dia de a se autonomiza sau, mai rău, de a fi absolutizată,
principiul dreptăţii care decurge din conştiinţa egalităţii sexualitatea (relaţiile trupeşti), relaţia trupească a soţiilor
naturale a tuturor oamenilor şi a caracterului anticreştin a e depăşită într-un moment în lupta duhovnicească, şi soţii
oricărei noţiuni de discriminare (FA 17, 26: „căci [Dum- urcă de la cele trupeşti la cele duhovniceşti, asimilaţi de
nezeu] a făcut dintr-un sânge întreg neamul oamenilor"). viaţa frăţietăţii monahale, unde întreaga viaţă se preschimbă
Dreptatea nu este numai 1nilă şi filantropie, ci şi conside· în spiritualitate.
rarea dezinteresată a semenului, Sfântul Nil spune carac- e) Politica, în fine, ca efort de organizare a vieţii, dobân-
teristic: „Evlavios nu e cel care miluieşte pe mulţi, ci care deşte în trupul parohiei un caracter sacerdotal-diaconic.
nu nedreptăţeşte pe nimeni". Oricine înţelege ce dimensi- Când din comunitate până la stat politicienii trăiesc ca nişte
uni sociale poate lua acest cuvânt. Dacă e integrală şi nu creştini, atunci vor acţiona ca membri ai trupului eclezial
fragmentară, cum se întâmplă în propriile noastre relaţii, ln dirijarea problemelor materiale şi de \1aţă şi a nevoilor
viaţa în parohie duce în Duhul Sfânt la practica comunităţii acestora, în colaborare cu slujitorii viziunii spirituale a vie-
din Ierusalim, în care credincioşii „aveau toate în comun, \ii, clericii. Reciprocitatea, conslujirea şi conlucrarea celor
după cum avea nevoie fiecare" (FA 2, 45). Desigur, e de sine <louă diaconii, spirituală (preoţească) şi politică, contribuie
înţeles că un asemenea mod de viaţă, care continuă şi as- la dezvoltarea corpului social potrivit lui Hristos. Iar această
tăzi în frăţietatea monahală, nu este cu putinţă dacă parohia conlucrare este un semn distinctiv fundamental al tradiţiei
se limitează la sfera religios-cultică şi nu îmbrăţişează în- ortodoxe, nu numai în spaţiul statului şi al neamului, ci şi
treaga viaţă a comunităţii. De aceea nu putem să o realizăm. tn celula mai mică a vieţii social-politice, care este Parohia-
c'omunitatea.
c) Ştiinţa: în viaţa parohiei ştiinţa devine o mărturie
profetică, un contact continuu cu energiile necreate ale lui

Dumnezeu în natură şi o vestire a minunilor lui Dumnezeu Din cele de mai sus se înţelege, prin urmare, pentru ce·
în lume. De aceea şi „cariera ştiinţifică" nu poate fi legată anume, când se ivesc probleme sociale, Biserica nu se limi-
52 53
tează la critica situaţiei sau la propuneri deontologice de cuvântul Lui şi-l respinge. Nu greşesc astfel întotdeauna
tot felul, adică doar la cuvinte. Ca Hristos „ex1ins de-a lun- porcii dacă ajung să calce în picioare mărgăritarele, ci şi
gul veacurilor", Biserica nu distribuie aspirine pentru du- cei care preschimbă în propria lor existenţă mărgăritarele
rerile de cap ale lumii, ci oferă o vindecare permanentă şi în pietre ieftine şi le înjosesc.
definitivă problemelor lumii. Oferă şi propune î n acelaşi Chemarea Bisericii lui Hristos adresată lumii nu e o in-
timp propria ei vi ndecare (terapie), probată şi demonstrată vitaţie universală la o idee („ia şi citeşte", cum va spune
ca fiind corectă şi de succes prin ex'Perienţa tuturor sfinţi­ Fericitul Augustin), ci o chemare la o existenţă, la o reali-
lor ei. Iar vindecarea aceasta este chemarea şi invitarea tate vie. De aceea ea se exprimă în cm~ntele evanghelice
lumii să se îmbisericească, să se integreze în sânul Biseri· cunoscute : „Vino şi vezi!" (ln 1, 46). Aceasta înseamnă o
cii, în trupul şi viaţa ei. Fiindcă numai aşa se reorientează chemare la o viaţă diferită de viaţa lumii. De aceea şi dia-
întreaga viaţă a omului şi a lumii găsindu-şi calea ei dreaptă conul Ştefan a fost acuzat de far isei că vrea să. schimbe
spre sânul nesfârşit al lui Dumnezeu. .datinile" pe care le-a dat Moise (FA 6, i 4) . Întrucât el
Desigur, e necesar să se facă o distincţie: vorbind de in- chema la viaţa „creaţiei celei noi". Biserica şi unitatea ei
tegrarea omului şi a lumii în Biserică, înţelegem Biserica mai mică, care este parohia monahală sau din lume, trebuie
în autenticitatea ei ca o .comuniune-comunitate a sfinţi­ să rămână „o creaţie nouă" ca să ofere cu adevărat viaţa
lor", iar nu diferitele accepţiuni falsificate şi alienate ale ei harului, Ortodoxia.
care se autointitulează .biserică". De altfel şi feluritele ere-
zii, cu nume sau anonime, se autodefinesc ca „biserici". De
aceea suntem nevoiţi să spunem din nou că monahismul
patristic şi viaţa comunitară (chinovială) patristică e piatra
de încercare î n orice epocă pentru recunoaşterea adevăratei
comunităţi bisericeşti. La această comunitate cheamă Bi-
serica în orice epocă. Iese, prin urmare, în lume şi cheamă
la sânul ei lumea. Ca să îmbisericească şi să elibereze în
Hristos lumea. Şi ea eliberează lumea oferind lumii pe
Hristosul ei în universalitatea şi integralitatea Lui, ca ple·
nitudine a vieţii şi comuniunii.
Dacă lumea - şi îndeosebi în vremurile noastre - nu e
adeseori mişcată de chemarea Bisericii, ac.est lucl'U nu se
datorează numai indiferenţei şi orbirii ei adevărate până
la un punct. Fiindcă numai „cel care este din adevăr" aude
glasul-chemarea lui Hristos şi a Bisericii Lui. Reacţia şi
negaţia lumii se datorează adeseori inconsecvenţei celor
chemaţi să fie gura lui Hristos şi a Bisericii. Este înfricoşă­
tor cuvântul Domnului: „Din pricina voastră numele Meu
e hulit între neamuri" (Rm 2 , 45). Dacă cel care adresează
lumii cuvântul lui Hristos nu este un Hristos după har, nu
numai că lumea nu aude dar şi batjocoreşte şi dispreţuieşte

54
V
Parohia astăzi

A. Omul şi societatea epocii noastre


Prezentarea cea mai izbutită a Bisericii şi care redă fidel
locul ei în lume este cea de navă. Atât în dimensiunea sa
locală, cât şi ecumenică, Biserica călătoreşte ca o navii pe
marea ~ sfllrşit a lumii călăuzind spre predestinarea ei
veşnică. în lume Biserica e chemată să-şi împlinească mi-
siunea, adică să mântuiască omul şi lumea. Şi acesta o rea-
lizează rămânând fidelă propriei ei vieţi şi dmmului ei, şi
"'itând identificarea cu lumea. Lumea rămâne pentru Bise-
rică ceea ce este marea pentru corabia care spintecă apele.
E doar un cadru exterior în care nava-Bisericli îşi conti-
nuă mersul de veacuri. ·
Este firesc astfel ca acest cadru al lumii înconjurătoare
să creeze multe probleme mersului trupului Bisericii. Chiar
ti ca mădulare ale parohiei monahale, creştinii nu reuşesc
lntotdeauna să rllmână neinfluenţaţi de înrâuririle lumii
lnconjurl!.toare. Aşa cum Biserica pătrunde în lume ~i o
asumă ca să o preschimbe în trup al lui Hristos - Biserica,
adeseori în acel~i mod şi lumea exercită influenţe eorozh-e
asupra membrilor trupului Bisericii şi restrânge creşterea
fi progresele lor în viaţa parohiei-Bisericii. în fi~rc epocă
cadrul social joacll astfel un rol decisiv în mersul parohiei,
constituind o problemă extrem de importantă a ei.

57
Ca fiecare epocă, şi a noastră îşi are propria imagine de- la finele ,·eacului trecut de Nietzsche, filozoful şi profetul
spre lume şi despre om şi-şi creează propriul ei om şi pro- puterii de sine a omului. Fireşte, Dumnezeu nu moare su-
pria ei societate constituitli din toţi factorii care compun ferli - nici n-a murit. Moartea lui Dwnnezeu se realizează
identitatea epocii noastre. E necesar, prin urmare, să ne în noi. Este moartea credinţei în Dumnezeu, pierderea teo-
cunoaştem epoca şi formele ei, ca să putem respinge pute- centrismului, care echivalează cu moartea lui Dumnezeu
rea pe care o exercit!\ şi poate s-o exercite în viaţa parohiei în om sau moartea omului însuşi. Pentru că pierzând veriga
în care am fost aşezaţi cu harul lui Dumnezeu ca să realizăm sp!ritualităţ ii şi conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu în viaţa
mântuirea noastr!\. Ce trăMturi distinctive mai speciale are lm, omul se închide în temporalitate, în necesitate şi în
epoca noastră? stricăciune.
Este o constatare comună - şi nu numai ştiinţifică - că Rămânând des<:his şi susceptibil la toate curentele şi te-
epoca în care trăim şi ne luptăm pro..,foe dintr-un haos. oriile ideologice, dar şi la practicile care pătrund de peste
S-a n~ut dintr-un război mondial catastrofal soldat cu 65 tot, cadrul nostru social şi de civilizaţie se schimbi\ impe-
de milioane de morţi şi care a !Asat în urmă nenuml\rate tuos în această direcţie. Creşte necontenit aroganţa, li!udă­
victime şi distrugeri materiale şi spirituale. • Războiul rece•, roşenia omului pentru realizllrile „lui" (J Co 4, 7), mai ales
conflicte interstatale şi intercontinentale continue, dar în când spiritul este subnutrit sau mai clegrabi! otrăvit de în-
paralel şi w1 progres ştiinţific şi tehnologic impetuos, toate doieli şi confuzii, care pătrWld în doze mui mari în viaţa
acestea constituie elemente esenţiale care modelează spec- noastră.
taculos spaţiul nostru social şi transformă, prin urmare, şi Influen\a specială a tehnologici în modelarea vieţii noas-
pe omul acestuia. tre este cunoscută. Tehnica ameninţll să de,foă astăzi o
Caracteristica de bază a epocii noastre este descoperirea putere ~ântuitoare. Creează iluzia că prin ea omul va pu-
puterii omului legatl\ şi de demonizarea - adică de abso· tea soluţiona toate problemele vieţii lui şi deveni stăpânul
lutizarea - omului. Puterea lui nu mai e înţeleasă ca de- lumii şi al vieţii, fără Dumnezeu. Dar automatizarea tehnicii
pin:r.ând de puterea lui Dumnezeu şi ca W1 efect al ei (po- contribuie şi la .mecanizarea" omului însuşi, fapt care se
trhit cuvântului Apostolului: .Toate le pot în Hristos Care observă în automatizarea relaţiilor lui, în modul mecanic
mll intllrcşte"; Flp 4, 13), ci omul se proclamă atotputernic al relaţiilor lui (spălarea creierului - aplatizarea reflecţii­
şi autosuficient, crezând cil e nu numai stăpil.n pe el însuşi, lor interioare). Societatea a început deja sll se schimbe
ci şi atotputernic. Trecerea ele la mediul agrar la cel urban într-o mas!\ „mecanizată şi mecanizatoare", prin aservirea
şi părăsirea orizontului deschis al spaţiului rural, ît1 care omului maşinii impersonale şi fâr!I suflet. Desigur, ţinta
omul este şi se simte .faţă în faţă" cu Dumnezeu şi ncmllr- ~te întotdeauna prosperitatea/bWlăstarea, o tendinţă care
ginirea Lui, îl închide pc om în edificii de ciment enonne şi ruveleazll orice baraj moral, orice rezistenţă şi reţinere etică.
sufocante în acelaşi timp sau în maşinile automate înfioră­ Astfel se scbimbll nu nW11ai forma exterioară, ci şi struc-
toare de la locul de muncă (uzinele). Astfel, în omul de azi tura internă şi organizarea societăţii noastre. Pentru că se
s-a creat pseudo-sentimentul că . poate totul" prin el în· schimbă structura interioară a omului însuşi. De la omul
suşi, fiindcă pretutindeni vede propriile lui lucruri, iar nu rural trecem succesiv la cel industrial, ca să ajungem la
lucrările lui Dumnezeu. Astfel, centrul spiritual şi supra- omul postindustrial şi tehnologic. Şi cum frontierele state-
natural al conştiinţei umane se retrage. Dumnezeu se dis- lor au ciizut, s-a format şi în ţara noastră, ca şi în toat!\ lu-
tinge greu şi nu mai poate dete1mina viaţa noastră. Ne mea, un om omogen şi unilateral, care se autoaserveşte ·
afll!m realmente în epoca .morţii lui Dumnezeu" profe\ită ~ră rezistenţă „sistemului" - modului de viaţă consacrat

58 59
- şi al cărui singur interes sunt distracţiile şi viaţa uşoară. Diferitele ideologii ale epocii noastre influenţează şi mo-
Mania câştigului uşor (de exemplu, abuzuri din viaţa pu- delează încontinuu societatea şi pe omul ei, religiile, poli-
blică, mituiri, escrocherii etc.) face ca omul .corect• să fie ticile, societâţile, politicienii care extind confuzia spirituală
considerat cel care poate să-i înşele pe ceilalţi Iliră să fie şi îngreuneazA lucrarea Bisericii. Pentru că în acest întune-
sesizat şi să fure rămânând nt'Observat. ric complicat nu rămâne loc pentru lumina Evangheliei.
în acest cadru se modelează şi scopurile vieţii omului Desigur, spaţiul nostru socio-politice compus de dialectica
care s-ar putea rezuma la următoarele puncte: dominapa celor două sisteme politico-sociale mondiale: individualis-
omului asupra naturii urmărită cu ajutorul ştiinţei. Efor- mul liberal şi socialismul marxist, fie şi în formele dena-
tul acesta corespunde planului lui Dumnezeu pentru om turate pe c:are le iau în final în spaţiul „răsăritului nostru",
(Fc i, 28), dar pentru că e cultivat şi dezvoltat în climatul care stăruie sll-şi păstreze particularităţile. Dincolo de di-
patogen al păcatului nostru (Mt 17, 17 sq), atinge graniţele ferenţele lor (doar sunt doull feţe ale aceleiaşi monede şi
patologicului. Creează/oamea de ştiinţll, absolutizarea şti­ produse de aceleaşi societăţi europene), aceste două siste-
inţei, căreia i se atribuie puteri pe earn nu le are, pur şi me văd societatea umană ca un segment al naturii şi asi-
simplu pentru ca să creeze pentru omul angoasat al epocii milează fenomenele sociale cu cele naturale. Ignoră sufle-
noastre un sentiment de siguranţă iluzorie. Întoarcerea la tul şi se întemeiazA pe materie, ucigând omul, pentru că îl
ştiinţii, justificată fireşte, atunci când menţine echilibrele asimilează cu animalele şi nu-l consideră ca împlirat al
necesare, conduce la fenomene paraştiinţifice: utilitarismul creaţiei, ci ca o anexă tristli a ei. Liberalismul divinizează
ştiinţific (abuzul şi exploatarea ştiinţei l:n folos economic). individul, în timp ce marxismul divinizează statul. .tn pri-
Aici se încadreazA toţi aceia - bătrâni şi tineri - care văd mul, sub pretextul libertăţii individului, individul e lăsat
ştiinţa şi mai cu seamă medicina - ca un mod de îmbogă­ liber să încalce drepturile întregului. Al doilea, sub pretex-
ţire şi avansare socială, iar nu ca o cercetare şi luptă pen- tul dreptăţii1 nimiceşte individul în atotputernicia statului
tru u.şurarea omului. Pe de altă parte însă.foamea de mi- dictatorial. In capitalism, omul este o unealtă vie, o marfli
turi a omului contemporan (a se vedea mitologia .ştiinţifi­ avantajoasă în mâinile patronului. În comunism, omul este
că" de tipul lui Dăniken) şi fuga în masă spre vrăjitori şi un animal care creeazA unelte" (N. Psaroudalcis). Prin ur-
vrlijitoare şi spre astrologi, arată nesiguranţa omului şi con- n_iare, în ciuda oric!lror declaraţii şi lozinci ale lor, aceste
tinuitatea perioadei mitologice a vieţii lor cu toate succesele sisteme nu pot inspira un spirit de omenie, iubire, jertfire
sale ştiinţifice. Într-un asemenea cadru al \~cţii e valabil de sine, de frăţie dezinteresatll şi sinceră, ca Ortodoxia.
cuvântul Canonului Mare: „Legea [lui Dumnezeu) a slăbit, Acest materialism duplicitar modelează cadrul social al
Evanghelia nu lucrează" (Oda 9). vieţii noastre, cadru în care e chemată să trăiască, să acţio­
în acest haos de confuzii, supraevaluarea vietii şi ten- neze şi să crească în Hristos şi parohia noastră. Şi aceste
dinţa accentuată a des/lit/frii amplificate de ea îl orbeşte două sisteme care sfârşesc astăzi în chip necesar în coexis-
pe omul contemporan în faţa realităţii tragice (pentru el) tenţa lor istoricii impun un nou mod de viaţii, care respin-
a morţii. Azi omul rămâne propriu-zis gol şi nepregătit în ge căut!lrile esenţiale ale eidstentei umane şi corespunde
faţa morţii, care devine astfel enigma cea mai tragică şi exclusiv naturii instinctuale şi vitale a omului în isteria ra-
înfricoşătoare din viaţa lui. Poate tocmai de aceea moartea pace a existenţei egocentrice. Fiindcă vl\d omul nu ca pe o
şi toate stările create de prezenţa ei poate deveni punctul valoare veşnică, ci ca un simplu fapt biologic destinat să
de contact şi astăzi al Bisericii cu omul, dar şi începutul disparli într-o zi în haosul nimicului, ele produc o criză'
slujirii noastre pastorale în afara cadrelor parohiei. interioară subconştientă care se exprimă prin urmiltoarele

60 61
întrebări: Mai merită lupta pentnt ceva? Ce ml\ va împie- legătură cu spaţiul parohiei lui. In toate aceste cazuri îns!I
dica să-l exploatez pe celălalt, s!l-1 nedrept!lţesc, să fac totul se iveşte neputinţa existenţei unei conştiinţe parohiale şi a
ca să domin eu, cel mai puternic? Astfel, din cauza acestui unei '~eţi parohiale, din moment ce lipseşte permanenta
materialism duplicitar care irigă fără încetare conştiinţa, o relaţiilor dintre păstor şi turmă, dar şi a membrilor turmei
caracteristică de baZă a civilizaţiei noastre este negaţia ex- întreolaltă. Astfel, biserica se transformă sau mărgineşte
primată sau trăită a lui Dumnezeu şi a nemuririi sufletului automat la un spaţiu de .îmbisericire•, adie!\ de împlinire
şi a veşniciei, dispreţuirea învă\llturii creştine considerate a .îndatoririlor religioase", şi încetează a mai fi centrul în-
o mitologie şi o .invenţie a popilor". Predica despre moar- tregii vieţi, cwn a fost de regulă cel puţin în societatea rurală.
tea lui Dumnezeu ei.ie sfârşitul natural al ideologiei bur- Efectul tuturor acestor transformări, pc care le-am de-
gheze care circulă în haină creştină. În timp ce în .ilumi- scris sumar mai sus, este dezarticularea întregii vieţi a
nismul" cel mai rigid, marxismul, Dumnezeu e . ucis" de la omului contemporan. Şi prima care se modelează cores-
început (ateism militant), în spaţiul burgheziei acest lucru punzător este viaţa religioasll. Viaţa religioasă suferă de
e transpus treptat în practice însăşi (ateism practic). boala contemporană a secularizării. În limbajul Scripturii
Mentalitatea burghez!l (marxismul e cealaltă faţă şi com- aceasta înseamnă . potrivire" cu lumea veacului acestuia
pletarea ei) constituie baza societăţii greceşti. Prin urmare, (Rm 12, 2). Efectul: ,,sărăcirea" sau pierderea simţirii lui
toate schimbările social-politice şi politicile societăţii bur- Dumnezeu sau a sentimentului religios; pierderea comuni-
gheze compun şi problematice pastorală a Bisericii astăzi. cării cu simbolurile religioase (cruce, icoană, limbaj biseri-
îmburghezirea şi toate caracteristicile ei constituie azi nu cesc); contestarea sau dispreţuirea concepţiilor tradiţionale
doar baza vieţii oraşelor, ci şi a satelor, fiindcă astăzi gra- despre om, viaţă şi lume; dezvoltarea unui spirit de secula-
niţele între oraş şi sat au devenit greu de deosebit. Există rizare şi geocentrism (închiderea în orizontal, prezent şi
un singur mod de '~aţă al societăţii contemporane. Princi- efemer). Chiar dacă cineva ncceptil intelectual adevllrul
pala ei caracteristică, cum s-a spus şi mai sus, este criza Ortodoxiei, în ,;aţa lui afirmă temporalitatea, fiindcă orien-
religioasă şi etică şi abandonarea parohiei şi a centrului ei tarea spirituală a existenţei lui slăbeşte şi moare. Credinţa
(biserica), fiindc!I alte „centre" atrag şi absorb viaţa noastră. e valorificată subconştient pe baza unor criterii seculare şi
O caracteristică a mediului urban este mobilitatea diver- 1e ridică întrebarea: la ce foloseşte? Lucru natural din mo-
selor giupuri sociale (schimbarea locului de muncă, a şcolii, ment ce omul din mediul urban învaţă să valorizeze toate
a locuinţei, călătoriile etc.) şi, prin urmare, dispariţia suc- pe baza ~tigului aşteptat. Pierderea colorilu lui religios,
cesivă a noţiunii de parohie ca spaţiu geografic determinat desigur, e cultivatl'I şi astăzi în virtutea dependenţei vieţii
în care se dezvoltă viaţa membrilor ei. Aceasta înseamnă noastre naţionale de "metropola universală", Europa. Legi
însă o dezintegrare a unităţii parohiei, dar în acelaşi timp cum sunt cele despre divorţu] automat, căsătoria civilii, libe-
şi o desfiinţare a vieţii parohiale pentru mulţi membri ai ei ralizarea (depenalizarea) desfrâului, despre avorturi, restruc-
care sunt obligaţi pentru un timp mai mic sau mai mare turarea c3reptului familial etc., creeaZă astfel noi criterii 1<11re
să-şi schimbe locul încontinuu. Astfel s-a format o nouă 111\besc sau demolează valorile tradiţionale. Aici se înregis-
concepţie despre parohie, cel puţin pentru cei care urmă­ trează cele mai mari dificultăţi ale lucrllrii pastoral-paro-
resc să aibă o viaţă religioasă: noţiunea de parohie .spiri- hiale, întrucât reprezentările turmei - ale celor ce merg
tuală", nu .geograficii.", ceea cc înseamnă fie că cineva îşi regulat la biserică - se schimbă necontenit şi se îndepăr­
schimbă încontinuu locul de adunare bisericească, fie se tează de spiritul tradiţiei patristice. Ce să mai spunem de-
îmbisericeşte din diferite motive la o bisericli care nu are 1pre devorarea pleromei bisericeşti de . partitism", având
62
drept efect faptul că înseşi convingerile religioase trec prin numiţi retrograzi), relativizând tradiţia bisericească şi res-
filtrele principiilor de partid, al ideologiilor politice? Însuşi pingând-o în practică, chiar dacă în aparenţă o susţin de
creştinismul nostru s-a ideologizat, mobilizându-se pentru dragul sprijinului laic de care au nevoie. Diferenţa între
o linie de partid sau alta şi pierzând contactul cu barul şi cele două tabere este numai cantitativă şi nu calitativii.
exclusivitatea lui. Între ele diferă doar dozajul elementelor pe care le păs­
În acest punct concepţia politică statalii despre Biserică trează sau resping din tradiţie, după cum afirmă integral
şi parohie vine să întărească secularizarea conştiinţei po- sau parţial respingerea ei.
porului. Statul - şi acesta nu e un păcat recent -·vede Bi- În final apare întrebarea: cum se va desfăşura viaţa pa-
serica cu criterii pur lumeşti - ca o asociaţie sau persoană rohiei, dar şi viaţa fiecărui credincios în acest mediu? Vom
juridică, oşn cum vede orice minister de stat. În practică urma curentul vremurilor împăcându-ne cu el, sau vom
mai ales, dar chiar şi în teorie, caracterul divin-uman al merge împotriva curentului? Răspunsul la o astfel de „di-
Bisericii, natura dublă a ei sunt ignorate cu desllvârşire. lemă" nu poate fi altul decât următorul: parohia noastr!I şi
Astfel ea este abordată ca o societate sau comunli, iar plis- noi trebuie sll umbl!lm pe urmele sfinţilor urmând calea lor,
torii bisericeşti sunt înţeleşi ca nişte demnitari şi funcţio­ întrucât numai aceasta duce la îndumnezeire. Problema îns!\
nari ai mecanismului de stat. Pe aceste premise se sprijină e cum să continuăm această cale.
formarea relaţiilor dintre Biserică şi stat în Grecia, ceea ce
are drept efect intervenţii politice şi statale dureroase în
'~aţa organismului bisericesc, întrucât cu noile criterii eu- B. Păstorul şi problematica slujirii lui
ropene Biserica, ca trup, nu mai e înţeleasă ca un chivot al
întregului neam, ci ca o instituţie a \1eţii naţionale subor-
donatll şi supravegheată la modul absolut de minotaurul 1. Taina paternităţii duhovniceşti
politic atoatedevorator, ca toate instituţiile naţionale. Această
mentalitate doreşte însă viaţa bisericească ca o simplă com- Clericul (părintele) este orânduit în viaţa Bisericii locale-
pletare a cetllţeanului, care, dacă păzeşte '~ata religioasă, parobia ca păstor. El plistoreşte oile cuvântătoare, fiind
caută în ea nu transfigurarea întregii sale vieţi în Hristos, totodată păstorit şi el de singurul, adevăratul Păstor, Iisus
ci recunoaşterea lui socială ca un cetăţean „moral" şi „util". Hristos. De altfel oile pe care le păstoreşte clericul nu sunt
Aceastll atitudine e un rezultat al tendinţelor care de la ale lui, ci ale lui Hristos: „Paşte oile Mele", spune Hristos
sfârşitul secolului XVIII şi până acum caracterizează mai Cel Înviat apostolului Petru (In 21, 26). Pastoraţia are sen-
amplu lumea politicienilor şi a intelectualilor noştri. Pro- rul de călăuzire duhovnicească a oilor raţionale în procesul
gresiştii sau liberalii (cum se autocaracterizează), influen- mântuirii: curăţirea de patimi, luminarea de harul sfinţi­
ţaţi de iluminismul apusean (anglo-francez), separă sfera tor şi mântuitor al Duhului Sfânt şi unirea cu Dumnezeu
religioasă de cea lumească (secularizată). Pe prima - de ln Lumina necreat/i a !mplirăţiei Sale cereşti (îndumne-
regulă - o resping sau marginalizează, absolutizând-o pe uirea). Lucrarea aceasta unică şi ,·eşnică cere o dedicare
a doua. Religia o consideră o simplă chestiune a poporului, absolută şi o grijă permanentă. De aceea despre păstor Sfân-
mai ales a celui ,,neiluminat", pe care prin toată acţiunea tul Apostol Pavel spune că .priveghează pentru sufletele
lor se silesc să-l elibereze de orice superstiţie asemănătoare. voastre, având sll dea seama de ele" (Eur 13, 17). Păstorii
Conservatorii însă, cum se autonumesc, influentaţi tot de ftiu că vo:r da scama Arhipăstorului Hristos pentru fideli-
iluminism, dau şi ei preferinţă sferei lumeşti (ca să nu fie tatea sau indiferenţa pe care o arată faţă de misiunea lor.

64 65
Există un inspirat cuv!lnt al Apostolului Petru care con- împreună lucrători ai acestei vindecări sw1tem noi, întâi-
stituie călăuza pastorală pentru păstorul trupului bisericesc. stătătol'ii celorlalţi." Ceea ce se face în viaţa parohiei (viaţa
.Pe preoţii cei dintre voi - zice corifeul Apostolilor - îi sacramentală, asceza, faptele de filantropie şi iubire) se cu-
îndemn eu, cel împreună preot şi martor al patimilor lui prinde în lucrarea de vindecare a noastră, a tuturor. E vorba
Hristos şi părtaş al slavei ce va să se descopere: păstoriţi de „arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor", potrh~t aceluiaşi Sfânt
turma lui Dumnezeu ce vi s-a încredinţat, veghind asupra Părinte, ceea ce detennină adevărata esenţă a teologiei ca o
ei nu de nevoie, ci de bunăvoie, după Dumnezeu, nu pen- ,,ştiinţă pastorală" şi nu simplu ca .ştiinţă" filologico-isto-
tru câştig ruşinos, ci din tragere de inimă, nu ca şi cum aţi rică potrivit datelor „academice".
fi stăpâni celor ce v-au căzut la sorţi, ci voi făcându-vă pil- Apreciem ca lămuritoare analiza pe care o face relaţiei
de turmei. Iar când se va arăta Hristos, Mai-marele păsto­ între paternitatea duhovnicească şi spiritualitate (adică ade-
rilor, veţi primi împreună cu mine cunw1a cea neveştejită vărata teologie) mitropolitul Ierotheos al Navpaktei spl'iji-
a măli1ii" (1 Ptr 5, i-4). Stareţul Partenie de la mănăstirea nindu-se pe învăţătura Sfântului Grigorie Teologul: Sfântul
rusă Optina obişnuia să spună despre cleric că este „tată şi Grigorie, spune el, simte ruşine pentru cei care, fără să fie
mamă" al turmei sale, sintetizând astfel întreaga intensitate mai buni decât alţii, şi mai ales dacă sunt mai răi şi înainte
a iubirii părinteşti şi materne şi dăruirea de sine integrală să devină vrednici, cer să se apropie de cele sfinte, „se în-
fiilor lui duhovniceşti. ghesuie la altar, îmboldindu-se în jurul sfintei mese" nu
Lucrarea principală a păstorului, cum s-a accentuat repe- pentru că consideră sublimă lucrarea preoţiei, „ci socotesc
tat, centrul slujirii lui pastorale, este conduita terapeutică această treaptă prilej de viaţă, şi de aceea nu exercită o
în Duhul Sfânt pe care o aplică copiilor săi duhovniceşti. slujire, ci o stăpânire nesupravegheată". Mulţi devin preoţi
Am vorbit de ajw1s despre tema aceasta la început, de aceea dintr-o mentalitate profesională şi din iubirea de slavă, ca
aici mă voi îndrepta spre alte câteva direcţii. s!\ prindă o poziţie, şi nu consideră preoţia ca o slujire
Preoţia este participare la opera lui Hristos. Dacă clericul responsabilă. Această slujire responsabilă este însă vinde-
este în Hristos şi Hristos în el, atunci clericul „mijloceşte carea turmei. Sfântul Grigorie prevede îndeosebi că va veni
pentru Hristos", lucrează în numele lui Hristos, împărtă­ vremea când nu vor mai exista oameni care să se lase con-
şeşte pe Hlistos şi cheamă la Hristos, continuând lucrarea duşi, fiindcă toţi, în loc să ajungă învăţaţi de Dumnezeu,
Lui, Care fireşte nu încetează să lucreze mântuitor în lume vor învăţa şi vor profeţi (adică teologhisi). Şi, continuă mi-
când este în cei ai Lui (In 15, 3). Care este în esenţă lucra- tropolitul Ierotheos: .Cred că ne găsim în această epocă.
rea lui Hristos la noi? Cum lucrează şi mântuieşte Hristos în Toţi fac pe învăţătotii, dar puţini şi fac învăţătura pe care o
istorie? Răspunsul ni-l dă dumnezeiasca Liturghie atunci b1vaţă, adică, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Încă şi mai
când Îl numeşte pe Hristos „Doctorul sufletelor şi al tru- puţini preoţi cunosc esenţa misiunii noastre, vindecarea, dar
purilor noastre". Lucrarea lui Hristos este în pl'imul rând şi pe oameni, de aceea cei mai mulţi creştini [„.] nu ştiu că
una tămăduitoare. Întreaga lucrare a lui Hristos este tămă­ trebuie să se "indece." Cu alte cuvinte, clericii nu cunosc
duirea omului. A luat asupra Sa omul ca să vindece „ceea t'Senţa misiunii noastre, vindecarea, iar poporul necwios-
ce a asumat". S-a făcut om ca să-i mântuiască pe oameni. clind necesitatea vindecării rămâne în boala lui, indiferent
Cum remarcă Sfântul Grigorie Teologul, „toate au fost o (aţă de vindecarea ei. Aceasta se vede limpede în decăde­
pedagogie a lui Dumnezeu pentru noi şi o vindecare a slă­ rea esenţială care se observă în relaţia credincioşilor cu
biciunii noastre". Potri,it aceluiaşi Părinte, această vinde- Taina Pocăinţei (Mărturisirii). Pentru că centrul paternită- ·
care o continuă clericii în frunte cu episcopul. „Slujitori şi \ii duhovniceşti şi al slujirii pastorale este tocmai această
66
Tainil., Sfânta Mi!.rturisire, în strânsil legiltură cu lupta .preotului care răspundea de pocăinţă", adică a preotului
duhovnicească şi asceza (asceza tămăduitoare) a Bisericii. mărturisitor special, slujirea pastorală respectivă să se facă
Slăbirea vieţii cr~e şi decăderea nivelului creştinătll­ cu toată responsabilitatea şi deplinătatea. Mai ales în limi-
ţii care se observă în epoca noastril sunt strâns legate de tele parohiei din lume acesta devine sfătuitorul duhovni-
neglijarea nu numai de către laici, ci din nefericire adese- cesc al credinciosului şi îndrumătorul lui în lupta duliov-
ori şi de noi, clericii, a acestei Taine. Cum însă viaţa creş­ nicească a vindecării de mulţimea patimilor lui. Oe aceea
tinii nu se tn\elege fără Taine (.Biserica e însemnată prin consideră indicat si! preia lucrarea aceasta acei clerici care
Taine", spune Sfilntul Nicolae Cabasila), însi!.şi viaţa sacra- au har şi luminare sporite, dar şi capacitate pastorală. De
mentală nu poate să existe fără o relaţie continuă cu Taina aceea s-a impus ca preotul mărturisitor să fie înzestrat cu
Pocăinţei. Păstrarea vieţii în Hristos în noi şi în relaţiile o .scrisoare" specială (un înscris) de la episcopul său, ca sll
noastre sociale se realizează atunci când Hristos locuieşte se sublinieze pa1ticularitatea şi înălţimea slujirii lui întru-
.în noi" şi trăieşte în noi (Ga 2, 20). E însă cu desăvârşire pul Bisericii. O enciclică specială a Patriarhiei Ecumenice
imposibil ca Hristos să fie activ şi să luc1·eze în noi dacă (din i887) accentuează că demnitatea paternităţii duhov-
lipseşte lupta dul1ovnicească care-şi are epicentrul în Taina niceşti se acordi! numai celor „care trăiesc ireproşabil în
Mllrturisirii. De mărturisire are cel mai mult nevoie omul toate şi se arată pe ei înşişi vrednici de preoţie şi pot să
din epoca noastră în haosul lui existenţial înfricoşător, în mântuiască şi să întoarcă sufletele de la calea lor rătăcită•.
neliniştea şi scindarea lui interioară, el care trăieşte nu Părintele duhovnicesc exercitii o .putere" pe care singur
numai o nouă sfidare babilonică, dar şi confuzia babilonică Hristos a exercitat-o pe pământ (Mc 2, 7). Întreaga tradiţie
în deplinlltatea ei, având drept efect refugiul pentru elibe- patristică subliniază locul excepţional al duho,·nicilor în
rarea la psihanalist care, oricâte diplome ştiinţifice ar dis- cauza sfântl! a mântuirii. Sfilntul Nicodim Aghioritul, care
pune sau oricâtă înţelegere ar arăta, nu poate să pătrundil. în a adunat ca o albină duliovnicească tot nectarul din învăţă­
adâncul sufletului şi să deschidă centrul existenţei umane, tura patristică, observă caracteristic: .Raiul şi iadul, viaţa
cum face harul împărtăşit de duhovnic. şi moartea, mântuirea şi pieirea sufletelor stau în mâinile
lui". Şi aceasta fiindcă, aşa cum învaţă Sfântul Grigorie
Teologul, „scopul medicilor este să păzească sănătatea sau
2. Duhovnicul m!irturisitor bunăstarea trupului, când ea exist!\, iar când s-a pierdut sli
o aducă înapoi... Scopul duhovnicului însă e să dea sufle-
În tradiţia Ortodoxiei, Taina Sfintei Mărturisiri e legată tului aripi ca să ajungă la Tatlll, să-l răpească din lumo şi
de persoana duhovnicului mă1turisitor. Încă din secolul Ul să-l predea lui Dumnezeu."
în '~aţa Bisericii locale au apărut prezbiterii înslircinaţi cu Prin urmare, oricine înţelege ce resurse trebuie sll deţinil
pocliinfa, adică duhovnici mărturisitori speciali. Instituţia cel care se ocupă cu lucrarea paternităţii duliovniceşti şi a
aceasta se leagă de mărturisirea secretă, a cărei primă măr­ vindecării sufleteşti .•Preoţia duliovnicească, adică harisma
turie clarii. o întâlnim la Origen (cca 240-245). Mărturisi­ împărătească şi activarea harului Sîantului Botez, este baza
rea secretă ferea de problemele pe care le crea mărturisi­ şi premisa indispensabili! a preoţiei" (mitropolitul Ierotheos
rea publică şi încuraja apropierea de Tainll. Sfinţii Părinţî, al Navpaktci). Clericul şi încă mai mult duhovnicul mărtu­
ca Sfântul Vasile cel Mare, au întărit această instituţie atât risitor trebuie să aihli, dincolo de hirotonia .de la oameni"
în parohia monahală, cât şi în cea din lume, iar mai târziu
.
ş1 pe cea dumnezeiască .de la Duhul Sfilnt". Scriind despre
'
se va consacra în general în Biserică şi mai mult slujirea pllrintele lui duhomiccsc, Sfântul Simeon EvJa,;osul, Sfăn-
68 69
tul Simeon Noul Teolog, un remarcabil înnoitor al tradiţiei trebare fiicei lui moarte şi aflate în mormânt? Şi cum a
ortodoxe din secolele X-XI, spunea că în afara hirotoniei primit un răspuns de la moartă? (A se vedea troparul de la
.de la oameni" a,·ea şi hirotonia Duhului Sfilnt.•Era părtaş sfârşitul slujbei lui: .De moarta din mormânt ţi-a ,·orbit",
al harului şi darurilor Lui şi am primit de la El puterea de după diortosirea regretatului mitropolit Metodic al Kerkr-
a lega şi dezlega păcatele, fiind aprins de Duhul Sfânt". rci.) Chiar dacă n-a ajuns la aceste înălţimi ale sfinţeniei,
!n acest context trebuie să ne reamintim cele pe care le-am duliovnicul de azi poate şi el să lucreze ca părinte duho,·-
spus la început despre ,.succesiunea apostolică". ln afara nic dar numai atunci când calcă pe urmele acestei tradiţii
harului transmis prin hirotonie e nevoie şi de o curăţie şi o cu fidelitate şi smerenie. Dar, potrivit lui Nichita Stithatul,
renaşterea lăuntrică, ca harul dumnezeiesc să se activeze şi cel aflat în afara cadrului acestei vieţi „poartă în realitate
să poată lucra mântuitor şi sfinţitor. Se „autohirotonesc", un nume mincinos; datorită hirotoniei gândeşte lucruri
potrivit Sfântului Simcon, cei care n-au condiţiile spirituale mari despre demnitatea sa, se aşează mai presus de toţi
lăuntrice ca să primească harul, condiţii care ofer!I posibi- ceilalţi, îşi bate joc de ei şi se înalţă împotriva lor". Cu alte
litatea activării lui. Această activare a harului prin spiri- cuvinte, simpla hirotonie nu creează realitatea, nici nu
tualizarea purtătorului său o vedem la sfinţi care au şi poate să metamorfozeze „chimvalul răsunător" într-o gură
lfontric prezenţa lucrătoare a Duhului Sfânt (rugăciunea şi o mână a Duhului Sf'ant.
minţii, harisme) şi transmit în afară prin minuni harul pe De aceea, tot Sfântul Simcon, o mare piatră de hotar în
care-l au în ei. mersul tradiţiei, va remarca o realitate tragică. Harisma de
Că cele scrise aici n-au nici cea mai mică legături! cu sen- .a lega şi dezlega", adică paternitatea duhovnicească, a fost
timentalisme şi referiri metaforice moraliutoare la .oameni transferată celor care au premisele duhovniceşti pentru
buni", o vom confirma cu două din multele mi!rturii ase- acesta, adică monahilor, întrucât preoţii şi arhiereii le-au
mănlitoare. Primul exemplu provine din epoca apostolică. pierdut din pricina necurăţiei lor. Aşa se explică fenome-
Apostolii Petru şi Iacob s-au urcat în templul lui Solomon nul propriu civilizaţiei romeice (bizantine), unde monahii
să se roage (FA 3, 1 sq) şi au întâlnit un .olog" din naştere şi mai ales marii asceţi, bătrâni şi duho>nici, aveau o auto-
care le cere, cum obişnuia, milostenie. Dar Petru n-avea ritate chiar mai mare decât a mitropoliţilor şi a patriarhilor,
bani ca să-i dea: .Argint şi aur nu am, îi zice, dar co am îţi iar ca autentici pllstori şi conducători bisericeşti (episcopi şi
dau: în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, umblă". Petru patriarhi) se distingeau numai isihaştii. Prin urmare, limi-
îi dă ceea cc avea el, adică harul Duhului Sfânt. E impor- tarea de către Bisel'icl\ a paternităţii duliovniceşti doar la
tant faptul cli Petru are cunoştinţl! de faptul că deţine anumiţi clerici nu este arbitrară. Ea presupune întreaga
acest har, pentru că distinge în el (cu o cunoaştere simţită) tradiţie despre duhovnicie de mai sus.
prezenţa Duhului Sfânt în inima lui (aceasta este în esenţă
rugliciunea minţii). Cine din zilele noastre ar îndrămi să
facă la fel? 3. Arsenalul preotului mărturisitor
Cineva ar putea să afirme că aceste fenomene se limi-
tează la Biserica primară, concepţie afirmatli în repetate Duhovnicia clericului mărturisitor al parohiei poate fi
rânduri în cercurile creştine apusene sau în cercurile noas- analizată în urmlitoarele manifestări practice: ca iubire
tre occidentalizate. Dar practica aceea s-a continuat neîn- faţă de Dumnezeu. !o întâlnirea cu sufletul omenesc neli-
trerupt în comuniunea sfinţilor, în Biserica adcvilratll. CUm niştit acesta li va împărtăşi pe Hristos atât de mult cu cât
a îndrăznit Sfântul Spiridon (secolul IV) sll adreseze o în- n are în inima lui îns~ (.Îţi dau ceea ce am"). Ca iubire

70 71
faţll de omul care plltimeşte. Oricât de mare i-a~ fi dl.de- să formeze în el etosul sobornicesc, făcându-se prin harul
rea, duhovnicul li primeşte pe cel care se mărtun~~te nu lui Dumnezeu un om sobornicesc, adică adevărat şi desă­
ca pe un inculpat care-şi aşteaptă condamnarea, c1 ca pe ~ vârşit, ca să-i poată călăuzi şi pe alţii la curăţie şi desăvâr­
fllptură a lui Dumnezeu .pierdută", care nu încetează să-ş1 şire. Când Sfântul Grigorie Teologul a formulat acel cele-
păstreze tn el elementele chipului dumn~eiesc, C;8fe J>?t bru: •Trebuie să te curăţeşti mai întâi pe tine însuţi, şi abia
să-i dea forţa de propulsie de care are nevoie ca sli iasă din apoi să cureţi pe altul", se referea negreşit înainte de toate
adâncul" căderii la .!nălţimea" mântuirii. Duhovnicul care la preotul mărturisitor care în această calitate exercită lu-
Îubeşte nu încetează să lupte să stârpeascli pileatul elibe- crarea pastorală prin excelenţă în trupul Bisericii. Respiră,
rându-l pe fiul sliu duhovnicesc de sub puterea lui. Iar aju- trăieşte şi se mişcă în climatul viu al tradiţiei ortodoxe.
torul pe care-l oferă e pe măsura intensific!lrii iubirii lui. Altă tragedie a multor preoţi mărturisitori e că nu doar că
Cum zice Sfântul Vasile cel Mare: „Vindecarea cu iscusinţă n-au să ofere nimic din tradiţie, dar oferă ceva ce nu e so-
a păcatului se realizează de cel care iubeşte sincer" (Regula bornicesc, adică nu e bisericesc. Fără scufundarea pemia-
mare 7). Duhovnicul este .întreg deschis faţă de Oumneze~ nentă în tradiţie pătrunde însă o interpretare subiectivă,
şi întreg deschis faţă de fiii lui Dumnezeu, faţă de semenu care vine din patimi şi necurăţia noastră lăuntrică. Aşa
lui" (p!lrintele Ghcorghios Kaps:inîs). Ca ~me:enie faţll. de ajungem însă eretici, pentru c!I erezia nu-l dă pe Hristosul
Dumnezeu şifaţll de om, expreste a co~t11n(e1 s~le de stn~. Bisericii, ci un „Hristos" străin, plăsmuit, o fantasmă lipsitll
Nu încetează nici o clipă să creadă în t1căloşta Im, mlirtun- de subzistenţă.
sind ca Pavel: .Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt". Omul contemporan însă- şi împreună cu el şi creştinii-,
Dacă n-a înaintat în smerenie există riscul să se confrunte învăţând să vorbească despre calităţile purtătorilor fiecărei
cu una din cele mai înfricoşătoare ispite. Poziţia sa faţă de demnităţi-slujiri, nu poate să se mulţumească cu calitliţile
omul zdrobit şi de cele mai multe ori literalmente disperat .duhovniceşti" ale clericului mărturisitor, creând o .pregll-
poate crea în el o atitudine de înălţare de sine şi superiori- tire ştiinţifică" şi multe cunoştinţe. De câte ori n-am auzit
tate. Se poate considera .un stlipân puternic" (are ~pute­ în exerciţiul lucrării noastre pastorale: ,,Am venit la dvs„
rea" să ierte şi să impunll pedepse) simţindu-se pe sme ca pentru că se spune că sunteţi foarte cultivat"„.
judecător, iar pe cel care se mărturiseşte ca acuzat, iar .nu În principiu nimeni nu poate să se îndoiască că în afară
ca „împreună rob" cu el. Smere~ia însă ins~n~ sl\ aibă de spiritualitate clericul mărturisitor are nevoie şi de sufi-
conştiinţa că ll!/a cum în dumnezeiasca EulJaristie î1„împru-
cientă experienţă şi cunoaştere a „omului" şi a societăţii
mută" lui Hristos mâinile şi gura lui (cum spune Sfântul
lui. Nu poate, prin unnare, s!i subaprecieze înţelepciw1ea
Ioan Gurii de Aur) la fel şi aici el „iart~· fără să se substituie şi experienţa umanii. Desigur, nimeni nu poate să fie de
Celui care dl\ harul. De aceea, Ortodoxia n-a ajuns niciodată acord cu concepţia care domină de obicei că înnoirea şi
la acele invenţii „feudale" ale papalităţii: nu spune „ego te actualizarea Tainei Mărturisirii cere o întoarcere unilaterală
absoh·o" (eu clericul te iert) continuând să trăiască în spi- la mijloacele umane şi golirea ei de elementele care consti-
ritul stăpânirii absolute a Domnului şi Stăpânului Hristos, tuie fiinţa ei tradiţionali\. O astfel de înnoire va conduce în
iertând în numele Lui. orice caz la alienarea Tainei şi efectiv la desfiinţarea ei.
Dar ca să poată lucra în acest mod, clericul mărturisitor
fnnoirea nu poate şă însemne niciodată altceva decât ca
trebuie să trăiască integral în duhul tradiţiei Bisericii. Tre-
Taina să-şi regi!sească şi redobândească locul ei corect în
buie să fie unit cu trunchiul vieţii bisericeşti. Trebuie să-şi organismul bisericesc şi dimensiunile ei patristice. În acest
însuşească cel dintâi credinţa sobornicească a Bisericii şi

72 73
cadru trebuie situată şi cerinţa înarmării corespunzătoare poate să observe adâncurile lui şi nu numai cauzele exteri-
a preotului mărturisitor. oare ale problemelor lui. Şi adâncurile sufletului poate sll
E un fapt că relaţia corectă între preotul mărturisitor şi le observe numai cel care are în el lumina Duhului Sfânt.
penitent cere capacitatea celui dintâi de a surprinde pro- Teoforul-îndumnezeitul poate să discearnă în lumina ne-
funzimea şi vastitatea problemelor celui de-al doilea. Igno- creată a harului profun7.imea lucrurilor şi să diagnosticheze
rarea problematicii epocii noastre, a particulariti!ţilor şi cauzele reale ale maladiei existenţei umane. Mii de distinşi
caracterelor ei constituie o restrângere efectivă în opera oameni de ştiinţă necurăţiţi de patimi în inimile lor nu
păstorului. Acesta din urmă trebuie să poatA surprinde pot să facă sau să dea ceea ce poate să diagnosticheze şi
esenţa politicii şi a schimbărilor ei, fluctuaţiile vieţii eco- să ofere în lumina harului dumnezeiesc duhovnicul în-
nomice, condiţiile de viaţă, problemele de familie, ca sl!-1 dumnezeit. Nimic nu interzice duhovnicului să deţini:I şi
poatl! îndruma corect pe fiul lui duhovnicesc, remarcând înţelepciunea omenească, dacă descrierea experienţelor lui
rădăcinile problemelor lui spirituale, şi nu numai simpto- duhovniceşti se va putea face cu o mai mare deplinătate şi
melor. CUm scrie în mod caracteristic un duhovnic experi- desăvârşire, cum se întâmplă la marii părinţi şi dascll.li ai
mentat, „duho\i1icul trebuie să urmărească metodele iscu- Ortodoxiei.
s ite ale păcatului şi să reacţioneze prin toate mij loacele. Să
lupte cu un arsenal ştiinţific şi duhovnicesc corespunzător
epocii lui. E permis oare medicului să ?u de\lnă u\ti~el.~ 4. Aspecte mai speciale
descoperiri binefăcătoare pentru umanitate ale med1cmn
epocii lui? Duhovnicul trebuie să fie format în mod indis- Vorbind însă aici în principal de duhovnicul parohiei
pensabil în epoca noastră. Cum e cu putinţă, de exer;nplu~ noastre din lume, nu trebuie să pierdem din vedere imagi-
să întreprindă vindecarea unor suflete, dacă nu deţme ş1 nea clericului-paroh obişnuit care trăieşte în lume şi pri-
cunoştinţe elementare ale psihologiei contemporane? Cum meşte continuu influenţele ei. Viaţa-modelul clericului de
va conduce copilul, adolescentul, tânărul, dacă nu e cunos- la oraş are, cum se ştie, o mare influenţă asupra membri-
cător al metodelor pedagogice contemporane? Cum va în- lor parohiei. Şi vorbim aici nu numai de cel căsătorit, ci şi
frunta dramele sociale contemporane, problemele muncito- de monahul necăsătorit care, victimă a dezordinii canonice
rului, racilele societăţii, dacă nu e format social?" (arhim. 11 epocii noastre, trăieşte şi acţi onează în lume, şi nu în
Pantelimon Bardakos). mănăstirea lui. Viaţa clericului influenţează mult mai mult
Cu toate acestea, dat fiind că mari părinţi duho~1iccşti decât cuv.ântuJ său. Cuvintele, înv!lţătura cer o viaţă cores-
s-au arătat în toate epocile nu numai părinţii detinlitori ai punzătoare. „Urăsc cuvintele care au o "iaţă contrarl'i", z.ice
înţelepciunii lumeşti, dar şi asceţii şi cateheţii pustiei cu Sfântul Grigorie Teologul. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur
puţinii educaţie lumească sau chiar inexistentă, se impune •pune: .învăţătura prin fapte e cu mult mai exactă şi vred-
să fie re\inuţi în preţuirea ,calităţilor" lumeşti ale duhov- nică de crezare decât învă\litura prin cminte. Căci unul
nicului. Cunoaşterea lumească îşi are importanţa ei, dar ca acela chiar şi tăcând şi nesuflând un cuvânt poate sA-i
păstrează un caracter secundar şi cu totul auxi~iar. ~u ~ educe pe unii prin \'edere, pe alţii prin auz".
ne\·oie, prin urmare, să se supraaccentueze semmficaţia e1, Astfel relaţia parohului cu membrii familiei lui sau cu
astfel încât să apară riscul schimbării pastoraţiei în socio- enoriaşii săi determină de obicei şi atitudinea lor faţă de
logie sau filozofie cu o subapreciere corespunzătoare a ha- rl. Clericul nu poate să ignore nici o clipă faptul că din
rului. Cunoaşterea sufletului e cu putinţă numai celui care momentul hirotoniei lui nu mai este pentru rudele şi cu-
74 75
5. În jurul problemelor Tainei
noscuţii lui Nicu, Ghiţă etc., ci părintele ?uhovn~cesc .al
tuturor. Aceasta nu înseamnă, fireşte, o distanţă 1pocntă Problema cea mai importantă astăzi în ceea ce priveşte
sau lipsa bunăvoinţei şi a iubirii, ci o distanţă necesară, Taina Mi!rturisirii e limitarea ei la cadre pur juridice şi
pentru ca ceilalţi să nu şov~ie; să ~~enunch~ cu respect abordarea păcatelor cu mijloace pur juridice şi moraliza-
şi cucernicie ca să ia rugăciunea ş1 iertarea lw .. R~pectul toare. Aceasta altereazll şi lupta duhovnicească în parohie
faţă de cleric nu e impus de haina preoţ~scă'. c1 e ms~at şi transformi!. viaţa parohiei într-o adunare religioasă pen-
de personalitatea lui, de demnitatea şi smcentatea lu~, de tru satisfacerea dreptăţii divine, şi nu pentru restaurarea
integritatea, seriozitatea şi simplitatea lm. La fel trebu~e să existenţei umane în integritatea şi puritatea ei, ca să poată
fie comportarea clericului şi în propria lui casă. Trebwe să desfăşura şi relaţii creştine autentice - adică bisericeşti -
fie firesc, sincer, neprefăcut, căci primele pe~~oan~ ~ă.ror~ între membrii ei. în acest spirit, viaţa parohială îşi pierde
trebuie să le câştige încrederea sunt mcmbrn fam1he1 lw. ln paralel caracterul ei social-comunitar şi se transformi!.
Cc folos ducă clericul îi mântuieşte pe alţii, iar atitudinea lntr-o luptă a justific!lrii individuale a credinciosului prin
şi comportamentul lui î~ îndepărtează de. Hristos P,~ mem- reglementarea relaţiei lui cu Dumnezeu înţeleasă în mod
brii familiei lui? Expresia populară „copil de popă ~u s-a juridic.
spus fără motiv. Nu numai copiii preotului, ci ş1 atâţia co- Întrebarea însă este - şi trebuie să o spunem fără ocol -
pii care ajutll la sfântul altar se rup de \'Îaţa parohiei sub dacă şi noi clericii ştim în ce anume constă paternitatea du-
pretextul atitudinii clericului la sfântul altar ş1, în general, bovniceascll şi unde e condus prin ea omul. Fără cunoaşte­
în biserică. .. . rea patimilor şi a modului lucrării lor şi fără o experienţă
Aici s-ar putea pune întrebarea: preoţii m~ns1.ton s~ personală în combaterea şi transfigurarea patimilor nu este
mărturisesc şi ei? Viaţa duhovnicească cerc;_ con~nmt~te ŞI posibil slH ajutăm pe penitent în restaurarea sănătăţii lui
acest lucru e valabil în primul rând pentru msuş1 părintele apirituale, adică în eliberarea minţii şi inimii lui de sub
duhovnicesc. Este absolut necesar să aibll şi el propriul său dominaţia patimilor şi a gândurilor. Realităţile ne silesc
bătrân-duhovnic şi cât de încurajator e exemplul .n:'ulto~ tnsă să amintim aici din nou parohia monahală (mănăsti­
clerici din lume care se retrag adeseori în mănăslm'. ma~ rea) care - o spun lară.şi - continuă să aplice metoda dia-
ales la Sfântul Munte, ca să-şi înt!Hnească bătrân1;1l ş1 ~ă ~ gnozei bolii şi vindecării, fireşte atunci când se mişei! în
se mărturisească, înnoindu-şi rezervele lor duhovmceşti. Şi cadrul tradiţiei ortodoxe.
cât de serios e şi ceea ce fac destui clerici che~.ând du~ov­ Aproape regulat duhovnicii parohiei din lume îşi exercită
nici cunoscuţi să-i mărturisească pe memb.rn parobnlor paternitatea duhovnicească epuizându-se în îndemnuri şi
lor şi pe ei înşişi. tn acest caz s-ar put~ vorbi de c~emarea lfaturi morale constând într-un intens efort de nerepetare
unor ,.profesori" de specialitate (de v1~ţă duhovmcca~că) 1 .greşelilor". Pentru cll nu au cunoştinţă de faptul cll pil-
ca să se îngrijească de ne,·oile turmei. Am face desigur eatul şi eliberarea de el nu e o simplă chestiune de voinţă
propunerea ca în fiecare mitropolie să se nume~~ un b~­ I' hotărâre a omului, cum nu stă în voinţa omului să deVină
trân serios şi experimentat care să fie duho~n1c ş1 al mi: campion într-o competiţie, ci este şi o chestiune de pregii-
tropolitului şi al altor clerici. Astfel va reînvta oarec~ ş1 tlre (antrenament) corespunzătoare şi obositoare. Cum ob-
tradiţia ortodoxll care vrea ca episcopia să fie o m.ll.nllstire, rvă foarte just mitropolitul Ierotheos al Navpaktei, .aceşti
episcopul sll fie egumen şi clericii t.ovarăşi de chthe (syn- uhovnici nu au idee de întunecarea minţii care-l conduce
kelliotes) şi împreună monahi cu episcopul. om la furt şi la comiterea oricărui păcat şi n-au nici o

77
idee de modul în care slH ajutăm pe creştin să-şi lumineze eră această practică), potrh~t căreia creştinii trebuie să se
mintea şi s-o conducă la îndumnezeire". De aceea creştinii împărtăşească mai rar şi după o pregătire intensil în peri-
r~mân nevindecaţi, „comit mereu aceleaşi şi aceleaşi păcate, oadele posturilor bisericeşti consacrate. În felul acesta însă
ş1 fie reuşesc să se elibereze de unele patimi trupeşti, dar credinciosul se obişnuieşte în lupta duhovnicească şi con-
mai apoi ajung la autosuficienţă, fiindcă nu ştiu că trebuie ştientizează necesitatea curli\irii duhovniceşti pentru apro-
să.ajungă la luminarea minţii, fie se dezamăgesc şi descu- pierea de dumnezeiasca Împllrtlişanie, care nu se poate
rajează, pentru că rămân nevindecaţi". În mănăstirea tra- limita la mărturisirea formală şi la sfaturile moralizatoare
diţională însă, duhovnicul nu dă sfaturi morale, nici nu im- ale unui duhovnic care nu e isibast, ci moralist
pune interdicţii austere. Face ceea cc face şi medicul bun, Unde anume poate duce aceastll lnstrliinare se vede mai
care nu se limitează la cuvinte. Dă medicamente duho,ni- lntâi din stagnarea în viaţa duhovniceasc!I prezentll la mulţi
ceşti, potrh~te patimii şi mărimii păcatului (post, rugăciu­ credincioşi din lume şi din identificarea creştinismului cu
ne, mătănii de rugăciune, metanii, asceze dubon1iceşti ca ,;aţă .morală" şi legalistă, care de multe ori nu se distinge
antidot la patima abordatli etc.).•Bătrânul", care în mă­ de puritanismul protestant, şi anume cu adaptarea la nişte
năstire poate fi identic cu duhon1icul, dii soluţii practice prescripţii morale şi aplicarea unor reguli. Pe de altă parte,
(reţete) duhovniceşti, iar monahii fac ascultare, îşi sme- ne îndreptăm spre o concepţie superficialii despre plicat şi
resc logica lor şi-şi desfac mintea de sub dominaţia ei. Prin ln paralel spre o abordare puerili! a lui, cum sc poate vedea
rugăciune neîntreruptă şi alte medicamente duhovniceşti
ln Bisericile latine. Cum se ştie, latinii n-au desfiinţat Tai-
îşi curăţll şi pregi!tesc mintea pentru luminarea ei de către nele, dar prin scolasticismul lor le-au alterat cu totul. Aceast!\
harul Duhului Sffmt. alterare într-o practică legalistă formală a primit-o şi Măr­
Se înţelege, prin urmare, de ce c în afara oricărui înţeles turisirea. După ce penitentul se apropie cu .tabela de pă­
al tradiţiei practica dominantă ca mulţi să meargă la duhov- cate" de preotul ascuns într-o gheretă cu grilaj, poţi vedea
nic fără vreo luptă duhovnicească şi să ceară rugăciune, şi un număr de penitenţi îngenunchind in strane şi murmu-
dacă se poate numai rugl\ciw1ea singur1l să-l vindece ma- rând. Am ~Tut odată să aflu şi eu cc spun. Iar răspunsul a
gic pe om. „Pe cel bolnav" îl va mântui „rugăciunea credin- fost: spun tot atâtea .Tatăl nostru" sau „Născl'ltoare de Dum-
ţei" (Jac 5, 15). Ad ică rugăciunea legată de credinţa celui nezeu Fecioară" câte păcate au mărturisit, dupli care se
care se mlirturiseşte. Iar „credinţii" înseamnă fidelitatea lui hnplirtăşesc. Acest lucru (care e un slab ecou ld „canonu-
faţă de metoda ascetico-terapeutică a Bisericii. Fărli această lui") nu e descris aici fireşte cn sl\ ncuzl\m prncticile unei
credinţă, cu tot ceea cc împărtăşeşte în virtutea tainei, ba- grupări religioase străine, ci ca să facem sensibile practici
rul rămâne inactiv şi nu poate sl:I mântuiască. Rugăciunea asemănătoare, chiar dac!\ nu întocmai, ale propriei noastn~
e legată de efortul statornic de vindecare, atât din partea vieţi bisericeşti care confirmă şidenaturarea propriei noas-
duhovnicului, cât şi din partea celui care se mărturiseşte. tre realităţi.
Astfel îşi găseşte o justificare şi „deasa" apropiere de dum- Taina Mlirturisirii oferă importante posibilităţi în exer-
nezeiasca Împllrtllşanie. Cine străbate neîntrerupt această citarea lucrării pastorale a parohiei. Potrivit rânduieli'! şi
luptă este, aşadar, neîncetat vindecat şi primeşte binecu- reglementărilor Tainei păstrate sub numele Sfântului Ioan
vântarea bătrânului lui sll vinll la împllrtlişirea cu Trupul şi Postitorul (PG 88, 1889-1892), dupii rânduiala pregiiti-
Sângele lui Hristos. Nu este deci în afara realismului du- toare se face o scurtă catchcz!I despre importanţa Tainei.
hovnicesc al Ortodoxiei practica care s-a impus în Biserica Când s-a stabilit aceastii rânduialll ea avea un caracter mult
noastră în ultimele secole (şi sunt multe texte care consa- mai esenţial. Credem cli şi astăzi ,.a trebui sA dAm acestui
79
punct o atenţie mai specială. De cele mai multe ori mărtu­ C. Mărturia socială a preotului şi a parohiei
risim oameni care au o ignoranţii deplinii despre Tainil şi
vin la ea din obicei. Sau prin barul lui Dumnezeu se milr- Limitele parohiei nu sunt clar distincte, cum putem ve-
turisesc pentru prima dată şi o cunosc în chip nedesăvâr­ dea de altfel. Parohia nu e separată cu ziduri de netrecut
şit, fllrll sll excludem şi cazurile celor care se mărturisesc de restul societăţii (lumii). Numai parohia monahala are
des dar nu s-au eliberat de diferite preconcepţii, ba chiar posibilitatea să delimiteze într-o oarecare măsură mai clar
superstiţii. Taîna oferii, astfel, şi un prilej de catchezll şi de contactul şi relaţia ei cu lumea, dar şi aceasta poate rămâne
aceea este negreşit mijlocul pastoral fundamental al Bise- doar relativ neafectat!\ de influenţa lumii, din moment ce
ricii. Să ne aducem aminte de discuţiile cu b!ltrânii din nici nu urmăreşte vreodată să se transforme într-un .ghe-
mlin!lstirile athonite şi de importanţa lor pentru viaţa ce- tou", fiindcă nu acesta este scopul Bisericii. Biserica trliieşte
lor care le-au urmărit şi au participat la ele. Mărturisirea şi se mişcă întotdeauna în lume, dar în persoanele credin-
oferă clericilor cele mai nimerite prilejuri ca sli conducă, cioşilor ei se luptll să nu fie „clin !tune", să nu ia forma IW11îi.
orienteze, îndrepte şi preîntâmpine. Fiindcă de regulă Dacă parohia comunică cu lumea, iar membrii ci se miş­
sufletul celui care se mărturiseşte e deschis cuvântului şi că în societatea lumească mai largă, de aici urmează că
sugestiilor lui. viaţa şi acth~tatca ei nu se pot închide în cadrele lăcaşului
Aceasta nu exclude însă şi predici speciale, de exemplu, bisericii, ci trebuie sll se extindă în mod necesar în spaţiul
tn perioada posturilor înainte de Paşti şi de Naşterea Dom- restului societăţii. în Grecia distincţia dintre parohie şi res-
nului sau punerea în circulaţie a unor broşuri speciale etc. tul societăţii nu este limpede, aşa cum se întâmplă în alte
E de prisos însli să spunem că nici o predică sau broşură medii. În Europa, de exemplu, sau în America, cu separa-
nu poate înlocui contactul duhovnic-penitent în momen- ţia dintre Biserică şi stat, există în societate un mare spaţiu
tul Tainei. Aceasta însă presupune fireşte şi timp şi o dis- ni totul amputat de ~~aţa parohiilor creştine, de orice con-
poziţie binevoitoare faţă de sufletul pe care Dumnezeu l-a fesiune ar aparţine, iar statul determină întreaga societate,
încred inţat în mâinile noastre. E mai bine ca preotul să nu modelându-o pe baza s istemului şi a politicii lui. Cum însA
săvârşească Taina decât să o săvârşească defectuos, adică poate să fie aceasta în Grecia unde, potrivit actelor de iden-
în grabă şi cu indiferenţă. în momentul Mărturisirii ,jude- titate, 97% din populaţie sunt creştini ortodocşi, care n-a
cat" nu e numai cel care se mllrturiseşte, ci şi cel caro mărtu­ legiferat (încll) separaţia dintre Biserică şi stat, iar aceiaşi
riseşte. E un moment înfricoşător pentru amundoi. Dintr-o
membri ai Bisericii sunt membri şi ai statului?
mărturisire care se face cu tihnă şi iubire pot să apară mul- în confuzia multiformă a vremurilor noastre se ciocnesc
te lucruri bune. Toţi câţi am fost aşezaţi în această slujire lnsă nllîntrerupt dou!i curente: cel al tradiţiei şi cel al anti·
tradiţiei. Aceasta înseamnă o ciocnire a tuturor ideilor şi
va trebui să ne întrebăm: nu cumva citirea rugliciunii la toţi
Influenţelor venite din strl!inătate cu tradiţia bisericeascll.
credincioşii, în colectiv, sau substituirea Tainei MArturisi-
rii cu Maslul nu slujeşte oare unor scopuri nemi!rturisite? Un număr important de politicieni greci (în principal .d in
O repetlim: e mai bine să nu-l mărturisim pe cineva decât cercul politicienilor şi intelectualilor) susţine astfel scpara-
sli-1 mărturisim nedesăvârşit. Oare chirurgul îşi permite să lia între Biserică şi stat. Scopul e, fireşte, marginalizarea şi
lllăbirea tradiţiei ortodoxe, astfel încât să nu poată influenţa
opereze bolnavul dacă n-are timp şi dispoziţia de a epuiza
mersul societllţii noastre mai largi, limitându-se la zidurile
orice limită a rezistenţei şi perseverenţei pentru vindecarea
bolnavului lui? bisericilor şi la un mic număr - după ei - de cetăţeni care
Insistă să fie „religioşi". Pe de altă parte, din motive de

So 81
armonizare cu spiritul vremurilor şi de evitare a acuzei de Chiar şi creştini care nu ezită să-şi afirme identitatea
înapoiere şi nesincronizare, toate partidele şi gru~llrile po- creştină exprimA teza cil, deşi natura socială a Bisericii, de
litice, chiar şi cele considerate conservatoare, menţin în rea- corp, nu poate fi pusă la îndoială, clericul este aşe1.at .în
litate o atitudine contrară tradiţiei religioase, în oonfonni- lume", dar nu poate fi .din lwne•, ceea ce după ei se întâm-
tate cu cea a celor care se autoproclamă progresişti şi liberali. plă prin asumarea de elitre el a unor activitllţi şi responsa-
Foarte importantă şi serioasă este, prin urmare, între- bilităţi sociale care în final nu numai că nu contribuie la
barea: unde se poate desfăşura mărturia socialii a clericului lncreştinarea lumii, ci mai degrabă la o şi mai mare înde-
şi parohiei? Va deveni parohia - şi în Grecia ortodoxă - o părtare de adevărul Evangheliei. Fireşte, nu se suflă nici cel
societate închisă, cum a fost în ţările zise socialiste? Poate mai mic cuvânt despre „monofiziţii" care văd viaţa parohiei
ea să articuleze un cuvânt despre starea şi mersul restului ca un spiritualism pur, adică drept o chestiune spirituală
societăţii? Va renunţa oare la orice efort de influenţare a ei fără cea mai micll extensiune socială.
din prisma tradiţiei sau există speranţa cil acele 97% de Punctul de vedere cel mai larg răspândit este cel care
acto de identitate să se dovedeascll la un moment, cu harul consideră drept mai consecventă cu caracterul duhovnicesc
lui Dunme7,cu, 97% de cetăţeni ortodocşi greci care vor să al Bisericii limitarea clericului la diaconia liturgică şi du-
rilmânl! continuatori fideli ai tradiţiei lor? hovnicească, făr!I nici cea mai mică extensiune în activităţi
întrucât parohia este o adunare în j1:11"11 lui Hrisws, d~r sociale - şi mai ales extraspirituale - pentru ansamblul mai
centrul ei vilzut este clericul-parohul ei, vom cerceta posi- larg al societăţii. Se întreabă mai ales: nu cumva . avântul
bilităţile unei prezenţe sociale a Bisericii în persoana cleri- activităţii sociale" din unele mitropolii sau parohii se dato-
cului a păstorului, dat fiind desigur faptul cil ci este (cel rează .neputinţei realizării unei lucrări efectiv duhovniceşti
puţi~ deductiv) purtătorul prin excelenţă al tradiţiei._iar ti bisericeşti"?
prezenţa lui întrupează mărturia întregii plerome ecleziale Aceleaşi rezistente \~n şi dintr-o altă direcţie. Dezvoltarea
locale, care aparţine parohiei, dar cea mai mare P~~e a •i în .Răsăritul nostru" a statului social-umanist, a cllrui
vieţii şi acthităţii lui se desf'aşoară în afara Ulcaşulu.1 bise- structură, finalitate şi activitate se rezumă la efortul de
ricii şi liturghiei lui. distribuire mai echitabilă a bunurilor materiale şi la dez-
voltarea unei strategii sociale multidimensionale (legisla-
ţia muncii, acorduri, politică socială şi de asigurare), pune
1. Punerea problemei automat limite asumării unei preocupări sociale din partea
clerului, atât în spaţiul microsocial (microdiaconia), cât şi
Pre1.enţa clericului în spaţiul societăţii noastre în sensul ln spaţiul macrosocial (macrodiaconia).
amestecului său în problemele mediului social nu mai poate Statul (.creştin" sau nu) se considerli singura forţă de
fi consideratll în epoca noastră, ca în epocile mai vechi, cioeziune şi singura unitate atotcuprinzătoare care mono-
drept ceva de la sine înţeles. Atât în interiorul Bisericii, cât polizează întreaga preocupare şi activitate socială. Stutul
şi în spaţiul social mai larg, se ridică puternice rezistenţe contemporan se consideră autosuficient şi absolut apt să
faţă de deZ\'Oltarea unei activităţi sociale - în sensul con- corespundil acestui scop, iar în Biserică, atât întregul, cât
temporan al tennenului - din partea clericilor şi a paro~i­ fi în manifestllrile ei în parte, vede o instituţie limitată la
ilor. Aceasta mseamnă însă în acelaşi timp o negare a extin- Interesul pentru viaţa \~itoare şi la scopuri pur imateriale
derii duhului şi cugetului parohiei ca sinaxll bisericească în fi metafizice pentru acei cetăţeni care continuă să se mani-
spaţiul realităţii sociale. feste ,,religios". Dac!\ Biserica are unele competenţe şi în
82
realităţile .timpului de acum", acestea nu pot fi altele de- eurile „iluministe" ale societăţii noastre. „Te iubesc, plirin-
cât acele pe care statul i le cedează, fireşte în sen~ciul său tele meu, şi te admir pentru cultura ta - spunea recent la
propriul, fiindcă spiritul statului orientat socialist este .so- un congres ştiinţific un marxist conştiincios unui cleric
cializarea" şi a instituţiilor bisericeşti care din întâmplare participant - dar de ce te-ai dus şi te-ai făcut părinte?"
mai funcţionează. Acest spirit anticlerical - datorat adeseori fireşte şi pro-
în această împletire de obiecţii faţă de activitatea socialii priilor noastre nedeslivârşiri şi insuficienţe - se extinde
a Bisericii, limitarea clerului la .satisfacerea nevoilor reli- atât pe cât avansează tendinţa progresistă de europenizare
gioase" conduce la concepţii şi mai îndrămeţe .•Ce nevoie şi laicizare a spaţiului social.
mai c de Biserică?" se întreba un articol incendiar al unui
periodic socialist german. Ce nevoie e de fapt de Biserică
dacă întreaga operă socială o preia statul „social"? Desigur, 2. Afirmarea istorică
ar ticolul are ca ţintă „Bisericile" creştine din Apus care,
despiritualizate cum sunt, caută recunoaşterea lor în acti- Prezenţa socială a clericilor în societatea greacă nu poate
vitatea şi prezenţa socială. Problema însA ne interesează şi fi însli privită doar pe baza problematicii şi deontologiei
pe noi, fiindcă trebuie să ne aşteptAm şi în spaţiul nostru contemporane, pentru că ea este un fapt istoric şi ţine de
la o astfel de întrebare ca rAspuns la tendinţa care se ob- corpul istoric al elenismului ca ortodoxie greacă. Decurge,
sen•ă şi în mentalitatea noastră bisericească de a justifica de altfel, din însAşi natura diaconiei clerului ortodox şi
în mod unilateral existenţa noastrA prin activitatea socială. aplicările ei istorice. Demonstrarea teologică şi bisericească
Un focar al rezistenţelor îl creeazA însli şi desacralizarea a acestui adevăr este uşoară.
avansată a spaţiului nostru social. Extinderea spiritului Mai întâi, clericul sc situează de la început în societatea
iluminismului care a luat astăzi totul în mână, dar şi a îm- bisericească ca păstor, pfirinte şi slujitor al comunitllţii­
burghezirii, limitează în practică pe cleric şi respinge du· turmei-familiei parohiale, fără să înceteze a fi în acelaşi
hui parohiei, din moment ce spaţiul nostru social .trebuie" timp un misionar (un apostol) al „creaţiei noi", al realităţii
să se modeleze în acord cu restul societăţii europene. Aici noi în Hristos „pânl\ la marginea pământului" (FA i, 8).
trebuie subliniată şi ideea desuetă a unei mari părţi a soci- Activează întotdeauna ca slujitor al comuniunii oamenilor
etăţii despre cler şi, în general, despre duhul bisericesc. La cu Dumnezeu şi întreolaltă. „Căci trebuie să ştii - scrie
aceast!l atitudine contribuie evident şi pl'ovenien\a umilă Sfântul Atanasie cel Mare unui cleric - că înainte de a fi
de l'egulă a clericului, cultura lui adeseori modestii, aspec- fost ins talat, ai trăit pentru tine însuţi, dar odată instalat,
tul lui respingător pentru omul contemporan „lwninat" - trăieşti pentru cei pentru care ai fost instalat" (PG 25, 529).
care aminteşte de .Bizanţ" - , şi ea se exprimi! ca o exclu- fnainte de hirotonie îşi aparţine lui însuşi, dar după aceea
dere din orice noţiune de distincţie şi reuşit!! socială, cu aparţine turmei lui. Sfântul Ioan Gură de Aur îi numeşte
excepţia episcopilor înţeleşi (în mod occidental) ca mem- pc clerici „ambasadori ai lui Dumnezeu pe lângă oameni",
bri ai unei clase superioare, dar iarăşi până la un punct, reluând cuvântul Sfântului Apostol Pavel (PG 62, 324~ cf.
din moment ce tendinţa de limitare a tot ceea ce aminteşte li Co 5, 20). De altfel, înseşi numele păstorilor Bisericii (nu
de Biserică şi de tradiţia bisericească este astăzi foarte pu- cel de preoţi) au un caracter clar social: episcopi, prezbi-
ternică. Chiar şi clericii care au posibilitatea (datorită edu- teri, diaconi, cler [supraveghetori, ambasadori, slujitori,
caţiei şi a altor calităţi) să revendice o distincţie socialii, aleşi prin tragere la sorţi - în limba greacă]. Iar denumi-
dia pricina identităţii lor bisericeşti, sunt respinşi de cer- rea generală şi cca mai înaltă a însărcinărilor cu lucrarea

85

• l t
pastorală în Noul Testament este cea de .diaconi" împreună .Eu vă trimit pe \"Oi în lume" (In 17, 18). Locul clericilor
cu întâiul .Diacon•, Hristos Însuşi (Mt 20, 28). ~te ~n lume, pentru slujirea lumii şi transformarea ei în
În Biserica apostolică nici o problemll a vieţii nu rămâ­ b1se.ncă. M_!I grăbesc_s~ preîntâmpin obiecţia la adresa mo-
nea în afara diaconiei clericilor. Deja Domnul a încredinţat nah1smulu1 O".odoXJe11 care nu „fuge" din !tune pentru că
Apostolilor îndatoriri privitoare la satisfacerea unor nevoi urăşte lumea, c1 pentru ca prin curăţirea şi luminarea lui să
materiale (de exemplu, hrană: Mt 14, i3-21; Mc 6, 30-44; se poată dărui cu adevărat lumii, contribuind la mântuirea ei.
Le 9, 10-17; In 6, 1-14 etc.) şi practica aceasta a continuat Sfll.ntul Apostol Pavel, care în epistolele sale determină
după Cincizecime în comunitatea din Ierusalim extinsă în întreaga ~aţă a credincioşilor, legifereazâ cu pri~re la in-
continuare la noile comunităţi din afara Palestinei. Propri- cestuos (1 Co 5, 3- 5) şi la diverse alte probleme sociale
etatea comunii a bunurilor specifică primei Biserici, şi care (1;:o 7) şi impune principi.i soc~ale cu semnificaţie .politi-
poate fi privită ca o măsură pur .politic!l" - în sensul pri- că _ca, de exemplu, acel prmc1pm revoluţionar pe care l-au
mordial al tennenului, ca reglementare a unor probleme şi coprnt deformându-l textele socialiste: „Dacă cineva nu vrea
nevoi sociale - era sub supravegherea directă a Apostoli- să lucre.ie (nu: cel care nu lucrează] nici s!I nu mănânce"
lor. Astfel, slujirea Cuvântului şi a Tainelor (o lucrare spi- (2 Tes 3, 10). Caută să solu\ioncze şi diferitele chestiuni
rituală) şi slujirea meselor (o lucrare materială ţinând de civile ale creştinilor în comunitate (1 Co 6 1) şi nu în tri-
'iaţă) se împleteau în sânul primelor comunităţi, aceasta
bunalele lumii. ' '
continuându-se şi după alegerea celor „şapte", deosebiţi în '.'-ceeaş~. trad!ţi~ o vor continua apostolii de după Apos-
practică din raţiuni pur practice. Cuvântul apostolic: „Nu t~l~'. Sfinţii ~ări?ţi, ca purtători şi expresii ale aceleiaşi tra-
este potri,~t ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu şi să ~1ţ11 apostolice tn epoca lor. Sfinţii Părinţi din toate veacu-
slujim la mese" (l•:A 6, 2) - avansat de obicei drept argu- nle, at~t ~.in parohia din lume, cât şi din cea monahală, au
ment de bază pentru îndepărtarea clericilor de la preocupă­ :ost p~1~nn în abordarea problemelor sociale, cum se \'cde
rile sociale - nu numai că nu înseamnă indiferenţa Apos- m activitatea lor, fără să se lase împiedicaţi în aceasta de
tolilor faţă de această latură a vieţii, ci arată din contră o preluarea (în secolul IV) grijii pentru \~aţa socio-politică
conştientizare tn Duhul Sfânt a importanţei ei, astfel încât de către statul încrcştinat şi ~ nici o ezitare cli în acest
sll fie aleşi pentru aceasta prin purtarea de grijă a Aposto· mod ar dc~a câtuşi de puţin de la misiunea lor care este
lilor înşişi, care le-au cedat o parte a propriei lor jurisdic- ~upă cum s-a a.ccen.tuat mai sus, vindecarea ini:Oiior copi~
\ii, avându-i pe ei de partea lor drept colaboratori a i lor rlo_r lor d~1ovmceştJ. D~r onr~ nu tocmai însllşi vindecarea
(„slujitori" ai poporului lui Dumnezeu şi nu ai lor). ex1stenţc1 umane cere ş1 soluţionarea în Hristos 11 nevoilor
Mai târziu, diaconia aceasta va fi încredinţată prewite- de ~aţă şi socia!e ~e pleromei credincioşilor?
rilor, pe care Sflintul Ioan Gură de Aur îi considerll .epis- c:n ~ă nu ne mtmdem în analize istorice mai ample, să
ne hm1tăm la exemplul Sfântului Ioan Gură de Aur nu nu-
copi", în sensul bisericesc originar al termenului, când ter- . . ... '
~m .ca episcop m. Constantinopol, ci .şi ca prez~itcr în {\n·
menii episcopi-prezbiteri alternau. Iar acest lucru va fi
recunoscut sinodal şi ecumenic prin canonul 16 al Sinodului t:tohia. Vom s_tărui a~up~a.~mor cazun de depăşU"e a operei
Trullan (692). De altfel diaconia celor „şapte" s-a păstrat în P~ filantrop1cc a B1Ser1cu, Foarte puţin se ştie că atunci
dw1inezeiasca Euharistie, centr ul absolut al '~eţii Bisericii. c~n~ ~rmnta im~erială se îndrepta împotriva poporului An-
O importanţă specială pentru problema noastră o au cu- t1oh1_e1 (în .ches~un-~_st~tuilor), a strâns clerul şi a ocupat
vintele lui Hristos către Apostoli: .Eu v-am ales pe voi din cu e1 porţile b1sencn, m care se adunase o mulţime de
lume• (ln 15, 19), care e lămurit de un alt cuvânt al Său: lume, spunând judecătorilor că \"Or intra înăuntru numai

86 87
călcând peste cadavrele lor. În datele de astăzi ce altceva vase sfinte pentru ca Biserica locală să poată răsptmde gri-
este aceasta decât o „rezistenţă organizată împotriva pute- jii faţă de cei demni de compasiune şi împărţirii de ali-
rii"? Condamnând învârtoşarea inimii celor bogaţi, tot el mente'. Instituţiile bisericeşti de utilitate socială erau ade-
va ajunge până acolo încât să j ustifice chiar şi folosirea vărate podoabe ale imperiului în centrele urbane. înainte
înşelăciunii din partea celor înfometaţi, ca o soluţie de ne- de toate păstorii Bisericii au înfiinţat spitale în paralel cu
cesitate: „Nu tremura, omule, nu roşeşti, omule, numindu-l cele pe care le înfiinţase însuşi statul. E o dovadă a conlu-
agresor pentru pâine? ~ar dacă unul ca acesta chiar face o crării dintre Biserică şi stat în spaţiul social, un aspect al
agresiune pentru aceasta, va fi socotit drept, întrucât con- schimburilor mai largi dintre ele, fără vreo tendinţă de
strâns de foame îşi pune o astfel de mască. Şi aceasta clin antagonism.
vina cruzimii noastre. Căci, fiindcă nu suportăm să oferim Chiar şi în mănăstiri erau spitale şi orfelinate adaptate
uşor, sunt siliţi să inventeze mii de maşinaţiuni, ca să con- având drept infirmieri şi dascăli-pedagogi înşişi monahii şi
vingă neomenia noastră şi să ne înmoaie asprimea" (PG 60, monaltiile. Au fost create desigur şi oficii-servicii speciale, cu
535). În puţine cuvinte el aruncă responsabilităţile pentru semnificaţie şi funcţie practică pe atunci şi nu de „simpli"
metodele pe care le foloseau cei înfometaţi asupra durităţii credincioşi, cum întâlnim astăzi. Monalti şi monahii, vă­
celor care au şi nu-i ajută. duve şi diaconiţe au luat asupra lor în instituţiile de mai
Această practică patristică, rod al dogmei de la Chalce- sus o lucrare de supraveghere şi una clidactică având drept
don (Sinodul IV Ecumenic, clin 451) despre „unirea necon- cap al lor pe episcop (cf. canonul 7 al Sinodului de la Sar-
topită şi nedespărţită" a celor două firi ale lui Hristos, s-a dica). Orfelinate, aziluri pentru săraci, case pentru străini
consolidat în civilizaţia romeică-bizantină care a ajuns să etc. sunt titluri care arată slujiri sociale concrete ale cleri-
integreze întreaga viaţă în spaţiul barului şi să înţeleagă cilor şi monahilor în ch~lizaţia romeică-bizantină. Această
societatea ca „trup al lui Hristos", adică Biserică. Dar dia- tradiţie s-a moştenit până astăzi în mănăstirile cu viaţă de
conia socială în civilizaţia romeică eleno-ortodoxă nu se obşte ale Ortodoxiei, care au salvat temeliile existenţei
limita la filantropia-milostenia indh~duală, ci clericii luau noastre. Foarte caracteristic este următorul fapt care arată
asupra lor de bunăvoie şi slujiri speciale în societatea lor. că n-au lipsit în spaţiul social nici ciocnirile cu statul, une-
Continuând tradiţia comunităţii din Ierusalim, creştinii ori antibisericesc sau orientat politeist. Împăratul Iulian
dădeau contribuţii băneşti episcopului, pentru că el îi ştia Apostatul (361-363) îi spune lui Arsakios, preotul idolatru
„pe cei necăjiţi şi dădea fiecăruia după cum era potrivit"'. al Galatiei, să întemeieze instituţii pentru săraci fiindcă
Ajutaţi de prezbiteri, cliaconi şi diaconiţe, episcopii locu- era o ruşine ca nişte creştini să aibl\ de grijă în propriile lui
lui au preluat grija generală şi sistematică fată de cei în instituţii de p!igâni, în timp ce aceştia nu putea să prezil1te
suferinţe, ţinând desigur şi registre ale săracilor din cir- instituţii asemănătoare··. Va trebui să se dea atenţie acestui
cumscripţia lor. Era vorba deci de o p1·eocupare socială caz, fiindcă el arată când anume începe exact conflictul în-
organizată, şi nu de o abordare de la caz la caz a nefericirii tre Biserică şi stat: când acesta din u11nă, în persoana gu-
umane, cum se înţelege de regulă astăzi diaconia socială a vernanţilor, leapădă caracterul lui creştin şi neagă credinţa.
Bisericii. Nu erau desigur rare cazurile în care se vindeau Preluarea însă de către clericii din Bizanţ chiar şi a unor
responsabilităţi
pur politice, în cazuri speciale, în ciuda in-
• O mulţime de astfel de mărturii pot fi găsite în vestita operă în
şase volume a profesorului PH. KU!<ULIS, Byzantinon bios kai po/itis· . KUJ<U1JS, op. cit„ p. 84-91.
mos [Viaţa şi civilizaţie bi7.antinilor], voi. 11/i, p. 65-68. " Kl!KUl.ls, op.cit„ p. 128 sq.

I
88
tcrdicţiei pTh~toare la aceasta a sfintelor canoane, acredi: acestei conştiinţe a necesităţii prezenţei clerului în arena
tează faptul că prezenţa socială a clerului ~tinge. atunci social-politici\ în momentele de criz.ă 11le neamului. În tot
punctul extrem. Am spus însă că erau cazuri speciale, de decm·sul istoriei noastre, Biserica conducătoare a neamu-
criză, şi nu o practică permunentă, încât sll ~u se încalce lui (etnarhă) cu întreaga activitate socio-politică a ei nici
canoanele Bisericii. Episcopii au fost chemaţi adeseo.r~ să n-a restabilit pur şi simplu un principiu instituţional, o
asume poziţii şi slujiri în stat cu coi:npetenţe pur politice. structură de putere deficitară, nici n-a satisfăcut tendinţe
Cauza nu era iubirea de slavă a clencilor, flirl ca ca să fie şi 'vise teocratice. A constituit o expresie a necesitllţii şi a
exclusă până la un punct, ci. în pri~cipal înc~ederea cu care voinţei poporului romeu [bizantin] care vrea clericul (ca
i-a învestit poporul pentru imparţ1ahtatea ~1 dreptate~ ~or. părinte duhovnicesc) aproape de întreg spectrul vieţii, în-
Dar această sluj ire a clericilor era consfinţitll pnn le!9 im- conjun1ndu-l de multe ori cu o încredere ncm!lrginită cu care
periale speciale·. în Bizanţ, clerul în ansamblul Im ave~ i-a încoajurat arareori în istorie pe conducătorii politici.
rlispunderea pentru sectoare ale. so~i.etă\ii. acoperi~~ astă~
de ministerele educaţiei, comurucaţnlor şi slnătăţn publi-
3. Spaţiul diaconiei
ce fiindcă aceste îndatoriri erau considerate în acord cu
ndtura misiunii lor, şi nu în afara acesteia. . Dar în ce societate greacl\ e chemat să-şi desfăşoare mi-
Astfel, s-a pregătit terenul pentru slujirea ctnarh~că s~u siunea clericul? Cred că va trebui să distingem trei cercuri
de conducere a neamului de către cler (et~narchu~) dm succesive, în care se poate împarţi societatea noastră con-
timpul ocupaţiei nu numai otom~e, dar şi a franctlor în temporanii pe criteriul relaţiei cu viaţa parohială.
apus şi a arabilor în răslrit. Ocupa~~ a flicut cunoscut ~Ie­ Diaconia clericilor noştri pri,·eşte, indiscutabil, în primul
rul drept simbol naţional. l~ conş1;1mţa ~reacă a domi.na~ rând parohia lor, celula realităţii ecleziale. !n parohie clc-
imaginea cloricului erou nati~na~_şi martir ~I neamulw, şi ricttl c chemat să se lupte să realizeze social şi politic, în
pe drept cuvânt, fiindcă sucnficnle cl~i;tJw _pentru neam orice timp, „aici şi acum", etosul liturgic al sinaxei şi al
sunt incalculabile. Clerul nostru era urui istonc cu po~rul: comuniunii euharistice. tn urbanizarea galopantă a epocii
N-a existat niciodată o prllpastie serioasA între elene ş1 noastre parohia este chemată să reuşească depăşirea exis-
;noriaşii lui", mărturiseşte istoricu~ Steve~ Runciman. Nu- tenţei impersonale masificate determina le juridic şi sll re-
mai etatismul şi laicismul bavarezilor a im~ll;S _în~epă".a: gllsească spiritualitatea şi plenitudinea ci socială în „viaţa
rea clerului din spaţiul social pentru ca pohttcicm str!lm~ adevărat~" a dezvoltării în Hristos a relaţiilor interperso-
îndeobşte de tradiţie s!I preia linia. poli~icii şi. a cursulw nale. Organizarea parohiei după modele apostolice şi pa-
naţional în baza unor sisteme verute ~m s~răinătate, pe tristice presupune şi astăzi apostoli şi pllrinţi care să aeti-
care le-au adus din ţările în care au studiat şi pc care le·au \-eze cu aceeaşi luminare a Duhului smnt, dar şi cu aceeaşi
impus cu consecinţe fireşte în via~a ~eamului_ nostru. ~ oonştiinţă bisericească. Parohia însă este constituitll efectiv
din Grecia contemporană al arl11episcopulu1 Damaskinos din mădularele vii şi unite nemijlocit cu funcţionarea ei; şi
(Papaodreou) ca regent (1944) nu este decât un ecou al pc care clericul e dator să le adune aşa cum „cloşca adunll
puii ei" (Mt 23, 37), pentru ca parohia să fie un organism
·Pentru exemple. a se >'edea P. CH. DEMttP.Ol'OuLOS,_He kot.o viu cu mişcare şi viaţă şi sA poată deveni ferment spiritual
Christon lcoi11e Politeia - He peri Politeias orthodoxos d1~oskal1a fi pentru spaţiul social mai larg.
[Noua cetăţenie potrMt lui Hristos - Învăţătura ortodoxa despre Un rod însă al epocii noastre secularizate e un cerc mai
cetăţenie), Atena, i979, p.
84 sq. larg alcătuit din „mii" de creştini slab legaţi de centrul eu-
90 91
haristic şi păstorul sinaxei parohiale. În slujirea pastorală noastrll constituie o provocare permanentă pentru un cleric-
a parohiei aceşti creştini au semnificaţia .oii pierdute" con- pastor care vede parohia lui drept .sămânţa• (Mc 4, 26 sq),
stituind acea parte a trupului bisericesc care - dezorientat!l grăuntele de muştar (Mc 4, 30 sq) sau .drojdia" care tre-
din tradiţia lui - e influenţată mai mult de centre extrapa- buie sli se întindă ca să dospească întreaga frămtlntlltură
rohiale şi care de aceea nu poate tr!\i sau exprima autentic întreaga societate umană (l Co 5, 6). '
etosul bisericesc parohial. Sunt creştinii marilor s!\rbAtori
şi ai adunărilor ocazionale (de exemplu, de la nunţi şi bo-
tezuri) care atunci când vin să se împărtăşească în Joia 4. Extensiunea diaconiei
Mare se disting imediat prin neliniştea lor de a se împ!lr-
tăşi cât mai repede posibil ca să fugii de biserică. Sunt Extensiunea prezenţei sociale a clericului e determinată
ereştinii care se mulţumesc să audă „Hristos a inviat" tn geografic de cuvântul lui Hristos: .Predicaţi Evanghelia Ia
afara bisericii şi nu ştiu ce are loc în biserică după slujba toatli creaţia" (Mc i6, 16). „Evanghelie" înseamnii. mântuire
Învierii. într-un nou mod de existenţii, „creaţia nouă", realitatea
Există însă un cerc şi mai larg. E „lumea", în sensul evan- nou!I în. 1lris~os. Diaconia noastră e determinată tematic şi
ghelic al termenului (In 5, i9), pe care n-o constituie numai de Molrtvelmc care aratli că diaconia clericului e legată de
necredincioşii şi ateii, ci şi creştinii doar botezaţi, morţi într«;ll spectrul vieţii (de z.i cu zi): de lucrările publice şi
spiritual. Ei îşi modelează viaţa prin acomodarea absolut!!. particulare, de problemele duhovniceşti şi sociale indivi-
la spiritul lumesc şi sunt indiferenţi de parohia-bisericii, dual~ şi colective, de întreprinderea particular!\ şi de viaţa
dacă nu chiar o combat deja. poh~1cA, de învăţământ, de societate, de viaţa ruralii, de
Fapt însă e că, în special în societatea greacă, nu pot fabricll etc. Nici un pliu al vieţii sociale nu e !lisat din
exista graniţe clar demarcate între aceste trei cercuri. Aceas- principiu, în afara grijii sfinţitoare şi pastorale a Biserlcii.
ta se datorează întrepătrunderii straturilor sociale în spa• . ~u exi~tă, prin urmare, în Ortodoxie loc pentru diferen-
ţiul nostru social şi pătrunderii tradiţiei la toate nh·elurile pe~ duahste (monofizite sau nestoriene). Spaţiul pe care
vieţii noastre, astfel încât de multe ori tn mod inconştient clencul e chemat s!l-1 binecuvânteze şi sfinţească în Hris-
elemente ale tradiţiei ies la suprafaţll tn denatur!lri încă şi tos acesta trebuie să-l vadii şi ca spaţiu al preocupării lui
mai puternice. Existll, prin urmare, o întrepătrundere re- pastorale. Nici o problem!I umnn!I nu poate rămâne în afara
ciprncă a celor trei cercuri între ele, care se îndreaptă însă interesului lui, şi nici o dilemA de tipul: spirit sau materie,
în principal dinspre periferia secularizată spre centru - nu poate uvca loc în misiunea lui. O astfel de dilcmll poate
parohia. s!l-1 p~pe pe omul autonomizat şi deficitar, nu pe omul
Dar întrucât în Ortodoxie lumea nu e considerată o total ş1 integral în Hristos. Omul întreg şi întreaga societate
.masă a pier7.aniei" (esbatt>logic aşteptllm transformarea sunt în interesul clericului, fiindcă omul întrege chemat să
cosmosului în biserică), din cauza însă a coexistenţei şi fie sfinţit în harul dumnezeiesc necreat.
osmozei creştinilor cu căldiceii şi necredincioşii chiar şi ln Ne grăbim, desigur, să spunem că aceasta nu însea~nă
familiile lor sau din cauza invaziei spiritului lumesc în îns!lşi că clericul însuşi va prelua ca sll soluţioneze toate nceste
viaţa credincioşilor, spaţiul dezvoltilrii lucr!lrii pastorale pro~leme. Ceea ce vrem sl! subliniem e că el nu poate fi
nu poate fi delimitat în sensul ctanşeiiării lui. Graniţele indiferent faţă de acestea şi faţll de soluţionarea lor. Când
geografice ale parohiei determinate juridic, adicll întreg clericul respinge societatea - şi indiferenţa este echivalentă .
mediul ei social, este şi spaţiul misiunii noastre. Lumea cu respingerea - şi se limiteazll pur şi simplu s-o con-

92 93
damne, atunci şi societatea îl respinge pe cleric. În acest P.rotecţia I~, funcţ~onarea vieţii publice şi a educaţiei,
punct trebuie să căutăm o parte a cauzelor antireligiozităţii siguranţa ŞI mtegrahtatea naţională, primejdiile naţionale
şi antieclezialitl\ţii epocii noastre. e~ca ~ocială. Această extensiune nu înseamnă, cum am sp~
ş1 mai sus, profanarea diaconiei, ci realiuu:ea ei. Căutările
:emenilor noştri, .chiar dacă nu sunt colorate creştin, nu
5. Fiinţa diaconiei mcetcază adeseon să ascundă o teologie foarte profundă.
Căutând în spaţiul societllţii dreptate şi pace, omul cautil
În ce constă însă oferta adusă de cleric societăţii? E o în- inconştient pe Acela care este Dreptatea şi Pacea întrupatll
trebare realmente dificil!\. O ofertă e determinată în prin- (Ef 2, i4) . Poate Hristos e căutat într-o direcţie greşită,
cipiu de cererea existentă. Provocările şi chemările pe care clericului însă îi revino s~ indice mersul corect al căut!!rii.
le primeşte clericul trebuie sli stabilească şi frecvenţa ames- . N-a fost aceasta oare şi metoda misionară a apostolilor?
tecului său în problemele societăţii. ~ nota aici o experi- Şi Apostolul Pavel vorbea atenienilor de un ~Dumnezeu
enţă personalii. La începutul slujirii mele preoţeşti, într-un necunoscut" pe care-l caută, ca să-i îndrume după aceea spre
entuziasm nu întotdeauna întemeiat, aveam o nelinişte ~nezeul adevărat înviat, spre Hristos (FA i7). Punctul
permanentă să caut problemele care cer o solu\ionare. Mai lw de plecare era îns!l cllutarea concret!\ a lumii. El nu se
târziu am înţeles, cu harul lui Dumnezeu, când anume tri- preocupa de probleme inexistente, nici n-a creat sau stabilit
mite Dumnezeu aceste cazuri, fără să fie nevoie sA le cău­ el problemele. Acel~i lucru e Yalabil şi în cazul „bunului
tăm singuri. Singurul lucru de care e nevoie e rugăciunea samaritean• (Le io, 30 sq), pe care întreaga exegeză patris-
să putem corespunde necesitl\ţilor pe care Dumnezeu le tică îl identifică cu Hristos. Acesta a plecat de la rănile­
ridică în faţa noastră. plăgilc concrete, ca s!l îndrume spre han-Biserică. Acest
Prezenţa socială a clericului o stabileşte în primul rând ter~cn este foarte potrivit pentru Biserica-Parohie, pentru
omul contemporan cu problemele lui. De aici trebuie să ~ ş1 aceasta este un „han" (pan-dochcio, în limba greacă
pornească clericul ca să se poatli apropia de el corect, sta- mseamnA în<:Apere pentru toţr), fiindcă ea îi primeşte pe
bilind exigenţele lui evanghelice. Pentru că singurul lucru toţi, nu respmge pc nimeni, nu este indiferentă fată de
fundamental pe care clericul e dator în orice caz să-l ofere problemele nimănui.
e Hristos ca Adevăr universal şi integral. Aceasta e de altfel Mai concret, oferta clericului se mişeli aproximativ în
şi mântuirea: trecerea de la înşelare şi iluzie la adevăr şi urm!ltorul cadru:
iubire. Spre acest adevllr trebuie să călăuzească clericul lu- Este mai întâi a) o diaconie a adeudl"ului. Dacă „foccm
mea. Aceastli mântuire o oferli pretutindeni şi întotdeauna adevărul în iubire" (Ef 4, 15), atunci îns.lşi p~en\a noastrl\
ca slujitor al lui Hristos. Când oferta lui se face în Hristos, va fi o ml\rturie vie a adevărului: .Câ\i sunt ai lui Hristos
ea se exprimă ca iubire fără limite faţă de toţi şi de toate, câ)i şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi poftei~
potrivit desigur cu harul şi luminarea de care dispune. lUI" (Ca 5, 24) constituie o mărturie vie a lui Hristos în
Drama multor clerici începe din momentul în care luptă lume. Mărturia ace11sta poate si\ in şi uspccte concrete:
fără luminare să facă singuri ceea ce poate să facă numai poate s!\ devină o mărturie profetică ca protest împotriva
în harul Duhului Sîant. nedreptăţii, a demonizării lumii şi a structurilor ei (ca, de
In universalitatea iubirii, diaconia noastrl\ îmbrăţişeazll exemplu, cuvântul Înainte-mergătorului Ioan către Irod:
toate nevoile umane: dreptatea socială, respectul demnită­ .Nu-ţi e îngllduit"). Şi tn paralel o promo,·are a mesajului
ţii umane şi al calitllţii vieţii, respectul mediului natural şi mântuitor al Bisericii pentru lume şi societatea ei.

94 95
De multe ori clericul ajunge pe punctul s!i creadă, din slujitori ai lor. Oferta noastrli nu se poate exprima ca o gu-
cauza goliciunii sale spirituale, că Biserica nu p0ate să dea vernare, nici ca o combatere şi critică a tuturor, pentru el!
ceva lumii şi să fie ea lumea nouă care trliieşte .în adeviir" astfel şi credinţa noastrli se transformă într-o ideologie ome-
(1 In 5, 20), lumea adevărată. Aici însă se iveşte şi necesi- nească paralelii cu celelalte. Clericii împărtăşesc un Duh, îl
tatea veridicitilţii propriei noastre existenţe. Nu poate să împărtăşesc pe Hristos. De aceea, de multe ori diaconia nu
influenţeze corespunzător clericul care nu-şi plistrea1.il sim- are altă posibilitate decât numai rugăciunea. Ceea ce nu
plitatea şi firescul. Ce înţeleg prin aceasta? Îmi vine în putem sil facem noi slH încredinţăm lui Dumnezeu. Cleri-
minte Apostolul Pavel care, deşi avea orice motiv de înăl­ cu\ care săvârşeşte zilnic dumnezeiasca Liturghie pentru
ţare şi laudă din pricina experienţelor lui extatice, n-a voit pacea parohiei lui şi a întregii lumi oferă o diaconie sociali\
în nici un fel să creeie pseudo-impresii în jurul lui şi s!I se mai impo1tantă, fireşte dacă oferta lui nu se limitează la
înfl\ţişczc cu „dumnezeu" în ochii altora, ci s-u strMuit să cult, din moment ce Dumne?.eu îi dă posibilitatea să facă
păzeascll nemijlocirea wmi tată în relaţie cu cei ai sili. De ceva mai mult, să extindă adică liturghia lui în afara :ciclu-
aceea şi spune: „Mii feresc ca nu cumva cineva sll mll soco- rilor bisericii. La fel şi monahul care cu mătăniile lui luptă
tească mai presus de ceea ce vede şi aude despre mine" necontenit cu diavolul şi îi neutralizează metodele, face o
(2 Co 12, 6). Nu vrea să fie considerat mai mult dedlt era op~ră social? tot atât de mare cât va putea să facă rwoluţia
în realitate (FA 14, 14). Aceasta nu se face însll ilirii smere- socială. Clencul nu poate, prin urmare, să spună nicioclatli:
nie şi o profundil cunoaştere de sine, adicil nu fllrli har. .ce pot sll fac eu, un umil preot?" chiar şi atunci când
Orice tendinţil de autoexaltare taie toate firele comuniunii aceasta nu emanll dintr-o tendinţă ascunsă de eschivare.
cu cei din jurul nostru şi face cu neputinţă orice conlucrare Nu poate să schimbe lumea, dar are harul lui Dumnezeu
cu ei. Dacă de obicei conducătorii lumeşti îşi bazează suc· de a transfigura în Hristos micul spaţiu în care poate să
cesul pe o impunere, clericul ca părinte e primit prin dra- schimbe o mică parte a lumii. Poate în ultimă analizli sli-L
gostea şi lacrimile lui. De aceea, orice .despotism" face în ofere lumii pe Acela Care poate să transfigureze lumea, din
cele din urmă de râs clericul şi·l dezbracă în ochii altora. moment cc .a biruit lumea" (!11 i6, 23).
Se tntâmplli exact contrariul a ceea ce se urmăreşte! Este, în fine, c) o diaconie a judecăţii. Prezenţa adevlira-
Este apoi: b) o diaconie a iubirii la toate nivelurile soci· tului cleric în lw·ne este în acelaşi timp şi o judecat!\ a lu-
etăţii. De la filantropie şi întemeierea unor instituţii de uti· mii. Adevărul nostru e cel cure judecă lumea şi mântuicştc
litate comun!\ (sll ne amintim de vasiliada Sfîlntului Vasile lumea. Judecă lumea CllrC se sinucide şi autodistruge pier-
cel Mare) pânll la propuneri de natură juridic!\ şi economicll zând viaţa adcvlirată. O criticl! însă într-un mod diferit de
ca, de exemplu, înfiinţarea unor şcoli agricole, cooperative cel în care o criticll judecătorii lumii. O critică cu durerea,
etc. în acest mod Biserica îl .asumă" pe om ca întreg şi tn cu lacrimile şi cu jertfa lui pentru lume. Prezenţa unui cle-
ep0ca industrială actuală, aşa cum a acceptat mai înainte ric smerit şi luminat într-o parohie este un reproş perma-
şi omul rural cu întreaga lui viatli (a se vedea rugăciunile la
nent pentru popor şi conducătorii lui. Aşa cum observi!
diferite situaţii din Molitvelnic). Sfântul Isidor Pelusiotul: .Dumnezeu aprinde preotul ca o
Diaconia clericului se transformă într-o diaconie a iubirii făclie, ca văzând poporul razele acestui sfeşnic viu sli se
când n-are nici un caracter de putere, nici nu serveşte unor îndrepte spre el" (PG 88, 32). Sfântul Părinte vede preotul
oportunitl!ţi proprii. Şi aici se accentueazli deosebirea din-
fn societate ca pe o lumină care luminează calea celorlalţi.
tre păstorul bun şi cel rău (2 Co 1, 22; Mc 10, 42 ş.a.). Nu E .o făclie în sfeşnic" (Mt 5, is).
suntem stl\pâni ai vieţii celor din jurul nostru, ci numai
96 97
6. Culmea sacrificiului lată de .ce în istoria noastră Biserica şi Neamul/Naţiunea
au .fost atat de .str~ns legate. Fiecare neam se înţelege ca o
În acest context e oportun să facem o referire de an- unitate a acclwaş1 trup, a trupului lui Hristos, Biserica. Şi
samblu şi la dăruirea naţională a clerului grec, adid la trupul se bucurii împreună şi suferă împreună cu miidula-
rolul naţional al clericilor noştri, care constituie o parte a rele lui (1 Co 12, 26.). Se înţelege astfel de ce clerul nostru
milrturiei şi prezenţei lor sociale. e întotdea~na p~rtătorul de drapel al luptelor noastre de
Participarea clericilor la luptele naţionale nu e, fireşte, ehberare ş1, mai ales, Iliră să fie invitat, făcând liber şi
motivul principal al prezenţei lor în societate. E o datorie spontan această alegere. De altfel, şi în timp de pace rolul
istorică sfânt!\, dar mai degrabă efemeră, pcntn1 că nu ori· clerului e î~ esenţă unul eliberator. O luptă pentru demni-
zontalizarea, ci dimensiunea vcrticall'I constituie chemarea tat~a în l~n.s!os a.omu lui, adică pentru eliberarea clin lcg!l-
Bisericii în istoric, mersul spre cele de sus, .sus să avem hmle robie~ 1nte~oare, de păcat şi de apostazia exterioară,
inimile". Niciodată Biserica nu poate fi considerntă o insti- de răul social. Pl'ln urmare, când rămân neatinse de orice
tu ţie soci al -convenţională a vieţii naţionale, având dl'ept otravli a ra~.is.mului-naţionalismului, dar şi a partitismului,
scop exclusiv să salveze şi să servească dimensiunea istori- luptele clenctlor pentru neam nu înseamnă în general în-
că, consumllndu-se unilateral şi exclusiv în apllrareu „tim- călcare a m isiunii lor spirituale şi o preocupare neîngăduită
pului de acum" şi absolutizând prezentul în dauna bunuri- d~ cele pământeşti sau o absorbire a lor de către acestea.
lor '~itoare. Totuşi, clericul ortodox, şi îndeosebi cel grec, a Din contră, ele dovedesc fidelitate faţă de cuvintele Domnu-
fost în fruntea tuturor luptelor de eliberare. De ce? Pentru lui: .Păstorul cel bun îşi pune (jertfeşte) sufletul său pentru
că aceasta decurge din însăşi credinţa noastră despre om oi" (In 10, 12).
şi lume.
Ortodoxia vede libertatea ca pe un climat natural de
dezvoltare şi realizare a persoanei umane. Persoana ex-
7. Posibilităţi de influenţare
primă realitatea comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii şi a
oamenilor între ei. Libertatea, ca dreptul de autodetermi- Mod~l cum poate sli influenţeze clericul astlizi in spaţiul
nare şi autodispuncre a oamenilor, asigurli însăşi posibi- ~c.1.al m-1aratll un exemplu caracteristic din timpul stllpâ-
litatea comuniunii pe treapta autenticităţii şi veridicităţii. rurn ot.om~no cân d olcnismul, luptând să-~i salveze identi-
Libertatea naţională şi social!\ este pentru Ortodoxie o tatea ş1 existenţa, s-a aflat la o răscruce de opţiuni, asem11-
nătoarc celei în caro ne aflăm astăzi cu integrarea noastr!I
noţiune pur religioasă şi bisericeascll, pentru c!I asigură
posibilitatea unităţii oamenilor, ca purtlitori ai aceleiaşi cre- în Uniunea European!\ şi cu încadrarea în alt centru al de-
dinţe, şi a unei dezvoltări comune normale a lor în cadrul
ciziilor pcnt:u co?tinuitatea noastră. E vorba de episcopul
modului de existenţă revelat, al creaţiei noi, al Bisericii. Platamo~ ~1onys1os (l7.63-1794) a cilrui operă esenţială a
f~st„asocu1ţia poclgorerulor. Citind constituţia acestei aso-
Termenii om - patrie - neam - naţiune constituie în lim-
~aţll ved~m c~ ~a se adapă din spiritul tradiţiei ortodoxe
bajul Ortodoxiei o unitate indisociabiUI valorimtil în lumina
ŞI arată clispoz1ţ1a de a orienta modelarea realităţii sociale
libertăţii'.
spre -~reapa ~ea nour. La eventuala obiecţie că Dionysios
era e~1scop ş1 avea o autoritate sporită, vom răspunde că
' A se vedea M. A. StOTOU, He threskeutike axia Ies ethnikes e/eu- autontatea nu o dă demnitatea, ci persoana. Un exemplu e
therias [Valoarea religioasă a libert!iţii naţionale], Atena, 1973. Sfântul Cosma Etolianul, părinte al neamului, smeritul că-

99
Iugăr a cărui activitate confirmă cuvântul Sfântului Ioan şi la sate. Prezenţa preotului în cooperativele de credit nu
Gură de Aur: .E de ajuns un singur om aprins de zel ca să mai este ceva de la sine înţeles şi depinde de dispoziţia tra-
îndrepte tot poporul". Lăsăm aici deoparte mesajul lui so- diţionalistă a preşedintelui societăţii sau a consiliului soci-
cial - o reformulare a întregii tradiţii ortodoxe - ca să etăţii. De aceea, e necesar ca preotul să exploateze şi cea
reamintim practica lui socială radicală. Adică întemeierea mai mică posibilitate oferită, de exemplu, o invitaţie la
şi organizarea de „frăţii", fireşte nu ca iniţiative particu- sfinţire, la manifestllri festive etc. Să nu uităm însă că pre-
lare, ci cu membri ai întregii comunităţi-parohii şi condu- otul poate să influenţeze activ în mod indirect, prin fiii lui
cătorii aleşi de întreaga comunitate (.cu părerea tutu1·or duhovniceşti, care pot să transfere duhul tradiţiei şi în
creştinilor"). Sfântul Cosma a evidenţiat iarăşi parohia ca spaţii în care el nu are posibilitate de acces.
frllţietate. Mai mult, a recomandat creştinilor să nu se adu- Şi aici se dovedeşte absolut necesar ca toţi credincioşii
ne în parohii care nu sunt încorporate în frăţii. Fireşte, el a să participe la orice efort comun în spaţiul social şi la orice
făcut aceasta fiindcă ştia că în acele timpuri grele, cu riscul luptă politică. Nu este o exagerare să spunem că prezenţa
decimării neamului, clar şi pentru identitatea romeilor şi socială mai dinamică a clericului se poate realiza în biroul
continuitatea lor, se impunea strângerea relaţiilor mem- lui sau în scaunul Spovedaniei cu arma epitrahilului, adică
brilor comunităţilor societăţii şi unitatea lor. cu harul lui Dumnezeu şi luminarea lui. Dacă nu sunt pre-
Traducând însă această activitate în epoca noastră se zenţi clericii în momentele cruciale ale societăţii, pot să fie
remarcă iarăşi ceva mult mai important. Parohia, care ră· credincioşii, fiii lui duhovniceşti care vor transmite acolo
mâne o simplă adunare religioasă, de cult, şi care-şi epu- mesajul mântuitor al Bisericii, întrupat în propria lor exis-
izeazA în aceasta întreaga ei activitate, nu-şi îndeplineşte tenţă. Clericul care-şi cunoaşte misiunea şi crede în ea are
întreaga ei misiw1e şi de aceea nu are motiv de existenţă. mult mai multe posibilităţi de ofertll socială decât se poate
Fără unitatea membrilor parohiei în practică, fără o cu- crede la prinla vedere. De altfel, dacă iubeşte lumea cu iu-
noaştere întreolaltă şi o unitate fie şi a celor care se adună birea lui Dumnezeu pentru lWlle, atunci şi puţinele posibi-
necontenit şi, prin urmare, îşi manifestă efectiv voinţa lor lităţi existente vor fi binecuvântate şi înmulţite în chip mi-
de a deveni membri vii ai comw1ităţii parohiale, nu poate nunat, cum s-a întâmplat odinioară în pustiu cu pâinea şi
evita o raţiWle de a fi pentru parohie şi pentru o conştiinţă cu peştele. Adeseori problema nu stă în posibilităţi, ci în
şi viaţa parohială. Astfel se explică, aşadar, de ce astăzi dispoziţia de a da mărturie. Astfel, nu arareori, inspiraţi
arareori parohia se mai identifică în conştiinţa credincioşi­ de o pseudo-evanghelizare, respingem fără discuţie lWllea
lor cu poziţia ei geografică şi arareori credinciosul e văzut practicând un refuz şi o închistare socială, lipsiţi de orice
dezvoltând relaţii parohiale cu parohia în care domiciliai.ă. dispoziţie de mărturie socială. Aceasta nu e însă niciodată
Adeseori el locuieşte într-o parte şi vine la biserică în altă altceva decât o nesocotire a misiunii ca respiraţie a Bisericii.
parte. Şi aceasta fiindcă într-o altă parohie găseşte spiritul E de la sine înţeles însă că amestecul clericului în socie-
social-frăţesc care nu există în parohia lui. E un lucru care tate nu poate lua forma demagogiei. Clericul lucrează cu
n-ar trebui să-i lase indiferenţi pe clerici. Dar să reVenim discreţie şi atenţie, cu smerenie, şi niciodată cu suficienţa
la tema noastră. politicianului sau a atoateştiutorului. Se impune însă să nu
Posibilităţi pentru clericul de azi să influenţeze societa- ezite să stăvilească din răsputeri monopolizarea spaţiului
tea sunt fireşte mai mari la ţară decât în mediul urban în social de forţe care acţionează în vederea decreştinării lui.
care adeseori clericul nu poate să aibă probabil nici o iniţi­ Desigur, modurile de acţiune vor fi în aşa fel încât să evite ·
ativă în sfera deciziilor. Acest lucru se observă astăzi chiar ostilităţile şi conflictele inoportune care expun Biserica

100 101
în ansamblul ei. Aici se încadrează şi luptele din presă şi spiritual. Să lumineie, să-l arate pe Hristos şi să indice în
manifestiirile clericilor la radio şi televiziune. De altfel, H~stos calea pe care ceilalţi, fiecare în cercul (:9mpetenţei
în aceste cazuri problema este dacii exprimă cineva puncte lm, o vor lua, o \'Or deschide şi vor păşi pe ea, călăuzind
de vedere personale sau dă o mărturie bisericcascii, adicii poporul în mersul lui ca un alt Moise. a.i această structurA
sobomiceascii şi adC\'ărată. Ortodoxia în ansamblul ei a putut rămâne departe de pri~
Şi exprimarea pllrcrii clericului are însil deontologia. ei. mejdia papismului (preluarea tuturor competenţelor de
El recomandă, nu se impune. Face apel, nu ordon!\. Slujeş­ către cler, clericocraţie) şi a teocraţiei de tip oriental (mu-
te, nu tuteleazl\. E păstor, nu stăpân. E părinte, nu şef de sulman) rămânând o hristocraţie şi o comunitate în Hristos
partid. Ştie că fără o acceptare liberă sămânţa Bisericii nu cu diviziunea competentelor şi a slujirilor. '
rodeşte. De regul11 nu cuvintele noastre conving, ci harul Desigur, această structură se păstreaiă acolo unde se
pe care ele îl conţin. Nu argwnentele noastre entu~ias­ continuă şi fidelitatea faţă de tradiţie. Ce se întâmplă însll
mea1.A ci exemplele noastre. Acest lucru ne învaţă Hristos în cazurile în care îmburghezirea şi influenţele socialiste -
însuşi; „Pildă v-am dat ca şi voi să faceţi a.şa cum am făcut a~ică occidentali zarea - suprimă echilibrul acestei relaţii
Eu cu voi" (In 13, 14). Hristos predă modelul propriei Sale ş1 subordoneaz!I totul puterii politice Oaicism)? Ab\inerea
slujiri spălarea picioarelor celorlalţi, slujirea .robului•. radicalii a clerului de la câmmirea spaţiului social se im-
FilrA intervenţii ţipătoare, fără excomuniciiri şi înfierări, pune, dupli părerea mea, atunci când sunt valabile cadrele
clericul poate, cu barul lui Dumnezeu, să dc•inA .un în- ortodoxe ale alciituirii sociale, în care clericul nu este pri-
demn tiicut", cum spune despre Sfântul Vasile cel Mare "-at de dreptul evanghelizării (influenţării) societăţii fn care
prietenul silu, Sfântul Grigorie Teologul. De altfel, un mare a fost rânduit ca piistor. Când însă dominil tendinţe care
ajutor poate să-l ofere clericului nu numai prin soluţiona­ ţintesc .d~narea şi d~piritualizarea spaţiului social (prin
rea problemelor, ci şi prin prevenirea lor. Preîntâmpinând educaţie, mJJloaccle de mfonnare în masă etc.) atunci cle-
conflicte şi stingând focul înainte de apariţia lui. De aceea, rul în ansamblul lui, în frunte cu episcopul locului, nu ponte
clericul ca paroh trebuie să trăiască în spaţiul slujirii lui, ca să nu lup~e ca să sal~eze ce se poate salva. C.e fel de mijloace
să se găsească într-o permanentă stare de disponibilitate: vor folost e o chcsttune de studiu şi lămurire. Clericul nu
E un fapt, iarăşi, că acestea nu pot avea succes cu porunci poate să fie indiferent faţă de ceea ce oferl! educaţia în care
si ameninţi.Id, ci cu „multe lacrimi" (a Co 2, 4), „înv!lţilnd e formată generaţia tllnărli, care sau va continua tmdiţia
Înaintea poporului şi prin case" (FA 20, 20). În special tre- naţională sau o va înlocui cu împtumuturi străine, foţ!l de
buie să fie atent ca fiecare intervenţie a lui să unească, iar modul în care se modclcazi\ viaţa socială, în care se hrli-
nu s!I dezbine. Şi nu numai în chestiuni particulare, dar şi neşte spiritual poporul etc. Desigur , în aceste cazuri se
în teme mai generale. Deja Sfântul Cosma Etolianul a oprit manifestA, cred, mult mai limpede nevoia absolută a mlir-
trecerea clericilor în spaţiile altor competenţe, ca ei să turiei noastre sociale ca un rol mai mult de conducere a
rămână, cum iice, nluminoşi ca rarele soarelui". n~ţiunii (etnarhie).. Ameninţarea cuceririi nu e nevoii! sil
Acest lucru îl atestă de altfel şi structura spaţiului social vmă întotdeauna dm afară. Pentru cil e la fel de posibil ca
grec, aşa cum c trăit la sat sau în comunitatea care este ea să se manifeste şi din interior, atunci când în societatea
celula societăţii: preotul (părintele duhovnicesc şi diaco- noastril funcţionează alienant ideologii - indiferent de
nul), preşedintele (conducătorul comunităţii şi staro~i îm- culoarea lor politică. Indiferenţa faţă de un pericol atât
preună cu autoritatea poliţienească) şi dascillul. Clericul a de mare ar echivala cu trădarea nu numai a continuităţii ·
avut întotdeauna misiunea de a prelua rolul unui catalizator noastre istorice, ci în principal a mântuirii ei în Hristos.

102 103
8. Coordonate practice pământeascll, devenind „pentru noi ceea ce nu era", ca noi
să ne împărtăşim de Dumnezeirea Lui. Desigur - trebuie
Mllrturia socialii cere şi premise practice concrete la să spunem şi asta -, cunoaşterea linibii nu se limitează la
care va trebui să ne referim, fie şi numai la cele mai carac- codul lingvistic folosit, oricât de util practic ar fi acesta.
teristice. înţelegem modul de gândire şi acţiune, mentalitatea şi com-
a) Se cere o cunoaştere a problemelor spaţiului social, portamentul omului contemporan, pentru ca el să poată
conştientizarea nevoilor lui reale. Câţi nu avem nici cea conştientiza necesitatea mântuirii în Hristos in problema-
mai micii idee de mersul societăţii noastre şi de factorii tica lui cotidiană. Altceva vom vorbi .unor urechile care nu
(vizibili sau invizibili) care o determinll şi modelearo? Dăm aud", nu pentru că nu vor să audă, ci pentru că nu mai fa-
adeseori impresia că urmărim schimbările mondiale ale ţeleg fiindcă vorbim o limbă neînţeleasă de ei. Acest lucru
epocii noastre ca nişte spectatori prost informaţi, cu desă­ trebuie să-l aibă în vedere în special predicile şi enciclicele
vârşire neputincioşi în a oferi vreun ajutor efectiv. noastre. Ni111ic nu respinge mai energic poporul decât pe
Ca sll corespundă misiunii lui sociale, clciieul trebuie să acela care aratll că vrea să-l ajute, dar nu-i cunoaşte pro-
aib!!. mai întâi o cunoaştere clară a omului contemporan şi blemele lui practice.
a problemelor lui. Trebuie să intuiască noua imagine des- b) Legată de cele de mai sus e şi problema adnptabilit!lţii
pre om care se zămisleşte în sânul neamului nostru şi noastre la condiţiile societăţii noastre, a annonizllrii me-
care provine din amestecul nostru cu Europa şi cu tradiţia todelor noastre, a reînnoirii în general a mărturiei noastre.
ei neortodox.li. Fireşte, cunoaşterea omului se întemeiază Acesta e un spaţiu în care arătiim adeseori un mare imobi-
pe cunoaşterea de sine. CU cât se cunoaşte cine-·a mai mult lism. Tocmai aceasta vrea să preîntâmpine însă cuvântul
pe sine însuşi şi-şi înţelege situaţia prin autointrospecţie, A~stolului: .Tuturor toate m-am făcut, pentru ca în orice
cu atât ii va cunoaşte mai bine şi pe ceilalţi din jurul lui. chip să-i mântuiesc pe unii" (1 Co 9, 22). E vorba de nece-
!osii apropierea autentică de om presupune acceptarea lui sitatea reexpriml!rii tradiţiei, ca o continuare a vieţii tru-
aşa cum este: „Primiţi-vă unii pe alţii precum şi Hristos v-a pului bisericesc, cu mijloacele concrete ale epocii noastre.
primit pc voi" (Rm 15, 7), fiindcă „Hristos a murit pentru Aceasta înseamnă: o reîntrupare a Cuvântului lui Dumne-
noi, pe când eram încă păcătoşi" (Rm 5, 8). Să ne apropiem zeu întrupat „o dată penlrn totdeauna" în trupul istoric con-
de om cu toate rănile lui, ca să-l ajutăm în ,fadecarea lui. cret. Desigur, o astfel de reînnoire o pot reali1.a numui şfin­
Apropierea de semeni cere şi o bunii cunoaştere a lim- ţii, întrucât cu cât purtli.torul tradiţiei e mai autentic cu
bajului omului contemporan şi a mediului lui social. Dacă atât mai potrivitli. va fi şi înnoirea-reexprimarea ci înt:re-
nu putem s~ înţelegem şi să vorbim limba celorlalţi, nici ei prinsă. Purtătorii formali ai tradiţiei sunt călăuziţi de obi·
nu vor putea să ne asculte şi să ne înţeleagă. Astfel însă cei spre tendinţe extreme: fie spre o hipe1·acomodare care
slă~te puterea propovăduirii şi a mărturiei noastre. Pro- sfârşeşte în a lua forma lumii (Rm 22, 2) şi falsificarea tra-
blema noastră - o problemă pur misionară - e cum să-L diţiei, fie spre o negare totală a acomodării ceea ce devine
comunici!m pe Dumnezeu Unul al Părinţilor noştri, pe un conservatorism steril, care nu vede Biserica ca o „mil.n-
Hristos Unul şi neschimbabil omului epocii noastre. Fap- tuire a lumii", ci ca o .mântuire de lume". Acomodarea nu
tul că noi trebuie să învăţăm limba celorlalţi, şi nu ceilalţi poate fi considerată niciodată scop în sine, ci numai un
pe a noastră se vede din însuşi faptul Întrupi!rii lui Dum- miJ1oc de facilitare a evanghelizării societăţii contemporane.
nezeu cuvântul pentru mântuirea noastril. El a purtat tru- c) Unul din cele mai mari pericole ale hiperacomodiirii e
pul nostru şi, întrupându-se, S-a .tradus" în limba noastră ca mărturia noastră socială să conducă la înstrăinare, şi nu
104 105
la încadrarea în viaţa tradiţiei. Apusul contemporan ne oferă dea o soluţie problemelor cotidiene ale celorlalţi. Un rău
aici exemple caracteristice: .clericii-muncitori" (pr€tres· greu de \fodecat e însă atunci când ceea ce oferă clericii ca
ouuriers) care şi-au asumat acest rol ca sli facă misiune soluţie bisericeascii nu e o soluţie bisericească, adicll so-
mai ales între mirenii de la minele de cărbuni se transfor· bornicească şi ade,·ărată. Iar aceasta se întâmplă atunci
mă adesea în .muncitori-clerici". Pastoraţia la femeile de când nu Duhul Sfânt .vorbeşte" primul, când nu vorbim
.moravuri uşoare" duce adeseori la desfigurarea clericilor .precum ne dă Duhul a grăi" (FA 2, 4), ci ne mulţumim cu
din cauza cliderilor morale. Ceva analog e valabil şi în ca· gândirea şi logica noastră, cu creaţiile cugetării noastre în-
zul identificllrii clericului cu grupările politice, ba chiar cu tunecate, Ilirii să considerăm necesară luminarea „Duhului
echipe sportive, şi cu divinizarea ideologiei diferitelor miş· Sfânt". OrtodolCia cunoaşte însă un mod de decizie care s-a
cări politice, ca, de exemplu, a celei pentru pace. în aceste ex-primat în istoric p1in cuvântul Sfintei Scripturi „Părutu-s-a
cazuri, nu arareori clericul se transformă din păstor şi con- Duhului Sfânt şi noul\" (FA 15, 28). Numai în Duhul Sfant
ducător într-un adept „purtat şi condus". Aici iese la su- şi .urmând Sfinţi l or Pllrinţi" (pnevmatofori) putem avea
prafaţli pericolul fundamental al înregimentării partinice a siguranţa nu numai cil ceea ce spunem mântuieştc poporul
clericului, care n-are nici o legliturli cu politica, respectiv cu nostru, dar şi a felului cum o vom spune, astfel încât să
interesul pentru treburile publice. Dacă prezenţa socială a slujească în chip mântuitor vieţii lui.
clericului exclude radical atituwnea a-politică, identifica- Participarea clericului la viaţa duhovnicească (ascetică)
rea lui cu o ideologie politică sau cu un sistem social, ori- a Bisericii e o condiţie principală ca să se dez,·olte nu nu-
care ar fi el, nu numai că înstrăinează fiinţa lui {se pierde mai o practicii pastorală corectă, dar şi ca să se nască inte-
conştiinţa celui de-.al treilea neam", a .luminii" şi ,.sării" resul pentru realitatea socială. Comunitatea în Ortodoxie
sau a .fermentului" lumii), dar exclude totodată orice po- este un rod al spiritualitii\ii. Aceste două mărimi sunt strâns
sibilitate de dialog cu ideologiile lumii, e dovada neputin- legate între ele şi alcătuiesc o unitate vie în persoana sfin·
ţei lor în Hristos de a mântui pe om şi lumea. lngropăm ţilor, unitate exprimatll în cunoscuta schemă hagiologică:
astfel lumina, ca sli alergăm împreunli cu întunericul. „Viaţa şi politeia". „Viaţa" pentru sfântul îndumnezeit este
d) Cu atât mai eficace va fi prezenţa preotului în societate lupta lui personalii, viaţa lui duhovniceascli; iar „politeia" e
cu cât îşi pbtrează pură şi neschimbatli fiinţa lui. Acest modul lui de viaţii între semenii lui. Un exemplu caracte-
lucru ar putea părea contradictoriu, fiindcă punctul de ristic de conjugare corec,1ă şi armonioasă a acestor doull
vedere obişnuit e că o mai mare adaptare ajutll lu rnuşita mărimi sunt sfinţii 11oşt1i. De exemplu, Stăntul Ioan Cllr!I
scopurilor pastorale. Practica patristicii ne !nvaţă si! nu de Aur a scris omilii str!lluclte despre necuprinsul fiinţei
abordăm niciodat~ lumea în Hristos fllră fidelitate fatll de dumnezeieşti la care a ajuns prin experienţele lui personale
tradiţia bisericească şi faţă de spiritualitatea ei. Dacii cleri- în rugăciune, dar a dat Bisericii şi dumnezeiasca Liturghie
cul nu e strâns legat de viaţa bisericească şi nu s-a format recunoscută panortodox ca Liturghia care se săvârş~te cel
în etosul sobornicesc al Bisericii, adică dacă nu este pnev- mai des. În acelaşi timp însă, s-a confruntat cu arbitrariul
matofor, nu poate să se apropie în chip autentic de ceilalţi, imperial, a condamnat bogăţia şi asuprirea săracilor, a con-
adică în Hristos, şi să-L comunice pe Hristos, adică Adevă­ testat proprietatea şi moştenirea şi a dezvoltat un proiect
rul. {Faptul că aşa gândeşte poporul nostru se vede din de organizare a societilţii dupll criteriile vieţii de obşte mo-
aceea că în mănăstirile de la Sfântul Munte, asceţii primesc nahale, pentru a limita mizeria şi nedreptatea socială. Sfân-
foarte multe vizite.) Tragedia cea mai mare a clericilor nu tul Ioan Gură de Aur a extins deci biserica în societate, a
este aceea că nu pot, din pricina diferitelor neajunsuri, să prelungit taina bisericii în taina fratelui, a semenului. Lupta
106 107
lui socială însă n-a fost o surpriză. A constituit o expresie doneze sau să i se substituie. Acest lucru e valabil şi pentru
naturală a vieţii lui duhovniceşti (ascetice), a umplerii exis- cazul nostru. Problema e cum vede statul accu~"tă relaţie în
tenţei lui de harul Duhului Sfânt. istoria modernă. Dacă statul rămâne credincios tradiţiei
Desigur e foarte greu să se pl\streze echilibrul între spi- noastre şi e condus de un spirit ortodox, atunci el are şi
ritualitate şi socialitate, şi există multe eşecuri pe această conştiinţa că întreg neamul este Bise.rică şi de aceea trebuie
temă. Acest echilibru e reuşit numai de cel luminat în mod să fie în vigoare diviziunea slujirilor (preoţia şi împărllţia)
real. Şi această luminare nu es te o cultivare intelectual şi completarea lor reciprocă.
moralii, ci un har şi o lumină duhovniceascll care radiază Dacii însă statul vrea să aibă o coloraturli 1·eligioasă sau
în spaţiul social, astfel încât e percepută şi acolo unde nu chiar antireligioasl!, atunci Biserica e chemată sli joace
există posibilitatea de a fi sesizată. Un orb a întâlnit un pentru credincioşii ei rolul ei de conduclltoare a neamului
cleric şi necunoscând identitatea lui, fiindcă nu-i vedea (etnarhie) ca în perioada stăpânirii otomane. Scopul ei însll
haina, i-a cerut ajutorul. Dându-i aj utorul, clericul i-a trebuie să fie întotdeauna - şi în cazurile cele mai dificile
adresat şi câteva cuvinte. Iar orbul salutându-l i-a zis: .Îţi - acela de a ajuta statul să dezvolte şi să aplice dreptatea
mulţumesc, părintele meul". Răspunzând, clericul i-a zas: sociali!, egalitatea socială. Oricum însă trebuie să fie clar şi
.Cum ai înţeles cine sunt?" .Din felul în care mi-ai vorbit", pentru stat, dar şi pentru comunitatea creştinii, că lucrarea
a răspuns orbul. clericului e foarte departe de a fi lucrarea unui funcţionar
e) Lupta clericului în societate nu poate să meargă bine oarecare. Clericul se mişcă dincolo de procedeele birocra-
fără mobilizarea tuturor put erilor parohiei, fără ca el să tice şi se apropie de sufletul însuşi al omului. Iar sufletul
recunoască locului laicilor în trupul Bisericii şi să aibă con- nu poate ajunge niciodată un mecanism rece şi impersonal
ştiinţa .preoţiei împărăteşti", a preoţiei generale n tuturor în slujba statului. De aceea nu există sector al statului so-
credincioşilor. însă unitatea tuturor forţelor din parohie cial în care prezenta clericului să se poată dovedi de prisos.
trebuie s!I meargă în paralel cu unitatea mai lurgă a între-
gului trup bisericesc din spaţiul episcopiei-mitropoliei, încât
lucrarea unuia să nu fie împiedicată sau chiar distrusă de D. Turma, problemele şi nevoile ei
exemplul negativ şi neghiobia unora.
Scopul vieţii parohiale nu este, cum s-a subliniat şi în alte
9. Eschivare sau conflict? puncte, asigurarea unor mijloace materiale suficiente (bi-
serici grandioase, i nstalaţii constiuite cu cele mai recente
Dupl! cele de mai sus se ridică logic întrebarea: idealul şi mai performante echipamente etc.), ci zidirea trupului
lumii noastre astăzi este statul social, dar oare amestecul î? lim!t~l~ ~~hlei a vieţii Bisericii noastre, strângerea fra-
nostru în social nu va conduce inevitabil la o ciocnire cu el? ţilor ns1plţi mtr-o turmă, creşterea poporului lui Dumne-
Credem ci\ această problematică n-are legătură cu Biserica zeu ca Bi~ericll. Do altfel în limbajul Ortodoxiei „parohia"
noastră. nu e un simplu termen geografic. Ea diferă calitativ de un
Ortodoida are în natura şi în tradiţia ei spiritul conlu- sector al mecanismului de stat (civil, social etc.). Or tocmai
crării cu statul, nu a antagonismului, ca, de exemplu, pa- aici este punctul cel mai sensibil în care se comite o eroare
palitatea. Niciodată Biserica Ortodoxă n-a urmărit să de- enormii din partea organelor de stat care, atunci când nu
vină .un stat în stat". Ea ajută statul atunci când este în au o gândire bisericească, văd parohia din prisma admi-
dificultate şi suplineşte absenţa lui, dar nu caută sli-1 subor- nistraţiei politice şi-şi imaginează alcătuirea ei în chip

108 109
asemănător cu ceea ce are loc în diferitele unităţi ale orga- hovniceascl! dacă nu sunt legate de cultivarea spiritului
nizării politice. frăţietăţii şi unităţii. În parohie prin . potirul comun" cei
Parohia şi ,·iaţa ei sunt determinate euharistic, având străini mai înainte devin fraţi în Hristos cu toate consecin-
drept bază şi punct de plecare Taina dumnezeieştii Euha- ţele pe care le are calitatea frăţietăţii într-o familie în ace-
ristii, care lucrează di'ino-umanizarea membrilor ei, care laşi trup. '
constituie mădularele Trupului Domnului. Centrul primor- Responsabilitatea clericilor este să aibă permanentă grijii
dial al parohiei este Sfântul Altar. Evenimentul ei primor- de cr~a~ea premiselor participării credincioşilor la viat a
dial este s!l\'ârşirea dumnezeieştii Euharistii. Această Tai- paroh1e1, de la cult pânll la abordarea nevoilor fireşti ale
nă trebuie sll pună în mişcare şi să modeleze întreaga viaţă membrilor ei. Desigur, alcătuirea actuală a societăţii umane
a parohiei şi n fiecăruia dintre credincioşii ci. Participarea creează multe greutăţi. E păcat însă dacă biserica ajunge
poporului lui Dumnezeu la dumnL'Zciasca Euharistie nu e doar un spaţiu al „urm!lririi" Liturghiei. În ce se va mai
o chestiune particulară a fiecăroi credincios, ci o realizare deosebi atunci parohia noash·ă de un teatru? Activarea
a comuniunii lor în Hristos. E vorba de zidirea t rupului pre~e:ntei şi parti~iplirii tuturor credincioşilor la cultul pa-
bisericesc în care cel încorporat trllieşte taina mântuidi. rohiei poate reuşi, până la w1 punct, prin .cântarea în co-
Este foarte elocventă în acest punct o rugăciune a celei mai 1'.1un", fireşt~ cu condiţi.a ca o persoană suficient de pregl:l-
vechi Liturghii a Bisericii: .Binefliclltorule şi Împllrate al tită (psalt, diacon) să-ş1 asume pregătirea respectivă. Ast-
veacurilor şi Ziditor a toată creaţia, primeşte Biserica Ta fel se va ajunge iarăşi la apariţia unei practici a Bisericii
pe care ai câştigat-o prin Hristosul Tilu; împlineşte fiecă­ "echi (. cântarea împreună", .cântarea în oomun") pe care
ruia cele de folos, du-i pe toţi la desllvârşire şi fă-ne vred- au pă~at-o eteroortodocşii (de exemplu, protestanţii) şi
nici de harul sfinţirii Tale, adunându-ne în Biserica Ta au ap!1cat-o. \'Cacuri de-a rândul până azi. Se înţelege că la
sfântă, sobornicească şi apostolească" (Liturghia Sfântului catehizare ş1 şooalli (dacă exisll posibilitatea) se va pregliti
Iacob Fl'atele Domnului). terenul ca această cântare în comun sll fie cultivatA şi con-
Scopul parohiei este să conştientizeze faptul cil .bunul solidată în primul rând la o vârstă tânără.
creştin" e un membru viu al Bisericii locale, ceea ce se mă­ Cântarea în comun, desigur, nu este singurul mijloc de
soarll cu frecvenţa participării lui la dumnezeiasca Euha- cultivare al frăţieti\ţii şi comuniunii. Există şi alte mijloace
ristie şi în general la cult, dar şi cu răspunsul lui lu viaţa care trebuie clhtllltc. Aş spune că pânll şi o colectll pentru
parohiei şi la nevoile ei (nevoile membrilor ei). în felul cutare sau cutare membru aflat în dificultate contribuie
acesta sunt evaluate automat faptele clericilor şi ale laici- mult în această direcţie. Oare n-au făcut aşa .colectele"
lor în trupul parohial. Nu este, de exemplu, un membru ap~stolilor (1 Co i6, 2) şi predica .egalităţii" (2 Co 8, i 4):
viu al parohiei credinciosul care în virtutea bunllstilrii sale .Pnsosul vostru în ceasul de acum să împlinească lipsa
economice poat e oferi mai mult pentru orice lucrări de acelora, pentru ca şi prisosul lor să împlinească lipsa voas-
oonstruc\ie ale parohiei, dar nu se interesează de zidirea lrll, ca să se facă o egalitate". Niciodată însă parohia nu
bisericii inimii lui, ca să fie el însuşi un .naofor" (purtător trebuie să fie considerată sau, şi mai rău, să ajungă o auto-
de biserică), potrivit Sfăntului Ignatie al Antiohiei, .biserică ritate religioasă birocratică sau o instituţie doar de deser-
a lui Dumnezeu" (2 Co 6, 16) trăind în comuniunea celor- vire a ne,•oilor religioase ale unor indhizi religioşi, ci cen-
lalţi fraţi ai lui. Acelaşi lucru e valabil şi despre efortul de trul bisericesc de unitate şi comuniune a tuturor credincio-
constituire a unui cor desăvârşit sau pentru organizarea şilor şi de transfigurare universală a v;eţii lor, a relaţiilor şi
unei sărblitori a parohiei, care rămân rnră rezonanţă du- a lumii lor în .,Împărliţia lui Dwnnezeu•.
110 111
i. Organizarea vieţii parohiale în acest context însă trebuie să S'Ubliniem că alegerea epi-
tropilor - a celor mai_de bază colaboratori ai Bisericii - e
Parohia este un trup social şi pentru a face faţă feluritelor expusă riscului, cum o demonstrează faptele, de a lua fie
probleme se cere o organizare cât mai bună. Harul dum- caracterul unei clericocraţii, fie al unei statocraţii. Cu alte
nezeiesc vine în ajutorul şi în sprijinul omului atunci când cuvinte, clericul alege persoanele în mod individual şi ar-
acesta epuizează toate posibilităţile materiale şi spirituale bitrar, adeseori după criterii pur interesate (uşor de mani-
pe care i le-a dăruit Dumnezeu. Duhul Sfânt stabileşte prin pulat şi dispuşi la „colaborare") sau statul vrea să intervină
gura Sfântului Apostol Pavel ca „toate să se facă î n bunl\- ~n viaţa internă a parohiilor „ca să. îndrepte lucrurile" şi să
cuviinţă şi după rânduială" (1 Co 14, 40). Când a făcut mi- mtroducă metode în afara spiritului şi tradiţiei trupului
nunea săturării celor 5.000, care prefigura oarecum lucra- bisericesc. Experienţa mea personală confirmă faptul că
rea Bisericii în dimensiunea ei locală şi mondială, Domnul modul cel mai ireproşabil de a alegere a epitropilor e acela
a stabilit o ordine şi o organizare: „Şi le-a poruncit lor să-i care pr ovine din tradiţia „democratică" a Ortodoxiei.
aşeze pe toţi în grupuri pe iarbă verde. Şi au şezut cete-cete Poporul propune, iar preotul paroh aprobă sau respinge
câte o sută şi câte cincizeci" (Mc 6, 39- 40). Dar şi Apos- argun1entat (cf. FA 6). Cum se poate face însă aceasta în
tolii, luminaţi de Duhul Sfânt, au organizat comunitatea practică?
de iubire a primei Biserici prin alegerea diaconilor speciali După dumnezeiasca Litw·ghie - special pentru acest caz
pent ru acest domeniu (a celor ,;j', FA 6, 1 sq). - parohul cere de la popor, care a fost infonnat mai dina-
Organizarea are însă drept premisă fundamentală exis- inte despre scopul adunării, să indice persoanele potrivite
tenţa unor cadre corespunzătoare care să încadreze efortul după părerea lui pentru slujirea de epitrop. Propunerea
parohului, nu doar să întocmească planuri, ci să aibă şi poate sll fie prin aclamaţie dacă parohia este mică, de
dispoziţia şi capacitatea de a le aplica deja. Fireşte, primele exemplu la ţară, sau prin bileţele (nu buletinele de vot sta-
cadre responsabile ale parohiei sunt ceilalţi preoţi care bilite dinainţe, pentru ca adunarea parohială să nu se trans-
slujesc împreună cu preotul paroh, î n cazul în care există forme într-un spaţiu de ciocniri partinice). O comisie re-
mai mulţi. „Când preoţii parohi iubesc şi se iubesc mai strânsă aleasă prin a.clamaţie se angajează să compună lista
întâi între ei, vor iubi şi vor fi iubiţi şi de popor. Parohii majorităţii candidaţilor, al cărui număr va fi dublu faţă de
care se iubesc între ei sunt cea mai bună predică a iubirii" cel al epitropilor. Preotul paroh sau preoţii parohi vor aven
(pr. D. Aerakis). cuvântul ultim în acceptarea sau nu a celor propuşi, pen-
Alegerea colaboratorilor potriviţi e una din cele mai grele tru că principiul evanghelic „Eu cm1osc oile Mele şi ele Mă
sarcini ale preotului parob, pentru că aceşti colaboratori ai cwiosc pe Mine" (In 10, 14) trebuie să fie valabil absolut în
clericului î n lucrarea parohială j oacă un rol important în viaţa parohiei. Preoţii parohi vor avea (fireşte) dreptul să
dezvoltarea vieţii parohiei. Dacll randamentul lor este ne- aprobe persoanele care sunt membri vii ai parohiei (\~n la
gativ, ameninţă cu eşec întreg efortul preotului paroh. „De biserică, se mărturisesc şi participă la lucrarea ei) şi cu-
aceea - remarcă regretatul episcop Dionysios al Trikkiei şi noscute în acest fel. Dacă există liste ale membrilor, acest~
Stagonului - preotul trebuie să dea o atenţie specială ale· lucru nu va fi necesar. Da.că însă nu există - şi poate nici
gerii persoanelor care vor fi recomandate în consiliul epar- nu e indicat în condiţiile actuale ale societăţii noastre - ,
hial, ca să aswne demnitatea serioasă şi dificilă de epitrop preotttl paroh trebuie să aibă ultimul cuvânt, aşa cum epis-
bisericesc şi să devină ajutoare şi colaboratori nemijlociţi copul are toată răspuqderea pentru persoanele care intră
ai episcopului." în rândurile clerului.
112 113
Desigur, e de prisos să spunem că orice cleric urmăreşte ~~ndal" al parohiei. La fel de scandaloasă va fi prezenţa
să evalueze harismele tuturor membrilor parohiei, fără să e1 ŞI când ar vr ea să inten.ină în toate fără să aibă calităţile
facă discriminări între ei, ci uitându-se la ei cum se uită la corespunzătoare. Ct1minţenia şi evlavia ei sunt lucrur ile de
fiii săi trupeşti. Această iubire părinteascll faţă de întreaga care are n evoie parohia. Când are şi harisme concrete,
turmă impune întotdeauna şi dreptatea alegerii pentru di- !e
poate să ~ezvolte cu smerenie şi cu blândeţe. Nu ştiu de
feritele slujiri a acelor credincioşi care vin regulat la biseri- ce, atunci cand mă refer la rolul prezbiterei, îmi vine neîn -
că, fiindcă aceştia vor avea şi voinţa de a-şi asuma slujirea cetat în minte prezenţa Maicii Domnului în Biserica veche.
concretă. Înţelegem aici câtă dreptate aveau sfintele ca- În tăcerea ei inspirată Maica Domnului era lumina credin-
noane (de exemplu, canonul 80 al Sinodului Trullan şi ca- c.ioşilor şi m ândria lor. Dacă avem în vedere că soţiile sfin-
nonul 11 al Sinodului de la Sardica) potrivit cllrora cel care plo_:, C:U aceea a Sfllntului Grigorie al Nyssei (Theosevia),
trei duminici la rând nu participă la sinaxa liturgică, dacă au ~.na1~tat. de la via~a căsătorită la o viaţă de feciorie şi au
e cleric trebuie să se caterisească, iar dacă e laic să se afu- slu11t B1se:ica în calitate de diaconiţe, înţelegem şi care ar
risească (excomunice). Astăzi toate acestea au ajuns .teme putea fi nusiunea prezbiterei din parohie.
istor ice", fără legătură nemijlocită cu Yiaţa noastră. Dar Copiii cl ericului sunt modelele celorlalţi tineri. Cunos-
neglijarea sfintelor canoane şi dirijarea vieţii Bisericii p1in cuta expresie „copil de ~opă" arată câte greutăţi sunt în
legile statului este principiul care guvernează mersul orga- acest s~aţrn. De .mu~te on preotul paroh trebuie să lupte cu
nismului bisericesc in ansamblul lui. Acest lucru e valabil g;eută\1le .P~.0P1:_?lu1 său spaţiu familial, „duşmanii omului
şi pentru organizarea '~eţii parohiei. fi~d casrucu_ ~w (Mt 10, 36). Şi atunci credincioşii au ne-
Alegerea colaboratorilor nu este atât de grea, cât este voi? de ~uită mţelegere ca să poată dcp~i astfel de pro~-o­
descoperirea lor. Clericul trebuie să aib!I harul de a desco- cl!rt: ~lencul nu ~~te sll-i neglijeze pe teologii laici ai pa-
peri harismele celorlalţi ca să procedeze la selectarea şi r?h1e1, pe catehcţi ş1 pe profesori şi, în general, pe oricine
valorificarea lor. Şi nu e vorba doar de unele capacităţi in- d1sp~~e de c:ip~citll.ţi, de harisme care se pot arăta utile
telectuale excepţionale, ci de o împărtăşire de har. Să ne sluJ1m turmei. Ţine d7 spiritualitatea lui să descopere, cum
aducem aminte cele spuse despre adevilratul duhovnic. sp~neam, aceste har1sme şi să le dea posibilitatea sll fie
Acesta este cel care având sillăşluit în el harul Duhului a~vate pentru fraţii lui. Clericul care e de părere el! poate
Sfânt poate sil „citească" în inima celorlalţi şi să diagnosti- s~ngur să le facă pe toate are asigurat d inainte eşecul.
cheze starea lor lăuntrică, descoperind astfel şi harismclc Smgurul drept absolut ul lui e să deschidă căile şi stl călll­
lor. Unde însă nu există această premisă, ajutil smerenia şi ~scă turma, să fie conducătorul care să-i convingă şi pe
rugllciunea, ca Dumnezeu sll le indice drept colaboratori ai alţii sl!-1 urmeze.
noştri pe persoanele potrivite.
De colaboratorii preotului paroh ţin de fapt şi de drept
şi prezbitera şi copiii lui. Persoanele familiei lui pot juca 2 . Necesitatea catehizării
un rol important tn viaţa parohiei, fireşte nu cu tendinţe
de nepotism, ci de colaborare smeritll. Chiar şi numai pre- Pr.~m~varea ~or colab.oratori în lucrarea parohialii este
zenţa lor lângă preotul paroh poate fie sli ajute lucrarea nem11loc1t l egata de catehizarea credincioşilor. Prin catehi-
lui, fie să o distrugă. Înainte de toate prezenţa prezbiterei. ~ î:iteleg~m o iniţiere continuă a credincioşilor în viaţa
Dacă este credincioasă şi luminată va constitui o forţă im- m Hns!os ş1 o predare a t~adiţiei bisericeşti, şi nu o simplă
portantll pentru lucrarea pastorală. Altminteri va fi primul transmitere a w1or cunoştJnţe de bazll. Credinciosul trebuie

114 115
să se încadreze integral în Tradiţie şi de aceea trebuie să mărturiseşte, împărtăşeşte, wmiireşte în orice moment mer-
cunoască raţiunea tradiţiei (teologia Bisericii), dar şi să în· sul bisericesc al fiilor lui duhovniceşti. Astfel, lucrarea lui
veţe să trăiască în aceasta (viaţa duhovnicească). Una din are continuitate şi deplinătate. Când, aşadar, clericul nu
lipsurile cele mai serioase ale credincioşilor astăzi e că şi este în centntl i:atchizării, este logic ea şi cateheza, ca în·
cei care vin regulat la biserică doar arareori cunosc spiritul ~re~ga pastoraţie, să şchiopăteze. Mai trebuie spus că e
tradiţiei şi de aceea nici nu pot trăi în acord cu ea. Cunoş· mdicat .să se facă cateheza în biserică, iar nu în săli, ca să
tinţele lor din domeniul tradiţiei sunt adeseori amestecate nu se piardă caracterul ei bisericesc. Biserica trebuie să ră­
cu diferite superstiţii şi concepţii eronate extracreştine. De n_illnă prin.cipalul spaţiu al vieţii parohiei, ca astfel credin-
aceea şi arată adeseor i o neputinţă de neiertat în a sur· cio.siul să..~.1bă încontinuu sentimentul că este .împreună cu
prinde problemele care privesc Biserica, fiindcll reflexele toţi sfinţii . Acest lucru 1-a remarcat scriitorul isihast Alexan-
lor spirituale nu pot să reacţioneze. dros Papadiamantis, când a văzut că în epoca lui cateheza
Catehizarea, atât a celor care urmează să fie botezaţi, cât se îndepărta. de biserică şi se muta în slllile unor asociaţii.
şi a celor care sunt deja botezaţi, constituie o lucrare de După p~tele Gheorghios Kapsanis, preotul poate .să
bază a parohiei. După predominarea botezului pruncilor, pună în mişcare toată parohia lui şi să insufle un interes
catehizarea este absolut necesară după Botez pentru men· catehetic în toate cadrele şi membrii ei, astfel încllt to \i să
ţinerea credînciosului în trupul Bisericii. Şi aici avem în co!aboreze la. lucrare~ cateheticll, fiecare în felul silu pro-
vedere catehizarea mai largii ca încorporare a credinciosu- P':i~· unul pni;i rugli~1une, altul prin exemplul şi sfaturile
lui în parohie-biserică. Evanghelizarea credinciosului este hu, iar altul pnn susţmerea economică a lucrării catehetice.
o preocupare permanentă a Bisericii şi se poate face fie cu Preo~ catehet transformă parohia într·o parohie care
cateheţi corespunzători prin „discipline" catehetice regula· catehizează. Psalţii, epitropii, paracliserul dobândesc o
te, fie prin predică Oiturgid\ sau postliturgicli, în biserică conştiinţă catehetică". '
sau într-o sală). Aici pot fi enumerate şi aşa-numitele „cer· Mobil~zarea de către cleric a unor ajutoare în lucrarea
euri de studiu al Sfintei Scripturi" sau al Tradiţiei Sfinţilor de cateluzare nu este blamabilă, dar e nevoie să fie mobili·
Părinţi. zate persoane corespunzătoare, şi anume cele care au pre-
Catehetul responsabil al parohiei este fireşte preotul ei gătirea cea mai bunii pentru aceasti! grea lucrare. Nu e
paroh. Nimeni nu poate sll·l tnlocuiascll. Eventuala lipsii a suficientll aici doar instruirea (seminariile catehcticc de
multor cunoştinţe de şcoalll o suplineşte bogăţia în expori· ~emplu~. ~ nevoie mai ales de o experienţă duhovnice~c!\
enţe duhovniceşti. Sărăcia duhovniceascll este lucrul cel ŞI o participare personală la tradiţia Bisericii. Altminteri
mai tragic pentru cleric, şi nu şcoala. Existll preoţi la ţarli nimeni să nu se ocupe de lucrarea de catehizare! Este ~
cu puţină învăţlltură, dar care dezvoltă o lucrare extrem de lucr~ extrem de importantă şi ea se leagă de integrarea
importantă şi sunt conduclltori reali în turma lor. De ace· în viaţa în Hristos. În Biserica veche catehetul era cel care
ea, când are evlavie şi sârguinţă, şi prootul cu puţină învă· îl intro~uc~'\ pe catehu~en !~ viat~ Bisericii. Aceeaşi \u·
ţătură se preocupă şi perfecţionează patristic necontenit şi crare ltcbwe să o focă ş1 astazi. Să mtroducă catehumenii
transmite cuvântul patristic turmei lui, cum a făcut majo· în vi~ţ~ ~n Hristos. Fără cunoaşterea teologiei Bisericii şi a
ritatea preoţilor smeriţi în timpul stăpânirii otomane. Cle- Trad1ţ1e1 ortodoxe ce va preda el? Folosirea de materiale
ricul e de neînlocuit în catehizare şi fiindcă numai el are auxili?re tipărite e utilă, dar nu suplineşte cunoaşterea şi
capacitatea de a lega catehizarea de întreaga lucrare pasto- expene.nţa person~l~ ..în principale nevoie de o .credinţă"
rală a parohiei. Clericul botează, miruieşte, catehizează, în conţmutul Trad1ţ1c1. Credem că multe eşecuri în lucra·

116 117
rea catebetică şi drept urmare desconsiderarea ei din nefe- Abordarea suferinţelor umane este deci în inima diaco-
ricire crescândll în ochii unei mari pllrţi din popor se dato- niei p~s.~or'.11e ~ Bis~ricii şi constituie celălalt aspect al teo-
rează insuficienţei multor catebeţi constatntll în principal logh1s1ru b1senceşt1. De altfel Domnul a venit ca Mesia-eli-
în relaţia lor defectuoasă cu tradiţia Ortodoxiei. Propune- berator ca să ne elibereze din legăturile diavolului, a venit
rea să existe cateheţi hirotesiţi (pr. Gh. Kapsanis), adic!l „ca ~A. desfacă lucrurile diavolului" (1 In 3, 8) - moartea,
clerici inferiori, este indicată, fiindcă atunci catehetul este slăb1cmnile, necazurile - şi sll-1 readucă pe om în comu-
cleric dedicat în întregime lucrării lui şi exercită o diaconie niunea fiilor lui Dumnezeu. Mântuirea în Hristos este o
responsabilă în trupul parohial. lucrare de eliberare trupească şi sufieteascll din puterea Sa-
tanei. Acest lucru îl exprimă cunoscuta profeţie a lui Isaia:
3. Grija pentru suferinzi .Duhul Domnului peste mine, cll El m-a uns să binevestesc
săracilor. M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită
Ca o comunitate de iubire parohia trebuie să organizeze să propovăduiesc robilor dezrobirea, orbilor vederea, să-l
şi grija ei pentru membrii aflaţi în suferinţe şi lipsuri. Su- eliberez P.7, cei asupriţi şi sll binevestesc anul bineprimit al
ferinţa umană de orice fel exercită influenţe incalculabile Domn.ului. (Le 4, 18-19; Is 53, 4-5). De aceea şi acth~ta­
asupra stării sufleteşti a omului, influenţând şi viaţa lui t~ lw ~nstos s-a desf!işurat ca o împletire de predici şi
duhovnicească. De aceea trebuie înfruntatll cu toate forţele vmdecllr1 mmunate. .Ş1 străbătea Iisus toatll Galileea, în-
existente. Lucrarea parohiei, adică a frăţietăţii în Hristos, vllt~~d.în sinag~gile lor şi propovl!duind Evanghelia Împă­
c aici să contribuie la o înfruntare în comun a suferinţei ca răţ1c1 ş1 tămlldwnd toată boala şi toată neputinţa în popor"
să devină mai uşonr!I. Păstorul bun trebuie să arate în (Mt,,, 23)'. ~cela~i dublu .caracter îl fixează Hristos şi lu-
acest sector o sensibilitate şi abilitate specială. Grupul de c~ăm ucemc1lor ş1 apostolilor Lui: „Mergând, propovăduiţi
caritate, cum am putea numi grupul colaboratorilor care îşi zicându-Ic că s-a apropiat Împărăţia cerurilor! Pe cei bol-
asumă acest sector al lucrării parohiale, trebuie să fie con- navi tămă~uiţi-i, pe cei morţi îm~aţi-i; pe leproşi curăţiţi-i;
stituit din persoane actiYe şi devotate muncii lor. Pentru cll pe demoru scoateţi-i afarll. În dar aţi primit, în dar să daţi"
acestea, sub îndrumarea preotului paroh, nu numai el! vor (Mt 10, 7-8).
trebui sl! facil faţ!I cazurilor de boală şi nenorociri, dar şi sl! Lucrarea pastorală a parohiei continui! această misiune
le descopere. Fiindcă exisă persoane care, deşi suferă, au a Hr~stosul~i nostru prin eliberarea integrală a omului, ca
atâta demnitate încât îşi ţin ascunsă problema lor. totahtate ps1hosomaticll, din robia diavolului, aşa cun1 s-a
Grija pentru cei suferinzi trebuie să se găsească în cen- întâmplat î11 cazul paraliticului (Mt 9, 2). Preotul paroh
trul activităţii parohiei, fiindcă e legată nemijlocit de lucra- împrc~ntl. cu me1!1brii parohiei din acest sector special se
rea ei pastoralii. Nenorocirile oamenilor (slllbiciuni, moarte, apropie de omul mcercat asemenea Domnului, pentru a-i
boală, tristeţe) sunt efectul căderii omului şi al supunerii lor aduce ace.astă dublă eliberare.•Se adresează libertăţii omu-
diavolului şi p11catului. Sunt odrasle ale bolii (spirituale) lui, căutând s-o orienteze prin pocăinţă spre Dumnezeu.
lăuntrice ale omului, ale separării de harul lui Dumnezeu Invocll prin rugăciuni şi Taine puterea mesianică a lui Hris-
care aduce cu sine predarea stricăciunii şi morţii. Diavolul to~ pentru ca fratele încercat să fie eliberat de păcat şi de
exploatează aceast11 stare a omului, cum citim în evan- chmunlc păcatului. Participă împreună la chinul şi durerea
ghelia femeii pe care a ţinut-o gârbovii t imp de 18 ani lui, ca s_il-i fie mai uşoară crucea" (pr. Gh. Kapsanis).
(Le 13, 11-17) sau a demonizaţilor din ţinutul Gherghese- ~_1mmar~ practică a iubirii parohiei faţă de fraţii încer-
nilor (.Mt 8, 28-34). cap 11 deschide pe aceştia şi pentru primirea barului. Chiar
118 119
şi cei mai căldicei în credinţă pot fi întăriţi de exprimarea d.ezintegrarea ei, cu nevoile ei economice, sociale, politice
sinceră a iubirii, înaintând cu ajutorul lui Dumnezeu spre ş1 de altă natură constituie pentru parohie o pro\'ocare
întâlnirea mântuitoare cu El în Taine. Sll nu uităm de altfel ~rmanentă şi un teren de misiune. Familia ruralll tradi-
că de multe ori, diferitele erezii pun accentul activit!lţii lor ţionala cu unitatea ei patriarhalii. (coexistenta mai multor
p~ nefericirile oamenilor, pentru că ştiu că durerea îi apro- gen~raţii sub acelaşi acoperiş sub un singur pater Jamilias)
pie mai mult pe oameni. Din puţina mea experienţă pasto- ~c':ne la oraş „nucleară", cu un mic număr de copii şi pll-
ralii. pot să confinn că ereticii au câştig~t o familie ort?<iox~ ~np (unul sau cel mult doi). Lipsa unui acoperiş, chiriile
pentru că într-o mare încercare a e1 (moartea umculw ndicate, creşterea cheltuielilor casei absorb timpul vieţii în
copil) aceştia au alergat primii, şi nu preotul parohiei. ~una cău~li.ril?r duhovniceşti. Frecvente sunt şi divorţurile
Desigur, e uşor de înţeles că în parohiile-mamut c?n- din cauza.~1pse1.~or ~aze solide, cu triste consecinţe asupra
temporane din marile centre urbane e greu de multe ort sli. dezvolti!m copiilor, ş1 care sunt de obicei deznodAmântul
se facă faţă diferitelor nevoi ale credincioşilor, fiind anevo- ciocnirilor părinţilor. Mama divorţată care lucreaiă este
ioasă chiar şi semnalarea persoanelor în suferinţă. De aceea marea p1·oblcmă a familiei urbane confrw1tate cu chestiu-
spuneam mai sus că aici colaboratorii preotului paroh în nea supravegherii copiilor în orele de lucru. Crearea de
opera de caritate pot sli. ajute. şi în nceastll ~ecţie, .şi anu- cămine de copii, în paralel cu cele publice sau de stat va
me în informarea lui cel puţm despre cazunle mm grave. răspunde şi nevoii de educaţie creştinii. a copiilor, cel p~ţin
Colaboratorii vor fi .ochii şi mâinile" preotului în înfrunta- pentru mamele care au o asemenea dorinţă.
rea diferitelor cazuri. Trebuie spus însll că în aceste greu- Exis~§ însă şi cei caracterizaţi de sociologie drept nea-
tllţi, ca şi în cazurile de boli grave sau ele moarte, prezenţa dapta/1, persoane care aşteaptă ajutorul parohiei lor desigur
clericului n-o poate înlocui nimeni. Poporul nostru are ne- atunci când n-au pierdut leg~tura cu ea. Astfel de,grupuri
voie de noi clericii, mai mult în întristările lui decât în bucu· de persoane sunt, de exemplu, sifracii primele victime ale
riile lui. Şi În suferinţa grea clericul e personificarea întregii urbanizllrii" (Achelou Euthimios), s~tcei ce trăiesc în lo-
Biserici, e un mic Hristos pentru cei încercaţi. cuinţe neigienice, în suburbii insalubre şi sunt lipsiţi de re-
~e.' La ace~tia. tre~uie adăugaţi .,săracii prin existenţă",
4. Cazuri speciale mdiV1Z1 margmalizaţi şi ei într-o situaţie mult mai rea decât
.sărăcia de averi".
în timp ce spaţiul rural mai pli.streazli. coeziunea şi uni- Aceştiu sunt: vllrstnicii care a:.1i constituie o partu impor-
tatea lui, mediul urban creează serioase probleme în exer- tan~ă ~populaţiei, iar la sate din cauza emigrării constituie
citarea lucrării pastorale a unei parohii. Vorbeam deja de mll)or.1tat~. De multe ori, în aceste cazuri, problema nu
parohii-mamut, cu dimensiuni enorme în raport cu satul, sunt hpsunle economice, ci singurli.tatea, lipsa comuniunii
dar şi cu numărul uriaş de .cr~dincioşi" ca~e se pier.d î~ ~alte persoane, ceea ce creează îndoieli şi faţă de iubirea
pustiul şi în anonimatul blocunlor care, în ciuda spaţiului Im Dumnezeu. Prezenţa unor centre de caritate parohială,
lor închis, în loc s!\ slujească unităţii, îi înstrăinează de re· a unor elimine de bătrâni şi a altor asemenea cu nume di-
gulii pe locatarii lor, până acolo încât ele multe ori ajung să ferite create încontinuu în pnrohi ile noastre constituie re-
nu se mai cunoască personal nici cei care locuiesc în apar- fugii importante ale acestui grup şi stimularea interesului
tamente apropiate. pent~ existenţa lor se recomandll, dacă e posibil, în orice
în acest pustiu al blocurilor de la oraş apar probleme parohie. Dacă, aşa cum s-a spus, o ch~lizaţie e judecată
dintre cele mai grele pentru parohie. Familia urban6, cu dupll modul în care-şi tratează bătrânii, acest lucru e ,·ala-
120 121
b i! cu atât mai mult cu privire la interesul pe care-l arată orfelinate, cămine de bătrâni, cantine etc. Credem că
pentru bătrâni parohia. soluţionarea problemelor nu este atât o temă de o bună
Bolnavii constituie de asemenea un important grup care programare, cât de iubire intensă şi adevărată care „for-
aşteaptă prezenţa parohiei. Experienţa învaţă că la patul ţează" porţile Cerului.
bolnavului poate avea loc cea mai importantă lucrare pas- În paralel există însă şi alte nevoi, cărora trebuie să li se
torală atât din partea preotului paroh, cât şi din partea facă faţă. De exemplu, activitatea ereticilor şi sectanţilor
colaboratorilor lui; o lucrare care creează cele mai bune care fac atâtea victime. Constituirea, prin urmare, a unui
premise pentru re~iabilirea legăturii cu viaţa parohiei şi cu grup de luptă antieretică şi antisectară, cu vi.zitarea caselor
viaţa duhovnicească. E suficient, desigur, şi în acest caz, ca credincioşilor influenţaţi de vreo erezie sau sectă este una
şi în toate celelalte, ca supravegherea enoriaşului bolnav să din primele griji. Din fericire în Grecia există la Sfântul
fie în afara oricărui formalism şi birocratism, mişcându-se Sinod un birou special (Secretariat) cu o organizare şi acti-
în climatul iubirii şi al omeniei adevârate. vitate importantă care poate susţine în lupta antieretică orice
Îmi amintesc de un caz din slujirea mea în Germania parohie cu directive şi materiale corespunzătoare. Invitarea,
occidentală. între nwnele grecilor bolnavi dintr-un spital de asemenea, a unor predicatori capabili, care se ocupă cu
care mi s-a dat de la biroul mişcării bolnavilor era şi cel al sectorul luptei antieretice, e o soluţie verificată şi garantată
unui bârbat pe care nu-l cunoscusem niciodată. Când m-am pentru informarea credincioşilor cu privire la metodele de
apropiat de el, acesta, influenţat de teorii anticlericale, înfruntare a ereticilor sau a celor rătăciţi dintre fraţii noştri.
mi-a cerut să plec. Dumnezeu însă m-a tăcut să depăşesc Lucmrea de catehizare e ajutată semnificativ atunci când
prima reacţie interioară şi să-l rog să mă lase să rămân parohia organizează o bibliotecă cu că1-ţi de împrumutat,
puţin, nu ca preot, ci ca un compatriot. Când, t'\l harul.lui cu materiale pent ru tineri şi vârstnici. E necesar însă ca
Dumnezeu, am început dialogul, gheaţa s-a spart, sfârşmd toate cărţile bibliotecii parohiale să fie selectate cu atenţie
prin a rămâne lângă el la insistenţele lui peste trei ore. pentru ca ele să ofere materiale din tradiţia patristică sau
Concluzia acestui contact pastoral a dat-o un cuvânt al lui în legătură cu aceasta, şi nu simple lecturi .religioase" scoase
într-adevăr foarte înţelept: „Părintele meu, în acest spital clin izvoare neortodoxe şi care duc la confuzia cititorului.
există mijloacele cele mai perfecte. Există aparate pentru Să n u uităm că poporul nostru nu are nevoie doar de o
fiecare organ al trupului meu. Pentru sufletul meu însă nu cultură umanistă, ci de cunoaşterea singurei tradiţii cu
există nici unul!" Dumnezeu transfonnă boala şi neputinţa adevărat apostolice şi patristice a Ortodoxiei.
într-o plasă a pescarilor Galileei, oricât de nevrednici am fi C/lsătoria şi familia, mai ales în epoca în care aceste
noi fată de ei. două instituţii se ciocnesc ireparabil de legislaţiile speciale,
Când în parohie există iubire şi dispoziţie sinceră faţă de pentru noi antiortodoxe şi antitradiţionale, trebuie să pre-
cei aflaţi în grele suferinţe, Dumnezeu dă harul Său ca să ocupe îndeosebi lucrarea noastră pastorală. Există şi alte
se găsească modurile şi mijloacele de asistenţă şi ajutor. în posibilităţi dincolo de încercarea formală de împăcare pe,n-
timp ce pentru !tune prioritate au mijloacele, pe_ntru B.ise- ttu a preîntâmpina disoluţia familiei noastre. De la predici
rică premerg iubirea şi luminarea dumnezeiască. lnmulţJrea adecvate până la vizite şi discuţ(i speciale, dar şi atâtea alte
peştilor şi a pâinilor este un fapt cotidian într-un mediu acţiuni pe care le insuflă harul lui Dumnezeu.
creştin adevărat. Avem atâtea exemple, de altfel, de felul Oricât de „lumesc" ar apărea pentru mulţi, între nevoile
cum parohii mici, cu mijloace sărăcăcioase, găsesc căi de pe care le creează societatea contemporană e şi interesul
a crea internate, cămine de copii, centre pentru tineret, pentru distracţie, în special al tinerilor şi al celor hrăniţi încă

l
122 123
cu lapte. Sporturile mai ales pot oferi importante prilejuri persistente de autodepăşire în orice direcţie, chiar şi spre
de contact cu tineretul nostru, care nu trebuie subestima- monahism, atunci când n-a fost cultivat un duh monahal
te. Desigur, în aceste cazuri e nevoie de persoane potrivite, autentic. În paralel se dezvoltă curente cum sunt anarhis-
dar şi luminarea pentru păstrarea echilibrelor necesare şi mul social, terorismul, antisocialitatea, nihilismul, autoexal-
a nedcpăşirii limitelor. Parohia nu poate niciodatil sll se tarea şi dominaţia Eului etc. Chiar şi renaşterea religiozi-
transfonne într-un spaţiu de ciocnire a adepţilor diferite- tăţii observată în societăţile apusene, în cunoscutele miş­
lor echipe sportive, iar sportul n-are voie să acopere peste cări de tipul .copiii lui Dumnezeu", arată că nu este decât
milsură lucrarea pastorală a parohiei (cf. J Tîm 4, 8). Dis- o expresie a luptei tinerilor din pricina nesiguranţei lor în
tracţia însă se poate lega foarte bine cu viaţa duhovnicească, contextul pierderii identităţii, al materialismului practic şi
ca, de exemplu, organizarea de excursii - excursii de pele- descompunerii morale. Problema însă e cât se apropie sau
rinaj , cu participarea preot ului paroh, ba chiar şi a unor pot să se apropie ei de Hristosul Bisericii, iar nu de diferiţi
excursii pentru tineri cu săvârşirea dumnc1.cieştii Liturghii .Hristoşi" produşi de diversele propagande religioase (şi po-
în pMure, cum se întâmplă în taberele de tineri, care, aşa litice). CaJitatea îndoielnică a conducătorilor acestor mişcări
cum s-a dovedit, strâng de decenii atâţia tineri creştini. şi devierea spre superstiţii de genul: „viaţă, nu gândire•, o
Ajunşi în acest punct, trebuie să abordllm mai pe larg parareligiozitate a fricii de mânia lui Dumnezeu (cu bază
slujirea pastorală a parohiei faţă de tineret. calvinli), dar şi industria acestor mişcări, în special în Ame-
rica (cf. tricouri cu lozinci, autocolante pentru automobile,
brăţări etc.), ne conving că, în ciuda sincerităţii multor
5. Parohia şi tinerii membri ai lor, aceste mişcări nu sunt decât .erezii" care
Dacă, în calitate de celulă a vieţii bisericeşti, parohia tre- pătrund î n germinaţia eretică a societăţii europene, ajun-
buie să se îngrijească de toate vârstele, ea trebuie să arate gând forţe antisociale şi dizolvante pentru societatea
un interes special faţă de tineret, atât fiindcă el este viito- noastră, mai ales când membrii acestora ajung adeviiraţi
rul societllţii noastre, cât şi pentru că, din cauza evoluţiilor .roboţi" în mâinile diferiţilor demagogi.
sociale, accastil vârstă prezintă cele mai acute probleme şi Problema parohiei trebuie să fie cum anume să-i fereascii
determină continuitatea sau discontinuitatea tradiţiei bise- pe tinerii ei de toate curentele aduse din străini, prin semi-
riceşti în epoca noastră. narii speciale, prin broşuri speciale, predici şi alte activi-
Aliituri de restul tineretului Europei, tineretul nostru se tăţi formative. Şi iar~şi Biroul Special a l Sfântului Sinod
dezvoltă în harababura spirituală şi socială a epocii noastre. poate ajt~ta în mod semnificativ, în diverse moduri şi mij-
Prewnta haosului slu existenţial poate fi simţită. Întrebă· loace, eforturile noastre. Există însă şi probleme generate
rile lui existenţiale - pentru ce trăiesc? încotro merg? - în interiorul spaţiului tineretului nostru pe care parohia nu
nu numai cli nu primesc un răspuns în haosul contestaţiei, poate să le ignore.
al confuziei şi rătăcirii orientate, dar de mai multe ori se Mai întâi sunt problemele care s-au creat în spaţiul edu-
pierd literalmente în climatul general de viaţă relaxat!\ şi caţiei prin absenţa unei orientări corespunz!ltoare (în ciu-
indiferen\li (akedie) care se întinde tot mai mult şi tn ţara da a fel de fel de acte şi circulare) pe baza tradiţiei noastre
noastră. Tinerii noştri vor să-şi trăiascli viaţa cât mai in- religioase naţionale şi a respectului faţă de misiunea nea-
tens cu putinţă, să se bucure de ea. Aici îşi are riidiicina mului nostru grec şi ortodox în acelaşi timp. Scopul prin-
cauza .răbufnirilor" tinerilor noştri (extremismul, exaltarea, cipal al programelor de învăţământ este integrarea în UE
lipsa de măsură, ieşirea din minţi). E vorba de tendinţe (Uniunea Europeană) şi europenizarea noastră. Modelul
125
nostru a devenit „omul european", omul „postindustrial" În unnă cu câteva luni am dus la Sfântul Munte un grup
al societăţii europene şi ignorăm distanţa lui faţă de omul şi împreună cu noi era şi un copil de 1 2 ani. Am vizitat di-
tradiţiei noastre greceşti şi ortodoxe. Europa şi Ortodoxia ferite m~năstiri şi am ;răit câteva zile modul lor de viaţă,
greacă au două tradiţii diferite care în nici un caz nu pot să de la .Pi:veghenle. toata noaptea şi cult până la pregătirea
coincidă. Cea dintâi, cu procesele ei religios-economice în- mesei ş1 a d1scuţ11le duhovniceşti cu „bătrânii". Când am
depărtate a condus spre homo economicus, spre omul gân- urcat pe vapor ca să ne întoarcem, l-am întrebat pe băiatul
dirii materialiste şi a veacului prezent, închis în orizontali- de 12 ani care era cu noi ce impresie i-a făcut Sfântul Mun-
tate şi secularizare, chiar dacă aparent crede în Dwnnezeu te. Şi el a răspuns fără să se gândească: „Oamenii aceştia
şi e religios. Religia europeană este un umanism anemic reuşesc să trăiască tot timpul lor în harul lui Dumnezeu".
suprimat în practică, având ca ideal succesul în lume şi nu .c1;1m î~ţelegi ~S!a?"· l-am întrebat. „Iată, mi-a răspuns.
îndumnezeirea omului. Civilizaţia gre<:o-ortodoxă, din con- Chiar ş1 cartofo ş1 vinetele le curăţam spunând rugăciunea
tră, e o civilizaţie a divino-umanizării omului prin pocăinţă sau Paraclisul Maicii Domnului. .. " A fost un moment
şi viziunea ascetică a celor lumeşti şi cultivarea unui spirit important ca să coi:iştientizez ceea ce, cu ajutorul lui
de comunitate şi frăţietate. În timp ce civilizaţia europea- Dumnezeu, declar: Smgurul lucru care ne mai rămâne ca
nă, exaltând omul „natural'', conduce spre individualism şi o contrapunere la .inundaţia" europeană sunt mănăstirile.
exploatarea semenului, civilizaţia ortodoxă, urmărind în- Problema, prin urmare, e cât efort face parohia noastră
dumnezeirea omului, cultivă simţul frăţietăţii şi al comu- din lume să se armonizeze cu modul de viaţă mănăstiresc
niunii. De aceea, cu toate nedesăvârşirile ei, civilizaţia noas- Parohia nu poate să subestimeze faptul că şi tineret~!
tră n-a putut să creeze fenomene cun1 sunt sclavagismul sau nostru_ „reli?ios" nu încetează să trăiască şi să se mişte în
colonialismul, fiindcă nu crede în „inegalitatea naturală" a aceeaşi realitate cu ceilalţi tineri şi să accepte influenţa ei.
oamenilor, ca feudalismul apusean. Feudalismul nostru este Crescut în această realitate secularizată, el învaţă să vadă
de tip latifundiar şi constituie un produs al nedreptăţii, dar Biserica şi n;ligia cu ochii tineretului american şi european,
nu se întemeiază pe conştiinţa unei diferenţe .naturale" ca o latură mdependentă a vieţii, desprinsă de celelalte
între oameni. aspecte ale ei, de. e~ucaţie, tehnicii, profesiune etc., şi nu
Desigur, tacit şi progresiv, şi societatea noastră se euro- c~ una care. c:ii_i.slltwe ?itre~l vieţii. Acest spirit al unităţii
penizează, copiind, chiar şi spasmodic, Europa „civilizată". ş1 so bormc1taţi1 trebme să-l insufle parohia în tineri încli
Problema e deci cum anume poate parohia, în spaţiul ei, să de la vârsta copilăriei lor, creând încontinuu prilejuri
ţină vie tradiţia ortodoxă astfel încât colaborarea - impu- corespunzătoare.
să de altfel - cu Europa să nu însemne şi o absorbire a 1:răi~? sciziunea tra~că pe care au impus-o vie~i noastre
civilizaţiei noastre de elitre cea a Europei. Cum anume să P_enp7ţ11lc noastre naţionale, tineretul copiază diviziunile
0

ţină vie tradiţia noastră tn aşa fel înc!lt, încă de la vârsta ş1 antitez.el: noastre, şi acea_ împărţire în „conservatori" şi
preşcolară şi a copilăriei, omul grec să aibă un model exis- „pr?~res1ş~1" care.apare mai întâi în conflictele şi luptele
tenţial viu de viaţă şi societate, care să-l ajute să respingă politice. Dm nefericire în Grecia modernă întreaga noastră
orice lucru străin care i-a invadat viaţa. Cred că î n această viaţă tre<:e prin filtrele poziţiilor noastre partinice şi această
direcţie poate ajuta contactul parohiei din Junie cu parohia boală se comunicli şi tineretului nostru. Ortodoxia e iden-
mănăstirească, şi mai ales cu mănăstirile athonite. Acest tificată, de altfel, cu o tabără partinică din care se exclud
lucru îl arată practica pe care o voi formula printr-o expe- automat cei care s-au alăturat celeilalte tabere. Am consta-
rienţă recentă. tat că parohii întregi sunt caracterizate „conservatoare" sau
l26 127
.progresiste" (în esenţă de .dreapta" sau de .stânga") după pentru cil sfinţenia şi socialitatea sunt douli aspecte ale
poziţia preoţilor parohi în chestiunile politice. Cum e posi- tradiţiei noastre ortodoxe. Pe de altă parte, n-avem drep-
bil însă, în aceste cazuri, să se creeze un spirit ortodox de tul să negăm tinerilor noştri .sociali" lupta pentru înnoirea
unitate şi frăţietate?„. societllţii noastre în Hristos. Noi cei dintâi, mai ales tre-
Împărţirea aceasta conduce însă şi într-o altă direcţie. buie să ne încadrăm în aceastli luptă. Datoria noastră ~să-i
Tinerii conservatori se manifestli ca .duhovniceşti", în timp convingem că lupta pentru libertate, democraţie, dreptate
ce progresiştii se manifestli ca .sociali". Primii limitează şi pace trece prin lupta duhovnicească şi e condusil de pu-
creştinismul la cult şi religiozitate „individuală", afirmând terea barului lui Dumnezeu. Fără Hristos - trăit şi crezut
în practică modul individual (protestant) al justificării (pi- în chip ortodox - toate se dovedesc himere şi iluzii. Dacă
etismul). Ceilalţi se mulţumesc cu lozinci sociale şi un dis- cumpănim autentic şi neipocrit aceste două aspecte ca apos-
curs revoluţionar, afişând o anume aversiune faţă de .prea toli ai unui Hristos sărac şi răstignit, vom avea dreptul să
multă" spiritualitate şi dogmă, care sunt însă baza existenţei judecăm drumul lor greşit care-i duce în mrejele unei ide-
noastre creştine. Disensiunea între cele două tabere este ologii antiteiste. Crearea unui climat de încredere de preotul
adeseori de neîmpăcat. .Duhovniceştii" îi văd pe .sociali" paroh şi membrii mai mari ai parohiei e condiţia de bază
ca răsturnători ai tradiţiei, pierduţi spiritual, duşmani ai pentru dialogul creator cu generaţiile noastre mai tinere.
poporului şi totodatl! ai ordinii de drept. ,,socialii" îi consi- Centrele pentru tineret şi catehetice, întâlnirile speciale
deră pe .duhovniceşti" trădători ai luptei sociale şi susţinil­ ~ ~nerii şi asociaţiile de tineri, dar şi în cazuri iiolate, po-
tori ai „exploatatorilor societăţii". Această dramă a scindării trmt problemelor, fac parte din priorităţile parohiei. O parte
tineretului nostru, care e un reflex al divizării noastre, o din „grupul de caritate" este necesar să se ocupe mai ales
exploatează şi diferite forţe obscure ca să-i îndrepte tinerii de copiii care trăiesc atâtea traume psihice din cau7.a diso-
în acord cu planurile lor premeditate savant. luţiei familiilor lor sau a condiţiilor mizerabile de existenţă
înainte deci de a întreprinde vreun efort pentru realiza- (pllrinţi alcoolici, comportamente brutale din partea lor etc.).
rea unităţii în parohia noastră, e necesar să conştientizăm E indicată şi mobilizarea unor specialişti în problemele tine-
diviziunea noastrll şi să ne asumăm responsabilitatea faţă retului (psihologi, pedagogi). Şi aici - în principal aici - e
de tinerii noştri. Problema tinerilor std în cât de mult cei necesar să fie mobilizaţi de inima iubitoare a preotului
mari conştientizeazli responsabilitatea lor faţd de tineri. paroh toţi oamenii potriviţi şi mijloacele corespunz!ltoare.
Dacă cei mari şi cei mai mulţi dintre noi, clericii, nu creăm Astfel îşi găseşte aplicare în viaţa noastră cuv!\ntul din
un climat de unitate în spiritul tradiţiei şi în afară de orice Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: .Doamne„. pe prunci
conflict şi dihonie politică partinică, să nu aşteptăm să-i îi creşte, tineretul îl călliuzeşte". Dumnezeu însă - nu tre-
găsim pe copiii noştri uniţi în parohie. buie să uităm aceasta - ne face marea cinste să lucrfiln cu
în centrul responsabilităţii noastre faţă de tineret stll în- propriile noastre mâini, de la Taine până la filantropie.
dreptarea lor ,.spre tot adevărul" nu numai în ce priveşte O grijii specialii însă trebuie acordat!I bunei organizări a
dogma, dar şi în ce priveşte întruparea acestei dogme în catehizării, astfel încât să devină atrăgătoare pentru copii,
societate. Îi vom comfoge astfel pe tinerii noştri . duhovni- în special prin dialogul sincer, mai ales în catehizarea me-
ceşti" că lupta pentru puritatea dogmei rămâne incomplet!\ die şi superioară, ca să se poată aborda diversele probleme
dacă nu e legatli şi de efortul de formare şi transfigurare în ale adolescenţei (contestaţii, schimbări sentimentale şi
Hristos a spaţiului nostru social, fie şi a spaţiului existen- caracterologice, sexualitate etc.). Aici e indicată şi canaliza-
ţei noastre ortodoxe, adică a parohiei noastre. Şi aceasta rea corespunzătoare a tinerilor, îndeosebi a celor talentaţi
128 129
spre muzică (bizantină şi europeană) prin crearea de co- . O prob~emă în legătură cu funcţionarea catehizării paro-
ruri sau orchestre, încât să asigure şi acopere spaţiul liber. hiale.e existenţa unor şcoli catehetice nu numai parohiale
Când toate acestea se încadrează în spaţiul mai larg al ru- dar ş1 ale a.ltor ~sociaţii religioase. E o problemă cu care n~
găciunii şi al luptei duhovniceşti, ele pot contribui mult, confruntă~ deja de mulţi ani şi credem că găsirea soluţiei
mai ales la evitarea .inactMtăţii", a „timpului gol", pe care e1 se ~propie. Încadrarea tuturor cateheţilor în lucrarea ca-
vin să le umple gândurile şi atacurile diavolului. Având în tehetJ~ a parohiei şi existenţa unui efort catehetic unitar
vedere plinătatea timpului monahal (rugăciune, lucru de în spaţiul parohiei e o necesitate absolută. Antagonismul
mânii), un duhovnic le spunea copiilor lui duhovniceşti: c~re se observ? în un~le parohii, mai ales între şcolile reli-
„Nu 11lsaţi nici o clipă din \~aţa voastră goală. Fiindcă atunci ~o~sc catehet1ce, devine vătămător pcntrn lucrarea paro-
vă va ataca diavolul." Chiar şi performanta sportivă, când ~1e1. Nu trebuie să uităm, de altfel, cl1 într-o şcoală catehe-
se face în cadrele decenţei şi frliţietăţii, e o .soluţie" a ace- ~c~. încadrar~ copilului în '~aţa trupului parohial al Bise-
leiaşi probleme, mai ales pentru acea parte dintre copii ncu ~~o m1~1~e.fundamental!i. Ea este deci un sector al
care n-au înclinaţii artistice sau talentul necesar pentru per- p_arohie1, al B1sei:_ic11. _D~că ~stă antagonisme, atunci exis-
formanţă în muzică sau în artele fnunoase. Cât de biuefli- ta ca.uze P.entru ~mpărţ1rea tmeretului nostru de care am
vo~b1t mai sus şi care distrug spiritul Bisericii care este
ci!toare este întoarcerea spre pictura de icoane. Contactul
unitatea tuturor într-un singur trup. '
aici cu centrele iconografice ale mănăstirilor se poate arllta
Reorg~nizarea şi reînnoirea efo1t tiltti de catehizare a ti-
binefăclltor din multe puncte de vedere.
Desigur, în tot acest efort nu trebuie să se piardli din ~eretultu va conduce ~a ? renaştere litu.rgică, atât de nece-
~ar~,. pentru c~ P~.rohia 1mpreunll cu biserica ei să devină
vedere persoana preotului paroh, părintele duhovnicesc al
1araş1 centrul Vietu noastre. Având în vedere mai ales că în
tuturor credincioşilor, deci şi al tinerilor. Adresarea lui de
către enoriaşi ca .părinte" încă din copilărie va trebui să
vrem~ile ~t~pânirii otomane, cultul a salvat cugetul orto-
dox ş~ tradifla în poporul nostru, se înţelege ce importanţă
gliseascli în el cea mai desllvârşitli corespondenţii. Dupli
~bwe acordată astăzi cultului în faţa ameninţllrii asimilii-
părinţi, el trebuie să fie părintele tuturor tinerilor din pa-
m.no~re de E~opa şi .de ci~zaţia ei occidentală (.fTan-
rohie, al băieţilor şi al fetelor. La el să fugă pentru orice 0 ). Prm catehizarea şi predica liturgică avem ocazia să
problemă a lui. De aceea se impune cultivarea unui climat tnsu.f'.lllm stllruinţa în tradiţia noastră, credinţa în unicita-
de încredere între preotul paroh şi tineret. Ceea ce tânlln1l !ea ş1. ca~~cterul ei soteriologic şi în necesi tatea păstrării
sau tânăra nu îndrăzneşte sli mărturisească părinţilor sau 1dent1tăţ11 noast.re nu numai pentru supravieţuirea noastră
învăţătorului, trebuie să îndrăznească să mărturiseascll lumească, dar ş1 pentru continuitatea noastră veşnică din-
părintelui duhovnicesc. Ca să se evite multe tragedii. E de colo de lume.a prezentă. Dat fiind însll că multe .forţe• si-
prisos să spunem că dacă prezbitera are posibilităţi cores- lesc Ortodoxia ~li avanseze la .u.n~rea cu. Apusul, nu însă pe
punzătoare, poate să-şi asume şi ea un rol important in baza ad~~rulw cor~~ al traci!ţiet o;todoxe, ci a altor pseu-
abordarea problemelor fetelor care au o problematicii şi o do-tradiţii, acordun ş1 concesu de tip lumesc trebuie să ne
psihologie specifică. Altfel preotul paroh îşi poate alege aici
0

p~g~ti~ şi pe noi înşine şi tineretul nostru şi pe toţi cre-


orice altă persoană feminină cu calităţi corespunzătoare. dinc1oş11 pentru sacrificii care pot ajunge până la martiriu.
Acelaşi lucru e valabil, fireşte, şi pentru abordarea efectivă De aceea ~e recomandă inspirarea în catehizarea şi predica
a problemelor speciale ale b!lieţilor. Descoperirea şi „folo- noastr~ ~n mersul tmunfător al Bisericii noastre în timpul
sirea" persoanelor Oaice) corespunzătoare de către preotul stăpâmrn otomane_ C;f. neomartil'ii). 'J_'rebuie să pregătim
paroh este aici o preocupare fundamentală. poporul nostru ca sa mfrunte furtunu ş1 criza care vine.
130 131
VI
Un caz special: parohia·
în diaspora europeană

În spaţiul diasporei parohia prezintli. o problemă mai


specială. Elenismul se întinde astăzi în întreaga lume. Imi-
grantul grec se luptă. şi în străinătate sli.-şi continue viaţa
din patrie şi în aceasta ajutorul cel mai mare este adus de
elitre Bisericii. Dar care sunt problemele şi greutllţile cu
care se confruntă nu grecul din diasporă născut în Grecia
şi asimilat de noua lui patrie, ci imigrantul recent? Un răs­
puns ieşit din experienţe şi din realitllţi îl dă expunerea
noastră de mai jos la Adunarea Preoţească a Mitropoliei
Germaniei la începutul anului 1975. B o mKrturie care are
un caracter direct şi de mărturisire. Fiindcă vede situaţia
dinăuntru, aşa cum a fost trăitll de clerul şi poporul nos-
tru. Am evitat în special analizele teoretice şi teologice, ca
să aparii practica însăşi cu atât mai în relief şi mai viu. De·
sigur, destule lucruri s-au schimbat din 1975 până astăzi în
spaţiul diasporei, multe condiţii s-au ameliorat. Dar ima-
ginea general!\, cum ne-au confirmat-o contactele noastre
continue, nu s-a schimbat esenţial. Neschimbate au rllmas,
în orice caz, problemele spirituale. E de prisos sll mai spun
că problematica de bază e valabilii pentru tot spectrul
diasporei greceşti.

1. Viaţa diasporei

Viţa în diasporă este de Ia început legată. de o mulţime


de probleme. Această apreciere este rodul experienţei tra-

133
gice a tuturor acelora care au încercat paharul amar al stră­ 2. Problematica imigrării
inătăţii. Grecii cunosc drama diasporei-migrll.rii încă din
Antichitate (colonizllrilc bazinului Mărilor Mediterană şi Grecul muncitor-imigrant îş1 mută întreaga lume sufle-
Neagră). Ariditatea din multe părţi ale pământului nostru tească ~ăm.asă pentru totdeauna legată de pământ şi de
şi dorinţa de mai bine i-au silit sll se înstrăineze. O nelinişte •.rudele I~. Ceea. ce urmăreşte din primul moment e ca
şi curiozitate permanentă cuibărite în noi ne-au împins şi hpsa lor sa ?u deVJ~ă m~i duretoasă, să nu întrerupă legll-
ele spre aventură şi căutare. Înstrăinarea noastră este însă tura.cu patria. Cu cat mat m ult cred grecii din Germaniu că
amestecat!\ cu nostalgia şi melancolia care ne urmăresc şi rlima~erea lor de nevoie acolo va depllşi limitele provizo-
în momentele de maximă bună dispoziţie în străinătate. ratulw (~~ci, în 1975, erau în jur de 450.000 de greci în
Răsunetul pe care l-a !lisat în viaţa neamului nostru durerea Germarua, tar în 1990 num!lrul lor nu pare să se fi micşo­
străinătăţii, înainte de toate atunci când migrarea noastră rat prea mu~t) cu atât mai mult caută crearea unor Jegllturi
nu s-a fllcut „pentru negoţ şi vedere", ci ca rezultat al unor mat puternice cu vatra lor. Primul lucru care se cere e
nevoi stringente, li vedem în producţia spiritualii a popo- şcoala, pentru ca tine~i greci clin Germania să înveţe limba
rului nostru, în poezia noastră populară. .,străinul" a creat greac!I. În paralel cu limba germană să stăpâneasc!I şi lim-
o nouă categorie în conştiinţa poporului nostru, în special ba lor, pentru .ca ace~.îi v~ ţine legaţi lăuntric de patrie.
î n perioada ocupaţiei, şi viaţa în strliinătatc a devenit o ~tfel într~o z1 vor sfarş1 pnn a fi .filogreci", dar neamul
noţiune sinonimă cu singurătatea, tristeţea, nostalgia şi li vre~ mai presus de toate grecii După rutina din fabrică
disperarea. mw1c1torul vrea să trăiasc!l într-un mediu care să-i amin~
Acest lucru e \-alabil şi pentru o imigraţie cum este cea teas~ .de patrie. ~misiunii? ~ece.şti, cafenelele greceşti,
din Germania, fiindcă în esenţă e vorba de o dezrădăcinare ~ec1un de fotbal ş1 alte asociaţii satisfac până la un anumit
pe o duratll nedefinită, care creeazll o problemă spinoasă nJV~l aceast~ nevoie ..Singurul lucru, pc care nu-l ştim, e
atât pentru cei care trăiesc aici, cât şi pentru cei care ră­ câţi anume simt nevoia prezenţei Bisericii între ei.
mân în patrie. Realitatea german!\ nu oferii posibilităţile Răspunzând la această chestiune, statul grec s-a îngrijit
Americii sau Australiei, cu toate câte se spun şi se scriu în colail?rare .cu guvernul germa n să asigure - chiar şi fliră
despre integrare sau despre încadrarea muncitorilor în ~ studiu mat aprofundat al P.roblemei - profesori în şco­
societatea germană. Muncitorul străin se simte aici tot hle g~rmane care.să predea hmba greac!I copiilor noştri.
străin. Este un Gastarbeiter (un muncitor oaspete) sau „Cămmele greceşti", de altfel, şi diferite manifestări festive
ceva mai bun Auslănderischer Arbeitnehmer (angajat la la aniversări naţionale menţin şi întreţin legătura cu patria.
lucru străin). Este, prin urmare, firesc ca viaţa aici, miş­ Est~ wi. fa~t însă că, mult înainte de orice iniţiativă a sta·
cându-se între nesiguranţă şi nelinişte, să creeze o mulţime tulw, BtSenc~ e ~.a care s-a grlibit să-l însoţească pe grec
de probleme. Nevoile materiale ale omului se vindeci\ mai în exodul emigrăm. A fost de partea lui în Apus de veacuri
uşor. Retribuirea muncii este într-adevăr satisfăcătoare, luâ.nd evident asupra ei, dincolo de cele religioase, şi cdu~
siguranţa muncitorului este ideală. Rămân spinoase şi greu cai1a greceasc!I. Desigur, în limbajul servil al documentelor
accesibile problemele spirituale ale muncitorilor noştri, toate ~e s~~e, de obicei,~ Biserica se găseşte în afară .ca să se
câte au leg!ltură cu viaţa lui bisericească-duhovnicească. mgrl)ească de nevoile religioase" ale muncitorilor noştri
O referire pe scurt la această problematică a vieţii parohiale
aşa cum s-ar putea „îngriji" orice alt factor social. '
în diaspora europeană o întreprindem în cele ce urmează. 1:f oi, clericii, simţim însă nevoia să facem clistin<..-ţic între ·
aCtiV1tatea .profesională" şi misiunea în mijlocul poporului
134 135
de aici. tn mentalitatea factorilor de stat misiunea Bisericii tnlism care se manifestă printr-o participare masivă la slujba
aici e să întlrească sentimentul patriotic al poporului nos- Învierii şi care are drept suport nostalgia patriei, credinţa
tru, de exemplu cu .Hristos a înviat" şi cu ciocnirea o~ă­ nu se simte jucând un rol special în viaţa lui. Aceasta o
lor sau cu hramurile şi retoricele laudelor de la sărbiltonle trăim în calitate de clerici când suntem siliţi aici sll vorbim
naţionale anuale. Adică printr-o referire continuă la linia de .creştini ocazionali" (al căror unic contact cu parohia
tradiţiei noastre istorice. Nu negăm desigur aceasta, fiind- e atunci când sunt chemaţi la vreun Botez sau Cununie).
că clerul ortodox n-are nevoie de indicaţii ca să-şi exercite O trăim când imigranţii noştri în vârstă vin la Sfânta Tainli
datoria faţll de patrie. M-am referit la el ca să subliniez că a Mărturisirii pentru prima oară în viaţa lor, pentru că în
adeseori noi, clericii, suntem priviţi ca nişte funcţionari patrie n-au ştiut că există o astfel de Taină.
din serviciul public, ca şi cum Hristos a venit în lume ca sll În special acum, în diaspora Germaniei, care e constituită
slujească exclusiv etnicismele şi etatismele noastre. mai .a.1.es din muncitori, se observă că existll foarte puţine
Făcând mult bine, Biserica (şi în primul rând Patriarhia familu care s-au înstrăinat numai din motive politice, ca
Ecumenică) i-a urmat ca o mamă iubitoare pe fiii ei pe ruşii din diaspora de după revoluţia din i917. Imigranţii
drumul martiriului străinătăţii, stimulată însil de mobiluri noştri s-au înstrăinat mai ales din lipsă de lucru şi în aş­
diferite. Mobiluri evanghelice şi pur bisericesc-misionare, teptarea unui câştig, pe care să-l folosească la restabilirea
din unghiul cărora vede şi trebuie întotdeauna să vac!A şi lor viitoare în patrie. La cei mai mulţi de altfel domneşte
misiunea ei naţională. Chestiunea însă este - repetăm - mentalitatea că n-au venit în Germania ca să se .sfinţeas­
câţi din imigranţii noştri aici simt în realitate nevoia pre- că" - lucru pe care nu l-au considerat necesar poate nici
zenţei Bisericii în mijlocul lor, nu ca un ofiţer de stare civil!\ în patrie. Au venit ca să câştige bani (o nouă formă a goa-
sau trezorier al filantropiei pentru nevoile lor, ci ca o putere nei după aur), ca sll-şi .aranjeze" economic viaţa. Acest lu-
sfinţitoare şi chivot al mântuirii. Şi acest lucru are legiltură cru se referă ln o mare parte din ei care nu numai că nu au
cu interioritatea muncitorilor noştri. fost şomeri în patrie, care aveau serviciu, şi încll unul bun.
Diaspora e în mod necesar o continuare a vieţii patriei. Dacă n-ar exista indemnizaţia pentru copii, negreşit cei mai
Oriunde merge, credinciosul ortodox va rămllnc purtător mulţi copii ar rilmfine în Grecia.
al tradiţiei şi credinţei lui. Un om indiferent religios va Toţi aceştia vor avea nevoie de preot - în mod necesar
purta peste tot indiferenţa lui. Din nefericire, însă, experi- imperios - pentlu botez, căsătorie, divorţ şi înmormântare.
enţa nrată că tl11 mare număr de imigranţi apar\in acestei Dar este caracteristic, în ultimul caz, că mulţi îşi aduc
categorii, a indiferenţilor. Există şi unii care au chiar in- aminte de ci când le-a murit ruda lor. Aceasta se întllmplll
tentii duşm!lnoase faţă de viaţa Bisericii, dar ei sunt puţini însă pentru el! şi înainte de emigrare n-au avut, dincolo de
şi influenţaţi de indicaţiile de partid pe care le primesc, dar o religiozitate de datină, formală, o relaţie interioară cu
în această estimare nu poate oferi nici o siguranţl!, fiindcă viaţa parohiei, nici n-au avut o catehizare corespunzlltoare,
manifestările exterioare pot să nu corespundă cu ce este în i~cât să poatll să înţeleagă scopul existenţei ei, s-o iubeljscă
inimi. Este însă un fapt că, în ciuda erodării pe care a su- ŞI să fie în legăturii cu ea. Cu acest spirit vin ei în străinii.tale.
ferit-o prin iluminism şi prin misionarismul .anglo-ameri- Astfel, în timp ce aleargă sli găsească centrele greceşti,
can" în veacul XIX, poporul nostru a continuat să trăiască cafenelele greceşti, se informează de mişcările turneelor
religios la modul tradiţional. În multe privinţe el este însă teatrelor greceşti sau a echipelor de fotbal, de parohie şi
părăsit şi necatehizat, fără să fie el vinovat de aceasta. În centrul ei liturgic se vor îngriji să afle atunci când vor fi
special în zonele de graniţă. Dincolo însă de un sentimen- siliţi (de lege) sli fac!\ vreo Taină.

136 137
Există însă şi un alt grup (de imigranţi), care din motive docşi în spaţiul diasporei noastre? De ce avem nevoie de
mai degrabă de superstiţie vin la Biserică de ~tev~ ori pe preoţi ortodocşi în parohiile noastre? Dacă spunem că
an fără să considere necesar contactul regulat ş1 mai adânc aceasta ţine de greutatea limbii, argumentarea ar fi foarte
cu viaţa parohiei. Nu s-a pierdut însă şi acea parte, mi~ă nesigură. Fiindcă după câţiva ani cei mai mulţi muncitori
poate şi în patrie, dar vie şi neobosită, care simte .nevoia ai noştri nu mai au greutate să înţeleagă televiziunea ger-
relaţiei cu viaţa Bisericii şi cultul ei. Nu trebuie s~ ezi~m să mană? Nu este valabil nici argumentul că învăţăm să ne
mărturisim că în realitate numai pentru aceşti 1m1granţ1 închinăm lui Dumnezeu în tradiţia noastră. Fiindcă noua
ai noştri există în diasporă credinţ~ vie, fi~ndcă ~1~mai e! noastră generaţie care s-a dezvoltat în diasporă ar putea să
simt nevoia ei. Dar şi pentru aceştia, relativ puţim, fie e1 se încadreze şi într-o altă tradiţie, dacă aceasta nu exprimă
chiar şi numai zece, Biserica trebuie să creeze P?Si~ilităţi o altă credinţă, adică o altă concepţie despre Dumnezeu,
ale vieţii parohiale. Acestea sunt mădularele ei vii care om, mântuire. Există, de altfel, compatrioţi de ai noştri,
tTebuie să rămână şi aici încorporate în trunchiul ei. care în Grecia sau în diaspora şi-au schimbat credinţa şi
Când, aşadar, vorbim de \~aţa parohială din diasporă, v~ s-au încorporat în alte tradiţii, eretice.
trebui să-i avem înaintea ochilor în primul rând pe acei ~igwrarea '~eţii parohiale ortodoxe şi a cultului ortodox
ortodocşi care trăiesc şi aici viaţa parohiei lor şi de dragul în diasporă are un scop concret: cultivarea şi menţinerea
cărora în principal suntem aproape de ei, pentru sfinţirea conştiinţei oitodoxe şi activarea sobornicităţii (catolicităţii)
şi întărirea lor duhovnicească. Pe aceştia deci, trebuie pa: Bisericii. Credinţa exprimă o conştiinţă analogă. Iar cultul
robia să-i caute în primul rând şi să-i adune la cultul şi contribuie la trăirea şi cultivarea acestei conştiinţe. Însăşi
viaţa ei aşa cum găina îşi adună puii ei", pentru ca .Bise- împărţirea bisericii ortodoxe, iconografia, lumina cande-
rica sob;rnicească" să se realizeze şi în spaţiul diasporei. lelor, bună-mireasma tămâii - aceste lucruri mărunte şi
Un scop mai îna.lt va fi hrăni~ea duhovni~eas~.continu~ a simple - creează o atmosferă în care se întăreşte credinţa
credinciosului, menţinerea lui în trupul B1Sencn ş1 în pnn- ortodoxă şi credinciosul simte că trăieşte firesc în comuni-
cipal în comuniunea sinaxei (adunării) parohial.e, dar şi ~11;: unea sfinţilor, mergând „împreună cu toţi sfinţii". Pentru
tărirea lui în lupta de zi cu zi prin crearea unei competiţii noi, ortodocşii, credinţa nu este o chestiune de logică, ci
duhovniceşti pentru respingerea contestaţiilor şi rătăcirilor un fapt care are legătură cu întreaga noastră existenţă. De
cu care se găseşte confruntat încontinuu atât în spaţiul aceea, ortodoxul trăieşte neîncetat în spaţiul unei minuni
muncii, cât şi în cel al domiciliului său. continue, al unei comuniuni permanente cu Dumnezeu,
Aici însă trebuie făcută o distincţie. Dacă prezenţa noas- într-o realitate supranaturală care merge împreună cu viaţa
tră în calitate de clerici între muncitorii noştri are numai lui cotidiană. O vede oricine şi aici în candelele pe care
scopul reglementării formalităţilor ofiţeru~ui de stare civi- le aprind muncitorii şi muncitoarele înainte să meargă la
lă şi a unor obligaţii convenţionale, atunci Jocul nostru ar fabrică, în cartierele lor sărăcăcioase care miros a tămâie,
fi într-un secretariat al consulatelor locale. Nu aceasta este în posturile şi rugăciunile lor, în răspunsul lor prompt la
însă justificarea prezenţei noastre aici. Nici numai faptul de problemele semenilor lor, care îi fac pe oamenii locului să
a săvârşi rânduielile şi a aduce la biserică poporul nostru. se minuneze.
Ecumeniştii entuziaşti, mânaţi de un „irenism" neîntemeiat, Dacă vrem, aşadar, să păstrăm omul ortodox, trebuie
nu vor să creadă într-o dh~ziune mai adâncă între creştini să-i asigurăm cadrul ~eţii creştine. Şi acesta este parohia,
şi acţionează ca şi cum s-~ fi restabi~t deja d~plin ~ita­ cu biseriea şi cultul ei. Acest lucru îl urmărim deci cu pre- ·
tea intercreştină. Dar atunci de ce mm avem ep1scop1 orto- zenţa noastră în spaţiul diasporei. Credinciosul ortodox este

138 139
membru al Bisericii Ortodoxe Soborniceşti. Unde este pa· vantă mai ales tn sufletele celor slabi în credinţă care, cum
robia (ortodoxă) în comuniune cu episcopul (ortodox), acolo am văzut, sunt cele mai multe. Toţi imigranţii de altfel su-
este şi Biserica Ortodoxă Sobornicească. Sobornicitatea· ferll nedeclarat o zdruncinare în convingerile şi în princi-
ortodoxia cultului nostru nu e asigurată numai de ritul .bi- piile lor. Lumea fabricii îşi pune pecetea pe modul de gân-
zantin". Credinţa şi clericul ortodox ca purtător şi garant al dire, în formarea mentalitllţii şi a comportamentului lor.
acestei credinţe (ca mod de viaţă), asigură ortodoxia paro- Imigrantule rupt de viaţa spaţiului său (cei mai mulţi din-
hiei. „Ritul" funcţionează ca o formă moam ffu-ă temelia tre ei au fost în Grecia ţllrani). În ţara lor, imigranţii aveau
credinţei şi a ecleziologiei, cum se dovedeşte în diferitele un nume şi un loc concret în mica lor societate. Aici sunt
centre uniate ale acestei ţări. însă înghesuiţi în lumea maşinilor şi în anonimatul mulţi­
Iatll de<:i care este raţiunea mai adâncă ce justifică pre- mii. Maşinile uriaşe din jurul lor atestă doar realizările ome-
zenţa noastră aici. Biserica veche cunoaşte cazuri în care neşti. Toate în acest mediu nou .vestesc lucrul mâinilor"
creştinii care călătoreau pentru lucru în ţări ale ereticilor omului, şi nu al lui Dumnezeu, cum este viaţa la ţară în
sau necredincioşilor aveau împreună cu ei dumnezeiasca Grecia, cu bisericuţele şi troiţele răspândite la răscrucile
Împilrtllşanie, ca să nu fie nevoiţi să caute adunllrile ereti- drumurilor. Identificarea cu noul mediu apare din limbii.
cilor. Atât de mare era pentru ei necesitatea împllrtăşirii Repede schimbă expresia: .fabrica noastră produce• cu
dese cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pentru a fi uniţi şi cu .producem•. Se creeazil astfel o încredere în omul creator
El şi cu celelalte mădulare ale Bisericii - Trupul Lui. Din în timp ce, pc de altă parte, se obişnuie.ştc cu ideea cll ma~
nefericire trăim consecinţele tragice ale faptului Scbjsmei, şina poate satisface orice nevoie umanii.
fără însll ca noi să fim răspunzători de el. Este însă o reali- Muncitorul, care în patria lui începe toate cu semnul
tate care nu poate sli fie ignorată. Trăim şi circulăm şi noi crucii şi aşteaptă toate de la mila lui Dumnezeu, se înca·
în ţări ale ereticilor şi necredincioşilor. Până în ziua binecu- drează automat într-un cadru integral antropocentric. Şi
vântatll a reunirii - fireşte nu cu o soluţie ieftină de tipul acest lucru c valabil nu numai pentru m uncitori, dar şi
.alles in einem Topf' (totul într-o oală), ci pe temelia cre- pentru toţi imigranţii noştri, de orice categorie. Prezenţa lui
dinţei ortodoxe şi a tradiţiei autentice a Bisericii - orto- Dumnezeu se estompează. Maşina nu mai lasă să se audă
docşii vor avea nevoie de parohiile noastre, de cultul nos- glasul lui Dumnezeu. Viaţa nouă are o influenţii dizolvantă
tru, de clericii noştri. Ne găsim, prin urmare, aici, cu misi- şi coroziYă asupra lor. Fiindcă e vorba de un climat cu
unea cea mai grea, aceea de a păstra ortodoxia tradiţionala totul diferit, în care muncitorul grece introdus nepreglltit.
a credincioşilor noştri, fiindcă o considerăm adevărată şi De altfel, contactele lui la fabrică nu vor fi cu oameni de
mântuitoare. Aceasta recomandă şi nevoia sinaxei ortodoxe, credinţă, care existil pretutindeni, ci cu oameni care au di-
pentru că ea are consecinţe mântuitoare în viaţa compa- vini~t banul, care nu aşteapt!I nimic altceva decât câştig,
trioţilor noştri. care Judecă toate cu marca (germanii) şi se exprimi\ în
m!\rci. Dat fiind faptul că imigrantul nostru vine aici pentru
m~rci, nu e greu să fie cuprins de goana după câştig, iniţial
3. Practica necruţătoare prm muncă (orele suplimentare devin un scop), apoi însil.
prin orice mijloace (tranzacţii suspecte, jocuri de clirţi).
Viaţa diasporei creează însă tot felul de piedici în dezvol- Avem multe cazuri de înstr~inare radicală a unor copii de
tarea vieţii parohialo 11 credincioşilor noştri. Însăşi schim- familie mai înainte serioşi şi modeşti, dar şi de prăbuşiri
b area mediului creează situaţii care au o influenţă dizol- economice la cărţi sau zaruri.
Încă un element al dobândirii aici a unei noi mentalitllţi rea .socială" cu cunoscuţii şi prietenii pentru aranjamen-
este spiritul indhidualist. Răsiiritul ortodox îşi păstreazil tul altor oportunitl\ţi. Acest lucru trebuie avut în vedere în
încă, oricât de slăbit ar fi, duhul social-comunitar, conşti­ cazurile în care se exaltă exagerat existenţa, în paralel cu
inţa comunităţii-comuniunii în Hristos. Sistemul social din biserica, a unor saloane în cent rele parohiale din Lumea
timpul îndelungatei stăpâniri otomane nu s-a pierdut cu Nouă etc. întrebarea e nu dacă vine cineva la sinaxa paro-
totul. Omul occidental însă are în spatele lui o lungă peri- bialli, ci ca.re este scopul principal al venirii lui.
oadll de supraacccntuare a spiritului individualist. Creaţie
a ciocnirilor dintre papalitate şi Reformă şi a teoriilor so- 4. Impedimente ale sinaxei
ciale conexe, omul vede şi se gândeşte aici numai pe sine
însuşi, individul lui. De aceea, însăşi comunitatea naturală Dincolo însă de problemele pe care le creeazi! noul me-
şi celula de bază a familiei a suferit o alterare şi o disoluţie diu, diaspora prezintă mari dificuJtliţi şi pentru însăşi si-
teribilă. Părinţii şi fiii trăiesc de obicei departe unii de alţii, naxa parohiali!. Desflşurarea geograficll a muncitorilor greci
mai mult ca nişte cunoscuţi decât ca rude. Aşa a început să în Germania poate fi numită o .diaspori! în diaspori!". Mun-
trăiască şi generaţia a doua a muncitorilor noştri. Fiecare citorii nmjtri trăiesc doar arareori concentraţi. Chiar şi în
membru al familiei îşi cautli independenţa lui, casa lui, acelaşi oraş ei sunt de obicei dispersaţi, astfel încât sinaxa
contul lui individual, „carnetul lui de depuneri" individual noastră este literalmente .o sinaxă a celor mai dinainte îm-
- până şi soţii - şi îşi reglementează singuri viaţa. Scin- prăştiaţi". Consecinţele le înfruntă în primul rând poporul
darea comunitllţii începe deja în familie şi apare la masa însuşi. Credinciosul trebuie să parcurgă distanţe mari ca
familială, masa în comun care din cauza condiţiilor de viaţă să ajungă la lăcaşul de cult. Din cauza mai ales a condiţii­
aproape a dispărut. După îndelungate frământări aici în lor de timp schimbate, acest fapt influenţează foarte mult.
Apus, însăşi viaţa religioasll a ajuns în relaţia cu Dumnezeu Este o situaţie pe care nu o poate înţelege omul din Grecia,
la o dispoziţie individuali! care n-are în general în vedere care are biserica în vecinătatea lui. Deplasarea cere astfel o
relaţia cu semenul, chiar dacă nu o respinge. ln Vechiul ieşire, mai ales când trebuie să meargll la bisericll întreaga
Testament citim: .Lui Adam nu i s-a găsit ajutor asemenea familie. Şi o familie cu mulţi membri e logic să se mai gân-
lui" (Fc 2, 20), evident intre animale. Experienţa noastră dească dacă să meargli sau nu ... Neregularităţi în mersul la
occidentală ne-a învăţat că omul contemporan îşi creează bisericii provoacă şi programul de lucru (serile).
mai uşor o „comw1iune" cu animalele, decât cu semenul Dar şi parohia se confruntă cu proleme asemănătoare.
său. Parohia însă cere un spirit de familie, de frăţietate, de În patrie existenţa unui centru parohial permanent (a unei
comuniune. biserici) e ceva de sine înţeles, şi de aceea situaţia noastră
În acest climat şi omul din Răsăritul ortodox începe să de aici nu poate fi înţeleasă de la început. Asigurarea unor
nu mai simtă nevoia de a participa la viaţa parohiei şi la spaţii de adunare nu este întotdeauna uşoară şi nici de dorit.
cultul ei. Mai ales atunci când se întâmplll ca religiozitatea De multe ori ne confruntăm cu situaţii extrem de dificile.
să fie fragilii, conştiinţa parohială se stinge cu desăvârşire, Existll, desigur, în bisericile de aici o disponibilitate de a îm-
îndeosebi acolo unde nu exist!i parohie cu o viaţă şi un di- părtlişi problemele noastre şi de a rllspunde la cheml!rile
namism intens, încât să atragă prin prezenţa ei vie. Se ob- noastre. Nu toate persoanele sunt însă în situaţia sll sesi-
servă mai ales acest fenomen: compatrioţii noştri \in în zeze problema noastră şi să faciliteze soluţionarea ei. Pentru
spaţiul sinaxei parohiale doar la finalul Llturghiei, fiindcă multe parohii asigurarea aceluiaşi centru de cult este încă
scopul lor nu este sinaxa euharistică cu fraţii lor, ci întâlni- o dorinţă neîmplinit!\ (fapt valabil şi pentru anul 1990).

143
Lipsa însă a unui centru parohial stabil şi a posibilităţii de trebuie sll·şi regăsească şi aici funcţionalitatea ei. Chiar şi
formare a lui după modelele ortodoxe îi lipseşte pe credin- acolo unde nu suntem chemaţi special pentru o slujbi!, pu-
cioşii noştri, şi înainte de toate generaţia nouă, de climatul tem pro'-oca interesul pentru săvârşirea unor slujbe, evi-
de cult corespunzător. Cele mai multe comunităţi ortodoxe dent ocazionale, .în casă" . • Cu timp şi fllră timp", trebuie
au soluţionat problema prin folosirea unor iconostase mo- desigur s!i urmlirim să întărim interesul pentru viaţa litur-
bile şi a unor mari icoane ale lui Hristos şi Născătoarei de gică, dat fiind faptul cll prin cult s-a salvat în timpul stăpâ­
Dwnnezeu. Soluţia aceasta însll nu c întotdeauna uşoară, nirii otomano întreaga noastră tradiţie. Trebuie si! căutăm
nici nu există întotdeauna marjll de timp corespunzătoare astfel de prilejuri ca să corectăm în timp şi concepţii greşite
pentru a putea transforma, chiar şi în acest mod, o biserică din patrie, de exemplu că Maslul ar putea înlocui Sfânta
romano-catolică sau protestantă într-una ortodoxă. Mărturisire etc. Avem posibilitatea să săvârşim slujbe şi în
Folosirea bisericilor de aici produce greutăţi în funcţio­ casele muncitorilor, ca, de exemplu, agheasma, paraclisul
narea parohiei. De multe ori dumnezeiasca Liturghie se etc. cu un accent pus întotdeauna pe importanţa sinaxei
săvârşeşte foarte devreme, alteori la orele amiezii, pentru cultice în centrul parohial, ca aceasta sll nu fie considerată
că biserica heterodoxă se întâmpHi să fie folosit!!. de dife- de prisos. E inutil să mai spunem cll în cazurile săvârşirii
rite grupuri de străini. Când timpul disponibil este limitat, unor slujbe în familii e indicat să nu primim bani. Mai în-
cum se întâmplă adeseori, suferi! uneori predica (necesarii tâi, pentru cil este o ocazie unică ca după ele să deschidem
în diaspora) sau alte acte de cult (de exemplu, rug!lciunile o discuţie şi să începem o catehizare a tuturor celor pre-
pentru bolnavi, pomenirile, îmbisericirile pruncilor), care zenţi şi, în al doilea rând, pentru că muncitorii noştri, influ-
sfllrşcsc prin a deveni o cursll contra cronometru. În Apus enţaţi de propaganda ereziilor, vor considera vizita noastră
afli!m şi ceva foarte interesant, la care ne referim ca la ceva ca un prilej de câştig pentru noi şi se vor lndepărta şi mai
între glumii şi serios, deşi în practicii se dovedeşte a fi ceva mult de noi şi de parohie.
foarte serios: e vorba de locul pe care-l ocupă paracliserul în anumite cazuri există preoţi siliţi sll săvârşească dum-
(Kiister). Aproape întotdeauna în asigurarea spaţiilor con- nezeiasca Liturghie seara. Aceasta, desigur, nu este o ino-
simţământul lui are o mult mai mare putere decât avizul vaţie în tradiţia noastră. Biserica Ortodoxii greacă din Ame-
pastorului sau a consiliului bisericesc. rica a impus deja săvârşirea dumnezeieştilor Liturghii seara
Greutăţile legate de spaţiul şi timpul sinaxelor noastre atunci când pomenirile unor mari sfinţi cad peste săptă­
au consecinţe şi în aplicarea fidel!\ a tipicului bisericesc. În mână, adicll în zile lucrătoare. Personul nu văd nevoia unei
diasporll suntem siliţi să avansăm unele reglement!lri pro- soluţii asem!lnlltoare pentru realitatea germanli. Consider
prii pe care coliturghisitorii noştri din patrie nu pot sll le preferabil11. mutarea sărbătorii în duminica următoare, fără
înţeleagă. Orice preot paroh îşi întocmeşte programul în ca aceasta sii excludă săvârşirea chiar şi pentru puţini a
acord cu posibilităţile existente, iar nu pe baza practicii dumnezeieştii Liturghii în ziua pomenirii sfântului daci!,
liturgice a Bisericii noastre. În acest sens, toate sunt per- desigur, e posibil acest lucru, sub aspectul timpului. Dum-
mise, dar ca soluţii de necesitate. Şi în aceste cazuri, când nezeiasca Liturghie trebuie să rlimânii întotdeauna eveni-
se face o schimbare a legii (Bur 7, 12). e însă necesar sli nu mentul cel mai important în '~aţa parohiei şi nu trebuie să
se treacă cu vederea duhul tradiţiei şi rânduielile sli nu-şi devină ceva ~ră importanţă mai specială.
piard!i adev!lratul lor sens. În cadrul vieţii cultice se poate insera şi organizarea unor
Binefllc11.toare se dovedeşte extinderea sinaxelor noastre cercw·i de studiu al Sfintei Sc1·ipturi. Prin studierea şi in-
şi în afara spaţiului obişnuit de cult. .Biserica din cas!\" terpretarea Cuvântului lui Dumnezeu nu individual, ci în
144 145
cadrul vieţii parohiei, se promoYează lucrarea catehizării. scopul acesta este sfinţirea credincioşilor şi a ansamblului
în paralel trebuie sli se facă şi studiul unor opere patristi- vieţii lor şi integrarea lor in comuniunea sfinţilor, în trupul
ce, mai ales a celor duhovniceşti şi ascetice, pentru obişnu­ Domnului. Acest scop reuşeşte de Yeacuri să-l împlinească
h·ea cu asceza şi cu viaţa duhovnicească. Responsabilitatea cultul nostru cu formele lui deja fixate şi cu toate mijloa-
catehizării trebuie sll o aibă preotul pal'oh, ajutat de cadre cele lui de sfinţire. Desigur, în folosirea mijloacelor Sfinţii
pregătite special. Problema e unde şi cum să fie perfecţio­ Părinţi s-au dovedit a fi în fiecare epocă înnoitori şi cu ade-
nate aceste cadre. Personal îi prefer aici pe cei cu mai pu- vllrat progresişti. De aceea n-au ezitat sii opună cântărilor
ţină carte, dar care au experienţe în mlinlistiri şi în 'iaţa arienilor propriile lor cântări şi sli-i combatli pe eretici cu
duhovnicească aproape de .bătrâni" experimentaţi .• Lecţi­ mijloace asemănlltoare. Au urmărit însă întotdeauna o
ile" scrise îi ajutll pe cei care se ocupă cu lucrarea catehetică regulii de bazli pe care n-o vedem urmărită în eforturile de
şi îi feresc de puncte de vedere personale neverificate şi înnoire ale epocii noastre. Fiecare nouăformli de cult era
de erori. un p1·od11s al tmdiţiei cultice a Bise1-icii, de aceeaşi fiinţă
Experienţa ne învaţă că o importanţA incalculabilă pentru cu ea, ca slJ nu se intreruplJ continuitatea uietii ei.
viaţa şi acthitatea parohiei o au grupurile parohiale care Înnoirea liturgică întreprinsă astăzi pune problema limi-
studiază sistematic Cuvântul lui Dumnezeu şi Tradiţia Bi- telor. Multe eforturi de înnoire recente ale creştinismului
sericii noastre. Ele constituie sufletul parohiei. Toţi aceştia, apusean n-au reuşit sll-i con\'ingii nici măcar pe ei înşişi cll
şi mai ales cei care sunt colaboratorii direcţi ai preotului prin ele se realizează o întoarcere la Biserică a lumii şi mai
paroh (epitropi, cateheţi etc.), e bine să fie aleşi de însăşi ales a tineretului, pentru caro s-au făcut aceste eforturi, şi
pleroma parohiei dup!l dumnezeiasca Liturghie la propu- nu o aducere a Bisericii în lume. De aceea, Biserica trebuie
nerea preotului paroh, ca să se menţini!. tradiţia .democra- să fie foarte atentă în acest punct. De obicei eforturile de
tică" a Ortodoxiei care nu este ecleziocentrică, ci colectivil, înnoire observate nu izvorăsc din necesitatea ca acest cult
trupul unic. al nostru sll vorbeasdl mai direct sufletului oamenilor con-
temporani, ci din efortul de a stăvili abandonarea de către
5. Conţinutul cultului credincioşi a sinaxei noastre. De regulii însă oamenii nu ne
părăsesc fiindcă cultul nu-şi gli.sc~'te un ecou în inima lor, ci
Un cuvânt scmt trebuie spus şi despre conţinutul cultului fiindcă unii dintre noi am încetat a mai fi o Biserică luptă­
în diaspora. Avem oare nevoie aici de noi forme? Desigur, toare de partea poporului şi am ajuns o clasă do funcţionari
problema înnoirii cultului, care preocupă atât de intens ai unei instituţii lumeşti, sus\iaându-i pe exploatatorii lui.
creştinismul apusean, este serioasă. De acooa, aici o vom Lucrul de care avem aevoic cel mai mult este o redeştep­
aborda numai din punctul de vedere al vieţii în diasporll. ~ liturgicii, care însă nu se realiieazll prin teatnlizarea şi
Creştinătatea apuseană ne-a obişnuit cu eforturi continue mfrumuseţarea cultului nostru, ci prin realizarea înfrăţirii
- mai mult experimentale - de înnoire liturgică şi .actua- noastre a tuturor în Hristos şi prin înlllturarea ciocnirii
lizare", dar cu periclitarea continull a prototipurilor iniţiale. claselor sociale. Înfrumuseţarea nefireas~ a cull\llui şi re-
Ortodocşii sunt consideraţi ca unii ataşa\i de tradiţia noastră curgerea la mijloace străine de duhul său Gaz.z, muzică pop
(tradiţionalism) şi mai ales greu de urnit pe calea actuali- etc.) nu sunt suficiente pentru a arunca o punte între cle-
zl!.rii. Ce vom observa aici? rul distant şi popor. Important e ca aici clerul sii simtă mai
Credem că formele cultului nostru dirijează toate plecând profund misiunea lui ca ambasador al lui Hristos şi sluji-
de la scopul pe care acesta e chemat sii-1 îndeplinească. Iar tor al poporului lui Dumnezeu. Din contră, înfrumuseţarea
146 147
cultului întreprinsă cu asemenea mijloace în scopul atra- să adauge cunoştinţe noi la cunoaşterea deja existentă. Este
gerii de adepţi arată îmbătrânirea noastril ca purtiltori ai un element cultic, un segment inseparabil al sinaxei cultice
spiritului creştin şi neputinţa noastră de a câştiga sufletele şi ţine de lucrarea profetică a Bisericii. Se adreseazll inimii
cu puterile noastre duhovniceljti. Fardul îl folosesc înainte ca să adauge credinţă la credinţă. '
de toate bătrânele şi bisericile când pierd frumuseţea tine- Predica dumnezeiască din cadrul cultului poate trans-
reţii şi prospeţimea lor. Cultul vechi creştin, simplu şi ne- mite inimii noastre cuvântul de care are nevoie cel mai
prefăcut, a putut da martiri şi mărturisitori ai credinţei. mult. Ne poate arăta ,·oinţa dumnezeiască din punctul de
Astăzi avem un cult foarte bogat, n-avem însă dispoziţie vedere al problemei noastre concrete. Poate adapta sinaxa
pentru mărturie şi mărturisire. Aşadar, fără înnoirea paro- noastră cultică la orice situaţie prezentă, concretll, la pro-
hială orice înnoire exterioară a cultului nostru poate deveni blema noastră actuulă. De aceea, e absolut necesar mai ales
numai dăunAtoare. aici în străinătate, să nu abandonăm niciodată' predica.
Prin cele de mai sus nu vrem însă să negăm orice noţiune O sinaxll cultică Iliră predică trebuie să fie considerată ne-
de actualizare a tradiţiei noastre. Pentru că şi acest lucru e desăvârşit~. O astfel d~ înnoire, prin urmare, se impune şi
o tradiţie a Bisericii noastre. Aşa cum spuneam, n-avem pentru noi ortodocşu. Cultul nostru are nevoie de cu-
nevoie de noi forme de cult. Dar folosirea de noi rugăciuni vântul c~emării, ca sli nu fie considerat magie şi predica
şi imnuri sau accentuarea celor care vorbesc mai bine ini- ar~ n~vo1e de cult pentru ca biserica, cwn se întâmplă de
mii imigranţilor noştri este întotdeauna posibilă şi permi- ob1ce1, să nu se transforme într-o sală de concert sau de
să, cu condiţia însă ca Biserica să nu-şi piardă caracterul. conferinţe. Predica dumnezeiască are puterea să ajute su-
Vom putea, de exemplu, să fixăm o sărbătoare pentru fami- fletul să vadă cultul ca o rugăciune a poporului martiric al
lia înstrăinată, poate pe 26 decembrie (Fuga Sfintei Fami- strl!inătăţii.
lii în Egipt), în care să ne ocupăm în special cu problemele în paralel cu predica se impune o învigorare şi o răs­
migrării. Sau, de asemenea, să fixrun o sllrblltoare a diă­ pândire a Tainei Sfintei Mărturisiri. Este tAina de care are
sporei panortodoxe, a doua zi de Rusalii. Va trebui însă să cel ~ai m~t nevoie omul. neliniştit al epocii industriale şi
lămurim încontinuu poporul nostru că Biserica nu este o po~ndustliale. Ca să n-aibă nevoie să se refugieze la psih-
asociaţie oarecare care caută să atragă prin orice mijloace; analist sau în baruri. De altfel, ca mij loc pastoral al Bisericii
că ea este un chivot al mântuirii şi nu cheamă la desfătare, noastre, Mărturisirea e modul cel mai bun şi mai direct de
ci la cruce, căinţă şi luptll. De aceea, nu poate să imite bise- a comunica c~ muncitorii noştri şi de a-i ajuta în proble-
ricile de aici care organizează sărbători ale carnavalului etc. mele lor. Practica arat!! că nu s-a fllcut încă necesara muncă
Ku putem fi însă indiferenţi faţă de factorul care are pu- de promovare corespunzătoare a acestei Taine, iar diferite
terea de a menţine cultul nostru mereu actual şi nou. E vor- propagande eretice care acţionează direct asupra muncito-
ba de un element inseparabil al cultului: predica dumne- rilor .noştri împiedică, din nefericire, orice efort al nostru
zeiascd; ea transmite şi interpretează. Cuvântul lui Dum- refentor la a~asta. Acolo unde însă această Taină slllbeşte,
nezeu continuil astfel lucrarea profetică a lui Hristos în se pune în peneai întreaga noastrll spiritualitate.
lume. Prin predică, ca şi prin Taine, lucrează mântuitor Importantă şi foarte actuală aici e însă problema limbii
Hristos Însuşi. Când propovăduitorul Cuvântului are pre- cultului nostru. Este o problemă care se iveşte în a doua
mizele necesare, Hristos e Cel ce predică, eliberează şi sfin- generaţie a imigranţilor noştri. Din pricina .provizoratului"
ţeşte prin el. Prin unnarc, predica nu e ceva autonom şi imigraţiei de aici probabil nu se va ajunge la nevoia schim-
existent de sine (o conferinţă), care se adresează logicii, ca bării limbii noastre de cult, cum se întâmplă în America.
148 149
Nu trebuie să trecem însă cu vederea realitatea dură. O mare catehizării dacă nu-i avem aproape de noi? Este problema
parte a t ineretului nostru care s-a dezvoltat aici nu mai pastoraţiei imigraţiei în toată acuit atea ei. Cum îi vom
ştie deja limba noastră sau o posedă foarte puţm. Cel care apropia pe compatrioţii noştri indiferenţi sau care sunt
vă vorbeşte a mărturisit deja tineri şi tinere ale noastre în antibisericeşti? Cwn va fi ct1 putinţă tre-Lirea conştiinţei lor
limba germană, fiindcă n-a fost cu putinţă să ne înţelegem a~ormite? Problema aceasta depăşeşte, fireşte, limitele aces-
în limba noastră maternă. De altfel, mulţi părinţi greci nu tw text. Este însă strâns legată şi cu viaţa cultică a parohiei
pot să înţeleagă că limba nu este doar un simplu mijloc de noastre.
comunicare, ci purtătoarea unei întregi civilizaţii. E facto- În ~rineipiu ~'1: ~dcem parte dintre acei hiperoptimişti în
rul care, mai ales aici în străinătate, poate menţine tradiţia ce pnveşte pos1b1htatea trezirii conştiinţei bisericeşti şi a
noastră religioasă, dragostea faţă de patria, naţionalitatea muncitorilor noştri. Trezirea e cu putinţă numai acolo un-
şi conştiinţa greacă ortodoxă a copiilor noştri. . . de există mai dinainte o astfel de conştiinţă. O astfel de
Biserica Rusă a abordat deja problema cu mare cura). Şi trezire este întotdeauna posibilă cu harul lui Dumnezeu.
numai acolo unde domină etnicii se observ!\ insistenţa pe Străinătatea creează condiţii deosebite care pot fi „folosi-
limba liturgică rusă, chiar dacă foarte puţini sunt cei care o te" pentru mântuirea fraţilor noştri. E de ajuns să glisim
înţeleg. Oare n-a sosit şi la noi ceasul? Poate e romantic şi acele coarde ale inimii care trebuie să fie atinse. Dacă însă
spectaculos să se facă o Liturghie ortodoxă în mai multe există voinţă pentru aceasta, atunci Dumnezeu poate să
Jimbi. Să ne amintim însă cuvântul Sfântului Apostol Pavel: creeze întâlniri ca aceea a diaconului Filip şi a ermucului
Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea reginei Candachiei (FA 8, 26 sq). Diaspora oferă mult mai
"mea, ca să-i învăţ pe alţii, decât mii de cuvinte într-o limbll m~lte ocazii de cunoaştere a turmei decât patria. Folosirea
oarecare [...] toate să se facă spre zidire" (l Co 14, 19· 26). m11loacelor este o temă de rugăciune şi de luminare. Mi-
De aceea, nu ar fi absurd ca, mai ales atunci când la cultul trop~lituJ Calabriei (astăzi Silviriei) propune, de exemplu,
nostru participă şi ortodocşi autohtoni, unele cereri Oitur· folosirea unor „biserici mobile" şi a unor „misionari itine-
gice) să se spună şi în limba locului. Nu este acesta un ranţi" (cf. cartea lui Pastoraţia imigrantului). Până la un
exemplu al catolicităţii şi al cosmismului Ortodoxiei? Ace- punct aceasta este posibilii şi aici. Şi noi suntem „mobili"
laşi lucru se va putea face şi în cazul căsătoriilor mixte sau la în cel mai deplin sens al cuvântului, din moment ce - cel
botezul copilului familiilor ce vorbesc două limbi. Ceea ce mai mulţi - n-avem propriul nostru centru parohial şi
trebuie să ne conducă întotdeauna nu este paseismul orb, ci ducem pretutindeni, chiar şi în valiza noastră, Sfânta Cu-
folosul sufletelor „pentru care a murit Hristos" (Rm i.4, 15). minecăturii şi odăjdiile noastre. E posibilă şi participarea
la excursii pentru săvârşirea dumnezeieştii Liturghii. Pro-
blema unui centru parohial permanent rămâne însă întot-
6. Şi „pierderile"? deauna priorit~ră. ~paţiul mi~iunii noastre este întreaga
lume. Dm vechime mcă parohia este legată de un anumit
Desigur, toate câte s-au spus mai sus se referă la imi- loc şi de credincioşi care cunosc importanţa sinaxei locale
granţii care vor să menţin!\ într-un mod oarecare leg~tur~ a comunităţii. Prin aplicarea continuă a „economiei" vo~
cu sinaxa parohiei lor. Întrebarea însă e ce va fi cu ce1lalţ1 reuşi poate un folos temporar. Importanţă are însă evan-
compatrioţi ai noştri care constituie şi ei ogorul diaconiei ghelizarea sufletelor şi sfinţirea lor prin încadrarea lor în
noastre cultice? E uşor să se spună că au nevoie de catehi· comunitatea în Hristos, parohia.
zare. Problema e însă cum anume să procedăm în procesul

150 151
7. Alte dou!i probleme importante autentic creştin, avem acele elemente ale tradiţiei comune
tuturor, care pot să reglementeze paşnic asemenea pseudo-
Vom încheia aceste refleqii cu o referire la două chesti- probleme.
uni foarte importante pentru spaţiul diasporei noastre. . A doua .problemll este diaspora ortodoxd şi conlucrarea
Prima este diaspora şi unitatea interortodoxlt 1~tercreştmll. Prezenţa aici a atâtor ortodocşi poate să ajute
Pentru prima dată în istoria Ortodoxiei ne-am întâlnit ŞI la ~auza sfântll a unităţii intercreştinc. Dialogul inter-
în spaţiul acesta atât de mulţi ort~d?Clji, proveniţi din m~i ~reştm poate dobândi o bază mai largă, fiind purtat şi de
multe Biserici Ortodoxe locale. Aici avem, aşadar, oca.ZJ.a J OS, în cadrul parohiei. Nu trebuie să uităm însă că dialo-
să revizuim în practica convieţuirii noastre unele aspecte gul constituie o chestiune fundamentală a membrilor cre-
ale vechii noastre tactici. De obicei, Ortodoxia e considera- dinc~oşi ai Bisericii, fiindcă numai creştinii înşişi pot s!I
tă - curios chiar şi de regimuri necreştine - drept o forţă expnme în orice epocă conştiinţa Bisericii. !n acest sens
de întărire a naţionalitll\ii. „Când însă Biserica se transfor- u.n ecwnenism sincer al „paşilor mici", care nu vede Bise~
mă într-o instituţie istorică a neamului sau într-un organ nea ~a pe? entita.t~ pur umană şi unitatea creştinilor ca pe
cu scopuri politice, conştiinţa ei teologictl a slăbit sau lip- ~ smcr~tism rehg1os, poate fi acceptat de to\i ortodOCljii.
seşte cu desăvârşire· (Cbr. Yannaras). Fnndcă cme nu are nostalgia unităţii creştine?
In diasporă putem să realizăm, dacă vrem, o conlucrare Crearea însă de facto a unei stări e un copac căruia nu
(în duhul dragostei). Putem să trăitn mai profund şi să fa- poate să-i priascll î n climatul Bisericii lui Hristos. Semnă­
cem simţită unitatea noastră în credinţă, în cult, în organi- tura Sfântului Marcu Eugenicul al Efesului va fi totdeauna
zare şi în viaţa duhovniceasctl. Să facem adică reală Orto- necesară pentru o unire cu Ortodoxia. Acţiunile în forţA ca
de exemplu, ,,intercomuniunea sacramentalii" cerută de b~
0

doxia noastră. Naţionalismul, etnicismul sau etnofiletismul


a acumulat în chestiunea credinţei multe rele când a jucat ter~ocşi fără o unitate prealabilă în ecleziologic şi credinţll,
rolul primordial. Dar aceasta se poate întâmpla întotdeauna, mai mult vatămll decât folosesc cauza dialogului. Aceasta
atunci când modul nostru de conlucrare nu-l determină cre- nu este opinia unui ortodox „fanatic", ci şi a unui hetero-
dinţa şi ecleziologia noastră, ci factori cu caracter politic. dox, specialist în dialogul ecumenic, cea a lui I. Maddey
Aici cel puţin trebuie să distingem între naţionalitate şi (Paderbom): .Pot creştinii catolici după săvârşirea Euba-
credinţă, oricât de greu ar fi acest lucru. De altfel, suntem ris.tiei în bi~ericile necatolice ale creştinilor ortodo~i să
ortodocşi numai atunci cllnd ne punem credinţa mai presus pmuească Imp!\rtllşania? Din nefericire trebuie să răs­
de justificările naţionale sau politice. . . pundem negativ... Nu suntem încă una. De aceea şi papa
Liturghii interortodoxe trebuie să se facă mai des ŞI în n-a putut săvârşi încă Euharistia în comun cu patriarhul
orice caz în Duminica Ortodoxiei şi !n ziua Cincizecimii (Ru- Atbenagora•·.
saliilor). De asemenea, întâlniri interorodoxe cu o partici- Ca să revenim la nivelul pur practic, nu are rost să dis-
pare mai largă şi a elementului laic după locuri. Conlucra- cutll.m tema intercomuniunii cu orice prilej, 111ai ales când
rea pastorală intre ortodocşii unei regiuni trebuie cultivată moti.vul e doar o conlucrare practictl. Mersul dialogului te-
şi mai mult, de exemplu mărturisirea, vizitarea ~lna~ilor ologic ,.~ arăta cân~ anume este momentul să discutăm şi
etc. mai ales când nu există preot paroh de naţionalitate despre mtercomumunea sacramentală canonică. în acest
pro~rie. E de prisos însă să spunem cl'l chestiunea întâietă­ punct trebuie menţionată şi cererea clericilor heterodo~i
ţii şi a prezidării va repeta pur şi simplu istoria dezbinării
creştinismului pe terenul ortodox. Dacă există un spirit • Die Kirchen des Ostens, i972, p. 27.
152 153
ca preotul paroh ortodox să parti~ipe acti~ la actele de cult
ale parohiei lor. Nu vorbim de o s1mp~ă-~1.sta~ la astfel de
În loc de epilog:
adunări, ci şi de participarea în odll1di1 liturgice. Dacă _la Posibilităţi şi perspective
aceste invitaţii vom fi siliţi uneori să răspundem afirmativ:
constrânşi de nevoia asigurilrii ~~i spa~u de c0t, at.unc1
nu c vorba de un act liber al unw dialog smcer, c1 de situ.a:
ţii care amintesc de epoca Con~iliului de la Flore~ţ~: N1c1
diplomaţia, nici calculele nu-ş1 au 107~1 la c_reştt.nn care
suferă cu adevărat de dezbinarea lwnu creştine ş1 doresc
unitatea ci. Folosirea apoi a odăjdiilor înseamnă ~n a~t
bisericesc-cultic şi are sens nwnai acolo unde ecleuolog1a
este aceeaşi, adică în mediul ortodox.
Dincolo deci de astfel de iniţiative neîntemeiat~, ~re î~
esenţll păgubesc cauza unită~i, av~m ai.ci un prileJ rument Nu nwnai în mediul nostru ortodox, dar şi între ceilalţi
sll studiem în practică tragedia scl11sme1, cauz:Ie ~devărate creştini a început deja de mult timp să devină conştientă
şi fiin\a ei şi să cultivăm terenul pentru re_înt~lmre~ noas- necesitatea înnoirii parohiei prin regăsirea caracterului ei
tră adevărată, căutând în comun firul trad1ţ1e1 <:reşti,ne ~~: liturgic şi a dinamicii ei în popor. A început să fie învigorată
tentice. Căutarea unităţii în credinţa şi în prac~ca B1senc11 în conştiinţa şi viaţa noastră comunitatea euharistică. Aşa
una şi nedivizate ar fi binecuvântare.~ cea ~a1 mare car~ cum demonstrează istoria noastră, ln virtutea spiritului
s-ar putea ivi din intensificarea relaţiil~r ~tr~ ortodocşi autentic democratic al Ortodoxiei, parohia ortodoxă mai are
şi neortodocşi şi în această ţară. Dar c:i sa~~~ zma ?ceasta, posibilitatea să dea o viaţă adevâratil comunităţii - celulei
noi ortodocşii avem datoria de a menţine?• ~CI, în diaspo~: sociale de bază - în care se refugiază astlizi şi forţe care fie
viaţa noastril bisericească aşa cum am pnnnt-o de la Sfin\j1 imită, fie combat Ortodoxia. Figura organică mică şi mobilă
noştri Părinţi, ,.în duh şi adevăr" (In 4, 24). a comunitliţii parohiale e o cerinţă a epocii noastre pentru
unitatea, confraternitatea şi supravie\uirea noastră. Pe baza
parohiilor mici şi uşor de condus şi viaţa noastră biseri-
cească şi naţională îşi va regăsi adevărata ei semnificaţie.
Aceasta cere însă desfiinţarea parohiilor-mamut care dis-
par în gigantismul lor fiind~ le lipseşte posibilitatea de a
funcţiona ca frliţietăţi şi comunităţi.
Reconstituirea parohiei ca trup cu unita te şi coeziune
organică este singura posibilitate de regăsire a etosului
nostru bisericesc ca viată în Hristos, care constituie ele-
mentul fundamental al tradiţiei noastre ortodoxe. De aceea
reforma parohiilor noastre pe o bază numerică limitată sub
aspectul membrilor ei e cerinţa fundamentală a timpurilor
noastre. Altminte1i parohiile noastre vor funcţiona imper-
sonal ca diversele servicii ale statului sub forma unor insti-

155
tuţii administrative com·enţionale, fllril o unitate interioa- regimuri orientale preoţii oricărei religii erau încadraţi în
ră. Acest lucru e valabil mai ales pentru centrele urbane şi rândurile funcţionanlor publici din motive uşor de înţeles
parohiile lor mari sub raport numeric. Există însă şi o altil fireşte. Să ne gândim însă la Sfântul Apostol Pavel ca tune.'.
soluţie. Am vorbit mai sus de cele trei cercuri succesive ale ţionar al statului romani În societăţile occidentale separa-
lucrării noastre pastorale şi am arătat că numai cercul in- ţia dintre Biserică şi stat a dat posibilitatea clericilor să fie
terior al celor ce vin regulat la bisericii alcătuieşte membrii „funcţionari" ai organismului bisericesc. A schimbat doar
activi ai viepi noastre parohiale. Numilrul acestor membri ce~trul dependenţei lor, nu şi calitatea lor de funcţionari.
nu este atât al celor consideraţi .de drept" membri ai pa- On~t de netrecut~ ar părea astăzi piedicile pentru pasul
rohiei din virtutea botezului lor. Putem deci să organizăm di:cis1_v în această direcţie, e suficientă acceptarea adevăru­
la început acest număr mic iniţial şi atunci când, cu harul lm, fi~~dcă depăşirea preoţiei de profesie „e legată şi de o
lui Dumnezeu, parohia îşi găseşte forma ei adevărat!I, se vor conşt11~ţă t~~ogică vi_e a vieţii l!turgice", dar şi de posibili-
adăuga şi alţii clin cercul al doilea şi al treilea. Atunci va apă­ tatea B1ser1c11 de a-ş1 evalua hber bogatele ei elemente.
rea necesitatea divizărîi parohiei mari în parohii mai mici. Poate. că .mersul lucrurilor ne va sili să avansJ!m spre această
Desigur, „comunităţi euharistice limitate numeric înseam- soluţie, 1n paralel cu trez.îrea mai generală a conştiinţei
nă o ine-~tabill! înmulţire a parohiilor şi eventual desfiin- noastre de sine ortodoxe.
ţarea progresiv!I a preoţiei de profesie [.„). Preoţia de pro- fn orice caz, necesitatea noastră primordialii este posibi-
fesie are anumite avantaje pentru viaţa bisericească, dar şi litatea unei trăiri a conştiinţei de sine eshatologice a Orto·
depăşirea ei, în special astăzi tn cadrele mediului social doxiei în realitatea contemporană. Aceasta înseamnă să pu-
•secularizat~, ar putea contribui esenţial la desprinderea tem să funcţionăm toţi împreună ca parobic în condJţiile
noastră de conceperea Bisericii ca instituţie convenţional!l actuale pol itice, sociale şi de civilizaţie. Aceasta este, de
a preoţiei de profesie pentru deservirea nevoilor religioase altfe_l, p_oziţia Orto~oxiei în fiecare epocă. Ea îşi menţine
ale poporului [„.). Când preotul sinaxei euharistice va în- contmwtatea nu pnntr-o legătură conservatoare cu trecu-
ceta să-şi câştige cele necesare traiului din slujirea preo- tul, ci prin actualizarea tradiţiei ei în orice moment pre-
ţească, atunci va fi în exclusivitate exponentul adevărului 7.ent ln care ea trebuie să se mişte cu prezentul continuu al
şi experienţei comunităţii lui liturgice, şi nu un reprezen- vieţi~ şi al mărturiei sale. Aceasta se realizea?.li în persoana
tant de prolesie al unui organism instituţionalizat care-l sfinţilor care au puterea păstrării cadrelor existenţiale ale
susţine economic. Preoţia îşi va regăsi caracterul ei haris- 01todoxiei, în care viaţa ei poate deveni o trllire continuă
matic, iar comunitatea euharistică caracterul ei misionar" aşa cum se întâmplă în parohia monahalii, în mănăstire. '
(Chr. Yâfinaras). Dar nici o posibilitate de întoarcere dinamică la tradiţia
Desigur, necesitatea primordialii este să conştientizlim noastră nu este eu putinţă dacă nu înţelegem mai întâi ce
noi, preoţii, mai întâi importanţa preoţiei care nu e un anume urmărim. Dacă nu conştientizăm sUlrea noastră şi
mijloc de câştigare al existenţei care transformă Biserica îndepllrtarea noastră de adevărul ortodox şi dacă nu se stă­
intr-o ,,religie" cu „preoţii" ei numiţi. Trebuie studiat!I mai pâ_neşte _„dr.~gostea nebunii" faţă de „frumuseţea noastră
mult formarea organismului bisericesc neogrec în cadrul primordială . De altfel, aceasta se întâmplă totdeauna: fără
statului grec (1828-1833 etc.) cu trecerea de la 1>reoţia conştientizarea bolii nu ne stăpâneşte dorinţa de vindecare.
nefuncţionărească şi nesalarizată din timpul stăpânirii tur- Ne întrebăm însă: cum anume va cunoaşte grecul orto-
ceşti şi a dominaţiei veneţiene, la preoţia funcţionărească dox actual care este viaţa ortodoxă autentică care duce la
din ultimele două veacuri. Trebuie subliniat că şi în unele îndumnezeire, dacă n-are un contact continuu şi nemijlocit

157
cu tradiţia patristică? Numai la Părinţi şi în cultul Bisericii dată (teoretic), în schimb viaţa noastră concretă nu e mo-
noastre \·om găsi nefalsificatli tradiţia noastră. Şi este o delat!\ pe baza acestei tradiţii (cum se întâmplă în mănăs­
binecuvântare că atâtea ediţii patristice circuli\ în zilele tiri), ci după modele strlline care începând din secolul XIX
noastre. Avem însă nevoie de chei corespunzătoare pentru se introduc şi impun .de sus" în viaţa noastră.
studiul şi înţelegerea corectă a Sfinţilor Pllrinţi, şi aceasta Această tradiţie a noastră, sobornicească, integrală, în
o poate comunica numai îndrumătorul experimentat, p!l- via\~ parohială cere desfacerea noastră de toate legăturile
rintele dubovuicesc autentic. Fiindcă există primejdia ca lumn. O,e taberele politice, de ideologii, organisme, asociaţii
Pllrinţii să fie citiţi ca purt!ltori ai unei filozofii şi ideologii, - de orice natură - care fie uzurpl! lucrarea parohiei, fie o
şi nu ai experienţei vii şi îndumnezeitoare. marginalizează şi astfel o slăbesc. Şi pentru ca să nu se cre-
Numai patristic poate fi conştientizat faptul că scopul eze aici vrând-nenând neînţelegeri voluntare sau involun-
principal al parohiei nu este doar să săvârşească o operll tare, ne grăbim să spunem cll nici o asociaţie, nici un orga-
socialll şi filantropicî\ sau să se epuizeze în ,,slujbe" şi .hra- nism nu poate - nici nu e îngăduit - să ia locul parohiei.
muri" ori în înregistrări de stare civilll, ci să fie un .labora- Afarli numai dacl! asociaţia sau organizaţia devin paro-
tor" viu şi activ al mântuirii-îndumnezeirii. Să fie o arenă ~i~! A venit, credem, momentul în care toate grupările re-
de luptă contra oricărui fel de rătăciri, a morţii şi stricllciu- ligioase

actuale, autonome sau semiautonome• trebuie• cum
nii şi o cristelniţă a renaşterii şi îm~erii. Opera socialii (filan- s~a. ş1 spus, s!I se încadreze în viu\a Bisericii locale a paro-
tropică) va fi atunci încadrată în lupta de mântuire-îndum· h1c1,fl!rli slifie nevoie săfacli nici o schimbare în structur·a
nezeire, iar socialitatea şi frăţietatea vor fi roadele naturale lor. Rllmân ceea ce sunt, ţin de ceea ce ţin, îşi păstreazli
ale comuniunii cu harul dumnez.ciesc necreat. criteriile şi prevederile lor, dar ac\ionează şi funcţjoneazâ
Când parohia va dobândi cunoaşterea adevăratei raţiuni ca parohie, încadrate în lucrarea episcopiei şi unite împre-
a existenţei ei, atunci va înceta să fie un loc de întâlnire ună cu ea. Aşa se va îndrepta starea care a început - din
ocaz.ionalll şi va de\·eni centrul absolut al întregii ei vieţi. motive istorice cunoscute, desigur - cu Apostolos Makra-
Atunci Biserica nu se va limita la spaţiul slujbelor, sau - kis (1831-1905): în loc adie!\ să urmărească renaşterea
în cazul cel mai bun - la a fi centrul cultului, ci va funcţiona. parohiei existente, parohia a fost abandonată prin crearea
exact ca şi „catoliconul", biserica centrală dintr-o mănăstire. altei.a (în escnţ!I o parohie paralelă) în cadrele iniţiativei
Aceasta trebuie s!I fie singurn ţintă a luptelor şi rugăciuni­ particulare. Cu tot progresul care se observă în reajustarea
lor noastre pentru reînviorarea şi refuncţionalizarca paro- mentalităţilor, epoca noastră este potrivită pentru o astfel
hiei noastre. Aşa cum în ,rjaţa de obşte din mănăstire există de reparohializare a întregii noastre vieţi.
o permanentl legătură între Sfânta Masă, masă şi chiliîle Cu harul lui Dumnezeu, „întoarcerea• la parohie-comu-
mlinAstirii, iar liturghia bisericii se continuă în liturghia nitate este puternică. Pentru că Dumnezeu vrea să rămânli
mesei comune şi a chiliei, tot aşa şi într-o parohie ortodoxii \~U şi activ în viaţa noastrâ modelul vieţii parohiale, mă­
autentică liturghia centrului cultic parohial se extinde în nllstirea cu '~atll de obşte, la care ne-am referit de atâtea
casele enoriaşilor, care devin astfel .biserici în casll". Aceastli ori mai sus. Cât timp existll mănăstiri care trliiesc în tradi-
completare şi întrepătrundere între Bisericii şi case este ţia patristicll, speranţa nu e pierdutil. Prin urmare, întâiul
emblematică. Numai astfel se realizează necesara unitate pas trebuie să fie reevanghelizarea noastră. Restabilirea
a vieţii duhovniceşti şi sociale, care este viaţa naturală a legăturii noastre - chiar şi teoretice la început - cu tradiţia
ortodoxului. Astfel dobândeşte şi viaţa parohială unitatea patristică. Fără un spirit patristic, fără o conştiinţă ortodo-
şi plenitudinea ei care potrivit textelor tradiţiei noastre este xii, este cu desăvârşire imposibil să înaintăm spre realizarea
159
deciziilor noastre, sau !hă o eliberare de confuzia teribilă
care s-a cuibărit în noi de secole. Spiritul lumesc, spiritul
Formarea. Răsăritului şi Apusului
occidental, papismul, protestanţii, despotismul răsăritean ş1 Europa unită*
şi atâtea altele au anulat reflexele noastre şi au alterat cri-
teriile noastre.
Aş propune - şi aceasta se sprijin§ pe o experienţă per-
sonalii - recatehizarea tuturor clericilor şi laicilor noştri
prin lucrările colivarilor şi îndeosebi ale Sfântului Nicodim
Aghioritul şi ale urmaşului său, părintele Cosma Etolianul.
Pentru că sunt atât de aproape de noi şi atât de legate de
tradiţia ortodoxă autentică. Se recomandă într-un cuvânt o
reformulare a tradiţiei noastre apostolice şi patristice. E ne-
voie însă de un mers ascendent. De la părintele Cosma şi
Pateric vom trece la Manualul sflltuitor şi alte lucrări ale 1. Civilizaţia europeană
Sîantului Nicodim şi de aici la Fi/oca/ia lui. Va fi un drum
al unei ucenicii duhovniceşti smerite pe care trebuie să-l Europa apuseană se consideră - şi se proclamă _ 0 s · _
tez.~ 8;1'mon.i~asll ~.spiritului greco-roman şi creştin. Du ă
10
urmăm toţi, dacă nu l-am făcut deja. Relaţia noastră cu
duhovnicul şi participarea la \faţa de cult şi la predica pa- alţ11 ŞI a _spm.tul~.1 rndaic (potrivit cu directiva dată de /e.
rohiei noastre ne \'Or întări eforturile. Cufundările noastre car~ data ?_n1un11 Europene). Însă această teză este foarte
regulate în viaţa mllnlistirilor ne vor reînnoi încontinuu a;bu~·ară ş1 improvwită, fiindcă ignoră disoontinuimtea spa-
experienţele şi relaţia noastră cultivată tot mai mult cu ţiulw european-ap~, mai ales invazia triburilor nordice,
preotul paroh şi coenoriaşii 110~1ri ne va ajuta sl\ ne înca- ~?t bare în cea mai mare parte, şi dominaţia lor generală
drăm în acţiunea parohială. în ultima analiză, vom recu- m. secolul V pânll în secolul X (franci, teutoni burgu ..
noaşte că şi Dumnezeu lucrează împreună cu noi. Fiindcă goţi, longobarzi, normanzi). ' nzi,
niciodată nu lasă fllrll ajutor poporul Său. Un fapt sigur e că o Europă unitli s-a creat iniţial în
bot~rele. ~echiului Imperiu roman, în care s-au întâlnit
fer~1\ spmt:ul. rom.an, cel grec şi cel creştin. S-a format
ast e ca. c1v1hzaţ1e o lume unitară care va duce prin
Constantin cel Mare la o nouli entitate politi'că
rea · d

maugura-
pe.11 mru}30 .Hr. a Noii Rome - Constantinopolul)
Ii:nr,enul Non. Rome sau al Romaniei (termenul „Roma~
n1a apare ~eJ~ în. secolul IV la Atanasie cel Mare). Fun-
dament ul c1V1hzaţ1onal al acestei lumi noi este tripticul:

• R~fer~t prezenta! în cadrul lucririlor Seminarului de istorie


ognn.'zat I~ octombrie-decembrie 1997 pe insula Tenos cu tema
" , en1sm ş1 Ortodoxie" şi publicat în volumul. PROToP GEORG1ou
D. MllT~LLENOU, Hellcnismos kai Orthodoxia: Ekd. 1 ·Id t
Euangehstnas Tenon, 1'enos, 2000, p. 83-132. . ryma os

161
statul roman purtător, cultura greacă şi creştinismul care în TJ:ier ~i la Ro~a, 335-337), iar în secolele IV şi V Ioan
s-a concretizat treptat ca Ortodoxie (G. Ostrogorsky). Cassian m Mars1ha (de talia spirituală a lui Ioan Gură de
Pl\rintele spiritual al Europei creştine este, negreşit, Apos- Aur)'. ~?T?zie al Milanului, Benedict (Monte Cassino) şi
tolul Pavel care în anul 51 d. Hr. luminează metropola spiri- mulţi alţii, iar în secolul IX sfinţii fraţi Metodie şi Chirii
tualii a lumii greco-romane: Atena. Propoviiduirea lui Hris- luminătorii slavilor din Europa Centrală. '
tos, adusii în Europa prin Apostolul Pavel, prin ceilalţi Pătrunderea prelungitii însă a tnburilor nordice ale fran-
Apostoli şi colaboratori ai lor, biirbaţi şi femei, a ciilii~t-i c~?r (~e~lul .V. şi în continuare) a înstrăinat treptat, ca ci-
spre o puternicii depăşire de sine, spre promovarea unw om ,,h~atte şi spmtualitate, segmentul apusean al Imperiului
nou şi a unei noi societăţi ca o recreare („creaţie nou!\") a Non.Rome de .cel răsăritean, fiindcă în acela a dominat pro-
omului şi a societăţii vechi. Aceasta este adeviirata Europă gresiv mentahtatea francă, care a ajuns în cele din urmă
unitli, în Răsărit şi Apus, care recunoaşte două miirimi spi- ideologia dom inantli. Trebuie să accentuăm aici cil împăr­
rituale noi: omul . nou" în Hristos şi societ atea „nou!i" în ţirea administrativ~ a Imperiului (între urmaşii lui Teodosia
Hristos, „politeia cea nouă cu numele lui Hristos", politeia cel Marc, t 395 d.Hr.) n-a însemnat şi înstrăinarea celor
creştinit Astfel se înţelege î ntreg imperiul, care funcţio­ doul! segmente. Însă dominaţia triburilor barbare ale fran-
nează în conştiinţa cetăţenilor ca o .ekklesia", adică o adu- c~l?r ~~;,maniei, purtătoare ale altei mentalităţi şi alte „ci-
nare în Hristos a popoarelor lui, cu principal element de >ihzaţu , du.ce la înstrăinarea spirituală şi de civilizaţie a
legăturii între ele credinţa comună, Ortodoxia. Ortodoxia .
segmentului
. apusean al Imperiului ' înstrăinare care s-a
va determina etnicitatea lor şi de aceea numele de stat extins m toate sectoarele vieţii societăţii europene occiden-
romaios (romios), . romeu", va însemna de acum: cetăţean !ale. Astfel s-a format Europa postcarolingianii (actuală)
al Noii Rome, ortodox. mtrucât figura centralii în toate aceste evoluţii şi înstrăi­
Om .nou• în Hristos în Europa unitii a Romaniei era .în- nări e împăratul franc Carol cel Mare (768-814), factorul
dumnezeitul", sffintul care, încadrat într-un proces spiritual de bază al scindării spirituale a Romaniei unite adică a
terapeutic (purificare-luminare-preamărirejîndumnezeire), Europei, în r~teană şi apuseană. Din plan politi~, aceast11
restaureazl! comuniunea cu Dumnezeu (adicli cu harul/ener- ruptură s-a extms şi în plan etnic, religios şi civilizaţional.
gia Lui necreat!\) în centrul existenţei umane, inima. Astfel Carol cel Mare îi convinge pe romeii supuşi elementului
idealul acestei lumi literalmente noi e îndumnezeirea, şi franc că Romania autentică este statul papal cu centrul in
omul ci ideal nu este omul „frumos şi bun" (kalos kaga- ~oma Veche, sta~ pe caro l-a creat tatăl său Pepin cel Scmt
thos) al umanismului grec, ci sfântul, omul tl\mt\duit în şi care se gllsea d1n 754 în posesiunea familiei lui. A pasLrut
Hristos, omul adevărat, ca .dumnezeu-om" după har. astfel numele de „Romania" şi „Res Publica Romana" pentru
Dar şi societatea-biserică funcţionează ca o .comunitate acest seg~cnt şi, cu diferite mijloace, mai ales prin propa-
a îndumnezeirii", fiindcă întreaga ei structură organizată gandă, a impus pentru Romania răsăriteanli numele Gr·ecia
iar pentru locuitorii săi cel de greci, identificându-le însă
( ca un .spital duhovnicesc" constituie cadrul acestui drum
(Sflintul Ioan Gură de Aur) al îmbisericirii omului, al înca- cu erezia şi înstrllinarea. Rezultatul a fost faptul că Romania
drării lui în noul mod de viaţă care poate duce prin curăţie răsăriteană liberii a ajuns să fie urâtli de Romania apusea-
(a inimii) la luminarea Duhului Sfânt şi îndumnezeire. nă ~p~li elementului franc, fiind considerată drept ceva
Aceasta este baza chilizaţiei europene. Principalii continu- străin şi duşman. Aceastli ură îşi va găsi expresia culmi-
atori ai Apostolului Pavel se \'Or arăta a fi Sfinţi şi Părinţi nantă în 2204, prin cruciada a N-a şi distrugerea Imperiului
ca Irineu al Lyonului (secolul Il), Atanasie cel Mare (exilat roman (de Răsărit).

162
Dar ruptura în plan religios va fi şi mai dureroas~ fiin~că Împreună cu credinţa adevărată s-a pierdut în Apus şi
va deveni suportul diferenţierii civiliiaţionale mai largi a posibilitatea unirii dintre Dumnezeu şi om (îndumnezei-
Romanităţii apusene aservite francilor. La acea~a a con- rii) în această viaţă. Îndumnezeirea e înţeleasă ca vedere a
tribuit şi o împrejurare tragică, folosirea ca autontate teo- fiinţei lui Dumnezeu după moarte. Fiindcă lipseşte distinc-
logică a lui Augustin, scriitor bisericesc latin extrem de pr?- ţia fiinţă/energii în Dumnezeu. Până astăzi se învaţă că în
lific (la crearea acestei impresii a ajutat volum~ operei lw): Taine ni se împărtăşeşte un har creat (o graţie creată). Ast·
însă Augustin nu numai că n-a fos~ ':1n Pă~1.nte .al .u~u! fel, teo-logia adevărată (profeţia) ca rod al experienţei ve-
Sinod Ecumenic, dar nu cunoştea mei tradiţia b1bl'.ca ~'. derii lui Dumnezeu, al unirii cu Dumnezeu, s-a pierdut în
patristică a '~ndecării şi a desăvârşirii cu ajutorul lummări1 Apus. Teologia a luat un caracter scolastic, preluând me-
inimii şi a preamăririi/îndumnezeirii. Dat.orită tre~u~ui toda metafizicii. De aceea se învaţă nu de la bătrâni-povă­
său neoplatonic, el a confundat îndumnezeirea ~u m1Stic.1s- ţuitori duhovniceşti în schituri-mănăstiri, ci de la profe-
mul neoplatonic, ceea ce a contribuit până astăzi l~ cre~n­ sori, oameni de ştiinţă academici în universităţi. Pierderea
ţa mitică a teologilor occidentali (şi a oc.cidental1zanţ1~0.r tradiţiei „purificării"·,~ndecării (de aici uimirea scolasticului
noştri) că Părinţii Bisericii ar fi, chipu n le, neoplaton.1c1. Varlaam din Calabria când s-a încrucişat cu monahismul
Mişcându-se în afara cadrului tradiţiei patristice-apostohce- răsăritean în secolul X1V) a condus la consacrarea juridică
profetice, teologia lui A1;1gus~n. a co_ndus la crearea „teolo· a omului „infailibil" în persoana papei (o „îndumnezeire
giei" scolastice france ş1 a spm luhn scolastic, care nu nu- juridică"!). În evoluţiile politice din societatea occidentală
mai că nu este o depăşire a teologiei patristice, cum vor să şi în cadrul creştinătăţii apusene complet secularizate, „Bi-
creadă franco-latinii, ci este literalmente negaţia ei, cu toate serica", încetând să fie un ,,spital duhovnicesc", s-a trans-
consecinţele necesare care decurg de aici. . . format într-un stat lumesc, revendicând putere lumească
Odată cu pierderea metodei teologice (purificare - ilu- (a se vedea primatul papal franc, nu de cinstire, ci de pute-
minare - îndumnezeire) s-a pierdut sensul adevărat al rela- re). Statu l papal al Romei Vechi (din 754, dar mai ales
ţiei Dumnezeu-om-iume. Revine astfel religia antică cu după germanizarea lui deplină din 1046) va supravieţui ca
t ransformarea credinţei într-o „religie". Dumnezeul „reh- stat al Vaticanului (din 1929) care continuă până în zilele
giei" serveşte nevoile vieţii şi_om:uI Îl înl~lâ~zeşte (cu o_fran· noastre. Vaticanul nu este o Biserică, nici chiar o religie.
de, cult etc.) ca să aibă bunavomţa Lui as1gurându-ş1 ma- Elementul religios este unguent înşelător. Este un stat pur
gic prin Taine un loc în rai după moarte. Însă Dumnezeul lumesc, cu întreaga structură a unui stat lumesc (rege,
credinţei noastre n-are nevoie de jertfele noastre (a seve- prim-ministru, miniştri, ambasadori etc.). Papa e regele
dea Epistola cătf•e Evrei) nici de îmblânzire (pentru că El lui (unul din diversele titluri ale papei este: Souverain du
ne-a iubit întâi 1 In 4, 19). Niciodată nu încetează să iu- Vatican = monarh al statului Vatican). Semnificativ e mai
bească lumea, flindcă „Hristos a murit pentru noi pe când ales faptul că fiecare papă nu e ales ca un co-episcop de
noi eram încă păcătoşi" (Rm 5, 8). Dumnezeul părinţilor toţi ceilalţi episcopi, ci din principii statului, cardinalii,
noştri „nu ne-a duşmănit (n-a devenit duşmanul nostru) care-şi aleg regele (suveranul) lor. Şi numai esenţa politică
niciodată noi suntem duşmanii Lui" (Ioan Gură de Aur). Ne a Vaticanului şi a instituţiei papale constituie o desfiinţare
„edudl/p~depseşte" (învaţă) din iubire, nu din~-o dispozi- evidentă a oricărei noţiuni de ecleziologie creştină; legată
ţie juridică de dreptate pedepsitoare. Iar „educandu-ne/~e­ de calitatea politică, religioasă a papei, ea constituie o uri-
depsindu-ne", ne vindecă boala. Dwnnezeul nostru e Iubire aşă defonnare a tradiţiei creştine despre preoţie şi despre
(1ln4, 8). demnitatea/slujirea episcopală întrucât papa ca locţiitor
165
(vicarius) al lui Hristos pe pământ uzurp!l locul şi cinsti- esenţiale ale ei. Raţionalizarea credinţei îşi găseşte desigur
rea lui Hristos. în conştiinţa bisericească autentică, epis· ~~.festare~ iniţialii cea mai caracteristică la Origen, iar
copul este, dimpotriv!I, .în locul lui Hristos", manifestarea, Jundiz.area ei la Tertulian. Dar în Biserica veche şi în con-
prezenţa v!lzut!I - în virtutea arhieriei lui - a lui Iisus tinuarea ei în Răsărit tendinţele acesteia s-au limitat la
Hristos Cel ce este întotdeauna ,.împreun!I cu noi în chip erezii, în Apusul creştin însă ele s-au încorporat în tradiţia
nevAzut", Singurul Arhiereu-Episcop şi Stăpân adev!lrat al .b~riccască". As.tfel, ~ea bisericească de cunoaştere a
Bisericii, Trupului Său. Primatul universal de putere - Im Dumnezeu prm purificare-trezvie a fost înlocuită de
dogmll de credinţă începând din Evul Mediu - li trans- raportarea metafizică (probabilistă) la Dumnezeu pe baza
formă pe papă în „episcop universal" (uniuersalem episco· aşa-zisei .analogii" care există (entis sau.fider) între creat
pum) care acordă episcopilor puterea episcopală (printr-un şi .necreat. Teologia e concepută astfel ca o „înţelegere" a
act simbolic: episcopii se închină papei şi primesc d in Im Dumnezeu, adică o dominaţie a cugetării umane în spa-
mâinile lui omoforul/ pallium-ul, semnul puterii Iul şi al ţiul necreatului, aşa cum se întâmplă în spaţi ul creatului
supunerii lor). S-a pierdut astfel egalitatea episcopilor, (cunoaşterea fiiică şi metafizică, ca două stadii ale a~'tivi­
înţelegerea „episcopului" Romei ca egal cu ceilalţi, şi s-a tăţii intelectuale înseşi).
impus demnitatea papală monarhică, un monstru cu două Mentalitatea aceasta a condus însă la o concepţie idola·
feţe, din moment ce uneşte o calitate politică şi una .reli~­ trll (g~ccească antică) despre Dumnezeu. E idolatră (ca şi
oasă, exercitând în acelaşi timp conducerea statulw Vati· ~eologi~ greacă ~tică), fiindcă divinizează realmente pre-
can (o putere universală) şi a Bisericii latine. Romanita· Judecăţile omulw despre Dumnezeu proiectându-le în sfera
tea/ Ortodoxia apuseană rămâne încă în marea ei parte lui Dumnezeu. În acest cadru Dumnezeu e înţeles drept
(protestantismul şi revoluţia franceză a rupt o parte a soci- prizonier al necesităţii care cere o satisfacţie (An,selm de
etăţii europene de sub dominaţia papalităţii) supusă papa- Canterbury, t uo9) şi pedepseşte .ofensa". De asemenea,
lităţii, trist reziduu al Evului Mediu franco-german. Dumnezeu e înteles drept cauză a răului şi a morţii (a se
Vorbind însă de protestantism, trebuie spus el\ deşi prin vedea însă importanta omilie a lui Vasile cel Mare „Cil
Luther (1517) şi reforma lui religioasă dominaţia papală Dumnezeu nu e cauza relelor"). De aceea omul apusean
s-a limitat sensibil în Europa apuseanll, totuşi spiritual şi a ajuns sll. caute eliberarea de un astfel de Dumnezeu
ca mentalitate lumea aceasta n-a încetat îns!I s!I constituie îndreptându-se spre „ateism". Problema omului european
cealaltă faţl\ a creştinătăţii înstrăinate, fiindc!I. protestan- este atunci ~urghiunirea lui Dumnezeu din realitatea isto-
tismul nu numai că n-a condus la autenticitatea bisericeas- rică: El caută .eliber~rea sa ~e un Dunmezcu tiran, o pro-
că, dar a păstrat caracterul lumesc (secularizat) al pap~s­ iecţie a feudahsmulw franc m sfera lui Dumnezeu. Etapele
mului, cu deosebirea că în Joc să creeze un stat, grupurile acestei progresive ieşiri a lui Dumnezeu din lume sunt de-
protestante s-au alăturat puterilor politice locale (cf. dog- ismul secolului XVI (deus creator sed non gubernator),
ma de principiu: .cujus regio, ejus religio"). Mentalitatea religia naturalii a iluminismului (e acceptat teologic ceea
franco-germanii se păstrează astfel în toată creştinătatea ce se ~rn:1ă de logica ~ă) şi, în cele din urmii, teologia
apuseană până astllzi, dincolo de diferenţierile aparente. ,.morţii lw Dumnezeu din epoca noastră, începând fireşte
înstri!inarea spirituală a creştinătăţii apusene se exprimi! cu Nietzsche, care a întrupat sinceritatea omului european
practic printr-o închidere în gândirea greacă antică prin iluminist în relaţia lui cu Dumnezeu. Din momentul în
scolasticii. E vorba de raţionalizarea şi filozofizarea cre· care Dumnezeu încetează. să constituie o referinţă zilnică a
dinţei care, împreună cu juridizarea, constituie falsificări omului (potrivit cuvântului apostolic: .Ori de mâ.ncaţi ori
166 167
de beţi ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu şi pe. c:are;l împărţe~ în feude distribuindu-le în folosinţă
să le faceţi"; 1 Co 10, 31). devine un Dumnezeu .mort" pen- „nob1hlor ca feudali, potrivit cu treapta pe care o deţinea
tru om, nu mai există. Dar pierzându-L pe Dumnezeul pă­ fiecare în piramida ierarhiei militare france. Dar în Apus
rinţilor noştri, omul european a pierdut totodată şi spe· împărţirea în clase feudale n-a avut un caracter pămân­
ranţa. Fiindcă numai pe legătura cu Dumnezeu se edifică tesc,. ca în ~ăsiiritul. romeic (Bizanţ), ci se întemeia pe îm-
şi n!ldejdea umanii. Cei care stau în afara Dumnezeului părţirea tnbalo-ras1ală în cuceritori şi cuceriţi. în ciuda
(adev!lrat) trAiesc ca unii .fără Dumnezeu în lume• (Ef barbarismului şi analfabetismului lor, cuceritorii se auto-
2, 12) şi ca unii .care n-au nădejde" (1 Tes 4, i3). Acest lucru caracterizau drept nobili (nobiles) în timp ce cuceriţii au
îl remarcă şi grecul Makriyiannis care notează în memoriile f?st tr~nsferaţi din centrele urbane pe proprietăţile .nobi-
lui: ,.Aceia (europenii) sunt oameni fără moral!\ şi credinţă !iJor" ~1 ~u dev~?it ~illani (săteni) şi subjecti (supuşi), adie!(
şi judecă prin luminile lor; căci le ei omul face luminile şi 1?b~1 a1 „~?b1hlor . Treapta (militară) mai de jos a nobi-
nu luminile pe om." hm11 (nob1/1tas), cca de cavaleri (cavaliere), e singura pe
Prin religia lor omul european, ca şi cel musulman duc care putea s-o câştige iobagul care nu era nobil în cazul
la boala interesului personal şi a fericirii private. „Intere- un~ mare serviciu, în timp ce ascensiunea în treptele su-
sul personal" (recunoaşte Makriyiannis) este boala căderii J?Cnoa~e. (baro~, comite'. principe, rege-împărat) era absolut
omului cu inima ne,fodecată, a celui mort de lipsa barului unpos1bilă. Ultimele trei trepte aparţineau exclusiv familiei
(necreat), de prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu în el. regale şi constituiau vârful intangibil al piramidei feudale.
Omul căderii caută fericirea. De aceea sfârşeşte în indivi- O obsen:a\ie ?1racteristică: Napoleon Bonaparte, nobil din
dualism, în eonsumism, în exploatarea semenului şi a treptele mferaoare (baron) - de aceea a studiat la acade-
creaţiei. Aceasta este premiza ideologică a alicnlirii sociale mi~ militarii r~ală din Brien -, a fost socotit de alianţele
a spaţiului european. Alienarea în spaţiul credinţei şi a regilor. EW'OI?C1 ca uzurpator tocmai fiindcă uzurpase rangul
vieţii religioase, care a fost în Evul Mediu suportul întregii regal (1mpe~~I) la care ca baron n-avea dreptul. Titlurile şi
dezvoltllri individuale şi sociale a omului, a zămislit civili- gradel~ nob1harc .erau moştenite (ereditare). Moştenirea
zaţia europeană modernă determinând întreaga ei dezvol- (succesiunea creditară) e principala expresie a rasismului
tare (spiritual!I, politică, socială). În aceastli privinţă c european, dar şi suportul ei istoric până astăzi.
foarte corect!\ afirmaţia profesomlui Chr. Yannaras: ..în Suportul teologic al deosebirii rasiale a păturilor sociulc
cazul inova\iilor Bisericii Apusene" nu e vorba doar de „o (o d eosebire între „cei cu sânge roşu" şi cei cu ,,sânge al -
nou!\ erezie a creştinismului", ci de „o înstrăinare radicală bastru", de origine nobilă) au fost teoriile lui Augustin
de însuşi miezul adevărului eclezial, un creştinism diferit, des~re ~!leatul strămoşesc, despre mântuire (graţie) şi pre-
la antipodurile modului evanghelic de viaţă şi mântuire a destmaţ1a absolut!\ ce se păstrează până astăzi în teologia
omului"'. protestantă.
Formarea sociali! a spaţiului european s-a întemeiat pe Formarea religioasă şi social-politică a societăţii euro-
organizarea lui feudală odată cu cucerirea francilor. Stă­ pene e le.gată nemijlocit de formarea omului european.
pânind .prin foc şi sabie" societatea apuseanli, diferitele ~~ din urmă nu e fhă o legătură cu scindările caracte-
triburi france au impus structura ei feudalii. Regele franci- n5?ce - rupturi mai bine-zis - pe care le-a primit conti-
lor era considerat stlipânul pământului pe care l-a cucerit nuitatea europeanil în diacronia ei: Renaşterea-Reforma­
Iluminismul. E vorba de trei revoluţii succesive, în care
• Orthodoxia ko.i Dyse [Ortodoxie şi Occident], Atena, 1992, p. 43 sq. una o pregătea pe cealaltă. Există între ele o corespon-
168 169
denţll: revoluţia antropologică, religioasii şi social-politicli. ţi~ fra~ceză'. atunci când francmasonul Robespierre a cin-
Antropocentrismul renaşterii a condus la contestaţia din stit .ze;ţa raţmne (.Raison") în catedrala Notre Dame din
interiorul Bisericii (Refonnii) şi, în cele din urmii, la auto· Pans 1.n perso~~a ~ei ~emei prostituate. E unul din puţi­
divinizarea omului în Iluminism. Acest curs a fost ine,ita- ~ele ~1mbolun 1stonce m care semnul şi semnificatul se
bil dupll decliderea creştiniităţii medievale. Cu alte cuvinte, identifică la modul absolut.
mai întâi omul european a denaturat şi a înjosit divinul şi, Rodul aci:stei raţiuni europene sunt ideologiile şi siste-
dupli ce l-a respins ca nedemn de el, s-a autodivinizat pe mel.e oi:nul~1 euro~an, o e~resie a luptei sale de a-şi dc-
sine însuşi. Pli?I ~11zer;1a propne, dar ş1 a noastră, suferinţele care
Autodivinizarea omului european s-a Bcut prin raţiona­ ch~nu1e nein~et~t întreaga omenire. Puse în practică, cupi-
lismul şi absolutizarea inteligenţei sale. Una din cele mai t?hsmul, soctahsmul, marxismul - sistemele social-poli-
mari (auto)amăgiri ale intelighenţiei noastre europeizante tice.de bază ~le Europei moderne - deschid răni mai mari
este deducţia raţionalismului apusean din antichitatea decat cele ex~stente.' 1?r căderea lor îl târăşte şi pc om care
greacă. Grecul antic însă cunoştea limitele raţiunii lui şi de apare ~nconll~uu„victnna lor tragică. Sunt toate creaţii ale
aceea n-a dat niciodatli o semnificaţie absolută raţiunii. ~mulw ~gânditor european. Ultimele realizări ale raţiona­
Existil în aceastil privinţil o mărturisire uimitoare despre l~si;nulm european sunt monştrii raţionali ai terorii rcvolu-
autodeplişiroa elenismului în Ortodoxie prin proclamarea ţie1 france.ze, Nietzsche, Hitler, monstruozitli\ilc inumanc
funcţiei raţiunii tn interiorul lumii şi respingerea oricărei ale .bolşe~sJ?ului (Stalin). Dhinizarea raţiunii este esenţa
metafizici. E vorba de cunoscuta teză a Stlntului Grigorie ateismului, iar .fărli Dumnezeu toate sunt pennise• cum
Teologul din cea de-a doua Cuvântare teologicii contra afinnase Dostoie"ski. Cea mai mare reuşitl! a raţiunii occi-
eunomicnilor raţionalişti. Sfântul observă că înţeleptul dentale est.e tehnologia, mândria omului european. fnsll
antic (Platon în Timaios) scria că .a-L înţelege pe Dwnne- ~.om. occidental excepţional, marele Charles Chaplin, a
zeu e greu, iar a-L exprima e cu neputinţli". E vorba aici de ndic';l:'1zat e:ectele aut~pr~ării omului tehnologiei, adică
dubla Jimitii a raţiunii, ca .interioară" şi .exprimatli ver- cre~ţul~~ 1~1. Să ne ammtim filmul său excepţional .Tim-
bal''. Grigorie însă, creştin, îi completează pe greci: .A-L puri noi ş1 .omuleţul care a învăţat într-o fabrică să înşu­
exprima pe Dumnezeu este cu neputinţii, iar a-L înţelege ru.beze un s1?g~r şurub în procesul fabricării automobilu-
e şi mai cu neputinţli". Aceasta e expresia apofatismului lui. S-a spectahzat în înşurubarea ŞUI11bului însă el vede
gândirii greceşti creştine. Iar în esenţă apofatismul în- numai şurubul şi pierde din vedere automobilul! Aceasta
seamn!I totala neputinţă a intelectului de a cuprinde Ne· est~ drama omului european: rămâne la amănunte şi pier-
creatul „mai presus de orice gândire". De altfel, acelaşi de m~·e~. ,ţnt.elegc amănuntele '~eţii, dar pierde sensul
Grigorie vorbind într-unul din poemele sale despre Dum- însuşi al vieţii ş1 scopul existenţei lui.
nezeu Îl caracterizea?.ă în felul următor: „O, dincolo de O~ul '~climă a civilizaţiei occidentale 1-a descris în chip
toate, căci ce altceva e îngăduit sii cânt?„. cum Te va cu- tragic ~ntr-w;i mod in.~mparabil plll1lrea pomenitul arhi-
prinde mintea? Căci nu poţi fi prins de nici o minte•. însă mandrit 11;15tln PopoV1c1: .Iată în ce s-a schimbat şi în final
de la Augustin până la Descartes se desăvârşeşte leglitura ~ fost schimbată Europa de la Renaştere şi pânii astăzi:
absolutii a omului european cu .raţiunea", a cllrei funcţie mtr-u~ r~bot! Iar ro!'<>tul e cel mai mizerabil model al
(cogito) se dovedeşte elementul principal al existenţei. omului. Cme are oe.bi ~e vliz~t să ~adă: nu există pe pla-
Iluminismul va proclama ca primă miirime omul gllnditor, neta aceasta om mai m1.Gerab1l, mai diform şi mai inuman
divinizându-l oficial, prin organul lui social-politic, re\'olu- ca robotul european. Ruşine, ruşine, ruşine Europei! Acesta
170 171
este «noul om• al ei, un om fără Dumnezeu şi fără su- Civilizaţia ortodoxă' salveai.ă elenitatea ca o .căutare a
flet, omul robot. Fiindcă modelul omului european 1-a adevărului" (Clement Alexandrinul) şi este o realizare a
omorât pe Dumnezeu şi prin aceasta şi sufletul, iar de renaşterii conştiinţei în harul dumnezeiesc necreat. Tradi-
câteva decenii se sinucide treptat. Fiindcă sinuciderea e ţia 011odoxă plaseaz.ă centrul existenţei umane în inimă
consecinţa inevitabilii a omorârii lui Dumnezeu. Educaţia care prin viaţa Duhului Sfânt se transformi\ într-un cen~
fără Dumnezeu conduce Europa şi prin ea întreaga lume al cunoaşterii lui Dumnezeu şi al comuniunii cu El. Reali-


spre un asemenea întuneric în care omenirea n-a căzut
niciodată ..
Europa actuală, prin urmare, nu este rodul sintezei eli-
zarea omului ortodox ca fiinţă socială constă în intervenţia
lui conştientă şi în acord cu conţinutul inimii lui în fire
mediu şi societate, şi în structurarea şi formarea ei cores~
no-creştine, ci al alienărilor pe care le-a adus cucerirea PUil2litoare. Formarea civilizaţiilor depinde de sensul pe
franco-latină a Romaniei apusene. Pllrintele Europei actu- care-l dă un popor vieţii şi atitudinii faţă de ea. Această
ale este Carol cel Mare, nu vechii noştri Pllrinţi elenofoni şi semni~caţie este însă un rod al conţinutului conştiinţei.
latinofoni. Împotriva acestei Europe carolîngiene au luptat Conştnnţa ortodoxă este cca car e difere11\iaiă civilizaţia
fraţii Metodie şi Chirii, Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie romeitilţii de civilizaţia Europei postcarolingiene.
Palama şi alţi sfinţi ai noştri pân!l în timpurile mai noi. Un element principal al civilîzaţiei ortodoxe este clluta-
Numai cunoaşterea tradiţiei noastre patristice ajută la în- rea continuă a harului, în virtutea credinţei în necesitatea
ţelegerea civilizaţiei europene şi a deosebirii ei esenţiale de harului pentru realizarea vieţii spirituale şi biologice a
civilizaţia romeicll.
." ~.n ultimă analiză Ortodoxia e căutarea harului şi posibilitatea
unim cu harul dumnezeiesc necreat; unde lipseşte necast~ mişcare
2. Civilizaţia Ortodoxiei spre necreat, spre harul divin, s-a pierdut şi Ortodoxia. Io barul
dumnezeiesc necreat tendinţele spirituale ale elenismului care au
ajuns la darul .lodumnezeirii" (.asemănarea cu teul") îşi primesc
Observarea unor elemente ale civilizaţiei europene în adevăratul lor sens şi de•<in realitate în unirea omului cu Dumne-
propria noastră realitate e considerat! uneori (desigur su- zeu-omul Hristos: Astfel de la omul -~os şi bun" şau ,înţelept" al
perficial) o identificare sau o coincidenţii. de civilizaţie a ele~lsmulu1 •·• aiuns la .omul sfbt , tndumnezeit prin bar. Carac-
Greciei cu Europa. Nu trebuie sll uităm însă că şi degrada- tensticile onn~ui ortodox şi nlc civilizaţiei ortodoxe ca elenism trans·
rea societăţii noastre e realizată în ultimele veacuri datorită fig.11rnt Io Hr~s~os ~.unt, a.şnd~r: 1. religiozitatea ca teocenllism şi
occidentalîzării ci şi a transferului continuu de elemente teiaplc a purif1căr11, lummArli şi lndumnezeirit; 2. moralitatea ca
omenie; 3. conştiinţa unităţii şi catolicităţii vieţii; 4. c!utarea adevă­
ale societăţii apusene în societatea noastră de către grecii
rul~i ~~ lntelegerea naturii lu~ comunitare; 5. înţelegerea limitelor
din diaspora şi îndeosebi de cei care studiază aici şi care, raţiunn; 6. forţa de asumare ş1 transformare; 7. ecumenicitatea ma·
contractând adeseori cllsătorii mixte, sunt altoiţi în între- nifestatl ln ideea imperiali supranaţională a .romeităţii" ortodoxe.
gime în societatea europeană. E o problemă a societllţii De la •"?meitat~a· ~e?icA a Noii Rome, Constantinopolul, men-
noastre cunoscută încă din epoca turcocraţiei şi în special ţinută ŞI ln penoada d1ficll6 n turcocratiei prin Biserica Ortodoxă a
a Iluminismului. Civilizaţia ortodox!\ îşi păstrează însll şi Patriarhiei Ecumenice începând din 1821 s·a trecut însă sub influ-
astllzi alteritatea şi specificitatea ei distinctivă în pături enţn marilor puteri europene, la „balcanizarea" romcitllţU prin crea-
rea de state naţionale de tip occidental împărţite şi în conflict intre
largi ale societăţii noastre, uneori chiar şi în compor- ele şi construite pe reprimarea Ortodoxiei şi relansarea .elenismu-
tamentul multora din aceia care sunt caracterizaţi drept lui" antic p~n cabaz! a noii cMlizaţii .modeme• (cf. Hellenis·
europenizaţi. mos kai Orthodoxia, p. 15-21, 61-82) [n. ed.].
172 173
omului. Referinţa continuă la har e elementul principal şi roagă sll devină prim-ministru pentru o zi, dar nu în primul
distinctiv al conştiinţei ortodoxe, Dumnezeu, sfinţii, icoa- rând pentru satisfacţia şi desfătarea lui, ci ca si\ salveze
nele, moaştele sunt centrul vieţii ortodoxului, al ciirui ţel ţara, să rezolve problemele ei. Crede în capacitatea lui, dar
este îndumnezeirea şi care se trăieşte într-o comunitate a pentru ca să reuşească social ceea ce după părerea lui alţii
îndumnezeirii, fiindcii aceasta creează omului posibilităţi nu au reuşit şi mai cu seamă guvernanţii de fiecare dată.
politice şi bisericeşti pentru realizarea acestui scop. Astfel E simptomatic că în Răsăritul ortodox nu s-a creat un
s-a format societatea romeică (bizantină şi post-bizantină). spirit filetist (rasist), o conştiinţă filetistă. Urme de file-
Păcatul - accident al vieţii - falsifică această realitate, dar tism există astăzi, dar ca un fenomen introdus din Apus.
n-o suprimă. Autenticitatea acestei vieţi se găseşte în co- Dovadă că în istoria noastră n-a existat niciodată principiul
muniunea sfinţilor care sunt modelele călăuzitoare perma- succesiunii creditare. Şi în Grecia antică şi în istoria creş­
nente ule romeităţii. Este caracteristic că, în timp ce în tină, demnităţile înţelese ca slujiri sociale sunt eligibile,
Apus conducător este etalat omul „înţelept", în Rll.sllritul rezervate celor vrednici. Eligibil era şi împăratul. Instituţia
ortodox conducll.tor şi model antropologic al credinciosului regelui ereditar a fost introdusă la noi din Occident cu re-
este sfântul. Apogeul societăţii apusene este etalarea unor gele Otto Wittelsbach şi familia lui Georgios I (Gliicksburg).
înţelepţi; al societăţii romeice e producerea de .sfinţi" In Bizanţ împăratul era aiest Chiar şi în cazul în care prin-
purtători ai înţelepciunii .dumnezeieşti". cipele porfirogenet urma tatălui său, aceasta se flicca cu
Civilizaţia ortodoxă se distinge prin teocentrismul ei. consimţământul poporului (adeseori ci erau aleşi şi core-
Romeul trllieşte în permanenţă cu sentimentul prezenţei genţi) şi niciodată ca o instituţie ereditară legiferată de
Necreatului în viaţa lui. Trăieşte în permanenţă cu aştep­ drept divin. Schimbarea uşoară a dinastiilor e dovada cea
tarea minunii, a confirmării acestei prezenţe. Pentru cre- mai mare a acestei realităti. Împăratul devenea alesul po-
dinciosul ortodox Dumnez.eu Se poate siilăşlui în om ca porului şi al armatei pentru meritele lui ca, de exemplu,
recunoaştere a vredniciei şi desăvârşirii omului. Dimpotri- Iustin I (518-527), unchiul analfabet al lui Iustinian, sau
vă, nevrednicia omului e definită prin expresiile caracte- Vasile I (867-886), de origine modestă şi simplu îngrijitor
ristice: „Nu are pe Dumnezeu în el" sau: .N-are frică de de cai devenit capul dinastiei macedonene. Netransmitc-
Dumnezeu". Civilizaţia ortodoxă nu cunoaşte spiritul indi- rea ereditară 11 demnităţilor este legată de spiritul absenţei
vidualismului, al izolării indh~dualiste a omului. E o civili- filetismului (rasismului).
zaţie a comuniunii, a participării în comun la bine. Petre- Civilizaţia ortodox!( e o civilizaţie a comuniunii şi tovl(-
cerea este un mod permanent de viaţă legat de bucuria răşiei, care se bazează pe curăţiia inimii. Curăţia inimii nu
omului (cllslltorie, sărbători). Pent ru că e o civilizaţie a e înţeleasă numai ca punct de plecare al luptei ascetice
priorităţii persoanei, a alterităţii personale şi a libertăţii pentru îndumnezeire, adică pentru desăvârşire a persoanei
care nu poate exista fără relaţia cu celălalt şi cu ceilalţi, cu umane, dar şi pentru alcătuirea unei comunităţi, a unor
alte persoane. Libertatea conduce persoana la edificarea relaţii de egală cinstire şi egală demnitate. La sărbători sau
de relaţii; izolarea e refugiul indh'idului, a omului deper· la petreceri cu ocazia unui eveniment de bucurie al ,;eţii,
sonalizat. Modul de existenţă a ortodoxului este comunitar, urarea obişnuită a unui romeu este: .Inimă bună", care
niciodată arbitrar şi individualist. Desigur, faptele arată că constituie o allli exprimare a cântării de la Înviere: .tn-
există şi aici individualism, autopromovare, re\'endicare vredniceşte-ne cu inimii curată să Te mărim". Inima bună
egoistii a autorităţii, a întâietăţii. Lucrul curios însă e cii este .inima curatli" din cântare (cf. Ps 50, 12). Dar eclez.ia-
această revendicare în adânc are un scop social. Romeul se litatea vieţii şi caracterul euharistic al etosului romeic nu

174 175
apare numai in aceste exprimliri colective care-i leagli în tanţi lucrând pentru consolidarea dominaţiei albilor din
plan orizontal pe oameni în unitatea h~birii, dar şi în stabi.- ţărilor lor.
lirea unei comuniuni şi pe verticalii. In noaptea de Paşti, M-a întrebat odată un prieten, care nu suporta această
dupii obiceiul panortodox, toţi credincioşii ~e du~ dupli criticii a omului occidental şi a societăţii occidentale: .Dar
dumnezeiasca Liturghie în cimitirul de allitun. Apnnd cu pot face oare crime oameni care au născut o muzică dum-
lumina de la Înviere candelele monnintelor şi urează nezeiascll ca aceea a lui Beethoven?" RJlspunsul meu a fost
Hristos a înviat!" rudelor şi prietenilor adormiţi. Tot tru- afirmativ. Oare aproape toţi ofiţerii lui Hitler n-au fost pi-
~ul bisericesc, vii şi adormiţi, biserica lupt!i.toare şi trium- anişti şi violonişti, nu executau impecabil creaţiile marilor
fătoare, participă astfel la bucui·ia Învierii. ~tfel de .n~­ compozitori occidentali, dar în acelaşi timp au dat ordine
bunii" (după Makriyiannis) le pot face numai ortodoc.şu, de executare în masă a semenilor lor care n-au avut noro-
niciodatli omul .gânditor" european. cul sll se fi născut germani? Toate sunt cu putinţă când o
Ortodoxul trăieşte mai întâi cu inima sfinţită de harul civilizaţie l-a pierdut pe Dumnezeu. Fără Dumnezeu toate
dumnezeiesc şi abia după aceea cu raţiunea lui. De aceea sunt permise! Şi ştiţi de ce? Pentru cll acolo gândirea şi
s-a observat şi de către cercetătorii apuseni că genero:cita- inima nu funcţioneaz.ă împreună. Inima ca loc al cunoaşterii
tea şi omenia sunt virtuţi tipic romeice, pentru că ele pre· lui Dumnezeu, nu ca sediu al sentimentelor, a fost inertă.
supun harul şi sunt o roadă a participării la „filantropia" Iar gândirea, aşa cum concepe ideile excepţionale ale teh-
dumnezeiască. De aceea, sacrificiul de sine ca adevllratll nicii, tot aşa concepe şi deciziile criminale. Fiindcll e rece
ardere de tot e o temă romeicll. Europeanul învaţă în soci- şi doar „raţională" şi de aceea e inumană. Civilizaţia rome-
etatea lui să-i sacrifice pe alţii pentru desfătarea şi bunll- ică înseamn!I funcţionarea „inimii" şi prioritatea omeniei
starea (fericirea) lui. Romeul învaţă în societatea lui sll se în decizii. Trebuie să declarăm cll. exemple de deformare a
sacrifice pe sine pentru alţi. Astfel de fenomene, unice într- omului şi de decădere avem şi în Răsăritul nostru. E ,·orba
adevlir, sunt caracteristice pentru istoria noastre. De aceea de bestialitliţile romeilor pe care Makri)iannis le-a semnalat
din romeu (omul care plistreazli o relaţie vie cu viaţa lui chiar şi în revoluţia de eliberare din 1821-1829. În toate
bisericească) lipsesc exemple de neomenie şi chinuire ca, aceste cazuri inima a fost omorâtă, fiindcă a pierdut com-
de exemplu, torturarea semenului (pe care a î_nvăţat-o uniunea cu harul şi cu viaţa trupului bisericesc. Ştiţi însă
prima Sfânta Inchiziţie) şi î~josirea personalităţi~ ~an~. care este în acest punct deosebirea între Apus şi Răsărit?
Din contră, din epoca med1evalll ş1 plină astăzi, is~oria În Apus decăderea a primit învestituri:\ de dogmă biseri-
Europei e plină de astfel de exemple, care p~artll m~1 ul~s ceascll (primatul, infailibilitatea, predestinaţia absolută);
pecetea Bisericii. Oare pe lângă exploratom (cucentom) în Răsărit cllderea rămâne o cădere şi de aceea e şi combă­
Lumii Noi (ai Americii) sau în expediţiile coloniale în Afri- tută ca o cădere. N-a devenit niciodată o dogmă de credin-
ca şi Asia nu erau şi misionari? Oare aceştia nu se întrebau ţă, n-a dobândit niciodată un caracter soteriologic. însă
dacll indigenii Americilor au suflet, adică dacă nu sunt de crimele Sfintei Inchiziţii (oficiu care existli şi astăzi!) sunt
fapt oameni? Oare n-au binecuvântat clericii apuseni ar- considerate .crime pentru credinţă" şi de aceea drept rea-
mele conchistadorilor care lucrau şi ei pentru extinderea lizări. Această logică dirijează conştiinţa dezortodoxizată,
puterii papalităţii? Oare misionarii protestanţi n-au.col~­ oriunde s-a.r găsi.
borat î n colonii cu conducerile ţării lor pentru dominaţia În fine, conştiinţa ortodoxă se mişcă în cadrul trasat de
lor? Sll ne gândim numai la istoria Africii de Sud şi vom următoarele teze inviolabile cu valoare de axiomă: a) pa-
descoperi mari nume de pastori şi „binefăcători" protes- tristicitatea, şi anume cuvântul şi acţiunea sfinţilor noştri
176 177
este singura posibilitate de „imitare" a lor în mersul spre 3. Un discurs despre pericol sau un pericol?
îndumnezeire, spre desăvârşirea existenţei umane prin
preamărire; b) superioritatea civilizaţiei ortodoxe faţă de . Acuza adusll celor care exercită o critic~ faţă de civiliza-
cea greacă antică şi de cea europeană, fiindcă oferă posibi- ţia europeană e de obicei că se refugiază într-un discurs
litatea îndumnezeirii, adică a depăşirii umanului în limitele despre pericol. Există însă un pericol real, şi mai cu seamă
divino-umanităţii. Această conştiinţă apreciază istoric ale- în momentul ac~~~· în c~re ţara noastră are responsabili-
gerea de către părinţii noştri .bizantini" şi „postbizantini" tatea reprezentăm intregn Ortodoxii în Uniunea Europea-
a „turbanului turcesc" în locul .tiarei papale". Fiindcă pri-
mul ameninţa numai trupurile şi dimensiunea lumească a (7radiţia greco-ortodoxă şi civilizaCia apusea11(l, 1985), şi clericul
vieţii, pe când cea de-a doua a constituit (şi constituie) o romano-<:atolic, profesor de greacl, Laurent Gemerey (" 1992) în im-
ameninţare pentru suflc.'1:ul poporului şi existenţa lui veş­ port.anta Im carte: Apusul Apusului. Demitizarea Europei şi elenis-
mu/, Cu această carte el a vrut s3 facă .o confruntni'C a civilizaţiei eu-
nică. Este învăţătura care, repetată de marile figuri ale l'Opene. cu aşa-zisele lui rădăcini g1-eceşti antice". Autocritica acestui
neamului nostru din ultimele secole, a fost codificată în exc~pţ1onal european (născut austriac) culminead în următoarele
.Didahiile" Sfântului Cosma Etolianul: .Şi de ce n-a adus CU\~ntc: .Cred că acum când Grecia s-a integnt ro Comunitatea Eu-
Dumnezeu alt împărat când erau aici aproape atâtea rega- ropunl, poate ~ util pen.tru. l\rec sl vadă faimoasa civilizaţie euro-
te [creştine latine] ca să-l dea, ci l-a adus numai pe turc pean! cu un ochi cc~a ma1 cnt1c, ca sl piardă puţin din admiraţia lui
faţă de această •Cl\'11i2aţ1e• care lucă îi lips~te. Eu mă rog să •cape
din Kokkini Milia şi l-a dăruit lui? Fiindcă Dumnezeu ştia de ea!.„." Critic fat~ de ci"!Jizatia europeană, mişcându-se în dadrul
că toate celelalte regate vatămă credinţa, în timp ce turcul de m111 s.us: este ŞI pr. Philotheos Pharos, în cartea lui Disperarea
nu ne vatămă. Şi pentru ca să nu fim pedepsiţi i-a dat-o Apusu/~1.ş1 speranca. Ri!.sliritu/ui. Important însă e că acele~i re-
turcului şi Dumnezeu îl socoteşte pe turc ca pe un câine zerve cnbce le-a expnmat, cu doar şapte luni înainte de moartea lui
care să ne păzească"". mar~le ?eoel~nist ~edi.-ist Manos Hatzidalds ( t 1994) într-un in:
terv1u dm. revista E1kones: „Cred el vom trăi o altă formă de turco·
În cadrele acestea se constatli că atunci coincidenţa erotic. Unnmea.Europeană e o turcocraţie sub altă formă. Vor exista,
Greciei cu Europa occidentală e numai geografică. Ca ch~­ ?•sigur, excepţii, cum de altfel exi~~ll. ~i atunci oamenii nu vor fugi
lizaţie .e o mare prăpastie" între cele două. Fiindcă ţara m afara? Dar poP?rul.va trăi ca ş1 m timpul turcocrapei. în adânc
noastră este prima ţara ortodoxă (şi singura pân!I în acest ml bucur că nu vo1 trăi să văd acestea...•
moment) în Uniunea Europeană, e evidentă şi responsabi- . _Coinciden_ţa cMlizaţiei europene şi a celei greceşti o acceptl kora-
1ş.nl-europemzan.ti şi admiratori ai antichităţii ca, de exemplu, preşe­
litatea noastră faţă de celelalte ţări 01todoxe, care se pre- dintele Konstannnos Kat~an!is (distins cu premiul .Carol cel Mare",
zintă ca membre candidate ale Uniunii Europene, desigur, cel mai mare ad.-ersar ş1 defliunător al elenismului şi al romeitltii)
în mllsura în care acestea păstrează sau vor sii păstreze P. Kanell~poulos. (Istoria spiritului european). Koostantinos Tsntso;
această civilizaţie şi această tradiţie. Fiindcă, dacă predo- ş. a. Poziţia koraista o propun şi uthi reprezeotaoli ai acestui grup
mină criteriile economice (economismul), atunci se pierde
c.a. de ~eI?plu, c.unoscutul ziarist N. Dimos (Grecii, Atena, 1981):
• I'reb~1e şt~ut că, m~~ptându-se spre Europa, (Grecia) se îndreaptă
şi conştiinţa civilizaţiei şi a tradiţiei". s~rc s~n.e e1 realA: Fiindcă Europa a salvat cele mai bune elemente
dm spantul gree ŞI le-a continuat şi Io timpul în care noi le-am pier-
• A se vedea Viaţa şi lnv<lflltwile Cttviosului şi Sfinţitului Muce- dut. Cele care asthi spunem că sunt ale noastre le-am luat înapoi de
nic Cosma Etolianu/, Luminllton1/ Greciei şi Apostolu/ s6raci/or, la E':'rop~!· ~esigur'. ~ _D~~s nu e istoric, ca s3 i se ceară sll fac! 0
trad. diac. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. i65 (n. ed.]. an~ltzll (istoncă) ~ ~1Yil.1zat1e1 europene şi a celei romeice chiar şi Io
·• Diferenţa Intre cMlizaţia europeană (apuseană) şi cca ortodoxă penoadn, turc?"ra\1e1, fo~dcă atunci ar apma superioritatea celei din
e susţinut! Intre alţii, dupli principalii cercetători ai acestora, de: urmii d uar şi î~tr-o penoadă presupusă fntunecatA, pe care numai
pr. Ioannis Romanidis, pr. Theodoros Zissis, Nikolaos Matsoukas 1storic1 ca Runc1man au putut s-o .citească".

179
nii. Şi nu există pericol mai mare pentru greci decât grecii o dublă nedreptate: a) faţli de noi, ncoclinii care nu sun-
înşişi când de\in "graeculi". Un astfel de ,,graeculus" [gre- tem moş.te~to°: ~na~ali) doar ai anticbită\li greceşti, ci şi
cotei] îi linguşeşte pe străini ca să le câştige bunăvoinţa. P.~.ăto~1 ru c1V1bzaţie1 romeico-ortodoxe, şi b) pentru că
E păcat, aşadar, dacii astfel de greci pun mâna pe temele CIVlhzape europeanl! se înţelege identică cu civilizaţia grea·
civilizaţiei şi educaţiei noast re. Repetiim iarăşi: problema ~ă antică, .ceea ce n-are nici o justificare istorică. Există
pentru noi nu este Uniunea European!I, ci noi, grecii. Ce intelectuali europeni care consideră civilizaţia Atenei antice
relaţie avem cu civilizaţia noastrli şi în ce măsurii putem (~e se întâmplă însă cu Sparta, Theba sau Macedonia?, nu
sii o exprimăm, sli o apărăm sau să o pilzim în Uniunea ~n.~le t?t.de \'echea Eladă şi dechilizaţia ei?) drept bază a
Europeană? c:'V1ltzaţie1 europ~me actuale din cauza aşa-zisului capita·
Uniunea Europennă reprezintă o unitate de civilizaţie, hsm al sistemului atenian din epoca lui Perlele şi din cauza
fiindcă la conducerea popoarelor ei se găsesc - încă - ~ezvoltării în Atena a homosexualităţii într-un cadru ,,spi-
vechile etnii france: franci, teutoni, normanzi, longobarzi, ntual''.. A;1,tfel de declaraţii sunt semnificative pentru calita-
burgunzi etc. Grecia tn ansamblul ei este în acest moment tea c1·1temlor unora dintre europeni cu privire la elenitate.
un corp de chilizaţie, străin. E cunoscut antielenismul ~ ~ fapt însă că tovarăşii noştri europeni se referă la
permanent al Europei care din epoca lui Carol cel )fare a anti~tate pent;ru a ocoli singurul obstacol pentru ei: Orto-
intrat în fibra ci şi pe care îl exprimă în educaţie cunoscu· doXJa. Pentru e1, problema e elenismul ortodox. Ortodoxia
tele teze ale lui Gibbon şi a lui Fallmereyer. Europa eterni- răst~arnă şi contestll civilizaţia Europei postcarolingiene.
zează în educaţia ei negaţia fie a continuităţii noastre isto- Desigur eleni.smul grec nu e singurul care întrupează - în
rice, fie a coeziunii noastre interne (grecii aşa-zişi supuşi adâ~cul ~mia se în.trupeaiă - Ortodoxia. Dar el este pri-
împăraţilor bizantini greco-romani, cum spune Korais tn n:iul 1sto~c ş.1 cel mm de bază purtător al ei, fapt recunoscut
acelaşi spirit). !midia parvenitului european faţă de aris· ŞI de. c~1lalţ1 o.rtodocşi, care ne recunosc dascăli şi lumi-
tocraţia romeică autentică este un dat şi ar fi bine ca de năton a1 lor pnn comunicarea către ei întâi a Ortodoxiei şi,
aici să înceapă politicienii noştri negocierile lor diplomatice împreună cu cultura elinii, prin Sfinţii noştri Părinţi.
cu Europa. Fiindcă invidia acestora se manifestă înconti· Să ne înţelegem: la nivelul oricărei forme de conducere
nuu în abordarea temelor noastre naţionale de către tova- Europa ~-are dispoziţia să accepte Ortodoxia Părinţilor
rlişii noştri europeni. Ceea ce cred cil nu mai are nevoie de n~ştri, c1 o. pseudo-ortodoxie uniată ca aceea a patriarhu-
o altă dovadă. ltu o~umeruc Ioan Vekkos (secolul XIII) şi a uniţilor Bizan-
Desigur, aici intervine un factor care uşor poate să in- ţulu1. Iar acest fapt se simte în dialogul interbisericesc
ducă în eroare: care anume? Aceia dintre ai noştri care din mai ales cu Biserica latină. În acest dialog se ,·orbeşt~
cauza cultului lor orb al antichităţii nu pot înţelege limba· în perm;!ll~nţă despre o .dublă tradiţie", despre .tradiţii
jul europenilor; aceia care din cauza predării lor absolute paralele ş1 despre o .recuno~ere reciprocii", şi nu de
visului european nu pot să audă poporul nostru şi singurul întoarcerea papalităţii în cadrele ecleziologice autentice ca
lucru pe care li aud este ecoul pachetelor comunitare. să redevină o Biserică adevărată. '
Fiindcă europenii nu încetează să declare, ca parlamenta- Nel!nişte creeaiă dorinta expresă a Uniunii Europene de
rul european Simon Weil, că „moştenirea elină este o moş­ a realt~ ~·~cru.·e:i ci ~ivilizaţională. Dat fiind că Europa
tenire a întregii Europe". Întrebarea însă e ce greutate se- are deja o c1vilizaţ1e umtară, problema a ch~lizaţia Greciei
mantică are aici termenul .elin"? Dacii se referă numai la c:ire, a~ c.~ ~eclară încontinuu oficialii europeni, e dife-
antichitatea greacă, cum se întâmplă de fapt, atunci se face ntll de c1>ih.zaţ:ja Europei. Necunoaşterea propriei noastre
180 181
civilizaţii din partea liderilor noştri cu stud.ii.~n ~?':1s s~~ metafizica franco-latină, adică introducerea elementului
inerţia ei î n păzirea şi protejarea mo~temru civih~ayie: imaginar în spaţiul relaţiei cu Dumnezeu şi cu lumea.
noastre creează o mare nelinişte. Trebuie sll declar aici ca Civ.ilizaţia ~rtodoxă (civilizaţia elenismului creştin î n di-
păzirea civilizaţiei noastre.nu este o.p'.oiecţie ~~!clorică a. ei mensiunea lw ecumenică) e o mărime istorică cu particu-
pentru distracţia partenerilor noştn ş1 un spnJi~ da~ tuns- larităţi esenţiale în faţa ch~lizaţiei europene. Diferenţierea
mului nostru, ci cultivarea responsabilă a conştimţei (edu- ei radicală de civilizaţia franco-latină este sensibilă. Efor-
caţie) că această civilizaţie, cu toate expresiile ei, constituie turile din interiorul Europei pr in Renaştere, Reformă şi
identitatea noastră inviolabilă, fiinţa noastră. Iluminism de „defrancolatin izare" şi î ntoarcere la datele
O predare a noastră generală şi ne~ondiţionată 1:1niu_ni~ ~lin?:romeice cu pro~lamarea drepturilor omului şi a. ega-
Europene ne ameninţă nu numai credinţa, Ortodoxia, ci ~i htăţn tuturor cetăţemlor nu s-au terminat. Pe de o parte,
limba noastră. Europa declară de ani buni că este nevoie au supravieţuit resturi compacte din lumea franco-latină
de un instrument lingvistic unitar. Int roducerea a două (papalitatea, titlurile nobiliare, regalitatea ereditară - adică
limbi europene în programele noastre de învăţământ s-a o co.nşti!nţă rasi~ă -, inegalitatea proclamată prin pre-
făcut deja. Şi problema nu este desigu'. învăţarea li~bi~or d.estinaţia absoluta, .P.rotestantismul etc.), pe de altă parte,
străine (oricum pozitivă şi nec~ar~), c~ soarta h~b1.i. el~ne sistemele social-politice care au rezultat din ciocnirile in-
ca instrument lingvistic uzual (z1lruc) ş1 nu numai şt11nţ1fic terne din spaţiul european, străine cu desăvârşire de Orto-
(pentru mulţi moartă) . E':1ropa, cum s:a s?us, gâJ;ideşte în do~ia Europei unite din primele veacuri, au îndepăitat şi
termeni utilitari. Vrea un instrument lmgvistic umc pentru mai mult Europa de tradiţia ei ortodoxă, limitând coinci-
convorbirile ei zilnice. Şi limba greacă nu e potrhită pen- denţ.ele (de exemplu, libertatea, egalitatea, fraternitatea,
tru acest scop cum sunt limbile marilor naţiuni europene: dreptatea etc.) doar la cuvinte şi texte, fiindcă în societatea
germana, engleza, franceza. Pericolul, prin ur~are, pe~~~ europeană „democratică" toţi sunt egali, dar unii sunt mai
viitorul limbii greceşti se întrevede foarte serios. Copi!1 Şl egali decât alţii. Acesta este rodul asasinării revoluţiei fran-
nepoţii noştri care îşi vor da seama că pentru a fa~e caneră ceze de Napoleon Bonaparte sau al bolşevismului de Stalin.
într-o ţară europeană trebuie să considere drept limbă.ma­ Cu dominaţia celui dintâi şi cu reconcilierea lui vinovată
ternă una europeană (e posibil ca în următorul deceniu să cu marea burghezie rasismul originii (feudalismul franco-
predomine engleza sau germana) de ce să mai persiste latin) s-a transformat într-un rasism al diferenţelor econo-
atunci în greacă? Oare această problemă n-a început în mice. Încheiere a revoluţiei franceze, bolşe\1smul (1917) a
diaspora din Statele Unite ale Americii sau din Australia, condus la „un capitalism paralel" (Berdiaev), un capitalism
ba chiar şi în diaspora europeană? N-a d~zvăţat oar: acolo nu al individului, ci al unui grup (al pa11idului). Toate
limba greacă generaţia a doua, dar mai ales a treia? Cu ~cestea. constit~e de~voltări necunoscute dar şi imposibile
consacrarea î n ţara noastră a instituţiei universităţilor stră­ m spaţml Răsăritului ortodox. Aceste dezvoltări europene
ine şi a şcolilor europene de educaţie medie, problema este au fost introduse în spaţiul nostru, aplicate într-o dena-
încă şi mai evidentă. turare înfiorătoare a lor (pe drept vorbeşte profesorul
Că primejdia morţii treptate a civ;lizaţiei noastre este una B. Philios de o îmburghezire bastardă, pentru că bastard
reală se vede din exemplul pe care-l foloseşte A. Toynbee este în Grecia şi socialismul şi orice alt împrumut apu-
pentru ruperea lanţului unei civilizaţii. La noi a î nceput d~ sean), care e elenizarea lor. Probabil însă aceasta este
la educaţie şi religie, cele două ver~gi de bază ale lanţul~1 ~uza supravieţuirii civilizaţiei noastre fiindcă e legată de o
civilizaţiei noastre. Nu e o amenmţare tehnologia, cat Virtute naturală a elenism ului pe care a descris-o dej a
182 183
Platon în dialogul său Epinomis: .Tot ceea ce grecii iau de diţiei noastre, independent de persoane şi de gradul lor de
la barbari fac în cele din urmă mai bun decât înainte•. occidentalizare. Biz.anţul romele continuă atunci când în
Adaptarea împrumuturilor apusene la realitatea noastr.ă cult se aude cuvântul Părinţilor devenit în sfârşit criteriul
prin transformarea lor în elemente prelua.te d~ mentali~ absolut al acţiunilor noastre. Prin urmare, criteriile tradi-
tatea noastră aratli continuitatea noastră 1stoncă, dar ş1 ţi.ei romeice nu s-au pierdut, nici nu sunt inerte. Relaţia
puterea noastră de supra\'ieţuire. ,,e cu cultul e, într-adevăr, o primă, dar foarte importantă
Problema prin urmare, nu e încadrarea ţării noastre in reacţie la înstrăinarea noastră. Ca şi în timpul stăpânirii
Uniunea E~ropeană, ci posibilitatea continuităţii noastre otomane şi astllzi, viaţa liturgică a Bisericii poate să pb-
în ea, continuitatea elenismului ca mod de gândire (ca tr~ze anticorpi mai ales în tineret şi să cultive o conştiinţii
mentalitate) şi mod de viaţă. Acest mod de viaţll este ~me­ elino-ortodoxă. Importantă în această privinţă este e oferi-
ninţat prin introducerea sistemelor europene (~cţJona­ rea de clerici tradiţionali tineretului.
rea institu\iilor, a orarelor etc.). Ca să uşureze integrarea Accentuarea curajoasă nu a coincidenţei noastre de ci-
noastră în Uniunea Europeană, europeniştii duri din ţara vilizaţie (inexistent!'t, de altfel) cu Europa, ci a di ferenţei
noastră susţin îns!I desfacerea elenismului de Ort~oxie (a noastre faţă de ea este mijlocul cel mai eficace pentru po-
se vedea tema actelor de identitate, predarea relignlor, se- sibili~at~ unei păstrări a conştiinţei eline în ea. Conştiinţa
paraţia Biserică/stat) mai ales la dou? niveluri: o d~ş~r~ altcntăţi1 serveşte în acelaşi timp identităţii noastre şi re-
completă cu marginalizarea constituţională a Ortodox1e1 ş1 gener.ârii identităţii ~uropene. Prezenţa noastră în Europa
a Bisericii, o detaşare mai blândă cu decolora:ea Omxl:o- trebwe să fie o continuă reamintire a identităţii şi unităţii
xiei în relaţiile ecumenice şi promovarea unw mod urual precarolingiene a spaţiului european, fiindcă numai astfel
de apropiere de tradiţia fra~co-latină (pa~alitate). Acea;>tă putem regiisi fundamentele autentice ale unităţii noastre.
operă o alimentează şi tendinţele neo~ă~a!le cultivate in- Cineva ar putea, desigur, să observe aici că actuala condu-
tenţionat. Un elenism însă cu caractenstic1 denaturate nu cere europeanll, pur franco-latină, nu va avea nici o dispo-
mai poate exista. Pentru că va fi mort şi în esenţă inexistent. ziţie de .întoarcere" la ceea ce francii au dizolvat de vea-
curi. Da, dar atunci aceasta echivalează cu recunoaşterea
faptului că am ales de bunăvoie sinuciderea noastr!I (ca
4. Posibilităţi - perspective neam, ca cetăţeni, ca civilizaţie), încadrându-ne într-o lu-
me care înseamnă prin definiţie desfiinţarea noastr~. Dar
în acest punct se ridică întrebarea: există posibilităţi de aceasta o recunosc foarte bine toţi propagandiştii ideilor
rezistenţă? Aceasta înseamnă: mai păstrăm în noi posibili- paneurop.ene de la Korais până astăzi, care folosesc şi
tăţi de rezistenţă? Convingerea mea este că în realitate ele acum ca ş1 altădatli teoria identităţii ch~lizaţiei europene şi
există şi se p!istrează. Fiindcă rămân, influenţate într-ade- a celei elenice.
văr, dar nu complet înstrăinate, locurile în ca;e se păstreaz:1 Nu e posîbilii conştientizarea importanţei încadrllrii noas-
şi se continuă chilizaţia noastră ortodoxă. Ş1 aces.t~ locun~ tre in Uniunea Europeană dacă n-o vedem încontinuu drept
racle ale tradiţiei chilizaţiei noastre, sunt mănil.st111le (mw cea mai mare decizie a istoriei noastre. Şi aceasta din urmă­
ales cele athonite) şi parohiile, in ce priveşte activitatE:a lor torul motiv, cel mai important: în toate cazurile de înrobire
liturgică. Cultul parohiei. din lume ~cărţi. litur~ice, imno- ~ n~ i~periului arab, imperiului latin, impeliului turc,
grafie, ciirţi de rugăcium, muzica b1zant1.1_1ii) ş1 stru~tura 1mpenulm englez - pentru Heptanez şi Cipru - etc. nu
mănăstirii cu ,~aţă de obşte sunt purtătom de bază ai tra- ne-am schimbat mentalitatea-sufletul. Fiindcă am păstrat
184 !85
conştiinţa alteritliţii noastre. De aceea am şi supravieţuit Am trecut la acest proces. De aceea şi riscăm ca greci
de altfel. în .ocupaţia" noastră de astăzi se schimbă sufletul toate. La aceasta contribufo şi accentuarea cultivată inten-
şi conştiinţa noastră. Şi aceasta are loc cu consimţământul ţ~onat în ţara noastră a minorităţilor (îndeosebi religioase)
nostru, fiindc!\ singuri ne identificăm cu „ocupanţii" noştri ŞI acceptarea elenit!lţii nu numai pentru purtătorii ideolo-
actuali. Nu e nevoie, prin urmare, de nici o presiune ca sl!. giil~r ~trăine, ca unii născuţi în Grecia, dar şi pentru ideo-
ne .turcim" sau .francizăm [occidentalizăm)", fiindcă ne logu diametral opuse tradiţiei noastre spirituale (de exem-
• francizăm [occidentalizăm]" cu consimţământul nostru. pl.u , .Martorii lui Iehova, erezii creştine, scientologia etc.) .
Conştiinţa noastră elenică a devenit deja semieuropeană­ Din ideologii marginalizate (altee\'8 sunt drepturile lor con-
semielenică, dar repede \'li deveni numai europeană. Ca sll firmate corect în constituţie) se transformă în codomi-
mă refer aici doar la un însemn: la drapel. Europenizanţii nante" şi, prin urmare, elenitatea apare ca un ~estec al
noştii (dar şi serviciile noastre publice) folosesc astăzi două ~tturor antitezelor şi deci monstruoasl1. Astfel însă din no-
drapele: grec şi european. Pentru mine e absolut sigur că ţi~ne spirituală elenitatea devine una legal!l. Istoric vor-
în foarte puţin timp drapelul grec va fi considerat de pri- bmd, elenul spiritual (idolatru) a devenit romeu, adică or-
sos ca şi imnul nostru naţional, pe mbură ce se va cultiva todox. Noul elen este, astfel, istoric vorbind, elenul orto-
tot 'mai mult conştiinţa . europeanll"; fiindcă altceva e să se dox. În această privinţă pentru elenitate nu e suficientă
simtă cineva grec în Europa şi altceva e să se simtă euro- însă origin~a, ci e nevoie de convingeri şi conştiinţă. De la
pean in Grecia. revo~u\ja din 1821 s-a impus însă, din motive politice, şi
E sigur că aceste reflecţii-semnalări vor stârni reacţii şi elemtatea .legală" (dobândirea indigenizării în anumite
cu cât sunt mai intense, cu atât mai europenizată e conşti­ con~iţii legale) şi aceasta domină în special astăzi. însă
inţa noastră. Să ml se îngăduie însă sl1 spun că toate aces- elcmtatea. /eg~lă nu se poate identifica cu cca spirituală.
tea nu sunt decât analiza unei legităţi care funcţionează În sensul 1stonc al termenului, elenul spiritual este numai
deja ca mecanism exploziv în dauna etniei noastre. tn cel ortodox. Legal poate sil fie oricine (a se vedea eleniză­
Uniunea European§. se cultivă - şi domină progresiv - un rile jucătorilor de fotbal, baschet etc.) însă con-fuziunea
fel de internaţionalism comunitar valabil, desigur, pentru el.eni~.ilţii spirituale şi a celei legale, ca Şi identificarea ele-
naţiunile mici, dar care ameni~ţă în a~est moment . ~~i rutliţi1 cu toate ideologiile strll.ine din ţara noastră contri-
ales neamul nostru, din cauza diferenţei noastre de c1vih- buie la t~cirea semnificaţiei istorice a elenităţîi şi la deco-
zaţie. Problema actual!i pentru Grecia e cultivarea conşti­ lorarea ei. Astfel, internaţionalismu/ comrmitar e întărit
inţei noastre europene în dauna celei etnice (un popor cu de decolorarea spirituaUl a elenităţii şi conduce Grecia la
două conştiinţe etnice nu poate exista), fiindcă în tr~ut nu moartea ei spiritualli.
ne-am identificat niciodată nici cu .Turcia" dar nici cu Când profesorul Christos Yannaras a indrliznit să articu-
,.Francia•. Lucrul curios însă este că în secolul XIX Europa l~z~ înfricoşătorul strigăt: .Finis Graeciac?" (Sfârşitul Gre-
Marilor Puteri a schimbat harta noastră politică, cultivând c1e1?) a provocat un seism de reacţii. Recent, acelaşi inte-
spiritul naţional, fie pentru ca .să uni fi cc astfel propriul l~r lectual ~ îndrăznit să vorbească de o „fostă Grecie". Cred
spaţiu (Franţa, Italia, Germama etc.), fie ca s!\ spa.rgă u.m- că am llJ.uns în momentul în care se justifică cuvântul lui.
tăţile istorice mai mari, cum era Romania postb1zantmă Sau, mai degrabă, în care se apropie justificarea lui. Mer-
(Balcanii). Astăzi, din contră, ea sc rl1spândeşte şi impune sul l~c~ilor şi ner~zia noastră ne com~ng cll ne-a rămas o
membrelor ei mici internaţionalizarea, slăbind etniile (mici) ma!Jă mfimă de rezistenţii.• Sfârşitul e aproape". E ceasul
pentru asimilarea lor uşoară. să ne trez.im din somn• (Rm 13, 11). •

186 187
Reflecţii finale perioada ei precarolingianll. Ruptă de tradiţia ortodoxii,
Europa postcarolingiană a dezvoltat o ciwlizaţie care a dis-
Unificarea noastră europeană este deja un fapt şi nu nu- trus literalmente noţiune ortodoxă de Dumnezeu, om şi
mai pentru noi grecii, care suntem deja membri ai Uniunii societate. Deşi a produs un progres ştiinţific uluitor s-a
Europene, ci ca posibilitate şi pentru fraţii noştri ortodocşi dovedit în cele din urmli neputincio~ să formeze oa~eni
din Balcani şi clin Răsăritul Europei, care se orientează şi care sll folosească realizările ştiinţei pentru mântuirea omu-
ei spre ideea paneuropeană. Tocmai de aceea Europa a lui, şi nu pentru distrugerea sau exploatarea lui.
început să funcţioneze ca o provocare la adresa conştiinţei Uniunea Europeană se prezintă astfel pentru Ortodoxie
ortodoxe, o provocare lnsă nu numai negativă, ci şi pozi- ca un teren misionar, ca un spaţiu al mărturiei, cuvântului
tivă, ajutându-i pe ortodocşi să-şi redetermine identitatea şi modului (atitudinii) de ~iaţă care constituie fiinţa tradi-
în raport cu restul lumii europene. ţiei ortodoxe. Desigur, „misiunea" priv~tc în esenţă nu
Ortodoxul conştient intră în Uniunea Europeană cu certi- conducerea spa\htlui european, ci popoarele ei, exact ceea
tudini concrete care vor determina apoi pre-tenta şi atitu- ce s-a întl\mplat în primele secole ale creştinismului în
dinea lui în aceasta şi, în general, în noua realitate euro- limitele (de atunci) ale Imperiului roman.
peană. Are conştiinţa clară a diferenţei diametrale dintre Tocmai aceasta poate să fie misiunea noastră ca orto-
civili1,aţia ortodoxă şi cea vest-europeanli. Civilizaţia for- docşi în Paneuropa. Altfel prezenţa noastră în ea nu va fi
matli prin contopirea romanitliţii, elenităţii şi a ortodoxiei numai lipsitA de importanţă, dar va întregi supunerea şi
creştine, adică civilizaţia vechii "Europe unite" în hotarele înstrăinarea noastră. Europa doreşte sli ne dea ceea cc
Romaniei, comunli Rlisăritului şi Apusului în primul mile- eventual nu avem, dar e îndreptăţită să ia ceea ce noi am
niu, e o ci'~lizaţie teonomă şi teocentriclf. Toate manifes- păstrat şi ea a pierdut. Iar aceasta este tradiţia ciwlizaţiei
tările ei reflectă lupta omului pentru deplişirea existenţei noastre care poate restabili legătura Europei actuale cu
lui în barul dumnezeiesc necreat şi îndumnezeitor. Scopul trecutul ei ortodox. Acest lucru l-a accentuat arhimandri-
civilizaţiei ortodoxe nu este pur şi simplu umanizarea sau tul Plac.ide Descille, fost călugăr catolic şi profesor, astăzi
ameliorarea morală a omului, ci depllşirca stării sale de egumen şi ortodox în Franţa, la cel de-al Vlll-lea Congres
creatură prin transformarea omului în Dumnezeu-om Teologic Panelenic (1990) : modelul Comunităţii Europene
„după har". Modelul antropologic al Ortodoxiei nu este nu poatc să fie imperiul lui Carol cel Mare, ci Imperiul ro-
„omul frumos şi bun", ci Dumnezeul-om, I isus Hristos. meic (Biwntul) precarolingian (pentru Apus).
Popoarele ortodoxe sunt ID cea mai mare parte plămădite Prw..c:nţa 01todoxiei în Uniunea Europeană trebuie sll fie
în această tradiţie de civilizaţie şi, dincolo de influenţele una liturgici! şi spirituală. Dumnezeiasca Liturghie tm-
alienante incontestabile pe care le-au primit în cursul isto- preunli cu întreg cultul nostru este tezaurul nostru cel mai
riei lor, au păstrat ID conştiinţli focul \iu al acestei tradiţii important fiindcli el cuprinde şi păstrează potenţial con-
care se exprimă în anumite momente ale ei ca .omenie" şi vingerile şi viaţa noastră, credinţa şi modul de existentă
.generozitate", termeni cu desăvârşire necunoscuţi în Apus. teonom al sfinţilor noştri. Tradiţia ascetică a sfinţilor noştri
ln transforrniirile istorice aduse de francizarea ei deplină este i1xorul civilizaţiei noastre, a cărei chintesenţă este cu-
(secolele Vl-Xl) şi după puternicele rupturi în continuita- vân~: .Mai fericit este a da decât a lua" (FA 20, 35) care
tea civilizaţiei ei (Renaşterea, Reforma, Iluminismul), so- desfiinţează lăcomia egoistă şi isteria individualistll. Desi-
cietatea europeană a fost condusă spre o altil atitudine de gur, vorbind de teologia liturgică atingem realitatea paro-
viaţă, spre o radicală distanţare de civilizaţia ortodoxă din hiei în dubla ei formă, monahală şi în lume. Păstrarea vitu-
188 189
Jităţii pleromei poporului ortodox e asigurată în timp în la nivelul poporului, îndcoM·h1 c.1re fac posibilii misiu-
mănllstire şi în parohia hrănită spiritual de aceasta. Fără nea ortodoxă. Omul europt•an poartă simptomele e\'Îdente
această interconectare existenţiaHI dintre credincios şi ale unei dezamăgiri tragice, trAi nd fntr-un vid existenţial,
parohie nu poate fi vorba serios de o mărturie ortodoxii: care-l duce necontenit mai aproape de Răsărit (-ul apropiat
Aceeaşi viaţă a parohiei, ca activare a harismelor Duhulw şi îndepărtat). Odată cu moartea metafizicii (şi a religiozi-
Sfânt ale credincioşilor ei, exercită cea mai viguroasii, di- tăţii) el caută Adevărul ca expedcnt11 trăită şi de aceea se
namică şi mai eficace misiune. Prin viaţa parohială Orto· refugiază în practicile şi surogatele religioase pe care i le
doxia c prezentă aşa cwn este: ca viaţă şi cale spirituală oferă pasiunea misticii extrem-orientale. Tocmai acestei
care dii un sens vieţii şi descoperă destinul ei adevllrat. căutl!ri poate să-i răspundă Ortodoxia. Atunci însă când îşi
E de prisos desigur să spunem că acest cuvânt nu se referă păstrenz!i autenticitatea. Dacă Europa încă „respiră şi su-
la o sinaxă (adunare) parohială convenţională care ţine lo- feră" (Rm 8, 22) în înstrăinarea ei, acest lucru se datorează,
cul cunoscutelor întruniri lumeşti pentru aranjarea mlirun- între multe altele, şi inconsecvenţei noastre, a ortodocşilor
telor oportunităţi zilnice. PBr?hia ortodoxă ~d~ent~ cu numele, precum şi a modului greşit al dialogului cu ea.
slujirea (diaconală) socială ş1 fraternă în spmtuahtatc, m A venit timpul pentru reconsiderarea metodei dialogului
contactul permanent cu harul Duhului Sfânt, în limitele nostru teologic cu Europa şi creştinătatea apuseană. Nu-
ascezei şi comuniunii sacramentale. mai în cadrele spiritualităţii patristicc-romeice poate fi
E justificată deci neliniştea celor care cunosc din experi- gândită ortodox unitatea creştin!(. Jar fără unitatea creş­
enţa lor 01todoxia faţă de viitorul (nu al Ortodoxiei, ci al) tină autentică, adică fără Ortodoxia Sfinţilor Părinţi, nu se
ortodoC!jilor în Europa, şi nu numai în aceasta. Fiindcă poate edifica niciodată o unitate spirituală în Paneuropa
viitorul acesta e legat de genul de .Ortodoxie" reprezentat proiectată.
în Uniunea Europeană, deci de relaţia noastră cu tradiţia
sfinţilor noştri. Fiindcă numai sfinţii sunt purtători şi mar-
tori autentici ai Ortodoxiei. Şi dat fiind că mănăstirile păs•
trează mai autentic modul ortodox de existenţă ca o dăruire
de sine totală harului dumnezeiesc, parohia mănăstirească
(mănăstirea) va fi î n cele din urmă şi în diaspora europeanil
sinb'llra cristelruţă pentru rebotezarea şi renaşterea nu
numai a celorlalţi coeuropeni ai noştri, ci şi a ortodocşilor
înşişi. Desigur, şi partenerii noştri europe.ni _cunosc. impor:
tanţa şi misiunea mănăstirilor noastre mai bme decat noi ş1
urmiiresc lucrarea lor prin birouri speciale pentru aceasta.
E nevoie deci de atenţie la orice interes semillficativ al par-
tenerilor noştri pentru mănăstirile noastre. Fiindcă acesta
poate să fie o emanaţie a unui spirit filoo.rtodox, d_ar ~ate
şi sll nu fie aceasta. în orice caz, Ortodoxia supraV1eţu1eşte
în istorie fie în mănăstiri şi pustiuri, fie în catacombe.
Reflecţiile de mai sus se dovedesc realiste şi practice,
dacă avem în vedere căutările europene contemporane -

190
Repere bibliografice

ALEVIZOPOULOS, ANTO!li10S G. (protoprezbiter), Skepseis peri


anadiorganoseos tes enoriakes diakonias [Reflecţii de-
spre roorganizarea diaconiei parohiale], Atena, fasc. I-X
(1970-1973); XI (1975); XII (1983); a se vedea şi seria
articolelor sale cu titlul „He Ekklesia dra meso ton me-
lon tes" [Biserica activă în membrii ei] din Ephemerios
1986, p. 21 sq.
APOS'l'OLIJ<E DJAKONIA TES EKKLESIAS TES HELLADOS, He en te
enoria ekklesiastike drasis. Hai themeliodeis dia ten or-
ganosin tou ergou, ekklesiăstikai apophaseis [Diaconia
Apostolică a Bisericii Greciei, Activitatea bisericeascll în
parohie. Bazele 01•ganizCîrii muncii, decizii bisericeşti1,
Atena, 2960, 22 p.
CHRYSANTiiOS, CHRYSOSl'OMOS (arhimandrit; azi episcop în Le-
mesos, Cipru), Pneumatike zoe kai kinesis en te enoria
[Viaţă şi mişcare duhovnicească Îll parohie], Atena, 1972.
GoUSIDIS, ALEXANDROS, Ekklesia kai koinonia. Empirike koi-
nonologike ereuna se dyo koinotetes (Biserica şi socie-
tatea. O cercetare sociologică empirică în două comuni-
tăţi], Tesalonic, 1982.
ID„ Poimantike ste synchrone koinonia. Encheiridio poiman-
tikes koinonologias [Pastoraţia în lumea contemporană.
Manual de sociologie pastorală}, Tesalonic, 1984.
• He Enoria kentro agapes kai hagiasmou" [Parohia, centru de
iubire şi sfinţire], Lucrările celui de-al 28-lea Congres al
preoţilor din episcopia Nikea, 5- 6 noiembrie 1984 (inter-
venţiile pr. K. Pl1ouska şi pr. D. Aerakis).

193
KAPSA.'llS GHEORGH!OS (arhimandrit, egumen al mănăstirii Srvuos, EurHYMIOS (episcop Io Achelos), ro synchronon as-
atho~ite Grigo1iu), Skedion theologikes kai ekkleso/ogi- tikon periballon hos poimantikon p1·oblema. Melete „Poi-
kes themelioseos tes poimantikes [Schiţa unei fundamen- mantikes koinonologias• (Mediul urban contemporan
tări teologice şi ecleziologice a pastoraţiei], Atena, 1985. ca problemă pastorală. Studiu de ..sociologie pastorală1,
ID., Themata ekklesio/ogias kai poimantikes [feme de ecle- Atena, 1980.
ziologie şi pastoraţie), ed. II, fără an. THEODOROS, EVANGHELOS, .Synergasia klerikon kai laikon en
Mtt'ALLJNOS, GHEORGH lOS (protoprezbiter, profesor), Ekkle- te enoriake we" [Colaborarea clerici- laici în viaţa paro-
siologikes diastascis tes. eno1:ias sten hist~r!a k?i to pa: hială], Ephemerios 1968, p. 6o9 sq.
ron [Dimensiunile ecleziologice ale parohiei în 1Stone ŞI VAKAROS, DIMITRIOS (protoprezbiter), .He enoria" (Parohia],
în prezent], Atena, 1985. extras din Gregorios ho Palamas nr. 726, Tesalonic, 1989.
ID., Orthodoxe theorese res koinonias (O viziune ortodoxă a VA.'ITSOS, CHR!sros, .Enoria kai neoi" [Biserica şi tinerii], Koi-
socictlţii), Atena, 1986. nonia 28 (1985), p. 68-81.
ID. Hellenismos meteoros. He Rlwmaike idea kai to orama VARVERJS, M. (director de liceu), .Na zontancpsoume tis eno-
' tes Europes [Elenismul pe culmi. Ideea romeicl şi vizi. ries mas" (Să revitalizăm parohiile noastre], Christianiki
unea Europei], Atena, 1992, 1999>. 9 noiembrie 1983.
ID., Hellenismos machomenos [Elenismul în combătut], Tenos, VLACROS, HIEROTI!EOS (arhimandrit, azi episcop al Navpak-
1995, 367 p. tei), Orthodoxe psychotherapeia. l'aterike therapeutike
Iv., Scheseis kai antitheseis. Anatole kai Dyse sten poreia tou agcge [Psinoterapie ortodoxă. Conduita terape1ttică a
neou Hellenismou [Relaţii şi opoziţii. Răsăritul şi Apusul Sfinţilor P~rinţi], Edcssa, 1986.
în parcursul elenismului modem], ~tena, 1998. „ . ID., Therapeutike agoge. Proektaseis sten .Orthodoxe psycho-
ID., Parembaseis historikes kai theologikes [Intervenţii 1Sto- therapeia" [Conduita terapeutică. Continuare la .Psiho-
rioe şi teologice; articole], Atena, 1998. terapia ortodoxă"], Atena, i987.
ID., Hellenismos kai Orthodoxia [Elenism şi Ortodoxie], Tenos, ID., Syzeteseis gia ten .Orthodoxe psychotherapeia" (Discuţii
2000, 133 p. despre „Psihoterapia ortodoxă"], Atena, 1988.
ROMANIDJS IOANNIS (protoprezbiter, profesor), Romeosyne, ID., Psychike astheneia kai hygeia (dialogos) [Boala şi sănă­
Romdnia, Roume/e (Romeitate, Romanic, Rumelia], Te- tatea psihică (un dialog)], Atena, 1989.
salonic, 1975. YA."'NARAS, CnRJsros, .To mono programma: epanasynkrotese
„Organosis tes enorias - .<l?'Ilatote.te.s.kai. p~aisia drase.os ~~t:s'.: tes enorias" [Singuntl pl'ogram: reconstituirea parohiei],
[Organizarea parohiei - pos1bihtăţt ş1 cadre ale activ1t~.\i1 in volumul: He eleutheria tou ethous (Libertatea etosu-
ei], Seminar teologic al episcopiei Serres. Intc~en\ii!e lui), Atena, 1979, p. 291-299.
profesorilor I. M. Phundulis şi Chr. Vantsos pubhcate m ZIZIOUL.\S, IOM'NIS (mitropolit al Pergamului - profesor), He
Koinonia 1985, p. 54 sq. enotes tes Ekklesias en te theia Eucharistia kai ro epis-
S1011s, M„ He hierapostolike synkrotese tes eno1ias [Consti· kopo kata tous theis protous aionas [Unitatea Bisedcii în
tuirca misionară a parohiei], Atena, 1962. dumnezeiasca Euharistie în primele trei secole), Atena,
STAUROPOULOS, Al.EX. M., Symbouleutike poimantike [Pasto- 1965.
raţia consultativii], Atena, 1985.
ID., Morphes poimantikes diakonias [Forme de slujire pasto-
ralâ), Atena, 1986.
ID., Poimantike tes metanoias [Pastoraţia pocăinţei), ed. 11,
Atena, 1989.
194
Notă asupra autorului

Protoprezbiterul Gheorghios O. :\1etallinos s-a născut tn


1940 în insula Kerk')Ta (Corfu). A studiat teologia şi filologia
clasici\ la Universitatea din Atena. Dup~ încheierea sen1ciului
militar în 1965 a fost numit asistent la cated ra de patrologie.
Între a nii 1969-1975 a studiat teologie, filozofie, filologie,
istoric şi sociologie la Bonn şi Koln (Germania). în 1971 a fost
hirotonit preot în Germania. E doctor în teologie al Universi-
tăţii din Atena (1977) şi în istorie-filozofie al Universităţii din
Koln (1980). Azi e profesor de istoria şi viaţa spirituall! a Gre-
ciei în epoca postbizantinll la Facultatea de Teologie Ortodo-
xă din Atena şi preot la biserica universitara Sfântul Antipa a
FacultAţii de Stomatologie şi desfllşoarl! acti\"ităţi cu tineretul,
fiind cunoscut predicator în Grecia şi peste hotarele ei. E dl-
sătorit Cll Varvara Kalogheropoulos, doctor în teologie, cu care
are trei copii. Este autorul a zeci de studii şi cărţi, cele mai
importante fiind următoarele:

Lucrări de teologie istorică:

To zetema tes metaphraseos tes Hagias Grap hes eis ten Neo-
elleniken kata ton !Th' aiona [Problema traducerii Sfintei
Scripturi în neogreacl! în secolul XIX), teză de doctorat,
Atena, 2977, 484 p.
Vikenrios Kamodos (1700-1752), Theologia dogmarike kata
synthomian [Teologia dogmatică pe scurt), Prolegome-
na - kritischeAusgabe -Kommentar, teză de doctorat
în filozofic, Atena-Koln, 1980, 114 + 240 p.

197
„Homologo hen Baptisma". Hermeneia kai epharmoge tou Z' 1992: apeile e elpida? [1992: ameninţare sau speranţă'], Atena,
kanonos tes B' Oikoumenikes Synodou hypo ton kolly- 1989,56 p.
badon kai tou K. Oikonomou [„Mărturisesc un Botez". Orthodoxe theorese tes koinonias [O ,~ziune ortodoxă a so-
Interpretarea şi aplicarea canonului 7 al Sinodului II cietăţii], Atena, 1986, 144 p.
Ecumenic de către colivari şi K. Oikonomos], Atena, He Ekklesia mesa sto kosmo [Biserica în lume), Atena, 1988,
1983, 96 p. 1999', 250 p.
Helladikou Autokephalou Para/eipomena [Despre autocefalia Enoria - Ho Christos en to meso hemon [Parohia - Hristos
Bisericii Greciei], Atena, 1983, 266 p. în mijlocul nostru], Atena, 1990, 2000", 199 p.; carte pre-
Paradose kai al/otriose. Tomes ste pneumatike poreia tou miată cu premiul celui de-al VII-iea concurs panelenic
neote1·ou Hellenismou kata to metabyzantino periodo (1988) al Asociaţiei greceşti de literatură creştină.
[Tradiţie şi înstrăinare. Secţiuni transversale în itinerarul
spiritual al elenismului modern în perioada postbizanti·
nă), Atena, 1986, 19982, 411 p.
Tourkokratia. Hoi Hellenes steu Othomanike autokratoria
[Turcocraţia. Grecii în Imperiul otoman], Atena, 1988,
19982, 268 p.
Peges ekk/esiastikes historias [Izvoarele istoriei biseric~ti],
Atena, 1989, 19982 , 392 p.
Hellenismos meteoros. He Rhomaike idea kai to orama tes
Europes [Elenismul pe culmi. Ideea romeică şi viziunea
Europei), Atena, 1992, 1999'. 379 p.
Hellenismos machomenos [Elenismul în combătut], Tenos,
1995. 367p.
Scheseis kai antitheseis. Anatole kai Dyse sten poreia tou neou
Hellenismou [Relaţii şi opoziţii. Răsăritul şi Apusul în
parcursul elenismului modern], Atena, 1998, 187 p.
Parembaseis historikes kai theologikes [Intervenţii istorice şi
teologice; articole], Atena, 1998, 241 p.
Hellenismos kai Orthodoxia {Elenism şi Ortodoxie], Tenos,
2000, 133 p,

Lucrări de teologie practică:


Plios ek Photos (Kyriakodromio) [Lumină din lumină (Pre-
dici duminicale)], Atena, 1976, 276 p.
Phone Kyl'iou [Glasul Domnului]:
1. Euangeliko menyma [Mesajul Evangheliei], Atena,
1980, 288 p.
2 . Apostoliko menyma [Mesajul Apostolului], Atena,
1983, 208 p.
Cuprins

Prefaţă la ediţia a II-a . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . s


Prefaţă l a ediţia I . . . . .. . . . .. .. •. . . . . . . . . . . . . . . 7

I. PAROH!AASTĂZIŞJ RAŢIUNEA EXISTENŢEI El . . . . . • . • 9


1. Biserica .în Hristos" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2. Sinaxa euharistică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3. Structura realităţii parohiale . . . . . . . . . . . . . . . . 16
4 . Clerici şi laici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

-n. PAROHIA ASTĂZI CA .SPITAL DUHOVNICESC" . . . . . . . . 23


1. Scopul parohiei: tămăduirea . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2. Integrare totală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3. Necesitatea unui părinte duhovnicesc . . . . . . . . . 28

III. DIMENSIUNEA ISTORICĂ A PAROHIEI !N C1"1LIZAŢl.A


ROMEICĂ .•.•.. . •.•....... · · · · · · · • · · · · · · · · · 33

IV. PAROHIA CA O COMUNJUNE-COMUNITATE ,,!N HRISTOS" 39


i. Comunitatea-societatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2. Comunitatea .în Hristos" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3. Cultul, .matrice" a vieţii în Hristos . . . . . . . . . . . 47
4. Parohia ca modelul creştin de comunitate-societate 50

201
V. PAROHIAASTAZI .... • .•.... . .... •••• • · · • • · • · 57 FOR.\IAREARĂS•.l.Rm.;Lt..1 ŞI APUSULUI Şl EUROPAv·xrrA. 161
1. Ch~lizaţia europeană .... .. ... , . . . . . . . . . . . . 161
A. Omul şi societatea epocii noastre . . . . . . . . . . . . . 57 2, Civilizaţia Ortodoxiei . ......... .. ..... ..... i72
B. Păstorul şi problematica slujirii lui ... . . . ..' . . . 65 3. Un discurs despre pericol sau un pericol? . . ... . 179
1. Taina paternităţii duhovniceşti . . . . . . . . . . . . . . . ·65 4. Pos1'bT
1 1tă. . ........ ..... .. . ... 184
ţ1 - perspective
2. Duhovnicul mărturisitor . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 68 Reflecţii finale ...... , , ........ • ...... . .... , 188
3. Arsenalul preotului mărturisitor ... ..... , . . . . 71
4. Aspecte mai speciale . .... . .. . . ........ · · · · 75 Repere bibliografice ....... .... ....... . . ....... 193
5. În jurul problemelor Tainei . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Notă asupra autorului . . ....... . ............... 197
C. Mărturia socială a preotului şi a parohiei . . . . . . 81
1. Punerea problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
2. Afim1area istorică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3. Spaţiul diaconiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4. Extensiunea diaconiei . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . 93
5. Fiinţa diaconiei . . .... .. . . . . . . ... .. . .... · · · 94
6. Culmea sacrificiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
7. Posibilităţi de influenţare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
8. Coordonate practice . .. . . . . . . .... . . ...... .. 104
9. Eschivare sau conflict? .. .. .. .. ....... • . • .. . 108
D. Turma, pr oblemele şi nevoile ei . .... .. • .. .. .. 109
1. Orgăllizarea vieţii parohiale . . . . . . . .. •. . . . . . . 112
2. Necesitatea catehizării . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . 115
3. Grija pentru suferinzi . . . ... .. . • . .... ... . . .. 118
4. Cazuri speciale .. .. .. ...... ... .. .... . . . ... 120
5. Parohia şi t inerii . „ „ „ .. . . . . „ . ... . „ „ „ 124

VI. UN CAZSPECIAL: PAROHIA ÎN DIASPORA EUROPEANĂ . 133


1 . Viaţa diasporei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . · 133
2. Problematica imigrării . . .. ..... . . .• ........ 135
3. Practica necruţătoare .. . ... . .. .. • . . .. . . . ... 140
4. Impedimente ale sinaxei .... . . . , .. ...... .. . 143
5. Conţinutul cultului .... . ..... . ... ..... . . . . . 146
6. Şi „pierderile"? .. ....... ...... . .. .. . .. . ... 150
7. Alte două probleme importante ..... . .. , ..... 152

ÎN LOC DE EPILOG: PoSIBILITĂn ŞI PERSPECTIVE ' •.• • •. 155

202