P1 Prof .

n, TOA ~ RAM l' RPA Ntr

ISTORIA BISERICEASCA
UNIVERSALA
Manual pentru Seminariile teologke

l:IJ J l URA IN'> fffUTULUI BIBLll' '; I OE Ml '-i l LINl

AL lll SURI CII ORTODOXE IWM ANE
l:3U CURE~TI 1992
 ISTORIA
BISERICEASCA UNIVERSAL.A

1~-
Pr. Pro I'. Dr. I OAN Ri\ M I J RI ~ AN lJ

ISTORIA I.I

BISERICEASCA I.I

UNIVERSALA
Manual pentru Seminariile teologice

TIPARIT CU BINECUV,INTAREA
PREA FERICITULUI PARINTE

TEOCT IST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

EDITURA INSTJT UTULUI Bll3LI C $1 DE MISIUNE

AL B!SERI CII ORTODOX E ROMANE
BUCURE~TI , I092
 PREF AT -A

lnvapiimintul teologie din Biseriea Ortodoxii Romana, atit ,eel semi-

narial cit $i eel universitar, a avut de infruntat in ultimii 50 de ani
multe neajunsuri, dintre care ·eel mai constant $i mai greu de rezolvat a
fost eel al lipsei de manuale.
In domeniul istoriei biserice$ti 1Univ~rsale, disciplinii fundamentala
in arice sistem de invatamint teologic, iultimul rrna,nual valabil $i de buna
calitate pentru Seminariile tealagice din Patriarhia Romana a fast JJU-
blicat in douii volume in 1932 de cat re renumitul prof esar de teologie
$i apai striilucit ierarh al Bisericii naastrre i]oan-Irineu Mihalcescu. Acel
manual, de$i veehi de 60 Ide 1ani de l'a ,ultima :sa ,editie, in lipsa ·aitara,
este ineii reeamandat $i folosit cu succes de tinerele generatii de tealagi.
Subliniem totu$i ca, ~b aspect bibliografic, ca $i din Jiunctul de vedere
al informatiei referitoare [a evenimentele ! biserice$ti contemporane,
acesta este de mult depii$it.
lnalta ierarhie a Bisericii naastre, ~recum $i -gJTofesorii ostenitori in
domeniul Istariei biserice$ti au fast permanent ~reocupati de grija pu-
bliciirii unor astfel de manuale (aduse· la zi sub toate \aspectele $i iaUi ca
acest deziderat general se impline$te labia acum prin publicarea Manua-
lului de Istarie bisericeasca universala pentru Seminariile tcalagice, in-
tocmit de regretatul Preot Dr. 'Joan Riimureanu .( 1910-1988), fast pro-
f esar la Institutul teologic runiversitm· din Bucure$ti.
lnainte de a incepe activitatea sa didactica fo Facultatea de Teologie
din Bucure$ti, desfa$uratii pe .o perioada de aproape qJO,tru decenii, Pr.
Prof. Dr. Joan Riimureanu a activat vreme de laproximativ trei ani
(1936-1939) in foviifamintul mediu, fapt ce se udauga calitiifilor sale
de dasciil ales $i care l-au indreptatit sii intocmeasca un Manual de Jsto-
rie bisericeascii universala pentru Seminnrii, dupii ce elaborase, impreu-
na cu alti dai renumiti preati prafesori: Milan $esan $i Teodor Bodogae,
un astfel de manual pentru lnstitutele teologiee.
Printre calitiitile de care beneficiaza Manualul de fata, pe 1Ztnga
aceea ca umple un gal mare $i indelungat in invatamintul nostru teolo- 1

gic seminarial, sint de rremnrcat: 1Stilul siiu curgator, unitar, clar $i bine
ingrijit, inforrnarea la zi pinii la nivelul anului 1988, cind a fast predat
spre publicare, precum $i deschiderea sa ecumenista evidenta fata de
manualele anterioare.
 •
PRE FATA
6

Dupa e laborarea nwterialu lui de cdtre putor, trecut pe nea$teptate

la cele ve$ nice , in ziua de 27 septe1nbrie 198 8, lace st Manual .a fost qJre-
dat unei Coniisii de specia.li$ti, condusa, din incredinta rea Sfintului
Sinod al Bisericii 111oa.st1,e, ae lnalt ,P rea Sfintitul Dr. Nestor Vo rnicescu,
J\1itropolitul Olteniei. Aceasta C01nisie ,a apreciat oalitatile deosebite ale
111anualului, pe care l-a ipus in a.cord cu programa ra nalitica pentru Is toria
bisericeasca universalci, 1aprobata 'de Sf. Sinod pentru Seminariil e teo-
logice.
Pentru a pune de 1acord progrnma analitica ou textul acestui Manual,
Co1nisia sinodala a propus, in unele cazuri, chiar 1adaptarea programei
dupa manual. Textul 11tanualului .i ntocmit de Pr. ,P rof. loan Ramurean u
a fost respectat cu sfintenie $i semnavaru l acestei prefete i$i asuma res-
ponrobilitatea indeplinir-ii p,cestei promisiun i cu ,canacter testamenta r.
Acolo insa unde Comisia sinodala !a 1apreciat ca lipsesc unele teme,
pe care poate ca autorul le-a atribuit altor discipline de invo.tamin t teo-
logic, a fost delegat f'. C. ,Duic. Nicu Octav~an, profesor la Se1ninarul
teologic din Bucure$ti, sci intocmeas ca un numar de cinci texte la ur-
1natoarele teme : 1) «Erezii din Rasarit $i Apus ,i n secolele XI-XV » ; 2)
«Bisericile Vechi Orientale in perioada a II-a»; 3) «Conferin ta Cre$tinii
pentru Pace de la Fraga»; 4) «Conferin ta Bisericilor Europene » ; 5)
«Consiliul Ecumenic al Bisericilor». Aceste texte au fost incorpora te in
1

varianta originala 1a ManuJalului de lfata.

Dind expresie omagiului $i recuno$tin tei noastre fata de toti cei tare
$i-au adus obolul lor la diortosire.a $i publioarea Manualul ui de Istorie
uisericeasca universala pentru Seminarii le teologice din Patriarhia
Romana, intocmit (!~ rregretatul Pr. Prof. Dr. loan Ramurean u, care de
dinc~Lo de .mormint i$i intrege$te $i cu aceasta lucrare chipul sau de
dascal :L uminat aL teologiei rom<ine$ti, recomand am aceasta carte elevi-
· · -
. , i: .studentilo
lor seminarist , r tt eo zogz $i tuturor celor ce ,doresc sci cunoasca
trecutul Bisericii crestine pe t ~
C . .. , n ru a intelege mai bine prezentul tSi spre
. t ,
A

a in impina viitoruL intariti intelectua l s; duh ovnice$ e.

. ."

Pr. Prof. Dr. VIOREL !ONITA

 Partea intii
DE LA INCEPUTURILE
CRE~TINISMUL Ul
PINA LA ANUL 1054
 INTRODUCERE

Obiectul, definifia, scopul.

Importanta Istoriei hiserice~ti universale.
lmparfirea ei

~ntroducerea in studiul Istoriei biserice~ti universale este de doua

felun : Introducere formala sau tehnica :;,i introducere materiala.
Introducerea formala se ocupa cu obiectul, definitia, metoda $i
scopul Istoriei biserice:;,ti universale. Introducerea materiala prezinta epoca
~i terenul pe care a aparut cre~tinismul :;,i pregate~te pentru intelegerea
situatiei lui in lumea iudaismului :;,i in perioada greco-romana . Ea se
mai nume$te de aceea :;;i «preistoria cre$tinismului».
a. Obiectul. Cuvintul «istorie» are doua sensuri : unul obiectiv.
altul subiectiv. 1n sens obiectiv, istoria este viata din trecut a omenirii,
fn cazul de fata a Bisericii cre~tine, cu evenimentele intimplate, deci
i~toria ca fapt.
In sens subiectiv, numit ~i tehnic, istoria este cercetarea $i expu-
nerea $tiintifica a faptelor istorice, adica studiul vietii istoricc.
Cuvintul istorie provine de la termenul grecesc ta'topio: (ver-
bul ia'topsuw ), latine~te historia $i are ambele sensuri definite mai sus.
IEl a trecut in mai multe limbi ~i pune in lumina faptul ca istoria arata
evenimentele intimplate $i face expunerea lor cercetind cauzele $i ur-
n1arile lor.
Obiectul Istoriei biserice~ti universale este Biserica cre$tina, in
sensul de comunitate religioasa-morala, infiintata de Iisus Hristos pentru
mfntuirea oamenilor. Biserica este un a~ezamint dumnezeiesc ~i omenesc
in acela$i timp. Prin originea, invatatura, spiritul, scopul ~i puterile ei,
ea are un caracter supranatural, dumnezeiesc, iar prin membrii ei din
care este constituita : oamenii, $i prin manifestarile lor, ea are un ca-
racter omenesc.
Studiul Istoriei biserice~ti universale cerceteaza Biserica in latura
ei omeneascil, in dezvoltarea, formele ~i manifestarile ei istorice, acce-
sibile cunoa$terii umane, fara sa neglijeze fnsa caracterul dumnezeiesc
sau supranatural al Bisericii.
1n cre~terea $i evolutia ei, Biserica cre1?tina are o istorie complexa.
Dj ntr-o comunitate midi, cu forme simple de organizare, doctrina ~i
 INTRODU CERE
JO

cult, Biserica universal a s-a dezvoltat foarte mult, ajungind la forma

ei actuala .
In dezvoltar ea ei, Biserica are o istorie ex te rnii :;;i una i11ternii.
lstoria externii se rcfera la relatiile Bisericii cu lumea. Ea prive~te, deci,
Biserica in contactu l :;;i raporturi le ei cu statul, cu celelalte religii, cu
societate a, morala :;;i cultura. /storia internii studiaza aparitia :;;i orga-
nizarea Bisericii, .intinderea cre:;;tinism ului, formular ea doctrinei cre:;;-
tine, Iuptele interne, cultul, viata, disciplina , literatur a ~i arta ei. Stu-
diind viata Bisericii fn general, Istoria Bisericii universa le stabile~te
situatia ~i rolul cre~tinis mului in viata omenirii.
b. Definiffe . Potriv it cu cele expuse mai inainte, lstoria bisericeascii
. .
universa la este cercetare a $i expunere a 1netodid i a vietii Bisericii cres-
tine in general, privite in actiunea $i dezvoltar ea ei internii $i externii.
Unii istorici biserice~ ti prefera sa dea definitii mai dezvoltat e, mai teo-
logice sau mai filosofice , potrivit confesiu nilor cre~tine carora apartin;
c. Scopul. Studiul Istoriei biserice~ ti universa le are drept scop :
cunoa$te rea $i inteleger ea desfa$ur arii vietii Bisericii cre$tine in toate
laturile ei, de la inceput ~i pina astazi, in toata lumea. Cre$tinis mul s-a
manifest at $i organiza t ca Biserica, iar Biserica are nu numai viata reli-
gioasa morala, ci $i viata sociala $i culturala in general. Istoria Bisericii
este o parte foarte importan ta a istoriei universa le. Scopul final al stu-
diului Istoriei biserice$ ti universa le este cuno~te rea $i inteleger ea situa-
fiei actuale a cre$tinis mului, in confesiu nile $i organiza tiile lui mai im-
portan te. Ca utind sa cunoasca faptele istorice in cauzele, consecin tele,
evolutia $i legatura lor, Istoria bisericea sca universa la explica mi~carile
~i schimba rile ivite in viata Bisericii de la inceputu l ei pina azi.
d. Importa nta Istoriei biserice~ ti universa le rezulta din faptul ca
ea este studiul constitui rii ~i organiza rii Bisericii cre~tine, al doctrinei ,
cultului ~i evolutie i cre~tinis mului in decursul aproape a doua mii
de ani.
Fara studiul Istoriei biserice$ ti universa le nu se poate intelege
cre~tinis mul in organiza rea, doctrina ~i viata sa bisericea sca trecuta ~i
prezenta . V

Istoria bisericea sca universa la este o disciplin a de baza, de cultur~

teologic a larga ~i indispen sabila cunoa~te rii Teologie i in for~ula~ ea ~~1
dezvolta rea ei. Cre~tini smul este legat de mari evenime nte 1stonce ~
s-a dezvoltat in strinsa legatura cu acestea.
 II
INT RO O UCE RE

i uni ver sal e est e de cloua fel

uri :
e. lmp art ire a Is tor iei bis eric est cro noL o-
reaLci., ~i dup a tim p, num ita
dup a con tin ut, num ita logicci. sau -
ire a Logicii se fac e pe baz a tipizci.rii, adi ca a pri vir ii ~i tra
gid i. lmp art atu ra
.tarii lao lalt a, sub un titl u com un a fap telo r isto rice car e au leg
dir ea
ort ant e (tip uri istorice), ca : ras pin
log ica sau car act ere com une imp , or-
lum ea, for mu lar ea inv ata tur ii lui
cre ~ti nis mu lui , rap ort uri le lui cu
rat ura ~i art a.
.ga niz are a, cul tul , via ta mo rala , lite ma i
Du pa tim p, isto ria est e im par
tita pen tru stu diu in per ioa de
~i pri n
ici sau ma i ma ri (pe rio diz are ). De $i via ta isto ric a formeaz[1
111 ogi ca
tinu u, im par tire a logic.71 ~i cro nol
con tin ut ~i pri n tirn p un tot con le dou a
~i sta pin ire a con tin utu lui e i. Ce
a isto rie i u~u rea za cunoa!?terea ioa da
folosesc im pre una . In fie car e per
im par tiri se int rep atr und ~i se
za via ta bis eric eas ca in toa te latu rile ~i ma nif est ari le ei, gru -
se stu dia
ptn d fap tel e dup a car act eru l lor.
par tire a Isto rie i bis eric e$t i uni ver sal e variaz[1 dup a cer cet ato ri.
Im i evu ri :
rita tea isto ric ilo r bis eric e~t i ~i pro fan i au im piir tit- o in tre
:M ajo a sin t de
(ve chi ), me diu (de mij loc ) ~i mo der n (nou). Nu tot i ins
ant ic ~it u-
d asu pra lim ite lor evu rilo r, adi ca asu pra inc epu tul ui ~i sfir
a cor
lui lor .
inchei at cu im par atu l Jus tin ian
Un ii isto ric i soc ote sc evu l ant ic al\ ii
Ma re (52 7-5 65) , alti i cu pap a Gr igo rie eel Ma re (590- 604),
eel r~i tul
im par atu l Ap usu lui Ca rol eel Ma re (76 8-8 14) . De regulc"1, sfi
cu
ma tiv int re ani i 60 0-8 00 .
evu lui ant ic est e soc oti t apr oxi an-
int ind e, du pa :in che ier ea evu lui
Ev ul me diu est e soc oti t ca se sec o-
0-8 00 ), pin a la sfir ~it ul sec olu lui al XV -le a, sau inc epu tul
tic (60
ma pro tes tan tii) .
lul ui al XV I-le a (Re na~ ter e, Re for ala
mo de rn inc epe din sec olu l al XV I-le a, cin d pu ter ea pap
Ev ul
eri ca occ ide nta la se dez bin a pri n apa ri\i a Re for me i pro -
des cre ~te ~i Bis epo ci.
ioa de m ai mic i, nu mi te de obi cei
tes tan te. Ev uri le se im par t in per pe -
uni ver sal e, fie in evu ri, fie in
Im par µre a Ist ori ei bis eri ce~ti po tri -
ma i mi ci est e rel ati va , sub iec tiv a, con ven \io nal a ~i nu se
rio ade -
pe ntr u Bis eri ca Or tod oxa a Or ien tul ui ~i Bis eri ca Ro ma no
ve~ te la fel
Ca tol ica a Oc cid ent ulu i. ti ~i
cer cet ind eve nim ent ele bis eri ce~
Ist ori a bis eri cea sca uni ver sal a,
cau zal ita tea ~i con sec int ele lor , est e ~i rel igi oas a, adi ca ea
pro fan e, in
exi ste nta lui Du mn eze u ~i rap ort eaz a la El, in ma re,
are in ved ere in ve nir ea
zal ita tea ~i fin ali tat ea lor . Ist ori cul bis eri ces c rec uno a~t e
cau ca , in
Hr ist os in lum e, in inv a\a tur a ~i op era Lu i du mn eze ias
lui Iis us
vo lta rea ~i per pet uar ea Bis eri cii cre ~ti ne, fap te div ine ,
int em eie rea , dez f act ori lor
car or exp lic are nu se poa te fac e nu ma i pri n con sid era rea
a
isto ric i um ani .
 PERIOADA INTIIA

EVUL ANTIC
De la inceputnri pina la anii 800

imprejurarile politice ~i sociale

la aparitia cre~tinismului
Starea lumii greco-romane
Pentru a intelege imprejurarile politice ~i sociale la aparitia cre~-
tinismului ~i cauzele care au contribuit la raspindirea lui, trebuie sa
cunoa~tem starea lumii antice la na~terea lui Iisus Hristos.
Dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel, Mintuitorul lumii s-a nascut
cind a venit «plinirea vremii» (Galat. 4, 4). Aceasta inseamna ca lumea
veche era pregatita pentru venirea Lui.
Palestina, leaganul cre~tinismului, facea parte, incepind cu anul 63
i.d.Hr., din Imperiul roman. Statul roman, cu inceputuri modeste, a
crescut treptat. In fruntea tinutului Latium, Roma a cucerit Italia, iar
in fruntea Italiei, a cucerit lumea antica. Dintr-un mic stat maritim,
Roma a reu~it sa creeze un Imperiu continental, avind la mijloc Marea
Mediterana - Mare nostrum. Acest vast Imperiu cuprindea lumea din
ourul Marii Mediterane ~i se intindea pe trei continente : Europa, Africa
l?i Asia. El cuprindea, in Apus, tinuturile de la Oceanul Atlantic ~i
i\farea Nordului ~i se intindea la Rasarit pina la hotarele Armeniei,
Arabiei ~i la Marea Ro~ie ; din Bretania ~i Germania de la Rin $i
Dunare, se intindea in sud pina la marginile Saharei ~i Etiopiei, in
Africa. Sub imparatul Traian (98-117), Imperiul roman s-a intins ~i
mai mult, cuprinzind Dacia Traiana ~i ajungind in Rasarit la Marea
Caspica ~i Golful Persic.
In timpul lui Iisus Hristos, statul roman se gasea la apogeu ca
intindere, putere politica, organizare ~i cultura. Dupa Evanghelistul
Luca, el este numit ~i «lumea» (olxoup.b'f/, Luca 2, 1).
lmparatul Augustus (31 i.d.Hr. - 14 d. Hr.) a creat sistemul po-
litic numit Principatul, deoarece imparatul, de~i impartea, in stat, pu-
terea suprema cu Senatul roman, se considera princeps, adica primul
dintre senatori. Principatul, ca sistem politic, a durat pina la imparatul
Diocletian (284-305), care a inaugurat un nou sistem politic, Dominatul,
de la cuvintul dominus, numit astfel pentru ca imparatul singur avea
responsabilitatea puterii supreme in stat, ca un dominus, stapin.
 EV U L ANT IC

13
Pin a la im par atu l Diocletian, Statul
i Sen at (di arh ie) ~i era im ~rt rom an .
~ . . .
' era condus de im par at
de tre1 cat ego ru: pro vln cilP lmp it in numeroase pro vln cll. Ac est ea
erlale c era u
•t d
uce n e e cur ind , con dus e -m
A

num ~le im par atu lui de un leg at sau

•
,

gus ti pro pra eto re ; pro vln cll sen rep rez ent ant al sa.u - teg atu s Au -
d ato rla le · '
d
era u con . use ~ un pro con sul . Alt , ma1 b me .
rom an1 zat e, car e
ca Pal est ma , Eg1ptul, Ma ure tan ia e pro vin cii, cu o situ a\ie spe cia la,
· . era u conduse d
grece~te epi tro pos ). Provinciile for'
mau uru''-;,;.+ · adrn'e un pro cur ator l"m
· t t·
in fru nte un guv ern ato r aju tat de 1
\,Cl~ mis ra 1ve ~1· ave au
un concilium . 0ra~ele se conduceau
sin gur e. ln fru nte a lor se afl a Ro
ma - caput mundi, dup a car e
ins em nat e era u : Ale xan dri a, An ma i
gin a, Lu gdu num (Lyon, in Galia). tioh ia, Co rin t, Efe s, Tesalonic, Ca rta -
Nu ma rul pop ula \iei lm per iul ui
rom an din timpul im par atu lui
Au gu st nu se cunoa~te, dar istorici
60 -12 0 mil ioa ne loc uit ori . i o apreciaza cu pro bab ilit ate int
re
Sta rea rel igi oas a. Cu exc ep\ ia iud
eilo r, pop oar ele lum ii vechi era
politeiste ~i ido lol atr e. Cultele era u u
numeroase ; fiecare popor ave a re-
Ligia sa. Sta tul rom an le tol era
pe toate, afa ra de une le cul te soc
per icu loa se, ca al dru izil or din otite
Galia, une le culte siri ene ~i egi pte
iar in epo ca im per ial a cre$tinismuL. ne,
Re lig ia rom ana , rel igi e de sta t,
rel igi a pop oru lui dom ina nt, era
leg ata de toa ta via ta cet ate anu lui
~i obs erv are a ei era o dov ada de
lita te pol itic a fa\ a de Sta tul rom lea -
an. Pri mu l im par at rom an. Au gus
a lua t ~i titl ul de «po ntif ex ma tus ,
xim us» . adi ca ~eful rcl igi os sup
Sta tul ui. Ac est a, vaz ind dec ade n\a rem al
rel igi ei rom ane , a inc erc at o ref orm
rel igi oas a, car e tin dea la int ari rea a
pag ini sm ulu i rom an ~i a mo rav uri
rom ane . lor
Re lig ia gre aca se afl a, de ase me nea
, in dec ade n~ . Un rol im po rta nt
U juc au misterele religioase. ma
i ale s cele de la Ele usi s, car e pu
acc ent ul pe ide ea de ispa~ire, de nea u
cur a?r e mo ral a a cre din cio sul ui.
Cu lte le- ori ent ale , pri n car act eru
l lor mis tic, au avu t de ase me nea
o ma re inf lue nta in lum ea gre
co- rom ana , ind eos ebi ale zej ta\ ilo
bel e sau Ma gn a Ma ter din Pes r Cy -
ion te (Frigia) ~i Att is, pre cum ~i
Isi s ~i Os iris , din Egif:>t. Ele au al lui
pu s in cir cul a\i e un ele ide i rel igi
deo seb ite , ca : ide ea de pa.cat, oas e
de ras cum par are ~i ren a~t ere spi
de cur ati re, de nem uri re ; ele ritu ala ,
ave au un ele rit uri ~i osp e\e sac
ent uzi ast e ~i pro zel itis te ~i tin dea re, era u
u spr e mo not eis m ~i un ive rsa lism
.
· Ce l ma i ins em nat din tre ele , car
e a dus o lup ta apr iga co ntr a cre
ti.n ism ulu i, a fos t cul tul zeu lui ~-
Mithra (m ith rai sm ul) , zeu l soa rel
ui -
 M l ' L \ ' I P] NA LA J\ N i· 1, 1n;,4
D E L A !NCE P U T IJ RIL E C'R E~, TINIS
l~

deus sol in v ictus, care s-a riisp indi t mul t

in Impcriul roman in scco-
l~le III- IV d.Hr., datorita soldatilor romani. Imp eriu l rom un sin.-
Ame stec ul de popoare ~i de cult e a acJus in
arne stcc de zei, cure nt rc-
cret ismu l religios, numit ~i th eocrnsie , ad ica
r de unii imp,~rat i rom ani
ligios favo riza t de situ atia Imperiului ~i chia
formarea une i rcHgii uni-
din secolul al III-lea. Sinc retis mul tind ca la
are loca le. Fri\ min tare .i re-
versale, prin excl uder ea cult elor uno r popo
mnn spre stari ~i idei noi,
ligioasa a timp ului orie nta paginismul grero-ro
und ere rnoraW, de isp[1~ire
ca idee a de monoteism, de mfntuire. de rasp
mai u~oa r:·1 prim ire a cre~-
pers ona lf1 ~i pregatea lum ea yech c pent ru o
tinis mul ui.
ioasa o asig ura c11l-
In Imp eriu l roman plur inat iona l, unit atea rclig
ul lum ii ~i a fost divi niza t
tul imp arat ului . Aug ust era soco tit salv ator
Domitian (81- 96) , Dio -
dup a moa rte. Alti imparat j, Cali gula (37- 41),
chia r din viat a. Cul tul im-
clet ian (284 -305 ), au prim it ono ruri divine
tatii ~i a resp ectu lui supu -
}JJr atul ui ~i al zeitei Roma era dovada leali
lua deci un cara cter poli tic.
~ilor fatJ de imp arat ~i Imp eriu l rom an ~i
a fost una din cauzele prin -
Ref uzu l cre~tinilor de a resp ecta aces t cult
le.
cipa le ale pers ecut iei lor in prim ele trei seco
cu cea relig ioas a ~i.
Starea morala a Iurnii vech i era in Jega tura
ca iuda ismu l ~i cre;;tinismul.
soci ala . Religiile pagi ne nu inva tau morala,
iar in une le cult e orie ntal e
Dim potr iva, zeii erau pild e de imo ralit ate,
Imo ralit atea lum ii vech i se
desf riul avea un cara cter religios, cult ic.
se, in lux, in desf riu, in
rnan ifes ta in spec taco le neu man e ;;i singeroa
rtur ile sociale. Div ortu rile
risip a, fn viat a u~uratica a mul tora , in rapo
cide rile spor eau. Mun ca era.
se inm ulte au, mul ti nu se casa tore au, sinu
seam a sclavilor. Fam ilia era.
disp reµi ita de cei libe ri, ea fiind Iasa ta pe
barb at in infe rior itate , copi ii
slab inte mei ata, fem eia se gase a fata de
erau exp ~i arun cari i.
Cei bog ati con sti-•
Situafia sociala era, de asem enea , defe ctuo asa.
enii intin se ~i avea u sute·
tilia u clas a priv ileg iata . Unii stap inea u dom
lux ~i plac eri. Oam enii libe ri
~i mii de sclavi, cei mai mul ti t6'.iiau in
d din ajut orul Stat ului ~i.
duc eau o viat a grea ~i umi lita, la Rom a train
cea mai mar e part e din
al patr onil or (clientii). Sclavii, de~i form au
turi ~i de dem nita tea de oa-
pop ulat ia Imp eriu lui, erau lips iti de drep
i, vind uti, desp arti ti unii de
men i ; ei pute au fi batu p, mal trat ati, uci~
l.
altii , iar casa toria lor nu era recu nosc uta lega
au asoc iatii de ajut or-
Ca o cons ecin ta a sara ciei , cei de jos form
reci proc , mai ales pen tru inm orm inta re (sod
alicia, collegia funeratricia,.
collegia tenuiorum = colegiile celor saraci).
 E V U L A NTIC
15

Nici Jilosof ia timpului nu mul\umea pe oameni. L a apariti.a cre$ti-

nismului, ea era reprezenta ta de trei sisteme mai de seuma:
a. Epicurelsm ul, ca re inva ta indHerent a re Hgioasri, ne g a p rov ide n ta
divin[1 $i avea ca principiu moral placerea (hedoni sm uL) ;
b . Scepticism ul, profesa t de N oua Academie (a lui Cameade,
c. 129, 1.d.Hr.), era totodata $i imoral.
c. Stoicismu l a fast siste mul filoso fic eel m a i riisp'.indit in socie-
tatea romana. El invata panteismu l, pretindea ca Iumea este condusa
de necesitate (destin), admitea chiar ca raul este necesar, justHica vi-
ciile $i sinuciderile, iar in morala recomand a apatia, reµnerea (o.7t~'f.Ot>
~Ill a.·,zx.o•> : abstine et sustine). A avut totu$i $i unele idei umanitare :
privea pe oameni ca semeni, cum se constata mai ales din frumoasel e
pagini lasate de filosoful Seneca (t65 d.Hr.).
lncepind cu secolul al III-lea, filosofi a devine religioasa -morala.
n:ai ales in neopitagorism $i apoi in neoplaton ism, care a devenit in se-
colele III-IV religia celor culti, opusa cre$tinismului.
Cu toate scaderile ei, filosofia pregatea intr-o anumita masura calea
pentru propovad uirea inaltelor idei cre$tine. Ea a constituit , totu$i.
unul din obstacole le puse in calea r aspindirii cre$tinismului.

Starea lumii iudaice la aparitia cre,tinis mului.

Cauzele care au inlesnit r~spindirea lui
In 536 i.d.Hr., Cyrus, regele per~ilor, a eliberat pe iudei din capti-
vitatea babilonic a, iar sub conducere a lui Zorubabe l ei s-au reorganiz at
~i au putut rezidi templul din Ierusalim .
Regatul per~ilor a fast desfiin\at in secolul al IV-lea Ld.Hr. de
Alexandr u eel Mare (t323 i.d.Hr.). Prin 1.mpar\irea lmperiulu i lui Ale-
xandru intre urma~ii lui (diadohi), Palestina a ramas _sub stapinirea·
Seleucizi lor, fiind ata!?ata Siriei. Regele Antich IV Epifanius (174-164
i.d.Hr.) a facut incercare a de a eliniza pe iudei, dar ace~tia s-au aparat
eroic !?i ~i-au pastrat fiin~a !?i religia.
Datorita luptei conduse de fra\ii Macabei, Ierusalim ul a trecut sub
puterea iudeilor ~i cultul mozaic a fost restabilit. Dupa o mare revolta,
iudeii au reu~it sa formeze un stat teocratic independ ent, condus de
un sinedriu, un gen de senat, alcatuit din 70 de membri ~i un pre-
~l'dinte; regele loan Hircan (135-105 i.d.Hr .) a m arit statul iudaic ~i
a intrat in legatura cu romanii.
 M ULUI PINA LA ANUL 1054
DE LA JNCEPUTUR ILE CRE;c;TINIS
lG
. . d se fac apel la romani, iar generalul
.. ~- · sa dezbmm u- ,
Urma,$u sai m • p t'na c:.i· 1·a Ierusalim ul in anul 63 i.d.Hr ·
. • t · e in a 1es 1 r plateasca
v
tribut romanilo r.
roman Pompei m ervm b ·t
• t· 'udeii au tre UI sa
Din acest imp, i .. u numit rege ale Iudeii pe idumeul
ul .i d Hr romann a
L a
a n
30
· ·• ·, r _ t 4 Ld.Hr.), in timpul caruia
s-a nascut
I~od. eel. Mare (39 i.d.H 'd t t~mplul iudaic $i ridica ora~ul Cezareea
I1sus Hnstos. Acesta_ rezi e~_te politica a tarii Ierusalim uI raminind
Palestinei , care devme capi a1a '
doar centrul religi~sia l ~ude:l:· e (750 a.U.c.) romanii impart Palestina
La moartea Im ro ce ar . '. dH ) _ b
1 39 · r . .
.intre cei trei fii ai sai : Arhelau, Irod Anbpa (4 -~·H_r: - SU

care a fost judecat ~i rastignit Iisus Hristos - ~1_ Filip ... Nepotu~ Im Irod
· (41 - 44) , devine rege al mtregu .Palestine
~
. 'fara
eel Mare, Iro d A gr1pa
a fost condusa apoi numai de procurato ri romani. Sub _1mparatul Nero
(54-68), a izbucnit, in anul 66, razboiul iudaic, _Ierusalim ul. a f~st c_u-
cerit de Tit, fiul imparatul ui Vespasian (69-79), iar templul rndaic, dis-
trus in anul 70 d.Hr.
Partidele iudaice. Clasa conducat oare a poporulu i iuda ic era al-
catuita in timpul Mintuitor ului din doua particle, care se deosebesc intre
ele prin atitudinea lor religioasa :;;i politica.
Fariseii erau aparatorii Legii iudaice :;;i ai traditiei iudai ce reli-
gioase. Din punct de vedere politic erau ostili stapinirii romane. Fari-
.sPii erau de multe nuante $i in respectar ea Legii deveniser a formali~t i,
ipocriti, ceremonio:;;i, cazui:;;ti, fapt pentru care Iisus Hristos i-a demas-
cat ~i mustrat cu asprime. Unii dintre ei au fost totu~i favorabil i Min-
tuitorulu i ~i cre:;;tinismului, cum a fost Nicodim :;;.a.
Saduchei i erau partid preotesc, aristocrat ic, alcatuit din oameni bo-
gati, liberali, independ enti, care se acomodas era cu stapinire a romana
~i ideile timpului. Ei tineau ca obligatori e numai Legea scrisa, fara
interpret area ei orala ; negau providen ta divina, existenta ingerilor ~i
a demonilo r, invierea ~i viata ve$nica. Au fost adversari neindupl ecati
ai Mintuito rului ~i cre:;;tinismului.
1n afara de aceste doua partide, mai existau !;>i alte grupari reli-
gioase, ca:
Esenienii sau esenii (eseii) erau o secta iudaica influenta ta de idei
religioase straine. Ei traiau mai ales pe linga Marea Moarta, ducincl
o vi.afa cumpatat A de asceti. Nu participa u la cultul_iudaic de Ia templu
fl rEhpingeau .sacrifidile de animale. Aveau preotil lor, practicau un
roJt aJ soarelul ,;1 al 1ngerilor, de:Ji admiteau ell Dumneze u este unul
1}1 sav1~au ospet,e relfg1oase, Din punct de vedere social, pructkou
comunitatea bunurilor, eruu contra udaviei, u jurilm1ntuluJ, 0 foloslril
 EVUL ANTIC 17

a rmel or. Grad ele supe rioar e se ab+'~meau d e la c·1sat _ _ or· 1· 1• ·

d . ie !i P acen . A d-
mite au nem urire a sufle tului ' dar nu ere eau m mvierea t <.
l . Ad
. .
• . r!i1t1. rupu u1. -
miteau casat oria pent ru cei simpli , ne d esav1
<

. arnestecat a de iudei si neiudei

cons titu·iau o popu1at1e
. S
Sama rinen
. Eii . . '
m aman a. rau mono teisti dar din L . ctau
· ' egea lui Mois e, nu respe
<leci t Pent ateu hul A .
- . . veau un temp lu prop riu pe munt ele Gar· .
i era o mare urt 1m !il
past rau ideea mesianica. Intre iudei ~i sama rinen
in Egipt, unde
Tera_peut~i erau o secta iudaica din jurul Alex andriei,
andr u eel Mare Ei
se refug iaser a numerol?i iudei din timp ul lui Alex ·
se. ocup a u cu c1T irea v echiu lui Testa ment , pe care-1 inter preta u alegoric
• Aveau agape rehg · ioase cu clntece'
·. duce au o viata
s1 . co n t emp1at·1va.
!;il dans uri.
bHa
In gene ral, dupa robia Babilonului, relig ia iud aica este deose
dind stricta obser vare
de cea a profe tilor, deve nind form alista , r itualist[i,
strai ne, nenorocirile
literala presc rip\i ilor Legii lui Moise. Domina\iile
~i umil irile indu rate de iudei au cont ribui t la
dena turar ea ideii mesi a-
al lumii, ci ca
nice insal?i. Mesi a nu mai era a~teptat ca un Mint uitor
strai na, ca un erou
un elibe rator natio nal al popo rului iude u din robia
eaga pe Iisus Hristos,
polit ic. Acea sta a cont ribui t ca iudeii sa nu in\e1
Lui ca
sa nu vada in El pe adevar atul Mesi a ~i sf1 ceara r astignirea
blasf emia tor al lui Dum neze u.
lmpr &~tie-
Cau zele care au inles nit raspindirea cre$tinismului.
i r oman , a contr i-
rea iuclaica , diasp ora, in ora~ele mari ale Impe riulu
inism ului ~i la r as-
buiL intr- o mare masu ra la cuno a~terea cre~t
e in Babi lon, la
pind irea lui. Iude ii au form at colonii impo rtant
Ei s-au bucu rat din
Alex andr ia, Rom a, Anti ohia , Dam asc, Cori nt ~.a.
comu nita\i. prop rii ~i
part ea roma nilor de anum ite privi legii : avea u
au savir~i in liber tate
auto nom e, avea u sinag ogile ~i justi µa lor, pute
tului . Pe Unga aces-
cultu l moza ic ~i le era gara ntata respe ctare a Saba
servi ciul milit ar. de
tea, erau scuti \i de cultu l oficial ~i impe rial, de
rip\i ile Legi i moza ice.
riizb oi ~i de alte oblig a\ii nepo trivi te cu presc
ioasa iuda ica. ln
Aces te privi legii au f avor izat prop aganda relig
na\io nal ~i au in cepu t
dias pora , iude ii au renu ntat la particular ismul lor
, mai
sa fad\ proz elitis m, atragind la cred inta mozaicC1 num ero~ p,.-\gini-1:1a )
ni ca :\d7i ,m (ll-;
ales dintr e greci ~i roma ni. Unii imp{tra\i romu
:ul ~ ~-u ~~\k ,_~~(\: ~\
~i Sept lmiu Sever (193- 211) uu inte rns µro~ :itisn
t t I ~1 · t u"+-i d""' c•1ltu,....., nreur~ l\U exist at m ,1t.: \ 1:. ,r:.-ns,~.:. \.:~,
~ , •" •••
n-u 1nce n . Ih uen o
pu~n f~n~ti-.:t ~'- i,"T'1~~~:~il -.lt.': : l
in inter es de propngnn dil, d~v, n rm,i

:A - lstorln 13iscrkll Un\ve rsa\~

 DE LA INCEPUTU111LE CRE$TINISMUL UI PINA L i\ i\NUL 105•!
~18_ _ ~~:_::.:.= ...::_ _----- ------ -----
iudeii din Palestina, ndmitind ca ~i alte popoare pot primi Legea nio-
7JicJ ~i pot. dobindi mintuirea. . . .. ~ ..
Prozelit,ii erau de doua f elun : prozelitu drepta/ ll sau fiii aliant . .
care primeau circumciziunea $i ~articipau la sacrificiile iudaice. A·1;;
respectau numai cele 10 porunc1, observau Sabatul, curatirile ritual
1
. t f" d e,
deosebirile dintre mincarurile curate $I necura e, un numiti tema.tori
de Dumnezeu (q;o6o~!,lEvc,t sau ao:66p.svot i:0·1 Eh:6•1).
Legea Vechiului Testament, fidelitatea poporului iudeu fata de re-
··
ligia revelata primita, staruinta lui in respectarea monoteismu lui , p clS-
trarea ideii mesianice au pregatit calea pentru raspindirea cre$tinis-
mului mai mult decit celelalte cauze cunoscute in istorie. In raspin-
r.irea cre~tinismului, Apostolii $i misionarii cre$tini s-au adresat de
regula mai intii iudeilor $i prozelitilor din comunitatile iudaice. Pro-
zelitismul iudaic a inlesnit credincio$ilor celorlalte religii apropierea de
rre$tinism. Dupa aceea, comunitatea cre$tina infiintata se separa de
iudei $i se organiza $i ducea viata ei proprie.
Starea decadenta religioasa $i morala a lumii vechi, inegalitatue
~i asupririle sociale, misterele pagine, patrunderea cultelor orientale in
Imperiu, declinul sistemelor filosofice au avut $i ele contributia lor la
riispindirea cre$tinismului. Lumea ·veche, obosita, dezamagita $i descu-
rajata ~tepta ceva nou, care s-o ridice din starea de decadenta spiri-
tuala $i morala.
Intinderea imensa a Imperiului roman, in care traiau numeroase
popoare $i nationalitati, a contribuit de asemenea la raspindirea cre$-
tinismului. Dupa numeroase lupte civile, Imperiul roman a devenit un
Stat universal, In care imparatul August a reu$it sa impuna ordinea
~i pacea - pax romana, pretuita $i de cre$tini. Comunicatia pe mare
$i pe uscat era relativ ~oara. Numeroase drumuri bune porneau de la
Roma in provincii ca o retea, avind pe ele popasuri bine pazite. Legile
romane, armata $i functionarii asigurau ordinea $i lini~tea in Imperiu.
Amestecul de popoare ~i de idei a creat o unificare culturala, iar limba
latina era inteleasa mai peste tot, devenind o limba universala a intre-
gului Imperiu. Ca mijloc de comunicare era folosita mult ~i Zimba
greaca, in dialectul zis comun - xot v~ 8ta),EY.'to~, in care s-au scris
~i cartile Noului Testament. Limba greaca era vorbita sau inteleasa
mai ales in partHe de rasarit ale Imperiului roman.
 nsus HRISTOS, MJNTUITORUL LUMII

Mesia - lisu s Hristos

ff invatatura Sa
oru lui Hri stos a fost pre ced ata
Act ivit atea lui Mes ia sau a Min tuit
l, care ducea viat a de asc et $i bo-
cu put in de cea a lui Ioa n Bot eza toru
«mai mar e» dec it el (Luca 3, 16),
tcza in Iord an, in a$te ptar ea Cel ui
prim it $i L-a bot eza t.
adica a Min tuit oru lui, pe Car e L-a
Bot eza toru l a fost are stat $i
Pen tru pre dica lui nec ruta toar e, loan
r.-3 9 d.H r.), fiul lui Irod eel Ma re
inchis de rege le Irod Ant ipa (4 i.d.H
apit at (Matei 14, 3-
(39 i.d.Hr. - t 4 i.d.Hr.), la pal atu l Ma che rus $i dec
Ucenicii lui Ioa n s-a u me ntin ut
12; Marcu 6, 16- 29 ; Luca 3, 19). $i
fost la lnc epu t Apo stol ii And rei
cite va zeci de ani. Din tre ei, au
lui Hri stos (loan 1, 37 $i 40).
foan, care au urm at apoi Min tuit oru
per son alit ate uni ca, fara ega l
Mesia sau Mintuitoru.l Hristos este o
s-au scris $i se scri u num ero ase
in isto ria omenirii. Asu pra vietii Lui
tind viat a $i ope ra Sa in fun ctie de
lucr ari $i studii, auto rii lor inte rpre
poli tice $i economice. De ace ea el
ideile lor istorice, filozofice, sociale,
dito r, un filosof, un mor alis t, un
este pre zen tat rind pe rind ca un gin
onar.
idealist visator, un refo rma tor, un vizi
este o per soa na div ino -um ana ,
Pen tru cre$tini insa , Iisus Hri stos
upa t din Fec ioar a Ma ria $i a vie -
este Fiu l lui Dumnezeu, Care s-a intr
arat ilor rom ani Aug ust (31 1.d. Hr.
µ.,it ca per soa na istorica in tim pul imp
ria nu pre z.i nta via ta Sa dum nez e-
-14 d.Hr.) $i Tib eriu (14 -37 ). Isto
ipline teologice, ci se ocu pa num ai
iasca, aceasta faci ndu -se la alte disc
de viata Sa omeneasca.
!rod , regele Iud eii, $i ale pro cu-
Iisus Hristos s-a nascut in zilele lui
r al Siri ei, (Luca 2, 2), in tim pul
rato rulu i rom an Quirinius, guv ern ato
ina inte a ere i cre$ tine , al car ui
imp arat ulu i Augustus, cu citiva ani
Mic (t 540) - orig ina r din pro -
ince put a fost stab ilit de Dionisie eel
Dac ia Pon tica (Dobrogea) _
vin cia rom ana Scy thia Min or sau
in 753 a. U.c.
s-a nas cut cu 4 sau 5
In genere, istoricii accepta ca Iisus Hri stos
Dio nisi e eel
ani mai inai nte de 753 a.U.c., ~i nu cum gre~ it a stab ilit
Mic.
t $i ziu a na$ teri i Min tuit oru lui
Mai tirziu, traclitia cre$tina a fixa
.
Hristos la 25 decembrie in fiec are an
 • T UHl LE CRESTINISM UL UJ P I N A L I\ J\N U L 1054
D E LA INCEP U -------
20
£venimentele mai insemnale
din viata Mintuitorului
anghelii cunoa~tem ca Iisus II ristos s- a ni:lscut i ·v

Din Sfinte1e E' V .' ' • • .v ' •,v . C

iln ,v n
cu pnleJul unu1 1 ecensamm t i c1cut sub . Pc1rutu1
Iudeea, la Bet11 1 eem, . .. . .
, ti' ul procurator ulm Qu1nmus, cum am.. ma1 spus (LUca
Augustus, m mp ·ct
. poruncii regelui Irod de . a uc1Me pruncu
1
din ludeea
2 2) Dm cauza . . v «de
'. · . . . m' J·os» (Matei 2, 16), Fec1oara aria ~1 ba trinul Ios·r
do1 am ~1 m a1 . , . V 1 au
Iisus in Egipt de unde s-au 111to1 s dupa moartea lui
plecat cu pruncu1 ' . .
. tab'lit la Nazaret ' in Gallleea (Mate1 2, 13-23) in t·unpul
Irod ~1 s-au s 1 , • '
. Arhelau fiul lui Irod eel Mare. La v1rsta de 12 am, mergind 1
rege1m , . . v p t 1.
,v • • v a V •

·usalim cu pnleJul sarbatorn a~ e m, s-a ratacit de pva-

templul din Iel , V • • , •

in n-.: .
•

• a fost gasit dupa tre1 z1le m templul dm lerusahm

• 1-·· v •
nn ~11 sa1 ~1 , V • .. «u.J- '

locul invat;atorilor. De la Ierusalim, s-a m~ors cu parmtn Sai la Naza-

rC't, unde a trait pina la virsta de 30 de am (Luca 2, 42-51).
Ipotezele unor cercetatori rationali~ti, ~.up~ car~ Iisus ar fi invatat
inaltele idei pe care le-a predicat, la preotu dm Eg1pt, sau in alte tari
(India), sint simple inchipuiri, ~i nu au nici un temei istoric.
Iisus Hristos ~i-a inceput misiunea Sa la virsta de 30 de ani, pe ma-
lurile Iordanului, nu departe de comunitati le esenienilo r, printre uce-
nicii lui loan Botezatorul. Primii Sai discipoli au fost discipolii lui loan
Botezatorul, ca loan ~i Andrei (loan 1, 37 ~i 40).
Cind Iisus aflii de arestarea $i moartea Sfintului loan Botezatoru l
de catre !rod Antipa, se retrage in Galileea, unde incepe sa invete in
or~ ele din jurul lacului Ghenizaret, numit ~i Marea Galileei sau Marea
Tiberiadei ~i in tinutul Decapolis, adica tinutul celor zece cetati, unde,
pe linga iudei, se aflau ~i greci. El $i-a ales doisprezec e Apostoli ~i in-
vata in zilele Sabatului in sinagogile iudeilor. Iisus se adreseaza de pre-
feri nta oamenilor simpli, celor umili $i bolnavi : orbi, paralitici, lepro$i,
1ndraciti, precum $i vame$ilor, carturarilo r $i fariseilor in sinagogi, pe
drumuri, in satele $i or~ele din Galileea, Iudeea $i Samaria.
Durata activitatii publice a Mintuitoru lui nu este sigur cunoscuta
din cauza deosebirii dintre Evangheli~tii sinoptici Matei, Marcu ~i Luca,
care vorbesc de un singur P~te, ~i iEvanghelistul loan care vorbe$te de
trei Pa~te la care a participat El, ceea ce arata ca activitate a Sa a durat
peste trei ani.
Dupii datele cele mai probabile, rezulta ca Iisus Hristos a trait mai
mult de 33 de ani, cit se crede in mod obi~nuit, anume 35-36 de ani,
783
socotind data na$terii Lui in 749-748 a.U.c., iar data mortii in anul
a.U.c. sau ~i ceva mai mult, daca se va fi nascut inainte de 748 a.U.c.
 nsus HRISTOS M1NTUITORUL LUMII 21

Din activitatea mesianica a lui Iisus Hristos, E vangheli~tii au reti-

r.ut : botezul Lui de c[i tre loan In apele Iordanului (Matei 3, 13, 17, Mar-
n i J 9- 11), chemarea Apostolilor (Matei 10), propovaduirea Sa Inso-
ti W ile minuni In Galileea, Iudeea ~i Ierusalim, intrarea Sa triumfala in
lerusa lim, prinderea, judecarea, condamnarea, r iistignirea pe cruce,
moartea, invierea ~i inaltarea Lui. In vreo trei ani de misiune pubUca,
Jisus Hristos a desfa~ urat o activitate extraorclinarf1 ca invatator, proiet
~i Iacator de minuni, care, pe de o parte a fac ut o impresie puternica
c1supra poporului, iar pe de a lta a stirnit ura conducatorilor religio~i ai
iudeilor.
In cele din urma, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procurato-
rului roman Pontiu Pilat (26-36 ct .Hr.), Ia instigatme conclucatorilor
iudei ~i judecat de marele arhiereu Caiafa ~i de Sinedriul iudeilor. Vina
care s-a adus lui Iisus Hristos de conducatorii iudei este religioasa ~i
politica. El este acuzat de blasfemie, pentru ca S-a declarat pe Sine
Fiu al lui Dumnezeu. Iata cuvintele lor : «Pentru lucru bun nu arun-
c,'\m cu pietre asupra Ta, ci pentru hula ~i pentru ca Tu, om Iiind, Te
fac1 pe Tine Dulllnezeu» (loan 10, 33). Intr-adevar, Mintuitorul a de-
clarat : «De la Dumnezeu am ie~it ~i am venit» (loan 8, 42) ~i «Eu ~i
Tatal una sintem» (loan 10, 33). Totodata a fost acuzat ca s-a facut pe
Sine «regele iudeilor» (loan 18, 33-37 ; 19-22), ceea ce in ochii con-
duciitorilor iudei constituia o mare teama politica.
Conducatorii iudeilor se temeau foarte mult de romani, sa nu le
nimiceasca tara ~i neamul ~i afirmau : «De-L vom lasa a~a, toti vor
crede in El ~i vor veni romanii ~i ne vor lua ~i locul ~i neamu.l» (loan
11, 48). De aceea, dupa opinia marelui arhiereu Caia fa, ((este mai de
folos sa moara un om pentru popor, decit sa piara tot neamul» (loan
11, 50). Astfel s-a ajuns la condamnarea lui Iisus Hristos la moarte
prin rastignire pe cruce, sub regele Iudeii Irod Antipa, fiul lui lrod eel
Mare.

lnvatatura Lui. lisus Hristos a vorbit ~i a lucrat in numele, c u

autoritatea ~i puterea lui Dumnezeu Tatal, a marturisit inaintea Apos-
tolilor ~i a oamenilor rnisiunea Lui dumnezeiasca, a avut o viata mo-
rnlu de o curatie ~i inaltime unica ~i incomparabila. El a dat invata-
tu:i ~ublime in cuvinte, parabole ~i imagini de o simplitate, sinceritate,
aclmc1me, frumusete ~i intelepciune supranaturala. Invatatura Lui n-a
fost depa~Wi ~i nu poate fi depa~ita de nici una dintre religiile natura-
le ale lumii, sau de vreun alt sistem de gindire religios, ea fiind de ori-
gine dumnezeiasca, revelata.
 L 1054
CRE !;,TIN ISMU LUI PINA LA ANU ----
:E_ =.:~ ----- ----- -- -
E~P ~U' ._:T ~U~ RIL ::_:
~~--- ~D~ E~L ~A: _.:I N~C
22
ita de Iisu s Hri sto s
. >: Ves tea cea bun a, .pro pov1·adu
· , Pri n'
Evanghelia , adica . moral nu soc.ial, . po 1tic sau economic.
. . . 1 ' L • •
te un mesaJ M. rehg10s ~ urmare~ te mm tuir ea om u uz, car e mseamna
:s t 'torul f·' .. •
ura .Sa, 'b m UI lu' de pacate, restaurarea irn um ane , reinnoi-
V V

mv atat
- _.
curatirea ~1 eh erarea ze1· i
rea omu lm.
•
. a ~1• •mdu
. tire mne . . . v

lu1 este «Im par atia lui

V

rea sfm t lv a pro pov adu irii Mm tmt oru

' Ideea cen ra a .
vratia ceru rilo r» (Mate1 3, 2 ;_ 4, 17• ; 10, 7• ; Marcu
D umnezeu» saU «
Impa t
l, lB). Aceasta .imparatie este inte
leas~ ca o noua ord me . r_ehgioa~a ~i
intr-un smgur Dumnezeu spi ritu al s1 ne-
-a a 1umn. .. Pr'n credinta t
.
rnora1 1
divine, om ul
t , prm • respectarea virtutilor . morale. $i a. . unc
por · ilor. . . . V •
V

vazu ar ~1~ t1mpul. v~etmr~1 p~~ m-

poate dobindi multumirea $i fericirea, c~i
fen c:re a V~$?1ca. ln imp ara fia
te$ti, iar in viata de dincolo, mintuirea _$1
s Hn sto s $1 1n pre cep tele Lui,
cerurilor, vor intr a toti cei ce cred in Iisu
5), se schimba suf lete $te $i tra -
se renasc «din apa $i din Duh» (loan 3,
iesc o viata religioasa morala noua $i c:urata.
lui are car act er uni ver sal,
De$i Iisus a predicat iudeilor, inv ata tura
inc red inte aza : «$i se va pro-
fiind destinata intregii lumi. El insu$i ne
in toatii. lum ea spr e ma rtu rie
poviidui Evanghelia aceasta a imparatiei
la toate neamurile» (Matei 24, 14). Ace
st univers.1lism reli gio s, a$a cum
1-a vestit Mintuitorul, era o noua con
ceptie, ca $i toa te ma rile ade var uri
revelate de El.
gur Du mn eze u spi ritu al,
In noua religie , ideea exis ten tei unu i sin
la. Exi sta un sin gur Du mn eze u
nevazut, inefabil $i infinit este esentia
: Tatal, Fiu l $i Du hul Sfi nt, car e
ade var at in trei persoane sau ipostasuri
arttta. Ide ea de Du mn eze u este
formeaza Treimea cea de o fiinta $i nedesp
s Hristos $i ea atin ge cea ma i
mu lt adincita prin inv ata tura lui Iisu
fnalta trea pta a revelatiei divine.
stos, car e a imb rac at chi p
Pri n Fiu l Sau, pri n Domnul Iisus Hri
ut oam eni lor.
de om, Durnnezeu Tatal S-a facut cun osc
a Sa nu num ai pri n cuv in-
Iisus Hristos $i- a afir ma t dum nez eire
fap tele , min uni le $i pro fe\i ile
tele ~i inv ata tur a Sa, ci mai ales pri n
firm at ca El est e cu ade var at
Sale. Minunea cea mai mare, care a con
mo rti. De ase me nea , pro pri ile
Fiu l lui Dumnezeu, este invierea Sa din
Sal e profetii confirma dumnezeirea Sa.
tia des pre om , an-
In ~nvatatura cre~tina este implicata ~:i con cep
olog za,_ car e sta in stri nsa leg atu ra cu con cep tia des pre Du mn eze u.
tr~p
t cre at de Du mn eze u «du pa chi -
Sfm ta Scn ptu ra inv ata ca om ul a fos
lini re ~i des avi r~i re a int re-
P_~1 ~i ase ma nar ea Sa» (Fae. 1, 27), ca imp
atii . Ch ipu l lui Du mn eze u din fiin ta om ulu i ori ent e~za om,;l spr e
gu cre
ta cur ata ~i sfi nC se fac «par-
fJ'l dumnezeire, iar dre ptii car e trai esc via
 L LU Mu
ns us HRISTOS MtNTUITORU 23
,
,.., . W) 'IOt, -:oua
» _ oer-~.,
ta$ i firii dumnezeiesti ·w~ (II p
• i oi
!is : "" etr u 1, 4). «Caci
d se va ara.ta Sf· · A posto1 loa n,
:;ti m ca atunci cin us, ne mc red int•ea za
,
dcci fl v
uom fi asemenea Lui, fiin om vedea precum este» (I loa
n 3, 2).
Iisus H . t ad uce o inn oir e ·
• •

In morala, Evangheha Im
V

ns os . ~1 un pr o- .
• Pr inc ipi ul ~i te mei·u1 rap or tur ilo r dm tre oa me ni
gr es to t at it de ma re. .. " b' ..
, • b• . nu no str i de vin pr .m .lU ire fra tn no~tri.
~-~ te iu irea, iar se me ·
ma re po ru nc a d atv I . s Hn.sto s ~1. cea
Iu bir ea es te ce a ma i a c e 11su
. D ne ze u, ca
.
re ah za re a vie tu cre sti ne • iub a a~a d e
i're f +v um
ma i ma re • •

oa me ni ca fii ai lui
.,.. v
tu ro r oa me nil or, $i iub ire a de
.1. at al ce res c .
al tu l U1u
ai no $tr i. «S a iub e$ ti pe Do mn ul Du mn ez eu
Du mn ez eu $I fra ti su fle tul tau ~i cu tot cu
ge tui
u Iis us Hr ist os , cu tot
sp un e Do mn ul no str po ru nca. Ia r a doua la
fel cu
re a $i ce a din tii
t;;u. Ac ea sta es te ma pe tin e insup » (M at~i 22
37 -
pe ap ro ap ele tau ca
ac ea sta : sa iub e$ ti 27) .
'
, 29 -3 1 ; Lu ca 10 ,
3:J ; M ar cu 12 la Du m-
ria Sf int ulu i Ap os tol loa n, «d ragostea este de
Du pa ma rtu u , Iii ndca
mn ez eu est e iub ire . Noi iub im pe Du mn eze
ne ze u... ccici Du
(I loa n 4, 7- 8, 19).
El ne -a iu bi t ee l din tii» roa pelui no stru,
Hr ist os a ad us nu nu ma i ideea de iubire a ap
Iis us bu na tat e, ier tar e
t pi ld a du mn ez eia sc a a un ei vie µ de iub ire ,
d a $i da ca , sp re desavir-
su fle tea s-ca, la ca re fie ca re tre bu ie sa nazuias
$i cu ra tie
~i rea sa . $i mo ra-
Hr ist os a un it str ins cre dinta ~i fap ta. relig ia
As tfe l, Iis us ii om ulu i
ep tia Sa sp iri tua lis ta, pr in accent uarea ne mu rir
la. Pr in co nc int en sif i-
lui ina int ea lui Du mn ez eu , pri n cu rat ire a ~i
~i a ra sp un de rii mn ezeu
i r eli gio s ~i mo ral, pr in co ncep tia de sp re Du
ca re a se nt im en tu lu il sensu l ~i valoa rea religi
ei ~i
a rid ica t co ns ide rab
~; om , Iis us Hr ist os sca .
igi e rev ela ta, dumnezeia
a lJr g it or izo ntu l ei ca rel
tine
lntemeierea Bisericii cre~
u doua
M int uit or ulu i la ce ru ri, cre dincio ~ii Lu i f or ma
La in altar ea in
us ali m, in nu ma r de 12? (Fa p_te . 1, 15), ~i. alt ul
g ru pu ri : u~ ul la Ier ii a~tep t md «sa fie bo tez
at1 cu Du-
t 500 (I Co r 15) , cu tot ,
·
Grall'l ee a, pe s e . . .
hu l Sfin t» (Fap te 1, 5). ara M aria_ m
ali m, Ap os tol ii s-a u su it im pr eu na cu Fec10 ma ru l
La Ier us au co mp let at nu
·a d un au de obicei , si . .
se pe M ari·a, ·tunt ul
in ca pe re a de sus, un de loc ul lui Iuda Iscari ote an.ul, •
• d . so rti in 1 ~ 1 activ1 a ea
1or, a Ieg m pr m ~ , tot tim pu l cu vm tu
. . .. - ·se ra
. ur ma ri
dm tre credmc10$ll ca re
26 ).
M int uit or ulu i (Fa pt e 1,
 NISMU LUI PINA LA ANUL 1054
DE LA !NCEP UTURI LE CRE~T I
2-1
. .. tine infiin tata de Sfint ii Apos toli dupa
. . Bisen cu ere$ ' .
La ongm ea , ·t ului sta un fapt extra ordin ar : pogo ri
·
invat atura ~1 Putere a Mmt1w • orDup'a' zece zile de la inalt
. z · Duh asupra ~0 7 . area Mint uito--
rea Sfmtu ut ·b · t a
. 1 ceruri la sar a oare Cincizecimii, Apos tolii se aflau cu totii
V

l
ru m a , . . pra lor s-a pogo rit pute rea Duhu lui Sfint in
. - in
impreuna . acela~ .
1 lac ~1 asu
d f care au sezut pe fiecare dzntr .
forma de «limbi ca e oc, e ei» (Fap te 2
_ . , . d 1· . •
t . 1· harur i supra natur ale pent ru m ep m1re a rni-
3) ~i le-a darm t pu en ~
siunii lor dumneze1e . t· , lume « Si s-au umpl ut toti· d e Duhu l Sfint
~1m · .,
. . t sav vorbeascii in alte lim,bi, precu m le dade a lor Duhu
V

$l au incepu · l a
griii» (Fapte 2, 4). . .
ui eveni ment extra ordm ar, Sfmt ul Apos tol Petru , plin
In urma aCest . .. . . . ..
de curaj ~i indrazneala, a tinut mult1m11 de rnde.1 $1 de p~ozeht1, adu-
nati cu ocazia praznicului Cincizecimii la Ierus ahm, o cuvm
tare infla -
carata, in care avem un tip de predi ca apostolica. El le-a
bine vesti t ca
lisus Nazarineanul, cunoscut de ei prin puter ile, minu nile
$i semn ele
pe care le-a facut Dumnezeu prin El, pe care ei L-au omor
it, a invia t.
s-a inaltat la ceruri ~i a implinit fagad uinta prim ita de
la Tata l de a
revarsa asupra lor Duhul Sfint (Fapte 2, 22-3 3).
Prin Iisus Hristos s-au impli nit profe tiile mesi anice .
Pe acest a,
Dumnezeu L-a fa.cut «Domn ~i Hristos» (Fapt e 2, 36).
Iar ei, auzin d
acestea, «patrun~i la inima », s-au pocai t de paca tele lor
$i au prim it
botezul in ziua aceea «ca la trei rnii de sufle te» (Fap te 2,
37 $i 4, 31).
Astfel a luat fiinta, la Ierusalirn, prirn a comu nitat e cre$t
ina cons ti-
tuita din iudei ~i prozeliti din Pales tina ~i din impa r$tie re.
Iar ei «sta-
ruiau in invatatura Apostolilor ~i in comu niune , in fring
erea piini i $i
in rugaciuni» (Fapte 2, 42).
Ace~ti primi cre~tini continuau s,1 mear ga la temp lu, pent
ru ruga -
ciune, dar constituiau o comunitate propr ie, avind un cult
speci al, frin-
gerea piinii in casa (Fapte 2, 46).
_un. 5~.flu _de
pietate ~i de curat a drago ste frate asca unea pe toti
~redmcio~n, caci toti ((staruiau intr-u n cuge t... $i intru curat
(Fapte 2, 46). ia inim ii»·

. Credi
. ncio~ii primei com •t-+·
. um a~1 cre~t.me au reu~i t sa reali zeze bene -
v ol ~1 partial comunitat
. ea bunurz·lor. Caci «aveau toate in comu n», 1ar
v •
•

ce1 care aveau bunur· . . . .

dupav . l ~l aven le vmde au ~i «le impa rteau
cum avea fiecare · tuturor~
. . nevoie» (Fapte 2, 44-4 5 ; 4, 35). ·
Lev1tul Ios1f din Cipru . .
unul dintre . . ' numi t de Apos toh Barn aba (fiul ming ueru ), M ••

ce1 ma1 apropiati 1 b .

Cipru, iar banii i- .
. ·. co a orato n ai lor, ~i-a vind ut tarin a dm
a pus la p1c10arele Apostolilor.
 IISUS HRISTOS MINTUITORUL LUMH
25,

In . viata admirabila a primei comunitati c t·

. . ~ . .. . re~ me, se d escopera- cu-
rmd. ~ 1 pnma. _umbra._ Sotn · Anania si . Safjra , vo·m d sa- f aca- opera- d e
c<1r_1tate _cre~tm:, dupa ce au oprit pentru ei o parte din pretul unei
t;_u-me vmdute m folosul comunita tii, au spus Apostolilor ca 1-au adus
:ntreg. Ei mintisera «Duhului Sfint>> si au fast pedeps·t· · d t-
. . 1,1 m aa, pe 1oc.
cu moarte, ceea ce a 1mpresionat profund pe C€i de fata (Fapte 5, 1-11).
Apostoli i predicau indeosebi la templu, iar cuvintul lor era intarit
prin minunile pe care le faceau . Numarul cre~tinilor sporea zilnic.
Vindecarea unui olog din na~tere la Poarta Frumoasa a templului
(Fapte 3, 2-8) a marit interesul poporului pentru predica lor. Succesul
f\. postolilor a trezit insa nelini~tea conducatorilor iudei «miniindu- se
6 1 ei invata poporul ~i vestesc intru Iisus invierea din morti» (Fapte
4, 2J. ln curind, numarul credincio~ilor a sporit la cinci mii (Fapte 4, 4).
Apostolii sint arestati, adu~i inaintea Sinedriului ~i cercetati cu
privire la puterea lor ~i a celui in numele c.;iruia ei predicau ~i faceau
minuni. Petru, plin de Duhul Sfint, a raspuns ca Apostolii vorbesc ~i
s[iviqesc toate in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care iu<leii
L-au rastignit, dar Dumnezeu L-a inviat din morti (Fapte 4, 10-12).
Apostolii continua sa predice, savir~ind vindecari ~i minuni. Ei
sint arestati din nou, dar sint eliberati in mod minunat din inchisoare
~i mergind propovaduiesc la templu din nou. Adu~i din nou in fata Sine-
driului, ei sint mustrati cu mare asprime ~i amenintati cu moartea. Inter-
ventia invatatului ~i inteleptului rabin Gamaliel le scapa viata, spunind
sinedri~tilor : «Feriti-va de oamenii ace$tia $i lasati-i ; caci daca. aceasta.
liotarire sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar daca
esle de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i nimiciti, ca nu cumva sci. va.
njlati $i Luptatori impotriva Lui Dumnezeu» (Fapte 4, 38-39).
Cre~terea numa rului credincio$ilor a creat unele greutati in viata
primei comunitati cre~tine. Iudeii eleni~ti se pling Apostolilor ca va-
cuvele lor sint trecute cu vederea la impartirea ajutoarelor. La pro-
punerea Apostolilor s-au ales $apte barbati (( plini de Duhul Sfint ~i de
intelepciune», care sa supravegheze ~i sa asigure buna rinduiala la
rnesele comune, numiti diaconi. Prirnul dintre diaconi purta nurnele
de $tefan, «barbat plin de credinta ~i de Duh Sfint» (Fapte 6, 5). Cei-
lalti ~ase erau : Filip, Prohor, Niccmor, Timon, Parmena $i Nicolae .
Apostolii s-au rugat pentru ei ~i !?i-au pus asupra lor miinile (Fapte 6~
2-6). Ei serveau nu numai la rnese, ci formau o treapta ie-
rarhica , fiincl hirotoniti prin punerea miinilor $i rugaciune. Aveau
libertatea sa predice $i sa boteze. Diaconii sint primii slujitori hiroto-
niti de A postoli. Mai tirziu, Apostolii au hirotonit pe episcopi $i preoµ.
 TlJRfLE CRESTlN f S MULLT I P INA LA A N UL 10:;.1
DE L A INCE PU '
?J

Primul dintre diaconi, ,$tefan, v_orbi_n~ iudcilo_r c~ mull c uraj

.despre noua credinta , ~i-a utras ur~ ~1 m1111a u_nor mde1 din di-1spor[i
. 1 ni·c:ti')
1e,e y .
Ei 1-au acuzat de blasfcm1 e contra lu1 Dumnez cu s i d e "- l
• _ • • • • \. c1 -
-care a Leg ii Jui Moisi ~i 1-au dus spre JUdecat a rn fata Smedriu lui. ln
Sinedriu, $tefan tine o lungj cuvfnta re .in care face o S C'Ur1't 1 istori e
.a poporul ui iudeu, scotind din profet,i ~i din even imentel e Vcchiul ui
Testame nt ca Iisus Hristos este Mesia eel prezis de ei ~i ca iudeii s int
raspunz atori de ucidere a Lui. Indat.1, $tefan a fost scos afora din cetate
➔i ucis cu pietre. Un tinar zelos, Saul, ucenicu l rabinul ui Gamali el,
care
mai tirziu va deveni Apostol ul Pavel , pazea hainele uc.iga~ilor, bucu-
cind-se de ucidere a diaconu lui ,Stefan (Fapte 7). Sfintul ,Stefan este
primul martir al Biserici i cre~ tine, iar ucidere a lui marche aza pr'imui
.conf lict doctrina r dintre cre$tini srn $i iuda.isnt.

Raspin direa cre~tin ismulu i

Dupa ucidere a diaconu lui ,Stefan, prigoni rea cre~tin ilor s-a Intins
.asupra intregii comuni tati. Saul, indeose bi, prigone $te pe cre$tini , urma-
rindu-i prin case, tirind barbati $i femei la inchiso are. Din cauza a ceasta,
numero $i credincio-$i, afara de Apostol i, au parasit Ierusali mul ~i s-au
impra$ tiat prin tinuturi le ludeii $i Samari ei (Fapte 8, 1-3).
0 comuni tate cre,$tina insemn ata s-a format printre iudei $i pro-
zeliti la Da.ma.sc in Siria.
Alti credinciO,$i ajung in Samari a, in Fenicia , la Antioh ia in Siria,
~i in insula Cipru.
In Samaria , cei impra$ tiati strabat tara $i bineves tesc cuvintu l
Domnu lui. Diaconu l Filip predica $i boteaza intr-o cetate a Samarie i.
Un anume mag, Simon, care se socotea pe sine «putere a lui Dum-
r!ezeu, numita cea mare» (Fapte 8, 10) a crezut $i el $i a primit botezul .
Apostol ii din Ierusali m, auzind ca Samari a a primit cuvintu l lui Dum-
nezeu, au trimis la cei botezat i acolo pe P e tru $i loan ca sa-~i . puna
mHnile peste ei $i sa primea sca Duhul Sfint. Simon Magul, vazind
ca prin punerea miinilo r Aposto lilor se da Duh Sfint, a cerut sa cum-
rere puterea Duhulu i Sfint pe bani , fapt pentru care a fa st certat
aspru de Apostol ul Petru (Fapte 8, 14-24). De la numele lui Simon
Magul, cumpar area celor sfinte pe bani se nume$t e simonie. Simon
Magul e cunoscu t apoi ca eretic.
Un alt episod interesa nt s-a petrecu t in sudul Iudeei. Diacon ul
Fil" ~ A

~p mtilne~te pe drumul care ducea de la Ierusal im la Gaza un pro-

zelit f~men, mare dregato r al reginei Candac hia a Etiopie i. Prozeli tul
dtea dm profetul Isaia d
, ar nu ·m t,e1egea la cine se refera profeti· a 1u1.·
 U SUS HRISTOS MINTU ITORUL L U MU 27

Filip in tra inclata in vorba cu el ~i-1 incredinta ca in Iisus Hristos se

1mpline~te profe\ia lui Isaia . Famenul se con verti la noua credin\a,
marturisi nd d 1 «Iisus Hristos este Fiu l lui Dumneze u» ~i primi imediat
botezul. Astfel el s-a intors cr e~tin in Etiopia, binevesti nd pe Hristos
in \ara care se afla dincolo de grani\a cea mai sudica. a lmperiu-
lui roman.
Diaconul Filip a plecat a poi la Cezareea Palestine i (Fapte 26-40).
Botezul suta~ului Corneliu. P ropovedu irea n e~linc.t d av ul succes
~i printre iudeii ~i prozelitii din Cezareea P alestinei, capitala politica
a tarii, ridicata de r egele Irod eel Mare (39 i.d .Hr. - 4.cl .Hr.), unde
se afla re~ed inta procurato rului ~i a garnizoan ei romane.
Un ofiter roman, Corneliu, ce nturion in cohorta Italica, era pro-
zelit «cucernic ~i tema tor de Du mneze u cu t oata casa lui» (Fapte 10, 2),
care facea rugaciuni ~i savir~ea m ulte fapte bune. El dorea sa pri-
n:easca botezul ~i. aflind ca Apostolul Petru se afla la lope, t rimise
<loi slujitori ~i un osta~ cucernic sa-1 cheme la Cezar cea. 0 problerna
grea se punea Apostolul ui Petru. El trebuia s[1 b oteze un strain ~i sta
la indoiala, dar, in urma unei viziuni, a mers la Cezareea ~i a b otezat
pe suta;;ul Corneliu cu toat a casa lui (Fapte 10).
La Ierusalim , Petru a trebuit apoi sa explice ina in tea Apostolil or
fapta sa, lini;;tind ~i bucurind pe cre~ti nii dintre iudei, care slaveau
pe Dumneze u pentru ca <~i p agi nilor le-a dat Dum nezeu pocain\a spre
viata» (Fapte 11, 1-18).
Prin botezul suta~ului roman Corneliu ~i al farnilie i s ale, se ci~tiga
un principiu foarte importan t : primirea neamuriL or in B iserica, adica
a credincio$iLor celorLaLte rel-igii, direct, prin botezul cre~tin, f ara cir-
c umciziun 0a mozaica . Prin acest fapt, s-a afirmat principiu L universa -
litatii cre$tinis mului.
La Antiohia, capitala Siriei, perla Orientulu i, re~edin\[1 imperial a,
C'el mai mare ora~ al Imperiul ui roman dupa Roma ~i Alexandr ia, au
predicat cre~tinism ul mai intH iudeii din diaspora, binevest ind ~i «eli-
nilor» ~i convertin d pe multi (Fapte 11, 2). C:ind s-a atlat la lerusalim
de existenta cre~tinilo r la Antiohia , Apostolii au trimis pe Barnaba
sa cerceteze ~i sa sporeasca acolo lucrul evanghel ic. De la Antiohia ,
Barnaba a plecat la Tars ~i a-- chemat pe Saul, care intre timp se con-
vertise la cre~tinism, ~i au lucrat impreuna la Antiohia un an intreg
«Invatind mult popor». «$ i in A.ntiohia , intiia oara, ucen icii s-au n u n1.it
cre$tini» (Fapte 11, 26).
Pina atunci, in mediul iudaic, •c re~tinii se numeau credi ncio$i,
ucenici (femeile, ucenite), frati, sfinti. De acum inainte ei. se vor numi
 INA LA ANUL 1054
TINISMUL UI p
bE LA lNCEPUTU RI.l,E CRE$
28
. . tit credincio~ii proveni ti dintre
st s ri ~i religii.
cre$tini, dupa numele Im Hn o , a
iudei cit ~i cei proveni ti din alte neamu er.ev<:.tinismu l s-a raspind it
' . lui roman
La Rom.a, capitala Impen~ ' . prozelit ilor din diaspor a
.. d ·t· manilor m trecere» • - d
mm. m - tu a ton a «ro . . .~1 . . la Ierusall m, cm s-a
- b · toarea Cmc1zec 1mn
c2re particip asera la sar a · . Sfint (Fapte 2, 10). Mai
n puterea Du.11U 1m .· •s de procura torul Pa-
pogorit asupra Aposto 1 or p vel a 1ost t1 urn
t1rziu, cind Sfintul Apas t O1 a _
u
. de la Roma acesta a
1U1
• d ata imparat '
l · 61 la Forul
lc>stinei P or cius Festus 1a.. JU ec . v .
r a anu Ul
. ct· R a in pnmava . . d dv evident a ca
fost intimpi nat de cre~tmu m om ' const1tm e o ova a
lui Apius ~i la Trei Taverne , ceea ce . . cu mu lt 1•n ainte ca Apos-
- cap1·t a1a rm· penulm
crestini smul patruns ese 111
15
tolii Petru ~i P avel sa fi sosit la Roma (Fapte 28, ).

Raspindirea cre~tinismului prin ApoS!oli

~i ucenic ii lor
La sarbato area Cincizecimii, Sfintii Apostol i se aflau cu totii adu-'
5
nati la Ierusali m, in incaper ea de sus (foi~or), unde s-a rev~r~a t a up~a
lor puterea Duhulu i Sfint. De la aceasta data, incepe activ1ta tea mi-
sionara a Sfintilo r Apostol i in lume.
In fata iudeilor ~i a prozelit ilor adunati la aceasta sarbato are.
parti, mezi ~i elamiti, a celor din Iudeea, Mesopo tamia, Pont, Asra •
.F'rigia, · Pamfili a, Egipt, Libia ~i a romanil or in trecere la Ierusal im.
Aposto lul Petru a tinut o importa nt.a cuvintar e, aratind misiune a dum-
nezeias ca a lui Iisus Hristos in lume. Ace~ti iudei ~i prozelit i, datorit a
cuvintu lui Sfintulu i Apostol Petru, au devenit vestitor ii credint ei lui
Iisus Hristos in diferite parti ale Imperiu lui roman in care locuiau .
Despre activita tea Sfintulu i Petru se va trata mai pe larg in
: apitolu l urmato r.
Dupa u-cidere a Sfintulu i arJ.iidiacon $tefan ~i prigoni rea Biseric ii
ie catre Saul, multi credinci o~i au parasit Ierusali mul. Apostol ii, insa,
:-au parasit cu totii Ora~ul Sfint. Faptele Apostol ilor aminte~ te alaturi
!e Petru, pe Jacob ~i Joan, socotiti de Sfintul Apostol Pavel «stHpii
?isericii» din Ierusali m (Gal. 2, 9).
Aposto lul Jacob al Iui Zevede i, numit ~i Jacob eel Batrin SctU
~l J.\tfare, a ramas la Ierusali m, predidn d cuv1ntu l Domnu lui, pin a la
10artea sa martiric a. 1n timpul lui Irod Agripa I (41-44)
, nepotul Jui
•od eel Mare, ajuns rege, din gratia romanil or, peste toata Palesti na.
iserica cre~tina din Ierusali m a avut de suferit. Pentru a se face
acut iudeilo r, Irod VA~rip~ a arestat pe unii cre~tini , intre ei pe
oostolii Jacob eel Batnn ~1 Petru, spre a fi uci~i. Cum ~tim, Petru
 29

a scapat in mod minunat din inchisoare (Fapte 12, 4-11). Iacob eel
Batrin, insa, a fost ucis cu sabia din porunca lui Irod Agripa, in
;:mul 44, fiind primul Apostol martir (Fapte 12, 2).
ln fruntea Bisericii din Ierusalim, apare Jacob ceL JV! ic, «fratele
Domnului», numit ~i Justus, care se bucura de mare autoritate morala
nu numai la cre~tini, ci ~i la iudeii din Ierusalim ~i din diaspora.
Autoritatea lui cea mare provenea pe de o parte din rudenia lui
cu Mintuitorul (var), iar pe de alta din pietatea lui exemplara ~i via\a
lui ascetica. EL nu pare sci fie aceea$i persoana cu ApostoluL Jacob al
lui ALfeu, zis $i Levi, cum au afirmat unii. Tradi\ia bisericeasca 1-a
numit mai tirziu episcop (Eusebiu, 1st. bis., II, 1, 3). El a ramas con-
tinuu in Ierusalim ~i comunitatea crestina s-a bucurat sub conducerea
lui de pace ~i lini~te. Datorita moderatiei ~i intelepciunii lui s-a in-
laturat neintelegerea dintre tendinta iudaizanta, care cerea 1 espectarea
1.eg~i mozaice ~i de catre cre~tinii neiudei, ~i tendinta universalista,
care n-a impus circumciziunea ~i alte practici iudaice cre~tinilor pro-
veniti dintre neamuri.
In anul 61 sau 62, marele preot Hanan eel Tinar, profitind de
faptul ca procuratorul roman Festus a murit, iar succesorul sau, Al-
binus nu sosise inca, a intrunit Sinedriul ~i a arestat pe Iacob, «fratele
Domnului», impreuna cu alti cre~tini, fiind socotiti vinovati ca au
incalcat Legea lui Moisi. Refuzind sa renege pe Hristos, el a fost
aruncat de pe aripa templului ~i ucis cu pietre (Iosif Flaviu, Ant. Jud .,
XX, 9, 1 ; Eusebiu, 1st. bis. II, 23, 21).
Sfintul Apostol loan, fiul lui Zevedeu $i fratele lui Iacob eel
Batrin, a ramas la Ierusalim pina la moartea Fecioarei Maria - pe
care Mintuitorul a la.sat-a in grija lui - sau poate pina la 1nceputul
razboiului iudaic, in anul 66.
lmpreuna cu ceilalti Apostoli, Sfintul loan a luat parte la Sinodul
apostolic din Ierusalim din anul 50, care a hotarit ca observarea Legii
mozaice sa nu fie impusa cre~tinilor proveniti dintre neamuri (pagini).
In modul acesta s-a u~urat mult misiunea cre~tina printre neamuri.
Traditia bisericeasca cunoa~te ca Sfintul Evanghelist loan a pre-
dicat cuvintul Domnului in provincia romana Asia Proconsulara, in-
deosebi in capitala aces-teia, la Efes. ln afara de Efes, el a infiintat in
Inai multe ora~e din Asia Proconsulara Biserici importante, de care se
face mentiune in Apocalipsa, cap. I ~i II.
$tirea ca ar fi murit la Ierusalim, ca ~i fratele sau, Iacob eel Mare.
sau ca ar fi suferit la Roma, fiind aruncat intr-un cazan cu ulei fier-
binte, din care a ie~it nevatamat, in timpul imparatului Domitian
 30 D E LA INCE PUTU RILE' C R ESTIN
~
ISMU LU l P TN 1\ T. /\ ,\ N UL I O:i4

(Bl- 96) nu este intem eiata . Exil ul siiu

, antil
ye
insu la Patn~os din Mar ('cl
Egee, 1n c %
, ,
este conf irma t de scric_ rca sa Apo cal1 psa (.l, !J). E l
~ • •
a mur it de moa rte natu rala in timp ul nnp arat
ullll Trai an (~Hl- 11 7).
Trai nd dupa anul 70, cind toti sau mai toti
Apo stoli i n-iuriscr, \
Sfin tul Apostol loan face lega tura intre peri
oa.da aposloLi cu. ~i cca
postapostoLica, cind Bise rica s-a sepa rat com plet
de sina gog{1, cauU ncl
slt se conduca singura. Spre sfir~ itnl viet ii
sale, apar prim clc c rczii,
ereziile gnostice, ca de exem plu, acee a a lui
Ceri nt, cont r a diru ia
Sfin tul loan a lupt at cu toat a taria .
Desp re ceila lti Apo stoli, scr ieril e Nou lui Test
ame nt nu n e spun
nimic. Oare care stiri avem desp re ei din trad
itia bise rice asca. Cea mai
imp orta ntii ~tire ne-o da istor icul Euse biu de
Cez aree a (t34 0), c{1tre
anul 32-!, dup J r elatarile mai vech i cu un seco
l ale teol ogul ui alex an -
drin Origen (t 23-!). Iata cuvi ntel e lui Euse biu
:
«Cin d Sfin tii Apo stoli ~i ucen ici ai Min tuito rulu
i nost ru s-au im-
pra~tiat pest e tot pam intu l locu it, Toma, prec
um ne spun e trad itia,
a luat tara part ilor, Andrei, Scyt hia, loa.n,
Asia , und e ~i-a petr ecut
viat a pina ce a rnur it in Efes ...» (Eus ebiu ,
1st. bis., III, 1 ; Orig ent
Tom. III Com . in Gen esis, 24, 9).
Sfin tul Apo stol And rei, cum afla m din trad
itia cres tina , a p re-
dica t rnai intii in prov incii le Asie i Mici, Cap
adoc ia, Gala tia, Pon t, in-
deos ebi in ceta tea Trapezun t, Biti nia ~i Trac
ia, ~i «in regi unil e care
se intin d pina la Dun are» (Sin axar ul Bis. de
ConstantinopoL) .
Dup a mar turia lui Orig en ~i a istor iculu i Eus
ebiu de Cez aree a , el
a pred icat in Scit ia, prin care poat e fi inte
leas a regi unea de la nord ul
Mar ii Neg re, num ita Scyt hia Maj or, sau mai
sigu r in Scy thia Min or
sau Dac ia P onti ca (Dobrogea), in ceta jile Hist
ria, Tom is (Con stan ta),
Call atis (Mangalia), Dion ysop olis (Bal de).
Dup a trad itie, Sfin tul And rei a mer s la Biza nt,
und e a pus epis cop
pc Stac hys, iar de aci a plec at in Aha ia sau Grec
ia, und e a mur it ca
mar tir in ora~ul Patr as, fiind r astig nit pe
o cruc e In form a de X.
Des pre Sfin lul Apo stol Toma, Orig en si Eus ebiu
ca el a pred icat in Part ia, apoi in Indi a, und e a mur itde caCezmar aree a spu n
tir, fiind
stra pun s cu lanc ea. De la num ele lui, cre~ tinii
de pe coas ta Malaba-
rulu i din Indi a se num esc pina azi «To miti »
(Eus ebiu , Jst. bis., III, 1).
Des pre Sfin tul Apo stol si evaHghel ist Mat el
trad itia spu ne d1 a
pred icat mai intii la iude ii din Pak stin a,
pen tru care a scri s Eva n-
ghel ia in limb a aram aica , vorb ita atun ci 1n
Pale stin a. A pred icat apoi
in t arile din juru l Pale stine i, Arab ia, Siria
, ajun gind pina in Pers ia,
 IIS US HH IST OS MI NT U lTO
rt UL L UM II
31,
ar l a sfi r~i t a mc rs in Etl
op ia , u ncle a mu rit ca ma rti
·ic n-1s trt1ul. r, fiind tci iat cu
!)1 tpr'1 trctditic, S fin t ul .\p os
l ol Bartolomeo sau Na tan
vf1d uit in Ar ao ia cle S ud , un ael a p rop o -
de a du s cu si ne Ev an gh eli a
ma mu ic[1 de S[i ntu l Ma tei scr isa in lim ba
, pe car e a g[1sit-o acolo Pa
mu l conclu cat or al $COl ii din nte n (sec. II), p r i-
Al exa nd ria .
!Jc sp re J\ po s to lul Ta de u
(Lebeu), frn t el e lui Iac ob eel
ca a pr ed ica t In Pa lestin a. Fii i s~1i au £ost adu ~i
Mi c, se cre de
im pa r atu lu i Do mi tia n (81 -9 la Ro ma , din po run ca
6) , fiin d sus pectat i, «ca urm
vid », de r ev olu tie po liti cf1. a~i ai lui Da -
Cin d im par atu l a vaz ut sar
mi ntc i ~i pa lm ele lor bC1t~1to £1ci a lm bra ca-
rite de mu nca, s-a con vin s
est e ne mt em eia ta ~i i-a las ca ba nu ial a lui
at li ber i (Eusebiu, 1st. bis
:\p os lo lul Fil ip a fo st con ., III , 19, 20).
fun da t un eo ri c u dia co nu
nu rni t ~i ev an gh eli st, adi ca l Fil ip. El es le
misio na r, ~i a pre dic at cu vin
im pre un a cu clouJ din fiic tul Do mn ulu i
ele sal e, «ca re av eau da rul
Ier ap olis, in Frigi a , un de pro fet iei», la
ar fi mu rit ca ma rti ri . Al
mu rit la Ef es (Eu seb iu, 1st. ta fiic a a sa a
bis ., III , 1).
$ti ri ne c on fir ma te de do
cu me n le sp un cl esp re a po
Ze lot ul sa u Ca na an itu l ca sto lul Sim on
a pre cli ca t 111 Pe rsi a ~i Ba
De sp re Ap ost olu l Matia, bil on ia .
eel ale s la sor ti in loc ul lui
tea nu l (Fa pte 1, 26), se spu Iuc la lsc ari o-
ne , du pa tra dit ie , d t a pre dic
un de a ~i fos t ma rti riz at. at in Eti op ia,.

Uc en ici i ~i col ab ora tor ii Ap

ost oli lor a u fos t n um ero ~i.
dE' u cen ici ai Do mn ulu i C ei 70 (72),
Hristos me rge au pre did nd
ora ~e le ~i satele Pa les tin ei, doi cit e do i in
Ins ote au pe Ap ostoli sau col
la ras pin cli rea Ev ang hel iei . abo rau cu ei
Un u l din tre ce i ma i acl ivi
col al> ora tor i ai A po s lol ilo
naba (fiu l mi ng iie rii) , ori r a fos t Bar-
gin ar din ins ula Cip ru,
rin a pe car e a vin du t-o , iar unc le a ve a o ta-
ba nii i-a pu s la pic ioa rel e
(Fa pte -1, 37). Ap ost oli lor
Ci nd s- a afl at la Ier usa lim
ca la An tio hia , cap ita la Sir
pin dit cu vin tul lui Du mn eze iei , s-a ras -
u pri n iud eii din dia spo ra,
1-a u tri mi s pe Ba rna ba la Sfi nti i Ap ost oli
An tio hia sa spo rea sca luc rul
aci, Ba rna ba a me rs la Ta eva ng hel ic. De
rs, de un de a ad us pe Sa ul,
tim p la cre~tinism, ~i au co nv ert it int re
luc rat im pre un a la An tio hia
<cin va t,ind mu lt po po r» (Fa pte un an int reg
11, 26).
Ba rna ba , im pre un a cu va rul
sau , loa n Ma rcu , au ins oti t
tol ul Pa ve l in pri ma sa cal pe Ap os-
ato rie mi sio nar a, din tre an
inl ii in ins ula Cip ru, apo ii 45 -4 8, ma i
i la Pe rga Pa mf ilie i, de
inl ors la ler usa lirn (Fa pte un de Ma rcu s-a
13, 13). Ba rna ba 1-a ins oti
t ma i de pa rte pe
 32 DE LA !NCE PUT URIL E CRE $TlN
ISM ULU I l'! NA LA AN U L JO:i
l

Sfi ntu l Pav el in calatoria sa in provin

ci ile Pamfilia, Pisidia $i Licao-
11ia, apoi s-a u into rs la Ant ioh ia
(Fapte cap. 14).
Ivin du- se la Ant ioh ia disp uta despre
val abi lita tea Lcg ii mozaice ,
intr e cre~tinii pro ven iti din tre iud ei ~i
cei din tre nea mu ri, Pav el, Bar -
nab a, Tit ~i alti i au fost trimi~i ca
delegati ai Bisericii din i\nt ioh ia
spr e a cere sfat ul Apostolilor. Ad una
rea sau Sin odu l Apostolilor din
.anul 50 a hotarit ca nu trebuie sa se imp
una Legea mozaid t ~i cre$tin ilor
din tre pag ini ~i a trim is la Ant ioh ia
pe Pavel, Bar naba $i Sila, sa le
anu nte hot arir ea lor (Fapte 15, 1-3 5),
fap t car e a buc ura t pe cre$tinii
din Antiohia.
In anu l 51, Bar naba, inso tit de loa
n Ma rcu, mer ge din nou in
ins ula Cip ru (Fa pte 15, 36).
Du pa trad itie , Bar nab a a me rs mai tirz
iu in Ital ia de nor d, unde
.a inte me iat Bis eric a din Me dio lan
um (Milan).
loa n Marcu, var ul lui Bar nab a, a
fast · col abo rato rul apr opi at al
Sfi ntil or Apostoli Pavel ~i Pet ru. El
trai a la Ieru sali m, und e ma ma sa,
Ma ria, ave a o casa in care a fas t ada
pos tit $i Sfi ntu l Pet ru in noa pte a
cin d a avu t loc elib era rea sa min una
ta din inc hiso are in anu l 44, in
urm a uci der ii Ap osto lulu i Iacob eel
Bat rfn, din por unc a reg elu i Iro d
Ag ripa (Fa pte 12, 12). Mai tirz iu, Ma
rcu a ins otit pe Sfi ntu l Apo stol
Pet ru, dup a a car ui pre dic a a scri s Eva
ngh elia sa. In EpistoLa I Petru,
.se spu ne ca Ma rcu se afla imp reu na
cu Pet ru in Bab ilon (I Pet ru 5, 13).
Pe la anu l 63, loa n Ma rcu se afla imp
reu na cu Apo stol ul Pav el la
Hom a (Col. 4, 10 ; Fili mo n 1, 24) . Du
pa o trad itie de ma i tirz iu, Sfi ntu l
?darcu a me rs in Egi pt, und e a infi
inta t Bis erica din Ale xan dria . Din
.do rint a de a da o orig ine ma i alea sa
Bis eric ii lor, Ven etia ~i Aq uile ea
3-au rev end ica t ca inte me ieto r al com
uni tati lor cre~tine din ace ste
-ura$e, fap t pe car e isto ria nu-1 poa te con
fi rma .
Pri ntr e alti col abo rato ri ai Sfi ntu lui
Apo stol Pav el, ma i ins em nat i
sin t : me dic ul Luca, aut oru l Eva ngh elie
i a trei a ~i al Fap telo r Ap ost o-
1ilor, Sila sau Silvan, Tim ote i ~i Tit
~i cite va fem ei ma i dev ota te, car e
.au adu s mis iun ii cre ~tin e pre tioa se serv
icii .
DoctoruJ Luca, Eva ngh elis tul, ori gin
ar din Tro a (Fa pte 16, 8
~i 10), a fos t un ins otit or ned esp arti
t al Sfi ntu lui Ap ost ol Pav el, in-
cep ind din a dou a cal ato rie mis ion ara
(51 -54 ), pin a la sfir ~itu l pri me i
rap tivi tati a ace stu ia la Rom a, in anu
l 63. Luc a se afla in ace st tim p
la Rom a, imp reu na cu Sfi ntu l Ap ost
ol Pav el, cum afla m din Epi sto la
-cat re Coloseni car ora Ap ost olu l nea mu
rilo r le scr ie : «Va imb ra\i ~ea za
Luc a, doc toru l eel iub it» (Col. 4, 14).
 ITSU S HRISTOS MlNTUITORUL LUMII
33

Dupa moartea Sflntului Apostol Pavel Sf t 1 _ .

t . - · I 1· ' m u . 1 uca a facut m1-
s iun e er e$ ma rn ta 1a, Dalmatia Macedo · •
. . . ~ • · ' nia $1 ma1 ales Ahaia unde
trad1tia cr e$tm a spune ca s-ar fi savi rsit din viat· 1 • _ '
· - M · t' · . · .a a o v1rsta memo-
r nb1l a. 1 a 1 1rziu , ose mrntele sale au fost tra . t at e 1n ,
. . . ns por anul 357 la
Constantmopol, dm ordmul rmparatului Constantiu (337 _ 361) . _
, b' . Sf. · 1 . , ~1 J$e
zate m 1senca •
mt1 or Apostoli , necropoFic a ·,m para.- t'l • •
,1 or b'1zantm1.
,
Despre
_
Sda sau Silvan,
.
·
care era prooroc , vct·IIB Ca,., a JUCat Ull rol,
1 mpreuna cu Pavel s1 Barnaba la incetarea
•• • •• • _ , • c
disput e1 c espre va1a b'l•
· I 1 1-
( ..1te~ Legu ~o:a1ce'. iv1ta .1~ Biserica din Antiohia (Fapte 15, 27-34).
Dupa aceea a msot1t pe Sfmtul Apostol Pavel intre anii 51-54 in a
d()ua sa calatorie misionara, fiind de mare f.olos propoveduirii c;e$tine
printre neamuri (Fapte 15, 40-17, 15).
Unul dintre cei mai iubiti discipoli ~i colaborc1tori a i Sfintului
Apostol Pavel a fost Timotei, fiul unei femei iuclee creclincioase, nurnil,1
Eunice, $i al unui tata elin. Apostolul neamurilor 1-a intilnit pe Timotei
la Listra $i 1-a convertit la cre~tinism, in a doua cfllatode misionara
(Fapt.e 16, 1 ; ,II Tim. 1, 5). Dupa convertire, Timotei a insotit pc
Sfintul Apostol Pavel, impreuna cu Sila, la Bisericile l nfiintate mai
inainte, intre 45-48, in provinciile Asiei Mici, apoi, mergind prin
Galatia, Frigia ~i Misia, unde au infiintat noi Biserici, au trecut in
l\:iacedonia ~i Grecia, uncle au in-fiintat alte Biscrici . Apostolul neamu-
rilor $i-l asociazlt de ~ase ori in epistolele sa le.
Dupf1 prima captivitate a Sfintului Apostol Pavel la Roma (61-G3),
Timotei a fost orinduit episcop al Bisericii din Efes, Jii ncl primul ei
0piscop. Dupa o veche traditie inregistrata de patriarhul Fotie al Con-
stantinopolului (858-866 ; 877-886), el a murit ca martir ln timpul
domniei impc\ratului Domitian (81-96) (Fotie, BibLiotheca, cod. 254).
Un a lt apropia t colaborator al Sfintului Apos tol Pavel a fosl Tit,
<le origine greceas6 1, caruia Apostolul neamurilor i-a trimis o epistola.
rmpreunC:-1 cu Sfintul Apostol Pavel ~i Barnaba, el a jucat un rol la
rezolvarea disputei despre valabilitatea Legii mozaice, ivite in Biserica
1\nt:ohiei (Fapte 13, 11-35 ; Gal. 2, 1-3). De la Siintul Apostol Pavel
;;;t im ca Tit a facut misiune cre~tina in Dalmatia (II Tes. 4, 10). Siintul
A postol Pavel 1-a ldsat pe Tit episcop in Creta, cu misiunea de a a~eza
preoti prin cetati (Tit 1 , 5).
Un rol insemnat in r aspindirea cre~tinismului printre neamuri 1-au
a\'L1t sotii Acvila ~i Priscilla, pe care Sfintul Apostol Pavel i-a gasit
la Corint 111 56-58, in timpul celei de a doua calatorii misionare
(Fapte 18, 2 ; Rom. l G, 3; I Cor. 16, 19). Ei au venit la Corint de la
Roma in anul 49, in vremea poruncii imparatului Claudiu (41-3-!),
1 - lstoria nisericii Univcrsale
 105,1
, NISM ULV I PI NA LA ANU L
NCE P UTU RI.LE CRE $ ff
DEL A !
f .. I cer tau int r c ,.. 1.
·ase ascii Rom a, 1m c ca dse
V

3I "
•• _ v

. , Vzt· .a Cl au ll, 2i::

' " :.J, 4).
-

- ·t ca iude 11. Hsa . pa1

tos (Su eto mu
care a hot an . · . .
. . elw lUI d ns tate care m t adu s ms em nat c serv1cii r us-
d in pncma num ·1e ma1. evo
f
. Sffn tul Apost ol Pav el a min te~ te ind eos ebi pe,
Dintre ~m_ei . d
,.. d' Che nhr ea, pe car e o 1 eco ma n a rom ani lor
V

• d"m1.. cre~tm1smu lU1

.
pm
. ruta
.
B1s encu ill vrednicia cuv enz· ta s·f·m v · t:z·z or (cre$tL·nilo r) s·i
Febe, d ,aco t pnm . . :-
. ' '

- . bine . l 1ta, .·«cu .. . cacz ea a a1u tat pe mu lti.

•
V •

. e ar ave a 11.ev oze .

en sa fiede aJut o1 a o1 ic
- .
sa-z ze f . 2
.l pe 1nin e insurni» (Rom. 16, 1- ).
f ·
Activitatea Sfi ntu lui Ap ost ol Pe tru
i in vir sta din tre Sfi nti i dAp ost oli.
. A ostol Pet ru era eel ma . . c· . . .. Du hul
A

Sfmtu1 p misionara incepe dm zm a m e, zec1m11, c1n

. . tea 1UI• . •

st~l1. In ~ce asta 21, el ~ t~n ut in

•
• v

Act1 v1ta or Ap~

Sfin t s-a pog orft asu pra Sfi ntil
m num ar ma re la sar bat oar ea
fat.a iudeilor ~i a prozelitilor adu na~1
cimii imp orta nta cuv inta re, sco tind in rel ief sco pul mis iun ii
Ci~ cize O
e (Fa pte 2, 1-3 6).
du mnezeie a lui Iisus Hristos in lum
~ti
la anu l 50, c:1ctivitate a Sfi n-
De la sarb atoarea Cincizecimii pin a ea
m, in Iud eea , Sam a ria $i Ga lile
tulu i Petru s-a des fa~urat la Ieru sali
(Fapte 9, 31).
pen tru rug aci unt \ im pre una
Mergind intr -un a din zile la tem plu
una t un olo g din na~ ter e la Po ar-
cu Joan, Pet ru a vindecat fo mod min
plu , fap t car e a um plu t de uim ire
ta FrumoasJ dinaintea intr arii la tem
tot poporul (Fapte 3, 1-1 0).
sin t du$i in fat a Sin edr iul ui.
Apostolii, fiind arestati de iud ei, ei
a, Pet ru a ras pun s cu cur aj ca
F'iind intrehati in numele cui pre dic e
int ruc it «in nim eni alt ul nu est
vor besc in numele lui Iisus Hristos,
ea, ciici nu este sub cer un alt num e dat int re oam eni in care
nin tuir
12). La sfa tul int ele ptu iui rab in
ireb ui: sii ~e mzntuim noi» (Fa pte 4" · d u-1e sa- nu
Gam alie l e1 au fost el1'berat·, 1, me m b ru · d nu
·.. s1ne · 1u1· por unc 1n
• • '
ma1 mvete in numele lui Iisus.
' onu lm· Ste fa n cre d1n · sn
· c10 ·· B'1s·e-
Dup a ucid ere a cu pie tr e a arh'd 1 1ac · . 1.
. .. d' · ~ . . · ' e,
n c:u m Ierusali.m s- au imp ra$ tiat pri n tin utu rile Iud eii si S a m an
nred·1 , d · d ~ ·
r-- cm pe Hristos · Spor m
. . num aru l cre ~ti nilo r in Sam ari a, Ap ost o-
1ii au t r . I
•

rim1s acolo pe Pet pun a mil nil e pe cci bot eza t1- de
V

diac :onu l F'l• . ~ . u $l oan sa

.
l Ip $1 sa pnm ea .~ D Sfm t. Sfi ntu l Pe tru a com bat ut
aci pe ereticu l s· sea uhu l
ui
Sfint pe bani (F itmon Magul, car e
voi a sa cum per e Pu ter ea Du hul
.. ap e 8, 14-24).
Sfmtul Apostol Pet ru . . .
e ~i Ce zar e-
ea Palestinei capital . ~ ?re dic at ~1 In cet atil e Lid a ' !op 1· · I
' a• po.- 11tica a P~aru.. . 1 · n Lid a, a vin dec at pe par a iticue
Enea , c:are de opt A

ani zacea In pat . • ra Ta vit a, car

c ' iar In lop e pe fcc ioa
 IIS US HRTSTO S MJNTUITORUL LUMII 35

se t,"ilmiicq te Caprioara (Fapte 9, 32- 37). La Cezareea, a botezat, cum

:;;ti m, pe suta~ul Corneliu, cu toata casa lui (Fapte, cap. 10).
Pina la u ciderea Apostolului Jacob eel Mare in anul 44, din porun-
ca regelui Irod Ag rlpa I (41- 44), Sfintul Petru a ramas in Ierusalin:1.
V;izin d ca uciderea lui Jacob eel Mare este pe placul iudeilor, !rod Agn-
pa a ar estat ~i pe Sfintul Petru la sarbatoarea Azimilor, ~i 1-a dus la
In chisoare, cu gindul de a-1 u cide. Scapind in mod minunat din inchi-
soc1re, Sfintul Petru a mers noaptea la casa Mariei, mama lui loan
Mar cu, ( unde erau multi ~i se :rugau» (Fapte 12, 12). Nu ~tim unde s-a
clus apoi, caci «ie~ind de aici, s-a dus in alt loc» (Fapte 12, 17). Dupa
toati.'i probabilitatea, el a r a mas in Ierusalim, uncle :n intilnim cu prile-
jul intrunirii Sinodului apostolic din anul 50, cind el tine o importanta
cuvintare . La inde mnul. sau, Sfinµi Apostoli au hotarit sa nu impuna
respectarea legii mozai ce cre~t:inilor proveniti dintre neamuri ~i le-au
scris acestora la Antiohia prin Pavel, Barnaba, Iuda $i Sila, sa se fe-
reasca de jertfele idole~ti, de desfrinare, de animalele sugrumate ~i de
singe (Fapte 15, 1-21).
La putin timp dupa Sinodul apostolic, Sfintul Apostol Petru a pre-
c1ica t la Antiohia. Pentru a nu supa ra pe iudaizanti, el s-a ferit de a
mai minca la mesele cre;;tinilor proveniti dintre p agini, fapt pentru
core a fast mustrat inaintea tuturor de Apostolul Pavel (Gal. 2, 11-14).
.Avind in vedere ca Sfintul Apostol Petru a scris Prima sa Epis-
to1 a comunitatilor din Pont, Galatia, Capadocia, Asia ~i Bitinia, se ere-
de ca el a predicat $i in aceste provincii. $tirea aceasta este confirmata
de istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (t 340), dupa relatarile mai
vechi cu un secol ale lui Origen (t 254), care se exprima astfel : «Cind
Sfintii Apostoli ~i u cenici ai NEntuitorului nostru s-au impra$tiat peste
tot pamintul locuit .. ., Petru a predicat evreilor din imprci$tiere in Pont,
Galatia., B-it-inia, Capadocia ~i A sia, pentru ca, la sfi~it, ajungind la
Roma, sa fie rastignit cu capul in jos, cum el singur a dorit sa pati-
measca» (Eusebiu, 1st. bis., III, l).
Din Epistola I Petru, reies,e ca el a predicat ~i in Babilon (I Petru
5, 13).
Dupa aceea~i traditie, consemnata de Origen ~i citata de Eusebiu,
se crede ca Apostolul Petru a predicat ~i in Macedonia.
Din Epistola I-a catre Corinteni, aflam ca credincio~ii din Corint
se numeau unii ai lui Pavel, al\ii ai lui Apollo, iar altii ai lui Chifa (Pe-
tru) (I Cor., 1, 12-13), ceea ce ne lasa sa 1ntelegem ca Sfintul Petru a
stat _un timp ~i ~a C~ri~t, curn afirma Sfintul Clement Romanul (88-
97) m I-a sa Ep1stola catre Corinteni, scrisa in anul 95.
 36 D E L A INC E P U T UR ILE
C RE $TI NIS MU LU I PIN A LA AN UL 105 4

. t11
Sp re sfi r~ itu l v1e . ., Sf1n' t u 1 Pe tru a a3· uns ~1· la Ro ma . In tim pu
•
pe rse cu tie i im pa rat ulu 1 Ne , l
r:;4 68 ) din an ul 64 ca
cre ~ti ni de inc en diu l Ro me ro (::> - • ' h.
re a ac uz at pe
d -
i, Sfi nt ul Pe tru a foS t inc
Ca tre sfi r~ itu l do mn iei lu1. - ~ 1 66 Sf in tu l Pe tru is, ar a s:a pa :.
Ne ro, 111. an u , es te 1n ch1
pe nt ru a do ua oa ra 1n . .
1n ch . oa
1s rea t'n
1 a la p1
. .
c1 . . s
ro 0a rel
JI.U L F un
.1 • .. d co n d
am na t de autori·tat-il e
am er , .e Ca~p1• tob•u-
\' ro ma ne la mo ar te pn n r as tig nir e
pe cru ce el a ce ru t sa f'1e t 1gn
· 1·t «c u ca pu l in J·os sp ~ _ •
• • '
v

r as v

re pa m1 nt s1
-
p1c10arele 1n su s» , so co tin • d ca~ t · cu
es e ne v red ni· c a fi ra sti gn it ca Do mn ul
no str u Iis us Hr ist os . El a V

fo st ras tig ni t in tre do ua • •

•

K ero in an ul 67 si a fo st bo rn e di n Ci rc ul lu1
ing ro pa t la Ro ma , in Va tic
um fal a, bu cu rin d~ -se de an , lin ga Ca lea tri -
cin sti re a in tre gi i lu mi cre
De v iri s ill us tri bu s, I). In ~t ine (F er. Ier on im ,
acela~i an a fo st uc is la
Ap os tol Pa ve l. Un ii ist or Ro ma ~i Sf in tu l
ici su sti n ca in tre mo ar
do i Ap os tol i, es te o dif ere tea ma rti ric a a ce lor
nta de un an , Sf in tu l Pe
an ul 66 . Sa rb ato are a Sf int tru fii nd ra sti gn it in
ilo r Ap os tol i Pe tru ~i Pa
fie ca re an la 29 iun ie. ve l se sa vir ~e ~te in
Co mb at er ea pr im atu lu i
pa pa l. In tre Sf in tii Ap
tru , fii nd ee l ma i in vi rst os to1 i, Si mo n Pe -
a, a fo st so co tit pr im us
zn tre egaLi . !n tii eta tea de in te r pa re s - prim ul
ca re Sf in tu l Pe tru s-a bu
n- a av ut un ca rac ter jur cu ra t in tre Ap os tol i
isd ict ion al, cu m pr eti nd
ma no -ca tol ici di n do rin ta ier ar hi i ~i teo lo gii r o-
de a · ju sti fic a pr im at ul
tu al a de a inv ata , sfi nti pa pa l. Pu te re a sp iri -
~i co nd uc e Bi se ric a Un iv
~i in cr ed in tat a de Do mn er sa la a fo st da ru ita
ul Iis us Hr ist os in mo d
~or, nu nu ma i lu i Pe tru , eg al tu tu ro r Ap os to li-
iar pu ter ea ac es tu ia nu
ce lo rla lti Ap os tol i, de oa rec se su pr ap un ea pu ter ii
e Sf in tu l Du h n- a da ru
;11ai ma re de cit ce lor lal ti it lu i Pe tru o pu ter e
Ap os tol i la Ci nc ize cim e.
Pu te re a cu ra tit oa re , in no
ito ar e si
cr at de op ot riv a pr in to ti .
,, sfi nt ito ar e a Sf in tu lu i Du
Si in tii Ap os tol i, ap oi pr
h a lu -
f\. po sto lil or , nu nu ma i pr in ep isc op i, ur ma ~i i
in Pe tru ca re pe nt ru un
fo st m us tra t de Do mn ele sla bi ciu ni ale lu i a
ul Iis us Hr ist os (lo an 18
Du pa in va tat ur a Do mn ul , 25 -2 7 ; 21, 15 -1 7) .
ui no str u Iis us Hr ist os ,
nu ap ar tin e nu ma i un ui ju ris di cti a in Bi se ric a
sin gu r Ap os to l, lu i Pe tru
cu m pr eti nd teo log ii ~i ~i ur ma ~i lo r ac es tu ia,
ie ra rh ii ro ma no -c ato lic i,
lor, ca re re pr ez in ta In tre gu l ci Si no du lu i ep isc op i-
Co leg iu ap os to lic .
Tr ad iti a, re lat iv tir zie
(se c. III -I V ), du pa ca
fo st «e pis co p» , in tii la An tio re Sf in tu l Pe tru a
hi a, ap oi la Ro ma , pe ca
rn at ul pa pa l, ar e un ca ra re se ba ze az a pr i-
ct er ne au te nt ic , pr ov e;; _in
!?i es te co nt ra ra fa pt elo r d di n sc rie ri ap oc rif e
ist or ice cu no sc ut e. Tr eb
ca ui e sa av em in ve de re
de m ni tat ea de Ap os to l
er a de sig ur su pe rio ar a
de m ni ta tii de ep isc op ,
 n sus 37
HRISTO S MINTUITORUL LUMII

~ du·t Sfintul Apo-

c<1ci Apostolii a~ezau pe episc~pi in ceta~t·,1, cum a orin 1
stol Pavel pe Timotei la E fes $i pe Tit in insula Creta.
Unii dintre istoricii r omano-cato lici pretind ca Sfintul Apostol Pe-
tru a venit la Roma in al 2-lea an al imparatulu i Claudiu (41-54) ~i a
infiintat aci Biserica pe care a pastorit-o 25 de ani. Este insci o a tirma-
tie ca~e nu corespunde , cum am vazut , aclevarului istoric, deoarece . in
acest timp Sfintul Petru a fa.cut misiu ne In provinciHe $i ora~ele amm-
tite mai foainte .
In nici un caz nu se poate sustine ca Petru, eel dintti, a infiintat
comunitate a din Roma $i a con dus-o ca episcop, deoarece cre~tinismu l a
existat la Roma inaintea v enirii aci a S fintilor 1\postoli Petru $i Pavel.
Prozelitii roman i car e se aflau la Ier u salim la sarbatoarea Cincizecim ii,
dnd Sf.intul Duh s-a pogorit asupra Apostolilor , au putut sa fie cei din-
tii care au dus cre$tinismu l la Roma (Fapte 2, 10).
Istoricii biserice$ti romano-cat olici din cei mai d e seama recunosc_
ca ceea ce se $tie cu adevarat despr e Sfintul Pet ru est e ca el a mers
spre sfir$itul vietii la Roma, a desfa$urat aci ci tva t imp o a ct ivitate mi-
sionara $i a murit ca martir.
Potrivit Sfintei Scripturi $i Sfin tei Tra ditii, Biserica Ortodoxa in-
vata ca cea mai inalta autoritate bisericeasc a este adunar ea sau S inodul
episcopilor, avind ca model Colegiul apo:,tolic, care conduce in chi p v a-
zut Biserica, iar capul ei n evazut este Mlntuitoru l H ristos, care a incre-
dintat pe Sfintii Apostoli $i urma$ii lor ca El «va f i ctL ei i n toat e zileLe
p:na la sfir$itul veacurilor» (Matei 28, 20).
Biserica Romano-Ca tolica, dimpotr iva , interpretin d inadecvat cite-
va pasagii din Sfinta Eva11ghelie sustine ca p apa este autoritat ea supre-
ma ~i capul vazut al Bisericii.
Locul de temelie al primatului p apal este tex tul din Matei 16, 18 :
«Tu e$ti Petru $i pe aceasta piatra. v oi zidi Biserica Alf ea $i portile iadu-
lui nu o vor birui» . Textul, insa, nu se re fera la Petru ca persoana, ci
la credinta marturisita de el in numele tuturor Apostolilor , carora s-a
adresat Iisus, intrebindu- i : «Voi cine credeti ca sin t Eu ?» Iar Petru, in
numele tuturor, a raspuns : «Tu e.~ti H ristosuL. Fiul lui Dum nezeu Celui
viw> (loan 16, 13 ~i 16). ·
Sfintele Evanghelii stau marturi e ca Min tuitorul nos tru Iisus Hris-
t~s _n-a ~cordat lui Petru un privilegiu deosebit, sau vreo putere juris-
dict10_na~a a~upra celorlal~i Apostoli ~i n - a avut niciodata intentin sa-1
c~n~htme vicar sau locµitor al Sau pe pa m.int, s au capul vazut a1 Bise-
ric~i'. cum preti~d unii ;_ din contra, Mintuitoru l a spus Sfintilor A pos-
toh • ,,Cel care zntre voi va vrea sci fie m are sii fie slujit01·ul vostnL . $i
 54
DE LA lNCEPUTURILE CRE$ TINISM ULUI PINA LA ANUL l0
3>3

care dintre voi va vrea sa fie intiiuL sa va fie voua stuga» (Matei 20,
26-27).
Sfintul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni, spun_e cr~~tinilor
ca sint zidi\1 nu pe temelia lui Petru, ci «pe temeLia ApostoLiL~r $1- a pro-
orociLor, piatra cea din capuL unghiuLui fiind lnsu§i lisus Hristos» (Efes.
2, 20).
Faptele Apostolilor, care au consemnat indeosebi activitatea misio-
nara a lui Iacob eel Batrin, Petru ~i loan, nu-1 arata niciodata pe Sfintul _
Petru ca a avut un rol de suprematie peste Apostoli, pe care i-1 atribuie
Biserica Romano-Catolica. Dimpotriva, el a fost mustrat la Antiohia de
Sfintul Apostol Pavel, cind s-a despartit de cre~tinii dintre pagini (Gal.
2. 2), iar Sinodul apostolic de la Ierusalim din anul 50 a fost prezidat
de Iacob, fratele Domnului, nu de Petru (Fapte, cap. 15).
Biserica Ortodoxa a respins totdeauna pretentia ca episcopul Ro rnei
de\ine puterea suprema in toata Biserica cre~tina, adica «primatul pa-
pah>.
Cu toate ca primatul papal nu are nici un temei, nici in Sfinta Scrip-
tura, nici in Tradi\ia Bisericii, el a fost proclamat dogma in Biserica
Romano-Catolica, mai intii in ~edin\a a IV-a a Conciliului I Vatican din
18 iulie 1870 ~i reconfirmat apoi in ~edinta de inchidere a sesiunii a
treia a Conciliului II Vatican, din 21 noiembrie 1964.
Primatul papal a devenit astfel eel mai serios obstacol in calea re-
facerii unita\ii Bisericii cre~tine.
«Aceasta dogma inovatoare, scrie fostul mitropolit al Atenei, Hri-
sostom Papadopoulos, este nu numai de prisos, d $i vatamatoare, pen-
tru ca a produs $i produce un mare rau in Biserica, provocind dezbi-
narea ei. Neintemeindu-se pe adevar $i pe fapte reale, ea a fast respin-
s~ $i _va fi respinsa totdeauna de oricine ginde$te drept $i crede in ade-
var $t fapte reale» (Mitrop. Hr. Papadopoulos, PrimatuL episcopului Ro-
mei, in limba greaca, ed. 2-a, Atena, 1964, p. 330).

Activitatea Sfintului Apostol Pavel.

Calatoriile misionare ,i Sinodul apostolic
Persoana Sfintului Apostol Pavel este mai bine cunoscuta decit a
celorlalti Apostoli. Faptele Apostolilor, scrise de ucenicul sau, Luca, ~i
IEpistolele sale ne procura informa\ii bogate despre viata ~i activitatea
sa. Pe scena istoriei Bisericii primare, figura uria~a a Sfintului Apos-
tol Pavel ramine dominanta mai mult de doua decenii.
 lIS U S HRIS T O S MlNTU ITO RU L LUMil
3Q

Vlata sa inainte de convertir e. Sfintul A postol Pa vel, c unoscu t

mai Intii sub numele de Saul (eel dorit), s-a nascut la Tars, capitala
provincie i Cilicia din Asia Mica , in primii ani ai erei cre~tine, din pa-
rin ti evrei, cu buna stare materiala . Ei aveau un atelier de \esut stofe
din par de capr J , din care faceau mantale ~i corturi pe care le vindeau .
Ora~ul Tars a vea ~coli vesti te, la care Saul a invatat bine din copi-
l5 ri e limba greaca, pe care a cunoscut- o mai bine decit ceilalti Apos-
toli. De la parintii sai, avea dreptul de cetatean roman. Ambele cali-
U:1.ti au a vut mare importan ta in activitate a lui misionara.
De foarte tinar, Saul a mers la lerusalim , uncle avea o sora , mama
I ui l oan Marcu, varul lui Barnaba, spre a se instrui in Leg ea mozaica
la ~coala ves titului In vatat rabin Gamaliel.
Saul n-a cun oscut direct pe Hristos. In timpul activitatii publice
a Mintuitor ului, el tra ia la Tars, ca r abin. Auzind vestea marei mi~cari
produse de p redica A postolilor despre Iisus Hristos, a venit la lerusa-
lim, uncle a devenit persecuto r al cre~tinilor. La uciderea cu pietre a
Sfintului $ tefan, uciga~ii ~i-au pus hainele la picioarele lui Saul (Fapte
7, 58). El pustia Biserica din lerusalim , intrind prin -c ase ~i, tirind pe
barbati ~i pe femei, ii du cea la temnita (Fapte 8, 3 ; 22 , 4). Dupa .im-
pra~tiere a comunita tii din Ierusalim , Saul voia s-o desfiin\ez e pe cea
din Damasc.
Converti rea. Luincl scrisori de imputern icire de lu ma rele preo t
catre comunita tea iudaica din Damasc ~i primind o garda data de Si-
nedriu, Saul porne~te spre Damasc, ora~ sit uat la vreo 200 km nord-
.e st de Ierusalim . Pe drum, in apropiere de Damasc, s-a petrecut faptul
extraordi nar care a schimbat cu totul viata ~i misiunea rabinului Saul :
c.onvertir ea Lui La cre$tinism . Ziua, in amiaza mar e, intr-o lumina stra-
lucitoare, i s-a aratat Iisus Hristos, zicindu-i : «Saule, Saule, de ce Ma
pl'igone~t i ? Iar el a zis : Cine e~ti, Doamne ? $i Domnul a zis : Eu si nt
Iisus, pe care tu ll prigone$ti» (Fapte 9, 4-5).
Minunea Damascu lui a facut lumina in sufletul lui, incit, din per-
secutorul Saul, a devenit Apostolu l Pavel. Orbit, uimit ~i profund
sch1mbat , Saul e dus de insotitori i sai la Damasc, unde prime~te bo-
t.ezul de la preotul Anania. El intra astf el in sinul Bisericii ca «vas
ales, ca sa poarte numele lui Iisus inaintea neamuril or» (Fapte 9, 15),
ca «Apostol chemat nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus
H.ristos ~i prin Dumneze u-Tatal» (Gal. 1, 1). El incepe sa predice in
.sinagogi ca «Iisus este FiuL Lui Dumneze u», spre uimirea ~i surprinde -
rea iudeilor din Damasc, care, auzind aceasta, s-au sfatuit sa.-1 omoa-
re. Saul este ajutat de cre~tini sa paraseasc a ora~ul, coborindu -1 noc1p-
 .~ - - - -~ ~ ~JN TJN ISM UL UI PIN A LA
~C ~
F.~P~U~TU $ AN
~O D E LA ',
~ R~IL~E~ C::
R _:::
E :::_:_:::___ _ _ _ _ _ _ UL 105 4
_ _ _ _ _ __
---
_ .. i
ta\ H n tr- un co~ ' ia r el se re tra ge pe nt ru tre i an·
tea pe s t c zi· du ril. .e ceSf
in Ar ab i a, stu dn nd ' t Sc rip tu ra ~i me di tin
in a d as up ra cre ~ti nis rn ul 1.
(F ap te 9, 1- 26 ; 22, 3 - 2 u1
l).
Prima ca- 1-a tor le -ts lo na ra a Sf in tu lti l Pa ve l (4 5- 48 ).
mi rea bo tez ulm. la Dam as
J.U,
. ~i re tra ge re a sa in A rab" Du pa Pr i
l
. f t .
c " . ia, e s- a du s la I -
ru sa hm t ·od us in ce rc ul Ap os to h 1or c1e
.
, uncle a os m 1 Ba rn ab a, cre ~tie-
iud eu on.g1. na r d'111 in . s ul a Ci pr u. Fi in d , cl . .. "
Sa ul ~-a r etr as la Ce za ree
am en 1n \at e 1u de n ele ni~ rn
a Pa les tin ei, a~o~ la ~a rs . ., 1,
ma t de Barn ab a la An tio ,_de un cle _a fo st che-
hi a pe nt ru m1s1une 1n tre
_ . _ ne am un (F ap te
27 30 11 25 26 ). Di n An tio hi a, Sa ul ~i Ba rn 91
la Ier u~ ali ~. in tim pu l ab a me rg cu o colecta
fo am ete i de su b im pa ra
(F ap te l l, 29 - 30), ap oi tu l ~l au di u (4 1- 54 )
se in to rc la An ti~ hi a, de
ca lat or ie mi sio na ra in tre un de . 1n tre pr i nd pr im a
an ii 45 -4 8, lu in d cu
(F ap te, ca p. 13 ~i 14). ei ~1 pe lo an Marcu
Ce i tre i mi sio na ri au pl ec
at di n Se leu cia , po rtu l Si
Ci pr u, de un de er a Ba rn rie i, ca tre ins ula
ab a, pe ca re au str ab at
ap us . In or a~ ul Pa fo s, ei ut -o de la r asar it sp re
-co nv er tes c pe pr oc on su
ltis , gu ve rn at or ul ins ule lu l ro m an Se rg iu s Pa u-
i, de la nu m ele ca ru ia
nu me pe ca re- 1 va pu rta Sa ul s- a nu mi t Pa ve l ,
pi na la sfi r~ itu l vi eti i (F
los , ce i tre i mi sio na ri ca ap te 13 , 9). De la Pa -
lat or es c pe m ar e sp re no
yj nc ia Pa mf ili a ; la Pe rg a rd -v es t pi na in pro -
Pa mf ili ei, lo an M ar cu s-
Pa ve l ~i Ba rn ab a au co nt a in to rs la Ier us ali m,
in ua t ca lat or ia in pr ov in
pr ed ici nd no ua cr ed in ta cii le Pi sid ia ~i Licaonia,
in or a~ ele An tio hi a Pi sid
De rb e. La Li str a, mu lti mi iei , Ico niu , Li str a ~i
le, so co tin du -i ze i, au vr
de an im ale , nu mi nd pe ut sa le ad uc a jer tfe
Ba rn ab a Ze us , ia r pe
el er a pu rta to ru l cu vi nt Pa ve l, He rm es , fiindca
ul ui . Vi zit in d ap oi co m
fii nt ate ~i hi ro to ni nd pr un ita \il e de cu rin d in-
eo ti pe nt ru fie ca re bi se
Pa mf ili ei, iar de aic i, pr ric a, se in to rc la Pe rga
in po rtu l At ali a, aj un g
an ul 48 , ve sti nd cre din cio pe m ar e la An tio hia , in
~i lor cit e a fa cu t Du m
desc:his pa gi' nil or u~ a cr ed ne ze u cu ei ~i cu m a
in tei (F ap te ca p. 13 ~i 14
).
Si no du l Ap os to lic de la
Ie ru sa llm di n an ul 50 . In
Sf rie i, Pa ve l ~i Ba rn ab a to r~ i la An tio hia
ga sir a Bi se ric a de zb in ata
de i-c re ~t in i ve ni ti di n Iu , di n ca uz a un or iu-
de ea , ca re in va ta u ca pa
tin ism tre bu ia u sa ob se gi ni i co nv er tit i la cre~-
rv e Le ge a mo za ic~ , pr
A s tf 1 im in d circumciziun~a.
e s- a na- sc u t 1a An tio hi
· a di sp ut a de sp re va!abiLitatea L egii. . mozaice
sa u d isp u t a d es pr e re sp ec tar ea ce
49 re rn on iil or iu da ice in B1• · - ln anul
sa u 0h O, p av e 1 ~1· Ba rn ab a, ser ica . . ..
.
d in An t·10 h"1 1 in so tit i de Ti t, ·
m er g ca de leg at 1 ai sericll · Bi
a a Ie ru sa hm . ., •
l'im , sa su pu na ch es tiu ne .
a Ap os to hl or . a L Jer usa
u nn · · d' cJ
in er es ul fa ris eil or , ca re
tre cu se ra la cr ed in ta, - 5t1 5tin ea u
•
 IISUS HRISTOS MlNTUITORUL LUMII
0

p_a?inii c~re se convertesc la cre~tinism trebuie ,"

V

c1ziunea 91 sa respecte ceremoniile L . . . sa prime as ca circum--

egu mozaice
ln anul 50, Sinodul Apostolilor b' .' .
Ierusalim, in frunte cu Petru <::i I b, pres 1tenlor ~1 credincio~ilor din
" aco , au ascultat eel t
nitatea din Antiohia ~i au hotarit t . . _ . e ceru e de comu-
. ~ , po nv1t s£atulm Duhul · SfA t -
1mpuna cre~tinilor dintre neamu . . · .. m m , sa nu
n «Jugu1» Legn mozaic · · ~
fereasca de cele jertfite idolilor de d f A . e, c1 e1 «sa se
de singe» (Fapte 15 20 si
.· . ,
) E' es_ n~, de _arn_malele sugrumate ~i
~. 29 . 1 au tnm1s apo1 B1sericii din Antiohia
pnn Pavel ~1 Barnaba, msotiti de Iud .
1· d 1 . V ~ ~
, a 91 8 I.1van, o scnsoare,
.
prin care-,
1~ s-a a us a _cun~9tmta hotanrea inteleapta luata de Sinodul Aposto-
..._1lor la Ierusahm, 1~r credincio 9ii s-au bucurat pentru mingiiere (Fapte·
~5, 1- 3 ~)-. Totodat~ s-a U9urat mult misiunea cre~tina printre neamuri,
iar cre~tm1sm~l: eh~erat de servitutea Legii mozaice, ~i-a intarit c.:a-
racterul de relig1e un1versala .
. La P~tin timp dupa anul 50, Sfintul Apostol Petru a parasit Ieru-
salimul 91 s-a dus }a Antiohia, unde, la inceput, lua masa cu cei dintre-
neamuri. De teama iudaizantilor, el n-a mai luat masa cu crestinii din-
tre pagini, fapt pentru care a fost mustrat in fata tuturor de Sfintui
Apostol Pavel (Gal. 2, 11-14).
A doua calatorie misionara (51-54). Sfintul Apostol Pavel intre--
prinde a doua calatorie misionara impreuna cu Sila, intre anii 51-54,.
in timp ce Barnaba 9i varul sau, loan Marcu, merg din nou in Cipru
(Fapte 15, 39). Mergind de astadata pe uscat, ei viziteaza comunitatile
din Siria, Cilicia 9i Licaonia, unde, in ora~ul Listra, convertesc pe Ti-
motei, care i-a insotit apoi in misiune. Dupa ce au vizitat comunitatile-
infiintate in prima calatorie, ei tree prin Galatia, Frigia ~i Misia ~i ajung
in ora~ul Troa, unde convertes,c pe doctorul Luca. Din Troa, cei trei
misionari, luind cu ei 9i pe doctorul Luca, tree prin insula Samotrace-
~i ajung la Neapolis, in Macedonia, ~i predica cu succes la Filipi, in-
fiintind aci prima comunitate europeana. La Filipi, Pavel ~i Sila sint.
batuti cu bice i du~i la inchisoare, de unde au scapat in mod minunat.
9
De la Filipi, tree prin ora~ele Macedoniei, Amfipolis, Apolonia ~i ajung
la Tesalonic , unde au convertit un numar mare de prozeliti greci ~i
romani ~i pe unii dintre iudei. Fadndu-se mare tulburare printre iudei
contra misionarilor , Pavel cu insotitorii sai a plecat la Bereea, apoi el
singur merge pe mare, ajungind la Atena.
rn cetatea culturii elene, filosofii epicurei ~i stoici, care-~i petreceau
timpul In Agora, sa mai auda ceva nou_, auzind pe Pa:el ~?r?in~ in
piata, s-au exprimat ca el pare a fi «vestztor de dumnezez strainz, fiind-
~a bineveste$te pe Jisus $i fnvierea» (Fapte 19, 18). Luindu-1 apoi cu ei~
 • <:TINISMULUI PINA LA ANUL 1054
DE LA JNC EPUTU RILE C RE.,,
-42

t A opagului uncle Sfintul Pavel a tinut o interesanta

1-au dus 1na1n ea re
A •
1 • • • • _ •

t . La udind cucern1c1a atenienilor

. . fa ta de ze1, care
~ 1 ongmala cuvm a1c.
• • • V -

- ce t a t ea lo.r un altar "'c::i Dumnezeului celui necunoscut - pe

. . cat 111
.au nd1
care e1. 1-1 c1n· stesc fara ca sa-1 cunoasca - , Sfintul Pavel_ le spune ca.
~1
A ces t a es t e Dumnezeul
pe care-L veste~te lor, «Care a facu • Ct lumea
1 u!.' .
A

toate cele ce sint 111 ea .. . Domnul cerului ~i al p ~~1ntu are nu l_o-

-cuie~te in temple £acute de miini, nici nu este sluJtt de mu_n1 omene~t1. ..
Caci in El t ra i m, ne mi$di1n $i sintem,» (Fapte 17, 23-2 5 ~1 28) .
In urma acestei cuvintari, Sfintul Pavel a convertit la cre~tinism
u n nurnar de greci, intre care se aflau Dionisie Areopagitul , dupa tra-
djtie primul episcop al Atenei, o femeie cu numele Damaris ~i pe altii
<Fapte, cap. 17).
In marea lor majoritate insa, grecii s-au aratat curio~i fata de cele
-spuse de Pavel, dar au ramas sceptici ~i 1-au luat in r1s, cind 1-au auzit
vorbind, la sfir~it, de invierea mortilor (Fapte 17, 32).
Mai mare succes a avut predica Sfintului Apostol Pavel la Corint,
unde a lucrat un an ~i jumatate, impreuna cu sotii iudeo-cre~tini Aqui-
la ~i Priscilla, pe care i-a intilnit aci in anul 52. Ace~tia s-au refugiat
de la Roma la Corjnt in urma edictului publicat contra iudeilor in
.anul 49 de imparatul Claudiu (41-54), fiindca se certau 1ntr e ei din
.cauza lui Iisus Hristos. Intre timp, au venit la Corint Sila ~i Timotei,
pe care Sfintul Pavel ii lasase la Bereea, in Macedonia (Fapte 18, 5). La
Corint, a convertit pe Crispus, mai marele sinagogii ~i pe multi altii
<iintre greci. Iudeii, minio$i din cauza succesului lui Pavel, il due in
fata lui Galion, proconsulul Ahaiei, fratele filosofului Seneca, car e, dind
<lovada de tact, a refuzat sa se amestece in disputele religioase ale iu-
<ieilor ~i le-a poruncit sa se intoarca lini~titi la casele lor.
Din cauza agitatiei iudeilor, Sfintul Pavel a plecat din Corint, luind
cu sine ~i pe sotii Aquila $i Priscilla, pe care i-a lasat la Efes unde
fiicea misiu~e cre$tina un invatat iudeu alexandrin, Apollo . Di~ Efes,
~e mare, Sfi~tul Pavel s-a dus la Cezareea PalesUnei, a poi la Ierufla-
V

hm, de sarbatoarea Pa$telui, de unde s-a intors la Antiohia (Fapte 18,

1-22) .

. . A .!reia calaAtorle misionara (54-58). Pledn d din Antiohia, centrul

rru~iunu_ ~ale, ~fi~tul Pavel ~i insotitorii sai au intreprins a treia cala-
tone _ mi~w~_ara, intre anii 54-58. El a vizitat mai intii comunitatile
cre$t~ne_ ~nfu~tate in Galatia ~i Frigia, apoi s-a oprit la Efes, capitala
~rovilncb1e1 As~a Proconsulara, pentru doi ani ~i jumatate. La Efes Sfintul
l: ave oteaza vreo 12 uc • • d . . ' .
A. il t enici e ai lu1 loan Botezatorul punindu-~1
m 11n e pes e e1· ~ 1· h " d '
c emin puterea Duhului Sfint (Fapte 19, 3-6). Ac-
 rrs u s HRISTOS MTNTU ITORvL LUMII
43

tivitatea rodnica a Sfintului Pavel a provocat O mare mi~care contra

cre~tinilor, la instigatia argintarului Dimitrie, care-$i vedea meseria pe-
riclitata din cauza Intinderii cre$tinismului ~i a Inlaturarii cultului
zeilor (Fapte 19, 23-40). Dupa cum reiese din Epistola I-a catre Co-
rinteni, Sf. Pavel s-a luptat la Efes cu fiarele in circ (I Cor. 15, 32).
P arasind Efesul, SE. P avel s-a dus i n Macedonia In anul 57 ~i de
acolo in Iliria (Rom. 15 , 19), iar apoi la Corint, unde a scris Epistola
catre Romani. De la Corint, trecind di n nou prin Macedonia, a ajuns la
Troa $i Assus, apoi, ocolind Efesul, uncle a avut neplaceri din cauza
rascoalei argintarului Dimitrie, s-a oprit la Milet. Acolo a chemat pres-
biterii din Efes, de care s-a despartit cu duio~ie pe tarmul marii, pre-
vazind ca nu-i va mai vedea (Fapte 20 , 1-38).
De la Milet, a plecat pe mare la Tir, P tolemaic.la ~i Cezareea Pa-
kstinei $i apoi la Ierusalim , In anul 58, dud nd cu sine colecta facuta
in Grecia $i Macedonia pentru saracii din Ierusalim (Fapte 21, 1-17).
Cunosdnd ura iudeilor fata de Pavel, Iacob eel Mic il s [atuie~te
sa indeplineasca un act prevazut de Legea mozaica ~i el suporta pretul
pentru curatirea unor nazirei, care $i-au ras capul. In templu, dnd era
sa se implineasca cele ~apte zile de curatire, este recunoscut de iudeii
din Asia ~i arestat. La intervenµa hiliarhului Claudius Lysias, coman-
dantul garzii romane, Pavel este scos din miinile iudeilor $i inchis in
turnul Antonia. La interven tia ofiterului roman i s-a ingaduit s (t se
apere in fata multimii infuriate ~i a Sinedriului. 0 conspiratie pusa la
cale de peste 40 de iudei fanatici contra vietii lui este aflata de loan
Marcu $i comunicata comandantului. Acesta il trimite noaptea, sub o
escorta puternica la Cezareea Palestinei, unde e tinut in in chisoare doi
ani, intre 58 $i 60, de procuratorul Felix, cu speranta de a obtine de
la Pavel o suma de bani. Iudeii din Ierusalim il urmaresc 1nsa $i aco-
lo. Pavel se apara in fata noului procurator Porcius Festus, a regelui
irod Agripa II (47-50; t H)O) $i a sotiei sale, Berenice, iar in cele din
urma el face apel la judecata imparatului de la Roma, in calitatea sa
de cetatean roman (Fapte 21, 21-40 $i cap. 22-26).
Drumul la Roma s-a facut pe mare, pe timp de toamna ~i iarna, in
anul 60, Pavel fiind insotit de Aristarh, macedonean din Tesalonic, sub
paza suta$ului Iuliu, intimpinind amenintarea furtunilor ~i a valurilor
marii. Plecind din Cezareea, au trecut prin Sidon, insula Cipru, Mira
Liciei, pe Unga insula Creta, insula Malta, unde au suferit un naufra-
giu, $i au ajuns la Puteoli, in Italia, in primavara anului 61, de unde
au facut drumul pe jos pina la Roma, acolo fiind intimpinat de cre$tini
la :Forul Apius eyi la locul numit Trei Taverne, a caror prezenta 1-a bucu-
rat mult. Prezenta cre$tinilor la Roma este o marturie evidenta ca ere~-
 CRE"'TINISMU LUI PIN A LA /\ NU L 1054
DE LA lNCEPUTU RILE .,,
4-1

tinismul patrunsese in capitala Imperiului inainte ca Apostolii Petru

si Pavel sa fi sosit aci.
La Roma, Sfintul Pavel s-a aflat intr-o detentie u~oara , fiind inchis
intr-o casa, sub paza unui soldat roman, unde avea libertatea de a
pdmi pe oricine. Astfel, el a putut propovadui ~i intari cre~tiJ1.ismul
timp de doi ani (61-63) in capitala Imperiului roman (Fapte, cap. 27
~i 28).
El a avut mare succes, prin predica sa noua credinta patrunzind
chiar prin tre slujitorii palatului imp:,rial, cu_m s~rie_ e~- insu~i, in
Epistola catre Filipeni : « Va i1nbrapi~eaza pe v ol toti sf intn (cre~tinii),
mai ales cei din casa cezarului» (Filip. 4, 22). In anul 63, Sfintul Pavel
a fost eliberat din prima sa captivitate la Roma.
Faptele Apostolilor se termina cu anul 63 . Din Epistolele scrise
de Sfintul Pavel de la Roma ~i din alte ~tiri, rezulta ca, dupa eliberarea
sa in anul 63, el a intreprins noi calatorii misionare in Rasarit, in
insula Creta, unde a pus episcop pe Tit, la Efes, unde a a~ezat episcop
µe Timotei, in Grecia, la Nicopolis, in Epir, consolidind comunitatil e
infiintate. E posibil ca el sa fi ajuns ~i in Apus pina in Spania, cum
:::lorea (Rom. 15, 24 ~i 28), pina la marginile .1l pusului - e1rt -co -csp11a
:'Yj~ ouasw~, cum afirma Sfintul Clement Romanul in prima sa Epistola
:::atre Corinteni, scrisa catre anul 96.
Imprejurarile sfir~itului sau sint necunoscute. Se crede ca Apos-
~olul neamurilor s-a dus di n nnu la Roma, unde a suferit a doua inchi-
;oare, din care n-a mai sea.pat ~i a murit ca martir sub imparatul
'xero, in anul 67. Dupa traditia cre~tina, el a murit in aceea~i zi cu
3fintul Apostol Petru, 29 iunie, care a ramas pina azi ziua sarbatoririi
or. Alti istori ci cred ca fntre moartea martirica a celor doi Apostoli
~ o diferenta de un an, Sfintul Petru murind in anul 66.
Sfintul Apostol Pavel a fost ingropat pe .calea Ostia, la Roma,
mde secole de-a rindul pelerinii crestini vin sa se inchine la mor-
0

nintul sau (Fer. Ieronim, De vir. Ill., 5). Mai tirziu, pe locul mormin-
ului sau s-a ridicat basilica Santo Paulo fuori-le-m ura = Sfintul
~avel dinafara de ziduri.
Meritele Sfintului Apostol Pavel sint considerab ile pentru raspin-
.irea cre~tinismului. Prin misiunea lui printre neamuri el a raspindit
re~tinismul mai ales in lumea greco-roma na si 1-a intarit la Roma,
1
:e~truJ Imperiului roman. Dupa Sfintul Evan~helis t loan, el este eel
~ . msevmnat_ scriitor ~i ginditor dintre Apostoli. Prin activitatea sa
1 1

)JS~~nara _prmtre neamuri, el a eliberat cre$tinism ul de servitutea

egu moza1ce ~i a asigurat propovadui rea lui universala.
 ITS US HR IST OS M ! NT
UIT OR UL LU MI I
45
Vi at a si cu ltu l cr es tin
in ep oc a ap ~s to lic a ~i po st-
ap os to lic a
a. Vi at a cre ~ti na sta. in str
ins a. leg atu ra cu cre din ia
-er a ce nt ru l ~i ma nif est are ~i cuLtuL, car e
_a ei cea ma i fru mo asa ~i zic
se bire de fo rm ali sm ul iuc litoare. Sp re de o-
lai c, ca re- ~i fac ea me rit e
ob se rv are a un or pr es cri din cu no a~ ter ea ~i
pti un i, ca ;;i fat a de im
tin ism ul pu ne a pr e\ pe ora lit ate a pa gin a, cre ~-
cu ra tia su fle tea sca , pe iub
ier tar e, pe sin cer ita te, pe ire , pe bu n;1tate, pe
ca rit ate :-; i m ila ;;i ev ita
('a re pu tea u du ce la µa ca rea ori car or plf1c:er i
t.
Sp iri tul de ad ev a r ata dra
go s te fr{1tea sca u ne a intre;.
«c ac i tot' i cei ce cre de _1ga co mu n ita te,
au ern u lc10Lalta si avc
(F ap te 2, 44). Cr ed inc io~ , m.t too tc de ob ste »
ii pri me i co mu nita ti cre ~ti ,

liz ez e be ne vo l ;;i pa rti al ne a u reu ~it su r ea -

co mu nit ate a bu nu ril or ma
av ea u «b un ur i $i av eri tericr le , 6 1ci ce i ce
Le vin de au $i Le im pa rte
C1vea fie ca re ne vo ie» (F ap au w tu ror, du pa cu m
te 2, 45 ; -1. 35 ). Ei au ind
ind t. mn ul Sf int ulu i Ap os
0 eplin it cu bucu rie
tol Pa ve l : «In iub ire fra
iub iti -va ; in cin ste , un ii tea sca . un ii pe alt ii
alt ora , da ti- va int iie tat e»
(R om . 12, 10) .
In cre ;;ti nis m, au ca zu t
de od ata ba rie rel e din t.re
.caci cre ;;ti nii se so co tea cla sel e sooial e,
u in tre ei eg ali , scl av ii
oa me nii de rin d, fii nd cu cu st ap ini i, no b ilii cu
tot ii fra ti ~i fii i Ce lui Pr
ea ina lt.
Cr e;; tin ii, pr in v iat a lor
cu rat a, asp ira u la sfi nte nie
«sf int i», ca de ex em plu ;;i se n um ea u
«sf intii din l eru saU m» (R
Sf int ul Ap os tol Pa ve l, Bi om . 15 , 22 -2 6) . Du pf1
ser ica est e «trupuL Lui Hr
«m ii.d ula rel e Lui» (I Co r. isw s», 1ar cre ~ti nii ,
12 , 27) . Sf int it pr in ba ia
mi rea ha ru lui Sf int ulu i Bo tez ului, pri n pr i-
Du h, tru pu l cr e;; tin ulu i
Du mn ez eu », ca ci Du hu l de vin e ,< ter np luL Lui
Sf int loc uie~te in el (I Co
Ier it de pa ca te. De ace ea, r. 3, 16) ~i t r eb uie
Sf int ul Ap os tol Pa ve l re
ca «g rij a de tru p sa nu cor na nd a cre ~ti nil or
o fac a sp r e po fte» (R om
tra ie~ te in Hr ist os est e «o . 13 , H) . Ca ci cin e
fap tur a no w}» (Gal. 6, 15).
A~ tep tar ea ve nir ii din no
u a Do mn ulu i Iis us Hr ist
int are a mu lt ho tar ire a pri os pa ru sia
mi lor cr e;;tin i de a du ce o
sp re a fi ga sit i pre ga t iti pe via ta cu rat;1 ~i sfi nta
ntr u pr im ire a Lu i.
«A clu na ti- va de s, rec om an
da lnvata.tura ceLor do isp
ca uti nc l cel e de tre bu int ii rez ec e A po sto li,
su fle tel or vo ast re, cac i nu
cre din tei v oa str e, da ca va va fol os i tim pu l
nu ve ti fi de savir~ iti In
(ca p. 16, 21). u lti mu l mo me nt»
Ad un are a fre cv en ta la cu
lt ~i Inv ata tur a, ros tir ea
dt. irc a cf1 rti lor s[i nte . cu ru ga ciu nil or ~i
no a~t ere a cr e;;t ini lor int
co nd uc a tor ilo r Bi ser ici i (ap re ei. su pr av eg he rea
ost oli , ep isc op i, pre oti ~i
dia co ni) , sim ~u l r as-
 ISMU LU1 P I NA LA ANU L 1034
DE LA JNCE PU'f URIL E CRE $TIN
46
~de ce~ bol nav'.: Li~Js!ti ~i st1r u,_-i
punderii morale, grij a perJ}l,menta fata
de via ta lum u pag me.
asigurau vietii cre~tine sup erio rita tea fata
cru de, socotit e «po mp a dia-
Spectacolele pagine, atit de imo rale ~i
boli », sint inla tura te in cre~tinism
ca ceva ned emn de trup ul ~i sun etu l
(Fae. 1, 27).
omului, care este «chipul lui Dum nez eu»
dia tori , la lup tele cu fiar c,
Cre~tinii nu par tici pau la lup tele de gla
tru ~i la dife rite alte dis traq ii
la alergari, la spectacole obscene de tea
bail e mix te, lux ul, pod oab ele,
legate de pdginism. Astrologia, magia,
le cu sem nifi cati e piig in(t era u
pnrfumurile, coch etar ia in gen eral , acte
via ta cur ata, sim pla , mo des ta,
condamnate de cre~tini. Ei duc eau o
cumpatata in toate.
ror mu nca , pe car e Sfi ntu l
Cre~tinismul cinstea ~i rec om and a tutu
lul vie tii sale , spu nin d pre sbi te-
Apostol Pavel o recomanda cu exe mp
nile ace stea au lucrat pen tru
rilor la Milet : «Voi in~iva ~titi ca mii
min e» (Fa pte 20, 34). Iar cre~-
trebuintele mele ~i ale celor ce era u cu
cin eva nu vre a sci luc rez e, acela
tinilor din Tesalonic le spu ne : «Dacii
nici sci. nu miin ince » (II Tes . 3, 10).
ea, niv elu l vie tii fam ilia le.
In cre~tinism, s-a ridicat, de ase men
a lui Hri stos , este ega la cu bar -
F'emeia, ca madular al Bisericii ~i sor a
mai soc ote a fem eia ~i cop iii ca
batul. In familia cre~tina, bar bat ul nu
une dup a voie. Int re sot i e via ta
ni~te sclavi, de viata caro ra put ea disp
une ~te ~i ma i mu lt iub irea ~i
plina de iubire !;,i intelegere, pe car e-i
cur a ti pri n Bot ez (I Cor . 7, 14).
grija fata de copii, care sint «sfinti» ~i
cu bin ecu vin tare a de catr e
ln cre~tinism, casatoria este per mis a num ai
a pla cul oric ui. Ad ulte rul, a~a
Biserica, care nu se poa te des face dup
de obi!;,nuit in lum ea pagina este soc
'
otit in cre stin ism ca eel ma i gre u
, I )

pacat ~i condamnat.
la incepu t in pub lic, ma rea
Marturisirea pacatelor, car e se face a
de a com it e pac ate gre le.
controlul cre~tinilor intr e ei ~i-i fere a
u ind em nat i sta rui tor sa se
Pen tru neintelegerile lor, cre~ tini i era
eca ta pag ina (I Cor . 6, 1-'l).
judece intr e ei ~i sa nu mea rga la jud
des crie mo dul exe mp lar de
Aut oru l Epistolei catr e Dio gne t ne
Via ta cre1?tinilor est e o pre fata
viata a cre~tinilor din prim a gen era tie.
. «Crestinii traiesc in trup, dar
a nem urir ii cere~ti ~i a vietii de dincolo
nu dupii trup; traiesc pe pa.mint, dar viet
uies~ ca in ceruri. Ei nu sint
de$i viata lor materiala est:
o societate noua dupa trup, ci dupii spirii,
lor moraUi $i duhovniceasca
la fel ca a tuturor oamenilor, dar tinuta
a ce este suf letu l pentru.
e.~te exceptionaUi. Ei sint pentru lume cee
trup » (cap . 6).
 ITSUS HRISTOS M!NTUI'TOR UL L U MU
47

Fire~te unele umbre au ex.is tat ~i in societatea cre~tina primara.

J\,Iustra ri le pe care le adreseaza credincio~ ilor Sfintii Apostoli, indeoseb i
Sfintul Apostol P avel, arata ca unii cre~tini aveau slabiciuni ~i cadeau
in pacatc. Biserica excludea din sinul ei pe cei vinovati de pJ.catele
grele. De L,1 inceput, s-a impus o disciplin[t bisericeas ca care a servit
la menti ner ea nivelului moral al cred incio~ilor. Prin marturisir ea pa-
c;itc lor, pocJ in tii ~i indreptar e, pckc1to~ii se r eabilitau ~i puteau sa r a-
n 1ina in sin ul Bisericii. Spre deosebire de sinagoga, Biserica nu aplica
1nsC:i peclepse corporate , ci spirituale , cu caracter moral.
b. Cultul cre~tin. La l erusalim. Faptele Apostolilo r ne dau o id<:e-
despre cultul primilor cre~tini. Comu nitatea cr e~tina, infiintata de Sfin-
tii Apos tol i i n ziua Cincizecim ii, continu a sa mearg J pentru rugaciune
la tc mplu, dctr ~i-a stabilit inca de la inceput un cult propriu, care con-
sta di n «inva,tat ura Apostolilor , comuniun e, fringerea pamz ri rugc1-
ciuni.'> (Fapte 2 , 42). Centrul noului cult este ccfringe rea p:inii» = Y.J..aat;.
'tou ap-.o·), cum se numea la inceput Sfinta Euharistie , ~i se savir~ea in
adunarile cre~tinilo r tinute in case particular e - n-. ' 0Izo·1 - (Fapte 2,.
46), deci nu la templu sau la sinagoga. 0 asemenea casi.i este aceea In
care se aclunau Sfintii Apostoli cu grupul de credin cio~i, in care a avut
lee faptul extraordi nar al pogoririi Slintul ui Duh. Ea poate fi casa Ma-
riei, mama lui loan Marcu, unde s-a dus Sfint ul Petru noaplea, scapind
din inchisoare , unde fusese pus din ordinul lui Irod Agripa I (41-4 4),
casa «unde erau adunati multi pentru rugaciune » (Fap. 12, 12). Dat
fiind ca numa rul cre~tinilo r crescuse de la 3.000 la 5.000 (Fap. 4, 4) ,
ei se adunau desigur in mai multe case din Ierusalim .
Intrucit frzngerea piinii se savir~ea, dupa porunca Mintuitor ului ~
in amintirea Cinei Lui, ea se mai numea ~i «Cina domneasca.» -
z up t::.Y.0 '1 osi:;nov (I Cor. 11, 20).
F'ringerea punu era insotita de o masa comuna, numita
agapa. = masa-drag ostei, care intretinea printre credincio~i sentimen -
tul dragostei cre$tine. Adunarea credincio$ ilor se facea seara, cind ei
erau liberi c..le ocupatiile lor zilnice ~i mai feriti de ochii iscoditori ai
iudeilor ~i paginilor.
In afart1 de JerusaLim cre~tinii erau dezlegati de respectare a cere-
moniilor cultului iudaic. Pe cincl la Ierusalim cre~tinii puteau merge
la templu sa se roage, In diaspora ei erau alungati din sinagogi ~i
obligati su se organizez e aparte. Cultul incepe acum a fi specific cre~ti n
~i consta din doua pfu:ti. Cre~tinii se adunau in fiecare seara la un loc.
unde se rugau, citeau in partea intiia din Vechiul Testamen t ~i mai in
urma din Noul Testamen t, dntau Psalmi, rugaciuni $i imnuri cu ca-
 E CRE$TINIS MULUI PINA LA ANUL 1051
•~----~D~E_: L,!_A~l~N~C :'.E~PU~T~U :R~l=L=---- - - - -- - - - - - --
:!_8 ------
. ~ e urma predica. Ruga dunea comun a ~i f.
rec-
ter cre~tm, dupa car v . • - V V

domneasca Tatal nost1tl, pe ca re lnvutatu ra ce lor

V

rac . .
. . .
V •

venta era Rugaciunea ' V •

- t l. 0 recomand a cre~tm1lo1 -. s-o rosteasca de trei .

.doisprezece Apos o z - - . .. i · . . or1
a se savJr~ea f ringe1ea pzznu ztw Qlce, sau suv·11.~1-
.·
e zi In partea a d ou ,
.P ·. . Domnu1m• = Sfinta Euharisti e,. .iar la sfirf t se adc'i uga O In ca St1
..•
rea Cme1
· agapa sau m asa dragoste1.
comuna- n um1'ta
Adunarea era prezidatc-1 de un A postol, daca a ces t a e ra prezen t,
snu in locul lui de un episcop.
In afara de cultul din zilele obi~nuite , s-a stabilit In d i din epoca
. a· zi anumita rezervata cultului,
.
in ziua
. intiia . a siiptiimznii
apos t o11c , 0
_ Ev ,~ p.t~ 'tli>v 01601:wv. care este zma Dornnulu 1, Domen-ica - x•Jp ta.x:~
·qp.spo: (Apoc. 1, 10). Numele ei : zi1!a domneas ca : Duminica , il
gasim, in afara de Apocalips a, in Jnvatatur a celor doispreze ce
ApostoLi (14, 1), precum ~i in ~tirea pe care o da despre cre~tini pro-
consulul Bitiniei, Pliniu eel Tinar, in Scrisoarea ccitre imparatu l Traian,
din 111-112, ceea ce dovede~te ca ea se sarbatore a inca din epoca
<1postolica . Pliniu eel Tinar scrie lui Traian ca cre~tinii nu fac nici un
r5u, ci se aduna Intr-o anumita zi inainte de rasaritul soarelui - stato
die ante Lucem, IJuminica, ~i «dnta imne lui Hristos ca unui Dum-
nezeu» : carmen Christo quasi Deo dicere.
Cultul cre~tiil. era insotit uneori, in epoca apostolica , de manifes-
tari cu caracter harismati c, despre care face mentiune Sfintul A postol
Pavel in Biserica din Corint. Apostolu l neamuril or previne pe corin-
teni impotriva abuzului sau a degenera rilor posibile (I Cor. 12, 8-31).
D~pa anul 70, dupa ce Ierusalim ul fusese cucerit cle ro rnan i ~i
templul iudaic distrus, cre~tinism ul s-a separa t definitiv de iudaism.
Botezul. In Biserica cre5lina se intra dup a ce neofi lul m artu risea
credinta in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumneze u i$i m J rturisea p[ica-
tele ~i primea Taina Sfintului Botez, care este «n~sterea di n apa Ji cl in
D:"~». (loan ~• 5), dupa cuvintele Mintuitor ului, p~ntru a intra in _in~-
pa~atia cerunlor. El nu este un simbol, sau un simplu rit, ci O Tainn,
prm care se farta pacatele ~i se dobinde$ te harul durnneze icsc. s n ntul
A~oSlol Pavel nume~te Eotezul «baia na$terii celei de a doua prin in-
nozrea Duhului» (Tit 3, 5 ).
- El se savir~ea prin afundarea de trei ori in apa vie sau curga toare,
m numele Sfintei Tre·m· D - putea
• • • V
1
1. aca nu era apa pentru cufundar e, se
1_acle prm vars~re de apa pe capul celui ce se boteza. fnainte de I3otez,
·(e ce ave a sa-1 primeasca- postea o zi sau doua, precum $i a It'· care
. ,11
as1stau. Botezul putea fi savirc::1·t . d d' .
"( ~1 e iacom.
 UIT OR U L LU MI I
IfS US HR IST O S Ml NT 49

.l . . - -
vi qi re a Bo tez ul ui , ur ma pu ne re a ·,n·· un t , un i ta cu ru
. ga-
Du pa sii • a ha ru lu i Sfin tu lu ·1 D h d ca.- tre ce1. bo tez at, La
01
· n t ru pn·m ire u e • • . ·
cw ne a pe • • . _ de Ap os tol ' · op i
ta nu m ai z1u de ep isc
m ce pu t, ea er. a sav1 rs1 • iar ma1 t1r • ·
• 1
•. ·
m nu l <:i pe ce tea ha . ·1 s f· ulu1 Du h.
n er a se 1 un or mt
l un e re a m11mlor Y
fac ea pr ' ,, · · ·
Hi ro to ni a slu jit or ilo r Bi se ricii se
· m ru gc 1cm m ~ 1h pun er ea•
. .. Ap os to li pr in ca r ·
. . . r de cc1.- tre Sf rn tn , e se co mu ni ca ar ul lu1
·
mi 1m lo , ·
ze u (F ap . 8 17 · II T1· rn 1 , 6). D up a- moar tea sf mtilo r Ap os tol i,
Du m ne . . , _ , • ac es tor a,
.
cu te de ep isc op ii pu ~i de ei ~i de urma~i i
h ~oto ~u le a u fa st fa
1
pi nii azi.
su cc esiu ne a ap os tol ica
as i gu rm du -se as tfe l po s tea ,
Sfi n~ ilo r A po s tol i er a leg at de cu lt. Se
_ . Po stu l i~ ~imp ul zil ele de m ier c1.Lri ~i v ineri,
nu mi te
se co lu lu i I, in
m a m te de sf1 q1 tu l de zil ele de po st a le iu dc ilo
r, ca re er a u
sp re de os eb ire
«d ies sta tio n um »,
lu ni ~i joi .
sii pt am in ii, cr e~ tin ii
au av ut de
de ziu a i n tfi a
Sa rb at or i. In af ar a
in ca re sa r ba tor ea u ln
vie rea
i sa r ba to ri : Pa $ti le,
la In ce pu t do ua m ar sa rb at or ea u Pogo rirea SJ1n tu
lu i Du h.
cim ea , in ca re
Do m nu lu i, ~i Ci nc ize se se rb a in Or ien t, la 6
ian ua rie,
co lu l al III -le a,
Pr ob ab il di n se mn ul ui ~i a
~i Th eo fcm ia, in am in tir ea na~te rii Do
Ep ifa ni a, nu m ita a pr im it Bo tez u l in
ap ele Iorcla -
du mn ez eie ~t i, cin d
de sc op er iri i Sa le
.
nu lu i (M at. 3, 16 -1 7) er ii
s- a cle sp ar tit in Or ien t sc1 r ba to ar ea Na~t
Pe nt ru pr im a da ta , du -se la 25 de ce m brie , ma i
in tii
Bo tez ul ui, se rb in
Do m nu lu i de ce a a 37 7, ap o i in Bi se rica din Co ns
ta nt i-
a, in an ul
in Bi se ric a di n An tio hi r am as nu m ai Bo tezul Do mn ul ui
~i ar a-
nu ar ie, a
no po l, in 379. La 6 ia :'i se pa str ea za pi na azi, am
in
i. Ac ea sta r ind ui al.
ta re a du m nezeiri i Lu ui.
se ric a Ra sa rit ul ui ci t 1?i in Bi se ric a Ap us ul
Bi
primele veacuri :
Organizarea Bisericii in no ad el e
ierarhia, disciplina ~i si -
Fa pt e le A po sto lil o r ~i Ep isl ol e le Sf in
ii.
a. Or ga ni za re a Bi se ric se rica.
ve l ne ar at a cu m se fo rm a ~i or ga ni za o Bi
tu lu i Ap os to l Pa ii Ap os to li s- a nu m it de
in iii nt ata de S fi nt
Co m w1 ita te a cr e~ tin a 2, 4 7 ; 5, 11 ; 8, 3). Sf in tu
l
- 'E- xx h1aio: (F ap te
la m ce pu t «B ise ric a» i Du m ne ze u»
m ai nu m e~ te fig ur at «I sra elu l lu
Ap os to l Pa ve l O
(G al. 6, 16). ela de as o-
ul ob i~ nu it de sim pl a ad un ar e, ci pe ac
Ea nu ar e se ns
Pr in inf iit i~ area ei ex
ter io ar a,
so cie tat e cre ~t ina .
cia ti~ de fra tie , de cu al te co m un ita ti . re llg ioa se •
da r
I
· a- ar e un e e as em -
an r
an ·
. en·cc1 cr e~ tm
B 1s
le
4 - fs tor ia llis eri cii Un ive rsa
 L A ANU L 1054
ILE CRE ~ TIN ISM ULU I P I NA

50
DE LA INC EPU T
UR
--
organisn t ct[
. . ·t 1 ~1. esenta ei este o societate noua, est e un
prm spm u .' . V
•

. . ..
mintuirii, cu nor me ~1 v1ata pro pri :· B1sen c11, cu dub lul ei
1 de «Ecclesia» a ramas num ele. ~,... •
T ermenu 1 pma azi ·
·tat e locala .,c:i de totalul com um ta \'1 or,
sens de com u nl tio hie i (i· 107) fol o-
. tori a cre stin
. ismului, Sfintul Ign. atiu . al An
V •

;,:a,o ) t Y. ·~,
In 1s ala » _
rim a dat·a expresia de «Bz~ serica unw ers • • • ,

se~ te pen t ru P V

se ~fla . ~co la. und e vest e Hnstos

(Ep .
'Ex xA1/aia, despre care spune ca
Sm irne ni, 8, 1). Ter me nul de Bzs erzca um ver sal a est e folosit mai
catre
trei ori in text u1 Ma rtir iu~ ui Sfi ~tu lui ~ol-icarp, car e est e num it
apoi de
pul Bis eric ii uni ver sale dm Sm irn a» (m for mu la de adr esare,
«episco
cap. 8, 1 ~i 19, 2).
ort ant e Bis eri ci era u la Ier u-
In perioada apostolica, cele mai imp
An tioh ia, Dam asc , Efe s, Cor in~ ~i Ro ma . Alt e Bis eri ci ma i mici au
salim,
ta in pro vin ciil e Asi ei Mi d, Ma cedonia ~i Gre cia , dat ori ta mai
luat fiin
~i Pav el.
ales predicii Sfi ntilor Apostoli Pet ru
Ieru sali m, Bis eric a era gru pat a in jur ui Ap ost oli lor ~i condus a
La or
a. !Ea tra ia in inv ata tur a Apostolil
de ei avind forma ei de viata nou
I
•
42) .
ea piin ii ~i in rug aci une (Fa pte 2,
I

in comuniune frateasca, in frin ger -

cat de la Ier usa lim in mis iun e, con
Dupa anul 50, cind Apostolii au ple car e
era «Iacob, fra tel e Do mn ulu i»,
ducator al Bisericii din Ier usa lim
a murit ca ma rtir in anu l 66.
org ani zat e ase ma nat or. Condu-
Celelalte comunitati cre~tine era u
lor o ave au Ap ost olii fon dat ori. Ei nu se sta bil eau def ini tiv int r-o
cerea le
sau le sup rav egh eau pri n org ane
comunitate , ci le vizitau , le scr iau
oti ~i dia con i.
puse de ei, episcopi, pre sbi teri sau pre
nou a cre din ta col abo rat ori i lor ,
Pe linga Sfi ntii Apostoli, pre dic au ~i
pii, pre otii ~i dia con ii, ~i alti mis i0n ari, num iti 9i ei apo sto li
episco as-
cur i de credincio~i, 1na int e de a
evangheli~ti. Uneori se for ma u cer ulu i
n cei ce adu cea u cuv 1nt ul Do mn
culta predica vre unu i Apostol, pri
din al ta par te.
ori gin e apo sto lic a. Fa pte le Ap os·
. b. Ierarbia bisericeasca est e de for-
sbi ter i sau pre oti 9i dia con i. Ei
iohlor vorbes c despre episieopi, pre
a sau cle rul sup eri or.
mau in Biserica iera rhi a sup eri oar
~i presbiteri, ter me n pri n car e se
• _Episcopii era u num iti la inc epu t
l.
mte1egea atit episcopul, cit ~i pre otu
pul era pre sbi teru l eel ma i de sea ma din fru nte a com uni -
Episco ntu l
i ma re dec it cea pre ote asc a. Sfi
¥ ..

tatu . Episcopatul era o functie ma :J.'imotei la [Efe s,

T't ,, C t .
Apostol Paveld a~aza ca episcopi pe 1 1n re a ~1 pe .
.
cu mis' , pre oti pri n cet a{i (Ti t 1, 5 ; I Tun
3 l-l10un~a e a a~eza, la rin dul lor
• ~l 5, 7-9 ).
 IIS U S HRIS T OS M l NTUITO HU L L UMII
51

Episcopul unei Biser ici era condu catoru l ~i organ ul unita

tii ei,
el paslra lega turile frate~t i cu celela lte Biserici. Fiecare episco
p avea
comp elenta ;; i jurisd ictie numa i 1n Biser ica lui, dar rangu l ~i
vredn icia
lui de episcop erau recun oscut e pretu tinden i. ln acest
sens, de~i
episco pii erau numero~i, episcopatul em unic ln Biser ica (Sf.
Cipri an,
De imita te EccLe siae , 5).
Presb iterii sau preo\ ii erau hiro ton iti de Apos lol i sau de episc
opi,
iar ca rang erau inferi ori episco pilor . De regul [1, ei erau
mai multi
intr-o comu nitate ;ii. forma u sfatul episco pului (presb yteriu m).
Ei slu-
1eau fie cu episco pul loculu i, fie separ at la servic iile 1ncre
dinta te lor
de episco p. Ei putea u sa predice ~i sa cateh izeze . Impo rtanta
preo\ ilor
a crescu t odata cu 1nmu ltirea comu nitati lor la or a~e ;ii la sate.
La Roma ,
se g[1sea u pe la 250 un numa r de 46 de preot i (Eusebiu, 1st.
bis., VI,
43, 11) ; i.n alte comu nit ati, erau mai pu\ini..
ln caz de vacan ta episco pala sau 1n absen ta episco pului, coleg
iul
preot ilor - presbiteriu m conducea ~i admin istra comu nitate
a ~i pastr a
legat urile cu celela lte Biser ici. Coleg iul preo\ esc din Alexa
ndria , atit
tirnp cit provi ncia nu avea episc op , hirot onea el pe noul ales.
Ca ;ii episco pilor, preot ilor li se cerea u calita ti mora le, nume
bun,
stima ~i incre derea cr edinc io;iilor. Sfintu l Apost ol P avel
scria lui
ifimo tei ca «preo tii care i~i tin bine drega toria sa se invred
ni.ceasca
de indoi ta cinste , mai ales cei ce se osten esc cu cuvln tul
~i invat a-
tura» (I Tim. 5, 17). Ca virsta , sinod ul din Neoce zaree a,
\inut intre
314-3 25, prin canon ul 11, a stabil it pentr u preot i virsta de
30 de ani.
Diaco nii. Cuvin tul d iaco n - otcixo-10; insea mna slujit or ~i el a fost
intre slujit orii Apost olilor , ai episco pilor ~i ai preo\ ilor . El
era hiro-
tonit de Apost oli, sau, In absen ta acesto ra, de episcopi, prin
puner ea
miini lor ~i rugac iune. Fapte le Apos tolilo r amint esc ca Apost
olii au
hiroto nit pentr u Biser ica din Ierus alim ~apte diaconi, pentr u
care «ru-
gindu -se, ~i-au pus miini le peste eb> (Fapt e 6, 1-6). Dupa
exem plul
lBisericii din Ierusa lim, se presu pune ca fiecar e comu nitate
a avut dia-
coni pentr u nevoi le slujir ii. Sfintu l Apost ol P avel indea mna
pe Timo tei,
pe care 1-a pus episco p la Efes, ca «diac onii sa fie cucer nici,
nu vorbi nd
in doua feluri , nu dedat i la vin mult, neago nisito ri de d~tig
, pastr ind
taina credin tei in cuget curat)) (I Tim. 3, 8).
ln afara de servir ea la mese, diaco nii ajuta u la savir~ irea
cultu -
lui - avind drept ul de a botez a - ~i la predi carea cuvin tului.
Au exista t in Biser ica veche ~i femei , numi te diaconite. care
aju-
tau \a diferi te servic ii, indeo sebi la botezu.l femei lor ~i la
mese, fara
sa prime asca insa hiroto nia. 1n Epist ola catre Roma ni, scrisa
de la
 DE LA 1NCEPUTUR ll.,E CRES
:_:_:..._:
'_TJN[SMU
_ _L_ U[_
PINA
__ LA_
A NUL
__ 1054
_ _ __
52
pe diciconi/:ci Febe
Corint in anul 58, Sfintul Apostol Pavel aminte1?te
care a ajutat pe multi ~i pe el 1 .
a Bisericii din Chenhrea, nsu~1
(Rom. 16, 1-2). .
Spre sfir~itul secolului I, cele _tre1 categorii ale ierarhiei superioare
episcop, preot ~i diacon, erau bme diferentiate ca nume, atributii
$i cinste. . . . . . .
Sfintul Ignatie (t 107), ucemc apostolic ~1 ep1sco? al B1sencii din
. . mentioneaza
An tJO111a, , cu claritate existenta celor tre1 trepte ierarhice,
in £pistol.a catre Magnezieni (c_ap. ~I). . . . .
In Epistoia catre TraLiem. Sfmtul ~ Ignatie . scne cre~tm1lor «sa nu
faca nimic fara episcop, sa se supuna preofilor ca Apostolilor lui
Hristos ... Diaconii, ca slujitori ai lui Iisus Hristos, sa placa tuturor in
tot chipul» (cap. II). De asemenea, recomanda cre~tinilor in EpistoLa
catre Smirneni, spunind : «Urmati cu totii pe episcop, dupa cum ur-
meaza Iisus Hristos pe Tata.I, iar pe preoti ca pe Apostoli ; pe diaconi,
respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu» (cap. VIII).
Sfintul Clement Romanul (91-100), in Scrisoarea I-a catre Co-
rinteni, scrisa catre 96-98, aminte~te cele trei trepte ale ierarhiei cre~-
tine, episcopi, preoti ~i diaconi, pe care-i compara cu arhiereii, preotii
l?i levitii Vechiului T-estament (cap. 40-41).
Harismaticii sau pnevmaticii. In afara. de ierarhie, au existat in
Biserica primara, pentru un timp, unii cre~tini inzestrati de Dumnezeu
cu daruri $i puteri supranaturale, numite harisme, de la numele carora
ei s-au numit harismatici. Ei nu erau ale~i de comunitate, nici a~ezati
prin hirotonie.
Locul eel mai insemnat care atesta existenta harismaticilor este
rel din EpistoLa I-a catre Corinteni (12, 28), in· care Sfintul Apostol
Pavel spune ca Dumnezeu a pus in Biserica : «intii pe Apostoli, al
doilea pe prooroci, al treilea pe invatatori ; apoi pe cei ce au darul
de a_ fac_e ~nuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, drmuirile,
fe_lur~~- h:11bilor». Harismele au fost un dar supranatural special facut
Bisencn mcepatoare, pentru cre~terea ~i cons01idarea ei. Dupa epoca
apostolica' ele s-au st'ms t reptat, iar
. cu timpul au incetat.
Horepiscopli I r d f" cut
V A •n m erea cre~tinismului la ora~e ~i la sate a a
~etce~ara 1~ Orient, incepind cu secolul al III-lea crearea unor slu-
.,1 on speciali pentru · sau
comurutat1le indepartate numi+i horepiscopi
V • ' • •

• .
epzscopi de tara u ·· ' ., doar
preoti E; t ·. nu aveau hirotonia de episc0pi, altii erau
. i pu eau savir~i cultul divin ~i face misiune dar nu hirotoneau,
SistemuJ mitropolita . ' . pro·
vincie a crescut d n. ~u tlmpul, numarul episcopilor d1ntr-~ iba
' eoarece fiecare cetate mai importanta dorea sa a
_ __ __ _ _ __ _rr_
s _u_s _ H
_R_r_
s _T _
o _s _M_T_N_T_U I:._T_O_R_U_L _ L_ t.:_~M s_3
_ H __________

episcopul e i, luind fiinta astfel mai m ulte episcopii. Cel ma~ de s~a~~
clin l re episcopi, care locuia in capitala sau metropoLa une1 provmcu,
purl a numel e cle mitropolit, ~i el avea g rij a cle unitate a bisericeasca
din provincia sa ~i asigu ra legaturile ei cu alte Biserici. Autoritatea
morala a un or mitr opoliti ii facea ascultati !'$ i influenti chiar in afara
provinciilor lor.
P in a la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din 325. sistemul mi-
lropolitan se consolidase. Sinodul a tinut seama de el ~i a recunoscut
episropulu i Romei autoritatea mitropolitana ln Italia, episcopului Ale-
xandriei in Eg ipt ~i episcopului Antiohiei "in Siria.
Ierarhia inierioara sa u deru L injerior. Marirea comunitati lor ~i
inmultirea nevoilor Bisericii au facut necesara crearea personalului
ajuta tor, num it clerul inferio r sau ierarhia inferioara , din care faceau
p arte mai multe categorii de slujitori ca : ipod-iaconii, care savir!'$eau
unele din serviciile diaconilor ; anagno$tii sau Lectorii faceau citiri din
Sfinta Scriptura la cult ; psaLfii erau cintareti ; acoLuti,i erau insotitorii
episcopilor; exorci$tii ajutau la vindecarea celor posedati de duhuri
necurate ; u$ierii sau ostiarii aveau grija de paza u~ilor loca~ului divin,
ca sa nu intre cei neinitiati in doctrina cre~tina ; gropa.rii a jutau la
ingroparea celor raposati.
c. Disciplina. Pentru a feri pe clerici ;;i credincio$i cte a se abate
de la dreapta credinta ~i a cadea in imoralitate, Biserica a trebuit sa
mentina o anumita ordine morala sau discipLina bisericeasca.
In vederea pastrarii ei, episcopii adunati in sinod au dat anumite
reguli, numite canoane.
Intre m asurile severe luate contra clericilor care alunecau de la
dreapta credinta sau cadeau in imoralitate, pedeapsa cea mai aspra
era demiterea lor din serviciul Bisericii, numita caterisire, anatemati-
zare sau excomunicare. Pentru credincio~i, pedeapsa consta din inla-
turarea lor din comuniunea Bisericii.
P entru abateri sau delicte mai mici sa vir~ite de clerici, pedeapsa
consta din suspendarea lor pentru un timp din drepturile preoµei.
Credincio~ii excomunicati puteau fi primiti din nou in comuniunea
Bisericii ~i la imparta~ire, daca se caiau pentru faptele lor, faceau
penitenta ~i se indreptau. Episcopul locului supraveghea el insu~i rin-
duiala penitentei.
In urma persecutiei imparatului Deciu (249-251) ~i a impara tului
Diocletian (284-305), multi cre~tini au cazut de la credin~. Pentru
 INISMULUI PINA LA ANUL 1051

E~~T~ = - ~ ~ ~ ~ : = - : - - : ~~ - =- -~ - -
~---~D~E~L~A_:!N~C~E~P~U::TU~R~IL~E_:C~R~
~4
. . . duit trepte de penitenta , du pJ gravitate a
1 B1senca a orm fl
reprimirea or, . i· ytorii (1tpoaxA~ts'1-cs~, entes), care n -aveau
. I Au existat p inga • . h' .
faptelor or. . . . v - asiste la Sf1nta L1turg 1e, c1 ~edeau la
- . t e m b1senca sa
dreptul sa 10 r . d lacrimi pe credincio ~i pentru iertarea lor ,.
. · .. · plorm cu
u~a b1sericn, im d' tes) care stateau 'in pridvoru l biseri cii .;:i
d. .. (, xpowu.svot, au ien ' . . . . . '(
au Ltoriz a 1 • te a Liturghie1, L1turghi a catehume n1lor, ~i
uteau asculta pnma par . . .
P . • torii (u1to1tl1t-cwv-cc~, substrab) , care putE'a u asculta
1ie - . . .
Pred1ca .; zngenunc
h •ior in genunchi dupa care 1e~eau din b1serica .
Liturghia cate umem ' . '
_ eza-toru.. (0 0,oiravir"'" consisten tes), care puteau as1sta la Litur-
impreuna-$ ~ ,,, • • . • •
. . - dar nu primeau Sfinta Euhansti e ~1 ni ci nu puteau aduce
ghia mtreaga, . . _ . . .
ofrande la biserica. Dupa persecut12 1mparatu lu1 Dec1u, au ex1stat preoti
inscircinati anume cu supravegh erea penitente i, numiti preoti peniten-
tiari (1tpso6o-:spot E'itl f.1-E-.:avola~ ).
Martirii ~i confesorii, adica marturisi torii credintei in timpul pec-
secutnlor, au mijlocit pentru reprimire a penitenti lor in Biserica.
Disciplina arcani sau disciplina secretului. In Biserica veche a
e1dstat rinduiala de a se pastra secretul pentru Tainele Bisericii , in-
deosebi pentru :r'aina Sfintei Euharisti i ~i a Botezulu i, pe care cei
neinitiati in doctrina Bisericii le interpret au sau le intelegea u gre~it.
Aceasta rinduiala a fost numita de teologul protestan t Dallaus (t 1670),
din secolul al XVII-lea, disciplina arcani sau disciplina secretulu i. 0
urma a ei se recunoa~te in Liturghia Bisericii de Rasarit, in cuvintele
: stite de preot sau diacon : «U~ile, u~ile», adica inchidet i w~ile, ina-
0

m~e de rostirea Simbolului credintei, ca sa nu intre in biserica ~i sa.

· • • •, care nu intelegea u sensu1 ~1·
as1ste la Sfinta Euhar·1sfie ce1· ne1mtiat1
scopul ei.
Sinoadele. Pentru rezo1varea chestiunl . • d
. lor mai importan te sau e
mteres general Biseri h v
ca a otarit ca episcopii provinci ei sa se adune
A

. . '
m smod, care era co . .
d . nvocat ~1 prezidat de mitropol it. De regula, si-
noa e1e se tmeau in ca . al .
La · d pit a provincie i, in care locuia mitropoh tul.
smoa e puteau asista s· .. . . . ., 'b...,
drept d t . ·1 preotu ~1 diaconii fara ca ace~tia sa ai a
e vo . Ep1scopii ad . A • ' d
Voturi, iar hotv . ·1 unati m smod hotarau cu majorita te e
arJ.r1 e lor er au 0 bli I
intea hotaririlo 1 . gatorii pentru toata provinci a. na-
r uate, s1noad 1 •
tali de la Sinodul d' e e mtrebuin tau formula Sfintilor Apos-
u-
tu-s-a Sfintului Duh in . Ierusalim ' ct·m anul 50 (Fapte 15 28) : «Par
y

insp· t ~1 noua)> pe tr fi
ira e de Duhu.1 sr t
V ,

In,
' n u ca ele aveau con~tiin ta de a
 IISUS HRIST OS MlNT UITO RUL LUMI I
55

Cele mai vech i sino ade desp re care se face men

tiune , dupa eel
a posto lic, date aza de la juma tatea seco lului al II-le
a, ca sinoa de locale,
cum sint cele de la Pale rmo in Sicil ia, cele din Frig
ia ~i din Trac ia,
dupa 150, cele din Cart agin a din 251 ~i 255, prez
idate de Sfin tul Ci-
pria n (t25 8), cele din Aati ohia , cont ra ereti culu i antit
rinit ar Pave l de
Sam osat a, intre 264---268 , cele de la Elvi ra (300),
in Span ia, eel de la
Arel ate (314), in Gali a, eel de la Anc ira (314) ~i Neoc
ezare ea (315 -32 4),
in Pont .
In unel e prov incii , Afri ca, Capa doci a ~.a., se intru
nea sino dul
regu lat o data sau de doua ori pe an, de obice i toam
na ~i prim avar a.
Prim ul sino d, la care au parti cipa t apro ape toti
episc opii lumi i
cre~ tine din Imp eriu l rom an ~i din afara hota relor
lui, a fost Sino dul I
ecum enic , de la Nice ea, din 325 . Bl, fiind un sino d gene
ral al Bise ricii,
s-a num it «ecu meni c», adic a al intre gii lumi cre~ tine,
de la term enul
grec oixoop,iv71 ==lu mea. De la acea sta data inain te,
sino adel e gene rale
ale Bise ricii s-au num it «ecu meni ce».
 PERSECUTIILE

.. I contra cre~tinilor.
Per~ecufn_ e lor pina la in1paratul Con1od
Cauzele ~i desfa~ura1 ea ..
le ale persec utnlor
1. Cauzele genera ·
• _ - i • nJJir.at de la in ceput unele piedici
~•
· cre'-trna a m~ 11 •
-d u1rea i din partea pagini lor .
Propov a 'I • • • ,

.- 1. . rt1 din partea iudeilo r' cit ~

greutat , a . . indurat e de cre~tin i din partea au-
t"Je propnu- z1se. ce 1e
p ersecuyu . lt'nu·i pagine au fost mult mai grele, de
1
•ct·J . ane ale mu v '
ton ayI or 1~m.
~1
B' ·ca in grea cumpa na. Ele au incepu t 111
l ga durata ~1 au pus isen _ 68) ~i au durat p111d la anul 313, dnd
un , . . . N. ( 54
. . .
anul 64, sub unpa1 atu1 er0 3
_
I) a pubhc at ed1ctu l de tole-
• Mare (306-3 . . •
impara tul Const:rn tm ce1 .. .
fost conhn lll, da1 au
• . -
. d 1 l\1i' lan Persecu tnle n-au
rant,J- reLig10asa, e a · • _
durat mai mult de jumata te din timpul aratat.
Cauzele per secutiilor au fost de mai multe feluri.
a. Cauze religioase. Intre cre~tin ism ~i religia greco- roman a era
0 mare deosebire.
Cre~tinismul era o religie noua, monot eista, spiri-
tuala; moralJ , in timp ce paginis mul era o religie veche, politei sta, ido-
lat.r:1 ~i dccazutJ. Pagini.i nu aveau o 1nteleg ere pentru o religie spiri-
tu al:1, fara :emple, fa ra zei ~i jertfe, fara reprez entaril e zeilor prin sta-
tui, in care oameni i de rind credeau ca locuie~ te putere a lor - nu-
men. Credint a cre~tinii era socotita de pagini o aposta sie de la religia
~i traditia strc1 mo~ilor - mos majorum, dispret ul zeilor, ateism ~i nele-
giuire. Orice calamitate abatu ta asupra Imperi ului roman , navali rea
altor popoarc, cutrem ure, furtuna , vreme rea, inunda tii, seceta , foame -
te, epidemi i, wate erau atribuit e cre~tin ilor, fiindca au parasi t cultul
zeilor ia1· zeu" m1·mo~1 · ac:este nenoro ciri asupra oamen ilor.
· · tri· m1t
- ,

. _b. Cauze politice . Strinsa Jegatur a dintre religie , stat ~i via~a pu-
bl1ca scotea si m · I - •
, . · ·. ai mu t rn ev1denW contras tul dintre cre~tin ism ~i pa-
grn1sm. Politeismul era i d., .- ~ • • v • •

n a tvar c1mestecat m toate manlf estanl e v1e-

A

t" . .
.11 pu 61 ice sr de stat Idee :- · . •
v

proteJ·at d · . . _· a pagini 1or, ca Imperi ul roman este ajutat ~1

e ze1 s1 ca lor li se dat t V

pe de alta p t · .. ore~ e cre~ter ea ~i putere a lui f?i ca,

ar e, nenoroc1nle
crestinilor care . . care se abat asupra lui vin din cauza
· ' • prm atitudin ea lo ..
t.ribuit ca paginii sa vad :- . . ~, Jignesc f?i supara pe zei, au con-
Cultul - ~ a m cre~tm1 du~ma nii statulu i.
·r imparatului ~i al zeitei Roma car t· . de fapt o ma-
n1.estare de Jealitate p l't• • · , e cons 1tma
0 l 1ca fata de putere a Romei ~i a impar atului ,
·
 P EHS EC UT lCLE
57

u~ la cn_rc cre~ tinii se sus trJ geau, cdci e i ador au pe Dumn ez(•ul eel ade-
vc1 rat, Crcato ru l cerului ~i al pJmint ului a constit uit una din
cauzele
princip ale ale persccu tiilor. Refuzu l cre~;in ilor de a adora pe impftra t
ca zc u em sucotit ca act de impieta te (sacril eg·i wn - io:Uiw7.) ~i ofen-
::,J adu sa niajest a tii imperi ale - cri 111en lesae rnajestcct'is . R efuzin d sa
ac-ccptc cul tu l ze ilor , i n gene ral, cr e~tinis mul e ra invinu it ~i pentru
c 1·im£1 de o[ens,1 a religiei ~i a cl ivi;1 itc1 tii - crim en lescie religio nis et
div inilotis (Tertul ian , .A pologet icw n , XX VII, 1).
c . Cauze moral- sociale . Prejud ecti ~ile !'.i i ura pd9inll.or se manife s-
tau $i in a pr ecierile lor asuprn viet ii mor ale a cr e;;t in ilor . Nei ntelegi nd
Tai na Sfint e i lmpa rt(t~an ii, in care pi inea $i vinul sint pre [£1cute, prin
Sfintul D uh , in Trupul $i Singele lui Iisus Hr is to.~ cre~ tinii erau acuza\ i
c;.1 uc ic.l copi ii la cultul lor $i se hranes c cu singde ~i earn ea acestor a
(O•J fo~ :. t'l. 0::. i: ;-: ·,'l. ospete thyesti ce). Neintel egincl rost ul ~i sensul a~apei
cre~t inE\ cr c~t inii era u socoti~i imoral i, fiind acuz,1ti d 1 la ospetel e
comu nc sc deda u la desfiru ~i comit chia r in ces turi , ca Oedip, r egele-
lTebei.
Cei de s us, aristoc raW, vedeau in cre~tin i elcmen te v ulgare ~i-i
dispret uiau, pentru c[l ei se recruta u mai m u lt d in <:lasele modes te.
Cre~tin ismul era socotit o reli gi.e de sclav i, de i~nora n\i, de oamen i in-
feriori. Prin abtiner ea lor de la anu rn it e rnesc rii ~i Iunq iuni. legate de
cultul zeilor, prin refuzul unora de a ser vi in a r mat{i, cre~tin ii erau so-
cotiti de pc'.igini inutili societa tii, n eLo los itori in aface ri - infrucl uosi
negotii s (Tertul ian, Apologeticum, XLII. 1 ).

2. Persecutiile contra cre~lin ilor

P ersecu tiile indura te de cre~tin i d in partca pugi nilor au [ost multe·
~i gr ele. Nnmar ul lor este socotit de obice i d u pZi impa ratii r om a ni per-
secutor i. Lactan tiu socote~ te ~ase, Suplic iu Sever, noua , Feri citul Au-
gust in ~i Paul Orosiu , zece, clar ele au fost m a i m ulte.
De la Trai a n (98-11 7) pina la Dec iu (249- 25 1), cre~tin ii au fost
urmari ti ~i persec utati pe baza unei d ispozit ii ofic:iale , p rovi zorii ~i m a r-
ginite, numit,I rescript, care se a plica intr-o cetal e sau regiun e.
De la Deciu pina la sfir ~itul domnie i lui D iocletia n (285-3 05).
cre~t inii au fos t persecu tati pe baza unei dispoz itii genera le d a ta de-
impara t, numita edict, valabil a 1n tot Imperi ul, c-eea ce a dus la per-
secuti a genf' ra la a cre~tin ilor. ln gen er e . la cre~tin i nu se cautau ~i nu
se condam nau anumi te crime prevaz ute ~i pedeps ite de legile in v i-
goare , ci cloar calitate a ~i numele lor d e cre$t"ini - 2.ii -:rJ iho11'l. , pe ntru
numc, spune Sf. Tustin Martir ul, Apologia I-a, 4. Inter esa, d eci , n u
 !ULU I p JN;\ LA ANUL \ Oj i
DE LA lNCEPU TURILE CRE~TI NISIV
.53
• • le 1•11 susi • nome n ipsum , nome n cristi anum ,
,c rima sau vma c1 numeexaminatio ~ ·
· nomm · non
.' is, crmun is damn alur» _= «mar turi-
,~conf essw _ .
· l · an11•11 area vinei se conda mna» (Tertu lian, / lpolo -
sirea nume m, nu ex
geticu m II, 3, 11 ; Scorpiace, IX-X ).
1. Primu l impar at persecutor e socoti t Nero (54-6 8). Precle
cesor ul
49, a lun-
.sau, Claudiu (41-5 4), a luat O masura contra iudeil or, in anul
ana lui
oindu -i din Roma, pentr u ca se certau intre ei pentr u perso
ct -$i pe
J·fristo s (Suetoniu, Vita Claudii, 25, 4). Masu ra a atins indire
-cre~tini. a in-
Prima persec utie singeroasa a fost in anul 6-!, sub Ne ro care
64, ca
vinui t pe nedre pt pe cre~tini de incen diul Romei, din 19 iulie
inspa imin-
.sa scape de furia multimii. Perse cutia a fost de o cruzim e
cre~ti ni
tatoar e. Istoric ul Tacit spune ca a suferi t o multi me imensa de
- ingens multit udo ( Annales, XV, 44).
Apos -
Dupa tradit ia cre~tina, au murit la Roma, ca marti ri, Sfint ii
toli Petru ~i Pavel, dupa toata proba bilitat ea, in anul 67.
in-
Unii scriito ri cre;;tini cred ca Nero a dat un decre t prin care
v os» -
terzic ea cre-$tinismul, concre tizat in formu la : «non licet esse
(Tert u-
«nu e permis sci existati voi», numi t «Insti tutum Nero nianu m »
lian, Apologeticum, II, 4).
. Una
2. Sub impar atul Domit ia n (81-9 6), perse cutia incep e iarasi
s ju-
di~ cauzel~ ~e~secut_iei a fast refuzu l cre-$tinilor de a plati «fis~u
temp lului
da1cus», ad1ca 1mpoz1tul perce put de la iudei, dup.1 darim area
.
din Ierusalim, in anul 70, cre~tinii decla rind ca ei nu sint evrei
in tre
~u pierit in ace~sta _persecutie, in anul 95, perso ane no bile,
si sotia
ele ~1 _unele r~de ale impar atului , ca varul sau, FLavi us Clem ens
io . ,
<1ce5tma, Flavza Domitilla, precu m ~i fostul consu l Aciliu s Glabr
t in
Dupa t~aditie, a suferi t ~i Sfintu l Evang helist loan, fiind exila
s ' u n de a sens .
. Apocab.psa. $tirea ca a fost adus
R 96, In. msula Patmo
.anul .
1a oma ~1 arunc at mtr-v b '
n vas cu u 1ei. f'ier mte, din care a scapa t ne-
vatam at . .. _
' nu e veros1mIJa.
3. Impar atul Traian (98 117 •
script care se pastreaza 1 ~ ) ~a contr a cre~ti nilor eel dint1
i re-
1
Tinar trimit e impa t ·1 ~ : mpul sau, 112 guver nator ul Bitin iei, Plini u ceL
.
' ra um, mtre 111 - , 0 scnso are prin care- i cere
sfatul cum sa procede . t·
ze 1a ·a de crest' .. ct·m provi ncia sa, care erau
, mu
numero~i.

In scrisoarea sa de raspu _cu carac ter de rescr ipt, Traia n stabil e~-
te : cre-$tinii sa nu f . ~s,
.ti. ca crestini sa fie d . .dm oficiu ., d aca- smt
ie cautat1 ~ . . d
denun tat1 ~1 ave-
dl
. ' pe eps1ti· '. sa 1ase l 1' b en. pe cei ce apost asiaz a de
 PERSECUTULE 59

la Hristos ; sa. respinga denunturi le anonime, ca ceva nedemn pentru

secolul lui (nee nostri saecuti est).
Rescriptu l lui Traian are o importanta considera bila, caci el va
servi ca norma in urrnarirea ~i pedepsire a cre~tinilo r pina la Deciu
(24 9-25 1).
In tirnpul lui Traian au suferi t ca mar tiri : episcopul Ignatiu aL
Antiohiei , care a fo st adus legat :in lanturi la Roma ~i aruncat la fiare
pe la 107-108, in tirnpul jocurilor organizat e in circul Colossaeu m de
['raian, in urma victoriei sale asupra dacilor, din anul 105-1 06 ; epis-
copul Simeon aL IerusaUmuLui (t 107), in v irsta de 120 de ani.
4. In timpul imparatu lui A ntonin Piosul (Antoninu s Pius, 138-
161), a izb ucnit o persecutie la Smirna, in provincia Asia Proconsu lara ,
in care au murit 11 cre~tini. Cel ma:. cunoscut dintre ei este batrinul
episcop al Smirnei, SfintuL Policarp ('23 febr. 155), care a fost ars pe
n1g ~i strapuns cu un pumnal in circul din Smirna, in anul 155.
5. Marcu AureLiu (161-180 ), de$i era un impar at cult, fil oso t:
stoic, cu predilecti e pentru justitie ~i invatam1n t , ura cre$tinism ul din
ratiuni de stat. Sub el a suferit pentru Hristos, la Roma, tinara fecioar[t
de neam nobil CeciLia.
Tot la Roma, a suferit martiriul in anul 165 apologetu l $i filosoful
cre$tin Sfintul Justin Martirul, denuntat de rivalul siiu pftg'in, Cres-
cens, ~i condamn at la moarte prin decapitar e, impreuna cu alti $ase
- cre$tini.
Foarte grea a fost persecuti a in Galia, in ora$ele Lugdunu rn (Lyon )
$i Vienna, pa valea Ronului, unde au suferit martiriul pentr u Hristos,
in ai,.ul 177, 48 de martiri. Dintre ace~tia, amintim pe episcopul Patin
al Lyonului, de 90 de ani ; doi frati, Ponticus ~i sora sa Blandian a, co-
pilandri, diaconul Sanctus, medicul Alexandr u, Vett-ius Epagathu s,
galo-rom an de origine nobila, Maturos, Attalus, Vivliada, care au uimit
pe pagini prin rabdarea $i curajul lor. l'rupurile lor au fost arse, iar
cenu$a a fost aruncata in apele Ronului (Eusebiu 1st. bis., V, 1-2 ;
Pr. Prof. I. Ramurean u, Actele martirice , Bucure$ti , 1982, p. 53-72) .
6. Sub irnparatu l Comod (180- 192), fiul lui Marcu Aureliu, au
suferit moarte martirica la Cartagina , in Africa, in 17 iulie 180, «grtlpu!
martirilo r scilitani», 12 la numar, numiti a$a dupa cetatea Scilli sau
Scillium, din Numidia proconsu lara, de unde erau originari. Actul lor
martiric este primul documen t cre$tin in limba latina (Pr. Prof. I. R a-
mureanu, op. cit., p . 80-85). Alti martiri au cazut in Asia Proconsu -
lara, Frigia $i Siria.
 V I pJNA LA J\NUL 105,1
DE LA lNCEPUTURILE CRE$TIN ISM UL
6(1

• A t . t'r ti·n1pul lui Comod este un rom an cult,

A

eel ma1 1nsemna mar 1 111 judecat ~i

· · b"l ~ ator i·oman A poUonius, care ,a fast.. . .
de ong1ne no 1 a, senc , ,
condamnat la moarte de prefec tul pret.oriului, Perennis, fnnd decap1tat
la 21 aprilie 184 (Pr. Prof. I. Ramureanu, op. cit., P· 88-89).
Dupa Comod, Biserica a avut citiva ani de pace.

3. Persecu1iile de la imparatul Septimiu Sev~r

pina la Diocletian
7. La inceputul domniei lui Septimiu Sever (193-211), persecutia a
izbucnit cu violenta in Africa. Pe la 201-202, el a interzis propaganda
cre~tina. 1n urma acestei rnasuri, au suferit multi cre~tini. La Alexan-
dria, au suferit martiriul in 202, Leonida, tatal lui Origen, ~i alti cre~-
tin i ; tinara Potamia.n.a, o alta tinara Herais ~i soldatul Basilide .
In Afrjca, au suferit martiriul la Cartagina, la 7 martie 203, un
grup de ~ase cre~tini, in frunte cu o nobila romana, de 22 de ani, Per-
petua, ~i cu Felicitas, din serviciul ei. Actul lor martiric este unul din
cele mai interesante ~i frumoase din Hteratura cre~tina (Pr. Prof. I. Ra-
mureanu, op. cit., p. 104-125).
In Galia a suferit martiriul in 202, Sfintul Irineu, episcopul Lug-
dun ului (Lyon).
8. J\1aximin Tracul (235-238) a poruncit inca de la inceputul dom-
niei uciderea «conduciitorilor Bisericii, vinovati de invatatura cea dupa
E~'cmghelie» . Masura s-a extins ~i la preoti ~i diaconi. (Eusebiu, I;t.
bis., VI, 28). Au suferit cei doi episcopi rivali de la Roma Pontian (230
-235)
P. . :ci Ipolit
. . (.1. .., ,· la Alexand na
I 23r:;) · au su f ent
A · mch1soare preotul
: '

, rntoctist ~1 diaconul Ambrozie, prieteni ai lui Origen.

~ 9- Deciu (numit ~i Thaianus Decius; 249-251) este eel dintii im-
parat . roman _ care publica un edic · t general contra cre$tinismului, avind
f .. d m tot
apl1care . Imperiul ' cu 1·nten t',Ia de a desfunta .. cre$tinismul. Toti cre~-
tn ll, e once stare si
. · , virsta ' "f c iar cei anmt1 ca- srnt cre~tm1 erau
ci h · · br • . • ••

bl t· .-
A

prezmte maintea un ei. com1s11 '

. .. de stat $i sa fac-"1 acte
,,• sa se ~ , .
oad iga,1 de
e£1une 1a pagm1sm. c

Pe linga martiri, edictul a provocat numeroase apostasii. Un epis-

c?~• Evdemon al Smirnei, a apostasiat cu un numar insemnat de ere~-
tim.
Martirii ~i marturisit.orii a f st . .
episcopul Fabian al Romei ( ~
236 25
° numer0$1. Mai insemnati sint :
-251), Vavila ai Antiohie• ( O), Alexandru aL lerusalimului (213
-m G alia, preotul Pioniu m1 f244. -250) ' Saturnin · a1 (folosei (Toulouse),
altii. (Pentru Pioniu ve•z· par irpizat la 12 martie 250, la Smirna <:.i multi
' 1 ~
r. rof · I · R amureanu, ' "
op. cit., p. 133-154).
 PERSECU THLE 61

La 13 octo mbrie 250, au suferit martiriul la Smirna : Carp, Papii,

A9atonica $i Agatodor (Pr. Prof. I. Ramureanu, op. cit., p. 162-1 69).
Origen, r enumitul conducator al ~colii din Alexandria, a suferit chi-
nuri gr ele, din cauza carora a murit la Tyr, in 254.
Alti cre~tini ~i episcopi au reu~it sa se ref ugieze, ajutati de cre~tini.
ca : Ciprian al Cartaginei, Dionisie al Alexandriei, Grigorie T aumatur-
gul al N eocczareei.
Dupa incetarea persecutiei, o grea problema pentru Biserica au fost
apostatii (lapsi, 1'z;:-:o>z 6,2 ; = cei cazuti de la credinta). 'finind seama de
gravitatea actului de apostasie, au fost patru categorii de cazuti : sacri-
ficati, ad ica cei ce au adus sacrificii zeilor ; thurificati, cei ce au adus
sacrificiu numai arderea de tamiie ; Li/Jellatici, cei ce au obtinut pe
bani un certificat (libellus) din partea autorit~t tilor ca au sacrificat, fara
sa fi adus jertfe ; acta facientes, cei ce au declarat la interogatori u ca
nu sint cre~tini. Reprimirea lor in Biserica se facea, duplt un anumit
stadiu de penitenta, prin recomandar ea episcopilor ~i a confesoriLor ,
aclica a celor ce au marturisit credinta in timpul persecu\iei.
10. Imparatul Valerian (253-260), prin edictul din august 257,
<leschide un razboi neindurat contra Bisericii. Cre~tinii erau din nou
obligati la sacrificii, mai ales dericii. adunarile interzise sub pedeapsa
cu moartea, iar averile confiscate.
Un al doilea edict, publicat in 258, agraveaz£1 masurile celui dintii.
Au murit ca martiri : papa Sixt II al Romei ~i diaconul Laurentiu,
episcopul Ciprian al Cartaginei (t 14 septembrie 258), episcopul Fruc-
tuosus, cu doi diaconi, la Tarragona. in Spania.
La Utica, in Africa, au fost aruncati intr-o groapa cu var nestins
153 de cre1?tini, cunoscuti ca martiri sub denumirea de «massa candi-
da» (Pentru Sf. Ciprian, vezi Pr. Prof. I. Ramureanu, op. cit .. p . 172-
180).
Imparatul Aurelian (270-275) a inceput spre sfir~itul domniei o
persecutie contra cre~tinilor, dar aceasta s-a terminat o data cu asasi-
narea imparatului , la Caenophrur ium ( = Castrul nou). in apropierea
Bizantului, de un grup de ofiteri, unelte oarbe ale unui secretar veros.
11. Sub imparatii Diocletian (284-305), Galeriu (293-305), Ma-
ximian Hercule (286-305) ~i Constanpiu Chlor (293-306). Biserica a
suferit cea mai grea persecutie. Ace~ti imparati, in frunte cu Diocle\ian,
au dat contra cre~tinilor patru edicte de persecutie, trei in 303 ~i al
patrulea in ianuarie-feb ruarie 304, prin care decretau darimarea l0ca-
~urilor de cult cre~tine, interzicerea adunarilor cre~tine. arderea carµ-
 LA ANU L 1054
, RILE CRE $TTN ISM ULU I P I NA
DE LA lNC EPU 'l V
G..!
irea asp ra a cle rici lor ~i crec::ti· _
. . ·vel or cre~ tine , ped eps Y

lor sfmte ~1 a ar111 ·au de la cre din ta m Hn sto s.

• •
·
nilor care nu apos tazl «cu rat ire» a sol dat ilo r cre ~tin i din
Gal eriu a pro ced at la o
1 298 art e ma rtir ica , in ace st
~ La' Durostorum (Silis tr a) au pie rit• de mo· d Pasi-
arma ta. ~i sold atii He syc hm s, Nic an ru, Ma rcia n,
timp, vet era nul Juliu
crnte ~i Valentinian. -
ma rtir i, ma i ale s in Ra sar it, Ita
1ntre 303 ~i 305, au fost numero~i tim ,
, Scy thi a Mi nor ~.a. Ast fel, An
lia, Africa, provinciile sud -du nar ene
in 303. La Eli opo l, in Egi pt, a su-
episcopul Nicomidiei, a fost dec api tat me -
suf eri t Cosma ~i Damian, doi
ferit Sfinta Varrnra. In Cilicia, au Pis i-
car itat e cre ~tin a. La An tio hia
dici care pra cticau medicina din ~i
cia a suf eri t Sfi ntu l Gh eor ghe
diei. a suferit Margareta. In Capado n-
eri t in ma rtie ~i apr ilie 30.4 Sfi
Sfinta Dorothea. La Tesalonic au suf a
ust 304, a suf eri t in ora ~ul Cat ani
tele Agapi, Irina ~i Hiona. La 12 aug l
ilie 304, a suf eri t ma rtir iul Sfi ntu
din Sici lia diaconul Eup lus. La 6 apr ul
vita), iar la 9 apr ilie 304, dia con
lrineu, episcop de Sirmium (Mitro bri e
304, fec ioa ra Ba sila ; la 25 oct om
siiu, Sfintul Dimitrie. La 20 aug ust gi-
304, au suf eri t ma rtir iul la Sin
304, Sfinta Anastasia ; la 26 ma rtie -
~i sot ia sa, Ma xim a; la 2 noi em
dunum (Belgrad), preotul Montanus a) ;
brie 304 , a suferit episcopul Victor
in de Poe tov io (Pe ttau , in Au stri
au
din aru l Sin ero tas ; in 305 -30 6,
la 23 februarie 305, a pat imi t gra
a Sir miu m, Sfi nti i «Q uat tuo r co-
suferit martiriul la Fru ska Gora, Ung
ronati» - «Cei pat ru incoronati».
thi a Mi nor sau Da cia Pon tica
Num ero~i au fost ma rtir ii in Scy je-
lmorus pro bab il Ce tate a Zap aro
(Do brogea). AstfeJ, la Halmiris (Sa · t· ·
nilo. r ' jud · Tu!cea), au suf erit · ma rtir iul pen' tru Hri sto s pe la 290 Sfm .n
ora
are an la _8 iuli e, in Via ta car
Epictet ~i A st-i on, sarbatoriti in fiec -
men µ~n e des pre pri mu l epi sco p de Tom is (Co nst ant a), Evange
s~ face t Ch i-
9
l ~ (~ o - mcep. sec. IV). La
Axiopolis (Ce rna vod a) au suf eri · D
n!, Chmdeas $i Tas·ius (D asm · Im a-
.·
s) (t 20 nio em bri e 304). Mo a~t ele It
sn1s au fost duse la D urostoru m (Silistra) ~i, de aic i, la An con a, in a-
u- 1 , putul secolului al VI-lea.
a, a mce tA

La Nov iodunum (Is accea) au suf erit ma rtir iul sub Dio cle tian , m .re ·
303 1· 305 zc,
, sau sub L· · • -32 3, Sfi nti i Zot
~
Attalus c - . . '.cm iu (308- 323 ), int re 320 · ta
, ama sis s1 Fzltp al - fos t des cop erit e in criP
' e cc1ror moa!?te au ~sti-
de la Niculit 1 - · a anu 1u·1 1971 . se afla ast azi 1n bis eric a mm a
A

te in var , ~1
rii Coco$ (jud · Tul cea).
• d" tu-
. La Alexandria, a sufer·t , 3 na, in urm a e IC
1
ln 07, Sfm ta Eca teri
lw dat in 305 de M . .
aximm Daia (30 5-3 13) .
 PERS E CUTI1L E 6J

Nume ro~i martir i au sui erit in Orient , in timpu l impar atul ui Ll-
sa
cini u . Astfel, la 9 martie 320, au suferi t cei 40 cle mucen ici, lasati
inghet e in lacul Sevas tia din Armen ia.
La 3 ianuar ie, intre 320-3 23, au suferi t la Tomis (Cons tanta) fra-
tii Argeu ~i Narcis . Tot la Tomis , au suferi t la 13 septembrie 320- 323-
Macro biu ~i Gordia n (Pr . Pr of. I. Ramu reanu , op. cit., p. 185-2 95).

4. Urmarile persec utiilor

P ersecu tii le au av ut serioase urmar i pentru Biserica. 1n perioa da

prime Jor secole , pina la eclictu l de la :Milan din 313, dat de Consta ntin
mai
eel Mare (306-337), iar in Rasari t ~i clupa aceea, Biserica a dat eel
mar e n u mar de martir i , cinstit i pina azi ca sfinti.
Contrar a~teptarilor masur ilor luate de impar atii ro mani contra
cre~tin ilor $i a urii lumii pagine , cu cit cre~tin ii er au mai persecutati,
pe
cu a tit n umaru l lor cre$t ea. Curaju l martir ilor in fata mortii a facut
m »
multi pagini sa treaca la cre$tinism. <:Seme n est sangu is christ ianoru
ticu m ,
- «sin ge ie cre§tiniLor este o sam in ta», scria Tertu lian (A poioge
50, 13).
lntr-a devar , martir ii cre$tini au suferi t cu e:u raj n einfric at, care a·
de
uimit lumea greco- roman a, toate tortur ile ~i pedepsele inven tate
tuia
fanati smul ~i brutal itatea lumii pagine , care ura pe cre$tin i, dispre
re·
credin ta lor intr-u n Dumn ezeu spiritu al ~i invizi bil, lua in deride
credin ta ~i speran ta lor in invier ea mortil or $i viata viitoa re, ~i nu avea
nici o pretui re pentru viata lor curata ~i sfinta .
Istoris irea patim irii martir ilor are n u numa i o valoar e ist orica, ci
~i una do ctrinara. ~i morala..
Prin martu risiril e lor in fata judeca torilor pag1rn, martir ii ne ara ta
Sau
credin ta lor nezdr uncina ta in putere a lui Dumn ezeu ~i a Fiului
nsus Hristo s, Care s-a intrup at ~i s-a r astign it pentru mintu irea oame-
nilor. Harul Duhul ui Sfint vine perma nent in ajutor ul oamen ilor pen-
tru min tuirea lor.
Din punct de vedere moral, exemp lul martir ilor este de mare pr~t►
caci ei ne arata modul de a ne conduce in viata dupa porun cile Dom-
nului Iisus Hristo s pastra te in Evang helia Sa.
Din timpu l persec utiilor , a luat n~ter e cultul Sf intilor ~i al moa$-
e-
tel01·. Sfintu l este un interc esor, un mijloc itor bine placu t lui Dumn
pen-
nezeu , care, invest it cu nimbu l sfinten iei, se roaga lui Durnn ezeu
tru cre~ti ni ~i toµ oamen ii.
Prima inform atie in acest sens ne-o ofera Marti riul Sfintu lui Poli-
s.
carp (t 23 februa rie 155), in care se spune : «Ne inchin am lui Hristo
 . N I SMULU [ P I N A J./\ /\N l TL lfl5,J
DE LA l NCEPUTU R ILE CRE$ 1 l
·6-1
. . D mnezeu iar pe rnartiri ii c ins tim d up·'tc
entru ca '.El este Frnl 1m u ~ .. ' . (, 17 ) . ~1n crnstea
•
P . .. . i'mitator n Domnu 1m ... )) cap. . .
r . d 'cie ca pe u cemcn ~l. •· de cu lt numite « mor l1;na» · .
\Ie m
martiril or s-au ridicat prunele 1oca~m: · ' iar
' . .- dea }Jina azi ca nume de botez.
numele lor a m ceput sc1 se .- ~ . • .• ,.
. . d lluL moostel or ne-o dd tot l\1m ll1 Lu. L• Sfrntu-
Pr11na stire espre cu ' . . .
. . · · care se spune : «No1 am dob1nd1 t m a 1 111 urma
lm Policarp, cap. 18 , 111 . • .
decYt
E>semmt . e1e 1m,• ma1· cn· 1 sti·te decit pietrele pr et10ase $1 ma1 _ s cumpe _
. e at la un loc cuvios. Dea _ Domnu _
l sa .
ne. acl u na m si .
-cillfU1, Sl 1e-am a~ Zc _ _
· - pu t·m,a,t - cu bucurie . si veselie ca sa sa rbatonm zma mart iri-
no1,• d upa , . .
cv;u,.io~, . la tineste, dzes nolalis . • Nume-
u 1u1· 1m,· ca zi· a na ~'-terii - ,, -. · 1- - . _ .
·r •J.='JJ. . •.
le martiril or au trecut in calendar ele cre~tme $1 smt pornen1 te pina az1.
(Pr. Prof. loan Ramure anu, Actele martirice, Bucure $ti, 1982).

Raporturile invataturii cre~tine cu filosof ia pagina

Cre~tini smul a fost combatu t, incepin d cu secolul al II-lea , nu
r.umai cu armele rnateriale, sub forma persecu tiilor s1ngero ase, ci !;ii cu
arrnele spiritulu i, pe cale filosofica. Vazind r aspindi rea r a pida a cre~ti-
nismulu i, spiritele de elita ale lumii greco-ro mane s-au servit de filo-
sofia epicurei ca, stoica. neopitag orelca $i neoplat onica pentru a puri-
fica ~i idealiza paginisrnul, pentru a-1 spiritua liza $i consoli da.
Primii filosofi din secclul al II-lea care au cornbat ut cre~tini smul
s1nt Cornelius Fronton, profesor ul lui Marcu Aureliu (161-18 0), Arria-
nus ~i Crescens, care a denunta t autorita tilor romane pe Sfintul Justin
Martirul (t 1 iunie 165) ca este cre~tin.
Satiricu_l Lucian de Samosota (c. 120-18 0), un epicure u de mare
talent, nunut Voltaire al antichita tii, In scrierile sale, Alexan dru din
t l · p . - - 7
Avonotic _hos si, Despre m oar ea uz. eregrinu s Proteus , aparuta 1n 16 ,
A

a co~~atut _toate religiile ~i filosofiile. El a ironizat ~i ridiculi zat credint a

cre~tm1lor m nemur irea · su fl etulu1,· m, -
. . . rasplata viitoare dorinta lor de
~artinu , dispretu l lor fata de moarte, iubirea si bunat;t ea lor frateas-
-ca, pe care o exploateaza.- primu · 1 · - ·
m~elato r venit (Peregr inus Proteus ).
Cel mal insemna t ad . .
· • f C versar a1 cre~tm1 smului ' inain te de neoplat o-
mc1, a ost eLs filosof t .
critica t , . . s oic sau eclectic. Pe la 178 el a scris o lucrare
con ra cre~timsmul . . t· 1 V

rat i t - . u1, m itu ata A6,oc; a.A'f/0'rJ<; = Cuvint .adeva-

, n pa ru cart1, care s-a . . d
parte din b . pier ut, dar e cunoscu ta in cea n1ai mare ~
com aterea e1 tern • . - f - _
tre scriitorul alexand . _emica acuta dupa 70 de ani, la 248, de ca~
0
Cels. in 8 car•"i C 1 rm . rigen, in lucrarea Ka'ta. KHoou = Contra lut e
- t . e s cupnnde I11 'f , pe car
cauta s-o discredit ez . cri ica sa toata religia cre~tina
e t~1 .s-o compro mi·t~a. El socote~ te cre~tin ismul un
amestec de extrava d t
gan e 1udai
· ce, e erori recente fji idei imprum uta e
 PERSECUTIILE
65

J in filosofie $i-l denunta ca periculos soci·eta~t·L •· s1• s t a t u 1u1.• Pe

· cult ur11
· "l ~ 1,
Jisus Hnstos 1 crede un mag iudeu , na~sctlt ct·m t r-un a d. u1ter iar · pe
Apostoli, ni~te
.. . _ . .. a magiti
, : ·si amagitori · Cels a b -t
com a u t d '
ogma 1ntru- •-
parn s1· .1nv1er11 M1ntu1torului si
, minunile Sale , cu g
ar umen e 1nt - d ra~ zne-
te la pnma vedere _dar u~or de respins cu putina reflectie. Argumentele
acestea au fast apo1 repetate ~i de alti adversari ai cre$tinismului.
Un neopitagoreu, Filostrat, a scris la Inceputul secolului al III-lea
@ biografie a lui A pollonius de T yana, pe care-I reprezinta ca pe un

reformator, un semi-zeu, un facator de minuni mai mare dedt Iisus

Hristos.
Neoplatonismul a fast un sistem filo sofic religi os care a dat nu-
rnero~i du~mani contra cre~tinismului.
Premergator al neoplatonismului poate fi socotit Plutarh (t 120-
125 d.Hr.), iar Intemeitor Ammonius Saccas (t 240), pro£esor la Ale-
xandria, pe care 1-a audiat !?i Origen (t 254).
Sistemul filosofic neoplatonic a fost consolidat de Plotin (c. 205-
270), elevul lui Ammonius Saccas, un egiptean, care s-a dus in Italia.
El a scris Enneadele, !?ase serii de carti, de cite noua lucrari fiecare se-
rie, deci 54 de carti, in care ia atitudine contra scepticismufui, mate-
rialismului ~i gnosticismului.
Elevul lui Plotin, Porfiriu din Tir (t 30-!, la Roma), a combatut cre~-
tinismul cu ura ~i patima intr-o scriere intitulata 1,:z::x z pt~-rt :z ·,tu·, =
Contra cre$tinilor, in 15 carti, compusa intre anii 290-300. El ataca
sistematic cre~tinismul, Indeosebi Sfinta Scriptura ~i invataturile cre~-
tine, cautind contraziceri intre Vechiul !?i Noul Testament, precum $i
intre Apostolii Petru $i Pavel, contraziceri folosite in secolele XVIII $i
XIX de critica protestanta rationalista.
Tot atit de violent a atacat cre$tinismul imparatul Iulian Apostatul
filosoful neoplatonic Hierocles, guvernatorul Bitiniei, apoi al Egiptului,
in lucrarea sa .A6 1 ot cptAaA ~Ost; .: po~ :x_p . ::i-:~1. ,,,;•j~ = Cuvinte iubitoare de
1

adevar catre cre$tini, scrisa pe la 303, inainte de izbucnirea grelei per-

secutii a lui Diocletian (284-305), dintre anii 303-305. ln aceasta el
a adunat toate calomniile spuse mai inainte contra cre$tinismului de
Cels, Filostrat ~i Porfiriu $i injose$te persoana lui Hristos, punindu-1
mai prejos de Apollonius de Tyana.
Jamblic (Jamblichus, t
333), elevul lui Porfiriu, a combatut, de
asemenea, cre$tinismul.
Tot atit de violent a atacat cre~tinismul, cu insulte si neade~J.ruri.
(361-363), ln lucrarea sa K~-: 1 -co,•; f ::zJt1,1i11,-~ . Con~ra Galileenilor: in
3 carti, cum numea el in deridere pe cre$tm1. (Vez1 pe larg stud1ul :
5 - l.sloria Biseri~ii Un.ive rsale
 452 DE LA ANUL 1054 P!NA ASTAZI

tara ·care a semnat .prefata a doua, de stolnicul Constantin Cantacuzin 0

~i de episcopul Mitrofan al Hw;ilor, apoi al ·B uzaului (1691-1702 ).
Merite deosebite pentru promovarea teologiei ~i culturii roma-
ne~ti au mitropolitii Varlaam ~i Dosoftei ai Moldovei. Ei sint creatorii
Lmbii literare romane~ti ~i aparatorii Ortodoxiei.
Mitropolitu l Varlaam (1632-1653 ) a publicat Ia Ia~i o serie de
lucrari in limba romana, dintre care mentionam : Cazania sau Carte
roma.neciscii de inviitiiturii la dumenecele preste an $i la praznice im-
piiriite$ti $i la sviinti mari, 1643 ; $apte Taine ale Bisericii, 1644 ; Ras-
puns la Catehismul calv inesc, 1644 sau 1655 ~.a.
Mitropolitu l Dosoftei (1671-1674 ; 1675-1686) a publicat Psal-
tirea in versuri, 150 de psalmi versificati, la Uniev. in Polonia, in 1673,
prima lucrare poetica de mari proportii 1n limba romana .
El este ~i primul mare prozator in limba romana prin publicarea
lucrarii : Viata $i Petrecerea .Sfintilor, 4 vol. Ia~i, 1682-1686 .
in Tara Romdneasca, mitropolitu l Antim lvireanu (1708-1716 ) a
-Uparit numeroase carti de cult in limba romana :;;i unele de evlavie
pentru zidirea sufleteasca a credincio~il or. Lucrarea lui originala de
zidire sufleteasca , care este in acela~i timp ~i un monument de seama
al li1 , )ii literare romane, · sint Predicile, numite Didahii.
In 1710, el a editat in tipografia de la Tirgovi:;;te lucrarea in limba
greaca a teologului Eftimie Zigaben (t 1120), intitulata Panoplia dog-
m.atica, adi ca arsenal dogmatic, care cuprinde diferite lucrari contra
ereziilor ant itrinitare, hristologice , ariene, contra icnoclasmul ui ~i a
?ogomililor (Migne, P. S., t . 130).
Mitropolitu l Antim Ivireanu are meritul deosebit de a fi introdus
d efi nitiv limba roman a in slujba bisericeasca . El este creatorul unei
limbi liturgke de mare frumusete care se folose~te pina astazi in
B iserica.
In Moldova, calugarul Paisie de la Neamt ("f 1794) este indruma-
torul s,i reorganizat orul monahismu lui la minast irile Dragomirna ,
Neamtu s,i Secu.
· · Dintre teologii laici romam s-a impus in secolul al X VII-lea spa-
tarul Nicolae Milescu (1636-1708 ), cu lucrarea sa in limba latina,
Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens = Manual sau
Steaua Orientului stralucind asupra Occidentulu i, tiparita in Suedia,
la Stockholm, in 1667.
La TU$i, eel mai de seama "teolog din aceasta perioada este mi-
tropolitul Kievului Petru Movilii (1633-1646 ), de origine romana, ruda
cu familia domnitorilo r Movila din Moldova.
 CULTUL $1 V!ATA CRE$TINA DUPA CADEREA CONSTANT INOPOLULU t 453

Lucrarea lui principal a este Marturisi rea Ortodoxa care-i poarta

numele, alcatuita in 1639-16 40, aprobata mai intii de sinodul local
de la Kiev din 9-18 septembr ie 1640, apoi de sinodul de la Ia~i din
15 septembr ie - 27 octombri e 1642 ~i de sinodul de la Constant inopol
din 11 martie 1643, incit a devenit Marturisi rea Ortodoxa a Bisericii
universal e $i apostolic e a Rasaritul ui.
A publicat, _de asemenea , carti de slujba, de evlavie sau de zidire
snfleteasc a ~i de aparare a Ortodoxi ei. . . -
Cea mai importan ta carte de slujba a mitropoli tului Petru Movila
este Evhologh ionul (Trebnicu l), cuprinzin d 126 de · slujbe cu - peste
1300 de pagini, tiparit la Lavra Pecerska in 1646.
Dintre cart~le_de zidire sufleteas ca, amintim :
Patericul Sfintilor care au stralucit fn Pecerska (1634) ; Jstoria lui.
Varlaam $i loasaf (1637), ~i Cazania, tradusa din grece~te, (1637).
Cea mai de seama lucrare a lui Petru Movila pentru apararea Or-
todoxiei este Lithos sau Piatra aruncata din pra$tia adevarulu i, 900 de
pagini, Kiev, 1644, care ·e ste un raspuns la · atacurile aduse Bisericii-
Ortodoxe de renegatu l Casian Sakovici, in care combate primatul papal
~i erezia adaosulu i Filioque la Simbolul ~de credinta.
Amintim , de asemenea , ~i pe urmatori i : •
t
$tefan Iavorski ( 1722), arhiepisc op de Cerni gov ~i locti~tor de
patriarh (exarh) intre 1700-172 1, prieten ~i colaborat or al faruhii Petru·
eel Mare, care a scris lucrarea Piatra credintei - o combater e a inva-
t~turilor protestan te.
Teofan Procopov ici, rnitropol it de Novgoro' d (t 1736); consilie_r
~i amic al tarului Petru eel Mare, a scris in limba latina o Dogmatic a
~i un tratat Despre purceder ea Sffntul1!'i Duh, cornbatin d -inovatiile ~i
ereziile catolicism ului.
Mitropol itul Platon Lev~in (t 1812), al Moscove i, a compus sub
tarina Ecaterina a II-a (1762-17 96), in 1765, un Catehism , in care ex-
pune invatatur a ortodoxa , tradus in mai rnulte lirnbi.
Mitropol itul Moscovei Filaret Drosdov (1820-18 67) a scris Cate-
hismul dezvoltat , care, de la 1839, are 1n Rusia autoritate de carte
simbolica . Acest catehism a fost tradus in mai toate limbile europene .
 SINOADELE ORTODOXE
DIN SECOLUL AL XVII-LEA

Secolul al XVII-le a are o deosebit a importa nta in istoria Bisericii

Ortodox e, deoarece prin hotariril e unor sinoade ortodox e din acest secol
~i prin l\1arturisirile de credinta care s-au alcatuit Biserica Ortodox a
a reu~it sa-~i lamurea sca atitudin ea ~i pozitia ei atit fata de luterani sm
~i calvinis m, cit ~i fata de doctrina Bisericii Romano -Catolic e, care se
afla atunci in disputa teologic a aprinsa cu protesta ntismul.
S-au tinut in acest secol in Biserica Ortodox a ~apte sinoade gene-
rate de aparitia Marturi sirii calviniz ante la Geneva, in 1629, mai intii
in limba latina, apoi, in 1633, in limba greaca, atribuit a patriarh ului
ecumen ic Kiril Lukaris al Constan tinopolu lui (1620-1 638, cu cinci
intrerup eri).
Framint arile ~i discutiil e in jurul Miirturisirii calviniz ante ~i a per-
soanei patriarh ului Kiri! Lukaris au dominat intreg secolul al XVII-le a.
La aparitia lor, au contribu it luptele aprige dintre catolici ~i pro-
testanti, mai precis dintre iezuiti ~i calvini~ ti, din timpul Razboiu lui
de treizeci de ani (1618-1 648), care ~i-au transfer at actiunile lor din
Apus in Rasarit, pe teritoriu l tarilor ~i patriarh iilor ortodox e, mai ales
la Constan tinopol, unde catolicii erau sustinut i de ambasad ele Frantei
~i Austriei , iar calvini~ tii, de ambasad ele Angliei, Elvetiei , Ola ndei
~i Suediei.
Cele ~apte sinoade ortodox e sint urmatoa rele : 1. sinodu1 de la
Constan tinopol din 1638 ; 2. sinodul de la Kiev din 1640 ; 3. sinodul
de la Constan tinopol din 1642 ; 4. sinodul de la Ia~i, din 1642 ; 5. si-
nodul de la Constan tinopol din 1643 ; 6. sinodul de la Ierusali m din 1672
~i 7. sinodul de la Constan tinopol din 1691.
Cele patru sinoade care s-au tinut Ja Constan tinopol, 1638, 1642,
1643 ~i 1691, arata tulburar ea adinca produsa de Miirturisirea cetlvini-
zantii indeose bi in Patriarh ia Ecumen ica.
Pentru combate rea invatatu rilor calviniz ante din Marturi sirea atri-
buita patriarh ului ecumen ic Kiril Lukaris, succeso rul ~i adversa rul sau,
Kiri! al II-lea Kontari s (1633 ; 1635-16 36 ; 1638-16 39), filocatol ic, a
intrunit sinodul de la Constan tinopol din 24 septemb rie 1638, care, sub
pre~edi ntfa sa, a condam nat, prin 13 anatema tisme, atit Marturi sirea
calviniz antii cit ~i persoana patriarh ului Kiril Lukaris , acesta fiind
conside rat autorul ei.
 SINOADELE OR
TODOXE DIN SECOLUL AL XVII-LEA
455
La sinod au participat ~i t . h" .
driei (1636-1639) p • t p~ na~ .11 Mitrofan Critopoulos al Alexan-
' ne enu1 lm K1nl Lukaris 1· T f
Jerusalimului (1608-16 44 ) ~ V • ~ eo an al III-lea al
mandriti, egumeni ~i de~n~:~~e~~:r~~e~~~- de mitropoliti ~i 20 de arhi-
Acesta este singurul sinod care a condamnat
€cumenic Kiril Lukaris. persoana patriarhului

•n Un~i i st0 rici ~i t:olog~ _0 :~odoc~i, catolici ~i protestanti, sint de pa-

1 de ca autorul Marturzszni caLvinizante este patriarhul ecumenic
Kiril Lukaris .
. "' VCei mai nu~ero~i, insa, cu mare autoritate ~i buna reputatie ~tiin-
t•:1ca, nu accepta condamnarea patriarhului Kiril Lukaris, considerind
,ca nu el esce autorul ei.
Dupa toata probabilitatea, autorul Marturisirii calvinizante, puse
pe numele patriarhului Kiril Lukaris, este, de fapt, pastorul calvin
Antonius Leger, originar din Geneva, ajuns in urma pastor la ambasada
Olandei din Constantinopol, iar autorul ei moral este Cornelius Haga,
ambasadorul olandez.
0 lupta apriga a dus-o Biserica Ortodoxa in secolele XVI ~i XVII
1n Ucraina sau Rusia Mica, incadrata din 1569 in regatul Poloniei cato-
lice. Datorita presiunii propagandei catolice, indeosebi a iezuitilor, in
frunte cu iezuitul polon Petru Skarga (t 1612), s-a incheiat la 16-20 oc-
tombrie 1596 unirea de la Brest-Litovsk, a unora dintre ucrainieni cu:
Biserica Romei, in timpul regelui polon Sigismund al III-lea Vasa
,(1587-1632). Succesorul acestuia, Vladislav al IV-lea (1632-1648) s-a
.aratat mai tolerant fata de Biserica Ortodoxa din regatul Poloniei.
Un merit deosebit pentru apararea Ortodoxiei in Rusia Mica sau
Dcraina 1-a avut m~tropolitul Kievului Petru Movila (1633 - t
22 de-
·cembrie 1646), de origine romana, ruda cu familia domnitoare a Movi-
JE:~tilor din Moldova.
Contra propagandei catolice ~i pentru intarirea Ortodoxiei, adinc
tulburata in Rusia Mica sau Ucraina de aparitia Marturisirii calvini-
wnte, atribuita patriarhului ecumenic Kiril Lukaris, el a compus in
1639-1640 0 Marturisire de credinta ortodoxa in limba latina, care-i
poarta numele, impartita in trei parti, corespunzatoare celor trei vir-
1uti, credinfc,, nadejdea $i dragostea, avind 261 de 'i ntrebari ~i riis-

punsuri.
Sinodul local intrunit intre 9-18 septembrie 1640 1n catedrala
Sfinta Sofia din Kiev a aprobat Marturisirea lui Petru Movila cu ex-
ceptia a dou{i pun cte de credintfi : 1. Dad existc'i pentru suflete dupa
monrte un loc cura\itor intre rai ~i iad, numit la romano-catolici, pur-
 456 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

gatoriu , ~i 2. Momen tul preface rii sau sfintiri i Daruri lor la Sfinta
Liturgh ie.
Pentru lamuri rea celor doua invatat uri, mitrop olitul Petru Movila
a trimis Martur isirea sa de credint a Patriar hiei Ecume nice, propun ind
patriar hulu\ Parten ie I (1639- 1644) convoc area unui sinod, spre a fi
djscuta ta ~i aproba ta.
In dorinta de a pune capat discuti ilor aprinse ridicat e in jurul Mar-
turisiri i de credint a calvini zante, atribui ta fostulu i patriar h Kiril Lu-
karis, patriar hul ecumen ic Parten ie I a convoc at in luna mai a anu-
lui iG42 un _sinod, la care au partici pat 45 de membr i, ierarhi ~i alti
clerici, : care a condam nat Martur isirea calvini zanta, ca fiind straina de
spiritu l Ortodo xiei, dar nu a mai condam nat ~i persoa na patriar hului
Kiril Lukris, socotin d ca el nu este autoru l ei, cum facuse sinodu l
preced ent din 24 septem brie 1638, sub .patriar hul Kiril Kontar is al II-lea_
1

Totoda ta, patriar hul Parteni e I • ~i sinodti l patriar hal au aproba t

proplin erea mitrop olitulu i Kievul ui Petru Movila ca Martur isirea sa.
compu sa in limba latina, sa fie discuta ta intr-un sjnod ortodox .
Sinodu l de la IG,$i din 1642. S-a conven it de catre Patriar hia Ecu-
menica de Consta ntinopo l ca locul eel mai potrivi t pentru tinerea unui
astfel de sinod este Ia~ul Moldovei, fiind intr-o tara ortodox a, unde
conduc ea un domn cre~tin de mare prestig iu, Vasile Lupu (1634- 1653).
av.ind in vedere ca la Consta ntinopo l stapine au turcii, iar Kievul se
afla atunci sub stapini rea Polonie i catolice.
Patriar hul ecumen ic Parten ie I a trimis la sinodu l de la Ia~i ca
delegat i · ai Patriar hiei Ecume nice pe Porfiri e, fast mitrop olit al Niceei,
~i pe invatat ul ieromo nah Meletie Sirigul (1586- 1664), profeso r ~i pre-
dicator al Marii Biserid , eel mai mare teolog al veacul ui al XVII-l ea.
care mai locuise in Moldov a intre anii 1632-1 633, 1635-1 637 ~i 1639.
Delega tii patriar hali au adus la sinodu l de la Ia~i din 1642 actele sino-
dului de la Consta ntinopo l din mai 1642, spre a fi aproba te ~i semnat e
~i de icnrhii moldov eni.
Din partea mitropo liei Kievul ui, au fost trimi~i de mitrop olitul
P etru .Movila urmato rii delegat i : Isaia Trofim ovici Kozlov ski, egumef \ul
minast irii Sfi ntul Nicolae, primul rector al Academ iei movile ne din
Ki ev, Iosif Konono vici Gorbat ki, rectoru l in functie al Academ iei ~i
Ignatie Oxenov ici Staru~ici, fost ~i el rector al Academ iei ~i predic ator
la catedra la Sfinta Sofia din Kiev. Nici unul nu avea rang de episcop .
Din partea Biseric li Moldovei, au partici pat mitrop olitul Varlaa m
(1 638-16 57) !;,i episcop ii sai sufraga ni : Evlogh ie, episcop ul Roman ului.
Anasta sie, episcop de Radaut i ~i Gheorg he, episcop de Hu~i, precum ~i
 SINOADEL E ORTODOXE DIN SECOLUL AL XVII-LEA 457

ieromona hul Sofronie Pociatki, egumenu l minastiri i Sfintii Trei Ierarhi

~i rectorul Academi ei infiintate la Ia$i de Vasile Lupu, ~i alti egumeni
de minfts+in .
Din Tara Romanea sca n-a participa t nici un episcop, din cauza
raporturi lor incordate dintre cei doi domni, Matei Basarab (1633-16 54)
~i Vasile Lupu. 11

Lucrarile sinodulu i de la Ia$i s-au tinut intre 15 septembr ie ~i

27 octombri e 1642, deci 43 de zile, in sala gotica a mfoastiri i Sfintii
Trei Ierarhi.
Astfel, pentru prima data in istorie s-au intilnit la I_a~i repr_e zen-
tantii celor trei mari ramuri ale Ortodoxi ei : greaca, slava ~i t.omana.
Mentiona m ca unii istorici ~i teologi romani ~i straini contesta
p articipare a ierarhilo r moldove ni la sinodul de la Ia~i din 1642. In cazul
acesta, daca se exclude participa rea ierarhilo r moldoven i la sinodul de
la Ia$i, din 1642, intr-adev a r, el· n-ar· mai putea fi socotit «sinod»,.
deoarece printre participa nti nu se afla decit un singur ierarh, fos'tut
mitropol it Porfirie al Nic_eei, delegatul Patriarhi ei Ecumeni ce, iar un
sinod nu se poate intruni numai cu un ierarh.
Dintre istoricii romani, mentionfim parerea D-lui prof. Alex. Elian,
care sustine ca din partea rnitropol iei Moldove i «nu a asistat la lucrari
nici U1flul dintre ierarhii moldoven i, cum. gre$it mai cred inca unii . cer-
cE.tatori, pentru ca nu a fost vorba decit de ceea ce am numi azi o·
rcuniune de experti in probleme in care erau direct interesat e numai
ce:le douci parti : Kievul $i Constant inopolul. Izvoarele contempo rane nu
lasa nici un fel de indoialii in aceastii privintii» . (Prof. Alex. Elian,.
Cuvint inainte la Marturis irea de credintii a Bisericii Ortodoxe , 1642,
Bucure$t i, 1981, p . 7).
Cu toate acestea, D-1 Prof. Alex. Elian insu~i, intr-un studiu ante-
rior, a afirmat ca «va nunii aceasta reuniune sinod, motivat de impor-
tanta lui reala in istoria mai nouii a Bisericii Riisiiriten e» (Contribu tia.
greceasca la Marturis irea Ortodoxa ), in «Balcania », V (1947), p. 82.
Cei rna i multi istorici $i teologi, insa, admit participa rea ierarhilo r
moldoven i la sinodul de la Ia~i din 1642 alaturi de ceilalti delegati ai
Patriarhiei Ecumeni ce, printre care se afla fostul mitropol it Porfirie
al Niceei, $i de delegatii rnitropoli ei Kievului , care nu aveau rangul de
episcopi. In modul acesta, el poate fi considera t «sinod».
Marturis irea ortodoxa a lui Petru Movila, scnsa in limba latina,
a fast cerce1ata articol cu articol in sinodul de la Ia~i din 15 septem-
brie - 27 octombri e 1642 ~i trad usa imediat in greaca populara de
inv~\atul teolog Meletie Sirigul.
'
 458 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

Sinodul a respins invatatura catolica despre purgatoriu, iar despre

momentul Sfintirii Darurilor la Sfinta Euharistie a precizat ca aceasta
se saviqei;;te in momentul rugaciunii de invocare a Duhului Sfint sau
.al epiclesei euharistice.
Astfel, Marturisirea lui Petru Movila, cercetata ~i aprobata de
sinodul de la Iai;;i, tradusa in limba greaca populara de Meletie Sirigul
~i insotita de textul ei original in limba latina, a fost trimisa la 30 de-
~embrie 1642 Patriarhiei Ecumenice.
Patriarhul ecumenic Partenie I a convocat in 11 martie 1643 un
sinod in catedrala patriarhala Sfintul Gheorghe din Fanar, sub pre~e-
dintia sa, spre a cerceta Marturisirea lui Petru Movila i;;i toti cei prezenti
.au aprobat-o, fiind socotita folositoare pentru tot cre~tinul ortodox .
Sinodul a aprobat ca traducerea greceasca a Marturisirii lui Petru
Movila sa devina Marturisirea 0rtodoxa a Bisericii universale $i apos-
tolice a Rasaritului - 'Op06oo~o~ O(J,OAO)'l7.. 't -~~ xo: 0o),tZ "fj~ XO:!. ci-.. OJ 't OAl iC~~
ixx)..·l/o io:~ 't-~ ~ o.vo:'toA'l'6 , fiind socotita folositoare pentru tot crei;;tinul
ortodox. Hotarirea a fost semnata in anii urmatori i;;i de cei trei pa-
triarhi ai Rasaritului : Ioanichie al Alexandriei (1645-1 657), Macarie
<1J Antiohiei (164 7-1672) i;;i P aisie al Ierusalimului (1645-1 66 0), ind t
-ea deveni oficial Marturisirea de credinta a Biserici i Rasaritului.
Sinodul de la Ierusalim din 1672
Vazind ca discutiile provocate de Marturisirea calvinizanta , pusa
pe numele patriarhului ecumenic Kiril Lukaris, continuau, pa triarhul
Ierusalimului Dositei al II-lea Nottara (1 669-1707) a campus pe baza
invataturii ortodoxe i;;i a hotaririlor sinoadelor de la Constantinopol
din 1638 ~i 1642 o importanta Marturisire de credinfa, intitulata Pavaza
Ortodoxiei - 'Aarri ~ 'Op0ooo; ia. ~, care are un dublu caracter : antiprotes-
tc:.nt, mai ales anticalvin, ~i in parte a nticatolic, in 18 capitole ~i 4 in-
trebari ~i ra'>punsuri.
Pentru aprobarea Marturisirii sale, patriarhul Dositei al II-lea
Nottara a convocat, cu ocazia sfintirii biseri cii Na~terii Domnului din
Betleem, la 26 martie 1672, sinodul de la Ierusalim, la care a u parti-
cipat 71 de episcopi, intre el cei patru p atri arhi rasariteni.
Sinodalii a u hotarit in unanimitate ca Marturisirea calvi niza nta ,
aparu ta la Geneva in 1629, in text latin, iar in 1633 in text grec, este
in contradi ctie cu intreaga activitate ~i opera pur ortodoxa a patriar-
hului ecumen ic Kiril Lukaris, iar el nu a marturisit niciodata ca este
.autorul e i.
Pentru explicarea prefacerii Darurilor la Sfinta Euhari stie , p a tri-
a rhul Dositei a folosit in Ma rturisirea sa intitulata Pa viiza 0rtodo x iei
 SEC OLU L AL XVI I-LE A 459
SIN OAD ELE ORT ODO XE DIN

, gre ce~ te t-Le'toucrtwcrt; pre fac ere

lat in tra nss ubs tan tia tio
ter me nu l uce ril
dis cut ii apr ins e. lm pot riv a int rod
car e a dat na~ ter e ult eri or la Co n-
ter me n s-a u dec lar at doi pro fes ori ai $co lii pat ria rha le din
.ac est ui
loa n Ka rio fil (t 1694).
sta nti nop ol, Te ofi l Ko rdi ale u ~i tan -
ate in jur ul ter me nul ui tra nss ubs
Pe ntr u apl ana rea dis put elo r isc ea
p.c'toucrlwcrt; = pre fac ere , pat
ria rhu l ecu me nic Ca lin ic al II-l
tia tio - in pri ma
l de la Co nst ant ino pol din 1691,
.(1 689 -16 93) a con voc at sin odu ved ere
pen tru a se lam uri din pun ct de
sap tam ina a pos tul ui Pa~ telu i,
ort odo x sen sul ace stu i ter me n.
l a aju ns la con clu zia ca ter me nul lat in tra nss ubs tan tiat io -
Sin odu pri n
ce~ te p,c'tOuc riwcrt; est e sin oni m cu p.s'to:60)..'Y/ = pre fac ere ,
in gre
ele int ele gin du- se ace la~ i luc ru. rii
feso rul Ion Ka rio f il, rec tor ul Ma
ln mo d nea ~te pta t, teo log ul ~i pro inu it $i
int re ani i 164 1-1 645 , a fos t inv
+5coli a Pat ria rhi ei Ec um eni ce , und e a
a. El a ven it in Ta ra Ro ma nea sca
con dam nat pen tru ere zie cal vin 88- 171 4),
l Co nst ant in Bra nco vea nu (16
fos t bin e pri mi t de dom nit oru
t apa rar ea, scr iin d in fav oar ea lui Pat ria rhu lui Do site i al
-care i-a lua a
No tta ra al Ier usa lim ulu i. Pa tria rhu l Do site i i-a ras pun s ins
JI- ale a
clil.iar minio~i, dec lar ind u-i :
dom nit oru lui in ter me ni asp ri, de
ocm it pe mu nti i Va lah iei, nic i
«Le gil e cre $ti ne$ ti nu s-a u int ti $i si-
Co nst ant ino pol , de ciitre imp iira
dom nii Tii rii Ro md ne$ ti, ci in la Co n-
cev a de spu s, me rge m imp reu na
noa de. Dacci, dec i, Ka rio fil are ro-
ol $i sii vor bea sca » (De mo ste ne Ru sso , Stu dii isto ric e gre co-
sta nti nop
).
ma ne, t. I. Bu cur e~t i, 193 9, p . 187
olu l al XV III -le a
Ma rtu ris iri le de cre din ta din sec
nfi lor in gen era l
co ntr a cal vin i~t ilo r ~i pr ote sta o-
dup a Sim bol ul nic eo- con sta nti nop
Pri ma Ma rtu ris ire de cre din ta, o-
381 , apa rtin e pat ria rhu lui ecu me nic Gh ena die al II- lea Sch
lita n din nic
54- 145 6 ; 14 62 -14 63 ; 146 4-1 465 ), pri rnu l pat ria rh ecu me
lar ios (14 t
rea Co nst ant ino pol ulu i de cat re tur d in 1453. 'Ea a fos
<lupa cuc eri re~ e-
tre i viz ite fac ute pat ria rhu lui la
com pus a in 145 6, in urm a cel or Fec ioa re»
aka rist os» = a «P rea Fer ici tei
din ta sa din mi nas tire a «Pa mm 51- 148 1).
Co nst ant ino pol , de ins u~i sul tan ul Ma hom ed al II- lea (14
din ut sa- i
cel e tre i con vor bir i avu te cu pat ria rhu l, sul tan ul i-a cer
Du pa
scr is pe scu rt pri nci pal ele inv ata tur i ale cre din tei cre ~ti ne.
(>Xpuna in de
scu rta , dar precis[1 Ma rtu ris ire
In ace st sco p, el a cam pus o = De spr e
6000 't'Yj;; a,o't"f/pta<; 'tW'1 cb0ptor.u1'1
cre din ta, sub titl ul : Ilcp l -c"7i; dup a
min tui rii oam eni lor , Im par tita In 12 art ico le de cre din ta,
('al ea din ta
l cel or 12 apo sto li, num ita ma i tfrz iu 1\1arturisirea de cre
num iiru
 EA
SINOA DELE ORTOD OXE DIN SECOL UL AL XVII-L 459

term enul la tin trans subst an t.za t.zo, grece~te flE'tO'.>atwat~ = prefa cere
· · se. lmpo triva intro duce rii'
care a. dat na~te re ult enor · 1a d'1scut..u aprm
arhal e din Con-
acest ~ term en s~au decla rat doi profe sori ai $colii patri
1

stant mopo l, Teof il Kor~ ialeu ~i loan Kario fil (t 1694)

.
trans subst an-
. . Pent ru apla~ area d1sputelor iscate in jurul terme nului
tJ,E'tooatwat; = prefacere, patri arhul ecum enic Calin
ic al II-lea
ttatw -
{~68~-~16y93) a conv ocat sinod ul de la Cons tantin opol
din 1691, in prim a
punc t de veder e
sapta mma a postu lui Pa~telui, pentr u a se lamu ri din
ortod ox sensu l acest ui terme n.
antia tio -
Sino dul a ajuns la concluzia ca term enul latin trans subst
prefa cere, prin
in grece ~te fJ.E'tooatwat~ este sinon im cu p.c:'ta.6oA'Y/ =
ele intele gindu -se acela~i lucru .
rul Mari i
In mod nea~ tepta t, teolo gul ~i profe sorul Ion Kariofil, recto
fost invin uit $i
"5coli a Patri arhie i Ecum enice intre anii 1641 -164 5, a
neasca, unde a
cond amna t pentr u erezi e calvina. El a venit in Tara Roma
nu (1688 -1714 ),
fost bine prim it de domn itoru l Cons tantin Bran covea
ui Dositei al
care i-a luat apara rea, scriin d in favoa rea lui Patri arhul
i-a raspu ns insa
11-alea Notta ra al Ierus alimu lui. Patri arhul Dositei
-i :
domn itoru lui in term eni aspri , cliliar minio~i, decla rindu
nici de
«Legile cre$tine$ti nu s-au intoc mit pe munt ii Valahiei,
imparati $i si-
domn ii Tiirii Romdne$ti, ci in Constantinopol, de catre
euna la Con-
noade. Dadi , deci, Kario fil are ceva de spus, merg em impr
ce greco-ro-
stant inopo l $i sci vorbeasca» (Dem osten e Russo, Studi i istori
mane , t. I, Bucure~ti, 1939, p. 187).
Mar turis irile de cred inta din seco lul al XVIII-lea
cont ra calvini~tilor ~i prot estan tilor in general
tantin opo-
Prim a Marturisire de credinta, dupa Simb olul niceo -cons
al II-lea Scho -
litan din 381, apart ine patri arhul ui ecum enic Ghen adie
arh ecum enic
lario s (145 4-14 56 ; 1462 -146 3 ; 1464 -1465 ), prim ul patri
1453. ~a a fest
cupa cucer irea Cons tantin opolu lui de catre turd in
arhul ui la re~e-
<'ompusa in 1456, in urma celor trei vizite facut e patri
itei Fecioare»
dinta sa din mina stirea «Pam maka ristos » = a «Prea Feric
(1451 -1481 ).
din Cons tantin opol, de insu~i sulta nul Maho med al II-lea
i-a cerut sa-i
Dupa cele trei conv orbir i avute cu patri arhul , sulta nul
ntei cre~tine.
<-'xpu na in scris pe scurt princ ipale le invat aturi ale credi
urisir e de
In acest scop, el a comp us o scurt a, dar preci sa Mart
mU'I = Despre
credi nta, sub titlul : II::pl 'C·ri; ooou ·d6 Oill't'ljp(o:i; ~(!)'I a.vOpw
credi nta, dupa
calea mintu irii oamenilor, impar\it[1 In 12 artico le de
ea de credi nta
num[Jrul celor 12 apostoli, numi ta mai tirziu Mart urisir
 DE i.A ANU L 1054 PIN A AST
460 AZI

a pat riar hul ui Ghe nad ie. In ord ine

cro nol ogi ca, ea este socotita
c!intii scri ere sim bol ica ~ Bis eric ii
Ort odo xe dup lt Sim bol ul niceo-c~ea
sian tino pol itan . Ea este con cep uta
pe baz a uno r prin cip ii dogrnatin-
largi pe dea sup ra disp ute lor ~i dife
'

dox ie ~i catolicism, - pro test ant ism

ren telo r con fesi ona le din tre
V

ul inc a nu apa rus e, intrucH se

V
Ort~0
apr opi e dup a con tinu t ~i tim p de
mo dul de gin dire al Sfin{ilor Parint'
~i de hot arir ile dog mat ice ale Sin oad
elo r ecu men ice. Ea face par te di~
Ma rtur isir ile sec und are ale Bis eric ii
Ort odo xe. (Vezi pe larg : Pr. Prof.
I Ram ure anu , Ma rtur isir ea de cre
din ta a pat riar huL ui ecu men ic Ghe
1wdie al II-Lea Scholarios, i; «Or -
todoxia)>, XX XV I (1984), nr.
p. 462 -49 9). 4
'
Pen tru apa rare a !?i pre ciza rea cre din
tei orto dox e fata de inovatiil e
catolice ~i noile inv ata turi pro test ant
e, ma i ales calv ine , au apa rut in
scc olu l al XV II-l ea trei imp orta nte
Ma rtur isir i de cre din ta.
1) Marturisirea Iui Mitroian Kritop
oulos ( 1625).
Mit rofa n Kri top oul os a inso tit, ca
iero mo nah , pe pat riar hul Ale-
xan drie i, Kir il Luk aris (160_1-1620)
, in tim pul ~·e der ii ace stui a in Tar
Roma.neasca, intr e anii 161 3-1 615 a
. Aju tat de Kir il Luk aris a studiat
zece ani, intr e 161 7-1 627 , in Anglia,
Elv etia ~i Ger ma nia , uncle a legat
prie ten ii cu dife riti teologi din Oxf
ord , Ham bur g ~i Str ass bur g.
Rug at de teologii din ora~ul Hel mst
adt , din Ger ma nia , el a campus
in mai 1625 o Marturisire de credin
tii in lim ba gre aca , in car e expune
in spi rit iren ic doc trin a orto dox a, in
23 de cap itol e, fara leg atu ra precisa
intr e ele ~i fara sa com bat a pre a
mu lt par eril e pro test ant e despre ca-
rac teru l inv izib il al Bis eric ii ~i num
aru l Tai nel or.
Ca sa nu se dist ant eze pre a mu lt de
pro test ant i. Mit rof an Kritopoulos
a afir ma t ca trei Tai ne : BotezuL,
Euh aris tia ~i Pociiinta sin t indispe
sabile, iar cele lalt e pat ru : Mir ung ere n-
a, Cas ato ria, Pre otia ~i Maslul sint
benevole, pro ble ma in car e el a gre~
it.
Ma rtur lsir ea lui a fost pub lica ta in
1661 de Joh ann Hor nej us, sub
titl ul: 'Op.oAor(a 't'Yj~ a.-.,a.'tOAlY.-rj; eY.Y
.A'1)0ta.;, 't '~ ; . xa.0oAl'X'Yj; xal Cl/itOO'tOAlY
= Ma rtur isir ea Bisericii de Rasarit .'~;
, universaLii· $i apostolica, Helmstadt,
1661, 1nsotita de o trad uce re in lim ba
lati na.
De~i este o ma rtur isir e par ticu lara
, dat fiin d ca nu este aprobata
de pat riar hii Bisericii Ras arit ulu i,
ea are totu~i ma re val oar e teologic
~i isto rica , intr uci t trat eaz a la a
un niv el ina lt pun cte le deosebitoa
din tre Bis eric a Ort odo xa ~i cele lalt re
e con fesi uni , cato lica ~i pro test ant
(Pr. pro f. I lea, Marturisirea de a.
cre din ta a lid Mit rof an Kr-itopoulo
Sib iu, 1973). s,
 ~INOADE LE ORTODOXE DIN SECOLUL AL XVII-LEA 461

Mitrofan Kritopou los a ajuns apoi patriarh al Alexandr iei (1636-

1639). In 1638, el a venit pentru a doua oara iii 'fara Romanea sca, fiind
acum patriarh de Alex a ndria, dar in primavar a anului 1639 a murit
la Tirgovi1?te l?i este inmormi ntat aci.
2) Marturls lrea Ortodox a a Mltropol ltulul Petru Movlla (Ia~i, 1642)
al Kievului (1633- 1648), fiu de domn moldovea n.
Titlul ei complet in limba greaca dat de sinodul din Constant inopol
tinut sub pre!$edin tia patriarhu lui ecumenic Partenie I (1639-16 44),
la 11 martie 1643, este acesta : 'Op06oo~oc; op,01-01 [cx 't'Yjc; xa.001-tx'Yj~ xcxl.
ci1toa'tOAtx-ij,; hxbJalcx,; 't-9ic; (iva'toAtx~c; = Miirturis irea Ortodoxi i a Bi-
sericii universal e $i apostolic e a Riisaritul ui.
Denumir ea pe care o poarta pina in prezent de «Marturi sire Orto-
doxii» - 'Op068oeoc; 'OtJ,ot..o1 lo:, denota ca ea este socotita Marturis irea
prin excelenta a Bisericii d e Rasa rit.
Marturis irea a fost compusa in limba latina 1n 1639-16 40 de mi-
tropolitu l Kievului Petru Movila ~i aprobata de sinodul local de la Kiev
din 9-18 septembr ie 1640.
Ca forma, Marturis irea lui Petru Movila are un vadit caracter
catehetic , fiind impartit.a in trei mari parti corespun zatoare celor trei
virtuti teologice : credinta, n c:1dejdea ~i dragostea , cu 261 de intrt·bari
~i raspunsu ri.
Sinodul local din Kiev din 1640 a aprobat continutu l ei, cu ex-
ceptia a doua chestiuni : 1. Daca exista pentru suflete, dupa moarte
un loc curatitor intre rai ~i iad, numit de romano-c atolici purgator iu
~l 2. Momentu l prefaceri i sau sfintirii Darurilo r in 'l'rupul ~i S ingele
Domnulu i la Sfinta Euharisti e.
Pentru lamurire a ac·e stor doua puncte de credinta, mitropol itul
Petru Movila a trimis Marturis irea sa patriarhu lui ecumenic Partenie I,
cu rugamint ea ca ea sa fie discutata intr-un sinod.
S-a convenit ca locul eel mai potrivit pentru intrunire a acestui
sinod este Ia~ul Moklovei .
Sinodul de la Ia~i din 15 septembrie - 27 octombri e 1642 a aprobat
Marturisi rea lui Petru Movila, dupii ce a fost tradusa in limba greaca
populara de Meletie Sirigul, delegatul Patriarhi ei Ecumeni ce ~i i s-au
fficu t indreptar ile n e cesare.
Sinodul a respins invat atura despre purgator iu, strecurat a in M ar-
turisirea lui Petru Movila, sub influenta catolica, hotarind ca nu exista,
dupa credinta ortodoxa , pentru sufletele trecute din viata, un loc in-
termedia r intre rai ~i iad, echivalen t cu purgator iul catolic, chiar lipsit
de un foe curatitor.
 462 DE LA ANUL 1054 PINA ASTA ZI

Jn ceea ce priv e~te mom entu l sfint irii daru rilor

la Sfin ta Euha-
rlsti e, Sino dul a prec izat ca acea sta se face
in mom entu l de invocare
a Duh ului Sfin t sau al epic lesei euha risti ce.
Sino dul de la Con stan tino pol din 11 mar tie
1643, conv ocat de Pa-
triar hul Part enie I, a apro bat in unan imit ate
trad ucer ea grea ca a Mar-
turis irii Orto doxe a lui Petr u Mov ila. Apr obar
ea a fost data ~i semn ata
de Patr iarh ul Ecum enic Part enie I, de mem
brii Sfin tulu i Sino d pa-
triar hal ~i de foalt ii dem nita ri ai Patr iarh
iei Ecum enic e. Hotarirea
a fost sem nata in alilii urm ator i ~i de cei
trei patr iarh i ai Scaunelor
apos tolic e ale Rasa ritul ui, Ioan ichie al Alex
andr iei (164 5-16 57), Ma-
carie al Anti ohie i (164 7-16 72) ~i Pais ie al
Ieru salim ului (164 5-16 60).
Avin d apro bare a a doua sino ade, Ia~i, 1642, ~i
Con stan tino pol, 1643,.
ea a deve nit Marturisirea de cred inta a intre
gii Orto doxi i, fiind cea
mai rema rcab ila oper a de inva tatu ra orto
doxa ~i de zidir e mora la.
intru cit este o expu nere dogm atica ~i mor
ala com pleta a inva tatur ii
Bise ricii Orto doxe . Toto data ea este cea mai
imp orta nta carte sim-
bolic a a Bise ridi Orto doxe , dupa vech ile Sim
boal e de cred inta, fiind
inte meia ta pe cele doua izvo are ale Rev elati
ei divi ne, Sfin ta Scri ptur a
~i Sfin ta Trad itie. In ea, eel ce are nevo ie
de argu men te cont ra inva -
Vi.turilor etero doxe , cato lice sau prot esta nte,
gase ~te rasp unsu ri la toate .
intru cit cupr inde intre aga inva tatu ra orto doxa
.
Mar turis irea nu s-a putu t tipa ri in timp ul
vieti i mitr opol itulu i
Petr u Movila. Pen tru prim a date!, ea a fost
tipa rita in limb a grea ca
popu lara la Ams terd am, in Olan da, in 1677
, de Pana iot Nikussios,
mar ele drag oma n al Port ii Otom ane. Dup a
·1667, s-au publ icat alte
editi i ~i mai mul te trad ucer i ale text ului grec
in dife rite lirub i euro pene .
In limb a rom ana, ea a fost trad usa ~i publ icata
pen tru prim a oara
la Buz au, in 1691, de logo fatu l Rad u Grec eanu
, ajut at de frate le sau,
$erb an, ~i de Con stan tin Can tacu zino stoln
icul (163 9-17 16). O bun a
edit ie a text ului grec , facu ta dupa Ms. Pari
sinu s 1265 inso tita de tra-
duce rea de la Buz au din 1691 a publ icat
Pr. prof . Nie. M. Pop escu .
Buc ure~ ti, 1942.
0 trad ucer e rece nta in rom ane~ te a publ icat
Dl. Prof . Alex . Elia n.
Buc ure~ ti, 1981.
3) Marturisirea patriarhului Dos itei al Ierusalim
ului, Pav aza Orto-
dox iei ( 1672). V Lhind ca disc utiil e prov ocat
e de Mar turis irea calv ini-
zant a atrib uita patr iarh ului Kiri l Luk aris
cont inua , Patr iarh ul Dos itei
al II-le a Not tara al Ieru salim ului (166 9-17 07)
a com pus pe baza inva -
tntu rii orto clox e ~i a hota riril or sino adel or de
la Con stan tino pol din 1642
~i 1643, o imp orta n Ui Mar turis ire de cred inta
in limb a grea ca, cuno s-
 SINOADELE ORTODOXE DIN SECOLUL AL XVIl-LEA
463

cuta mai ales sub titlul de ·.."1..i

",-:-, c 'Ope oooc;ta-,
.. . •
~
"' t' ,. = p avaza Ortodoxiei,
~are are un . dublu caracter : antiprote.stant, mai ales anticalvinist, sL
rn parte anhcatolic . ·
Ea cuprinde 18 hotariri dogmatice, dupa numarul celor 18 articole-
aie M arturisirii calviniza nte atribuite patriarhului Kiril Lukaris, pe-
('are le combate pe rind, $i 4 intrebari ~i r aspunsuri.
Marturisirea Pavaza Ortodoxiei a fost aprobata de sinodul con-
vocat de patriarhul Dositei al II-lea Nottara la Ierusalim la 26 mar-
tie 1672, cu ocazia sfintiirii bisericii Na~terii Domnului din Betleem,
la ca r e au participat 71 de episcopi, intre ei ~i cei patru patriarhi.
rc'tsa riteni.
Sinodul a hota rit in unanimitate ca Ma rturisirea calvinizanta apa-
ruta pe numele patriarhului Kiril Lukaris la Geneva, in 1629, in text.
la tin, ia r in 1633 in text grecesc, nu este opera lui, deoarece este in
contradi ctie cu intreaga sa a ctivitate 1?i opera pur ortodoxe, iar el n-a.
marturisit nicioda ta ca este a utorul ei.
Pentru combaterea deosebirilor dog m atice dintre ortodoc~i ~i cal-
vini, sinoda lii au avut '.in veder e invatatura ortodoxa despre Biserica,
Sfinta S criptura ~i Sfinta Tra ditie, pacatul stra mo~esc, hristologia,.
Sfinte le Taine, mintuirea .
Pentru explioarea prefacerii da rurilor la Sfinta Euharistie, pa-
t.ria rhul Dositei a folosit in Ma rturisirea sa termenul latin de trans-
substcmtiatio, in grece~te p.s cou ~[(J)a t; = prefacere, introdus pentru
prima data in teologi a ortodoxa de patriarhul Ghenadie al II-lea Scho-
larios (1454-145 6 ; 1462-1463 ; 1464-1465 ; t 1472), care a dat na~-
tere i n urma la discutii aprinse.
Sinodul convocat la Constantinopol in prima saptamina a postului
Pa~t elui din anul 1691, de patriarhul ecumenic Calinic al II-lea
(1689- 1693), a definit ca termenul latin transsubstantiatio este sinonim
cu termenul grec p.e'ta6o).. 'YJ = prefacere, prin ele intelegindu-se ace-
la~i lucru.
M~irturisirile de credinta din secolul al XVII-lea au o mare va-
l0ar e dogma tica , morala ~i canonica. Ele demonstreaza pe deplin ca
Biserica Ortodoxa nu s-a abatut de la doctrina ei originara ~i a ramas.
p 2istr a toarea nedezmintita a tezaurului revelatiei divine, primite de la
Min t uitorul Iisus Hristos ~i de la Sfintii sai Apostoli.
Desigur, ele nu fac parte din Traditia dumnezeiasca ~i apostolica,.
d a r p i'.istreaza principalele inva taturi ale Traditiei biserice~ti dinamice,.
fiind parte integranta a Traditiei cre~tine.
 ·BISERICA APUSEANA ~I _CONTRAREFORMA:
SINODUL DE LA TRIDENT

Protesta ntismul care a smuls catolicis mului un mare numar de

'
credincio~i ~i un teritoriu insemna t in German ia ~i in tarile din nordul
Europei , i-a adus ~i un folos : s-a produs regener area morala ~i disci-
plinara a catolicis mului.
Astfel a inceput in Biserica Romano -Catolic a o Contrar eforma,
numita a~a pentru ca actiona contra Reform ei protesta nte, care s-a
facut prin sinodul de _la Trident ~i prin infiinta rea de noi colegii ~i
ordine monaha le.
In mare masura, catolicis mul de dupa Reform a a fost salvat poli-
tice~te de Imperiu l habsbur go-span iol prin influent a imparat ilor Carol
Quintul (1519-1 556) ~i Filip al II-lea (15 56 -15 64 ). fiul ~i urma~u l sau.
Sinodul de la Trident. Even imen tul m ajor reliqios din secolul
·a l XVI-lea este pentru Biserica Rornano -Catolic a sinodul de la Trident,
socotit in Apus al XIX-lea con e liu general. De la sinodul tridenti n
incepe o epoca de reforma interna a catolicis mului.
Sinodul tridentin s-a tinut in ora~ul ital ian Trident , care era atunci
-eel mai sudic ora~ din Imperiu l habsbur gi c. Lucrari le sinodul ui s-au
desfa~u rat in trei etape :
Etapa I-a: 13 decemb rie 1545 - 11 martie 1547 a tinut 8 ~edinte,
~ub papa Paul al III-lea (15 34-1549 ) ;
Etapa a II-a : 1 mai 1551 - 28 aprilie 1552, a tinut 7 ~edinte sub
papa Iuliu al III-lea (1550-1 555) ;
Etapa a ur..:.a . 13 ianuarie 1562 - 4 decemb rie 1563, a tinut
-8 ~edinte sub papa:.Pi us al IV-lea (1559-1 565). ·
Dupa 154 7 sinodul a fost mu tat provizo riu la Bologna , in Italia,
unde s-au tinut 2 ~edinte, fara importa nta deosebit ti.
Lucraril e au durat in total 4 ani, intr-un rastimp de 18 ani. Intre-
ruperile s-au datorat foctorilo r politici care au domina t relatiile dintre
imparat ii habsburgo-span ioli Carol Quintul ~i Filip al II-lea cu Bi-
serica Romano -Catolic a.
Papii se temeau 1ndeose bi de influent a imparat ului Carol Quintul,
care ducea o politicii de concesiu ni fata de protesta nti : le aprobas e
introduc erea potirulu i la cuminec area cred incio~ilo r ~i casatori a cle-
r ul ui, conces iuni sustinut e ~i de clerul catolic.
 BIS ER ICA AP US EA NA
~I CO N DE LA TRI DE NT 465
TRA REF OR MA . SIN OD UL

de s-
de la Tr ide nt, co nv oc at de pa·p a · Pa ul al III -le a s-a t
Co nc iliu l epi ·sco pi· '

a cre scu
15 45 cu 25 de V

a 1 car or n
V

um ar
ch is la 13 de ce mb rie ,
7 st na la 25 5 de me mb ri era u eg um en i sau ab ati de
pi:1aw 1~ . 0.' re ul _Pi
mo na ha le, car e vo tau ~i ei.
mm ash n ~1 ge ne rah de ord ine
i~t i, car e pre -
din tel e. s-a u tin ut in Co mi sii de teo log i ~i can on
_ $e
pe ntr u ses iun ile fes tiv e. S- au tin ut in tot al 25 de
ga tea u ma ten ale le de leg ati i pa pa ii.
.
~e din te fes tiv e, pre zid ate
ses iun i, sau 199 de
im a ses iun e din 4 de cem bri e 156 3 au pa rti cip at do ar
La ult le.
7 ab ati de mi na sti ri ~i 7 ge ne ral i de ord ine mo na ha
epi sco pi, n-
s-a ma i fac ut pe na tiu ni ca la con cil iul de la Co
Vo tar ea nu
ma jor ita te.
sta nta (14 14 -14 18 ), ci du pa pa pii au fos t
rti cip are a ep isc op ilo r a fos t sla ba. Ce i ma i ple cat i
Pa , in tim p ce
nii , car e for ma u do ua tre im i din epi sco pii p'r eze nti
ita lie con du ~i de un
isc op ii ge rm an i ~i spa nio li, ma i bin e pre ga titi . era u
~p
ntr u o ref orm a ma i rad ica la.
sp iri t ma i lib era l ~i era u pe ras pu ns_u ril e
toa ta rez erv a fat a de mu lte ch est iun i ~i cu toa te
Cu ma re im po rta nta
e fat a de alt ele , sin od ul de la Tr ide nt are o
eva ziv
ma no -C ato lic a, de oa rec e el ex pu ne inv ata tur ile Bi -
pe ntr u Bi ser ica Ro
ser ici i Ca tol ice . saµ dec izi i
ho tar iri : «C an on es de fid e»
S- au da t do ua cat eg ori i de toa te pu nc tel e cen tra le do c-
c, pri n car e s-a u rev izu it
de ord in do gm ati cat o-
e de pro tes tan ti, fix ind u-s e cu pre ciz ie inv ata tur a
tl"i nar e ata cat ad mi nis -
cre ta de ref orm ati on e» , ref eri toa re la dis cip lin a $i
lic a, ~i «de
tra tia Bis eri cii . are le :
ho tar iri le do gm ati ce, ma i im po rta nte sin t urm ato
Di ntr e ea~ i va -
are , ca izv or de cre din ta, ace
Af irm ati a ca Sfi nta Tr ad itie ta ca
Sc rip tur a, pe ntr u a co mb ate inv ata tur a pro tes tan
lca re cu Sfi nta e un i cu l izv or al ·cre din tei .
tur a - sol a Sc rip tur a, est
nu ma i Sc rip ii de ca tre
adi ca a tra du cer ii Sc rip tur
Fix are a ed itie i Vu lg.a ta, ~i
cia la a Sfi nte i Sc rip tur i, inc luz ind
Fe r. Ier on im (t 420 ), ca ed itie ofi
de
oca no nic e, car e nu se afl a in tex tul eb rai c. Dr ep tul
ccirtile deu ter
erv a Bis eri cii .
h~ ter pre tar e a Sc rip tur ii se rez ica
acc en tua t ind eo seb i im po rta nta tra nss ub sta nti ati ei, ad
Sin od ul a ~i Sin -
i ele me nte lor eu ha ris tic e, pii ne a ~i vin ul, in Tr up ul
a pre fac eri iui Hr ist os,
mn ulu i, pri n car e se co nfi rm a rea lita tea pre zen tei a
gel e Do a pre zen tei lui Hr ist os la Sf int
teo ria pro tes tan ta
pc ntr u a co mb ate pa na tio ne m, du pa car e Hr
ist os
n im pa na tiu ne - pe r im
Eu ha ris tie pri m vin o et
t - «in pa ne, cu m pa ne ~i sub pa ne» , «in v ino , cu
e•,;te pre zen
sub vin o» .
la
30 - Is tori a Bis e rice a sca Un ive rsa
 466 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZ I

De asemene a, s-a sublinia t sfinteni a Tainei casatoriei, pe care pro-

tE:stantii n-o recunos c ca Taina. S-a mai sustinut celibatul preotilo r ~i
s-a condam nat casatori a lor. Pentru combate rea doctrine i centrale a
protesta ntismulu i, - coruptia totalii a naturii umane prin piicatul ori-
ginar $i mintuire a numai prin credinta - sola fide, sinodul a stabilit
ca pacatul originar , care se transmi te la toti oamenii , se -spala prin
primirea Botezulu i, care are ca efect rena~ter ea omului la o viata noua
impreun a cu Hristos, iar justifica rea sau minture a omului se face prin
c:-edinta ~i fapte bune.
S-a sublinia t, de asemene a, importa nta celor 7 Taine, pe care pro-
t(stantii le-au redus doar la doua sau trei, iar Tainele au valoare «ex
opere operato», adica prin saviqire a Tainei.
Doctrina despre purgato riu, despre cinstirea icoan_e lor $i moa$tel or
$i despre indulgen te, care a provoca t cele mai multe scandalu ri, abia
a fost atinsa_ Cu privire la indulgen te, s-au precizat doar unele garantii
pcntru evitarea abuzuril or in viitor.
Dintre hotariril e disciplin are, cuprinse in «decreta de refor-
matione », mention am :
Obligati a pentru episcopi de a fi prezenti in diocezel e lor, din
cc'lre nu vor putea lipsi decit eel mult 2-3 luni ~i vizitare a eel putin
la doi ani a parohiil or, pentru intarire a moravu rilor ~i a disciplin ei.
Minastir ile aflatoar e in eparhia respecti va au fost puse sub supra-
veghere a episcopu lui locului.
intrunir ea de sinoade eparhial e in fiecare an ~i de sinoade mi-
tropolita ne la fiecare trei ani.
1nfiinta rea de Seminar ii in fiecare eparhie pentru o mai buna pre-
gatire ~i suprave ghere a preotilo r, sub conduce rea episcopu lui respecti v.
Suprave gherea mai buna a religiozi tatii laicilor, cu obligati a ca
ace~tia sa se marturis easca ~i sa se cuminec e, sa asculte slujbele in
limba latina, limbile national e fiind interzise , ~i sa asculte predicil e
incredin tate numai clericilo r.
Interzic erea colectel or ~i indulgen telor, rezervat e in viitor nu-
mai papei.
Reform a «in capite et membris » nu s-a realizat nici acum. Rezul-
tatele conciliu lui tridenti n nu s-au realizat imediat, ci mai tirziu.
Pentru cunoa~t erea invatatu rii dogmati ce, sinodul a incredin tat
papei Pius a l IV-lea misiune a de a publica «Confes sio fidei tridentin a »,
fo 1562, pe care era chemat sa jure fiecare cleric ~i nou converti t, in
semn de ascultnr e fata de Biserica Romei.
 BISERICA APUSEANA $I CONTRAREFORMA. SINODUL DE LA TRIDENT 467

S-a editat l?i un «Index librorum $i prohibitorum», un tablou de

carti interzise poporului ca lectura.
Ca manual de dogmatica, s-a publicat in 1566, sub papa Pius
al V-lea (1566-1572) un ((Catechismus Romanus», pentru preoti, care
a devenit carte simbolica obligatorie a catolicismului.
Pentru cult, s-a hotarit editarea cartilor respective : Breviarum
romanum, in 1568; Missale Romanorum sau Liturghierul, in 1570.
In 1582, papa Grigorie al XIII-lea (1572-1585) indreapta calen-
darul iulian, hotarind ca ziua de 4 octombrie sa devina 14 octom-
brie 1582, suprimind zece zile, numit de atunci calendarul gregorian, in
uz pina azi in Apus.
Pentru instruirea l?i educarea clerului, papa Iuliu al III-lea a in-
fiintat la Roma «Collegium Romanum», in 1551, ~i «Collegium Ger-
manicum» in 1552, pentru clerul german ~i maghiar din Germania ~i
Austro-Ungaria.
Pentru raspindirea catolicismului printre ortodoc~i, papa Grigorie
al XIII-lea a infiintat la Roma diferite colegii ca : «Collegium Graeco-
rum», in 1575, «Collegium !Uyricum», in 1576 ~i «Collegium Maroni-
ticum», in 1584.
Peste o jumatate de secol, papa Grigorie al XV-lea (1621-1623)
a infiintat in 1622 pentru intarirea propagandei printre ortodoc~i, «Sa-
cra Congregatio de propaganda fide », careia papa Urban al VIII-lea
(1623-1644) ii adauga in 1627 Collegium Urbanum, in vederea ace-
luia.~i scop.
Dezvoltarea catolicismului post-tridentin a primit numele de Con-
trareforma, pentru ca centralismul papal, sustinut energic de ordinul
iezuitilor, a cautat, pe de o parte sa stavileasca prin toate mijloacele
i;;i metodele Reforma protestanta, iar pe de alta sa realizeze reforma
interioara a catolicismului, in care n-a reu~it pe deplin. El nu se deo-
sebe~te de catolicismul medieval decit prin modernizarea mijloacelor
~i a metodelor folosite pentru propaganda catolica in lume.

Ordinul iezuitilor. Alte or dine monahale noi

Ordinul iezuitilor a fost intemeiat de nobilul Ignatiu (Inigo) de
Loyola, nascut la 1491, dintr-o familie basca in castelul Loyola, pro-
vincia Guipuzcoa din Spania (t 31 iulie 1556). In tinerete, el a servit
ca paj la curtea regelui spaniel Ferdinand al V-lea Catolicul (1479-1516),
regele Aragonului ~i Castiliei, apoi ca ofiter in armata spaniola. La
asediul cetatii Pampeluna de catre francezi, in 1521, Ignatiu de Loyola
a fost grav ranit. In timpul convalescentei, fa.cu lecturi despre viata
lui Iisus ~i a sfintilor Francisc de Assisi (1182- t 1226) l?i Dominic
 i16U D E LA ANU L J054 PfNA AST
AZI

G uzm an (1170. _ i· 1221) , in urm a cc1r ora s-a hot arlt sa

via ta lum eas ca pen tru a-~i con sac V • •
• •
ren unt e la
•

ra toa ta ach v1t atea v1 et11 sp1 ntu ale.

• •

Se retr ase mai inti i '.in ora ~el ul Ma

nre sa, nu dep arte de Mo ntfe rrat,
con sac rind u-s e ing riji rii bol nav ilor .
Aci ii caz u in min a, intr e alte c:cirt
de educati e spir itua la, «Ur ma rea i
lui Hris tos » ( lmi tati o Chr isti ), ope
de pie tate med ieva la scri sa de Tom ra
a de Ke ~pi s. La Ma~ ~~s a, . c?n c:ep
el intr e 152 2-1 523 pla nul luc rari i u
sale prin c1p ale «Ex erc ztii spirztuale,,,
prin care -~i pro pun ea sa imi te pe
Hri stos in via ta, inva tatu ra ~i sufe
rint ele Sal e. -
In cur ind , pen tru a-~i imp lini zelu l sau
de mis ion ar, ple ca in 1523
la Ieru sali m, pen tru con ver tire a ma
hom eda nilo r. $i- a dat sea ma 1nd ata
ca pen tru ope ra de mis ion ar treb
uie sa se pre gat eas ca seri os. La
tcar cer ea 10 Spa nia se hot ari sa-~ in-
i rein cea pa stud iile . De~ i ave a pes
trei zec i de ani, se apu ca sa inv ete te
bin e lati ne~ te, fac u apo i stud ii de
filo sofi e ~i teol ogi e la uni ver sita tile
din Alc ala ~i Sal am anc a (15 26- 152
Denuntat ca sus pec t, fu are stat ~i inc 7) .
his citv a tim p de Inc hiz itia spa -
nio la. Dup a elib era re, ple ca in 152
8 la Par is, und e, dup a opt ani
stud ii seri oas e, prim i dip lom a de ma de
gis tru in teo log ie (153 5) .
La Par is, dat orit a aus teri tati i ~i sfin
ten iei vie tii pe car e o du cea ,
a reu ~it sa-~ i cree ze un cer c res trin
s de prie ten i, num ai ~as e la ince put
prin tre car e se afla u un sav oya rd, ,
Pet ru Lef evr e, viit or rnis ion ar in
Ger man ia, alat uri de Pet ru Can isiu
s <t 159 7), trei spa nio li, Diego
(lac ob) Lai nez , Alf ons Sal mer on ~i
Nic olae Bob adi lla, un nob il nav arez
Fra nci sc Xav ier (t 1552), viit oru l mis ,
ion ar din Ind ia, Chi na ~i J apo nia,
~i gen tilo mu l por tug hez Sim on Rod
rigu ez.
La 15 aug ust 1534, in sar bat oar ea
Ad orm irea Ma icii Dom nul ui, toti
~ap te mer sera in bise rica Not re-D
ame din car tier ul Mo ntm artr e, uncl
fiic ura dur ami ntu l ina inte a lui Du mn e
eze u sa trai asc a in sar aci c ~i cas
ti tate , iar dup a trei ani sa plec e la -
dinc io~ ilor . Ieru sali m pen tru con ver tire a nec re-
Pin a in 1537, prie ten ii l?i cola bor ato
rii din gru par ea Iui Ign atiu de
Loy ola. se ~u:11~au «In igis ti», dup a
num ele sau spa nio l. Du pa a cea sta
dat a, e1 hot anr a ca gru pul lor sa
se num eas d'i Soc ieta s Jes u _ Soc
t~te a sau Co~ pa_n_ia Jui Iisu s (Co mp ie-
ania di Ges u, Com pag nie de J esu s).
Num ele de «z.ezuit1. 11 , de la Iisu s, li s-a
dat ma i inti i in Ger ma nia in 154 -1,
ca por ecla , dar mai tirz iu acc ept ara
ace st num e ci in~i~i. '
In 1537, gru pul celo r ~ap te se pre gat
i sa ple ce in mis iun e la mah o-
med ani i din Pal esti na. Din cau za
raz boi ulu i cu Tur cia , la Ven etia
«Co_mpania di Ge~u»: nu. gas i nici ,
o cor abi e spr e a put ea ple ca in Pa-
Jest ma. In ace asta s1tuat1c, se hot
arir a sa mea nJ~"t la Rom a, spr e a
-~i
 BISERICA APUSEANA ~I CONTRAREFORMA. SINODUL DE LA TRIDENT 469

pune serviciile la dispozi\ia papei, pentru a lucra ca osta~i ai lui Hristos,

oriunde va fi nevoie. Ei prezentara papei Paul al III-lea (1534-1549),
in 1539, ca prima schita de organizare, o «Formula», de~i papa la
inceput le-a cerut sa se incadreze in ordinele catolice existente. Stind
in legatura cu mai multe personalitati, intre al\ii cu cardinalul Con-
tarini, care simpatizau cu planul lor, papa Paul al III-lea fu convins
sa aprobe infiin\area noului ordin religios clerical. Prin bulla «Regimini
militantis Ecclesia», din 27 septembrie 1540, papa aproba «Formula
Instituti», cu conditia ca noul ordin sa nu depa~easdi numarul de 60 de
membri. Trei ani mai tirziu insa, la 14 martie 1544, s-a acordat ordi-
nului «Societas Jesus», o aprobare fara restrictii.
Organizarea Ordinului iezuitilor
Prima schita de organizare a ordinului iezuitilor, prezentata papei
Paul al III-lea in «Formula» din 1539 a fost mult largita in 1565, de
Jacob Lainez (1558-1568), al doilea general al ordinului dupa Ignatiu
de Loyola, in statutul de organizare care poarta titlul : «Constitutiones
Societatis Jesu».
Iezuitii au avut doi teologi de seama : Robert Bellarmin (1542-1621)
~i spaniolul Francisc Suarez (1548-1617).
Pe linga voturile monahale comune, fecioria, saracia ~i supunerea
neconditionata, iezuitii ~i-au impus votul de a merge in serviciul de
osta~ sufletesc acolo unde-i va trimite papa ~i unde interesele Bisericii
Catolice sint mai primejduite.
«Scopul la care tinde aceasta Societate, spunea in proiectul intial
Jpnatiu de Loyola, este de a parcurge diferitele par\i ale lumii ~i de a
predica Evanghelia lui Dumnezeu, de a face spovedanii ~i a folosi ori-
care alte mijloace pe care le va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, pen-
tru mintuirea sufletelor».
Misiunea interna ~i externa prin savir~irea cultului ~i a Sfintelor
Taine, dar mai ales a marturisirii, pentru a afla secretele oamenilor,
catehizari, invatamint, convertirea la catolicism, mai ales a capetelor
incoronate sau a barbatilor politici influenti, sau a unor personalitati
dln viata culturala ~i artistica, opere de caritate, infiintarea de Insti-
tute ~i universitati, comertul ~i orice forma de apostolat, erau la dispo-
zitia iezuitilor. Principiul lor suprem este : «Omnia ad majorem Dei
gloriam.» = Totul pentru o mai mare glorie a lui Dumnezeu.
Prin votul al 4-lea din Statut, iezuitii se angajau sa faca misiune
oriunde-i va trimite suveranul pontif, «la turci sau in lumea cea noua
(America), sau la luterani•>. Ordinul iezuitilor apare ca o echipa vo-
 470 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

lanta, gata oricind pentru apararea intereselor majore ale catolicismu-

lui mondial.
Pentru aceasta, ordinul $i-a dat o foarte buna organizare, cu o clis-
ciplinli de fier. Ordinul este condus unitar de la Roma, avind in frun-
tea sa un «general», sau superior. Primul genernl al ordinului a fost
Ignatiu de Loyola, care 1-a condus din 1541 pina la moartea sa, Ia 31
iulie 1556, cind a urmat Jacob Lainez (1558-1568).
Superiorul sau generalul ordinului are, pe linga sine, un numar de
~apte ajutatori sau sfatuitori, numiti «admonitori», care, in calitate de
amid parinte~ti $i confesori, ajuta pe superiorul ordinului in planurile
sale. Fiecare admonitor are sub supraveghere un grup determinat de
«provincii», numit «asistenta» . Se <listing «asistentele» Italiei, Spaniei,
Portugaliei, Germaniei, Frantei $i Poloniei. Oricit de mare este pute-
rea superiorului sau a generalului, ea nu este absoluta ; deaspura lui
este autoritatea Congregatiei generale, care controleaza activitatea ~i
administratia sa, ii ordona, il mustra sau chiar poate sa-1 depuna. Ea
are puterea suprema deplina.
In fruntea unei regiuni se afla «provincialul», care trebuia sa exe-
cute intocmai ordinele primite de la superiorul iezuitilor de la Roma.
Casele sau a~ezamintele iezuite sint conduse de «prepoziti», iar semi-
nariile, colegiile ~i universitatile iezuite de «rectori».
In ordin se primesc numai barbati sanato~i la trup ~i la minte,
excluzindu-se repede cei nesiguri sau incapabili.
Membrii ordinului se impart in patru categorii :
1. Novicii, care timp de doi ani se exercita in asceza severa ~i
fac lecturi spirituale.
2. Scolasticii, care fac studii aprofundate mai multi ani : cinci ani
se consacra studiului filosofiei $i al l?tiintelor (scolasticat), a-lti cinci fao
profesorat, apoi patru sau $ase ani studiaza profund teologia, iar dupa
aceea, viitorii iezuiti pot primi sacerdotiul.
3. Coadjutorii sau sfatuitorii, laid sau hirotoniti care indeplinesc
voturile monahale ~i asculta neconditionat de general.
4. Profesii sint ultima treapta. Dintre ei se recruteaza fun ctiona-
rii superiori ai ordinului ~i ei asculta neconditionat de papa. ·
. P~ntru d$tigar~a sufletelor, s-au servit de toate mijloacele, uneori
chiar 1morale, merg1nd pina la libertinaj.
In morala aveau predilectie pentru cazuistica~ ad· ~ t t
. , 1ca ra au 1eg1·1e
morale prm desfacerea principiului general in cazur· s·
. .. ~ . . ~ 1 mgu1are, sau m ·
c~z~r.1 de _con!tunta. E1 1mparteau pacatele in filosofice, facute adica
fara mtent1a $1 scopul de a calca legea divina, ~i pacatele teologice, sa-
 A. SINOD UL DE LA TRIDE NT 471
I3ISER ICA APUS EANA ~I CONT RARE FORM

ce trebu ia pede psita .

vir~i te cu con~ tiinta clara , deci cons tituin d o vina
inten tia scuz a
Cult ivau inten tiona lismu l, dupa care scop ul sau
dnd cinev a are indo -
mijlo acele folos ite, ~i prob abili smul , adica atun ci
s-o cons idere pa.cat ,
iala ca o fapta e buna , nu trebu ie s-o evite , sau
daca exista vreo prob abili tate ca ea este perm isa.
anul area unui ju-
Au fa.cut uz de reser vatio ment alis, de exem plu
fi posibil», «daca nu
r i.':i mint prin tr-o scuza nem artur isita ca : «dac a va
eau o vorb ire cu du-
m a va impi edica ceva» ~i de amfibolie, adica folos
blu sens, amag ind credincio~ii.
polit ica unde ~i
Iezu itii nu s-au dat in latur i sa se foloseasca de
cape tele inco rona te sau
cind au putu t, caut ind sa conv ertea sca mai ales
pent ru a le pute a apoi
barb atii cu mare rasp unde re in viata popo arelo r,
influ enta ~i dom ina cu ajuto rul acestora.
prin orice mijlo a-
Pent ru ating erea scop ului, iezui tii pute au lucra
er. bancher, indu stria ~.
ce ; iezui tul pute a imbr ati~a orice carie ra : mo~i
chiar ~i come rtul cu
sold at sau ofite r, mese ria~, negu stor, practicin d
ta costu m preo tesc sau
sdav i. Iezu itii nu au un costu m special, ci poar
hain e civil e, dupa impr ejura ri.
cu o orga niza re
Raspindirea iezui tilor . A vind o cond uce re unila ra
da lor ad majo rem
€xce lenta ~i folos ind toate mijlo acele in prop agan
fulge rului .
Dei gloriam, ordin ul iezu it s-a raspi ndit cu iutea la
ul avea 12 pro-
La moa rtea lui Igna tiu de Loyo la in 1556, ordin
de mem bri.
vinci i, 100 de case sau a~ez amin te, cu peste 1000
pean, infil trind u-
In curin d, au pus mina pe tot inva tami ntul euro
e noi, colegii, uni-
se la cond ucere a ~coli lor vech i, sau infii ntind altel
-lea au infii ntat cele
versi tati, insti tute, tipog rafii etc. In seco lul al XVI
intem eiat in 1551, la
rnai impo rtant e colegii : Collegium Rom anum ,
fie a iezuitHor ; Col-
Rom a, care e ~coala centr ala de teologie ~i filoso
1552, cu scop ul de
legiu m Germ ano- Hung aricu m, infii ntat la Rom a in
ro-U ngar ia.
a preg ati misio nari iezui ti pent ru Germ ania ~i Aust
din Inge lstad t,
In Germ ania, centr ul iezui tHor era univ ersit atea
Viena, apoi mult e
infii ntata in 1549, in Aust ria, Cole giul germ an din
, Olmlitz, Inns bruc k,
alte colegii germ ane infii ntate la Miin chen , Koln
era Lou vain, in Polo -
Wi.irzburg etc. ; in 'fa.ril e de J os, centr ul iezui t
nia, Brau nsbe rg, Viln a ~i altel e.
galia , Fran ta,
Iezui tii s-au rasp indit de asem enea in Span ia, Portu
I ~i XVII I a u lup-
Angl ia, Rusi a, Polo nia, Turc ia, unde in secol ele XVI
tanti nopo l ; au facu t
tat cont ra Bise ricii Orto doxe , mai ales la Cons
1n J apon ia, din 1549,
misi une in India din 1542, in Chin a, din 1563 ~i
in Filip ine, din 1594 .
472 DE LA ANUL 1054 PINA A STAZI

Foarte puternici au fost in ta.rile Americii Lati~e. In Paraguay

(America de Sud), au intemeiat, In 1610, un stat cre~tm sub suzerani-
tatea Spaniei, organizat dupa principii ~i metode iezuite.
In anul 1749, iezuitH aveau 39 de provincii, 669 de colegii, un mare
numar de gimnazii ~i licee ~i 22.600 de membri.
Dar, de!;ii i~i asigurasera aproape toata influenta, mai ales asupra
tineretului in universitati, totu~i prin ambitia ~i pornirea lor nestap1-
nita de a domina catolicismul, frinind orice mi~care libera in Biserica
latint1, iezuitii devin odio~i chiar pentru romano-catolici, clerici ~i cre-
dincio~i.
Lupta impotriva iezuitilor incepu mai intii 1n Portugalia, de unde
fura trimi~i pe corabii la Roma in 1759 de un ministru, marchizul de
Pombal, Sebastian Iosif de Carvalho, contrariat de ei in politica sa .
Din Franta fun"t alungati printr-un decret aprobat in 1764 de regele
Ludovic al XV-lea (1715-1774), cu exceptia acelor iezuiti care puteau
ramine numai ca preoti de mir sau ca persoane p articulare. Spania ii
alunga in 1767. Regatele de Neapole ~i Parma din Italia ii alungara
in 1768.
Papa Clement al XIII-lea (1758-1769) a voit sa reformeze ordinu l
iezuitilor, dar generalul ordinului, Lorenzo Ricci, s-a opus, spunindu-i in
1762 : «Jesuitae sint ut sunt, aut non sint» (lezuitii sa fie cum sint, sa u
sa nu fie) .
ln cele din urma, papa Clement al XIV-lea (1769-1774), printr-un
decret propriu, «Breve», cu titlul «Dominus ac Redemptor nostcr»,
publicat la 21 iunie 1773, desfiinta ordinul iezuit, ca nemaicorespun-
zind scopului sau initial pentru care a fost infi intat .
Fapt curios, iezuitii au gasit ocrotire la regele protestant Frider ic
al II-lea eel Mar e al Prusiei (1740- 1786) ~i la impa ra teasa ortodox:1
Ecaterina a II-a a Rusiei (1762- 1796), care i-au mentinut in statele
lor.
Dimpotriva, p rea catolica imparateasa Maria Tereza (1740- 1789)
a Au~trie! i-a alungat, deoarece, printr-un act primit din S pania, s-:1
doved1t ca duhovn icul ei, un iezuit, trimisese la Roma lista pacate lor ei.
In ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, ordinul iezuit a su-
ferit o mare criza .
Dupa caderea lui Napoleon (1804-1814) insa , P apa Pius a l VII-
lea ~1800- 1823! a reinfiintat ord inul iezuitilor prin bulla «S oWcitudo
omnzum Ecclesiarum», din 7 august 1814. Dupa aceasta dat a iezuit ii
reu~~r~ sa se r:organizeze ~i sa-~i intensifice propaganda aproap~ in to;t-
te tar1le catoh ce europene, precum ~i in a lte continente, Indeoseb i 111
 BISERICA APUSEANA $I CONTRAREFORMA . SINODUL DE LA TRIDENT 473

ta.rile Americii Latine, in Canada $i Statele Unite, unde infiintara nu-

meroase colegii $i institutii de invatamint pentru tineret.
Este drept ca $i dupa aceasta data intim,pina opozitia unor state
europene. Astfel, Rusia, protectoarea lor in timpul tarinei Ecaterina a
JI-a, i-a alungat in 1820, in timpul tarului Alexandru I (1801-1825).
Franta i-a alungat in 1830 ; alte state europene, dupa 1830, iar in 1827 ~
f.1ra alungati din toa t a Germania din initiativa Prusiei.
Iezuitii, insa , nu se lasara invin$i. Din timpul papei Pius al IX-lea
(1846-1878), influenta lor a inceput sa creasca din nou in t a rile euro-
pene. Ordinul iezuitilor $i-a consolidat pozitiile sub conducerea gene-
ntlilor sa i Beckx (1853- 1884), Anderledy (1887-1892), Martin (1892-
1906) $i Wernz (1906- 1914).
Influenta lor s-a fa cut r e marcat a prin infiintarea unei reviste ie-
zuite la Rom.a, «Civilta Cattoli ca», prin dezvoltarea cultului Sfintei
lnimi a lui Hristos (Le culte du Sacre -Coeur), prin proclamarea dog-
m e i Jmaculatei conceptii a Sfi ntei Fecioare Maria la 8 decembrie 1854
cl e catre p a p a Pius al I X -lea , car e a promulga t in -aceasta privinta bulla
ln.effabilis Deus.
Tot influentei ie zuitilor i se d atore$te $i publicarea unei Syllabus-
errorum prin bulla Quan ta Cura, d a t a d e p a p a Pius al IX-lea la 8 de-
ccm brie 1854, prin car e era u conda mna te 80 de opinii natura liste sau
moderniste , socotite de iezuiti $i de unele spirite influente din Biserica
Rom a no-Ca tolica e r e tice sa u in contra dictie cu doctrina catolica.
Un rol d e oseb it au juca t iezuitii la conciliul I de la V atican , care
in $edinta a IV-a d in 18 iulie 1870 a procla mat dogma primatului pa-
pal $i a infailibi Litatii papa.le i n Biserica Roma no-Catolica.
Dupa primul r azboi mondial (1 914-1 918), propaganda $i activitatea
iezuitilor s-a in tarit mult.
In 1932, iezuitii numarau 22.936 d e membri, dintre car e 10.166-
pre oti (L. Koch, a rt. Jes-uiten, in L exikon fur Theologie und Kirch e ,
Bd. V (1933), col. 333- 334).
In 1954, iezuitii din lumea i ntreaga a v eau 25.000 d e m e mbri i mpa r -
titi i n 32 de provincii, condusa fiecar e de un «provincial» (E. Royste n
P ik e-Serge Hutin, Dictionnaire des R e ligions, P a ris, 1954, p . 174).
ln Romania, iezuitii a u activat mai ales in Tra n silvania, in timpul
s tapin irii Austro-Un garie i. I ezuitii m aghiari au dus propaganda activa
intr e 169 8 ~i 1701 pentru a a trage pe roma nii ortodoc$i din T r ansilva-
n ia la u n irea cu R oma papala.
lntre anii 1701 $i 1918, activita t ea ordine lor catolice m aghia r e·
ex iste nte in Tra nsilvania , intre car e $i ordinul iezuitilor, s- a inte n sifi-
47-1 D E LA .-\N UL 1034 PINA AS T AZ l

cat pentru inWrirea uniati ei $i a catolicis mulul, p rin crea rea de insti-
t utii ~i ~coli in acest scop .
Alte noi ordine monahale. Penlru regener a rea in terna a ca toJ icis-
mului, s-a u infiint.at in ainte !;ii dupa s inodul de la Tride n t alte n oi or-
dine monahal e, dintre ca re rn ention am :
Ordinul theatinilor. Preo lul Gajeta no de Tie n a a infiintat la Roma,
in 1524 imoreun a cu loan-Pet ru Ca rrafa, episcop d e Theate, or a~ in
1

r ega tul Nea~ole, mai t irziu p apa Paul al IV-lea (1555-1559), ordinul
t.heatinil or, cu scopul de a instrui ~i educa preotii de mir spre a duce
o viata apostolic a. Este primul exemplu de preoti ca tolici constitu iti
fo ordin eclesiast ic. Din rindurile lor au ie~it multi ba rbati eruditi .
Ordinul barnabitilor sau al paulinilo r a fost infiintat in 1530, la
Milan, numit a~a de la biserica Sf. Barnaba din Mila n, avind ca scop
predica ~i pastorat ia dupa exemplu l Sfintulu i apostol P avel ~i a u ce-
nicului sau, Barnaba. Numele de P aulini 1-au primit de la S f. Apostol
Pavel.
ln 1534, s-au alipit la acest ordin A ngelicele (sorores angeUca e),
ordin de calugarit e, numite a~a pentru ca fiecar e maica din acest or-
din, pe linga numele ei, mai purta ~i supranu mele de A ngelica, spre
a -!?i aminti ca trebuie sa duca o viata curata, ca a ingerilor . Ele a juta u
pe barnabit i in slujba lor pastoral a, pentru feme i.
Ordinul somascilor, numit a!;ia de la ora ~elul Som a sco, s itua t la
nord de Milan, a fost infiintat in 1532 de preotul Ieronim Ae miliani,
c u misiunea de a educa pe copiii orfani.
Ordinul ursulinelor, numit a~a de la numele Sfintei Ursula, fiica
de rege breton, martiriz ata in timpul hunilor in 453, linga Colonia
(Koln), pe cind se intorcea cu alte fecio are dint r--un pelerina j la Roma,
a fost infiintat in 1537 de Angela de Merici pent ru educatia t inerelor
fete . Ordinul a fost aprobat de p apa Paul al III-lea (1 534-1 549), in
1544.
Ordinul salesienilor. in jurul Ursuline lor, Fran cisc de Sales (t
1622) a infiintat in 1610 ordinul fran cez al
Salesien ilor, cu misiunea
de a instrui tineretul ~i a ingriji de saraci !;,i bolnav i.
Ordinul piari~tilor (Pa tres pia rum schola rum) , fu infi in ta t la Rom a
in 1597 de spaniolu l losif Calazanz io (t 164~), pentru educare a copiilor
saraci ~i predarea invat a mintului secunda r. Ordinul a fo st aprobat in
1606 de papa Clement al VIII-lea (1592-1 605) $i Jn ur ma in 1617 de
 BTSERICA A PUSEANA !;ii CONTRAREFORMA. SINODUL DE LA TRIDENT 475

papa Paul aJ V-lea (1605-1621). Ordinul a cunoscut o mare inflorire

In Italia, Spania, Ungaria ~i Polonia.
Ordinul oratorienilor din Paris a fost infiintat in 1616 cu misiu-
nea de a cultiva studiile istorice, teologice ~i filologice precum ~i $tiin-
tde exacte, pina atunci neglijate.
Ordinul lazari$tilor fu infiintat in 1624 de rnisionarul {rancez
Saint Vincent de Paul (t 1660), avind centrul in m inastirea Saint-La-
zare din Paris, pentru a face misiune. Tot el a infiintat congregatia
Surorilor de caritate.
Ordinul redemptori$tilor sau liguorenilor a fost infiin\at in 1732
<le teologul Alfonso Maria de Liguori, din Neapole, (t 1787), pentru
educarea tineretului ~i poporului de rind. Ordinul a fost aprobat in
1749 de papa Benedict al XIV-lea (1740-1758).
Au fost reorganizate unele ordine vechi.
Astfel, din Ordinul franciscanilor s-a creat in 1528 de Matteo de
Bascia de la minastirea Montefalcone ramura «capucinilor», numi\i a~a
dupa «capucciol-ul» sau gluga pe care o purtau, dedicat predicii sim-
ple pentru poporul de rind .
Din Ordinul cistercienilor, s-a creat filiala «descultilor», reorgani-
zat intre 1550-1562 de Teresa de Avila (t 1582).
In 1664, s-a creat ramura trapi$tilor de canonicul de Rance, care
a impus membrilor sai postul, tacerea continua $i munca grea, agricola.
Toate aceste noi ordine urmareau, ca ~i cele din trecut, regenerarea
Bisericii Catolice ~i r aspindirea catolicismului in lume.
 PERIOADA A VI-A (CONTEMPORANA)

a ince pe cu revo -
Peri oada a VI-a din Istor ia biser iceas ca univ ersal
anul 1821 ~i se cont inua
lutia franc eza in Apu s (1789), iar in Rasa rit cu
pina in zilel e noas tre.
ic prin care se im-
Revo lutia franc eza inse amn a acel mom ent istor
laic ateis t sau indif eren t
pune in Euro pa ~i apoi in intre aga lume statu l
fie marg inali zata ~i
relig ios, in care Bise rica este fie sepa rata de stat,
itate publ ica.
deci excl usa trep tat din toate dom eniil e de activ
inso tit de procesul
Feno men ul de marg inali zare a Bise ricii a fost
unul dintr e cei mai
de secu lariz are in dom eniu l spiri tual ~i aces ta este
lariz are in dom eniu l spi-
peric ulo~ i du~m ani ai vieti i relig ioase . Prin secu
mate riala ~i se expu ne
ritua l omu l se leag a tot mai strin s de lume a
relig ioase , conc re t fata
peric olulu i de instr aina re total a fata de valo rile
Dum neze u ~i abia din
de inva tatur a cre~ tina, care il a~aza in relat ie cu
cu lume a crea ta.
acea sta relat ie se dime nsio naez a rapo rtul omu lui
are socia la ~i n a-
Anu l 1821 inse amn a ince putu l lupte i de ema ncip
fie initi ata , fie susti nuta
tiona la a majo ritat ii popo arelo r ortod oxe ; lupta
ic a favo rizat ~i ema n-
de Bise ricil e orto doxe natio nale . Aces t proc es istor
rind astfe l Bise ricile Or-
cipa rea biser iceas ca a popo arelo r ortod oxe, apa
ate pina l a rang ul de
todo xe Auto cefa le, din care unel e au fost ridic
Patr iarhi e.
~i grad e difer ite
Feno men ul marg inali zarii a afec tat in mom ente
iar secu lariz area ame-
atit Bise ricil e apus ene cit ~i pe cele rasa riten e,
pe credi ncio~ ii de pre-
nint a cu mijlo ace difer ite dar cu a cela~i efec t
tutin deni .
tine din parte a l u-
La peric olele care vene au asup ra Bise ricil or cre~
gat peric olul unui con-
rnii din afara , in seco lele XIX ~i XX s-a adau
ori de proz elitis mul pe
fesio nalis m exac erba t inso tit de cele mai mult e
cre~ tini de conf esiun e
care il prac tica unii cre~ tini in rind urile altor
le are de infru ntat in
difer ita de a lor. In fata atito r peric ole pe care
dezb inare conf esion alii,
cont emp oran eitat e, cre~ tinat atea este slab ita prin
diu, ~i anum e ecum enis-
pent ru vind ecar ea care ia exis ta un sing ur reme
t va insp ira Bise ricile
mul since r, sust inut cu conv inge rea ca Duh ul Sfin
conf esion ale spre re-
cre~ tine sa pa~e ascii pe calea depa ~irii barie relor
lume a sa crea da ~i s,1
foce rea unita tii Bise ricii lui Hris tos, pent ru ca
aiba viati i din bel~u g.
 DEZVOLTAREA PROTESTANTISMULUI 477

Dezvoltarea protestantismului:
misiuni protestante intre pagini
Cea mai insemnata mi~care impotriva rationalismului protestant
din secolul al XVII-lea este pietismuL. El s-a straduit sa insufle lute-
ranilor o viata noua prin intoarcerea la un cre~tinism de iubire, po-
c[tinta ~i pietate. In acest scop, el cerea ca dogma sa lucreze nu numai
asupra ratiunii, ci mai ales asupra vointei, inimii ~i a sentimentului,
spre a se realiza fapte morale.
lntemeietorul pietismului este Filip Jacob Spener (t 1703), origi-
nar din Alsacia. El a fa.cut studii la Strassburg ~i Geneva, dupa care
a fost predicator la Frankfurt am Main, Dresda ~i Berlin, unde a murit.
Pentru raspindirea ideilor sale, el a creat adunari de pietate, nu-
mite «coHegia pietatis», in care se citeau ~i explicau cartile sfinte ~i se
discutau chestiuni religioase.
In 1675, a publicat scrierea Pia desideria = Dorinfe pioase, in
-care i~i expunea doctrina sa pietista. El s-a straduit sa se puna accent
mai mult pe viata cre~tina decit pe doctrina, mai mult pe pietate decit
pe ~tiinta, mai mult ~ faptele morale decit pe ratiune, incit in viata
cre~tina sa fie mai multa iubire decit discutii sterile ~i fanatism. ln
ac.:est scop, el cerea ca predica sa fie vie, pe intelesul tuturor, nu savan-
ta. Laicii sa fie indemnati la savir~irea operelor de binefacere ~i la cu-
noa~terea Biibliei.
Pietismul a avut un mare rasunet in Germania.
Luteranii riguro~i, insa, 1-au respins, incit s-a dezlantuit o lupta
c1priga intre pieti~ti ~i luterani.
Profesorii ~i studentii pieti~ti fura exclu~i din universitatile strict
luterane, Wittenberg, Leipzig ~i Iena, dar ei fura primiti de electorul
de Brandenburg, Filip I. Acesta infiinta in 1696 pentru pieti~ti Univer-
sitatea din ora~ul Halle, care deveni citadela principala a pieti~tilor.
Colaboratorul ~i succesorul lui Spener la conducerea piet~tilor a
fast August Franke (t 1727), care, fiind alungat din Leipzig, activa la
Halle. El afirma ca ((un gram de cre~tinism trait face mai mult decit
100 de grame de ~tiinta seaca, sau o picatura de iubire valoreaza mai
mult decit un ocean de ~tiinta».
August Franke a infiintat mai multe institutii de binefacere ca :
o ~coala pentru saraci, un orfelinat, un seminar, o ~coala normalc1, un
spital, o tipografie, o farmacie, un Institut biblic, care cuprindeau
aproape un sfert din ora~.
47/l DE LA A NUL 105-1 PINA ASTAZ I

Cu ajutorul regclui danez, a sustinut misiunea ex terna in India

r asa rite~ma ~i int.re iudei, pentru care a infiintat un Insti t ut aparte.
Din Halle, pic ti smul s-a r aspindit cu repeziciu ne in toa ta Germa-
n: a , in Elvetia ~i + 1-'irile de J os, ~i ajunse p ina in America.
Dupa moartea lui Spener ~i Franke, insa, pietismu l degener[1 in
dispret fat,I de doctrina ~i ~tiinta , fata de autorita tea biseri ceasca, aj un-
se l;.i fan atism ~i fi'1tarnici e, incit i~i pierdu a tractia ~i importa nta sa.
in perioada de dupa revoluti a fran ceza din 1789, ~i pina azi, protes-
tantismu l a evoluat potrivit principii lor sale r ation a liste ~i subiective,
atit pe plan teoretic- dogmati c, cit ~i ca organiza re.
Au aparut in sinul protesta ntismulu i ~coli ~i opinii personal e in
teologie, dezbinar i adminis trative ~i numeroa se denomin ati un i, care
s-au combatu t unele pe altele.
Cea mai mare dezbinar e exist.a in protesta ntism in ceea ce prive~te
orient.ar ea teologica .
Influent a iluminis mului - A u fkliirung , curent rationalist care a
predomi nat in secolul al X VIII-lea , ~i a liberalis mului, a determin ar
pe unii teologi protest.a nti sa afirme ca protesta ntismul nu consta at.it
de mult in teologie ~i predica, dt mai ales in Taine, in simtire ~i viata
pioasa.
Cel mai valoros teolog protesta nt de dinainte de 1850 care a re-
prezenta t acest curent a fost, desigur, Ernest Schleirm acher (T 1834),
predicat or, apoi primul profesor de teologie protesta nta la Universita-
tE-a din Berlin. El a devenit celebru prin cele doua lucrari ale sale :
Reden iiber die Religion (1799) = Cuvintar i despre religie, ~i prin dog-
matica sa : Der christlic he Glaube (1821) = Credinta cre$tina, in ca re
sustine ca religia nu este nici act de cunoa~te re, nici act de voint,i, ci
sta in sentimen tul de depeden ta fata de Dumnez eu. El are mer itul de
a fi eliberat teologia de filosofie, dar gre~e~te desigur cind face teologia
sa se pi arda intr-un sentimen talism vag, intr-un gen de psiholog ie re-
ligioasa. Influent a sa a predomi na t totu~i in tot cursul secolul ui al XIX:-
lea, chiar ~i la romano- catolici, fiind numit «Origenu l secolulu i al
XIX-lea ».
$coala rafional ist-prote sta.nta a dat n a~tere la cele m ai multe direc-
tii cu cei mai indrazne ti teologi.
Mention c1m indeoseb i direct ia istorico- criticista , ilustrata de ~coa-
la din 'Fi..ibinge n, condusa de Fr. Chr. Bau er (t 1860). Acesta, aplicind
di alectica filosoful ui G. W. Fr. Hegel (1770- 1831), tezc1-antitez a-sinteza ,
 DE ZVO LTAREA PROTESTA NTISMUL U I 47()

la epoca biblica, s-a straduit, bucurind u-se in vremea lui de un succes

zgomotos, sa demonst reze ca scrierile Noului Testame nt au izvorit din
ciocnirea iudais mului cu elenisrnul.
La rindul sau, D. F. Strauss (t 1874), alt reprezen tant al ~colii din
Tubinge n, a afirmat in lucrarea sa Das Leben Jesu = Viafa Lui Iisus,.
Tlibinge n, 1835, ca figura ~i faptele lui Iisus Hristos sint rezultatu l
unor mituri create de imaginat ia ~i evlavia ulterioar a a cre~tinis muluL
Ucenicii lor intrecura in afirmatii neinteme iate pe dascali.
Astfel, Bruno Bauer (t 1882) afirma ca Evanghe liile sint falsifi-
cari ale unor impostor i, iar Ludwig Feuerba ch (t 1872) i-a intrecut pe
toti, afirmind ca, cre~tinis mul nu-i decit o divinizar e a omenirii , ne-
avind nimi c divin in el.
Din fericire, asemene a afirmatH ~i teorii au fost demult abando-
nate, incit teologia protestant;~ a revenit, in genere, la temele initiale
ale Refo rmei din secolul al XVI-lea.
Dupa 1870, au luat na~tere in protesta ntism alte directH. Mention am
in special ~coala lui Albrecht Ritschl (t 1889), intemeie torul istoris-
rnului. El ia ca punct de plecare teza filosoful ui Immanu el Kant (1724
-1804) a imposibi litatii omului de a cunoa~te - Das Ding in sich =
Lucrul in sme, care se arata in manifest arile sale, in fenomen e, pentru
a trage concluzia ca nici despre Dumnez eu in Sine nu putem cunoa~te
nimic ~i de aceea nu putem dogmatiz a nimic.
El a fost urmat de multi reprezen tanti, dintre care eel mai renu-
mit, atit in domeniu l teologic, cit ~i pe teren social ~i politic, este A dol f
Harnack (1851-19 30) . ln lucrurile sale principa le Dogmeng eschicht e,
Grundris s der Theologi schen Wissensc haft, Freiburg im Breisgau , 1893
= Istoria do gmelor. Fundame ntuL $tiintei teologice ; Das Wessen des
Christen tums = Esen\a cre~tinis mului, Leipzig, 1900, ~i Lehrbuc h der
Dogmeng eschichte = Trntat de istoria dogmelo r, 3 vol., Ti.ibingen, 1909.
el afirma ca intreg cre~tinis mul ~i Evanghe lia nu sint decit mcmif esta-
rea iubirii parinte $ti a Lui lisus Hristos pentru lume, iubire din care
vechea Biserica a fac ut mai tirziu o «Evangh elie despre Iisus Hristos ».
Cre$tinis mul simplu ~i fara dogme al lui Iisus a fost fa lsificat de
cugetare a greaca din secolele II ~i III, care a dus la o «accentu ata eLe-
nizare a cre$tinismu1ui».
Ultima mare ~coala protestan ta dinainte a primului razboi mondial
(1 914- 1918) este aceea de lstoria religiuni ior. Ea are numero~i repre-
zcntanti, care au sustinut ca cre~tinis mul nu este singura religie reve-
lata de Dumnezeu, ci e numai un a din multele r eligii anti ce , din care
a imprumu tat multe idei printr-u n sincretis rn exagerat . Di ntre ace~ tia
amintim pe teologul, profesor ul ~i doctorul A lbert Schweitz er (t 1965 ),
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI
480

care, in lucrarea sa Geschzchte· d er L e ben Jesu Forschung . _ _ = . lstoria.

·
· .. luz· Jzsus,
- ·· Vzetiz e d . 6-a, ,.. .. b.ngen , 1961 , afirma•• ca v1ata
11,11
cercetaru. .Lu 1 _ . _
Iisus Hristos ·a fos,t contrafacuta in decursul timpului, f.u~d alcatutt~
.din bucati ~i teme imprumutate din toate sistemele re'hgioase vecht.
Dupa primul razboi mondial, a luat na~tere o _nou~ ~eologie in
protestantism, numita Teologia dialectica sau Teologza crizez, care s-a
straduit sa puna in relief ideea ca pe Dumnezeu nu-L put:m cuno_a~t~
in mod istoric nici speculativ, nici descriptiv, ci numai stind cu tnca
-~i cutremur i~aintea Lui, intr-o pozitie de_ criza_ sa~ ~e con~:iinta a
pacato~eniei noastre, sau in starea de zbuczum $l framzntare, m ca re
petrecem din clipa in care auzim glasul Lui.
Teologia dialectica sau «a crizei» a avut premergator in secolul
trecut pe danezul Soeren Kirkeg·alilrd (t 1855), iar in secolul ½X pe fe-
nomenologii 1?i existentiali1?tii mai noi, dintre care mentionam pe Mar-
J.in Heideger (t 1975), Karl Jaspers (t 1969) ~i Karl Barth (t 1968),
-care este eel mai cunoscut reprezentant al teologiei dialectice .
Karl Barth abandoneaza pozitia seculara a dogmaticii protesta nte,
-care pornea de la experienta individuala, de la subieotivismul antropo-
centric, punind in centrul teologiei sale teocentrismul $i puterea cu-
vintului lui Dumnezeu - Das Wort Gottes, puternic afirmat in lucra-
rea Der Romerbrief = Epistola catre Romani, ed. noua, Milnooen,
1922, 1?i mai ales in Dogmatica sa, Zurich, 1922.
Amintim, de asemenea, pe Emil Brunner, care, de~i are la baza
traditia zwingliana a Bisericii Reformate din Zurich, in unele privinte
:se apropie de Ortodoxie.
In afara de curentele ~i 1?Colile amintite, au aparut in lumea pro-
testanta dupa eel de al II-ea r azboi mondial (1939-1945) o serie de
teologii, care de care mai bizare ca : teologia radicala, cunoscuta sub
numele de teologia mortii lui Dumnezeu, care neaga credinta in Sfinta
Treime ~i in Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, Logosul creator, C'are nu
poate asigura cre~tinilor mintuirea, £apt pentru care a fost repede pa-
r asita ; teologia secularizarii, care exclude orice posibilitate de referirt-
la Dumnezeul eel transcendent, tinzind mai mult spre sociologie.
Un curent teologic mai interesant este teologia politica, numi ta ~i
teologia speranfei - Theologie of Hope, a l car e i r eprezentant principal
-este Jurgen Moltmann. El incearca sa rezolve criza cre~tinismului con-
temporan apusean nu numai pe plan eshatologic, prin speran\a 1nvie-
rii mortilor, ci ~i prin speranta ca iubirea Iui Dumneze u fa\a d e crea-
tura Sa, fata de lumea amenintata ~i oprimata , v a salva ome nirea.
 DEZVOLTAREA PROTESTANTISMULUI -181

Vuzuta in ansamblul ei, trebuie sa recunoa~tem cu, oricit cJ c inte-

resanta ar fi, teologia sperantei este lipsita de inva t,:'tturile cre~tine
fundamentale.
Mai exista ~i alte curente ~i directii 1n protestantism care apar ~i
dispar tot atit de repede ca ~i unele melodii la modu .
Misiuni protestante intre pagini
Misiunile protestante nu se pot compara cu ccle romano-catolice,
deoarece, acestea din urm[1 au fost sustinute de marile puteri colonia-
lc, Spania, Portugalia ~i Franta.
Misiunile protestante au fost sprijinite de Olanda, Elvetia ~i An-
glia in marele ei Imperiu colonial.
In secolele XVII ~i XVIII, atit luteranii cit ~i calvinii sau refor-
matii au cautat sa raspindeasca invataturile protesante nu numai prin-
tre catolici ~i ortodoqi, ci ~i printre «pagini».
Pentru propaganda externa, s-au format numeroase societati mi-
sionare, vreo 170. Cele mai insemnate s-au creat in Anglia : a bapti$-
tiLor (1792), a independentilor (1795) ~i a episcopa.lienilor (1799).
In Germania, a luat fiinta misiunea berlineza (1823) ~i misiunea
renana. (1829).
In America de Nord, s-a infiintat misiunea americana. (Boston,
1810) ~i misiunea metodista (1819).
Tot in scopul comun al misiunii' interne ~i externe s-a u constituit
societati biblice, pentru traducerea ~i tiparirea Bibliei in diferite limb i,
dintre care mai importante sint : Societatea biblica britanica, la Lon-
dra, in 1804 ; cu multe filiale ; Societatea biblica din B erl'in (1814) ;
Societatea biblica din New York (1817) etc.
0 nota caracteristica a misionarismului protestant este metoda de
convertire interioara, individuala, spre deosebire de ca tolicism care a
activat prin politica, forta, constrl~ere, acomodare ~i alte metode.
Doar calvini~tii sau reformatii au folosit forta politica in Anglia,
Ungaria ~i Transilvania.
In afara de Europa, protestantii au fa.cut misiune la diferite
popoare necre~tine din lume.
ln BraziLia, a fa.cut opera misionara in 1555 ofiterul hughenot
francez Villegaigon.
Luteranii suedezi au fa.cut misiune in rasaritul ~i nordul Suediei.
indeosebi intre laponi, ~i pe coasta de rasarit a Statelor U nite , opera
sustinuta apoi de danezi ~i olandezi.
Din 1714, s-a infiintat la Copenhaga un colegiu de m isionari.
31 - lstoria Bisericeasca Universala
482 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

Opera m1s1onara sustinuta au facut din 1721 misionarii danezi ~i

norvegieni in Groenlanda·. Herrnhuterii au dat intre 1732 ~i 1760 peste
220 de misionari, care au actionat cu succes in peninsula Labrador $i
America de Nord, convertind indieni, adica pe locuitorii aborigeni, ~i
pieile ro~ii, ~i negri adu~i de coloni~ti.
Astfel, herrnhuterii, impreuna cu metodi~tii, au convertit in Ame-
rica peste 1 milion de indieni ~i 7 milioane de negri.
Misionarul ,John Eliot a luptat 44 de ani contra sclavajului cu
negri.
$coala misionara a pieti~tilor din Halle, sub indrumarea pastorului
pietist Filip Iacob Spener, a trimis in tarile Asiei, India $i Jndonezia
peste 60 de misionari, care au inregistrat unele succese.
ln Oceania, protestantii au reu~it sa converteasca populatia unor
insule.
In Coreea, au facut propaganda metodi~tii ~i presbiterienii din
Angli.:1.
Prote~:tantii au rew;it sa faca unele convertiri ~i printre iudei, da-
torita unor societati de propaganda Infiintate printre ei, in Anglia, Elve-
tia (1826) ~i Germania (1822).
Teologul Franz Delitsch a infiintat in Germania pentru evrei lnsti-
t.utum ludaicum din Leipzig (1880) ; Strack a infiintat in Breslau (1883)
un Institut asemanator.
Neoprotestantii
Secte noi. In sinul protestantismului au aparut o serie de secte ~i
denominatiuni cre~tine, dintre care amintim :
1) Ouakerii (Quakers) sau Trernuratorii au luat fiinta in Anglia
~i Scotia pe la 1649, ca opozitie contra Bisericii episcopale care se laici-
zase, ~i contra puritanismului englez, care, prin inlaturarea ceremoniilor,
nu mai putea convinge ~i mi~ca inimi1e.
Intemeietorul sectei este George Fox (1624-1691), cizmar de me-
serie, care, in urma unor viziuni, s-a crezut chemat sa indrume cre-
dinta contemporanilor sai. El afirma ca adevarul divin se deosebe~te
nu atit prin citirea Sfintei Scripturi, sau prin savir~irea Tainelor, ci
mai ales prin eruptia harului divin sau iluminarea interna. Inspirati a
Duhului Sfint se primea in extaz.
Dintre cultele aparute in anglicanism, quakerii reprezintc:"1' ramura
cea mai radi cal{1. Ei se numesc quakeri, adica tremuratori, pentru ca
in adunarile lor, eel care prime~te, dupa opinia lor, inspiratia Duhului
Sfint, incepe sa tremure ~i sa predice. Dac£i in adunarile lor nimeni
 DEZVOLTA REA PROTESTA NTISMULU I
483

nu se simtea inspirat de Duhul Sfint, ei se intorcea u intristat i la ca-

sele lor.
Altii pretind ca epitetul de quaker s-a dat lui Fox de un judecato r,
caruia el ii strigase sa se cutremu re inaintea miniei lui Dumnez eu.
Quakeri i nu admit ierarhia bisericea sca, nici o Taina, nu depun jura-
mint in justitie, refuza serviciu l militar ~i purtarea de arme, combat
razboiul sub toate formele, fiind pacifi~ti convin~i, combat luxul ~i
toate distractH le ca teatrul, vinatul, dansul, petrecer ile etc. Ei due o
viata simpla, curata, sint foarte harnici ~i se <listing prin ospitalit ate
~i milosten ie.
Fiind persecut ati in Anglia ~i Scotia, quakerii au trecut in America
de Nord, unde se numesc Societat ea Amicilor . Din 1660 ei au fost in-
stalati in statul Pennsyl vania, dat lor de Wiliam Penn (t 1718).
In Statele Unite ale Americii , quakerii au combatu t comertu l cu
sclavi ~i au luptat pentru dezrobir ea negrilor ~i apararea drepturi lor
lor. Ei desfa~oara in sinul societaHi o frumoas a opera caritabil:1.
Obtinind libertate a cultului, o part.~ dintre qu~keri se intoar~r fi
in Anglia, Scotia ~i Irlanda, unde se inmultir a mult.
Teologu l Robert Barclay (1648-16 90), eminent quaker scotian,
a ajutat mult pe quakeri prezenti nd invatatu ra lor intr-un sistem teo-
logic, in lucrarea sa Apologia , 1676.
2) Metodi~tii sint cea rnai raspindi ta Biserica pietista, care s-a
dezvolta t din sinul Bisericii Anglican e. Ea a luat fiinta in 1729, dato-
rita fratnor Charles (t 1788) ~i John Weseley (1703-1 791), studenti
la Univers itatea din Oxford, ~i, din 1738, a predicat orului George
Whitefie ld (1714-17 70), cu scopul cultivari i vietii religioas e ~i morale,
ca o reactie impotriv a rationali smului.
Ei au primit numele de metodi~ti de la modul lor de viata - me-
thodus vitae, prin care cultiva pietatea, smerenia , sincerita tea, cinstea,
pocainta ~i o moralita te severa in toate impreju rarile ~i actele vietii.
Ei insista asupra lozincii : «Mintuie -ti sufletul chiar din ceasul acesta».
Moment ul converti rii il socote~te ca o eruptie a harului divin.
Mi~carea metodist a, fiind interzisa prin biserici ~i case, a ie~it in
aer liber, improviz ind tribune, pe care membrii ei incepeau sa predice,
atragind multi credincio~i. lnvatatu ra lor este strict calvina, iar orga-
nizarea bisericea sca, congregafionalista.. Prin doctrina lor, ei se apropie
de Low Church = Biserica de Jos din Biserica Anglican a.
Din Anglia, metodism ul s-a raspindi t apoi in secolul al XIX-lea ,
1n Irlandn, Statele Unite, Canada, Australi a, Noua. Zeelanda , ajungind
azi la peste 40 de milioane de credincio~i.
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI
484

ln America, au luptat pentru desfiin\area sclaviei ~i a comertului

cu negri.
Metodi~tii ~i-au ci~tigat mari merite atit in Anglia cit ~~ _in cele-
1 1
lalte tari din lume in care s-au dus, prin raspindirea instruct e ~i res-
pectarea moralitatii in rindurile poporului de rind.
Unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai metodi~tilor a fost
metodistul american John Raleigh Mott (1865-1955), un mare mi-
sionar care din 1888 a fost secretarul Comitetului International al
Asoci~tiei Y.MCA (= Young Men's Christian Association Asociatia
tinerilor cre$tini).
ln entuziasmul ~i vizionarismul sau, J . Mott avea convingerea,
desigur exagerata, ca se poate realiza evanghelizarea lumii, «pina la
marginile pamintului» (Fapte 1, 8), chiar in generatia noastra.
Din 1895, J. Mott a fost secretarul general al Federatiei World
Student Christian Federation = Federatia Mondiala. a studentiLor cre$-
tini. A prezidat prima conferinta a Mi~carii Ecumenice Faith and Or-
der = Credinta $i organizare, tinuta intre 3- 21 august 1927 la Lau-
sanne, in Elvetia.
3) Herrnhuterii sint o secta pielista a p a ruta in sinul luteranis-
mului in Germania, datorita contelui Nicolae Ludwig de Zinzendorf
<t 1760), care a fost puternic influentat de mi~carea pietista a p asto-
rilor Filip Iacob Spener ~i August Franke. El a infiintat pe domeniul
sau Hutberg din provincia Lausitz, linga ora~elul Herrnhut, comuni-
tatea religioasa a herrnhuterilor, de la care ace~tia ~i-au ~i luat nu-
mele, unde s-au refugiat, din cauza persecutiilor, numero~i «frati mo-
ravi», cehi, germani, sudeti ~i calvini. Herrnhuterii s-au mai numit ~i
Hrudergemeind e -=- Comunitatea fratilor de credinta evanghelica $i
Frap,i Moravieni .
Ei erau impartiti din punct de vedere confesional in trei grupari
independente, luterani, frati moravi ~i calvini, dar lega,i prin organi-
zare ~i opera misionara. Organizarea lor este presbiteriana.
Contele de Zinzendorf, crescut in ~coala pietista din Halle, s-a
dedicat slujirii lui Hristos, a carui cruce ~i al cnrui singe au devenit
pentru el centrul teologiei, numita teologia singelui ~i a crucii. Ei s-au
raspindit repede in nordul Germaniei, in tarile din jurul Marii Baltice,
in Anglia, Groenlanda ~i in America de Nord.
Unii dintre herrnhuteri au cautat sa intre in legatura ~i cu orto-
doc~ii. ln acest scop, ei s-au adresat in 1740 patriarhului ecumenio
 DEZVOL TAREA PROTES TANTIS MULUI 485

Neofit al VI-lea (1734- 1740), dar discutiile nu s-au incunu nat cu re-
zultate pozitive, cum a~teptau ei.
!n viata lor particulara, herrnh uterii sint oameni mode~ti ~i foarte
corecti, fiind influentati de lectura frecventa a Sfinte i Script uri.
Ei au contribuit mult la mentin erea credintei ~i a morali tatii intre
protestanti, mai cu seama dupa jumata tea secolului al XVIII-lea, cind
domina nationalismul.
De asemenea, ei l?i-au cil?tigat mari merite prin propag area cre~-
tinismului, trimit'ind misionari la paginii din toate partHe lumii, mai
ales la indienii ~i negrii din America de Nord, unde au obtinu t fru-
moase succese. Ei au fa.cut misiune l?i printre iudei, reu~ind sa con-
verteasca pe unii dintre ei.
4) Schwedenborgienii, numi\i ~i Biserica cea noua ~l Ierusalimul
eel nou sint o secta cu trasatu ri spiritu ale-mi stice, ration aliste, uni-
tariene l?i eshatologice, aparut a in sinul luteran ismulu i din Suedia .
lnteme ietorul lor este savant ul l?i filosoful crel?tin Emanu el Schwe den-
borg (1772), fiu de episcop din Sue~ia. Avind o fantez ie extrao rdinar a
~i cazind adesea in extaz, el afirma ca a fost rapit in cer l?i in iad,
ca a stat de vorba cu ingerii l?i suflete le mortilor. ~i ca a avut diferit e
viziuni, in urma carora a primit misiun ea de a reform a Biseric a cea
molel?ita, intemeind «Biser ica nouLui Jerusa lim>> .
Putind spune, probabil cu ajutor ul magne tismul ui animal, ceea ce
se petrecea la mari .departari l?i prezicind unele evenim ente impott ante,
Schwedenborg exerci ta o mare influe nta asupra contem porani lor nu
numai din Suedia, ci l?i din alte ~i din Europ a apuseana.
Doctrina sa este un amestec de misticism, rationa lism, unitar ism
cu idei eshatologice.
Despre Sfinta Treim e el invata ca vechii antitri nitari sabelieni din
secolul al III-lea, afirmi nd ca Dumn ezeu nu are trei persoane, ci una
singur a : ca creato r al lumii, El se nume~te Tata, ca Mintu itor, Fiu,
iar ca sfintitor, Duh Sfint, dar este aceea~i persoana. ,
El afirma ca rascum parare a implin ita de Hristo s consta in biruin ta
asupra diavolului, in inving erea raului, care stapinel?te lumea ~i din
intoarcerea omului catre Dumnezeu, iar justific area consta in redobi n-
direa puterii de a implin i voia lui Dumnezeu.
Sfintele Taine, Botezul ~i Euhar istia mijlocesc influen ta cereas ca.
Serviciul divin consta din citiri din Sfinta Script ura, cintari l?i predica.
Imparta~irea, savir~ita dupa ritualu l protes tant, se face de patru ori
pe an.
 DE LA AN UL 1054 PINA AST.i\ZI
486

In privinta eshatologiei, Schwedenborg av~a idei foartev bizar~.

A doua venire, despre care a vorbit Domnul Hnstos, este: d~pa el, sp1-
rituala deoarece ea s-a implinit cu Ierusalimul eel ceresc mfllntat de el.
· ' trupun·1 or, cum a mvc1v
Inv1erea - ·•· +-at Domnul Hr1'stos • nu va fi iar sufle-
V • '.

tele mortilor vor avea pe lumea cealaltJ o forma preamanta.

lngerii sint sufletele pream:irite, iar demon ii sint sufletel e pier-
dute ale celcr morti.
In ciuda doctrinii lor, plina de fantezii ~i ciudatenii, Sc.hweden-
borgienii s-au raspindit indeosebi in Germania, Anglia $i America de
Nord dar numarul lor este mic.
'
Au mai aparut in protestantism $i mai apar $i alte grup[1ri $i de-
nominatiuni cre$tine, care $i-au pierdut sau i$i pierd repede influenta
~i importanta.
Aceasta provine din cauza cultivarii rationalismului $i subiectivis-
mului. care impiedica protestantismul sa-$i formuleze o doctrina uni-
tara $i sa-~i dea o singura organizare pentru toti. pentru a evita fari-
mitarea in diferite Biserici, grupari, $Coli $i curente.

Dezvoltarea anglicanismului
Comuniunea Anglicana s-a constituit din doua ramuri principale :
ramura Bisericilor episcopaliene, care au pastrat forma episcopala in
conducere, cum este Biserica mama din Anglia, $i ramura Bisericilor
prezbiteriene, numite $i evanghelice, care au la conducerea lor prezbiteri
(preoti), cum este Biserica din Scotia.
Britania propriu-zisa este angLicana, Scotia este calvinist-presbite-
riana, iar in Irlanda de Nord, care apartine Marii Britanii, doua treimi
din populatie o constituie anglicanii, iar o treime catolicii. Irlanda in-
dependenta este in intregime catolica.
Raporturile de colaborare dintre Biserica Anglicana $i Biserica
presbiteriana s-au stabilit, dupa lungi conversatii, abia in 1957, d nd
aceasta din urma a consimtit sa intre in comuniune cu Scaunul de
Canterbury al Bisericii mame.
Comuniunea Anglicana s-a 111tins, odata cu cre~terea Imperiului
colonial britanic, pe toate continentele, unde s-au creat noi Biserici
anglicane. Acestea pot avea o organizare autonoma ~i traditii proprii ,
dar ele trebuie sa pastreze unitatea fundamentala in credinta, cult $i
disciplina cu Scaunul de Canterbury.
Locul central in Comuniunea Anglicana - Anglican Communion
il ocupa Biserica Angliei - Church of England, ca Biserica mama, care
 DEZVOLTAREA ANGLICANISMULUI 487

p[istreaza organizarea episcopaliana. 1n legJ tura cu ea s-au infiintat

in decursul istoriei pe celelalte continente un numar de Biserici episco-
paliene, care s-au proclamat autonome.
Astfel, in India, Biserica Anglicana a infiintat la 1600 The East
India Company - Societatea Jndiei de Riisarit, care a fa.cut misiune
in India, P akistan, Burma ~i Sri-Lanka (Ceylon).
In urma proclamarii independentei Statelor Unite ale Americii la
4 iulie 1774. Biserica. Anglicanii episcopalii din America s-a proclamat
<JUtonoma, ir. 1784. In 1893, s-a proclamat autonoma Biserica Anglicana
din Canada, iar mai tirziu Biserica provinciala din regiunea de vest
a insulelor Antile ~i alte Biserici de pe continentul nord-american.
Din secolul al XIX-lea a luat fiinta o Bisericii Anglicanii, in Aus-
tralia ~i alta in Noua Zeelanda, care s-au declarat autonome.
Alte Biserici Anglicane s-au organizat in Africa de Est, Africa
Centrala, Africa Occidentala ~i Africa de sud, care are eel mai mare
numar de credincio~i.
Arhiepiscopia anglicana de Ierusalim are legaturi directe cu Scau-
n ul de Canterbury.
Cu toata aceasta Impartire in Biserici autonome, raspindite in
America, Africa, Asia ~i Australia, arhiepiscopul anglican de Canter-
bury este respectat ca primul dintre toti episcopii anglicani din lume,
~i este de drept pre~edintele Conferintelor pan-anglicane, care, din 1862,
se intrunesc din zece In zece ani la Lambeth P alace din Londra ; el
-este totodata Primatul sau conducatorul de onoare al tuturor Biseri-
d lor autonome din Comuniunea anglicana.
Biserica Anglicana are sinoade, conferinte episcopale ~i adunari
generale, la care pot participa ~i preotii, uneori chiar ~i mirenii, dar
in umai cu vot consultativ.
In Biserica Anglicana, s-au format trei directii sau t rei grupari
pdncipale :
1) Biserica lnalta - High Church, care accentueaza elementele
·catolice din traditia anglicana. Ea cuprinde pe episcopi ~i pe englezii
din clasele aristoc.:rate.
2) Biserica Larga - Broad Church, mai putin numeroasa, din care
fac parte mai ales intelectualii mai liberali, fi e clerici , fie mireni . Ceea
ce caracterizeaza mai mult aceast[1 grupare este tendinta ei de a prea-
mari tot ce e:;te frumos, armon ios ~i eroic in istoria omen irii. Ea a dat
lt.i.mii engleze mari poeti, scriitori ~i predicatori.
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI
488

3) Biserica de Jos - Low Church, care prezinta O

mare apropiere
de calvinism, punind accentul pe lectura Sfintei Scr!:tu_ri, _predicare~
Evangheliei ~i simplitatea cultului cre~tin. Membru ei s~nt oam_e~i
simpli, evlavio~i, mode~ti, avind o extraordinara activitate fllantropica,
intretinind spitale, azile, ~coli pentru orfani, ~coli pentru ~ducarea
tineretului etc. In secolul al XIX-lea au luptat pentru abollrea co-
mertului cu sclavi.
In secolul al XIX-lea a luat fiinta in Ang'lia, intre 1833-18-!5
~Miscarea de la Oxford» care a fost un curent de reinviere a vechii
. ' ~ . .

traditii catolice din Biserica Angliei. S-au remarcat m cadrul a cestc 1

mi~c5ri doua mari personalitati : Eduard Bowerie Pussey (1800- 1882)
~i lordul Viscount Hali fax (1839- 1934).
lncercarile de apropiere dintre anglicani ~i romano-catolici au r,-1-
mas insa fad urmari practi ce, deoarece la 13 septe mbrie 1896, papu
Leon al XIII-lea (1878- 1903), prin enciclica « Apostolicae curae» a de-
clarat hirotoniile anglicane «nule,>, fara valoare.
Nici conversatiile neoficiale anglicano-catolice, care au avut loc;
intre 1921-1923 la Malines in Belgia, intre lordul Viscount Hali[a:,.
~i cardinalul D. J. Mercier (1851 - t 21 ian. 1926) al Belgiei, arhi-
episcop de Malines, nu s-au incheiat cu rezultate pozitive.
Totu~i, in ciuda atitudinii negative a Bisericii Romano-Catolice
fata de Biserica Angliei, arhiepiscopul Geoffrey Francisc Fisher
(1945-1961) de Canterbury, primatul Angliei , a depus noi eforturi,
ir. cadrul Mi~cJ rii ecumenice pentru unitatea cre~tinilor, spre a realiza
o apropiere de Roma. Prin interrnediul cardinalului olandez J. Wille-
brancl, pre~edintele Secretariatului Vaticanului pentru uni ta tea cre~t i-
nilor, el a reu~it sa faca o vizita oficiala ca Prirnat al Bisericii Angliei ,
la Vatican, la inceputul lunii decembrie 1960, unde a fost bine primit
de papa loan al XXIII-lea (1958-1963). A fost prirna vizita facut CI
de un Arhiepiscop de Canterbury Bisericii Romano-Catolice, dupa ru r,-
tura ct.i n 1534.
ln urma acestei vizite istorice, s-a evidentiat ca de acum in ainte
cele douc=i Biserici, «pot vorbi reciproc cu blindete, cu speranta, cu
in credere,> (William H. Van de Pol, Anglicanism in Ecumenical Perspec-
tive, Pittsburgh, 19G5, p . 75).
A urrnat apoi vizita la Roma in 24 rnartie 1966 a noului arhiepiscop
.de Canterbury , Arthur Mi chael Ramsey (19Gl- 1976), care a purtat
 DEZVOLTAREA ANGLICANISMULU I 489

convorbiri oficiale cu papa Paul al VI-lea (1963-1978), cu privire la

dialogul teologic dintre cele doua Biserici.
In urma acestor convorbiri, a luat fiinta in 1968 Comisia mixta
,.:in glicano-romano -catolica pentru dialogul teologic dintre cele doua
Biserici, care continua.
Pe linia actiunilor Bisericii Angliei pentru ecumenism, ~i unitatea
cre~tina, se inscrie ~i vizita Arhiepiscopului Donald Coggan de Canter-
bur~~ (19 76-1980), facuta in aprilie 1977 papei Paul al VI-lea.
Unul dintre marile evenimente, care a contribuit la intarirea rela-
tiilor anglicano-roma no-catolice, a fost vizita istorica a papei loan Paul
al II-lea (1979), facuta in Marea Britanie in mai 1982, unde. a avut
convorbiri fructuoase cu arhiepiscopul de Canterbury, Dr. Robert
A. Runcie (1980) ~i cu alti reprezentanti ai Bisericii Angliei, in vederea_
in t.a ririi relatiilor prietene~ti dintre cele doua Biserici.
Biserica Ortodoxa are relatii amicale cu Biserica Angliei inca din.
se colul al XVIII-lea.
La inceputul secolului al XVIII-lea, intre 1700 ~i 1725, s-au dus
ti atative de unire intre anglicanii nonjurari - nume dat acelora dintre-
ei care au ref uzat sa depuna juramintul de credinta pentru noul rege-
William de Orania (1689-1702) - ~i Biserica Ortodoxa, prin intermediul
Bisericii Ruie ~i al tarului Petru eel Mare (1682-1725).
Dupa primul razboi mondial (1914-1918), legaturile dintre angli-
r ani ~i ortodoc~i au devenit mai numeroase, in urma enciclicii loctiito-
rului de patriarh ecumenic, Dorotei al Brusei, din ianuarie 1920, prin
care s-a apelat la toate Bisericile din lume pentru colaborarea, adin-
cirea ~i consolidarea legaturilor dintre ele.
in urma repetatelor intilniri dintre anglicani ~i ortodoc~i, ~i a
Declaratiei de credinta a clerului anglican din 22 iunie 1922, Patriarhia
Ecumenicci. a recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane .
La 2.8 iulie 1922, patriarhul ecumenic Meletie al IV-lea Metaxakis.
(19 21-1923) facea cunoscut arhiepiscopului de Canterbury R. T. Da-
v:dson (1903-1928) ca Patriarhia Ecumenica «a ajuns la concluzia ca,
ina i:? tea Biserici-i Ortodoxe, hirotoniile de episcoz,1i, preoti $i diaconi
din confesiunea episcopalii anglicana au aceea$i ta.rie ca $i ace lea din
Biserica Romana Veche-catolica si Armeana, intrucit se gasesc in ele
' '
toate punctde esentiale socotite indispensabile din punct de v ede·~e-
ortodox, pentru a recunoa$te in ele «harisma» preotiei, derivata din-
 190 Dt LA ANUL 1054 PINA ASTAZf

succesiunen apostolici1 ...» (G . K . A. Bell, Documents of Christian Uni ty,

1920- 1924, London, 1924, p. 93- 94).
A urmat apoi recunoa~tcrea validiU1tii hirotoniilor anglican(.' ~i din
partea celorlalte Biserici Ortodoxe.
Astfel, patriarhul Damian al Ierusalimului (1897-19:31) anunta ar-
hiepiscopului de Canterbury R. T. Davidson, prin Scrisoarea trimisa
la 27 februarie/12 martie 1923, c (1 Sfintul Sinod al Bisericii Icrusali-
mului a rec unoscut validitatea hirotoniilor anglicane.
De asemenea, Biserica Ciprului a facut recunoa~terea vali d itc1 tii
hirotoniilor anglicane la 7/ 20 martie 1923.
Jn urma discutiilor teologice avute la a VII-a ConferintJ de la
Canterbury intre 15-18 iulie 1930, patriarhul Meletie al II-lea al Ale-
xandriei (1926-1935), fost patriarh ecumenic sub numele de ~ eletie
nl IV-lea (1921-1923), comunica Patriarhiei E cumenice la 20 noiem-
brie 1930, hotarirea Patriarhiei Alexandriei de a recunoa~te validitatea
hirotoniilor anglicane. Aceasta recunoa~tere a fost anuntata apoi la
25 decembrie 1930 Primatului Angliei, Cosmo Gordon Lang (1928-1 942) .
0 importanta deosebita a avut pentru recunoa~terea validitatii
11irotoniilor anglicane Conferinta anglicano-ortod oxa-romana tinu U la
Bucure~ti intre 1-8 iunie 1935, in timpul patriarhului Miron Cristea
(1925-1939). Un an mai tirziu, la 20 martie 1936, Sfintul Sinod al
Blsericii Ortodoxe Romane, facea cunoscut Primatului Angliei C. G. Land
ca, dupa ce a cercetat problema hirotoniilor anglicane, le-a declarat
valide, specificind ca «omologarea devine definitiva dupa ce autori-
tatea suprema a Bisericii Angliei va ratifica concluziile delega tiei sale
relative la Taina Hirotoniei cu toate momentele sale in do ctrina Bise-
ricii Ortodoxe ».
Biserica Ortodoxa Romana a jucat un rol de seama in r ecunoa~-
terea relatiilor Ortodoxiei cu BisericHe Comuniunii Anglicane in Con-
krinta I-a panortodoxa de la Rodos, din 24 septembrie - l octom-
brie 1961, ~i in Conferinta a III-a panortodoxi'1 de la Ro das din
i - 15 noiembrie 19ti4, care a hotarit constituirea Cornisiei teo lo~i ce
interortodoxe pentru dialogul teologi c cu Bisericile Anglicane.
Prima sesiune a dialogului anglicano-ortod ox a avut loc ,ntre
,(j-13 iulie 1973, la Oxford, in Anglia.
Comish teologica mixta pentru dialogul teolog ic dintre angl icani
~i ortodoqi s-a intrunit intre 25 iulie ~j 1 august 1977 la Camuri c.J ge,
in Anglia. Dialogul continua.
 DEZ V O LTAHEA ANGLICANISM U L U r 49 1

Cultura teologfca anglicana

Referitor la cultura teologica anglica n a trebuie sa spunern c [1 e a
nu are un caracter a~a de speculativ ca cea luterana, ln special cea g er-
mana, fiind mult mai liberal[1.
Se remarca in general in teolog ia anglicana mai multa moderatie
decit in rationalismul protestant, l;,i rnai rnulta pietate. Anglicanii au
preferinta deosebita pentru lectura Bibliei, pentru studiile biblice ~i
patristice, mai ales in urma «Mi~ca rii de la Oxford», inceputa in 1833 .
Merit.a sa subliniem in primul rind activitatea deosebita a Bise-
ricii Anglicane pentru r aspindirea Bibliei, nu numai i n Anglia, ci ~i
la celelalte popoare, Biblia fiind tra dusa in toate limbile lumii.
Datorita sprijinului ~i eforturilor ei, a luat fiinta in 1804 Societatea
Biblica Britanica pen.tru riispindirea Bibliei in tara $i strainatate, cu
sediul la Londra.
ln legatura cu ea s-au infiintat apoi alte Societati Biblice :- 0 So-
detate la Berlin, in 1814, alta la New York, in 1817, iar mai tirziu
.altele, la Basel, in Elvetia, ~i la Stuttgart, in Germania ~i altele.
$coli teologice, in g enul luteranilor, au ~i anglicanii, dar se ob-
~erva ca ei cultiva mai mult predica, iar viata liturgica ocupa un loc
mult mai larg. In genere, englezii sint renumiti pentru publicar~a dife-
ritelor enciclopedii referitoare la viata marilor personalitati, endclo-
pedii de cuno~tinte teologice, precum ~i numeroase reviste care a p ar
In Anglia ~i America.
Cel mai mare predicator la anglicani a fost F . W . Robertson
(1816-1853), iar la bapti~ti, Ch. H . Spurgeon (t 1892). Dint.re istorici,
a mintim pe Kingsley (t 1875), B . Kidd (t 1916) ~.a. ; intre poeti , men-
tiona m pe S. T . Coleridg e (t 1834).
Dintre teolog ii englezi de asta zi, amintim p e epi scopul J ohn
A . T. Robinson, a carui conceptie t e ologica a re la b aza idee a ca trebuie
s c:1 zidim o «Biserica p entru cei ab senti», prin car e Intelege p opoa rele
sarace ~i slab dezvolta te, la care trebuie r a spindit cu v intul E van g h elie i,
pentru a face o lucr a re cre~tina completa.
E d e rema r cat, insa , ca i n a ce ast a o rient.are catre lume a teolog iei
lui Robinson, lipse~te t ocm a i osatura e i teologi ca actuala .
Prof. E . L. M ascall, in lucr a rea sa The S eculari sation of Ch ristia-
nit y = S ecularizarea cre$t in ismului, London, 1970, critica teolog ia lui
J . A . Rob inson, repro~indu- i ca p a r ase~te pe Dumnezeu ~i h arul sau,
~i se ocupa numai de om ~i na tura, adi ca numai cu antropologia.
492 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

Un alt teolog englez, Harvey Cox, s-a impus atentiei publice prin
lucrarea sa The Secular City = Cetatea seculara, London, 1968. El con-
stata ca activitate a Bisericii contempo rane se desfa~oar a intr-o continua
~i radicala schimbar e a conditiilo r vietii. Lumea se seculariz eaza sau
se laicizeaza tot mai mult, iar Biserica actuala trebuie sa caute pe
Dumneze u in aceasta lume in continua mi~care ~i schimbar e.
H. Cox considera ca pentru atingerea acestui scop, Biserica trebuie
sa indepline asca trei funciii : sa fie, adica, kerigmati ca, diaconala ~i
koinonala, cu alte alte cuvinte, sa predice cuvintul lui Dumneze u, sa
slujeasca lumea ~i sa intre in comuniun e cu lumea, in orice stare ar fi
ea, nu sa se izoleze de lume.
Trebuie remarcat insa ca aceasta teologie, oricit de interesan ta,
atragatoa re ~i originala ar fi ea, limiteaza urnanul la sfera lui istorica '
seculara, ~i nu extjnde dimensiu nea destinulu i omului la sfera Dum-
nezeirii, pentru a putea fi socotita teologie.
 DEZVOLT AREA CA TOLICISMULUI

Conciliul I Vatican. Dogme noi in Biserica Apuseana.

Vechii-catolici. Conciliul II Vatican

1. Dezvoltarea catolicismulul

In secolele XIX ~i XX, trei mari evenimente marcheaza istoria

catolicismului din Italia : faurirea unitatii politice a Italiei, desfiintarea
statului papal, la 20 septembrie 1870, ~i reinfiintarea lui la 11 februa-
rie 1929.
Trupele revolu\ionarului J. Garibaldi (t 1882) au patruns in Roma
la 20 septembrie 1870 ~i au desfiintat statul papal, care dura din
754-755, condus atunci de papa Pius al IX-lea (1846-1878), realizind
unitatea Italiei sub regele Piemontului Victor Emanuel al II-lea
(1861-1878). Aceasta situatie s-a mentinut ~i sub urma~ii papei Pius
al IX-lea, Leon al XIII-lea (1878-1903), Pius al X-lea (1903-1914),
Benedict al XV-lea (1914-1922) ~i Pius al XI-lea (1922-1939), pina
la 11 februarie 1929.
Prin conventia de la Quirinal ~i Concordatul de la Lateran din
11 februarie 1929, incheiate 1ntre papa Pius al XI-lea ~i statul italian,
s-a recunoscut suveranitatea noului stat papal al Vaticanului, sub de-
numirea de Citta del Vaticano, unul dintre cele mai mici state din lume,
avind un teritoriu de abia 44 ha. S-au acordat noului stat papal toate
prerogativele unui stat laic ~i anume : teritoriu, putere organizata, ar-
mata, dreptul de a avea reprezentanti diplomatici sub denumirea de
«nunti apostolici», oficiu po~tal propriu, moneda proprie, radio, tele-
viziune, cale ferata ~.a.
Catolicismul era declarat religie oficiala a statului italian cu mo-
tivarea ca intre cele doua state exista «relatii speciale».
La 18 februarie 1984, s-a semnat un nou concordat intre Italia ~i
Vatican, In timpul papei loan Paul al II-lea (22 oct. 1978 -), prin care
se renunta la «relatiile speciale» dintre Italia ~i Vatican, recunoscute
la 11. febru arie 1929. De a cum inainte, catolicismul nu mai este religie
oficiala a statului italian, iar invatamintul religios in ~coli nu mai este
obligatoriu, ci facultativ.
 49-1 DE LA ANUL 105~ PINA ASTAZ I

La sfir~it ul secolu lui al XIX-l ea ~i incep utul seco~ul:1i XX, a aparu

t
in sinul Biseri cii Roma no-Ca tolice mi$ca rea moder msta, ca un
curen t
de innoir e cultur ala care cauta sa impun a o transf ormar e in toate
do-
menii le de activi tat~ ale vietii, ~tiinti fic, cultur al, social , filoso fic,
biblic, .
teolog ic ~i istoric .
Bisericr.1 Roma no-Ca tolica n-a aprob at aceast ii mi~ca re.
Prin encicl ica Quant a cura din 8 septem brie 1864, insoti ta de
un
catalo g de 80 de opinii moder niste sub titlul de Syllab us erroru
m, papa
Pius al IX-lea (1846 -1878 ), a conda mnat aceste erori, socoti ndu-le
in
contra d~ctie cu doctri na Biseri cii sau chiar eretic e.
Dintre rataci riie moder niste trecut e in acest Syllab us erroru
m,
menti onam : pantei smul, natura lismu l, ration alismu l absolu t, indife
ren-
tismul , ateism ul, francm asone ria etc.
Mai tirziu, papa Leon al XIII-l ea (1878 -1903 ), prin encicl ica
Ac-
terni Patris din 4 augus t 1879, recom anda doctri na lui Toma de
Aquin o
("f 1274) ca norma tiva in teolog ie ~i filosof ie, ~i chiar pentr u intrea ga
v~a\a sociaU . ~i cultura lii..
Succe sorul siiu, papa Pius al X-lea (1903 -1914 ), prin enc:icl
ica
Pasce ndi divini gregis din 8 septem brie 1907, a conda mnat din
nou
rataci rile moder niste, recom andin d tomis mul in contin uare.
Cu toate aceste a, papa Leon al XIII-l ea a avut o atitud ine
mai
flexib ila fata de proble mele social e. Prin encicl ica Rerum novar
um din
15 mai 1891, el arata un intere s cresci nd pentr u proble mele
social e,
care trebui esc rezolv ate in spiritu l Evang heliei .
Patruz eci de ani mai tirziu, papa Pius al XI-le a (1922 -1939 ),
prin
encicl ica Quadr agessi mo anno din 15 mai 1931 intreg e~te unele
idei
din encicl ica Rerum novar um, tinind seama de noile realit ati
social e
ivite in curs : proble ma munci i, organ izarea sindic atelor , rapor
turile
dint.re patron i ~i munci tori etc.
Mergi nd pe aceea~ i linie, prin encicl ica Divin i Redem ptoris
din
19 martie 1937, papa Pius al XI-lea dezvo lta pe larg invata tura
cre~ti na
despre om, famili e ~i societ ate.
Astiizi moder nismu l nu mai este o proble ma in sinul Biseri cii
Ca-
tolice, deoare ce, prin a~a-n umitu l aggio rname nto = «aduc ere
la zi»
pus in circul atie de papa loan al XXIII -lea (1958 -1963 ) ~i promo
vat
de concil iul II Vatica n (1962 -1965 ), catoli cismu l socote ~te ca
se afla
in pas cu noile proble me ale lumii contem poran e.
In acela~ i. spirit a public at papa loan al XX III-lea encicl icele
:
Mater et . magis tr~, 15 mai 1961, ~i Pacem in terris, 11 aprili e
1963.
Mergi nd mc.11 depar te pe aceasW linie, papa Paul al VI-lea
(]963 -1978 ) a publ_icat enc.:ic:licile: Eccl esimn sumn, 6 augus
t 1964;
Popul orum progre ssio, 26 martie 1967 c::i Octog es ·
" sima a d venien ·
~.
 DEZVOLTAREA CATOLICISMULUI 495

14 mai 1971, din dorinta de a fi in pas cu noile probleme ale societatii

contemporane.
Dupa revolutia franceza din 1789, catolicismul a avut numeroase
conflicte cu statul francez. In cele din urma, prin legea lui Emile
Combes (t 1921) din 9 decembrie 1905, Biserica Romano-Catol ica din
Franta a fost separata de stat. Toate congregatiile catolice au fost des-
fiintate, iar religia a fost scoasa din ~coli. Ea. se mentine totu~i pu-
ternica ~i infloritoare, datorita excelentei ei organizari ~i pietatii po-
porului francez.
ln Germania, conflictul eel mai serios intre stat ~i Biserica Romano-
Catoli ca a fost Kulturkampf = Lupta pentru cu!tura, dintre anii
1871-1877, mi~care etatista, prin care c.ancelarul Otto von Bismark
(1815-1898) urmarea ca toata viata bisericeasca, formarea clerului,
numirea ~i depunerea episcopilor ~i preotilor, excomunicarea credin-
cio~ilor etc., sa fie sub controlul statului.
Papa Pius al IX-Jea n-a tinut seama de 1egile votate de par lament 11
german la 11 ~i 14 rnai J 8i'3 in favoarea mi~ca rii Ku1turkampf, obli-
gind, sub pedeapsa excomunicarii , clerul catolic german sa nu rupa
legaturile bi::ierice~ti cu Roma.
In cele din urma, Bismark insu~i, vazind ca este imposibil sa l a.i-
cizeze catolicismul, a cedat. Prin legile din 21 mai 1886 ~i 27 apri-
Jie 11377, mi~carea Kulturkampf a incetat ~i s-a ajuns la pacificare cu
Biserica Romano-Catol ica, in timpul pontificatului papei Leon al XIII-lea
(1878- 1903).
In timpul dictaturii naziste a lui Adolf Hitler (1933-1945), papa
Pius a l XI-lea (1922- 1939), vazind sufe rintele clerului catolic ~i pre-
siunea la care era supusd Biserica Romano- Catolica din Germania, a
condamnat nazismul prin enciclica M it Brenender Sorge = Cu infUi-
carata grija, publicata la 14 martie 1937.
In imperiul a ustro- ungar, s-a pastrat, intr-o anumita masura, inca
de pe timpul imparatului Iosif al II-lea (1780- 1790), o atitudine de
independenta fata de catolicism. Din 1780, dupa moartea mamei sale,
Maria Tereza (1740- 1780), Iosif al II- lea a restrins prin lege a utori-
tatea Curiei romane in Imperiul austriac, subordonind Biserica auto-
rita tii statului, organizare cunoscuta in istorie sub numele de JoseJism
sau J oscfinism.
Prin decr e tul din 1784, imparatul Iosif al II- lea a acordat toleranta
r eligioa sd ~i drepturi politice ~i necatolicilor, fap t care a iritat cercu-
rile c:atolice.
In afar ii d e t a r ile amintite , in Europa sint tari catolice : Spania,
Portuga lia, Irlanda, Be lgi a , Polonia, Croatia, o t reime din Elvetia , o par-
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI
-496

te din Olanda 1;ii din Marea Britanie, o mare parte di_n Cehos_lov~cia_ ~i
din Ungaria. In tarile scandinave, Danemarca, Norveg1a, Suedia ~1 Frn-
l!¾nda, sint putini catolici.
In Statele Unite 1;ii Oanada se afla o puternica Biserica Romano-
Catolica.
'farile latino-americane din America centrala ~i de sud sint catoli ce.
o puternica propaganda face Biserica Rornano-Catolica in tarile
Africii, in India, Sri Lanka (Ceylon), Birmania, Thailanda, China, Viet-
nnm, Coreea, Japonia ~i Australia ; Insulele Filipine sint in majorit o.te
catolice.
Dupa 1850 au luat fiinta o serie de congregatii ~i societati misio-
nare catolice.
Datorita eforturilor lui Joseph Schmidlin (1876-1944) ~i Robert
Streit (1875-1930), a luat fiinta in 1911, pe linga universitatea din
Munster, Jnstitutul international pentru cercetari misionare = lnter-
nationales Institut fur missionswissenschaftliche Forschungen.
Biserica Romano-Catolica numara printre clericii ei o serie de ie-
rnrhi de culoare. La sfir1;iitul conciliului II Vatican, 7 decembrie 1965,
ea avea 228 episcopi neeuropeni, adica 160 de asiatici $i 68 afri c,:rni
(R. Aubert, J. Bruis 1;ii ceilalti, in Nouvelle histoire de l'Eglise, t. V,
L'Eglise dans le monde moderne, Paris, 1965, p. 443).
La 5 iunie 1960, papa loan al XXIII-lea a creat printr-un motu
proprio : Superno Dei nutu, Secretariatul pentru unitatea cre$tina,
ca o contrapondere a mi$carii ecumenice, cu scopul expres ca «cei se-
parati» de acest scaun apostolic (Roma) sa gaseasca mai U$Or calea
pentru rezolvarea problemei «unitatii», sau, cu alte cuvinte, sa intre
In sinul Bisericii Romano-Catolice, fapt pe care nu-1 accept;'.! celelRlte
Biserici cre~tine din lume, in frunte cu Biserica Ortodoxa .

2. Conciliul I Vatican (1870)

Pentru a face sa creasca prestigiul papalitatii in lume, amenintat

de actiunea nationali$tilor italieni, care luptau pentru desfiintarea sta-
tului papal ~i unitatea Italiei, papa Pius al IX-lea a convocat la 8 de-
ccmbrie 1869 conciliul I Vatican.
Din cei 1050 de episcopi care aveau drept sa participe ia conciliu,
s-au prezentat aproape 700, adic,'i doua treimi, iar pin a la urma s-a
aj uns sii voteze numai 535.
Au fost prezenti la conciliu ~i un numar de 60 de prelati de rit
oriental, uniti cu Roma, cei rnai multi origi nari din Orientul i\propiat.
 DEZVOLTA REA CATOLICISM UL UI 497

Au fost invitati, de asemenea , ~i ortodoc~i i l?i protestan tii, dar ~i

unii ~i altii au refuzat cu demnitate , afirmind pe buna dreptate, ca
acest conciliu prive~te doar Biserica Romano-C atolica fiind un sinod
local, nu al intregii Biserici. '
. La i~ceput, conciliul a discutat asupra erorilor provocate de ratio-
nalism ~• asupra unor puncte referitoar e la disciplina bisericeas ca, ca
reforma clerului de mir ~i monahal, reorganiz area ~colilor, problema
misiunilo r ~.a.
Intre timp, un grup restrins de episcopi au cerut papei sa inscrie
in programu l conciliulu i problema infailibili tatii personale a papei. La
1 martie 1870, papa Pius al IX-lea a trecut in programu l conciliulu i un
pasaj prin care definea infailibili tatea papala.
Contra noii dogme au protestat un numar de arhiepisco pi ~i epis-
copi de mare prestigiu, ca : W. Emm. von Ketteler, episcop de Mayenta,
.in Germania , intre anii 1847-187 7, francezii G. Darboy, arhiepisco pul
Parisului, intre 1863 ~i 1871, F. A. Dupanlou p (t 1878), episcop de Or-
leans ~.a. Arhiepisc opul croat de Agram (Zagreb), J .-G. Strossme yer
("f 1905) se arunca la picioarele papei, implorind u-1 sa nu proclame
dogma infailibili tatii, deoarece desfigure aza fiinta adevarata a Bise-
ricii.
Cind episcopul italian de Bologna, Guidi, interveni, spunind ca
traditia Bisericii arata ca hotaririle papei sint legate de votul conciliu-
]ui, papa Pius al IX-lea, a spus cu autoritate : La tradizione sono io =
Eu sint traditia $i Io sono la Chiesa = Eu sint Biserica.
Nici protestul unui grup de 136 de episcopi n-a avut mai mult
succes .
La 13 iulie 1870, s-a facut o votare de proba referitoar e la dogma
primatulu i papal ~i a infailibili tatii papale. Din 601 voturi 451 au
votat pentru, 88 ·contra ~i 62 au cerut modificar i - placet juxta modum.
Intre timp, episcopii minoritar i socotira ca ameliorar ile aduse
schemei ~i explicatii le date au indeparta t obiectiun ile £acute ~i s-au
hotarit sa voteze textul final, referitor la primat ~i la infailibili tate,
impreuna cu ceilalti episcopi.
In ~edinta a IV-a din 18 iulie 1870, se obtinu in fine votul final
decisiv : 535 de episcopi votara pentru, iar doi contra (un italian ~i un
american) .
Prin noua dogma proclama ta prin enciclica Pasto1· Aeternus din
18 iulie 1870, s-a acordat papei puterea suprema in Biserica Romano-
Catolica ~i infailibili tatea «ex cathedra », adica puterea spirituala su-
prema de a proclama in mod infailibil adevarul in materie de credinta
~i morala, iar aceasta «ex sese », «non autem ex consensu Ecclesiae»,
32 - ls toria Bisericeascli Universala
498 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZ I

Mirb t, Quel len zur

adic~ «De la sine, nu prin aprob area Biser icii» (C.
mus, 4-e Au f-
Gesc hicht e des Paps ttums und des romi schen Kath olizis
lage, Tiibi ngen , 1924, p. 465- 466) .
litati i papale
Aceas ta noua dogm a a prim atulu i papa l ~i a infailibi
ar de credi nta,
a fost impu sa in Biser ica Roma no-C atolic a drept adev
chiar ~i din parte a
cu toate ca pina azi se mai ridica prote ste contr a ei
s-a inchi s la 20
unor teolo gi ~i episc opi cato1H.:i. Conc iliul I Vatic an
octom brie 1870.
(1878 -1903 ),
Urma ~ul papei Pius al IX-le a, papa Leon al XIII- lea
nta dogm a prima -
prin encic lica Satis cogn itum din 29 iunie 1896, prezi
~i artico l de cre-
tului ~i a infail ibilit atii papa le ca adev ar doctr inar
noua , ci a afir-
dinta , care, dupa parer ea sa, «n-a intro dus o invat atura
.
mat credi nta cea veche ~i const anta a tutur or secol elor»
Sfint ei Scrip -
Afirm atia este cu totul falsa, deoar ece, dupa revel atia
, este infail ibila,.
turi, numa i Biser ica in totali tatea ei, cler ~i credincio~i
3, 15).
intru cit ea este «stilp ul ~i teme lia adeva rului » (I Tim.
3. Dogme noi in Biserica Apus eana
ica Rema no-
In secol ele XIX ~i XX, papa litatea a intro dus in Biser
Catol ica noi dogm e.
1854, farc1
Astfe l, papa Pius al IX-le a procl ama la 8 decem brie
, dogm a : lmma -
conv ocare a conci liului , prin encic lica Jnne fabi lis Deus
conce ptie a Sfin-
culat a conce ptio Beata e Mariae Virgi nis = Jmac ulata
Maria s-a nascu t
tei Fecioare Maria, prin care se susti ne ca Fecioara
ta dogm a, In-
jiira pacat ul origin ar. Biser ica Ortod oxa nu accep ta aceas
invat atura ~i tra-
truci t nu este In acord cu revel atia divin a ~i nici cu
omen easca se-
ditia vechi i Biser ici cre~t ine, potri vit carei a orice fiinta
ului, la intra -
na~te cu pacat ul origin ar, care se curat a prin baia Botez
rea in Biser ica.
, la 1 noiem -
Merg ind pe linia exag ertirii cinsti rii Maicii Dom nului
amat , fara convo-
brie 1950, papa Pius al XII-l ea (1939 -1958 ) a procl
Beata e Mariae-
carea sinod ului, o noua dogm a : Assu mptio corpo rea
ei Fecioare Ma -
Virgi nis in coelu m = inalta rea cu trupu l la cer a Sfint
numa rul deo-
ria. Prin aceas ta noua dogm a papa litate a a marit astfel
ica Roma no-C ato-
sebir Hor dogm atice dintr e Biser ica Ortod oxa ~i Biser
turi este fap-
Jic,1. Ceea ce este grav ~i contr ar Invat aturii Sfint ei Scrip
ita ca o «corre-
tul ca, prin aceas ta dogm a, Fecio ara Mari a este socot
in actul mintu irii.
demp trix» , adica «imp reuni i mintu itoar e cu Hristos"
ei Fecio a-
Biseric:a Ortod oxa comb ate aceas ta noua dogm a, de~i Sfint
tul Sfint ului
re ii acord a o cinst ire deosebitci, deoar ece, dupa cuvin
 DEZVOLTAREA CATOLICISMUL UI

Apostol .:avel, «unul este mijlocitorul intre Dmnnezeu $i oameni: Cel

re S-a Jacut om, Hristos Dwnnezeu» (I Tim. 2, 15). Altfel, in loc de
un Mintuitor, am avea doi. La 25 martie 1987, cu ocazia sarbato'"ii
Buna-Vestir e, papa loan Paul al II-lea a proclamat anul 1987 an ma-
rial prin enciclica Redemploris l\1ater.
Cum am aratat, in $edinta a patra din 18 iulie 1870, Conciliul I
Vatican. la insistentele papei Pius al IX-lea, a proclamat dogma pri-
matului papal $i a infaiLibilitatii papale.
Prin aceasta dogma s-a schimbat l?i deformat intreaga eclesiologie
~i constitutie a Bisericii, in dauna refacerii unitatii cre$tinismului, atit
de dorite de toate Bisericile din lume.
Plenitudinea puterii supreme o are acum in Biserica Romano-Ca-
tolica numai papa, iar episcopii ~i preotii sint doar delegatii lui. Prin
aceasta, papa, in calitate de «vicar al lui Hristos» pe pamint, face
aproape de prisos credinta in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, capul
~i conducatoru l nevazut al Bisericii, adevaratul $i unicul Mintuitor al
credincio~ilor, Care a incredintat pe Sfintii Sai apostoli spunindu-le :
«Iata Eu sint cu voi in toate zilele pina la sfir~itul veacului» (Matei
28, 20), «Caci unde sint doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sint
~i Eu in mijlocul lor» (Matei 18, 20).
E de remarcat ca in timp ce puterea lumeasca a papei disparea
de pe arena istoriei, prin unificarea politic~ a staiului italian la 20
septembrie 1870, cu atit mai mult papa cauta compensatn prin cre$te-
rea puterii sale spirituale, cu aprobarea data de Parintii conciliului I
Vatican dogmei primatului $i a infailibilitati i papale, marind astfel in
chip exagerat $i fara temei puterea «vicarului lui Hristos» pe pa.mint.

4. Infiintarea Bisericii Vechllor-Catolici

Dupa inchiderea conciliului I Vatican la 20 octombrie 1870, au in-
ceput sa rabufneasca nemultumiri le contra , noilor hotariri dogmatice,
unele mai curind, altele mai tirziu.
Prima a fost despartirea de Roma a mai multor episcopi $i teologi
catolici din Germania, Austria, Elvetia, Olanda, Anglia $i America.
Astfel a luat fiinta in 1871, prin despartirea unor episcopi ~i clerici
de Roma , Biserica Vechilor Catolici sau Biserica Vetero-Catolica. Un rol
deosebit la infiintarea acestei Biserici 1-a avut profesorul de istorie
universala din Miinchen, Ignatiu von Dollinger (t 1890).
Noua Biserica s-a unit cu Biserica de la Utrecht din Olanda, numi-
ta $i Biserica Janseni$tilor , care se despar~ise de Roma din 1724.
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI
500

La primul Congres national al vechilo_r-c~tolici ge~mani, ti~~t la

Miinchen intre 22-24 septembrie 1871, B1senca Vechilor-Catohc1 s-a
declarat ~utocefalc'i ~i s-a organizat aparte cu clerul, Liturghia ~i Tai-
nele ei, luind ca model organizarea Bisericii Ortodoxe.
Noua Biserica a introdus sinoadele ca for suprem de conducere a
Bisericii, participarea laicilor Ia conducerea Bisericii, alaturi de clerici,
limba materna in cult, cuminecarea sub ambele forme, cu piine ~i vin,
suprimarea celibatului clerului nu numai al preotilor de mir, ci ~i al
episcopilor, ~i postul obligatoriu.
La al doilea congres, tinut la Koln, in Germania, Biserica Vechi-
lor-Catoloci ~i-a ales ca prim episcop pe profesorul de la Bonn J. H.
Reinkens, care a fost hirotonit de episcopul jansenist de Deventer,
Olanda, pentru a primi harul sacerdotal pe temeiul succesiunii apos-
tolice.
Al doilea centru al Bisericii Vechilor-Catolici a luat fiinta la Ber-
na, in Elvetia, avind ca prim episcop pe Jacob Herzog (t 1882), care a
contribuit la infiintarea unei Facultati de teologie in 1874 pe linga
Universitatea din acest ora~.
Paralel cu congresele nationale, vechii-catolici au organizat ~i
Conferinte de unire, la Bonn, prima in 1874, a doua intre 12-16 au-
gust 1875, la care a participat, alaturi de alte Biserici Ortodoxe, ~i
Biserica Ortodoxa Roman~, fiind reprezentata de episcopul Melchi se-
dec ~tefanescu al Dunarii de Jos (1865-1879) ~i Ghenadie 'feposu, fost
episcop al Arge~ului (1865-1868).
Alta Conferintii de unire s-a tinut in 1882 la Luzern, in Elvetia,
la care au participat ~i delegati din partea Bisericilor Ortodoxe.
La 24 septembrie 1889, Biserica Vechilor-Catolici din Germa nia,
Olanda ~i Elvetia s-a organizat in Uniunea Jnternationalii a V echilor
Catolici, sau Uniunea de la Utrecht, la care au aderat in urma ~i alte
Biserici Vechi-Catolice din Europa ~i America. Uniunea de la Utrecht
~i-a ales ca organ superior de conducere Conferinta internationaUi -e pis-
copalli a Vechilor-Catolici, care tine pina azi congrese din doi in doi
ani, la care au participat ~i Bisericile Ortodoxe. Ei doresc sa se uneas-
d i cu Biserica Ortodoxa a Rasaritului, cu care au avut legaturi Inca
de la inceput ~i pastreaza pina azi cu ea raporturi dintre cele rnai
bune.
In timpul nostru, vechii-catolici, in numar de aproape un milion,
sfat raspinditl in Germania, Olanda, Belgia, Austria, Elvetia, Polonia,
Anglia, Statele Unite ~i in alte tari.
 DEZVOLTAREA CATOLICISMULUI 501

Conferinta a III-a panortodoxa. de la Rados, intrunita intre 1-15

noiembrie 1964, a hota.rit sa se instituie o Comisie teologica interorto-
doxa., care sa inceapa dialogul teologic cu Biserica Veche-Catolica .
Comisia interortodoxa, intrunita la Belgrad (Jugoslavia) intre 1-15
septembrie 1966, pentru pregatirea dialogului cu vechii-catolici a reco-
m a ndat Patriarhiei Ecumenice sa. ceara. arhiepiscopului de Utrecht o
expunere mai precisa a punctelor de credinta a Bisericii Vechi-Catolice.
A doua reuniune a Comisiei teologice interortodoxe pentru dialo-
gul cu vechii-catolici a vut loc intre 16-24 octombrie 1970 la Centrul
ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy-Geneva, care, intre
a1tele, a cercetat Miirtur-isirea de credinfii prezentata. Patriarhiei Ecu-
menice de Biserica Veche-Catolica.. Ei au cazut de acord cu ortodoc~ii
asupra urmatoarelor puncte de credinta. : Canonul Sfintei Scripturi,
cele !?apte Sinoade ecumenice, doctrina despre Sfinta Treime, cele ~apte
Taine, cinstirea Maicii Domnului, venerarea Sfintelor icoane ~i a moa~-
telor, rugaciunile pentru cei morti.
De acord cu ortodoc~ii, ei resping inovatiile catolice, ca : primatuL
$i infailibililatea papala, imaculata conceptie a Sfintei Fecioare Maria,
ina ltarea cu trupul la cer a Sfintei Fecioare ~.a. S-a luat act cu satis-
foctie ca vechii-catolici au declarat acum ca resping adaosul Filioque
la Simbolul de credinta ~i accepta doctrina Bisericii primare despre
Dumnezeu Tatal ca singurul principiu, cauza ~i izvor in dumnezeiasca
Treime.
Dupa 1970, s-au intrunit mai multe conferinte mixte ortodoxo-
vechi-catolice in care s-au discutat : teologia, hristologia, eclesiologia ,
soteriologia, eshatologia, invatatura despre Maica Domnului sau Mario-
l0gia.
La conferinta intrunita la Bonn, intre 20-24 august 1979, au dis-
cutat : unitatea Bisericii ~i Bisericile locale. Hotarele Bisericii.
Dialogul teologic dintre cele doua Biserici continua .

5. Conciliul II Vatican ( 1962-1965)

Dupa proclamarea dogmei primatului !?i infailibilita tii papale in

~edinta a IV-a a conciliului I Vatican din 18 iulie 1870, clericii ~i cre-
dincio~ii Bisericii Romano-Catolice credeau ca pentru viitor nu va mai
fi necesara convoc.:area unui nou conciliu general. De aceea, cincl papa
loan al XXIII-lea (1958- 1963) a anuntat la 25 ianuarie 1959 convo-
carea conciliului II Vatican , a fast o adevarata surpriza pentru toata
lumea cre~tina.
502 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

Conciliul II Vatican s-a deschis in ziua de 11 octombrie 1962, in

prezenta papei loan al XXIII-lea ~i a peste 2500 de episcopi ~i a durat,
cu unele intreruperi, pina la 7 decembrie 1965, cind a fast declarat in-
chis de papa Paul al VI-lea (1963~1978).
Conciliul a tinut patru sesiuni, cu o durata de doua sau trei luni
fiecare, dupa cum urmeaza : sesiunea I, intre 11 octombrie ~i 8 decem-
brie 1962 ; sesiunea a 2-a, intre 29 septembrie ~i 4 decembrie 1963 ;
sesiunea a 3-a, intre 14 septembrie ~i 21 noiembrie 1964 ; sesiunea a
4-a, intre 14 septembrie ~i 7 decembrie 1965.
In afara de cei 2500 de episcopi catolici, veniti din toate tarile ca-
tolice din lume, au participat ~i un numar de observatori din partea
unor Biserici Ortodoxe, ~i a Bisericilor : Biserica Vechilor-Catolici, Bi-
serica Anglicana ~i 28 de Biserici ~i Confesiuni protestante.
Biserica Ortodoxa Romana n-a trimis observatori la nici una din
sesiunile Conciliului II Vatican.
In prima sesiune s-a discutat pe larg Despre Liturghie, conciliul
admitind ca pe viitor Missa catolica sa fie savir~ita in limbile nationa-
lc, urmind exemplul Bisericii Ortodoxe.
Tot in aceasta sesiune s-a discutat : Despre izvoarele revelatiei;
Despre mijloacele de comunicare sociala.
In sesiunea a doua, tema principala a fost De Ecclesia = Despre
Biserica, discutata in continuare ~i in sesiunea a treia.
Papa loan al XXIII-lea a incetat din viata la 3 iunie 1963 ~i i-a
urmat papa Paul al VI-lea, intronizat la :30 iunie 1963, sub care s-a
tinut sesiunea a treia, intre 14 septembrie ~i 21 noiembrie 1964.
Simbata, 21 noiembrie 1964, in ~edinta de inchidere a sesiunii a
treia, conciliul II Vatican a aprobat, in prezenta papei Paul al VI-lea,
schemele : De Ecclesia = Despre Biserica ; De Oecumenismo = De-
spre ecumenism; De Ecclesiis Orientalibus Catholicis = Despre Biseri-
cile Orientale Catolice.
La 25 noiembrie 1964, papa Paul al VI-lea a aprobat ~i publicat
Constitutio dogmatica De Ecclesia == Lumen gentium, alcatuita di n 8
capitole, dupa cum urmeaza :
1. Misterul Bisericii. 2. poporul lui Dumnezeu ; 3. constitutia ierar-
hica a Bisericii ~i in special episcopatul ; 4. laicii ; 5. vocatia spre sfin-
tfre a Bisericii ; 6. monahii ; 7. eshatologia ; 8. Fecioara Maria.
In capitolul al treilea din Constitutio dogmatica De Ecclesia, papa
Paul al VI-lea, cu aprobarea conciliului II Vatican, expune doctrina
<(colegialitatii episcopale», ~i raportul dintre autoritatea suprema a
papei ~i autoritatea Colegiului episcopilor. El sustine ca, dupa cum
Petru, frunta~ul apostolil~r, ~i ceilalti apostoli au format «colegiu'l
 DEZVOLTAREA CATOLICISMULUI 503

-apostolic», tot a~a pontificele roman, succesorul lui Petru, ~i episcopii,

succesorii apostolilor, se unesc intre ei, formind un colegiu.
«Colegiul, insa, sau Corpul episcopilor, nu are autoritate decit nu-
rnai inipreuna cu pontificele roman, succesorul lui Petru, care este so-
-cotit capul sau, iar pute1·ea primatului acestuia ramine intreaga asupra
.tuturor, fie pastori, fie credincio$i. Pontificele roman, ca succesor al lui
Petru, este principiul $i temelia unitatii, fie a episcopilor, fie a multi-
mii credincio$ilor».
Fara aprobarea papei, colegiul episcopal nu are nici o putere ~i
nu poate modifica vreo hotarire data de papa. Textul Constitutiei dog-
matice despre Biserica precizeaza : «Hotaririle papei luate de la sine
$i nu din consensul Bisericii - ex sese et non autem ex consensu Ec-
clesiae, se numesc pe idrept ireformabile, ca unele ce sint date sub
asistenta Sfintului Duh, fagaduita lui Petru insu$i, $i prin urmare nu
are nevoie de aprobarea altora, nici nu ingaduie vreun apel la alta ju-
de:cata».
In modul acesta, primatul $i infailibilitatea papala, dogme pe care
Biserica Ortodoxa le respinge ca nefiind intemeiate pe revelatia divina,
.au fast ~i mai mult intarite fata de Conciliul I Vatican, care le-a pro-
damat la 18 iulie 1870, de data aceasta ~i prin autoritatea colegiului
-episcopal, care nu este decit un suport pentru mentinerea primatului
~i a infailibilitatii papale. Aceste dogme au devenit piedica cea mai se-
. rioasa in calea refacerii unitatii cre~tinismului. Nu numai Biserica Or-
todoxa le respinge, ci ~i Biserica Anglicana, Biserica Vechilor-Ca tolici
9 i toate Bisericile protestante.
Sesiunea a patra a conciliului II Vatican, tinuta intre 14 septem-
brie ~i 7 decembrie 1965, s-a ocupat cu unele probleme care preocupa
lumea contemporana : libertatea religioa sa , organizarea conferintelor
episcopale, colegialitatea, monahismul, organizarea seminariilor, educa-
tia cre~tina, problema evreilor, apostolatul laicilor, misiunile cre~t ine,
constitutia dogmatica despre revelatie - Dei Verbum, ~i constitutia
dogmatica despre Biserica ~i lume - Gaudium et spes = Bucurie $i
speranta, cea mai lunga , 82 p ., care se ocupa de probleme dogmatice
l?i pastor ale.
Cu o zi inainte de inchiderea Conciliului II Vatican, in ziua de 7
decembrie 1965, printr-o declaratie comuna, citita concomitent in ca te-
drala Sfintul Petru din Roma ~i in catedrala ortodoxa S fintul Gheor-
ghe din Constantinopol, s-a procedat la ridicarea excomunicarilor din
16 ~i 20 iulie 1054, prima data asupra Bisericii Ortodoxe de cardinalul
Humbert, in numele papei Leon al IX-lea (1049-1054), ~i a doua d aL'i
50.t DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

de patriarhul de Constantinopol Mihail Cerularie (1043-1053) $i de

sinodul sau patriarhal asupra Bisericii Catolice.
Cei doi inalti ierarhi , papa Paul al VI-lea ~i patriarhul Atenagora I
de Constantinopol (1940-1973), au subliniat prin aceasta decla rat ie
comuna ca «sfnt con$tient i ca ace st act de justitie $i de iertare recipro-
ca nu poate fi de ajuns sci pun.ii capat ideosebirilor 'vechi sau recente
care subz·istii fntre Biserica Roma.no-Ca.tolicii $i Biserica Ortodoxa -~i
care v or fi depa$ite prin lucrarea Sfintului Duh, gratie curatiei inimi-
lor, regretului nedreptatilor istorice, precum ~i printr-o vointa activa de
a se ajunge la intelegerea ~i expresia comuna a credintei ~i a cerinte-
lcr eh>.
$edinta de inchidere a conciliului II Vatican a avut loc intr-un
cadru festiv, in ziua de 8 decembrie 1865, in piata Sfintul Petru din
Roma, in prezenta a 81 de delegatii guvernamentale a noua organiza-
tii internationale ~i a unui numar impresionant de credincio~i.

Cultura teologica romano-catolic a

S-a dezvoltat indeosebi in doua directii : a) una strict bisericeasca,
exagerat catolica, la inceputul secolului al XIX-lea; b) alta mai libe-
rala, mai reala ; insa nelipsita de dificultati din cauza a~a-numitului
Index librorum prohibitorum = Indicele cartilor interzise.
in filosofie s-a resimtit influenta lui Immanuel Kant (t 1804) ~i
a lui G. - J. Scheling <t 1854), pina dupa anul 1850.
Prin enciclica Aeterni Patris, din 4 august 1879, papa Leon al
XIII-lea a proclamat necesitatea studiului teologiei $i filosofiei lui Tom a
c!e Aquino (t 1274), numindu-1 in acela~i timp patronul ~colilor cato-
lice. Doisprezece ani mai tirziu, in 1892, a recomandat iezuitilor s1
urmeze doctrina lui Toma de Aquino. Aceea~i recomandare a facut-o in
J 898 ~i franciscanilor.
Aceasta orientare a fast reinnoita de papa P ius al X-lea (1903-
1914), prin enciclica Pascendi divini gregis din 8 septembrie 1907. S-au
distins in filosofia neotomista : Etienne Gilson (1884 - t 1976), J . Ma-
ritain (1882 - t 1973), Maur ice Nedoncelle ~.a.
In istorie s-au distins dintre fran cezi in secolul XX : L. Duches ne
(t 1922), U. Chevalier (t 1923), Z . Zeiller, A Dufourcq, P. Allard , P.
Batiffol (t 1929), F. Mourret, Ch. Poulet, A. Baudrillart, H . Bremond
(i" 1933), E. Amann, H . Daniel-Rops (1901 - 1965), Aug. Fliche, V. Mar-
tin, G. Barely, J . Lebreton, L. Brehier, J . Danielou, H. Ma rrou, L.-J.
Rougier $i multi altii . Dintre istoricii catolici cehi, s-a remar cat F r .
Dvornik.
 DEZVOLTA REA C ATOLICISM ULUI 505

ln studiile biblice s-au remarcat : F. Vigourou x, M . -J. Lagrange-

<t 1938), L. de Grandma ison; in studiile dogmatic e : M. Jugie, J . Ti-
xeront, P . A . d'Ales, Y. -M. Congar, Ch. Journet ~.a. ; in studiile litur-
gice : F. Cabrol, H. Leclercq ~.a.
Directiun ea catolica mai liberala sau istorica a dat catolicism ului
o serie de mari teologi, mai ales in Germa:!lia , ca : Joh. Adam Mohler-
(-, 1838), simbolist ~i dogmatis t celebru, respectat ~i de protestan ti, ca-
nonistul ~i istoricul sinoadelo r Ch. -J. Hefele (t 1893), cardinalu l J.
Hergenro ther (t 1898), autorul unui tratat renumit de istorie biseri-
ceasca (3 vol. 1876-188 0) ~i al unui tratat in 3 volume despre patriar-
hul Fotie (t 897) al Constant inopolulu i, istoricul L. Pastor (t 1928),
originar din Austria, autorul cunoscute i lucrari Geschich te der Piipste-
seit dem Ausgang des Mittelalte rs = Istoria papilor de la sfir$itul Evu-
lui Mediu pina la 1800, in 16 vol., publicate intre 1886-193 3, tradusa.
in limba franceza ~i in alte limbi ~.a.
In secolul XX preotul elvetian Hans Kling (n. 1928), fost profesor-
de dogmatic a ~i ecumenis m la universit atea din Ttibingen , Germania ,.
a dat noi interpret ari dogmei primatul ui ~i infailibil itatii papale, pentru..
a facilita unirea Bisericilo r cre~tine.
Dintre teologii catolici italieni, amintim pe G. Perrone (t 1876),
conduca torul ~colii scolastice , pe dogmati~ tii Geremia Bonomel li (t
1914), Domenic o Palmieri (t 1909). In arheologi e s-a distins J. -B. de-
Rossi (1822-18 94).
In Anglia, in teologia catoli ca s-au distins : Stephen Wiseman (t·
1865), ~i J. -H. Newman (t 1890), ambii cardinali de Westmin ster.
Dintre teologii catolici american i, s-a distins M . J . Lavelle (1880-
1955), vicar apostolic la New York.
Editarea scrierilor Sfintilor P a rinti a intreprin s:.. o mai intii cardi-
nalul Romei, Angelo Mai (t 1854), un mare erudit, iar in Franta aba-
tele J. P . Migne, (t 1875), unul dintre cei mai harnici preoti catolici,
ajutat de J . B . Pitra (t 1889), cardinalu l Parisului , ~i de Dom Prosper-
Guera nger (t 1875).
Biserica Romano- Catolica , dispunind de mjiloace materiale , a in-
fiintat in diferite t ari, indeosebi in Italia, Franta ~i Germani a, un nu-
mar -insemna t de institute de cercetari : pentru misionari sm, la Roma,
in 1925, ~i la Miinchen , in 1911 ; pentru arheologi a cre~tina, la Roma,.
in 1926 ; un institut medical misionar a infiintat la Wtirzbur g in Ger-
mania, in 1922 ~i un altul de pedagogi e, in 1921, la Munster ~.a.
In Biserica Romano- Catoli ca se publica, de asemenea , un numar ·
mare de enciclope dii, dictionar e teologice ~i reviste de specialita te, in.
specia l in limbile : franceza, germa n a, engleza ~i italiana.
 BISERICILE ORTODOXE IN SECOLELE
XIX-XX.
VECHILE PATRIARHA TE

Dezvoltarea Ortodoxiei. Perioada care se intinde de la 1800 pina

.azi este una dintre cele mai importante din istoria Bisericii Ortodoxe.
In secolele XIX ~i XX, toate Bisericile na{ionale din Peninsula
Balcanica, dependente de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, de-
vin <!LUtocefale sau independente, dupa cum urmeaza :
Biserica Greciei la 29 iunie, 11 iulie 1850, Biserica Serbie i, la 20
octombrie/1 noiembrie 1879 ; Biserica Roman a, la 25 aprilie 1885 ; Bi-
serica Albaniei, la 12 aprilie 1937 ; ~i Biserica Bulgariei, la 25 .februa-
rie 1945.
Trei mari Biserici Ortodoxe din Balcani au fost ridicate la rangul
<le patriarhat : Patriarhia Sirb;'.'i, la 12 septembrie 1920 ; Patriarhia
Romana, la 30 iulie 1925 ~i Patriarhia Bulgara, la 10 m a i 1953 .
Marea Biserica Rusa ~i-a dobindit autocefalia incc'i. din 1448, a fost
ridicata la rangul de patriarhie in 1589 ~i s-a mentinut pina la 1700,
dnd a fost desfiintata de tarul Petru eel Mare (1G82-l '/25), apoi a fost
rcinfiintata in septembrie 1918.
Alte trei Biserici Ortodoxe au luat na~tere dupa primul r azboi
mondial, (1914-1918) : Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia ~i Biserica
Ortodoxa din Finlanda in 1923 ~i Biserica Ortodoxa din Polonia, in
1925.
0 numeroasa diaspora ortodoxa formata din c-redincio~ii diferitelor
popoare ortodoxe exista in Europa centrala ~i apuseana, in Statele
Unite, Canada, America de Sud, Africa, Australia, China ~i J a ponia.
De~i majoritatea Bisericilor Ortodoxe nationale din lume sint au-
tocefale ~i se conduc independent de catre Sfintul Sinod al fiecarei
Biserici locale, ele formeazc1 laolalta o singurci Biserica - una, sfinta,
scborniceasca $i apostolica Biserica a lui Hristos
Principiul care leaga Bisericile Ortodoxe din lume intre ele este
-ortodoxia credintei, adica dreapta credinfa, care consta in respecta rea
dogmelor, a Traditiei ~i canoanelor vechii Biserici universale, pe care
fle care Biserica Ortodoxa le pas treaza pin a azi cu fidelitate, m entinind
totodata lega tura dragostei ~i frutie i dintre ele.
Unitatea de cr edinta , cult, disciplina ~i viata bisericeasca depa~e~te
~iviziunea autocefaliilor ~i autonomiilor nationale.
 BISER ICILE ORTOD OXE IN SECOL ELE XIX XX 5Q7

oxe ras-
Prin organ izare a lor autoc efala ~i sinod ala, Biser icile Ortod
pund mai bine neces itatil or natio nale ~i socia ]e ale fieca rui popo r
·ortod ox.
in mod ex-
Din secol ul al XX-l ea, Biser ica Ortod oxa nu mai este
or circu msta nte
dusi v o Bise rka din Rasa rit, deoar ece, dator ita mult
a in t a rile Euro -
istori ce, credi nta ortod oxa a incep ut sa se r aspin deasc
pe:i, Amer iGii, Afric ii, Aust raliei ~i Asiei .
rsala • nu
Se poate spun e ca Biser ica Ortod oxa este Biser ica unive
din punc t de ve-
num ai din punc t de vede re dogm atic, ~i istori c, ci ~i
dere geog rafic.
Situa tia vech ilor patri arha te ortod oxe ale Rasa ritulu i
Biser ica Ortod oxa este const ituita astaz i din noua patri arhat e,
oxe autoc efale
dnci vechi ~i patru mai noi, ~i din patru Biser ici ortod
~i doua auton ome cu rang de arhie pisco pie.
afla urma -
In numa rul celor cinci vechi patri arhat e ortod oxe se
toare le Biser ici : Patri arhia Ecum enica de Cons tantin
opol ~i cele trei
hia $i Ierus a-
patri arhat e apost olice ale Rasa ritulu i : Alexa ndria , Antio
decla rata au-
lim. La acest ea, se adau ga Biser ica Ortod oxa a Geor giei,
apart inut. Auto -
tocef ala .in 556, fata de patri arhia Antio hiei, carei a a
cefal ia ei a fost recun oscut a in 604 de celel alte Biser ici.
vit h ota-
a. Patri arhia Ecum enica de Cons tanti nopo l ocup a, potri
Cons tantin opol,
r.irii cano nului 3 al Snod ului al II-lea ecum enc de la
enic de la Calce -
din 381, ~i a cano nului 28 al Sinod ului al IV-le a ecum
in sinul Biser icii
don, din 451, prim ul loc de onoa re, nu de jurisd ictie,
Ortod oxe.
opol se afla
De la 29 mai 1453, Patri arhia Ecum enica de Cons tantin
pina azi sub stap.i nire turce asca.
hia, au
P atria rhate le apost olice din Rasa rit, Alex andri a ~i Antio
nt, Alex andri a
reu~i t sa se elibe reze de sub domi natia turci lor. In preze
➔ i Antio hia se afla in tari cu majo rita ti musu
lman e, ca Egip tul ~i Siria .
XVI- lea la Da-
Patri arhia Antio hiei ~i-a muta t re~ed inta din secol ul al
masc , capit ala Siriei .
l Israe l.
Patri arhia Ierus alimu lui funct ionea za din 194 7 in statu
izbuc nita la
Intre anii 1821 ~i 1829, din cauza revol utiei grece ~ti,
ilor ~i credi n-
·21 mart ie 1821, situa tia P a triarh iei Ecum enice , a cleric
.c.:o~i lor greci , s-a a gr a vat mult .
spinz urat la
In timp ul revol utiei grece ~ti, la 10 april ie 1821, a fost
ecum enic Gri-
poart a biser icii Patri arhi_e i din Cons tantin opol patri arhul
impr euna cu 12
gorie al V-lea (179 7-17 98 ; 1806 -180 8 ; 1818 -182 1),
peste 30 de mii.
mitro polit i ~i episc opi, ~i nume ro~i cleric i ~i credi ncio~ i,
 5011 Df~ LA ANUI. 10M PJNA A ~T /\Zl
- -- - -- - - -- - - - ------------
Prod am are a indep€'ndcnte i poporulul grcc la 1/12 innuarie 1922 ,
la Epidaur, in nord -estul Peloporwzului. inclcpcnd e ntti rccunoscu ta de
Imperiul otomnn prin tratatul de pare de la Adrianopol, din 2/14 ser-
tembrie rn2n. a creat o situatic nou.1 pentru Patriarhia E cume ni c;i_
Grecia independent;1 doren acum s11 sc guvernezc singura ~i din punc.: L
de vedere religios .
Datoritr1 presiunilor Marilor Putcri europene ~i interesului aratat
fatJ de cre~tinii din Imperiul otoman, sultanul Abdul-Megid (1839-
1861) a fost constrins sa dea la 3 noiembrie 1839 «llatti-$eriful » de lrt
Ghiil-Hane, prin care garanta cre~tini lor libertatea de con~tiinta, liber-
tatea cultului, egalitatea in fata legii, siguranta vietii ~i averii.
In timpul razboiului Crimeii din 1853-1856, sultanul Abdul Megid
a emis un nou act imperial, Jradeaua din 6 iunie 1853, prin care intarca
stipulatiile " Hatti-$erifului» de la Ghlil-Hane din 3 noiembrie 1839.
Dupa terminarea r[1zboiului Crimeii, incheiat prin pacea de la
Paris din 13/ 25 februarie-18/30 martie 1856, sultanul Abdul Megid ,
la insistenta Puterilor europene a fost constrins sa <lea la 18 februa-
rie/ 2 martie 1856 edictul Hatti-Humayium - Scrisoarea imperiala
£au Scrisoare autografa, prin care se garanta din nou libertatea cre~ti-
nilor de toate confesiunile ~i se defineau raporturile C!iintre Imperiul
otoman !$i Patriarhia Ecumenica.
ln spiritul dispozitiilor acestui Hatti-Humayium din 1856, s-a al-
catuit Legea din ianuarie 1860, dupa care s-a condus Patri arhia Ecu-
menica pina la tratatul de pace dintre Grecia ~i Turcia incheiat in urma
razboiului greco-turc intre 1919-1922, la 24 iulie 1923, la Lausanne.
in Elvetia.
Prin acordul incheiat la 8/21 martie 1908 intre guvernul Grecici
~i Patriarhia Ecumenica, Biserica Greciei ~i-a extins jurisdictia asupra
comunitatilor grece:}ti din Europa ~i cele doua Americi.
La ace<,t acord s-a renuntat la 1/14 martie 1922, cind patriarhul
ecumenic Meletie al IV-lea Metaxakis (1921-1923) a supus din nou
jurisdictiei Patriarhiei Ecurnenice comunitatile grece~ti din Europa,
America, Australia ~i Noua Zeeland~'i, sub care acestea se afl~i
pina astazi.
Mitropoliile grece~ti din Macedonia, nordul Greciei ~i vestul Trr..
ciei revenite Greciei dupa eel de al doilea razboi balcanic, prin pacea
de la Bucure~ti din 28 iulie/10 august 1913, au ramas sub jurisdictia
Patriarhiei Ecumenice pina in 1928 dnd aceste eparhii au intrat sub
jurisdictia Bisericii Greciei.
Jn urma razboiului balcanic din 1913, Patriarhia Ecumeni ca ~i - a
extins jurisdictia ~i asupra celor 20 de minastiri din Muntele Athos .
 BISERICI LE ORTODOX E lN SECOLEL E XIX-XX 509

In Sf. Munte Athos se afla 1?i schituri le romane1?ti Prodrom ul 1?i Lacu,
de care se ingrije1? te Biserica Ortodox a Romana .
In 1913, insula Creta a fost anexata la Grecia, dar, din punct de
vedere biserice sc a ramas mai departe sub jurisdic tia Patriarh iei Ecu-
n1enice, pina la 28 februar ie 1967, cind prin decizia nr. 283 Sfintul
Sinod patriarh al i-a acordat autonom ia.
In urma victorie i Turciei asupra Greciei in razboiu l dintre
1919-1 923 s-a proceda t in 1922 la un schimb masiv de populat ie din-
tre grecii din Asia Mica ~i turcii din Macedo nia ~i Turcia. Peste u•
milion ~i jumatat e de greci au fost fie uci~i, fie in cea mai mare
parte expulza ti, indt numaru l credinci o~ilor greci din Patriarh ia Ecu-
menica s-a mic~ora t foarte mult.
Prin tratatul de pace de la Lausan ne din 24 iulie 1923, incheia t
intre Grecia ~i Turcia, semnat ~i de Anglia, Franta ~i Italia, s-au luat
patriarh ului ecumen ic preroga tivele sale politice ~i juridice pe care le
avea in calitate de «etnarh », asupra cre~tini lor ortodoc ~i din Imperiu l
turc, acordat e in 1454 de sultanu l Mahom ed al II-lea Cucerit orul
(1451-1 481), ~i i s-au lasat numai preroga tivele sale religioa se, hotarire
care se mentine in vigoare pina azi.
Sfinta Sofia, mareata catedra la a Patriarh iei Ecumen ice, prefacut a.
in mosche e la 29 mai 1453, a devenit , din 1924, prin hotarire a lui
Kemal Atatiirk (1923 - t 10 noiemb rie 1938), reforma torul revolu-
tionar al Turciei modern e, muzeu nationa l. Prin decretu l din 3 decem-
brie 1934, el a interzis purtare a costumu lui preotesc , cu excepti a
patriarh ului.
In Republi ca turca, Patriarh ia de Constan tinopol are 5 mitropo lii,
cu un mic numar de credinci o~i.
In afara granitel or Turciei, se afla sub jurisdic tia Patriarh iei de
Constan tinopol cele 20 de minasti ri din Muntele Athos ~i Biserica insu-
lelor Dodeca nez, cu re1?edinta in insula Rodos, avind cinci mitropo lii.
Insulele Dodeca nez au fost intre 1912-1 947 sub stapinir ea Italiei, dar,
dupa al doilea razboi mondia l (1939-1 945), au revenit Greciei, prin
pace a de la Paris din februar ie 194 7.
Sub jurisdic tia Patriarh iei Ecumen ice se afla, cum am amintit ,
importa nta diaspor a greaca din Europa, Americ a, Austral ia ~i Noua
Zeeland a, in numar de aproape patru milioan e de credinci o~i.
Astfel, Patriarh ia de Constan tinopol are 5 mitropo lii in Europa ~i
2 arhiepis copii, una in Americ a de Nord ~i de Sud, infiinta ta la
11 mai 1922, cu sediul la New York, cu peste trei milioan e de credin-
cio~i, ~i alta in Austral ia ~i Noua Zeeland a, infiinta ta ca episcop ie
in 1924 ~i devenit a arhiepis copie din 1959.
510 DE LA ANUL l0j1 P INA ASTAZI

Sub jurisdictta Patriarhiei Ecumeni ce se aUa ~i alte Biserici ne-

grece~ti din Europa :;;i Amerirn.
Dintre patri arhii ecumenici care au pJstorit dupfi eel de al doilea
razboi mondial, merita sa fie scoasa in relief figura remarcabila a pa-
triarhului Atenagora I (1949 - t
7 iuli e 1972), care a depus ef orturi
laud abi!e pentru intarirea unitc"itii Ortodoxiei prin convocarea confe-
rintelor de ia Rodos din HlGl, 1962, 1964, precum ~i prin vizitele fftcute-
diferitelor Biserici Ortodoxe. Din punct de vedere ecumenic, el are
merite deosebite pentru deschiderea aratata fata de Biserica Vechilor-
Catolici, fata de Biserica Romano-Catolica ~i de Bisericile protestante.
lntilnirea de la Ierusalim, din 4-6 ianuarie 1964 dintre patriarhul
ecumenic Atenagora I ~i papa Paul al VI-lea, apoi calatoria facuta l a
Roma intre 26-28 octombrie 1967, ca raspuns la vizita papei Paul
al VI-lea la Patriarhia din Constantinopol, intre 25-26 iulie 1967, au
creat o atmosfera de destindere ~i de apropiere intre Biserica Ortodoxa
~i Biserica Romano-Catolica.
0 ameliorare a raporturilor dintre Biserica Ortodoxa ~i Biserica,
Romano-Catolica s-a realizat intrucitva prin Declarafia de ridicare a
an.atemelor din 16 $i 20 iulie 1054, in urma intelegerii dintre patriarhu1
Atenagora I al Constantinopolului ~i papa Paul al VI-lea (1963-1978),.
care a fost citita concomitent la inchiderea conciliului II Vatican
(1962-1965), in ziua de 7 decembrie 1965, in catedrala Sfintul Petru
din Roma, ~i in catedrala Sfintul Gheorghe a Patriarhiei din Con-
stantinopol.
Din 1968 a inceput pregatirea dialogului teologic dintre cele doua.
mari Biserici ale cre~tinatatii.
Patriarhul Atenagora I a vizitat, in fruntea unei delegatH sinodale,,
intre 15-20 octombrie 1967 ~i Biserica Ortodoxa Romana, pentru a
cunoa~te atitudinea ei fata de dialogul teologic cu Roma.
Patriarhul ecumenic actual se nume~te BartoLomeu I, ales la 2 no-
iembrie 1991.
b . Patriarhla Alexandriei. In secolele XIX ~i XX, Patriarhia Ale-
xandriei, formata mai mult din greci, s-a aflat intr-o situatie dificila.
ln urma razboaielor duse de Mehmet Ali, de origine albanez,
Egiptul ob\inu din partea turcilor auton.oniia politica, prin tratatul in-
cheiat la 13 iulie 1840, intre Inalta Poarta, Anglia, Rusia ~i Prusia, iar
el dreptul de a fi socotit fondatorul unei noi dinastii. Mehmet Ali a
acordat drepturi cre~tinilor, coptuor mai multe, ortodoc~ilor mai pu\ine.
Sub urma~ii acestuia, care luara numele de «Kediv» = «Vice-rege».
cre~tinii s-au bucurat de libertate.
 BISERICILE ORTODOXE 1N SECOLELE XIX-XX 511

Pe la 1850, grecii din Patriarhia Alexandriei aveau zece biserici

~i doua minastiri, una la Cairo, alta la Alexandria.
Singurele ajutoare pentru Patriarhia AJexandriei veneaM din Prin-
ci,patele Romane ~i Rusia.
In timpul «Kediv»-ului Mohamed Tewfik (1879-1892), Anglia,.
profitind de revolta militara a lui Arabi-Bey (8 septembrie 1881), ocupa
Egiptul in septembrie 1882, prin amiralul Seymur, ~i-1 supuse va~alitatii
sale, apoi la 18 decembrie 1914, il puse sub protectoratul sau . La
27 februarie 1922, Anglia fu silita sa renunte la protectoratul asupra
Egiptului ~i-i acorda independenta . La 16 martie 1922, sultanul Egiptu-
lui, Fuad I (1917-1936), lua titlul de rege.
Regimul monarhic a fost desfiintat la Hl iunie 1953, cind Egiptul
s-a proclamat republica. In tot secolul al XIX-lea, Patriarhia Alexan-
driei s-a bucurat de o situatie infloritoare. Patriarhul actual se nume~te
Partenios III, ales la 27 februarie 1987.
Patriarhia Ortodoxa Greaca a Alexandriei i~i intinde jurisdictia
asupra cre~tinilor ortodoqi din Egipt, ~i intreaga Africa, avind 8 mi-
tropolii. Numarul cre~tinilor ortodoqi este mic.
DatoritJ activitatii ei misionare, in prezent se afla cre~tini ortodoc~i
raspinditi in ta.rile din restul Africii : Namibia, Etiopia, Libia, Tunisia,.
Africa Apuseana ~i Rasariteana, Africa Centrala, Africa de Sud, .Zair,.
Kenya, Tanganica, Zanzibar ~.a.
c. Patriarhia Antiohiei se afla in Siria, cu re~edinta la Damasc,
din secolul al XVI-lea. Ea a trecut sub diferite stapiniri politice in de-
cursul istoriei : sub arabi, intre 638-969, sub bizantini, intre 969-1085 ~
sub turci, intre 1085-1098 ; sub cavalerii franci ai Apusului, intre
1095-1268 ; din nou sub arabi, intre 1268-1517, apoi, sub turd, intre
1517-1920.
In timpul stapinirii arabe, 638-969 ~i 1268-1517 ~i al stapinirii
turce~ti (1517-1920), situatia cre~tinilor ortodoc~i, greci ~i sirieni, a
fast foarte grea. Sirienii ~i-au pierdut limba lor ~i azi ei vorbesc
limba araba.
De la 1724, Patriarhia de Constantinopol a impus sirienilor numai
alegerea unor patriarhi greci, fapt care a provocat o mare tulburare
intre ierarhii sirieni ~i greci.
Din 1899, sirienii ortodoqi supa.rati ~i jigniti sa aiba la conducerea
Bisericii lor numai patriarhi greci, au reu~it sa impuna pe scaunul
Antiohiei numai patriarhi sirieni.
 DE LA ANUL 1054 PlNA ASTAZ l
.512

din
Prin pacea de la San Remo , ora~ in nordu l Italiei (Ligur ia)
care
19-26 aprilie 1920, Siria a trecut sub protec toratu l Frant ei, sub
au obtin ut
.a ramas pina la 22 noiem brie 1943, cind Siria ~i Liban ul
indep enden ta.
c~i
Sub mand atul Frante i, care protej a pe catolic i, sirien ii ortodo
ganda
au avut de suferi t nu numa i de la musul mani, ci ~i de la propa
XIX-l ea
-catoli ca, putern ic sustin uta, prin misiu ni ~i ~coli. Din secolu l al
.au suferi t ~i din partea insiste ntei propa gande protes tante.
la
ln timpu l nostru , Patria rhia ortodo xa de Antio hia, cu re~ed inta
~i t a rile
Dama sc, are jurisd ictia asupr a ortodo c~ilor din Siria, Liban
vecine din Orien tul Aprop iat : Irak, Kuwe it ~i Iran (Persi a).
24 de
Ea are un numa r de peste 600.00 0 de credin cio~i impar titi in
in Statel e
,eparh ii. Alti sirien i ~i libane zi ortodo c~i se afla in diaspo ra,
1979.
Unite ale Ameri cii. Actua lul patria rh este Ignati e IV, ales la 8 iulie
d. Patriar:.iia Ierusa limulu i. Biseri ca Ierusa limulu i a ocupa t Lot-
ea este
deaun a o poziti e specia la in sinul cre~ti nismu lui, pentr u ca
e aceast a
mama tuturo r Biseri cilor cre~ti ne din lume. Avind in veder
din 451
deose bita onoar e, Sinod ul al IV-lea ecume nic de la Calce don,
rhie.
prin canon ul 28, a ridica t Biseri ca lerusa lim_u lui la rangu l de patria
su-
De-a lungu l istorie i, Tara Sfinta , Palest ina ~i Ierusa limul au
, turce~ ti
ferit numer oase ocupa tii ~i domin atii strain e : persan e, arabe
~i cre~tin e.
Din 1244, pina la 1520, Ierusa limul a fost sub stapin irea
arabil or.
domin a tia
lntre 1520- 1917, Palest ina cu Ierusa limul au trecut sub
turcilo r.
La 9 decem brie 1917, in timpu l primu lui razboi mond ial (191-1-
1918), Angli a a ocupa t Palest ina.
88, a
Trata tul de pace de la Sevre s din 10 augus t 1920, prin art.
Sfinte :
acord at Angli ei protec toratu l asupr a Palest inei, ~i a Locur ilor
mai 1948.
1erusa lim, Betlee m ~i celela lte, pe care I- a pastra t pina la 14
In timpu l protec toratu lui englez , Patria rhia Ierusa limulu i s- a
iunile
bucur at de toat,1 liberta tea, iar situat ia cre~ti nilor de toate confes
s-a ameli orat.
ui
La 27 noiem brie 1917, Angli a s-a angaja t, prin declar atia lordul
tina pen-
Balfu r, de a sprijin i infiin turea unui cc.tmin nation al in Pules
tru popor ul evreu .
.l!J-l 7
Prin votul Organ izatiei Natiu nilor Unite d-in 25 noiem brie
ta la
a luat fiinta statul Israel, care ~i- a procla mat oficia l indep enden
 BISERICILE ORTODOXE 1N SECOLELE XIX-XX 513

18 martie 1948. Din acest an, Patriarhia Ierusalimu lui se gase~te in

statul Israel.
Patriarhia este condusa de patriarhul Ierusalimu lui ajutat de Si-
nodul ei ~i de Friitia Sfintului Mormint, organizatie formata din ierarhi
~i calugari greci, in total 80 de membri, existenta din 1543.
Jurisdictia Patriarhiei de Ierusalim se intinde in prezent asupra
Palestinei ~i Iordaniei, iar din 5 septembrie 1867 ~i asupra arhiepiscop iei
Muntelui Sinai, cu centrul in minastirea Sfinta Ecaterina, zidita in 527
de imparatul bizantin Justinian eel Mare (527-565).
In prezent, Patriarhia Ortodoxa a Ierusalimu lui are 3 eparhii,
13 episcopi ~i un numar de peste 80.000 de credincio~i .
Fratia Sfintului Mormint administre aza 40 de minastiri ~i biserici.
Patriarhul actual se nume~te Diodor. intronizat la 1 martie 1981.

33 - h,t o rla H1 -,c·r icv<1 <.( ct Un i\' c•r <.a l J

 NOi PATRIARHATE.
PATRIARHIA ROMANA

a. Biserica Ortodoxa Rusa. La 26 ianuarie 1598, patriarhu l e cu -

menic Ieremia al II-lea (1572-1579 ; 1580-1584 ; 1587-1593) a ridi-
cat Biserica Ortodoxa Rusa la rangul de patriarhie, fiind cea m a i mare
Biserica Ortodoxa. Un sinod al patriarhilor orientali, intrunit la Con-
stantinopol in 1593, a acordat Patriarhiei ruse locul al cincilea in or-
dinea onorifica, dupa vechile patriarhate ale R a sa ritului : Const anti-
nopol, Alexandria, Antiohia ~i Ierusalim.
Patriarhia rusa s-a mentinut de la 1589-1 700, cind, la m oartea
patriarhului Adrian (1690-1700), tarul P e tru eel Mare (1682- 1 725) a
lasat Biseri ca Rusa, timp d e 20 de ani , fara patri arh .
L a 25 ianuarie 1721 , P etru eel Mare a d esfiintat demnitatea p a-
triarhala in Biseri ca Rusa . inlocuind-o Drintr-un sinod d iriqent , a ca r ui
re~edint{1 o muta d e la Moscova la P etersburg . noul ora~ inf iinta t d e
el in 1703, fereastra Rusie i spre Occident , p e ntru a fi i n lega tura m a i
strinsa cu tarul. Controlul exercitat d e r egimul t,arist asu pra Biserici i
Ruse n-a fost stra in de o anumita conceptie luterana d e sp-r e suprematia
monarhulai in Bisericii, imprumutata din Vech iul T estament, dupa
exe mplul regilor teocr atici evrei. Se cunoa~te ca P etru eel Mare a pe-
trecut un timp In Ola nda !?i in Ang lia, unde reg e le est e ~! capu l Bise-
ricii, iar aceasta conceptie 1-a p utut infl u enta.
Legatura dintre tar ~i Sfintul S inod dirigent se facea in Biserica
rusa printr- un procurator s uprem , numit Ober-procuror , care ajunse
cu timpul mai important d ecit Sfintul Sinod rus.
S ub jurisdictia Bisericii ruse a fost in ca drata, din 1686 , ~i m i-
tropolia Kie vului, in urma unirii Ucrainei c u Rusia, mai intii in 1654.
a poi prin pacea de la Andrusovo, linga Smolensk, din 1669, inche ia ta
i ntre Polonia ~i Rusia, dupa r a zboiul dintre a nii 1654-1667.
Un sinod alcMuit din clerici ~i mireni, cunvocat la 15 august 1917.
$i incheiat in septe mbrie 1918, in timpul Marii R evolutii Socic1l iste
din Oc tombrie 191 7, a r ei ntrodus demnitatea de patriarh in Bise -
ricc. rusd.
Noul reg im politic , insta urat d e Marea R evol utie Socialis ta d in
octombri e 19 17, a aplicat ideea separadi Bise ricii de stat ~i toate r e fo r -
m e le c.:arc dec.:urg din notiunea statului l aic.
Primul patri a rh ales in 19 17 s-ct n umit Tihon (Belav in : 2 1 no ie m -
Lri e 1917- 1925).
 NOI PATRIARHATE. PATTIIARI·HA ROMANA

In faza instaurarH noului regim socialist, Biserica Ortodox.1 Rusu,

din cauza crizei prin care a trccut pentru a se adapta la noua situatie
politica, s-a divizat in citeva mari grupari, unele in interior, altc le
in exterior.
Dupa patriarhul Tihon, a urmat la conducerea Bisericii ruse din
1925, mai intii ca loctiitor de patriarh, Serghie (Starogorodski : 1925-
1943), apoi Alexei, ca patriarh (1944-1971). Dupa el a urmat patriarhul
Pimen (1971-1990). Actualul patriarh Alexei al II-lea a fast intronizat
in ianuarie 1991.
Jn iimpul patriarhului Alexei al Moscovei $i a toata Rusia, ucrai-
nienii din Ucraina occidentala sau Galitia uniti :cu Roma, in 1596
la Brest-Litovsk, in urma alipirii tarii la Ucraina de rasarit in 1945,
in numar de aproape $ase milioane de credincio$i, s-au intors la
8-10 martie 1946, in sinul Ortodoxiei careia au apartinut, trecind sub
jurisdictia mitropoliei Kievului.
De asemenea, ucrainienii din Rusia Subcarpatica-Podcarpatia, uniti
cu Roma in doua sinoade, tinute la Ujhorod (Ungvar) la 24 aprilie 1649
$i la 15 ianuarie 1652, apoi prin alte doua sinoade tinute la Muncacs
in 1690 ~i 1691, in urma alipirii tarii la Galitia sau Rutenia in 1945,
s-au intors la Ortodoxie la 15/28 august 1949, trecind sub jurisdictia
mitropoliei Kievului.
Este de mentionat aici ca, in ultimii ani, incepind cu 1988-1989,
ca urmare a prabu$irii sistemului comunist ateu in B,usia $i in lume,
fostele Biserici unite cu Roma s-au reorganizat $i au afirmat din nou
fidelitatea lor jurisdictionala fata de episcopul Romei, actualul papa
loan-Paul al II-lea. Aceste Biserici unite sint destul de mici ca num.:"tr
de credincio$i, intrucit majoritatea covir~itoare a credincio$ilor lor a
ramas ata~ata Ortodoxiei.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, tinut la Moscova intre 30 mai ;;i
2 iunie 1971, sub pre$edintia loctiitorului de patriarh Pimen, a hotarit
ridicarea anatemelor pronuntate de sinoadele tinute la Moscova in 1656
~i 1667 contra «vechilor credincio$i », precizind ca credincio$ii ru~i pot
utiliza de acum inainte practici $i rituri diferite la sav:ir$irea cultului.
Biserica Ortodoxa Rusa are azi in Uniunea Sovietic,\ 76 de dio-
ceze ; 13 mitropoliti, 27 de arhiepiscopi $i 34 de episcopi $i peste 30.000
de parohii.
De Patriarhia de Moscova depinde, ca Biserica autonoma $i exarhat,
Riserica Ortodoxa Ucrainiana, cu re$edinta la Kiev, care, din 1991 $i- a
declarat aµtocefalia fa\a de Moscova.
ln afara fostei Uniuni Sovietice, Patriarhia Moscovei are sub juris-
dictia ei trei exarhate $i alte Biserici depe ndente d e e a in Europa,
 DE LA ANU L 105t !'INA A STA Z I
516

Statele Unite, Canada , Austra lia, China ~i Japoni a . Biseric a Ortocl ox,i
din China rezulta ta din misiun ea ortodoxc'i rusa din secolul al XIX- lea
s-a declar; t autono ma din anul HJ57, iar Biseric a Ortodo xa Jin Japo-
nia, rezulta t;,1, de asemen ea din misiun ea ortodox f1 rusJ , este autono m Ct
din 1970.
0 dezvolt are mai mare a luat Biseric a Ortodo xa Rusa din America
dupa 18 mai 1970, cind aceasta a obtinu t autocef ali a din partea Bise-
ricii Ortodo xe Ruse ~i s-a autoint itulat : Biseric a Ortodo xa, Americ ana.,
cu sediul la New-Y ork, dar n-a fost recuno scuta de Ortodo xia Ecume n icd.
Din secolul al XVIII- lea, Biseric a Rusa a desfa~u rat o remarc abi la
aciivita te mision ara la popoar ele necre~ tine din Siberia , insulel e Aleu-
tine, Alaska . China, Coreea ~i Japoni a .
Merite deoseb ite in activita tea mision ara ~i-a d~tiga t arhiepi scopul
Moscov ei, Jnochentie Venian iinov (1797- 1879), supran umit apostol ul
Siberie i de est ~i a l insulel or Aleutin e, iar in Japoni a, Nicolae Kasatk in
(1836-1 912).
b. Blserica Ortodoxa a Georgl ei a dobind it autoce falia in 556, ia r
in 604 , i-a fost recuno scuta de celelalt e Biseric i.
Persecu tiile arabilo r in secolel e VIII-I X ~i ale turcilo r in secolel e
XI-XV III, au provoc at grele suferin te cre~tin ilor georgie ni.
Ca sa scape de robia turceas ca, georgie nii au cerut protect ia Ru-
siei ortodox e. Prin tratatu l din 24 iulie 1783, incheia t intre regele
Georgie i Eraclie (1744- 1798) ~i impara teasa Ecateri na a II-a (1762-
1796) a Rusiei, Georgi a a intrat sub suzeran itatea Rusiei tariste.
Din 1811, Biseric a Ortodo xd a Georgi ei a fast incadra ta ca exarha t
la Bjseric a Ortodo xa Rusa, ram1ni nd in aceasta situatie pina la 191 7.
La 12 martie 1917, Biseric a Georgi ei s-a proclam at autocef ala, dar,
din l !B 6, ea a fost din nou condus a de un arhiepi scop-ex arh, membr u
al Sfintul ui Sinod rus.
In 1944, Biseric a Georgie i s-a proclam at din nou autoce fala avind
5n fruntea ei un patriar h, iar in aceasta situatie se mentin e pina astaz1.
Biseric a Ortodo xa a Georgie i are 15 eparhii ~i 2 minast iri, la u n
num[lr de peste 4 milioan e de credincio~i.
c. Biserica Ortodoxa Romana. A doua mare Biseric a Orlo rl ox<1,
dupa Biserica Rusa, este Biseric a Ortodo xa Roman a. ln alcatui rea e i
au intrat cele trei mari Biseric i ortodox e din cele trei tari rom[me;;ti :
'.fara Roman easca, Moldov a ~i Transil vania.
Hiseric a Ortodo xa din Tara Roman easca, prin mutare a mitrop oli-
tulul Iachint de Vicina in 1359 la Curtea de Arge~. in timpul voievo-
dului Ni colae Alexan dru Basara b (1332- 1364), a intrat, cu rang de
 N OI PATRIAHHATE . P /\TT!T 1\Hllf/\ JI O MANA 'i l7

mit.ropolie, su\J jurisdictia Pat.ri arhiei de Constantinopol , sub care a

riimas pina la 25 aprilie 1885 .
De asemenea, Biserica Moldovei a intrat la 26 iulie 1401, in timpul
domnului Alexandru eel Bun (1400- 1432), cu rang de mitropoli'e, sub
depend enta Pat.rimhiei de Constantinopol, sub care a ramas impreuna
cu Biserica 'f[1rii Ro1m'ine~ti, pina la 25 aprilie 1885. Biserica Transil-
vaniei a depins de Biseri ca 'f.'\ rii Romane~ti, pina la 1701, cind mi-
tropoli a Transilvaniei a fost desfiintata de Curt.ea habsburgi cc:i din
Viena, in urma infiintarii Bisericii unite cu Roma .
lntre 1760 ~i 1796, Curtea din Viena a permis unui numar de patru
episcopi sirbi, aflati sub dependenta mitropoliei sirbe de Carlovitz, sa
pastoreasca peste romanu ortodoqi din Transilvani'a. Abia la 1810,
romfmii ortodoqi din Transilvania au putut sa-$i aleag,1 un episcop
roman , in persoana lui Vasile Moga (1810-1845).
Mitropolitul Andrei $aguna (1848-1873) a reu$it, dupa mari efor-
turi, sd reinfiinteze fosta mitropolie a Transilvaniei, la 24 decem-
brie 1864, pe care a scos-o de sub jurisdictia mitropoliei sirbe de Kar-
lovitz, declarind-o Biseric;'.i autonoma, avfod sub dependenta ei doua
epise:opii sufragane, Arad, existent.a din 1829 $i Caransebe$, infiintata
la 6 iulie 1853. La 23 aprilie 19Hl, mitropolia Transilvaniei a intrat in
componenta Bisericii Ortodoxe Romane . La 23 ianuarie 1873, a luat
fiin\a pentru romanii din Bucovina, mitropolia din Cernauti, avind sub
jurisdictia ei episcopiile din Zara $i Cat.taro din Dalmatia $i comuni -
tatile ortodoxe din Tri est ~i Viena. In 1920, mitropolia Bucovinei a:
int.rat in sinul Bisericii Ortodoxe Rornane, iar episcopiile de Zara ~i
Cat.taro, 1n Patriarhia S1rba.
~a 26 noi embri e 1853 episcopia greco-catolic[1 a Blajului devine-
mitropoli e unita, avind doua episcopii ~ufragane, Gherla ~i Lugoj .
create din 1853, prin bula papei Pius al IX-lea (184 6-1878) : Ad apos-
tolicum ministerium.
Unirea Principatelor Roman e, Munteni a ~i Moldova, la 24 ianua-
rie 1859, sub domnitorul Alexandru loa n Cuza (1859-1866) u adus.
imp0rtante schimbari $i in viata bisericeasca.
La 3 decembrie 1864, domnitorul Alexandru loan Cuza a promul-
gat «Decretul organic pentru infiintarea unei autoritati sinodale cen-
trale pentru afacerile religiei romane>> , in care stipula d i «Biseri ca
Ortodoxa Romana este ~i ramine independenUi de orice alta autoritate
bisericeasca straina in tot ce prive$te organizarea $i disclplina ei... dar
pastreaza un itatea dogmatica a sfintei credinte ortodoxe ror'nane cu
Marea Biserica de Rasarit, prin cointelegere cu Biserica ecumenicJ din
Constantinopol». ·
 :", l H DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

Insd abia dupa 20 de ani, in urma unor interventii repetate, facute

mai ales dupa ce Romania a devenit stat independent la 9 mai 1877,
Patriarhia Ecumenica a recunoscut la 25 aprilie 1885 autocefalia Bise-
ricii Ortodoxe Romane, prin tomos-ul sinodal acordat ei de patriarhul
ecumenic de Constantinopol, Ioachim al IV-lea (1884-1886), l?i de Si-
nodul patriarhal, fiind mitropolit primat Calinic Miclescu (1875-1886) .
Prin acordarea autocefaliei, din Biserica fiica, Biserica Ortodoxa Ro-
mana a devenit sora a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol.
La 30 iulie 1925, Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rang ul
de patriarhie, prin tomos-ul 1579, acordat ei de patriarhul ecumenic
Vasile al III-lea (1925-1929) ;;i de Sfintul Sinod al Patriarhiei de
Constantinopol.
Primul patriarh roman, Miron Cristea (1925-1939), a fost intro-
nizat la 1 noiembrie 1925. Dupa el au p astorit ca patriarhi : Nicodim
Munteanu (1940-1947), Justinian Marina (1948-1977), Iustin Moisescu
(1977-1986) ~i actualul patriarh, Teoctist, investit la 16 noiembrie 1986.
Dupa ridicarea Bisericii Ortodoxe la demnitatea de patriarhie
in 1925, evenimentul istoric eel mai de seama din viata ei a fost eel
de la 21 octombrie 1948, dnd, printr-o masura autoritara de stat, cle-
ricii ~i credincio~ii romani din Transilvania, uniti cu Roma la 1698-1701,
au fost inglobati din nou In sinul Bisericii Ortodoxe Romane, careia au
apartinut. Un numa r de episcopi, preoti ~i credincio~i s-au opus acestei
masuri ~i au suferit condamnari din partea autoritatilor puterii comu-
niste instalata din 1946 la conducerea Romaniei. Dupa Revolutia din
decembrie 1989, acei dintre clerici ~i credincio~i care au dorit sa se
reata~eze Bisericii Romei s-au constituit din nou in mod legal ~i re-
cunoscuti de stat in Biserica roma n a unitr1.
In fjedinta din 10 octombrie 1955, Sfintul Sinod a proclamat ofi-
cial generalizarea cultului sfintilor ale caror moa~te se gasesc in tara
noastra : Sfinta Paraschiva, s arba torita la 14 octombrie ; Sfinta mu-
ceni~a Filofteia, la 7 decembrie ; Sfintul Dimitrie eel Nou (Basarabov) ,
la 27 octombrie ; Sfintul Nicodim, de la Tismana , la 26 decembrie ;
Sfintul loan Valahul, la 12 mai.
Au fost proclamati ~i canonizaO ca sfin\i : Sfintul Calinic de la
Cernica, stabilindu-i-se sarbcHoarea la 11 aprilie ; Sfintii Ierarhi !lie
Jorest ~i Sava Branc-ovici, la 24 aprilie ; Sfintul Ierarh Visarion Sarai
~i Cuvio~ii Sofronie de la Cioara ~i Oprea Micla u ~, la 24 octombrie ;
S fintul Ierarh Iosif eel Nou de la Parto~. la 15 septembrie.
Canonizarea solemna s-a facut 1n zilele de 10-23 octombrie 1955,
cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la recunoa~terea autocefaliei Bise-
 NOI PATRIARHAT E. PATRIARHTA ROMANA :., 19

ricii noastre la 25 aprilie 1885, la festivitati participind ~i delegati ai

Bisericilor Ortodoxe surori din Constantino pol, Moscova, Bulgaria ~i
Grecia.
Canonizare a Sfintului Iosif eel Nou de la Parto~ s-a fa.cut ulterior,
la 6 octombrie 1956, la Timi~oara.
Biserica Ortodoxa Romana are un patriarh, 5 mitropolii, 7 arhi-
episcopii ~i 12 episcopii in tara ; are ~i 2 arhiepiscop ii peste hotare, ~i
anume : una pentru Europa Centrala ~i Occidentala , infiintata in 1957
ca Episcopie pentru Europa Centrala ~i Occidentala , cu sediul la Paris,
care. prin hotarirea Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la
28 aprilie 1973 a fost primita sub jurisdictia canonica a Patriarhiei
Ortodoxe Romane, iar la 12 decembrie 1974 a fost ridicata la rangul
de arhiepiscop ie . 0 alta arhiepiscop ie sub jurisdictia Patriarhiei Orto-
doxe Romane este cea din Statele Unite ale Americii ~i Canada, infiin-
tata ca Episcopie la 28 aprilie 1929, cu sediul la Detroit - Michigan
~i recunoscuta ca atare de catre Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane la 8 mai 1934, careia i-a acordat autonomie religios-ad minis-
trativa la 12 iulie 1950, iar la 12 decembrie 1974 a ridicat-o la r a ngul
de Arhiepiscop ie ~i i-a reinnoit autonomia. Biserica Ortodoxa Roma n a
are ~i 2 vicariate : unul In Banatul iugoslav, cu re~edinta la Vir~et,
dependent de Mitropolia --Timi~oarei, reorganizat in 1971, ~i altul in
Ungaria, cu re~edinta la Gyula, infiintat la 27 martie 1946, de-
pendent de Episcopia Aradului. In alte tari, se afla o serie de co mu-
nitati sub jurisdictia Sinodului Bisericii Ortodoxe Roma ne $i a Arhi-
episC"opiei Ortodoxe Misionare pentru Europa Centrala ~i Occidental a,
dup;; cum urmeaza :
Parohiile din Australia (Melbourne , Adelaide !?i Sidney) ~i Noua
Zeelanda (Wellington ) depind direct de Patriarhia Romana .
Parohiile din Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Elvetia, Franta,
R. F. Germania, Italia, Olanda, Spania, Suedia depind de Arhiepisco pia
cu sediul la P aris.
d. Biserlca Ortodoxa Sirba. Dupa pac:ec.1. de l a Aclrinnopo1 , din
2/14 septembrie 1829, prin care s-a recunoscut autonomia Serbiei sub
suzeranitat ea Turciei, . Biserica Ortodoxa Sirba a obtinut .in 1832 auto-
nomia din partea Patriarhiei de Constantino pol.
ln urma razboiului ruso-roman o-turc din 1877-1878 , prin pacea
de ]a Berlin din 1/ 13 iulie 1878, s-a recunoscut independen ta de stat
a Romaniei, Serbiei ~i Munteneg rul ui ~i autonomia Bulgariei.
520 DE L A ANU L 10.S. P l.N A AST A Z I

Tinind seama de independenta de stat a Serbiei, patriarhul ecu -

menic Ioachim al III-lea (1878-1884 ; 1901-1912) a acordat Bisericii
S irbe la 20 octombrie/ 1 noiembrie 1879 autocefalia.
Pentru sir bii emigrati in 1690 din sudul Serbiei , din cauza asu -
pririi turcilor, la nordul Dunarii, pe teritoriul imperiului austri ac,
patriarhul Arsenie al III-lea Cernoievici de Peci a infiintat la 1690
mitropolia sirbii de Karlovitz, unde a pastorit _ (1690-1705), cu apro-
barea imparatului Austriei Leopo ld I (1657-1706), care a acordat s1r-
bilor la 21 august 1690 a~a-numitde <'privilegii ale natiunii rasciene ,,,
de care, in anumite momente, s-au prevalat ~i romanii din Transilvania.
La 1848, mitropolia sirba de Karlovitz a fost ridica ta la rangul de
patriarhie, care s-a mentinut pina in 1920, ci nd a intrat in componenta
patriarhiei sirbe de Belgrad.
In urma constituirii Iugoslaviei, dupa primul razboi mon di al
(1914-1918), Biserica Ortodoxa S1rba s-a organizat ca patriarhie la
12 septembrie 1920 in amintirea ~i ca o continuare a vechii patriarhi i
sirbe de Ipek, desfiiniata in 1766. Tomos-ul de recuno~tere a ridicarii
Bisericii Sirbe la rangul de patriarhie i s-a acordat la 9 martie 1922,
de catre patriarhul ecumenic Meletie al IV-lea Metaxakis (1921-1923) .
Biseri ca Sirba are un patriarh, patru mitropolii ~i 17 episcopii. La
acestea se adauga trei vicariate, Timi~oara, Budapesta ~i Viena , trei
eparhii fn America ~i o episcopie in Australia ~i Noua Zeelanda.
Din 1958, s-a constituit Biserica Ortodoxa. Macedoneanii care s-a
declarat autocefala, avind 4 eparhii, dar Patriarhia Sirba, in sinodul din
14-15 septembrie 1967, a respins comuniunea cu ea, motivind ca s-a
prodamat arbitrar ~i unilateral autocefala.
La 10 august 1969, Biserica Macedoneana ~i-a creat a cincea epar-
hie in America 1?i Australia.
e. Biserfca Ortodoxa Bulgara. In 1859, bulgarii au cerut Sublim ei
Porti crearea unui exharlwt bulgar, independent de Patriarhia Ecu-
menica f?i inlocuirea ierarhilor greci din Bulgaria cu ierarhi bulgari .
La staruintele Rusiei, sultanul Abdul-Aziz (1861-1876) prin fir-
manul publicat la 12 martie 1871) a recunoscut bulgarilor infiintarea
exarhatului. Bulgarii ~i-au ales la 23 februarie 1872 pe primul lor
exarh, in persoana mitropolitului Ilarion, intronizat la 11 mai 1872.
Patriarhia Ecumenica s-a opus 1nfiintarii exarhatului bulgar. In
sinodul µnut la Constantinopol la 25 mai 1872, sub pre~edintia pa-
triarhului ecumenic Antim al VI-lea (1845-1848 ; 1853-1855 ; 1871-
1873), Biserica Bulgara a fost declarata schismatica, fiind acuzata de
filetism, adica iubire exagerata de neam. Jn realitate, in decursul isto-
 Nor PATRIARHATE . PATRIARHIA ROMANA
521

riei, grecii au practicat filetismul mai mult decit oricare alt popor
ortodox.
Schisma bulgara a durat pina la 25 februarie 1945 cind a fost ri-
dicata de patriarhul ecumenic Veniamin I (1936-1946) .
La _10 r:nai~ 19~3, Biserica Ortodoxa Bulgara a fost ridicata la rangul
de pa_triarhie, m timpul patriarhului ecum,e nic Atenagora I (1949-1972) .
care 1-a acordat recunoa~ter ea Patriarhiei Ecumenice la 1 august 1961.
Biserica Bulgariei are in tara' 11 mitropolii ~i 2 eparhii in Ame-
rica, pentru bulgarii emigrati acolo.
Alte Bis~rici Ortodoxe au rang de cirhiepiscopie. Acestea sint :
1) Arhiepiscop ia insulei Cipru, care a obtinut autocefalia in d t
din 431, prin canonul 8 al Sinodului al III-lea ecumenic de la Efes.
Ea are .in prezent re~edinta la Nicosia. Are 4 mitropolii.
2) Biserica Ortodoxa Greaca este cea mai mare dintre Bisericile
Ortodoxe cu rang de arhiepiscopi e.
Independen ta Greciei ~ fost recunoscuta pe plan politic inter-
national, prin pacea de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829. Dupa
obtinerea independent ei politice, Grecia a dorit sa aiba ~i independent a
religioasa.
Dupa tratative indelungate ~i obositoare, care au durat 18 ani, cu
Patriarhia Ecumenica, aceasta a recunoscut autocefalia Bisericii Greciei
prm tomos-ul sinodic din 29 iunie/11 iulie 1850, acordat ei de pa~
triarhul ecumenic Antim al IV-lea (1840-1845 ; 1848-1852).
Biserica Ortodoxa Greaca cu re~edinta la Atena are o situatie in-
floritoare. S-a ajuns, dupa primul razboi mondial (1914-1918) , sa aiba
81 de eparhii, toate cu rang de mitropolii, dar intre timp numarul lor
a fost redus la 70 de mitropolii. Configuratia muntoasa ~i insulara a
Greciei, fiecare im;ula dorind sa aiba mitropolia sa, precum ~i dorinta
fiecarui ora~ de a avea de asemenea o mitropolie au contribuit, la
crea:rea acestui mare numar de eparhii.
3) Arhiepiscop ia Insulei Creta, cu re~edinta . in ora~ul Heraclion,
a obtinut autonomia din partea Patriarhiei Ecumenice la 28 februa-
rie 1967. Ea are in prezent 7 mitropolii.
4) Biserica Ortodoxa Albaneza a f6st recunoscuta autocefaUi la
12 aprilie 1937, prin tomos-ul acordat ei de patriarhul ecumenic Ve-
niamin.
5) Biserica Ortodoxa Cehoslovac a a fosl recunoscuUi cmtocefala
de catre Patriarhia Ecumenica la 8 martie 1924, prin tomos-ul sinodal
acordat ei de patriarhul ecumenic Meletie al IV-lea Metaxakis (1921-
52.!. D E LA A N UL 10;;4 PIN A A S T AZ I

1923) . Dupa eel de al II-lea razboi mondial (1930- 1945), Biserica Or-
todoxa Rusa i-a acordat o noua autocefalie la 23 noiernbrie 1951, Bi-
serica Cehoslovaca fiind reorganizata sub conducerea e i. Ea are
re~edinta la Praga ~i 4 eparhii.
6) Biserica Ortodoxa Polona, cu re$edinta la V a r$ov ia, a o btinut
autocefalia din partea Patriarhiei Ecurnenice la 13 noiernbrie 1924,
prin tomos-ul acordat ei de p atriarhul ecumenic Grigori e al VII-lea
(1923-1 924). Biserica Onodoxa Rusa i-a acordat o noua autocefalie
la 22 iunie 1948, socotind ca cele 4 eparhii ale Bisericii Ortodoxe Po-
lone au apartinut ei pina in 1918.
7) Biserica Ortodoxa din Finlanda a obtinut la 6 iulie 1923 auto-
nomia in cadrul Patriarhiei Ecurnenice. Ea are in prezent 3 mi tropolii
$i re$edin ta la Helsinki.
Conferintele panortodoxe in secolul al XX-lea
Pentru int.arirea unitatii $i coeziunii dintre Bisericile Ortodoxe.
s-au intrunit in secolul al XX-lea $apte conferinte panortodoxe, dup~1
cum urrneaza :
Prima conferinta panortodoxa s-a tinut la Constantinopol int re
10 mai $i 9 iunie 1923, in timpul patriarhului ecumenic Meletie al IV-lea
Metaxakis (1 921-1923), pentru reforma sau indreptarea calendaruLui
vechi sau iulian, ramas in urma cu 13 zile fata de calendarul civil.
In ~edinta a treia din 18 mai 1923, s-a hotarit sa se suprime cele 13 zile
de intirziere ale calend arului vechi, iar ziua de 1 octombrie sa se soco-
teasca 14 octombrie, incepind din 1924. Astfel, Patriarhia de Constan-
tinopol, Biserica Greciei $i Biserica Ciprului au aplicat refor rna la
10/23 martie 1924 ; Biserica ortodoxa a Poloniei la 24 iunie 1924 ; 1n
Biserica Ortodoxa Romana , ziua de 1 octombrie s-a socotit 14 octom-
brie 1924 ; Biserica Georgie i a schimbat calendarul la 4 octombrie 192-1 ;
Patriarhia Alexandriei la 1/14 octornbrie 1928, Biserica Bulgara 1-a
indreptat la 22 decembrie 1968 ; de asemenea , Biserica Macedoniei a
introdus noul stil in 1968.
Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Rusa , Patriarhia Sirba ~i 19 mi-
nastiri din Muntele Athas au ramas inca la vechiul stil. Celelalte Bise-
rici Ortodoxe, dupa cum am vazut, au introdus noul stil.
A doua Co!1ferinta p anortodoxa s-a intrunit intre 8 $i 23 iunie 1930,
la Minf1s tirea Vatoped din Muntele Athas, pentru pregatirea unui vii-
tor pr esinod panortodox.
A treia Conferinta panortodoxa s-a intrunit la Moscova, intre 8-
18 iulie 194 8, c:ar e a discutat urmatoarele problerne :
 NOI PATRIARH ATE. PATRIARH IA ROMANA 523

1. Vaticanu l ~i Biserica Ortodox a; 2. Validitat ea hirotonii lor an-

glicane ; 3. Biserica Ortodoxa ~i Mi~carea Ecumeni ca; 4. Calendar ul
bisericesc .
ln Insula Rodos s-au tinut trei Conferin te panortod oxe, prima in-
-tre 24 septembr ie ~i 1 octombri e 1961, a doua intre 26-29 septembr ie
1963 ~i a treia intre 1-15 noiembri e 1964, in vederea dialogulu i teo-
logic cu Biserica Anglican a, cu Biserica Veche-C atolica ~i cu Biserica
Romano- Catolica .
Dupa cele trei Conferin te panortod oxe de la Rodos, s-a intrunit a
IV-a conferint a panortod oxa de la Chambes y-Genev a, intre 8 ~i 16 iu-
nie 1968, pentru a discuta problema raporturi lor dintre anglican i ~i
ortodoc~i .
Mentiona m, de iasemene a, di intre 29 noiembri e ~i 6 decembr ie
1936. s-a intrunit la Atena primul Congres al profesori lor de teologic
ortodoxa .
Al doilea Congres al profesori lor de teologie ortodoxa s-a intrunit
tot la Atena intre 19-29 august 1976.
Este de la sine inteles ca un congres al profesori lor de teologie,
oricit de importan te pot fi probleme le dezbatut e de acesta, nu poate
hotari in materie de credinta ~i morala, aceasta raminind sarcina ~i da-
toria principal a a magister iului Bisericii, constitui t din episcopii Bise-
ricii ale~i canonic, ca succesori ai Sfintilor Apostoli, carora li s-a dat
porunca de catre Domnul Hristos «de a invata toate neamuril e ... ,> ~i
«sa pazeasca toate cite v-am poruncit voua» (Matei 28, 19-20).
 CUL TURA TEOLOGICA ORTODOXA
IN SECOLELE XIX SI XX

Teologia ortodoxa, avind o L>azJ solid.I in teologia Sfintilor P [irinti

din secolele II-VIII ~i 111 teologia pos tpatristicc'i din secol ele IX- XV,
a facut in secolele X IX ~i XX mari progrese.
Teologia ortodoxa are un caracter deosebit fot tt de teologia roma-
no-catolica ~i cea protestant.a.
In genere, romano-catolicii au ca normc'i de orientare , in urm a r c-
cumandarilor papei Leon al XIII-lea (1878-1903), prin enciclica Aeter-
ni Patris, din 4 august 1878, ~i ale papei Paul al VI-lea (1963- 1978),
prin encidica Lumen Gentium, din 24 noiembrie 1964, t.eologia ratir.-
nalh,ta a lui Toma de Aquino (t 7 rnartie 1274), sau tomisrnul, Toma
de Aquino fiind nurnit patronul ~colilor catolice.
Protestantii de toate categoriile, traditionali~ti ~i liberali, pun pret
mai mult pe cunoa~terea Bibliei ~i pc argumentele rationale. Ei au creat
o teologie biblica specifica principiilor teologice protest.ante.
In Biserica Ortodoxa, s-au cultivat In aceasta perioada problemelc
exegetice, dogmatice, morale, liturgice, spirituale, istorice, patrologicc,
patristice, omiletice ~i canonice, Bisericile Ortodoxe nationale avind
preferinta pentru unele sau altele din ele, dupa dorintele ~i necesit,-,-
tiie clericilor ~i credincio~ilor fiecarei Biserici.
Dint.re ierarhii, clericii ~i teologii care au avut o contributie deo-
sebita in dezvoltarea culturii ortodoxe, amintim pe unii mai de sea m:·1
~i unele din lucrarile lor.
a. Int.re vechile patriarhii ale
Rasar.itului, in frunte se situeaza
Patriarhia de Constantinopol sau Patriarhia 'Ecumenica, in care s-au
cultivat cu precadere studiile de patrologie sau patristica, istorie ~i
drept canonic sau bh;ericesc.
Un merit deosebit pentru cultivarea studiilor patrologice are fo s-
tul mitropolit al Nicomidiei, Filotei Bryennios (t HH8), care a desco -
perit intr-un manuscris din Constantinopol Invatatura celor doisprc-
zece Apostoli sau Didahia, cea mai veche operJ literara dupil scrierile
Noului Testament, care cuprindea ~i textul complet al celor dou..I S cri-
sori ale Sfintului Clement Romanul (91-100), episcopul Romei, ciitrc
Corinteni, pe care le-a publicat in textul grec, la Constantinopol, 188:3.
De asemenea, in Patriarhia de Constantinopol, s-au puLlicat in
limbile neogreaca, franceza, engleza ~i germana, numeroase ~i valoroa -
 C U L T U H I\ Tl..:O L OG l C A O R TODO XA I N SECO L E LI~ X I X !-} I XX

se studii referito a r c la is tori a , cultura ~i a rta Pu triarhi c i ccume n icc ,

dintre care m c ntionnm ca mai importante :
Ghenadie (Arabag ioglou), mitropolit de H e liopoli8, ca re a publica t
in greaca moderna studiul : lstoria Palriarhiei ecumenice, Atena, 1953 .
B. «'h. Stavridis (Istavridis) , Istoria Patriarhiei ecumenice , 1n l.imba
neogreaca, Atena, 1967, publicata apoi ~i in limba fran cezi:t , s ub titlul
Histoire du Patriarcat Oecumeniq ue de Constantin ople, 1n ,, Is tina}> ,
Paris, 1970, nr. 2, p . 131-273.
Mai noua este lucrarea mitropolitu lui Maxim de S<.1rd~s , tradusa
din limba greaca moderna in frantu ze$te, sub titlul : Le Palriarcat Oe-
cumenique dans l'EgLise Orthodoxe, traduit du grec p ar J. TouraillP-,
P a ris, 1975.
Autorul insista in cursul expunerii asupra rolului d e centru spiri-
tual onorific pe ca re 1-a avut in decursul istoriei Patriarhia ecumenica ,
in Biserica Ortodoxa, de la care a proape toate Bisericile Ortodoxe auto-
cefale nationale ~i-a u primit autocefalia.
Acest rol 1-a pastrat continuu Patriarhia ecumenica pjn a azi .
b. 0 mare inflorire au cunoscut studiile de teologie in Biserica
greaca.. S-au publicat numeroase ~i valoroase studii de exegeza, dogma-
tica, morala, istorie bisericeasc a , universala ~i nationala, dreptul canonic
~i despre mi~carea ecumenica, toate de un inalt nivel ~tiintific .
Astfel, Teoclit Farmakide s (t 1860) a lasat 6 volume de comentarii
la Noul Testament, dupa Sf. Ioan Hrisostom (t 407) ~i E ftimie Zigabe-
nos (t 1120), autorul cunoscutei lucra ri Panopolia dogmatica, adica ar-
senalul dogmatic.
Dimitrie S . B alanos (t 1959), fost profesor la F acultatea de Teolo-
gie din Atena, a lasat un bun m a nual de Patrologie, Atena, 1930 , nu -
meroase studii patristice ~i altele r eferitoare la Istoria Bise ricii Eladei.
De un 1nalt nivel ~tiintific sjnt studiHe de istorie bi seri ceasca uni-
versala ~i nationala , publi cate i n limba greaca moderna d e profesorii
Facultatii de teologie din Aten a , dintre care mention a m p e Const antin
Oikonomos (t 1857), bun cunoscator al Sfintilor Parinti, care n e- a Ia-
sat, in afara de predici minunate, o lstorie a Bisericii Grece$t'i, dintre
anii 1821-1852 , c u un valoros m a terial informativ referitor la obtine-
rea autocefali e i Biseri ci i Gre cie i la 29 iunie/11 iulie 1850 .
O noua ~i v a loroasa lu cr a r e despre Istoria Bisericii Grecie i a scri_s
profesorul I. Konidari s.
Valoroase studii de istorie bise riceasca universalft n e- a u l[1sa t in-
deosebi a rhiepiscopu l Atenei, Hrisosto m Papadopou los (1 922- 1938), ~i
 526 DE LA AN UL 1054 PINA ASTA z r

arhimandri tul V. Stefanidis (t 1958), fo~ti profesori la Facultatea de

teologie din Atena.
Arhiepiscop ul Hrisostom Papadopoul os s-a ocupat in spedal de
istoria celor trei vechi patriarhii r a saritene, Ierusalim, 1910 ; Alexar
dria, 1935 ~i Antiohia, 1951, lucrare postuma, publicata dupC:1- not<
lasate de el, de Gr. Papamihail ~i G. Triandafilak is.
0 lucrare de istorie bisericeasca universala de mari proportii, care
.::uprinde istoria celor trei mari Biserici cre$tine, Ortodoxa, Rom ano-
Catolica $i Protestanta a publicat in greaca moderna, arhimandrit ul V.
Stefanidis, sub titlul Istoria bisericeasca universala, ed. I-a, 1948, ed.
2-a, Atena, 1959.
Bune lucrari de istorie bisericeasca universala au publicat in urma
Vl. I. Pheidas, profesor la Facultatea de teologie din Atena, vol. I- II.
Atena, 1963, ~i J. E . Anastasiu, vol. I-II, Tesalonic, 1979, profesor J;:i
Facultatea de teologie din Tesalonic.
1n studiile de teologie dogmatica s-au distins profesorii J. Dyo-
vouniotis (t 1943), $i mai ales Hristou Androutsos (t 1937), care n e-a
la.sat valoroase manuale de dogmatica, de morala $i de teologie simbo-
lica, expuse intr-o minunata ordine rationala. Lucrarile sale au fost
traduse ~i in romane~te.
Numeroase studii de dogmatica a publicat apoi profesorul Joa n
Karmiris, dintre care merita ·sa fie mentionate in special lucrarile :
Monumente le dogmatice $i simbolice ale Bisericii Ortodoxe, in limba
greaca, ed. I-a, t. I-II, Atena, 1960, $i Ortodoxia $i Protestantis m-
Atena, 1937.
In liturgica, s-a distins profesorul P. Trembelas (t 1977), iar
dreptul canonic Am. Alivizatos (t 1962), cunoscut ca mare animator 1i
mi$carea ecumenica.
c. Teologia ortodoxa s-a dezvoltat in secolele XIX $i XX, in Biscricn
Ortodoxa Rusa, mai mult decit in oricare alta Biserica Ortodoxc'i.
Spre deosebire de teologia greaci1, teologia rusa are in bunJ pan e
un caracter mai duhovnicesc $i practic, de aplicare ~i traire a invc-ttii-
turilor cre$tine in viata zilnica.
S-a remarcat la ru~i, in secolul al XIX-lea, rnitropolitul M oscovci,
Filaret Drozdov (t 1867), renumit pro fesor de teologie , misionar fi lan-
trop, 1?i mai ales ierarh, care fa ce inceputul unei noi orientari In teolo-
gia rusa. El a contrlbuit eel mai mult ~i in modul eel m ai direct la apro -
fundarea dogmelor ortodoxe In scrierile sale, cit ~i la trairea lor in
viata, fiind considerat eel mai Invat,at ierarh din secolul al XIX-l ea
~i un adevc.' irat sfint prin viata sa profund religioas{1.
 C U LTURA TEOLOGICA ORTODOXA TN SECOLELE XI X $ 1 XX :,27

In tinerete, el a compus in 1813 un scurt tratat sub titlul : Expu-

n.erea diferentelor dintre Biserica Ortodoxa $i cea Occidentala , pe care
nu 1-a putut tipari in Rusia din cauza c~nzurii tariste ' ci in Anglia ' in
'
J 830, iar in Rusia, abia in 1870. In ea com bate temeinic juridismul ro-
mano-catoli c In ce prive$te rascumpa rarea omului.
Cea mai cunoscuta opera a sa este CatehismuL sau, care a avut 1)
inriurire extraordina ra, fiind tiparit in peste 100 de editii in r a stim1:
de J 00 de ani $i tradus in limbile : germana, greaca, franceza, polona ,
georgiana, araba, t a tara ~.a .
El s-a remarcat $i prin predicile sale, pline de ca ldura sufletea::;ca
~i iubire de oameni.
Alt mare ierarh rus din secolul al XIX-lea, Filaret Gumilevsch i
(eel umil), arhiepiscop de Cernigov (t 1866), a luat initiativa, plina · d e
roade spirituale pentru Biserica Rusa, de a edita, studia ~i traduce in
ruse$te operele Sfintilor Parinti. El insu~i a scris 159 de lucra ri origi-
nale, pline de simt critic ~i de adinca traire spirituala.
Mentionam dintre acestea: lstoria Bisericii Ruse (988-1826) , 5
vol., Cernigov, 1862, tradusa ~i in limba germana.
Teologia dogmaticii ortodoxa, 2 vol., Cernikov, 1848 ~i 1865. Pri-
vire asupra literaturii Bisericii Ruse, 2 vol. ; Despre imnografi, 2 vol. ;
Sfinfii ru$i $i sfintii slavilor de sud, 2 vol. ; 2 manuale de PatroLogie.
unul dezvoltat, in 3 volume, ~i altul rezumat, tradus in romane~te d e
episcopul Ghenadie Enaceanu, Bucure$ti, 1878.
Cel mai renumit teolog din a$a-numita «$coala istorica» a fost la
ru~i Macarie Bulgakov (t 1882), profesor mai intii, apoi episcop in m a i
mulk localitati, mai ales la Harcov, $i membru al Academiei de $tiinta
in Rusia.
Cea mai de seama lucrare a sa care 1-a fa.cut cunoscut in teolog ia
celor trei m ari Biserici, ortodoxa , catolica $i protesta nta , este Dogma-
tica ortodoxa, 'in 5 volume, fiind socotita ca manual clasic al t eolog iei
ortodoxe. Pentru v aloarea ei, ea a fost tradusa in limbile : ge rrn a nn,
fra n ceza , greaca , rom a n a $i sirba .
A scris de asemenea o lucr a r e de m a ri proportii, Ist oria Bise ricii
Ruse, 12 volume, d a r ajunge numa i pin a la 1667, fiind completa ta apo i
de istoricul Evghenie Golubinski (t 1912).
Pe linia tra sat,1 de Macarie Bulgakov a mers Silvestru M a le vanski ~
episcop de K a n e v, ca re ne-a la sat lucrarea : Teologia do gma t ica orto-
do x6 , cu e xpune r ea istorica a dogmelor, 5 vol., 1878-1898 , tradusu in
romti ne~te de N. Ma linovski.
 528 D E LA ANU L 1054 PINA AST A Z I

Istoricul E. Golubinski a publicat Jstoria Bisericii Ruse, t. I, ej .

2-a, Moscova, 1914 ; t. II, Moscova, 1901 ~i 1917. Tot el a scris lstoria
Bisericii slavilor de sud $i o romdnilor, Moscova, 1971, dar, neavi nd
materialul documentar romanesc ~i necunoscind limba romana, a for-
mulat teorii necorespunzatoare cu realitatea istorica despre p f1trunde -
r ea cre~tinismului la romJni, ceea ce ~tirb~te valoarea a cestei lucrari .
In domeniul istoriei biserice~ti universale, s-au publicat la rw; i
studii de valoare.
Astfel, V. V. Bolotov (t 1900) a scris cele mai temeinice stu d i i
despre istoria primelor veacuri cre~tine, sub titlul : Lectii despre isto-
ria vechii Biserici, 4 vol., Petrograd, 1907, 1910, 1913, 1918. Valoroas,·
studii a scris istoricul Bolotov despre istoria Bisericilor necalcedonie-
ne : copta, etiopiana ~i siro-iacobita.
Istoricul Alexei Lebedev (t 1908) a publicat studii valoroase de -
spre schisrna cea mare din 16 iulie 1054, apoi Istoria Bisericii gre co-ra -
saritene sub dominatia turcilor, ed. 2-a, St. Petersburg, 1904 ~i de-
spre Biserica greaca in secolul al XIX-lea.
Alaturi de teologia istorico-traditionalista, a inflorit la ru~i, in se-
colele XIX ~i XX, directia cunoscuta sub numele de teologia slavofili -
lor, care sustinea, potrivit crezului lor social-politic, ca numai Ortoclo-
xia ~i traditia slava pot salva Rusia.
Cel mai fecund ~i original teolog dintre slavofili a fast laicul Ale-
xei Homiakov (t 1860), parintele «ecclesiologiei ruse~ti », un pro fund
c:unoscator al teologiei Sfintilor P a rinti, care a publi cat in limba fra n -
ceza lucrarea : Biserica una $i L'Eglise latine et le Protestantisme du
point de vue de l'Eglise Orthodoxe d'Orient, Lausanne, 1872. Lucrar ea
aceasta a provocat o a d evara ta revolutie pentru intelesul dog me i, in.
toate confesiunile cre~t ine, p rin ideea centra la ca «Biserica este co-
munita tea d e iubire ~i libertate», nu a t it organizarea ei ter estra E a
constituie, in acela~i t imp, o combatere temeinica a tit a mona rhismu ·
Jui romano-catolic, care a facut din p a p a un suvera n pamintesc, ci t ~i
a protestantismului, care, prin abuzul d e liberta te individuala, a d us
Ia farimitarea unitatii cre~tinismului. Lucrarea a fost tradusa i n ma i
m ul te limbi de circulatie universala .
Mentionam ca ~i teologul de origine roma n a , Alexandru S tu rd za ,
care a activa t in Rusia, a publicat in frantuze~te, grece ~te ~i ruse~te o
serie de lucr a ri d e m a re valoare ca : Dublul paralel sau deosebire d in ·
tre Bisericile de Rasiirit $i Apus, ca raspuns la enciclica pape i Pius ~11
IX-lea (1846-1878) din 1948 prin care invita pe ortodoc~i la r ecu !1oa~-
terea primatului papal, apoi Despre datoriile preoplor, Despre do ctrin a
$i spiritul Bisericii Ortodoxe, toate tre i tra duse ~i in limba roman a.
 XA 1N SECO LELE XIX ~I XX 529
CUL T U RA TEOL OGIC A ORT ODO

xei Hom iaco v a fost con ti-

Dir ecti une a teol ogic a inau gur ata de Ale
ofi ru~i ca Vla dim ir Solo viev (t
nua ta cu succ es de unii teol ogi $i filos
mul , iar in seco lul al XX -le !:!
1900), care a imb rati $at in urm a cato licis
ami ntim pe urm ator ii : Pav e~
de renu mit i teol ogi $i filos ofi, dint re care
oier eul Serg hie Bul gak ov (t
Flor ensk i, Nie. Ber diae v (t 1948), prot
a rezo lvat , pe culm ile specul.:1-
1944 ), care , in num eroa sele sale stud ii
e ale dog mat icii cre$ tine , dint re
tiilo r teol ogic e, cele mai sub tile prob lem
trad usa $i in rom ane$ te, Buc u-
care men tion am : Dog ma euh aris tica ,
, trad usa in rom ane $te de Nie.
re$t i, 1946 ; L'O rtho dox ie, Pari s, 1932
u, trad usa in fran tuze $te, Pari s,
Gro su, Sibi u, 1933 , $i Mie lul Lui Dum neze
a pub lica t eel mai bun trat at
1946 ; Nie . Ars enie v, Vla dim ir Los ky, care
l : Essai sur la The olog ie mys -
de teol ogie dog mat ica orto dox a, sub titlu
Gh. Flor ovs ky (t 1979), care a
tiqu e de l'Eg lise d'O rien t, Pari s, 1944 ;
ie $i valo roas a lucr are : Cail e.
pub lica t num eroa se lucr a ri de patr olog
imo v (t 1970), care a pub lica t
teol ogie i ruse , Pari s, 1937 ; Pau l Evd och
ica, inti tula ta L'O rtho dox ie, Neu -
o lucr are de sint eza isto rica ~i dog mat
t In limb a eng leza lucr a ri va-
chat el, 1965 ; M . Zer nov , care a pub lica
loro ase desp re Orto dox ie, ca : Th e Rus
sian s and thei r Chu rch, Lon don ,
n, Lon don , 1948 $i una refe ri-
1945 ; The Chu rch of the east ern chri stia
The Rein tegr atio n of the Chu rch,
toar e la mi$ care a ecum enic a, sub titlu l :
Lon don , 1952.
Oliv ier Cle men t, de orig ine
Mer ita, de asem enea , sa ami ntim pe
orto dox Sfin tul Serg iu din P a-
fran ceza , prof esor la Inst itut ul teol ogic
nte stud ii, desp re Bise ri ca Or-
ris, care pub lica num eroa se $i inte resa
todo xa.
olae Kru titk i, prin Pre di-
In Om ileti ca s-a dist ins mitr opo litu l Nic
de cald ura sufl etea sca $i poez ie,
cile sale , plin e de iubi re de oam eni,
a de Pr. Pro f. Nie. M . Pop escu ,
care au fost trad use $i in limb a rom an
vol. I-II , Buc ure$ ti, 1949, 1950.
care ada uga m $i m ari lit-2-
Toti ace$ ti teol ogi $i filos ofi cre$ tini, la
$i Lev Tols toi (182 8-19 10) ~i
rati ca Feo dor Dos toie vski (182 1-18 80)
lem e ale exis tent ei ome ne$ ti,
num ero$ i a ltii, au fra m inta t mar ile prob
sa iasa in reli ef sub limi ta tea
caro ra le-a u dat solu tii cre$ tine , fad nd
mai ales de exp erie nta m a rilo r
ade varu rilo r Eva ngh elie i, serv indu -se
Orto dox a de-a lung ul veac u-
trai tori ai viet ii duh ovn i ce$ti din Bise rica
rHor.
nou a in corn p a rati e cu cea
d. Teo logi a orto dox a rom ana este mai
ea clev ine apre cia bila .
grea ca $i rusa , dar in seco lul al XX -lea
34 - lstor ia Bise ric e asdi Univ ersa la
530 DE LA ANUL 1054 PlNA ASTAZI

S-au cultivat la romani toate disciplinele teologice : exegeza bibli-

ca, istoria bisericeasca universala ~i nationala, patrologia, dogmatica ,
rnorala, liturgica, omiletica ~i dreptul bisericesc sau canonic.
Nu vom ,putea semnala t•t ceea ce s-a scris in aceasta perioada ,
ci ne vom limita sa punem in relief pe unii autori ~i unele lucrari m ai
reprezentative.
Merita sa scoatem in evidenta mai intii ca in secolul al XIX-lea,
mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi (1803-1808 ; 1812-1842) ~i
mitropolitul 'fa rii Romane~ti, Grigorie al IV-lea Dasca lul (1823-1834 )
urmind orientarea calugarului Paisie de la Neamt (t 15 noiembrie
1794) de la minastirea Neamt, au facut unele traduceri patristice ~i
din limba rusa cu caracter duhovnicesc, ~i unele studii teologice.
ln Transilvania, mitropolitul Andrei $aguna (1848-1873), in afara
de tiparirea cartilor de ritual ~i traducerea Bibliei, a publicat o serie
de lucrari originale sau prelucrate, dintre care amintim : Dreptul ca-
nonic, tradus in mai multe limbi, lstoria Bisericii universale $i romdn e,
Predici $i Pastorale ~.a .
In secolul al XX-lea au inflorit toate disciplinele teologice. Astfe}
in studiile biblice $i de exegeza s-au remarcat Pr. Prof. Vasile Gheor-
ghiu (t 1959), Pr. Prof. loan Popescu-Mala~ti (t 3 aprilie 1953), Pr.
Prof. Haralambie Roventa (t 17 iunie J.946).
Din init,.ativa ~i staruinta patriarhului Miron Cristea (1925-1939),
s -a publicat in 1936 o noua traducere a Bibliei, facuta dupa textul ori-
ginal ebra ic ~i grec de preotii profesori Grigorie Pi~culescu (Gala Ga -
laction, 1879 - t .8 martie 1961) ~i Vasile Radu (1887-1940) .
Patriarhul Nicodim Munteanu (1939- 1948) a tiparit in 1944 a 3- a
editie integrala a Bibliei, in care, 51 d e carti traduse de el, dupa texti..tl
grec al Septuag inte i ~i unele editii slave, iar 28 traduse de preotii pro-
fesori amintiti, Gala G alaction ~i Vasile R adu.
In 1936, mitropolitul Moldovei Nicodim Munteanu (1 935- 1939) ~i
profesorul I. D. $tefanescu au publicat B'iblia ilustrata. Locuri alese,
insotite de ilustratii de arta $i lamuriri $tiintifice, Neamt, in 1936 , pri-
ma lucrare de genul acesta la romani.
La traducerile integr ale ale Biblie i, se adauga m a i multe traduce ri
ale Noului T est ament, int.re car e , la Joe de frunte, se situeazfl trad u -
cerea facuta de Pr. Prof. Irineu Mihalcescu, in urma mitropoli t a l Mol-
dovei (1939- 194 8), ~i profes orul T eodor M . Popescu (18 93 _ ..:. a r,ri l:1.:
1
1973), publi cata la Bucure~ti, fn 1937 ~i 1942.
 ELE XIX $1 XX 531
CULT URA TEOLO GICA ORTO DOXA IN SECOL

lui (193 6-19 57),

In Tran silva nia, episc opul Nico lae Cola n al Cluju
doua editi i ale Nou-
apoi mitro polit ul Arde alulu i (195 7-19 67), a tipar it
lui Test amen t, Cluj, 1942 $i 1945 .
au publ icat ap-:>i
Stud ii valor oase refer itoar e la Noul Test amen t
diaco nul profe sor N. Nico laesc u (1910 - t 4 mart ie 1977 ), de la Insti -
Marc u (t 21 ianu arie
tutul teolo gic din Bucu re$ti , $i Pr. Prof. Grig orie
ro$i altii.
1987 ), de la Insti tutul teolo gic din Sibiu , $i nume
ionam in prim ul
In dome niul Istor iei biser ice$t i univ ersal e, ment
22), fost profe sor la
rind pe erud itul istor ic Euse biu Popo vici (183 8-19
a scris eel mai com~
Facu ltate a de teolo gie din Cern auti, Buco vina, care
eput in limb a ger-
plet trata t de lstor ie biser iceas ca unive rsali i, conc
prim at al Ungr ovla-
mana ~i tradu s in roma ne$te de fostu l mitro polit
, 1925 -192 8.
hiei, Atan asie Miro nescu , ed. 4-a, t. I-IV , Bucu re$ti
iceas ca univ ersal a
Au publ icat do cume nte $i studi i de istor ie biser
Dem etres cu (t 3 iunie
Prof . C-tin Erbic eanu (t 1913) $i Prof. Drag omir
1926 ) .
biser ice$t i uni-
Profe sorul Teod or M. Pope scu a pus baze le istor iei
afara de nume roase le
v ersal e erud ite in Biser ica Orto doxa Rom ana. In
iceas ca universala.,
$i docu ment atele sale studi i, ment ionam lstor ia biser
Gh. Stan escu , vol.
in colab orare cu Pr. Prof . Teod or Bodo gae ~i Prof.
I-II , Bucu re$ti , 1956.
ie biser iceas c.1
Au publ icat, de asem enea , studi i nume roase de istor
Pr. Prof. Mila n $esa n
univ ersa la urma torii : Pr. Prof . Ioan Ram urea nu,
publ icat in co-
("f 7 iuli e 1981) $i Pr. Prof. Teod or Bodo gae. Ace$ tia auBucu re$ti , 1975 ;
2-a,
labor are lstor ia biser iceas ca unive rsali i, vol. I, ed.
ed. 3-a, Bucu re$ti , 1987.
sc $i latin Ac--
Pr. Prof. I. Ram urea nu a publ icat dupa textu l grece
nr. 11), Bucu re$ti ,
tele nwrt irice (Col. Parin ti $i scrii tori biser ice$t i,
triva cre$t inism ului.
1982 $i lucra rea Lupt a impi iratu lui Julia n impo
Bucu re$ti, 1942.
s-a lucra t foart e
In dome niul istor iei Biser icii Orto doxe Rom ane
$i num eroa se au
mult de difer iti autor i. Stud ii inter esan te, valor oase
e mari i no$tr i isto-
publ icat : N. Dobr escu (t 10 iunie 1914), unul dintr
rici biser ice$t i, Pr. Prof. Nie. M. Pope scu (t 11 febru
arie 1966 ), Pr. Prof.
. Ciur ea, Pr. Prof.
Gh. Mois escu (t 20 septe mbri e 1974 ), Pr. Prof. Alex
Ni e. $erb anes cu, $tefa n Lup$ a (t 1964 ), Pr. Prof.
Mirc ea P acur ariu
Rom ane , Bucu re~ti ,
care a publ icat 3 mari volu me de Istor ia Biser icii
in relie f ultim ele re-
1980, 1081, cu o fo arte bun a bibli ograf ie, puni nd
niu.
zulta te ale istor icilo r roma ni $i strJ ini in acest dome
 I>F. l •\ /\"ll 'J 10.H P l '-' ,\ ~\ <:;T,\7f
---- --- ---- --
1n dorneniu ] P al r o l 0qic i ~i Pal rlc.,1 if ii 1w p 11blfr ,t i nurt1C'r<H 1V • t nicl11 -
ccri din S fin lli P.1rinti ~i ~t ud ii cit- ,·,il n rirC' . Pr Pro f. O l i rnp C. ,r i ul;i,
(a re n p11 c; ba.zclC' un ci co ll'c. tii pa tr ht i<c in J!J:W, i nt i LU l r1t,1 f7 vo ,1rel(•
O r t odox ic i . in C',Jre nu ap."i rut o .'>f'r i e de t rudu ceri din Sfin~ii Pl iri n~i.
numcro a ~p d in ck : .kllfl' de Pr Pro f. Dum itrn Vedoru (f 22 lf•b r uari...:
1~88) 0 "11 1,1 c-o l<:'( 1ic dl~ tr:,du ceri <, ( • i n iitulu !Jil,lwtec o SJint 1l or P /f. -
n'1ti. condus,) de Pr. :'\fat ei P isl. iru. Ju H imni c u V 1l ce c.1, 1rn s. lmp r eun d
c•j Pr G X :\' itu "-i Pr P r-of. Icwn J\Jih ,·,J cc.>.~c u , in ,·,..1rt· .n , ,,p
·m 1t P,'t

rin \i i ..1postoli c i ~i cano.,uw le ..ipo!'.>tol ice.

Pr Pro f loan Com .i n (t 11 nwrt ie J087) ii p u bl i c-at un mrmual de
Pa1roLog 1c, B ucure$l i, 1956 ~i 3 mari lralal e d e pat roloy ie , B uc'Ure<;ti,
1 r1 B4 ~i 1~BJ .
.rosru l pdt riarh. Tustin ~1oi sescu (1 9 77 - 31 iuli e 1980) a luc:1t ini-
ti a ti\-d tra d ucerii in r oma ne~te a scrierilo r P a rinplor ~i scriitori lor b i-
sedcesti . sec. II-VIII . din ca re au apa rut, 1ncepind din 1979. in colec:-
~ a cu acest nume 16 volume. Aceasta este o lucrare de mare va loare
~i foane uti la pentru dezvolta rea culturii teologic e roman e .
Men tionam. de asemene a, ca I.P.S. Mitropo lit Nicolae Cornean u al
Banatul ui (ales in 1962) a publi cat studii bine docume ntate in domeni ul
patrolog iej ~i patristic ii.
0 conrri b utie de seama in acest domeniu o are I.P.S. Mitro pol it:
~-esror \'or nicescu al OJteniei (ales in 1978), care publica continu u stu-
dn interesa nte in domeniu l patrolog iei, mai ales asupra scriitori lor
greci ~i l atini din secolele III-VII , care au avut lega turi cu daco-r0 -
m anii, str c'tmo~ii poporul ui nostru.
In Dogmat ica, s-a remarca t prin publica rea unor studii ~i lucr [tri
de m are valoare Pr. Prof. loan Mihalce scu (t
3 aprilie 1948), fost pro-
f eso r la Fac ultatea de Teologi e din Bucure~ ti, care a ajuns in tre anii
1939- 194 7 mHr opol it al Moldove i sub numele de Irineu.
Pr. Prof. loan Mih alcesc u a publ.ica t, de asemene a, un v aloros tra-
tat d e Jstoria religiun ilor, Bucure~ti, 1946, un tratat de Teoloyie ju n-
dament. ala, B u c ure~ti, 1932, ~i un tratat de Simboli ca , sub titlul : La
t heo logie symboli q ue, au point d e v ue d e l'Eglise Orthodo xe Orie ntate,
B u car cst-Pari s, 1932 ~i tradu cerea Epopeea lu.i Ghilgam e;;, Buc ure~ti,
1920. Cn ai r tratat sintetic ~i b ine doc umenta t de lst oria religiilo r a
pu blic:at Diac. Prof. Em . Vasilesc u, ed. 1-a, Buc ur e~ ti, 1975, ed. 2- a,
Buc ure~ti. 19B2 . Un tratat bine doc umen t i.lt de Teoloui e funclam entalci
a pu blica t !?i Pro f. Joan Savin, t. I - II, Buc ure~ ti, 1943.
Au publicc:1t, de asemene a, Jn dogmati cc:i lu cr a ri val oroase urmc:H orii :
Prof. Ni e. Chitesc u, Pr. Prof. Isidor Todoran (t 29 ma i 1985), ~i Pr.
Prof. I. Petreu t,a, au publica t Teologia Dogmat ica. $i Simboli ca, vol. I
 CllLTURA TBOLOG IC" A ORTOno xA tl'f SF.:COU:: L E. x rx $ I xx i:J1

- II. Bu cure~ti , 1~5 8. lu cr are s is le m a ti d 1 f} i lcmcinic<i, baznUi pe r ev P-

l a ti a Sfinte i S cripturi ~i pc scri c ri l0 P :i rintilo r b is e r i<'c!} ti , u t ilizi nd c; tu -
dii dog matice n oi in limbil e r o m i'l n ;i , fran ccz,i. ~crmon u ~i e ngl cza .
1n cepind din HJ.48, P r . Prof. Dumit ru S t[mi loae o publi cat Fi locu-
l,ia , ca r e cu p rind e tr aduce ri din g r ccc~ tc a le sc ri e ril o r mar ilor P a rin ~i
biserice~ti, ca r e s-au n c vo it s[1 aj un g <i la cl cst:1 vir!$ irc prin t r [iire duhov-
ni ceasca .
A p ublicat, de ase m e n ea . un m a r e tratal d e T cologie Dogmatic6.
O rtodoxa pentru lnstit-ute le t eologice, 3 vol., Bu cure$ti, 1978, in care
a folo sit pe la r g scrie rile Sfintilor Parinti cu caracter duhovni cesc . in
special pe Sf. Maxim Marturisitorul (t 13 dugust 662). Lu cr a re a a fos t
tra dusa In limba germana de prof. Hermann Pitters de la Si b iu, su b
titlul : Orth.odoxe Dogmatik, cu o introducere de teologul J u rgen M olt-
mann , in col. «Okumenische TheoLogie», t. 12, Benziger Verlag, G oters-
loher Ver laghaus Mohen , 1985.
in prezent, I.P.S. Mitropolit Antonie Plamadeala al Ardealului,
publica studii de valoare in domeniul teologiei dogmatic:e , morale. a
ist oriei nationale , precum ~i in problemele ecumenismului actual.
In domeniul Moralei cre~tine, amintim pe fostul mitropclit Nicolae
l\1ladin al Ardealului .(1967-1981 t
1 iunie 1986), mai intii profesor
d e Morala la Institutul teologic din Sibiu, pe arhimandritul Iuliu S eri-
ban (t 1949), pe Pr. Prof. C-tin Nazarie (t 21 martie 1926), pe Pro ~.
$erban Ionescu (t 12 iunie 1957), pe Prof. Constantin Pavel, Pr. Prof.
Dumitru Belu, Diac. Prof . loan Zagrean ~.a .
lnaltii ierarhi de azi ai Bisericii Ortodoxe Romane contribuie prin
s crisul lor la promovarea vietii morale a clericilor ~i cr ed inc io~ilor .
Amintim ca P. F. P a rinte Patriarh Teoctist Ara. pa~ (ins t alat la 16 n o-
iembrie 1986), a publi cat ~i publi ca lucra ri de indruma r e pastorala ~i
zidire sufleteasca, foarte utile pentru preoti ~i credinc io~i .
I.P.S. Arhiepiscop Antim Ni ca al Tomisului ~i Duna rii de J os (ale:,
in 1973) publi ca , de asemenea, lu cr a ri d e istorie bisericeasca ~i n a\io-
nala , indrum a ri utile cu caracter moral ~i duhovnicesc.
De asemenea, P.S . Episcop Vasil e Coman a l Oradie i a publicat
lucr a ri interesante in domeniul liturg icii ~i pastoralei, ~i diferit e pred ic i.
In Liturgi ca , s-au distins, indeosebi, Pr. Prof. Petre Vintilesc u (T 12
iunie 1974) ~i Pr. Prof. Ene Brani~te (t 18 februarie 1984), care a u publi-
cat studii importante in domeniul istoriei Liturghiei, al imnologiei cre$tin e
1?i foarte utile indrumari pastorale.
Au publicat, de asemenea, trata te valoroase de Liturgica Badea Cire-
~eanu, ,profesor de Liturgi ca (intre 1891 - 1919), care ne-a la.sat lucr a rea
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI
534

Tezaurul liturgic, 3 volume, Bucure$ti, 1910-1912 ; Vasile Mitrofano ·

vici (1831-1888) ; Teodor Tarnavschi (1859-1914) $i numero$i altii.
1n Dreptul canonic $i bisericesc, au publicat numeroas~ $i valoroa-
se ,tudii : Pr. Prof. Valerian $esan (t 1940), Prof. D. Boroianu (t 8
septembrie 1941), Pr. Prof. Liviu Stan (t 1 aprilie 1973), Prof. Iorgn
-Ivan $.a.
1n Bizantinologie a publicat studii valoroase Prof. Alexandru Elian.
e. ln Biserica ortodoxa sirba cei mai multi ierarhi, au fost in seco-
lele XIX $i XX, mitropolitii $tefan Stratimirovici al Carlovitului (1 790
-1837), Mihail Ioanovici al Belgradului (1859-1881 ; 1889-1898) $i
Nicolae Vladimirovici al Ohridei, in Macedonia.
Istorici biserice$ti cunoscuti sint : I. $i D. Ruvarat ; canoni$ti mai
importanti sint : Radici $i Nicodim Mila$, care ne-a lasat lucrarea Ca-
noanele Bisericii Ortodoxe, insotite de comentarii, traduse $i in rorna-
ne$te.
Un mare teolog actual este mitropolitul Iustin Popovki, specialist
in do~matica.
Din 1966, Biserica sirba a !iparit multe lucrari de cult $i biserice$ti,
intre altele, Vietile Sfintilor, 12 volume.
In secolele XIX $i XX, cultura teologica a cunoscut o dezvoltare
~i in Biserica ortodoxa bulgara. Mitropolitul Ungrovlahiei Grigorie
al IV-lea Dascalul (1823-1834) a ajutat pe Patru Sapunov din Bulga-
ria sa tipareasca la Bucure$ti, in 1928, eel dintii Nou Testament in
Umba bulgara vorbita, de$i patriarhul ecumenic Agatanghel (1826-
1830), la inceput s-a opus.
A doua editie a Noului Testament in limba bulgara s-a tiparit tot
la Bucure$ti, in 1833.
Traducerea Noului Testament in limba bulgara vorbita a fast de
mare folos Bisericii Ortodoxe Bulgare $i a avut o influenta covir$itoare
la faurirea limbii literare bulgare moderne.
In Biserica Ortodoxa Bulgara, cei mai cunoscuti ierarhi carturari
sint fo$tii mitropoliti Clement $i $tefan. Dintre teologi, s-a r ernarcat
in chip deosebit, canonistul $i dogmatistul Pr. Prof. $tefan 'fankov
(t 1965), care a scris o buna sinteza a dogmaticii ortodoxe sub titlul :
Das orthodoxe Christentum des Ostens ( = Cre$tinismul ortodox de Ra-
sarit). In istorie, a publicat valoroase studii I. Snegarov. Mai amintim
pe liturgistul Go$ev, pe Prof. Pa$ev $i Dulgherov.
 CULTUR A TE0LOG ICA ORTODO XA IN SECOLE LE XIX !;ii
XX 535

~colile teolog ice

Pina la 1800 nw avem, eu except ia Biseric ii Ruse, $Coli de teologi e
superi oare in sensul actual al cuvintu lui. Invata mintul teologi c se facea
in minast iri $i in numer oase $'Coli biseric e$ti inferio are, in Semina rii,
din ::-are grecii $i ru$ii aveau cele mai multe.
Patriar hia de Consta ntinop ol s-a ingriji t de aproap e, in decurs ul
timpul ui, de cultura teologi ca ortodo xa a clericil or $i credinc io$ilor ei.
In 1839, patriar hul Grigor ie al VI-lea (1835- 1840 ; 1867-1 871)
.a infiint at pe linga Patriar hia ecume nica o $coala teologi ca, pe care
patriar hul ecume nic Gherm an al IV-lea (1841- 1845 ; 1852-1 853) a
mutat- o in 1844 in insula Halki din arhipe lagul insulel or Prinkip os, din
Marea de Marma ra, cu sediul in minast irea Sfinta Treime . La incepu t,
.era un Semina r superio r, iar din 1919 a fost transfo rmata in Acade mie
teologi ca $i a functio nat pina in 1973. In aceasta $COala teologi ca, de-
venita Academ ie, au studiat nu numai studen ti greci, ci $i studen ti
:sirieni , libanez i, bulgar i, sirbi, roman i $.a .
In 1966, din initiati va patriar hului ecume nic Atenag ora I (1949 -
1972), Patriar hia de Consta ntinop ol a creat lnstitu tul patriar hal de
.studii patrist ice, cu sediul in minast irea Vlatad on, vechi centru spi-
ritual in Maced onia, linga Tesalo nic, pentru a colabo ra cu profeso rii
Facult atii de teologi e din acest ora$, infiint ata in 1939.
De asemen ea, Patriar hia ecume nica a infiint at la 5 noiem brie 1967
un Centru de studii patriar hal ecume nic la Chamb esy, linga Genev a,
in Elvetia , pentru pregat irea confer intelor interco nfesion ale in cadrul
Consil iului Ecume nic al Biseric ilor.
In 1953, la schitul Sfintu l Andrei din Munte le Athos s-a descl.1.is
·O $COala atonita .
La Careia , in Munte le Athos, functio neaza un Semin ar pentru pre-
.gatirea teologi ca a monah ilor.
Biseric a insulei Creta, care din 28 februa rie 1967, a obtinu t au to-
nomia din partea Patriar hiei ecume nice, a infiint at la 13 octom-
brie 1968 Academ ia Ortodo xa a Biseric ii insulei Creta, cu sediul in
rninast irea Gonia -Hari ton.
In Patriar hia Alexan driei, functio neaza din 1926 o $COala clericaLii
-cu numele Sfintul Atanas ie, avind, dupa invata mintul elemen tar, cinci
clase, unde invata elevi de origine greaca , araba, siriana , libane zd ~i
uneori etiopia na.
In 1952, a luat fiinta la Alexan dria un lnstitu t de Studii Orient ale .
Patriar hia Antioh iei a deschis la 26 octomb rie 1970 un Jnstitu t de
teologi e in minast irea Balam and din Liban, cu numel e Sfintu l loan.
 536 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZl

Damaschin, pentru pregatirea studentilor teolog i, avind un ci clu clc

patru ani de studii, dupa care se acorda titlul de Jicentiat in teolog ie .
ln Patriarhia Icrusalimului, functioneaza din 1831, la Ierusali m
Scminarul Sfintei Cruci. In 1930, s-a organizat $coala teologica po -
triarhalii a S.fin.tului Mormint.
In arhiepiscopia autocefala a insulei Cipru, prima ~coal[l pentru
pregatirea clericilor s-a 1nfiintat in anul 1910, cind s-a deschis Se-
T?iinarul din min ,-1stirea Sfintul Gheorghe din Larnaca .
ln anul 1949, s-a infiintat un nou Seminar teologic cu numele de
Apostolos Barnabas, intr-un metoc al minastirii Kykkos din Ni cosb ,
cnpitala Insulei.
Biserica Ortodo.ra Greaca a infiintat pentru pregatirea studentilor
teologi ~i a clerului superior douii Facultiiti de teologie, una la Atena,
existenta din 1837, ~i a doua la Tesalonic, infiintata in Hl39.
Pentru pregatirea clerului de parohie, Biserica Greciei a infiirlto+
1r.ai multe seminarii : la Atena, numit Rizarion, infiintat prin dania
lasata de filantropul grec G. Rizaris (t 1 iunie 1841), care ~i-a deschis
cursurile la 16 mai 1844 ; un Seminar la Corint, apoi altele la Lamia ,
Vella, linga Janina, Xanthis, in Peninsula Calcidica.
Din 1958, a infiintat ~ase ~coli superioare de teologie pentru ab--
solventii gimnaziilor ~i ~colilor comerciale int.re 22 ~i 30 ani in ora~ele :
Atena, Calama, Patras, Bolos, Caterini, Tesalonic, cu o durata de 2 ani.
In insula ,T inos, functioneaza din 1968 un Seminar superior cu
clurata de t1<1 c1 n, pentru candidatii cu studii medii.
Biserica Ortodoxii Rusa a infiintat, de asemenea, numeroase ~coli
rE:li g il)ase, Seminarii ~i Academii teologice.
Pina la 1918, au functionat 4 Academii duhovnice~ti (la Moscova,
in fiintata la 12 decembrie 1685, Petersburg, Kiev, Kazan) ~i 66 d e S 2-
minarii teolog ice. Academiile duhovnice~ti aveau ~i Institute deosebitc .
De exemplu, A cademia din Petersburg, capitala Imperiului t a rist, aved
un Institut pentru traducerea Parintilor greci ; A cademia din Kiev, un
ln s titut pentru traducerca P a rintilor latini, iar Academia din Kaza,,
avea un lnstitut pentru misiuni intre rascolnici ~i la mahomedani ~;i
la popoarele din Siberia, China, J aponia ~i Alaska, und e mis ionari i rLl'i i.
au avut frumoase su ccese.
Astuz i, Patriarhia Ru si'.'1 are douii Academii teologice : una la Z : 1-
gorsk, in Lavra Troita- Serghiev, linga Moscova, ~i a doua Ia Lenin g r ad .
Ea are, d e asemenea, 3 Seminarii : unul la Moscova, a ltul la Le -
ningrad ~i al treile a la Odesa.
 CULTURA TEOLOGICA ORTODOXA TN SECOLELE XIX ~I XX ::i37

Patriarhia Ortodoxa a Georgiei are pentru pregatirea clerului un

Semlnar la Tbilissi, infiintat in 1817, ~i altul la Kutais, care dateaz:i
din 1894.
In Biserica Ortodoxa Romana invatamintul teologic s-a facut dupfi
1800 pina azi in di ferite Seminarii, in Facultati de Teologie $i in Insti-
tute teologice.
Cu sprijinul mitropolitului Moldo~ei Veniamin Costachi (1803-
1808 ; 1812-1842) a luat fiinta in 1803 Seminarul Veniamin, la minas-
tirea Socola de Unga la$i, pentru pregatirea viitorilor clerici.
ln 'fara Romaneasca, s-au infiintat in 1836 Seminarul Central din
Bucure~ti, Seminarul din Curtea de Arge$, care a functionat cu intre-
ruperi : 1836-1901, 1920-1940 ; 1946-1948 ; 1951-1957, Seminarul
din Buzau, iar in 1837, Seminarul din Rimnicu-VHcea. Alte Seminarii
inferioare au functionat la Hu$i (1852) ~i Roman (1858), desfiintate-
in 1002.
ln 1872, mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1850-1875) a infiintat
Serninarul Nifon Mitropolitul, care a functionat in Bucure~ti intre-
1872-1948. In 1908, s-a infiintat un Seminar la Galati.
La 16 noiembrie 1881, a luat fiinta la Bucure$ti Facultatea d~
Teologie, care a functionat in cadrul Universitatii pina in 1948, cind
a devenit Institutul teologic universitar din Bucure$ti, in cadrul Bi-
sericii, care functioneaza pina azi.
ln Transilvania, s-au infiintat Seminarii, la Sibiu, la 15 mar-
tie 1811, la Arad, in 1822, ~i Caransebe~ (1865), unite mai tirziu cu
$coal a normala, caci preotul era . deseori in timpul stapinirii austro-
ungare ~i invatator ca ~i la sirbi.
Din 1921, a functionat la Sibiu, Academia teologica, denumita din
1943 Facultate de Teologie, apoi, din 1948, Institut teologic.
Alte doul1 Academii teologice au functionat, inainte de primul
rfizboi rnondial (1914-1918), la Arad ~i Caransebe~, pina in 1948.
Dupa primul razboi mondial, s-au infiintat Academii . teologice la
Oradea (1923), Cluj-Napoca (1924) ~i Timi$oara (1941-1948), care au
durat pina in 1948.
Academia teologica din Cluj-Napoca a devenit in 1948 Institut teo-
logic, care a functionat pina in 1952.
In Bucovina s-a infiintat in 1875 pe Unga Universitatea din Cer-
nauti o Facultate de Teologie, cu limbile de predare germana ~i romana,
·538 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

iar dupa unirea cu vechea Romanie, la 15/ 28 noiembrie 1918, numai

in limba rom an a ; dup;_·1 1945 aceasta s-a mutat la Suce ava , apoi. la
1 apriiie 1948 s-a unit cu Facultate a de teologie din B• ;~ure~ti.
In 1926 s-a infiintat o Facultate de Teolog ie in cad rata in Univer-
·sitatPa din Ia~i, care s-a contopit in 1941 cu Facultate a de teologie
,din Bucure~ti .
Dupa primul rdzboi mondial (1914- 1918) au luat fiinta ~i alte
.Seminari i in afara de cele mentiona te mai inainte, in ora~ele : Craiova,
Constanta , Dorohoi (jud. Boto~ani) ~i Seminaru l «M iron P a triarhu l»
din Cimpulun g-Muscel , pentru orfanii de r i'izboi care a functiona t intre
anii 1922-193 4.
Un Seminar monahal a functiona t dupa 1856 cu intrerupe ri, la
Minsatire a Neamt, mutat in 1928 la Minastire a Cernica, linga Bucu-
re~ti , unde a functiona t pina in anul 1948.
In prezent Biserica Ortodoxa Romana are 8 Faculta ti de Teolog ie
.!;ii 16 Seminarii , iar altele s}nt in curs de formare.
In Biserica Ortodoxii Sirbii, cea mai veche ~coala teologica este
seminaru l din Carlovit, iafiintat in 1794 de mitropoli tul $tefan Stra-
timirovici al Carlovitu lui (1790-183 7), apoi Seminaru l din Belgrad,
infiintat in 1830 ~i Seminaru l din Saraievo, in Hertegovi na, infiintat
in 1883.
Din 1920, functione az a la Belgrad o Facultate de t eologie orto-
doxii. In afara de Facultate , Biserica Sirba are in prezent 4 Seminarii
teologice : la Belgrad, Carlovit, Prizren ~i la Kirka.
lR Biserica Ortodoxii Bulgarii, primul Seminar teologic s-a infiin-
·tat la Tirnovo, care a fun ctionat intre anii 1874-187 7 ~i 1878-1 885 .
Un alt Seminar a functiona t cu unele intrerupe ri la Samokov intre
.an ii 1876-190 3, mutat apoi la Sofia, unde a functiona t intre 1904- 1950.
Din 1951, fun ctioneazi'i in Biseri ca Ortodoxa Bulgara numai un
:singur Seminar cu 10 clase la Cerepi~, judetul Vrata.
Facultate a de Teolo gie de la Sofia a luat fiinta in 1923, ~i lunc-
tioneaza ~i astazi.
P entru pregatirea teologica a mon ahi! rJr functione a za un Seminar
de 2 a ni in min as tirea Trojan .
In Polonia fun cti oneaza dupa primul razboi m ondial pent ru pre-
gatirea clerului Biseri ci i Ortodoxe Polone o Facultate de teologie or-
todoxa la Var~ovia, capitala tarii.
 CULTURA TEOLOGICA ORTODOXA IN SECOLELE XIX ~I XX 539

In Cehoslova cia, s-a infiintat pentru pregatire a clerului ortodox din

.aceasta tara, in 1948, Serninaru l ortodox ceh la Karlovy- Vary (Karlsbad ),
care a fast rnutat in octornbri e 1949 la Praga, in capitala tarii .
Biserica Ortodoxa din Cehoslov acia are o Facultate de teologie or-
todoxa la Pre$OV, in Slovacia.
Alte Serninari i $i Institute teologice s-au infiintat pentru prega-
tirea clericilor din diasporau a ortodoxa.
Astfel, un Institut ~ologic ortodox, cu nurnele de Sfintul Sergiu
a luat fiinta la Paris, dupa prirnul razboi mondial, pentru ru$ii din
diaspora.
Pentru pregatire a clerului ortodox, Arhiepisc opia ortodoxa greaca
a Americii de Nord $i de Sud, recunosc uta de Patriarhi a Ecumeni ca
la 11 mai 1922, a infiintat in 1937 un Institut teologic sub numele de
Holly Cros = Sfinta Cruce, care functione aza in localitate a Brooklyn .
linga Boston, in statul Massachu setts, cu un ciclu de $ase ani de studii,
cu limbile de predare greaca $i engleza.
Pentru ortodoc$i i de origine american a a luat fiinta in 1944 In-
stitutul Sfintul Vasile, la Washingt on. La Meithlan d, in Florida, s-a
deschis un Seminar ortodox cu limba de predare engleza.
Mitropoli a rusi3. din America a infiintat pentru pregatire a clerului
Seminaru l Sfintul Vladimir , in localitate a Tuckahoe din statul New
York ~i Seminaru l Sfintul Tihon, in localitate a South Canaan, in statul
Pennsylv ania.
Biserica Ortodoxa Ucrainian a din Canada are din 1932 o $COala
<le teologie in localitate a Winnipeg , numita din 1946 Colegiul Sfintul
Andrei, care, din 1962, a intrat in raporturi de asociere cu Universi -
tatea din Manitoba .
In ta.rile din estul $i centrul Europei, Seminari ile $i Institutel e
teologice se afla sub conducer ea ~i supraveg herea Bisericilo r Ortodoxe
respectiv e, care sint r aspunzat oare de calitatea pregatiri i clericilor pen-
tru o buna pastoratie , precum $i pentru pregatire a profesori lor pentru
invatarni ntul teologic serninari al $i superior.
In rnodul acesta, ele se incadreaz a mai normal in circuitul de viata
al Bisericii Ortodoxe ~i corespun d rnai bine nevoilor spirituale ale
credincio $ilor.
 CONSILIUL ECUMENIC (MONDIAL)
AL BISERICILOR

Preliminarii. Organizare. Activitate

Primul razboi mondial (1914-1918) a provocat omenirii ~i mai

ales popoarelor Europei suferinte nemaicunoscute in istorie, incit in
fata Bisericilor cre$tine s-a pus problema colaborarii $i unirii lor ca,
eel putin pe teren practic, sa contribuie la inlaturarea razboaielor din-
tre popoare $i vindecarea relelor sociale. Astfel s-a creat intre Bise-
ricile cre$tine spiritul ecumenic, iar dupa 1920 s-a ajuns la infiinturea
mi$ca rii ecumenice in care activeaz;'.'1 Bisericile Ortodoxe, Bisericile An-
glicane $i Bisericile $i denominatiunile protest.ante.
lnainte de constituirea propriu-zisa a rni$Carii ecumenice, Patriar-
hia de Constantinopol s-a preocupat de relatiile Ortodoxiei cu catoli-
cismul ~i protestantismul.
Astfel, patriarhul Ioachim al III-lea (1878- 1884 ; 1901-19 12), prin
Encidica sinodalii din 1902 cerea Bisericilor Ortodoxe p;'.irerea colabo-
r arii cu cele doua mari confesiuni cre$tine, catolica $i protestanta, propu-
nindu-le cautarea «unor puncte de intilnire ~i contact cu ele».
Printr-o alta enciclica, din 1904, patriarhul ecumenic scotea in re-
lief ca past.rind cele ce ne sint proprii, se cuvine sa privim $i la cele
ale altora, sa ne rugam din tot sufletul pentru unirea tuturor, tratind
cu intelepciune $i cu blindete pe cei desparti\i , care cred in Sfinta
Treirne, se insemneaza cu numele Domnului Iisus Hristos $i spera sd
fie mintuiti prin harul lui Dumnezeu.
Dintre organizatiile cre~tine premergatoare mi!;,cdrii ecumenice.
care au militat pentru infaptuirea colabora rii ~i unirii Bisericilor in-
tr-o organizatie mondiala, la loc de frunte se situeaza urma toare le aso-
ciatii din Biserica Anglican,1 !;ii Bisericile protestante :
1. Asociafia Bisericilor Anglicana. $i Riisii.riteanii = Th e Anglican
c.n d Eastern Orthodox Churches Association, infiintata ,
in 1864 ' care '
in 1906, deveni AngUcan and Eastern Orthodox Churches Un-ion - Uni -
unea Bisericilor Anglicanii. $i Ortodoxii. de Riisii.rit; datorit[1 ministrului
anglican H .-J. Fynes-Cliton. Ea a fuzionat, in 1913, cu The Eastern
C hurches Association = Asociatio Bisericilor de Rii.siirit, in car e au ac-
tivat teologi englezi, americani, ru~i, greci !;,.a .
2. Consiliul misionar international International Missionar y
Council , care a tinut prima conferintc."t internationala in 1910, la Edin-
 CONSILIUL ECUMENIC (MONDIAL) AL BISERICILOR 54 1

burg, in Scotia, iar a doua, in 1923, la Oxford, in Anglia. apoi altele,

sub conducerea misionarului John Mott (1865-1955), metodist ameri-
•can, ~i a lui J. H. Oldham.
Din 1961, acesta a fuzionat cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor,
in a III-a Adunare generala a acestuia la New Delhi, India, tinuta
intre 18 noiembrie ~i 6 decembrie 1961.
3. Asociatia mondiaUi pentru promovarea infratirii popoarelor prin
Biserici = The World Alliance for Promoting International Friendship
through the Churches, infiintata la 2 august 1914, la Constanz, Elvetia,
·c are a tinut mai multe conferinte internationale, dintre care trei in
Romania : Sinaia, 1924, Bucure~ti, 1933 ~i Rimnicu-Vilcea, in 1936.
Dupa primul razboi mondial, mitropolitul Dorotei de Brusa, loc-
ti itor al patriarhului ecumenic, in ianuarie 1920, a adresat o Encidica
sinodala ciitre Bisericile lui Hristos de pretutindeni, in care afirma ca
diferentele dogmatice nu pot constitui o piedica de netrecut in calea
apropierii $i colaborarii Bisericilor unele cu altele, pina se va putea
ajunge la unirea lor deplina.
Mi~carea ecumenica s-a conturat sub acest nurne, in chip pregnant,
din 1920 ~i i$i are radacinile in initiativele $i actiunile intreprinse in
lumea anglicana $i protestanta din a doua jumatate a secolului al
XIX-lea, initiative $i actiuni concretizate in cele trei mari asociatii
cre~tine internationale amintite mai inainte, care s-au transformat ~i
s-au amplificat, organizindu-se in doua grupari principale : gruparea
cre~tinismului practic Viata $i Actiune = Life and Work ~i gruparea
doctrinara numita Credinta $i Organizare = Faith and Order, care, pina
in 1948, au tinut conferinte separate.
a) Gruparea cre~tinismului practic (Via ta $i Actiune = Life and
Work) a tinut prima conferinta internationala la Stockholm, Suedia,
intre 19-30 august 1925. Au participat 680 de delegati din 37 de tari,
reprezentind 31 de confesiuni.
Conferinta a fost pregatita de calvinistul american Mc. Farland ~i
de Nathan Soderblom, arhiepiscopul Uppsalei (t 1931).
Dintre Bisericile Ortodoxe au trimis delegati : Patriarhi a de Con-
stantinopol, Patriarhia Alexandriei, in frunte cu patriarhul Fotie
(1900- 1925), Patri arhia de Ierusalim, Patriarhia Sirba, Patriarhi a
Romana, Arhiepiscopia Insulei Cipru, Biserica Greciei ~i Biserica
Bulgariei.
Patriarhia Rom~ma a fost reprezentata de o delegatie condusa de
mitropolitul Nicol ae Balan al Ardealului (1920-1955) .
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTA ZI
5-12

I\ doua conferinta a gruparii Viata .~i Ac/.iune s-a tinut la Oxford,

in Anglia, intre 12 ~i 26 iulie 1937, fiind prezidata de G. Bell, episcop
ang lican de Chichester. Au participat 435 de delegati din 45 de tari.
reprezentind 120 de confesiuni din lume. Biserica Ortodoxa Roman;l
a fast reprezentatfl de o delegatie in frunte cu arhimandritul Iuliu
Scriban .
La aceasta conf erinta, s-au temperat excesele sociologice ale mi~-
caril ecurnenice ~i s-a dat importanta ideii de Biserica.
b) A doua grupare a mi~ctirii ecumenice, Credin tcL $i Organi-
zurc = Faith and Order, care urmare~te apropierea ~i unirea Biseri-
cilor pe teren doct.rinar, a tinut prima ei conferinta la Lausanne, in
Elvetia. intre 3 ~i 21 a ugust 1927, avind ca pre~edinte pe metodistul
american John R. Mott (1865-1955), un m c1re misionar.
Au participa t 400 de delegati, reprezentind 100 de Biserici, cult e
~i comunitati cre~tine : anglicane, vechi-catolice, protestante ~i orto-
doxe . Din partea Biseri cilor Ortodoxe au trimis delegati : Patriarhia
de Constantinopol, Patriarhia Alexandriei, P a triarhia SirbC1, Patriarhia
Romana, Biserica Greciei, Arhiepiscopia insule i Cipru, Biserica Or-
todox a Bulgara , Biserica Ortodoxa Polona ~i Biserica Georgiei .
Patriarhia Romana a fast reprezentata printr-o delegatie condusa
de mitropolitul Nectarie CoUarciuc al Bucovinei (1924- 1935).
Discutiile au avut ca centru problemele : Biserica, Marturisirile de
credinta, Tainele ~i lera.rhia.
A doua conferinta a gruparii Credinti'i $i Organizare s-a intrunit
intre 3 $i 18 august 1937, la Ed inburg, Scotia, sub pre;;ed intia a rhi-
episcopului Willia m Temple de York apo i de Canterbury. Au participat
400 de reprezent anti din partea diferi te lor Biserici $i denominatiuni
cre$tine din lume. Biserica Ortodoxa R omanc'1 n-a partici pat.
Confe rinta de la Edinburg a discutat urmatoarele invata turi dog-
matice : 1. Despre har ; 2. D espre Biserica $i Cuvintul lui Dumnezeu ;
3. Despre Taine $i Preotie ; 4. Unitatea Bisericii.
Biseri ca Romano-Catolica a refuzat sa colaboreze cu mi ~carea
ecumen ica.
Papa Pius al :.\:- lea (1 922- 1939) a interzis catolicilor, clerici $i cr e-
dincio~i, prin enciclica Mortal i um anim os, promulgata la 6 ianuarie 1928,
orice parti cipare la lucra rile e i.
La con ferintele mi$carii ecu menice de la Oxford $i Edinburg
din 1937, s- a propus unirea celor douci grupari ale sa le , V iata $i Ac-
fhrnc $i Credin /a .~i Organi::are , intr- o si ngura organ izatie intercr e$tina
m ond ial{1 sub denumirea de Consiliul Ecumenic sau Mondial al Bise-
 CONSILIUL ECUMENIC (MONDIAL AL BISERICILOR 543::

ricilor = Conseil Oecumenique des Eglises = The World Council of

Churches.
Din cauza celui de al II-lea razboi mondial (1939-1945) unirea_
celor doua grupari n-a avut loc curind.
Constituirea definitiva a Consiliului Ecumenic al Bisericilor s-a.
realizat in Adunarea generala ecumenica de la Amsterdam, in Olanda,.
in ziua de 22 august 1948, cind insa s-a acceptat ca gruparea doctrinara
Credinta $i Organizare sa-~i pastreze totu~i oarecare autonomie, avind
in continuare un comitet de conducere propriu. Noua organizatie ~i-a
stabiiit urmatoarea baza doctrinara pe care erau obligate s-o accepte-
toate Bisericile cre~tine 'd in lume care doreau sa adere la aceasta : Con-
siliul Ecumenic al Bisericilor este o asociafie frateasca de Biserici, care·
przmesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu $i Mintuitor.
Consiliul Ecumenic al Bisericilor ~i activitatea lui
1. La prima Adunare generala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor
care s-a tinut la Amsterdam, intre 23 august ~i 5 septembrie 1948, au_
participat 351 de delegati din partea a 147 de Biserici din 44 de tari.
La a ceasta prima adunare generala de la Amsterdam din 1948~.
participarea ortodoxa a fost mai slaba. Majoritatea Bisericilor Ortodoxe ,_
intrunite la Conferinta interortodoxa de la Moscova din 8-18 iulie
1948, au hota rit sa comunice Consiliului Ecumenic al Bisericilor ca nu
participa la aceasta adunare deoarece programul mi~carii ecumenice
a inceput sa se orienteze dupa unele vederi social-politice straine spi-
ritului Ortodoxiei.
Terna centrala a primei Adunciri generale a Consiliului Ecumenic
al Bisericilor de la Amsterdam a fost : Ptanul lui Dumnezeu $i situatia.
prezenta a omului. S-a insistat asupra importantei Bisericii - eclesi-
ologia fiind privit a sub dublul ei aspect : institutianal ~i duhovnicesc.
Patriarhul ecumenic Atenagora I al Constantinopolului (1949-1972),,
prin enciclica din 31 ianuarie 1952, a recomandat Bisericilor Ortodoxe
colaborarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor.
Dupa adunarea de la Amsterdam din 1948, s-a tinut la Lund in
Suedia, intre 15-28 august 1952, con fe rinta grupcirii Credinta $i Or-
ganizare, in care s-a hota rit integrarea ei, cu unele transformari, in
Consiliul E cume nic al Bisericilor. S-a pastrat acestei grupari oarecare ·
autonomie ~i i s-a fixat statutul.
Totodata s-a prelucrat problema ecclesiologica, axata pe trei teme :
Biserica, cultul ~i intercomuniunea.
In 1954 a luat fiint a Institutui ecumenic de la Bossey, din Elvetia •.
I •

in care Bisericil e Ortodoxe, in frunte cu Patriarhia ecumenica, i~i au _

 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI
5-t--l - - - -- - - - - - - - -
reprezentantii lor, r are participa la diferite dialoguri dintre Ortodoxie,
Anglicanism !?i Protestantism. .
Din 1949, Sarrc.t Congregatie a Sfintului Oficiu al Scaunulu1 Roman,
prin Instrucfiunea «Ecdesia CathoLica. », data la 20 decembrie 1949, cu
aprobarea papei pjus al XII-lea (19:rn-1958), a adoptat o atitudine
rnai binevoitoare fat.ti de miscarea ecumenica, permitind particir:iarea
neoficiala a episcopiior, clericilor !?i credincio!?ilor catolici la unele in-
truniri si lucrari ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
In i952 Biserica Romano-Catolica a infiintat Conferinta internu.-
tionala catoiica pcntru probLemele catolice, iar la 5 iunie 1960, papa
loan al XXIII-lea (1958-1963), printr-un «Motu proprio Super Dei
nutw>, a creat Secretariatul pentru unitatea cre$tinilor, pus sub pre!?e-
dintia cardinalului Augustin Bea, apoi a cardinalului J. \Villebrancls,
de origine olandeza.
2. A II-a Adunare genera.lei a Consiliului Ecumenic al Biserici Lor
s-a intrunit la Evanston, in Statele Unite, intre 15 !?i 31 iulie 1954 . Au
fost reprezentate 163 de Biserici, intre ele $i unele Biserici Ortodoxe.
Biserica Rornano-Catolica a trimis observatorii ei. Terna principat:'i a
.acestei adunari a fost : Hristos, singura speranta a Lumii, urrnata de
!?ase teme secundare, dupa cum urmeaza : unitatea Bisericii, evonghe-
Lizarea, probleme sociale $i rasiale, probleme interconfesionaLe, relatii
intre grupiiriLe omene$ti, laicii $i cre$tinii.
ReprezentantH Bisericii Ortodoxe au criticat cu asprime in timpul
discutiilor, punctul de vedere sustinut de protest.anti, dupa care Bise-
ricile sint asimilate cu un om pacatos, dar rnintuit.
3. A III-a Adunare generala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor
·s -a tinut la New Delhi, in India, intre 18 noiernbrie !?i 6 decembrie 1~)61.
Din totalul de 198 de Biserici rnembre, au trimis delegati, consi-
lieri ~i reprezentanti numai 170 de Biserici. In !?edinta intii din 19 no -
iemlbrie 1961, ConsiliuL International al Misiunilor, a fost integrait in
Consiliul Ecumenic al Bisericilor.
In ~edinta a doua din 20 noiembrie 1961, au fost primite ca rnem-
bre indi 23 de Biseri ci, intre ele ~i Bisericile Ortodoxe : Rus5, Rom an ,\
Bulgara ~i Polona . Biserica Ortodox c"1 Sirba a int.rat in Consiliul Ecu -
menic al Bisericilor in ianuarie 1965.
Terna discutata la aceastu adunare a fost : Iisus Jf ristos, lu -
mina lum'ii.
Adunarea de la New-Delhi, din 1961, a larg it «baza» doctrinara de
la Amsterd am din 1948 care cerea Bisericilor «acceptarea lui Iisus
Hristos ca Dumnezeu ~i om )>, dindu-i un caracter trini ta r In modul
'
urmator:
 CONSILlUL ECUMENlC (MONDIAL AL BISERICILOR 545

«Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o asociatie f ratcasca de Bi-

serici care miirturisesc pe Domnul Iisus Hrislos ca Dumnezeu $i Min-
tuitor, dupa Scriptura, $i se strciduiesc sa raspunda impreunci la che-
marea lor cornuna pentru slava singurului Dumnezeu, Tatal, iFiul $i
Sfintul Duh ».
ln genere, atit in adunarea generala de la Amsterdam, din 1943,
cit ~i in cea de la New-Delhi din 1961, s-a scos in evidenta ca Con-
siliul Ecumenic al Bisericilor nu este $i nu va trebui sci devina nzci-
odata o supra-Biserica , adica nu este Una Sancta, despre care vorbesc
~\1.arturisirile de credinta , ci el are doar menirea sa ajute Bisericile
spre a-~i gasi unitatea lor in Hristos.
ln ceea ce prive~te structura organizatorica a Consiliului Ecumenic,
Adunarea generala de la New-Delhi a ridicat numarul mernbrilor Co-
mitetului sau central de la 90, cit era la Evanston in 1954, la 100, cu
5 pre~edinti activi .
4 . A IV-a Adunare generala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor
s-a tinut la Uppsala, in Suedia, intre 4 ~i 20 iulie 1968, avind ca tema
generala un verset din Apocalipsa, XXI, 5-6 : Iata, Eu innoiesc toate.
Au participat peste 2._000 de reprezentanti, dar numai 730 erau
delega'ti cu! drept de vot in numele a 232 de Biserici membre, din
peste 80 de tari.
Delegatia Bisericii Ortodoxe 'Romane a fost condusa de mitropo-
litul Iustin al Moldovei ~i Sucevei (devenit patriarh intre 1977-1986).
Din partea Bisericii Romano-Catol ice au participat 15 delegati-
observatori,. dintre care 9 teologi au fost primiti ca delegati, alaturi
de cei 135 de membri ai Comisiei «Credinta ~i Organizare», putind par-
ticipa la discutii, dar fara drept de vot.
· Incepind din ziua de 4 iulie, s-au studiat, in ~ase sec\ii, urma-
toarele teme principale : 1. Sfintul Duh ~i universalitatea Bisericii ;
2 . lnnoirea misiunii ; 3. Dezvoltarea economica ~i sociala ; 4. Dreptatea
~i pacea in relatiile internationale ; 5. Cultul adus lui Dumnezeu intr-o
epoca secularziata ; C:i . Catre un nou stil de .viata .
La incheierea dezbaterilor, membrii Adunarii de la Uppsala din
J 968 au publicat un mesaj in care declara ca fac apel la unirea tuturor
c;·e~tinilor pentru ca lmpreuna sa «anticipcirn imparatia Lui Durnnezeu,
jacind vizibil de pe acum ceva din cele ice va innoi Dumnezeu».
5. A V-a Adunare generala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor
s-a tinut la Nairobi (Kenya), intre 23 noiembrie ~i 10 decembrie 1975,
avind ca tema : Jisus Hristos libereaza $i une$te.
35 - I st o ria Bi se ri cea -.;c i.i Universala
546 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

Au fost de fate\ 2500 de participanti, reprezentind delegati ai Bise-

.
ririlor membre • consilieri observatori ai Bisericii Romano-Catoli ce, in -
vitati de onoare. membrii personalului de conducere ~i administrativ
al Consiliului Ecumenic al Bisericilor ~i numero~i reprezentanti
ai presei.
Biserica Ortodoxa Romana a fost reprezentata de o delegatie al-
c:atuitii din 12 persoane, in frunte cu mitropolitul Iustin al Moldovei
~i Sucevei, in urma patriarhul Bisericii Romane.
Au participat, de asemenea, reprezentantii diferitelor culte din
Romania.
Tema principala a fost dezbatuta in ~ase sectn. In sectia a 2-a
a fost dezbatuta problema despre unitatea Bisericii, care a fost de fi-
nita astfel :
«Biserica una trebuie privita ca o comunitate conciliarci de Biserici
locale, ele insele unite in mod autentic. ln aceasta comunitate conci-
liara, fiecare Biserica locala poseda in comuniune cu altele, plenitu-
dinea catolicitatii ~i marturise~te aceea~i credinta apostolica ; ea recu-
noa~te, deci, ca celelalte Biserici fac parte din aceea$i Biserica a lui
Hristos ~i ca inspiratia lor provine de la acela$i Duh. Ele sint legate
laolalta prin acela~i Botez ~i aceea~i Euharistie».
Delegatii Bisericilor Ortodoxe, intre ei ~i delegatii Bisericii Orto-
doxe Romane, au combatut cu argumente temeinice din Sfinta Scrip-
tura ~i Sfinta Traditie intentia ~i pretentia delegatilor Bisericilor pro-
testante ~i anglicane de a transforma Consiliul Ecumenic al Bisericiloi-
intr-o suprastructura eclesial-universala sau intr-un sinod ecumenic at
tuturor Bisericilor $i denominatiunilor cre$tine, deoarece episcopii Bi-
sericilor de tip protestant ~i conducatorii denominatiunilo r ie~ite di n
protestantism n-au primit harul Sfintului Duh prin succesiune
apostolica.
La sfir~it, in ziua de 10 decembrie 1975, participantii au adresat
intregii lumi cre$tine un comunicat, in care, printre altele, subliniazc't
ca ei au trait bucuria unitatii, inlaturind barierele de cultura ~i rasa,
de sex ~i clasa, analizind in spirit cre$tin dificuWWie acestor diviziuni.
Pina la pregatirea celei de a VI-a Adunari generale a Consiliului
Ecumenic al Bisericilor au avut loc diferite intruniri ale membrilor
sectiilor sale.
Cea rnai importanta a fost intilnirea dintre conducatorii Consi-
liului Ecumenic al Bisericilor ~i reprezentantii Bisericilor membre din
fost.ele state zise socialiste, din Rasaritul Europei, care a avut loc la
Budapesta, in Ungaria, tntre 28- 31 ianuarie 1980.
 CONSi l.,IUL ECUME NIC (MOND IAL) AL BISERI Cil.,OR 547

Biser ica Ortod oxa Roma na a fast repre zenta ta de o deleg

atie in
frunt e cu P. S. Episc op · Anto nie Plam adeal a, episc opul Buza
ului, in pre-
zent Mitro politu l Arde alulu i, mem bru in Comi tetul Cent
ral ~i in C6>-
mitet ul execu tiv al Cons iliulu i Ecum enic.
La intru nirea aceas ta, s-au dezba tut probl eme actua le
refer itoar e
la pace, la drept ul natiu nilor la libert ate, suver anita te $i
indep end~ nta.
Deleg atii au cerut cu insist enta ca in rapor turile dira.tre
popo ar~ . s~. nu
se utiliz eze forta ~i amen intare a cu forta pentr u rezol
varea htignl or_,
sa incete ze cursa inarm arilor ~i cursa pentr u hegem onia mond
iala.
6. A VI-a Adun are gener ala a Cons iliulu i Ecum enic
al Biser icilor
s-a tinut la Vanc ouver , Cana da, intre 24 iulie ~i 10 augu
st 1983, avind
ca tema princ ipala : lisus Hristo s, viata lumii .
Au partic ipat 3.000 de perso ane, dintr e care 850 au fost
deleg ati
ai Biser icilor mem bre ale Cons iliulu i cu drepl de vot.
Biser ica Ortod oxa Roma na a fost repre zenta ta print r-o
deleg atie
comp usa din 15 memb ri in frunt e cu I. P. S. Mitro polit
Anto nie Pla-
made ala, al Ardea lului.
Au partic ipat, de asem enea, ~i repre zenta ntii Biser icilor
Refo rmata
~i Evan gheli ca-Lu tera,n a din tara noast ra.
Biser ica Roma no-Ca tolica a trimi s, de asem enea, deleg
atii ei, ca
obser vator i.
Terna princ ipala «Iisus Hrist os, viata lumii », a fost trata
ta in ca-
drul a patru subte me, intitu late : 1. Viata , darul lui Dum nezeu
; 2. Viata ,
biruit oare a morf ii; 3. Viata in pleni tudin ea ei; 4. Viata
in unita te.
ln prima subte ma, s-a subli niat ca Dum nezeu este autor
ul in-
tregii creati i, impli cit al vietii ~i El ne da nu numa i
via ta biolo gica,
ci ~i viata cea ve~ni ca. ln acest scop, Iisus Hrist os, Fiul
lui Dum nezeu ,
s-a intru pat, iar prin viata , moar tea ~i invie rea Sa a reinn
oit lume a,
elibe rind- o de moar te. Cine se ridica impo triva vietii
seme nilor sai,
acela se ridica impo triva lui Dumn ezeu, izvor ul ~i creat
orul vietii .
In subte ma a 2-a, Viata , biruit oarea morti'i. refer entii ~i
vorbi torii
au facut apelu ri vibra nte Biser icilor din lume pentr u oprir
ea abera ntei
curse a inarm arilor ~i pune rea ei in afara legii. Lume
a, crea\ ia lui
Dumn ezeu, nu trebu ie lasata sa fie distru sa prin erori
le ~i ambi \iile
condu ca torilo r popoa relor.
In subte ma a 3-a, Viata in pleni tudin ea ei, s-a scos in
relief ca
cre~ti nii, care predica. iubir ea de oame ni, au dator ia de
a lupta pentr u
inlatu rarea mizer iei, sarac iei, subde zvolt arii ~i inrob irii,
prin realiz area
infrat irii, a drept atii social e, a incre derii ~i drago stei
dintr e oame ni
~i popoa re.
 54!1 D E LA ANUL 1054 PINA ASTAZI

Insubtema a 4-a, Via/a in unilale, s-a reliefat importanta Sfintei

Euharistii pentru realizarea unitf1tii Bisericii ~i a lumii, a anticipc:"i rii
invierii ~i a participarii la viata divina.
Paralel cu acestea, in grupele de lucru, s-au discutat ~i a lte pro-
bleme referitoare la preocuparile actuale ale Consiliului Ecumen ic.
A VI-a Adunare generala a Consiliului Ecume nic al Bisericil or de
la Vancouver s-a incheiat la 10 august 1983 intr-o atmosfera de opti-
mism ~i incredere, cu convingerea ca s-a realizat o nouJ etapa in im-
plinirea lucr arii de unitate, apropiere ~i colaborare intre Bisericile cr e~-
tine .din lume.
Biserica Ortodoxa Romana a colaborat ~i colaboreaza ac tiv
m mi~carea ecumenic;:'\, mai intii intre 1920-1939, a poi din 196 1 pma
m prezent, participind prin delegatii sai la toate adun{1rile generale,
Ia congresele, conferintele ~i intrunirile Consiliului Ecumen ic al Bise-
ricilor, aducind o contributie valoroasa la solutionarea problemelor
practice ~i dog matice. Amintim ca din 1961 pina in 1977, mitropolitul
Iustin al Moldovei ~i Sucevei, pina la alegerea sa ca patriarh al Bise-
ricii Ortodoxe Romane, in 19 iulie 1977, a facut parte dintr e membrii
Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, iar
I. P . S. Mitropolit Antonie Plamadeala al Ardealului detine aceea~i
calitate din 1985.
Patriarhul Justinian (1948-1977) a facut o vizita oficia la la Se-
diul Consiliului Ecumenic al Bisericilor la Geneva, intre 28- 30 iu-
nie 1966, iar patriarhul Iustin intre 20-25 noiembrie 1981.

Actuala organizare a
Consiliului Ecumenic (Mondial) al Bisericilor

De-a lungul activitatii sale, din 1948, pina in prezent, Consiliul

Ecumenic al Bisericilor a cunoscut in organizarea sa mai multe trans-
formari.
As tazi, el cuprind e, pe Unga Ad un aril e genernle: ComitetuJ cen-
tral, sporit in a VI-a Adunare general a de la Va nco u ver, 2-l iu-
lie - 10 a ugust 1983, la 145 de mem bri; Comitetul executiv, comp us
din 7 pre~edinti ; Serviciul comunicafiilor ; Serviciul financiar ; un
Secretariat, cu trei unita ti, care sin t u rma toa re le:

I. Un i ta t e ~ i m a rt u r i s ire, car e c1re patru sectii : 1. Cre -

dinta $i Organizare; 2. Misiune $i evanghelizare ; 3. Dialogul. cu alte
re ligii ; 4. Biserica $i societate.
 BI SE RI CI LO R 549
UM EN IC (M ON DI AL ) AL
CO NS IL IU L EC

1 •• tr u se c~1 •··1 ·.
II . D re p t a t e
c;: •
1 de as em en ea cu pa
s . u J 1 re ,
i ·
v .
tio na le ; 2. Co m is ia pe nt ru pa rt ic ip ar e
1. C om s en le z.1;,terna ~
m pe nt ru af acra m l d e l up ta co nt ra ra si sm ul ui ; 4. Co m is ia
de
d ez vo lta re . 3 Pr og u
la . , ·
_ ra re a Bi se ri ci lo r.
zn tr -a Ju to

II I. E d u -c a t i e
~ i r e i n n o i r e.
is to ria
a a av ut $i ar e un ro l po zi tiv in
ec um en ic
D es ig ur , m i~ ca re a ca ci ea a ac tiv at $i ac
tiv ea za st a-
l al X X -l ea ,
se co lu pe te re n
-c re $t in is m ul ui , in ar ea un ita tii Bi se ric ilo r, at it
pe nt ru re al iz
ru it or $i co nt in uu
re n do gm at ic .
pr ac ti c ci t $i pe te co ns fa tu iri , in tr un
ir i,
tu ri de ve ac de
tr ei sf er se ric ile
D up a m ai bi ne de ne ra le , se co ns ta ta , in sa , ca Bi
$i ad un ar i ge to s ca re
co ng re se , di sc ut ii ed in ta in Iis us H ris '
si nt in ca de pa rt e de a re al iz a un ita te a de cr . om nu l H ris to s,
te , at it de do ri ta de D
ev af la ta un ita lu i ce re sc ,
ra m in e, de fa pt , ad Sa le pa tim i, s - a ru ga t Ta ta
m in tu ito ar el e e, e~ ti
C ar e, in ai nt e de fie un a, du pa cu m Tu , Pa ri nt
ro g ... ca to ti sa
sp un in d : «E u M a ).
Ti ne » (l oa n 17 , 21
in M in e $i Eu in tr u re al iz a at un ci ci nd cr e~
tin ii
in cr ed in ta se va
A de va ra ta un ita te -o in im a ~i un cu ge t,
ce ea ce a
m ar tu ri si in tr
m e vo r tjt a,
B is er ic ilo r di n lu a un iv er sa la , un a $i ne de sp ar
ta ve ch ea B is er ic
st ab il it $i ne in va ita n, fo rm ul at
In Si m bo lu l ni ce o- co ns ta nt in op ol
10 54 , «C re d in
pi na la 16 iu lie la C on st an tin op ol , di n 38 1 :
ea ec um en k de
in Si no du l al II -l ric a» .
so bo rn i ce as ca $i ap os to le as ca Bi se
un a, sf in ta , D um -
, pr in aj ut or ul ~i bu na vo in ta lu i
iza ci nd va
A ce as ta se va re al nt ca zi ua de ie ri in
ai nt ea D om -
m i e de an i si
ac i o . Ia r tim pu l
ne ze u ' in tim p ' «c (I I 'P et ru , 3, 8 ; Ps . 90 , 4)
A po st ol Pe tr u
nu lu i» , sp un e Sf . cu ns e al e ic on om ie i
di vi ne .
di n pl an ur ile as
fa ce $i el p ar te
a O rto do xcl.
l Ec um en ic al Bi se ric ilo r, Bi se ric
In af an 1 de C on si liu ni lla tii cr e~ tin e in te rn at io na
le, ca re
$i la ce le la lte or ga en-
R om an c1 pa rt i ci pa la re fa ce re a un ita tii cr e$ tin e, la m
t ur i co nj ug at e,
ac tiv ea za pr in ef or ilo r ~i a ra zb oi ul ui , la In
la tu l'a rea
a in ar m ar
i nl a tu ra re
ti ne re a pa ci i pr in su fe ri nt ei , pr in re a liz area drep
ta tii
s ub de zv ol ta ri i $i
in ro bi ri i, m iz er ie i, ri i di nt re o a m en i ~i po po ar e.
A ce st e
fn cr ed e ri i $i iu bi
so ci al e, a in fr a tir ii, r Eu ro pe ne $i C on fe ri
nt a Cr e$ tin a
ta B is er ic ilo
Co nf er in
orga ni za tii si nt :
p e nt ru Pa ce .
 550 DE LA ANUL 105'& PINA ASTAZI

Conferinta Bisericilor Europene

Conferinta Bisericilor Europene este o organizatie cre$tina europea-
na care are in vedere colaborarea ~i conlucrarea intre Biserici, in spe-
cial de ordin practic, pe tarim religios ~i social ob~tesc intre Bisericile
din Europa.
Scopurile ei vizeaza mai multe obiective, cum ar fi : apropierea
dintre cre~tini, printr-o cunoa~tere reciproca cit mai reala; intelege-
rea intre popoare ; o conciliere intre tarile din Est ~i Vest, avindu-se
aici in vedere deosebirile de sistem economico-social ~i politic; promo-
varea vietii cre~tine.
Initial, Conferinta Bisericilor Europene avea in vedere doar coia-
borarea pe plan european pentru intr-ajutorar ea in slujirea care reve-
nea tuturor Bisericilor din Europa, in situatia existenta la data consti-
tuirii ei. La scurta vreme insa, Conferinta Bisericilor Europene ~i-a
extins intr-un fel aria activitatilor ~i preocuparilo r la nivel mondial,
urmarind ~i colaborarea cu Bisericile din celelalte continePLte, in ace-
la~i scop, al slujirii cre~tine, al sprijinirii pacii ~i securitatii, pentru
colaborare ~i intr-ajutorar e intre oameni ~i popoare.
Incercari de organizare s-au facut inca din 1957, insa constituirea
oficiala s-a realizat in 1959. Definitivare a structurii organizatorice s-a
facut abia pe parcurs ~i in special, in chip oficial, in cadrul lucrarilor
celei de a patra Adunari generale de la Nyborg, Danemarca, cind s-a
adoptat ~i statutul de functionare.
Potrivit statutului, organele de conducere ale Conferintei Biseri-
cilor Europene sint urmatoarele : Adunarea generala, care, .initial, tre-
buia sa-~i tina lucrarile din doi in doi ani ; ulterior, s-a hotarit insa
sa se intruneasca atunci cind se socote$te oportun ~i necesar ; Prezidiul,
format din 5-7 membri, ale$i dupa criteriul geografic pe o perioada
de ~ase ani; Comitetul Consultativ, format din 15-21 membri, care
la fiecare doi ani, in proportie de 1/3 i~i inceteaza mandatul ; Secreta-
riatul, cu rol administrati v organizatoric, in componenta caruia intra
un ser.retar general, director de studii, un easier ~i un secretar consi-
lier ; grupe de lucru ce pot fi constituite de Prezidiu ~i Comitetul con-
sultativ - care iau hotariri in comun, in functie de pro~lemele ce se
ivesc.
Conferinta Bisericilor Europene este autonoma, avind legiituri cu
multe organizatii ecumeniste ~i aliante confesionale. Cu Consiliul Ecu-
menic al Bisericilor se afla intr-o relatie de strinsa cooperare, in scopul
realizarii unei mai eficiente unitati ~i slujiri cre~tine.
 (MO NDIA L) AL BISE RICI LOR
551-
CON SILI UL ECU MEN IC

le-a pro pus de la o etap a la

Ori ent aril e ~i obi ecti vele pe car e ~i
uta te la adu nar ile gen eral e. Dac a
alta sin t ogl ind ite ~i de tem ele disc
era la, din 195 9 ~i, resp ecti v, 196 0
la prim a ~i la a dou a Adu nar e gen
r eur opo -ce ntri st, ind rep tind u-s e
- pro ble mat ica a avu t un car acte
in lum ea con tem por ana sec ula ri-
ate ntia spr e «Cr e~t inis mul eur ope an
ne in lum ea sch imb ato are », de la
zata » ~i spr e «Ro lul Bis eric ilor eur ope
trei a Adu nar e gen era la, din 196 2, sfer a pre ocu par ilor se larg e~te ~i
a
Eur ope ne ie~i nd tem atic din ca-
se div ersi fica , Con feri nta Bis eric ilor
ble me de ord in mon dial , cu car ac-
dru l rest rins eur ope an, abo rdin d pro
nta ri s-au disc uta t acu m tem ele :
ter gen era l. ln spir itul noi lor orie
~i «Tr aire a imp reu na ca gen era -
«Tr aire a imp reu na intr e con tine nte»
de a pat ra Adu nar e gen era la din
tii» , tem atic a con tinu ata ~i la cea
itul ca, pe ling a elab ora rea sta-
196 4. Adu nar ea din ace1 an are ~i mer
lui, a fixa t ~i baz a doc trin ara trin itar a ca o con diti e de par tici pqfe
tutu
~i disc utii .
isto ric al dez vol tari i om eni rii
In cad rul prim ei tem e s-a fac ut un
pen tru pas trar ea a tot cee a ce s-a
~i civi liza tiei , con cluz ion ind u-se ca,
mar gin ea cele i de a dou a tem e s-a
rea liza t, este nev oie de pac e, iar pe
i intr e gen erat ii, care , ~i ace as-
fac ut con stat are a exi sten tei une i ten siun
e sa poa ta dom ni bun a inte lege re.
ta, treb uie apl ana ta pen tru ca in lum
«Sl ujir ea ~i imp aca rea» , disc u-
Alt e tem e ce vor urm a, cum ar fi :
eral a, din 196 7, car e ~i-a tinu t lu-
tata la cea de a cinc ea Adu nar e gen
«Sl ujit ori ai lui Dum nez eu, sluj i-
cra rile la Por tsch ach - Aus tria , sau
la a ~as ea Adu nar e gen era la - din
tori ai cuv intu lui» , car e s-a disc uta t
ti imp lini tori i Cuv intu lui» , de la
191 7, la Nyb org , Dan ema rca ; ori «Fi
erg -El vet ia - ogl ind esc pre ocu -
a ~ap tea Adu nar e gen era la - Eng elb
cola bor are in spir itul trai rii ~i mo -
par ea de a se real iza o inte leg ere ~i
i cre~ tine . S-a reli efa t pre gna nt la toa te ace ste adu nar i ide ea une i
rale
sen sulu i cul tulu i ~i al Litu rgh iei
teol ogi i a sluj irii, insi stin du- se asu pra
tulu i ca Bis eric ile ~i cre~ tini i tre-
in via ta de toa te zile le ~i asu pra fap
sluj itor ilor soc ieta tii, pen tru pro -
bui e sa se afle in prim ele rind uri ale
tru o uni tate in spir itul uni tati i
gre sul, pro spe rita tea ~i arm oni a ei, pen
rem arc a ca pac ea pe pam int este
in Hri stos . Se face a, de ase men ea,
adu inta eva ngh elic a. ln per spe ctiv a
pos ibil a, ca spe ran ta cre~ tina ~i fag
olu lui nos tru, Con feri nta a mil itat
eve nim ent elo r dec eniu lui opt al sec
nci din lum e, prin tre care , in Eu-
pen tru apl ana rea con flic telo r de atu
rop a, era u cele din Irda nda ~i Cip ru.
9, are par ticu lari tate a ca !?i-a
A opt a Adu nar e gen era la, din 197
-o tara orto dox a, in Gre cia, 1n
tinu t lucr aril e, pen tru prim a dat a, intr
 5.'i2 DE LA ANUL 1054 PtNA ASTA ZI

local itatea Chan ia-Cr eta, ~i are impo rtant a cu totul

exce ption ala ca , tot
pent ru prim a data, tema este pur teolo gidi, intitu
lindu --'Se : (( Prin pu-
terea Sfint ului Duh sa fim liber i pent ru a sluji
lume a ». Se invocau
astfe l haru l ~i pute rea Sfint ului Duh intr- o lucra re
sfint a ~i sfint itoa-
re . S-a recom anda t inten sifica rea dialo guril or teolo
gice bilat erale intre
Biser ica Orto doxa ~i Biser icile prote stant e, Biser ica
Angl icana , Vech ii-
Cato lici, prin acest ea urma rindu -se, in timp , trans
pune rea in viata a
celor form ulate in tema ce s-a susti nut atunc i. 0
contr ibuti e deos ebita
~i-a adus la aceas ta Conf erint a ~i deleg atia Biser icii
Orto doxe Rom ane,
cond usa de Prea Feric itul Parin te Patri arh TEO CTIS
T, pe atunc i Mi-
tropo lit al Mold ovei.
Aspe ctul slujir ii a fost relua t ~i la Adun area gene rala
din 1986, de
la Stirli ng, cu tema : «Sluj ind lui Dum neze u, sluji m
oame nilor » ; ~i s-a
urma rit reali zarea unui conse ns in intel egere a semn
ifica tiei teolo gice
a term enulu i de sluji re a fumi i in duh relig ios. Dupa
modu l cum s-au
desfa ~urat discu tiile, aceas ta Adun are gene rala a fost
cons idera ta una
dintr e cele mai reu~i te intru niri.

Parti cipar ea Biser icii Orto doxe Rom ane

in cadr ul Conf erint ei Biser icilor Euro pene
Biser ica Orto doxa Rom ana a fost inter esata de activ
itate a Conf e-
rinte i Biser icilor Euro pene inca de la incep uturi le
acest eia ; din 1962
ea parti cipa insa oficia l, perm anen t ~i activ .
La cea de a patra Adun are gene rala - 1964 - , repre
zenta ntii Bi-
seric ii Orto doxe Rom ane au arata t modu l in care Biser
ica noas tra vede
~i intel ege activ itatea Biser icilor , socot ind ca acest
ea pot contr ibui. cu
mijlo acele ce le stau la indem ina, la o intel egere
in lume ~i la unita -
tea cre~t inilor , prin actiu ni de ordin relig ios, socia
l ~i mora l. Se reco-
mand au, pe plan religi os, intru niril e in comu n la
servi ciile divin e ~i
ruga ciune a in comu n ; pe plan socia l, prop ovad uirea
ideal urilo r socia le
de pace ~i infra tirea intre popo are, prog resul spiri tual
~i m a teria l, soli-
darit atea , egali tatea intre oame ni ~i popo are ; iar,
in plan ul mora l, se
r ecom anda pilda buna a celor mai in virst a pent ru
cei mai tiner i.
Tot deleg atia Biser icii Orto doxe Rom ane, cond usa
a ni de-a r indu l
de Mitro polit ul Mold ovei, Iusti n Mois escu, a preci za
t baza teolo gi c{t pc
care sa s e poart e discu tiile. Inter esan ta este ~i rema
rcade leg atiei no as-
tre la a cin cea Adun are gene ra la , 1967, cind, in
cadru l teme i, un e le
Biser ici pro testa nte lasau sa se intre vada nece sitate
a unei noi struc -
turi a Biser icii pe viito r. Se rema rca, astfe l, pe buna
drep ta te, ca Bi se-
rica Ort odox a nu a r e nevo ie sa -!?i schim be struc tura,
d eoa rece orga ni -
 CONSILIUL ECUMENIC (MONDIAL) AL BISERICILOR .553

zarea traditionala apostolica s-a dovedit a fi o garantie pentru ca Bise-

rica sa-~i indeplineasd1 menirea ei.
Pe linga contributia din timpul lucrarilor Adunarilor generale, sau
la diferite intruniri, Biserica Ortodoxa Romana a avut ~i are reprezen-
tanti in organismele de conducere ale Conferintei. 1n Comitetul Con-
su ltativ a activat ani de-a rindul mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu,
iar in prezent activeaza I.P.S. Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardea-
lului, care din 1986 este unul dintre pre~edinti, ~i P.S. Episcop vicar
patriarhal Nifon Ploie~teanul. Pr. Prof. 'Dumitru Popescu a functionat
in perioada 1980-1988 ca director de studii in cadrul Conferintei Bise-
ricilor Europene.
Sprijinul acordat de Biserica Ortodoxa Romana Conferintei Bise- _
ricilor Europene s-a manifestat ~i prin gazduirea in tara noastra a lu- _
crarilor unora din organismele Conferintei, incepind din 1965, cind la
Bucure~ti, sub pre$edintia patriarhului Justinian, s-a tinut o ~edinta
de lucru a Prezidiului Conferintei ; apoi, in mai multe rinduri, tot la
noj in tara s-au tinut intruniri inainte sau dupa unele Adunari ge-
nerale.
La rindul ei, Conferinta Bisericilor Europene, apreciind rolul Bi-
sericii Ortodoxe Romane, a manifestat dorinta constanta de a stabili_
contacte strinse, reprezentanti ai ei fiind prezenti 'l a Adunarile Culte-
lor din Romania, organizate de Biserica Ortodoxa Romana in 1981,
1984 $i 1985, pe tema dezarmarii $i pacii. De asemenea, Conferinta Bi-
sericilor Europene a fost prezenta ~i la intronizarea Prea Fericitului
Parinte Patriarh Teoctist ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, la
H:i-19 noiembrie 1987.
Colaborarea in spirit fratesc $i ecumenist se dovede$te rodnica,
contribuind la realizarea unei intelegeri in lume, directie in care s-au
inregistrat progrese notabile in ultima vreme.

Conferinta Cre~tina pentru Pace

Dupa cum mentioneaza statutul de functionare al acestei organiza-
tii, Conferinta Cre$tina pentru Pace este o mi$care ecumenica a Biseri-
cilor cre$tine ~i a cre$tinilor, angajata sa lupte pentru pace, dreptate
sociala $i viata cu adevarat omeneasca pentru toti. Ea este, in esenta,
o asociatie cu caracter intercre~tin, urmarind o activitate practica, de
intelegere $i colaborare pe plan social.
Scopul este, in principal, de a mobiliza Bisericile cre~tine din est
$i vest ~i pe orice om de buna credinta din lumea intreaga la actiuni
554 DE LA ANUL 1054 PINA ASTA ZI

ener gice ~i perm anen te, pen tru men tine .,

rea ~i inst aura rea une i paci
f"
train ice in lume , pent ru crea rea U nui clim at de inte lege re , inci t ieca re
. . ,
popo r sa se poat a dezv olta hbe r ~1 m 1·m1.,. ·c::.te pen tru deza rma re .
, . . _
Ca obie ctive fixa te, Con ferm · ta c re~ t· - pen tru Pace m1h teaz a :
ma . . _.
pen tru pace , pent ru rezo lvar ea pa~n ica a nein
teleg_en~o r dmt re tan ;
pen tru drep tate soc1· a1-a ~1· ec h'ta te in lum e · pen
,_ . tru
1 . 1nla tura rea expl oa-
tarii si colo niali smu lui, pent ru inde pend enta
~1 hbe rtate .
.Aceste obie ctive ~i le-a form ulat in cond itiile
cind , dupa. eel de al
.doilea razb oi mon dial, in lum e se crea se o star
e de tens iune , de opoz i-
"tie ~i riva litat e intr e cele doua siste rne soci
al-e cono mice , cind apar u-
.sera noi ame nint ari ~i foca re de razb oi, iar
nein cred erea se man ifes ta
sub form a razb oiul ui rece .
Con ferin ta Cre~ tina pen tru Pace s-a orga niza
t in octo mbr ie 1958 ,
in Ceh oslo vaci a, la Prag a.
La citev a luni va ader a la Con ferin ta Cre~ tina
pen tru Pac e ~i Bi-
serica Orto doxa Rom ana, iar in scur ta vrem e
~i alte Bise rici sau orga -
niza tii cre~ tine din intre aga lume . Anu l 1959
este un an de inte nse lu-
crar i, la care se tras au prin cipa lele orie ntar i
~i cind s-a hota rit ~i tine -
rea prim ei Adu nari gene rale : 1961, dup a care
au mai avu t loc inca
dnc i, in 1964, 1968, 1971, 1978, 1985, toat e la
Frag a.
Intr e timp , s-a defi nitiv at $i stru ctur a orga niza
toric a a Con ferin tei
-Cre~tine pent ru Pace . Potr ivit statu tulu i, orga
nism ele de cond ucer e sint
urm atoa rele : Adu nare a gene rala , care i~i tine
lucr arile la 5-7 ani ~i
care ia hota riri norm ativ e priv ind acti vita tea
viito are a conf erin tei ;
Com itetu l pent ru cont inua rea lucr arilo r form
at din mem brii ale~i de
Adu nare a gene rala , ,cu rol de a coor dona acti
vita tea intr e dou a adu nari
_g~nerale; Com itetu l de lucr u form at din mem
brii ale~i de Com itetu l
pen tru cont inua rea lucr arilo r, Pre$ edin tele,
Secr etar iatu l inte rnat iona l.
Acti vita tea Con ferin tei Cre~ tine pen tru Pace
este diri jata in per-
·m anen ta de un cole ctiv form at din pre~ edin
tele Con ferin tei, secr etar ul
-general $i Pre~edi11tele Com itetu lui de cont inua
re a lucr arilo r, toti ale~i
<le catr e aces t Com itet.
Acti vita tea pen tru pace a Con ferin tei este
coor don ata de Com isii-
1e de stud ii, cond use de un Dep arta men t de
stud ii ~i supu se cont rolu -
lui ime diat al Com itetu lui de cont inua re care
anal izea za acti vita tea
.aces tor com isii l?i le dire ctio neaz a potr ivit
inte rese lor ~i pers pect ivel or
Con f erin tei.
 CONSILIUL ECUMENIC (MONDIAL) AL BISERICILOR 555

Pentru atingerea ~copurilor sale, Conferinta Cre$tina pentru Pace

,colaboreaz a indeoaproa pe cu Organizatia Natiunilor Unite din 1973, in
cealitate de organizatie neguvernam entala, avind $i un birou in cadrul
.acestui for internation al. Din 1976 este $i membra a U.N.E.S.C.O .
Semnificati ve pentru conturarea profilului $i specificulu i acestei
mi$cari ~i pentru ceea ce avea sa devina Conferinta Cre~tina pentru
Pace sint lucrarile unei conferinte din 1959, cu deviza «Alege viata»,
context in care au fost prezentate ~i referatele : «Chemare catre cre~-
tini la cainta ~i rugaciune, in ziua de aniversare a primului bombarda-
ment atomic», «Chemarea Hiro~imei» $i un altul, pe tema razboiului
rece, ce atragea atentia ca razboiul rece pregate~te razboiul real, ca de
intretinerea unei atare atmosfere sint vinovati $i o parte dintre cre~tini.
ln cadrul lucrarilor primei Adunari generale din 1961, care ~i-a
"tinut lucrarile in sala festiva a primariei din Praga, pre~edintel e de
.atunci al Conferintei Cre~tine pentru Pace, teologul Dr. Victor Hajek,
.a fa.cut o ampla prezentare a scopurilor ~i obiectivelo r urmarite, iar
Prof. Iosif Hromatka, pre$edintel e conferintei, personalita te marcanta
a vietii publice $i religioase din Cehoslovac ia, cunoscut $! pe plan inter-
national pentru atitudinea patriotica antifascista manifestata in timpul
<:elui de al doilea razboi mondial, a prezentat referatul : «Pe pa.mint
pace», dupa care s-a lucrat pe zece grupe, fiecare grupa abordind pro-
blema pa.di in strlnsa legatura cu alte aspecte social-uma nitare, cum
ar fi : dreptatea, libertatea, dezarmarea , razboiul rece, probleme la or-
dinea zilei atunci, unele inca $i acum.
In vederea mobilizarii intregii lumi cre$tine pentru atingerea
obiectivelo r vizate s-a lansat un mesaj catre toata cre~tinatate a. $i la
a doua adunare generala din 1964 s-au lansat alte doua mesaje : «Ca-
tre Biserici ~i catre cre$tini» ~i «Chemare catre guverne, parlamente
~i persoane». A treia Adunare, in 1968, ~i-a desfa$urat lucrarile in spi-
ritul chemarii : «Cauta ~i urmeaza pacea» - «Salvati omul - pacea
e posibila», abordind problema conflictelor de atunci, din Vietnam ~i
Africa, $i securitatea europeana. Cea de-a patra Adunare generala $i-a
axat lucrarile pe tema «Responsab ilitatea noastra umana pentru o lume
mai buna» - apreciindu- se atunci eforturile laudabile ale S.U.A. ~i
U.R.S.S. de limitare a armamentu lui.
Un pastor din Madagasca r, primarul capitalei acestui stat a anali-
.
zat s1tuatia din lumea a treia, in referatul «Problema dezvoltarii '
~i res-
ponsabilita tea cre$tinilor» . Terna centrala, care a constituit obiectul ce-
lei de a cincea Adunari generale, a fost «Dumnezeu ne indeamna spre
dreptate $i pace».
 DE LA AN UL 105
556 4 PIN A AS TA ZI

Se m ni fic ati va es te ~i - .. ge ne ra le di n 19
te m a Ad un ar n 85 : <<Dumne-
ze u ch ea m a : ale ge vi T. l pr es
;-
ea za ». ln ge ne ra l to at e te m el e
a\ a ! », « im pu '
Ad un ar ilo r ge ne ra le b da re a pr ob le m el or m aj or e
au av u t l· n ve de re at or
cu ca re se co nf ru nt a . l re sp ec tiv
om em re a la m om en e e e ~i au fa cu t re -
co ma nd ar i de so lu \io na
re a lo r.
Pa rt ld pa re a Bi se ric ii
O rt od ox e Ro m an e
la Co nf er in ta Cr e~ tin
a pe nt ru Pa ce
Pa rti cip in d in ca dr ul
Co nf er in \e i cr e$ tin e
·n ce pu tu ril e ac es tei a, pe nt ru pa c~ i~ ca ~e
l ch ia r in ca lit at e de la
do xa Ro m an a a de ve ni co fo nd at oa re , B1 se r~ ca
t pe pa rc ur s to t m ai. · - " - de la m ce purtto-
to st re m ar ca ta ac tiv ita ac tiv a. m ca a
te a re pr ez en 'ta nt i~ or . .
tu l M old ov ei, Ju sti n Bi se ric ii no as tre , m1
M oi se sc u, $i pr of es or l M ·1 tro po l~ -
tu tu l teo lo gi c di n Si bi u 1 an S. es an , de .la In st l-
u, ca re au m er itu l de
or ga ni ca ~i ar mo n1· oa - a fi re al iz at O in te g~
sa a B"1s · · · o to do xe ar e
Cr es tin a pe nt ru Pa ce en cu r . Ro
. m.an e in Co nfer m ta
, im pu ni nd u- i pe ce i . . •
fost: pe nt ru ac es t lu cr do1 ate nt1 e1 ge ne ra le
u, de co ra ti cu m ed al ii . Ei au
slo va ce . ec le sia sti ce ~i de st at
ce ho -
1n re pe ta te rin du ri de
leg a\i i no ~t ri s- au re
~i ra zb oi ul ui , au ev fe rit la as pe ct el e pa
oc at or or ile ra zb oi ul ui ci i
lu m e a un ui cl im at de $i ne ce sit at ea in st au ra rii
pa ce ~i co la bo ra re . in
De la m om en tu l in te
gr ar ii, Bi se ric a Or to
co nt rib u\ ia pr in di fe rit do xa Ro m an a ~i -a
e fo rm e ~i ac \iu ni la ad us
ta \ii Co nf er in \ei . bu na de sf a~ ur ar e a
ac tiv i-
La to at e Ad un ar ile ge
ne ra le , Bi se ric a Or to
ci pa t cu un nu m ar m ar do xa Ro m an a a pa
e de de leg ati , a fo st ~i rti -
pe to at e or ga ni sm el e es te re pr ez en ta ta in ap
de co nd uc er e, in ce pi nd ro a-
in sp ec ial , in Co m ite de la . vi ce pr e~ ed in \i,
tu l pe nt ru co nt in ua re ap oi ,
de leg a\i ai Bi se ric ii a lu cr ar ilo r ~i in se
no as tre au co or do na cr et ar ia t ~
te rn a\ io na le sa u au pr t ac tiv ita te a un or co
ez en ta t nu m er oa se re rn isi i in -
ta lo r or ie nt ar e. Di n fe ra te ap re ci at e pe nt
pa rte a Bi se ric ii Or to do ru ju s-
f Pr in ta Cr e~ tin a pe nt xe Ro m an e a ac tiv at in Co n-
ru Pa ce m itr op ol itu l
Co mi tet u'l de co nt in Iu st in M oi se sc u, m er nb ru in
ua re a lu cr ar ilo r pi
M itr op ol it Ni co lae Co na in 19 77 . ln ur ma , l.P .S .
rn ea nu al Ba na tu lu i
m ite tu l de co nt in ua re ac tiv ea za ca m 2m br u in Co
~i in Co m ite tu l de lu -
Vo rn ice sc u al Ol te ni cr u ; I.P .S . M itr op ol it N
ei , es te vi ce pr e~ ed in es to r
co nt in ua re ~i al Co te , m em br u al Co m
m ite tu lu i de lu cr u, ite tu lu i d e
m em br u in Co m ite tu ia r Pr eo tu l lli e G eo rg es cu -
l de co nt in ua re a lu
~i in Se cr et ar ia tu l in te cr ar ilo r, in Co m ite tu l d e lu cn
rn a\ io na l. t
 CONSILIUL ECUMENIC (MONDIAL) AL BISERICILO R 557

De asemenea , unele din Conferin tele de lucru s-au tinut in ~oma-

nia. De remarcat este ~i faptul ca in mai multe rinduri delegati ai Bi-
sericii Ortodoxe Romane au prezenta t Conferin tei Cre~tine pentru Pace
principiil e de politica externa ~i de colaborar e ale tarii noastre, prin-
tre care ~i problema noii ordini economic e. La Adunare a generala din
1985 delegatia BisEricii Ortodoxe Romane, condusa de Prea Fericitul
Parinte Patriarh Teoctist, pe atunci mitropol itul Moldovei , a difuzat
in plenul conferint ei apelul «Pentru dezarmar e ~i pace», formulat de
Adunare a cultelor din Romania din 1984.
Pe linia strinselor legaturi dintre Biserica noastra ~i Conferin ta
Cre~tina pentru Pa,.2e trebuie mentiona ta ~i prezenta acesteia din urma,
prin reprezent antii sai, la. introniza rea Prea Fericitul ui Parinte Patriarh
Teoctist, la 16-19 iunie 1986.
Initiative le, intervent iile ~i sprijinul activ manifest at de .B iserica
Ortodoxa Romana · in cadrul Conferin tei Cre~tine pentru Pace constitui e
un pretios apart la buna desfa~ura re a activitati i acesteia. contribu ind
din plin la atingerea scopurilo r pentru care militeaza aceasta mare or-
ganizatie cre~tina internatio nala.

,, .
 CRE$TINISMUL IN EPOCA ACTUALA.
BISERICA ORTODOXA $1 AP ARAREA PACII

ln compara tie cu religiile naturale , cre~tini smul, religie revelata

de Dumnez eu, constitu ie in viata religioa sa a omeniri i o noutate extra-
ordinara .
Iisus Hristos, intemei etorul cre~tini smului, a adus in lume o noua
concept ie despre Dumnez eu ~i om.
In noua religie, ideea existent ei unui singur Dumnez eu, spiritua l,.
nevazut , infinit ~i inefabil , este esential a. Cele trei ipostasu ri sau per-
soane ale Dumnez cirii : Tatal, Fiul ~i Duhul Sfint, formeaz a impreun a
una, sfinta, deofiint a ~i nedespa rtita Treime, Care activeaz a spre binele
~i fericirea oamenil or.
Despre om, doctrina cre~tina invata ca el a fost creat de Dumne -
zeu «ciupa chipul ~i aseman area Sa» (Facere 1, 27), ca implini re ~i de-
savir~ir e a intregii creatii.
Legatur a dintre Dumnez eu ~i om se stringe prin intrupa rea Fiului
lui Dumnez eu, Iisus Hristos, Care a unit in Persoan a Sa natura divina
cu natura umana, dind acesteia posibili tatea de a se ridica prin har la
starea de desavir~ ire, curatie morala, sfinteni e ~i indumn ezeire.
Cre~tini smul inseamn a restaura rea chipulu i lui Dumnez eu din om,
a~ezarea lui in starea cea dintii, starea paradisi aca, iar prin depa~ir ea
ei, oamenii pot sa devina «parta~i firii dumnez eie~ti» (0dai; -x.ot vo-10\:
rpuaewi;), cum spune Sf. Apostol Petru (II Petru 1, 4). Chipul lui Dum-
nezeu din om orientea za omul spre sfintire ~i indumn ezeire.
In modul acesta, cre~tini smul a adus in lume o concept ie noua de-
spre viata. El inseamn a cerul pe pamint. Pentru cre~tini , viata traita in
istorie este o prefata a vietii cere~ti pina la consum area veacuri lor ►
«cind timpul nu va mai fi ... caci taina lui Dumnez eu a fest savir~it a»
(Apoc. 10, 6-7). Omul vine de la Dumnez eu ~i cu ajutoru l harului Sau
trebuie sa se intoarca la Dumnez eu. Biserica lui Hristos inseamn a o noua
viata impreun a cu Hristos, sub revarsa rea bogatiei harului Sfintulu i
Duh, inseamn a o noua creatie a omului, «o na~tere din nou» (1rnlq e-
1
veala), cum a numit-o Mintuit orul (loan 3, 3 ; Matei 19, 28) ~i Sfin\ii
Parinti greci, cu mult mai importa nta dedt prima creatie a omului,
cind natura divina nu era unita cu natura umana , 1n persoan a Fiului
lui Dumnez eu, caci Biserica are misiune a dumnez eiasca cle a crea pe
fiii lui Dumnez eu prin har (Rom. 8, 14-17 ; Gal. 4, 6-7) .
 CRE~TINISMUL lN EPOCA ACTUALA 559

Iisus Hristos lnsu~i a spus : «Eu am zis : sinteti dumnezei» (loan.

10, 34), citind Ps. 81, 6, unde se spune : «Dumnezei Sl~ntet,1· ~i tot,i fii
ai Cerului Preainalt>,.
Sf. Apostol Pavel afirma intr-adevar ca ,«cei care sint minati de-
Duhul lui Dumnezeu sint fii ai lui . Dumnezeu ... Iar Duhul marturi-
se~te impreuna cu duhul nostru ca sintem fii ai lui Dumnezeu» (Rom.
8, 14 ~i 16).
Aparitia cre~tinismului in timpul imparatilor romani August (31
i.Hr.-14 d.Hr.) ~i Tiberiu (14-37) a impartit istoria lumii in doua.
ere : inainte de Hristos ~i dupa Hristos.
Pentru cre~tini, Iisus Hristos este centruL istoriei universaLe, iar
anii istoriei Bisericii se numara de la na~terea Lui.
ln era cre~tina, dezvoltarea istorica a intregii omeniri este pina azi.
influentata in mod covir~itor pe teren religios, moral, social ~i cultural,.
cu alte cuvinte in toate domeniile vietii ~i activitatii omene~ti, de ideile-
Evangheliei lui Hristos.
Cea mai arzatoare dorinta a Mintuitorului este ca in lume sa fie
o singura Biserica, a~a precum S-a rugat El in gradina Ghetsimani,
inainte de patimile Sale, Tatalui ceresc, spunind : «Eu ma rog ... ca toti
sa fie una» (loan 17, 21 ).
Unitatea indestructibila a Bisericii lui Hristos in doctrina, morala,.
cultul, organizatia ~i viata ei cre~tina a fost asemanata cu cama~a cea
necusuta de mina a lui Hristos, pe care soldatii romani neavind cusa-
tura, n-au putut-o imparti, ci au tras la sorti ca s-o poata lua numai
unul singur.
Timp de peste o mie de ani, cu toate luptele ~i certurile de credin-
ta, cu toate antagonismele ~i pretentiile de inrtiietate ~i dominatie la
conducerea Bisericii din partea episcopilor Romei, cre~t.inismul ~i-a
pastrat unitatea sa.
Cu tristete constatam, insa, ca Bis-erica cre~tina, care trebuia sa-~i
pastreze unitatea sa, s-a despartit mai intii in doua la 16 iulie 1054,.
apoi, de la 1517 - cind apare Reforma lui Luther - , se ;:iflC:-l impartita
in trei mari confesiuni : Biserica Ortodoxa de Rasarit , B'iserica Roma-
no-Catolica $i Biserica Protestantii, fiecare dintre ele afirmind despre
sine ca detine intregul adevar revelat de Domnul Hristos.
Precum se cunoa~te, inceputul rupturii ~i despartirii de vechea ~i
venerabila Biserica Ecumenica 1-a fa. cut, dupa discutii indelungate cu
grecii, Biserica Romano-Catolica, prin actul necugetat ~i regretabil al
cardinalului Humbert, care, la 16 iulie 1054, a aruncat pe altarul Cate-
dralei Sfinta Sofia din Constantinopol, actul de anatematizare a patri-
560 DE LA ANUL 1054 PINA ASTAZ I

arhulu i ecume nic Mihai l Cerul arie (1043 -1058 ), a Biseri

cii Ortod oxe,
.a cleric ilor ~i credin cio~il or ei.
La rindu l sau , c-a raspu ns la anatem a cardin alului Humb ert,
pa tri -
arhul Mihail Cerul arie ~i sinodu l sau patria rhal au anater
natiza t la 20
iulie 1054 Biseri ca Roma no-Ca tolica pe clerici i ~i pe credin
do~ii ei.
Cu toate ca cele doua anatem e au fost ridica te la 7 decem brie
1965
de patria rhul Aten3.gora I (1949 -1973 ) ~i papa Paul al VI-lea
(1963 -
1978). ramin totu~i deose birile dogm atice ~i cultic e dintre cele
doua Bi-
serici. ca : prirnatui papal, adaosul Filioque la Simbo lul credin
tei, pur -
gatoriul, epiclesa ~.a., care vor trebui lamur ite in viitor prin
dialo91ll
teologic in spiritu l revela tlei Sfinte i Scrip turi ~i al drago stei
cre~ti ne.
Din neferi cire ruptu ra nu s-a limita t in decur sul istorie i
numa i
intre cele doua Biserici.
Iliseri ca Roma no-Ca tolica, lasind u-se cucerita. de un spirit
domi-
P.ator, protiv nic adeva ratei drago ste cre~ti ne vechil or tradit
ii cre~ti ne.
a fost la rindul ei supusa. unei mari ruptur i, ivite chiar in sinul
ei, fiind
-cauza marii Refor me protes t.ante, din secolu l al XVI-l ea.
La incepu tul secolu lui al XVI-l ea, marii reform atori Mdrti n
Luthe
{"f 1546), Jean Calvin (t 1564) ~i Ulrich Zwing li 1531) au intem eiatr
t
Biseri ci aparte : Bi:;erica Luterana sau EvangheLica, Biserica
Refor ma-
ta sau Calvinista, Biserica Zwingliana ~i, ca o ramur a aparte , foarte
im-
portan ta, Biserica Anglicana.
La rindul sa.u, protes tantism ul, in afara de aceste r,m1Uri
princi -
pale, datori ta doctri nei sale, a dat ~i da na~ter e la noj Biseri
ci ~i deno-
minat iuni cre~tine care faram iteaza unitat ea cre~ti nismu lui .
Biseri ca Ortod oxa este leaga.nul cre~ti nismu lui ~i vatra din
car e a
ti~nh flad ira credin tei cre~tine, care s-a r aspind it de la Ierusa
lim ~i d in
Pale~t ina in toata lumea .
Cele doua confes iuni cre~tine, catolic ismul ~i protes t,mtis mul,
nu
pot fi compa rate cu Ortod oxia, nici in ceea ce prive~ te apatit
ia !or cro -
nologica in istorie , nici In ceea ce prive~te dogma, tradi\ic1 ,
cultul . or-
ganiza tia ~i trairea ei cre~tin d.
Biseri ca Ortod oxa i~i are izvoru l direct de la Hristo s de la
care a
primit revela tia divina integr ala. Cu toatd plural itatea forme
lor ei is-
toricc , intruc it este impar tita in Biseri ci autoce fale ~\ auton
ome, Bise-
r.ica Ortodo:x:a Jormeazc'i 1m organism unitar .
Aceas ta unitat e nu se realize aza in Ortod oxie prin depe nden\
a fi e-
<·urei Biserici, oriund e s-ar gasi ea, de o autori tate supre m~
1 centrctl[i,
cum este papa pentru roman o-cato lici, ci se realiz eaza prin
unita 1ca
de credinfa, cult, tradit ie $i viat(, religioasa .
 CRE~TINISMUL 1N EPOCA ACTUALA
561

Pina la schisma cea mare din 16 iulie 1054, unitatea dintre cele
doua mari ramuri ale Bisericii vechi, Biserica Rasariteana $i Biserica
Apuseana, cu toate certurile dintre Roma $i Constantinopol, s-a men-
tinut.
Dupa schisma cea mare insa, Biserica Romei $i-a urmat drumul
ei independent, spre paguba ei $i a unitatii intregii cre$tinatati.
In locul unei institutii spirituale, a$a cum era $i ea cind facea par-
te din sinul Bisericii Universale, Biserica Romano-Catolica a ajuns sa
fie mai ctegraba un stat teocrat terestru, un gen de monarhie teocrati-
ca universala condusa de papa, in care predomina interesele materiale
$i politice, in dauna celor spirituale.
Dogma primatului papal de jurisdictie universala $i infailibilitatea
papala atribuie papei insu$iri atit de inalte pe care le pcate avea nu-
mai Hristos $i Biserica Sa.
Protestantismul este un termen general, sub care se int,elege o mul-
tinie de comunitati religioase, a caror origine e marea Reforma din se-
colul al XVI-lea. Numele de protestanti 1-au primit adeptii Reformei in
dieta a doua de la Spira, 19 aprilie 1529, cind aparatorii Reformei au
protestat energic contra acuzatiilor catolice.
Protestantismul, de$i combate erorile doctrinare, disciplinare $i
practice ale catolicismului, nutre$te nobila aspiratie de a reveni la for-
mele primare ale cre$tinismului. In acest sens Reforma vrea sa insemne
«a forma din nou», «a reface» sau «a restaura» cre$tinismul in forma
lui originara.
Principiul doctrinar fundamental asupra caruia s-a concentrat pro-
testantismul este justificarea omului numai prin credinta - sola fide,
in op•)Zitie cu justificarea omului prin credinta $i fapte bune, cum invata
Biserica Ortodoxa $i cea Romano-Catolica.
De asemenea, ei accepta numai Sfinta Scriptura - sola Scriptura,
ca izvor de credinta, ca singurul izvor al cuno$tintei care mintui~$~e.'
uitind ca Sfinta Scriptura insa$i este in buna parte opera trad 1t1e1
crestine.
· Biserica Ortodoxa combate atit autoritarismul $i monarhis7:1-ul ro_-
mano-catolic, cit $i individualismul $'i rationalismul protestantzsmulu_i.
, . d ·ce iar in conducere orgam-
Ea pastreaza doctrma smoa e1or ecumem , .. ~ 1.
zarea sinodala care impaca mai bine cerintele individuale c:de flecart~
" . ' · l tuturor ere$ 1-
cre$tin $i ale fiecarei Biserici cu interesele colective a e
nilor s,i tuturor Bisericilor.
. . · ta cea mai
In prezent, cre$tinismul de toate confesmmle reprezm .
mare religie din lume.
30 - Jslnrln Dlsc r! ci i UnivC'rsale
 DE LA ANUL 1054 PINA ASTA Z I
562

Desigur, in comparaµe cu numarul romano-catolicilor ~i P_rot:st~n-

tilor, numarul ortodoc!?ilor e mai mic. Dar nu numarul conteaza, C I p~.1~-
trarea curata !?i integrala a adevarurilor de credinta, ale Evanghellei,
descoperite lumii de Domnul nostru Iisus Hristos.
Biserica Ortodoxa a pastrat !?i pastreaza pina astazi adeva rul r e-
velat al Domnului Hristos fara schimbare, adaugire sau mic$orare, fiind
intr-adevar <,Biserica Dwnnezeului celui viu, care este stHpul $i temelia
adevarului» (I Tim. 3, 15).
Biserica Ortodoxa ~i apararea pacii
Cre~tinismul este prin excelenta religia pacii ~i a infratirii oame-
nilor ~i popoarelor.
La nasterea Domnului Iisus Hristos, odata cu vestirea marelui eve-
niment pa~torilor din cimpia Betleemului de catre Ingerul Domnului,
s-a vazut deodata cu el in noaptea sfinta multime de oaste cereasca
laudind pe Dumnezeu ~i zicind : «Slava intru cei de sus lui Dumnezeu
$i pe piimint pace, intre oameni bunavoire» (Le. 2, 9 ~i 13-14).
Pentru realizarea pacii ~i infratirii intre oameni ~i popoare, prin
iubirca aproapelui de orice neam ar fi el, Dumnezeu Tatal a trimis
in lume pe lnsu!?i Fiul Sau, Care S-a intrupat din Fecioara Maria spre
a elibera omenirea de ranile pacatelor, de suferinte, deznadejde ~i de
spaima mortii. «Caci Dumnezeu a$a a iubit lumea, incit pe Fiul Sau
Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sii nu piarii, ci sii aiba
viata ve$nica» (In. 3, 16). Iar Mintuitorul spune : «Eu am venit ca lumea
viatii sa aiba $i mai mult sci aibii» (In. 10, 10).
Biserica Ortodoxa, ca adevarata mo~tenitoare a vechii Biserici Uni-
vPrsale, cind nu se facea deosebire intre Orient ~i Occident, intre Roma
~i Constantinopol, ~i-a insu~it din invatatura Domnului Hristos mesajul
pacii pe care 1-a propovaduit de-a lungul istoriei oamenilor ~i popoare-
lor fara contenire, urmind intru totul misiunii incredintate de El Sfin-
tilor Sai Apostoli, carora le-a spus : «Pace vii las vouii, pacea ]\Ilea dau
vouii» (In. 14, 27).
Domnul Hristos Insu~i e numit «Domn al pacii» (Is. 9, 5), iar cei ce
se straduiesc pentru realizarea pacii in lume, dupa cuvintele Sale,
«fiii lui Dumnezeu se vor cherna» (Matei 5, 9).
Pentru con~tiinta cre~tina, iubirea aproapelui ~i pacea dintre oa-
meni ~i popoare sint comandamente divine. Domnul Iisus Hristos ne
~n~ata ~i porunce~te : «Sa iube$ti pe Domnul Dumn.ezeul tau, cu toata
inz.ma ta. cu tot sufletul tau $i cu tot cugetul tau . .A.ceasta este marea
# cea dintii porunca. Jar a doua. la fel cu ac<'asta: S<1 iube$t.i pe aproa-
 CRE ;',TIN ISMU L 1N EPO CA ACT
UAL A 563

pele tau ca pe tin e insu ti» (Ma tei 22,

37- 39 ; Ma rcu 12, 29- 31 ;
Luc a 10, 27).
Dup a m a rtur ia Sfin tulu i Apo stol loan «Du
, mne zeu este iub ire»
(I loa n 4, 8), «iar noi dato ri sint
em sa ne iub im unu l pe altu l »
(I loan 4, 11).
Dra gos tea fat,\ de apr oap ele, care
poa rta chip ul lui Dum nez eu in
el, orie ntea za pe oa men i la inte lege
re ~i pac e intr e ei. Sfin tul Apo stol
Pet ru num e~te Eva ngh elia lui Hri stos
«Ev ang heli a piicii» (Fa pte 10, 36).
Iisu s Hri stos ni S-a des cop erit ca
«Du mne zeu al piicii» (I Cor . 14,
33 ; I Tes . 5, 23 ; II Tes . 3, 16), ca
«Du mne zeu al dra gos tei $i al pacii»
(II Cor . 13, 11).
Mis iun ea Bis eric ii este nu num ai
reli gioa sa, ci ~i soc iala , avi nd in
prim ul rind dato ria sa con trib uie
cu mij loac ele ei la infr atir ea din tre
oam eni ~i pop oare ~i la men tine rea
pac ii in lum e.
Sfin ta Scr iptu ra ne inv ata ca toti oam
enii sin t fiii ace luia ~i Par inte
cere sc ~i dec i frat i intr e ei, avin d men
irea sa trai asc a imp reu na in uni re,
frat ie ~i pac e. In fiec are om, Bis
eric a ved e un fiu al lui Dum nez
cac i omu l este cre at «dupii chip ul $i eu,
ase miin are a lui Dum nez eu» (Fae . 1,
26), iar el nu treb uie ucis . Por unc a
a 6-a a Dec alog ulu i spu ne pre cis
«Sa nu uciz i» (Ie~ ire 20, 13 ; Deu t. :
5, 17).
Sfin tul Apo stol Pav el, urm ind rev elat
iei Sfin tei Scr iptu ri, spu ne ca
«Du mne zeu a fiicut din tr-u n sing ur sing e tot nea mu
locuiascii pes te toatii fata pam intu lui» (Fa l ome nes c ca sa
pte 17, 26).
Mis iun ea Bis eric ii este sa real izez e
~i pe pa.m int «im par atia pac ii»,
cum ne inv ata Min tuit oru l sa ne
rug am : «Vi e imp iira tia Ta; faca -se
voi a Ta, pre cum in cer $i pe piim int» (Ma
tei 6, 10). Iar «im piir atia lui
Dum nez eu », dup a cum ne inv ata Sfin
tul Apo stol Pav el, «nu este min -
care $i bau turi i, ci dre pta te, pac e $i
buc urie in Duh ul Sfin t» (Ro m.
14, 17).
Sfin tul Apo stol Pav el insi sta des eor
i in epis tole le sale sa pas tram
pac ea cu toti oam enii , spu nin d : «Da
cii se poa te, pe cit vii sta in put ere a
voa stra , trai ti in pac e cu toti oam enii
» (Ro m. 12, 18). «Dr ept ace ea sii
urm ari m cele ale pac ii $i cele ale zidi
rii unu ia ciitre altu l» (Ro m. 14,
19). El scri e colo sen ilor : «Pa cea lui
Ilri stos , la care ati fost che mat i ca
$a fiti un sing ur trup , sa stap inea sca
in inim ile voa stre » (Co l. 3, 15) ~i
«Pacea Lui Dum nez eu care cov ir$e $te
oric e 1ninte, sii pazeasca inim ile
voa stre » (Fil . 4, 7). Pe evr ei ii ind eam
na, scri ind u-le : «Cq.utati cu toti i
pacea ... » (Ev rei 12, 14), iar tesa lon icen
ilor le spu ne : «lnsu$i Dom nuJ
pac ii sii vii dar uias ca vou a pac e totd eau
na $i in tot chip ul» {II Tes . 3, 16).
564 DE LA ANUL fo54 PlNA ASTAZ I

Sfintu l loan Gura de Aur (i" 407) socote~te pacea mama

tuturo r
fiindcii
bunur ilor. «Ne rugam , zice el, cerind pace $i pe inger ul pacii,
, in cu-
nimic nu este aseme nea ei. La bisericii, in rugac iuni, in litanii
multe ori
vinte de urare , o data, de douii ori, de trei ori, de mai
ce ? Pen-
intiist iitato rul Biseri cii dii 1Pacea, zicind : «Pace vouii ! » :P entru
iei » (Omilia
tru cii pacea este mama tuturo r bunur ilor, temei al bucur
l loan
a III-a la Episto la catre Coloseni, P. G. LXII, col. 322). Sfintu
expri min-
Gura de Aur caract erizea za admir abil esenta cre~ti nismu lui,
l, dar
du-se astfel : «Sint multe lucrur i care carac terize aza cre$ti nismu
de altii $i
mai mult $i mai bine de cit toate H caracterizeazii iubire a f atii
pacea.» (P. G., LXIII , col. 313).
<<Pacea, spune Fer. Augu stin (t 430), este un bun atit de
mare,
placu t decit
incit din cele piimin te$ti $i treciitoare nimic nu este mai
XIX, 1).
ea, nimic mai de dorit, nimic mai bun de gasit» (De civita te Dei,
i po-
De aceea, Ferici tul Augu stin, profu nd cunos cator al istorie
rezolv area
porul ui roman !:ii al istorie i popoa relor vechi, recom anda ca
t, adica.
confli ctelor !:ii difere ndelo r dintre popoa re sa se faca prin cuvin
Iata. cu-
prin discut ii la masa tratat ivelor , nu folosind forta armel or.
cuvin t,
vintel e sale : «Este o glorie mai mare de a nimic i riizbo iul prin
prin pace,
decit pe oame ni prin sabie $i de a ci$tiga $i obfine pacea
nu prin razbo i !» (Epistola 229, 2, P. L., !XXIII, col. 10, 19).
r
De altf el, Biseri ca cre~tina. a recom andat totdea una misio narilo
s in lume
$i slujito rilor altaru lui ca raspin direa Evang heliei lui Hristo
c,Adevarul,
sa se faca prin sfatur i, buha intele gere, convi ngere ~i pace.
religia cre$tinii, afirm a Sf. Atana sie eel Mare (i" 373), arhiep iscopu
l Ale-
a, prin
xandr iei, nu se veste$ te prin siibii, sulite sau osta$i, ci se predic
tea.ma de
.convingere $i sfat. Ce convi ngere este acolo unde interv ine
impar at ?» (Istor ia arieni lor catre mona hi, 33, P. G., XXV,
col. 732 A).
i ~i
Biseri ca Ortod oxa a propo vadui t totdea una pacea intre oamen
de pret
popoa re, cu convi ngere a ca viata aceas ta este bunul eel mai
. « Vrei tu
al omulu i . ~i ea ne pregate~te pentr u viata viitoa re ~i ve~nic ,1
~c:'i ~tii pentr u ce este de pret aceas ta viata ? spune Sfintu
l loan Gura
de lupta
de Aur. Fiind ca este pentr u noi temel ia vietii viitoa rc ~i pdlcj
Antio che-
~i alerga re pentr u cunun ile cere~ti» (Omilia G, 4. Ad popuLum
num, P. G., XLVI II, ·col. 86) .
18 iu-
. . Amin tim cJ in secolul nostru , s-a tinut la Moscov.i intre 8 ~i
'. I

un Apel
lie 1948 o confe rinta papor todox a care, intre altcle, a adres at
gere ~i
catre cre~tinii din toata lumea , · prin care-i chema la «buna intele
·u nire',: la pace ~i infrat ire».
ei di-
Biseri ca Ortod oxa Roma na, in special, calau zita de misiu nea
pace
Vina ' de a· apara pacea ~i aspira tiile nobile ale intreg ii omen iri spre
 CRE$TINISMUL IN E:POCA ACTUALA 565

~i progres social, se afla permanent in slujba pacii, prin cele mai felurite
mijloace.
Astfel, primele consfatuiri ale Cultelor din Romania, care s-au 1tinut
dupa al doilea razboi mondial, au avut darul sa apropie pe conduca-
torii cultelor din Romania, in vederea coordonarii initiativelor pentru
sprijinirea idealurilor de progres ~i pace ale poporului roman, impl~cit
ale credincio~ilor fiecarui cult.
La 19 decembrie 1950, ier:arhii Bisericii Ortodoxe .Romane, impre~
0

una cu conducatorii Cultelor din 'Romania au adresat celui de al ·doilea

t<Congres ·mondial al partizanilor pacii» un mesaj •~i o chemare pentru
pace. Au urmat ~i alte consfatuiri $i conferinte pentru apararea, pa,cii.
La 25 noiembrie 1952, s-a tinut la Institutul teologic universitar
din Bucure~ti o consfatuire, care a adresat o chemare tuturor -slujitorilor1
$i credincio~ilor cultelor sa sprijine lupta ~i nazuinta poporulut nostru
spre pace ~i progres.
0 alta conferinta s-a tinut intre .27-28 aprilie 1967 la palatul pa-:
triarhal din Bucure~ti, care a adresat un apel pentru incetarea razboiului
din Vietnam.
Din initiativa Sfintului Sinod al Bisericii Qrtodoxe Romane, . s-au
tinut, incepind din toamna anului 1981, Adunarile pentru pace $i
dezarmare ale Cultelor din Romania, in 1981, 1984 ~i 1985, care s-au
bucurat de o larga participare din partea cultelor din Romania ~i de
peste hotare, ai caror reprezentanti au adus o valoroasa contribu\ie prin
interventiile, cuvintarile ~i propunerile lor.
Adunarea Cultelor din Romania din 16-18 septembrie 1985
la care au participat peste 300 de reprezentanti ai tuturor cultelor din
tara ~i delegati ai unor Biserici din Europa, Statele Unite ~i Canada $i
alte organizatii internationale, a adresat un vibrant Apel catre toate
Bisericile $i organizatiile religioase din lume, pentru pace ~i dezar_m are.
!n Apel, se insista ca toate cultele din tara ~i din strainatate, «sa inten-
sifice actiunile pentru realizarea unui climat de pace, de buna inte-
legere $i de colaborare, pentru a contribui la indepartarea amenintarii
unui razboi nuclear, care ar pune in pericol insa~i viata pe planeta
noastra ».
Aceasta r a mine $i in viitor datoria fundamentala a tuturor · reli-
giilor, in primul rind a cre$tinismului, $i a tuturor popoarelor din
lumea intreaga, care poarta raspunderea pentru salvarea darului sacru
al vietii ~i pentru asigurarea vietii generatiilo'r viitoare.
Intre 22 $i 23 mai 1986, a avut loc la Bucure$ti cea de a 47-a Con-
ferinta teologica interconfesionala a Cultelor din Romania cu tema
«Pacea pe pamint», care a adresat o Chemare pentru dezarrnare $i pace,
566 DE LA ANUL 1054 PINA A S TAZI

diferitelor org anizatii intercre~tin e ~i inte rnation a le ca r e milite aza i n

favoarea mentinerii pacii in lume ~i evita rea r a zboiului nuclear .
ln afara de participarea ei p e rman e n Ui la dife rite conferinte, in-
truniri ~i congrese mondiale ~i in ter conf esion a le p e ntru d e za rmare ~i
pace, Biserica Ortodoxa Roma n a este sprijinitoarea ~i a pa r a toarea p acii
~i prin diferite alte cai : prin mesa jele, scrisorile ireni ce ~i vointa d e
pace a ierarhilor, cleri cilor ~i credincio~ilor ; prin presa b isericeasca,
in care sint publicate diferite mesa je, ape luri f$i studii d espre pace ;
prin educarea elevilor din Seminarii ~i a studentilor din Institutele
teologice universitare spre a sluji idealurile de pace ale intregii ome-
niri, prin organizarea bianuala pina in 1989 a unor Conferinte teologi ce
interconfesionale in cadrul «ecumenismului local», prin ({conferinte le
preote~ti», organizate in- toata tara etc.
ln predicarea mentinerii pacii, a iubirii ~i infratirii dintre oameni
~i popoare, dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel, noi sintem «im-
preunii-lucriitori cu Dumnezeu » (II Cor. 6, 1), «ciici Dumnezeu este Cel
ce lucreazii in noi» (Filip. 2, 13).
Avind in vedere unitatea neamului omenesc, caci toti oamenii sint
fiii aceluia~i Parinte ceresc, care locuiesc pe toata fata p a mintului
(Fapte 17, 26), pacea trebuie sa domneasca in raporturile dintre toti
oamenii ~i popoarele pamintului.
Biserica Ortodoxa condamna cu hotarire ~i energie r a zboiul uci-
gator de fiinte omene~ti ~i distrugator de bunuri cultura le, mora le ~i
materiale.
La saviqirea fiecarui serviciu religios ~1 1n genere la s a vir~irea
fieca rei Sfinte Liturghii, Biserica Ortodoxa se roaga neincetat Tata lui
ceresc : «Pentru pacea a toata lumea, pentru buniistarea s fi nte l.or lui
Dumnezeu Biserici $i pentru unirea tuturor», avind con~tiinta ca :i m-
pline~te astfel misiunea ei dumnezeiasca in lume.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

I. LUCRARI $I STUDII GENERALE DESPRE IISUS HRISTOS

Amiot, F. J . Danielou, A. Brunot, Mgr. Cristiani et H . Daniel-Rops, Les sources

de I'histoire de Jesus, Paris, 1961.
Anderson, Ch., C ., The historical Jesus. A continuing question. Grand Rapids,
Erdmans , Puhl., 1972.
Conzelmann, Le origini del cristianesimo. I risultati della critica storica. A
cura di B. C o rsani, Torino, 1976.
Daniel-Rops, H ., Jesus en son temps, 2-e ed., Paris, 1962, 837 p.
Diamandi, Sterie, Fiul Jui Dumnczeu, Fiul Omului, 3 vol., Bucure$ti, 1943.
Goguel, Maurice, Jesus, 2-e ed., Paris, 1950.
Grant, R. M., Le Dieu d e s premiers chretiens, trad. de l'anglais, par. A. M. Gi-
roudout, Paris, 1971.
Kasp e r, \V., Jesus le Christ, Paris, 1976.
Kraft, H., Die Entstehung des Christentums, Darmstadt, 1981.
Moreau, J., Les plus anciens temoignages profanes sur Jesus, Bruxelles, 1944.
Ricdotti, J ., Vie de J e sus Christ, Trad. franc;:. par M. Vaussard, Paris,
1947, 712 p.
Schweitzer, E., Jesus Christus, Mi.inchen, Hamburg, 1968.
Taylor, V., The Life and Ministry of Jesus, London, 1954.
Trocme E., Jesus de Nazareth, vu par Jes temoins de sa vie, Neuchatel, 1972.
Zimme rman, H., Jesus Christus. G eschichte und Verkiindigung, Stuttgart, 1973.

II. LUCRARI GENERALE IN LIMBA ROMANA

A - ~Dobrescu, Nie., Istoria bisericeasca universala de la 1054 pind. astdzi pentr~

cla sa n VI-a de s eminar, Buc ure!;iti, 1914.
,z_ - Mihalcescu, Pr. l oan, Ist o ria bisericeasca universald pina not i';!'l
de patrologie, pentru clasa a V -a de s eminar ed. -n
Idem, s ona 'J J 1ceasca universald de la 1054 pind azi, pentru clasa a VI -a
d e Seminar, ed. a 2-a, Bucure!;iti, 1932. Manualul a fost publicat mai intii de
Pre f. Nie. Dobrescu, Bucure ~ti, 1914.
Mihalcescu, Irine u , Mitropolitul M o ldove i !;ii Sucevei, lstoria r e ligiunilor lu-
mii, Bucure!;iti, 1936.
P opescu T. M., Pr. Prof. T. Bodogae ~i Prof. G. Stanesc u, Istoria biserice ascd
uni v e r said, vo l . I ( 1- 1054), vol. Ill. De la 1054 pind azi, Bucure$ti, 1956.
Popo vici, Eusevi u, lsloria bisericeasca unive r sald $i statistica bise ric c ascd,
tn1d. de Mitropolitul Atana s ie Mironescu, t. I, II, III, IV, ed . 2-a, Bucure ~ti, 1925,
1926, J 927, 1928.
Pulpea , I., ( ~ Pr. Prof. I. Ramureanu), Lupfa imparatului lulian impotriva
cf8$tini.smului, Bucure~ti, 1942.
Ra murcanu, Pr. Prof. loan, Pr. P rof. M. Sesan !;ii Pr. Prof. T. Bodogae, Istoria
bi5ericcascd unive rsala, vol. I ( 1-1054 ), e d. 3-a, Bucure~ti, 1987.
Ramur ea nu, Pr . Prof. I., Actele marlirice, Bucure~ti, 1987.
-5 - Ramurea nu, Pr. Prof. loan, Preocupaci ~; st11dii de teologie istoricd ~i patris-
tica, in «Stud ii le ologice», XX ( 1968), nr. 5--G, p. 364-388.
568 ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA

• • • Religious Lile in Romania. Essential Information, Bucharest, 1987.

Vasilescu, Diac. Prof. Em ., Tstoria religiilor, Bucure$ti, 1975; ed. 2-a Oucu-
re$ti, 1982.

III. ALTE LUCRARI SI STUDII GENERALE lN LIMBI STRAINE

Allatius, Leo, De Ecclesiae occidentalis atque orientalis perpetua consensfon e,

Colonia Agrippina (Koln), 1648.
Anastasiu, J. E., Istoria Bisericil, in lb. greaca, t. I-II, ed. 2-a, Tesalonic, 1979.
Bihlmeyer, C. et H. Tuchle, Histoire de l'Egllse, t. 1. uL'Antiquite chretien111e»,
adapte par Ch. Munier, 2-e ed., par. D. van Damme, Tournai , Paris, 1969; t. 2.
«L'Eglise de _ la chretiente», adapte par M. H. Vicai•r e, Mulhouse, 1963;
t. 3. «L'Eglise des temps moderne s», adapte par M. H. Vicaire et A. Duval, Paris,
Mulhouse, 1964; t. 4. «L'Eglise contemporaine», adapte par M. H. Vicaire, Mul-
house, 1967.
S-Carrington, Philip, The Early Christian Church. 2 vol., Cambridge, 1957.
Chadwick, Henry, History and Though of the Early Church, London, 1982.
Idem, The Early Church, Harmondswort, Midlesex, England, 1975. Traducerc
In limba germana de \Valter de Gruyter, sub titlul: Henry Chadwick, Die Kirche
in der antiken Welt, Berlin, New York, 1972.
Daniel-Raps, H., Histoire de l'Eglise, t. I. L'Eglise des temps classiques, Paris,
1935; t. III. L ere des grands craquements, Paris, 1930; t. IV. L'Eglise de la Revo-
lution. 1. En lace de nouveaux destins, Paris, 1960.
Danielou, J . et H. Marrou, Nouv elle histoire de l 'Eglise, t. 1-V, cu diferi ti
autori, Paris, 1963-1975.
Duchesne, Louis, Histoire ancienne de l'Eglise, t. I-IV, Paris, 1911, 1923, 1924.
Fliche, Aug. et Victor Martin, Histoire de l 'Eglise depuis Jes origines jusqu'a
nos jours, 24 vol., Paris, tncepind din 1934, cu diferiti autori.
YeFrend, W. H. C., The Early Church. From the Beginning to 461, London, 1983.
Idem, The Rise of Christianity, London, 1979.
Gaudemet, J e an, L'Eglise dans ]'Empire romain (TV-V-e siecles), Paris, 1958.
G o ff, Jacques le , Civilizatia Occidentului medieval, trad. de Maria Holban ,
Bucure~ti, 1970. Recenzie : Pr. Prof. I. Ramureanu, in «Ortodoxia» XXIV (1972),
nr. J, p . 78-:-81.
Idem, Pour un autre Moyen Age. Temps , travail e t culture en O cciclent,
Paris, 1977.
Jaquin, A. M., Hisloire d e l'Eglise, Paris, 1948.
Jedin, H., Handbuch der Kirchengeschichte, Freiburg im Breisgau, 1973.
Kirsch, J. P., Kirchenge·schichte. Die Kirche in d er griech isch -romische 11
Kulturwelt, Band l, Freiburg im Bre isgau, 1930; Bd. IV, L. A. V e it, Die Kir clle
Jm Zeitalt er d es Individualismus, 2 bd ., Freiburg ion Breisgau, 1931, 1933.
Kottje, Rund B. M oelle r, Okumenische Kirchengeschichte, t. I, II , III , M iinch en,
1970, 1978, 1979.
Lie tzman, H., G eschiclil e d er alien Kirch e. Bd. I - IV, Berlin. Traduction fr a nc;a ise
par Andre Jundt: Histoire de l'Eglise ancienne, t. I-III, Pa r is, 1936, 1937, 1941.
Lortz, J., Hisloire de J'Eglise des origines a nos }ours. Traduit d e l'allema nd
par M. Lefevre, Paris, 2-e ed., Paris, 1962.
Mann, G. A ., Heus und A. Nitschke, Propylaen Weltgescliichte. Ein e U ni-
versalgc schichte. Bd. I-X + 2 suppl. 12 vol., Frankfurt, Wien, 1961-65.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 569

Pheidas, VI., I, lstoria bisericeascci, t. I-II. De la iconoclasm pinci la cc'iderea

Constuntinopolului, in limba gFeaca, A,tena, 1973.
Posnov, M. E. Istoria na christianskata Tcirkva ( = Istoria Bisericii cre~tine ),
t. I-U, Sofia, 1933, 1935. Trad. in lb. rusa de Irene Posnov, lstoria hristianskoj,
T erkvi, pina la 1054, Bruxelles, 1964.
Poulet, Dom. Ch., Histoire de l'Eglise, t. I, 6-e ed., Paris, 1941, t. II,
Par is, 1935.
Idem, Histoire du christianisme, t. I-IV, Paris, 1932-1934; 1966.
Stefanidis, Archim . B., Istoria bisericeascd de la inceput pinc'i azi, ed . 2-a,
Ale na , 1959, in lb. greaca.
Zeiller, Jacques, Les origines chretiennes dans Jes provinces danubiennes de
/' Empire romain, Pari s , 1918.
Zernov, M., The Church of the eastern Christians, London, 1946.
Id em, East ern Christendom, London, 1961.

IV. STUDII SPECIALE

PENTRU ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA

Bodogae, Pr. Prof. Teodor, Ajutoarele romcine$1i la minc'istirile din S!intul

Munte Athas, Sibiu, 1941.
Bodogae, Pr. Prof. Teodor, Din istoria Bisericii Ortodoxe de acum 300 de ani,
Sibiu, 1943.
Dura, Dr. loan, Dositei al Ierusalimului $i contributia Jui in Tdril c Ro mcine
~i l a Biserica Ior, in grece~te, Atena, 1977.
Ionescu, Pr. Barbu Gr. (~
P.r. Prof. loan Ramureanu), Conciliul • Il cl e la
Vatican. Cezbaterile $i hotaririle primei sesiuni, in «Ortodoxia» XVI (1964), nr. 1.
p . 3-46.
Ramureanu, Pr. Prof. loan I., Contributia teologilor $i istoricilor Bisericii Or-
todoxe Romane la cunoa$lerea dezvoltc'irii istorice a Bisericii Ortodoxe, in «Orto-
doxia», XXIII (1971), nr. 1, p. 11-26, 16 p. A se vedea ~i in limba fr a n ccz a
(La Contribution des theologiens et des historiens de l'Eglise Orthodoxe Ro umain e
a la connaissance du developpement historique de l'Eglise Orthodo x e) in «De la
Th eologie Orthodoxe Roumaine, des origines a nos jours , , Bucarest, 1974,
p . 85-103.
Idem, Siintii Apostoli Petru $i Pavel, luceleri ai cre$linc'ita.til, in «Mitropolia
Olteniei», XIX (1967), nr. 5-6.
Idem, Cinstirea slintelor icoane 1n primele trei secole, in 1,Studii t eo logice 1>,
XXIII (1971), nr. 9-10, p. 621-671.
(;
• ~ odul I ecumenic d e la Niceea din 325. · Condamnarea e r eziei Jui
~ Simbolul Niceean, ln «Studii teologice », XXIX (1977), nr . 1-2, p . 15- 60 .
q. . - Id e m, Sinodul al II-lea ecumenic d e la Constantino pol (381 ). I n v otat11 ca d e spre
S/JntuJ Duh $1 Biseri cci. Simbolul constantinopolitan, tn «Studi i t e ologice» , XX I
( 1969), nr. 5- G, p . 327-386.
Id e m, Sinodul al II-lea ecumenic d e la Constantinopo l (381), J600 d e an/ d e
l o intrunfrea Jui, in «Ortodoxi a », XXXIII ( 198 1), n r. 3, p. 285- 336.
3 411 Idem, Evenim enl ele istorice lnain te ~i du pa Sinoclul de la Ca lc edon , in
t1S ludii te ologice », XXII (1970), nr. 3 4, p. 179 211. -- -
 ISTORIA BISERICEASCA UNIVF.R S ALA
570

Idem Posibililatca intoarccrii Biscricilor monolizil c la Orl o clox i c . Consi~l e -

,
ratii istoric c f; i dog malice asupra poz1/ic1 · · · I o r f a t a• cc
I Ortodoxlc , in «Ortodox w»,
III (195 1). nr. 4, p. 586-636.
'J ~ Idem, in ceput11l c rc sUnacii sicl>ilor--SU~•Pu ,_ • - .. W 1u r hlz-~• 1-
___ ..u.,.u..u I-Icracliu,
_ . in «Studii
tc-o J0 ;;jc,,» xr , 1 ClS.ru_nr.., a 4, pri64-1-8-h--
10~ • Idem, Crefjtinare , ~ a·· sirbilor sub im pdra t u I Vas1'l e I Ma _ccdonea
_ _ nu l_,_ in «S.llldii
teolog1ce», XII ( 1960), nr. 1, p. 3-28. . . _ .
Id e m, Unsprezece secolc d e la aclivitalc a misionard a Sfintilo r Chin 1 $I
Me lodie, in «Ortodoxia,,, XIX (1 967) , nr . 1, p . 17- 31. • • . .
\ I 1119 Idem , lnceputurilc c re!;linclrii ungurilor 1n c r edinta ortodoxa _a R_asantul.!::.:;
Orlodoxia la unguri pinc'i in timpul domniei rcgelui $l e fan eel Slrnt, in «Stud11
te olog icc », IX (1 957). nr. 1- 2, p . 23- 57.
1z - Ide m, Rolul el emenlului romcinesc in cre!;tinarea un gurilor, in «Bi serica Or-
t odox a Romana», XCVIII (1 980), nr. 1-2, p. 173-194.
1
5 - Ide m, Crq linarca ru $i/Or in Jumina noilor cercetiiri istarice, in "Studii t c(_)-
logice », IX (1957), nr. 5-6, p. 386-413.
~ - Ide m, Ghenadie I[ Sc holarios, primul patr ia(b ecumenic sub turci, in «Orto-
d e,xia », VIII (1956), nr J. p 72 109.
Idem. Trotative directe de unire dintre Bisericile Ortodoxe !;i Bise rica An-
g lican a. d e la 1920 pind azi, in «Ortodoxia», X (1958), nr. 2, p. 217- 235. Tradu-
c ere in limba engleza sub titlul Direct Talkes for Union. between the Orthodox
and the Angl ican Churches from 1920 till to-day in «The R o manian Orthodox
C hurch a nd t he Church of England», Bucharest, 1976, p . 45- 66.
,r ~ Ide m, PrimatuJ papal !;i colegialita te a episcopale. in d-czbaterile Ca □cilirrlpi
al ll-l~a de la V atican, in «Ortodoxia», XVII (1965), nr. 2, p. 139-166.
Id e m, Bise rici/e Ortodoxe ca specialii. privire asupra Bise ricii Ortodo xe Ruse,
in «Sti;dii teo lo gice» , I (1949), nr. 1-2, p . 69-96.
Idc:m , Doud noi Biserici Ortodoxe autoce fale : Biserica Ortodoxd Poland ::;i
B1ser ica Ortodoxd C e hoslovacd, in «Ortodoxia», V (1953), nr. 3, p. 477-500.
ldf'm , Specificul Ortodoxiei 1n comparatie cu Bise rica Romano -Ca tolicd ~!
Fro t estantismul, in «Mitropolia M oldovei», XXXII (1956) , nr. 10, p. 577-GOO.
Id c:m , Contiguratia ac tuala a cre::;tinismului, in «Studii t eologice», I ( 1959 ),
nr. 3-4, p. 119- 144 .
• ~~sa n, Pr. Prof. Mil a n, Probleme d e isto rie bise rice asca in cx punc r e a c c r -
c c tato r1lor o rt odoqi r o m<ini , in «Biserica Ortodoxa Rom~na», LXXXIX ( ),
4 382 94 1971
nr: ~- , P- - 3 - Tradusa in I. france za s ub titlul : Probl e m es d ' histoire cc-
cle~1astique dans Jes ou vrages d es che rcheurs orthodoxe s roumains i De
TJ--eol ogi e o rthodo · , 11 « 1a
· . xe r oumame d es o rigin es a nos jours», Bucares t, 19G4, p . 103- 120.
Idem , Di e Orthodoxe Kirche -
r.a usa nn e -Le zay, 1969, ch . 3, p. 108- 126.1700-1967, in « L e mon d e r e hg1e
• •
ux»
· ' 11 0 · 30 '

V . PRIVIND IlISERICA ORTODOXA

Atiya, Aziz, S., A History of Easte rn Christi ·t L
Att wa t e r, D ., y h f: C hristian ani
C hui ches of th r: t Y, ondo n , 19 68 .
Bcck , JI e .i.; a s , 2 vol
- a n s-Georg, Kirche und t '
1 . h . ·• London • 1968 ·
Mi.in ch e n, 1959. n e o ogisc e Literatur im byzantinisc h e n R e i ch ,
Id em, Geschicht c c/e r o rthodoxen
ti ngcn, 1980. Kirche im byzantinisch en
Re i c li. Go t-
 BIBLIO GRAFIE SELECT IVA 571

Chatzip hotis, J. M., Byzanc e et l'Eglise , Atena, 1978.

1960; 2-e ed.,
Clemen t, Olivier , Qu'est- ce que l'Eglise 0rthod oxe ?, Paris,
·Paris, 1965.
Idem, L'0rtho doxie, (Coll. «Que sais-je» ), Paris, 1961.
laic e, in grece~t e,
Consta ntinopo ulos, A., Biseric a cre$1in a in democ ratiile
Atena, 1959.
hier et demain ,
Costa de Beaure gard, I. Bria, De Foucha uld, L'Ortho doxie,
·Paris, 1979.
der Patriarc hen,
Dahm, Chryso stomus , Die Kirche im Osten. Macht und · Pracht
oxia», XX (1968),
·Offenb arung, 1964. Recenz ie Pr. Prof. I. Ramure anu, in «Ortod
·nr. 1, p. 104-10 9.
, 1962.
Every, George , The Byzant ine Patriar chate (451-12 04), London
French , R. M., The Eastern Orthod ox Church , London , 1951.
hatului ecu-
Ghenad ie (Araba gioglu) , mitropo lit de Heliopo lis, Istoria patriar
menic, in grece~t e, Atena, 1953.
Heiler, Fr., Urkirch e und Ostkirc he, Miinch en, 1972.
1963.
Hernan dez, A. S., Iglesias de Oriente , t. I-II, Santan der, 1959,
4-e ed., Paris, 1955.
Janin, R., Les Eglises orienta les et Jes rites orienta ux,
al, Paris, 1941.
Jugie, M., Le schism e byzant in. Aper{:u historiq ue et doctrin
Kawera u, P., Das Christe ntum des Ostens, Stuttga rt, 1972.
Madey , J., Die Ostkirc hen unsere Nacnba rn, Koln, 1964.
Idem, Die Kirche des Ostens , Fribour g (Suisse ), 1972.
dans J'Eglise
Maxim de Sardde s, mitropo litul, Le Patriar chat Oecum enique
-O;thod oxe. Tradui t du gre c par J . Tourail le, Paris, 1975.
2-e ed., 1969.
Mayen dorff, J., L'Eglise Orthod oxe hier et aujourd 'hui, Paris,
. Its past and its role
Ed. a 2-a in limba engleza sub titlul: The Orthod ox Church
Jn the world today, Cres twood, 1981.
Idem, Orthod oxie et catholi cite, Paris, 1965.
Idem, The Orthod ox Church , London , 1963.
Cambri dg e, 1968.
Runcim an, St., The Great Chmch in captivi ty (1453-1 821),
1970, 490 p.
Idem, Das Patriar chal von Konst,a nlinopo l (pina in sec. XIX),
Sartori us, B., L'Eglise 0rthod oxe, Paris, 1968.
Chicag o, 1933.
Spinka , Matthe w, A History of Christi anity in the Balkan s,
Spuler, B., Die morgen liindisc hen Kirchen , Miinch e n, 1964.
in limba grc a ca,
Stavrid i s , B. Th. (Istavri di s ), lstoria Patriar hatului Ecumen ic,
Atena, 1967.
pl c , in rev. «Isti-
l( _.Idem , J-Jistoir e du Patriar ch al O ec w :r1.&1-ique ae Coostn n tino
na», Paris, 1970, nr. 2, p. 131-?7 3.
2-nd ed., New
Stavrin os, Le ft e n S., The Balkan since 1453, N ew York, 1959;
York, 1961.
Stuppe rich, R., Kirche im Osten, Gotting e n, 1965.
~esan, Pr. Prof. M., Die Orthod oxe Kirch e, in Le moncle r eligieu x , no. 30,

Lcrn sa nne-Lc zay, 1969.

Chi~ina u, 1932.
Titov, T., Siiuatic i Biscric ii Ortoc/ oxe Orienta le in prezent ,
Ware, T., The Orthod ox Church , London , 1963.
G egenwa rt , Wiirz-
Wries, v\l. de, Der Chrislf iche Osten in Geschi cht e uncl
burg, 1961.
Zanani ri, G., Histoir e cle l' Eglisc byzant ine , Paris, 1954.
Idem, Calholi cism e orienta l, Pari s, 1966.
 572 ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA

VI. ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMANE.

STUDII GENERALE

Alzati, Cesare, Terra Romena tra Orient e e Occident e. Chicse ed elnie nel
tardo 1500. Presentazione di Luigi Prosdocimi, Milano, 1982.
Dobrescu, Nie., Isloria Bisericii Romane penlru clasa a VII-a de Seminar,
Valenii de Munle, 1912.
Erbiceanu, C-tin., Istoria Mitropoliei Moldovei $i Sucevel $i a catedralel mi-
tropo/Jtane din la$i, Bucure$ti, 1888.
Giurescu, C-tin, C., lstoria romanilor, ed. 4-a, t. I $i II, Bucure$ti, 1942, 1943 ;.
ed. 2-a, t. III, partea 1-a $i a 2-a, Bucure$ti, 1944 $i 1946.
Idem, Istoria romanilor, t. I $i II, Bucure$ti, 1974, 1976.
Idem, Jntemeierea mitropoliei Ungrovlahiei, in «Biserica Ortodoxa RomAna »,
LXXVII ( 1959), nr. 7-10, p. 673-697.
Giurescu, C-tin C. $i Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai vechl
timpuri pind astdzi, ed. 2-a, Bucure$ti, 1, 1975.
Iorga, Prof. Nie., Istoria Bisericii romane$li $1 a viefii religioase a romanilor,
ed. 2-a, t. I $i II, Bucure$ti, 1929, 1933.
t1- .. Mete~, Pr. Stefan, Tstqria Bisericii~-W-.etu religioase a romanilor din Tran-
silvania, t. I, ed. 2-a , Sibi ~35.
,4 - Moisescu, Pr. Prof Gh., pr Prof $1efan I.upsa. Pr. Prof. Alex. Filipa~cu, Isto-
ria Bisericil Romane, t. I ~i II, Bucure$ti, 1957.
1'5" - Pascu,St.. Voivodatul Trnnsilvaniei, t. I, ed. 1-a, Cluj-Napoca, 1971 ; ed. 2-a,
Cluj, 1972; t. III, Cluj-Napoca, 1979.
'1..0 .- Pacurariu. Pr. Prof Mi rce a Tsfocia Bisecicii Ortodo xe Romane, vol. I, II ~i
III, Bucure$li, 1980, 1981.
Idem, jnceputurile mitropoliei Transilvaniei, Bucure~ti, 1980.
Idem, lstoria Bisericii Ortodoxe Romane. Manual pentru Seminariile teologi-
ce, Sibiu, 1972.
Suciu, I. D., Monogralia Miiropoliei Banatului, !imi~oara, 1976.

VII. STUDII SPECIALE PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMANE

Barnea. I., Les monum ents paleochreliens de Roumanie, Cittc'1 d e l Vati ca no,
1977.
Idem, Arla cre$tind 1n Romania, t. I, Bucure~ti, 1979.
Idem, Quelques considerations sur Jes inscriptions chretienn es de la Scythie
Mineure, in <<Dacia», n.s. I ( 1957), p. 265-280.
,z r - Idem, Cre$tinismu/ io S<;j{.-ift-/>4inor dupa--i-FISGI-i.p.li~ 1n «S..lud U te o lQg_ice», Vl
(1954), nr. 1-2, p. 65-112.
Baumann, Victor-Heinrich, Nouveaux temoignages chretiens sur Jes limes
nord-scythiques: la basilique a martyrion de basse epoqu e romain e clecouvert e b
Niculi/el {depart. de Tulcea), in «Dacia», n.s., XV! (1972), p. 189- 192.
?? .- Branj s te Pr Prof Ma rtiri si sf inti pe teritoriul Dobrogei de az~ ! n De la Du-
nare IaMare, ed. 2-a, Galati, 1979, p. 34-62.
Bulat, Prof. Toma G., ~i Pr. Prof. Al. Ciurea, 75 de ani d e la intemeierea Pa-
culla/ ii d e Teologie $i a Inslitutului teologic univ ersilar din Bucure}li, in «Biserica
Ortodoxa Romana», LXXV (1957), nr. 11-12, p. 1070-1251.
73 • Coman, Pr. Prof. I., Scriitori biserice$li 1n epoca strawmana, Bu~~ ~ 79.
 BIBLIOGRAFIE SElLECTIVA 573

lb - Dobrescu, Nie., lnt e meierea mitropoliilor :;i _ a cclor- d-int-U mlna.s tirJ in tara ,
Bucure~ti, 1906.
Idem, Studii de Istoria Bisericii Romane conlemporane, I. Istoria Bise ricii din
.Romania (1850-1895), Bucure~ti, 1906.
Idem, Din istoria Bisericii Roman e. Secolul al XV-lea, Bucure~ti. 1910.
Dragomir, Silviu, Istoria dezrobirii religioase a romanilor din Ardeal i n se-
.cnlul X V III, t. I, Sibiu, 1920.
if ~ Dura, loan V ., Dosit ei al Ierusalimului si infl11enta Jui in tarileJ .om.cine_ ~i
Biser ica Jor, in l. greaca., Atena, 1977.
Elian, Prof. Al., Legaturile Mifropoliei Ungrovlahiei cu Patriar h ia de Cons tan-
tinopol ~i cu celelalte Biserici Ortodoxe. De Ia intemeiere pina la 1800, in «Biseri-
ca Ortodoxa Romana», LXXVII (1959), nr. 7-10, p. 904-935.
Georgescu, Ilie, L egaturile tarilor romcine cu Ierusalimul. Fatriarhii Ierusali-
mului $i to.rile romcine (veac. XVII-XVIII), in «Studii teologice», VIII (1956), nr.
5-6 , p. 349-362.
2.c; • Giurescu, Constantin, Jntemeierea Mitropoliei Un ro « iserica Or-
-todoxa Romana», LXXVII (1959), nr. -10, p. 673-697.
Horedt, Kurt, Eine Iateinische Inschrilt des 4. Jahrhundertes aus Siebenbiirge n,
in «Anuarul Institutului d e studii clasice al Universitatii din Cluj», IV (Sibiu, 19-U
-1942) , p. 10-15.
Ionescu, Dimitrie G., Relatiile tarilor romcine cu patriarhia de Alexandria,
Bucure~ti, 1935.
rii,_ - LuVia, $tefan, Catolicismul $i romcinii din Ardeal $i U _ngaria pina la 1556,
cernauti, 1929.
- Moisescu, Diac. Gh. I., Catolicismul in Moldova pina la sfir$ilul veacului
X N, ~ i . ~ 2 .
'G - Norocel Epifanie _jepiscop), Bazilicile din Dobrogea, in «Glasul Bis~ricii», XL
( l981 ). nr. 35, p. 345 372.
~, - Pippidi. Prof. D. M., 1n jury! izvoarelor lite rare ale cre[jtinismulu i daco-roman
t!?- Contributii la istoria veche a Ramaniei ed 2-a. Bucure sti, 1967, p . 481 -496.
'S" -J:,opescu, Prof. Em ., Inscriptiile grecesti si latine[jti din secol el e IX-XIII,
descoperite 1n Romania, Bucure~ti, 1976.
"SI - Idem, Organizarea eclesiastica a provinciei Scythia Minor ]n sec o l el e IV-VI,
·ir. «Stud ii teologice». XXXJI ( lil1iQ.), nr. 7-:10, p . 590-605.
Popescu, Pr. Prof. Nie., Chiril Lucaris $i Ortodoxia romcina arcle l eana, in «Bi-
-serica Ortodoxa Romana» , LXIV (1946), nr. 7-9, p. 425-446.
')Z_ ~ ~amureanu, Pr. Prof. l oan, Preclicarea Siint e i cvanghelii la µo poru J roman, in
Sli.pfi romcini §i apdrat ori ai l egii stramo$e$ti,, _Bucuresti. 1987. p . 102 l 32. ~
Idem, (Roumanie ), Le christianism e c h ez l es Thra co -Phqrg i ens cl' .:-\sic Minc ure
et chez Jes Thraco-Geto-Dac es de la Peninsule Balkanique , d ans Actes c/u Jl- e
C~ngres Int er_natio~al d: Thra cologie (Bucare st, 4-10 septembrc 1976), t. II. His-
1
oire et Arch eolog1e. Ed1tees par l es soins de Ra du Vulpe, Bucure!';ti, 1980, p . 435-
444 $i in lucra rea : Le M o n cle Thrace. Act es du II Cong res I nt ernnlional d e T hra-
-c ologie (Bucarest. 1976), Volume selectif. Milan-Paris -Roma, M o ntr ca r, lD82, p. 298
-307.
Idem, Nouvell es 'cons lder.ations concernan t la penc t rC1lion du chr i sliunisme
-chez l es Thraco -Geto-Daces, in «Ro umanie » Pages d'histoirc» , I (1976) , nos. 3-4,
 574 ISTORIA BJSERICEASCA UNIVERSALA

'--\ 1 p. 64-8-l. Estc traduccrca studiului • N £f_ considcratiL.J Hiv in(j_patw ncl<:r:_c.a-cLc,5 li-
nfamului la traeo-gcto-dae i, in «Ortodoxia», XXVI (197•1), nr. 1, p. 164-178, 15 p.
,~ ~ Idem, Sinodul de la Sardiea din anul 343. Importan/a M _Qenln1_ Ls.WLia pa-
t ~underii erq tinismului la q ~l.n.c.Dd.o.m.a111., in «S tudii tcologice», XIV ( 1962), nr.
3-4, p. 146-182.
Sl - Idem, Termeni Jatini crqtini din Simbolul Jui Ulfila $i din Serisourea Jui Au-
xcn/ iu de Ducastornm, intra/i in ioflGtl-1-pJ.i.l:u;i.pal al limbii romci.nc, in «Stud11 tc o -
~pgice», XXXVI (1984 ), nr. 9-10, p. 681-GOG, 16 p.
'>1 - Idem, Siin/i $i martiri ~ 1'o m · - Lant a, in 11lli&e-r-i.c-a-Ortadaxa Romana»,
XCIV , nr. 7-8, p. 975-1010.
Idem, Martin· ere$tini de la Niculi/el dcseoperi/i in 1971, in «13iserica Orta-
doxa Romana», XCI (1973), nr. 3-5, p. 464-471.
's' • Idem, Mi e r · nord-dunarean d ( sec. IV -V ),
in «Bi seri ca Ortodoxa Romana», XCVI (1978), nr. 9-10, sept.-oct., p. 10 :f-lOJ0:----
1J. - Idem, SJintul Vasile eel Mare $i ere$tinii din Scythia Minor $i Dacia Nord
Dunareana..,_ in vol. SiintuJ V asile eel Mare. lnchinare la 1600 de ani de la sdvir$i-
.--
• r ea sa, Bucure~ti, 1979, p. 378-393.
<J - Idem, Episcopul Valeotiofori de Tomi!;. Co,espondent a lu1 cu pupa Vigi/iu in
ehestiunea «Celor Trei Capitole>, in «Biseriea Ortodoxa Romana», LXV (1947 ), nr.
4-9, p. 200-212.
Idem, Mitropolia Vieinei $i roluJ ei in pdstrarea Ortodoxiei in tinuturile ro-
mu.ne$li In De la Dunare la Mare. Mdrturii istoriee $i monumente de artd ere$tina ,
Bucure~ti, 1977, p. 149-169. Vezi ~i editia Bucure~ti, 1979, p. 146-169.
)~ - Idem, Rolul Biser i cii Ortodoxe Romane in Biserica Rasaritului in secolele
XI\!' $i XV, in «Biserica Ortodoxa Romana», XCIX (1981), nr. 1-2, p . 131-f'13.
Idem, Le role de l'Eglise Orthodoxe Roumaine dons l e cadre de l'Eglise d'Ori-
ent aux XIV -e et XV-e siecles, dans Miscellanea historiae eeclesiasticae , VII, Lou-
vain-la-Neuv e et Louvain, 1985, p. 115-128.
~ v - Idem, Legdturile Mitro oliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de Constantinop ol $i
celelalte Biserici Ortodoxe. De la 1800 p1nd a cunoa~terea aut ocefattet-Bts ericii

--
noasfle, m «Biserica

logice», vm
Ortodoxa Romana », LXXVIr( I9:.i9), nr. 7-10, p. 935- 960.
: ! - Idem, Legaturile Patriarhiei de Alexand.•ia cu To.rile RomaRe, in «Studtt- teo-
(1956), nr. 1-2, p. 58-80.
----Jdem, La a 90-a aniversare a autoceialiei Bisericii Ortodoxe Romane, in «Bi-
serica Ortodoxa RomAna», XCII (1975), nr. 11-12, p. 1366-1383.
~erbanescu, Pr. Nie., Mitropolitii Ungrovlahiei, in «Biserica Ortodoxa Ro mA-
na», LXXVII (1959), nr. 7-10, p . 792-826.
Idem , Patriarhul Meletie Pigas §i legaturile Jui cu tarile romdne, tn «Biserica-
0rtodoxa RomAna», LXIII (1945), nr. 11-12, p. 699-716 ~i LXIV (1946), nr. 7- 9,
p. 352-372.
Idem, Optzeci de ani de la dob1ndirea autocelaliei IJiseri<tli Ortodo x e Roma -
ne, in "Bise ri ca Ortodoxa RomAna», LXXXIII (1965), nr. 3-4, p. 247-273.
Idem, lnliinf area Patriarhiei Romane, tn «Biserica Ortodoxa Romana», XCilll
(1915), nr. l l-12, p. 1384-1400.
Vulpe, Radu ~i Ion Barnea, Romanii la Dunc'irea de J os. Din istotia D ob rogii ,
t. II, Bucure~ti 1968.
 BIB LIO GR AF IE SE LE
CT IVA 575

VIII. LITURGICA
,
Br ani ~te , Pr. dPro f . En e '
Lit ur . . 1•
a spec1a a pe ntr u Ins
Ii tut ele lcologicc, ed. 1-a
~1c
Bucure<=ti 1980 ., e . a 2-a, Bu cur e~ h, 1985.
., , bizant1·ne pr1·v1·te ist ori c 1n str uct ura $i
. - . ile scu , Pr. Prof. Pe tre , Lit urg hii le
1) int
e~ti, 19.43.
.j:n du ial a lor , Bucur tar ea biseri ceascd ,
imn og ral ica · d'in ca• rt1 e c e ritu al $i cin
·1 I
Ide m, De sp re po ezi a
Bucure~ti, 1937.
IX. PATROLOGIE

lzv oa re
eca (pr esc urt at P.G.).
_ J p M' p ple tus . Pa tro log ia Gra
),
· . ign e, atr olo gia e cur sus com
66 .
167 vol., Pa ris , 18 57 -18 44 -18 64 .
esc urt at P.L.), 222 vol., Paris, 18
~) - Pa tro log ia La tin a (pr rta t CSEL, nu mi t ~i
cle sia sti co rum La tin oru m. Pre scu
Co rpu s Sc rip tor um Ec la 1866, pes te 70 ·
pre scu rta t C.V ., Vi nd ob on ae (Viena), de
e,
Co rpu s Vin do bo ne ns
de vo l.
n Sc hri tts tel ler de r ers
ten Jah rhu nd ert e (G.C.S.),.
ch en ch ris tlic he de volume.
Die gri ec his rlin, din 1897, pe ste 50
e, pre scu rta t C.B ., Be
sau Co rpu s Berol ine ns
Lucrari ~i stu dii Wi en, 1966'.
r, Pa tro log ie, 7-e Au fla ge, Fre ibu rg, Ba sel,
ibe
(.( - Al tan er, B.-A. Stu alt kir ch lic he n Lit era tur , 2-e Au fla ge ; I-V
Ge sch ich te de r
Ba rde nh ew er, rita , Da rm sta dt, 1962.
Fre ibu rg im Br eis gau , 1913- 19 32 ; ret ipa et doct eur s de
Ba nd e,
tro log ie. His toi re et do ctr ine des Peres
Ca yre , F., Pre cis de Pa 1933.
l'E gli se, t. I, Pa ris , 19
27 ; t. II, 2-e ed., Pa ris , 3. Re cen zie Pr.
Sa ges sc de Th om as d'A qu in, Pa ris , 198
, La
Cle me nt, An dre , nr. 7- 8, p. II- VI II.
in «S tud ii teo log ice », XX XV (1983) 1978-.
Prof. I. Ra mu rea nu , ce~te, Tesalonlc, 1976,
ng . K., Pa tro log ia greacd, t. I-I I, in gre
Hr ist u, Pa , 1973.
un d sei ne Ku ltu r, Berlin
Ka shd an, A. P., Kir ch e At ena , 1977.
log ie, t. I, in gre ce~ te,
Pa pa do po ulo s, St., Pa tro ita lia na de Ne llo Bc ghi
n, To rino,
vo l. I-I II. Tra d.
Qu ast en , J., Pa tro log ia,
et Ia vie,.
1978. cles. La Jit ter atu re
M., Ch ret ien s Jat ins des premi ers sie
Te sta rd,
Pa ris , 1981.
tu Jimba rom ~n a -
u uzu l stu den tilo r ins titu
n G., Pa tro log ie. Ma nu al pe ntr
7 'l:--• Coman, Pr. Pro f. loa
i, 1956.
tel or teo log ice , Bucure~t
Bucure~ti, 1984 ~i 1985.
~O- Idem, Pa tro log ie, vol. I ~i II, epoca straromand, Bucure~ti, 1979.
bis eri ce $ti din te-
't! ) - Ide m, Sc riit ori cin eascd, in «Sludii _
pa tris tic e 1n Jite .ratura teo log icd rom Th eo -
dri la
\'" .- Ide m, Pre oc up 30 9-3 39 ; vez i i;i tra d. franceza,
in De
nr. 5- 6, p. 172 ~.u .
olo gic en, XX IIl (1971), a nos jours, Bucarest, 1974, P·
aine de s ori gin es
Jogie ort ho do xe roum. , Cunfessiones - Ma r-
uc ere la Fer. Au ?u slin
Ji • Ra mu reanu , Pr. Prof. loa n, Int rod
- :.>6 P·
d. de N. I. Ba rbu , Bucure~ti, 1984, p. 5- 60 tice 111 /itera-
tur isi ri, tra
Mi tro po litu l Ol ten iei , Pri mel e scrier i pa tris
\2 - Vo rni ces cu, Ne sto r,
1984.
tur a no ast rd. Se c. IV - XV I, Cr aio va,
 576 ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA

Jz,·oare
Carmiris, J. N ., T ei: oo1 µa'tt-x.ci: "Y.ai aup.t'Jo At-x.a f.l-'11)f.1-Eta 't ·~c; 'Op0 oll 6Eo •; KaOoA t-x.~c;
•E-x.-x.AY)aiac;, ed. a 2-a, I. I, Atena, 1960.
lea, Pr. Prof. loan, Mdrturisirea de credintd a Jui Mitrolan Kritopoulos. In-
sc mnalal c a c i istoricd, dogmaticd :-;i ecumenicd, in «Mitropolia Ardealului », XV!ll
{1973), nr. 3-4, p. 210-473.
Mihalcescu, Ion, 01)aaupbc; 't~c; 'OpOoooEiac;. Die Bekenntnisse und die wichlig stc n
G !nuhcn szcugnisse d er griechisch-orientalischen Kirche, Leipzig, 1904.
M ovila Petru, mitropolitul Kievului, 'Op36ooEc;i; 'OµoAo 1 1a- Martu,nsirea Ortodoxa.
Text grcc inedit ms. Parisinus 1265; text romAn, ed. Buzau, 1691. Editata d e Pr .
Prof. N. M. Popescu ~i Diac. Gh. I. Moisescu, Bucure~ti, 1942.
Movila, Petru, Mdrturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe (1642) , Tradu-
ccre de Prof. Al ex. Elian, Bucure~ti, 1981.
Ramurcanu, Pr. Prof. loan, Marturisirea de credinta a patriarhului ecum enic
Gli c nadie ll Scholarios, in «Ortodoxia», XXXVI (1984), nr. 4, p. 462-499 = 38 p.

Lucr~rf auxflfare
Antoni e
Plamadeala, Episcop, Biserica slujitoare, in Sl:inta Sc riplurd, in
Siinla Tradi/ie .5i 1n Teologia contemporand. Extras din «Studii teologice» , X X IV
( 1972), nr. 5-8, p. 325-639.
Andrutsos, Hristu, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Rdsdritene. Trad dP D . Sta -
nil oae, Sibiu , 1920.
Bilan de la iheologie du XX-e siecle, sous la dirC'ction de R. van d e r Gu cht
et H. Vorgrimler, 2 vol., Tournai-Paris, 1970, 1971.
Chitescu, Prof. N., Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Pe treula, Te 0Jogi c1
d ogmaticd $i simbolicd, t. I ~i II, Bucure~ti, 1958.
Evdokimov, Paul, L'Orthodoxie, NeuchAtel (Suisse), 1965.
Lossky, Vl., Essai sur la theologie mystique de l'Eglise d'Orienl, Pari s , 19--1--1 .
In limba germana: Die mystische Theologie der morgenliindischen Kirche, 1961.
Mihalcesco, Pr. I.. La Theologie symbolique du point de vue de l'Eglise Or-
thodoxe Orientale, Bucarest-Paris, 1932.
ft, .- Staniloae, Pr. Prof. D., T eologia dogmaticii ortodoxii pentru lnslitut c l e t eol o -
gice, t. I, II, III, Bucure~ti, 1978.

XI. SINOADE ECUMENICE SI LOCALE

Izvoare
Albergi o, J., P. P. Ioannou, C. Leonardi, P. Prodi, H. Jedin, C o n c ilioru m
O ecumcnicorum decreta, Freiburg im Breisgau, 1962, ed. 3-a, Bohgna , 1973.
H e fc lc, Ch. -J. et Dom . H . Leclercq, Histoire des conciles. :Jtudii $i t cx l e, 18
vol., Paris, 1907-1921. T. IX redactat de P. Richard; t. X, d e A. Mich e l.
J. D. Man s i, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collec tio , Fl o rc n li<lE'
.ct Vcnctiis,
. J-759-1798, continuata de J • B • Martin el L . p e t·t • - 1a con c1· 1·1u I
1 , p1na
J Vatican, 1870, Paris ~i Leipzig, 1901-1912.

lucr~rJ ~I sludii
~ ~ Dunwige, C., Hlstoire des Conciles Qecumeniques, Paris, 1963.
,S-~ - Dvo rnik, F., The G e neral Counciles of the Church, London, l96 t.
J c din, Hubert, Breve llistoire des conciles, Paris, 1960.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 517

Idem, Ecumenical Councils ol the Catholic Church, London, 1960.

Margull, H. J., Die · okumenischen Konzile der Christenheit, Stuttgart, 1961.
ln limba rom3.nii
"i:t - Ramureanu, Pr. prof. loan, SinoduJ I ecumenic de la Niceea din 325. Condam-
narea erezie/ Jui Arie. Simbolul Niceean, in «Studii teologice», XXIX (1917), nr.
1-2, p. 15-60 - 46 pagini.
~ - Idem, Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol (381), Invafdfura des-
pre Sllntul Duh $I Biserica. Slmbolul constantinopolitan, tn «Studii teologice», XXI
(1969), nr. 5--0, p. 327-386.
'5{ __.. Idem, SinoduJ al II-lea ecumenic de la Constantinopol (381). 1600 de anl de
la lntrunlrea Jui, in «Ortodoxia», XXXIII (1981), nr. 3, p. 285-336.
'f) ~ Idem, Sinodul de la Sardica din anul 343. Importanfa Jui pentru istorla pa-
trunderii cre~tinismului la geto-daco-romani, tn «Studii teologice», XIV (1962), nr.
3-4, p . 146-182.
f::,o ..._ Idem, Sinoadele de la Sirmium dintre anii 348 $I 358. Condamnarea Jul Potln
de Sirmium, tn «Studii teologice», XV (1963), nr. 5-6, p . 266--316.
Q,, \ - Idem, Cre$tinismul 1n provinciile romane duncirene ale Iliriculul la sl1I$itul
secolului al IV -lea. Sinodul de la Sirmium dn 378 $1 Sinodul de la Acvileea, din

* ,_ 381, ln «Studii teologice», XVI (1964), nr. 7-8, p . 408-450.

Ionita, Diac. Asist. Viorel, Sinodul al VI-lea ecumenic $1 importanta Jul pen-
tru ecumenismul actual, in «Studii teologke», XXX (1978), nr. 5-8, p. 367-484;
Prerata de Pr. Prof. Dr. Ramureanu, p. 357-364.
XII. ISTORIA PAPILOR
lzvoare
Mirbt, Karl, Quellen zur Geschichte des Papsttums und der romischen Katho-
lizlsmus, 5-e Auflage, TUbingen, 1961.
Lucriirl auxiliare
Bastien, C., Les 262 ~pes. Les Souverains Pontiles de J'Eglise Catholique Ro-
maine et Apostolique, Montreal, 1982.
Gaspar, E., 'Geschichte des Papsttums, t. I-II, Tlibingen, 1930-1933.
Mercier, J., Vingt siecles d'histoire du Vatican, Paris, 1976, 530 p.
Pastor, Louis, Geschichte des Papsttums seit dem Ausgang des Mittelalters ,
16 Bande, 1886--1933. Trad. franc. par H. del Medico, sub titlul: Histoire des pa-
pes depuis la fin du Mayen Age, t. I-XIX, 6-e ed., Paris, 1925-1928; t . XIX, 3-e
ed., Paris, 1938.
Ranke, L, von., L. Pastor, J. Haller, Fr. Seppelt et C. Flaconl, Storia dei papl,
Roma, 1973, 734 p .
Seppelt, F., X.-G. Schweiger, Geschichte der Plipste von den Anfangenbis zur
Gegenwait, 1964.

Papi din secolele XIX ~• XX

Balducci, E., Papa Giovanni, Firenze, 1964.
Chelini, J ., Les nouveaux papes, Paris, 1978.
Haiward, F., Leon XIII, Paris, 1937.
Hales, B. E., Pope John and his Revolution, London, 1965.
Monetti, G., Leone XIII, 3 vol., Roma, 1942.
Neuvecelle, J., Jean XXIII une vie, Paris, 1969.
Soderini, E., II pontificato di Leone XIII, 3 vol ., Milano, 1932-1933.
37 - Istoria Biserlcii Universale
 ISTORI A BISERI CEASC A UNIVER SALA
5'18

4 Bd ., M u n ch e n ,
Schmid lin, Jose ph, Papstg c schicht e d es n eu esten Zeft,
c d es papes de
1933-1 939. Trad. fran ~aise de L. Marcha l, s ub titlul : Hisloir
l'~poqu e cont empora ine, 4 vol., Lyon- Pari s, 1938-1 940.
X X lll , I n n <; -
William , F. M. , Vom jungcn A. Ron calli zum Papst J o hannes
bruck, 1967.
xm. IMPER IUL ROMA N

Alberti ni, Euge ne , L'Empi re romain , 4- e ed ., Pa ris , 1970.

Pari s, 1956.
Aymar d, Andr e et J . Auboy e r, Rom e et son empire , 2-e ed.,
1933.
Homo, Leon, Histoir e romain e, t. Ill. L e Haut Empire , Paris,
u socia l,
~l - Ma~kin, N. A, Princip atul Jui August us. Origine a $1 co ntinutu l sa
eanu , in c,Ort o doxia n,
Trad. d e S. Samari an, Bucure ~ti, 1954. Recenz ie I. Ramur
VII (1955), nr. 2, p. 298-30 3.
<;.\ - Petit, Paul, Histoir e genera le de /'Empir e romain , Paris, 1974.
(His -
Piganio l, A., Histoir e romain e, t. IV, 2: L'Empi re chretie n, (32~39 5),
toire general e, G. Glotz), Paris, 1947.
Ct.\ - Tudor, D., Figuri de impara ti romani , vol. I-II, Bucure ~ti , I 974 ; vol. III,
Bucur:e~ti, 1975.
par E. Ca v aign ac,
Zeiller, J., L'Empi re romain et L'Eglise , (Histoi re du monde
t. V, 2), Paris, 1928.
XIV. IMPER IUL BIZAN TIN
Lucrar i $1 ~tudii genera le ln limbi straine

µ_ -
A.mant as, K. I., lstoria Imperi ului bizanti n, in limba greaca,
Atena, 1939; t. II (867-1 204), Atena, · 1947.
T . I (395-8 67 ),

Balanos , D., Scriito rii bizanti ni, in limba greaca, Atena, 1951.
, 1958.
Baynes , Norman , S., Th e Byzant ine Empire , London , New York
e, Pa ris, 1947 ;
Brehier , L., Le monde byzant in : I. Vie et mort d e Byzanc
ci v ilisatio n byza ntine ,
II. Les institut ions de /'Empir e byzant in, Paris, 1948; III. La
a», X (1958) , n r. 1,
Paris, 1950, Recenz ie · Pr. Prof. I. Ra.mur eanu, in «Ortod oxi
p . 121-12 7.
Diehl, Ch., Histoir e de /'Empir e by zantin ; 12- e ed ., Paris, 1934.
n , Trad . d e
Idem, Figuli bizantin e. Marile probJem e ale lmpe riului bfr.anti
I. Zarea •• t. 1-JJ, Bucure ~ti, 1969.
D1ehl, Ch . et G. Marca is, Le monde orienta l de 395 a 108
J, 1n H is to irc d u
Moyen Age, t. III, Paris, 1936.
(coll. Glotz, t. IX, 1), L 'Europe or ic nt al e de
Idem, Histoir e du Moyen
1081-1 453, Paris, 1936-1 945.
e Justini en : t. 1.
Gauber t, P., Byzanc e avant ]'Islam sous Jes succese urs d
et ]'Occid ent , Paris, 1955; 1. Jll.
Byzanc e et /'Orien t, Paris, 1951; t. II . Byzanc e
La vie byzant ine, Paris, 1965.
Gouilla rd, J ., Etude sur la vie religieu se a Byzanc e , Paris , 1975
.
Theodo s e O l'lslam,
. Grabar , Andre, L'iige d'or de Justinie n. De Ja mort d e
e anu, ln uOrtod o xi a n, X XJ ( l 9G9).
Pans, 1966, 409 p. Recenz ie Pr. Prof. I. Rfilllur
nr. l, p. 92-94.
Iorga, N., Histoir e de la vie byzant ine, t. I-III, Buca rest,
1934. Tra d . in
romAne ~te de Maria Holban , Bucure ~tl, 1974.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 579

Idem, Byzance apres Byzance. Continuation de J'histoire de la vie byzantine,

ed. Mihai Berza, Bucure~ti, 1971. nad. tn romAne~te de Liliana Jorga-Pippldi, Bucu-
re~ti, l 972.
Krumbacher, K., Geschlchte des byzantlnischen Uteratur, 2-e Aufl ag e,
Miincbe-n ; 1897.
Lemerle, Paul, Histoire de Byzance, Paris, t 943, 7-e ed ., Paris , l 975. Re cenzie
I. Pulpea-Ramurean u, in «Biserica Ortodoxa Romtma», LXIII (1945), nr. 9, p. 452-456.
Meyendorf, J., Byzantine theology, New York, 1974.
Ostrogorsky, G., Geschichte des byzantinischen Staat es, 2-e Aul/age, Miinchen,
1952. ,In limba franceza: Histoire de l'Etat byzantin. Trad. fr. par J. Goullard,
Paris, 1966. Trad. englezi'i: History of the Byzantine State, by J. Hussey, 2-nd ed .,
Oxford, 1968.
Palanque, J.-R., Le Bas-Empire (Coll. «Que sais-je 7»), no. 1455, Paris, 1971.
Runciinan, S., La civilisation byzantine, 330-1453, trad. par. E. Levy, Paris, 1934.
Runciman, Steven, The Fall of Constantinople, 1453, Cambridge, 1965, trad .
in rom. de Prof. Alex. Elian, Bucure~ti, 1971.
Schlumberger, G ., Le siege, la prise et le sac de Constantinople par Jes Tur es,
1453, Paris, 1952. ·
Vasiliev, A. A., Histoire de /'Empire byzantin, trad. par P. Brodin et Bourguina ,
t. 1- 11, Paris, 1932.
In limba romana

~ - Barnea, I., Octavian Iliescu, Constantin eel M{ire, Bucure~ti, 1982.

e1-- - Barnea, I., Oct. Iliescu, C. Nicolescu, Cultura bizantina in Romania, Bucu-
re~ti, 1971.
c;J - Elian, Prof. Alex. Bizantinologla 1n preocupdrile teologieJ ortodoxe roma.ne~ti,
in «Studii teologice», XXIII (1971), nr. 5-6, p. 340-452.
~ • Sibiescu, Pr. Vasile, lmpdratul Justinian ~1 ereziile, Bucure~ti, 1938.
Serban, N., Tana~oca, Literatura Bizantului, Bucure~ti, 1971.
Bibliogratie pentru cruciade
Beek, h. G., Die byzantinische Kirche Jm Zeitalter der Kreuzziige, la J. Jedin,
Handbuch der Kirchengeschichte , band III, Preiburg im Breisgau, 1968.
Brehier, L., L'Eglise et l'Orient au Moyen Age. L es Croisades, 5-e ed .,
Paris, 1928.
Mayer, H. E., Geschichte der Kreuzziige, 4-e Aufl., 1976.
Prawer, J ., HJstolre du Royaume Jatfn de Jerusalem. Traduit de l'hebreu, par
C. Nahon, t. I, et II, Paris, 1969, 1960, Recenzie, Pr. Prof. I. Rlimureanu, tn uOrto-
doxia», Bucure~ti, XXIV (1972), nr. 1, p . 77-81.
Richard, G., Orient et Occident au Moyen Age. Contacts et relations
(XII-XV s), London, 1976.
Riley-Smidt, L. et J. The Crusades. Idea and Reality, 1095-1247, London. 1981.
Runciman, S. Geschichte der Kreuzzilge, 3 vol ., Munchen, 1957-1960.
Schlumberger, G., Byzance et Jes Croisades, Paris, 1927.
In Jimba romdnd
tr,, . Columbeanu, s. ~i Valentin, R., Cruciadele, Bucure~ti. 1971.
1i ,.Grl!.mada, me, Cruciadele, Bucure~tl, 1961.
"72 ~all, Fr., Curs de istorie universalt:1, Cruciadele (sec . Xl-Xlll), Cluj, 1948.
~ _cazan Florentina, Cruciadele, Ed. Acad. Rom ., Bucur~tt 1990.
 580 ISTORJA BISERICEASCA UNIVERSALA

lncerdi.rile de unlre: secolele XII-XV

V. Laurent et J. Darrouzes, Dossier grec de i'union de Lyon (1273-1277)
(Archives de l'Orient Chretien, 16), Paris, 1976.
J. Gill, Church Union Rom and Byzantium (1204-1453), London, 1979.
Idem, The Church Union of the Council of Lyon, London, 1974.
Idem, The Church Union of the Councll of Lyon (1274), portrayed in greek
documents, in «Orientalia Christiana Periodlca», 40, ( 1974), p. 5-45.
Roberg, B., Die Union zwischen der grlechischen und der latinischen Kirche
auf dem JI Konzil von Lyon (1274), Bonn, 1964.
Unirea de la Flor~nfa (1438-1439) :
Izvoare:
Concilium Plorentinum, 7 vol., Roma, 1940-1958.
J. Gill. Quae supersunt actorum graecorum Concilii Fiorentini, Romae, 1953.
Vitalien Laurent, Les «Memoires» du grand ecclesiastique de l'Eglise de
Constantinopole Sylvestre Syropoulos sur le Concile de Florence (1438--1439),
Paris, 1971, 710 p.
Stuctii
J . Decarreaux, L'Union des Eglises au Concile d e Ferrare -Floren ce, Che ve -
togne, 1965.
J. GiH, The Council of Florence, Cambridge, 1959.
Labande, E. R., P. Outuline, Le Grand Schisme et la crise conciliai r e, (1378 -
1479), I-II, (Histoire de l'Eglise, par Aug. Flic he e t V . Mairtin, 14). 1962-196~.
Teodor, M. Popescu, «Cum s-au facut unirile» cu Roma, in «Ortodoxia», Bucu-
re~ti I (1949), nr. 2-3, p. 120-142.
.>-i - Idem, La o suta de ani dupa schisma, in «Studii Te ologice», V II ( 1938-1939),
p. 46 -89; VII (1940), p . 77-104.
~ - Idem, Contributiuni la istoria in cer ca rilo r d e u nir ea Bi ser i ci l o r. T ra tativt:? k
d e la 1337-1339, tn «Studii teologice», I, (1930), nr. 3, p . 23-79.
Idem, Cucerirea Constantinopolului de c<itre latini ca mi jlo c d e u n i re a Bisc -
rlcilor (sec. XI-XIV), in e<Studii te ologice, I (1 929), nr. 1, p . 48- 142 .
Tsirpanlis, C. N., Mark Eugenicus and the C ouncil of Flor en ce. A /1 /s to r i cal
r eevaluation of his persona.Jity, Thessalonic, 1974.
H. Vasiliadis, Marcu Eugen/cul ~i unirea Biseric llo r, in gre cc-; le , Ale n a, 1972.
XV. IMPE R1UL T URC
~ - Ali, Me hme d, Mu sta fa, lstoria turcil_or, Bucure~ti, 1976.
Babinger, Franz, Mahomet II l e conquerant et son t e mps (1452- 1.JBI), tract .
par H. E. Del Medico, Paris , 1954, in e<Ortodox ia », X ( 1958), nr. 4, p . 586-592.
~~ - Dc cei, Aure l, lstoria impc r iului otoman, plna l a 1656, Bucure~ti, 1978.
Iorga, N., Geschlchte d es Osmanischen Reiches nach d en Que /Jen d arges telt ,
5 volume, Gotha, 1908- 1913.
Mantran, It, Histolre d e la Turquie, 3-e ed., Paris, 1968.
W e rne r, E. und W . Marko v, G eschlchte d er Turken, v on d en A nt<in gen bis
w Gegenwart, Be rlin, 1977.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIV A 581

XVI. REFORMATORII
Martin Luther
?"l, _. Boisset, J:, Histoire du protestantisme, Paris, 1970.
Benz, Ernest, Wittenberg und Byzanz und Geist und Leben der 0stkirche,
Marburg, 1949.
,. Boyer, Ch., Luther, sa doctrine, Roma, 1970.
J 1 i~ Carmiris, J. N., Ortodoxie $i Prote-stantjsm, in limba greaca, Atena, 1937.
&/ <;hadwick, 0 ., The Reformation, Harman asworth, Middlesex, England, 1975.
Du'nstan, L., Le Protestantisme, Paris, 1968.
Heger, H ., Bliitezeit des Humanismus und Reformation, Mlinchen, 1978,
t.11, 943 p.
Heyer, Fr., Der Pietismus im Gestalten und Wirkungen, Milnster, 1975.
Jobert, A., De Luther a Mohila, Paris, 1974.
· <J( Leonard, E. G., Histoire generale du Protestaniisme, t. I, La Relormatlon ;
t. u-:i-n, L'etablissement, Paris, · 1961-1964..
~1 Lortz, J ., La Reforme de M. Luther, 2 vol., Paris, 1963, 1064 p.
/:t'rotetea, And rei, Rena$terea $i Retorma, Bucure~ti, 1941 ; ed. a 2-a, Bucu-
re~ti, 1968.
1, 0 dem, Rena$terea, Bucure~ti, 19.64.
Pariset, J.-D., Humanisme, Retorme et diplomatie, Strassbourg, 1981.
Strohl, H., Luther. Sa vie et sa pensee, NeuchAtel-Paris, 1951.
Yinay, Valdo, La Ritorma protestante, Brescia, 1972, 448 p.
Ulrich Zwingli ·
r$- Bilsser, Fr., L'image catholique de Zwingli, Ziirich, 1968, 432 p.
Courvoisier, . Jacques, Zwingli, theologien reforme; NeuchAtel (Suisse), 1965.
Recenzie Pr. Prof. I. Ramureanu, in «Ortodoxia», XVUI (1966), nr. 1, p. 135-140.
~ ~ estrich, C., Zwingli als theologe. 61aube und Geist beim Ziiricher ReJor-
ma1or, Zlirich, 1967.
Locher, G. W., Huldrich Zwingli in neuer Sicht, Zilrich, 1969.
Jean Calvin
.)J,r- Boyer, Ch ., Calvin et Luther, Rome, 1973.
Bucsay , M., Geschichte des Protestantismus in Ungarn, Stoccarda, 1959.
Calvin, J ., Opera selecta, 5 vol., Geneve, 1962.
~) Cardier, J., Calvin, Paris, 1966.
Guerdan, R., La vie quolldienne a Geneve au temps de Calvin, Paris, 1973..
Joutard, Ph.-J. Estebe, La Sainte Barthelemy ou Jes resonance d'un masacre,
NeuchAtel, 1976.
~~ Mac D-onne l, J . Calvin, London, 1967, 420
McNeill, J. ., The History und Character of Calvinism, · 2-nd ed ., New
York, 1967.
Schmidt, A. M., Calvin ou la pens·ee calvlnienne, Paris, 1957.
\,\Tendel, Frarn;ois, Calvin. Source et evolution de sa pensee reli gieuse , Paris,
1950. Recenzie, Pr. Prof. I. Raroureanu, in .«Ortodoxia», XII ( 1960), nr. 2, p. 299--306.
Idem, Calvin et l'humanism e, Paris, 19.76.
XVII. REFORMA tN ANGLIA . ANGUC A.NISMUL
ll .)llimr t d e l a Saudee , J~ ue~ ~ L Anglic ans et ~ oliques. Le pr ob leme de-
f'unJon anglo-romaine (1833-1933), Paris, 1949; vol. II: Do cumen ts--;ir l e P'O--
582 ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA

b/eme -de l'union anglo-romaine (1921-1927 ), Paris, 1949, Rccenzi e , Pr. Prof.
I. Ramure anu, in «Ortodoxiau, X (1968), nr. 2, p. 317-321.
H ullc::r, W ., The Rise of Puritanism, 2-nd ed., 1957.
Haugaard, W. P., Elisabeth and the English Reformation, Cam b ridge, (Gr.
Br .), 1968.
Hill, C., Puritanism and Revolution, London, 1958; reedita ta 1969.
Hughes, P., The Reformation in England, 3 vol., London, 1950-1954.
Maurois, Andre, Histoire d'Angleterre, Paris, 1937.
7?.. ~ayfield, Guy, The Church of England. Its M embers and Its business ,
London, 1958.
Milward, P., Religion of the Elisabethan Age, London, 1977.
Moorman, J. H. R., A History of the Church in England, 2-nd ed ., London, 1967.
Idem, L'Anglicanisme et la communion anglicane (Anglicanism e), Traduit d e
l'anglais par J. Marrou, Paris, ·1001.
Moraru, Pr. Prof. Alex., Biserica Angliel ~I Bcumenismul. Legdturi/e e i cu
Biserica Ortodoxa Romana, tn «Ortodoxla11, XXXVII (1985), nr. 4, p . 562-634,
XXXVIII (1986), nr. l, p. 9-155; Prefat! de -Pr. Prof. I. R!mure anu, p . 551 - 561.
1
"=> Neil, Stephen, Anglicanism, London, 1977.
Popescu, Prof. Teodor M., Raporturile dintre ortodoqi ~i anglicani din se-
colul XVl plnd Jn 1920, in «Ortodoxiau, X _(1958), nr. 2, p. 177-194.
i7 • R!mureanu, Pr. Asistent I., Tratatlve directe de uni re dint re alserici/e Or-
todoxe ~i Biser/ca Anglicand de la 1920 plnd azi, in «Ortodoxian , X ( 1958), nr. 2,
p. 217-235. Traducere in limba englez! sub titlul : Direct Talkes for Union betwee n
the Orthodox and the Anglican Church from 1920 till to-day in «The Romanian
Ghurch and the Church of England» , Bucha rest, 1976, p . 45~6.
Simon, Marcel, L'Anglicanisme, Paris, 1969.
Stavridis, B. Th., Orthodoxie and Anglicanism, London, Transl. by Colin Dave y,
London,
,r
1966.
"1\ Trembelas, P., Istoria Reformei Jn Biserica Anglicana, in gr~ te, Tesa-
lonio, 1956.
Wand, J. W. C., The Anglican Communion. A. Survey, London, 1948.
Idem, Anglicanism in history and today , London, 1961.

XVIEI. SECTE NOi lN ANGLICANISM SI iPROl'ESTANTISM

Quakerif. Metodl~til. Herrnhuterii. Schwedenborglenil
· Ouakerll
i' •Braithwaite, W . C., The Beginning of Oua kerism. ed . rc vlizutli, London, 1965.
-lr Idem, The second period of Quakerism , London, ed. re v. , 1961.
Etten. H. von., George Pox et Jes Quakers, Parls, 1956.
Grubg, E., Qu'est-ce que le quakerisme (What is Quakerism ?), 4-c ed.,
Paris, 1940.
Metodl~tU
~ ' Bartrand, CI.-J., Le Methodisme , Paris, 1971.
1.,_/ Bucke, E. S .• The History of american Methodism 3 vol., New York , 196-1.
Davies, R. · E. and E. G. Rupp, A History 01 the M ethodist Ch urc/i in Gre at
Britain, t. I, London, 1965.
 BIBLIO G RAF IE SELECT IV A 583

peuple , Pari s , 1940; reedita t!

Goree, A. de la, John W e sley, ma1tre d'un
in 1965.
Outle r, A . C., John Wesle y, New York, 1964.
Herrnh uterii
195<1.
~ Blanke F. Zinze ndor und die Einhei t der Kinder Gottes , Basel,
p.
Buiten en, M. P . et colab ., Unitas Fratrum , Utrech t, 1
Bf-
\t ( Schwe denbor gienii sau «Bise,ri ca cea noud», la Eusebi u Popovi ci, lstoria
seiic~a sca univers ala, trad. de mitrop . Atanas ie Mirone
scu, vol. IV, e d. 2-a, Bucu-
re~ti, 1928, p. 77-78 .

XIX. BISER JCA VEOH ILOR-G ATOLI CI

qucte d'une union
Cleme nt Lialine , D., Vieux- cathol iques et orthod oxes en
depuis trois quarts de siecle, in «lstina », 1958, nr. 1, p .
22-56 .
chte, ihre Lehre, ihr Anlieg en,
Kury, Urs, Die Altkato lische Kirche . lhre Geschi
Be·rna, 1966.
Ortodo xia, in grece~ te,
\D2.._Ma ximos al Sardel or, Mitrop olit, Vechii -Catol ici ~i
----
ed. 2~a. Atena, 1966.
credint a» a Conter intei Interna tionale de la Utre c ht , ~I
«Martu risirea de
(1971), nr. 4, p. 650--6 57.
Berna. Trad . de Pr. Ion Sabadu ~. in «Ortod oxia», XXIII
IDA, IERUS ALIM
XX. PATR1 ARHIIL E RASAR ITULU I: ALEXA NDRIA , ANTIO
la Ta.rile Roman e ~i Bi-
\0) Dura, loan, Dosite i al lerusa limulu i §i contrib utia Jui
sericcf"" Jor , in grece~ te, Atena, 1977, 292 p.
aposto lica, ciJ.tre orto-
Epistol a encicli ca a Bi&eric ii una, "itinta, catolic a !;i
doqii de pretuti ndeni, 6 mai 1848, tradus a de prof.
Teodo r M. Popesc u, dupa tex-
, L. Petit, Sacror um
tul grec cu traduc ere francez a din J. D. Mansi, J. B. Martin
1909. Col. 317-41 8 c a ras-
Concil iorum nova et amplis sima collect io, t. 40, Paris,
titlul: Ad Orient ale s. In
puns la Encicli ca papei Pius al IX-lea (1846- 1878), cu
suprem a Petri Sede, 6 ian. 1848.
poraine , 1648-
Hajjar, J., Le christia nisme en Orient . Eludes d'histo ir e contem
1969, Be y routh, 1976.
greaca , A le xandri a ,
i'O'.(t':1 azarak is, G., Bise ri c a Ortodo xa din Egipt, in limba
1932.
tn limb a greae~ .
\ o ( Pa padopo ulos, Hr., lsloria Biseric ii Alexan driei (62- 1934),
Alexan dria, 1935.
ia, 1910.
, 0_>- ldem, Istoria Biserlc ii I erusali mului, Ierusal im f;i Al exandr
niel (Dupa notele
1.Qf-- Papam ihail, Gr. ~i G. Triand afilaki s, Istoria Bis er ic ii -----xrlrlo
mitrop olitulu i Atenei , Hr. Papado poulos ), Alexan dria,
193 1.
mand par J . Houel,
Wries, W. d e , Orthod oxie et catholi cisme. Tr~dui t de l'alle
Tourna i, 1967.
chen, 1963.
Idem, Rom und die Patriar chate des Ostens , Freibur g-Mi.in
In limba rom&na
Alexan dria, Bucn-
Ionesc u, D. G., Relatii le Tdrilor Roman e cu Patriar hia de
te~ti, 1935.
dria, cu Tdrlle
Ramur e anu, Diac. Asisten t, I., L e gdturil e Patriar hlei de Alexan
Re mane, in «Studii te ologice », VIII ( 1956), nr. 1-.2, p. 59-80 .
lerusa limului ~l Je-
Slanilo ae, D., V iata $i acliv ilatea patriar hului Dosolt el al
giituril e Jui cu ta.rile romCtIJ e~ti, Cernau ti 1929.
584 ISTORIA BISERICEASCA. UNIVERSA LA

XXI. MI~CAREA ECUMENicA

\~t Barot, M., Le Mouveme nt Oecumen lgue {Coll. «Que sais-je ?»), Paris, 1967.
Congar, M. J., Chretiens dcsunis. Principes d'un oecumenisme catholiqu.e, Pa-
ris, 1927.
Faye, E. H., The Ecumenical Advance. A. History of the Ecumenic al Movemen t ,
2 col., 1948-196 8, London, 1970.
Jung, N., Bilan de l'oecumenisme contemporaine, Tours, 1971.
Kruger, H., The Lile and Activities of the World Council ol ehurches , tn 1he
Ecumenic al Advance. A History of the Ecumenic al Movemen t, t. 1-2, 1948-196 8,
London, 1971.
Rous Ruth, and Gh. Neill, A History ol the Ecumenic al Movemen t, t. I-II,
2-nd ed., London, Philadelph ia, 1967, 1970.
Stavridis, V. T., Istoria mi~cdrii ecume.nice, ln limba greadi, Atena, 1964.
Visser't Hooft, Wilhelm Adolf, The Genesis and Formation of the Wor1d
Council ol Churches, Geneva, 1982.
In limba rominl
(~Chites cu, Prof. N., Miscarea Ecumenicd, in «Ortodoxi a», XIV (1962), nr. 1-
2, p. 3-59.
t\-CJ Ramurean u, Pr. prof. I.. Atitudinea Blserici i Romano-C atolice Jatd de ,mi$-
carea ecumenicd », in «Ortodoxi a», XIV (1962), nr. 1-2, p. 153-180.
\ \l ~erbanesc u, Pr. Niculae I., Biserica Ortodoxa Romana ~J mi~carea ecumenicd ,
tn uOrtodoxia», XIV (1962) nr J 2 p 153 180.
 CUPR INSU L

pag.
5
f'refotd

PARTEA INTIIA

DE LA lNCEPUTURILE CRE~TINISMULUI
PINA IN ANUL 1054

lntrnduce re - Obiectul , definitia, · scopul. Importan ta Istorici biserice~ ti uni-

9
versale. lmpartire a ei

PERI0A DA tNTUA

lmprej:ur arile politice ~i sociale la a,paritia ore~tinis mului. Starea lumii greco-
1

12
romane
Starea lumii iudaice la apa•r itia ar~tinism ului. Cauzele care au lnlesnit raspin-
15
direa cre~inism ului

Iisus Hristos, Mintuito rul Iumii

19
Mesia - liisus Hristos ~i lnva tatrura Sa
20
Evenimen -tele mai 'tnsemna te din viata Mintuitor ulJ.ui
23
Intemele rea Biseiricii cre~tine
26
R~pindir ea cr~tinism ului
28
Rasplndi•r ea cre~tinis mului -prin Arpostoli ~i ucenicii lor
34
Ac-tiviitatea Sfintului Apostol Petru
38
Activitat ea Sfintului Arpostol Pavel. Calatoriille misionar e ~i Sinodul apostolic
45
Viata ~i culitul cre~tin 1n epoca ,a postolica ~i post-apo stolica .
49
Organiza rea Bisericii 1n primele veacuri : ierarhia, disdplina ~i sinoadele
Persecuti ile contra cre~tinilo r. Ca~ele ~i desf~ura rea lor ptna la lmparatu l
Comod 56
1. Ca,uzel):e generale ale persecuti ilor 56

2. Perseouti ile contra cre~tinilo r 57

3. Pcrsocuti ile de la imparatu l Septimiu SeveJ" pina la Diocletia n 60
4. Urmarile persecuti :ilor 63

/
586 ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA

pag.

Raportutile inva\aturii cre~tine cu filosofra pagina 61

Formarea canonului Noului Testament. Sfinta Tradi\i e 66
Apologetii cre~tini 70
'- .

Erezii d in prirn ele tre i secole:

73
1. Ereziile iudaizante
73
1 2. luqeo-gnosticii
• 7-l
' 3. Simon M<tgul
4. Erezii provenite din gnoza pagina ~i unele idei iudaice ~i cre~tine 75
1
\ 5_Erezii ivite in sinul Biseridi 78
81
Cultu,r a teologica. Parintii apostolici
ScoMe catehetice 85
Cultul ~i vi,a ta cre~tina pina la Constantin eel Mare 89

Inceputurile monahismului ~i sarbatorile cre~tine in primele trei veacuri 95

PERIOADA A DOUA (325-787)

Biserica in epoca Sinoadelor ecumenice

Biserica. in timpul lui Constantin eel Mare 98

Biserica in timpul urma~ilor Sfintului Constantin eel Mare 103

Rii.spindirea crei,tinismului in Europa, Asia ~i Airlca

Riisplndirea cre~tinism1:1Iui ln Europa 109

Raspindirea cre~linismului in Asia 11 8

Rii.spindirea ore~tinismului in Africa 1·20

Sfnoadele ecumenice :

Arianismul Sinodul I ecumenic de la Niceea {325) • 121

. Erezia Iui Macedoniu. Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol (381) 128

Hotarlrile Slnodului II ecumenic. Combaterea apolinarismului 133
 CUPRINSUI. 587

pag.

136
Nestori-anismul. Sinodul al Ill-le-a ecumenic de la Efes (431)
141
Monofizismul. Sinodul al IV-lea ecumenic de .la Calcedon (451)
146
Sinodul al V-lea ecumenic de la Constantinopol din 553
- 149
Bi!-ericile v echi-orient-ale sau necalcedonene
~Monotelismul. Sinodul al VI-lea ecumenic de la Constantinopol (680-681)
Sinodul II trulan ( quinisext) din 691-692
Iconoclasmul. Sinodul al VII-le-a ecumenic de la Niceea (787)
-·
157
163
170
Importanta Sinoadelor ecumenice
Cultura teologica in Rasarit ~i Apus :

F .:i.rintii biser_ice!;iti : Sfintul Atanasie !;ii Sfintul Vasile eel Mare 176
Sfintul Grigorie de Nazianz sau ,T eologul 179
Sfintul loan Hrisostom 182
Parintii ~i scriitorii biserice!;iti din .A;pus : Sftntu.l Ambrozie !;ii Fericitul Ieronim 186

Fericitul Augustin 190

Cultura teologica in Ra.sa.rit in secolele V-VIII 196
Oultura teologica. in Apus in secolele V-VIII 200

PERIOADA A TREIA (787-1054)

Biserica in secolele VIII-XI

Popoare ore!;itinate de Bizant : sirbii, bulg,a,r ii !;ii moravi~ 203

Cre!;itinarea :ru!;iilor !;ii a ungurilor 209
Organizarea Biserici,i in secolele IV-XI. Patriarhatele. Sinoadele. 213
Cultul divin. Deosebiri i.!1,tre Rasarit !;ii Apus in secolele IV-XI 218
Viata bisericea,s ca, disciplina !;ii monahismul in Rasarit !;ii Apu s in secolele IV-XI 223
Cauzele ~i desfa~ur-area Schismei dinrtre Ra,sariit !;ii Apus de la 1054 229

PARTEA A DOUA

DE LA ANUL 1054 PINA AST AZI

PERIOADA A IV-A (MEDIEVALA)

Confruntarea dlntre Ortodoxie ~I Catoliclsm s

Starea religioasa in Rasarit ~i Apus dupa Schisma • 239

Oruciadele 244
 588 ISTO RIA BISE RICE ASC A UNIV ERSA
LA

pag.
lnce rdir i de unir e a Bise ricil or in seco le
le Xl- XV :
l. Ince «:ar i de unir e in seco le le XI- XII
2 54
2. Ince rcar i de unir e tn seco lcle Xlll
- XIV 256
3. lnce rcar i de uni re in secolu.l a l
XV -le a 259
Sino dul unio nist de la Ferr ara- Flor 200
ent•a (1438---14'39)
Bise rica Orto doxa RomAna tn seco lele 263
XI- XIV
Orga niz.a rea Bise ricil or Orto doxe loca le 272
Mon ahis mul in Rasa rit in seco lele XI- 278
XIV . Isiha smu l

f.re zii in Rasa rit ~i Apu s in seco lele

XI- XIV :

Erez ii tn Rasar it 287

Erez ii in Apu s 290
Mon ahis mul tn Apu s in seco lele XI-
XIV 2~3
Inch iziti a 299
Viat a Bise ricii apus ene 302
Cea rta pent ru inve stitu ra 305
Mar irea ~i deca dere a pute rii papa le ·
305

Cult u:ra teol ogid i in Rasa rit in seco

lele XI- XV :

1. Scri itori biza ntin i mai tnse mna ti

tn seco lele XI- XII 311
2. Scriiitori biza ntiini mai tnse mna ti in
seco le'le XII I-X V 31 3
Cult ura teolo gica in Apu s tn seco lele
XI- XV 325
BLseric ile vech i-ori enta le tn seco lele
XI- XV 338
Bise rid le veoh i-ori enta .Je tn prez ent
34~1
Rela tiile Diser:icii Orto doxe cu Bise ricil
e vech i-,or ienta le 348
Cad erea Con stan tino polu lui sub turd
350
Bise rka Orto doxa tn Hmpul sulta nulu
i Mah ome d al II-le a 356

.
Starea Bisericii apn sene tnainte de Reform~
:
1. Cap tivit atea babi loni di a papi lor (130
9-13 77) 363
· .2. Mar ea sch ismA papa l a din Apu s
( 137 8-14•17) 36-1
3. Sino adel e cond hari ste de la Pisa , Constan
ta ~i Base l 365
r
CUPRINS UL 589

pag.

PERIO.A!DA A V-A (MODER NA)

Starea Bisericii inainte de Reforma :

370
Cauzele Reformei protestan te
375
Premerga torii Reformei : John Wicliff, Jan Hus, Savonaro la
386
Reforma lui Martin Luther
389
Raspindi,r ea Reformei protestan te
392
Sistemul teologiei protestan te

Alfi reformat ori :

396
1. Ulrich Zwingli $i invatatur a Iui
400
2. Jean Ca:lvin $i _invatatura sa

Reforma in Anglia: Cauzele $i urmariril e ei :

409
1. Biserica Angliei sub HenrJc al VIII-lea
412
2. Introduce rea Refonnei anglicane sub Eduard al VI-lea
414
3. Restabili rea Reformei anglioane sub regina Elisabeta
4. Urmari1e Reformei anglicane 415

Biserica Ortodoxa sub stapinire a turceasca in secolele XVI-XV III :

Incercari le iturcHor de a con verti pe cre$tini ,la mahomed ani sm 417

lnce rca·ri de atragere a ortod~il oc la catolicism 423

Incercari le de atragere a or-todoc:; ilor la rprotestan tism 431

lstori-a patriarhu lui ecumenic Kiril Lukaris 434

fnsemnat atca patriarhu lui Kiril Lukaris 436

Palriarhu l de Constant inopol Samuil ·I .'$i reforma lui 440

Cullul $i via ~a cre~tina dupa cadere a Constant inopolulu i ( 1453) 443

Cultura teologica . S c riHo ri b iseT'ice$ti in Rasarit 446

Scriitori biseric~t i 447

Sinoade le ortodoxe d-in secolul al XVII-lea

Sinodul de la Ierusalim din anul 1672 458

Mlirturls irile d e credin~a din se colul al XVII-lea contra calvini$ti! O'f $i 'PTotes -
tantilor in ge;neral:
 . 590 ISTORIA BISERICEASC A UNIVERSALA

pa g.

1. Marturisirea lui Mitrofan Kritop oulos (1625) 460

2. Mar.turisirea Ortodoxa a Mitropolilul ui Petru Movila (Ia~i. 1642) 461

3. Mar tmisire-a patria.rhului Dositei a.J Ierusalimulu i, 11Pavaza Ortodoxiei»

462
( 1672)
464
Bi serica apuseana ~i contrareform a: Sinodul de la Trident
467
Ordinul iezuitilpr. Alte ordine monahale noi
469
Organizarea Ordinului iezuitilor

PERIOADA A VI-A (CONTEMP ORANA)

477
De.zvoltarea protestantis mului ; misiuni protestante · tntre ,p agini
482
Neoprotesta ntii
486
Dezvoltarea anglicanismuluJ
491
Cultura teologica anglicana

Dezvoltarea, catolidsmul ui :

1. Dezvoltarea catolicismul ui 493

2. Conciliul I Vatican (1870) 496

3. Dogme noi fn Biserica apuseana 498

4. Jnfiintarea Bisericii vechilor-catolici 499

5. Conciliul II Vatican (1962-1965 ) 501

Cultura teologid romano-cat olica 50-1

Bisericfle Ortodoxe in secolele XIX-XX

Vechile patrlarhat~ ortodoxe

Dezvoltarea Ortodoxfe1 506

Si.tuatia vechllor patriarhate ortodoxe ale RasarituJui 507

Noi patriarhate 51 4

Conferintel e panortodox c fn secolul al XX-lea 522

CuJtura teologicii ortodod fn secolele XIX-XX 52-1

Scoliie teologi~ 535

 CUPRINSUL

pag.

Consiliul Ecumenic (mondial) al Bisericilor :

Prelimjnarii. Organizare. Activitate 540

'·
Consiliul Ecumenic al Bisericilor $i activitatea lui 543

Actuala organizare a Consiliului Ecumenic (Mondial) al Biserid lor 548

550
...
Conferint-a Bisericilor Europene

Participaa-e-a Bisericii 0rtodoxe RomAne tn cadrul Confet;inteL Bisericilor E11-

ropene ~ / 552

Conferinta Cre~tina pentru Pace 553

/
Participarea Bisericii Ontodoxe Rt>mAne la Conferinta Cr~~ina pentru { Pa<::e_ 556
( I f

Cre$tinismul in epoca actual~ 558

Biserica Ortodoxa $i apararea pacii 562

"8'1-bliograJie selectivlf 567

68.S
Cup.rinsul
,
N -a \W - i 1_, 4 -,
- \. 9 -1 ~ -~
~
"., -a
- C
.. - -..
% - "'
... -j
" -n
• rt\

o -o
~ . c;

t. .. l
.J -e
. i:.

Jt~ c:.~:rtc;ntn
-" - p 't.

-
piJ.J"~~
,nJJ I n"
n~N

Redactor : I erom. l?TEFAN GANCEAN U

Tehnored actor: P r . VALENTI N BOGDAN

Format 16/70 X 100. Coll de tlpar 37.

Comanda nr. 174

TIPOGRA FIA INSTITUT ULUI BIBLIC

$ 1 DE MISfUNE
.
AL B ISER ! Cll ORTODOX E ROMANE