Patriarhul Bisericii O r t o d o x e Români

Evanghelia slavei lui Hristos

Predici la D u m in ic ile d e p e s te a n
 .Ş i C u vâ n tu l S -a fă c u t tru p şi S -a sălăşluit între noi şi am
v ă z u t slava L u i, sla vă ca a U n u ia N ă scu t d in T a tă l,p lin de h a r şi
de a d eva r [...]. Şt celor care L -a u p rim it, care cred în numele Lui,
le-a d a t p u terea să s e fa c ă fii a i lu i D um nezeu

{loan 1,14 şi 12)

„Dumnezeu aşa a iubit lumea, în câ t p e U nicul Său F iu L - a

dat, ca oricine crede in E l să n u p ia ră , ci să aibă v ia >
tă veşnica
>
(loan 3, 16)
Redactori:
Protos. Andrei A n g h e l
Preot Sorin-Vasile T a n c ă u
Preot Cristian A n t o n e s c u

Layout:
Daniela Gabriela Pa sc u

Copertă:
Daniela Gabriela P a s c u
Preot Sorin-Vasile T a n c ă u

D escrierea C IP a B ib liotecii N aţion a le a R om ân iei

D A N I E L , patriarh al B isericii O rtod oxe R om âne
E van ghelia slavei lui H ristos: predici la d u m in icile de p este an /
D aniel, P atriarhul Bisericii O rtodoxe R om âne. - B ucureşti: Basilica, 2016
IS B N 9 7 8 -6 0 6 -8 4 9 5 -3 4 -7

252:281.95

© Editura BASILICA - 2016

ISBN 978-606-8495-34-7

www.editurapatriarhiei.ro
editura@patriarhia.ro

Tipărit la T i p o g r a f i a C ărţilor B isericeşti

tipografia@patriarhia.ro
 CUVÂNT ÎNAINTE

vanghelia slavei Ini Hristos este Evanghelia iubirii smerite

si milostive a lui Hristos, Cel ce S-a făcut om smerit si muritor,;
—^ ca pe oamenii muritori să-i înalţe în iubirea şi slava veşnică
a Preasfintei Treimi.
Evanghelia este numită în Noul Testament: „Evanghelia împă­
răţie? (M atei 4, 23; 9, 35); „Evanghelia împărăţiei lui D um nezeu’
(.Marcu 1, 14); Evanghelia harului lui D um nezeu' {FapteleApostolilor
20,24); E v a n g h e l i a lui Iisus Hristos, jF/#/lui Dumnezeu ’ {Marcu 1,1);
Evanghelia Fiului Său (Romani 1 , 9); Evanghelia lui Hristos’
(Romani 1 , 16; Romani 15, 19; i Corinteni 9, 12; i Corinteni 9, 18;
2 Corinteni2,12; 2 Corinteni9,13; Galateni 1,7; Filipeni 1,27; Filipeni
1, 16; i T e s a l o n i c e n i 3, 2); Evanghelia lui Dumnezeu' (Romani 1, 1;
Romani 15,16; 2 Corinteni 11, 7; 7 Tesaloniceni 2,2; 2, 8 ; 2, 9; 1 Petru
4 17); E v a n g h e lia slavei l u i H ristos” { 2 Corinteni 4, 4); Evanghelia
mântuirii voastre” {Efeseni 1, 13); „Evanghelia păcu (Efeseni 6 , 15);
E v a n g h e l i a D o m n u l u i nostru Iisus’ (2 Tesaloniceni 1, 8 ); Evanghelia
slavei f e r i c i t u l u i Dumnezeu (1 Timotei 1, 11); Evanghelia veşnica
(Apocalipsa 14, 6 ).
Evanghelia este vestea bună a mântuirii lumii în Iisus Hristos,
prevestită de prorocii Vechiului Testament, deoarece M esia - H ristos
va fi plinirea (desăvârşirea) Legii şi a Prorocilor.

7
 j

vânt înainte

Intre Persoana lui H ristos şi Evanghelia Sa este o legătură

tainică sau m istică profundă. Iisus H ristos, Fiul şi C uvântul veşnic
al lui D um nezeu, este tainic prezent în cuvintele Evangheliei Sale,
deoarece aceste cuvinte ale Evangheliei lui H ristos exprimă verbal
lum ina şi m isterul sau chipul Persoanei divino-um ane a lui H ristos, a
vieţii şi a lucrării Sale mântuitoare, de unire a oam enilor m uritori cu
D um nezeu Cel veşnic viu. In acest sens, Părintele D u m itru Stăniloae
precizează: „Cuvintele Evangheliilor îl arată pe Cel ce le-a grăit,
sau pe Iisus H ristos, ca D um nezeu şi om, ca D um nezeu coborât la
oam eni, sau făcut şi om, fără să înceteze a fi si
>
D u m n ezeu ”1. D e aceea,
în tim pul slujbelor liturgice din biserică, ascultarea Evangheliei lui
H ristos este, în mod tainic, duhovnicesc, întâlnire cu Persoana lui
H ristos Cel răstignit şi înviat, Cel ce înainte de înălţarea Sa la cer
a făgăduit ucenicilor Săi: „Iată, E u cu voi sunt în toate zilele, până la
sfârşitul veacului ’ {Matei 28, 20).
în tru cât lumina sau chipul spiritual al Persoanei divino-um ane a
lui H ristos este conţinutul Evangheliei Sale, există o singură Evanghelie
a m ântuirii şi a vieţii veşnice, pe care au consem nat-o în scris cei patru
evanghelişti. M atei, Marcu, Luca şi loan, fapt pentru care se vorbeşte şi
de patru Evanghelii.Totuşi, „chipul lui H ristos este acelaşi în toate, ca
dovadă că a fost trăit ca (fiind) acelaşi de Evanghelişti şi de A postoli,
sau Persoana Lui s-a impus atât de perfect definit în unicitatea ei de
bogăţie şi putere nem ărginită, încât niciun Evanghelist sau A postol
n-a putut să nu fie întipărit de această unicitate a Lui şi să nu-1 simtă
ca fiiud chipul unei Persoane mai presus de cele om eneşti”2.
In predicarea Sfintei Evanghelii a lui H ristos este necesară
transm iterea adevărurilor adânci ale textului evanghelic în cuvinte

1. Pr. Prof. D um itru S t ă n i l o a e , Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, E d it u r a

Basilica, Bucureşti, 2016, p. 428.
2. Pr. Prof. D um itru S t ă n i l o a e , Chipul evanghelic..., p.430.
lămuritoare, pe înţelesul poporului. Însuşi Domnul Iisus Hristos
a comunicat Evanghelia Sa în cuvinte simple, evitând cuvinte
complicate sau termeni filosofici pe care i-ar fi înţeles numai o elită
de oameni. Prin urmare, şi limbajul teologic al predicilor duminicale
din acest volum păstrează duhul Evangheliei, în sensul că scopul
predicii ca tâlcuire a Evangheliei este de a lumina şi pregăti sufletul
pentru comuniunea cu Hristos, nu de a impresiona pe ascultători. La
un anumit timp după citirea şi tâlcuirea Sfintei Evanghelii, pe Sfânta
Masă din Altar se aduc darurile euharistice spre sfinţire şi împărtăşire
cu Hristos, arătându-se astfel legătura dintre Sfânta Evanghelie şi
Sfântul Potir. Desigur, Evanghelia lui Hristos, care conţine „credinţa
dată odată pentru totdeauna sfinţilor ’ (Iuda 1, 3), trebuie explicată sau
tâlcuită în fiecare loc şi în fiecare timp, pentru ca ea să devină lumină
sau sens al vieţii creştine cotidiene şi călăuză pentru dobândirea
mântuirii şi a vieţii veşnice. Scopul tâlcuirii Sfintei Evanghelii este,
aşadar, luminarea sufletului ascultătorilor ca să simtă că în cuvintele
Evangheliei lui Hristos Se află prezent şi lucrător însuşi Hristos prin
harul Duhului Sfânt, iar tot ceea ce a zis şi a făcut El „în vremea aceea”
are valoare şi acum, deoarece „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este
acelaşi' (Evrei 13, 8). în această privinţă, Părintele Dumitru Stăniloae
observă că „Iisus Hristos le-a dat oamenilor conştiinţa valorii veşnice a
cuvintelor Sale, fa p t care dovedeşte şi el dumnezeirea Sa. Căci în aceste
cuvinte E l a dat oamenilor şi cunoaşterea profetică a veşniciei viitoare.
Si această conştiinţă pe care ne-a dat-o a exprimat-o astfel: «Cerul şi
păm ântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Matei 24, 35)
Cele 56 de predici la Duminicile de peste an care alcătuiesc
tul volum, intitulat Evanghelia slavei lui H ristos, reprezintă
o formă revăzută şi completată a predicilor publicate, cu câţiva

3 pr Prof. D u m it r u S tă n ilo a e , Chipul evanghelic..., p. 430.

 ΓΤ~

ani în urmă, în Z ia ru l Lum ina. Ele reprezintă omilii sau tâlcuiri la

textele Evangheliilor din Duminicile de peste an, uneori presărate cu
îndemnuri pastorale inspirate din scrierile Sfinţilor Părinţi, astfel încât
şi oamenii mai simpli să înţeleagă că participarea tuturor credincioşilor
la viaţa Bisericii reprezintă un mare câştig pentru viaţa lor spirituală,
iar slujitorii Bisericii să primească o încurajare şi un ajutor în lucrarea
lor pastorală, cultural-misionară şi social-filantropică.
A nul acesta, 2016, Biserica Ortodoxă Română îl cinsteste în
mod deosebit pe Sfântul Ierarh M artir Anti?n Ivireanul., Episcop al
Râmnicului (1705-1708) şi M itropolit al Ţării Româneşti (1708-
1/1 6), unul dintre marii ctitori de limbă şi cultură românească,
preocupat perm anent de rodirea Cuvântului Evangheliei prin
înmulţirea cărţilor tipărite pentru cultivarea credinţei ortodoxe
şi creşterea spirituală în virtuţi a celor păstoriţi de el. Odinioară,
in C uvântul sau de învăţătură la Bogoiavlenie (Botezul D om nului),
Sfântul Ierarh A ntim spunea credincioşilor: „precum nu poate trăi
trupul omului fă r de hrană simţitoare, aşa nici sufletul nu poate trăi fă ră
hrana cea duhovnicească, care mste cuvântul lui D um nezeu^.
Prin urmare, in anul 2016, A n u l comemorativ al Sfântului Ierarh
M ai tu A ntim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti, publicăm acest
volu de predici ca pe un pios omagiu adus memoriei acestui
mare Păstor de suflete şi ca răspuns la îndem nul său de a transm ite
oamenilor lumina Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos, spre
slava lui D umnezeu şi bucuria credincioşilor
y

t D a n ie l
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom âne

4. S f â n t u l A n t i m I v i r e a n u l , „Cuvânt de învăţătură la Bogoiavlenie”, în voi.

Didahii, Editura Basilica, Bucureşti, 2016, p. 175.
 învierea Domnului
(Sfintele Paşti)

ÎNVIEREA l u i h r i s t o s -
ARVUNA î n v i e r i i n o a s t r e

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dum nezeu

si Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la
Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fară El nimic nu s-a
făcut din ce s-a făcut. întru El era viaţă şi viaţa era lumina
oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul
 nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la D um nezeu, iar num ele
lui era loan. A cesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească
despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. N u era el Lumina,
ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lum ina
cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în lume.
în lum e era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a
cunoscut. întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat
putere ca să se facă fii ai lui D um nezeu, Care nu din sânge,
nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la
D um nezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a
sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-
N ăscut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. loan mărturisea
despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis:
Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai
înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi
har peste har. Pentru că Legea prin M oise s-a dat, iar harul şi
adevărul au venit prin Iisus H ristos” {loan 1,1-17).

^ învierea morţilor şi viaţa veacului ce va săfie ·

0C rezul ortodox)

Hristos a înviat!

Î
ntrucât Hristos Cel înviat din morţi este num it în Sfânta
Scriptură „începătură (a învierii) celor adorm iţi' (1 Corinteni
15, 20) sau „întâi născut între mulţi fra ţi" (Rom ani 8, 29),
sărbătoarea învierii lui Hristos nu este numai pomenire şi mărturisire
a adevărului învierii lui Hristos, ci şi vedere duhovnicească sau icoană
 I \ aniiholia skn c\ lui \ li

profetică a învierii de obşte a tuturor oamenilor din toate timpurile şi

din toate popoarele.
Credinţa puternică în învierea lui H ristos este în Ortodoxie şi
c r e d in ţă puternică în învierea tuturor oamenilor. De aceea, C rezul pe
care îl mărturisim în Biserică se încheie cu aceste cuvinte: „aştept
învierea morţilor şi viaţa veacului ce va săf i e ”.
învierea Domnului nostru Iisus Hristos este binevestită în
noaptea de Paşti nu înăuntrul bisericii, ci în afara bisericii, pentru că ea
priveşte nu numai pe ci eştim, ci pe toţi oamenii.
învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa pământească ames­
tecată cu suferinţă şi stricăciune, ci începutul unei alte vieţi: viaţa
cerească şi veşnică pentru suflet şi pentru trup. în acest înţeles Sfântul
Apostol Pavel spune: „precum în Adam toţi mor,; aşa şi în Hristos toţi
vor învia”(1 Corinteni 15, 22), iar, „vrăjmaşul cel din urmă, care va f i
nimicit, este moartea (1 Corinteni 15, 26).
Legătura dintre adevărul învierii lui Hristos şi adevărul învierii
de obşte este atât de puternică, încât cine nu primeşte adevărul
învierii lui Hristos respinge şi adevărul învierii celei de obşte sau
universale, iar cine crede în învierea lui Hristos trebuie să m ărturi­
sească şi credinţa în învierea morţilor.
în acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel scrie corintenilor: J a r dacă
s e propovăduieşte că Hristos a înviat din ?norţi, cum zic unii dintre voi că
nu este învierea morţilor? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a
înviat Si dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea
noastră zadarnică şi credinţa voastră [...]. Atunci cei ce au adormit în
Hristos au pierit- Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta,
suniem mai de plâns decât toţi oamenii" (1 Corinteni 15,12-14; 18-19).
Vedem aşadar, că taina învierii lui Hristos şi a omenirii întregi
t inima Evangheliei propovăduite de Apostoli şi temelia credinţei
mărturisite de Biserică.

13
 L um ina în v ierii lui H risto s dă sen s
isto riei universale a o m en irii

D e aceea, sărbătoarea Sfintelor Paşti este num ită „Sărbătoarea

sărbătorilor ’, iar icoana învierii lui Hristos se află im prim ată pe
prim a copertă a Sfintei Evanghelii şi se oferă credincioşilor spre a
fi cinstită şi sărutată. M ai mult, fiecare săptămână din calendarul
ortodox începe cu ziua în vierii, cu duminica, orientând astfel tim pul
Bisericii şi al istoriei către învierea universală si către viata veşnică.
> > >
L um ina în v ie rii lui Hristos dă sens vieţii creştine zilnice, pentru că
H ristos Cel înviat rămâne tainic prezent şi lucrător în Biserica Sa
până la sfârşitul veacurilor. „iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până
la sfârşitul veacurilor”(M atei 28, 20). L um ina învierii lui H ristos dă
sens istoriei universale a omenirii, pentru că o îndreaptă spre învierea
tuturor oamenilor, din toate timpurile şi din toate locurile. în plus,
lum ina învierii lui Hristos dă sens întregii creaţii, întregului univers
sau cosmos, pentru că ea îndreaptă întreg universul spre „un cer nou
şi un păm â n t n o u l n care „moarte nu va mai f i ”(Apocalipsa 21, 1; 4).
D e aceea, Biserica O rtodoxă cântă în noaptea Sfintelor Paşti:
„acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi p ă m â n tu l şi cele de sub
păm ânt . Acum toate s au um plut de sens, pentru că toată existenţa
va fi eliberată de robia, de absurditatea şi stricăciunea morţii
(cf. 1 Corinteni 15, 51-58).
Lum ânările pe care le poartă în m âini clerul şi credincioşii în
noaptea de Paşti, când ies din biserică şi stau în exteriorul lăcaşului de
cult, sunt simbolul lum inii pe care învierea lui Hristos o aduce în lume şi
pentru întreg universul.
Lumina veşnică a învierii lui Hristos este acum tainic prezentă
în Biserică, fiind adunată în sufletele credincioşilor prin rugăciune,
ca legătură vie cu Hristos Cel înviat, prin binevestirea şi ascultarea
Evangheliei lui Hristos, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, prin
împlinirea poruncii iubirii faţă de aproapele, prin dobândirea
sfinţeniei, ca uniie a omului cu D um nezeu Cel Sfânt, dobândită prin
pocăinţă şi prin vieţuire curată sau virtuoasă.
Lumina în vieiii lui Hristos este exprimată sau simbolizată
de veşmintele luminoase, de icoanele şi obiectele liturgice aurite
care împodobesc biserica în noaptea de Paşti. Frumuseţea văzută a
sărbătorii ne îndreaptă mintea şi inima spre lumina nevăzută, spre slava
netrecătoare a împărăţiei lui Dumnezeu in care vor locui drepţii şi sfinţii
după Învierea de obşte (cf. Apocalipsa 21, 23).
întrucât Capul Bisericii este Hristos Cel înviat din morţi
(cf. Coloseni 1, 18), misiunea Bisericii se desfăşoară în lume, sfinţind
timpul mântuirii ca timp dintre învierea lui Hristos şi învierea întregii
omeniri sau învierea cea de obşte (universală).

Sărbătoarea Învierii lu i Hristo.; no - ^

să ne eliberăm d e păcate să <r *m eam na Pururea
si ~ sayarşim fapte b u n e
Şi sa trăim în sfin ţenie

Sfânta Scriptură ne învaţă - ·

realiza când Hristos va veni cu d tUtUr° r mor^ o r se va
viii
, r , \si morţii: . . .ceasul cănd toti
. . „Vine ţl cei dln morminte vor auzi“ glasul
să j u d ece
T, ·
(Hristos) şi vor ieşi cei care au fă c u t cele bune, spre învierea vieţii
care au fă cu t cele rele, spre învierea osândirii" {loan 5 28-29· ’ f Z ^
16, 27; 25, 31-46; Rom ani 14, 10; 2 Corinteni ζ w J ţ * M atei
4,13-17; 2 Tesalomcem 1,7-10) ’ satomceni
Legătura dintre venirea în slavă a lui Hristos, învierea m ·,
judecata universală a tuturor popoarelor si persoanelor est
LbPre H n sto s Cel
sită în Crezul Bisericii Ortodoxe, unde se spune despre
înviat din morţi şi înălţat la ceruri că El „va veni cu slavă săjudece v iii
şi morţii, iar împărăţia L u i nu va avea sfârşit ”.
Lum ina care leagă taina învierii universale a morţilor, a judecăţii
de apoi a faptelor săvârşite de oameni în lume şi bucuria vieţii veşnice
este lumina însăsi a vieţii si lucrării Bisericii în lume.
D e aceea, când ne pregătim pentru sărbătoarea învierii, în timpul
Postului Sfintelor Paşti, ne pocăim de faptele noastre rele prin Taina
Spovedaniei sau a Mărturisirii păcatelor, judecăndu-ne pe noi înşine
şi cerând iertare pentru răul pe care l-am săvârşit cu gândul\ cu vorba
şi cu fa p ta . Totodată, încercăm să ne înnoim şi să sfinţim viaţa, să
iubim mai mult pe D um nezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în
fapte bune, să-i iertăm pe oameni şi să-i ajutăm. D e aceea, în noaptea
Sfintelor Paşti, Biserica ne îndeamnă „să iertăm toate pentru înviere şi
să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi".
Sărbătoarea învierii lui Hristos ne cheamă perm anent să ne
eliberăm de păcate, să săvârşim fapte bune şi să trăim în sfinţenie,
în acest sens, Sfântul Apostol Pavel nu desparte credinţa creştină în
Hristos Cel înviat de pregătirea creştinilor pentru învierea de obşte,
judecata universală şi mântuirea ca dobândire a vieţii veşnice, m oti­
vând săvârşirea binelui astfel: „ştiindfiecare, fie rob,fie de sine stăpân, că
faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată" (Efeseni 6, 8;
cf. 2 Corinteni 5,10; Romani 2, 6-16).
întreaga Sfântă Scriptură a Noului Testam ent este plină de
îndemnuri la vieţuire în lumina învierii lui Hristos şi pregătire pentru
învierea de obşte. „Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-arn
y >
botezat, întru moaitea L u i ne-am botezat? [ ...] Asa si voi, socotiti-vă
-* 7 f

că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus,

D om nul nostru (Romani 6, 3; 11).
„Nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea
m inţii [...]. Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine.
 [‘v a ng h el ia s l a w i Im H r i s t o s

Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fi ţ i răbdători, la rugăciune stăruiţi

[...]. Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea
tuturor oamenilor”[Romani 12,2; 9; 12; 17).

Să vedem pe fiecare om ca pe un îm preună-călător

cu noi spre învierea de obşte

Sărbătoarea Sfintelor Paşti, ca sărbătoare a învierii lui Hristos şi ca

pregustare a bucuriei veşnice a sfinţilor din împărăţia lui Dumnezeu,
ne îndeamnă la pocăinţă şi iertare, la viaţă sfântă şi la fapte bune.
Să cerem lui Hristos Cel înviat din morţi să ne dăruiască iubire
din iubirea Sa smerită şi milostivă, ajutor din puterea Sa, pentru a trăi
si a lucra cu bucurie după voia Lui.
Astăzi, când în jurul nostru vedem multe semne ale morţii fizice
şi spirituale', boală şi suferinţă, sărăcie şi nedreptate, violenţă, lăcomie
de bani şi de putere, lipsă de iubire şi de ajutorare, cutremure de
pământ şi tulburări climatice în natură care afectează viaţa oamenilor,
a animalelor şi a plantelor, să ne rugăm Domnului Hristos Cel înviat
din morţi să ne dăruiască puterea de a nu ne pierde speranţa şi bunătatea
sufletului. Să-L rugăm să ne întărească în lucrarea noastră de ajutorare
a bolnavilor, bătrânilor, copiilor orfani şi săracilor. Să arătăm în ju ru l
nostru lumină din lumina învierii lui Hristos; să privim fa ţa fiecărui om
în lumina învierii lui Hristos ca pe o sfântă lumânare de Paşti aprinsă în
lume de iubirea lui Hristos pentru oameni; să vedem pefiecare om ca pe un
î m p r e u n ă - ,
călător cu noi spre învierea de obşte când Hristos Cel înviat
va veni în slavă să judece viii şi morţii şi să dăruiască slavă şi bucurie
celor drepţi şi milostivi (cf. M atei 25, 31-46).
Să ne bucurăm şi să mulţumim lui Dumnezeu mai ales pentru
lumina învierii pe care ne-o dăruieşte atunci când întâlnim în jurul

17
nostru oameni buni şi sinceri, harnici şi milostivi, curaţi şi smeriţi,
copii ascultători şi părinţi buni, tineri evlavioşi şi bătrâni înţelepţi.
Acestea sunt semne ale vieţii creştine şi ale pregătirii pentru învierea de
obşte, haine de sărbătoare pentru suflet, binecuvântare pentru Biserică şi
pentru ţară.
Să ajutăm, cu evlavie şi dărnicie, la construirea de noi biserici în
România şi în diaspora română, spre slava Preasfintei Treimi şi spre
mântuirea noastră, să creştem copii în credinţa ortodoxă pentru a fi
acum credincioşi buni ai Bisericii noastre, cetăţeni înţelepţi şi harnici
ai ^
Patriei noastre, dar şi viitori cetăţeni ai Raiului, adică moştenitori
Ί
ai împărăţiei cereşti a Preasfintei Treimi.
Să înălţăm rugăciuni şi pentru toţi românii care se află departe
de ţară, printre străini, ca să păstreze credinţa ortodoxă strămosească,
dragostea frăţească şi să cultive iubirea faţă de valorile spiritualităţii
creştine româneşti!
Cu prilejul Sfintelor Paşti, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de
sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutarea pascală:
Hristos a înviat!

18
 Duminica a 2-a după Paşti
(a Sfântului A postol Toma)

CREDINŢA ÎN HRISTOS -
IZVOR DE VIAŢĂ VEŞNICĂ

,în ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi uşile

fiind încuiate, acolo unde erau adunaţi ucenicii de frica
iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace
vouă! Si, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa.
D eci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe D om nul. A tunci
 Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M -a trimis pe M ine
Tatăl, vă trim it şi Eu pe voi. Şi, spunând acestea, a suflat
asupra lor şi le-a zis: Luaţi D u h Sfânt! Cărora veţi ierta
păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.
în să T o m a , unul din cei doisprezece, cel num it G eam ănul,
nu era cu ei când a venit Iisus. D eci i-au spus lui ceilalţi
ucenici: A m văzut pe D om nul! Dar el le-a zis: D acă nu voi
vedea în m âinile Lui sem nul cuielor, şi dacă nu voi pune
degetul m eu în sem nul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna
m ea în coasta Lui, nu voi crede. Şi, după opt zile, ucenicii
Lui erau iarăşi înăuntru, şi Tom a era împreună cu ei. Şi
a ven it Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în m ijlocul lor
şi a zis: Pace vouă! A poi a zis lui Toma: Adu degetul tău
încoace şi vezi m âinile M ele, şi adu mâna ta şi o pune în
coasta M ea, şi nu fi necredincios, ci credincios! A răspuns
Tom a şi I-a zis: D om nul meu şi D u m n ezeu l meu! Iisus
i-a zis: Pentru că M -ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au
văzut şi au crezut! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi si
alte m ulte m inuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar
acestea s-au sciis ca să credeţi că Iisus este H ristos, F iul
lui D um nezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în num ele L u i”
(loan 20,19-31).

uminica a doua după sărbătoarea îiivie rii D om nului

este num ită D um inica Tom ii, p en tru că al doilea
personaj principal din această Evanghelie, după
M ântuitorul Iisus H ristos, este Sfântul Apostol Toma. E vanghelia
este plină de înţelesuri duhovniceşti sau semnificaţii spirituale
pentru viaţa Bisericii, în general, şi pentru viaţa fiecărui creştin,
in special.
 livan ghe lia slavei Iui H r i s t o s

Evanghelia ne arată că în seara zilei învierii Sale, D om nul Iisus

Hristos a intrat prin uşile încuiate în casa în care se aflau ucenicii
Săi adunaţi de frica iudeilor, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace
vouă”, iar apoi le-a arătat mâinile şi coasta Sa şi le-a zis: „Pace vouă!
Precum M -a trimis pe M ine Tatăl', vă trim it şi Eu pe voi. Şi, spunând
acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: L uaţi Duh Sfânt! Cărora veţi
ierta păcatele, le vor f i iertate, şi cărora le veţi ţine, ţinute vorfi" (loan
20, 21-23). Toma însă, nefiind de faţă la prima arătare a Domnului
Hristos în mijlocul ucenicilor Săi, a zis acestora: „Dacă nu voi vedea
în mâinile L ui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în sem­
nul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede"
(Joan 20, 25). De aceea, pentru a-1 încredinţa pe Toma de adevă­
rul sau realitatea învierii Sale, ca mai înainte pe ceilalţi ucenici,
D om nul Iisus Hristos S-a arătat încă o dată ucenicilor Săi după
opt zile, a trecut, de asemenea, prin uşile încuiate, a stat în mijlo­
cul lor si a zis: „Pace vouă!". Insă, după aceea, imediat, S-a adresat
în mod direct lui Toma şi i-a spus: ,A du degetul tău încoace şi vezi
mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu f i necre­
dincios, ci credincios (loan 20, 27).

Hristos este D om nul vieţii şi D um nezeu adevărat

Domnul Iisus Hristos, voind să-l vindece pe Toma de îndoială, pe

un ton de mustrare, ι-a arătat acestuia realitatea sau adevărul învierii
Sale din morţi printr-o dovadă palpabilă, fizică, de atingere a tru p u ­
lui Său înviat din morţi. îndată ce Sfântul Apostol Toma a atins cu
degetul lui semnele cuielor din mâinile lui Iisus şi cu mâna lui semnul
Γ t de suliţa care T a străpuns coasta Sa, el nu a zis: cred că ai înviat
.. · · n pxclamat cu multă evlavie: „Domnul meu şi Dumnezeul
din morţi, ci a ca

21
meu!” (loan 20, 28). Astfel, Toma a mărturisit că D om nul lisus H ris­
tos este D o m n u l v ie ţii şi D u m n ezeu adevărat. Cântările liturgice ale
Bisericii, pe care le auzim la Utrenie în această duminică, spun că
atunci când T om a a atins coasta lui lisus Cel înviat din morţi, el „a
pipăit cu îndrăzneală coasta care strălucea de dumnezeiescul'f o c '(C â n ta ­
rea a 5-a). Deci, S fâ n tu l Apostol Toma nu a m ărturisit doar a devărul
în v ie r ii D o m n u lu i lisus H ristos, ci şi dum nezeirea Sa. Toma a atins cu
mâna tru p u l v ă z u t al lui lisus Cel în v ia t şi L -a mărturisit pe F iu l lui
D um nezeu Cel n e v ă zu t, prezent in trupul Său omenesc în via t; a atins
tru p u l lim ita t şi a m ă rtu risit p e D um n ezeu Cel nelim itat; a atins tru ­
p u l lui lisus Fîristos zăm islit de la D uhul Sfânt şi din Fecioara M aria şi
a m ărturisit pe D um nezeu Creatorul Cel necreat. A atins coasta om ului
lisus Cel răstignit şi în v ia t şi a m ărturisit p e D u m n ezeu -O m u l, Care
a b iru it moartea şi a dăruit omenirii viată veşnică
> >

în d o ia la în credinţă poate fi vin d ecată şi tran sform ată

în bucuria în tâln irii om u lu i cu D u m n ezeu

Deşi, la început, Sfântul Tom a s-a îndoit de învierea lui H ristos,

totuşi, după ce L-a întâlnit personal pe H ristos şi a atins trupul Lui
cu mâna sa, îndoiala lui a fost biruită sau vindecată, iar el a devenit
un mărturisitor puternic al adevărului în vierii lui Hristos si al dum -
>
nezeirii Sale. Apoi, D om nul lisus H ristos i-a spus lui Toma: „Pentru
că M -a i vă zu t ai crezut. Fericiţi cei ce n-au v ă z u t şi au crezut!”
(loan 20, 29), adică fericiţi sunt cei ce, deşi n-au văzut pe H ristos
Cel înviat cu ochii trupului, totuşi au crezut în El. Prin urmare,
credinţa nu este o vedere fizică, trupească, prin sim ţuri, ci este o
vedere spirituală, o cunoaştere a realităţilor spirituale nevăzute
şi netrecătoare.

22
 F v a n u h e l i a slavei lui H r i s t o s

Mântuitorul Iisus Hristos îi fericeşte pe cei ce au această putere

sau capacitate spirituală de a cunoaşte realităţile nevăzute, de a vedea
prezenţa lui Dumnezeu dincolo de vederea fizică, prin simţuri. In acest
sens, Sfântul Apostol Pavel spune: „Cele ce se văd sunt trecătoare, iar
cele ce nu se văd sunt veşnice ’ {2 Corinteni 4,18). Deoarece Dumnezeu
este nematerial, nemărginit şi netrecător, El nu poate fi văzut cu ochii
trupeşti limitaţi. Insă, sufletul omului luminat de credinţă poate vedea
sau cunoaşte prezenţa lui D um nezeu mai presus de vederea fizică, sau
de cunoaştere prin simţuri.
Evanghelia de astăzi se term ină cu o învăţătură sau o concluzie
esenţială referitoare la credinţă: J a r acestea s-au scris ca să credeţi că
Iisus este Hristos, Fiul lui Dum nezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în
numele Lui {loan 2,0,31).

Cel care crede în H ristos Cel răstignit şi înviat

poate dobândi viaţa veşnică

în finalul ei, Evanghelia nu se referă doar la credinţa şi mărturisi-

rea lui Toma, ci se referă la toţi cei care vor crede în Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu. Iar rodul credinţei lor în Hristos este viaţa veşnică. Prin
r â n d mărturisim credinţa în Iisus Hristos şi în învierea L ui,
urmare, mu·*' >
noi arătăm că dorim să avem viaţă veşnică. Credem în Iisus Hristos
Cel înviat pentru că vrem să trăim veşnic în iubirea Lui, în lumina
si bucuria p re a sfin te i Treimi. Scopul scrierii Evangheliei este acela de
'a întări credinţa oamenilor în Iisus Hristos şi de-a chema pe oameni la
- z · aauu
mantuire, nrtîră *la
** viată veşnică. Aşadar,
, credinţa nu ^este o simplă
i con-
intelectuală, de ordin filosofic sau cultural·, ci ea este o legătură
' ^ omului credincios cu Dumnezeu Cel viu, Creatorul lum ii, Care
d' i u pentru oameni şi pentru mântuirea lor S-a făcu t Om.
b i r e

23
 C redinţa cu ltivată prin ru g ăciu n e d ev in e o p regu stare
a b u cu riei d in îm p ă ră ţia ceru rilor

Acest adevăr este în primul rând mărturisit de Sfinţii Apostoli.

De pildă, Sfântul Apostol Pavel zice: „Credinţa este încredinţarea celor
nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (E vrei 11, 1). Deci
credinţa este o pregustare a darurilor cereşti netrecătoare prom ise de
D u m n ezeu şi dorite de oameni, precum şi o vedere spirituală a unor
realităţi şi lucrări sfinte ?ievăzute cu ochii trupeşti. Prin urmare,
credinţa este o relaţie spir ituala sau o legătură vie cu D um nezeu CZ^are ne
dăruieşte în arvună bucuria comuniunii cu El: „Gustati
> »
si vedeţi
»
că bun
este D om nul (Psalmul 33, 8). Toate Sfintele Paine ale Bisericii sunt
pregustare a bucuriei din îm părăţia cerurilor; bucurie din bucuria lui
H ristos Cel în v ia t din m orţi. De unde ştim noi aceasta? D e la Sfântul
Apostol Petru, care spune: „Pe E l (pe lisus Hristos) fă ră să-L f i văzut,
î l iubiţi; întru E l, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi si vă bucuraţi cu
bucurie negrăită şipreaslăvită”( l Petru 1 8)
îl iubiţi, deşi nu L-aţi văzut, credeţi în El, desi acum nu-L
vedeţi, dar crezând vă bucuraţi întru El cu bucurie negrăită şi
preamărită, adică bucurie mai presus de orice exprimare în cuvinte şi
izvorâtă din slava lui Hristos Cel înviat şi înălţat la cer Bucuria negră­
ită şi preaslăvită a creştinilor este bucuria cerească a m ântuirii, a uni­
rii omului cu Dumnezeu. De aceea, Sfântul Apostol Petru adaugă
„Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor ’
( ,9). Cu alte cuvinte, recompensa, răsplata sau rodul credinţei vii
tuirea sufletului, adică unirea omului cu Dumnezeu. D eşi nu îl
vedem pe Hristos cu ochii trupeşti, totuşi, prin credinţă î l sim ţim
p - t în Biserică şi în viaţa noastră. Ca atare, când se intensifică
^ a ° mului cu H ristos-D om nu l prin credinţă, rugăciune şi
p bune, prezenţa lui H ristos în viaţa sa îi aduce m ultă bucurie
 Hvanghelia slavei lui H r i s t o s

negrăită şi preaslăvită. în acest sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul

( t 662), în secolul al VII-lea, vorbea despre virtutea credinţei ca fiind
puterea de legătură spirituală care înfăptuieşte unirea desăvârşită,
nemijlocită şi mai presus de înţelegere a credinciosului cu
Dumnezeu. De aceea, credinţa, ca legătură vie a omului credincios cu
Hristos Cel răstignit şi înviat, este lumina vieţii Bisericiipe pământ şi arvuna
vieţii veşnice şi a bucurieipreaslăvite din împărăţia Preasfintei Trebui.

Credinţa este dar al lui D u m

m ne7p„ „
n ezeu care .
trebuie însă cultivat If

î n Duminica Tomii aducem mulţumire lui D„

pentru darulcredinţei. Dumnezeu dăruieşte * / . . eZm mai ales
pentru că Oumnezeu voieşte ca tot omul să °am aulcr acest dar<
adevărului să vină" (1 Timotei 2 4) D mantutască şt la cunoştinţa

după chipul lui D u m n ezeu (cf. Facerea 1 ? mUj

încep u tu l legăturii sau relaţiei lu i r „ n P °arta in sine
însă trebuie cultivată, pentru a dev · ι Urnnezeu’ kgătură care
s, afectiv.. T„n,i,
al legăturii lor personale cu D u m n °*m enu cultiva acest dar
, , · n ·· · d u m n e z e u , Făcătorul universului si
al omului, unu oameni , nici
· , nu Ş c; ai· Pun «trebarea: cine a făcut ’
cerul si pamantul, soarele si
’· luna apnJ
a n u lnr' apa,
^ f o_ r twde
7 care oamenii Jnu ar
. trai.. Aceştia
putea ’ trăiesc st
' se corn
omp°i ta :in lume,
/ in creaţia lui Dumnezeu
ca şt cănd Dumnezeu nu ar exista, folosesc darurile Creatorului in totală
necunoaştere sau uitare de Creator. însă, dacă nu credem în D u m
zeu - Creatorul universului sau nu vrem să comunicăm cu El DT
rugăciune, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu există D t
care cccd in D a n e z e , ftcătom l « Γ„ω ?i „
în legătură cn El prtn r„gâci„„e şi prin fipte bune .
dtn vmfa aceasta pământească, bucuria cerească negrăită '

25 WmSfM®
I)a MMI., Piitmrhu

preaslăvită a credinţei lucrătoare prin iubire. Totuşi, plinătatea acestei

bucurii o primeşte omul credincios numai după învierea de obşte, când
şi trupul său în via t va participa la bucuria veşnică a sufletului său unit
deplin cu D um nezeu prin har.

C r e d in ţa in H r is to s se îm p lin e ş t e p r in în tâ ln ir e a c u El

N oi credem că Hristos-Domnul a înviat, mai întâi pentru că Sfinţii

Apostoli, care ne-au propovăduit Evanghelia lui Hristos, au v ă z u t cu
ochii lor trupeşti p e Hristos Cel răstignit şi înviat, iar apoi sim ţim si
noi, p rin har, adevărul în vie rii Sale şi prezen ţa Sa în via ţa n o a s t r ă .

La început, credinţa vine din ascultarea cuvântului Evangheliei, iar

apoi ea se confirmă şi se luminează prin bucuria prezentei lui Hristos Cel
în via t în sufletul celui care crede în El. A ici vedem legătura tainieă
dintre citirea Evangheliei ca binevestire a adevărului credinţei
şi răspunsul nostru ca mărturisire a credinţei. M ai întâi ascul­
tam fa n ta Evanghelie şi apoi m ărturisim Crezul, adică m ărturisim
ere m ţ a in ad ev arul E v a n g h e lie i. Iar d u p ă ce m ă r t u r i s i m în Crez
dum nezeirea şi lucrarea lui HrisroQ ~ ♦.· · · ^ .
t7, , cr* ° s Cel răstignit si înviat, ne împărtăşim
cu E l inSflanta Euharistie.

Prin credinţă vedem sau simţim duhovniceşte

pe Hristos Cel înviat prezent în Biserica Sa

C ând intrăm duminica în biserică, ne întâlnim cu Hristos C^el

înviat, sărutând icoana învierii L u i, comunicăm cu Hristos Cel înviat
prin rugăciune şi prin ascultarea Evangheliei Sale, iar apoi în Euhar îs
tie ne împărtăşim cu Hristos Cel înviat, prim ind Trupul şi Sângele Luu

26
 Evang he lia slavei lui H r i s t o s

ca arvună a vieţii şi bucuriei veşnice din împărăţia Preasfintei Treimi.

Astfel,7bucuria trăită de femeile mironosiţe
j si
j
de ucenicii Dom nului
care L-au întâlnit pe Hristos Cel înviat în prima zi a învieri Sale este
confirmată, mărturisită şi este transmisă în lume de către Biserica
lui Hristos. Credinţa Sfinţilor Apostoli, care L-au văzut cu ochii lor
trupeşti pe Hristos Cel înviat, luminează credinţa noastră, a creştinilor,
văzându-L acum pe Hristos duhovniceşte cu ochii sufletului sau cu
ochii credinţei. De aceea, putem rosti în fiecare Duminică rugăciunea:
„învierea Lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Dom nului
Iisus”. Prin aceasta devenim şi noi vestitori ai învierii Mântuitorului
Iisus Hristos şi mărturisitori ai iubirii L ui milostive pentru oameni, spre
slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire. Amin!
 " mwwm m m m w w m

..o c m ^ '-Τί W

Duminica a 3-a după Paşti

(a Mironosiţelor)

FEM EILE M I R O N O S I Ţ E -
M O D E L E D E C U R A J, C R E D I N Ţ Ă
ŞI E V L A V IE Î N B IS E R IC Ă

„în vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea,

sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui D um nezeu, şi,
îndrăznind, a intrat la Filat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat
s-a mirat că Iisus a murit aşa curând şi, chemând pe sutaş,
■h ^/
rt* .....a a
Fvanghelia slavei lui Hnstos

l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaş,

a dăruit lui lo sif trupul. Atunci losif, cumpărând giulgiu
şi coborându-L de pe cruce, L-a înfaşurat în giulgiu şi L-a
pus înti un mormânt caie era săpat în stâncă şi a prăvălit o
piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria,
mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi, după ce a trecut
ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama Im Iacov,
şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L un<râ. Si
dis-de-dimineaţă, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când
răsărea soarele, au venit la mormânt; şi ziceau între ele:
Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar,
ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci
era fo a r te mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr
şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au
spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe
I is u s N a z a r in e a n u l, Cel î ă s t i g n i t ? A înviat! Nu este aici. Iată
locul unde L-au pus. Dar meigeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi
lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo îl
veti vedea, după cum v-a spus vouă. Şi, ieşind, au fugit de la
mormânt, căci erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui
nimic n-au spus, căci se temeau” {Marcu 15, 43-47; 16,1-8).

Duminica a 3-a după Paşti, numită şi Duminica Femeilor

s-au
I M ir o n o s iţe , prăznuim, potrivit sinaxarului din Penticostar;
menirea femeilor purtătoare de miruri de mare preţ care
^ mormânt să ungă trupul lui Iisus, dar, pe neaşteptate, află
că El a înviat, iar ele devin vestitoare ale învierii Sale
de la înger ^ această duminică se face pomenire de losif cel cu
din morţi. eam nobil, şi de Nicodim, care au fost martori ai
bun chip, sau nQStru Iisus Hristos.
în gropam Dom nu

29 VlC-
 Sfin tele Fem ei M iro n o siţe su n t d ascăli ai B isericii
prin m od u l lor de a fi cred in cio a se

Această duminică are o semnificaţie deosebită, întrucât ne arată

că în Biserică învăţăm credinţa vie în lisus Hristos nu numai din
învăţătura Sfinţilor Apostoli, care este fundamentală pentru toţi
creştinii, ci o învăţăm şi din pilda Vieţii Sfinţilor. D e aceea, în bise­
rică, pe lângă Sfânta Evanghelie şi Scrierile Apostolilor mai citim şi
Vieţile Sfinţilor. Sfintele Femei M ironosiţe din E vangheliile scrise
de Sfinţii Marcu şi M atei sunt mari dascăli ai Bisericii nu atât prin
învăţătura lor de credinţă, deoarece aceasta nu putea fi diferită de
cea a Sfinţilor A postoli, cât prin m odul lor de a exprima starea lor
de credinţă şi curaj, de smerenie şi preţuire faţă de M ântuitorul
Cel răstignit şi înviat din morţi.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mai ales Sfântul loan G ură de Aur, com­
pară, prin contrast, curajulfiemeilor mironosiţe cu teama prea mare a uce-
nicilor lui lisus. Pe când ucenicii Săi (viitorii Apostoli) se aflau adunaţi
şi încuiaţi într-o casă, de frica iudeilor, dis-de-dimineată, la revărsatul
y 7

zorilor, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosie, şi Salo-
meea au cumpărat aromate sau miresme şi au mers la m orm ânt ca sa
ungă trupul lui lisus, după tradiţia iudeilor. Evanghelia după Sfântul
Marcu ne arată că în sufietul acestor fiemei iubirea sau preţuirea fiaţă de
H i istos ei a mai tai e decât teama de primejdie, ele aveau un curaj deosebit,
pe care în dimineaţa învierii lui lisus nu l-au avut ucenicii Săi.

U ngerea trupului m ort cu arom ate sim b oliza în traditia iudaică

cinstirea lui şi dorinţa de a evita d escom p un erea acestuia

Mironosiţele sunt femei credincioase care L-au adm irat şi

L -au preţuit pe D om nul lisus Hristos, iar unele dintre ele au văzut
răstignirea Lui şi au plâns pentru suferinţele Lui. De aceea, cu multa
duioşie şi mult respect, dis-de-dim ineaţă, în ziua cea dintâi a săptă­
mânii, care urma după sâmbătă, au mers la mormântul lui Iisus ca
să împlinească lucrarea începută de Iosit din Arimateea şi Nicodim
când au uns cu aloe şi cu smirnă trupul Lui înainte de înm orm ân­
tare. Acum însă ele aduc miruri de mare preţ pentru a cinsti după
cuviinţă pe Iisus Domnul Cel îngropat şi, în acelaşi timp, pentru a
evita oarecum descompunerea sau stricăciunea trupului Său, ca o
dorinţă de conservare a acestuia.

î n v i e r e a D o m n u l u i , t r e c e r e a Sa l a v i a ţ a c e r e a s c ă v e ş n i c ă

Spre surprinderea acestor femei curajoase, Iisus Cel îngropat,

Care trebuia uns cu miruri de mare preţ nu mai era în mormânt, pen­
tru că a înviat din morţi, iar stricăciunea n-a cuprins trupul Lui. De
ce? Fiindcă trupul Lui era unit cu Dumnezeirea Lui, iar învierea Lui
nu este revenire la viaţa biologică marcată de compiniere şi descompu­
nere ci învierea Lui este trecere la viaţa cerească, la viaţa veşnică, la
viaţa fără de moarte şifără de stricăciune, după cum ne arată cântările
„Duminicii Femeilor Mironosiţe".
Aceste femei sunt pline de curaj, deoarece dragostea lor sfântă
ectul lor mare faţă de Iisus Hristos le-au întărit sufleteşte.
C Λ d iubeşti si preţuieşti mult pe cineva, găseşti tim pul necesar şi cura-
r de a înfrunta dificultăţi şi obstacole pentru a ajunge la per-
U iubita sau
soana cn1J γbretuită.
, în dimineaţa # învierii. lui Iisus Hristos,
f eile m ir°nOSHe aU miU curaJoase hinţe umane
t ti oamenii care L-au cunoscut pe Iisus. D is-d e-d im in ea ţă ,
’· înfruntând întunericul şi teama că li se poate
femeile miron » ’ ^ a . . .
n e p r e v ă z u t , întrucât m ormântul fusese sigilat şi păzit
în tâ m p la ceva h
\ ! f : i , P a t r i a r h u l l i i s m < n ( )i t u c i o x r K o m a m ·

de către ostaşii romani, sc întrebau între ele: cine ne va prăvăli piatra

de pe m orm ănfi Piatra fiind mare şi grea, grija lor era firească. D ar
Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că îndată după
ce şi-au exprim at această grijă sau preocupare, ridicându-şi ele privirea
spre locul unde se afla mormântul, au vă zu t piatra răsturnată. în tr u ­
cât nu era acolo niciun bărbat puternic ca să le dea o m ână de
ajutor, pentru curajul lor şi pentru preţuirea lor faţă de H ristos,
s-a făcut o m inune. Un înger al lui D u m n ezeu a coborât din cer
şi a răsturnat piatra de la uşa m orm ântului. A prăvălit-o nu ca să
invieze Hristos, pentru că E l înviase deja, nestricăndpeceţile m ormân­
tului, după cum S-a născut din Fecioara M aria fă ră să-i strice fecioria
ei şi după cum va intra în seara aceleiaşi zile prin uşile încuiate acolo
unde erau adunaţi ucenicii. îngerul a prăvălit piatra de pe m orm ân­
tul D om n u lu i Iisus deja înviat din m orţi, pentru ca ele să poată
vedea m orm ântul gol. Evanghelia după Sfântul Evanghelist M arcu
ne spune că femeile mironosiţe au intrat în m orm ântul în care a fost
pus Iisus, iar acolo au întâlnit un înger asemenea unui tânăr, îm b ră­
cat în veşmânt alb, care le-a spus: „Căutaţipe lisus Nazarineanul\ Cel
iăstignit? A înviat! IVu este aici. Iată locul unde L -au pus. D ar mergeţi
şi spuneţi ucenicilor L u i şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte
de v o i\M a r c u 16, 6-7).

D ragostea şi curajul m iro n o siţelo r au fo st răsplătite

cu bucuria de a se în tâln i cu în su şi H ristos Cel înviat

Ele au ieşit din m orm ântul D om nului fiind „cuprinse de frică şi

de uimii e , spune Evanghelia după Sfântul M arcu, şi, de aceea, nu au
spus nimănui nimic. Iar Evanghelia după Sfântul M atei ne spune
că pe când mergeau ele de la m orm ânt spre casă, Iisus C el înviat

32
 I-'vanghelia slavei lui H r i s t o s

din m orţi le-a în tâm p in at şi le-a zis: „Bucuraţi-*vă, nu vă temeţi'/”

(cf. M atei 28, 9-10). Astfel, dragostea şi preţuirea lor, curajul
şi credinţa lor au fo st răsplătite cu bucuria de-a se întâlni cu însuşi
Domnul Iisus Hristos Cel înviat din morţi. Prin urmare, această întâl­
nire a femeilor mironosiţe cu D om nul Iisus Hristos Cel înviat din
morţi a confirmat ceea ce îngerul le-a spus, şi anume: „A înviat! N u
este a i c i ”(Marcu 16, 6 ). Sfântul Evanghelist M atei spune că pe când
mergeau ele să vestească ucenicilor învierea, iată, însuşi Iisus Cel
înviat le-a întâm pinat zicând: „Bucuraţi-vă! Iar ele> apropiindu-se, au
cuprins picioarele L ui şi I s-au închinat ” (M atei 28,9).

Femeile Mironosiţe sunfa^ *

de H r i s t o s si p r e d i c e E v a „ g | l e | j a J ' " " 5 '

A tâ t prin atitudinea lor plină de evlav'

şi dragoste pentru Hristos, cât şi p ,i„ '' >eV ect' de PreM re
L u i fără îndoială, fără a mai p une vreo i t ^ Λ"" Învierea
mironosiţe au devenit dascăli sau
deven it apostoli către Apostoli sau „apostoli a i Apostolilor ” T
le-a numit S fâ n tu l loan Gură de Aur. Adică ele au f ’ ^
înger către cei ce vor fi trim işi de Hristos să vestească Γ Ϊ *
învierea Lui ca fiin d temelie a învierii de obşte îngerul/ ^
tit lor, iar ele au brnevestit ucenicilor /ui Iisus Hristos aj. ,
ria în v ierii Sale. Femeile mironosiţe sunt cele dintâi
care mărturisesc adevărul Învierii lui Hristos ' * Umane
H r is to s -D o m n u l le răsplăteşte evlavia şi credi'nţj ΐΓ ^ ^ 0ίΙΓ£
nat. E l le dăruieşte bucurie din bucuria în vierii Sale ' minu'
pe cale. Vedem a i c i t a i n a Femeile m irono t ‘! m p‘nanclu' ,e
B i s e r i c i i .

33
D a n i i î , P j t r u r h u l B i s r n t ii ( )π<κΙο\(· Κοιη.πκ·

icoana B isericii pline de evlavie faţă de H ristos şi pline de credinţă

că H ristos C el înviat din morţi este prezent în m ijlocul ei. După
ce au a u zit Evanghelia Învierii binevestită de către înger şi au crezut
ceea ce îngerul le-a spus, fem eile mironosiţe s-au împărtăşit cu bucurie de
însăşi vederea lui Hristos Cel răstignit şi în via t, Care le-a întâm pinat
pe cale şi le-a zis „bucuraţi-vă, nu vă te m e ţf. C ine crede în H ristos
şi îl iubeşte pe LI se întâlneşte cu El. întâlnirea aceasta cu H ristos
C el înviat o trăim şi noi când sărutăm, în fiecare dum inică, icoana
în vierii Sale din biserică, ascultăm Evanghelia în vierii Sale la
U trenie, apoi Evanghelia de la Sfânta Liturghie şi, la m om entul
potrivit, ne împărtăşim cu El din Sfântul Potir. Nc îm părtăşim cu
El aproape de „locul unde au stat picioarele L u i”(pe Cruce şi în m o r­
m ântul din care a înviat), adică aproape de M asa Sfântului Altar,
unde se săvârşeşte Euharistia sau Sfânta îm părtăşanie. F em eile
m ironosiţe care s-au închinat lui Iisus, cuprinzând picioarele
Lui, ne arată cum trebuie să-L prim im sau să-L întâm pinăm
pe H ristos Cel înviat, şi anume cu m etanie până la pământ. De
la ele au învăţat slujitorii Sfântului A lta r că atunci cănd intră în
Sfântul A ltar trebuie să se închine pănă la păm ânt, ca şi când ar cuprinde
picioai ele M ântuitorului Iisus Hristos, sim bolizat p rin M asa Sfâ n tu ­
lui A ltai (mormântul în v ierii Sale), pe care se află tot tim pul Sfânta
Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Euharistie (T ru p u lşi Sângele Său),
deoarece prin acestea se arată iubirea Sa smerită şi jertfelnică p e n ­
tru D um nezeu şi pentru oameni, iubire mai tare decât moartea. De
la fem eile mii onosiţe învăţăm, aşadar, cum să ne comportăm în biserică,
locul în care ne întâlnim cu Hristos Cel în via t din morţi. Ele nu au
zis nimic, ci doar s-au închinat şi au cuprins picioarele L u i în semn de
evlavie, de respect şi de preţuire multă (cf. M atei 28, 9). Prin urmare,
când noi ne împărtăşim cu H ristos Cel înviat din m orţi, prezent
în Sfântul P otii, repetăm gestul fem eilor m iron osiţe, întrucât
y 7

34
 1 v an g h e l ia slavei lui H r i s t o s

ne apropiem de Hristos „cu frică de D um nezeu, cu credinţă si cu

y y
dragoste”, în deplină evlavie şi tăcere.

Dacă om ul credincios nu m ai este ajutat de oam eni,

D um nezeu trim ite îngeri să-l ajute

Pe când mergeau ele spre mormântul lui Iisus, femeile mironosiţe

se întrebau: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântuluiΓ
(Marcu 16, 3) Evanghelia ne-a arătat cum a răspuns Dumnezeu la
întrebarea lor, şi anume, le-a trimis un înger în ajutor.
Uneori există şi în viaţa noastră momente de singurătate, de
neajutorare, când nu mai putem conta pe nimeni dintre oameni, când
cei care ar trebui sau ar putea să ne ajute nu o fac. In astfel de momente
numai credinţa şi nădejdea în D um nezeu sau iubirea noastră faţă
de Hristos mai pot deveni izvor de ajutorare sau de întărire. Adesea,
când nu se mai găsesc oameni care să ne ajute , ne ajută chiar înge­
rii lui Dumnezeu. Ei ne izbăvesc sau ne scapă tainic sau în mod
neaşteptat dintr-o situaţie dificilă sau dintr-o încercare grea dacă
sporeşte credinţa noastră în D um nezeu şi dacă ne rugăm cu evlavie
lui Hristos Femeile mironosiţe ne arată tăria credinţei în Hristos
iubirii lor faţă de Hristos, iubire smerită şi sfântă mai tare
^ I m l de aiutor
decât orice caicui j om enesc din lumea aceasta. Ele ne
aina si credinţa Bisericii lui Hristos, care îşi pune mai mult
j
nădejdea λ iiiutorul
in aju dum nezeiesc, decât în ajutorul om enesc,
adesea absent sau interesat in mod egoist.
De o ce cuvine ca în ^această zi a Duminicii Femeilor
Mironosiţe sau- n p aducem aminte de toatefemeile care din tim pul Sfinţilor
* asta*
Apostoli pana - „cfriri au arătatr credinţă, preţuire tşi evlavie pentru
Hristos şt pentru £> Riise
serica Sa.
 F em eile M iron osiţe su n t m o d ele
p en tru toate fem eile cred in cio a se

Femeile Mironosiţe sunt icoana tuturor fem eilor credincioase din

Biserică, fe m e i care, de-a lungul istoriei, prin credinţa, curajul şi jertfei-
nicia lor au devenit adesea muceniţe sau martire, m ărturisind cu preţul
vieţii lor pe Hristos Cel răstignit şi înviat, sau au devenit cuvioase
maici şi surori în m ănăstiri, sau bune m am e creştine în fa m ilie , care
au dat naştere copiilor şi i-au crescut în dreapta credinţă, binevestind
p rin evlavia, smerenia şi hărnicia lor în fam ilie, Biserică şi societate,
credinţa lor in Hristos. Cunoaştem numele unor femei mironosiţe
din N oul Testam ent, şi anume: M a ria M agdalena, M a ria , m am a
lu i lacov şi a lui Io s if ori losie (num ită şi M a ria lui Cleopa),
Salomeea, Ioana, soţia lui H u za , un ispravnic al regelui Irod, S u za n a ,
iar Sinaxarul sărbătorii adaugă şi pe M a ria şi M a rta , surorile lui
Lazăr, care au ajutat pe M ântuitorul şi pe Sfinţii Apostoli în lucra­
rea lor sfântă de propovăduire a Evangheliei. Fie au ajutat cu bani
sau cu munca necesară pentru pregătirea meselor şi a hainelor, adesea
în călătoriile pe care D om nul Iisus şi ucenicii Săi le-au fă c u t în Ţara
Sfântă. Ele au devenit icoana fem eilor credincioase, care susţin
financiar sau cu m unca lor construcţia de biserici şi îm p od ob i­
rea lăcaşurilor de cult, ajutorarea săracilor, a copiilor orfani, a
bătrânilor, a bolnavilor. Deşi în Evanghelii ele nu apar totdeauna
în prim -plan, totuşi Evangheliile le menţionează. Ele, împreună cu
Sfântul loan Evanghelistul, singurul dintre Apostoli care a urm at pe
Iisus până la cruce, au v ă zu t pătim irile şi moartea L u i pe Cruce. De
aceea, ele s-au învrednicit să fie primele persoane care L -a u întâlnit pe
Hristos Cel în v ia t, după cum primul dintre ucenici care a ajuns la mor­
m ântul D om nului în via t din morţi a fo st Sfântul loan E vanghelistul
ucenicul iubit al Domnului.

36
 1 v a n g h e l i a >la\ ei lu

Femeile mironosiţe reprezintă, de asemenea, pe toate femeile,

dar mai ales pe mamele creştine, care dis-de-dimineaţă, la revărsa­
tul zorilor, merg la icoana M ântuitorului Iisus Hristos şi-I cer ajutor
să prăvălească atâtea „pietie grele ale vieţii de pe inima sau sufle­
tul lor. Adică, ele reprezintă pe toate femeile care cer ajutorul lui
Hristos pentru a putea creşte copiii in credinţă, pentru a fi soţii
credincioase în familie şi femei evlavioase în Biserică, pentru a fi
purtătoare de valori ale credinţei, deoarece aromatele de mare preţ pe
care femeile credincioase Ie aduc lui Hristos sunt darurile sau valorile
credinţei în Hristos, bogăţia spiritualităţii sau a legăturii omului cu
Dumnezeu, adică darurile Duhului Sfânt primite de oamenii credincioşi
ca arvună a bunătăţilor veşnice din împărăţia Preasfintei Treimi.
Femeile mironosiţe reprezintă şi pe acele femei din mănăstiri şi
schituri care au devenit, prin lacrimi de pocăinţă şi ’ -prin
*· multă rueă-£)
ciune, prin nevoinţă şi prin slujbe dis-de-dimineaţă în biserică, mciici,
m o n a h i i s a u călugăriţe născătoare de virtuţi sfinte -ale credinţei creştine:

evlavia, smerenia, ascultarea, bunătatea inimii. Aşadar, cafem ei credin­

cioase,femeile mironosiţe reprezintă p r o f etic, în acelaşi timp, pe mamele
şifetele din fam ilii, maicile şi sui orile din mănăstiri. însă ele reprezintă
şi mulţimea de femei o edincioase caie veghează la căpătâiul bolnavilor
în spitale, mulţimea profesoarelor de religie, mulţimea asistentelor medi­
în
cale sau asistentelor sociale, mulţimea defem ei care lucrează în instituţii de
educaţie şi cultură şi în multe alte domenii de activitate, purtând în sufletul
lor si arătând înjurul lor lumina credinţei şi bucuria învierii lui Hristos, ca
speranţă a vieţii în comuniune cu Dumnezeu şi oamenii.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învăţăm de la femeile mironosiţe
curajul de a-L căuta pe Hristos Cel înviat în rugăciune şi de a-L mărtu­
risi prin şifapte bune, trăind bucuria întâlnirii cu El în fiecare
c u v i n t e

duminică şi sărbătoare în Biserica Sa, spre slava lui D um nezeu şi spre

a noastră mântuire. Amin!

37
 Duminica a 4-a după Paşti
(Vindecarea slăbănogului de la Vitezda)

HRISTOS VINDECĂ
ŞI RIDICĂ PE CEL BOLNAV ŞI PĂCĂTOS

„In vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor si Iisus S-a

y

suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o

scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci
pridvoare. In acestea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi,
uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al D om nului

38
 BBDBnmnxBB

F.vaimhelia slavei 1lii H r i s t o s

se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, şi

cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de
orice boală era cuprins. Şi era acolo un om care era bolnav
de treizeci şi opt de ani. lisus, văzându-1 pe acesta zăcând şi,
ştiind că este asa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te
faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să
mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când
vin eu, altul se coboară înaintea mea. lisus i-a zis: Scoală-te,
ia-ţi patul tău şi umblă! Şi îndată omul s-a făcut sănătos,
si-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
D eci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi
nu este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a
făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă. Ei
l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi
umblăp Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci lisus Se dăduse
la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta,
lisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos.
D e acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva
mai rău Atunci, omul a plecat şi a spus iudeilor că lisus este
Cel Care l-a făcut sănătos” (loan 5,1-15).

erioada care urmează sărbătorii învierii Domnului ne

arată că în lisus Hristos se află izvorul vieţii şi al sănătăţii,
izvorul milostivirii şi al iertării păcatelor\ izvorul ridicării
/ *din moartea pricinuită de păcat şi alpregustării vieţii veşnice
nceasta ca arvună prin întâlnirea şi împărtăşirea cu E l,
încă din lumea
Calea, Adevărul şi Viaţa (loan 14, 6;. IJe aceea, potrivit
6 CC 1 l‘ei Duminicii a 2-a după Paşti, numită şi Duminica To mii,
Evang vindecă rpe ucenicul Său Toma de îndoială,
H ristos-D om n ui v
ΛTu ή necredincios, ci credincios! (loan 20, 27). Apoi
spunându-i: J

39
 __________ m z *

;π 1 P a t r i a r h u l h i s r r u 11 ( >ι Ι ι κ ί η χ ι · R o m a m ·

Evanghelia D um inicii Mironosiţelor nc arată că H risto s-D o m n u l

vindecă pe fem eile m ironosiţe de întristare şi teamă, zicându-le:
„B ucurati-vă, nu vă temeţi/ ” (M atei 28, 9-10). Iar Evanghelia care
se citeşte în D um inica Slăbănogului ne arată că Iisus vindecă pe un
om de paralizie, la scăldătoarea V itezda din Ierusalim . A poi vom
auzi E vanghelia D um inicii Samarinencei care ne spune că H risto s-
D o m n u l vindecă pe o fem eie de nestatornicia ei în iubire, iar
E vanghelia D um inicii a 6-a după Paşti, sau a D um inicii Orbului, ne
spune că H ristos vindecă pe un om orb din naştere.
Aceste vindecări săvârşite de D om nul Iisus H ristos ne arată
puterea Lui dum nezeiască, dar şi multa Lui iubire m ilostivă faţă
de oam eni, dorinţa Lui de a-i ridica din păcat şi din boală, de a-i
vindeca sufleteşte şi trupeşte, deoarece păcatul este o boală a sufle­
tului care adesea atrage după sine şi boli ale trupului, deşi aceasta
nu este o regulă strictă. Adică există oameni bolnavi care suferă nu ca
urmare a păcatelor proprii, ci ca urmare a unei pedagogii divine, după
cu?n a spus M ântuitorul Iisus Hristos despre orbul din naştere care nu a
păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci s-a născut orb, „pentru ca să se arate în
el lucrarea lui D um nezeu”(oi. loan 9 , 3 ).

D o m n u l I i s u s H r i s t o s e s t e D u h o v n i c u l ş i D o c t o r u l

s u f l e t e l o r n o a s t r e

In Evanghelia Duminicii Slăbănogului se vede totuşi o legătură între

păcat şi boală, pe care D om nul Iisus Hristos o aminteşte celui vindecat
de boală în mod foarte discret, ca duhovnic si doctor de suflete, întru-
cât Hristos-Domnul doreşte să salveze, să ridice, să recupereze pe celpăcătos,
fără să-l umilească. El nu îl ceartă pe cel bolnav înainte de vindecare, ci îl
sfătuieşte după ce l-a vindecat: „Iată că te-aifăcut sănătos. De acum să nu
 K v a n g h e l ia slavei lui H r i s t o s

mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău (loan 5,14). Totuşi,

Hristos-Domnul nu îi dă acest sfat în auzul tuturor, ci în taină, doar
faţă în faţă cu păcătosul pe care l-a vindecat, păstrând astfel o legătură
de confidenţialitate între doctorul-duhovnic si pacientul-penitent. Vedem
aici modelul convorbirii duhovniceşti dintre doctorul de suflete,
care este duhovnicul, şi penitentul sau omul care se pocăieşte pentru
păcatele lui, dorind să se vindece de păcat şi de boală. Această putere
vindecătoare, milostivă şi smerită, a Domnului Iisus Hristos este scoasă
în evidenţă de către Biserică în perioada dintre sărbătoarea învierii
Domnului, adică a ridicării Sale din morţi, si sărbătoarea înălţării Sale la
cer pentru a ne arăta că Hristos înviază din morţi ca să ne învieze şi
pe noi din moarte, mai întâi din moartea sufletească pricinuită de
păcat, iar apoi să ne învieze din stricăciunea fizică a trupului, ca să
ne înalte la ceruri în slava şi iubirea Preasfintei Treimi. Aşadar, toată
perioada aceasta liturgică este o pedagogie de însănătoşire a sufletului şi de
înălţare a lui în lumina şi bucuria învierii lui Hristos.

D u m n e z e u v in e î n aju toru l c e lu i b o ln a v ş i sin g u r

E vanghelia Duminicii Slăbănogului ne arată că Domnul Iisus

H ' tos merge la scăldătoarea Vitezda cu un scop precis, şi anum epen-
■ j „γ, nm bolnav care suferea de treizeci şi opt de ani şi aştepta
tru a vindeca unu r XT * r- 1 i
; nîn torul lui Dumnezeu. Nu ni se spune in Evanghelie
milostivirea şi aj
are păcat al său suferea atât de mult acest om bolnav. Defapt,
^ Cn Γ . r :rz n acestui om paralizat se mai adaugă şi singurătatea sa,
la suferinţap%1 .. . . C/~z.~ /
· · ;// dintre oamenii prezenţi acolo nu-l ajuta, slăbănogul
deoarece niciunui
, / A* In scăldătoarea Vitezda, care în limba ebraică a Vechiu-
sau paralizatul _
lui Testament, inseam
- .cpnmnă xasa milei sau „casa induram , martunseste el
A Aintre oameni n-are mita de el şi nu-l ajuta sa intre m
însuşi că niciun

41 Κψ. ^ΐΧ'.i*.
 scăldătoare. C ând Iisus îl întreabă: „Voieşti să tefaci sănătos'", el îi răs­
punde: „Doamne, nu am om ca să mă arunce in scăldătoare, când se tu l­
bură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea m eă\ adică pâna
ce ajunge el târându-se spre apă. O m ul acesta bolnav nu era singur
într-o p u stie, ci era singur in tr-ο m ulţim e de oameni! Slăbănogul de
la V itezda nu trăia departe de oameni, nici nu era izolat în casă, ci el
se afla printre mulţi bolnavi însoţiţi de membri ai familiei lor sau de
prieteni care, fiind sănătoşi, îi ajutau pe cei bolnavi, dar fiecare dintre
aceştia se ocupa doar de bolnavul pe care îl îngrijea, însă îndată ce
se vindeca bolnavul lui, nu se mai interesa şi de vreun alt bolnav.
Treizeci şi opt de ani de suferinţă, fără răzvrătire, treizeci şi opt de
ani de răbdare fără cârtire, treizeci şi opt de ani de tăcere întru sm e­
renie, treizeci şi opt de ani de suferinţă cauzată de boala paraliziei
şi de singurătate cauzată de nepăsare din partea altora au brăzdat
viaţa acestui om paralizat. El aştepta mereu cu speranţă tulburarea
apei de către înger, ca fiind o nouă şansă de vindecare, dacă cineva
l-ar ajuta să intre în apă. în tr-o m ulţim e de oameni, el aştepta mereu
un singur om mai m ilostiv sau m ai omenos care să-l ajute să intre în
scăldătoare spre a se vindeca. Erau mulţi oameni în jurul său, dar dispă­
ruse cu desăvârşire omenia din ei. Deşi aceşti oameni din jur erau mulţi»
totuşi, pentru bolnavul paralizat, ei păreau a fi îm preună un pustiu
spiritual, pentru că egoismul şi indiferenţa lor au făcut pustii sufletele lor.

w
Răbdarea desăvârşită, sm eren ia adâncă
şi speranţa n eîn treru p tă aduc izbăvirea

Spre acest om paralizat de 38 de ani şi neajutat de nimeni a v e n i t

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om, pentru mântuirea
oamenilor. Se pare că acest bolnav, care suferea de treizeci şi opt de

' v; ·'r r: i·;;1■ 42

 Evan ghe lia slavei lui H r i s t o s

ani, era mai în vârstă decât Mântuitorul lisus Hristos. Deci, el suferea
de boală încă înainte de naşterea lui Hristos ca Om şi venirea Lui în
lume. întrucât acest bolnav aştepta îndelung intru răbdare desăvârşită
şi întru speranţă neîntreruptă un om ca să-l ajute pentru a putea ii vin­
decat si el, însuşi Dumnezeu-Omul, lisus Hristos, a venit ca să-I ajute.
Domnul lisus cunoştea bine îndelunga suferinţă a slăbănogului, dar şi
multa lui p o c ă in ţă pentru păcate, multa lui răbdare fără răzvrătire şi
multa lui speranţăfără întrerupere. Când slăbănogul i-a spus lui lisus:
Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare" (loan 5, 7), el a
exprimat, de fapt, mai mult o cerere, decât a dat o explicaţie. El simţise
că a venit lângă el omul care îl poate ajuta să intre în scăldătoare
după tulburarea apei de către înger. însă, îndată bolnavul va constata
că omul de lângă el nu venise ca să-l ajute să intre în scăldătoare,
ci chiar să-l vindece, imediat şi discret, prin cuvânt, zicându-i:
Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!" (loan 5, 8). Plin de credinţă, întă-
. · sujer
rita prin cforintă ¥naralizatul de la scăldătoarea Vitezda s-a ridicat,
luat aşternutul pe care şedea şi a început să umble. Intre timp însă,
^ . care i-a
Cel . spu&.
crillc· Rcoală-te, ia-ti
. rpatul tău >
si umblă!" a_ rplecat, nu a

mai. ramas
- „^1 n unde săvârsise vindecarea slăbănogului, ca să nu fie
acoio unu
recunoscut de ce prezenţi la scăldătoarea Vitezda.

Binele trebuie săvârşit în orice timp

cabanosului de la scăldătoarea Vitezda a fost

V in d e c a r e a siaDan & .
1 T· c într-0 ZI de sâmbătă. Vindecarea minunata a adus
săvârsită de lisUb L
i - ^ ln i eliberat de boală, dar i-a întristat pe cei ce mvi-
bucurie m u lta . · a +.· i
tocmai pentru că face minuni. Aceştia l-au mustrat
diau pe lS ^ întrucât a fost vindecat în zi de sâmbătă, însă el,
pe omul vin ^ ^ ^ j_a vindecat, i-a lămurit pe invidioşi,
recunoscătoi a<
 '·■ D a n i f i., Pat ri a i ' h ui hi seric n ( >rt« nl <>.\e I s n m â n e

zicând: „Cel ce m -a fă cu t sănătos, Acela m i-a zis: Ia -ţi p a tu l tău şi

umbla ’ (loan 5, 11). Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis:
Ia -ţi p a tu l tău şi umblă'" D ar slăbănogul nu ştia să răspundă cine
este om ul care l-a vindecat.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mai ales Sfântul loan G ură de Aur,
spun că, de fapt, cei care invidiau pe Iisus nu erau deranjaţi atât de
m ult de faptul că un om paralizat a fost vindecat în zi de sâm bătă,
cât de fa p tu l că Iisus a săvârşit minunea vindecării. Invidia lor, ascunsă
sub paravanul respectării sâmbetei, i-a făcut pe ei nem ulţum iţi de
vindecarea slăbănogului.
însă, v i n d e c â n d p e a c e s t s l ă b ă n o g s â m b ă t a , D o m n u l I i s u s

H r i s t o s n e a r a t ă c ă î n o r i c e t i m p t r e b u i e s ă s ă v â r ş i m b i n e l e , a t â t

î n z i d e l u c r u , c â t ş i î n z i d e s ă r b ă t o a r e . S ă a r ă t ă m o r i c â n d i u b i r e

m i l o s t i v ă ş i a j u t o r a r e c e l o r s u f e r i n z i , b o l n a v i ş i s i n g u r i . D e ce?
Pentru că în orice timp când arătăm milostivire şi bunătate fa ţă de cei care
au nevoie de ajutorul nostru, noi preamărim pe Dum nezeu Cel M ilos­
tiv şi Bun. Iubirea milostivă şi smerită a oamenilorfa ţă de semenii lor
aflaţi tn dificultate este semnul că iubirea milostivă a lui D u m n e z e u
pentru oameni lucrează tocmai prin oamenii care îi ajută pe alţii.

S ă f i m r e c u n o s c ă t o r i l u i D u m n e z e u

p e n t r u b i n e f a c e r i l e p r i m i t e

Evanghelia ne mai arată încă o virtute a acestui om care s-a pocăit p rin
suferinţa, şi anume recunoştinţa sau mulţumirea adusă lui Dumnezeu.
Ei nu ştia cum se numea omul care i-a vie- c i- . ■ · ,, - :
j. a Zls· »Scoala-te> ια-ti patul tau şt
umbla. , dar a simţit că vindecarea lui s-a făcut cu puterea lui D u m ­
nezeu care lucra prm acest om. De aceea, îndată după ce s-a vindecat
ş. putea sa umble, el a mers la templu să mulţumească lui D u m n e z e u

'jl'·;'1 eft· , r· r· 44.

 F v a n g h e l i a slavei lui H r i s t o s

pentru vindecare, să-I arate recunoştinţă sau mulţumire, chiar dacă nu

ştia cine este omul prin care Dumnezeu l-a vindecat. Or, tocmai acolo,
in templu, L-a întâlnit pe Cel ce l-a vindecat. Insă Acesta îi spune acum:
„lată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să jiu ţi se
întâmple ceva mai rău' (loan 5, 14). Atunci omul paralizat care fusese
vindecat a înţeles că Cel ce l-a vindecat era Iisus din Nazaret.
D upă ce a aflat cine l-a vindecat, el a ieşit din templu şi a m ărtu­
risit în faţa iudeilor că Iisus l-a vindecat. Vedem aici recunoştinţa lui
fată de Dumnezeu şi curajul lui de-a mărturisi puterea vindecătoare
a lui Iisus. Cu alte cuvinte, acest om paralizat, după ce a fost vindecat,
devine nu numai recunoscătorfaţă de Dumnezeu, ci şi un mărturisitor
al lui Iisus Hristos şi al puterii Lui dumnezeieşti prin care a săvârşit
minunea vindecai ii lui.

S c ă ld ă to a r e a V ite z d a e r a p r e fig u r a r e a m â n t u ir ii

p r in lu c r a r e a B is e r ic ii

Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că îngerul care tulbura apa şi adu-

indecare primului om care se arunca în scăldătoare era oprefigurare
cea
/ ului Tainei Sfântului B otez; cu deosebirea însă că în Vechiul
Ţ nt harul era dăruit în arvună, pe când, în Biserica lui Hristos,
- şi ai ui- ·· r; nl vindecării
harul iertam r ,de păcate
A si boli este rdăruit în plinătate,
• a
Atunci se vindeca num ai F
num primul om care intra in scăldătoare,
^ acum se
wipnii care se boteaza in scaldatoarea sau in apa Bote-
vindecă top oai ■ w . .
botează se vindeca de boala pacatului strămoşesc şi
zului. Cei ce s ^ ^ . .
- t-ple săvârşite pana atunci, precum şi de boli trupeşti,
dc tocite *
dinţa puternică. Biserica este noua Vitezdă, spaţiul vinde-
dacă au cr .-j^ăriu prin harul vindecător şi mântuitor al Sfintelor
cai ii sau oc p ocăintei, a Sfântului Maslu şi a Sfintei Euharistii,
Taine: a B o t e z u l “

45
s i ! I . P a t r i a r h u l I ’a s r i κ ιι < ) r t o d o \ t ‘ I v o m a n e

deoarece Biserica este Trupul tainic al lui Hristos Cel R ăstignit şi în v ia t,

p lin de harul Preasfintei Treimi.

E vanghelia de azi ne arată că există o legătură în tre păcat

şi b o a lă , dar şi o legătură între su ferin ţă şi p o că in ţă

îndelunga suferinţă a omului paralizat s-a transformat în stare de

pocăinţă, din caie izvoia smerită răbdare unită cu neîntreruptă speranţă.
Sfântul loan G ură dc Aur, în cartea sa: Comentariu la Evanghelia după
loan, spune că acest om bolnav, adică paralizatul de la scăldătoa­
rea V itezda, ne învaţă „multa răbdarefără cârtire"·, el nu se revoltă,
adică nu se răzvrăteşte împotriva lui D um nezeu, nu-şi blestem ă
soarta pentru că suferă de mulţi ani, ci suferă întru răbdare s m e r i t ă
unită cu speranţă neîntreruptă. Deşi mulţi oameni se aflau în jurul
lui, şi totuşi nimeni nu l-a ajutat vreodată, el nu îi judecă pe ceilalţi,
nu-i blestemă, nu-i vorbeşte de rău pe cei care ar fi p utut să-l ajute şi
nu l-au ajutat, ci suferă intru speranţă, rabdă şi aşteaptă vindecarea de la
Dumnezeu, iar această răbdare a lui întru smerenie şi întru speranţă,
fără să cârtească împotriva lui D um nezeu şi fără să judece pe cei din
jur, a fost socotită lui de D um nezeu ca virtute sau lum ină a s u fle tu lu i,
adică suferinţă chinuitoare transformată în pocăinţă vindecătoare.

Suferinţa trupului poate schimba şi însănătoşi sufletul

omului în relaţia lui cu Dumnezeu şi cu semenii

De la acest slăbănog sau paralizat învăţăm că putem, schimba

suferinţa adusă de boală în pocăinţă pentru păcate. Cunoscând că în
p alizat s a făcut această transformare spirituală a suferinţei

46
 E v a n g h e l i a s l a \ e i lui H n s t o >

în pocăinţă, Mântuitorul Iisus Hristos S-a dus personal la scăldătoa­

rea Vitezda ca să vindece pe acest om care nu mai era ajutat de nimeni
dintre oameni. Iar după ce bolnavul a fost vindecat, vedem recunoştinţa
lui fa ţă de Dumnezeu şi faţă de omul Iisus Hristos, după ce a trecut
prin multă suferinţă, şi a arătat smerenie şi speranţă întru răbdare.
Nu toţi oamenii au aceeaşi putere de a răbda sau de a suferi întru
smerenie însă acest păcătos care s-a pocăit prin suferinţă a fost ales de
Hristos-Domnul să ne arate că omul bolnav se poate folosi de o suferinţă
a trupului pentru a dobândi o stare de sănătate a sufletului în relaţia lui
cu Dumnezeu şi cu semenii. Şi chiar dacă omul bolnav nu dobândeşte
imediat sau deloc vindecarea trupului, el poate dobândi vindecarea
sufletului de boala păcatului, adică poate prim i mântuirea şi dobândi
viaţa veşnică în iubirea lui Dumnezeu.
Să ne rugăm Domnului Hristos să ajute pe toţi cei care suferă să
transforme suferinţa bolii lor în speranţă de vindecare şi mântuire, prin
întâlnirea lor cu Hristos Cel înviat, Duhovnicul şi Doctorul sufle­
telor si al trupurilor, spre slava Preasfântei Treimi şi spre mântuirea
oamenilor. Amin!
m

ΜΗΝ « W K I

I
w
&
φ
Λ*
* sJ

©
®
Λί
5Iî\
I#
IJ
J
A
H
*

®
K
Λ'

Duminica a 5-a după Paşti

(a Sam arinencei)

HRISTOS C H E A M Ă LA M Â N T U IR E
PE T O Ţ I OAM ENII

„In vrem ea aceea a v e n it Iisu s la o c e ta te a S a m a r iei,

n u m ită Sihar, aproape d e lo c u l pe care Ia c o v l- a d a t lu i
Io sif, fiul său. Ş i era a c o lo fâ n tâ n a lu i Iacov. Iar Iisu s, fiin d
o s te n it de că lă to rie, S -a a şe za t lâ n g ă fâ n tâ n ă şi era ca la al
şa selea ceas. A tu n c i a v e n it o fem e ie d in S am aria să sc o a tă

48
apă. Iisus i-a zis: Dă-M i să beau!, fiindcă ucenicii Lui
se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Femeia
samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei
apă, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că
iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a
zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dum nezeu şi Cine este Cel
ce-ti» zice: D ă-M i să beau, tu ai fi cerut de la El si
’ ti-ar
’ fi
dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi
fântâna e adâncă; de unde, dai*, ai apa cea vie? Nu cumva
esti Tu mai mare decât părintele nostru lacov, care ne-a
dat această fântână şi au băut din ea el însuşi şi fiii lui şi
turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa
aceasta va înseta iarăşi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o
voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi
da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viaţă
veşnică Femeia a zis către El: Doam ne, dă-mi această apă,
ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a
zis* Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia
ci a* zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis
a răspuns şi
~ nu ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai
bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia
acum nu-ţi cm
. n n-imne văd căTu esti Proroc. Părinţii noştri s-au
I-azis:J^oaiIU ’
h'nat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este
j c h i l i e să ne închinăm. Si Iisus i-a zis: Femeie,
locul unde t »
de Mă că vine ceasul cand mei pe muntele acesta, nici
I salim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi
noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că
căruia nu şt , > , .
din iudei este. Dar vine ceasul, şi acum este,
mântuire închinători se vor închina Tatălui în duh şi
cand a d e v ă r a ţ i i
- ci Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh
în adevăr, ca şi
este D u m n ezeu , şi cei ce I se închină trebuie să I se închine
în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni M esia,
Care se cheam ă Hristos; când va veni, A cela ne va vesti
nouă toate. lisu s i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
D ar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o
fem eie. în să nim eni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbeşti
cu ea? Iar fem eia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a
zis oam enilor: Veniţi să vedeţi un om care m i-a spus toate
câte am făcut. N u cumva acesta este Hristos? Şi au ieşit din
cetate şi veneau către El. Intre timp, ucenicii Lui II rugau,
zicând: Invăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de
mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau, deci,
ucenicii între ei: N u cumva I-a adus cineva să mănânce?
lisu s le-a zis: Mâncarea M ea este să fac voia C elui Care
M -a trimis pe M ine şi să săvârşesc lucrul Lui. N u ziceţi
voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, zic vouă:
Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele, că sunt albe pentru
seceriş. Iar cel ce seceră prim eşte plată şi adună roade
spre viaţă veşnică, pentru ca împreună să se bucure şi cel
ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte
cuvântul: Că unul este semănătorul si altul secerătorul.
Eu v-am trimis să seceraţi ’ ceea ce voi n-ati> m uncit;7 alţii
» au
m uncit şi voi ati intrat în m unca lor. Si m ulţi sam arineni
din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul fem eii
care mărturisea: M i-a spus toate câte am făcut. D ec i, după
ce au venit la El, sam arinenii îl rugau să rămână la ei. Şi a
rămas acolo două zile. Şi m ult mai m ulţi au crezut pentru
cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru
cuvântul tău, căci noi înşine am auzit si stim că A cesta este
cu adevărat H ristos, M ântuitorul lu m ii” (loan 4, 5-42).

50
 II ui Η

fânta Evanghelie din Duminica femeii samarinence este

S plină de înţelesuri duhovniceşti, care arată de ce această

Evanghelie se citeşte acum, în Duminica a 5-a după
Sfintele Paşti, ce legătură are această Evanghelie cu taina învierii
D om nului, cu taina înălţării D om nului la cer, şi mai ales cu taina
Pogorârii D uhului Sfânt, care încheie perioada pascală, num ită şi
a Penticostarului.

Iisus H ristos este Izvorul harului

Iisus spune femeii din Samaria, la fântâna lui Iacov, aproape

de cetatea Sichem sau oraşul Sihar, că: „Dacă ai fi ştiut darul lui
Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: D ă -M i să beau, tu ai fi cerut de la
E l şi ţi- a r fi dat apă vie” {loan 4, 10). D e c i, în prim ul rând, E van ­
g h e lia de astăzi ne arată că Iisu s H risto s nu este doar tăm ăduitor
sau vin d ecător de b oli, ci Iisu s H r isto s este şi Izvoru l harului si
al adevărului (cf. loan 1 , 17). Sfântul Apostol Pavel numeşte har
lucrarea mântuitoare a lui Hristos. D e aceea el salută pe creştinii
din C orint cu această binecuvântare: „H arul Domnului nostru Iisus
Hristos şi dragostea luiD um nezeu-Tatălşi împărtăşirea Sfântului D uh
<săfie cu voi” {2 Connteni 1j>, 1j) , binecuvântare preluată de Biserică
în Sfânta Liturghie.
Aşadar, harulpe cai e ni l descopei ă şi n i-l dăruieşte Hristos-Domnul
conţine în el iubirea milostivă a lui Dumnezeu-Tatăl şi sfinţenia Sfântu­
lui D uh, dăruite oamenilor spre a dobândi viaţa veşnică. Harul este însăşi
iubirea Preasfintei Treimi împărtăşită oamenilor de către M ântuitorul
Iisus Hristos Cel înviat din morţi şi înălţat la ceruri, prin D uhul Sfânt,
Care coboară în lume pentru a uni pe oameni duhovniceşte cu Hristos Cel
prea slăvit din ceruri şi pentru a dărui oamenilor viaţă veşnică.

51
 în tre iu d ei şi sam arin en i erau m ulte bariere m en ta le
de ordin religios şi cultural

învăţătura centrală a Evangheliei de astăzi este faptul că Iisus

H ristos dăruieşte lumii h aru l m â n tu ito r, num it „apa cea v ie ”. Insă
El vorbeşte despre această realitate dumnezeiască sau cerească p o r­
nind de la viaţa pământească. La început, Iisus cerefemeii samarinence
apă obişnuită din fâ n tâ n ă , mai mult pentru a intra in dialog cu această
femeie. D om nul Iisus Hristos cere femeii samarinence apă şi ca să
vadă dispoziţia sufletului persoanei necunoscute, mai ales că între
iudei şi samarineni erau multe bariere mentale de ordin religios şi
cultural, întrucât între ei domnea o duşmănie veche. Se dispreţuiau
reciproc şi se evitau reciproc. Ţ in u tu l Samariei se afla intre Galileea,
din nordul Ţării Sfinte, şi Iudeeay din sudul acesteia. Iudeii, ca să nu se
întâlnească cu samarinenii, îi ocoleau străbătând distanţe m ari, deoa­
rece samarinenii erau consideraţi oameni de alt neam şi de altă credinţă.
C redinţa lor mozaică era amestecată cu foarte multe îm p ru m u ­
turi din religii păgâne, politeiste. C u alte cuvinte, samarinenii erau
derati de iude i ca fiind inferiori şi trădători, având o credinţa
pervertită prin influenţe păgâne. D e aceea, când iudeii mergeau în
Galileea, ocoleau Samaria, adică o evitau.

Prin desfiinţarea barierelor m en tale şi a co m p lex elo r

de su perioritate culturală şi religioasă, M ân tu itoru l Iisus
H ristos prefigurează taina B isericii sau co m u n iu n ea
o a m en ilor în iubirea P reasfintei Treim i

D om nul Iisus Hristos este iudeul care nu ocoleşte S a m a r ia .

M ai mult, El vorbeşte cu o femeie din Samaria, trecând astfel, prin

52
 r\ aniihelia <la\ c

dialog, peste barierele mentale ale ostilităţii, create de diferenţele

religioase şi culturale. E l trece peste complexul superiorităţii iudeilor
faţă de samarineni şi peste complexul inferiorităţii samarinenilor faţă
de iudei. Iar faţă de această femeie, deşi diferită ca neam şi credinţă,
E l manifestă respect, întrucât şi ea este fiinţă umană, creată după chipul
lui Dumnezeu şi chemată la mântuire. Prin aceasta se vede că Evan­
ghelia Mântuitorului Iisus Hristos nu este destinată numai evre­
ilor, ci tuturor popoarelor. Prin ruperea barierelor mentale şi prin
vindecarea celor ce suferă de complexul de superioritate, Dom nul
Iisus Hristos anunţă deja taina Bisericii Sale, care se va constitui
nu numai din iudei, ci şi din alte etnii, adică din toate popoarele
ce vor crede în El.
Evanghelia ne mai spune că ucenicii lui Iisus, care plecaseră să
cumpere ceva de mâncare, când se reîntorc şi văd că El vorbeşte cu o
femeie se miră. De ce se miră?Pentru că El, bărbat iudeu, acordă atenţie
unei fem ei de alt neam. Dar ucenicii Săi n-au îndrăznit să-L întrebe
despre ce vorbeşte cu ea. Vedem aici o altă barieră mentală pe care
D om nul Iisus Hristos o înlătură, şi anume complexul superiorităţii
b ă r b a t u l u i f a ţ ă d e f e m e i e . în lumea antică păgână, femeia era con-
'dată ca fiind doar un obiect util. Bărbatul era stăpân asupra ei
chiar dispune de viaţa ei. Putea fi omorâtă fără ca lui să i
^ 1 Poligamia era în floare, iar femeia era umilită si
se întâmple ceva. χ &
. - în societatea iudaică femeia se bucura de o anumită
dispretuita. Des ^
. . exista o mare diferenţă de valoare intre bărbat şi
consideraţie> tocuy
se considera căfemeia este egală cu bărbatul în faţa lui
femeie. Atunci ni ^ - T· ,
· n n m e n i l o r . Insă, prin însuşi raptul ca iisus vorbeşte
Dumnezeu şi a . 1 1 a ~ τ?/ i
• An altă credinţa si de alt neam, vedem ca E l cheamă
cu o femeie ae ^
• ^/intuire nu numai barbaţi, ci şi jemei. Ue aceea, in
la sfinţenie şiw r · r
· η
Biserica lui Hiistosîctnq vor exista în timp multe femei sfinte, aşa cum se
1 c\ în calendar,
poate vedea ş1

53
 Apa cea vie este harul care v in d ecă pe om de păcat
si
> îi sfin teste
) » viata
>

In convorbirea Sa cu femeia samarineancă, Iisus porneşte de la

apa zilnică pe care o bea omul pentru a-şi întreţine viaţa trecătoare a
trupului. Insă, repede, D omnul Iisus trece de la apa care are izvorul ei in
păm ânt la o altă apă, şi anume la apa care-şi are izvorul in viata cerească,
la apa cea vie, care este h a n d lui D um nezeu. El îi spune femeii sama­
rinence: „Dacă ai f i ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice:
D ă -M i să beau, tu aif i cerut de la E l şi ţi-a r fi dat apă vie (loan 4, 10).
Când femeia şi-a dat seama că Iisus vorbeşte de altă apă decât
apa obişnuită care astâmpără setea trupului pentru o vreme, I-a zis:
„Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin ciici să
scot (loan 4, 15). Dar, îndată Iisus trece pe un alt plan al dialogului, şi
anume, la stai ea vieţii personale intime sau afective a femeii samarinence.
El îi spune acesteia. „Mergi şi cheamă pe bărbatul tău si vino aici”, însă ea,
surprinsă de aceste cuvinte, răspunde: „Nu am bărbat ”, iar Iisus îi spune:
„Bine ai zis că nu ai băi bat, căci cinci bărbaţi ai avut şi celpe care îl ai acum
nu-ţi este bărbat (loan 4, 16-18). Deci, foarte discret, cu tact pastoral
sau cu înţelepciune, fără să-i reproşeze că este imorală sau nestatornică în
iubire, Domnul Iisus Hristos arată totuşi acestei femei că El cunoaşte
viaţa ei şi că numai apa cea vie sau harul lui D um nezeu vindecă pe
om de păcate, îi schimbă viaţa şi îi transformă dorinţa lui de feri­
cire momentană şi trecătoare, în dorinţa de fericire veşnică. în clipa
aceea, femeia samarineancă şi-a dat seama că în fa ţa ei se află un profet
sau un proroc, care are în el harul lui Dumnezeu şi cunoaşte viaţa omului,
adică starea sufletului şifaptele lui. îndată femeia a lăsat găleata jos lângă
fântână şi a alergat în cetate, iar acolo, în cetate, a spus tuturor: Iată, am
întâlnit un proroc, pe Mesia, pe Care î l aşteaptă iudeii şi pe Care î l aşteptăm
şi noi, samarinenii. Auzind aceste cuvinte, locuitorii cetătii au devenit

54·
 foarte atenţi şi curioşi, întrucât femeia le-a spus că El cunoştea toată
viata ei. în realitate, Domnul Iisus nu i-a spus femeii toate câte a făcut, ci
i-a spus doar că a avut cinci bărbaţi, iar celpe care îl are acum nu este soţul
ei legitim. în scurt timp, o mulţime de oameni au ieşit din cetate şi au
venit la Domnul Iisus ca să-L vadă. Apoi, ei L-au invitat să intre în
cetatea lor. Evanghelia ne spune că Domnul Iisus Hristos a rămas în
cetate timp de două zile. Unii Sfinţi Părinţi ai Bisericii interpretează
cele două zile c a fiind zile in care Iisus a predicat, informă concentrată,
Vechiul şi N o u l Testament, sau a învăţat pe samarineni cele două porunci
ale iubirii, adică iubireafaţă de Dumnezeu şi iubireafaţă de semeni, ca
fiin d condiţii necesare pentru a dobândi mântuirea. Drept urmare, mulţi
samarineni au crezut în El, ca fiind Hristos-Mesia Cel aşteptat.

A d e v ă r a ta în c h in a r e a d u s ă lu i D u m n e z e u s e v a m u t a

d e la T e m p lu l d in I e r u s a lim la b is e r ic ile d in to a tă lu m e a

î n E v a n g h e lia de astăzi, H r i s t o s - D o m n u l v o rb e ş te cu fe m e ia

s a m a r in e a n^c a ςί
şi ^d esp^ re adevărata închinare adusă lui Dumnezeu,
fi mând că adevăraţii închinători ai Tatălui sunt închinătorii în
d h si în adevăr, adică în stare de rugăciune şi de credinţă adevă-
Se fac roditoare de viaţă sfântă şi fapte bune. Duhul şi ade-
vărul înseamna niri
aici viată
v de comuniune a omului cu Dum nezeu,,
- nitrăciune luminata de Duhul Mant şi prin martun-
realizată pnn h ...................
, - 1 ii rlreotei credinţe. Aceasta învăţătură, potrivit careia
sirea a d e v a r u i u γ * λ w .. λ . a
A i t^xfnri ai Tatălui sunt închinătorii „tn duh şi in ade-
a d e v ă ra tii î n c n i n a i u n
- ră ei sunt închinători ai Preasfintei Treimi, deoarece
v ă r \ înseamna , . . ! / · > . - / ·
sfânt mdeamnă şi ajută deplin pe om sa se roage lui Dumnezeu-
UU _ ani· o,
Rom q 26
^ si , Galateni 4, 6 ) şi să mărturisească pe
j
Fiul Său,
Y 1 ' rp/ce este „Calea, A devărul şi Viaţa ’ (loan 14, 6 ).
Iisus Hristos, Cel

55
 Cu alte cuvinte, Domnul Iisus Hristos spune că adevărata
credinţă va fi una spirituală şi universală. Prin urmare, El a pre­
vestit vremea în care iudeii nu se vor mai închina Tatălui ceresc în
Ierusalim, nici samarinenii nu se vor mai închina în muntele lor,
Garizim, ci se vor închina Tatălui ceresc pretutindeni, deoarece nu
contează atât de mult locul geografic al cultului, cât contează sta­
rea duhovnicească în care oamenii trăiesc credinţa lor în iubirea lui
D um nezeu-T atăl, în adevărul vieţii veşnice descoperit de H ristos
şi în lucrarea sfinţitoare a D uhului Sfânt. D om nul Iisus Hristos
spune că „vine ceasul şi acum este” când oamenii se vor închina Tată­
lui in duh şi în adevăr, nu numai in Ierusalim, ci pretutindeni, mai precis
,
în fiecare biserică unde este pream ărit Tatăl în Duh şi A d evă r adică
, ,
Tatăl este pream ărit împreună cu D uhul Sfânt şi cu F iul Care este
,
A devărul sau Tatăl este pream ărit prin harul Duhului Sfânt şi p rin
,
adevărul credinţei descoperit de Fiul Său Iisus Hristos. A stfel fiecare
bisei ică adevărată devine un „Ierusalim'\ oriunde s-ar afla p e păm ânt,
divine o poai tă deschisă spre Ierusalimul ceresc (cf. Apocalipsa 21, 2).

Fem eia sam arineancă prefigurează B iserica alcătu ită

din neam uri d iferite

Femeia samarineancă, deşi are o credinţă confuză (sincretistă) si

o viaţă morală dezordonată, totuşi se schi?nbă în bine şi crede în Hristos,
deoarece doreşte să primească apa cea vie, sau harul divin ca iubire s fâ n tă
nesfârşită, o iubire netrecătoare şi neînşelătoare. D intr-o fem eie păcă­
toasă, ea devine o femeie mărturisitoare a lui H ristos, o misionară
care aduce la Hristos o cetate întreagă, şi-L duce pe H ristos în ceta­
tea Siharului, ca să schimbe şi viaţa altora. Cu admiraţie, Sfântul loan
G ură de Aur zice despre această femeie că ea nu a adus la Hristos un

56
 om sau doi, ci o cetate întreagă. Vedem cum Iisus, pornind de la o con­
vorbire cu o femeie păcătoasă despre apa naturală sau pământească şi
trecând la o convorbire despre apa cea vie sau viaţa veşnică, în scurt
timp o converteşte pe această femeie păcătoasă, iar prin ea se conver­
tesc apoi o mulţime de oameni. Fericitul A ugustin spune că această
fem eie samarineancă reprezintă Biserica provenită dintre alte nea­
m uri decât poporul evreu. Biserica lui H ristos este com pusă din
iudeii care au crezut în E l, dar şi din toate popoarele de religii d ife­
rite, de culturi diferite care s-au convertit, adică au crezut în H ristos.
Vedem aici că femeia samarineancă reprezintă tainic viitorul Bisericii.
De unde ştim că această interpretare a Fericitului Augustin este adevărată^
Din Evanghelia care s-a citit astăzi, pentru că Domnul Iisus Hristos
spune: „Priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş ” {loan 4, 35), deşi nu
era atunci timpul secerişului. E l se referă simbolic la mulţimile de oameni
care vor crede în Iisus Hristos şi vor intra în lumina împărăţiei ceru­
rilor prin lucrarea harului lui Dumnezeu. D e ci, harul lui D u m n ezeu
trezeşte în om dorul de viaţă veşnică, de mântuire, schimbă viaţa
om ului din viaţă păcătoasă în viaţă duhovnicească sfântă, în com u­
niu nea de iubire veşnică a lui D u m n ezeu Tatăl, F iul şi D u h u l Sfânt,
în acest sens, Iisus Hristos le spune ucenicilor Săi: voi seceraţi unde
alţii au semănat, adică unde au semănat patriarhii şi prorocii Vechiului
Testament, şi aveţi acum privilegiul de a vedea cum vin popoarele la
Hristos, pe Care L-au prevestit cu mult timp înainte patriarhii şi prorocii.
Bunul Dumnezeu să înţelegem că, de fapt, Evanghelia
Să ne ajute
de astăzi este şi o pregătire a credincioşilor pentru sărbătoarea înălţării
Domnului, deoarece, prin înălţarea Sa la cer, Hristos-Domnul vrea să
ne înalţi în lumina cea veşnică a Preasfintei Treimi, iar prin Pogorârea
Duhuiui Sfânt, serbată în Duminica a 8-a după Paşti, ni se dăruieşte din
belşug a p a c e a vie, adică harul Duhului Sfanţ, pe Care L-am primit mai
întâi la Botez, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.
 m m w nm \ m m ,

V
Duminica a 6-a după Paşti
(Vindecarea orbului din naştere)

ORBUL VINDECAT MĂRTURISEŞTE

DUMNEZEIREA LUI HRISTOS

„în vrem ea aceea, trecând Iisus, a văzu t p e un om orb d in

naştere. Şi ucen icii L ui L -au întrebat, zicând: în v ă ţă to ru le,
cine a păcătuit, acesta sau părinţii lu i, de s-a n ăscu t orb? Iisus
a răspuns. N ic i acesta n -a păcătuit, nici părinţii lu i, ci ca să
se arate în el lucrările lu i D u m n e z e u . T rebuie să fac, până

58
 I \ a n g h e l i a s l a w i li

este ziuă, lucrările Celui Care M -a trimis pe Mine; căci vine

noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în
lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi
a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi
i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se
tălcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.
Iar vecinii şi cei care-1 văzuseră mai înainte că era orb ziceau:
Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii
ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns:
Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi
mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci,
ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde
este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce
fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a
făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii
cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am
spălat şi văd. însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este
de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau:
Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era
dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dai* tu ce zici
d spre El că ţ*~a deschis ochii? Iar el a zis că Proroc este. Dar
deii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au
* nqrintii celui ce vedea. Si i-au întrebat, zicând:
chemat pe , . . . „ t.
Acesta este fiul
mu vostru, despre r care ziceţij , ca s-a născut orb?
vrAe el acum? Au raspuns, insa, parinţu lui şi au zis:
Deci cum vet
„ acesta este fiul nostru şi ca s-a născut orb; dar cum
1 acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi
vede e ~ ^ a ţj-1 pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre
nu *tl^ egtea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de
SinC : iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va
iudei.

5 9 ί·*·· · ■ ·η·
 mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. D e
aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-1 pe el. D eci
au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: D ă
slavă lui D um nezeu. N oi ştim că Omul acesta este păcătos.
A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru
stiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ti-a făcut? Cum
ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi
auzit? D e ce voiţi să auziţi iarăşi? N u cumva voiţi şi voi să vă
faceţi1 ucenici ai Lui? Si
> l-au ocărât si
> i-au zis: Tu esti
> ucenic
al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui M oise. N oi stim că
D um nezeu a vorbit cu M oise, dar pe Acesta nu-L ştim de
unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă
minunea: că voi nu ştiţi de unde este, iar El m i-a deschis ochii.
Şi noi ştim că D um nezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă
este cineva cinstitor de Dum nezeu şi face voia Lui, pe acesta
îl ascultă. D in veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii
unui orb din naştere. Dacă n-ar fi Acesta de la D um nezeu,
n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: în păcate te-ai
născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus
că l-au dat afară şi, găsindu-1, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui
Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, D oam ne, ca
să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbeşte cu
tine, Acela este. Iar el a grăit: Cred, Doamne! şi s-a închinat
Lui” (loan 9,1-38).

P ? vanghelia D um inicii a 6 -a după Paşti, num ită D u m in ic a

Orbului, continuă şirul Evangheliilor din perioada de
J după Sfintele Paşti, în care se prezintă mai m ulte vinde-
cări săvârşite de M ântuitorul Iisus H ristos ca să înţelegem mai bine
puterea Lui vindecătoare şi dătătoare de viaţă nouă.
 Am văzut în Evangheliile din Duminicile precedente că Dom nul
lisus Hristos a vindecat boala unui om paralizat, a vindecat afecţiunea
nestatornică şi credinţa confuză a femeii samarinence şi a locuitorilor
cetătii
y Sihar din Samaria, iar acum vedem că El dăruieşte
> vedere unui
om nefericit care s-a născut orb.

O rb ire a sufletească este m ai g rea d ec ât o rb ire a tru p e a sc ă

Evanghelia din Duminica Orbului pune în contrast izbitor iubi­

rea milostivă a lui lisus, care vindecă un orb din naştere, facându-1 să
vadă si invidia întunecată a fariseilor care nu-1 iubeau pe lisus când
El vindeca pe cei bolnavi, deoarece atrăgea mulţime de oameni la EL
Scopul Evangheliei de astăzi este acela de a arăta că uneori mai uşor
cred în Hristos şi-L mărturisesc unii oameni orbi din naştere, decât alţii
care desi văd cu ochii trupeşti,, nu cred în El. Cu alte cuvinte, Evanghelia
ne arată că mai mare boală este necredinţa sau orbirea spirituală a
mului decât orbirea lui trupească, sau că mai uşor se vindecă cineva
de orbirea trupească decât de orbirea sufletească a necredinţei.
Orbul despre care vorbeşte Evanghelia de azi nu a cerut nimănui
_ ^nclece £1 a fost doar observat de Domnul lisus şi de ucenicii Săi
L au întrebat pe lisus dacă omul acesta este orb pentru că a păcătuit
- · *·: ini Tar Domnul lisus a răspuns că nu a păcătuit nici el,\ nici
el sau parinţn iui. r /
• · n născut orb pentru ca să se arate în el lucrarea lui Dumnezeu,
părinţii lut,, ct s-u /

lisu s H risto s este L um ina lum ii

cineva să păcătuiască înainte de a se naşte? Desigur,

Cum putea _ barea nu avea rost, dar lisus D om nul a răspuns
la prim a vedere, i

61
că nu a păcătuit nici cel orb, nici părinţii lui, pentru a respinge
credinţa falsă a unora dintre iudei împrumutată de la păgâni, şi anume
că uneori sufletul unui om care a păcătuit m ult, la ieşirea lui din trup,
intră in alt om sau intr-un copil care se naşte şi petrece încă o viaţă pe
păm ân t în alt trup, spre a se curăţi ori izbăvi de păcatele lui an te ­
rioare prin suferinţă. T otodată, Iisus spune că acest om s-a născut
orb nu pentru păcatele părinţilor săi, ci pentru ca să se arate în el
lucrarea lui D u m n ezeu . Care lucrare? Lucrarea de vindecare sau de
înnoire a v ie ţii omului. Intr-adevăr, prin vindecarea acestui orb din
naştere s-a arătat lucrarea lui D um nezeu, si anum e că Iisus Hristos,
F iu l lui D um nezeu, este Făcătorul lum ii, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu
D uhul Sfânt l-a creat pe om la începutul lum ii, zicând: „Să face?n om
după chipul şi asemănarea Noastră ” (cf. Facerea 1 , 26-27), şi că to t El
este şi „Lum ina lu m ii” (loan 8 , 12; 9, 5), adică sensul p rim şi ultim al
vieţii, al existenţei universului şi al um anităţii, că El, Iisus H ristos,
este dătătorul vederii trupeşti sau fizice şi dătătorul vederii sufleteşti
sau spirituale care se num eşte credinţă. El este Izvo ru l lu m in ii văzute
cu ochii trupeşti, dar şi al lum inii văzute num ai cu ochii sufleteşti ai
credinţei. )

F i u l l u i D u m n e z e u S - a f ă c u t O m

c a s ă v i n d e c e n a t u r a u m a n ă b o l n a v ă

D o m n u l Iisus H risto s a scuipat în ţărână şi a făcut tin ă spre

a unge cu aceasta ochii orbului. G estul Său arată că în tru c â t E l

e s t e F i u l ş i C u v â n t u l l u i D u m n e z e u , C a r e , l a F a c e r e a l u m i i ,

S - a a p l e c a t ş i a l u a t ţ ă r â n ă d i n p ă m â n t , a f ă c u t o m ş i a s u f l a t i n

f a ţ a l u i s u f l a r e d e v i a ţ ă (cf. Facerea 2, 7), t o t E l p o a t e r e f a c e s a u

62
 \ a i m h e l i a slavei lui H r

vindeca acum natura umană, după ce aceasta a devenit infirm ă,

neputincioasă şi suferindă.
Iisus a uns ochii orbului cu tină şi apoi l-a trimis la scăldătoa­
rea Siloamului nu pentru că era acolo o apă miraculoasă, ci l-a tri­
mis din două motive: in primul rând, ca să constate ascultarea smerită
a orbului şi credinţa lui puternică. Iar acest orb s-a dovedit a fi mai
ascultător şi mai credincios decâtfariseii, care aveau vedere fizică dar
nu aveau şi vedere duhovnicească. Orbul din naştere nu a întrebat:
cine mă va duce acolo la scăldătoare?, nici nu a întrebat: de ce trebuie
să merg la scăldătoarea Siloamului? El nu a arătat nicio ezitare ci
a făcut ce i s-a cerut, adică a mers îndată acolo unde a fost trimis.
N u ştim cum a ajuns el acolo, cine l-a ajutat, sau mai degrabă, a
mers până la scăldătoare şi a găsit-o, prin însăşi puterea îndrumă­
toare a cuvântului Dom nului Iisus Hristos. A l doilea motiv pentru
Domnul Iisus l-a ti im is pe omul 01 b la scăldătoarea Siloamului este
care
„ă vadă cât mai multă lume că el a mers la scăldătoarea Siloamului
ca sa
tim p ce era orb. Ochii lui, fiind acum acoperiţi cu tină, atrăgeau
în
şi mai mult atenţia mulţimii asupra faptului că el este un nevăză­
tor. însă după ce s-a spălat, împlinind cu multă smerenie şi multă
credinţă ceea ce Iisus i a poruncit, orbul din naştere s-a vinde-
cat, a devenit văzător, iar multă lume care-1 văzuse înainte că era
orb, putea să constate acum că este văzător. Altfel spus, orbul a fost
trimis de Hristos la scăldătoarea Siloamului, care înseamnă trimis,
pentru a deveni apoi şi el un trimis sau misionar-mărturisitor al
dumnezeirii lui Hristos printre iudei. Vedem aici lucrarea m inu­
nată si pedagogia sfântă a lui Hristos, Care arată că unii oameni
infirmi sau bolnavi pot să mărturisească dumnezeirea şi sfinţenia
Lui în timp ce unii oameni sănătoşi care se cred desăvârşiţi se
împotrivesc Lui şi refiiză să recunoască prezenţa şi lucrarea lui
A pi
D u m n e z e u in r> .

63
 S c ă ld ă to a re a S ilo a m u lu i e s te p r e f ig u ra re a
T ain e i S fâ n tu lu i B o tez

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au înţeles că scăldătoarea Siloam ului era

şi o prefigurare sau o preinchipuire a Tainei Sfântului Botez care lum i­
nează viaţa celor ce se botează. D in acest motiv, B otezul a fost num it
în prim ele veacuri şi Sfânta Luminare, iar până astăzi în rugăciunile
Bisericii O rtodoxe preotul spune celui nou botezat: „Botezatu-te-uu
spălatu-te-ai, cu?ăţitu-te-ai, lu m in a tu -te -a i”. D eci, prin spălarea
orbului din naştere la scăldătoarea Siloamului, acesta prim eşte nu
numai darul vederii materiale, ci şi darul vederii spirituale care
este credinţa în Iisus H ristos, F iul lui D um n ezeu. în să pe cât era
de mare bucuria acestui orb din naştere care a fo st vindecat prin iubirea
milostivă a M ântuitorului Iisus H ristos, to t atât de mare devenise
invidia cărturarilor şi afariseilor care cârteau şi defăimau pe Iisus în tru ­
cât El a săvârşit această vindecare m inunată în tr-o zi de sâm bătă.

O rb u l v in d e c a t d e v in e m is io n a r a s c u ltă to r
şi c re d in c io s al lu i Iisu s

Evanghelia de astăzi ne prezintă pe larg întâlnirea D om nului Iisus

Hristos cu acest oib şi vindecai ea lui, iar apoi convorbirea dintre orbul
vindecat şi fariseii ^cărturari care, fiin d invidioşi pe Iisus, s-au m âniat
pe orbul vindecat. în cele din urm ă vedem cum acest o rb d in n aştere
vindecat de Iisus H ristos devine mărturisitor al puterii Lui v in ­
decătoare, atât de insistent, încât încearcă să-i lămurească pe farisei
despre puterea dumnezeiască a lui Iisus, zicând că dacă Iisus nu a1
f i de la Dumnezeu, E l nu ar putea face m inuni (cf. loan 9, 33). Prin
urm are, dacă Iisus n-ar fi trim is de D um nezeu, n -ar fi p u tu t săvârşi
 Evanghelia slavei lui Hristos

această minune. Văzând fariseii că orbul devine mărturisitor al puterii

dumnezeieşti a lui Hristos şi posibil ucenic al Lui, l-au certat şi l-au
dat afară din sinagogă. însă, după ce orbul vindecat a fost certat şi
exclus din sinagogă de către farisei, el s-a întâlnit cu Omul care l-a
vindecat. Acesta i-a zis „Crezi tu în F iul lui Dumnezeu? E l a răspuns
şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L -a i si
văzut! Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este! Iar el a grăit: Cred, Doamne1
Şi s-a închinat L u i"{loan 9, 35-38). Aşadar, de la m ărturisirea p u te­
rii d u m n ezeieşti vindecătoare a lui Iisus, om ul vindecat de orbire
trupească ajunge la credinţa că Iisus este F iul lui D u m n ezeu şi I se
închină Lui.
Astăzi, necredinţa, ca incapacitate spirituală a unor oameni de-a
crede în Dumnezeu Creatorul universului şi al omului, descoperit
lumii în mod deplin prin şi în Iisus Hristos, se manifestă în multe
forme: ateism sau ostilitate fa ţă de religie, nihilism sau indiferenţă fa ţă
de valorile credinţei, secularizare sau diminuare a vieţii spirituale, până
la uitarea de Dumnezeu şi de Biseiică. însă, adesea, oam enii care au
trecut prin suferinţă şi au cunoscu t ajutorul lui D u m n ezeu , ca v in ­
decare de boală şi elibeiare de păcate, sporesc în credinţă ca fiind
vedere duhovnicească a p iczen ţei şi lucrării lui D u m n ezeu în viaţa
om u lu i. Desigur, este mult mai bine să sporim în credinţă fară a trece
prin suferinţă, ci doar prin înmulţirea rugăciunii şi a faptelor bune
ca răspuns al nostru la iubirea lui Dumnezeu, Care a făcut cerul şi
păm ântul, Care ne dăruieşte viaţă şi sănătate, ajutor şi înţelepciune
de-a trăi viaţa în comuniunea familiei şi a societăţii.
în concluzie, Evanghelia de astăzi ne arată cum un orb din
naştere a devenit văzător şi mărturisitor credincios al lui Hristos,
iar unii dintre cărturarii farisei care vedeau trupeşte au rămas
în orbirea lor spirituală refuzând să creadă că Iisus Hristos este
Pini lui Dumnezeu. De asemenea, vedem că Dumnezeu poate face şi
I z

dintr-un om infirm sau bolnav un dascăl, un mărturisitor,\ un trimis al

Său in lume pentru a lumina pe alţii. Vedem cât de mare este iubirea lui
Dumnezeu şi căt de mare este lucrarea harului lui D um nezeu in oameni.
De aceea, îm preună cu orbul vindecat din Evanghelie m ărturisim şi
noi că Iisus este F iul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iu b ir e pentru
oameni şi pentru mântuirea lor, şi, lum inaţi fiind de harul D om nului
Iisus H ristos, ne închinăm Lui, Cel slăvit îm preună cu Tatăl şi cu
D u h u l Sfânt. Amin!
 m im m m wuim iiî - m m ariuL W 5

Duminica a 7-a după Paşti

(a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)

DREAPTA CREDINŢĂ ŞI RUGĂCIUNEA

m e n ţ i n UNITATEA BISERICII

în vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a

• a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi
zis: rarinic, «
Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste
1 crc\a să
tot trupul, s a udea viată
, veşnică tuturor acelora pe care Tu
. . 1 . î „ ; Si aceasta este viaţa veşnica: b a l e cunoască pe
ι-ai dat i^ui. y

67
MfI, Pat r i a i h u i I 1 ( >| t ( K I t i \ t · l v

T in e, singurul D um n ezeu adevărat, şi pe Iisus H ristos, pe

Care L-ai trim is. Eu Te-am preaslăvit pe T in e pe pământ;
lucrul xpe care M i l-ai dat să-l fac, l-am săvârsit.
y Si
j
acum,
preaslăveşte-M ă Tu, Părinte, la T in e însuţi, cu slava pe
care am avut-o la T in e mai înainte de a fi lum ea. Arătat-am
num ele Tău oam enilor pe care M i i-ai dat M ie din lum e.
A i Tăi erau şi M ie M i i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.
A cum au cunoscut că toate câte M i-ai dat sunt de la T in e ,
căci cuvintele pe care M i le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei
le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la T in e am
ieşit şi au crezut că Tu M -ai trimis. Eu pentru aceştia M ă
rog; nu pentru lum e M ă rog, ci pentru cei pe care M i i-ai
dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale M ele sunt ale Tale şi ale
Tale sunt ale M ele şi M -am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai
sunt în lume, iar ei în lum e sunt şi Eu vin la T in e . Părinte
Sfinte, păzeşte-i în num ele Tău pe cei pe care M i i-ai dat,
ca să fie una, precum suntem N o i. Când eram cu ei în lum e,
Eu îi păzeam în num ele Tău pe cei pe care M i i-ai dat; şi
i am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât num ai fiul
pierzării, ca să se îm plinească Scriptura. Iar acum vin la
T in e şi pe acestea le grăiesc în lum e, pentru ca bucuria M ea
să o aibă deplină în ei” (loan 17,1-13).

uminica a 7-a după sărbătoarea Sfintelor Paşti, n u m i t ă şi

D Duminica Sfinţilor Părinţi de la S in o d u l I Ecumenic, este

consacrată mărturisirii dreptei credinţe şi unităţii Biseri­
cii. In primul rand, dreapta credinţă înseamnă mărturisirea dum
M ântuitorului nostru Iisus Hristos. Când Biserica a întocm it c a le n d a ru l,

a stabilit ca această duminică, a şaptea după Paşti, care precede marea

sarbatoare a Pogorârii Duhului Sfânt şi care urmează după înălţarea

68
 I v a n g h e l i a slavei lui H r i s t o s

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să fie o duminică de

pomenire a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din
anul325. De ce? Pentru că în vremea acestor Sfinţi Părinţi foarte multă
lume s-a îndepărtat de la dreapta credinţă, urmându-1 pe ereticul Arie
din Alexandria, care spunea că Dumnezeu adevărat este numai Tatăl,
iar Fiul este doar o făptură (creatură) îndumnezeită. Atunci, 318 Sfinţi
Părinţi adunaţi în Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care s-a deschis
** ’
la 20 mai în anul 325, au mărturisit că Iisus Hristos este „Fiul lui
Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi
vecii*Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu ade­
vărat, născut, n u făcut; Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-aufăcut;
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din
ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din M aria Fecioara şi S-a
făcut Om; şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilatşi a p ă ti­
m it si S-a îngropat; şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi S-a înălţat la
ceruri si sade de-a dreapta Tatălui; şi iarăşi va să vină cu slavă, săjudece
viii si morţii, a Cănii Împărăţie nu va avea sfârşit".

D u m in ic a a 7-a după Paşti, a celor 318 Sfinţi Părinţi

de la N iceea, este o punte de legătură între sărbătoarea
în ă lţă r ii D o m n u lu i şi sărbătoarea Pogorârii D u h u lu i Sfânt

• · o rhimnezeirii Domnului Iisus Hristos înseamnă si

M ărturisirea
c . înaltat la ceruri este Cel ce b-a pogorât din ceruri.
că Cel ’
d'n ceruri Fiul lin Dumnezeu Cel nevăzut şi S-a înălţat la
A coboiât i p u m n e z e u Cel văzut in trupul Său omenesc; a coborât
ceru? i " me%eu-.Fiul ca să devină şi Fiul Omului şi să dăruiască
pepam ant ^ care pot devenifi i ai lui Dumnezeu. Prin urmare,
oamemloi haru au mărturisit dumnezeirea lui Iisus
Sfinţii Părinţi de la

69
Hristos, sunt pomeniţi special în această duminică, îndată după săr­
bătoarea înălţării intru slavă a Domnului Iisus Hristos Cel înviat, pen­
tru a înţelege mai bine că prin mărturisirea dreptei credinţe în Iisus
Hristos omul dobândeşte slava vieţii
) ) cereşti
> veşnice.
>
In acelaşi timp, duminica aceasta, închinată pomenirii Sfinţilor
Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, este şi o pregătire pentru sărbă­
toarea următoare, a Pogorârii Sfântului Duh, care ne prezintă con ­
stituirea Bisericii Dom nului Iisus Hristos prin venirea D uhului
Sfânt în chip de limbi de foc peste Sfinţii A postoli, pentru a aduna
laolaltă, în iubirea Preasfintei Treimi, persoane diferite din nea­
muri diferite şi din locuri diferite, unite între ele prin credinţa lor
comună în Iisus Hristos şi prin harul Sfântului Botez (cf. Faptele
Apostolilor 2 , 1-41). Aşadar, înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos
întru slavă este opi egătire pentru Pogorârea Sfântului D uh întru smere­
nie, ca pe cei smeriţi să-i înalţe întru slava Preasfintei Treimi descoperită
nouă de Hi istos-Domnul. însă, înălţarea la ceruri a D om nului nostru
Iisus Hristos nu înseamnă despărţirea Lui de cei care cred în El,
ci începutul unui alt mod al prezenţei Lui în lume, nu una fizică,
văzută, ci o prezenţă duhovnicească, în D uhul Sfânt. D e aceea,
înainte de a Se înălţa la cer, M ântuitorul Iisus Hristos a făgăduit uce­
nicilor Săi. „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului
{Matei 28,20). în acest sens, Biserica mărturiseşte prin toate slujbele
această prezenţă nevăzută, însă reală, a lui H ristos în viaţa ei, dar
mai ales prin Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

H ristos-D om nul Se roagă pentru unitatea B isericii Sale

Evanghelia de astăzi ne arată că, înainte de pătimirea, moar-

ea, învierea şi malţarea Sa la ceruri, Domnul Iisus Hristos S - a r u g a t
 [ v a n g h e l i a slavei lui H r i s t o s

pentru Ucenicii şi Apostolii Săi şi pentru cei care vor crede in E l ca urmare
a propovăduirii Evangheliei Sale de către aceştia. E l S-a rugat ca
Dum nezeu-Tatăl să-i păzească, in lume, după ce EI, prin moarte şi
înviere, va trece din lumea pământească la viaţa cerească. Această
rugăciune este numită şi Rugăciunea arhierească a Domnului Iisus
H ristos, rostită înainte de Pătimirile Sale (cf. loan 17,1-13). Vedem,
aşadar, că, înainte de a trece prin suferinţa Crucii, JVÎântuitorul Iisus
Hristos Se roagă pentru ca ucenicii Săi „să fie una , după cum E l şi
Tatăl sunt una (cf. loan 17, 11), iar apoi E l Se roagă şi pentru cei care
cred în E l ca ei „să fie una (cf loan 17, 21), şi anume $ă 11 ăiască in
comuniune după cum Tatăl şi Fiul sunt una, aduă tiăiesc in comuniuni
desăvârşită, în dăruire reciprocă dc iubii e sfântă. D o m n u l Iisus H ristos
Se roagă pentru unitatea ucenicilor Săi şi a Bisericii Sale, ştiin d că
din cauza păcatului există prim ejdia m ultor neînţelegeri şi dezb i­
nări între cei ce cred în El, deoarece diavolul sau „dezbinătorul”
caută să învrăjbească pe oam eni şi să-i separe. Prin rugăciunea Sa
pentru ucenicii Săi şi pentru cei care vor crede în El, Domnul Iisus
H ristos ne arată că nu este suficient să vorbim despre unitatea Bisericii,
ci trebuie să ne şi rugăm pentru ea. Trebuie să ne rugăm ca să putem
păstra şi mărturisi împreună dreapta credinţă creştină, să putem păstra
Şi cultiva împreună dreapta vieţuire creştină şi sa putem pastra şi arata
împreună sfânta unitate a Bisericii, a celor care cred in Tatal, Fiul şi
Sfântul Duh, adică in Sfânta Treime, c a fiin d singurul Dumnezeu ade­
vărat, Izvorul vieţii, al iubirii şi al bucuriei veşnice.
Domnul Iisus Hristos nu vorbeşte despre unitatea Biserici, intr-o
Predică, ci in stare de rugăciune, ştiind cât de greu este ca intr-o lume
înclinată adesea spre păcat, conflict şi dezbinare săfie păstrată şi pro­
movată u n ita te a sau comuniunea de credinţă şi viaţa sfântă. Totodată,
D om nul Iisus Hristos ştie că T a t ă l a s c u l t ă rugăciunea Fiului, î n t r u c â t

P iui a p ă z i t c a P ă s t o r a l u c e n i c i l o r Săi, p e c e i î n c r e d i n ţ a ţ i Lui d e c ă t r e

X a m j.l, Patriarhul Biseritii O r t o d o x e R
o i n .i n i -

Tatăl. De aceea, Domnul Iisus spune Tatălui din ceruri: I-ani p ă zit şi
le-am făcut lor cunoscut numele Tău, adică numele de T a tă al unui Fiu
veşnic, şi n-a pierit niciunul dintre ei, decăt fiu l pierzării (cf. loan 1 /, 6;
12), adică Iuda Iscarioteanul. Cu alte cuvinte, Iuda s-a pierdut, adică
s-a despărţit de Hristos şi de ucenicii Săi, nu pentru că Hristos l-ar
fi umilit sau l-ar ii alungat, ci pentru că el de bunăvoie s-a despărţit de
Hristos. De ce? Deoarece a iubit banii din lumea pământească mai mult
decât pe Hristos-Domnul, pe Fiul lui Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al
pământului şi M ântuitorul lumii.

Grija Păstorului pentru cei încredinţaţi lui de D u m n ezeu

spre păstorire

a M a r e lu i P r e o t s a l a P ă s t o r i “ A r h ie r e u lu i, a d ic ă

tru oamenii încredinţaţi L ^ ^ UCenidi Săi'

adăpaţi spiritual cu adevărul E v ' ^ ^ ^
De aceea, această ru*' · “n& eltet ?l cu darurile Duhului Sfânt.
Hristos devine lumină vie” 6 ^ ,efeaSCă a M ântu«torului Iisus
d u h o v n ic e şti fa tă d e ^ ^ C n trU P ă r in te a sc ă a p ă s to r ilo r

în d e o se b i lu m in - · ^ c a r e -i p ă sto r e s c p e c a le a m â n tu ir ii;

- i l o r care’ c o n d u c 2 ^

un motiv pentru care Biserici ^ ?‘ Ρ° Ρ° Γ' ^

după Sfintele Paşti care *Π ^ ^ aCeasta d u m in ic ă , a şap te a
Săf i e con-a e r a tă S fin ţU o r P °^ > rM i D u h u M ^
Evanghelia care conţine rua* ’ ™ 1 Ecumenic P săf i e citltâ
Aceşti Sfinţi Părinţi E isc ^ ^ SUS Pentru unitatea Bisericii.
lor Şi credincioşilor d i^ e m rh ii^ i 03 arhlpăstori ai preoţilor, diaconi-
c r e d in ţă în fa ţa e r e z iil A u- ^ aV C au d a to r ia d e a p ă z i d r e a p ta

inărilor sau sch ism elo r de to t felu l.

ΐ \ Ώ 5 / ί δ Μ ? ; Κ » / β * i v r , ---------

72
 E v a n g h e li a slavei lui H r i s t o s

C r e z u l o r t o d o x e s t e s i n t e z a d r e p t e i c r e d i n ţ e

a B i s e r i c i i l u i H r i s t o s

Această Duminică a 7-a după Sfintele Paşti ne cheamă să păs­

trăm dreapta credinţă, mai ales astăzi, intr-o lume din ce în ce
mai tulburată şi mai rătăcită din punct de vedere spiritual. Ea ne
cheamă să m ă r tu r is im Crezul ortodox aşa cum ni l-au lăsat nouă
moştenire Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea,
din anul 325, şi cei de la Sinodul al II-lea Ecumenic, care s-a ţinut
la C onstantinopol în anul 381, când s-a formulat partea a doua a
Crezului ortodox, pe care îl rostim la Botez şi la fiecare Sfântă
Liturghie, întrucât reprezintă credinţa noastră ortodoxă în formă
concentrată. Această credinţă apostolică,formulată de Sfinţii Părinţi ai
Bisericii la primele două sinoade ecumenice, iar apoi tălcuită de Biserică
in cărţile de slujbă şi in cărţile de teologie, este lumina vieţii creştine şi
temelia m ântuirii sau a dobândirii vieţii veşnice. însă pentru a păs­
tra dreapta credinţă a Bisericii Ortodoxe trebuie să cunoaştem bine
C rezul ortodox, să îl învăţăm pe de rost, noi şi copiii noştri. De ase­
menea, trebuie să avem în casele noastre cartea numită învăţătura
de credinţă ortodoxă sau Catehismul, care se tipăreşte mai des tocmai
pentru a cunoaşte mai bine credinţa noastră ortodoxă şi modul de
a trăi duhovniceste în Biserică şi în societate. Deci, Duminica a 7-a
după Paşti ne îndeamnă să păstrăm dreapta credinţă, să îi creştem
pe copiii şi pe tinerii noştri în dreapta credinţa, sa nu ne lasam
amăgiţi de rătăciri, de tot felul de grupări religioase care se con­
sideră’trimise de D um nezeu, dar care, de fapt, caută să-i rupă pe
ortodocşi de Biserica Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi şi sa-i
atragă la gruparea sau comunitatea lor despărţită de „credinţa dată
sfinţilor o dată pentru totdeauna" (Iuda 1, 3).

................................ 1
73
 N u m ai în c o m u n iu n e a S fin ţilo r se p ă s tre a z ă
d re a p ta c re d in ţă

D um inica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic ne învaţă şi

adevărul că dreapta credinţă nu se păstrează de unul singur, in izolare,
ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire cu Biserica,
după cum Sfinţii Părinţi adunaţi în Sinodul de la Niceea au m ărturisit
împreună dreapta credinţă şi au respins rătăcirea sau erezia lui Arie.
Cu alte cuvinte, dreapta credinţă se păstrează în B iserică şi de către
Biserică, iar Sfântul Sinod este glasul Bisericii luminat de D uhul Sfânt,
pentru a mărturisi dreapta credinţă şi a păstra astfel comuniunea vie cu
Preasfânta Treime, Izvorul vieţii veşnice. Dacă ne rupem de Sfânta
Biserică, nu mai suntem dreptcredincioşi şi dreptm ăritori creştini,
deoarece num ai în com uniunea Sfinţilor din to ate tim p u rile se
păstrează dreapta credinţă m ântuitoare şi sim ţitoare. D e aceea, un
episcop ortodox nu poatef i hirotonit de către un singur episcop, ci de către
cel puţin trei episcopi care au confirmat mărturisirea lui de credinţă orto­
doxă, ca să se aiate astfel legătui a acestui nou episcop cu întreg episcopatul
ortodox din lume, cu Biserica Ortodoxă întreagă. De asemenea, oricât
am f i de inteligenţi sau de învăţaţi, niciodată nu trebuie să in te rp re tă m
singur i, de capul nostru, Sfânta Scriptură, ci împreună cu Sfânta Biserică·,
împi eună cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii din toate veacurile si din toate
)
locurile, împreună cu toţi păstorii sufleteşti, episcopii şi preoţii ortodocşi
care păstoresc sau îndrumă comunităţile creştine pe calea m ântuirii.
Prin urmare, dreapta credinţă înseam nă tem elia m â n tu irii n o as­
tre, a dobândirii vieţii şi fericirii veşnice. Iar dacă pierdem dreapta
credinţă, pierdem darul vieţii veşnice, întrucât pierdem certitudinea
drumului celui adevărat al mântuirii. Dreapta credinţă ne cheamă Însă
ti la dreapta vieţuire, adică ne cheamă la pocăinţă pentru păcate şi !u
ridicarea din păcate, la creşterea în virtuţi, la fapte bune de m ilo sten ie

74
 t ' v a n u h e l i a >la\vi l u i H r i s t o s

şi de ajutorare a semenilor noştri. Dreapta credinţă ne cheamă şi la o

dreaptă lucrare m isionară, aceea de-a transmite Evanghelia iubirii
M ântuitorului Iisus Hristos, prin cuvânt şi faptă, generaţiei viitoare,
copiilor şi tinerilor, prin educaţie religioasă in familie, în biserică şi în
şcoală, astfel ca, din neam în neam sau din generaţie în generaţie, să
II mărturisim pe Hristos Cel Milostiv şi Iubitor de oameni şi să ne
punem în El nădejdea mântuirii şi a vieţii veşnice.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţi
de la Sinodul I Ecumenic şi ale tuturor Sfinţilor, să păstrăm dreapta
credinţă cafiin d cel mai mare dar spiritual al vieţii, să creştem în ea şi
în sfinţenia pe care ne-o dăruieşte ea, şi astfel să dobândim şi să trăim
bucuria despre care vorbeşte M ântuitorul în Evanghelia Sa zicând:
„ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei” {loan 17, 13), adică să avem
bucuria de a fi ortodocşi sau dreptcredincioşi creştini şi bucuria de a
trai în lume cu nădejdea mântuirii şi a vieţii veşnice. Amin!

75
 Duminica a 8-a după Paşti
(a Rusaliilor)

DUHUL SFÂNT CONSTITUIE

ŞI SFINŢEŞTE BISERICA LUI HRISTOS
4 » « iu , c c din u ,m â - Iiu a cca a m a s ir b ă to [ .. _
Iisus a stat între ei si a strio-^* · - , ^
’ S > zicând: D a c ă în se te a z ă
cineva, să vin ă la M in e si să Kno i
ne şi sa bea. Cel ce crede în M ine,
precum a zis S cn p tu ra, râuri de apă v ie vor curge d in

»“ “ “ » * - « d c „ re D u h u l pc C „ ,c
 F\angliei ia slavei Ini H risto s

aveau să-L primească cei ce au crezut în El. Căci încă nu

era dat D uhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.
D eci, mulţi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau:
Cu adevărat, Acesta este Prorocul. Iar alţii ziceau: Acesta
este H ristos. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va
să vină Hristos? N -a zis oare Scriptura că Hristos va să
vină din seminţia
> lui David si » din cetatea Betleem,' de
unde era David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru
El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a
pus m âinile pe El. D eci slugile au venit la arhierei şi la
farisei, iar aceia le-au zis: D e ce nu L-aţi adus? Slugile
au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte
A cest Om. D eci le-au răspuns fariseii: Nu cumva aţi fost
şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre
căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu
cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim ,
cel ce venise mai înainte la LI noaptea, fiind unul dintre ei.
N u cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-1 ascultă
mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i au zis.
N u cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din
G alileea nu s-a ridicat proroc. Şi s-a dus fiecare la casa lui.
D eci, iarăşi a vorbit Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii;
cel ce îm i urmează M ie nu va umbla în întuneric, ci va
avea lumina vieţii (loan 7, 37-53, 8 ,12).

tât Apostolul, cât şi E v a n g h e l i a care se citesc la această

sărbătoare ne arată lucrarea Duhului Sfânt în lume.
^ _ Apostolul ni-L prezintă pe Duhul Sfânt în chipul unor
limbi de foc. E v a n g h e l i a ne arată, potrivit cuvintelor M ântuitorului
Jisus Hristos, că D uhul Sfânt este apa cea vie.

77
 D u h u l S f â n t n u a n u l e a z ă i d e n t i t a t e a o m u l u i ,

c i o l u m i n e a z ă ş i o î m b o g ă ţ e ş t e

Apostolul zilei este o lectură din cartea Faptele Apostolilor care

descrie evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt ca un vuiet de suflare
de vânt peste ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos, adunaţi lao­
laltă în Ierusalim (cf. Faptele Apostolilor 2,2). în limba ebraică, acelaşi
cuvânt ruah înseamnă duh şi vânt. Duhul Sfânt vine din cer ca un vuiet
mare de vânt şi apare deasupra capuluifiecăruia dintre ucenici in limbi
ca de foc. Duhul Sfânt vine peste fiecare dintre ucenicii lui Hristos
când ei se aflau adunaţi laolaltă, întrucât E l sfinţeştepe fiecare om in parte
şi pe toţi laolaltă, adică sfinţeşte persoane adunate în comunitate, pentru a
trăi în comuniune. E l sfinţeşte persoane distincte şi lepune în comuniune şi
conlucrare. D uhul Sfânt nu anulează identitatea sau personalitatea omu­
lui, ci o luminează şi o îmbogăţeşte, astfel încâtfiecare persoană umană,
prin lucrarea Duhului Sfânt, se pune intr-o legătură tainică de viată
sfântă cu Persoanele divine ale Preasfintei Treimi si cu persoanele umane
care mărturisesc aceeaşi credinţă, form ănd astfel Biserica lui Hristos,
P de harul Preasfintei Treimi (cf. 2 Corinteni 13, 13) De aceea, în
ziua Pogorârii Duhului Sfânt peste ucenicii Domnului se săvârseşte
şi botezul în apaşi în Duh al primilor creştini (cf. Faptele Aposiolilor
A J8-41). Cine se botează în apă si în DnV» - ί t- -i · · „ 1
r . i . . , P .A , . ^ ’ -^un, in numele Tatalui şi ai
r iuiui şi al Sfanţului D uh, încet>e n vpln+în
n j * t le Şl o viată nouă, de comuniune
cu Persoanele Preasfintei Treimi în Biserica lui Hristos.

r ί” ί.Sfântί Se coboară în chip

Duhul de limb*
P ae Λ foc
Umbi de f si p e n tru a arata
e ti r , ; CSte CUrăţit0r de păCate> duPă cum focul fizic
in foc * mf ă· Când m etalde SU"< 4 t e mai mult timp
Ineande ’^ ^ iar ele devin
bile J T r Um,n° aSe’ nu mai sunt rigide, ci devin flexi-
POt ,Ua ° f° rmă Pe care n-au a L - o înainte. Deci,
 Evanghelia slavei lui H r i s t o s

D uhul Sfânt, asemenea focului material pe care îl cunoaştem noi,

curăţeşte duhovniceşte pe om de rugina sau zgura păcatului, adică de toată
necurăţia sufletului şi a trupului. în acelaşi timp, Sfântul D uh lum i­
nează şi transformă sufletul omului păcătos şi întunecat din cauza
păcatului în suflet bun şi luminat. De aceea, Botezul în apă şi în D uh
Sfânt mai este num it şi Sfânta Luminare. Totodată, Duhul Sfânt, ca
şi focul, nu doar curăţeşte sufletul de necurăţie, ci şi încălzeşte viaţa
spirituală a sufletului răcit din cauza patimilor egoiste, iar această căldură
a Duhului Sfânt se vede mai întâi în lacrimile pocăinţei şi în dorinţa de
o viaţă nouă. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că primele semne clare
prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt în omul credincios sunt
smerenia şi pocăinţa, iar lacrimile pocăinţei arată că Duhul Sfânt
curăţeşte pe om de păcat şi în acelaşi timp face roditoare credinţa în
el asemenea apei care udă un pământ uscat şi-l face roditor (Sfân­
tul Efrem Şirul). în lacrimile fierbinţi ale pocăinţei se vede legătura
duhovnicească dintre Evanghelia după Sfântul Evanghelist loan, care
Prezintă pe D uhul Sfânt ca fiind „apa cea vie”, şi scrierile Sfântului
Evanghelist Luca (Faptele Apostolilor), care prezintă pe Duhul Sfânt
Ca „foc” curăţitor,; încălzitor şi luminător. în lacrimile pocăinţei, „focul
regretului sau al căinţei pentru păcatele săvârşite se transformă în
„apa cea vie”, adică în lucrarea harului care spală păcatele omului prin
pocăinţă, şi devine izvor de sfinţenie şi defapte bune.

D u h u l S fân t co n firm ă şi cultivă viaţa ad ev ărată a c re ştin u lu i

sau c o m u n iu n e a lu i de iu b ire cu D um nezeu şi cu o am en ii

D uhul Sfânt, a treia Persoană din Sfânta Treime, nu aie chip. E l nu

& arată inform ă de om, ci E l Se aratăfie cafoc luminător, încălzitor şi
curăţi tor, fie ca apă vie care dă viaţă. De ce Duhul Sfânt Se prezintă

79
D a n i h i ., P a t r i a r h u l B i s e r i c i i O r t o d o x e R o m â n e ·

astfel şi nu ia chip de om după cum a luat Fiul lui Dum nezeu? Pentru
că Duhul Sfânt nu concurează pe Fiul Cel Veşnic al lui D um nezeu,
Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea
lor. El nu concurează pe Fiul şi nici nu-L com pletează pe Fiul,
ci-L confirmă şi-L comunică oamenilor pe Fiul, ca Fiul să locu­
iască în ei, să devină Viaţa vieţii lor, mai ales prin împărtăşirea
lor cu Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii (cf. loan 6, 54-57).
De aceea, El este D uhul înfierii celor ce cred în Hristos, Fiul veşnic
al Tatălui ceresc. întrucât Duhul Sfânt cercetează adâncurile lui
D um nezeu (cf. 1 Corinteni 2,10), lucrarea Sa nu este una care se impune
din exterior, ci una care se propune din interior, una de intimitate, de
modelare a sufletului omului. El nu Se arată în fata om ului, ci locuieşte
tainic sau mistic în sufletul omului, îl inspiră! fără să-l constrângă,
pentru ca omul, în mod liber,’ să &
p-ânrl^ao;;
ancleasca şi· sa- traiasca asemenea
lui Hristos. D eci, Duhul Sfânt 1ηγγρ - , χ tainic
ucreaza * · . sau discret in om,
respectând libertatea omului dp n ntoarce sau nu spre D um nezeu-
Tatăl şi de a împlini sau nu voia Fiului lui Dumnezeu, a lui Hristos,
descoperită sau arătată în Sfănta Sa Evanghelie. Aşadar, D u h u l S fânt
este.D u h u l libertăţii, după cum ne spune ^ A , p avelj
cand ztce: „u n d e este D u h u l D o m n u lu i, acolo este lib e r ta te ' ’ (2 & r i« -
« « 3 , 17). Duhul Sfânt nu apare in mod vizibil in fa ta omului, ca să
nu faca presiune asupra acestuia, ci El vine tainic în suflefuI omului

b u n ă T 3 Sa,r° SteaSC! U" CUVânt f° lositor>să ^ p lin e a sc ă o lucrare

una şi, mai ales, să cultive prin rup-ăcinn^ - A
înKiîv* A u · ciune o perm anentă legătura de
1 “ Dumnezeu ,i cu ceilal.f oameni.
* * fi Duhul «,mm iun«
sau al um tatiu El resnert-3
putem asculta glasul Lui ta' · ” ^ ^ mUlt’ înCât ^
Sfântul Apostol Pavel zice- ^ D u h ] ^ [gn°™m · ° e aCe6a’
19). Concret, omul poate ţ ' Tesaloniceni S,
cs ca D u h u lu i in el p r in n ecred in ţa ,

80
 I-'vanuhelia s la v e i Im H r i s t o s

nepăsare şi nelucrare. Duhul Sfânt este Duliul comuniunii, deoarece

adună laolaltă pe cei înstrăinaţi sau diferiţi unul de altul. Duhul
Sfânt cheamă la unitate sau comuniune diversitatea darurilor din
umanitate şi din natură (creaţie). E l distribuie sau împarte darurile
lui Dumnezeu pentru ca oamenii să le cunoască, să le cultive şi apoi să le
adune laolaltă ca ofrandă de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu-Dă? uito-
rul. D uhul Sfânt nu Se arată în chip de om, dai* doreşte să facă din
fiecare om credincios un chip al lui Hristos Dumnezeu Omul. lai
cea mai frumoasă rodire a acestei lucrări a Duhului Sfânt în oameni
sunt S fiiţii Bisericii. De aceea, în Oitodoxie, prima, duminică după
Pogorârea Duhului Sfânt este Duminica Tuturor Sfinţilor pe care D uhul
Sfânt i-a ajutat să devină părtaşi ai sfinţeniei şi bunătăţii lui Hristos Cel
Unul Sfânt, Dumnezeu-Omul.

Duhul Sfânt este „Arhitectul Bisericii"

şi „Plugarul firii om eneşti”

Prin harul Sfântului Botez, care afost săvârşit indata dupa Pogo-
rărea Duhului Sfânt peste Apostoli (cf. Faptele Apostolilor 2, 38-41),
D uhul Sfânt adună laolaltă în iubirea Preasfintei Treimi persoane şi
popoare 'diferite. Sfântul Vasile cel Mare a numit pe Duhul Sfânt
■Arhitectul Bisericii”, întrucât El zideşte din interior, din
sufletul om ului, templul lui Dum nezeu în om, adică realizează
sălăsluirea harului Preasfintei Treimi în Biserica lui Hristos,
formată din neamuri de limbi diferite, cărora li s-a b,nevestit în
limba lor maternă „focul” iubirii lui Dumnezeu pentru m ântui­
rea oamenilor. Ca înnoitor şi sfinţitor al vieţii creştinii ui, D uhul
Sfânt a fost num it şi „Plugarul firii omeneşti (Sfanţul loan G ură
de Aur). El arde spinii păcatului şi potoleşte seceta sufletului

81
arid, prin apa Botezului şi prin lacrimile pocăinţei, pentru a cul­
tiva apoi virtuţile sfinte ale vieţii creştine. De aceea, cântăm ade­
sea în Biserică: prin D uhul Sfânt tot sufletul viază şi întru curăţie
se înalţă ( Utrenia, A ntifonul I, glasul 4). Duhul Sfânt ridică pe cei
căzuţi, luminează pe cei întunecaţi de păcate şi eliberează pe cei
robiţi de patimi. Deci, D uhul Sfânt înnoieşte şi sfinţeşte viaţa omului.
Roadele lucram Sale în viaţa oamenilor sunt aceste virtuţi: „dra­
gostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine,
credtnţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” {Galateni 5, 22-23). D uhul
Sfânt luminează mintea omului ca să înţeleagă Sfintele Scripturi şi
încălzeşte inima lui ca cn ^ ge mai·fierbinte.
r *. Când nu stim sau
nu putem ,ă n , rugăm cum trebui,. D uhul Se „agă „oi ,u ,u ,fin e
« g r ă ,te (cf. Romani 8,26) ,i „rigă: A m . , ? Μ η „ (c t Ga/aUni 4 , „),
ca sa iubim
τ_τ · , τ mai mult pe D um npezeu,
7 Pn Τ'η*-~ι τλ ί · nostru Iisus
la tal D om nului τ·

Γ ^ 1^tri^ at ηθ1’ Cre’tînu> suntem botezati în D uhul Sfânt,

Car, pureert, „ n Ţaţă, şi S, ^ '
lorj, îndrăznim să-L numim n
m ărfuri^ / ,r j P umnezeu Cel din ceruri T a t ă l n o s t r u ,
mărturisind astfel că suntem fiii T ■, * - z* ?
ca urmare a credintei noastre în D u W (
Romani 8,14-15)'. Duhul Sf în lÎSUS HrÎSt° S (<*
lia, pentru că El prin R ^ 65(6 ^ ° e Spune EvanShe'
lumea aceasta d* ° ^ ^ P° n P° călnîă>ne înyiază sufletul în
8 9-10) iar 1 T" m° artea de păCat (cf· Romani 6- 4‘5 ŞÎ
ciune r . ΐ obs" - * * * ·> « h
viaţă la toată făptura. El dă, ^ 8’ S & n t dăruieŞt_e
»Trimite-vei Duhul T~ · U C ? t e V eS e t a l ă Ş> v i a ţ â a n i m a l ă :

lua-vei duhul lor şi se vor sfâ — ^ i m°l păm ântului;

103 31* 'Ifh T . ' l ' 1 în se vor întoarce” (Psalmul
Cel Veşnic viu s’ h ° ame.n^ or creat* după chipul lui D u m n ezeu

dăruieşte nu numai T ^ Z ta b Z ^ D M S fM *
10 °&lca sau Vlafapământească trecătoare,
 F v a n ^ h e l i a s l a v e i lui Hristos

ci şi viaţa spirituală sau viaţa cerească netrecătoare, în bucuria şi

slava Preasfintei Treimi.
De aceea, toate Sfintele Taine şi ierurgii ale Bisericii se realizează
prin lucrarea Sfântului Duh.

P rin lu c ra re a D u h u lu i S fânt se co n stitu ie

B iserica in s titu ită (întem eiată) de M â n tu ito ru l lisus H risto s

Când coboară la Cincizecime peste Sfinţii Ucenici şi Apos­

toli ai lui Hristos, Duhul Sfânt constituie Biserica lui Hristos, care se
extinde apoi prin Botezul oamenilor din neamui i (etnii) difei ite. Cum
constituie D uhul Sfânt Biserica lui Hristos, dacă Hristos este Capul
Şi temelia Bisericii? Deoarece în lisus Hristos, Dumnezeu-Omul, firea
divină s-a unit cufirea umană prin lucrarea Duhului Sfânt (cf. Luca 1,
35), tot prin lucrarea Duhului Sfânt viaţa divino-umană a lui Hristos,
Capul-Bisericii, se împărtăşeşte sau se extinde acum în toţi oamenii care
cred în Hristos şi astfel se constituie Biserica lui Hristos. Prin urmare,
taina B is e r ic ii aceasta este: viaţa lui Hristos Cel Răstignit, înviat
Şi înălţat la ceruri, adică în slava Preasfintei Treimi, se dăruieşte
acum oamenilor, prin lucrarea Duhului Sfânt, ca oamenii să poată
Participa la viata şi bucuria veşnică din împărăţia lui Dum nezeu.
D in acest motiv, în Biserica Ortodoxă, sfintele slujbe nu încep cu
rugăciunea Tatăl nostru, ci cu o rugăciune adresata Sfanţului D uh:
«împărate Ceresc, Măngâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni
ψ ί şi p e toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Datatorule de viaţa,
vino si Te sălăsluieste intru noi şi ne curăţeştepe noi de toată întinăciunea
Şi mântuieste, 'Bunule, sufletele noastre". îndată după această rugăciune
adresată D uhului Sfânt, spunem „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare,
Sfintefără de moarte, miluieşte-ne pe noi", după care rostim rugăciunea
Preasfântă Treime. Aceasta înseamnă că numai prin harul D uhului
Sfânt prezent în noi ne putem uni cu PreasfântaTreime. Iar după ce
am rostit rugăciunea Preasfântă Treime, spunem şi rugăciunea Tatăl
nostru, pentru a arăta că suntem fii ai lui D um nezeu-T atăl înfiaţi
de Duhul Sfânt prin harul Botezului care ne uneşte cu Hristos,
D um nezeu-Fiul. Sfântul loan Gură de Aur spune că Pogorârea
Duhului Sfânt urmează după înălţarea întru slavă a lui H ristos la
ceruri, pentru că Hristos-Domnul ne-a împăcat cu Dumnezeu-Tatăh
când a înălţat pe tionul îfnpărătesc al Preasfintei Treimi firea Sa umană
înnoită şi sfinţită prin Răstignire, Moarte şi în vie? ca să ne dăruiască
y iloFy viaţa Sa cerească şi preaslăvită. Deci, D uh u l Sfânt
Mângâietorul şi Sfinţitorul vine în lume ca să constituie Biserica
lui Hristos, întemeiată de El prin întruparea şi lucrarea Sa m ân'
tuitoare, şi să sfinţească pe cei care cred în H ristos şi-L iubesc pe
El, ca să-i facă părtaşi ai vieţii Lui preaslăvite în iubirea Preasfintei
Treimi.
Sa mulţumim lui Dumnezeu-Tatăl pentru iubirea Sa m ilo s tiv ă
aratata oamenilor prin Domnul nostru Iisus Hristos si împărtăşită nouă
prin lucrarea Duhului Sfânt in Biserică!
In încheiere, mai observăm că în această zi de Rusalii se aduc în
biserica pentru binecuvântare frunze de tei sau de nuc, întrucât
ele ne amintesc simbolic de limbUe ca de foc prin care s-a arătat
larul Duhului Sfânt lucrător în ucenicii lui H ristos, trim işi de El
sa inevestească Evanghelia Sa în limbi diferite, adică la neamuri
sau popoare diferite, până la marginile pământului, începând de la
„ , ' P rezenţa acestoi multe frunze la sărbătoarea Rusaliilor ne
in eamnă să ne rugăm Domnului nostru Iisus H ristos să păzească
isenca Sa cea una sfântă alcătuită din persoane şi popoare diferite şi
sa mecuvanteze cu harul Său întreaga natură sau creaţie, spre slava
Preasfintei Treimi şi spre dobândirea vieţii veşnice. Amin!
 Duminica întâi după Rusalii
(a Tuturor Sfinţilor)

SFINŢII, RODIRI ALE LUCRĂRII

DUHULUI SFÂNT ÎN LUME

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi

pentru M ine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru
el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se
va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda
de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubeşte
 L tf ~

i I , P it r i . i t h u l I »ι i ·r ι< ii ( )t t o d o x i · Κ ο π ι . π κ ·

pe tată ori pe mamă mai mult decât pe M ine nu este vrednic

de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât
pe M ine nu este vrednic de Mine; şi cel ce nu-şi ia crucea
si nu-M i urmează Mie, nu este vrednic de M ine. Atunci
Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi Ţ i-am
urmat Ţ ie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar lisus le-a zis: Adevărat
zic vouă că voi, cei ce M i-aţi urmat M ie, la înnoirea lumii,
când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea
şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece
seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau
surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii sau ţarini,
pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi viaţă veşnică
va moşteni. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi cei de pe urmă
vor fi întâi” (Matei 10,32-35; 37-38; 19,27-30).

uminica Tuturor Sfinţilor urmează în calendar im ediat

D după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, pentru a ne

arăta că rostul venirii sau pogorârii Sfântului D u h în
lume este constituirea Bisericii şi sfinţirea oamenilor, care începe
cu Botezul în apă şi în D uhul Sfânt.
In acest sens, duminica prăznuită imediat după Duminica Pogovâ-
rii Sfântului Duh se numeşte în calendarul creştin ortodox Duminica
Tuturor Sfinţilor. Astfel, Biserica O rtodoxă se deosebeşte de
Bisericile occidentale care pomenesc pe toţi sfinţii şi pe toţi morţii la
începutul lunii noiembrie (1 şi 2).

N um ai p rin lu c ra re a S fâ n tu lu i D u h o a m e n ii p o t d e v e n i sfinţi

Dacă nu serbăm DuminicaTuturor Sfinţilor imediat după Duminica

Pogorârii Sfântului Duh, nu înţelegem deplin scopul principal al

86
 Ev a n g h e li a slavei lui H n s t o s

lucrării Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos, şi anume sfinţirea

oamenilor.
Prin urmare, această Duminică a Tuturor Sfinţilor ne arată că Duhul
Sfânt vine în lume pentru a constitui duhovniceşte, în mod văzut, Bise­
rica instituită de H ristos, Capul ei, ca unire şi comunitate a oamenilor
din popoare diferite cu H ristos în iubirea Preasfintei Treimi, pentru
sfinţirea oamenilor, mai ales prin Sfintele Taine ale Bisericii. D u h u l
Sfânt face din oam enii credincioşi sfinţi. De aceea, se spune în pro­
chimenul Apostolului de astăzi: „M inunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi ’
(Psalmul 67, 36). D uhul Sfânt îl ajută pe om să crească duhovniceşte,
astfel încât chipul lui D um nezeu din om să devină asemănare cu
D u m n ezeu , prin împărtăşire de sfinţenia lui D um nezeu. Prin harul
D u h u lu i Sfânt, om ul se apropie mereu de D um nezeu-T atăl şi are
conştiinţa harică de fiu duhovnicesc al Său, prin credinţa lui în Iisus
y y
H ristos, Fiul veşnic al lui D um nezeu. Cu alte cuvinte, Pogorârea Duhu­
lui Sfânt in lumea căzută in păcat are ca scop ridicarea oamenilor la viaţa de
sfinţenie, spre af i asemenea Fiului lui Dumnezeu Care S-afăcut Om, pentru
ca oamenii să devinăfi i ai lui Dumnezeu după har.

F r u m u s e ţ e a s fin ţe n ie i s e a r a tă m a i a le s în c o m u n iu n e a

s m e r it ă a o m u lu i c u D u m n e z e u şi în iu b ir e a sa m ilo s t iv ă

fa tă d e s e m e n i

în fiecare z i din calendarul Bisericii Ortodoxe sunt pomeniţi unul

sau mai mulţi sfinţi, însă la fiecare Sfântă Liturghie sunt pomeniţi şi
toţi sfinţii grupaţi în cete diferite de îngeri şi oameni slujitori ai lui
Dum nezeu: proroci, apostoli, ierarhi, mucenici, cuvioşi ş.a. D ar există
şi o sărbătoare consacrată pomenirii tuturor sfinţilor într-o singură z i,
iar aceasta se numeşte Duminica Tuturor Sfinţilor.

87
\\ί [ i . Patriarhul His

Sărbătoarea Duminica Tuturor Sfinţilor ne ajută să înţelegem că

unitatea Bisericii se realizează cu prioritate in comuniunea sfinţilor.
In Crez sau în Simbolul credinţei,
i 7 mărturisim că Biserica este una,
sfântă, sobornicească şi apostolească. Vedem că unitatea Bisericii este
profund legată de sfinţenia ei, deoarece şi în D um nezeu unitatea şi
sfinţenia sunt nedespărţite. Desigur, Dumnezeu Cel Sfânt este Unul nu
pentru că arf i o singurătate eternă, ci este Unulpentru că este o c o m u n iu n e
desăvârşită de viaţă şi iubire veşnică intre trei Persoane Sfinte, distincte
şi nedespărţite: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. în acest sens, slava Sfintei
Treimi este frumuseţea comuniunii Sale interioare desăvârşite şi a
iubirii Sale milostive, smerite şi dătătoare de bucurie veşnică pentru
întreaga lume. Sfinţenia lui Dum nezeu este iubirea Sa desăvârşită,
iar Dum nezeu împărtăşeşte sfinţenia Sa oam enilor pe măsura
credinţei lor adevărate şi a iubirii lor smerite.
Iată de ce O?todoxia a rânduit ca această Duminică a Tuturor
Sfinţilor să fie duminica in care se arată rodul lucrării D uhului Sfânt
în Biserică. Această duminică ne arată taina unităţii Bisericii trăită
în sfinţenie. Unitatea şi Sfinţenia nu se realizează niciodată prin
izolare egoistă, prin orgoliu şi prin autosuficienţă, ci prin com uni­
une de iubire smerită. Chiar şi părinţii din pustie, care erau cei mai
îndepărtaţi oameni de oraşe sau sate, aveau conştiinţa comuniunii lor
cu Sfanta Biserică. De aceea, chiar şi aceia dintre ei care au ajuns la o
sfinţenie deosebită şi au pregustat, încă din lumea aceasta păm ân­
tească, lumina sau slava îm părăţiei cerurilor, totuşi, înainte de moarte,
au cerut sa primească Sfânta Euharistie (Trupul şi Sângele Domnului),
aratandastfel că eifac parte din Sfânta Biserică a lui Hristos, din Trupul
Sau tainic. Aşadar, pentru a sublinia legătura dintre sfinţenie şi unitate
sau comuniune, Biserica a voit să ne înveţe că, deşi în fiecare z i pomenim
unul sau mai mulţi sfinţi, totuşi, aceşti sfinţi nu se află în izolare , ci în
comuniune şi în conlucrare. în acest sens, Dumnezeu este minunat în

88
 K v a n g h d i a slavei lui H n s t o s

diversitatea şi comuniunea sfinţilor uniţi între ei prin acelaşi har şi

aceeaşi credinţă în Hristos, deşi simt diferiţi ca vârstă, ca timp şi loc în
care au trăit, ca neam, ca gen, ca rang in societate: de la împăraţi până
la simpli ţărani şi de la oameni vestiţi până la simpli anonimi. Toate
cetele de sfinţi,/ în bogăţia
y O » diversităţii
’ lor si
’ în frumuseţea
’ comuniunii
lor cu Preasfânta Treime, au în fruntea lor pe Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, întrucât ea a născut ca om pe Cel
Unul Sfânt, pe Iisus Hristos, Capul Bisericii şi Mântuitorul lumii.

D um inica Tuturor Sfinţilor arată legătura dintre sfinţii

cunoscuţi şi cei necunoscuţi oamenilor, fiind toţi uniţi
în harul şi iubirea Preasfintei Treimi

Un alt motiv pentru care Biserica a rânduit această sărbătoare

numită Duminica Tuturor Sfinţilor este acela al legăturii dintre sfinţii
cunoscuţiy si
y cei necunoscuţi.
J Biserica a înscris mulţi sfinţi ’ în sinaxarul
şi în calendarul ei. Totuşi, mai există o mulţime de sfinţi necunoscuţi, care
nu sunt încă în mod oficial şi solemn canonizaţi de Biserică sau recunoscuţi
ca sfinţi, dar sunt cunoscuţi de Dumnezeu. In acest sens, reţinem dia­
logul profetului Ilie cu Dumnezeu, când Ilie zice către Dumnezeu:
„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui
Israel a u părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe pro­
rocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar (ei) caută
să ia şi sufletul meu (3 Regi 19, 10). însă Dumnezeu îi răspunde:
M i-am oprit dintre israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor
acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au
sărutat'' (3 Regi 19, 18). Deci, totdeauna există mai mulţi sfinţi decât
cei cunoscuţi de oameni, însă Dumnezeu va arăta slava acestor sfinţi
când doreşte El, în timpul istoriei sau la A Doua Venire a lui Hristos,

89
) λ Μ κι., P a t r i a r h u l l i i s n u ii ( >π«κ1η\ ι* I s n m a i u

la înnoirea lumii, despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi. Atunci,

desigur, se vor arăta toţi sfinţii, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni.
D e aceea, D um inica Tuturor Sfinţilor are şi un înţeles profetic, de
anticipare sau prevestire a com uniunii sfinţilor din împărăţia lui
D um nezeu, de pregustare a frum useţii şi bucuriei comuniunii tuturor
sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi de oameni în tim pul istoriei.

„înm ulţit va lua în apoi” înseam nă bucuria negrăită

a com uniunii om ului cu H ristos
în îm părăţia P reasfintei Treim i

în Evanghelia Duminicii Tuturor Sfinţilor, M ântuitorul Iisus

Hristos spune că „oricine a lăsat case, sau fr a ţi, sau surori sau tată sau
mamă saufemeie sau copii sau ţarine pentru numele Meu, în m u lţit va lua
înapoi şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19, 29). La ce se referă acest
înmulţit va lua, in raport cu tot ce au lăsat (părăsit) oam enii pentru a
urma lui Hristos. Se referă la bogăţia harului iubirii lui Hristos pe care
o primesc cei care îi urmează Lui, la bucuria şi pacea fericirii veşnice
primite de ei in arvună încă din lumea aceasta, prin iertarea păcatelor,
necuvântarea şi sfinţirea vieţii pe păm ânt, la care se adaugă apoipli~
~at ea vieţii veşnice. Iar viaţa veşnică înseamnă viaţa trăită în comu­
niune^ de iubire sfântă cu Dumnezeu-Tatăl, F iul şi D uhul Sfânt şi cu toţi
sfinţii lui Dumnezeu din împărăţia cerurilor.

Adevarata bogăţie netrecătoare se află în suflete,

nu în hambare, în bănci sau buzunare

Apostolii lui Hristos, adică trimişii sau misionarii lui H ristos,

şi toţi cei asemenea lor, mai ales monahii, în decursul istoriei

90
 E va ng he lia slavei lui H r is t o s

Bisericii au renunţat la averi şi la familie pentru a se dărui cu totul lui

Hristos. M ulţi monahi au trăit hrănindu-se adesea doar cu rădăcini
sau poame sălbatice, răbdând frigul sau arşiţa soarelui, dar şi primej­
dii din partea fiarelor sălbatice sau a năvălitorilor. Şi, totuşi, în pofida
tuturor greutăţilor, ei erau bucuroşi, paşnici sifericiţi. Deşifugeau de lu?ne,
totuşi lumea din oraşe venea să-i caute in pustie, în păduri sau în peşterile
munţilor. De ce? Pentru că, prin multă rugăciune si multe osteneli,
au dobândit pacea si bucuria Duhului Sfânt sau lucrarea tainică a lui
Hristos în ei prin harul Duhului Sfânt. Acesta este înţelesul adânc al
cuvintelor înmulţit va lua. Cine urmează lui Hristos, crede în El şi
II iubeşte prin rugăciune şi fapte bune, acela înmulţit va lua; adică
a renunţat la ceva trecător (averi materiale), dar primeşte în viaţa
lui pe Cineva netrecător, pe Hristos Cel veşnic, izvorul vieţii şi al
fericirii eterne. De aceea, apostolii, martirii, cuvioşii şi toţi sfinţii
de odinioară, dar şi credincioşii smeriţi, rugători şi mărturisitori ai
credinţei de astăzi, care iubesc pe Hristos, simt bucuria prezenţei şi
lucrării lui Hristos în viaţa lor .Această prezenţă a lui Hristos în oame­
nii credincioşi este cea mai mare bogăţie sau comoară adunată în suflete, ca
lumină sfântă sau bucurie a credinţei şi a iubirii faţă de Dumnezeu
si fată de semeni. Această comoară spirituală rămâne în sufletul
* » A A
omului si este purtată de el în împărăţia lui Dumnezeu. J n m u lţit
va lua” înseamnă că multa răsplată pe care o dăruieşte Dumnezeu celor
care î l iubescpe E l este harul Duhului Sfântprezent în oameni şi daru­
rile multe ca rodiri ale harului în viaţa lor. Mântuitorul Iisus Hristos
mai spune că, pe lângă multa Lui iubire împărtăşită lor, ucenicii L ui vor
prim i şi viaţa veşnică sau viaţa fără de moarte, adică învierea, nejnuri-
rea şi bucuria veşnică din împărăţia lui Dumnezeu.
Duminica Tuturor Sfinţilor ne arată că toţi sfinţii sunt prieteni
ai lui Dumnezeu, învăţători şi ocrotitori ai credincioşilor pe calea
mântuirii.
 M ulte binecuvântări dăruieşte D um nezeu celor ce cred în El şi
împlinesc voia Lui în viaţa lor. Prin urmare, întrucât Oumnezeu ne
iubeşte cu o iubire infinită si veşnică, să răspundem permanent iubirii Lui
prin rugăciune si prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a
noastră mântuire! Amin!
 Duminica a 2-a după Rusalii
(a Sfinţilor Români)

IISUS PREGĂTEŞTE A P O ST O L I
P E N T R U SFIN ŢIR EA PO PO A R ELO R

„în vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă M area

Galileei, a văzut pe doi fraţi: pe Simon ce se num eşte Petru şi
fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau
ΐ , » : Venid dupâ M in . ,i v , voi f,ce p e,c ari
pescari; şi ie * > r
de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.

93
 Şi, de acolo m ergând m ai departe, a văzut pe alţi d oi fraţi:
pe Iacov al lui Z eved eu şi pe lo a n , fratele lu i, în corabie cu
Z eved eu , tatăl lor, dregându-şi m rejele, şi i-a chem at. Iar
ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au m ers după E l. Şi
a străbătut Iisus toată G alileea, învăţând în sin a g o g ile lor
şi propovăduind E vanghelia îm părăţiei şi tăm ădu in d toată
boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 4,18-23).

1 vanghelia din Duminica a 2-a după Rusalii ne vorbeşte

~ despre chemarea la apostolat sau la apostolie a ucenicilor
M ântuitorului nostru Iisus Hristos.
Chemarea la apostolat a ucenicilor Domnului nostru Iisus H ristos
este o etapă a unui plan de mântuire a lumii pe care D um nezeu îl
are prestabilit, dar voieşte ca acest plan să devină o î m p r e u n ă - lucrare
a lui Dumnezeu cu oamenii. Prin chem area u cen icilor la ap ostolat,
D o m n u l Iisus H ristos pregăteşte taina co n stitu irii B isericii S a le .

Mai întâi El cheamă pentru apostolat sau misiune un grup restrâns de

doisprezece ucenici care simbolizau cele douăsprezece seminţii a le poporu­
lui evreu, apoi aceşti ucenici vor deveni A p o sto li (trimişi sau misionari)
ui Hristos şi vor forma nucleul conducător al Bisericii Sale. Iar în ziua
Pogorârii Sfântului Duh peste aceşti Apostoli se constituie Biserica lui
istos, care se extinde apoi prin mulţimea celor care cred în Iisus
Hristos şi se botează în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Biserica este viaţa lui H ristos Cel răstignit, înviat şi în ălţat

la ceruri, îm părtăşită oam enilor, prin D uh u l S f â n t

în această duminică, Sfânta Evanghelie ne arată prim ii paşi făcuţi

de D om nul Iisus Hristos pentru constituirea Bisericii Sale ca adunare
a oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Desigur, tazVz# Bisericii
începe odată cu întruparea sau înomenirea Fiului lui Dumnezeu,
fir ii L ui omeneşti se comunică sau se împărtăşeşte viaţa Sa dumnezeiască,
jî continuă cu toată lucrarea Sa mântuitoare, culminând prin Cruce,
înviere si
)
înălţare
)
întru slavă. Dar ceea ce se realizeaza în IVlantuitorul
Iisus Hristos, ca împărtăşire a vieţii dumnezeieşti firii Sale omeneşti,
se extinde apoi prin lucrarea Sfanţului D uh în oamenii care \o r credc
în El. Această extindere a vieţii lui Hristos Dumnezeu-Omul în oameni
este taina Bisericii ca trup tainic al lui Hristos cate este Capul ei. Mai
prccis Biserica se întemeiază pe Persoana* învăţătura şi lucra
rea Dom nului Iisus Hristos şi pe legătura vie a oamenilor cu El
prin Duhul Sfânt. Prin urmare, Biserica lui Hristos nu este înte­
meiată numai pe învăţătura lui Hristos, ci mai întâi pe Persoana
Lui divino-umană. D e aceea s-a spus că M u sto s este piatra cea din
capul unghiului" (cf. Efeseni 2, 20), adică temelia Bisericii Sale-, dar şi
Capul Bisericii (cf. Coloseni 1,18), Cel Care o conduce spre a intra în
îm părăţia P reasfin tei Treimi.
Aşadar, Biserica nu este o simplă instituţie umană din lumea
a c e a s ta pământească, înfiinţată prin acordul mat multor oameni, cum se
în fiin ţe a z ă o so c ie ta te , o a s o c ia ţie sau un club, ci Biserica este întemeiată
din iniţiativa si prin lucrarea lui Dumnezeu însuşi pentru m ântui­
rea o a pentru ca viaţa divino-umană a lui Iisus Hristos săf i e
m e n i l o r ,

împărtăşită oamenilor prin harul Preasfintei Treimi. în acest sens, Bise­

rica trăieşte din harul Domnului nostru Iisus Hristos prin care se arată
dragostea lui D u m n e z e u -T a tă l şi împărtăşirea Sfântului D uh, cum se
vede din binecuvântarea pe care Sfântul Apostol Pavel o adresează
creştinilor din Corint (cf. 2 Corinteni 13,13). Această viaţă sfântă, în
acelaşi timp dumnezeiască şi omenească, a M ântuitorului nostru Iisus
Hristos este izvorul vieţii Bisericii. Dincolo de programe pastorale,
de organizarea activităţii misionare şi social-filantropice a Bisericii,

ϊ*''&&&:¥:Φ'β·&
'eV1·£
dincolo de tot ceea ce este instituţie, esenţială si primordială in viaţa
Bisericii este legătura vie si sfinţitoare a oamenilor cu Dumnezeu-Tatăl\
descoperită lor de F iul Său, M ântuitorul Iisus Hristos si realizată prin
harul Duhului Sfânt. Pe scurt, viaţa Bisericii este iubirea Preasfintei
Treimi îm părtăşită oamenilor. De aceea, învăţatul O rigen spunea că
„Biserica este plină de Sfânta Treime\

C ine este Cel ce cheam ă la Sine oam eni şi le schim b ă viaţa?

Când D om nul Iisus Hristos Se botează în apele Iordanului de

către Sfântul loan Botezătorul, odată cu botezul Său se descoperă taina
Sfintei Treimi, deoarece Iisus este F iul veşnic al Tatălui ceresc şi nedespărţit
de D uhul Sfânt Cel veşnic. Iar după Botezul Său în Iordan şi după o
pregătire spirituală prin post şi rugăciune în pustie (cf. M atei 4 ,1-11;
Luca A, 1-13; Marcu 1,12-13), Domnul Iisus Hristos începe să cheme şi
săform eze ucenici pentru apostolat sau misiune. Evanghelia de astăzi
ne arată cum îi alege Iisus pe primii Săi ucenici. El nu le promite nici
averi, nici bani, nici ranguri mari, nici viaţă uşoară şi com odă, ci
doar le spune: „ Veniţi după M ine şi vă voiface pescari de oameni” (M atei
4,19). Nu ştim cât de mult au înţeles chemarea Lui pescarii Petru şi
Andrei, Iacob şi loan, pe care îi menţionează Evanghelia de astăzi ca
fiind printre primii chemaţi de Iisus ca să-I fie ucenici. Vedem însă
ca,fara sa-şi mai facă vreun calcul, fără să mai pună vreo în tr e b a r e , fără
sa negocieze, fară să pună vreo condiţie, cei pe care E l i-a chemat au lăsat
toate aL· lor şi au urmat Lui. în mod surprinzător vedem că Iacob şi
loan, fin lui Zevedeu, care erau împreună cu tatăl lor, l-au lăsat singur
pe acesta in corabie, ceea ce era un fapt neobişnuit, şi au mers după
Iisus. Cine este acest Iisus din Nazaret Care cheamă sau alege uce­
nic, şi schimbă viaţa oamenilor? Cine este Acesta care, cu p ro g ram u l

96
:_____

I-v a n g h e l i a slavei l ui H r i s t o s

sau planul Lui, schimbă orice program al zilei şi al vieţii obişnuite a

oamenilor? Desigur, aceşti pescari simpli care fuseseră chemaţi de
El să devină „pescari de oameni” nu puteau înţelege toate acestea la
început. Atunci se pune întrebarea: de ce au răspuns ei atât de prompt
la chemarea L ui? Ei au răspuns imediat, pentru că îi chema însuşi
Dum nezeu Cuvântul Vieţii, Cel ce a chemat din nefiinţă la fiinţă
întreg universul, Cel ce a creat pe om la începutul lumii (cf. Facerea
2 , 7) şi Cel ce cheamă pe toţi oamenii la viaţă veşnică în împărăţia
lui Dum nezeu (cf. loan 11, 25). Acest adevăr al chemării la viaţă
veşnică în împărăţia lui Dumnezeu s-a confirmat mai târziu, când
Iisus a vorbit despre Sfânta Euharistie şi a spus că dacă cineva nu
mănâncă Trupul Său şi nu bea sângele Său nu poate prim i viaţa veşnică
(cf. loan 6 , 53). însă unii dintre cei care urmau pe Iisus numai din
curiozitate au spus: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”
{loan 6 , 60) şi au plecat, L-au părăsit şi nu L-au mai urmat pe Iisus.
D ar Iisus a întrebat pe cei doisprezece ucenici aleşi sau chemaţi de El
la început: „Nu vreţi şi voi să vă duceţi?”Atunci Sfântul Apostol Petru
a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei
vesjiice” {loan 6 , 6 8 ). în acel moment s-a văzut, de fapt, ce simţeau cei
doisprezece ucenici când i-a chemat Iisus la apostolat. Ei au simţit
adevărul că Iisus are în Sine cuvintele vieţii veşnice, deoarece E l este
C u v â n tu l veşnic al lui Dumnezeu şi Izvorul vieţii veşnice. Acest ade­
văr se confirmă şi când M ântuitorul Iisus Hristos spune M artei, sora
prietenului Său Lazăr: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine,,
chiar dacă va muri, va trăi" {loan 11, 25). Adică acela va trăi veşnic
cu sufletul, chiar dacă va muri cu trupul. Aşadar, numai pentru că
Iisus Hristos este Cuvântul vieţii, Care împărtăşeşte oamenilor
cuvintele vieţii veşnice şi harul vieţii veşnice, cei chemaţi de El la
misiune sau lucrare sfântă îl urmează imediat, fără nicio condiţie
sau negociere.

97
 Predicarea Evangheliei îm părăţiei cerurilor era în soţită
de faptele iubirii m ilostive

Evanghelia de azi ne mai spune că Iisus, după ce a ales pe primii

Săi ucenici, i-a luat cu El şi a început să binevestească Evanghelia
îm părăţiei cerurilor, nu a unei împărăţii lumeşti, pământeşti, trecătoare,
ci Evanghelia împărăţiei iubirii şi slavei cereşti veşnice a lui Dumnezeu.
Iar îndată după predicarea Evangheliei vieţii veşnice, E l vindeca orice
boală şi orice neputinţă în popor. Predica Sa începe astfel: „P o c ă i ţi - v ă ,
că s-a apropiat împărăţia cerurilor ’ (Matei 4, 17), adică schimbaţi-vă
felul de a fi, de a gândi, de a trăi şi de a făptui, deoarece D um nezeu
este aproape de oameni, S-a făcut Om printre oam eni, pentru ca
pe oameni să-i apropie de Dum nezeu.
Deci, predica lui Iisus, predica pocăinţei, a schimbării şi sfinţirii vieţii
oamenilor este însoţită defapte minunate, de vindecări de boli şi de eli­
berări de duhuri rele. „El vindeca toată boala şi toată neputinţă în popor
(.Matei 4, 23). Prin aceasta, Domnul Iisus Hristos confirmă prin fapte
ceea ce spune prin cuvinte, şi anume că împărăţia pe care o binevesteşte E l
prin Evanghelia Sa este împărăţia vindecării oamenilor de păcat şi de
moarte, este împărăţia vieţii , a iubirii şi fericirii veşnice. Prin vinde­
cările săvârşite de Iisus se vede că iubirea Sa milostivă şi smerită este
dătătoare de lumină, de viaţă, de sănătate, de libertate şi de bucurie.
Iubirea Lui ridică pe oameni din păcat prin îndemnul la pocăinţă,
apoi îi ridică şi din suferinţă prin vindecare de boli şi prin eliberare
de demoni. Astfel, Mântuitorul Iisus Hristos pregăteşte pe ucenicii Săi să
înţeleagă lucrarea Bisericii Sale, învăţându-i că la cuvântul bun trebuie
sa adauge şi fapta cea bună, de ajutorare a oamenilor bolnavi şi întristaţi
Această Evanghelie a împărăţiei lui D um nezeu a fost ascultată cu
evlavie, trăită cu sfinţenie şi transmisă cu zel de-a lungul veacurilor mai
ales de către sfinţii lui Dumnezeu din popoare diferite. între aceştia se află
şi sfinţii din neamul românesc sau din poporul român dreptcredincios.

98
 1 v a n g h e l i a s l a w i lui ii

Creştinism ul românesc are rădăcini adânci în sufletul

poporului şi rugători în ceruri

Dacă în D u m in ic a T u tu r o r S fin ţilo r pomenim împreună toţi

sfinţii cunoscuţi şi necunoscuţi din toate popoarele şi din toate tim ­
purile, astăzi, în D u m in ic a S fin ţilo r R o m â n i, ne aducem aminte de
toţi cei ce au predicat sau au trăit Evanghelia lui Hristos pe pămân­
tul tării noastre, î n c e p â n d cu S f â n t u l A p o s t o l A n d r e i , cel î n t â i c h e m a t la

despre care ne vorbeşte chiar Evanghelia din această zi. Pe

a p o s t o lie ,

temelia predicii Sfântului Apostol Andrei şi a ucenicilor săi în sud-

estul tării noastre, în Dobrogea de astăzi, s-a răspândit creştinismul
la străromâni si români. P o p o r u l r o m â n n u a f o s t c r e ş ti n a t î n t r - u n a n u ­

m i t a n , la p o r u n c a c n e a z u lu i , r e g e lu i s a u î m p ă r a t u l u i , c u m a f o s t c a z u l cu

u n e l e p o p o a r e v e c in e ( b u l g a r i ş i r u ş i) , ci c r e ş tin a r e a r o m â n i l o r s - a f ă c u t

l e n t d e j o s î n sus, î n c e p â n d cu o a m e n i i s i m p l i ş i cu s o l d a ţ i i c r e ş ti n i d i n

l e g i u n i l e r o m a n e v e n i t e î n D a c ia , p r i n c u c e r ire a e i d e c ă tr e î m p ă r a t u l

T r a ia n în a n u l 106 , i a r a p o i p r i n lu c r a r e a u n o r m i s i o n a r i c r e ş tin i, î n

s p e c ia l r ă s ă r i t e n i v o r b i t o r i d e l i m b ă g r e a c ă ş i l a t i n ă . Creştinismul pri­
m it şi cultivat de poporul român, pe când acesta se forma ca popor
nou în istorie (din geto-daci şi romani), este ///; creştinism orto­
dox răsăritean latin cu rădăcini adânci în sufletul poporului român.
D e a ce ea , e l a r e z i s t a t î n t i m p u l i n v a z i i l o r p o p o a r e lo r m i g r a t o a r e ca:

g o ţ i i h u n i i g e p i z i i , a v a r i i , s l a v i i , b u lg a r ii, p e c e n e g ii, c u m a n i i , t a t a r u şi
tu r c ii, p r e c u m ş i în timpul m u l t o r p r e s i u n i p r o z e l i t i s t e u lte r io a r e , r e l i g i ­

o a se s a u id e o lo g ic e . . . . w .
Faptul că toti românii vorbesc o limbă de ongine latina, iar cei
mai mulţi mărturisesc credinţa creştină ortodoxă răsăriteană, îi ajută
s i „ „ d e s p a rtă C ruce, dc Înviere Si nici suferinţa de speranţa, dar Si
să iubească tradiţia creştină populară mai mult dec., once «teologie
atee comunistă sau umanistă.

99
 1λ

A stăzi pomenim comuniunea sfinţilor români, a sfinţilor martiri,

λ sfinţilor cuvioşi din mănăstiri,, schituri şi sihăstrii, # sfinţilor ierarhi
păstori de eparhii, λ domnitorilor apărători ai patriei şi ai credinţei,
preoţilor şi diaconilor; precum şi mulţimea sfinţilor credincioşi mireni
cunoscuţi şi necunoscuţi pe nume, cyztt au postit mult şi s-au rugat mult,
mărturisit credinţa in vremuri grele, au construit biserici şi mănăstiri,
<2 2 / născut, crescut şi educat copii in iubirea lui Hristos şi în iubirea de
Biserică si Neam.
Prin sfinţii români, poporul nostru are în cer mai mulţi m ijlo­
citori sau rugători pentru el în faţa Preasfintei Treimi, pentru ca el
să-şi păstreze credinţa ortodoxă, să o transmită generaţiilor tinere,
să cultive sfinţenia vieţii şi faptele iubirii m ilostive.
ca-lendarul Bisericii Ortodoxe Române nu există nicio lună în care
să nu fie pomenit cel puţin un sfânt român, însă astăzi, în Duminica
Sfinţilor Români, sunt pomeniţi toţi sfinţii români împreună, cei
cunoscuţi sau canonizaţi de Biserică şi cei necunoscuţi pe nume de
către oameni, dar pe care D um nezeu îi cunoaşte că sunt sfinţi. De
aceea, trebuie să mulţumim astăzi lui Dumnezeu mai ales pentru darurile
Duhului Sfânt revărsate în sfinţii din poporul român, daruri pe care însă
ei le-au cultivat prin credinţă şi osteneală, prin rugăciune şi fapte bune,
spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria Bisericii lui H ristos. Amin!

“ ■· \ v

V 100
 Duminica a 3-a după Rusalii
(Despre grijile vieţii)

C Ă U T A R E A ÎM PĂRĂŢIEI LUI D U M N E Z E U ,
PRIORITATE A VIEŢII CREŞTINE

„Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul;

dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar
dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci,
dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul,
cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni,

101
 ljr~

căci sau pe unul il va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul

se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui
D um nezeu şi lui M amona. D e aceea zic vouă: N u vă îngrijiţi
pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult
decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului,
că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi
Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteti voi cu
mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se,
poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de
ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu
se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solom on,
în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă
în cuptor, D um nezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult
mai mult pe voi, puţin credincioşilor? D eci, nu duceţi
grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce
ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc
păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de
ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui D um nezeu şi dreptatea
Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 22-33).

fânta Cvanghelie din Duminica a 3-a după Rusalii ne arată

S sensul adevărat al vieţii creştine şi modul în care trebuie

să trăim viaţa ca oameni liberi din punct de vedere spiri­
tual. D om nul Iisus H iistos începe cuvântul Său printr-o observaţie,
spunând. „Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va f i curat,
tot ti upul tău va f i luminat. Iar dacă ochiul tău va f i rău, tot trupul tău
va f i întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întu­
nericul, cu căt mai mult! (Matei 6, 22-23). Sfinţii Părinţi ai Bisericii

102
 au interpretat lumina aceasta a ochiului sufletesc ca fiind conştiinţa
sau discernământul, prin care omul distinge între bine şi rău, între
sensul adevărat al vieţii ca legătură a omului cu Dumnezeu şi viaţa
trăită în uitare de Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos vrea să ne
spună că dacă avem conştiinţă curată şi gândire înţeleaptă, viaţa
noastră se umple de lumină. însă, dacă raţiunea sau discernămân­
tul omului sunt întunecate de patimi egoiste şi de gânduri necurate,
atunci viaţa omului pe pământ devine o existenţă întunecată. Mintea
sau conştiinţa, ca ochi sufletesc, ne apropie de Dumnezeu când î l iubim
mai m ult pe El, sau ne îndepărtează de Dumnezeu, când iubim în mod
excesiv sau exclusiv lucrurile trecătoare, neglijând chemarea noastră la
fericita viată veşnică. Cu alte cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos ne
îndeam nă să avem mai întâi grijă de sufletul nemuritor şi de dobân­
direa vieţii veşnice netrecătoare, prin credinţa în Dumnezeu, iar apoi
să ne îngrijim de mâncare, băutură şi îmbrăcăminte, adică de cele
necesare vieţii trupului trecător.

Om ul cu adevărat liber este omul duhovnicesc

în Evanghelia acestei duminici, Domnul Iisus Hristos tiu ne

îndeamnă la lene, ci ne îndeamnă la eliberare de tirania grijilor exclu­
sive pentru a dobândi bunurile materiale. Când El spune: nu vă
lngrijiţi de mâncare, de băutură si de îmbrăcăminte (cf. M atei 6 , 31),
aceasta înseamnă că nu trebuie să reducem viaţa noastră umană la
aspectul ei biolog ic, material şi trecător. Grija pentru mâncare,
băutură şi îmbrăcăminte nu trebuie să paralizeze viaţa noastră spi­
rituală printr-o preocupare obsesivă de bunurile materiale trecă­
toare, ci să purtăm grijă mai întâi de sufletul cel nemuritor, adică
să căutăm viaţa cea veşnică netrecătoare, care este comuniunea
omului cu D um nezeu Cel veşnic. C ând ne îngrijim prea m ult de
bunurile materiale limitate şi trecătoare, uităm de bunătăţile spiri­
tuale nelimitate si veşnice. De aceea, M ântuitorul vrea să ne elibe-
reze de tirania reducerii vieţii umane la aspectul ei material-biologic
si trecător; ca să-i dăruiască omului libertatea de a hrăni sufletul său
cu prezenţa iubirii milostive a lui Dumnezeii în viaţa sa. Iar această
prezenţă a iubirii milostive a lui Dumnezeu in lume este Pronia cerească
sau Providenţa divină, adică purtarea de grijă a Creatorului fa ţă de
fiinţele create de EL Aşadar, D om nul Iisus H ristos ne învaţă că nu tre­
buie să facem din grija pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte
o preocupare unică, înrobitoare, ci mai întâi de toate trebuie să ne
gândim la iubirea milostivă a lui D um nezeu, care se vede chiar si în
pui tai ea L ui de grijă fa ţă de păsările cerului si crinii câmpului. D e ce?
Pentru a înţelege din această purtare de grijă a lui D um nezeu pen­
tru fiinţe mai neînsemnate, cum ar fi păsările din văzduh sau florile
trecătoare ale câmpului, că purtarea de grijă a lui Dumnezeu este mult
mai mai e pentru omul pe care l-a creat după chipul L ui şi îl cheamă la
asemănai ea cu E l prin comuniune de viată eternă cu El.

Hrănii ea spirituală a sufletului om ului prin com u n iu n ea sa

cu D um nezeu şi îm brăcarea lui cu lum ina bunătăţii
sunt mai de preţ decât orice lucrare m aterială

în Evanghelia care se citeşte astăzi, D om nul Iisus H ristos ne

spune că trebuie să dăm întâietate sau prioritate vieţii spirituale şi
libertăţii noastre sufleteşti pentru a nuf i înrobiţi de grija pentru bunurile
materiale trecătoare, de mâncare excesivă şi de luxul hainelor scumpe, ci
să ne îngrijim mai întâi de modul în care se prezintă sufletul nostru
în faţa lui D um nezeu, cu ce se hrăneşte spiritual şi cum se îmbracă
 b’v a niih elia s l a w i lui H r is t o s

spiritual. M ai precis, haina sufletului trebuie să fie lumina dobândită

prin rugăciune fierbinte şi viaţă sfântă trăită în curăţie şi fapte bune.
Cu alte cuvinte, haina sfinţeniei este haina sau starea cea mai de preţ
a sufletului creştin. Iar bunurile materiale se vor adăuga acestei stări
duhovniceşti ca o binecuvântare a iubirii milostive a lui Dumnezeu.
)
Prin urmare, mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea tiupului nu tre­
buie să devină mai importante decât legătura sau comuniunea de
iubire a omului cu Dumnezeu, adică să nu devină mai de preţ decât
rugăciunea şi sfinţirea vieţii prin gânduri, cuvinte şi fapte bune.
Aceasta este, aşadar, lumina sau sensul adevărat al vieţii arătat pi in
cuvintele M ântuitorului Iisus Hristos consemnate în Sfânta Evan­
ghelie de astăzi.
Desigur, la o primă vedere, superficială şi pripită, Evanghelia
D um inicii a 3-a după Rusalii dă g r e s ia că DomnulI,sus Hristos ne-ar
încuraja la pasivitate sau lene, la un fe l de nelucrare privind procurarea
mâncării, băuturii şi îmbrăcămintei. însă, o astfel de concluzie este
greşită deoarece Hristos însuşi ne luminează întreg textul Evanghe­
liei de astăzi prin îndemnul Său final: „Căutaţi mai întâi împărăţia
lui Dumnezeu si dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă"
CMatei 6 , 33). Acest mai întâi estefoarte semnificativ. Adică, mai întâi
să căutăm viaţa veşnică sau legătura noastră sfântă, plină de iubire şi
bucurie c u D u m n e z e u Ce! S fâ n Hainele pe
t, N e l i m i t a t ş i N e t r e c ă t o r

^ „vpnyq se rup si se pierd, iar hrana

care le purtăm sunt trecatoare, se uzeaza, y , v
j Inromie este si ea trecătoare, peri-
pc care noi o consumam adesea c < ■
• - - - · î^^nrntia lui Dumnezeu înseamn
sabilă. Insă, a căuta mat intai Imparaţia tui
hrăni m ai întâi cu daruri spirituale. Ne hrănim mat rntar cutat cuvan-
Iu l,a re i,,e din gura lui D m m u * » * * *■ *
n « ,ru „ Λ η α ! « v i n u l , Φ * Sfi.'.hrSenpiur,, Jar „ fa w
iubitor a , Sfintele Taine ak tuba u r n l c m , a /„ H r ,,,,,

Cel rt.tign i, » in ^ t.f e n tr u a <t°’>“ ' f k g m m " ***** “

105
Dumnezeu, Izvorul vieţii şi al bucuriei veşnice. îmbrăcămintea trupului
este una trecătoare, dar îmbrăcarea sufletidui şi a trupului cu lumina
virtuţilor ca smerenia şi pocăinţa, sobrietatea sau cumpătarea, dărni­
cia şi milostenia, curăţia şi sinceritatea reprezintă frum useţi şi lumini
netrecătoare ale oinului. Iar această îmbrăcare a sufletului şi a trupului
în lum ina harică şi în virtuţi sfinte începe la Botez. D e aceea, la slujba
Botezului, noi cerem: „dă-mi mie haină luminoasă’. însă această haină
luminoasă a Botezului, adică a prezenţei sfinţitoare a D uhului Sfânt
în om, care îmbracă sufletul şi trupul celui botezat, trebuie perm anent
curăţită de păcate prin pocăinţă şi înfrum useţată prin săvârşirea fap­
telor bune, ca rodire a dreptei credinţe în viaţa creştinului.

C e e s t e î m p ă r ă ţ i a l u i D u m n e z e u ?

întrucât Dom nul nostru Iisus H ristos ne învaţă că împărăţia lui

Dumnezeu trebuie săfie preocuparea prim ă şi esenţială a vieţii omului pe
pământ, Biserica a pus în practică această învăţătură din Evanghelie
şi prin faptul că atât rugăciunea rostită înainte de masă, cât şi cea
rostită după masă se referă la împărăţia lui D um nezeu. Astfel, îna­
inte de masa de prânz rostim rugăciunea „Tatăl nostru", în care mai
mtai cerem: „Sfinţească-se numele Tău, V ie împărăţia T a ,fa c ă - S e voia
Ta, precum în cer şi pe pământ" {Matei 6, 10), iar numai după aceste
cereri adăugăm zicând: „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă
astazi {Matei 6,11). în rugăciunea rostită după masa de prânz cerem
„nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie". Vedem aici legătura
dintre prezenţa sau harul îm părăţiei cereşti ca hrană spirituală p en ­
tru suflet şi mâncarea materială ca hrană pentru trup.
Dar ce este împărăţia lui Dumnezeu pe care noi trebuie să o cău­
tăm cu prioritate şi în mod constant? îm părăţia lui D um nezeu este
 t v a n i i h e l i a >lavoi lui

comuniunea de viată
y >
si iubire veşnică
7
a Preasfintei Ti eimi cu sfinţii
îngeri şi cu oamenii sfinţi care împlinesc in viaţa lot voia lui Dum ­
nezeu. D e aceea, în Biserica Ortodoxă, când începe slujba Sfintei
Liturghii, în timpul căreia căutăm în modul cel mai intens împărăţia
lui D um nezeu, preotul zice: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a
Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pui ui ea şi in vecii vecilor.

în B iserică p reg u stăm pacea, bucuria şi lum ina

îm p ă ră ţie i lui D u m nezeu sau a Preasfintei T reim i

Toate Sfintele Taine săvârşite în Biserica Ortodoxă (cu excepţia

Tainei Spovedaniei, care este, de fapt, pregătire pentru Sfânta Euha­
ristie) încep cu această binecuvântare a împărăţiei Tatalui, Fiului şi
Sfântului Duh. D e ce? Deoarece creştinii, fiind botezaţi in numele
T atălui si al Fiului si al Sfântului Duh, cer permanent harul Prea­
sfintei Treimi, ca să se bucure permanent de iubirea Preasfintei
Treimi, arătată oamenilor în şi prin lisus Hristos. Iar pregustarea
bucuriei, a păcii si a slavei din împărăţia Preasfintei Treimi se trăieşte
în Biserică, peniru că Biserica este plină de prezenţa bancă a Preasfin­
tei Treimi în toate lucrările ei sfinte: Sfinte Taine şi ierurgu, slujbe şi

5aib\n Epistola către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel ne aduce o lămu­

rire în plus privind îm părăţia lui D u m n e z e u , şi anume că împărăţia
^ i j. τ α ^ /ϊ^ /7 Fiului iubim bale {Lo/osem
lui Dumnezeu-Tatăl este Imparaţta „ tm n v
1, 13). Altfel spus, ea este împărăţia in care se arata iubirea Tatalui
fa tă de Fiul Său Veşnic, adeverită sau confirmata de uhu Sfanţ, Care

p u n e i, * Τ . Λ H * - M » « “ / f
de toti oamenii care au fostj r , / înfiaţi În această iubire, rprin harul Duhului
inaceas
o r* ' unit. cu apa
Sfanţ f,„ ootezu
Rntezului,, ype baza credinţei lor m Dumnezeu Fiul Care

107
S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor. Deci, când vorbim despre
îm părăţia lu i D u m n e z e u , în ţe le g em că ea este m ai în tâi îm p ărăţia
iubirii veşn ice a T atălu i către F iu l Său, Iisu s H risto s. Prin urm are,
în această iubire a lu i D u m n e z e u -T a tă l fată
> de F iu l Său C e l V eşn ic,
su n tem ch em aţi şi n o i, oam en ii, ca să fim părtaşi la viaţa şi fer ici­
rea v eşn
’ ică a P reasfintei T reim i. Iar căutarea si
> d ob ân d irea haru-
lu i îm p ărăţiei P reasfintei T reim i se realizează prin m ărturisirea
dreptei credinţe, prin rugăciune fierbinte, prin p o că in ţă , prin viaţă
sfân tă şi fapte ale iubirii m ilostive.
In Biserica Ortodoxă, prima dintre Rugăciunile începătoare (care
premerg tuturor slujbelor liturgice) este rugăciunea împărate ceresc,
prin care se invocă prezenţa şi lucrarea D uhului Sfânt în viaţa şi acti­
vitatea Bisericii şi a fiecărui creştin. Iar a doua rugăciune începătoare,
rostită după rugăciunea împărate ceresc, este rugăciunea Preasfântă
Treime, miluieste-nepre noi, introdusă prin invocarea treimică: Sflnte
Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. însă,
după aceste rugăciuni începătoare rostim rugăciunea Tatăl nostru,
pentru a arăta că iubii ea veşnică a Preasfintei Treimi descoperită în Iisus
Hristos şi împărtăşită nouă prin D uhul Sfânt îşi are izvorul în D u m ­
nezeu-Tatăl, din Care veşnic Se naşte Fiul şi purcede D uhul Sfânt,
ca împreună să Se bucure veşnic de iubirea Tatălui. A stfe l creştin ii,
prin harul prim it la B o te z şi prin rodirea lu i în viaţa lor, se bucură
de iubirea veşn ică a P reasfintei T reim i.
Acum, pentru cei ce vieţuiesc pe pământ, împărăţia lui Dumnezeu
sau împărăţia Preasfintei Treimi este tainic prezentă în Biserică şi este
simbolizată iconic de spaţiul Sfântului Altar, din care creştinii primesc
Sfânta Euhaiistie ca arvună a vieţii cereşti veşnice. însă, la sfâ rşitu l
lumii, după învierea trupurilor celor morţi şi după schimbarea cerului
şi pământului cunoscute acum în cer nou şi păm ânt nou, cei ce iubesc pe
D um nezeu vor p rim i nu num ai arvuna îm părăţiei lui D um nezeu, ci

|'VOK 108
 F.\ani*hoIia slavei lui H r is to s

plinătatea ei. De aceea, când clericii se împărtăşesc cu Sfânta Euha

ristie, se roagă lui Hristos, zicând: „dă-ne nouă să ne împăi tăş 'im mai cil
adevărat (mai deplin) în ziua cea neînserată a împăiăţiei Talc .
Să ne ajute Hristos-Domnul, Mântuitorul lumii, să trăim ca
oameni duhovniceşti liberi care caută mai întâi bnpăiăfia iubii ii lui
Dumnezeu prin rugăciune şi prin fapte bune, spre slava Preasfintei
Treimi si mântuirea noastră. Amin!
 m m m > w \\\ m m m w

Duminica a 4-a după Rusalii

(Vindecarea slugii sutaşului)

IU B IR E A M IL O S T IV Ă SI V I N D E C Ă T O A R E
)

A LUI H R IS T O S T R E Z E Ş T E
ÎN PĂ G Â N I C R E D IN Ţ Ă P U T E R N IC Ă

„In vrem ea aceea, pe când Iisus in tra în C a p ern au m , s-a

apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: D oam ne, sluga
m ea zace în casă, slăbănog, ch in u in d u -se cum plit. Şi i-a zis
Iisus: Venind, îl voi vindeca. D ar sutaşul, răsp u n zân d , I-a
zis: D oam ne, nu su n t vrednic să in tri sub acoperişul m eu,
 a\ v\

ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi

eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i
spun acestuia: D u-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi
slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat
şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici
în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la
răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu
Isaac şi cu lacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei
vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară, acolo va
J
fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului:
D u -te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga
lui în ceasul acela” (Matei 8,5-13).

E
vanghelia Duminicii a 4-a după Rusalii ne relatează cum
Domnul Iisus Hristos a vindecat în Capernaum pe servito­
rul (sluga) unui sutaş sau centurion roman. Această minune
are un înţeles profund filantropic sau caritabdşι in acelaşi timp un înţeles
misionar. Vindecarea unui om bolnav de alt neam decât evreu şi de alta
religie decât cea mozaică are un înţeles misionar simbolic, şi anume
ea prevesteste faptul că Evanghelia lui Hristos va fi propovăduită în
toată lumea, Ia toate popoarele, pentru că Dumnezeu iubeşte pe toţi
oamenii Mântuitorul Iisus Hristos arată acum ucenicilor Săi că poate
descoperi credinţă puternică şi în alte popoare decât în poporul evreu.

Sutaşul preînchipuie diferitele etnii sau popoare

care vor crede în Hristos

D om nul Iisus Hristos, văzând credinţa mare a sutaşului zice:

veni şi vor
"Adevărat grăiesc vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni

111
sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov in împărăţia cerurilor ”(Matei
8, 11). Această profeţie nu se va împlini într-un viitor îndepărtat, ci
ea începe a se împlini chiar acum, când Iisus laudă credinţa sutaşului
roman.
cest sutaş sau centurion făcea parte din trupele romane de
ocupaţie a Ţării Sfinte. Sutaşul roman era, prin tradiţie, un politeist,
deoarece romanii se închinau la mai mulţi zei, dar printre ei s-au găsit
şi oameni care admirau Persoana, învăţătura şi m inunile D om nului
Iisus Hristos. Auzind învăţătura Lui şi văzând m inunile Lui, unii
dintre militarii romani au crezut în El. Deci, sutaşul din Evanghelici
de astăzi preînchipuie etniile sau popoarele, altele decâtpoporul lui Israel\
care vor veni la Hristos, vor crede în E l şi se vor mântui. D e aceea zice
Dom nul Iisus că „vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, de la mia­
zăzi şi miazănoapte şi vor sta la masă cu Avraam , cu Isaac şi cu Iacov
în împărăţia ceiuiilor . Aşadar, vor crede în El şi se vor m ântui mulţi
oameni care nu se consideră popor ales sau superiori altor oameni. Iar
f i n împărăţiei vorf i aruncaţi în întunericul cel mai din afară” (Matei
8,12), adică cei întâi chemaţi la mântuire se vor lipsi de com uniunea
veşnica de viaţă şi iubire cu Hristos în îm părăţia Cerurilor.

Iu b ire a m ilo stiv ă a su ta ş u lu i fa ţă de s e rv ito ru l să u b o ln a v

îi în tă re ş te c re d in ţa că Iisu s îl p o a te v in d e c a p e a c e s ta

Vedem că, deşi sutaşul are în subordine 100 de soldaţi, şi poate sa

înlocuiască un soldat bolnav cu un soldat sănătos, totuşi el este preo-
cupat de sănătatea servitorului său credincios când acesta s-a îm bol­
năvit. în fa ţa lui Iisus Hristos , sutaşul exprimă suferinţa servitorului
care nu poate cere el direct lui Iisus să-l vindece. Un sutaş sau centurion
roman acordă atâta atenţie unui servitor al său, încât bunătatea sa şi

( 112
 E vanghelia slavei lui H ris to s

credinţa sa sunt lăudate de Iisus în auzul tuturor. Acest sutaş este un oni
bun la suflet, un om milos, un om plin de compasiune, adică pătimeşte
împreună cu cel bolnav, suferă împreună cu cel suferind. Iar această
bunătate milostivă a lui îi dă curaj să meargă la Iisus şi să-I ceară
vindecarea servitorului său, deoarece auzise că Iisus a vindecat o
mulţime de bolnavi.

V aloarea p e rso a n e i um ane este mai presus de orice rang

şi stare a vieţii

B u n ă ta te a m ilo stiv ă a a c e stu i su ta ş rom an fa ţă de se rv ito ru l lu i,

s o lid a r ita te a lu i c u o m u l a fla t în su fe rin ţă , n e a ra tă ca dincolo dc ranguri^

diferite, defuncţii diferite în societate şi de stări ale vieţii, ceea ce conteaza
in p rim u l rănd este demnitatea umană, valoareafiecărui om în fa ţa lui
Dumnezeu, chiar şi atunci când omul nu mai poatef i eficient, cand nu mai
este activ sau productiv din cauza bolii on a văi stei pi ea î
i „ fa ,, bolii care ii chinui, pe « cico ru l aău, sura.ul nu pna.e face
• , n c rh im b a s ta r e a d e b o a
nimic, întrucât n u a r e c a p a c ita te a c -
j De aceea, el merge ia Iisus,
torului său într-una de sănătate dep · # .
^ . , ·ι p nre vindeca orice boala şi orice
D octorul sufletelor şi al trupuri , » sutasului faţă de ser-
neputinţă din popor”. Vazand comP ^ ^ Domnul ]isus
vitorul său, adică mila » gnja stăpânul^ g> ?) Cu ^
H r i s t o s îi s p u n e s u t a ş u l u i . „Venin , D o m n u l I i s u s îi

c u v in te , v ă z â n d b u n ă ta te a s u fle tu lm a c e stu ,
tă s p u n d e ş i E l c u b u n ă t a t e , m a i a l ^ a ^ - i n i d s u p e r ^ c i

tr u el în su şi, ci p e n tru u n o m e a r e ^ ^ ^ ^ ^ ^

u n s im p lu su b o rd o n a t, nsa, ca , ^ ^
v in ă în c a s a lu i, B sp u n e ^ sau d

acoperişul meu (Matei 8, 8), a d i c a sub acope ,

113
în care el locuia de obicei. Cuvintele sutasului
> arată smerenia lui, dar
şi prudenţa lui, pentru că orice evreu care intră in casa unui păgân va
suporta critica sau vorbirea de rău a evreilor, întrucât aceştia considerau
că romanii, fiind de altă credinţă, nu merită să fie vizitaţi la casele
lor. D in răspunsul sutaşului dat lui Iisus se vede că el nu se consideră
vrednic de o cinste atât de mare, şi anume ca Iisus să intre în casa lui.
D e aceea, a zis. „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu ·
Insă când I-a zis lui Iisus cu smerenie: Doamne, nu sunt vrednic să
intii in casa mea, sutaşul L -a m ărturisit deja pe Iisus ca fiind D o m ­
nul sau Stăpânul vieţii, D octorul care vindecă de boală si dăruieşte
viaţă oamenilor.

Cuvântul lui H ristos ridică din boală si din m oarte,

dăruind sănătate si
’ viată
>

Evanghelia ne arată că, pe lângă marea virtute a b u n ă tă ţii sale

sufleteşti, acest sutaş are şi o altă mare virtute, anume smerenia.
Deşi este com andant peste 100 de soldaţi şi reprezintă puterea stă-
pamtoare a Romei peste Ţara Sfânt ă, sutaşul se smereşte, zicând: J f u
sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va
vindeca sluga mea (M atei 8, 8), iar apoi motivează: „Şi eu sunt om sub
stăpânirea altora (adică sunt subordonat cuiva) şi am sub mine ostaşi fi-i
spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă
aceasta, şi face" ( Matei 8, 9). Pornind de la puterea m obilizatoare a
cuvântului, care pune în mişcare persoana, sutaşul, de fapt, vrea să
exprime credinţa sa în puterea vindecătoare a lui Iisus, despre C are
auzise că a vindecat o mulţime de bolnavi.
însa, deşi sutaşul vorbeşte despre puterea mobilizatoare a c u v â n ­

tului său ca stăpân peste o sută de soldaţi, totuşi el recunoaşte că

114-
 1 v a i m h e l i a ''lax cm I u i 1i

nu are putere vindecătoare asupra trupului omenesc bolnav. Când

trupul servitorului său devine bolnav şi paralizat, cuvântul sutaşului
nu poate schimba starea de boală a trupului acestuia. Cuvântul
sutaşului era m obilizator numai când servitorul său era sănătos
trupeşte. D in acest motiv, sutaşul cere acum lui Iisus cuvânt vinde­
cător. Prin aceasta, sutaşul mărturiseşte indirect că Iisus nu este un om
obişnuit, ca toţi oamenii, ci E l ave oputere deosebită, alta decât cuvântul
uman mobilizator. D om nul Iisus Hristos este şi aie cuvânt \dnde-
cător şi d ătăto r de viaţă. Cuvântul vindecător al lui H ristos este
cuvânt m â n tu ito r sau salvator, adică îl ridică pe om din starea de
boală la starea de sănătate, din starea de imobilitate fizica la starea
de m obilitate, îl ridică din păcat la sfinţenie şi din moarte la viaţă.
înţelegând modul de a gândi al sutaşului, an? mărturiseşte credinţa
sa în puterea dumnezeiască vindecătoare a Domnului Iisus, Domnul
Iisus Hristos exclamă: „Nici în Israel nu am găsit atâta credinţă”
CMatei 8, 10). Aşadar, Domnul Iisus Hristos descoperă o credinţă
puternică la un om de alt neam si de altă religie decât poporul lui
Israel. în realitate, sutasulsi-a abandonat religia luipagana, ineficienta,
si s-a apropiat de Domnul Iisus Hristos, pe Care L-a mărturisit cafiin d
vindecător, dătător de sănătate şi de viaţă.
D upă c e D o m n u l I i s u s H r i s t o s c o n s t a t ă că sutaşulpăgân recunoaşte
că E l este D u m n e z e u -v in d e c ă to r , atunci El descoperă tuturor a treia
mare virtute a acestui sutaş, si anume credinţa lui profundă că Iisus
din Nazaret este Domnul sau Stăpânul vieţii şi Izvorul vindecărilor. De
ί· v cererea sutasului, zicând:
aceea, Dom nul Iisus i-a împlinit imediat , ,
_ , · .» j ar lucrarea cuvintelor lui Iisus a
nDu-te, fie tie după cum ai crezut. Iar lucra
fi*. aceasta: . S i « *> * »
înţelegem,aşadar, can, Don,™ ! lisns H risto s,p a. cuvântul Sin v,„-
, ’ -j- -» , Axtămr de sănătate, de viaţa şi bucu-
decător, mânuiitor, ridicător, datator ae ’
* o vindecat pe servitorul acestuia.
ne, pentru credinţa sutaşulu <

115
ce Hristos-Domnul a descoperit în sufletul sutaşului iubirea m i l o s t i v ă ,
smerenia adâncă şi credinţa puternică, ii răsplăteşte aceste virtu ţi sau
calităti cu bucuria vindecării servitorului său pentru care sutaşul s-a
rugat ca Iisus să-l vindece.

Să ne ru g ă m n u n u m a i p e n tru n o i în şin e , ci şi p e n tr u a lţn

Evanghelia de azi ne arată şi importanţa rugăciunii pentru

alţii,
* 7 mai ales cănd oamenii sunt atât de bolnavi, încât nici nu mai po
să se deplaseze şi nici nu mai pot exprima în cuvinte suferinţa lo r grea şi
copleşitoare.
Având iubire smerită şi milostivă pentru semenii lor, oam enii cu
adevărat credincioşi devin ei înşişi glasul durerii celor care nu îşi via1
pot exprima prin cuvinte suferinţa şi dorinţa de vindecare şi sefac rugă­
tori pentru sănătatea şi mântuirea semenilor lor bolnavi. In acest sens,
putem spune că Biserica a învăţat mult de la sutaşul din Evanghelia
de astăzi şi de la alţii asemenea lui. D e aceea, Biserica ne cere să ne
rugăm nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru toţi bolnavii, pentru top
cei suferinzi, pentru cei care ştiu să se roage şi pentru cei ce nu ştiu să se
roage, pentru cei care pot şi pentru cei ce nu mai pot să se roage ei înşişi,
pentru cei care pot să vină la biserică,, şi pentru cei care nu mai pot veni
la biserică, ci zac în pat, fie în propria casă, fie în spital, fie în alt loc-
întrucât rugăciunea pentru alţii este vindecătoare de suferinţă şi
singurătate, Biserica ne cheamă să participăm la toate rugăciunile
şi slujbele ei pentru cei bolnavi, precum şi la ajutorarea materială
şi spirituală a bolnavilor.
Evanghelia de azi ne îndeamnă să înmulţim rugăciunea pen­
tru cei bolnavi, pentru cei suferinzi, să îi vizităm pe cei care nu se mai
pot deplasa, să le alinăm suferinţa prin prezenţa noastră iubitoare şi

116
 F .varm helia sla v e i lui Μ

rugătoare, milostivă şl ajutătoare lângă ei, deoarece, chiar dacă prin rugă
ciunile noastre nu se vindecă bolnavii imediat, in chip minunat, totuşi
aceste rugăciuni ajută m u lt sufletul lor, alină suferinţa lor şi întăresc
iubirea frăţească între cei bolnavi şi cei sănătoşi.

Vindecăm sau rănim prin cuvinte?

Foarte adesea, la suferinţa bolii unui om se adaugă suferinţa

singurătăţii lui. C u v â n t u l o m u l u i m i l o s t i v c a r e v i z i t e a z ă p e c e r s u f e r i n z i

ş i s e r o a g ă p e n t r u e i i i p o a t e , i n t r - o a n u m i t ă m ă s u r a , v i n d e c a s a u e l i b e r a

j ■ sînrn nu finate vindeca boala trupului

d e s u f e r i n ţ ă s i s i n g u r ă t a t e , c h i a r d a c a n u p o a t e r

· In deznădeide si, fiindcă nu

sau a psihicului lor. Unii oameni au <j c . ,
era nimeni lângă ei să le spnnă un nnvănt de încurajare, au munt ,
cum sc spune in popnn Alpi chiar a,-an pus capa, idelor
i j^oorlpiHe si de singuratate, nu au
pentru că, aflându-se în stare de ’
- / crhifnbe starea sufletul
prim it un cuvânt întăritor cai e sa t - . ..
curajul de-a trăi si puterea de a-şi pui ta crucea
Surasul din Evanghelia de a.răai vnrb.şte d.apre
o u t a ş u l d i n g c u v â n t u l S ă u v i n d e c ă t o r , d a t a -

tiilui mobilizator, dar cere de la i

t o r d e s a n a t a t e ş i v i a ţ ă . resp0nsabilitatea cuvântul,
Prin urmare, t r e b u i e s a f o o s i m s u fle te ş te . U n c u v â n t

d e o a cuvântul poate răni sa ρ

r e c e ^ u n c u v â n t b u n s p u s

g r e u s p u s c u i v a n e v i n o v a t î l r ă n e ş t e s u f l ^ ^

««« î n t r i s t a t î i p o a t e v i n d e c a i a m ^ sufleteşte în co p ilărie,

S u n t o m u lţim e de oam en i care au ^ ^ ^ vin(Jecă foarte

în tin e reţe sau în vrem e de * ^ cineva nu îşi cere iertare de la

g reu , m ai ales d aca cel care a rănit p ^ ^ sau nu se roagă p e n _

acesta şi nu îşi schimbă a _ . c u v â n t u l b u n p o a t e v i n d e c a .

tru el. Deci, c u v â n t u l r ă u p o a t e r a m ,

117
De aceea, trebuie să ne gândim nu num ai la bolnavii care suferă
im obilizaţi la pat, ci şi la cei care suferă de întristare p en tru că sunt
răniţi sufleteşte. S ă ne g ă n d im cum fo lo sim cuvintele: ră n im sau v in d e ­
căm p r in c u v in te ? D ispreţui?n sau p r e ţu im ' În jo sim sau ridicăm p e seme­
n ii noştri p r in cuvintele adresate lor? în d re p tă m sau în d ep ă rtă m p e cei
cărora le adresăm cu vin te grele?
Evanghelia de astăzi ne cheamă să folosim cuvântul doar p en ­
tru a vindeca pe cel bolnav, pentru a ridica pe cel căzut, p en tru a
îndrepta pe cel ce a greşit, pentru a ajuta şi p en tru a în tări pe cei
slabi, pentru a cultiva com uniunea oam enilor cu D um nezeu şi
întreolaltă, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire.
Amin!

118
 mm iNDRâcipoR din mm

Duminica a 5-a după Rusalii

(Vindecarea c e lo r d o i d e m o n iz a ţi din ţinutul Gadarei)

B U N Ă T A T E A LUI HRISTOS ELIBEREAZĂ

PE O A M E N I DE RĂUTATEA D E M O N IL O R

în vremea aceea, trecând lisus dincolo, în ţinutul

Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din
morminte, atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă
pe calea aeeea. Şi, iată, au început să strige şi să zică: Ce ai cu
noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de
 vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de
porci, păscând. Iar demonii II rugau, zicând: Dacă ne scoţi
afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a
zis: Duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi
îndată toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit
în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus
toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi, iată, toată cetatea a
ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L -au rugat să
plece din hotarele lor. Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut
marea şi a venit în cetatea Sa” (Matei 8,28-34; 9,1).

E
vanghelia Duminicii a 5-a după Rusalii ne arată dum ­
nezeii ea D om nului nostru Iisus H ristos, Judecătorul şi
M ântuitorul lumii, dorinţa Sa de a elibera pe oam eni de
puterea duhurilor rele, precum şi mustrarea celor prea lacom i de
câştig material.
El a fost întâmpinat în ţinutul Gadarenilor de doi îndrăciţi,
care erau foarte răi, furioşi şi periculoşi. Aceştia locuiau in m o r m in te ,
înţelegându se simbolic prin aceasta şi faptul că se aflau într-o sta re
de moarte spirituală, adică de totală izolare de comunitate. Cei doi
îndrăciţi sau demomzaţi erau plini de răutate şi urau pe ceilalţi oameni,
purtându se foarte violent cu ei. De fapt, nu ei înşişi se p u rtau violent
cu oam enii, ci duhurile rele care puseseră stăpânire pe ei. Evanghelia
ne arată că duhurile rele care îi stăpâneau pe aceşti doi oameni se folo­
seau dc vocea lor şi strigau: „Ce ai cu noi, Iisuse, F iul lui D u m n e z e u ? A i
venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” (Matei 8, 29).
Prin accasta vedem că demonii mărturisesc dum nezeirea lui
Iisus şi, în acelaşi tim p, se tem de p u terea Lui d reap tă ca Ju d e c ă to r
al lum ii la sfârşitul veacurilor, când Satana şi toţi slujitorii lui vor fi
pedepsiţi. Dc aceea, duhurile iele întrebau pe Iisus: ,yli venit aici mai

V
120
 înainte de vre?ne ca să ne chinuieşti? , adică mai înainte de judecata de
obşte sau judecata universală a lumii.
D e fapt, Iisus Hristos, venind în lume şi scoţând demonii din
oameni, pronunţa deja un început de judecată înainte de timpul
judecăţii finale a lumii. El începea astfel eliberarea lumii de stăpâni­
rea diavolului, iar această lucrare a Sa era socotită de demoni ca fiind
ojudecată înainte de vremea judecăţii de la sfârşitul lumii.

I u b i r e a m i l o s t i v ă a l u i I i s u s H r i s t o s p e n t r u o a m e n i e s t e

c h i n u i t o a r e p e n t r u d u h u r i l e r e l e c a r e u r a s e p e o a m e n i

D em onii caro an pus atăpâniro pe aeeari do, oameni ermoşrean

mai mult decât oamenii ob.şnuiţi ce se va rntanaplam Z.ua ju eca.ri
- ,1 Dor acum Domnul Iisus Hristos n judeca şi
cu cei care savarsesc râul. JJar acu ^
chinuieşte doar prin prezenţa Sa n fizica
z· nlnturi
alatun de oamenii in care se anau
aeoa j
ί iubirea Lui milostiva şi rauta-
dem onii , adică prin c o n t r a s t u l d i n t
tea lo r violentă fată de oameni.
’ . - t » a r h i n u i a p e a c e ş t i d e m o n i , c a r e n u

I u b L ui
i r e a m i l o s t i v a ş i s m e i i ^ ^ ^

iubeau pe oameni, ci îi urau şi J ;_a pedepsit atund

armonie cu ceilalţi oameni. Deşi ^ ^ ^ spiritu-
Pe demoni, Iisus 11 chinuia troţu,^ ^ ^ Lui milostivefa ţă de
ală numai prin prezenţa sfinţeniei
oamenii chinuiţi de demoni.

Dom nul Iisus Hristos nu este indiferent

faţă de su ferin ţa oam enilor

să
că
a c o lo pentru a-i vindeca pe aceşti doi îndrăciţi. De ce.
 ·.'*?.'>;·ν . ft ■'···' · ·»

populaţia cetăţii din care proveneau aceşti doi oam eni chinuiţi de
demoni nu-i mai considera oameni, ci îi asimila cu dem onii rău­
făcători. D in cauza duhurilor rele care se aflau în ei, aceşti oameni
chinuiţi deveniseră foarte furioşi şi violenţi. D a r t o c m a i s p r e a c e ş t i

d o i o a m e n i d e m o n i z a ţ i d e c a r e n i m e n i n u s e m a i î n g r i j e a , c i t o ţ i s e

t e m e a u , v i n e I i s u s c a s ă - i e l i b e r e z e . în mod intenţionat El a trecut

prin locul acela unde persoana umană era chinuită, înstrăinată şi înră­
ită, scoasă din firescul ei. E v a n g h e l i a n e a r a t ă c ă d e m o n i i î n r o b e s c ,

î n f u r i e , î n s t r ă i n e a z ă ş i d e z u m a n i z e a z ă p e o a m e n i . î n s ă I V I â n t u i t o -

r u l I i s u s H r i s t o s v r e a s ă e l i b e r e z e p e o a m e n i d e r ă u t a t e ş i v i o l e n ţ ă ,

s ă i f a c ă p a ş n i c i ş i p r i e t e n o ş i , s ă - i t r a n s f o r m e d i n r ă u f ă c ă t o r i î n

b i n e f ă c ă t o r i , c a s ă - ş i r e d o b â n d e a s c ă d e m n i t a t e a l o r d e f i i n ţ e c r e ­

a t e d u p ă c h i p u l l u i D u m n e z e u C e l B u n ş i M i l o s t i v . Sfânta Scrip­
tură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii numesc adesea pe dem oni „ucigaşi
de oameni sau „vrăjmaşi ai omului ori „chinuitori de oameni ’. D o m ­
nul Iisus H ristos nu vorbeşte mult cu dem onii, nu coboară la nivelul
lor, nu le dă explicaţii, pentru că demonii sunt foarte vicleni. El nu
acordă multă atenţie şi pentru că dem onii sunt m ândri. E l nu Ic
explica lor lucrarea Lui, pentru că E l săvârşeşte orice fa p tă sau minune
din iubire sinceră şi smerită fa ţă de oameni şi pentru mântuirea lor, nu
din mândrie egoistă sau din dorinţa de-a f i lăudat de oameni.

Iisu s H risto s e lib e re a z ă şi v in d e că su flete în ro b ite , în c â t face

d in o a m e n i în s tră in a ţi o a m e n i a p ro p ia ţi d e s e m e n ii lo r

Când vine spre cei doi oameni dem onizaţi, D om nul Iisus Hristos
vrea să vindece sufletul de înstrăinare şi eliberează pe omul înrobit de
demoni, adică vindecă facultăţile sufleteşti ale omului, deoarece
el a fost creat după chipul Persoanelor divine libere si iubitoare.

122
 l-’w in g h e lia slavt*i lui H ris to s

Cei posedaţi de demoni deşi sunt oameni, totuşi nu mai suntpeisoane

umane libere, deoarece ei nu mai folosesc în mod liber, personal, pro-
priile lor facultăţi mintale şi propriile lor simţiri sufleteşti, ci altiineva
se foloseşte de vocea lor, de gândirea lor şi de mişcările trupului lor. E i
sunt, de fa p t, înstrăinaţi de propria lor persoană. Aceasta înseamnă că
d u h u rile rele înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalţi oameni
şi de el însuşi.
î n s ă D o m n u l I i s u s H r i s t o s , D o c t o r u l d u m n e z e i e s c a l s u f l e t e ­

l o r ş i a l t r u p u r i l o r , r i d i c ă , e l i b e r e a z ă , v i n d e c ă ş i f a c e d i n o a m e n i

î n s t r ă i n a t ! o a m e n i a p r o p i a ţ i , l e r e d ă s ă n ă t a t e a ş i d e m n i t a t e a , p r e ­

c u m ş i b u c u r i a d e - a f i î n c o m u n i u n e c u E L I n E v a n g h e i a d u p ă

Luca se arată că unul dintre aceşti demonizaţi, dupa ce a ost vin-

, -r. ·t c3-l ia cu bine. Insa Iisus i-a
decât, s-a apropiat de Iisus şi I λ „
· A rât bine ti-a făcut tie D
spus: Jntoarce-te la casa ta şi spune cat bine P J \
• npnfru că a rost
CLuca 8,39). Ca semn de recunoştinţa pentru ca
. . · mre să-I urmeze lui hsus,sa ne
dorea să devină un ucenic şi un misi ^ -
Pretutindeni nltotri de Cel ce I-» vindec.. I n » I . » · « « “ “ «
j J i e r u t i n a e m a i a r u x i c t a t o r n i c î n t i n u t u l m c a r e
mai de folos ca el să fie u n m a r t u n s i t o .

c 1U1US λ ; rău era el înainte de vin-

locuia pentru ca lumea care-l cunoştea cat d
ld’ r enn j nrum prin vindecarea dăruită
decare să poată vedea cât de bun a devenit acum p
'ui de Dumnezeu.

i · întrece orice valoare com ercială

V aloarea spirituală a om ului întrece

- "nd că Iisus vrea să elibereze pe

Demonii, piu11 cle rauta*e’ va gă facă niciun rău aces-
• · j aî ci altfel ei nu mai y
oamenii chinuiţi de , , ^ *ntre într-o turmă de porci, adică să
tora, au cerut lui Iisus să i las ^ roprietate locuitorii din ţinutul
facă rău an im a lelo r pe care le aveau tn
a m * - ” ” d‘ f
 Iisus acceptă cererea demonilor, iar îndată după cc au ieşit din
cei doi oameni, demonii au intrat în porci, iar turm a întreagă de
porci s-a aruncat în mare şi înecându-se a pierit. A tunci, în mare
grabă, cei care păzeau porcii au anunţat pe locuitorii cetăţii despre
cele întâm plate, iar aceştia au venit şi I-au cerut lui Iisus să plece
din ţinuturile lor, deoarece E l le-a făcut mare pagubă. Vedem, aşadar,
că oam enii din cetate erau mai p reocupaţi de valoarea m aterială a
porcilor, decât de vindecarea sp iritu ală a c o n c etă ţen ilo r suferinzi·
In loc să se bucure că doi oam eni care fuseseră ro b iţi de d em o n i au
fost vindecaţi şi, ca atare, să arate recu n o ştin tă fată de Iisus, aceşti
> > * 7
lo cu ito ri ai cetăţii G adara I-au ceru t să plece de la ei. Paguba prici-
nuită prin înecarea porcilor li s-a părut mult mai mare decât binefacerea
vindecăi ii celor doi oameni demonizaţi, care fuseseră vreme îndelungată
pentru ei o primejdie permanentă din cauza violentei lor.
)

De ce a permis Iisus ca demonii să intre în turma de porci? El a

îngăduit ca dem onii care se aflau în oam enii posedaţi de ei să intre
in turm a de porci pentru a arăta că demonii au pu tere lim itată asu­
pra oamenilor şi că ei vor f i pedepsiţi de D um nezeu în ziu a ju decăţii
universale cu trim iterea în ia d , din cauza m ândriei, răutăţii şi
necuraţiei lor. în acelaşi tim p, perm iţând demonilor să intre în turma
de porci, Iisus i-a certat, de fa p t, pe locuitorii acestui ţin u t pentru că
dorinţa lor de câştig comercial din vânzarea porcilor, consideraţi ani­
male necurate, potrivit Legii mozaice, devenise o preocupare materială
excesivă, o robie a sufletului. Astfel, Iisus a vindecat pe cei doi oameni
stăpâniţi de duhurile rele violente şi, în acelaşi timp, a mustrat, printr-o
pagubă materială, pe locuitorii acelui ţinut, deoarece aceştia deveniseră
prea lacomi de câştig material şi insensibili la suferinţa altora. Adesea,
pagubele materiale sunt uneori îngăduite de D um nezeu în viaţa oame­
nilor, întrucât ei s-au legat sufleteşte prea mult de lucrurile materiale,
neglijând viaţa lor spirituală.

124·
 D e m o n ii dezb in ă pe oam eni, iar D um nezeu îi adună

Din Evanghelia
o
de azi mai învăţăm
’
că Mântuitorul Iisus Hristos
învaţă pe oameni nu doar prin ceea ce spune, ci şi prin ceea ceface. In fie­
care gest al Lui, în fiecare faptă a Lui există o mulţime de înţelesuri
duhovniceşti, o mulţime de lumini spiritualepentru luminarea sufletului
nostru.
Evanghelia Duminicii a 5-a după Rusalii este tulburătoare,
pentru că ne arată atitudinea demonilorfaţă de oameni şi a oa?neniloi
unii fa ţă de alţii. Vedem că demonii care chinuiescpe oameni îi folosesc
pe aceştia ca să chinuiască şi ei, la rândul lor, pe alţi oameni.
însă, D om nul Iisus Hristos doreşte vindecarea oamenilor, eliberarea
l°r şi adunarea lor în comuniune de iubire cu Dumnezeu şt cu semenii.
L ucrarea Iui H ristos de eliberare a oamenilor de duhurile rele
^ co n tin u ă în Biserica Sa, în Trupul Său tainic, ca lucrare de vin­
decare a oam enilor, de eliberare a lor de păcate şi de revenire a
lor Ia starea de iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni. Rugăciu­
nea zilnică a credinciosului şi puterea semnului Sfintei Cruci pe care-1
foloseste des alungă puterea duhurilor rele. Sfânta Cruce are o putere
>nare in ea însăsi, după cum spune Sfântul Apostol Pavel în pnm a sa
. /„ ^ · , · ί 18)* „Cuvântul Crucii, pentru
ePistolă către Corinteni (1 Conntem 1, -io;. i
. . , rp ne mântuim, este puterea lui
cei ce pier este nebunie, iarpenti u no , ^ #
ΓΛ , Crucii este puterea iubirii
d u m n e zeu ”. C u a lte c u v i n te , puterea ..
r~,. i i * n.im nezeu. Smerenia iubim atot-
« m e r i t e a l u i H r i s t o s , F i u l l u i Dumneze
Pu.er„k , . M H r i m « » * · t * * * “ * η Γ
« W , „· „ „ „ m — »« * D "“ De 6 p ':
.· 4-x fota d e D u m n e z e u a u c ă z u t u n u
dm mândrie şi din nerecunoştinţa taţa
îngeri si au devenit demoni sau duhuri iele. .
- ’ , v i n d e c a r e a sufletului d e p a c a t e
In acest sens, lucrarea de vindec [
, - „ duhovniceasca intre D uhul lui
Ş* patim i cuprinde in ca o 1 p <
H r i s t o s p r i m i t d e c r e ş t i n l a B o t e z ş i d u h u r i l e r e l e , c a r e u r ă s c p e

o m u l c r e d i n c i o s . D in acest motiv, rugăciunile începătoare ale Biseri­

cii O rtodoxe au în frunte rugăciunea împărate ceresc. Prin ea se cere ca
D uhul Sfânt să locuiască în noi şi să ne curăţească de toată intinăciunea şi
să ne mântuiască, adică să ne unească prin har cu Dumnezeu.
Prim ind lumina Evangheliei de astăzi, ne umplem de speranţă, de
încredere multă în ajutorul lui D um nezeu, pentru că, dacă-L iubim
Pe H ristos, nu ne temem de demoni. în „programul duhovnicesc de
la Botez, preotul întreabă pe cel ce se botează: „Te lepezi de Satana’, şi
de toate lucrările lui?, şi de toţi slujitorii lui?, şi de toată slujirea lui?, şi de
toată trufia lui.? Răspunsul este: „Mă lepăd de Satana". Apoi întreabă:
„Te uneşti cu Hristos' Şi crezi Lui?”, iar răspunsul este: „Mă unesc cu
Hristos. Şi cred Lui, ca unui împărat şi Dumnezeu'.
D a c ă î n t i m p u l v i e ţ i i n o a s t r e n e u n i m c â t m a i d e s c u D u m n e ­

z e u p r i n r u g ă c i u n e , p r i n a s c u l t a r e a E v a n g h e l i e i , p r i n î m p l i n i r e a

p o r u n c i l o r L u i ş i m a i a l e s p r i n î m p ă r t ă ş i r e a c u S fin tele T a i n e ,

atu n ci n e î n t ă r i m m a i m u l t s p i r i t u a l ş i n u m a i a v e m te a m ă d e

d u h u r i l e r e l e , t o c m a i p e n t r u c ă n e u n i m c u H r i s t o s , M â n tu ito ru l
n o s t r u . însă, când ne îndepărtăm de Hristos, când rugăciunea slăbeşte,
când aedinţa se răceşte, când dragostea noastră fa ţă de D u m n e z e u si
fa ţa de aproapele scade, atunci ne aflăm în primejdie. E liberarea om u­
lui de duhurile rele se săvârşeşte p r i n cred in ţă p u t e r n i c ă , r u g ă ­

c i u n e f i e r b i n t e ş i p o s t a s p r u , ca pregătire pentru prim irea Sfintei

Taine a Maslulm sau a Ungerii bolnavilor şi pentru citirea de către
preot a Molitfelor Sfanţului Vasile cel M are şi ale Sfântului loan Gură
de Aur, care sunt rugăciuni de alungare a duhurilor rele si necurate
din oam enii chinuiţi de ele. Aceste rugăciuni trebuie insă citite nu
oricând şi oricum, ci după o pregătire duhovnicească deosebită, în stare
de post, de smerenie, pocăinţă şi curăţie duhovnicească dobândită prin
Spovedanie.

126
 Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască tuturor puterea de a
birui ispitele care vin de la demoni, dar şi puterea duhovnicească de a fi
milostivi, de a ne ruga şi pentru alţii, îndeosebi pentru cei ce nu se mai pot
ruga pentru ei înşişi, arătând astfel prezenţa iubirii şi a lucrării harului
M ântuitorului Iisus Hristos în viaţa noastră, spre slava Preasfintei
Treimi si a noastră mântuire. Amin!

&
 Duminica a 6-a după Rusalii
(Vindecarea slăbănogului din C apernaum )

C R E D IN Ţ A C E L O R M IL O S T IV I A J U T Ă
PE CEL B O L N A V

„In vremea aceea, intrând în corabie, lisu s a trecut

marea şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată) I -au adus un
slăbănog zăcând pe pat. Şi lisus, văzând credinţa lor, a zis
slăbănogului: îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!
Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta huleşte.

128
 H v a n tih e lia slav vi lui H r i s t o

Ş i I i s u s , ş t i i n d g â n d u r i l e l o r , l e - a z i s : P e n t r u c e c u g e t a ţ i r e l e

î n i n i m i l e v o a s t r e ? C ă c i c e e s t e m a i l e s n e ? , a z i c e . I e r t a t e

s u n t p ă c a t e l e t a l e , s a u a z i c e : R i d i c ă - t e ş i u m b l ă ? D a r , c a s a

ş t i ţ i c ă p u t e r e a r e F i u l O m u l u i p e p ă m â n t a i e r t a p ă c a t e l e ,

a z i s s l ă b ă n o g u l u i : R i d i c ă - t e , i a - ţ i p a t u l ş i m e r g i l a c a s a t a .

Ş i r i d i c â n d u - s e , s - a d u s l a c a s a l u i . I a r m u l ţ i m i l e , v a z a n d

a c e s t e a , s - a u î n s p ă i m â n t a t ş i a u s l ă v i t p e D u m n e z e u , C a r e

dă oamenilor asemenea puteie (Mafii 9,1 )

vanghelia Dnmn.cn « « “M » » m
mod
o d deosebi,
deoseb it p u m m u .......
puterea / » , t f n » ^,

E
m
,; -· a,___ be cei bolnavi. El vindeca
. „ vindeca pe cei bolnavi. El vindeca
de-a ierta păcatele şt de-a vinaecap ...............
7 ; 1 im ha iul Evangheliei, insa, ina-

pe un om paralizat, numit ‘'" ’’" ξ ' fu k , I M ,ι,α ,,Ι ,

tn.0 do n-l vindeca, ir spune: - f mji s„fletul de

« r ’ · » Domn“' I,SUS iar dop» aceea, pu,i„ mai

Păcate, zicând: Jertate sunt paca ia_ţ i p atul şi mergi la
târziu, îi spune bolnavului par iza · » ^ minunile M ântu-
c*sa ta (Matei 9, 6 ). Iudeu se o iş ^ nep utinfa în
borului Iisus Hristos, Care vin eca ^ iuj eiior erau foarte
popor (cf. M atei 9, 35). însă unu ^ omUl Iisus din Nazaret
contrariaţi în cugetul lor când au a ^ deoarece în credinţa
spune celui bolnav: Jertate sunt păc oamenilor. Dar M ân-
iu d a ic ă n u m ai D u m n e z e u poate ier ^ p ^ ^ ^ ^ ^ „Pentru ce
tuitorul Iisus Hristos, c u n o s c â n d ga · iesne? a zice: Iertate sunt
? Căci ce este meu iC
Cligetaţi rele în inimile voastre. ^ ^ 9> 4_5)_ şj apoi
păcatele tale, sau a zice: Ridica-te ş i ^ bământ a iertapăcatele'
adaugă: „Ca să ştiţi că putere are Fiu »^ Omului, d a r p u t e r e a d e

(Matei 9, 6 ). I i s u s S e n u m ^ l eZeu. Deci, Fiul Omului este

e ş t e p e

a i e r t a p ă c a t e l e î l a r a t ă c a e s t e ' t r u mântuirea
W f t — Coi VcSnic, Care S -. »

129
oamenilor, a coborât pe păm ânt ca pe oamenii m uritori să-i înalţe la
cer, la viaţa veşnică. Evanghelia se încheie cu aceste cuvinte pline de
semnificaţie duhovnicească: ,vMulţimile,, văzâ n d acestea, s-au înspăi­
mântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere
(M atei 9 ,8 ). Adică a d at oam enilor p u terea d e-a vindeca, u n ită cu
p u terea de-a ie rta păcatele.
D c fapt, p u te re a însăşi de a ie rta p ăcatele este o p u te re de v in ­
d ecare şi de m ân tu ire. D om nul lisus H ristos a d ăru it ucenicilor
Săi mai în tâ i p u terea d e-a v in d eca orice b o ală şi orice neputinţă·
„Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere
asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tăm ăduiască orice
boală şi orice neputinţă" {Matei 10, 1). Iar mai târziu le-a dăruit şi
puterea de a ierta păcatele care îmbolnăvesc sufletul om ului, z ic â n d .
„Oricâte veţi lega pe păm ânt vor f i legate şi in cer, şi oricâte veţi dezlega
pe păm ânt vor f i dezlegate şi in cer" {M atei 18, 18); „Cărora veţi ierta
păcatele, le vor f i iertate; şi cărora le veţi ţine, vor f i ţinute" {loan 20,
23). Deci, p u terea d u m n ezeiască de a ie rta p ăcatele a fo st d ă ru ită
de lisu s H risto s u cen icilo r Săi, iar p rin ci, B isericii Sale. A s t f e l , în
Biscrica prim im iertarea păcatelor prin Sfânta T aină a S p o v e d a n ie i
şi Sfânta Taină a îm părtăşaniei, iar vindecarea de boli se dăruieşte
mai ales prin Sfânta Taină a M aslului sau a U ngerii b o ln a v ilo r cu
untdelem n sfintit.

Boala trupului cheam ă pe om să caute vin decarea s u fle tu lu i

Sfânta Evanghelie ne mai arată însă şi faptul că D o m n u l lisus

H risto s cunoştea nu num ai boala om ului p aralizat, ci si p o căinţa
tainică a acestuia p en tru păcatele sale. O am enii păcătuiesc foarte
des, dar nu se pocăiesc de păcate foarte des, sau nu se pocăiesc de

130
 F v a i m h e l i a s l a v e i lui H r i s t o s

bunăvoie, din iniţiativă proprie. însă Dumnezeu, în iubirea Lui milos­

tivă şi vindecătoare de suflete, cheamă pe oamen i la pocăinţă şi îndieptaie
şi prin fa p tu l că îngăduie ca, pentru o vreme, oamenii săfie lipsiţi de libei-
tate, de sănătate, de bunuri materiale, de onoruri sociale, de prezenţa celoi
dragi sau de alte bucurii obişnuite. De aceea, uneori trecem pi in necazuri,
/>rw z-o//, prin încercări, care tainic ni îndeamnă sau ne cheama sa ne
pocăim şi să ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şifapte
bune, deoarece E l este Izvorul vieţii, al vindecării de boli, al eliberam de
necazuri si al mântuirii de păcate şi de moarte. Cuvântul „mântuire , in
limba greacă (sotena) şi în limba latină (salus), înseamnă însănătoşire,
salvare sau eliberare dintr-o situaţie grea. Deci, Domnul Iisus Hristos
este M ântuitorul m înţelesul de Salvator sau Izbăvitor şi Vindecător al
i ~ „ λ* 15 si de moarte, prin unirea lor
oamenilor din starea de pacat, de boi
CU D um nezeu Cel Sfânt şi Veşnic viu. De «cee«, în S fin t. S, Marea
Vineţi cântăm, după slujba num it. P r o h o d u l la procesiu-
./ ’ 4-* ntnvă lănvă Tatal Lreator, lu
nea cu Sfântul Epitaf: „Mergi la cei şi
^ laşi în lume pace, lisase Salvator.

U ,„ s Hristos este Duhovnicul ,i D o c t o M <l«âvâ,Şl<

Iisus nu i-ar
Iisus nu fi spus bolnavului p a ta lM suferinţa cauzata de boala
1 ar II p

sunt păcatele tale.r daca nu ar c u n o ^ ^ lui că c r e d i n ţ a

« *n « « / b0lm V p°Cam! “'^ ul j isus Hristos numeşte pe cinevafiu

numai Iisus îl poate vindeca. _ ^ ^ σ(,£ ημ -ln puterea
sau fiică numai când persoana j ) o m n u ] I i s u s H r i s t o s , u n i -

^ u i dumnezeiască vindecătoare. > c ă to r n u n u m a i al b o lii

c u i D u h o v n i c Şi DoCt0' deSaV^ ^ iai a l p ă c a t e l o r o m u l u i , c i ş i

t r u p u l u i , c i şi a l b o l i i s u e t u u i , | a £ j c u c r e d i n ţ ă ş i - l

a l p o c ă i n ţ e i l u i , i a r t ă p e s l ă b ă n o g u l c a r e

(J
consideră fiu duhovnicesc, arătându-i astfel iubirea părintească
milostivă a lui Dumnezeu. Totuşi, Iisus nu spune nimănui care
sunt păcatele slăbănogului, pe care El le iartă, ci păstrează tainic sau
in secret felul păcatelor săvârşite de cel iertat. Iisus nu spune cc iei
de păcate a săvârşit omul paralizat, ci îi spune doar atât: „îndrăzneşte*
fiule. Iertate sunt păcatele tale". Iisus Hristos D uhovnicul şi D octo­
rul nu divulgă sau nu descoperă altora păcatele săvârşite de omul
bolnav, pentru că El nu umileşte pe cel ce singur se smereşte şi se
pocăieşte. El păstrează secretul păcatelor celui suferind, pentru că
acesta a venit la El în stare de smerenie, pocăinţă şi speranţă de
vindecare. Astfel Dom nul Iisus Hristos nu diminuează demni­
tatea persoanei umane întristate de suferinţa bolii şi de lacrimile
pocăinţei, ci o salvează şi o înalţă, o eliberează de povara sau robia
păcatului şi de durerea umilitoare a bolii.
în cazul bolnavului din Capernaum, boala sa trupească văzută, a d ic ă
paralizia lui fizică, era semnul unei boli sufleteşti nevăzute, şi a n u m e o
slăbire a sufletului din cauza păcatului, o „legătură nedezlegată" a sufle-
l u i Insă, prin pocăinţa sa personală tainică, tăcută, ştiută n u m a i
de H ristos-D um nezeu şi de el însuşi, omul paralizat dorea mult să
poata schimba stai ea sa de boală sufletească şi trupească in stare de s ă n ă ­
tate, venind cu speranţă la Iisus Doctorul sufletelor si al trupurilor, Cel
cc a vindecat o mulţime de bolnavi. Iar D om nul Iisus H ristos, d u p ă
ce mai intai iartă păcatele slăbănogului, îi spune acestuia: „ R id ic ă -te ,
ια-μ patul şi mergi la casa /«/"înţelesul adânc al acestor cuvinte simple
ale lu. Iisus ar fi următorul: după ce mai întâi te-am vindecat sufleteşte,
acum te vindec şi trupeşte. Iisus Hristos, D umnezeu-Omul, ti-a iertat
pacatele, vindecandu-ti astfel sufletul, şi te-a înălţat la demnitatea defiu
duhovnicesc al Său, după
‘ har, iar aPot
Jar' lar at>ni ţt-a
tî n Vindecat
*j ■j h
si trupul, dăruindu-p
libertatea de mişcare si buterpn γΙρ ’
unicare şi conlucrare . ,·
cu cei apropiat
sau cu cei ai casei tale.

132
 E v a n g h e l i a s la v e i lui H r i s t o s

D in Evanghelia de azi vedem că Domnul Iisus Hristos ştie dacă

folosim încercările, necazurile sau bolile ca pe un prilej de pocăinţă
şi apropiere de Dumnezeu ori, dimpotrivă, acestea devin pentru noi
prilej de cârtire şi răzvrătire faţă de Dumnezeu. Bolnavul parali­
zat din Capernaum s-a smerit pe sine prin suferinţă, s-a pocăit de
păcate şi a devenit un om credincios, care pentru vindecare num ai
conta pe nimeni si nimic, decât pe mila lui Dumnezeu. Probabi ca
1 . , , , j4. co cp vindece de boala trupu lu i, dar
el în c e rc a se , la m u lţi d o c to n , sa s
nu , reuşit. De ee? Deo.reee n.sm , - . <
» / W „ · . D , u c u , in greu „ fln n fi uni.d <« M "‘ '
_ - / vindece iar Iisus Duhovnicul
vulpara liza t aştepta ca Dumnezeu
,i L o m , i, u s i f u .« n i, f> — E' f " 7 "
discret, M a L t o r » , i.r » ,
Si schimba ,„« /« lui, dăruindu-i sinU M si bucur,c, „cz.nd
> ’ . Dumnezeu prezent şi
în oamenii din ju r minunare şi slavi
lucrător în Iisus (cf. Matei 9, 8).

. nP cel bolnav contribuie

Credinţa celor ce ajuta pe
la vindecarea lui

. - încă un sens duhovnicesc,

Evanghelia de azi mai evi en, ^ Bisericăj şi anume
foarte folositor pentru viaţa ere ^ ^ ^ bolnav. Evanghelia spune
Şedinţa puternică a cehi care ajută^ ^ ănQ^ uiui: îndrăzneşte, fiule!
eă Iisus, „văzând credinţa lor, a z ^ vanghelia nu spune: Jisus
Iertate sunt păcatele talef (Matei j desigur, avea şi bolnavul
văzând credinţa lui , ci „văzând cn , ^ ^ Evanghelia ne arată că
eredintă,
î. ’
de aceea· wIisus 1 a numi » acelor care l-au adus pe
* ; rredinta puternica a cei F
Iisus a văzut mai intai , « . ^ 0\η3ν: „Îndrăzneşte,
cel bolnav la El, şi din acest motiv i-a
fiule! Iertate sunt păcatele tale!", iar puţin mai târziu i-a zis: „Ridică-te,
ia-ţi p a tu l şi mergi la casa ta . Aşadar, înţelegem că D om n u l lisus
H ristos preţuieşte m ult credinţa celor care ajută pe cel bolnav,
fiind credinţă unită cu iubire milostivă si cu multă smerenie. Prin
urmare, învăţăm că D um nezeu preţuieşte m ult credinţa celor din
fam ilia bolnavului, credinţa prietenilor lui, credinţa celor care îl
ajută pe cel neputincios, credinţa tuturor celor m ilostivi şi solidari
cu cei aflaţi în suferinţă.
1 La credinţa
» m ilostivă si
> smerită a acestora
răspunde D um nezeu cu iubirea Sa m ilostivă si vindecătoare, dătă-
y 7

toare de iertare şi sănătate, de viată si bucurie

In tr-u n înţeles duhovnicesc, cei ce au ajutat pe cel bolnav să
vină la lisus reprezintă Biserica, adică p e toţi slujitorii şi credincioşii
Bisericii care ajută p e cei bolnavi. Văzând credinţa Bisericii Sale,
H ristos-D um nezeu dăruieşte vindecare sau alinare m ultor bolnavi
care nu se mai pot ruga pentru ei înşişi sau nu mai pot veni singuri
la biserică, ci sunt aduşi de alţii, sau zac în pat acasă ori în spital. De
aceea, la slujbele Bisericii sunt pom eniţi zilnic cei bolnavi, iar în
api oape toate spitalele din România se află capele sau paraclise, pentru ca
să se roage aici preotul de caritate împreună cu cei bolnavi, şi cu cei care
vin să îi viziteze pe cei bolnavi. Evanghelia de azi şi rugăciunea Bise­
ricii pentru cei bolnavi, inspirată de această Evanghelie, ne arată ca
avem nevoie nu doar de credinţa şi rugăciunea noastră proprie, ci
şi de credinţa şi rugăciunea altora pentru noi. D e aceea, trebuie să ne
facem cât mat mulţi prieteni rugători pentru noi şi să aducem pomelnice
la biserici şi mănăstiri pentru ca preoţii care slujesc aici să se roage
pentru sănătatea şi mântuirea noastră, dar mai ales pentru cei bol­
navi. D e asemenea, trebuie sa-ι învăţăm pe copii şi pe tineri să se roage
pentru sănătatea şi mântuirea părinţilor, fraţilor, profesorilor şi colegilor
lor, penii u bolnavi şi săraci, pentru orfani si bătrâni, pentru toţi oamenii
neajutoraţi. Numai când învăţăm să ne rugăm şi să lucrăm nu doar

134·
 spun η0ΐ ln*lUe' α P P entru sănătatea şi mântuirea altora, putem
e ca avem o cultură sănătoasă a sufletului creştin.

Să fim solidari cu cei aflaţi în suferinţă

^ and vedem că un om bolnav suferă mult, trebuie să ne gân-

171 c'a şi noi am putea fi cândva într-o situatie asemănătoare. Prin
171a re, trebuie să arătăm iubire creştină celor suferinzi, să-i ajutăm,
sa~ijudecăm. în fa ţa suferinţei altora, să ne întărim în credi?ită si
SP°* im în iubire milostivă, rugându-ne cu smerenie si speranţăpen-
21 vindecarea lor. De fapt, din iubire milostivă izvorâta din credinţă
e ibinte s-au înfiinţat primele instituţii de caritate sau filantropie
^Ştină. Astfel, Biserica a î?ifiinţatprunele bolniţe mai ales în mănăstiri,
P lmele spitale şi primele farmacii, a construit primele case de ajutorare
°rfa?7ilor, bătrânilor, bolnavilor, săracilor şi pelerinilor. Toate acestea
rodiri ale Evangheliei iubirii lui Hristos pentru oameni în lucra-
socială a Bisericii şi apoi a popoarelor sau statelor creştine. în
Cest sens, asistenţa socială a statelor europene, chiar şi a celor secu-
riZate, este de origine creştină.
d u m n ezeu Cel M ultm ilostiv îngăduie uneori încercări, între care
boliJe, ca noi să fim mai milostivi, mai ajutători, mai solidari şi mai
cnsibili la suferinţele altora. Câ?iddăm o mână de ajuto? celoi~ bolnavi,
â?aci şi singuri, deveni?n şi noi milostivi şi iubitori de oameni ca Hnstos-
'^ 0??J?7ul. C ând lucrează in noi D uhul lui Hristos, devenim mâinile
Iui>irii lui Hristos, Care, prin noi şi prin alţi oameni, îi ajută pe cei
Sl|ferinzi şi pe cei neajutoraţi. Astfel lucrând, noi trăim adevărul
câ Biserica este Trupul tainic al lui Hristos, caie prin lucrarea ei
filantropică arată în lume iubirea milostivă a lui Hiistos pentru
° am eni.
 In această duminică, a Vindecării slăbănogului din Capernaum, ne
gândim şi la mulţimea medicilor competenţi şi conştiincioşi, milostivi şi
generoşifa ţă de pacienţii lor; la mulţimea asistenţilor şi asistentelor medi­
cale, la întreg personalul care în spitale şi în centre de tratament ajută pe
cei bolnavi, unind ştiinţa medicală cu bunătatea lor sufletească, pentru a
alina suferinţa şi a cultiva speranţa şi bucuria celor bolnavi.
T u tu ro r acestora să le arătăm m u ltă p reţu ire şi să ru g ăm pe
D u m n e z e u să-i binecuvânteze, d im p reu n ă cu to ţi p reo ţii d u h o v ­
nici care aduc pe cei bolnavi la H risto s, p e n tru vindecare sufle­
tească şi trupească, spre slava lui D um nezeu şi bucuria Bisericii.
Amin!

136
 \inmm;ι im
im

D u m i n i c a a 7-a după Rusalii

(Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum)

C R E D I N Ţ A Î N H R IS T O S
A D U C E V IN D E C A R E

„în v r e m e a a c e e a , pe când t r e c e a Iisus, doi orbi s e ţ i n e a u

d u p ă E l , strigând si zicând: Miluieşte-ne pe n o i , F i u l e a l

Îui David! Iar după ce a intrat în c a s ă , a u v e n i t l a El orbii ş i

I i s u s i - a întrebat: Credeţi c ă pot să fac Eu a c e a s t a ? Z i s - a u

L u i : D a , D oam ne! A tunci S - a atins de ochii lor, zicând:
 D upă credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor.
Iar lisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni
să nu ştie. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi,
plecând ei, iată au adus la El un om mut, având dem on. Şi,
fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar m ulţimile se minunau,
zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseu
ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe dem oni. Şi lisus
străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor,
propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată
boala şi toată neputinţa în popor” (M atei 9, 27-35).

vanghelia care se citeşte la Sfânta L iturghie în D u m i n ic a

a l-a după Rusalii înfăţişează două vindecări minunate
săvârşite de M ântuitorul lisus Hristos asupra a doi o rbi şi
a unui mut. Cu toate că Sfântul Evanghelist M atei prezintă foarte
succint aceste minuni, prezentarea sa conţine multe şi profunde
înţelesuri, deosebit de folositoare vieţii noastre duhovniceşti.
în prim-plan este prezentată vindecarea a doi orbi care, auzind de
minunile săvârsite
’ de Domnul lisus Hristos,7 îl urmau si * îi cereau cu
stăruinţă să-i vindece. Ca şi în alte cazuri, D om nul lisus Hristos arata
importanţa credinţei în primirea vindecării. D e aceea, El îi întreabă
pe cei doi orbi: „Credeţi că pot săfac Eu aceasta?" {Matei 9, 28). Iar ei au
răspuns: „Da, Doamnei' Atunci lisus a zis către ei: „După credinţa voastră
fie vouă {Matei 9, 29). Şi în clipa aceea „s-au deschis ochii lor ’ (Matei 9,30)·

M ărturisirea cred in ţei este cerută celor care p o t să o faca

D upă vindecarea celor doi orbi din Capernaum , ne spune Evan

ghelia, îndată „au adus la E l un om mut, având demon. Şi, fiin d scos
demonul, m utul a g răit”{Matei 9, 32-33).

138
 F v a n g h d i a slavei lui Η i i

Vedem c ă M â n t u i t o r u l I i s u s H r i s t o s S e c o m p o r t ă d i f e r i t î n c e l e

d o u ă v i n d e c ă r i c o n s e c u t i v e . E l a ş t e a p t ă m ă r t u r i s i r e a c i e d i n ţ e i , i n

c a z u l c e l o r d o i o r b i , î n a i n t e d e a - i v i n d e c a , d a r n u ş i d e l a m u t u l

d e m o n i z a t , c a r e a f o s t tămăduit i m e d i a t c e a f o s t a d u s l a I i s u s . De
cer P e n t r u c ă m u t u l n u p u t e a m ă r t u r i s i c r e d i n ţ a s a , nu doar pentru
că era mut, « si Pentru că nu mai gândea şi nu mai era responsabil el
însuşi de ceea ie făcea, fiind condus de un duh rău care pusese stăpânire
Pe el. Ca si în alte situaţii similare relatate de Sfintele Evanghelii (ef.
M atei 8, 28-34), vedem aici drama omului stapamt de diavo , caruia
i-au fost confiscate g â n d ire a , vocea şi voinţa de un duh ra a Din acest
T , . o m a i c e r u t m u t u l u i d e m o n i z a t
motiv, D o m n u l I i s u s H n s t o s n - a m a i c e r

, . , · Aîn iubire milostivă pentru oameni,

m ărtu risirea credinţei sale, ci, d ^
i - a red at acestuia sănătatea trupeasca şi suHeteas

”W , au fo st suficiente credinţa şt dMg0^ ^ ° E l Ufoate vindeca.

adus p e acesta la Iisus şi care au crezu

focr minunea vindecării

O rb ii v in d e caţi bineveste

• A ' orbi D o m n u l Iisus H

D upă ce a vindecat pe cei 01 ’ Dârei, ieşind, L-au
poruncit cu asprime, zicând: Vea , > ^ ^ în ţeleg em , aşadar, că, mai
vestit în tot ţinutul acela {Matei 9, vindecat, le
- J n r rlo i o r b i , iar, a u p a ^
ln tâi, Iisu s cere c re d in ţa c elo v [ndecat, adică să nu-L laude
porunceşte să nu spună nimănui că
Pe El, Vindecătorul lor. ă ^ d ă d e s m e r e n i e , c a ,
-> β Λ n e d e a η υ » “ r

D e ce a fă c u t a c e a sta , ^ a mândrim c u f a p t a b u n ă , n i c i
după ce am binele, sa nu
s ă v â r ş i t ^ binele pe care l-am făcut
s â a ş t e p t ă m laude d e la oameni ^ Qrbi să nu s p u n â
l o r. C â n d D om nul Iisus H i i s t o s e ^ ^ s m e r e n i a S a .

„ t a i e d » p r« v i n d e c a i » '. B

139
 (S fa n ţu l Isaac Ş iru l sp u n e d esp re sm e re n ie că e ste „haina lui
umnezeu. Căci, C uvântul Intrupăndu-Se, pe ea a imbrăcat-o şi prin ea
ne a vorbit nouă, în trupul nostru\)

insă cei doi orbi vindecaţi de Iisus nu au îm plinit porunca pri-

i a de la El, a , p h m de bucurie şi de recunoştinţă, au vestit in toate
părţile Capernaumului că Iisus i-a vindecat de orbire.

în a r i ^ VerSete’ Evanghelia acestei dum inici ne prezintă,

n acelaşi timp, smerenia Domnului Jhuc t-r · / /
dnî nr-λ; c, / . Hnstos şi recunostinta celor
S ir î n r u n e r i c u l ^ h ' UPa " ^ 0 " " en i b o ln a v i ™ î 'j ^ r i r a n i in

si r e c u n o s f , ‘™ · ™ d e c a ţ i fiin d , a „ b in e v e s ti, c u b u c u rie

; « c „ r Z T P rin fa p ta lo t d e

■* ; : “ h0V* ce5K■ * ‘
Evanghelie arT a ’ aU CItlt S3U au ascultat această Sfântă

° 0 datŢ ίΐ“ άμ

> - s a : £ s r · * -

infirmi sau b o l n a l mVaţăm * H rUSăcÎU"ea

tru a primi «]ηίοΓη π Γ θ α Γ η Ι Γ η « η *” * *”7

Desigur, cei doi orbi aveau credinţă V ^“
mult ca să fie vindecaţi T - ’ ’ _ln m omen t ce stăruiau atât de
arate tuturor celor prezentT ^ D ° mnul Iisus H ristos voia să
Dumnezeu când cerem de Γ ε Γ οΪ Τ ^ *"
orbi dacă au credinţă "K acere>i-a întrebat pe aceşti
Iar de la aceşti doi orbi vindecaţi de Iisus /„ -
stăruinţă, p en tru a dobândi ceea ce ne I fam să ne rug âm cu
ne îndeamnă să descoperim sensul 'exi LiPsunle şi infirmităţile
via ţa şi sănătatea su n t daruri de la d Î T ' ^ “ int ele&em că
viaţă, că nu noi ne-am dă ruit v e d e r l ^ T ^ ™ ‘“ " f
’ clPe toate acestea le-am p r im it
 E v a n g h e lia slavei lui H r i s n

λ, . rAf Aq mare este valoarea

ca daruri de la Dumnezeu. Noi nu şti ^ ^ u
darului vieţii şi al sănătăţii triipuiui^ecat a t u ^ ^ ^ rugă-

S?SC· C d d<>Î ° lbi * " ^ X te iŢ u t e r n ic e si ai recunoştinţei spon-

ciunn staruitoare, ai creai , γ
tane. D upă ce au fost vindecaţi, c
ai credinţei, adică vestitori ai
învăţăm şi noi, aşadar, de la aceştia <
când trecem prin încercări şi să ce
ne ajute, să ne vindece de oiice b ~
ce am prim it binefacerea sau vindec ^
lui D um nezeu, să-I arătăm ?tcun
^ au j evenit misionari
e i a lui DumneZeu.
^ săavem credinţă tare
staruintălui D um nezeu să
^ ^ orice neputinţă. însă, după
^ trebuie să-l mulţumim
mărturisim pe E l caf i n d
’ , · aj trupurilor noasti e.

a de lucrarea vindecătoare
P oporul se m inuna şi se b a ca ™ Iisus şi-L defăimau
a «ui lisu s, însă fariseii in -d m u pe

. · . 7 -a după Rusalii aflăm ca

D in Evanghelia acestei D uro«“ “ nu mai văzUseră o putere
mulţimile se minunau, deoarece « a pe de d tă parte,
vindecătoare ca aceea a Domnului ^ ^ fflultă popularitate
fariseii î l in v id ia ţi pe Itsus, PentX . răutate în suflet ca lisus sco ^
nu invidie ş* 1 ^n^nrulse bucura ca
decât ei. D e aceea zicea , t 'irnp cep p
W i i cu domnul d cm o u i.» * £ D i„ —
H r i.u , vindecă pe «< U n m . f i " cm o , « , ă Ţ » "■
ci « „ t u M u t e » » * " * ,·
· · n p ri ■ r · Jându-i un sens negativ
°amenilor suferinzi· > lucrarea L ut> r 1 1
rItsus, îl
f calomniau
, ■ , aşi ra
răstălmăceau lucratputere da ică. De fapt, boala
,
ir/ dumă pe demoni cu p» flet, era mai grea decât
f* spunând ca El al g să în sl decât muţenia
invidiei fariseilor, fund una Capernaum ş>
°rbirea trupească a celor do» orbi ^

141
om ului c h in u it de diavol. D e cer Deoarece ea este potrivnică binelui
să\ ârşit. D in accst motiv, vindecarea de orbire şi m uţenie a celor trei
bolnavi a sporit boala invidiei fariseilor care-L urau pe Iisus.
Referindu-se la patim a invidiei, Sfântul loan G ură de A ur zice:
„Nu este păcat mai rău decăt invidia. Desfrânatul, chiar dacă simte
oarecare plăcere, săvârşeşte păcatul in scurtă vreme; invidiosul insă se
chinuie şi se pedepseşte p e sine însuşi înaintea celui invidiat, iar păca­
tu l lui nu mceteaza niciodată, ci lucrează necontenit. D upă cum porcul
se bucura de mocirlă, iar diavolul de vătămarea noastră, tot aşa şi invidi­
osul se bucin ă de i ciul semenului său. Atunci se linişteşte şi răsuflă uşurat,
căndpeste semenul său a ven it un necaz sau o ruşine; socoteşte nenoroci­
rile altora propriile sale bucurii, iar fericirea şi bunăstarea a l t o r a , p ro ­
p ria sa nenorocire. Nu urmăreşte să aibă el bucurie, ci semenul său să
aibă necazuri şi scârbe. N u merită, oare, să loveşti cu pietre si să stâlceşti
în bătăi pe aceşti oameni cape câinii turbaţi, ca p e diavolii a f u r i s i ţ i sica
pe iele. După cum unii gândaci se hrănesc cu murdărie omenească, tot aşa
şi invidioşii se hrănesc cu nenorocirile altora: sunt duşmanii si v r ă jm a ş ii

oamenilor. Celorlalţi oameni le e milă când sejunghie un animal·, dar tu,

mvidiosule, devn fiară, tremuri, te îngălbeneşti lafa tă când ve zi că unui
om ii merge bine" (Omilii la M atei, Omilia XL)
Iar în altă parte, acelaşi Sfânt Părinte zice:
„După cum viermele născut de lemn mănâncă mai întâi lemnul care
l-a născut tot aşa şi invidia strică mai întâi sufletul celui care a năs­
cut-o şi aduce peste cel invidiat cu totul altceva decât doreşte. N u m i te
uita, iubite, ce se întâmplă celor invidiaţi la început, ci priveşte sfârsitul
handeşte-te
. . . . că
. răutatea celor ce invidi,,-,,-. ,i
Miaza aduce mai. mare strălucire
ce or in vidiaţi Cei invidiaţi a tragpe Dumnezeu in ajutor si se bucură
de harul Cel de sus, iar invidiosul, lipsit de acest har, cade uşor în mâna
tuturora şi, înainte de a Jfi biruit duşmani,· e b iru it de ’propria lui
7 .
p a tim ă, pentru că, mâncat ca de nişte fn/r; nevăzute,
, ie jalci ~ ajunge, ca sa~ spun„
 Fvanahelia slavei lui 1Iristos

aşa, de se îneacă. Cunoscând, dar, acestea, săfugim, vă rog, de vatamarea^

acestei patim i, să o izgonim cu toată puterea din sufletul nostru. Este mai
pierzătoare decât toate patimile; ne vatămă însăşi mântuirea noastră.
D iavolul este izvoditorul ei" (Omilii la Facere, Omilia XLVI). ^
i · · j n-rovimtea invidiei, Sfântul loan Crura de
Ca o concluzie privind grautc
A ur constată zicând: . . ,. ,
rhinr de ar trăi în feciorie, cinai de ai
„Chiar de arface cineva minu , - · *: ηΐυνσρ In
• a λ/îmnnt si Prin aceste vn tuţi ar ajunge ta
posti, Chiar de s-ar pe pamant, . p
c u l c a j o s ^
înălţimea îngerilor, totuşi pentru o asenKtt decăt m harii μ
Pângărit decăt ^ f către Romani a Sfântului
profanatorii de morminte (Umun j
apostol Pavel, Omilia VII).

• hnlnavi pentru a-i vindeca

H risto s m erge spre cei

- · încheie cu următoarele cuvinte: „Iisus

Evanghelia de astăzi se ^ ^ sinagogile lor, propovădu-
străbătea toate cetăţile şi satele, tnva, ^ ^ toată neputinţa
ind Evanghelia împărăţiei şi vin cg^tele E v a n g h e l i i că p u t e r e a

în popor" (Matei 9, 35). Observam întreaga Sa m i s i u n e . De

v i n d e c ă t o a r e a M â n t u i t o r u l u i * merge să vindece bolnavii
a s e m vedem că Elcutreieiă
e n e a , ^ ^ Qapemaum.
din popor, nu aşteaptă pe toţi să vina a ^ ^ Ev;inghelia
D om nul Iisus Hristos binevesteş ucenicii Săi, arătându-le
îm părăţiei cerurilor şi apoi trimlt ’ î n c a z u l Domnului Iisus,

cum trebuie să binevestească Ev*ng C 'Em ngheliei a fost însoţită de

căt şi în cazul ucenicilor Sat, bineves ilgrp osedaţi de diavoli. Prin
vindecări miraculoase şi de eliberarea^0 ^ ,ui H r i s t o s , a l ă t u r i de
î n v ă ţ ă m p e r m a n e n t c a s ă s ă v â r ş e a s c ă ş i f a p t e l e
aceasta noi
Predicarea cuvântului Evanghelie.,

143
cred in ţei evanghelice, să aline suferinţa, să-i ajute pe oam eni să se
elibereze de durere, de necazuri, de ispite, de orice leg ătu ri care
în g reu iază şi în tristea ză viaţa lor.
Evanghelia acestei duminici ne îndeam nă şi pe noi să-i ajutăm pe
cei bolnavi şi întristaţi. Astfel, suntem îndemnaţi să devenim mai mult
Trupul Său tainic, adică Biserică, să devenim mâinile iubirii milostive a
lui Iisus p rin dărnicia noastră , pentru a aduce mângâiere celor bolnavi,
flă m â n zi, săraci şi tuturor celor care cer ajutorul lui Dumnezeu. De fa p t,
D um nezeu dăruieşte ajutorul Său celor in nevoi folosind adesea m âi­
nile milostive ale celor care ascultă Evanghelia lui Hristos şi împlinesc
poruncile Lui săvârşindfapte bune pentru oamenii aflaţi în nevoi.
Să ne ajute Bunul D um nezeu să simţi?n bucuria şi chemarea s f â n t ă

de af i mâinile iubirii milostive a lui Hristos, care ajută pe semenii n o ş t r i

aflaţi în suferinţă, în necazuri, în singurătate şi în deznădejde. N um ai

aşa simţim că Evanghelia iubirii lui Hristos este Evanghelia mân~
tuirii şi a vieţii sfinte din îm părăţia cerurilor, spre slava Preasfintei
Treimi şi binele oamenilor. Amin!
 m w

£
li)

\Z S Vk'V'·^ --

• ic
D u m in · a a„ 8-a
fl fl aHuDă
u p Rusalii
(înmulţirea pâinilor)

r , s s “s «
- t mulţiniea oamenl >1
„în vremea aceea Iisus a ^ bolnavii lor. Iar când
I s-a făcut milă de ei şi a vind j , all zis: Locul este
s~a făcut seară, ucenicii au ven’^ ^ j rumul mulţimilor
pustiu şi vremea, iată, a tiecu ; focare. Iisus i,isă le_a
ca să se ducă în sate să-şi cump

145 ‘ 1
 r ă s p u n s : N - a u t r e b u i n ţ ă s ă s e d u c ă ; d a ţ i - l e v o i s ă m ă n â n c e .

I a r e i I - a u z i s : N u a v e m a i c i d e c â t c i n c i p â i n i ş i d o i p e ş t i .

Ş i E l a z i s : A d u c e ţ i - M i - l e a i c i . Ş i p o r u n c i n d s ă s e a ş e z e

m u l ţ i m i l e p e i a r b ă ş i l u â n d c e l e c i n c i p â i n i ş i c e i d o i p e ş t i ş i

p r i v i n d l a c e r , a b i n e c u v â n t a t ş i , f r â n g â n d , a d a t u c e n i c i l o r

p â i n i l e , i a r u c e n i c i i , m u l ţ i m i l o r . Ş i a u m â n c a t t o ţ i ş i s - a u

s ă t u r a t ş i a u s t r â n s r ă m ă ş i ţ e l e d e f ă r â m i t u r i , d o u ă s p r e z e c e

c o ş u r i p l i n e . I a r c e i c e m â n c a s e r ă e r a u c a l a c i n c i m i i d e

b ă r b a ţ i , a f a r ă d e f e m e i ş i d e c o p i i . Ş i î n d a t ă I i s u s a s i l i t

p e u c e n i c i s ă i n t r e î n c o r a b i e ş i s ă t r e a c ă î n a i n t e a L u i p e

ţ ă r m u l c e l ă l a l t , p â n ă c e E l v a d a d r u m u l m u l ţ i m i l o r ”

(Matei 14,14-22).

vanghelia D um inicii a 8-a după Rusalii ne prezintă

înm ulţirea pâinilor şi a peştilor de către D om nul Iisus
ί— A
H ristos, pentru a ne învăţa că darurile se înm ulţesc prin
binecuvântare.
In Evanghelia după M atei, Iisus vindecă pe bolnavii aflaţi in
m ulţim ea de oameni, iar apoi săvârşeşte m inunea înm ulţirii p â in i'
lor şi a peştilor. Insă Evangheliile după M arcu şi Luca precizează
că, înainte de vindecarea bolnavilor şi înm ulţirea pâinilor, Iisus „a
început să-i înveţe multe ’ (Marcu 6, 34) şi „le vorbea despre împărăţia
lui D umnezeu (Luca 9, 11). Aşadar, D om nul Iisus H ristos oferă
celor veniţi la El mai întâi hrană pentru suflet, vindecare de boli şi
apoi hrană pentru trup. M ulţim ile de oam eni au venit la Iisus p e n tru
a asculta cuvântul Lui şi pentru a prim i de la El vindecare de boli·
D u p ă ce D om nul Iisus H ristos a binevestit m ulţim ilor Evanghelia
m ântuirii sau a vieţii veşnice şi a vindecat pe cei bolnavi aduşi la Eh
ucenicii Lui I-au cerut să dea drum ul m ulţim ilor „ca să se ducă în sate
să-şi cumpere mâncare”(M atei 14,15). El însă le răspunde ucenicilor,

146
 E v a n g h e l i a sla v ei lui H r i s t o s

zicând: „daţi-le voi să mănânce ’ (Matei 14,16). Atunci ucenicii I-au

spus că au doar cinci pâini şi doi peşti. Domnul Iisus Hristos, luând
cele prim ite de la ucenicii Săi şi, privind la cer, le-a bmecuvantat şi
apoi le-a dat ucenicilor pentru ca ei să le împartă mulţimilor care
aşteptau în cete şezând pe iarbă. Astfel mulţimile au primit pâine
şi peste. Evanghelia spune că s-au săturat ca la cinci mu de bărbaţi,
•· / λλ j. ' λα ί 1^ lor ftrâmiturile care au rămas
afară de femei si de copii (Matei 14,21), *
, , ornfnnd că de fapt mulţimile
au fost adunate în douăsprezece co. *
• - n rezultat al înmulţirii celor
s-au săturat şi încă a mai ramas ce <
cinci pâini şi a celor doi peşti.

•- m ascultarea cuvântului lui

Să ne h ră n im m ai intai
D u m n e z e u
•
ş i a p o i c u
r u h r a n a m a t e r i a l a

ί* * Ap nstăzi este acesta: să hrănim

1

Prim ul îndemn al Evang e cuvântului lui Dumnezeu şi

mai întâi sufletul nostru cu ase · ‘ ci şi trupească. Din acest
s ă cerem de la Hristos vindecare s ^ ^ ^ mâncăm şi sâ
motiv, Biserica Ortodoxă a rân uit s ^ Liturghie, pentru ca mai
nu bem nimic înainte de-a participa ^ Dumnezeu din Sfânta
întâi să ne hrănim sufletul ascultând cu ^ ristos-Domnul din Sfânta
Evanghelie şi apoi să ne împărtăşi ^ trup Ului, spre iertarea păcate-
Euharistie, „spre vindecarea sufletului şi înp rimul rândfiinţă
l°r şi spre v ia ţa de veci”. ^ ^ viaţă cerească veşnică,
spirituală, având su flet nemUnt° r’ ° viefuitor pe pământ, muritor şi
deşi este purtător de trup matern , , a devenit muritor
trecător. însă, din cauza păcatului, tru ^ chemat [a sfinţire, dar
Prin despărţirea sa de suflet.Totuşi, r ^ ^suflemlUi, iar din sufle-
sfintirea omului se face mai intax ca s , ^ Iui Dumnezeu şi
tul ; fintit se transmite binecuvântarea , .

147
trupului, pentru că astfel trupul m uritor se pregăteşte pentru învierea
cea de obşte în Z iua de Apoi.
Deci, o m u l este o fiinţă sp iritu ală, d ar p u rtă to a re de tru p , adică
este o fiin ţă raţio n ală, liberă şi iu b ito are com pusă din suflet şi tru p .
P rin urm are, tru p u l se h răn eşte cu produse m ateriale, d a r sufle­
tu l o m u lu i se h răn eşte spiritual cu sensurile sau în ţelesu rile sp i­
ritu a le p riv in d scopul final al vieţii om ului pe p ăm ân t, şi anum e
d o b ân d irea vieţii veşnice. Când D om nul Iisus Hristos predică E v a n ­
ghelia mântuirii sau a împărăţiei cerurilor, E l defa p t ne descoperă taina
vieţii veşnice la care este chemat omul creat după chipul lui D um nezeu Cel
Veşnic viu. Prin urmate, in fiecare z i şi mai ales in duminici şi sărbători,
trebuie să ne hiănim sufletul cu seminţele înţelesurilor dumnezeieşti ah
Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Taine şi ale sfintelor slujbe din Biserică.

O p e r a s o c i a l ă a B i s e r i c i i i z v o r ă ş t e d i n S f â n t a E v a n g h e l i e

ş i d i n S f â n t a L i t u r g h i e

In al doilea rând, învăţăm din Evanghelia de astăzi că D om nul

Iisus Hristos distinge, dar nu desparte hrana duhovnicească de cea tru ­
peasca. E l dă întâietate hranei sufleteşti, dar nu uită că omul este si trup,
care nu trebuie dispreţuit, ci trebuie îngrijit. Astfel, când ucenicii Săi au
intervenit ca El să elibereze mulţimile, pentru ca oamenii să-şi cum ­
pere ceva de mancare din satele vecine, atunci Iisus le-a zis: „dati-le voi
să mănânce"{Matei 14,16). D in aceasta învăţăm că ucenicii lui Hristos,
şi deci Biserica întreagă, trebuie să aibă m ilă de cei flăm ânzi, însetaţi
sau aflaţi în nevoi. Ucenicii lui Iisus voiau să-I spună că nu sunt
pregătiţi pentru a hrăni mii de oameni. însă D om nul Iisus, după ce află
dc la ucenicii Săi că au găsit în mulţime cinci pâini şi doi peşti, a cerut
ca acestpuţiYi săjie adus la El. Apoi, Iisus a binecuvântat ccle cinci pâini

148
 E v a n g h e l i a sla v ei lui H r i s t o s

împreună cu cei doi peşti, le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit
mulţimilor. îndată acest d a r m ic s -a în m u lţit in m od m in u n at, in cat d in e

Pnn aceasta vedem

s - a u h r ă n i t c in a m ii de bărbaţi, afară de f e m e i şi co ţii.
„» i . jn biserică, oricât de mic sau depupn arfi
ca orice dar pe care il aducem la o
» j T-frîcfnK devine o bucurie mai e pen
acesta, când este binecuvântat de > s_au
tru mulţi oameni. De aceea, creştinii, mea din veac p
- j 1, Kkmcă spre binecuvântare, p e langa p a i
obişnuit să aducă in dai la b P ^ im b ră c im in te p e n tr u
nile (prescurile) pentru Euharistie, şi ^ Liturghia euharistică,
cei săraci şi bolnavi. Aşa s-a^ dezvo tat, e o ^ ^ ^ _
Şifilantropia socială, adică împreuna cu ^ ^ prin urmare,
s~a organizat şifapta cea buna <e a Bisericii îşi are rădăcina
lucrarea filantropică sau opera e can oamenilor în şi prin
în iubirea milostivă a lui Dum ne ^ ^ Bisericii izvorăşte din
Iisus Hristos. D e fapt, toata opera soc' ^ β 1αη{Ύψ α creştină
Sfânta Evanghelie şi din Sfânta ' & ^ ^ oameni izvorăşte din
sau iubirea milostivă şi smerită a ' ^ j j umnezeu, Care S-afăcut
l e g ă t u r a d u h o v n i c e a s c ă a creştinilor ?nântuirea lor. Cu alte cuvinte,
°rn din iubire pentru oameni şi ţ cea spirituală, nici nu limitează
Biserica nu desparte lucrarea sociala ^ ^ ;n acţiune, în tapta cea
lucrarea spirituală doar l a rugăciur , ^ j arnică.
bună, milostivă, izvorâtă din iubir

u· „rică p r ie ş t e binecuvântarea
Darul adus de unii oameni la lS pentru comunitate
lui D um nezeu şi devine bucu

adus cu sin e la în tâ ln ir e a
C e le cin ci p â i n i p e care c in e v a ^ n m b o lu /p ă in ilo r sau

^ U i m i t o r d e o a m e n i cu Iisu s a d k ă p e n tr u p r e g a ti -
P r e s c u r ilo r a d u s e la b ise ric ă p e n tr u P ^ cinci p â i n i pe care
-«« Sfi„,ei L iturghii E l. - -* ·* »
' jt' f!{*)"φί/ / ' ' >$■
149
preotul le binecuvântează îm preună cu grâul, untdelemnul şi vin u l la
slujba num ită L itie, care se săvârşeşte în cadrul Vecerniei M ari, pen­
tru a cere lui D um nezeu să le înmulţească în parohia sau mănăstirea
respectivă, în eparhia şi în ţara respectivă, precum şi în lumea întreagă.
D in această Evanghelie învăţăm că darul pe care îl aducem la
biserică devine bucurie pentru toţi oamenii care se hrănesc din daru­
rile lui D um nezeu. Rostul acestui mic dar de recunostintă
> > sau mulţumire
>
adus la biserică este să ne înveţe cât de mult valorează darul vieţii şi
mulţimea darurilor pe care Dumnezeu ni le dăruieşte când recolta este
bogată, când roadele pământului devin îmbelşugate.
Ceea ce aducem noi la întâlnirea noastră cu H ristos în biserică
şi se binecuvântează devine binecuvântare nu doar pentru cei ce
aduc darurile, ci şi pentru toţi cei care le primesc. Când însă pri­
mim daruri materiale trecătoare, necesare vieţii trupului, să nu
uităm totuşi darurile dubovniceşti netrecătoare, prin care brănim
sufletul nostru nemuritor.
Evanghelia ne îndeamnă să trăim în prezenţa binecuvântării lui
Hristos, căutându-L pe El, hrănindu-ne spiritual cu lumina cuvin­
telor din Evanghelia Sa, pentru că ele sunt duh şi viaţă (cf. loan 6,63).
Prin urmare, cuvântul lui Dumnezeu binevestit oa?nenilor nu este sim­
plă informaţie, ci este relaţie vie, legătură vie a omului cu Dumnezeu. De
aceea, Cuvântul Evangheliei este dătător de viată, de lumină, de putere,
de bucurie, de pace, fiind de fapt o pregustare a dreptăţii, păcii şi bucuriei
în D uhul Sfânt din împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14,17).

M inunile lui Hristos, sem ne ale iubirii Sale sfinte şi m ilostive

D in Evanghelia de astăzi mai învăţăm şi faptul că D o m n u l

lisu s H risto s în m u lţeşte cele cinci pâini şi cei doi peşti, d ar nu
 arata o am en ilo r grăm ezi mari de pâine şi de peşti. El nu săvârşeşte
n u n u n i p e n tru a impresiona sau a intimida pe oameni, ori pentru
a fi lă u d at de oam eni. Dom nul Iisus săvârseste minuni din iubire
Λ ’ ’
an tă şi m ilostivă, ca să ajute pe oameni, să-i întărească în credinţă
Ş1în iubire. De aceea, trebuie subliniat că minunea înmulţirii pâinilor
PeŞtilor se săvârşeştep e cândpâinile şi cei doipeşti se dăruiesc, adică se
lnip a r t sau se distribuie. Nimeni din cei prezenţi nu a văzut cantităţi
lrnense de pâini şi de peşti într-un singur loc, tocmai pentru c/kpâinile
> peştii se înmulţeau pe când hrana aceasta eia distribuită sau dă? uită
oamenilor. Prin urmare, D um nezeu nu înmulţeşte darurile ca noi
le acum ulăm în rezerve mari, ca pe o falsă siguranţă a noastră
bazată pe lu cru ri m ateriale, ci adevărata minune se săvârşeşte pen-
tru a fi cultivată com uniunea de iubire intre Dumnezeu şi oameni,
Precum şi dărnicia oam enilor întreolaltă. , Dăruind vei dobândi”,
sPunea foarte frumos Părintele Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea
R°hia. Deci, când dăruim altora, cu iubire milostivă şi cu smerenie,
hrană, h aine sau bani, deşi se g o le ş te p a r ţia l cămara sau p u n g a noas-
tră > to tu ş i se umple inima noastră de bucuria duhovniceasca a harului
* dum nezeu Cel m ilo stiv . Astfel, p r i n d ă r n i c i e , a j u n g e m l a a ş e ­
z a r e a c u D u m n e z e u C e l m i l o s t i v , potrivit porunci. Domnulu:
H ristos: „ F iti m ilo stiv i, precum şi Tatăl vostru este m ilostiv {Luca
6’ 36). Aici vedem că dacă cineva dăruieşte daruri cmva pnmeşte m
Schirnb darul iubirii milostive asemenea lu. Dumnezeu e mi os iv.
^ i , rostul acestor lucrări duhovniceşti filantrop.ee nu este c u l t u ­
re, · . „a ;H nu oferim ceva ca sa avem
o P a g in ii personale în societate mi]ostivă în sufletul

no glne mai bună în lume:,a .ci '· milostive a lui Dumnezeu.

StTu Pentru a deveni m ainlk 1 11 , ă sfinţirea darurilor, ceea
I
În tim pul Sfintei Liturghii ortodoxe, α P ’ .
inpui onntci u 6 . si pentru pregatirea Sfin-
ce; a rămas din prescurile aduse de ere ^ atâf celor
tei' Euharistii se binecuvântează şi apoi
 ce s-au îm părtăşit cu Trupul şi Sângele D om nului, cât şi celorlalţi
ortodocşi participanţi la Sfânta Liturghie, dacă au postit înainte de a
veni la Sfânta Liturghie. Iar pâinea aceasta binecuvântată, num ită ana-
foră, ne aduce aminte de minunea înm ulţim pâinilor şi a ccIot doi peşti
pe cai e M ântuitor ul a săvârşit-o potrivit Evangheliei de astăzi, pentru a
ne îndemna săfim dai nici şi să cultivăm comuniunea şi ospitalitatea, ca
răspuns al nosti u la iubii ea milostivă a lui Dumnezeu

Înm ulţirea pâinilor, prefigurare a Sfintei Euharistii

Există, desigur, un înţeles duhovnicesc şi mai adânc al acestei

Evanghelii, şi anum e înmulţirea pâinilor de către M ântuitorul lisus
Hristos ne trimite şi la Taina Sfintei Euharistii, p rin care se m a n ife s tă
iubirea nemărginită şi veşnică a lui Hristos pen tru lume. In L itu r­
ghia euharistică ortodoxă, la puţin tim p după sfinţirea D arurilor
euharistice (a pâinii şi vinului), preotul ridică Sfântul A gneţ şi zice:
„Se frânge şi Se împarte (dăruieşte) M ielul lui D um nezeu, Cel ce Se
frânge şi nu Se desparte (divide), Cel ce Se mănâncă pururea şi nici­
odată nu Se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte ’ (Liturghia
Sfântului loan Gură de Aur). D eşi ne îm părtăşim doar cu o p ă rti­
cică din T rupul lui H ristos, prim im totuşi pe H ristos întreg. C u
alte cuvinte, H ristos nu Se divide ca Persoană când Se dăruieşte
euharistie m ulţim ii credincioşilor. în fiecare părticică din Sfântul
Său Trup este prezent, prin harul D uh u lui Sfânt, H ristos întreg-
A cest adevăr îl arată chiar Sfânta Evanghelie după lo an , când
H risto s-D o m n u l spune: „Cel ce mănâncă trupul M eu şi bea sângele
M eu rămâne întru M ine şi Eu întru el” (loan 6, 56). Când ne
împărtăşim, prim im C eva, adică Sfântul Trup şi Sfântul Sânge ale
lui Hristos, dar ne unim cu Cineva, cu Hristos. Aşadar; p rin Sfânta

152
 E v a n g h e l i a slavei lui H r i s t o s

E u ka rixU nu ni „ M n m * d ni *
.« » /» « M in n itm ,h , »»»» ' ' ■
- - tvuhul Meu si b
De aceea El spune: „Cel ce manan ţ > ^
« r e Eu ti voi învia m
v e p i t t * . f» c u S f â n t a E u h a -

D in a c e s t ^ Hstosp^miţi şi din izvorul cel

m o t i v , c â n d ^ r e d i n C ^ ‘

n s t i e , „Tuf ^
s e c â n t ă l a s t r a n a . _ c u T r u p u l ş i S â n g e l e

fără de moarte gustaţi"· C â n d n e i m p a r ^ H r i s t o s î n s u ş i ,

l u i H r i s t o s d i n S f â n t a Euharistie, j n v i e r i i n o a s t r e ş i a
ea E l s ă d e v i n ă V i a ţ a v i e ţ i i n o a s | t, i n e n t c m a t e r i a l e l i m i t a t e ş i

v i e ţ i i v e ş n i c e . P â i n e a ş i ' i n u l s u n ^nea p r e f ă c u t ă ( s c h i m b a t ă )

t r e c ă t o a r e , d a r c e e a c e s e o f e r ă p r 1? ^ ρ ,- ju v j n u l p r e f ă c u t î n

d e D u h u l S f â n t î n T r u p u l l u i n S ‘ .°* w e ş t i n e t r e c ă t o a r e , a d i c ă

S â n g e l e l u i H r i s t o s s u n t s f i n t e d a r u r i ' o i i m e n i l o r , a c u m î n

s u n t v i a t a l u i H r i s t o s C e l V e i ş n i c > m p -

» v u „ ă , l , r l . A D o u a S a v e n i r e , . n p l " · » · ·

., binecuvântate de Dumnezeu?
Cum treb u ie să folosim daruri e
. ,· d e astăzi şi u n a s p e c t deose-
M ai re ţin e m d in Evangheha . a n u m e cum trebute s

b i t d e s e m n i f i c a t i v p e n t r u v ia ţa " )n„inezeu· D u p a ce s au s a m
folosim darurile binecuvântate * f u r n i t u r i l e , au ost a u

* mulţimile, * - « * * ^ «K— “ “T T
nate i„ ',2 coşuri. Acest fapt ‘ „ ib m ale 1» <lac
sfătuieşte hrăni poporului S », „ ψ „Λ . M l, P« ™ga
a s c u l t ă c u v â n t u l S ă u , d a r j i 5 ‘ g ^ g h e U * :n e a ru n c a tă
această semnificaţie spi ^ p r i s 0 s e ş t e ^ ^^ ^ ^
n o m i c ă , î n s e n s u l ^ c a p ^ a ( J u n a t a , P ^ ^

S a u r i s i p i t ă ş i n e g l i j a , f i s i p ă . A s t f e ,

m o d d e p l i n s a u c h i * «*· ’ _

153
să fim eco n o m i şi cuviincioşi, să p re ţu im d a ru rile lu i D u m n e z e u
ch iar şi atu n ci când avem b elşu g de lu c ru ri m ateriale. D e ase­
m enea, locul din natură sau sp a ţiu l unde ne-am h ră n it trebuie lăsat
curat şifru m o s, nu murdărit sau urăţit cu resturi de alimente aruncate
pe jos şi parasite. Chiar şi în relaţie cu materia, omul trebuie să aibă o
atitudine spirituală, raţională şi responsabilă, pentru că darurile mate­
riale au ca scop cultivarea comuniunii de iubirefa ţă de D um nezeu şi de
oameni.
urmare, Evanghelia de astăzi ne cheamă la împărtăşirea din
darurile lui Dumnezeu, arătănd recunoştinţă şi în acelaşi tim p grijă deo­
sebitafa ţă de darurile lui Dumnezeu, care, chiar dacă ne prisosesc, nu tre­
buie risipite, ci economisite cu responsabilitate. D in păcate, astăzi există
unu oameni care au belşug de lucruri materiale, dar le risipesc cu
mu ta uşurinţă şi nepăsare, în tim p ce alţi oameni m or de foame. în
acest sens, cineva se ruga cu aceste cuvinte: „Dă, Doamne, pâine celor
flam anzi, şifoam e de Tine celor ce au prea multă pâine!'
Sa ne ajute Preamilostivul D um nezeu să învăţăm din E vanghe-
ia de astăzi că mai întâi trebuie să ne hrănim sufletul duhovniceşte
şi apoi sa căutăm vindecarea tru p u lu i şi hrană p en tru tru p . în al
01 ea rand, trebuie să învăţăm că opera social-filantropică a Bise­
ricii s-a dezvo lta t din Evanghelia iubirii m ilostive a lui H ristos şi
in Sfanta Liturghie euharistică. în al treilea rând, mai învăţăm din
vanghelia de astazi că darurile binecuvântate aduse de unii la bise­
rică devin bucurie pentru întreaga comunitate. în al patrulea rând,
invaţam ca aceste înţelesuri duhovniceşti din Evanghelia de a stă zi au
intrat sub ofo rm ă liturgică şi un comportament personal responsabil
in tra d iţia Bisericii şi in acelaşi tim p în comportamentul creştinului,
care se bucură de binecuvântarea lui D um nezeu sipretuieste darurile
p rim ite de la El, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră
m ântuire. Amin!

154·
 i c- Vt ^(S'K
imsvimiihw«

v; ' ^ 4 ^ ) f

Duminica a 9-a după Rusalii

(U m blarea pe m are a Mântuitorului şi potolirea urtunn)

C R E D IN Ţ A P U T E R N IC Ă ÎNVINGE
î n c e r c ă r i l e v ie ţ ii

r T· d lit pe ucenici să intre în

„In vremea aceea Iisus a sin ^ Aw
t · «p ţărmul celalalt, pana ce
corabie si să treacă înaintea. Lui p ,
r-i drumul mulţimilor,
va da drum ul mulţimilor, iar El> ^
S-a „ j , m unte, e , ,â Se roage * " · *
>e.M , c,ii singur acolo. f a r » * · « « ■ "

155
 fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a
patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat,
zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit
îndată, zicându-le: îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! A tunci
Petru, răspunzând, a zis: Doam ne, dacă eşti Tu, porunceşte
să v in la T in e pe apă. El i-azis: Vino! Iar Petru, coborându-se
din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând
vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat,
zicând: Doam ne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată
mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce
te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar
cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti
Fiul lui D um nezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul
Ghenizaretului” (Matei 14,22-34).

fânta Evanghelie din Duminica a 9-a după Rusalii c o n ţin e

o mulţime
> de învătături
1 duhovniceşti,
) ' folositoare m ântu-
irii noastre şi înţelegerii tainei Sfintei Biserici in care este
prezent Hristos şi pe care E l o conduce.
In primul rând, Evanghelia ne arată că, după ce în mod m inunat
a săturat mai multe mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, D om nul
Iisus Hristos Se retrage în munte, în singurătate, ca să Se roage. D e ce
Se roagă El după săvârşirea minunii? Ca să ne înveţe să mulţumim lut
Dumnezeu pentru orice realizare sau izbândă din viaţa noastră. D e ce
Se roagă în singurătate? Pentru a nuf i lăudat de mulţimile pe care le-a
săturat prin înmulţirea pâinilor şi a peştilor, dar şi pentru a Se concentra
deplin în rugăciune către Dumnezeu-Tatăl. Când Iisus Se roagă în sin­
gurătate Tatălui din ceruri, inima Sa se umple de harul iubirii milostive
a Tatălui ceresc, pe care apoi Iisus o împărtăşeşte oamenilor.
 ° r ' c e faptă bună trebuie atribuită lui Dumnezeu

P n n retn
mlnuni^ . ? m a /;/ M g "* * * * « Im Iisus, după săvârşirea unei
trebuie Câ' duPă 1171 mare succes sau după o mare realizare, nu
inim ii n “ lmidâ SUUaPrecieride la oameni, ci în linişte, în adâncul
lui £) °aSt) 6 ' l W deta$are slava care vine de la oameni, să dăm slavă
să m,U ze 11pentru ajutorulprim it de la E l şi să-I cerem ca harul Lui
6 sufle tu / nostru pentru a nu merge cu suflet golprintre oameni.
oaf^ .mnuJ Iisus Hristos nu face minuni ca să impresioneze pe
e Sau ca sa He lăudat de ei, ci săvârşeşte minuni pentru că îi
^ 777-1J w 7
lu . a c popor. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune ca minunile
^ . 1ls^0s Sl{n t pătimite, iar pătimirile Lui sunt minunate. Mai precis,
ţ j sunt izvorâte din compasiune sau din iubire milos-
e L u i

a %oamenii aflaţi diEcultate, pătimirile Lui suntminu-

ă d e î n i a r

ari* - ’
C e sunt mai presus de înţelegerea oamenilor întrucât Cel
’ t t a i c ă ,

Qm pc
s u f e r ^ c a Dumnezeu Făcătorul cerului si al
p ă , n â n t e s t e

U n tu lu i.
upă ce a săvârşit minunea din iubire milostiva pentru cei fta-
^ I îsus Se retrage în singurătatepentru a Se τuga. Se ίetrage nupen-
Cc* Slngurătatea sau izolarea ar avea un sens în ea însăşi, cipentru a
singurătatea persoanei umane cuprezenţa iubirii lui D um ne-
rugăciunestăruitoare. Iisus Se retrage în munte ca să inten-
Ce ^Cgătura Sa ca O m cu Hind temelia
D u m n e z e u - T a t a l , a c e a s t a

adevărate. Astfel, prin rugăciune singurătatea omului se trans-

J °rnt* in comuniune a omului cu Dumnezeu. Omul care se roagă, chiar
acă S ie s te izolat în pustie, nu este singur, ci împreună cu Dumnezeu şi
CUtof i sfinţii Lui. Omul rugător, chiar dacă se află în singurătate, nu este
U?2 lin g u ra ,t. însă omul care nu se mai roagă lui Dumnezeu, chiar dacă
în mijlocul mulţimilor, d e v i n e un însingurat duhovniceşte. In acest
SCns- Un filosof existenţialist din secolul al XXrk* numea civilizaţia

1 5 7
occidentală individualistă „mulţimea însingurată”. Intr-adevăr, unu
oameni nu mai comunică intens între ei şi pentru că nu mai comunică
intens cu Dumnezeu. Această însingurare în individualism înseamnă de
fa p t o trăire a existenţei ca vid de comuniune. R ugându-Se lui D u m n e­
zeu, D om nul Iisus Hristos, ca O m , ne învaţă că puterea iubirii Sale
milostive de-a aduna, lumina, vindeca şi sătura mulţimile vine din legă­
tura Sa intimă cu Dum nezeu, din sm erita şi sfân ta ru g ăciu n e către
D u m n ez eu , deoarece D um nezeu este în Sine însuşi comunicare şi
com uniune de viaţă şi iubire eternă, El este Sfânta Treime, adică Unul
în flintă si întreit în Persoane.
Prin retragerea Sa în m unte, ca să Se roage, Iisus ne învaţă că
muntele este un loc înalt de unire a păm ântului cu cerul, un loc de înălţare
duhovnicească a omului, întrucât muntele îndeamnă pe om să-L caute
pe Dumnezeu Creatorul, Cel ce este mai presus defrum useţile şi măreţia
lumii create de El. De aceea, biserica, lăcaş de închinare, este, de obicei,
construită pe o colină sau pe un loc mai înalt, care ne cheamă în acelaşi
timp la urcuşfizic exterior şi la urcuş duhovnicesc interior, la ridicare din
grijile păm ânteşti pentru a căuta viaţa cerească.

„ E x a m en u l” d u h o v n ic e sc al u c e n ic ilo r
e ste lu p ta cu în c e rc ă rile g rele

Sfânta Evanghelie precizează că Iisus, înainte de a urca în m unte,

pentru a Se ruga, „i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă îna­
intea L ui pe ţărm ul celălalt, până ce E l va da drumul mulţim ilor” (M atei
14,22), adică Iisus i-a îndemnat stăruitor pe ucenici să traverseze marea.
D e ce D om nul Iisus i-a trimis pe ucenici să înainteze pe mare, în
tim p ce El S-a suit în munte? Pentru că învăţătorul duhovnicesc al
ucenicilor Săi voia să îi înveţe pe aceştia să se lupte şi singuri, nu doar să

158
 E vanghelia slavei lui H rist

f-rn nkio luptă. El voia să-i înveţe pe ucenici

sa treacă prin incercan, pi P F binecuvântarea ajutorului dumne-

înţe leagă mai bine cat de necesa ^ menţionează că „vântulera
zeiesc în viaţa lor. In acest sens, < o ^ iar „valurile învăluiau
potrivnic' direcţiei alese de ucenicii ’ ^ mare primejdie. De
corabia" (cf. M atei 14, 24), ei aflan ^ cg dorirI1) nu ne mai
obicei, cât timp totul merge bine ş ^ astre însă când vin vremuri
gândim de la cine vine reuşita vie, ,uunci ne întrebăm: Unde este
de încercare sau probleme neaştep * ,ru, nu vede El suferinţa sau
D um nezeu? N u vede El oare necazu n punem astfel de
neputinta noastră, nu vede El gieu ■ j j e ispite şi necazuri, dc
întrebări mai ales când suntem înV° ‘ năvăiesc asupra noastră pe
boli care par incurabile, de primejdii . ^ necazuri este ase-
neaşteptate. Adesea, viaţa oam em ° ‘ ica, de dezorientare şi e
m ănătoare cu trăirea m o m e n ^ ^ . £ corabia cuprinsă de valurile
descurajare a ucenicilor lui b s j e noapte·
mării r dieate de vânt p o t r i v n i e i n ţ - P , l a s ă p e u e e n e

111 a c e ,, sens, ^ c» v * * d
S ă i s i n g u r i p e t i m p d e n ° a^ t r u a î n ţ e l e g e c a p e s c a r i

c u v a l u r i l e m a r i a l e m a r » , ^ f o r ţ a p r o p r i e , e d

P o t c o n t a d o a r p e PricepJ J e T o t u Ş i, f ii n d CU^ emenea, care este

Cu m u l t ă e x p e r i e n ţ ă p e cunoaŞte ’ _ . . c - ncj tre_

firii omeneşti, Dom^ ^ J U i Pot B ‘^ „ g h e l i a ne spune că

’nasura încercăm, pana ^ ^ ^ ^ ^ de
buie ca El să vina sp > (i l4 , 25), răsăritul soare.

f a Î a t m S f ” 2
t r a ea după ^ ieZUl " cX r aflată în prim ejdie
j ă

tlmP d in tre ceasu l al ^ uCen ^ ^ B u s c ă t r e

'u i, Iisu s m e rg e a pe m are s urlă. n o p ţ i i u r m a s ă

din cauza valurilor ridicate de i n t H „ e r

din noaft1'
ucenici la straja a p at1
159
fie b iru it de lum ina soarelui, arată că E l a ales momentul respectiv ca
avănd valoare de simbol al luptei duhovniceşti. D e ce Iisus v enea spre
ucenici u m b lân d pe m are ca pe uscat? Ca să le arate că E l este stăpân
peste ape, ca şi peste uscat, deoarece E l afăcut cerul şi păm ântul, marea şi
uscatul. Când voieşte, E l umblă pe mare cape uscat, fiin d deasupra tutu­
ror stihiilor din lumea aceasta, adică E l este liber de toate determinismele
materiei (greutatea, opacitatea, rigiditatea, lichiditatea şi lim itarea sau
finitudinea acesteia). La început ucenicii, plini de teamă, din pricina
zbuciumului mării, în tim p de noapte, nu L -au recunoscut pe Iisus
imediat şi, crezând că este o nălucă sau o fantom ă care vine spre ei,
au strigat de frică. Deci, la teama lor de-a nu se scufunda în mare din
cauzafurtunii, s-a mai adăugat şifrica de oputere necunoscută, cu siluetă
de om, cai e venea spre ei, umblând pe apă ca pe uscat. însă D om nul Iisus,
umblând pe apă şi venind spre ei, le-a zis: îndrăzniţi, E u sunt, nu vă
temeţi! (M atei 14, 27). Iar când ucenicii Săi L-au recunoscut după
voce, fără să-L vadă clar la faţă, Sfântul Petru a zis: „Doamne, dacă
eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă!” (M atei 14, 28). Prin aceste
cuvinte Sfântul Petru mărturiseşte că Iisus este Domn sau Stăpân peste
stihiile naturii şi crede că la porunca lui Iisus poate şi el să umble pe
apă, aşa cum umblă Iisus. D e aceea, D om nul i-a zis lui Petru: „Vino!9
(Matei 14, 29).

C e re re a S fâ n tu lu i P e tru d e-a u m b la pe m a re sp re Iisu s

e ste iz v o râ tă d in re c u n o ş tin ţă şi re s p e c t fa ţă d e Iisu s

De ce a dorit Sfântul Petru să coboare din corabie şi să meargă pe

apă? De ce Iisus i-a permis acestfa p t neobişnuit şi chiar primejdios pen­
tru el? Sfântul Petru a dorit să coboare din corabie şi să umble pe apă nu
dintr-o simplă curiozitate egoistă, ci deoarece v o i a s ă - I arate r e s p e c t s i

160
 Evanghelia slavei lui H ristos

. „ sâ.i salveze pe ucenicii aflaţi in

recunoştintă lui Iisus pentru că * * ^ dufă cum un om

ρ η ,,,β ,. Petru * *»« '

il întâmpina PL ‘ - j;n corabie decât la
care aşteaptă un oasp* ^ nU coboara ^ ^
in tr a in casa lu i.T o tu ş i , < p e a ceea, ‘ 9g\
,· lul 11 ., T i n e " ( M a t e i 14,^ ·
por,mea sau cu binecuv ^ ψ la T y/
^ if/i
,;rt M si ascultarea safaţa f
’ l z c n i e V £ ” u

Astfel, Sfântul Petru ai ■ ^ ^ aj celorlalţi ucenici-

Iisus Hristos, învăţătoi ul sâ

„,,eer« “ « “ , " 'Ce,Cirl' 0 t

H ristos învm§e »
C re d in ţa fe rm ă în Iisus umble

D upă ce Iisus a ^ cfântul PetlU ^ 1 1 Petru a pr»'^ sPre

pe apă spre Iisus. Cât timp ^ inSă Sfa« in sinea lui şi
el u m b la pe apă ca şi ^ să se pe„ u, Evanghelia
v ân t şi s-a te m u t, atunci ^ privinţa, cufii„de, a str,-^
să se scufunde in apa· ^ ?*> £ vanghel'a nu spun
spune: „D ar (Μ«**l4 ’. vântul”, « e a ce
£«*, zzcâMfl'.· Doamne, scapă uternic”>C1 ” ·prjvea direct spie
„simţind Petru că vântul e s ^ l ? etru ^ care agita
înseam nă că la un moment da / ^ J> A dar,
Hsus Hristos, spre * % d a# * * * *
’narea, adică spre stih h le « ^ ^ ^ comuniune cu
P etru a în cep u t să se scufr ^ Ψ Τ care Aceasta e
sa ca legJ ă dire** cu ^ c o s ^ c r e d i n ţ a noastra
Persoana Sa divină, s«î>e" ^ 0αβ ca M putem fi sa v
erea, M ai precis- [U s t ^ p â r ilo r
r ă m â n e r e l a ţ i e v i e Ş u n e *n f w t u

« /, „ i(L » * f* * * ” f
161
vieţii. Dacă însă credinţa sau iubirea noastră fa ţă de Hristos slăbeşte şi
începem să ne înfricoşăm de puterile schimbătoare ale lumii materiale mai
mult decăt II iubim pe Dumnezeu, atunci începem să ne scufundăm în
nesiguranţă, disperare şi teamă.
Iisus l-a dojenit pe Petru deoarece, la un m om ent dat, el a slăbit in
credinţă şi, temandu se, s a îndoit in sinea lui, fiind preocupat mai mult
de puterea „vântului decât de înaintarea sa către D om nul Iisus, Cel
neclintit de vânt şi dc valuri. în această privinţă, Evanghelia prccizează
că „iisus, intinzând îndată măna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credincio-
sule, pentru ce te-ai îndoit?" {Matei 14, 31). Totuşi, dojana adresată de
Iisus lui Petru a fost u n a părintească şi prietenească, deoarece Iisus nu
i a zis lui Petru „necredinciosule , ci i-a zis „puţin credinciosule", adică·
„om a cărui credinţă s-a împuţinat". în final, Evanghelia ne spune că,
după ce Iisus a intiat în corabie, s-a potolit furtuna, iar ucenicii s-au
închinat Lui, zicând: „Cu adevărat Tu eşti F iul lui {Matei
D u m n e z e u "

14,33). într-adevar, Iisus potoleşte furtuna şi salvează corabia, pentru

că El este D um nezeu A totputernic şi Atotmilostiv, Care S-a făcut
om pentru mântuirea oamenilor. Vedem, aşadar, că, după ce au trecut
prin încercarea grea a furtunii pe mare m ulţum ită prezenţei lui IisuS
langa ei, ucenicii Lui s-au întărit în credinţă şi evlavie faţă de El, s-au
închinat Lui şi au mărturisit dumnezeirea Lui.

C o ra b ia aflată pe m a re a în v o lb u ra tă e s te sim b o lu l
B isericii p re z e n te în lu m e

E v a n g h e lia d e astăzi m ai are şi alte Înţelesuri d u h o v n ic e ş ti, d e o a ­

rece ea p riv e şte n u n u m a i pe S fâ n tu l P e tru şi pe ceilalţi u c e n ic i din
corabia aflată în p r im e jd ie de scufundare, ci p ro fe tic ea p riv e şte Bise­
rica întreagă şi pe fiecare creştin în parte. î n ţe le a s ă în m o d s im b o lic .

162
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H r i s t o s

corabia reprezintă Biserica încercată de valurile sau furtunile istoriei,

de persecuţii, de erezii, deforţe întunecate potrivnice ei. Vântul care este
potrivnic corăbiei reprezintă vremurile sau situaţiile în caie Biserica
întâlneşte ostilitate şi respingere în lucrarea ei sfinţitoai e de-a tiece pe
oameni de la viaţa pământească efemeră la viaţa cerească eternă. Coi abia
din Evanghelie mai înseamnă Biserica aflată într-o lume învolburată de
păcate şi de patim i egoiste individuale sau colective. De altfel, în cartea
Constituţiile Apostolice din secolul al IV-lea se spune ca biserica lacaş
de cult trebuie construită in formă de corabie sau nava, aratand astfel
legătura profetică d in tre prezenţa lui H ristos în corabia aflată pe mare şi
prezenta lui Hristos în Biserica din lume tn timpul istoriei
Totodată, această Evanghelie ne mată ţi » , n trebuie să lupte
sufletul creştin in vreme de în c e r c e . M * 0 " «*>

». l u p t a v i e f i i In » , ac. om
, , „m-arinne ca să vina bl in ajutor
nul Iisus Hristos este chemat in
r: qsa cum a venit in corabia uce-
°m ului tulburat de ispite şi necazur , ,
. . . j. ; „ notolit furtuna, tot aşa \a potoli
r Săi aflata în primej ie , ^ ^ ^ suferinţelor care tulbură
furtuna patimilor egoiste, a " ecaz“ cu stăruinţă în rugăciune,
Pe om. Dacă îl chemam pe ^ scafă. ne!", atunci El vine
zicând: „ D măntuieş,te-m~
o a m n e , a c im este, în acelaşi
a s t ă z i

a noi şi ne ajută. In acest sens, ntei, a luptei şi a biruinţei.

tlrnp, o Evanghelie a încurajăm Şi ^ afH foarte grele nu se datorează
Ea ne arată, de fapt, ca ieşv ea din a ju to ru lu i d u m nezeiesc. Oricât
forţelor noastre proprii, ci în pr 'imu ^ ^ cari arf i fost ucenicii lui Iisus,
de isc u siţi sau e x p e r im e n ta ţi corăbier , ^ ^uţorul lui Iisus nu s-arf i putut
0ricât de buni înotători arf i fost ei, Jar ^ ^ cufurtuna de pe mare. în
salva p e ei înşişi, prinproprttle slujitori ar avea Biserica,
m°d asemănător, oricât de mulţi şi ^ ^ ^ păcatul dinfirea
nu pot ei singuri salva Biserica lut »s o

163
umană, cu duhurile rele, o/ furtunile persecuţiilor şi ereziilor; a/ valurile
necredinţei, secularizării sau ale indiferenţei spirituale, rz m im ai cu
ajutorul lui Hristos. N um ai E l salvează Biserica Sa cănd ea se află in
mijlocul mării învolburate a istoriei şi în întunericul vremurilor p o triv­
nice lum inii Evangheliei mântuirii.
Lecţia principală sau înţelepciunea sfântă pe care H ristos
învăţătorul o dăruieşte discipolilor Săi şi, prin ei, nouă tuturor, folo­
sind corabia ca pe o catedră de teologie a m ântuirii, este aceasta: to ate
încercările şi necazurile pe care le în tâm p in ăm în v iată p o t fi
b iru ite cu folos duhovnicesc dacă n u co ntăm n u m ai pe p ro p riile
noastre forte, ci ne în cred in ţăm m ai în tâi a ju to ru lu i care vine de la
D u m n ezeu .
Să ne ajute Preamilostivul D um nezeu să învăţăm din a c e a stă

Evanghelie a potolirii furtunii pe mare că Hristos-Domnul ne iubeşte,

chiar dacă uneori ne lasă în încercări copleşitoare pe care nu le înţelegem
când ne aflăm în mijlocul lor,, ci abia mai târziu. Deşi uneori E l pare a
f l departe sau chiar absent, Hristos-Domnul stie totuşi
> >
că avem nevoie
de ajutorul L ui şi aşteaptă ca noi să venim spre El, întrucât şi E l vine
permanent spre noi.
Aşadar, numai ajutorul cerut şi prim it de la D um nezeu este
temelia sigură a m ântuirii oamenilor, spre slava Preasfintei Treim i şi
bucuria credincioşilor rugători. Amin!

164·
 m m m Lummm

DajCev.0>;['(f) W
■

D u m i n i c a a 10-a după Rusalii

(Vindecarea lunaticului)

C R E D IN Ţ A PU T ERN IC Ă ,
R u g ă c i u n e a s t ă r u it o a r e ş i p o s t u l
JE R T F E L N IC A L U N G Ă D E M O N II

A yjn v r e m e aapropiat de Iisus un îngenunchind

a c e e a s - a o m ,

I n a i n t e aLui şi zicându-I: Doamne miluieşte pe nul meu , , c ă

C s t e lunatic şi pătimeşte rău adesea cade în foc şi

, c ă c i a d e s e a
a e
1 ,1 a p ă . l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut sa-1
Ş i

^ n d e c e . Iar Iisus răspunzând , neam necredincios

, a z is : O ,
 şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda
pe voi? Aduceţi-1 aici la Mine! Şi lisus l-a certat şi demonul
a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci,
apropiindu-se ucenicii de lisus, l-au zis de o parte: D e ce noi
n-am putut să-l scoatem? Iar lisus le-a răspuns: Pentru puţina
voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea
credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia:
M ută-te de aici dincolo si
> se va muta; si nimic nu va fi vouă
7 f

cu neputinţă. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai

cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, lisus
le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor
omorî, dar a treia zi va învia” (Matei 17,14-23).

fânta Evanghelie din Duminica a 10-a după Rusalii ne pre­

zintă vindecarea unui lunatic sau epileptic, adică a unui copil
care nu-şi mai putea da seama de ceea ce face, unde m erg e
sau ce se întâmplă cu el. Copilul lunatic „adesea cade in foc şi adesea în
apa ’- se spune în Evanghelie. M ulta pătimire a fiului devine îngrijo-
rare şi suferinţă permanentă pentru tatăl său, care, cu durere în su flet şi
multă smerenie, aduce pe fiul său bolnav la lisus, îngenunchează înain­
tea Lui şi îi cere să-l vindece, întrucât ucenicii Lui n-au reuşit să scoată
demonul din copilul lunatic sau epileptic. Evanghelia ne arată faptul
că, deşi Domnul lisus Hristos mustră necredinţa poporului, totuşi are multă
milă sau compasiunefa ţă de copilul lunatic care se afla în suferinţă.

Valoarea nepreţuită a rugăciunii pentru alţii

în primul rând, vedem că acest copil este vindecat de lisus nu la

cererea sa personală, întrucât el nu mai era in stare să exprime v e r b a l

166
 suferinţa sa şi nici nu era în stare să ceară ajutor pentru sine, ci tatal
lui se roagă D Iisus Hristos pentru vindecarea sa. înţelegem,
o m n u l u i

aşadar, cât de folositoare este rugăciunea altora pentru noi, cand noi
nu ne mai putem ruga sau nu ştim să ne rugăm cum trebuie pentru
no i în şin e . ,Λ
. v în d u re ra t, care traia ei în suşi
In al doilea rând, vedem ca acest tata îndurerat,
, /Jpîn lânpă ucenicii lui Iisus sa
s u f e r i n ţ a f iu l u i s ă u b olnav, inceiu J ţ ^ _
7 r+n+nt m întristare ca ei nu pot sa l
obţină vindecareafiului său, dara cons ^ v-mdtcaieii fiului său.
vindece. De aceea, el a venit la Iisus ca ucenicilor Săi
τλ , Ί Hristos-Domnul spune ucenicilor bai
D upă ce-1 vindecă pe copil, ^ aveau pu(ină credinţă.
ca n-au reuşit să-l v in d e c e pe cop p ^ ^ ^ £ra suficient de
Desigur, ucenicii aveau o anumita ere j care chinuia
Puternică, nu era suficient e er i ^ b i Iisus şi să-l
P e c o p i l u l l u n a t i c să se t e a m ă e c ^ £ van gheliei se c o n s ta tă că
e l i b e r e z e p e c o p i l u l p o s e d a t. D m c i t i r ^ ^ c o p ilului şi p e u c e -
^ o m n u l I i s u s H r i s t o s n - a v o it să m inclus în m u l ţim e a
* o Inr credinţa, 1
n i cii S ă i î n p u b l i c p e n t r u p u ţ i n a neam necredincios şi
P r e z e n t ă c a r e n u e r a s u f ic ie n t d e ere 1 ^ ^ ^ A c e a s tă m u s tr a r e

îndărătnic, până când voif i cu vo "· ^ . ^ n t u *ţo r u lui Iisus H r is to s c â n d

sau a c e st re p ro ş arată n e m u lţu m _ ^^ cred in ţă, m a i ales a tu n c i
c o n s t a t ă n e c r e d i n ţ a o a m e n i l o r sau p u ,

c â n d ei t r e c p r i n g r e le în c e r c ă ri

* Tisus îi m ustră pe oam eni

P e n tru că î. iubeşte, ală
sp re în d rep tarea
in viata noastră cum arf i boala
Foarte adesea, încercările care apar ^ ^ ^ a m trczl
* « necazurile, s u n t permise de D u m _ ă> spre a dobândi o
din in f e r e n ţ ă sau din s u p e r f i a a l ^ P

167
credinţă m ai puternică, mai fierbinte, m ai vie. Dcci, chiar şi când
m ustră pe unul dintre oameni, D om nul lisus H ristos îl iubeşte, deoa­
rece mustrarea Sa este iubire care responsabilizează pe om, care trezeşte
spiritual pe cel indiferent şi insensibil. D eşi este supărat pe o a m e n i i
necredincioşi, totuşi, D om nul lisus ajută pe cel suferind. D e aceea,
cunoscând suferinţa copilului lunatic, zice: ,vAduceţi-l aici la M ine!
(M atei 17,17). Apoi El a certat dem onul care se afla în copilul luna­
tic, iar dem onul a ieşit îndată din copil şi acesta s-a vindecat.
Evanghelia ne relatează că sărmanul copil lunatic s-a vindecat
„din ceasul acela”, adică în clipa în care D om nul lisus H ristos a certat
dem onul şi l-a alungat din copil. Ucenicii lui lisus, văzând aceasta
vindecare m inunată pe care El a săvârşit-o, iar ei n-au putut să o facă,
L-au întrebat zicând: „De ce noi n-am p u tu t scoate demonul acesta din
copilul lunatic?”(cf. Matei 17,19), iar lisus le-a răspuns: „pentru puţind
voastră credinţa' (Matei 17, 20). Apoi a mai adăugat ceva, şi anume ca
„acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune si cu post (Mate i
17, 21). lisus spune ucenicilor Săi că nu au putut scoate dem onul din
copilul lunatic sau epileptic, întrucât au credinţă puţină sau slabă.
Ucenicii aveau puţină credinţă şi pentru că nu primiseră î n c ă plinătatea
Duhului Sfânt. La Cincizecime însă, D uhul Sfânt pogoară peste ei, iat ^
devin plini de puterea sau de harul lui Dumnezeu. Astfel, prin v in d ec ă rile
lor ulterioare, ucenicii lui lisus arată că s-au întărit mult în cred in ţă şi au
prim it puterea Duhului Sfânt, singura putere care alungă duhurile rele.
Prin urmare, Evanghelia de astăzi ne învaţă că totdeauna credinţa tre­
buie cultivată, întărită şi aprofundată prin rugăciune şi post, astfel
încât credinţa să nu rămână o simplă convingere intelectuală, ci sa
devină legătură vie a omului cu D um nezeu Cel nevăzut, Care prin
harul Său este foarte aproape de om când acesta îi cere ajutorul.
Totodată, aflăm din cuvintele D om nului lisus H ristos că există
m ai m ulte fe lu ri de demoni, unii fiind mai răi şi mai violenţi decât

168
 fcvaimhelia slavei lui H ristc

alţii, iar neamul de demoni chinuitori de oameni nu iese din om decât

numai cu rugăciune si post. De ce, oare, Domnul Iisus face preciza­
rea aceasta, si anume că pentru vindecare este nevoie de credinţa,
rugăciune si po sti Pentru că numai când a v e m credinţa puternica,
r u g ă c i u n e s t ă r u i t o a r e , i p < » d , o J o r r f o l u i o ă , a d i c ă ^

n u a s t r ă l u i D u m n e z e u , a t u n c i f i E l S e d ă r u i e ş t e ^ n s ă

p r i n r i n , i „ „ „ i p r e z e n ţ a S a l . » P »· »»1 ™ J

d a c a o m u l n u a r e c r e d i n ţ i p u t e m » m D j ™ » ^

η · * - * ■ * -” -
bine a unei situaţii rele.

D em „ „ .i s e te„rnu n ,a, de duntueaeieacu, har prezent in « m

putină credinţă în mulţimea de

Deci, pe de o parte, Iisus consta ^ suferinţă în cei bolnavi aduşi
°ameni, iar pe de altă parte, vede ■^m im ează când creşte credinţa
El. Totuşi, multa a omu 1 ^ k EL s u f e r i n ţ ă u t A s t f e l , c â n d

foi în Dumnezeu ş i speranţa d e - a p ^ ^ ^ suntem s i n g u r i ,

a v e m c r e d i n ţ ă p u t e r n i c a î n D u m t e t j } c i s u n t e m î m p r e u n ă

b a z â n d u - n e d o a r p e p r o p r i i l e n o a s t t r e ^ ^ noi Iar harul

C U D u m n e z e u , C a r e , p r i n h a r a u , prin rugăciune^
p u t e r n i c ă ,

L ui prezent în noi lucrează m u l t p n n f · ^ ajutorul sau h a r u l l u i

stăruitoare si postirejertfelmca. P r i n u i u n e s c h i m b a b i l e ş i s e v i n -

U u m n e z c u s e s c h i m b ă s i t u a ţ i i , c a r e p ^ ^ muh lm Dum-
d e c ă b o l i c a r e p ă r e a u i n c u r a b i l e . Cu ^ ajutond
nezeu, cu atât s i m ţ i m şi mărturisim m ^ ^ f ■■„ suf ennţele
ή lumina vieţii noastre, că este alatur, ^ ^ ^ ψ ο ρ ίβ mat muh
noastre, că este nostru Cel ceresc.
T a tă l ^ ^ ^ amtă ca tatai tut
de tatăl său si îi cere ceea ce are nevoie,

169
este prezent şi iubitor; ajutător şi luminător al vieţii sale. N u m a i p r i n

c r e d i n ţ ă p u t e r n i c ă , r u g ă c i u n e ş i p o s t p o t fi a l u n g a ţ i d e m o n i i d i n

o m , î n t r u c â t e i s e t e m n u m a i d e p r e z e n ţ a h a r u l u i l u i D u m n e z e u

î n o m . D e c e ? P e n t r u c ă i u b i r e a ş i s f i n ţ e n i a l u i D u m n e z e u c o n ­

t r a s t e a z ă m u l t c u r ă u t a t e a ş i n e c u r ă ţ i a d e m o n i l o r . De aceea, e s t e

n e c e s a r s ă î n m u l ţ i m ş i s ă c u l t i v ă m r u g ă c i u n e a n o a s t r ă , î n c â t e a s a

d e v i n ă , d i n t r - o r u g ă c i u n e a d e s e a f o r m a l ă ş i s u p e r f i c i a l ă , o r u g ă ­

c i u n e f i e r b i n t e
·)
s i s t ă r u i t o a r e ,
’ c a r e î n c ă l z e ş t e
»
i n i m a ,
7 l u m i n e a z a

m i n t e a ş i p a c i f i c ă s i m ţ i r i l e o m u l u i p r i n h a r u l l u i D u m n e z e u p r i m i t

d e a c e s t a î n t i m p u l r u g ă c i u n i i . D e a s e m e n e a , t r e b u i e s ă p o s t i m c u

t r u p u l , d a r h r ă n i n d u - n e s u f l e t u l c u p r e z e n ţ a i u b i t o a r e a l u i H r i s t o s

p r i n c i t i r e a S f i n t e i S c r i p t u r i , a S c r i e r i l o r ş i V i e ţ i l o r S f i n ţ i l o r , p n n

î m p ă r t ă ş i r e a c u S f i n t e l e T a i n e ş i p r i n s ă v â r ş i r e a f a p t e l o r b u n e .

Dacă postim de bucate materiale şi nu ne hrănim mai intens sufletul

cu hrană spirituală, postul nostru nu sporeşte iubirea noastră duhov­
nicească faţă de D um nezeu, iar dacă postim şi nu facem milostenie
spirituală sau materială, postul nu ne eliberează de egoism. însă rugă­
ciunea unită cu postul deplin poartă tainic în ea puterea Crucii şi
bucuria învierii lui H ristos, întrucât postul adevărat este o dăruire de
sine liberă lui D um nezeu, o jertfa sau ofrandă duhovnicească adusă
Lui. La rândul Său, Hristos, Fiul lui D um nezeu, Se dăruieşte deplin
oam enilor rugători şi postitori, adică le răspunde rugăciunii lor cu
iubirea Lui milostivă, pentru că E l i—a iubit pe oameni mai întâi şi ^ ^
dăruit pe Sine pentru viaţa lumii prin Răstignirea si învierea Sa. C ând
Iisus m ustră necredinţa oamenilor, El constată de fapt că aceştia, slă­
bind în credinţă, şi-au pierdut simţul compasiunii şi al c o m u n iu n ii,

aşteptând adesea vindecări miraculoase, care le fascinează privirea, dar

nu le schimbă trăirea, care îi fac mai curioşi, dar nu mai credincioşi·
însă Iisus cere oam enilor credinţă vie, pentru că El voieşte ca c e i ce se

află in ju r u l bolnavilor să nu fie pasivi, ci receptivi, să nu fie s p e c t a t o r i , «

170
 l ' Vci ni ţhcl i d sKi\*oi l u i 1 I r i s t

• ά e; înhirp milostivă fată de cei care se

rugători, având credinţă puternica ,
află in suferinţă şi cântă vindecarea. ^ ^
C hiar si în timpul nostru sunt unu oamen p , ^
şi P se m a i p 0 t r u g a p e n tr u ei în ş iş i.

P urmare, este nevoie „

I n n s" Pă r i m
ca pa . i »_» » » »nr„ »t sens fericit este “omul
β’
credincioşi şi rugători, milostivi şi ajutaton.n ^ Acgstia se vor
- are părinţi, fra ţi şi prieteni credmci^ J nav fiind> d nu ma.
ruga pentru el în ziua necazului sau, ^
Poate să se roage suficient pentru sine in

ă nentru vindecarea sufletească

Biserica se roagă ş i lucreaza .,οΓ
şi tru p easca a oame
• a re a u n e v o ie şi d e r u g ă c iu n e a altora
Foarte adesea, există oameni c. bol„avi, pentru cei^robţţt,
Pentru ei. De aceea, Biserica se roagaP ^ ^ r u g a c iu n e a Bisericii
pentru tot sufletul necăjit şi intnsta ■ ^ ^ stimţa ;t speianţa
^ adaugă si activitatea i n s t i g ι' ° ^ medicilor se completează,
se unesc, iar rugăciunea preotului şi p>‘ P ^ . întari în lucrarea
Pentru că harul rugăciunii poate lu ^^ mana vindeca

^,
sa pe medicul competent şi
lui Hnstos, „Doctorul sufletelor^ ^ Inpnv^
■ j trupuril°r noastre , alinând

suferinţa bolnavului care cere ^ le vindecări minunate pe

„ i s c ,ic . . * * * f .> .« - * -
H c,stos u - a
vindecarea bolilor f nepu . . |n ilî,o ^ . tru ^ i sufe-
'nr. D e aceea, pe langa nc A|tc mgac|U ^ bolnavi.
Prin Taina Sfân,„l„ « » > " ^ Alt& |, ca a
r,nzi, Biserica a dezvoltat ş ^ medica/fl
înfiinţând instituţii pentiu S .,.^3*18*·*®®***®®*
171
organizat b o ln iţe (infirm erii), lep ro zerii, farm acii, cab in ete m edi­
cale, centre m edicale şi spitale p ro p rii, pentru ca puterea vindecă­
toare a M ântuitorului Iisus H ristos să se arate ca lucrare a iubirii Sale
milostive in Biserică şi în societate. C u toate că a m ustrat pe contem ­
poranii Săi pentru necredinţa lor, D om nul Iisus Hristos nu a dim inuat
insă cu nimic iubirea L u i milostivă pentru cei bolnavi. D e aceea, şi noi*
creştinii, trebuie să devenim cât m ai des „m âinile iu b irii m ilostive
a lui H risto s , care alină su ferin ţa celor bolnavi, săraci şi singuri,
p e n tru a arăta că sănătatea este dar de la D u m n e z e u si treb u ie cui"
tiv at şi păstrat, sau recuperat, dacă l-am p ierd u t.
Să ne rugăm, aşadar, M ântuitorului Iisus H ristos, „Doctorulsufle~
telor şi al trupurilor noastre\ să ne dăruiască credinţă puternică, rugă"
cmne staruitoare şt iubire milostivă,, pentru a alina suferinţa bolnavilor
şi a le aduce pace şi speranţă, spre slava lui D um nezeu şi bucuria
acestora. Amin!

172
 — -
r'1
,?>

Dum inica a 11-a după Rusalii

(Pilda datornicului nemilostiv)

IE R T A R E A APROAPELUI
N E FA CE M IL O ST IV I C A dum nezeu

t
„ Z is -a D om nul pilda
* -
a ce a sta :
~r*t c a r e a h o ta r a t sa raca
îm p ă r ă ţ ia c e r u r ilo r o m u lu i im p s o c o te a la ,

s o c o te a la c u s lu g ile s a le . Ş i, D a r, ncavând

' S ' a a d u s u n d a t 0 ' n iC C“ ” !U a D o r u n c i t să fie v â n d u t

e l c u c e să p lă te a s c ă , stă p â n u l sau < y

173
 e l s i f e m e i a ş i c o p i i i ş i t o a t e c â t e a r e , c a s ă s e p l ă t e a s c ă

d a t o r i a . D e c i , c ă z â n d u - i î n g e n u n c h i , s l u g a a c e e a i s e

î n c h i n a , z i c â n d : S t ă p â n e , î n g ă d u i e ş t e - m ă ş i - ţ i v o i p l ă t i ţ i e

t o t ! I a r s t ă p â n u l s l u g i i a c e l e i a , m i l o s t i v i n d u - s e d e e l , i - a

d a t d r u m u l ş i i - a i e r t a t ş i d a t o r i a . D a r , i e ş i n d , s l u g a a c e e a

a g ă s i t p e u n u l d i n t r e c e i c e s l u j e a u c u e l ş i c a r e - i d a t o r a o

s u t ă d e d i n a r i . Ş i , p u n â n d m â n a p e e l , î l s u g r u m a , z i c â n d :

P l ă t e ş t e - m i c e e ş t i d a t o r ! D e c i , c ă z â n d c e l c e e r a s l u g ă c a ş i

e l , î l r u g a z i c â n d : M a i î n g ă d u i e ş t e - m ă ş i î ţ i v o i p l ă t i ! I a r e l

n u v o i a , c i , m e r g â n d , l - a a r u n c a t î n î n c h i s o a r e p â n ă c e v a

p l ă t i d a t o r i a . I a r c e l e l a l t e s l u g i , v ă z â n d c e l e p e t r e c u t e , s - a u

î n t r i s t a t f o a r t e m u l t ş i , v e n i n d , a u s p u s s t ă p â n u l u i t o a t e

c e l e î n t â m p l a t e . A t u n c i , c h e m â n d u - 1 s t ă p â n u l s ă u î i z i s e :

S l u g ă v i c l e a n ă , t o a t ă d a t o r i a a c e e a ţ i - a m i e r t a t - o , f i i n d c ă

m - a i r u g a t . N u s e c ă d e a , o a r e , c a ş i t u s ă a i m i l ă d e c e l

î m p r e u n ă s l u g ă c u t i n e , p r e c u m ş i e u a m a v u t m i l ă d e t i n e ?

Ş i , m â n i i n d u - s e s t ă p â n u l l u i , l - a d a t p e m â n a c h i n u i t o r i l o r

p â n ă c e - i v a p l ă t i t o a t ă d a t o r i a . T o t a ş a ş i T a t ă l M e u c e l

c e r e s c v ă v a f a c e v o u ă , d a c ă f i e c a r e d i n t r e v o i n u v a i e r t a

g r e ş e l i l e f r a t e l u i s ă u , d i n t o a t ă i n i m a ” (M a te i 1 8 , 2 3 - 3 5 ) .

marea

E
v a n g h e lia D u m in ic ii a 1 1 -a d u p ă R u s a lii n e a r a tă

bunătate a lui Dumnezeu Care iartă oamenilor greşelile

lor ş i î n a c e l a ş i t i m p datoria oamenilor de a ierta şi ei la
rândul lor greşelile altora . D i n a c e s t m o t i v , î n v ă ţ ă t u r a E v a n g h e l i e i
e s t e u r m ă t o a r e a : D u m n e z e u n e i a r t ă n o u ă g r e ş e li l e ş i c e re ca ş i n o i s ă i e r ­

t ă m a l t o r o a m e n i g r e ş e li l e lo r . D a c ă n o i î n s ă n u i e r t ă m a l t o r a , Dumnezeu
tr e c e d e l a i e r t a r e l a d r e p t a t e , p e d e p s i n d s p r e î n d r e p t a r e p e c e l n e r e c u n o s ­

c ă t o r ş i n e m i l o s t i v , a s t f e l î n c â t a c e s ta î n v a ţ ă ş i împlineşte de n e v o ie , p i 1)1

c o n s tr â n g e r e , ceea ce nu a fă cu t de bunăvoie şi d in in iţia tiv ă p r o p r ie .

 £
λ ai\"n clia iertării din această duminică ne spune că un slujitor
da toi stăpânului său 10.000 (zece mii) de talanţi, ceea ce însemna
a ° aic im ensă (490.770 kg de aur, adică peste 490 tone de aur,
trucât în vremea Domnului Iisus un talant conţinea 49,077 kg
e aui). Pentru această datorie el trebuia să Re vândut împreună cu
^Qţ.j
’ a’ copni, casa şi tot ce avea în proprietate. Din punct de \?edere
sPJri tu al, această vindere a persoanelor şi a proprietăţilor înseamnă o
Paniere incalculabilă, adică despărţire de împăratul pe Care-l slujea,
P lerderea libertăţii şi a demnităţii umane, o moarte spirituală înaintea
morţiifizic e a omului. De aceea, datornicul a căzut în genunchi şi a
**^t iertare, rugându-l pe stăpânul lui să mai amâne plata datoiiei.
Iar stăpânul, plin de iubire milostivă şi mărinimie, nu numai că a
a’nâ n a tp lata datoriei, ci a iertat-o, adică a anulat-o sau a şters-o com-
plet- în să datornicul căruia i-a fost iertată datoria nu a voit să ierte
Unui datornic ai său o datorie foarte mică, de dinari, adică 450
1 0 0

%ra’ne de argint, ci l-a aruncat în închisoare, ca să-i plătească datoria,

Pune Evanghelia.

D atoriile oam enilor faţă d e Dumnezeu sunt multele lor

greşeli sau risipirea darului vieţii în

C, .. , . w - if marea sa datorie, dar care

n -a Slujitorul
. căruia stăpânul i-a,1ieciu o mică datorie este numit
a voit să-i ierte unui semen al sau _
^ vicleană" ( M „ „ 18, 32). ^ 1 gfiOiUiul loi unui ’ 1datoi
" ,' mc
or Şi m ilostiv că iertarea g. e, ,a fânduI său pe un
a,c nu a îndem nat pe acesta sa i - î ncjată e; 1U SDUS
111ic d a to rn ic al Iui,
,u > s-au întristat
_ _ foarte multdatornic
marele I , caruia sta-
pus
apânului lor cât de viclean şi rau ei ^
~ Anul iertator şi. milostiv
. . .
Panu 1 milostiv i-a iertat datoria. Atunci -P
 yt»··«»'

a revenit asupra hotărârii sale iniţiale şi a trecut de la bunătate la

dreptate, pedepsind pe marele datornic căruia i s-a iertat datoria, dar
care n a voit să ierte datoria unui mic datornic al său. Sfânta E van­
ghelie ne spune că stăpânul s-a m âniat pe datornicul neiertăto r sau
nem ilostiv şi „l-a dat pe mâna chinuitorilor; pâ n ă ce-i va p lă ti toată
datoria (M atei 18, 34). Pedeapsa dată datornicului nem ilostiv poate
fi înţeleasa duhovniceşte ca pedepsire în tim p u l v ie ţii p ă m â n te şti
sau ca osândire a lui în ziua m o rţii şi a ju d e c ă ţii sale p a rtic u la re ,
d u p a care sufletul său ar m ai p u te a fi elib erat de c h in u ri d o a r p rin
ru g ăciu n ile alto ra p e n tru el.
Pilda datornicului nem ilostiv are un profund înţeles duhovni-
cesc■.îm păratul sau Stăpânul care se socoteşte cu slugile sale datornice
este^ însuşi Dumnezeu, Cel ce are o m ulţim e de datornici, şi anum e
toţi oam enii sunt datornicii L ui, pentru că de la E l au p rim it to ţi
oam enii d aru l v ieţii, su fletu l n e m u rito r şi c h e m area la viaţă
veşnică fericită. Când însă noifolosim în mod greşit sau negativ daru­
rile pe care E l ni le-a dăruit, adică săvârşim răul cu gândul, cu vorba
sau cu fa p ta atunci n e îndatorăm lui D um nezeu eu însăşi v a l o a r e a

incalculabila a sufletului nostru, care este mai de p r e t decât lumea

întreagă (cf. Marcu 8, 36). C« alte cuvinte, devenim d a t o r i p en tru că
suntem risipitori a i darurilor lui D um nezeu şi nu suntem r e c u n o s ­

cători Lui. Când omul uită de Dum nezeu şi se leagă în m od pătim aş

de lucrurile materiale lim itate şi trecătoare, else îndatorează intr-un
mod incalculabil, deoarece se desparte de D um nezeu Cel nem ărginit şi
veşnic, Izvo ru l vieţii veşnice, la Care afo st chemat p rin însuşifa p tu lcă
afo s t creat după chipul lui Dum nezeu Cel nelim itat şi veşnic. D in acest
motiv, niciunul dintre oamenii păcătoşi nu se poate m ântui, adică nu
poate dobândi viaţa veşnică, dacă nu prim eşte iertarea păcatelor, spre
a reface astfel legătura sa cu D umnezeu, Izvo ru l vieţii
> veşnice.
y

176
 E v aim h elia slavei lui Hristos

S ă f i m a s e m e n e a lu i D u m n e z e u C e l ie r tă to r şi d P

D in E v a n g h e l i a d e a s t ă z i î n ţ e l e g , n că
c\ rprem sa ne ierte pacdLcic,
tim p m ilostiv şi drept. Dacă ne P °* “ ^ ^ mocotim bm ătatea
E l e ste b u n , m ilo stiv far la r â n d u l n o s tr u
şi ie rtă to r. ^

Lui, şi, î n m o d viclean şi egoist, doat profita . p umnezeu ne

r /-///? cptjienii nostn, atu
arătăm milă si iertarefaţa <- ’ ^ celor asemenea
a j în tă r e a noastra ,
arată d re p ta te a Sa spre in P ^ ^ drept. El este iertă-
n o u ă . D e c i, D u m n e z e u e ste m ilo stiv , ^ v ed erea p ăca-

to r, d a r şi în d r e p t ă to r , in în ţe le s A stfe l, D um nezeu

tu l, ci c h e a m ă la p o c ă in ţă sp re _ eazj p e o in u l n e m ilo stiv

C e l m ilo s tiv şi i e r t ă t o r îl i e s p ° ^ n lu lt p ie rd e s p iritu a l d a c ă

Şi n e ie rtă to r , ad u cân d u -i a m in te c‘ m ncZ eu. T o ţi o a m e n ii sunt

n u e s te şi el ie rtă to r asem enea " ^ asemănarea c u D u m n e z e u

c re a ţi d rip ă c h ip u l lu i D u m n e z e u , ar ^ ^ imp/inesc voia Lui,

«jung numai cei ce trăiesc in comU7liU" nU iartă,altora greşelile,lor
adică număr sfinţii. Prin omul u r m a r e , A tA t de m u lt

« « poate dobândi s f i n ţ e n i a , care v i n e _v c âtă iu b ire sfâ n ta şi

»e a s e m ă n ă m c u D um nezeu Ce p 0 c ă in ţă p e n tru p aca-

ru ilo s tiv ă adunăm in su fle tu l n o s p e n i l o r , p rin ru g ă c iu n e

te le p ro p rii si p rin i e r t a r e a g re i?e milostiw ca Dumne

* p r in O an** Ψ * ^ t o r ,
fa p te b u n e .

M ilostiv, sunt iertători ca D u* ^ este drept n mdrep

SaU ^ r e p ta to r i ai . v o ie . D u m nezeu
tetor al celor ce greşesc, cu <** ^ & pe cel
E v a n g h e lia n e m ai în v · ^ i u b ire n 11 0 krtătoare şi n-o
Precede dreptatea L u i. Mai i 'soCoteSc iu ^ rea
Păcătoşi, însă ceartă pe ce* c ^ ne
ar*tă semenilor prin iertare şi Jap
 B i s e r i c a a p r i m i t d e l a H r i s t o s î n s u ş i p o r u n c a

d e - a i e r t a g r e ş e l i l e o a m e n i l o r

în tru cât Biscrica a înţeles valoarea m ântuitoare şi sfinţitoare a

iertării, ea îi îndeam nă pe toţi oamenii să ierte greşelile altora. Pentru
creştini, ia tarea greşelilor oamenilor este o condiţie pentru a se împărtăşi
cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos, Cel ce S-a ruinat chiar şi pentru
cei care L-au răstignit, zicând: „Părinte, iartă-le lor; că nu ştiu cefac
(Luca 23, 34).

De aceea, mai ales in tim pul perioadelor de post, când unim mai
mult rugăciunea cu pocăinţa, cu postul şi cu milostenia, B is e r ic a ne
îndeamnă să iertăm semenilor noştri toate greşelile lor. D e ce? P entru
că astfel ne eliberăm sufletul nostru din legăturile păcătoase ale egois­
mului ş i ale răzbunării, spre a ne î m p ă r t ă ş i cu Sfânta E u h a r i s t i e , cu
iubirea sfântă, smerită şi milostivă a lui Hristos.

U n e o r i , i e r t a r e a g r e ş e l i l o r s e m e n i l o r n o ş t r i c e r e l u p t ă c u n o i

î n ş i n e , r ă s t i g n i r e a m â n i e i ş i a d o r i n ţ e i n o a s t r e d e răzb u n are

Iertarea acordata semenilor nu este totdeauna o lucrare uşoara,

deşi, teoretic, mulţi oameni ştiu că dacă eşti creştin adevărat trebuie
să ierţi altora greşelile lor. Sunt însă unele situatii dificile în care ie rta '
rea sinceiă nu se realizează pur şi simplu printr-o decizie voluntarista,
formală, exterioară. Sunt oameni care au suferit m ult din cauza sem e'
nilor lor, iar pentru a le ierta acestora greşelile lor, în m od sincer, total
şi definitiv, adică „din toată inima , cum se spune în Evanghelia de
azi, ei au nevoie de o schimbare interioară. Cu alte cuvinte, ie rta re a cere
o lu p tă in terio ară, o răstig n ire a d o rin ţei egoiste de răzb u n are, a
te n ta ţie i de a răsp u n d e la rău tate cu răutate. însă Sfânta Evanghelie

178
 ne cheamă să nu răspundem la răutate cu răutate, ci să lăsăm răzbu­
narea pe seama lui Dumnezeu. El sigur ceartă şi pedepseşte cu dreptate,
deoarece este în acelaşi timp Judecătorul drept şi Mântuitorul milos­
tiv al viilor şi al morţilor.
Deci, o iertare sinceră, totală, nu una defelul „te iert, dar nu te u it”
se poate oferi altora numai dacă îi cerem lui Dumnezeu harul Său, care
ne ajută să iertăm din toată inima greşelile altoi a. In acest sens, cerem
D om nului Iisus Hristos, Care a iertat pe vrăjmaşii Lui, ca iubirea Lui
milostivă să locuiască în inimile noastre. Pildă de urmat in această
privinţă ne sunt Sfinţii martiri sau mucenici\ care au primit de la Dum­
nezeu harul sau virtutea de a ierta pe cei care îi chinuiau şi-i duceau la
™°arte, asa cum a ficut Sfântul Arhidiacon Ştefan, cel dintâi din­
tre mucenici, dar şi mulţi alţii. Din Vieţile sfinţilor martiri se vede că
bestia simţeau în sufletul lor o putere deosebită în timpul suferinţelor, o
Putere a prezentei iubiriijertfelnice şi iertătoare a lui Hristos. De aceea,
«· nu au răspuns la răutate cu răutate şi la ură eu ură, ci au biruit ura
ca rod a l păcatului prin sfinţenia iertării ca rod alprezenţei harului lui
dτλu m n e ze u în om. Sfinţii.. mucenici*sunt numiţi obuni biruitori mucenici.
tocmai pentru că ei au biruit. id uih ui l l u m e s c al unu
un a răzbunării si a
1 . . . n . , , 1 jnr iubire milostiva din iubirea lui
rautăţii după ce au prim it in sufletul toi
H r is to s C e l m i l o s t iv ş i ie r tă to r . . . .
f vanghelia acestei duminici este o
In concluzie, putem o Evanghelie a milos-
vanghelie a iertam , ar şi ^ ^ că Dumnezeu nu voieşte ca
tiv irii, dar şi a dreptăţii, e cj doreşte ca iubirea l.a î
Ί /b n ea L u i safie blocata de cinev ^ oamenii să devină ase-
sâ ajungă p rin cei iertaţi de . jprtător. A ş a d a r , Sfânta E van-
menea lu i D um nezeu Cel M ilostiv şi ^ ^ Rmităm sau sâ_, oprim
ghchc ne îndeamnă să înmulţi φ ηβηι, adică devenim
iar făcând aceasta, creştem duhovnic , , iubjrea milostivă si
adevărat „oameni a i h i D um nezeu .

O i& fr'itebw m m am i.
iertăto are devine lu m in a vieţii noastre, atu n ci se schim bă în bine
şi relaţiile în tre oam eni, adică se opreşte v io len ţa, se stinge ura, se
înlocuieşte rău ta tea cu b u n ătatea şi se schim bă „iad u l” vieţii p ăcă­
toase în „bucurie a raiu lu i” ca viată tră ită în iubirea si sfin ţen ia lui
D u m n ezeu .
Să ne rugăm lui D um nezeu să ne dăruiască puterea de a ierta
greşelile semenilor noştri, pentru a sim ţi în noi prezenţa lucrătoare
a iubirii milostive a lui H ristos şi pentru a ne ruga lui D u m n ezeu -
Tatăl zicând. „Şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nune duce pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de c e l-rău
(M atei 6, 12-13). Amin!
 ____
'i^@5S^!ii@'Xi@j@5î^6©*:X®i@SS®@5S®©§SS8@ÎX^g^5i^gg^p^g,

D u m in ic a a 12-a după Rusalii

(Tânărul cel bogat)

V IA Ţ A V E Ş N IC Ă SE DOBÂNDEŞTE
P R IN M ILO ST EN IE

„în v r e m e a a c e e a av e n i t un tânăr la lisus, î n g e n u n c h i n d

înaintea Lui si z i c â n d u - I : B u n u l e î n v ă ţ ă t o r , c e b i n e s ă fac ca

s ă am v i a t a v e ş n i c ă ? Iar EI a z i s : De c e - M i z ic i bun? Nimeni
nu e s t e bun, d e c â t n u m a i Unul D u m n e z e u . Iar d a c ă v r e i să
i n t r i în v i a t ă , p ă z e ş t e p o r u n c i l e . El I-« Os: Care? Iar l i s u s

g •^>.SS!iK*’3SS®SS®®i©(sK^S ®*·5
181 I
 i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânate, să nu furi, să
nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama
ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Z is-a
Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea.
C e-m i mai lipseşte? Atunci Iisus i-a spus: D acă voieşti să
fu desăvârsit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor si vei
avea comoară în cer; după aceea, vino şi urm ează-M i. însă,
auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea
multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă
că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi
zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile
acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui D u m n ezeu .
Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: A tunci,
cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a
zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la D u m n ezeu însă
'* 0 toate sunt cu putinţă” {Matei 19,16-26).

vanghelia Duminicii a 12-a după Rusalii p re z in tă întâi

nirea dintre un tânăr bogat şi M ântuitorul Iisus H ristos,
__ e v id e n ţiin d o mulţime d e în v ă tă tu ri d u h o v n ic e ş ti p e n tru
1
viaţa noastră creştină. Tânărul bogat din Evanghelia după Sfântu
Evanghelist M atei reprezintă pe omul care, deşi are o situaţie m a t e r i a a

bună şi este corect din punct de vedere moral şi religios, caută t o t u ş i c e v a

mai mult decât poate să-ι ofere avuţia materială.

Iisus H ristos ne oferă pildă de sm eren ie

C onstatăm din Evanghelia de astăzi că M ân tu ito ru l Iisus H ristos

mai întâi i-a spus acestui tânăr că nu doreşte să fie n u m it bun,

182
 E v a n g h e lia slavei lu i H r i s t o s

pentru că numai D u m n e z e u e s te bun. Prin aceasta, Domnul Iisus

ne arată mai întâi smerenia Sa, şi anume că nu aşteaptă^ săfie laudat
sau să fie măgulit, ci toată lauda care I se aduce Lui, El o îndreaptă spre
Dumnezeu. Pe de altă parte, în comportamentul tânărului care-
num este pe Iisus învăţător" (Matei 19,16) se poate cm nu
„ B u n u l e

numai u n r e s p e c t d e o s e b it sau u n c o m p o r ta m e n t cu v iin c io s, ci si

un numai prin înţelepciune,
convingerea sa că Iisus invaţa pop ro
1 · ^locnrp T sus dm Nazaret ca a
ci şi prin bunătate. D e s ig u r , el au zise p
, · ■ oi s c h im b e v ia ţa , să se rid ice d in b o a la şi
a ,u ta t P e m u lţi o a m e m î n v ăţ ăt or ”, ci
m p ă c a te . D e acee ^ au d g ce p r e o c u _
»Bunule învătător . Canei U viata
’ . - TI întreabă „Ce bine sa fac ca sa am νιατα
pare are acest tânăr, care ^ ^ -w/n· în ν {αμ ,
veşnică?" (M a te i 1 9 , 1 6 ) ’ “ ^ “ ^ n d a t ă tâ n ă ru l a în tr e b a t: j a r t ?
păzeşte poruncile" ?” (Matei
(Matei 19, 1Λ I /Λ/· luuai“ principale din Vechiu
-unde enumerând poruncile principale din Vechiul
Iar I iîsus îi răsp
Testament, si anume: „Să nu ucizi, să nufaci desfrânate, să nu furi, să
** mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şipe mama ta şi să iubeşti
Pe aproapele 'tău cape tine î n s u ţ i " (Matei 19, 18-19). Atunci tânărul
ί -a răspuns lui Iisus: „Toate acestea le-am păzit din cop,lâna mea"
(■M atei 19, 20). Auzind că tânărul a păzit încă din copilărie toate
or · T· λ· /3 · Dacă voiesti să fii desăvârşit, du te,
aceste porunci, Iisus 11 spune. „Dac rVei)pî avea ,comoară în cer; d u p ă aceea,
yrsi vei «w» —·
Vlnde averile tale, dă-le săracilor
.../„„ . 1Ωşi vei
n i avea arpstui. sfat,
-—ni acestui
h auzul /
srat, .
tana-
tână-
r-,lno
1 şi urm ează-M i (Matei
· 19, )■avuţii (Matei 19, 22J, spune
t? y>a 1plecat întristat, * ^ . n_a mai răspuns
w ninuc,
. . . ci
Evanghelia.
, El n-a mai întrebat
τ ηnimic, V 11 respecta
Λ1ΤιηιιΙ Iisus Hristos
a plecat. A plecat în tr is ,ta t. Iar Disin-1 consoleaza,
X-- --------- JrT
^ nu-1 opreşte sa
--- întristarea
Recrea, -^^ctiirea si si plecarea
plecarea.
ecarea. Nu 1i -tui
i.iî Iisus înţelege că
Tisus înţelege că tânărul
tânărul
u s c h i m b ă sfatul Său a -niu> dup ă o luptă
plece si nici nu schimbă ■
■ «Uni sfatul Său medral
£'ogat n putea im p"n J
u

interioară cu el însuşi-
183
 A ta ş a re a s u fle tu lu i d e averi m a te ria le face a n e v o io a s ă
m â n tu ire a o m u lu i

D upă plecarea acestui tânăr bogat, evlavios şi moral, dar totuşi

neputincios în a împlini sfatul pe care l-a prim it, Iisus S-a întors
către ucenicii Săi şi le-a zis: A devărat zic vouă că un bogat cu greu va
intra in îm păiăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă
o cămilă p iin urechile acului, decât să intre un bogat in împărăţia lui
Dumnezeu (M atei 19, 23-24). Prin cămilă poate fi înţeles animalul
num it astfel, iar prin asemănarea term enilor în limba greacă, poate fi
înţeleasă o funie, adică: „.M ai uşor trecefu n ia prin urechile acului decât
să intre bogatul in împărăţia c e ru rilo rU nii tâlcuitori mai spun că ar
fi existat în Ierusalim o poartă îngustă num ită „Urechile A cului”, iar
când o cămilă trecea prin această poartă, ea trebuia să îngenuncheze,
adică sa se aplece mult, întrucât poarta era strâm tă şi joasă. Dar, indi­
ferent de interpretarea dată cuvântului cămilă, I i s u s v o r b e ş t e d e o

d i f i c u l t a t e a b o g a ţ i l o r d e a i n t r a î n î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r . M iraţi sau
uimiţi de aceste cuvinte ale lui Iisus, ucenicii Săi L -au întrebat, zicând:
„Cinepoate să se mântuiască?” (M atei 19, 25). Iar El i-a privit în faţă
şi apoi le-a dat un răspuns. A m ănuntul acesta pe care îl evidenţiază
Evanghelia, şi anume că Iisus nu doar le-a vorbit, ci i-a p r iv it în fa ţă
este foarte im portant. Prin faptul că Iisus i-a privit direct în faţă pe
ucenicii Săi, E l a v o i t s ă f i x e z e ş i m a i m u l t î n s u f l e t e l e l o r a d e v ă r u l

î n v ă ţ ă t u r i i p e c a r e î l r o s t e ş t e p r i n u r m ă t o a r e l e c u v i n t e : „La oameni
aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă" (M atei
19, 26). C ând i-a privit pe ucenicii Săi în faţă, D om nul Iisus H ristos
a privit oarecum şi în viitorul acestui tânăr care a prim it invitaţia de
a deveni şi el ucenic al lui H ristos, deoarece i-a zis: „ Vinde averile tale
[ ...] şi vino şi urmează-Μ Γ {Matei 19, 21), adică vino să devii şi tu
ucenic al M eu.

184
 E v a n g h e l i a slavei lui H r i s t o s

A jutorul lui Dumnezeu transformă imposibilul in posibil

Evanghelia se termină cu o constatare a dificultăţii pe care o au

oamenii bogaţi de-a intra in împărăţia c e ru rilo r,^ cuspranfadaa
de M ântuitorul Iisus Hnstos, şi anume că imposibilul de^ Je ^0
^ mi noate realiza omul prin
1UCmrea lm D “ ZeU- sale eri sufleteşti, el poate
propriile sale forţe, sau prin p P_ ^ De aceea, Sfinţii
to tu ş, îm p lin i cu ajutorul har Mântuitorului o lumină de
Părinţi ai Bisericii au văzut uii cui iiterttl«i tânărului bogat care
speranţă, dar şi o cunoaştere an icip^ ^ bisericeşti, după o
plecase întristat. în acest sens, potrivitu ^ ^o^at s_a hotărât,
luptă mare cu el însuşi, timp de un ^ ^ ^ vândut averile sale, a
in sfârsit, să împlinească sfatul dat devenind ucenic al Său.
Îm părţit banii săracilor şi L 'a urnlat

1 · n.i se poate mulţumi

S u f l e t u l omu ui ă m â n t e ş t i

n u m ai cu bunurile f
helia de astăzi că bunurile
în primul rând învăţăm dm ‘ ,ui sentimentul împlinirii şi
S e r ia le limitate şi trecătoare « " f * De Ce? Pentru că sufletul
al desăvârşirii sale, nici arvuna vteftt^ ^ yeşnic Ş1 nesfârşit,
omului, ereat după chipul lui incât nimic din lumea
-te atât de dornic de iubire veşnica, / ■ mulţumi pe deplin
/· i t n t ă s i t r e c a t o a n , . ; A h i m a i D u m n e z e u C e l

a c e a s t a mlimita
a t e r i a l ă , , v e s n i c a · ^ . . -
7 · Iui de viaţa ° , j o m u l u i c u viaţa
7211poate răspunde den in, umple sufl
J U <» * * - “ C a . » * ^ f T I Z
nelim itată si iubire veşnica. Ac J u i eV)avios şi boga . ^
tării existenţiale din ^ ^ r e a * ~ ^
săfac ca să am viaţa veşnic _
185 _____________________________ J
întrebare, nu numai pentru un tânăr, ci pentru fiecare om. In acest
sens, Sfântul loan G ură de A ur exclamă: „Ce câştig avem de pe urma
vieţii acesteia dacă nu riefolosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare
( Omilii la λ/latei 90, 3). O m ulţim e de tineri sunt astăzi preocupaţi
cum să-şi facă o carieră, cum să-şi asigure o situaţie m aterială bună,
însă puţini sunt tinerii care îşi pun întrebarea: „Ce săjac ca să am viaţa
veşnică '. A c e ş t i a p u ţ i n i t i n e r i s u n t t i n e r i i c r e d i n c i o ş i c a r e s t i u c ă

m a i î n t â i t r e b u i e s ă c a u t e î m p ă r ă ţ i a l u i D u m n e z e u , i a r c e l e l a l t e s e

v o r a d ă u g a c a b i n e c u v â n t a r e a l u i D u m n e z e u î n v i a ţ a l o r . D e aceea,
în Evanghelia după Sfântul Evanghelist M arcu, în capitolul 10, se
spune că, după ce tânărul bogat I-a răspuns lui Iisus, zicând: „Toate
acestea le-am p ă zit din tinereţea mea (Marcu 10, 20), Iisus „l-a p r iv ii
cu dragoste (M aieu 10, 21). Iisus a privit cu drag căutarea lui sinceră,
adică dorinţa lui de-a dobăndi viaţa veşnică.

N u e ste su fic ie n t să n u să v â rşe şti ră u l,

ci tre b u ie să faci m u lt b in e

D in Evanghelia de astăzi mai învăţăm un alt adevăr esenţial» Ş1

anume: că nu este suficient să f i i evlavios şi credincios, nu e suficient sa
f i i corect in comportamentul tău moral fa ţă de oameni, nu e suficient sa
nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu fu r i, să nu mărturiseşti strâmb. N u este
suficient să nu săvârşeşti răul, ci trebuie să fa c i şi m u lt bine ca să f i 1
desăvârşit. Iar cel mai mare bine pe care-lputea săvârşi acest tânăr bogat
fa ţă de semenii săi era ajutorarea săracilor, adică m ilostenia fa ţă de ei-
Tânărul bogat era un om moral şi evlavios, dar zgârcit. Bogatul evla'
vios şi corect din punct de vedere moral era totuşi în adâncul ini
T t*
mii un om zgârcit, prea mult înrobit de avuţie şi p r e a puţin darnic.
D om nul Iisus H ristos vrea să îi spună tânărului bogat că va fi

186
^âvârsjrη
* c°n stâ tă d iju u lta ^ V a/f î .?1/m Îj0 S riv Sau d :,rn ic - D in E vanghelie

llm <tate si trecăto °

C ita te » d
' “
' Pentm a d0hăndi
" Λ aVU(iile sale
« reşti netrecătoare, adică
Cu O neva „,^reminţa ,a ceva materialşi trecătorpentru a se uni
° e ' nvaţă că e eCOt0r' a ‘ DumneZeU lnsu?L D eci>Hristos-Domnul
te m si m ij 0 ,1U nC p u tcm n iân tu j num ai prin evlavie dacă nu sun-

n°astră
?i atu n ci * T ’ atUnCi Clnd aVem mUjtC b°găfij m ateriale· D ar
sc ‘ n nU P °SC^ m ^ u n u n materiale sau bani, milostenia
p rin sfa tu ' ^ ° ‘UC to tu ?* arata Pn n cuvântul bun, prin fapta buna,
cân d av ejJ 7 ^ ^ ΙΙΠί* m ai il*es’ Prin rugăciunea pentru altul. însă
pe Cej „ rnateriaJe, milostenia se arată ?nai ales ajutăndu-i
^Urtiiii L*α aCeea> ^ ,se r*ca H ristos săvârşeşte în istorie nu
atâf ItUrg h ia , ci şi F ilantropia, adicâ ajutorarea celor nevoiaşi
sfa tu / VniCe^fe’ c a i Ş1m aterial. Tânărul bogat primeşte de la Iisus
C°77loară 771777fa ία bogăţia materială din jurul luipentru a dobândi
7)261teri / ^ U
din ^f , , ,
suf l eta l lui şi în ceruri. Defapt toate bunurile
adunăm în ju ru l nostru dar numaifapta bună izvorâtă
0pin / 77l^ 0s^ Vi*>se imprimă în sufletulnostru ca o luminăpe care
6
rej) ,e^CLicevaşiveşnicie. De aceea, Iisus îi cere tânărului bogat sa
săurm eze pe Cineva. Când Iisus îi zice tânaru-
7101 777

Vesp',V[77° >*UT777ează-M i”, aceasta înseamnă: intră în legăturăde iubire

yy ^Dumnezeu, Care arată oamenilor iubirea şi bunătatea Sa în
j j Stos Vedemaici
C el B u n ş i M ilostiv. prefigurarea tainei Bisericii.
Ct/ , M ieӔn
seamnăfă -te ucenica!Meu, intră in comuniune
î l . ,r>C■' în comunitatea celor careM ă urm ează. DomnulIisus Hiistos
Ί ρ ο dea’V năP e tânăr, de fa p t, să devină creştin, îm preună cu ucenicii Săi
«â 7 -0/l'A ?adar’ca să h i ^ s ă v â r ş it, trebuie săfii următorlu i H ristos,
p e 11 in ^ g ă tu ră vie cu Persoana L u i şi să fii m ilostiv ca E l,
p on t r .U C<1 E l Cstc h °g*<M cea veşnică, nelimitată şi netrecătoare,
>v,t cuvintelor Sale: „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoascape

187
 Tine, singurul Dumnezeu adevărat ci Τ' ττ ■
• »/ r $ P hsus Hristos t>e Cnre J -ai
trimis (loan 17,3). ^

D in Evanghelia de astăzi vedem şi faptul că ww este uşoară dobân­

direa desăvârşirii, că schimbarea noastră duhovnicească in bine înseamnă
o lupta cu noi înşine, adesea cu multă întristare. £/τζ<?0 π ^ întristăm când
Hristos, p iin Evanghelie, ne cheamă să ne schimbăm viaţa în bine, să
daramam idolii lăcomiei şi mândriei ascunşi în sufletul nostru şi să lăsăm
in locul lor să vină lumina şi iubirea lui Hristos Cel M ilostiv. D ar toate
sunt cu putinţa celui care caută sincer viaţa veşnică şi cere a ju to ru l sau
harul lui Dum nezeu.

Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să ne ajute ca, prin

harul Său, să devenim mai darnici şi milostivi, spre slava Preasfintei
Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin!
 D u m in ic a a 13-a după R usalii
( P ild a l u c r ă t o r i l o r răi)

SLUJITORII RAI ?lE R ®

u m n e z e u
ÎM P Ă R Ă Ţ IA LUI D

* . E ra un o a r e ,: a r e
„Zis-a D om nul pilda aceas a. ^ ^ îinprejmuit-o
stăpân al casei sale, care a s " ufj tlII-n şi a dat o
cu gard, a săpat în ea teasc, a c ai » ^ a p ro p iat

lucrătorilor, iar el a plecat s -; ja lu c r ă to ii ca

vremea roadelor, a trimis pe j
 s ă i a p a r t e a l u i d e r o a d e . D a r l u c r ă t o r i i , p u n â n d m â n a p e

s l u j i t o r i , p e u n u l l - a u b ă t u t , p e a l t u l l - a u o m o r â t , i a r p e

a l t u l l - a u u c i s c u p i e t r e . D i n n o u a t r i m i s a l ţ i s l u j i t o r i ,

m a i m u l ţ i
> d e c â t c e i d i n t â i ,
7 sîi a u f ă c u t a c e l o r a t o t
*
a s a . L a

u r m ă , a t r i m i s l a e i p e f i u l s ă u , z i c â n d : S e v o r r u ş i n a d e

f i u l m e u . I a r l u c r ă t o r i i v i e i , v ă z â n d p e f i u l , a u z i s î n t r e e i :

A c e s t a e s t e m o ş t e n i t o r u l ; v e n i ţ i s ă - l o m o r â m s i s ă a v e m
’ 7 » j
n o i m o ş t e n i r e a l u i . Ş i , p u n â n d m â n a p e e l , l - a u s c o s a f a r ă

d i n v i e ş i l - a u u c i s . D e c i , c â n d v a v e n i s t ă p â n u l v i e i , c e v a

f a c e a c e l o r l u c r ă t o r i ? I - a u r ă s p u n s : P e a c e ş t i a r ă i , c u r ă u î i

v a p i e r d e , i a r v i a o v a d a a l t o r l u c r ă t o r i , c a r e v o r d a r o a d e l e

l a v r e m e a l o r . Z i s - a l o r I i s u s : O a r e n - a t i c i t i t n i c i o d a t ă î n

S c r i p t u r i : « P i a t r a p e c a r e a u n e s o c o t i t - o z i d i t o r i i , a c e a s t a

a a j u n s s ă f i e î n c a p u l u n g h i u l u i . D e l a D o m n u l a f o s t

a c e a s t a ş i e s t e l u c r u m i n u n a t î n o c h i i n o ş t r i » ? D e a c e c a

v ă s p u n c ă î m p ă r ă ţ i a l u i D u m n e z e u s e v a l u a d e l a v o i ş i

s e v a d a n e a m u l u i c a r e v a f a c e r o a d e l e e i . C i n e v a c ă d e a

p e p i a t i a a c e a s t a s e v a s f ă r â m a , i a r p e c i n e v a c ă d e a , î l v a

z d r o b i ” ( M atei 21, 33-44).

fanta Evanghelie din Duminica a 13-a după Rusalii este

S plină de înţelesuri duhovniceşti care se referă atât 1“

istoria m ântuirii neamului omenesc, cât şi la viaţa Biseri'
cu. Parabola sau pilda pe care M ântuitorul Iisus H risto s ne-o pre'
zintă în Evanghelia acestei zile se referă la Legea Veche sau Vechiul
T estam ent. Via pe care un stăpân o sădeşte, o împrejmuieşte cu gard, o
înzestrează cu un teasc şi cu un turn de veghe şi de apărare reprezintă
lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, Stăpânul lum ii, la care cheamă
lucrători. L ucrătorii angajaţi ca să lucreze în vie sunt slujitorii Leg»
Vechi. Aceştia erau regi, arhierei sau mari preoţi şi m ulţi în v ă ţă to ri
 F.vanahelia ''Kw ci lui H r

it v ; Fvanffhelia ne mai spune că, după ce a sădit

de Lege sau carturari. r,\angn r ^
- t feisc în ea si a zidit turn, adica
via, a îm pre muit-o, a sapat - « w ă i
, - ·, · - tr n ,„ re de organizare completa, .ar stapanul
lucratorilor via intr-o stare 5 . ς:
1 i j. ,xsâna pe lucrători în vie sa o pazeasca şi sa
viei a plecat departe, iasana p ^
, Plprirea stăpânului departe are aici
o cultivc pentru a tace road . măturilor
- i * j * . „Ae libertate multă dăruita lucratonlo .
înţelesul duhovnicesc de iwî

- Amr>linim voia Lui în mod liber

D u m n e z e u d o reşte sa îm plinim

- « lă„«i lucrători Λ -i supt^-egh^e

Stăpânul nu a rămas o ^ ca şi când nu-i mai vedea,
aproape, ci îi supraveghea din dep~ ^ respectă Dumnezeu
Prin aceasta, Evanghelia ne ^ ^ . ruieşte libertate, ca noi m mod
libertatea noastră de acţiune. El ne ar ^ ^ ^ credincioşi şi reeu-
liber să îm plinim voia Lui, să al g unoscatori. Să alegem între
noscători sau a fi necredincioşi şi ne ş. răi Aceasta
a fi lucrători cinstiţi şi buni, *** \ ‘ dep a rte'{Matei 21,33).
este sem nificaţia cuvintelor: Jai e P ^ ^ lucrătorilor v m nu

h .ă a c a m “ i ,p m ‘ ""
este o indiferenţă din partea este lucrata via şt nici in
- ftrivinta m°aUÎm n e aceea, stapanul
lfiseamnă nepăsare inp ’ . „aducă roa . „
» j λ trp b u ie lucrează lucrat o
privinţa timpului cand ea # - vaJâ curr
viei trimite, p e r i· * , o ·» » "1“ * “ „etodi»*-
rii din ™ ,1 d.c> -i» « « «W C, c„ „
mal „ „ î n l e s n i <U « ţ ^ , sivir?it
Pedepseşte pe om une i ^ paCato ■ ^ ] )UIT,'
m ijlo a c e , v o ie şte să-l in to a rc ^ că to p ^ b ă tu ţl sau

Poruncilor S ak Evang ]ucrătorilor dm v ^ ^

nezeu ca să verifice lu a ^ ^ ^ l-a
chiar om orâţi, »pe linU
191
I au ucis cu pietre (M atei 21, 35). D u p ă aceea, stăpânul viei a trimis
şi mai mulţi oam eni ai săi, dar toti> au avut aceeaşi , soartă,7 toti> au
îndurat acelaşi tratam ent ostil, um ilitor şi ucigaş din partea lucra­
torilor viei. In cele din urmă, stăpânul viei a trim is pe însuşi fiul sau
ca să vadă cum se com portă şi cum lucrează lucrătorii din vie. D ar
aceşti lucrători vicleni şi răi au zis: Acesta este moştenitorul; veniţi
să-l omoram şi să avem noi moştenirea lui. Şi, p u n â n d mâna pe el> l ' “u
scos afară din vie şi l-au ucis” (M atei 21, 38-39). D u p ă ce a pronunţat
aceste cuvinte, M ântuitorul Iisus H ristos a în treb at pe arhiereii şi
cărturarii care se aflau de faţă: „Ce va face acelor lucrători?” (M atei
21, 40). Iar ei au răspuns: „Pe aceştia răi, cu rău îi va pierde, iar via o
va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor” (M atei 21, 4 l )‘
A tunci, pentru a le arăta că lucrătorii răi sunt tocm ai ei, arhiereii şi
cărturării, M ântuitorul Iisus H ristos le-a zis acestora: „împărăţia lut
Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele
ei”(M atei 21, 43).

S ă n u n e f a c e m s t ă p â n i î n c a s a S t ă p â n u l u i

A poi D om nul H ristos am inteşte ceea ce au spus prorocii D a v id

(.Psalmul 117,22-23) şi Isaia (28,16) despre piatra din capul ung h i11'
lui pe care au nesocotit-o ziditorii, adăugând: „Cine va cădea p e
piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea, îl va zdrobi" (M atei
21, 44). Prin urm are, M â n tu ito r u l Iis u s H r is to s a r a tă c ă E l e ste

p ia tr a d in c a p u l u n g h iu lu i d e c a re d e p in d e m â n tu ir e a s a u p ie ire a

o a m e n ilo r.

Această pildă din Evanghelia după Sfântul M atei se află şi în

Evangheliile după Sfântul M arcu şi după Sfântul Luca. Toate aceste
trei Evanghelii ne spun că arhiereii şi cărturarii au înţeles că Ii$uS

192
 E v a n g h e lia slavei lui H r i s t o s

voi bea despre ei când le-a spus pilda lucrătorilor răi din vie (cf. Matei
2 l >45; Marcu 1 2 ,12; Luca 20,19).
A ceastă pildă sau parabolă a fost pronunţată după intrarea Dom-
nului în Ierusalim , cu puţin timp înainte de pătimirile, de răstigni-
rea şi de moartea Sa pe Cruce. Deci pilda are şi un conţinutprofetic,
lntrucât, la câteva zile după ce a rostit aceastăpildă, Mântuitorul lisus
Hristos, F iu l lui Dumnezeu, a dovedit că E l însuşi estefiu l stăpănu-
ui pe care l-au omorât lucrătorii dm vie, adică arhiereii şi cărturarii.
P i ld a aceasta ne arată că D u m n e ze u a făcut din poporul evreu un
P°por ales ca să lu cre ze în via D om n u lu i, l-a ales dintre celelalte
P0Poare şi i-a dat Legea lui Moise cu multe principii sau reguli
religioase, morale şi cultice, pentru a-1 ajuta să-şi păstreze îdenti-
tatea sa, deoarece avea de împlinit o misiune sfântă. Teascul din vie
este viaţa spirituală a poporului ales, iar turnul de pază este simbolul
o p i u l u i din Ierusalim în care Dumnezeu e r a prezent în modul cel
*** solemn> pentru că t epreînchipuiape Mesia - Hristos Trimişii
m p l u l

i n u l u i viei sunt prorocii sau profeţii, pe care adesea conducatoni

v ό * orP1sta vedem ca um anitatea
dor ι-au bătut sau i-au ucis. Ρπ ^
to a să , c h ia r d acă este ch em ată la o „ >■ · · j j

n«rccunoscătoa,e
^cunoscătoare, razvia. rfevră.itâ fi, W * * * * “ vie este compor-
Um n e z e u . C o m p o r ta m e n tu l lucratori ^ D omnului ţ n

arr>cntul o a m e n ilo r răi care, după cea“ &n ^ sej ac ej jnşjşi

tn lucrarea lui Dumnezeu, prietate a lor. De aceea,
**pârii p e v ie> considerând, via cafim me%eu se va lua de la voi
° Ή η ι ι 1 l i s u s le s p u n e : „împărăţia lui ^ 4 3 ). V ed em că
’ Se v a da neamului care va face 1 oudel ^ j-?npărătia lui Dumnezeu,
°1nnu l lisus identifică via din pilda S ^ eUsăpregătească intrarea
lQr lucrătorii viei sunt cei chemaţi de Du mi cază ]ucrarea sfântă
p e n i l o r în împărăţia Lui. Astfel via sim
e b ân tu ire a oamenilor.
 Chemarea lui Dumnezeu implică slujire responsabilă
din partea oamenilor

Sfanta Evanghelie de astăzi ne arată că lucrarea pe păm ânt a lui

D umnezeu prin aleşii sau slujitorii Săi este lucrare de pregătire a oame­
nilor pentru mântuire, pentru a dobândi viaţa veşnică fericită din
împărăţia lui Dumnezeu. Iar dacă lucrarea aceasta nu se face după voia
lui D um nezeu, cei care nu lucrează bine nu vor intra în îm părăţia lui
D um nezeu, şi nici nu vor putea zădărnici planul Lui de m ântuire a
lumii. D u m n e z e u a r e u n p l a n d e m â n t u i r e a l u m i i ş i c h e a m ă p e u n i i

o a m e n i s ă d e v i n ă s l u j i t o r i a i a c e s t u i p l a n , l u c r ă t o r i î n v i a D o m n u -

" nsă dacă ei nu sunt credincioşi, harnici, sm eriţi şi ascultători dc

nezeu, E l cheamă pe alţii in locul lor, deoarece planul Lui trebuie
să se împlinească întocmai. D e ce? Pentru că iubirea L u i milostivă
pentru întreaga umanitate este mai tare decăt răutatea demonilor şi a
oamenilor.
eci, Evanghelia ne arată că este un p riv ile g iu să fii chem at lă
im p m irea acestui plan, dar dacă nu răspunzi chem ării sau p r e fe r in ţe i
lu i D um nezeu p en tru tine, E l cheamă la slujire p e a lţii m ai vrednici
ecat tine, cheamă lucrători cinstiţi şi sm eriţi, lucrători h a rn ic i ş i buni,
care nu au viclenie ş i lăcomie în suflet. Aceasta este semnificaţia cuvin­
telor: „Imparăţia lui Dumnezeu se va lua d e l a voi si se va d a n e a m u l u i

care va face roadele ei”(M atei 21, 43)

Aşa cum am spus mai înainte, pilda se referă în prim ul rând la
slujitori, Legii Vechi, la învăţătorii de lege şi l a m ai-m arii poporului
evreu. D ar ţinând seama de faptul că există totdeauna si pretutindeni
in lumea marcată de păcat nu numai un răspuns pozitiv, ci şi un răs­
puns ostil la lucrarea lui D u m nezeu,/>*/<& din Evanghelia de a s t ă z i ne
cheamă şi pe noi, slujitorii lui Hristos, la multă responsabilitate. A dică să
nu p u n em stăp ân ire pe B iserică so co tin d „V ia D o m n u lu i”, adică

194
 E v a n g h e l i a slavei lui H r i s t o s

B iserica lui Hristos, ca şi cum ea ax· fi proprietatea noastră perso­

nală. D e asemenea, să nu ne lenevim, deoarece vom da seama de
m odul în care am predicat sau am ascultat Evanghelia, am săvârşit
sau am primit Sfintele Taine, am ajutat pe alţii sau am primit aju-
torul lot, adică d . felul iu «tu im pliui.. » »« voia lu. Dum­
nezeu i„ viata «i luctatea noastri, Ca ante, să ou lucram m B.ser.ca
lui H ristos, „ „ « a , Evangheliei lui Hristos, S.
Biserică, d a, să şi ajutăm Biserica, când dorim sa dobândim .
rea sau viaţa veşnică. ne bucurăm de darul
E v an gh elia ne cheamă, pe eop< ^ Dumnezeu pentru
chemării noastre la o lucrare s de marea răspun-
oam eni, iar pe de altă parte, sa ne ^ mântuitoare la care
dere pe care o avem pentru luci are ^ ^ mântuiască slu-
am fost chemaţi. De ce? Pentru că ^ m ;reni, întrucât se cere mai
jito r ii Sfântului Altar decât credin , ^ cre(jjncioşii ei. în această
mult d e la slu jito rii B isericii, decât
Privinţă, Sfântul loan Gură de Aur neJ w r certa (.înţelepciunea
„Că spune Scriptura: Cei tari, ă m iui său şi n-a făcut-o
lui Solomon 6, 6); şi· Cel caic a ş ^ ^ cunoşti mai mult, cu atât
se va bate mult (Luca 12, 47)· D care face acelaşi păcat ca şi
eşti mai mult pedepsit. De aceea, p*o ^ q mu]t mai
mireanul nu primeşte pedeapsa m'te /a Matei, Omilia XXVI, 6).
grea” (Sfântul loan Gură de Aur, »' Bisericii decât de
Ce anume se cere mai mult m ă n tu ir e a s u fle te lo r

la credincioşii ei mireni? R * P * f P ^ Evangheha

c r e d in c i o ş i lo r î n c r e d i n ţ a ţ i lo r sp re p a sţo ^ Hristos să cultive
^ astăzi c h e a m ă p e to ţi putem f l p ă s to r i b u n i
" V ia D o m n u l u i ” cu m u ltă r e s p te m luCra p e n t r u z i d i r e a

S a u p ă s t o r i r ă i, d a s c ă l, b u n i sau ^ ^ fu te n .fi n e ^ u

suf l e t e a s c ă a c e lo r î n c r e d i n ţ a ţ i n o

195
Fiecare dintre noi va răspunde in fa ţa lui Dumnezeu, „Stăpânul viei”,
p otrivit roadelor duhovniceşti pe care le oferim L u i prin lucrarea noastră
luminată şi ajutată de harul Său.
D ar şi credincioşii mireni vor ii răsplătiţi după faptele lor bune
sau rele, după cum a lucrat fiecare pentru m ântuirea sa rodirea viei,
adică a vieţii sale duhovniceşti.
Să ne ajute Preamilostivul D um nezeu să ne bucurăm de harul che­
mării Lui şi de roadele lucrării noastre spre slava Lui, am intindu-ne
mereu de pilda talanţilor, unde se spune că stăpânul care a dăruit
talanţii laudă, pe lucratorii cinstiţi şi harnici, zicând: „Servitor bun,
intră intru bucuria Domnului tău {Matei 25, 23). Amin!

196
 D u m i n i c a a 14-a după Rusalii
(Pilda nunţii fiului de împărat)

h a i n a d e n u n t ă c e r e a s c ă -
L U M IN A SUFLETULUI C U R A T

»Zis-a Dom nul pilda a c e a sta : împărăţia cerurilor

a s e tn ă n a tu - s - a o m u lu iîm p ă r a tc a r e a fă c u tn u n ta R u lu is a u .

a trim is p e slugile sale ca s ă cheme pe cei poftiţi I a n u n t a ,

d « r ei n - a u v o it să v in ă. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând:
S P u n e ţi celor chemaţi: Iată, a m pregătit ospăţul meu;juncu
 mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi
la nuntă! Dar ei, fără să tină
’ seama, s-au dus,7 unul la ţarina
■>
sa, altul la neguţătoria lui; iar ceilalţi, punând mâna pe
slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. A uzind împăratul
de acestea, s-a umplut de mânie si, trimitând ostile sale, au
nim icit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. A poi a zis
către slugile sale: N unta este gata, dar cei poftiţi n-au fost
vrednici. M ergeţi, deci, la răspântiile drumurilor şi, pe câţi
veţi găsi, chem aţi-i la nuntă. A tunci, ieşind slugile acelea
la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni,
şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi. Iar îm păratul, intrând
ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era
îmbrăcat în haină de nuntă şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat
aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. A tunci împăratul a
zis slujitorilor: Legaţi-1 de picioare şi de mâini şi aruncaţi-1
în întunericul cel mai din afară. A colo va fi plângerea şi
scraşmrea dinţilor. Căci mulţi sunt chem aţi, dar puţini
aleşi” (M atei 22, 2-14).

v a n g h e l i a Duminicii a 14-a după Rusalii c o n ţ i n e m a i multe

I î n v ă ţ ă t u r i r e f e r i t o a r e l a taina mântuirii lumii în D om nul

Iisus Hristos, la taina Bisericii şi a vieţii creştine. îm păratul

c a r e f a c e n u n t ă p e n t r u f i u l s ă u e s t e î n s u ş i D u m n e z e u - T a t ă l . F i u l d e

î m p ă r a t e s t e D o m n u l I i s u s H r i s t o s . N u n t a e s t e î m p ă r ă ţ i a l u i D u m ­

n e z e u . M i r e a s a e s t e B i s e r i c a , a d i c ă m u l ţ i m e a o a m e n i l o r c h e m a ţ i l a

m â n t u i r e , c a r e r ă s p u n d p r o m p t c h e m ă r i i ş i s e î m b r a c ă p r i n B o t e z î n

h a i n a d e n u n t ă a c r e d i n ţ e i ş i a v i e ţ i i c r e ş t i n e

M a i î n t â i î n s ă , L v a n g h e l i a n e p r e z i n t ă chemarea e v r e i l o r la m â n t u i t c
c ă t r e c a r e D u m n e z e u a t r i m i s p e s l u j i t o r i i S ă i , p r o r o c i ş i b i n e v e s t i t o r i

a i v e n i r i i l u i H r i s t o s ( M e s i a ) î n l u m e . M u l ţ i d i n t r e c e i c h e m a ţ i n u

198
 E v a n g h e lia slavei lui H r i s t o s

c u răspuns chemării. Unii au motivat că nu pot veni pentru că erau

CL1paţi cu ţarina, alţii cu neguţătoria. Erau deci prea legaţi de câştigul
Ce^°r trecătoare şi nu mai găseau timp pentru câştigarea bunătăţilor
netrccătoare sau veşnice.
I'dr alţii au răspuns chiar cu ostilitate, batjocorind şi omorând
Pc S^LIjitorii împăratului. Aceşti slujitori sunt prorocii care au fost
L1Cl >1 cu pietre, tăiaţi cu fierăstrăul, alungaţi în locuri pustii, departe
lume.
A uzind despre cele întâmplate, împăratul s-a mâniat şi a trimis
°Ştile sale şi a nimicit pe ucigaşi, iar cetăţii lor i-a dat toc. Aceste
evenim ente s-au împlinit prin invaziile popoareloi străine, când
Ierusalimul şi templul din el au fost incendiate. Iar pentru că nunta
era Pregătită, împăratul a trimis din nou slujitorii zicând: „ M e r g e ţ i ,

d e c i > l a r ă s p â n t i i l e drumurilor s i , p e c â ţ i v e ţ i g ă s i , c h e m a ţ i - ι l a n u n t a .

$ K t f e l „ s - α u m p l u t c a s a n u n t i i c u o a s p e ţ i Această * d o u a c h e m a r e s a u

S t a ţ i e l a n u n t ă e s t e c h e m a r e a n e a m u r i l o r s a u a p o p o a r e l o r p ă g â n e l a

7
n ă " t u i r e , buni şi răi, oameni de la răspântii de drumuri care nu au
avut niciodată pretentia că sunt popor ales. Evanghelia antuitoru-
W H ristos s-a îndreptat spre ei pe când aceştia erau paganisau
P ° l i t e i ş t i r ă t ă c i n d Ia răspântii d e isto rie fa ră o d irec p e precisa,; a i c a
ft ^ r . ,i17; ς; al p ăm â n tu lu i, tră in d in
lum ina Revelaţiei C reatoru lu , « ru lu ,J P ^
”lntuneric si în u?nbra morţii”, după cum «ap-âne au fost
^ Galileea neamurilor (e£ U , t « *, < » * ^
' j mpăratulu'ceresc e ste una
e la e m a te la m ă n .o ir o p e n ,™ o i Ρ ·* “ I*

eare euprindei n t r e a g » »
P n iv e r s a lă , cU j er a

Un'i, ea nu exclude pe ceilalţi .«»>“ _ ^ j in« ei nu ave. ham,

‘"uitaţi, a venit împăratul şi * « » „ ·intrat « « / "
* nu„,ă. Acestuia >-» * > ' , , * , / > * '" ’“ ’ ’’ " Z
‘ l .i

Cunoscnt, era prieten al casei, dar

I

1 9 9
iîiv ita ţie i de onoare ce i s-a fă c u t. C â n d l - a î n t r e b a t î m p ă r a t u l : „Cum
ai intrat aicifără haină de n u ntă?\ e l a t ă c u t . T ă c e r e a a c e a s t a î n s e a m n ă

l i p s a o r i c ă r e i s c u z e p o s i b i l e , tăcerea unui om vin o va t pentru că nu s-a

pregătit pentru nuntă. A t u n c i î m p ă r a t u l a p o r u n c i t c a c e l f ă r ă h a i n ă d e

n u n t ă s ă h e l e g a t d e m â i n i ş i d e p i c i o a r e ş i s ă f i e a r u n c a t î n î n t u n e r i ­

c u l c e l m a i d i n a f a r ă , adică lipsit de libertatea şi de lum ina comuniunii

omului cu D um nezeu. P r o b a b i l p r i e t e n u l f ă r ă h a i n ă d e n u n t ă p r e z e n t

l a o s p ă ţ u l î m p ă r a t u l u i p r e î n c h i p u i a p e I u d a I s c a r i o t e a n u l , c a r e L -a
t r ă d a t p e I i s u s î n t i m p u l n o p ţ i i ( c f . loan 1 3 , 3 0 ) , d a r ş i p e t o ţ i c e i c a r e

a u d e v e n i t c r e ş t i n i , i a r a p o i s - a u l e p ă d a t d e H r i s t o s .

E v a n g h e l i a s e î n c h e i e c u a c e a s t ă e x p r e s i e d e v e n i t ă c e l e b r ă : „ M ulţi
sunt chemaţi, dar p u ţin i aleşi*(M atei 2 2 , 1 4 ) .

D e p i n d e d e l i b e r t a t e a o a m e n i l o r d e a fi a l e ş i s a u n u
y

S f i n ţ i i P ă r i n ţ i a i B i s e r i c i i , m a i a l e s S f â n t u l G r i g o r i e d e Nyssa,
t r ă i t o r î n s e c o l u l a l I V - l e a , a i n t e r p r e t a t a c e a s t ă e x p r e s i e : „ M u lţi sunt
chemaţi, dar p u ţin i sunt aleşi" z i c â n d c ă toţi oam enii sunt c h e m a ţi

la mântuire, dar sunt aleşi cei care răspund chemării, mai precis
cei care se pregătesc să împlinească voia lui D um n ezeu Care-i
cheamă la viaţa veşnică. T o ţ i o a m e n ii s u n t c h e m a ţi î n I i s u s H ris to s

l a n u n t a S a d i n c e r u r i , l a m â n t u i r e , a d i c ă l a f e r i c i r e a c o m u n i u n i i de
i u b i r e ş i v i a ţ ă v e ş n i c ă , dar devin aleşi cei care răspund chem ării lui
D um nezeu prin credinţă, rugăciune şi fapte bune. A ceştia ascultă
Sfânta Evanghelie, participă la Sfintele Slujbe, se îm părtăşesc cu
Sfintele Taine, care sunt arvuna nunţii fiului de împărat, şi ajută
pe cci în nevoi. Aleşi devin cei care prin nevoînţe m ulte, prin
lacrimi de pocăinţă îşi curăţă haina de la Botez pătată de păcate ş»
sc luminează prin Sfânta Spovedanie şi prin Sfânta împărtăşanie·

200
E v a n g h e l i a „ n a r a . i , aşadar, « f i ™ “ » "

x r e u n i u n e a c u D u m n e z e u . î l v angne
> ? η«£«* anii „ c f r t g m f « « < " ‘ adre!eali pemrn
li. chem ării la „ în rn ire P«
nunta vieţii veşnice se leagă d >w nguă e
chemării a « > » » ' i* « « " ”
W a i „ u fu r U ,η Μ » « “ * " Λ’( " '

fă PSte veşmântul credinţei

Haina d e n u n ţ ^ „ « , . 1
şi al faptelor bune ca
despre haina de nuntă, aceasta
C ând în Evanghelie se vorbeşte ^ ^ acoperă trupul omului
nu se referă doar la hainele & K „ y o m u lu i, care se p r e z i n t ă

trecător, ci se referă mai ales la h a t n a $ l m i n ă sa u in în tu n e r ic , în

în f a ţ a D r e p t u l u i J u d e c ă to r i n ^ t a n e c r e d in ţe i si a l

l u m i n a c r e d in ţe i şi a fa p te lo r bune, ^

f a p t e l o r r e le s a u a l p ă c a te lo r . / / « j A t f ţ n r n U ,a B ° U Z ' UP .

De fapt, iuinu * « ' * » * .O H » * ™ “ ^

cfA t A n o sto l P ave ’ .o 97) ]NJe-am îm bracat
cum ne spune Sfanţul p
„(Qalatert ■>< >' hainaharului
b o t e z a t , î n H r i s t o s v - a f t ş i i>"b îinbrâcam c
în Hristos în sensul că prin Botez n sfinţitoare, m noi şi
istos in · ς -ile luminoas , ■m:e haină luminoasa,
S ă u , cu h ain a presence. S * ^ ^ . p , - ^

Jnrul De aceea, a ^ ^ ^ Η » “* ^ ţj d„ e „,,ea

G?/ te îmbraci cu lumina , oStru l*sllS Qr» t » /cf 2 Con»-
u b„ K 2 ... ■ * - ■ » - £ £ · J t » , , .«
«i D u m n e z e u -T a t' f> în n u * e e luITlină a sufletului.
'««■ 13, 13). Când ne-a ^ baina ^ ^ rugănl)Când
P o r n it h a ru l P reasfin tei ^ irne, cân
n. j Preasfânta
^ a n d în să u ită m ele
nu mai ascultăm cuvântul Evangheliei lui H ristos, când p ă c ă tu im cu
g â n d u l , cu vorba şi cu f a p t a , a tunci h a in a lum inoasă p r im ită la B o tez se
în tu n ecă şi se urăţeşte. C a să r e d o b â n d im a c e a s t ă h a i n ă l u m i n o a s ă d e
n u n t ă d ă r u it ă n o u ă la B o t e z , p e n t r u a p a r t ic i p a la o s p ă ţ u l e u h a ­
r i s t i e , t r e b u ie s ă n e p o c ă im d e p ă c a t e ş i s ă a l u n g ă m î n t u n e r i c u l

d in g â n d u r i l e n o a s t r e , d in c u v i n t e l e n o a s t r e ş i d in f a p t e l e n o a s t r e ,
î n l o c u i n d u - l e c u g â n d u r i b u n e , c u v i n t e ş i f a p t e a le c r e d i n ţ e i p lin e
d e h a r u l M â n t u i t o r u l u i l i s u s H r i s t o s , d e d r a g o s t e a m i l o s t i v ă a lu i
D u m n e z e u - T a t ă l , d e l u m i n a D u h u l u i S f â n t . I a r t o a t e a c e s t e a se
r e a l iz e a z ă m a i a le s p r in r u g ă c i u n e ş i s p o v e d a n i e , c o n s i d e r a t a a
fi u n B o t e z a l la c r im il o r . D e aceea, fetele oam enilor care se roaga
m ult se luminează, iar unii dintre marii rugători s-au învrednicit înca
din lumea aceasta să vadă sau chiar să fie văzuţi îm brăcaţi în lumina
necreată a harului, în slava care s-a arătat pe m untele T abor când
H ristos-D om nul S-a schim bat la Faţă „ arătând ucenicilor sla va Sa p c
cât li se p u te a .
O astfel de experienţă au avut Sfântul Simeon N oul Teolog
(sec. XI), Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla din C arpaţi ( s e c .X ^ ® ’
Sfântul Serafim de Sarov (sec. XIX) şi alţii. încă din lumea aceasta ei
au prim it haina luminii neînserate sau neapuse, pe care o daruieŞte
D uhul Sfânt sufletelor care se unesc cu D um nezeu prin rugăciune,prin
Sfintele Taine şi prin fapte bune, prim ind harul lum inos al P re a s fin tel
Treimi. Deci, haina luminoasă a sufletului credincios şi curat este insa' 1
prezenţa harică a lui Dumnezeu în oameni. D e aceea, Sfântul A p °s ^
toi Pavel spune că în timp ce omul din afară trece (îmbătrâneşte), °pn
c fi tnJ·
cel dinăuntru se înnoieşte (cf. 2 Corinteni 4, 16) D e asemenea,
/ *ai fa1
A p o s t o l Pavel ne îndeam nă zicând: Jm brăcaţi-vă, dar, ca aleşi ^
D um nezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate
smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare"(Coloseni 3 , 1 2 ). A c e s te a ^

roade ale lucrării harului Sfântului D u h în om (cf. G a l a t e n i 5, 22

202
 Evanghelia slavei lui H ristos

S t n p π ισ π τη lu i D u m n e z e u ca sax nnP
e ajute
'-mite să/pregătim
s , hainei
. . noas
-

l u m i n ă m p r i n r u g ă c i u n e , p r i n ^ w t u r o r c e l o r p e c a re D u m -

cilor, bolnavilor, orfanilor, bătrâni or, ^ consideră niciodată

nezeu îi cheamă la mântuire, chiar aca ei

vrednici de o cinste atât de mare. . iui Hristos când la

trăieşte Disen^»
Iubiţi tineri, o mare bucuri - -nulti copii şi tineri, arătând că
Sfânta Liturghie euharistiei partic’p ” jn e[t pentru a deveni
harul prim it la Botez este prezent şi p e n t r u u m a n i t a t e şi

mărturisitori ai iubirii milostive a ui , p reasfintei Treimi

. . . . .lui
Misionari ai Bisericii . HHnctos în Iunie, spre
Şi bucuria oamenilor. Amin.
 IHM» Km

Dum inica a 15-a după Rusalii

(P o ru n ca cea m ai m are din Lege)

IUBIREA FAŢĂ DE DU M N EZEU ŞI E>E

APROAPELE - LUMINA VIEŢII CREŞTINE

„în vremea aceea s-a apropiat de Iisus un învăţător de

Lege, ispitindu-L şi zicând: Invăţătorulc, care poruncă este
mai mare în Lege? El i-a răspuns: «Să iubeşti pe D om n u l
D um n ezeul tău cu toată inim a ta, cu tot sufletul tău şi cU
tot cugetul tău». Aceasta este marea şi întâia poruncă. Ia*
 a doua, asemenea acesteia, este: «Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi». în aceste două porunci se cuprind
toată Legea si prorocii. Şi, fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat
iisu s, zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu
este? Z is-nu Lui: A l lui David. Zis-a lor: Cum deci David
in duh î l numeşte pe El Domn, zicând. «Zis a Domnul
D om n u lu i meu: Şezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelorTale»? Deci, daca David
îl n u m eşte pe El Domn, cum este fiu al lui? Şi nimeni nu
P u tea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva
J in ziua aceea să-L mai întrebe” (Matei 22,35-46).

fln .» E , a n g W ie d i„

Q i » 1" F""“ 'l™1"

r„,o
reglementări
reg]e
beale
Cntari Ştievieţii
camomului credincios, ^ la^ care o —
e r e u , m î n v ă ţ ă t o r e

U te Prescripţii ale tradiţiei

j: iudaice. Când un învăţător de lege, cu
^ a ispiti pe Iisus, deci nu din dorinţa sinceră de a învăţa ceva,
, aîntrebat;„careporuncă estecea marein Lege?", se proba- el aştepta
' CaIisussăspună tăierea împrejur saupăzirea zilei sâmbetei, însă
S t o r u l Iisus H ristos a £icut un rezumat al întregii învăţături p e
l 3reDUm neZeU înLegeaIuiMoise şi în
a d at-o Scripturile proroci-
°f^r>fi anum/« e,le„geaiu b irii: „«Să iubeştipe DomnulDumnezeultău cu
suf l etul tău si cu tot cugetultău, Aceasta este marea
''^ « p o ru n c ă . Iar a doua, lafelea aceasta:«Săiubeştipe aproapeletău

apeAtine η
poi însuţi»" ,τ· atei22, 37-39).
{M - Ar* acestînvăţător de lege viclean se
1 Gl>
io iJomnul Iisus, cunoscând accb si pe’fariseu
i - can^efa . adunaţi. acolo:
>'tGDtz
7 t
I ;/arla un alt răspuns, îl întreaba. pe
~ aces fMz/W
,F . A
22, 42;, iar _
învaţa-
iu este. 22
Γ° Π ] ΐ ^1 Seip a re despre H ristos? A l c u i
.F,»/Asfrr/s/( .421 Apoi. Mântuitorul
.
f
^ de lege a răspuns: jtllu i Damd'iM at* u ' F

2 0 5
îl întreabă mai departe: Cum deci David.\ în duh î l
„ , n u m e ş t e p e E l Domn,
zicând: «Zis-a D om nul D om nului meu: Şezi de-a dreapta M ea până ce
voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale»' Deci dacă D a vid H
numeşte pe E l D om n, cum estefiu al luiΓ (M atei 22, 43-45). L a aceasta,
învăţătorul de lege nu a mai răspuns nim ic. E vanghelia se încheie cu
aceste cuvinte: „Şi nim eni nu putea să -l răspundă cuvânt şi nici n-a mat
îndrăznit cineva din ziua aceea să-L mai întrebe” (M atei 22, 46).
Adică nimeni nu putea cunoaşte înţelesurile adânci, tainice ale
Sfintei Scripturi mai bine decât Iisus Hristos. D e ce? Pentru că Sfânta
Scriptura, scrisă de oameni inspiraţi de Duhul Sfânt, are ca autoi
principal pe însuşi Dumnezeu Cuvântul, tainic prezent în cuvintele
acesteia. C ând Iisus întreabă pe învăţătorul de lege care venise la El ca
să-L ispitească şi pe fariseii care erau acolo: „Ce v i se pare despre Hustos
(M esia)' A l cui Fiu este?” (M atei 22, 42), E l v o ia să le arate a c e s to ia Cc
M esia nu este un simplu iudeu descendent din D avid, ci M esia es
D om n ca si
* D om nul Dum nezeu, a c e s t a f i i n d î n ţ>e l e s u l c u v i n t e l o i .lLl1
David: „Zis-a D om nul Domnului Meu ” (M atei 22, 44). D eci Mes*a
S^ n
H ristos este D um nezeu-O m ul, adică Fiul veşnic al lui Dumnezeu ^
S-a făcut om , născându-Se, după trup, din neam ul lui David.
C u n o scân d Iisus că fariseii nu puteau accepta ca E l, om sa
sp u n ă despre Sine că este F iu l lui D u m n e z e u , a d ic i D u m n e z e u , a
arătat din Sfintele S cripturi că însuşi regele D avid a p ro feţit că ^
este Domnul sau Stăpânul lui David, adică Fiul lui D u m n e z e u
Veşnic, nu un om p ăm ântean, obişnuit, trecător.

Iubirea este starea su fletu lu i care preferă p e D u m n e z eU

oricărei făpturi

ί astâ^
C eea ce reţinem noi în m od deosebit din E v a n g h e lia ele
este marea datorie sau necesitate de a îm plini în viaţa noastră p 01

206
 E v a n g h e lia sla vei lui H r
iS’tOS

Co"ten trează tot c Z m d e aProaPele· aceste două porunci se

Jaitc Porunci sunt c Z r ^ de,a noi· Toate cele-
p° ruiici ale iubi T f n “ COnduC Către “ d°uă ™ri
^ d u /in Π Îara de Dumnezeu şi faţă de aproapek Tofusi>
* ^ y af0ru/Iis!/s Hristosformuleazăporunca iubiriifată
,
riifată J„ " " " de m°dul in care E l formuleazăporunca iubi-
■ c1eaproapele.

Ei zjce.n„J ° rbe?te dCSpre dat° ria n03Stră de a iubi Pe Dumnezeu,

Suftetultâ 0 .! ΐώί’' ί' Pe D omnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot
datoria de ^ ^ CUgetultău"^Matei22’ 37λ iar când vorbeşte despre
tine 1 PC aProapeIe, El zice: „Să iubeştipe aproapeletău cape
e^ " (Matei 22,39).
■^e cc K" if
c°n zp ic t ( j U 1 11 C a * ^ u m n e z e u prioritară si
e s t e c e r u t ă c a i u b i r e

t u/? p a r L n t o a r e de sine: cu toată inima cu tot sufletul şi cu tot cuge-

,

sfiiite · Ca nuniai *ubirea faţă de Dumnezeu este iz\rorul iubirii

· ^ e ţ ii adevărate a omului care caută mântuirea sau viata
e^ i c ă .
S r
**^1 -Maxim Mărturisitorul, în scrierea sa numită Capetele
e S e ^ Pitolc) despre dragoste, chiar în primul dintre acestea, spune în
Qr - J Ct^Iubirea este acea stare a sufletului carepreferăpe Dumnezeu
2fă p tu r i din lumea aceasta1.
Ce °^re ne cere Evanghelia să-L iubim pe Dumnezeu cu toată
>r// tot sufletul şi cu tot cugetul?
&ie G .ntrU d° Uă morive majore. în primul rând, acea putere sau ener-
aţj. 3 care nu-L iubeşte pe Dumnezeu rămâne nesfinţita,
> iu 7 devine iubire egoistă, pătimaşă,· acea putere a n te tu lu i care
J 'uneşte pe Dum nezeu cu toată voinţa rămâne nesfinţita,

V ' C f- K h c R a , VOI. 2, E d Jnsritum/ui Biblic şi de M isiune Ortodoxă, Bucureşti,

’ P· 65
adică devine voinţă rea, atitudine rău-voitoare; iar acea putere a
cugetului nostru sau a m inţii noastre care nu caută să cunoască cât
mai deplin pe D um n ezeu rămâne m inte nesfinţită, adică devine
cuget întunecat sau rătăcitor. Iată de ce M ân tu ito ru l H ristos ne
spune că trebuie să-L iubim pe D um nezeu cu toată inim a noastră
(cu toată afecţiunea noastră), cu tot sufletul nostru (cu toată voinţa
noastra), cu tot cugetul nostru (cu toată gândirea noastră). C ând prin
iubire totala ne dăruim lui D um nezeu în întregim e, când nimic din
urnea aceasta nu este mai de preţ sau mai iubit decât El, atunci ne
s nţim în întregim e inima, sufletul şi cugetul, adică afecţiunea, voinţa
Şl gândirea. ’
A l doilea m otiv p en tru care D o m n u l lisus H risto s ne spune că
trebuie să-L iubim pe D u m n ezeu cu toată inim a, cu to t sufletul şi
CU to t cugetul este acesta: ceea ce iubim ca fiind pentru n oi realita­
tea cea mai preţuită sau valoare absolută, aceea d evin e pragul sau
.m ita înălţării şi libertăţii noastre. Prin urm are, sufletul o m u lu i,
fi i n d creat după chipul lui D um nezeu, Cel N elim itat si Veşnic, treb u i
sa -L iubească pe D um nezeu Cel ce este mai presus de lumea creată, de
spaţiu şi timp, pentru a f i cu adevărat liber fa ţă de lim itele impuse de
spaţiu şi timp, dar şi de nestatornicia şi stricăciunea fă p tu rilo r lim ita te?
trecatoare. D acă om ul iubeşte cu toată inim a sa, cu to t sufletul său,
cu to t cugetul său realităţi m ărginite şi trecătoare, schim bătoare
ş. coruptibile, sufletul lui se opreşte la aceste realităti si p ie r ^
libertatea sau dorinţa vie de a căuta şi de a prim i viaţa şi iubire*
veşnica a lui D u m n ezeu . în să dacă om ul iu beşte pe Dumnezeu
C el N em ărgin it şi V eşnic, atunci inim a, sufletul si cugetul său
se deschid spre infinitatea şi eternitatea iubirii lu i D u m n ezeu ,
spre bucuria nem ărginită şi veşnică pe care D u m n ezeu «
dăruieşte celor ce-L iubesc pe El. D eci, num ai pe D um nezeu tre'
buie să-L iubim ca f i i n d suprema realitate şi valoare, deoarece num a1

208
 E v an g h e lia slavei lu i H r is t o s

■irii si cil vieţii

E l este Creatorul si Mântuitorul lumii, izvorul nemurim şt
veşnice, dătătorul şt împlinirea a toată existenţa creata.

it decât bunurile din lumea aceasta

■

Să iu b im b in e le m ai m ult

~ iu b ire a cu ra tă se naşte d in rugăciune,

Sfântul Isaac Ş iru l spune ca ^ ^ ^ harul iubirii lui D um nezeu,
a d ică iu b ire a cu ra tă este iubire sfinţ ^ ^ st^ruitoare. C in e iubeşte pe
d acă r u g ă c iu n e a o m u lu i este snier* ~ g- u ^ cu to t cu g etu l

d u m n e z e u cu to ată inim a sa, cu ^ p e c i, din unirea omului

s ă u se u n eşte cu D u m n e z e u in mo P jubirii divine în viaţa
cu D um nezeu prin rugăciune se r^ ^ ‘ Iubirea uceasta d u b o v^
° u iu lu i, iar p rin o m se transm ite şi î j ^ ^ ju d e c ă p e n im e n i ,

^ c e a ş c ă ş i s f â n t ă e ste iu b ir e a o m u lu i s f i i ^ â tin ja ş, ci le d ă ru ieşte

a cu m u lea za a v u ' ^ ^ rUgâciune este iu bire
dar ajută pe toţi, nu
c e lo r mîii nn ee vv oo ii .. D
D
ee aa ce ea , i***—
c e c u ,
u b ir e a c ^ n„ rr vv iin U v i e ţ i i v e ş’ n ic . . .
u n a uît-p
viitoare si
sfinţitoare şi mântuitoare, avand
ava»1*tn en aa sfinţilor martin,
sfin ţilo r m a rtin , tu^
A · 1 __Qfintilor ApoS , Ăo mnservare,
Aceasta cat. iubire, 9 W * * « * * ? ' „
- « re d a c , fi,ic, * —

,’Î " d " k c e l r , '» " r i m ‘T Z p o r,"C i"1" '

Uniea aceasta, ci să căutam bine Aşa a ,p . decât
U n i u n e a permanentă a omf C'. ă iubim b‘nele ®

unurile din lumea aceasta. Alt t ^ sa4

^ u m n e z e u ş i d e a p ro a p e le ti ebu ’ \urned aceu^a egte f0rnui-
b u n u r ile m a te r ia le ş i tre c ă to a ap r o a ţe^e' a° „ Matei astfel'
^ a t priveşte p o r u m u — - £vangA^ ? 3 9 ) adica
i t o r u l lisus Hristos t ......
lată de M ââ nn t u it ^^ fftet 22, tuirea
măntuirea
"Să dubeşti pe aproapele tău cape tine ^ ^ ^ . ^ s e
m j ă de viata lui cum ai g r ip de via,

209
 * · *«** « * * «
după Sfântul Apostol sj E .a n g h e fa , I ° n’n" l'J” tnV1' Evangheliei
* " ” « ■ ·« «
>< η » Μ M . « « p i m m t y r (h „ "Γ ™ ***
tuitoruJ H risto s # o m~ - V edem aici că M â n -
iubirea faţă de noi î n ş i n e , " ş i ^ ^ ţă dc aProaPele decât
şi voi să vă iubiţi u n u / P e l T r t f reCUm E " iu H t ** *"*’
pe aproapele nostru precum a iubest^ 13’ 34) adÎCă ^ iubim
lubl Pe aproapele nostru asa ci.m -1 ·’ u nSΰ S' n°' nU pUtem
mim iubire din iubirea lui Hristos. C T ΗΓίδ'° δ’ ^ ^ ^
M ântuitorul Iisus H r' t U cuvinte, ceea ce ne cere
° e altfel, El însuşi ne spune lmpImi dccât cu aj utorul LuL
f ace nimic" (Ioan i c n ,. aceasta zicând '■„Fără M ine nu puteţi
V ββ 1Λ· 5 λ adică nimic bun.

Porunca iubirii fată de Dumn

în primul rânH ’ · Umnezei>se împlineşte
r a n d p n n r u e ă r i.,«
8 unea adresată Lui
C ân d II iubim ne D u
des
cu El prin rugăciune, d a r ^ a u L ^ ^ “ întâlnim ^ maÎ /
la sfârşitul activitătii vi/ni. - · lmineaţa şt seara, la începutul si
f
i . ’ m ainte ci ✓Λ,.α - . ^ -I
m u lţu m im L u i pentru că ’ ' ^ ^ servim masa, ^ ·*#'
Sf!nf;; · · ^ 7261ajută.

chi>r - - ~
neau astfel lndemnuI ' 'P “ '» p re D um nezeu. El .n .p ţ
( l Tesaloniceni 5 , 17) ave^: ”r u g a ţi-vă neînceta
P o ru n ca iubirii fată de D um
* « W « Dumnezeu, ”* * * <* - *
piu .1 D uhului Sfânt si n „ por a u η “ " ‘£ * ' T»
- Popor al IUI Dumnezeu-Tatăl. Când iubim
 E v a ng h e l i a s la ve i lui H r i s t o s

Biserica lui Dumnezeu, îl iubi"- ie fap. fi P» D™·™»" Care

locuieşte 1„ ea. Cand construim » biserica uoui .au re— un.
veche, când .ducem danrri la biserici sau îubnmusefm, brcenca,
iubirea „oaste. f»« de Dumneaeu se « a,ă,i inacea««
, i : Hristos Simbolizata de biserica locaş
noastră fată
y
de Biserica lui Hr ^ ’
de închinăciune. c â n d ascultăm cuvân-
De asemenea, îl iubim pe ^ ^ potfivit voU Lui în
tul Lui şi îl împlinim, pnn ap , ^ ^ milostiv, când
sfinţenie, când suntem milostivi aşa^ ^ pe Dumnezeu în
suntem buni aşa cum El este bun’ ^ bunătate. Iar iubirea Lui
niod deplin când ne asemănăm cu n0ştri. Astfel, împlini­
se revarsă prin faptele noastre spre s ^ orunCa iubirii faţă de
rea poruncii iubirii de Dumneaeu se leagă
a p ro a p e le . j up ă R u s a lii n e î n d e a m n a s a
D e c i , E v a n g h e lia D u m in ic ii a - i n t e n s i fic â n d r u g ă c i u n e a ,

iu b im p e D u m n e z e u şi p e s e m e n ii n °, ^ B i s e r ic ii, s ă v â r ş i r e a

c itire a Sfintelor S c rip tu ri, p a r t i c i p a r e a ^ să a ră tă m milos-

faptelor de m ilostenie sufleteasca şi r au nevoie de ajutorii
rnnM buna ceiui
tenie cu vorba bună şi cu <■p
n o s t r u .

ntru căderea din iubirea

Pocăinţa, remediu pe aproapele
faţă de D um nezeu?
• ns pe Dumnezeu şi nici pe

C ând r e c u n o a ş te m c ă jj^ a U psei d e

tem enii noştri, calea de i ' f [e săvarŞ1 f i pcănuam

is n o -e m p a c a te ie D u m n e z e u , fie c a n u a m
P rin p o c ă in ţa n e p % pe V

iubire, fie că nu am iubit in

ll|bit totdeauna pe semenul nos

211
 D e a c e e a , pocăinţa şi dorinţa vie de-a n.e innoi v ia ta su n t p r im ii peşi
p e n tr u îndreptare şi p e n tru recuperarea tim p u lu i pierdut, a celui petrecut
f ă i ă rodire duhovnicească. P r i n p o c ă i n ţ ă r e c u n o a ş t e m e ş e c u l n o s t r u î n

i u b i r e , s a u c ă d e r i l e n o a s t r e d i n i u b i r e a f a ţ ă d c D u m n e z e u ş i d e s e m e ­

n i i n o ş t r i . D a r c e r â n d i e r t a r e , D u m n e z e u S e m i l o s t i v e ş t c d c n o i , n e

i a r t ă , n e r i d i c ă ş i n e î n t ă r e ş t e , d ă r u i n d u - n e p u t e r e a d e a - L i u b i p e E l ,

B i s e r i c a S a s f â n t ă ş i p e s e m e n i i n o ş t r i , c u i u b i r e s m e r i t ă , i z v o r â t ă d i n

h a r u l m i l o s t i v i r i i S a l e f a ţ ă d e o a m e n i .

S ă n e a j u t e H r i s t o s - D o m n u l s ă î m p l i n i m p o r u n c a i u b i r i i f a ţ ă d e

D u m n e z e u , s p o r i n d t o t o d a t ă î n d r a g o s t e a f a ţ ă d e s e m e n i i n o ş t r i , s p i e

s l a v a I r e a s f i n t e i T r e i m i ş i s p r e a n o a s t r ă m â n t u i r e . A m i n !

212
 m iia i m w :5

!S

Î H f f \ P ^ Z W ^ ' J î
} > — -*^ 2 / . 3 8? ίβ Β 9 ® » « « » ® 3

^ . _ ; « , v a a l6 '' \ R,iSalii
l A-a
a d u p aă RRusaln
u sa
D u m in ic a a 16-a F
(P ild a TalanUloO

xtttlor e st e b in e l e
Î n m u l ţ i r e a t a l a n , o a MENILOr
PE CARE îl SAVARŞ!
„ . „n.m pl' “' nd
„Zi,-« Domnul d„ pe u.Su» nv»,.«
departe, f i - * » . « d - ί * * ^ W Λ ·*
sa. Unuia i-u <<*' M « « «“ '* and;
fiecăruia J u p i ',, ei ? <
ce luase cinct talanţr a ,^-,,Μ ΐΒ Μ ΜΜΜΚ»1» · · »·!!
213
EL, P a t r i a r h u l B i s e r i c i i O r t o d o x e R o m â n e

talanţi. D e asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar

cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ
şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a
venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi,
apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci
talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi
cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine,
sluga bună şi credincioasă! Peste puţine ai fost credincios,
p e multe te voi pune; intră întru bucuria dom nului
tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: D oam ne,
01 talanţi nu-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu
ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună si credincioasă!
Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune;
intra intru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi
care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că
eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat si aduni de
unde n-ai împrăştiat. De acw* + * ,
ί ’ >teniandu-mă, m-am dus
de am ascuns talantul tău în «o 1
c. „ pamant; iată, ai ce este al
tau. Şi răspunzând, stăpânul său i , - , · ci i
ileneşa, ştiai
. . că secer unde n-am a Zls:
- Slugă vicleana işi
„ . , 0 am semanat si adun de unde
n-am impraştiat? Se c u v e n i A ·
e l·· W ·
schimbătorilor de bani «î
4 cuvene*, deci, ca tu să dai banii M ei
,
meu cu A u- 4- Γ
dobanda. Luaţi d o r i’ A mi d>,a? fi luat ce este al
deci, de la el talantul si daţi-1
celui care are zece talanti Cări , ’
............................... , ’ ^ aci tot celui ce are i se va da
şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are «i . , r
, , . e Ş* ce are ι se va lua. Iar
pe sluga netrebnică aruncati-n ... *
, . Acolo
. , va h, plâns-erea
, · ° ln»«ntunerieul cel mai din
arara.
• * j . ’ , ? scraŞnirea dinţilor. Acestea
zicând, a strigat: Cel ce are urechi A ’■ j-i”
... . __
(M atei 25,14-30).
(Matei ,Λ Lcl11 de auzit, sa auda!

214
 E v a n g h e l i a s la v ei lui H r i s t o s

Λ 7 v a n g h e l i a Duminicii a 16-a după Rusalii e s t e u n a c a r e

îndeamnă pe oameni să facă milostenie , m a i a l e s p e c e i

b o g a ţ i , ş i ii cheamă pe toţi la înmulţirea talanţilor sau

a calităţilor proprii, p e n t r u a s i m ţ i b u c u r i a p e c a r e l e - o d ă r u i e ş t e

H r i s t o s - D o m n u l c e l o r h a r n i c i ş i d a r n i c i .

Complementaritatea darurilor învaţă pe oameni

să fie solidari şi milostivi

Pilda talantilor are foarte multe înţelesuri duhovniceşti şi se referă

nu num ai la viata duhovnicească, ci sila viaţa umană în general, la bucu
n a de a f i roditor, de a dezvolta sau de a cultiva talentul on d iftn te k
calităţi şi a le pune în slujba semenilor. în mod deose it remarca
n · j 'L· nu dăru ieşte tu tu ro r oam enilor acelaşi
D u m n e z e u d if e r e n ţia z ă d a ru rile , , ^ ^
n»m ăr de talanii : u n o r a l e d ă r u i e ş t e m a i p u , ,

- - T î n m n e z e u c u n o a ş t e p u t e r e a n e c a

^ a i m u lţi, c e e a ce în s e a m n a ca D H o re şte ca
i · * în n t ii si î n a c e l a ş i t i m p , d o r e ş t e c a
r u ia d i n t r e o a m e n i d e a î n m u lţ i tal , ,
. ~ + A \ n n r o o r i e i n i ţ i a t i v a p e c e i c a r e a u

° a r n e n i i s ă c o n l u c r e z e ş i s a a j u t e p

n e v o i e d e a j u t o r u l l o r . J e s u n t î m p ă r ţ i t e ş i

Cu alte cuvinte, în v ia ţa camem ^ ^ I

d i v e r s i f i c a t e . N u t o ţ i o a m e n i i a u a c e ^ & f i b r u t a r i ş . n u a f

M e s e r i e . D a c ă , d e p i l d ă , t o ţ i a r a v e a m c i a W n d n u s _ a r m a i

m a i e x i s t a o a m e n i c u î n c l i n a ţ i a L Λ C O I 1 1 p l e m e n t a r . S a u d a c ă t o ţ i

P u t e a a j u t a o a m e n i i u n i i p e a l ţ i i î n m 0 a g r j c u l t u r ă , n u a r m a i

* r « p r o f e s o r i , o r i d a c ă t o ţ i a r f i m^ ° ntaritatea darurilor este o

^ s p e c i a l i ş t i î n a l t e d o m e n i i . D e c i , ^ ^ s0Hdarităţii între oameni ,

solidă pentru organizai ea coope ~ iseb ite , dăruite oamenilor

d « r ş i pentru af i a p r e c ia tă b o g ă ţia ta len telo r

de d u m n ezeu —Dăruitorul.
 Η
ia

) a x i ei ., Patriarhul Bisericii Ort od oxe Ro mâ ni ·

Primirea darurilor este însoţită de responsabilitatea

faţă de ele

Darurile sau talentele împărţite în mod diferit ca număr, fel si inten­

sitate sunt purtătoare de bucurie, dar şi purtătoare de responsabilitate. Dacă
darunle primite de om prin naşterea sa după trup sau prin naşterea sa
upa uhul, adica la Botez, au fost înmulţite prin efort personal, ele
a d u c b u c u r i e . I n s ă d a c ă d a r n r i U r.-· ·
. P imite nu sunt înmultite, ele implică
responsabilitate,
. . ·
deoarece
.
aceste d a n , r î suntprimite,
, . · ·
nu hotărâte de voinţa
pi opne a persoanei umane care le arp r
n p n tn i c ^ , ’ s u n t o fe rite d e D u m n e z e u
pentru a n cultivate si înmultite în £0 1
um ane T or ~ ^ m f o l o s u l c e lo r m u lţi, a l c o m u n i t ă ţ i i

u m a n e . I a r ce i ce n u în m u lţe s c d a m rîl · . ’
oierde lumi™ c; U · ' pnmite de ^ Dumnezeu vor
pierde lum ina şi bucuria com uniunii r„ Pi r , ·x
a r u n c a ti- o î n t r u · ; '^ a r Pe s lu m n e tr e b n ic a
aruncau ° ™tunencul cel mat dln afară'{Matei ί S n f
Remarcăm în mod deosebit i» #?, , \ ’ ^·
înmulţit talanţii i-au înmulţii ţroportio 7 & ^ ^
care a prim it cinci talanţi i-a înmultit * ** au P r tm tt “
a dublat numărul lor; cel care a primit A & ^ “ “ ta k n ţi’
şi a ajuns la patru talanţi, iar cel care °* ^ 3 dublat num ărul
şi leneşă" {Matei 25,26), a îngropat ^ Pnm it Unu*’ ^ in<^ «slugă vicleană
l-a înmulţit. M ai vedem că Stăpânul ^ ^ clle*tu it’ ^ ar nici 0U
aceeaşi răsplată celui care a obti ^ nul talanţilor dăruieşte
celui care a obţinut patru talanti di ta*an^ din c'i nc> talanţi şi
ciedincioasă! Peste puţine (daruri) a' ° ' ta^an^ : "Bine, slugă bună Ş1
pune!" {Matei 25, 21), adică, întrucât ·* Credindos, peste multe te voi
timpul vieţii pământeşti, îţi voi da darurile prim ite în
De aceea, îi spune: „Intră întru bucur' ^ arur‘ în viaţa cereasca·
Aceasta înseamnă: intră în bucuria D d°mnului tău!”{M atei 25, 23)·
talente sau calităţi oamenilor pentru ° mnUlUi C d ce dăruieşte daruri-
pentru a spori comuniunea între oame ^ ^ ŞÎ
?* binele com unităţii-
 O am enii sunt chemaţi la bucuria deplinătăţii rodirii lor

Vedem, aşadar, deodată, principiul proportionalitătii în înmulţirea^

d a r u r ilo r p r i m i t e şi principiul plinătăţii in re trib u ţia p e n tru osteneala.

Prin urmare, ajunge la bucuria deplinătăţii rodirii atât cel care a pri­
mit mai puţin, cât si cel care a primit mai mult, întrucât cel care a
primit mai mult are datoria să ofere mai mult. Aşadar, respon sabih -
tatea o m u lu i creste in ra p o rt cu d a ru rile p r im ite . D e aceea, nu trebuie ca
oamenii maiputin talentaţi să îi invidieze pe semenii lor care suntfoarte
. · mai mare decât cei care au
talentati> p en tru că aceştia au şi o rasp
in l-W * ” ” *“
există trepte diferite de «,pon,.biii.».e potrivit cu . * » » ! pom., ş »
i .. A „ . Λ 1 . n r icui i s -a d a t m ult, m u lt i se v a cere, şi cui
slujirea incredinţata, zicând. „U i icui ■ ^ 12 48)
i s~ a î n c r e d i n ţ a t m u l t , m a i m u l t i se v a ce u ■ [ L u c a ^ ^

Deci, prima învăţătură pe care ^ ^ in tr u c ă t m nu

este aceea e dreptăţii lui Dumnez ^ ^ ^ nimănui peste măsură,

o m u l u i ceea ce n u P°atef ace’ a . - p o s ib ilită ţile sale, t a l a n ţ i i
ci D u m n e z e u cere ca o m u l s a î n m u , eas Stăpânului este
s a u c a l i t ă ţ i l e p e c a re le - a p r i m i t nn ^ patru> şi pentru cel
aceeaşi şi pentru cel care dm doi a ^ h ă r n ic ia f i e c ă r u ia , d a c ă

care din cinci a obţinut zece. s ·d e v k k n ie .

h ă r n i c i a l u i e ste to ta lă , a d ic ă f ă r ă u m b r a d e ,

Zarafii sunt toţi oamenii care beneficiază de hărnicia,

priceperea şi dărnicia semenilor talentaţi

Pe cel de-al treilea om, adică pe cel care nu a înmulţit talantul,

StăPânul nu l-a felicitat, nu i-a zis: „ In tră în bu cu ria S tă p â n u lu i tau!"
( M a t e i 25,23), ci i-a spus: „ S lu gă vicleană ş i leneşă, ş t i a i că secer u n d e
71, &77Ί SCTflClTlClt SZ CLC^UTl 'LLT'ldc n-am împrăştiat? Se cuvenea, deci, ca tu
să dai banii M ei schimbătorilor de bani (zaraf) si eu, venind, asf i luat
ce este al meu cu dobândă” (Matei 25, 26-27). Prin aceasta D om nul
Iisus H ristos vrea să ne arate că Dumnezeu nu este m ulţum it dacă
omul ţine doar pentru sine darurile, talentele sau calităţile pe care le are,
ci trebuie să le pună în slujba semenilor săi. Aici, schim bătorii de bani
sau zarafii nu trebuie înţeleşi în mod financiar sau bancar, ci în sens
duhovnicesc, ca fiind toţi oamenii care sunt ajutaţi de semenii lor
talentaţi sau pricepuţi, harnici si darnici.
C and un profesor talentat cultivă talentul său cu m ultă oste-
neală ori cu multă dăruire de sine şi îi formează pe copii sau pe
tineri într-o anumită disciplină de studiu sau profesie, iar ei devin,
la rândul lor, oameni pricepuţi, profesionişti, specialişti, experţi,
atunci el se bucură de roadele muncii sale, de înmulţirea talantilor.
Profesorul bun, care înmulţeşte talantul, nu dispare când este pus în
mormânt, ci când moare ultim ul cn-,, ·
„ , ΛΛ ^ a l e u i K m u ts a u u c e n i c - spunea marele profesor
leodor
„ , , M.. rPopescu. Dar si ucenic,1 lui, 1„; am spune noi, dacă, , - lai
’ ucenicul
rândul sau, formează alti uceniri K,m;
μ ucenici bum, aceştia continuă bunătatea
şi priceperea profesorilor buni din generaţie
eenerarip m - generaţie.
„· rCana
ând
j. ,
un medic bun tratează mulţi nanent-î o* . . ’ ,,
i . ’ P î1 Ş1 aceştia se vindecă, el le
prelungeşte viaţa şi aduce bucurie fa m ilii · u-
'ntorpo 1 · -n amiliei, care sim te că binecu-
b u n A s tf e l' CZeu » P rin m e d ic u l „ l e n t a t , h . n t i c »

î n tr i s ta ţ i si n e a ju to r a ti.
-“ -‘ f i ‘ tu , C e,

zeu P' Γ " 0<m' nii le‘ au primit de 1· D utnne-

l« D e aceea>
” ' TSfanţul
f - P n 1 floan
™ ' "Gură
* Si” An.
de * ’ -u - o
talantilor 7 irp· a - - ’ talcuind această pilda a
taidiuuor, zice. )yAi văzut că cel mrp n * · · , ·
cel care a prim it cinci a ' ■ a fă cu t patru talanţi,
acest îndoit
acest în d o it în
în se a m n ă eu si s e m*e n u'l‘' * °¥ n u t adică îndoit. Iar
eu. eu înmulţesc talanţii numen
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H r i s t o s

când ofer darul priceperii mele pentru semenii mei, pentru oamenii din
ju r u l m eu. Aceasta înseamnă „i-a înm ulţit îndoit, i-a dublat , adică
nu i-a păstrat numai pentru sine, ci i-a pus în slujba aproapelui
său. D e pildă, talentul şi vocaţia de af i mamă sau de af i tată se arată
prin d ă ru ire a jertfelnică de sine a părinţilor in cieşteiea copiilor, nu
doar in creşterea biologică, ci şi in creştet ea lot spirituală şi culturală, in
educaţia dată lor. Prin analogie, în viaţa duhovnicească din m ănăs­
tiri, un părinte duhovnicesc careformează ucenici saufi i duhovniceşti ai
credinţei în Hristos în m u lţeşte darulpovăţuirii şi al rugăciunii pentru
ei, darul cuvântului ziditor şi pilda faptei bune pentru cei din juru
său. D e asem enea, un preot de parohie care înm ulţeşte darul cuvântu­
lui ziditor de suflete si al păstoririi duhovniceşti pe calea mântuirii a
credincioşilor intră în bucuria co m u n iu n ii cu Dumnezeu împreună cu

păstoritii săi. ~λ
In concluzie, cea mai mar. bucurie binecuvântat, da Dum ne­
zeu este înmulţirea darurilor primite de la El pentru „u.orare.
S e m e n ilo r „ o „ i . Ia r n r » « ,W ,i « »
» H m ™ . d a r m a i a k s « r . i u t i " Λ D u m n e z e u i ’ d*
1-1 , · a Γ„ιης111 comunităţii umane, cel taien
talanţn cuiva sunt înm ulţiţi m din
t a t a d u c e b u c u r i e lu i D u m n e z e u si ^ ^

Evanghelia de astăzi este bucuria arnic ^ ^

P r i n d ă r u i r e a d e s in e , b u c u r ta ce m e a n ■ N u m a i această b u c u r ie a
n a n d u - s e a s t f e l cu D u m n e z e u C d M i M ^ ^ ?·, und

r o d i r i i d e f a p t e b u n e este b u c u r ia d e p lin a

c°m unităţi umane. . gă ne dăruiască tuturor

Să ne rugăm D om nului Iisus r: ^ cuvinte: „Bine, slugă
bucuria de a fi chemaţi şi onoi aţi e ^ credincios,, peste multe te
^ u n ă şi c r e d i n c i o a s ă ! P e s te p u ţ i n e ( d a r u r i ^ , ^ a 25, 21), spre slava
t e i

v ° i p u n e ; i n t r ă î n t r u b u c u r ia d o m n u h d ^ “ ^ m j n i
lui D um nezeu şi spre a noastră mântuire.

219
r

m iy va' iicii H a n a iM iiw |

Duminica a 17-a după Rusalii

(a Cananeencei)

CREDINŢĂ TARE IZVORÂTĂ

DIN IUBIRE ÎNDURERATĂ

ale S d T eacaCeea 3 VCnit IiSUS în P^rtUe Tirului şi

ale Sidonului. Şi, iată, o femeie can. ’ - j· i
· · · j cananeeanca, din acele
ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieste Γ» Γ· I
lui David! Fiica mea este răn <4r ’ D ° amnC’ F *ul
mea este rau chinuită de diavol. Iisus însă
nu i-a răspuns niciun cuvânt· «i ·. ,
’ ’ ’ ‘ 1 ropundu-se, ucenicii Lui
 îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastiă. Iar
E l, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele
pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui,
zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i a zis. iSu
este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea
a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce
cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisu
zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti!
Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela” (Matei 15,21-28).

s
^aţa oamenilor.
fânta Evanghelie din Duminica a 1 7-a după Rusalii numită
si Duminica Femeii cananeence, ne m vaţa m

despre p u te r e a

Femeia eananeeancă era de all

j ■
cred in ţei

.
^ ^
ci Hesore lucrarea
şi a p
te a e \a ru ri
lui D u m n e z e u in

credinţă decât
de est ύ Mării
evreii. T irul şi Sidonul erau portun situate p ^ ^
^ d i t e r a n e , fă c â n d p a rte d in F e iu c u . s ·^ ^ ^ ^
L ib a n u lu i. D e c i, aeeste oraşe nu Face, p ^ ^ de

fa n tă , ia r fa p tu l în su şi că M a n tU lt° r d eo seb ită. D eşi sp u n e

g ra n iţe le ţă rii S-ale n a ta le are o semni ., 1 5 ;2 4),
su*t trimis decât către oile c e le pierdute a e «w ^^
t o tu şi, Iisu s ie se d in terito riu l Ţ arii n ’ au nu adevăratului

s ta te sau c e tă ţi lo c u ite d e p ăg ân i, ca ^ ^ m a * re n u m iţi fiind

^ U m n e z e u m ă r tu r is it de evrei, ci u n o r * ^ dincolo de p ă m â n tu l
aal Şi A s ta r ta . Ie şire a D o m n u lu i Iisus5 ^ £ vang h elia Sa va fi p ro -
lui Isra e l e ste d e ja o p re fig u rare a fap m n eam u ri sau p o p o are.
P ° v ă d u ită n u n u m a i p o p o ru lu i evreu, ^ , g jjo n u lu i este, aşadar, o
^ rez e n ţa lui Iisu s în p ă rţile T iru lu i şi -n t r e p ă g â n i , deoarece
a n t l c ip a ţie a p r e d ic ă r ii E v a n g h e lie i Sa ,^^ H r is to s .
^ t n n e z e u c h e a m ă to a te p o p o a r e le la m a n t u i r
ANI

Hristos descoperă credinţă mare la o fem eie

dintr-un popor păgân

întrucât M ântuitorul Iisus Hristos a întâlnit adesea ostilitatea

unora dintre evrei şi o lipsă de receptivitate a acestora faţă de E van­
ghelia Sa, E l vrea să arate ucenicilor Săi că poate descoperi credinţă acolo
unde evreii nu se aşteaptă.
înţelepciunea lui Iisus şi atitudinea Sa m isionară se arată în fap­
tul că, pe de o parte, El trece hotarele Palestinei şi ajunge în patria
femeii păgâne, iar, pe de altă parte, refuză să-i răspundă acesteia la
prim a cerere a ei de-a vindeca pe fiica sa bolnavă, chinuită de dia­
vol. Sfântul loan G ură de A ur spune că atăt tăcerea lui Iisus, căt si
întârzie? ea Sa în a da un răspuns favorabil acesteifem ei de alt neam şi
de altă ?eligie decât evreii ascund intentia
* Lui de a evidenţia mai bine
credinţa mare pe care o avea ea. Dacă El nu lăsa femeia să stăruie
îndelung în cererea ci, ucenicii Săi nu ar fi putut vedea atât de clar
trei mari calităţi sau viituţi ale acestei femei cananeence, şi anum e:
credinţa puternică, smerenia adâncă şi rugăciunea stăruitoare.

Credinţa vie se arată prin stăruinţa în rugăciune

D upă felul cum îl roagă pe Iisus, zicând: „Miluieşte-mă, Doamne,

m u l lui D a vid r CMatei 15, 22), această femeie mărturisea credinţa ei
ca in Iisus din neamul lui D avid lucrează puterea lui Dumnezeu,, că prin
E lse săvârşeşte lucrarea vindecăm sau eliberării oamenilor de păcate, de
boli şi de diavoli. întrucât auzise că Iisus din la z a r e t este P ro ro c, , ca şi
D avid\ şi mai ales că este un mare Doctor vindecător de suflete şi de tru­
puri, femeia cananeeanca mărturisea credinţa ei vie că numai Iisus poate

222
 E v a n g h e l i a s l av e i lui H r i s t o s

v i n d e c a p e f i i c a e i b o l n a v ă şi, ca a ta r e , îl ru g a , z ic â n d : „.M ilu ie ş te m a ,

Doamne, Z7/’/.// /«f D avidΓ

D u p ă ce Iisus vede că femeia cananeeancă se închină Lui şi-L
roagă, zicând: „Doamne, ajută-mă!", El doreşte să arate celor din jur
şi sm eren ia ei, zicând către femeie: „Nu este bine să iei pâinea copiilor
Şi să o arunci câini/or!" (Matei 15, 26). Prin aceasta Iisus exprima,
de fapt, m entalitatea oricărui evreu din timpul Său, adica pretenţia
evreilor de-a fi superiori tuturor celorlalte popoare. In acest sens, se
·· τ *.· D o m n u l u i Iisus considerau
pare că m ulţi dintre evreu din tin p ^ .
r· j λ M de c â i n i , adica mai mult
Popoarele păgâne din jur ca fiind · vedere> Iisus din
anim ale dom estice decât fiinţe umane. p fnnslilor
\t ~ ΙησίΓΊ evreilor sau a conaţionalilor
N azaret dă im presia că intra in lo& ^ rn tnti
Săi, „ insăp entru a i L s Hristos
^ poată vedea smerenia şi rabdaŢ T s u p e H o r i t a t e a evreilor conteni­
r e a să pună in C0ntraStP retenp“ mJ eniepe care le are ofemeie de
Porani cu tăria credinţei şi mul cananeeancă a acceptat
neam păgân. Aşadar, din smerenie, ^ ^ £1 sunty?; ai casei
Pretenţia de superioritate a evrei or, ^ ^ ^ nCâ in i* . Auzind
lu i D u m n ezeu , iar popoarele păgâne ^ ^ nu Jj colltrazice pe
aceste cuvinte aspre, femeia nu se tul u ^ uimitor de profundă, îi
d o m n u l Iisus H ristos, ci, având ° sn . ^ 27).Totuşi, v e d e m că

r^spunde, zicând: „ A şa e ste , D o a m n e . aneence nu se a flă n i c i u n s e m n

l n m a r e a ş i a d â n c a s m e r e n i e a f e m e i i ca j ^ u c â t e ra 0 femeie sme-
d e d e s c u r a ja r e , ci f o a r t e m u l t ă înţelepciune ^ făspUns înţelept pen-
rită şi m ult-răbdătoare, ea a găsit ^ ceea a z [s: „ D a, D o a m n e ! ”,
tru a dobândi vindecarea fiicei sale. * &nc& din f ă r ă m i t u r i l e ce
j ; r â i n u nlăna . ·
îndată
n d a tă a
a mai
m a i aadăugat: „dai
d ă u g a t: „ d a i si c â M ^ V ă z â n d\ rredinta
c r e d i n ţ a ei
e i vie,
v ie,

ca d de
d e la a s a stăpânilor lor"
masa
la m lor" {Matei şi primind un răspuns
stâruinţa ci în rugăciune, multa ei
stărui sm ^ ^ n e a m şj

Neaşteptat de înţelept din partea

223
altă religie decât evreii, Domnul lisus Hristos, în semn de preţuire
şi admiraţie, a exclamat: „O, femeie, mare este credinţa ta;fie ţie după
cum voieşti!”Iar Evanghelia precizează: „Şi s-a tămăduit fiica ei din
ceasul acela (JVIatei 15, 28). în acel moment, lisus a ajuns la scopul
urmărit de El, şi anume a arătat ucenicilor Săi că unii păgâni sau stră­
ini ca neam voi crede în numele Lui mai uşor decât mulţi dintre evrei.
} )

Femeia cananeeancă este pildă de credinţă,

y ' sm erenie
şi rugăciune pentru toţi oam enii

Descoperind ucenicilor Săi marea credinţă a femeii cananeence,

Domnul lisus Hristos o prezintă pe aceasta ca fiind un dascăl sau un
model pentru toţi oamenii. Ce a învăţat Biserica de la această femeie
cananeeancă? Mai întâi, iubirea milostivă faţă de oamenii care
suferă. Ea se ruga, zicând: „Miluieşte-mă, Doamne [...]fiica mea este
rău chinuită de demon {Matei 15,22). Deci, femeia nu zicea: „Doamne,
milmeştepe fiica mea!", ci M iluieşte-mă!”, adică ,M milă de mine!”Oe
ce? Pentru că ea s-a identificat pe deplin cu suferinţa fiicei sale şi
devenise glasul fiicei sale, care nu se mai putea ruga, întrucât era
posedată de diavol.
într-un fel, rugăciunea ei, „Miluieşte-mă, Doamne” sau „Doamne,
rrnlmeşte-mă!", a devenit rugăciunea cea mai scurtă şi cea maifrecventă a
Bisericii, adua rugaciunea ritmică a Bisericii sau respiraţia spirituală a ei
ca Trup tainic al lui Hristos Cel înviat, plin de Duh Sfânt. Defapt, această
rugăciune este, in acelaşi timp, cea mai concentrată şi cea mai cuprinzătoare
rugăciune a Bisericii, deoarece mila lui Dumnezeu înseamnă iubirea Lui
smerita, vindecătoare şi mântuitoare pentru toţi oamenii.
D e la a c e a s tă f e m e ie c a n a n e e a n c ă m a i în v ă ţ ă m şi o a ltă r u g ă c i u n e ,

ş. a n u m e ru g ă c iu n e a : „Doamne, ajută-mă!”. A c e a s t a e s te r u g ă c iu n e a

224·
iz v o r â t ă d i n a d â n c u l i n i m i i , m a i a le s c â n d o m u l s im te c ă m c iu n u l d i n t r e

o a m e n i n u -1 m a i p o a te a ju ta , ci n u m a i P re a m ilo s tiv u l D u m n e z e u C e l

Atotputernic. P r i n a c e a stă r u g ă c iu n e , o m u l e x p r im ă , tn acelaşi tim p ,

l i m i t a p u t e r i l o r s a le o m e n e ş ti ş i s p e r a n ţa i z v o r â t ă d in c r e d in ţa ca n u m a i
D u m n e z e u î l m a i p o a t e s a l v a d i n t r - o s i tu a ţi e g r a v ă , d e l i m i ta i n t r e v i a ţ a

ş i m o a r te .

Prin rugăciunea pentru alţii ne întâlnim cu Hristos

,A j u t o r u l m eu (este) de la D m a t A Cel “ « f ^ ^ m g a f o l o s i n d

~ s p u n e p s a l m i s t u l (P s a lm ii , ' ’n c ă a c u n o s c u t , t o t u ş i ,

c u v in te d in p s a lm ii lu i D a v id , fe m e ia ca ^ ^ numindu-L
lumina psalmilor, întrucât ea ceiea aju Dumnezeu si putea
Fiul lui David, în Care era prezent şi ^ rcnia adâncă şi rugă-
să vindece pe fiica ei. D in credinţa vi ^ jnVăţăm şi noi cât de
ciunea stăruitoare ale femeii canan ^ ^ mamă îndurerată,
mare este nevoia de a ne ru g a p e n t Doamne, a ju tă -m ă ! .
,
Ş* ί ’actp-ma!
ea se ruga, zicând: „D o a m n e , m i ut , entru fiica ei rău chinuită
cerea n im ic p e n tr u ea însăşi , ci totu ^ ^ urerată cu suferinţa fiic e i
de diavol. A t â t de m u lt se identifica suj erinţ a sa proprie.
SQle b o ln a ve, în c â t su ferin ţa fiic e i sa j]0stivâ, compătimirea sau
Aici vedem cum se manifestă iub* ^ yleestei iubiri m ilostive
îrripreună-pătim irea cuiva cu omul su erin^ ^ mi/ostivă> sm erită şi
f* s *nerite a m a m e i în du rerate a răsp ^ grlll lum ii·
v in decătoare a lu i Iisus H ristos, ^ via ţii om ului când el
Evanghelia ne învaţă că există s t ţ W ^ ^ a re lu d d itatea

nu se m a i p o a te ruga p e n tr u sine insU5-t: ^ e cofleşit de prea m ultă

m intii pentru a form ula o ru g ăciu n e, binecuvăntare să a i m am ă
'"fi-'rinţcÎ. în astfel de situaţii, este
c r e d in c io a s ă s a u t a t ă c r e d in c io s , s o ţie c r e d in c io a s ă s a u s o ţ c r e d in c io s , c o p ii

c r e d in c io ş i s a u p r i e t e n i c r e d in c io ş i ca re se r o a g ă s t ă r u i t o r p e n t r u t i n e .

în rugăciunea femeii cananeence din Evanghelia de astăzi

vedem o p r e f i g u r a r e a r u g ă c i u n i i B is e r i c i i l u i H r i s t o s p e n t r u t o t i o a m e ­

n i i a f i a ţ i î n b o a lă s i î n n e v o i. Niciodată Biserica nu se roagă doar

pentru sine, ci şi „ p e n tr u p a c e a a to a t ă l u m e a ”, „ p e n tr u î m b e l s u g a r e a

t o a d e lo i p ă m â n t u l u i , „ p e n tr u v r e m u r i cu p a c e '\ p e n t r u cei b o l n a v i ,

p e n t r u cei r o b i ţ i , p e n t i u cei î n n e c a z u r i ş i î n n e v o i . Biserica invocă

harul sau ajutorul lui Dumnezeu pentru întreaga lume, deoarece
lumea întreagă a fost creată şi există prin mila sau iubirea m ilos­
tivă a lui Dumnezeu. Din rugăciunea femeii cananeence pentru
fiica ei înţelegem cât de mare este puterea rugăciunii fiecărui ere-
dincios pentru cei care se află în suferinţă, „ p e n tru cei care n u ş tiu ,

nu v o r sau n u m a i p o t să se roage p e n tr u e i î n ş iş i ”, după cum spunea

vrednicul de pomenire Justinian, Patriarhul României, în timpul
regimului comunist.
Şi astăzi este m a re n e v o ie de ru
usv â c i u npe p e n t r u a l ţ i·i·,
a riim
nu numai pen-
tru noi înşine; mai ales este nevoie de rugăciune pentru oamenii
care se află în suferinţă, „ p e n tru t o t s u fle tu l n e c ă jit ş i î n t r i s t a t ”, cum se
spune in slujbele noastre bisericeşti (Litia). Maica Dom nului Rugă-
to a re a ( O r a n ta ) este icoana Bisericii în stare de rugăciune, pentru că
ea este , iu b ir e cu sm e re n ie p e n t r u cei p e care n u î i m a i iu b e şte n i m e n i ”,

cum se spune in rugăciunea finală din Acatistul Bunei Vestiri. Ca

atare,
. Biserica în totalitatea ei trebuie «5 ne iubire
uuie sa · / · cu smerenie
. sau
iubire smerită si milostivă, mai ale*
. - pentru cei pe care nu 11 mai
iubeşte nimeni sau mai concret nu m*; .
c nu mai au pe nimeni care sa-i
ajute.
Aşadar din Evanghelia de astăzi învăţăm că fieeare om care
se apropie de Iisus H nstos, în stare de credinţă, smerenie si rugă­
ciune, va fi ascultat de El, mai ales când aeesta se roagă pentru cei
 E v a n g h e lia sl a v e i lui H r U t

e n tn , ei înşişi. Un astfel de om milos-

care nu se mai pot ruga pent , ^ ^ suflet femeia
tiv si rugător va simţi bucuria pe ca < p ^
cananeeanca
cananeeanca atunci
atunci când Domnul Iisus Hristos
^ i-au iubifea sme.
credinţa ta;fie ţie d u p ă cum votes ^ ^ ^ ^
rită şi milostivă a celui c e se roagă p ^ ^ vindecă-
H n sto s -D o m n u l prin iubire ^ Dumnezeu şi mântuirea
toare şi dătătoare de bucurie, spr
oamenilor. Amin!
 r^
sa
@ZJ

Duminica a 18-a după Rusalii

(Pescuirea minunată)

ÎNTÂLNIREA CU DUMNEZEU
FACE DIN PESCARI APOSTOLI

„în vremea aceea Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a

văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând
din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din
corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de
la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H n s t o s

a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Du-o în larg; Du-o

la apă adâncă şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi,
răspunzând, Simon a zis: Invăţătorule, toată noaptea ne-am
trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca
Mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte,
^meatyy T
lii· se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care
erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au
umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde,
iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi,
înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt
°rn păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce
e iau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov
Şi pe loan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon.
Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi
pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la ţarm, au lăsat totul
Şi au mers după El” (Luca 5,1-11)·

E
vanghelia D u m in ic ii a 1 8 - a d u p ă R u s a lii, de la Sfântul
Evanghelist Luca, se numeşte E v a n g h e l ia p e s c u ir ii m i n u -
n a te şi e v id e n ţia z ă o m u lţim e d e în v ăţătu ri d u h o v n iceşti
Ceea ce priveşte taina Bisericii şi viaţa creştinului în general. Sfân
^ Evanghelist Luca ne arată că erau două corăbii oprite lângă ţărmul
' acului Ghenizaret, num it şi Marea Galileei, iar pescarii care ieşiseră
ln c o r ă b i i c u r ă ţ a u m re je le . D o m n u l I i s u s H n s t o s S - a a p r o p i a t e
^ o n - P etru, ca re avea u n a din co răb ii, şi de I a c o v ş> l o a n , fin lui

eVedeu, care aveau cealaltă corabie.

Corabia pe „ ,,r e prefigura B te r lc . lai Hristo. in lume

« « » · in ,,,, ta corabia lui Petru ş i« ceru. « ■ » » > * ^ epătteae

Put-· a J c o r a b ie , sa înveţe mulţimile
corabia d e l a ţărm , p e n t r u ca E L sta n
adunatepe malul mării. Astfel, mai întâi, Domnul lisus Hristos a învăţat
mulţimile binevestindu-le Evanghelia împărăţiei cerurilor sau vestea
cea bună a mântuirii. Predica Sa din corabie era opreînchipuire sau o
prefigurare a tainei Bisericii prezentă în lumea aceasta ca o corabie pe
mare, uneori liniştită, alteori învolburată. Biserica este corabia mântuirii
care ne trece din lumea aceasta, unde viaţa omului este amestecată cupăcatul
şi cu moartea, pe tărâmul celălalt al existenţei, in viaţa veşnică, unde „nu
este durei e, nici întristare, nici suspin\ ci odihnă în împărăţia lui D u m ­
nezeu, care este „dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani
14, 17). Deci, lisus, şezând în corabie şi propovăduind mulţimilor
Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, prevesteşte prezenţa şi
lucrarea Sa în Biserica Sa, de-a lungul veacurilor.
După ce a învăţat mulţimile şi le-a hrănit cu lum ina Sfintei
Evanghelii, lisus a poruncit lui Petru să mâne corabia înspre larg,
unde apa era adâncă, iar apoi a poruncit celor din corabie să arunce
mrejele în apă pentru a pescui. însă Petru a răspuns lui lisus, zicând:
„Invaţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar,
după cuvântul Tău, voi arunca mrejele" {Luca 5, 5). D e fapt, uceni­
cul Simon-Petru nu avea mare speranţă că va prinde peşte, dar,
fiin d smerit şi ascultător, a împlinit ceea ce i-a poruncit lisus,
Învăţătorul său.

Sm eren ia în sea m n ă ascultare de H risto s

Simon Petru era un pescar iscusit şi experimentat, care stia cum

se prmde peştele noaptea, cu multă răbdare şi osteneală. Dacă timp
de o noapte întreagă nu a prins nimic, acum, istovit de puteri şi trist
ca nu a avut mcio izbanda, Petru pescarul nu are multă speranţă că
va putea pescui vreun peşte. Totuşi, Evanghelia nu ne spune că Petru
s-ar fi îndoit, dar mc. nu ne spune că ar fi fost foarte entuziast> ci doar

230
 E v a n g h e l i a s lavei lui Hi i

Că a a s c u l t a t de Iisus, din smerenie şi din respect, împlinind P°™nca

dată de EL Semnul s m e r e n ie i lui Petru este ascultarea sa e isus
pună vreo întrebare, fără să ceară vreo explicaţie şifirasa
, Sfântul Petru a ascultat de Iisus pentru ca 11
tru moment ce va urma. Al 1 _
iu b e a şi r e c u n o ş te a c ă E l e s te Iis u s e ra a titu d in e a sa

A c e a s tă s m e r ita a s c u lta re a . . n u av ea m u lt ă s p e r a n ţă
o b iş n u ită , d e s i n u în ţe le g e a ce v a u im a , d e o d a tă , o
1 * m mi SC
Că v a r e u ş i s ă p r i n d ă p e ş t e . ncu .m b a c o m p le t v ia ţa sa. D e c i,

r e u ş ită m a r e în lu c ra r e a p e s c u itu lu i v ^ cuvâ n tu l T ău, voi a r u n c a

P e t r u d o a r a a s c u l t a t d e I is u s şi a z i > ^ g c u ţ ce i s -a p o ru n c it,

m r e je le " ( L u c a 5 , 5 ) . î n s ă , î n d a ţ a d u p a m u lţ m m a r e d e p e ş te ,

Petru şi cei ce se aflau împreună cu aceşti pescari au făcut

încât li se rupeau mrejele’ {Luca 5, 6). ^ ^ ^ astfel
semn celor ce se aflau în cealaltă cora gata să se scufunde.
s~au um plut ambele corăbii de peş »

« ^ ră to ş e n ie i o m u lu i
în fa ln ire a p a c a i '
Teama care se naşte din nnmnezeu
cu sfinţenia lui D
·· aceştia care au prins o mare
în să Evanghelia ne spune c i ^ " ^ „ â n t a t . î n mod obişnuit,
mulţime d e peşti, i n loc să se b u c u re , s - a u ^ o m a re iz b a n a sa u

t^tneni nu se înspăim ânta sau

reuşită, ci se bucură. iscării aceştia au fost cupi'
D e c e o a r e în lo c s ă se b u c u re , ^ irea aceasta a t â t d e r a p id a

d e s p a im ă ? D eo a rece ş i- a u d a t sea m a ^ p n n p u te r e a

• l d e b o g a tă n u e r a c e v a o b iş n u it, U ° sClli t ă r i i s n , e n i e a M
C â n t u l u i l u i D u m n e z e u , ca u r i n a r e ^ {gs o b s e r v a m c a p i

P * tr u fa tă d e p o r u n c a D o tn n u lu t I * d e m u lţu m ire , c u

^ v i n t e a le lu i S i m o n - P e t r u n u a u f b ^ .f r o f i t n d ă m a r t u s i r e

^ resc, n ici c u v in te d e b u c u rie , c

_______ - λ - w · t G & & Ί * . W M o ) . ί 't'V J-1

a1
231
păcătoşeniei sale înfaţa lui Dumnezeu Cel Sfânt şifăcător de minuni.
De aceea, Petru căzând în genunchi la picioarele lui lisus, a zis: „Ieşi
de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! (Luca 5, 8 ). Zicând „Doamne”,
nu învăţătorule, Petru, de fapt, a mărturisit dumnezeirea lui lisus, dar
si ca. in faţa lui Dumnezeu, el este om păcătos.
De ce Simon-Petru a făcut acest gest cu totul neaşteptat? Deoarece
el a simţit puterea dumnezeiască a lui Hristos. Cuvintele sale „ieşi de la
mine, Doamne, că sunt om păcătos! (Luca 5, 8 ) e x p r im ă fio r u l ş i te a m a
o m u lu i c r e d in c io s c â n d se în tâ ln e ş te cu lu cr a rea s f in ţ e n ie i lu i B u m -
nezeu, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor. Această
teamă sfântă şi plină de smerenie a Sfântului Petru este exprimată astăzi
in spaţiul sacru al Bisericii Ortodoxe când clericul slujitor se închină
cu smerenie în faţa Sfintei Mese a Sfântului Altar, care simbolizează,
deopotrivă, mormântul lui Hristos şi tronul Său de slavă. De asemenea,
in timpul Sfintei Liturghii Euharistice, înainte de împărtăşire, el se
închina in faţa Sfintei Mese zicând: „Dumnezeule, c u r ă ţ e ş t e - m ă p e m i n e ,

Aşadar,
p ă c ă t o s u l ! " . v e d e m i n c u v i n t e l e ş i g e s t u r i l e u c e n i c u l u i S i m o n - P e t r u

c Evanghelia
m atitudinea pe care trebuie o avem noi
a c e s t e i d u m i n i c i s ă

creştinii când ne întâlnim cu Domnul lisus Hristos, Dumnezeu-Omul,

prezent tainic în Sfânta Euharistie a Bisericii.

P e s c u i r e a m in u n a t ă a s c h i m b a t v ia ţ a l u i P e t r u :
din pescar obişnuit el a devenit
n it an^cf
a p o s t o li s a u m i·s i·o n a r
a l l u i l i s u s H r i s t o s

Aşadar, tavSţăm c i „ omul lui

H r ,„ o , , , t o „ til . U i , „ „ m fj , m a t M m tm

in viaţa sa. Numai în stare de ascultare smnei lta şi’de

pritn λ împlinire
* r · a porunci­
lor lui Hristos poate omul simţi
. sfinţenia
J , Ini
iui Dumnezeu, care contrasteaza
 - - · / ,; V ă z â n d s m e r e n i a ş i t e a m a l u i P e t r u p r o d u s e d e
cu p a c a t o ş e m a omului. V a z a n b in e v e s te ş te a c e s m ia o

Γ
Domnul
p e s c u ire a m in u n a tă ,
1.
îsus
·
;n a m te vei f i pescar d e
Nu te teme; acum înainte veiji? d e

lucrare nouă m v i a ţ a lui. , . n„scuirea m i n u n a t ă a fost

oameniΓ (Luca 5, ,10) AÎ t w Î u T - - înţeleagă
lucrare de pregătire a ucen b a z e z e mai întâi pe puterea
că lucrarea lor viitoare trebuie sa p upă această minune,
barului lui Hristos, nu pe forţele Pr“Pr“ · ^ ^ g.. lui Zevedeu, îl
Simon-Petru şi cei împreună cu el, ^bucurie: „Şi, trăgând corăbiile
urmează pe Iisus cu m u l t ă c o m ^ g^ ! „ n uca 5, 1 1 ) .
la ţă r m , a u lă s a t to tu l ş i a u m ei s up -,e r eferă în m o d d ire c t la ta i n a
în ţe le g e m , a şa d a r, c ă ^ ^ gjserica lut Hristos
Corabia din E v a n g h e l i e pi
B is e r ic ii. ^ măntui-
ca spaţiu al mântuirii şi ca aduna m a jo rita te a b is e ric ilo r, ca

to a re şi sfinţitoare a lui Hristos. az; ; se construiesc în f o i m ă

lăcaşuri de cult, din primele veacuri şi p crucii)) iarturh
^caşuri de cuu, r
dde
e ccorabie
o r a b ie ((chiar
c h i a r ddacă, mai
acă, m a i ttârziu,cora
â rz iu , ^‘ ^^ cruce.A c e a s t ă norma
cruce. ^D e

pPrriinn cc iipp aa ll ăă ssea

eamm ăă nn ăă cu
cu uun
n ca·-*
ta rgC, pou in as t i t u j ţp i ostolice
i r A ş i r.
î nstignit
v ia t şi înviat
a fost fixată în cartea nui jjristo s Cel Riseri-
Pentru a «,*» «* H «*'*
«onduce tainic ac«.«« I"** 0 â.UE.an-
Ell c«te
cii, pentru că E este Capu J "toricafe
' “ ' “ " ' ^ " i p e cei ce cred
— * · · · oameni
bântuirii -----.n i centru
pentru an
a fi sl
s JJ ^ mântu*
calea mantuirn
r* p p
ghelia vieţii veşnice s H ^ ^ p ^ f i n t e i
în El si sunt botezaţi în numele

primează

Harul lui
faţă de priceperea şt
n rii^ ·/ *//ifj marea vieţii

î n v ă ţă tu r a p rin c ip a lă p e α Μ αΠ * ^ *

e s t e c ă lu c r a r e a d e „p e sc u ir e

233
pământeşti în corabia mântuirii, adică in Biserică, se realizează mai întâi
prin harul lui Dumnezeu. Ceea ce învaţă ucenicul Simon-Petru prin
pescuirea minunată în largul mării este un capitol de eclesiologie, adică de
teologie referitoare la taina Bisericii lui Hristos şi a păstorului în Biserică,
şi anume: în lucrarea bisericească mai întâi contează harul sau aju­
torul lui Dumnezeu şi apoi priceperea omenească. Cât timp Sfântul
Petru a contat doar pe meseria sa, pe forţa sa fizică şi pe priceperea
sa de a pescui, nu a prins nimic. Cuvintele sale: „Toată noaptea ne-am
trudit şi nimic n-am prins!”(Luca 5,5) sunt, de fapt, constatarea tristă
a unui eşec total, însoţit de o stare de oboseală, de resemnare, dar
şi de smerenie. însă, pe neaşteptate, vedem că la capătul puterilor
omeneşti limitate, începe lucrarea tainică a lui Dumnezeu. Când
Petru nu mai avea nicio speranţă de reuşită, atunci a venit ajutorul lui
Dumnezeu şi s-a săvârşit minunea. După ce a împlinit ce i-a poruncit
Domnul Iisus-învăţătorul, ucenicul Petru a văzut cum s-a transformat
eşecul in succes, iar neputinţa personală în putere mare şi minunată. A c e a s t ă

p u t e r e a s c u n s ă c a r e f a c e m i n i m i , s c h i m b ă s i t u a ţ i i ş i r e z o l v ă p r o b l e m e

d i f i c i l e Dumnezeu. în acest sens, Sfântul Apostol Pavel

e s t e h a r u l l u i

constata: „Toate lepot intru Hristos, Cel ce mă întăreşte!" {Filipeni 4,13).

De aceea, la hirotonia slujitorilor Sfântului Altar, care s-au pre­
gătit pentru hirotonie, se spune că sfinţirea aceasta se face prin „dum­
nezeiescul har, care totdeauna pe cele neputincioase le vindecă si pe cele
cu lipsă le împlineşte" (vezi Arhieraticon, Slujba hirotoniei diaconului,
preotului şi episcopului).

Harul lui Dum nezeu se dăruieşte celor smeriţi şi harnici

Totuşi, trebuie remarcat şi faptul că Domnul lisus Hristos nu a

săvârşit minunea pescuirii copleşitoare pentru nişte pescari leneşi, care

234
 E v a ng h e l i a s la ve i lui 1ii i

a u d o r m i t t o a t ă n o a p te a , c i minunea s-a f ă c u t p e n t r u p e sc a ri h a r n ic i,

care s-au ostenit toată noaptea, dar fiindcă n-au pi ins nitni
smerit mult. A b i a a t u n c i c â n d i - a a f l a t în stare de oboseală dupa oste­
neală si in stare de smerenie după neizbândă, H r i s t o s - D u m nezeu e a

dăruit ajutorul Său e.re f e e miouni. io « » « ^ “

Isaac Şirul spune că D u m n e z e u h lm U m belşugat se
s m e r e n i a care v i n e d i n multe o ste n e u ,< > ^ m u lt c h ia r

d ă ru ie şte c e lo r ce au privegheat m t^ ^ ^ ^
d a c ă n u s - a î m p l i n i t s c o p u l s a u sf e i a n ’ ^ „eafteptat, m aifru-
to tu ş i ea s-a îm plinit m ai târziu in ^ ^ Bisericii sau
m °s Şi mai folositor. Aşa se întâmpla une ^ facem ceva bun,
ln viaţa creştinului. Foarte a d e s e a ne st ^ ^ întrej3j nli cu întristare
dar n u r e u ş i m c â n d ş i c u m d o r in i n o i · ^ P ^ pregăteşte pentru
Sau nedum erire: „De ce n - a m le u ş it- ^ ^ ^ reuşeşte să treacă
examen dar are un m om ent de slăbi ’ _. _ lucrare mare
Vuieşte sa ■ι·αν'ω·
exam enul cu succes. Cineva se stia ^ . ne. intervine o situaţie
cu scop nobil, dar nu mai ajunge să eSuat. însă, adesea,
· t-nqfă lu c r a r e a a ,
N e p r i e l n i c ă şi e l a r e i m p r e s i a c a <
■ ^ ^ lum ina m ai tâ iz iu ,
ceea ce n u p o a te f i înţeles la un momen
c« n d v o i e ş t e D u m n e z e u ş i c u m v o ie ş te · ^ D u n i n e z e u c u n o a ş te a t â t

A ş a d a r , E v a n g h e lia d e a s tă z i ne ara' * ^ d a r îl în v a ţă p e

o s t e n e l i l e o m u l u i , c â t ş i lim ite le s a u η6ζ . m Ά să se b u c u r e d e

° m s ă ~ I c e a r ă a j u t o r u l L u i , s ă lu c r e * noSfi n tă .
iu * ire a L u i m ilo s tiv ă , în sm eren ie ş i reCH^ ^ \ otdeauna avem nevoie
E v a n g h e lia acestei d u m in ic i ne A > ne sim ţim m ai p u ţin
de a ju to r u l lu i D u m n e z e u . D e c i , n u n u m . t r e b u ie să n e r u g a m
P r e g ă t i ţ i , ci μ câ n d suntem fo a rte bine ţ fo arte mult p e fie -

Lui>z i c â n d : „Doamne, ajută!”Dl^ j ^ lucrează în comuniune

Cîi»c om smerit care îi cere ajutor ^ darnic.
lUbire cu El si se străduieşte sa fie lili

235
 1

, h i . l \ i i n a r h u l Hist-ί κ ii ( )rtocln.\<' K om. i m·

Să ne ajute Preamilostivul D um nezeu să sim ţim puterea Lui

când Ii cerem ajutorul Lui, să n u d e z n ă d ă j d u i m n i c i o d a t ă , c h i a r d a c ă

n u se î m p l i n e ş t e d o r i n ţ a n o a s tr ă când v o im n o i şi cum v o i m n o i. S ă

î n v ă ţ ă m că î n ţ e l e p c i u n e a l u i D u m n e z e u e ste m a i p r e s u s d e c â t p r i c e p e r e a

n o a s t r ă , p u t e r e a L u i e ste m a i m a r e d e c â t f o r ţ e l e n o a s t r e , i a r h a r u l L u i

ş i s f i n ţ e n i a L u i s u n t i z v o r d e lu c r ă r i s u r p r i n z ă t o a r e , m i n u n a t e ş i m â n ­

tu ito a r e , , spre slava Preasfintei Treim i şi spre m ântuirea oamenilor.

Amin!
 %
WWMJ*ΙΙίΤ
13 Μ \ Μ ~

ϊιϊΜ VII ■ΙΙΛΙί

D u m i n i c a a 19-a d u p ă Rusalii
(Predica de pe munte - Iubirea vrăjmaşilor)

i u b i r e a d e v r ă j m a ş i n e f a c e

m i l o s t i v i c a d u m n e z e u

v is ă vă f a c ă v o u ă o a m e n i i ,
„ Z i s - a D o m n u l : P r e c u m VOI, ei ce vă jubesc,
faceţi-le şi voi asemenea. Şi, daca ‘u j. iuţ,esc pe cei ce li
Ce răsplată p u teţi avea? Ca ş> I,aca^ ' ^ ţ lc vouă bine,
'ubese pe ei; şi, dacă faceţi bine “ fec acelaşi lucru;
Ce m ulţum ire p u teţi avea? Că Ş1 P
 iar dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi
înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu
împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Insă voi iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri şi faceţi-le bine şi daţi
cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, iar răsplata
voastră va ii multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este
bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi
Tatăl vostru milostiv este” {Luca 6, 31-36).

fânta Evanghelie din Duminica a 19-a după Rusalii este

S plină de învăţături duhovniceşti şi ne arată care este deo­

sebirea intre păgâni şi creştini, sau mai bine zis între omul
păcătos şi omul sfânt.
D om nul nostru Iisus Hristos ştia că în Vechiul T estam ent s-a
spus. „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”(cf. 1Viatei
5, 43). El însă aduce o schimbare radicală, şi anume; în locul urii
fa ţă de viăj?naşi, aduce o lege nouă: legea iubirii fa ţă de vrăjmaşi. Prin
aceasta, Hr istos-Domnul a întrecut pe toţi legiuitorii din istoria omenirii,
pentru că niciun legiuitor nu a poruncit vreodată ca omul să iubească
pe vrăjmaşii săi.

Firea umană păcătoasă amestecă virtutea cu păcatul

M â n t u i t o r u l Iisu s H r i s t o s î n d e a m n ă z ic â n d : „Precum voiţi să vâ

facă vouă oameniifaceţi-le şi voi asemenea” {Luca 6,31). N u z i c e faceţi

ceea ce v ă f a c o a m e n ii , ci zice p r e c u m v o iţi să v ă fa c ă o a m e n ii. A d i c ă ,

o a m e n i i v o r c a s e m e n i i l o r să le f a c ă b i n e , s ă se p o a r t e f r u m o s c u ei,
s ă - i r e s p e c t e , s ă - i a j u t e , s ă - i î m p r u m u t e , s ă - i i e r t e , s ă le a c o r d e c i n ­
s te c a u n o r f i i n ţ e r a ţ i o n a l e , i u b i t o a r e şi b i n e c u v â n t a t e d e D u m n e z e u .

238
 E v a n g h elia s lave i lui H n - U v

„ ae fapt că trebuie să săvârşim numai

D om nul Iisus H ristos spun , P > ^ ^ ^ ^ ^ ^ dociv ceea ce
binele, să nu facem o a m e n i l o r ™ recizează că, dacă iubim
dorim noi să ne facă ei, adică ine e ~ £nil0r sau păcătoşilor şi nu
asemin^ J °
d o a r p e c e i ce n e iu b e s c , n e m pe cei care ne-au
ne deosebim cu nimic de aceştia. ^ ^ ne fac bine, atunci nu
împrum utat, dacă facem bine num™ egoismulfirii umane căzute
progresăm spiritual, pentru ca nu e , ^^ citoase.
în păcat, obişnuită a na ^ facem bine celor care ne ac
N i se pare foarte firesc sau natur ^ facem binele celor
bine, dar nu ni se pare firesc, natur pe cei care ne urăsc şi
c a re n e fa c ră u l, a d ic ă nu ni se pan f p e ce> P e n t r u ca „fires
■'« dorim binele celor care sunt viăjm , ^ sau natura creată dup’
cui” acesta al nostru nu mai este: dep ^ d g natura căzută în
c h ip u l lu i D u m n e z e u ori voita de ^ ^ De aceea, Dom
Păcat, firea păcătoasă, care amesteca ; m d constant se
nul Iisus Hristos vrea să ne arate ca n ^ Cel bun în Sine şi c
manifestă cafiind creat după chipu “i ^ f ă u t a t e a , chiar aca o
numai bunătatea este profhnd unian ’ - devenit o a oua na

este răspândita in lume, e iubirea sfârsitul

nezeu în om. Numai bunatate. - De aCe e a , p ·
conformă cu chipul lui * * * * * ? £ , să
Evangheliei de astăzi, Mantuito ^^ fi daţi cu *rn ^ ^ β β α
Jubiţi-i pe vrăjmaşii voştri ş i j ^ & f in * ^
nădăjduiţi nimic în schimb, ^ veţi tf13·1
Cc/m' Preaînalt" (Luca 6, 35), a p u rnne z eu ^ p rin harul
Păcatului, d/K ei W » £>««««*« F'ul’
Evanghelia ne arata, aşa ^ ne%eu dup11 J loan zicând:
Sfântului Botez, devinefiu al lui ^ £vang
in Usus Hristos, după cum ne spune

239
„C e lo r c â ţi L - a u p r i m i t , ca re c re d in n u m e le L u i , le-a dat putere ca să se
facă f i i ai lui D um nezeu, care n u d i n s ă n g e , n i c i d i n p o f t ă tr u p e a s c ă , win
d i n p o f t ă b ă r b ă te a s c ă , a la D u m n e z e u s - a u n ă s c u t ” ( l o a n 1, 12-13),
adică prin harul D uhului Sfânt.
Deci, B o t e z n i se d ă r u ie ş te n u n u m a i ie r ta r e a d e p ă c a t e , « fz
calitatea defii ai lui D um nezeu după har, iar aceasta înseam nă că, prin
har, credinţă şi fapte bune, putem ajunge la a s e m ă n a r e a cu D u m n e z e u ,

Car* «te m ilo s tiv si s fâ n t. Evanghelia de astăzi se încheie cu acest

îndem n al M ântuitorului Iisus Hristos: „F i ţ i m ilo s tiv i, p r e c u m s i T a tă l

v o s t r u m i l o s t i v e s te ” ( L u c a 6, 36). Aceasta înseamnă că num ai bună­

tatea arătată ca milostenie sau bunătatea smerită si darnică este starea
sănătoasă sau sfântă a vieţii creştine. IVXai precis, H ristos D om nul ne
învaţă c2.firea umană sănătoasă spiritual estefirea curăţită de păcate
şi sfinţită prin har\firea înălţată la asemănarea cu D um nezeu după al
Cărui chip afo st fă cu t omul la început (cf. F a c e re a 1, 27).
Deşi această iu b ii e f a ţ ă d e v r ă j m a ş i este poruncită de IVIăntui-
torul Iisus Hristos, totuşi mulţi oameni se întreabă cum p u te m noi

s ă - i i u b i m p e v r ă j m a ş i i n o ş tr i, d a c ă f o a r t e a d e se a u i t ă m c h ia r ş i p e cei

c a ie n e - a u f ă c u t m u l t b i n e ? U ităm adesea pe părinţii noştri care ne-au

crescut, pe dascălii, pe învăţătorii, pe profesorii care ne-au format,
pe conducătorii care ne-au promovat într-un rang mai mare, uităm
repede pe cei ce ne-au ajutat în vreme de sărăcie, de boală, de necaz,
în schimb, ţinem minte multă vreme răul pe care ni l-a făcut cineva,
cuvântul care ne a jignit sau ne-a rănit, fapta pătimaşă şi vrăjmaşă
a celui care ne-a umilit sau ne-a păgubit. A c e s te f o r m e de r ă u ta te s u n t

p a s t r a t e a d a n c şi î n d e l u n g in m e m o r ia n o a s tr ă c o g n i t i v ă ş i a f e c t i v ă , a s t ­

f e l in c â t răutatea altora memorată în noi devine cu tim p u l răutate a

noastră sau boală a sufletului nostru, care nu iartă şi nu uită răutatea

vrăjmaşilor, nu se descarcă de ea sau nu se eliberează de ea, ci o p o a r t ă

în s in e c a p e o o t r a v ă a sc u n s ă s a u ca p e o „ le g ă tu r ă n e d e z l e g a t a .

24-0
 Iubirea de vrăjmaşi începe cu rugăciunea
pentru schimbarea sau îndreptarea lor

Este foarte greu, deşi nu imposibil, ca firea păcătoasă a omu-

lui) înclinată spre răzbunare, să se schimbe atât de mult, meat omul
să-l iubească pe cel care îl urăşte şi să dorească binele celui care 11
face rău. C u alte cuvinte, la prima vedere, Evanghelia ne îndeamnă
la o stare sufletească superioară şi la o acţiune greu de mdephmt. Totuşi,
Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că Domnul I i s u s Hristos nu cere
omului ceea ce el nu poate împlini. Prin urmare, daca omul păcătos
c°nstată că nu poate să iubească pe vrăjmaşi, el trebute sa ceam^ °J
* Hristos, ca iu b irea lu i H ristos să vindece sufletul sau ran £
*. . ~ iubirii Sale milostive. Ast
«tea v ră jm a şilo r şi s ă -i dărutasca } scoatc din inima sa
’.CU ajutorul harului lui HnSt° S’ ° m cum se spune într-o rugă-
«sP w ti urii" şi ai dorinţei de răzbunare, ^ ^ ^
ClUne ortodoxă pentru iertarea vrajmaşi o . άάιιηβα pentru
Vrăjm aşi sinceră, adică nu una faţarnica, inc^ rugăciunipentru
*ertarea vrăjmaşilor. în cărţile noastre e dorinţei de răzbunare.
^nrnulţirea dragostei şi pentru alungai ea ^ ^ numit Adunare de
Pildă, la sfârşitul L itu rg h ie ru lu i se afla ^ ^ ^ ^ ^ şi ne asu-
Cereri, unde găsim o rugăciunep e n tiu vr J , . ^ reavrăjmaşilor sau
PTescpe noi. în această rugăciune nu se ce ^ ^ dum nezeu să le
^ strugerea lor, ci schimbarea lor în ^ine ^ |or a gândi şi de a
chim be necredincioşilor sau răufacat a/]intâ i a r credincioşii să
tlp tu i: „Necredincioşii să se into ai că la 7 ^ ^ fa iubire defraţi,
[e Mărească în dreapta credinţă, şi toata vraj de vrăjmasi
n Pace si dragoste desăvârşită să sepi ef ^ îndreptarea loi.
l*Cep e cu rugăciunea pentru schimbarea o r t ^ ^ fluenţat de puterile
° arte adesea, omul robit de mânie şi vâ%duh,cum scrie Sfântul
avoleşti, de duhurile răutăţii cai e se afi~
D a m h , P atria rh u l Biseriiii O r t o d o x e Români·

Apostol Pavel: „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sân­

gelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor; împotriva stăpâ-
nitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii,
sunt în văzduh ” (Efeseni 6,12).

„Răzbunarea” sănătoasă a creştinului se arată

când acesta răspunde la răutate cu bunătate

Deşi creştinii erau persecutaţi, spune Sfântul Iustin M artirul şi

Filosoful în secolul al II-lea, totuşi ei se rugau pentru îm păratul roman
prigonitor şi motivau rugăciunea lor astfel: creştinii se roagă pentru
împărat, deşi el îi urăşte şi îi persecută, cerând ca Dumnezeu să-l elibereze de
duhui ile diavoleşti care-l stăpânesc atunci când îi urăşte pe creştinifiindcă
ei î l iubesc pe Hristos şi cred în El. împăratul are deci nevoie de rugăciunile
creştinilor pentru ca Dumnezeu să-l îndrepteze, să-l facă din om rău un
om bun, sa-i lumineze mintea şi să-i încălzească inima cu harul Său divin.
Vedem, aici, o aplicare concretă şi corectă a Evangheliei iubirii de
vrăjmaşi în viaţa creştinilor, adică să ne rugăm pentru m ântuirea celor
care ne voiesc răul, pentru schimbarea lor în bine, pentru ca să p o a tă

birui rautatea prin bunătate. Astfel, vrăjmaşii sunt puşi în starea de-a
recunoaşte ei înşişi superioritatea spirituală a celor ce suferă răutatea
unor oameni, dar nu se răzbună, nu răspund la răutate cu răutate. în
literatura romană, acest adevăr, ecou al Sfintei Evanghelii în v ia ţa

poporului român, a fost exprimat în versurile următoare:

„Răzbunarea cea mai cruntă este când duşmanul tău
E silit a recunoaşte că eşti bun şi dănsu-i rău'.
(Bogdan Petriceicu Hasdeu, R ăzvan şi Vidra)
Sfânta Evanghelie de astăzi ne îndeam nă să nu ne asemănăm
cu oamenii căzuţi in păcate sau robiţi de patimi egoiste, răufăcători

242
 E v a n g h e lia slav ei lui H r i s t o s

Şi răzbunători, ci s ă n e a s e m ă n ă m cu D u m n e z e u C e l M ilo s tiv , C a re n u

c o b o a ră la n i v e l u l n a t u r i i u m a n e c ă z u te sa u păcatoase, ci d o r e ş te s a ^
ridice p e om la sfinţenia şi bunătatea Sa, î n t r u c â t omida fo st creat ip

chipul lu i D u m n ezeu (Facerea 1 , 2 6 ) . ^

Totuşi, când ne tugăm P» . t u ictt.te» »

s c h im b a r e a i a b in e ia u în d rep ta re a acestora a a τ α ta
J · · j · * TIneori e nevoie de multa rabdare, iar
rtm 1101 r CUm d 0 n m n°U U t A d e s e a e f e c t u l r u g ă c i u n i i p e n t r u

rugăciunea trebuie însoţita cu pos . ’ asilor faţă de noi, nu

vrăjmaşi se vede în schimbarea ati ^ ^ ^
Pentru că aufo s t pedepsiţi de noi, a pen ru ^ ^ ^ răsp unde la răutate
ca sunt nedrepţi sau răi, pentru ca ^
to c m a i ^ ^ D umnezeu le
Cu răutate. U nii oameni se schimba in in ^ ^ senS) exem-
dăruieşte m ulte binefaceri, deşi ei nu e ^ convertit nu fiindcă a
Plul cel mai bun este vameşul Zaheu, ^ merita, aceea de
f ost pedepsit, ci pentru că i s-a o f ei it o 011 oameni se schimbă în bine
af i fo st v iz ita t de Iisus in casa sa. Iar ţ1 ° . . a jui Dumnezeu,
Ptintr-o lucrare tainică, înţeleaptă sa P sau un accident din
transform ând o încercare, o boala, o su ^ ^ ;nţeleagă că are
Vlaţa om ului într-o atenţionare care 1 ^ Ţotuşi, când D um -
nev°ie de ajutorul lui D u m n e z e u Ce! ci ca dorinţă
ne*eu „ceartă” pe cineva, El nu o tace Uneori, când omul
îndrepta pe cel păcătos spre C ^ dulci\ Dumnezeu Cel milostiv
nii Se îndreaptă prin „leacuri duhovni , ^ salva pe acesta.
doseşte „leacuri duhovniceşti a m a r e ”pentru

necazuri şi suferinţe
ales in
u«âtatea sufletului se probeaza
jniasilor, ne punem nădej-
C â n d ne ru g ăm p e n tru î n d r e p t a r e a ^ ^ M p m tn unat, Ftj
^ >a m a i în tâ i in a ju to ru l lu i D um nezei ,

24-3
) λ . \ ι κι . P a t r i a r h u l B i s e r i c i i O r t o d o x e R o m a n ţ

schimbă comportamentul vrăjmaşilor noştri văzând multa noastră răbdare

şi multa noastră credinţă. Există însă şi oameni care doresc repede să se
răzbune pe vrăjmaşi, unii chiar scriu pe pomelnice numele vrăjmaşilor
care-i supără şi cer lui D um nezeu să-i pedepsească grabnic pe aceştia.
In general, ei doresc ca vrăjmaşii lor să se schimbe prin pedepse grele
trimise acestora de Dumnezeu. Desigur, e păcat mare să aducem la
Sfântul Altar pomelnice prin care cerem tocmai lui Dumnezeu Cel
M ilostiv să pedepsească pe vrăjmaşii noştri, în timp ce în rugăciunile
Bisericii nu se cere pedepsirea vrăjmaşilor, ci îndreptarea lor. Deşi
purtăm numele de creştin, totuşi, când trecem prin necazuri pricinuite de
vrăjmaşi, constatăm cât de mult trebuie să ne schimbăm noi î n ş i n e până
ce ajungem săfim milostivi şi iertători ca Dumnezeu şi să putem iubi pe
vrăjmaşii noştri.
înţelegem, aşadar, că nu putem fi milostivi asemenea lui D um ­
nezeu, decât dacă cerem ajutorul Lui şi dacă ne gândim mai mult
la greşelile noastre, decât la greşelile altora, rugându-ne astfel·
Doamne, ajută-ne să fim milostivi, precum Tu eşti milostiv (cf. Luca
6,36), spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră m ântuire. Amin!
 11ΙνΊν,Ι'ΛπΙ VIM νίΙΚϋνΛ.Ι Ι\!ΙΙ lliilll

D u m in ic a a 20-a după Rusalii

(Învierea fiului văduvei din Nain)

Hristo s ADU CE BUCURIA ÎNVIERII

ÎN L O C U L SUFERINŢEI ÎNDOLIATE

„în vremea aceea S-a dus lisus într-o cetate numită Nain
. .j i si mulţime mare. Iar
Şi î m p r e u n ă cu E l m e r g e a u u c e n i c ^ ^ ^
Cand S-a apropiat de poarta ce a, ^ ^ mulţimc
Ungurul copil al mamei sale, Ş> ^ ^ Domnul, I s - a făcut
uiare din cetate era cu ea. Şi?
X w ii i., Patriarhul Bisorii ii ( M o d o x e Romane

milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se,

S-a atins de sicriu, iar cei ce-1 duceau s-au oprit. Şi a zis:
Tinere,' tie
i îti
y zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat
şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi
frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dum nezeu, zicând:
Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat
pe poporul Său” (Luca 7,11-16).

n Evanghelia Duminicii a 20-a după Rusalii, vedem milos­

tivirea lui Dumnezeu fa ţă de oamenii îndureraţi şi fa ţă de
cei morţi.
y M inunea învierii fiului văduvei din Nain ne a r a t ă
că Domnul Iisus Hristos cunoaşte suferinţa fiecărui om, dar si măsura
răbdării lui.
Minunea aceasta nu s-a făcut la cererea cuiva. Nimeni nu L-a
invitat pe Iisus să vină în cetatea Nain împreună cu ucenicii Săi;
nimeni nu L-a chemat să aducă alinare durerii mamei care jelea pe
ultimul drum, de la casă la mormânt, pe unicul ei copil. Şi totuşi Iisus
a venit în cetatea Nain, din proprie iniţiativă,, având iubire milostivă
fată de oamenii îndureraţi ca ui mare a morţii celor dragi ai lor.

Domnul Iisus Hristos alină durerea şi întristarea

oamenilor îndoliaţi

La singui ătatea văduviei, în viaţa acestei femei din cetatea Naiu

s-a adăugat si duierea morţii unicului său copil. Sărmana femeie spera
ca acest unic fiu al ei să fie un reazem sau un ajutor la bătrâneţe?
dar speranţa ei s-a spulberat. Murind unicul ei copil, ea a trăit cea
mai intensă şi mai puternică durere, şi anume durerea mamei care-şi
înmormântează unicul ei copil. Deci, Mântuitorul Iisus Hristos a venit

246
 in cetatea Nain să aline durerea acestei mame îndoliate, intruc ^
îi este mUă de toţi oamenii suferinzi Ş îndureraţi* ~ ^ ^
doreşte să dăruiască viaţă tânărului care a ple p
viaţa pământească. .d era numele
Nu ştim cum o chem. pe ™ to » t o
fiului ci, pentru uă E v m g M * »» cm
Aceasta înseamnă că femeia in o , ezintă pe toate mamele
îşi duce spre cimitir pe unicul său ^ cimitir reprezintă
îndoliate, iar tânărul mort purtat multă durere părinţilor
pe toţi tinerii care mor şi lasă in urma
care i-au născut şi i-au crescut. jnUnea învierii tânărului din
D o m n u l Iisus H ristos săvârşeşt ^ iubire care suferă
N ain arătând astfel iubire milostiva st ge numeşte compa-
impreună cu cei ce suferă. Iubirea acea ^ .mesc din pricina durerii
siune, adică împreunâ-pâtirniie cu cei ^ ^ η6 cuvinte cum Iisus
sufleteşti. Evanghelia de astăzi ne ***** \u moartea şi cu durerea
Hristos, D om nul şi Stăpânul viefih e 171^ ^ ^ ^ dureri i \ C a r e va
oamenilor, devenind mai târziu E ^ j^ venj apoi biruitorul morţii şi
suferi răstignirea şi moartea, pent
doctorul suferinţei.

Când durerea omului se află la limita lăbdăiii,

Dumnezeu vine să-l mângâie şi să i întărească

. V anghelia ne spune că „văzând-o Domnul I s-afăcut nulă de ea

J *is: N u plânge!”{Luca 7,13). El, Care va plânge pentru prietenul
Lazâr pentru că a m urit (cf. loan 11,35); El Care a zis. „Fericiţi cer
ca aceia se vor mângâia!”{Matei 5,4), acum, în mod surprinzâ-
t0r>sPune acestei mame îndurerate: „ N u plânge!”^ „Nu mai plânge!”

ZjX/
 P a t r i a r h u l B i s e r i u i ( )rtodoxi· Κ οη κ

De ce i-a spus Iisus femeii îndoliate: ,JSfuplângeΓ , când plânsul era

manifestarea firească a durerii din inima ei? Pentru că E l ştia căfemeia
se află la capătulputerilor ei, la limita răbdării unei dureri copleşitoare.
Deci, când durerea omului se află la limita răbdării, Dumnezeu inter­
vine cu milostivirea Sa, deoarece îi este milă de orice om îndurerat.
De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, deşi înviat din
morţi şi înălţat întru slavă la ceruri, Domnul Iisus Hristos suferă până la
sfârşitul veacurilor potrivit suferinţeifiecărui om. Cu alte cuvinte, taina
Crucii Lui, ca iubire jertfelnică, milostivă, este asumată în învie­
rea Lui, iar învierea Lui arată slava Crucii Lui ca biruinţă
J a iubirii
răstignite asupra păcatului şi asupra morţii.
Aşadar, pentru că Domnul Iisus Hristos are milă de această femeie
văduvă şi îndoliată îi spune: „Nu plânge./” Prin aceasta El ne arată ce
trebuie să facem noi, creştinii, care purtăm numele lui Hristos, şi
anume când vedem inju ru l nostru durere şi întristare, oameni îndureraţi
sau îndoliaţi, să mergem spre ei, să nu aşteptăm să ne cheme, deoarece nici
Hristos nu afost chemat in cetatea Nain, ci S-a dus acolo unde durerea era
copleşitoare. E l săvârşeşte minuni pentru a întări sufleteşte pe omul sufe­
rind sau îndurerat, ca acesta să nu se simtă singur, neajutorat şi părăsit.

Avem datoria sa fim solidari cu toţi oam enii îndoliaţi

în talcuirea Evangheliei Duminicii a 20-a după Rusalii, în zilele

noastre se pune adesea accentul pe momentul învierii tânărului din
Nain, pentru a adresa un îndemn tinerilor de a se ridica din moartea
spirituala a patimilor egoiste, din indiferenţă sau nepăsare spirituală.
Totuşi, considerăm că Domnul Iisus Hristos S-a gândit în prim ul rând la
durerea mamet, durere însoţită de neputinţa sa de a-şi ajuta fiul dece­
dat şi dc îngrijorare privind viitorul vieţii ei pe pământ. M ai întâi,

248
 E v a n g h e lia sl av ei lui H r i s t o s

Iisus i-u « m „ « i îndurerate: J f t / Λ ^ Ι » Ψ *

, ,
i-a zis: „T in e re tie iţi zic scoală-te! ^ ocor|ar r o
D in atitudinea Mântuitorului Iisus Hristos invaţam, aşadar,
atitudinea oamenu îndoliaţi, care plâng
avem datoria să fim alatun ^ săvâfşeşte
sau jeluiesc pe morţu lor. In a ’ d e o d a t ă cu rugăciunile
slujbele de înmormântare a eelor deceda* ^ .. conso.
ei pentru mântuirea şi odihna acestora, R u s e a s c ă de prea
i 1 1 · · · ‘rtf-i-icHti ca ei sa nu s p >
leaza pe cei îndoliaţi şi întris . , , Hristos, adică mila sau
multă durere, ci să simtă mii0stivi.
h aru l lui D umnezeu lucrător prin m s o a n ele Î7idoliate estefoarte
P r e z e n ţa creştinilor lângă fa m ilii e Biserica a râ n d u it ca la
n ecesară şi benefică p e n tru acestea. D ^ definite, d upă în m o r-
an u m ite so ro a c e , a d ică la in terv ale d ^ ^ pomenire a lor, iar pre -
^ â n t a r e a c e lo r d e c e d a ţi să se fa că rug , familiile îndoliate sau d e ţ e i -
otu l şi credincioşii să f i e p r e z e n ţi alâtu ^ lirista ţi, p e n tru a le spune
Soanele îndoliate, p e n tr u a -t m angaiape ^ copleşiţi de
Cu m u ltă c o m p a s iu n e „Nu m ai p lâ n g
d u re re , p lâ n g n e c o n te n it. consolaţi sau ajutaţi la
U n e o r i, o a m e n ii în d o lia ţi, car iescUm p ăn it sufleteşte, iar unii
t irnp să d e a u n sen s d u re rii l o i , s ^ aU [p u tu t su p o rta prea
c h iar ş i-a u p u s c a p ă t v ieţii p entrU c* veacm că a m â n g â i a sau a

m ^ lta d u re re a p ie rd e rii celo r d ra g 1· ’ e u n ajutor sufletesc e

c°nsola persoana sau famdia înd° inimii, o dovadă a iubim
mare prct si un semn de m u l t ă buna iubirea mdost.va a lui
Milostive fată de semeni, prin ^ Apostol Pavel ne
D «m nezeu faţă de ei. în această p n v ^ . ^ ^ m a, «
*ndeamnă zicând: „1Bucuraţi-va cu cei
M n g " (Romani 12,15). asad ar, să aducem consola*
E v a n g h e l i a d e a s t ă z i n e f ^ ^ e c o ^ c e d a ţ i f i e din

P rin ţilo r îndureraţi sau îndoliaţi ¥ £ n ahă cauza.

Cauza unei boli, fie din cauza unui ^

249
 Prin urmare, trebuie să fim alături de cei îndureraţi, asa cum
D om nul Iisus H ristos a fost prezent alături de femeia văduvă din
N ain . A s t f e l n o i a r ă t ă m că iu b ir e a m i l o s t i v ă a l u i H r i s t o s l u c r e a z ă î n n o i

ş i p r i n n o i , în s u fle te le n o a s tr e ş i p r i n p r e z e n ţ a n o a s tr ă a l ă t u r i d e cei ca re
p l ă n g p e cei d r a g i a i lo r care a u d e c e d a t.

Harul lui Dum nezeu lucrează prin trupul om enesc.

Trupul morţilor trebuie îngrijit cu respect,
iar M oaştele Sfinţilor, venerate

Sfântul C hirii al Alexandriei, tâlcuind Evanghelia după Luca

în care se vorbeşte despre minunea învierii fiului văduvei din N ain,
spune că Iisus a atins cu mâna Sa proprie sicriul în care se afla
trupul tânărului mort, ca să arate că, prin Trupul Său, Fiul lui
Dum nezeu întrupat poate dărui viaţă oamenilor, în tru cât „ E l e ste
î n v i e r e a ş i v i a ţ a ’ (cf. l o a n 11, 25). D ar Iisus S-a atins de sicriul c a r e

conţinea trupul unui om mort, deşi acest gest nu era unul obişnuit
în tradiţia iudaică, şi pentru a ne învăţa că trebuie să ne apropiem cu
respect d e sicriul sau mormântul în care se află trupul omului d e c e d a t ,
deoarece ti upul acesta este chemat la înviere şi la viaţă veşnică, după
cum se spune în Crezul ortodox: a ş te p t î n v i e r e a m o r ţ i l o r ş i v i a ţ a
v e a c u l u i ce v a s ă f i e ” . însă respectul pentru s i c r i u l ş i m o r m â n t u l î n c a re

se a flă t r u p u l c r e ş ti n u l u i d e c e d a t trebuie să fie şi mai mare, deoarece,

prin Botez şi prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui H ristos din
Sfânta Euharistie, trupul creştinului a devenit „ te m p l u a l D u h u l u i

S f â n t ” (1 C o r i n t e n i 6, 19). Iar când unui creştin trecut la D om nul

i se recunoaşte oficial de către Biserică sfinţenia vieţii sale, atunci
osem intele lui se numesc „ S fin te M o a ş t e ” sau „ S fi n t e R e l i c v e ” şi ele
trebuie v e n e r a t e s a u c i n s t i te î m p r e u n ă cu ic o a n a sa , deoarece sfinţenia
 E v a n g h e l i a s lave i lui H r i s t o s

din sufletul sfântului a pătruns şi în materia trupului său, c a r e e s te

e p i f a n i a s u f l e t u l u i s ă u a c ti v î n t o a t e f a p t e l e sale să v â rş ite p e p ă m â n t ,

p rin tre o a m e n i.
M oaştele sfinţilor care au trecut la Domnul şi se afla in comu­
niune de iubire cu El sunt cinstite sau venerate nu pentru materia
lor, ci pentru lucrarea sfinţitoare a harului Duhului Sfânt în ele şi
p r i n e l e , p o t r i v i t a d e v ă r u l u i e x p r i m a t d e c ă tre p s a lm is t î n c u v in t e e
M in u n a t este Dumnezeu intru sfinţii Săi?' (Psalmul 67, 36). umai
harul Duhului Sfânt prezent în moaştele sfinţilor le dăruieşte aces-
t·^ i · 6nt-ît-mre ele fiind într-o tainica legătură
tora putere tămăduitoare şi sfinţito , ^ ^ sfânt> IzvoruI
d e h a r cu s u fle tu l lo r u n it cu D u m n >

v i e ţ' i i v e şyn i c e .

• - <*că în iubirea familiei

Tinerii sunt chemaţi sa
Şi în prietenie duhovniceasca

- 1p trei persoane pe care le-a înviat

E s t e s e m n i f i c a t i v f a p t u l c a ce . . n n u m e · fiu l v ă d u ve i
î. , r cf f r p i t i n e r i , * * - iluu J

ln m o r ţ i H r i s t o s - D o m n u l au o fr a tele s u r o r i l o r M a r t a şi
Nain, fiica lui Iair şi Lazăr din Betan ^
d ln a c e a s ta , Mântuito-
^aria şi prietenul Domnului Iisus Hristo ^ coinuniune cupărinţii,
1 uln e arată că tin e rii s u n t chemaţi la ^ despărţire de ei. D e ce?
f r a ţ i i şi surorile lor , n u la în sin g a 1 ^ n u e s te m o a r t e fiz ică ,
^ e n t r u c ă î n s i n g u r a r e a a c ea sta , c i j st e n ţ ă e g o is t ă , „ m o r b i d ă

P°ate d ev en i totuşi o moarte spii ituu ^ ^părintească, fră ţe ască şi am i-

P e n t r u s u f l e t . î n s ă comuniunea de iubire ; se m aturi-
n CYCClSCCl
Cc,lă duhovnicească ajută pe tineri s s0Cietatea trebuie să i
De aceea, familia, Biserica, şc° libertatea cu înstrăina-
ajute pe copii şi pe tineri să nu con n ^ jn(livi(lualismul egoist
ea de propria lor familie, nici fc

251
 kc >iriân

şi insensibil la nevoia de ajutorare a celor din jur. De fapt, lipsa de

comuniune spirituală şi de solidaritate concretă in fam ilie şi în societate
sunt astăzi semne ale unei vieţi umane în declin spiritual şi în deficit de
omenie.
în concluzie, putem spune că este mare nevoie astăzi săfim ală­
turi de familiile îndoliate,, dar şi să ajutăm pe tineri să preţuiască mai
mult viaţa de familie şi să cultive prietenia cu tineri credincioşi, pen­
tru a înţelege că viaţa adevărată este binecuvântare de la Dumnezeu şi
bucurie a comuniunii între oameni, spre slava Preasfintei Treimi şi
mântuirea lumii. Amin!
 • V

91 a după
D u m in ic a a 21 a a f
Rusalii
(Pilda s e m ă n ă to r ului)

Ro s t u l v . e t h -
C U V Â N T U L U I LU
. Iesit-a semănătorul să
„Zis-a Domnul pilda aceasta·^ ^ ^ a căzut lângă
Semene sămânţa sa. Şi» semă pjsările cerului au
drum şi a fost călcată cu picioare^ ^ s.a USCat,
mâncat-o. Şi alta a căzut pe ^ întfc spini, iar
pentru că nu avea umezeală.
D a m f i , P a t r i a r h u l Bisi-ric ii ( ) i l o d o \ c · R o m a n

spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Iar alta a căzut pe

pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea
zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă! Şi ucenicii
Lui îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă
vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dum nezeu,
iar celorlalţi, în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind,
să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este
cuvântul lui Dumnezeu; cea de lângă drum sunt cei care
aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu
cumva, crezând, să se mântuiască; iar cea de pe piatră sunt
aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar
aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme
de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce
aud cuvântul, dar, umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu
plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ
bun sunt cei care, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl
păstrează şi rodesc întru răbdare. După ce a spus acestea,
a strigat: Cine are urechi de auzit să audă!” (Luca 8, 5-15).

n Duminica a 21-a după Rusalii se citeşte la Sfânta Liturghie

Pilda semănătorului din Evanghelia după Sfântul Luca. In
această pildă, D om nul nostru Iisus H ristos v o rb e şte d espre
un semănător şi p a tru situaţii diferite in care au ajuns sentinţele arun
cate de el p e pă m â n t.
M a i p ic c is , D o m n u l Iis u s H r is to s n e s p u n e c ă d in tr e s e m in ţe le

a r u n c a te în b r a z d ă , una a căzut lăngă drum, a fo s t c ă lc a tă în p ic io a re

d e tr e c ă to r i, ia r a p o i p ă s ă rile c e ru lu i a u m â n c a t- o . A d o u a s ă m â n ţă

a căzut pe piatră, a r ă s ă r it, d a r, d in lip s a u m e z e lii s —a u s c a t f o a r t e

c u r â n d . A. t r e i a s ă m â n ţ ă a căzut între spini, a c re sc u t îm p re u n ă cu

s p in ii, d a r , în c e le d in u r m ă , a f o s t în ă b u ş i t ă d e s p in i. A p a t r a s ă m â n ţă
 E v a n g h e lia sla v e i lui H r i s t o s

a căzut pe păm ântul cel bun şi „a făcut iod însutit . După ce a spus
această pildă, D om nul Iisus Hristos a rostit cuvintele: „Cine are urechi
de auzit să audă”.

Cuvântul lui Dumnezeu rămâne neroditor in suflet

din cauza nepăsării şi neglijenţei omului

ţ t fn f p le s u l s a u m e s a j u l a c e s t e i p i l d e , u c e -
în tru c â t nu au priceput înţeles ' ei) iar Domnui i isus,
meu au cerut să li se spună care es e ύ cuvinteior
ascultându-le rugămintea le-a lezv- m ^ lăsându-i pe
Sale. De obicei, El nu exphea parab lele s J ^ ^
ce‘ ce le aud să ajunga ei înşişi la > . de infeksuri duhovniceşti
toate parabolele sau pildele lui Iisus au o , duhovni-
se descoperă p o t r i v i t cu înţelepciunea, experienţa ,

ce<tscă a a s c u ltă to r ilo r . H r i s t o s e x p lic ă E1 î n s u ş i p i l d a

D e a c e a stă d a tă în să, D o m n u is u s ^ ^ ^ r 0 s tită d e Iis u s
r°stită. P r i m a c a t e g o r ie d e o a m e n i m e n ţ i ^ ^ re auj c u v â n tu l,

S U n t o a m e n i i î n ş e l a ţ i d e d i a v o l , a d ic ă a ^ ^ cu în v a , c r e z â n d , să

d a r v i n e d i a v o l u l ş i ia c u v â n t u l d i n h ■ 0 b sta c o l p e ca re -1 întâm-
M â n tu ia s c ă ”(L u c a 8 , 1 2 ) . A ş a d a r , ? * * * ° i n i m o m u l u i c u v â n tu l lu i

P*nă Sem ănătorul este diavolul, cai . . ^ γ ^ ejy ch ia r în a in te ca acesta

^ u n in e z e u , b in e v e s tit de B is e iic â p ii „ ^ ^ jg g e a , u n ii o a m e n i în ş e la ţi

să în c o lţe a s c ă î n s u f l e t u l c e lu i ce l ase ^ j-jv e şte p e m i n e , „ n u m a i

d ia v o l s p u n : „ c u v â n tu l a c e s ta n u m P n i c i u n c â ş t i g şi n i c i
r » n ll-m l ,
te actual pentru zilele noastre ,.» felu ri, diavolul găseşte
nu mă ajută î n p r e o c u p ă r i l e mele . n ‘ cuvântul E v a n g h e l i e i . De
M o t i v e ca s ă r ă p e a s c ă d i n inima o m u uânj u- i neatenţi, indiferenţi

^ l t e ori, diavolul îi inşală pe οατηβη'> care le aud, încât pentru

Sau neglijenţi, uitând repede cuvinte

255 ^
D a m f . i , Patriarhul Bi s ericii ( ) r t o c l o \ e R o m â n e

unii „cuvântul intră printr-o ureche şi iese prin cealaltă”, după cum se
spune în popor.
„Călcarea în picioare a seminţei care a căzut lângă drum înseam nă
nesocotirea seminţei, deoarece aceasta a căzut pe calea obiceiurilor
rele care împiedică sufletul omului să asculte cu atentie cuvântul lui
D um nezeu. Când D om nul Iisus H ristos vorbeşte despre săm ânţa
căzută la marginea drumului, spune că „păsările cerului au mâncat-o ’,
iar mai apoi, în tâlcuire, El spune: „ Vine diavolul si ia cuvântul din
y

inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască". Astfel, de la păsările

cerului se trece la duhurile rele din văzduh, care îm piedică pe oameni
să primească Evanghelia mântuirii, după cum va spune mai târziu şi
Sfântul Apostol Pavel, când vorbeşte despre duhurile răutăţii care se
află în văzduh (cf. Efeseni 6,12).

Sămânţa care a răsărit, dar s-a uscat,

înseamnă credinţa spontană, dar nestatornică

A dona categorie de oameni, descrisă simbolic de M ântuitorul

Iisus Hristos prin sămânţa care a căzut pe piatră, sunt cei care, „auzind
cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până
la o vreme,, iar la vreme de încercare se leapădă” (Luca 8, 13). Aici este
vorba despre oamenii care primesc cu bucurie cuvântul Evanghe­
liei şi îl cultivă atât timp cât le merge bine, sunt sănătoşi, au rezul­
tate bune în activitatea cotidiană, câştigă bine, sunt bine văzuţi de
cei din jurul lor, sunt lăudaţi şi apreciaţi. însă, când v i n e v r e m e a
de încercare, sau prigoana împotriva Bisericii, ori vin peste ei boli,
suferinţe, ispite, necazuri, atunci ei se leapădă de credinţă. U nii se
întreabă: „Ce rău am făcut eu ca să fiu pedepsit? Sunt unii oameni
mai răi decât mine şi nu păţesc nimic!” în felul acesta începe îndoiala

' •{a"·''·*:‘ ./· >.■ 256

 Ev ang he li a sl avei lui H r i s t o s

D u , edlnfa' Cărda U Urmează ™ z™ tirea, cârtirea şi învinuirea lui

e v h ™ eZ m pm trU necazurile viet iL Astfel mulţi oameni care deşi erau
Vl°Şi tn cop ilărie şi in tinereţe sau cât timp totul a mers bine în viata
t-Or tnfn ■* · ’
' , 1’ îşi p i e i d ?nai ap o i credinţa, în v rem e de încercare sau isp ită .

iasmuj lor de la început a ajutat să răsară sămânţa cuvântului lui

s nezeu *n SL1fletul lor, dar cred in ţa care a ră să rit repede nu a crescut
c- n t p e n t r u a f i o c r e d in ţă statorn ică, p erseveren tă, bine înrădăcinată,

^ Λ anias ° credinţă superficială, şovăielnică si uşor influenţabilă

văţături înşelătoare si de credinţe străine de Evanghelie. Prin
când 5CSte VOr^a ce^ care a d r e p tc r e d in c io s până la o vreme,
t Vlne necazul sau ispita, îndată se lea p ă d ă d e a d evărata credinţă,
e ^ d ife re n t sau chiar necredincios, adică ateu.

opinii grijilor lum eşti sufocă iubirea faţă de Dumnezeu

şi de aproapele

treia categorie de oameni, despre care vorbeşte Domnul Iisus

' ,Stos în pilda Sa, s u n t cei c e p rim esc c u v â n tu l lu i D u m n ezeu , d a r acesta
bit s<* r o d ească d e p lin d in c a u za înăbuşirii lui depreocupări înro
i o ° aVe ”^ ce^t i a s u n t cei care a u d cu vâ n tu l, dar, um blând cu g r ijile şi cu
•? cu p lă c e r ile v ie ţ ii , se în ă b u şă şi nu rodesc (Luca 8 , 1 4 ) .
Aceştia sunt oamenii care nu mai găsesc t i m p să se roage dimineaţa
| J ara>pentru că în tot timpul au prea multe griji legate de lucruri
itate Şi trecătoare si uită tocmai esenţialul: legătura lor cu
0 U^ e 2eu Cel veşnic - Izvorul vieţii şi al tuturor binefacerilor.
roniUl cu griji înrobi’toare sau excesive uită sfatul înţelept al poporului
^ an credincios: to td e a u n a l u c r u l tă u s ă - l începi cu D u m n e ze u .
. Există mulţi oameni care sunt atât de copleşiţi de grijile vieţii
t eri al ^ - . . . . A , ^ ia rostul vieţii lo r pe pamant.
e>meat nici nu se mai gândesc la
μι ί , Patr i ar hul B i m t u ii ( Vtodoxc Rom ani

Aceştia trăiesc sufocaţi de mulţimea evenimentelor senzaţionale, de goana

după câştig material, de grija exagerată după plăcerile trecătoare. Astfel\
ei nu mai au timp pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu şi a -l face
roditor prin fapte bune. Această înăbuşire a luminii vieţii din cauza
m ultelor griji pentru bunuri trecătoare îi face pe unii oameni să-şi
piardă nu numai credinţa, ci uneori şi echilibrul vieţii sănătoase.
Iar în vreme de sărăcie neaşteptată, mai ales ca urmare a crizei
economice şi financiare, în vreme de boală şi singurătate, g r ija prea
mare sau teama pentru ziua de mâine şi nesiguranţa vieţii îi fac pe
unii oameni să cadă în deznădejde, cu urmări tragice. însă oamenii
credincioşi, în astfel de vremuri, înmulţesc rugăciunea lor şi intensifică
legătură lor cu Biserica, pentru a prim i ajutorul lui Dumnezeu, culti­
vând astfel speranţa în ameliorarea situaţiei prezente.
Grijile prea multe pentru câştigul imediat pot, uneori, să în tu ­
nece atât de mult orizontul vieţii, încât unii oameni ajung să nu mai
creadă în Dumnezeu şi să nu mai iubească pe nimeni, adică se dezum ani-
zeaza. In felul acesta, omul nu mai construieşte viaţa sa mai întâi pe
relaţia cu Dumnezeu - Dătătorul vieţii şi pe iubirea milostivă faţă
de aproapele, ci doar pe câştigul şi consumul lucrurilor limitate şi
trecătoare şi pe relaţii de profit imediat.
A tâ t de mare este tirania dorinţei de îmbogăţire cu lucruri trecătoare,
incat omul nu mai găseşte timp şi loc în inimă pentru a aduna bogăţiile
netrecătoare, adică iubirea lui Dumnezeu şi darurile spirituale ale a ces­
teia, singurele care pot hrăni şi odihni în mod deplin sufletulsău. însă când
acumulăm numai bogăţii materiale în ju ru l nostru, golul spiritual din
sufletul nostru se adânceşte. De a ceea, H r is to s D om nul n e în d e a m n ă
zicând: ,A dunaţi-vă comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le
strica, unde f u m nu le sapă şi nu le fură" (Matei 6 , 2 0 ), r e fe r in d u -se ,
d esig u r, la comorile spirituale ale credinţei si ale faptelor bune
izvorâte din iubire smerită şi milostivă. Acestea sunt bogăţiile pe care

258
 E v a n gh e l i a s la ve i lui H r i s t o s

trebuie să le căutăm cu prioritate, iar apoi să căutăm lucrurile materiale

necesare hranei şi îmbrăcămintei. N u m a i în acest m o d o am en ii \ o r a\ ea
p a c e şi b u c u r i e în suflet.
Dacă însă oamenii sunt înrobiţi de grijile, bogăţia şiplăcertle vieţii, ei
nu mai caută cu râvnă bucuriile duhovniceşti, legătura cu Dumnezeu prin
rugăciune, iertarea păcatelor prin spovedanie, pacea sufleteasca şi bucuria
care vin din prezenţa şi lucrarea harului în sufletul omului.

Inima curata si bun» este btazda da pâmâ». todi.or

p e n tr u cu v â n tu l E vanghelie.

t in i m ă cu ra tă s i b u n a \
Λ patra categorie de oameni sunt cei ^ ' Dufninkii a
La sfârşitul Pildei semanatom ut, ^^ sămânţă
U a după Rusalii, Domnul Iisus ne spun ^ ^ ^ pătrime
" adus rod desăvârşit. Aşadar, am Ţ ™ nneZeu, adică pun în practică
l n t r e o a m e n i f a c r o d ito r c u v ă n tu u _ ^ B iserica S a . în acest

i n v ă ţ ă t u r a E v a n g h e l i e i l u i H r is to s , tran ^ j cei b un în care sămânţa a

înţeles, H ristos-D om nul tâlcuieşte „pămân^ ^ p r i n urmare, dacă

r°dit însutit, ca fiind „ in im a c u ra tă şt b u n ă ^ ga n u p oate d e v e n i

n irn a n u e ste c u r a tă , ci în tu n e c a tă de u u ^ rostim de multe ori

r°ditoare defapte ale iubirii milostive. De ace curăţeşte-mă
11 '■impui Sfintelor Slujbe aceste rugă ^ ^ curată zideşte întru mine,
pe mine, păcătosul, si mă miluieşte" ori ale mele”{Psalmul
mnezeule, şi duh drept înnoieşte întru ce ί smerită, curăţită ^
U ). în acest sens, numai inima cu ^ împărtăşanie şi prin
j*' '11lacrimile pocăinţei şi prin ’I,oVC j-jjriit;t la Sfântul Botez.
uPte bune redevine „haina luminoasă f * mjbstML f„ general
însă inima curată trebuie săfie Ş sunt milostivi; unii sunt
istă mulţi oameni cu inimă cuiată, d
) \ \ i f i . Patriarhul Bi sericii O r t o d o x e R o m a n e

evlavioşi, dar zgârciţi. De aceea, Domnul lisus Hristos ne spune că

„inima curată şi buna ’face roditor cuvântul lui Dumnezeu. Iar lumina
din inima curată şi bună se arată în cuvântul bun şi în fapta bună, în
milostenia ajutorării omului aflat în nevoi materiale sau spirituale.
Iar rodirea cuvântului lui Dumnezeu în inima omului se vede prin
roadele Duhului Sfânt prezent în omul credincios: „dragostea, bucuria,
pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea,
înfrânarea, curăţia (Galateni 5, 22-23).
Aşadar, inima curată şi bună este starea duhovnicească a sufle­
tului în care cuvântul mântuitor şi sfinţitor al Evangheliei lui
Hristos devine roditor. Dar cine sunt cei mai cunoscuţi oameni
care au inimă curată şi bună? Aceştia sunt mai întâi Sfinţii Bisericii,
care aufăcut roditor cuvântul lui Dumnezeu în viaţa lor; pentru că ş i-a u
curăţit inima de păcate prin pocăinţă, post şi rugăciune, au luminat-o şi
au sfinţit-o prin Sfânta împărtăşanie şi au făcut-o bună sau milostivă
prin fapte bune izvorâte din iubire smerită. Când un om este sincer şi
smerit, curat cu sufletul, bun şi milostiv, el se aseamănă cu Dumnezeu
Cel Milostiv, Care „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei b u n i şt
trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45). însă
sfântul adevărat nu este un om bun in mod aparent, adică avand o
bunătate calculată sau afişată de ochii lumii, ci sfântul are o b u n ă ta te
statornică, permanentă, care a rodit în sufletul său prin har şt credinţă>
prin rugăciune şifapte bune.

Să dobândim şi să cultivăm bunătatea inimii!

Să ne ajute Dumnezeu să urmăm pilda sfinţilor pentru a foce

roditoare în noi lumina sfântă din Pilda semănătorului! N u este sufi­
cient să dobândim multe cunoştinţe intelectuale despre credinţă’

•· Stt'cVWy&:Îr 260
 E v a n g h e lia slavei lui H n s to s

d ~
cunoaştem pe de rost cele a nu avem suficientă putere
dar n u r e u ş i m s ă Ie p u n e » , m p >P ^ a ju tg r u l D o m .

s p ir itu a lă . Prin urmare, este nece m n e n u p u tet i fa ce n im ic "

n u /u i n o s t r u I i s u s H r i s t o s , Care a J c h m ă m in r u g ă c iu n ile

{ .lo a n 15, 5), adica nimic bun. «fintilor si, mai ales, cerând
Vazan p ^
n o a s t r e ş i a j u t o r u l s fin ţilo r . ro d ito a re în viaţa noastra
ajutorul lor, primim o putere care ac' d e s p r e „ in im a

lu m in a S fin te i E v a n g h e lii, ai j - t o a r e e a n u se re fe ră la in im a
c u r a tă ş i b u n ă ”, adică despre mima ro vieţii trupului, ci
c a re p u ls e a z ă sângele în c o rp , in p fritu a le a omului credincios,
ta inimă în înţelesul de centru al v , se unesc pentru a conlucra cu
în care gândirea, simţirea şi voinţa o ^ fiY\tăsi m ilostivă , asemenea
h a r u l D u h u l u i S f â n t , s p r e a d o b â n d i iu
Zbirii lui Hristos pentru oameni. ^ ^ gMm ini,nă buna
Să ne ajute H r i s t o s - D o m n u l şi toţi btn ^ Duninezeu,

cinstirea sfinţilor si mântuirea noa

, *

* · * '
 I » , şi m x m * -

D u m i n i c a a 2 2 - a d u p ă Rusalii
(Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr)

BOG ATU L N EM ILO ST IV

p ie r d e m â n t u ir e a

„Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca

în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip
strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii
Iui, plin de bube, poftind să se sature din eele ce cădeau
de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau b u b e l e
 lui. Si a murit săracul şi a fost dus de către îngeri in sânul
lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Si,
în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, e a văzut e
departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând,
a zis: Părinte Avraame, f ie * milă de mine şi trimi e pe
Lazăr să-şi ude vârfiil degetului în apă şi să-mi « « « ^ &
limba, căci mă chinuiesc în aceasta vapaie. ar
zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai ^
în viaţa ta, iar Lazar, asemenea, p {oate acestea,
el se mângâie, iar tu te c ca aceia care
intre noi şi voi poatâ, nici cei de acolo
voiesc să treaca de aici la v părinte, să-l
t I o '7Ϊ ς · R o g U 'ie ’ ’ r
să treacă la noi. Iar el · m cinci f r a ţ i , să le spună
trimiţi în casa t a t ă l u i meu, caci chin- Şi i-a zis
lor acestea, ca să nu vină şi ei i ^ asculte de ei. Iar
Avraam: Au pe M oise şi pe Pr ^ cineva dintre morţi
el a zis: N u, părinte Avraame, ^ ^yj-aam: Dacă nu
se va duce la ei, se vor pocăi. , ţ 1 ^ ^ dacă ar
ascultă de M oise şi de prooroc , ^
învia cineva din morţi [Luca

vanghelia Dumnicu a
... 22^ ^ ^ ^« w » Aceasta
neprezintăP^

E
pencopa
b o g a t u l u i nem ilos^ « a ' iceşti care ne arata ca,

este plină de învăţătun ^ ^teşte de toatefaptele

d-PărnoarteatruP u lu i,sn fle t,d m r¥ ’ ^ ^ în Evanghelia de
s^ â rşile în tim pul vieţii pe p * » an ‘ Hristos privind existenţa
astăzi mărturia clară a M ân tu itoru l^ ^ ^ moartea fe ICa a
ş i v i a ţ a s u fle tu lu i d u p ă d e sp ă rţire a sa
r\~
τ D a n i e l , P a t r i a r h u l Bisericii O rtodoxe R o m a n ţ

Starea sufletului după moarte

Evanghelia ne spune adevăruri fundamentale pentru înţelegerea

legăturii care există între viaţa pământească a omului si viaţa de dincolo
de mormânt a sufletului uman. Ea ne arată că sufletul omului, după ce se
desparte de trup, merge fie în comuniunea şi bucuria drepţilor,;fie în izola­
rea şi întristarea păcătoşilor, adică fie în fericita existenţă a raiului, fie în
nefericita existenţă a iadului. Această precizare este deosebit de im poi'
tantă, deoarece ea ne arată valoarea unică a vieţii omului pe pământ. Deşt
viaţa omului pe pământ este una trecătoare, de ea depinde viaţa netrecătocn e
a sufletului după moarte, adică după despărţirea sufletului de trup.
Vedem din pericopa evanghelică de astăzi că sufletul omu­
lui după despărţirea sa de trup nu stă într-o stare de nepăsare,
de indiferenţă, într-un somn sau într-o amorţire, ci sufletul are
conştiinţa luminată şi poate comunica acolo cu alte suflete, mai ales
cu sufletele drepţilor din rai care au trăit pe pământ în credinţă, împlinind
voia lui Dumnezeu în viata lor.
De asemenea, învăţăm că sufletele după moarte sunt c o n ş t i e n t e
de starea în care se află şi de deosebirea care există între rai şi iad·
Focul sau văpaia în care se afla sufletul bogatului nemilostiv, după unu
Sfinţi Părinţi ai Bisericii, înseamnă o mustrare a conştiinţei, un r e g ,o
r e t

suferinţă a sufletului pentru faptele rele săvârşite sau pentru binele pe care
putea să-lfacă omul pe pământ, dar nu l-a făcut. Cu alte cuvlnt t , f ° cU^
nematerial al iadului este durerea vidului spiritual din sufletul omul111
nemilostiv, adică insensibil şi inuman.

Dum nezeu respectă libertatea om ului de a alege

între bine şi rău

Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr reprezintă două persoane dife

rite, două stări sociale diferite şi două stări spirituale diferite. Bogatu

(■ <V" ,Vi'·)®v' ·' .■·)'··/' ($*11 264

 E v a n g h e l i a s l a v e i I ui H r i s t o s

spune Evanghelia,
„ . . . traia toate ^
tnnte vilele sale în multă slavă şi mare ^
veselie.
Era îmbrăcat în

" <m,n(,lm
m * n t *m * , 1 ” numai câinii « . W
pen.™ α *ί ,„·,·d ** „“ ‘“
„ /',
geau bubele, ofenndu-i astte nemilostiv, care con-
săracului L azăr deveniseră mai omenoşi animale decât un
sidera pe Lazăr cafiin d mai degeaba un vie, ut: ^ ^
« . V & . deci deni stări de

ospeţe şi veselie, zar alta trăită în săi ac: ’ ^ spirituale opuse, trăite de
A ceastă prezentare a două stăi i resp ecfă libertatea omului
doi oam eni diferiţi, ne arată că D i i^rerif Despre moartea sărăcu­
ţe ir a i viaţa p e pământ
în m ° ,fl! d acestuia a fost dus de îngeri
lui Lazăr Evanghelia spune ca sif i ^ reric[ta comuniune a drepţi or
in ceruri, „în sânul lui Jvraam", adtca t j ^^ ^ Dumnezeu
care în timpul vieţii lor pământ ^ încercările, necazuiile si
^ fa p te le lor, rug â n d u -se L u i ş i râb « n d ^ ^ ^ p ăm ân tească
H e r in ţe le , cerând neîncetat ajutorul L· ■ ^ înm orm antat. D e
a bogatului s-a sfârşit, acesta a fiş . _ m ,W bogatului mmorman
fapt, Evanghelia vorbeşte numai eşp ^ numai biologic, e
^ f iin d c ă bogatul devenise cu trăi„d numai trupeşte
Pilită vreme el îşi îngropase sufle^ ^ duhovniceasca trupu^a ^
nu şi duhovniceşte. Sufletul sau,* ^ ^ (ărână s-afacu
devenit cu totul trupesc; „sufletu sa
timpul vieţii pământeşti.

h*uibă starea vieţii

Moartea trupului sc 1 decedat
s u f le t u lu i o m u lu

-v e d e m cum dupa moar-

Iu P„ e , n d „ u . n E . « l t n » « ^ , W eni..iSU sufletulu.
9 truPului se schimba starea

265
w i K i . , P a t r i a r h u l Kiscri ci i O r t o d o x e R o m â i

b o g a t u l u i . B o g a t u l n e m i l o s t i v , cel ca re p e p ă m â n t a t r ă i t n u m a i i n p l ă c e r i

m a t e r i a l e , î n c o n fo r t d e h a i n e f r u m o a s e ş i d e m â n c ă r u r i g u s to a s e , a c u m se
Iar săracul Lazăr, cel care a
c h in u ie ş te in v ă p a i a s a u s u f e r i n ţ a i a d u l u i .
trăit în suferinţă, sărăcie şi singurătate, fiind desconsiderat de oameni,
se află acum „ în s â n u l l u i A v r a a m ”, a d ic ă in c o m u n i u n e a ş i b u c u r ia
d r e p ţ i l o r ca re ş i - a u p u s n ă d e jd e a n u m a i în a j u t o r u l l u i D u m n e z e u .
Ne putem întreba ce fapte a făcut unul sau altul dintre aceşti doi
oameni pe care ni-i prezintă Evanghelia. în general se spune că f i e c a r e
o m v a f i j u d e c a t dupăfaptele sale bune sau rele, î n c â t v a f i p ă r t a ş a l f e r i c i ­
r i i l a i u l u i , d a c ă a f ă c u t f a p t e b u n e , s a u se v a c h i n u i în ia d \ d a c ă a f ă c u t f a p t e
rele. N u c u n o a şte m n ic i f a p t e l e rele a le b o g a tu lu i n e m i l o s t i v , n i c i f a p t e l e
Evanghelia nu le pomeneşte. Nu se spune pen­
b u n e a le săi a c u lu i L a z ă r .;
tru carefapte rele afost trimis bogatul nemilostiv în iad, nicipentru care
fapte bune afost ti imis săracul Lazăr în rai. Se spune doar că se cuvenea
ca acela care a trăit în fericire trecătoare pe pământ, săfie acum trist şi
nefericit, iar cel care a suferit pe pământ, să se bucure acum în ceruri.
La prima ei lectură, Evanghelia ne ajută să înţelegem că e x i s t ă
o d r e p ta te a lu i D u m n e z e u , o le g e a c o m p e n s a ţie i, a e c h i t ă ţ i i . C ei

ca re s - a u b u c u r a t p r e a m u l t d e cele m a t e r i a l e î n l u m e a aceasta,, f ă r ă a
m u l ţ u m i lu i D u m n e z e u p e n t r u d a r u r i le p r i m i t e ş i f ă r ă a f i m i l o s t i v i cu
cei m a i s ă r a c i d e c â t ei, n u se v o r m a i b u c u r a d e f e r i c i r e î n v i a t a d e d in c o lo
de m o r m â n t. Dacă citim totuşi mai atent, observăm că cei doi oameni,
adică bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, nu aufostjudecaţi în prim ul
rând dupăfaptele lor, ci după starea duhovnicească a vieţii lor. B o g a t u l
n e m i l o s t i v a t r ă i t î n t r - o s ta r e s p i r i t u a l ă d e totală decădere. E l nici nu
mulţumea lui Dumnezeu, C a r e i - a d a t b o g ă ţie , s ă n ă t a t e ş i fă r ă v i a ţ ă

tu lb u r a r e , nici nu avea milă de cei săraci. Prin urmare, n e r e c u n o ş t i n ţ a ,

n e p ă s a r e a şi n e m ilo s tiv ir e a l- a u „ c o b o r â t” p e b o g a tu l n e m ilo s tiv in

ia d , p e n tr u c ă el d e v e n is e d e ja in u m a n s a u s u b u m a n . El a ajuns în
s ta r e a d e s i n g u r ă ta t e a i a d u l u i, f i i n d c ă n - a a d u n a t î n s u fle t n i c i u n d r a m
d e iu b i r e s m e r i t ă ş i m i l o s t i v ă , s i n g u r a c a r e - l p u t e a a j u t a să se apropie d e
D u m n e z e u C e l M ilo s tiv şi S fâ n t.

266
 E va nghelia slav ei lui H r i s t o s

N erecunoştinţa si nemilostivirea sunt semne ale decăderii

1 ) >

spirituale a omului

B o g a tu l n e m ilo s tiv a d ev en it indiferent faţă de suferinţa saracu ui

Lazăr, pe care îl v ed ea ziln ic zăcând aproape de casa sa. Prin urmare,
tocmai fiindcă n-a arătat milostivire şi dărnicie faţa eomu sarac,

bogatul n u po a te ajunge în comuniunea “^ ^ ^ a t u l u i nemilostiv

îm p ă ră ţia lu i D u m n e ze u Cel M i ort» f l ^ fa ^
zb o a r ă la starea nefericită a iadului spre
Hber p r in neom enie, adică p rin nepasare spirituala ,
m a t e r i a ^ e g o is tă ş i d e z u m a n iz a n tă . sta r e e g o is tă , d e

în tru c â t bogatul nemilostiv tr a ia i ^ c u p a r e e x c lu s iv ă

" lu lţu m ir e d e s in e , d e a p r e c ie r e e si ’ d ă tă to r u l v ie ţii şi

d e s in e , e l n u s e m a i g â n d e a n ic i a e tiC i t i ca re a v e a u n e v o ie

fe r ic ir ii, n ic i la s ă r a c ii ş i b o ln a v ii m ai b in e că boga-
de a j u t o r u l l u i . Prin urmare, Puten^ ” ’ ^ lui rele, căt pentru
tul nemilostiv a fo st osândit nu atat pen rIJ^ _ m i bineie p e care
nerecunostintă, nepăsare şi nemilostivi > confundat libertatea cu
P«tea Săilfaeă, dar nu l-a făcut şi pentru ca a co }
lenevia şi insensibilitatea spirituală·

u numai faptele omului,

D um nezeu vede şi preţuieşi^ " luj său
ci şi starea sufletul
r Lazăr, care este dus de îngeri
P e d e altă p arte, v e d e m pe săracu b u I1C ) c â t p e n t r u s t a -

' n r a i n u a t â t p e n t r u c ă a r fi f ă c u t m ^ ^ 0νά ψ ( săracul

îm b u n ă tă ţită a s u fle tu lu i să u . * ă ţir e a sufletului săuprin
L °ză r constă în curăţirea, lum inarea şt ' ^ euj ără răzvrătire şi fa ra
v *rtutea răbdării cu nădejde în D

267 A
a Ni EL, P atria rhul B i s r r i u i ( 'h t o d o x e R o m â n e

osândirea aproapelui, nici măcar a bogatidni nemilostiv, prin tăce­

rea sa smerită şi paşnică. Deşi sărac din punct de vedere m aterialtotuşi
Lază? şi-a îmbogăţit sufletul cu virtuţi multe; deşi vieţuitor cu trupul în
societate, el a trăit sufleteşte în singurătate ca un sihastru, care îmblânzeşte
animalele sau pacifică patimile prin smerenia sufletului său.
Evanghelia de astăzi ne arată că săracul L azăr este răsplătit cu
bucurie veşnică pentru starea sfântă a sufletidui său. Doar pe?itru că
avea pe pământ înainte de moartea trupului un suflet bun, else bucură
în cer defericire şi slavă netrecătoare. Deşi sărac şi bolnav, L azăr nu s-a
supărat pe Dumnezeu,, nu s-a răzvrătit, nu a cârtit, nu a zis: „Doamne,
de ce eu sunt atât de sărac, iar bogatul acesta nemilostiv atât de a vu t? De
ce eu sunt atat de bolnav, iar el atât de sănătos? De ce eşti nedrept cu noi?”
N u a cârtit, ci in tăcere paşnică şi smerită răbdare, săracul L azăr şi-a
Întărit, luminat şi modelat sufletul său întru bunătate. Deşi e r a foarte

singur, saracul Lazăr nu s-a plâns de singurătatea sa, ci s-a bucurat de

prietenia câinilor, care deveniseră mai solidari sau mai omenosi cu e l d e c â t
oamenii indiferenţi şi nemilostivi, care l-au văzut, dar nu l-au ajutat
Evanghelia de astăzi ne descoperă un adevăr fundam ental. Şi
anume că în faţa lui Dumnezeu nu contează numai mulţimea fap­
telor bune, ci în primul rând contează bunătatea sufletului smerit.
Dacă multele fapte bune pe care le-am săvârşit ne duc la mândrie
şi lauda de sine, atunci nu ne-am îmbogăţit cu adevărat sufletul.
Numai când faptele bune sunt unite cu smerenia, cu răbdarea, cu
rugaciunea, cu lumina duhovnicească a sufletului bun, atunci sta­
rea sufletului nostru devine o stare binecuvântată şi mântuitoare.
C u alte cuvinte, vedem că iadul sau raiul începe încă din lumea aceasta
in sufletul nostru. Când cultivăm bunătatea şi milostivirea ne deschidem
spre rai, spre bunătăţile şi milostivirea netrecătoare ale lui D um nezeu.
Iar când in sufletul nostru adunăm nepăsarea, nemilostivirea, răutatea,
egoismul, atunci noi înşine, in mod liber, ne îndreptăm spre iad, înţeles
 E v a n g h e lia s la v e i lu i H r i s t o s

o existenţă chinuită. egoM s » M W * * * «

iubire smerită şi milostivă. ^„em ilosti.dini.d/».*
E v a n g h e lia n e m a i a ra ta ca ^ ^ m iJ0St i v i , cu A v r a a m
c o m u n ic a s p i r i t u a l d a r n u p o a t e a v e a com u ^ s^ u r starea e x iste n ţia lă în

s i cu d r e p ţ i i d i n r a i , n ic i n u - ş i p o a te s ^ iu b ir ii m ilo stiv e cât a t r ă i tp e

care se a flă , p e n t r u că n - a c u l t i v a t comu^ ^ p ă rin te le s p iritu a l

p ă m â n t. C e r e r e a b o g a tu lu i n e m ilo s ti ^ c a u z a t ă d e v ă p a ia f o c u lu i n u

a l c e l o r c r e d i n c i o ş i , d e a - i a l i n a s u f ■' ^ suferinţa lu i L a z ă r cel

p r i m e ş t e r ă s p u n s p o z i t i v , p e n t r u că n ic i e ^ ^ e u n u l d in tre ce i m o r ţi

să ra c ş i b o l n a v . D e a s e m e n e a , n i c i ^ ^ ^ ^ se p o c a ia s c ă n u e s te

să m e a r g ă î n l u m e s ă s p u n ă c e lo r c in ‘, ^ jyloise şi de p i o? oci, n u
a s c u lta tă : mŞi i - a z i s A v r a a m : D a c ă n u as ^ ^ ^ dne nu

v°r crede nici dacă ar învia cineva ώ η ’^ vieţii pământeşti nu

a s c u l t ă d e Dumnezeu şi de sfinţi « veşnice·
v'“ fi ascultat de aceştia când va trece ^ ^ plinească vota lut
Evanghelia de astăzi ne învaţa ca 0 drepţilor şi sfinţilor, nu
* m J L m lim p d '! " I r , * P“ “
W e p lă n d m in im i h t o t ţ a s u l ^ a *'1 . r ^ ă a u n c , ^ 1” i

« inW ea „ flitu lu i Ί'" » > " · ' „ « ί/i «’■/'f'’

t^'n mormânt. Din ce motiv? D e o ^ e J »

'• W m f c ,, D um nM . c„„, spun» SI»"*1 “
lui cere şi osteneală din partea omului,

, « Κ ο . 1 ο ^ · ” * η , ” ΐΓ ί

Să „ P r c .m ilo Ş .1

„v.. r . D um nezeu, ^
a i t ă î n c o m u n i u n e cu

269 '
 k

a m u ., Ratiiarhui Biscricn <)rtodo\r Români-

t r ă i v i a ţ a in i u b i r e m i l o s t i v ă f a ţ ă d e o a m e n i , s a u î n n e p ă s a r e f a ţ ă d e ei.

Dum nezeu este veşnic’ fericit deoarece este veşnic

> bun si
y milostiv.
Iar dacă şi noi devenim buni şi milostivi, ne bucurăm pururea de
fericirea raiului, de iubirea Lui milostivă.
D u p ă cum se v e d e şi în p ic tu r ile u n o r m ă n ă s t i r i d in B u c o v in a

( V o r o n e ţ, n .a .) , raiul sau iadul, ca s t ă r i s p i r i t u a l e d i f e r i t e î n c a re i n t r ă

s u f l e t u l o m u l u i , a u le g ă tu r ă cu t a i n a l i b e r t ă ţ i i ş i a i u b i r i i o m u l u i . Dacă
iubim sau nu iubim pe Dumnezeu, dacă iubim sau nu iubim pe semenii
noştri, atunci ne vom împărtăşi defericirea raiului sau de nefericirea
iadului. R a i u l este b u c u r ia c o m u n i u n i i d e iu b i r e a o a m e n il o r cu D u m ­
n e z e u ş i cu s e m e n ii lor\ i a r i a d u l este s u f e r i n ţ a n e î m p l i n i r i i s a u d u r e r e a

v i d u l u i s p i r i t u a l d i n s u f l e t u l o m u l u i p e n t r u că n u a r ă s p u n s i u b i r i i m i l o s ­

tiv e a lu i D u m n e z e u căt tim p a tr ă it p e p ă m â n t. D e a c e e a , t r e b u i e s ă n e

r u g ă m l u i D u m n e z e u s ă n e d ă r u ia s c ă p u t e r e a d e a n e a d u c e a m i n t e d e

E l t o t t i m p u l , d e a - I m u l ţ u m i p e n t r u b in e fa c e r i ş i a - I cere a j u t o r u l\ d e a f i

s e n s ib ili la s u f e r i n ţ a s e m e n ilo r n o ş t r i ca re s u n t să ra c i, b o l n a v i ş i î n t r i s t a ţ i -

D i n E v a n g h e lia iu b irii m ilo s tiv e a lu i H r i s t o s se i n s p i r ă B is e ric a

n o a s t r ă c â n d o r g a n i z e a z ă c ă m in e p e n t r u b ă t r â n i , p e n t r u c o p ii , p e n t r u

o r f a n i , c a n t i n e p e n t r u s ă ra c i , b o ln iţe , f a r m a c i i , c a b in e te m e d ic a le ş i s p i ­

ta le . E v a n g h e l i a n e î n v a ţ ă c ă d e m o d u l î n c a r e n o i t r ă i m t a i n a i u b i r i i

m ilo s tiv e în m o d lib e r a ic i p e p ă m â n t d e p i n d e f e r ic ir e a s a u n e f e r i c i '

re a n o a s tr ă v e ş n ic ă d in c o lo d e m o r m â n t.

S a n e a j u t e D u m n e z e u s ă î n ţ e l e g e m c â t d e p r e ţ i o a s ă e ste v i a ţ a n o a s ­

t r ă p e p a m a n t ca p r e g ă t i r e p e n t r u v i a ţ a v e ş n ic ă f e r i c i t ă . P r i n c u v â n t u l

b u n , r u g ă c iu n e a p e n tr u a lţii, a ju to r a r e a s ă ra c ilo r, c e r c e ta r e a b o ln a v ilo r

re a liz ă m c e e a ce s p u n e p o p o ru l n o s tr u lu m in a t d e S f â n ta E v a n g h e lie :

„ D a i d i n d a r se f a c e R a i . D ă r u i n d n o i a l t o r a d i n c e l e c e a m p r i m i t d e

la D u m n e z e u şi l e - a m c u ltiv a t, p r in r u g ă c iu n e şi m u n c ă , d o b â n d im

R a iu l s a u f e r ic ir e a v ie ţii v e ş n ic e , s p r e s la v a lu i D u m n e z e u , b u c u r ia
în g e r i l o r şi m â n tu ir e a n o a s tr ă . A m in !

270
u m i - - - _ Ui

D u m i n i c a a 23-a GherghesemloO
(Vindecarea demonizatului

RECUNOŞTINŢĂ
Si m is iu n e
1
Ui* in ţin u tu l
ru corabia ,
venit HsUS . cî ieşind pe
„In vrem ea aceea î (} a lilee1, » ’ ’
G h e r g h e s e n i lo r , ca re
u scat, L -a întâm pinat un b* haina PcC »
Şi care de m ultă vreme nu mai P“ " . )ido-L Pe IisUS’ * S
tc Văzâno» j
mai locuia, ci prin morminte- ' ^ ^

271
" . P a t r i a r h u l B i s e r k ii O r t o d o x e R o m â n e

a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine,

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu
mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din
om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea; şi era legat în lanţuri
şi în obezi, păzindu-1, dar el, sfărâmând legăturile, era dus
de demon în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi
este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi
intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă
în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau
pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El
le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci,
iar turma s-a aruncat de 1pe tărm
* în lac si
t s-a înecat. Iar
păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în
cetate şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ce s-a
întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care
ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, ş e z â n d jos,
la p ic io a re le lu i Iis u s , şi s -a u în fric o ş a t. I a r c e i ce v ă z u s e r ă

le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe

El toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor să plece de
la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Atunci El, intrând
în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care i e ş i s e r ă
demonii îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul,
zicând: întoarce-te la casa ta şi spune cât bine ţi-a f ă c u t ţie
Dumnezeu. Şi el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine
i-a făcut Iisus” ( L u c a 8 , 2 6 - 3 9 ) .

fa n ta E v a n g h e lie d in D u m i n i c a a 2 3 - a d u p ă R u s a lii n c

S
d e d e m o n i.
a ra ta iu b ir e a m i l o s t i v ă a D o m n u l u i I i s u s H r i s t o s , d a r

p u t e r e a L u i d u m n e z e i a s c ă d e v i n d e c a r e a o a m e n i l o r posedaţi
 D e s c r i e r e a s t ă r i i j a l n i c e î n c a r e s e a f la o m u l c h i n u i t d e m u l ţ i

d e m o n i d in ţ i n u t u l G h e r g h e s e n ilo r e s te f o a r te tu lb u r ă to a r e . D e s ­

p r e a c e s t a , E v a n g h e l i a s p u n e c ă n u s e î m b r ă c a în h a i n e , n u l o c u i a î n

c a s ă , c i în m o r m i n t e . N u m a i lo c u ia p r in tr e o a m e n i, ci e ra u n o m g o l

Şi î n s t r ă i n a t . D e ş i e r a v i u , e l s e c o m p o r t a o a r e c u m c a u n m o r t c a r e

lo c u ie ş te în m o r m in te . Demonizatul nu mai gândeşte cu propmle sale

facultăţi sufleteşti, deoarece este posedat; adică mintea şi trupul lui nu-i
’nai slujesc lui, ci sunt folosite de demonii care îl chinuiesc.

Demonii mărturisesc dumnezeirea lui Iisus

în această s t a r e j a l n i c ă l - a g ă s it D o m n u l Iis u s H r i s t o s p e o m u l

c h i n u i t d e m u l ţ i d e m o n i. N im e n i n u a in te r v e m t p e la n g a Iis u s p e n tu
. -γ. 1α r s u ta t, ca s ă -l v in d e c e . D u h u l
a a c e s t o m s ă fie v i n d e c a t , ci I is u s * . „ q

ca„ , iB p tn „ pe « o»-

(L u c a 8, 2 8 ) . I n fc v a n g ^ ^ w e m e ω sa n e
a r e p e c a r e o p u n lu i Iis u s : J i ve n ^ ^ ^ v Q rb e a p r i n

^ n u i e ş t i r (M a te i 8, 2 9 ) . D in a c e a s t a ^ c u v in te .

S J a s u l s ă u , c i d e m o n i i c a r e îl c h i n u i a u s ţ D u m n e z e u C e lu i P r e a -

D e m o n i i m ă r t u r i s e a u c ă Iis u s este ^ z j u a j uc)e c ă ţ i i d e

' n a l t ş i ş t i a u c ă i i s u s îi Va j u d e c a ş i - i v a 0 v i;lo r şi a j m 0 r ţ i l o r

P ° i ( la s f â r s i t u l l u m i i ) . P e n t r u e i, J u d e c

se a c u m p re a d e v re m e . în treb at p e d u h u l n e c u r a t
E v a n g h e lia n e m ai sp u n e că Iisus -a r e j a r ă s p u n s : „L e g i -

a s c u n s î n o m u l p o s e d a t : „ C a r e - ţ i este n jjjt a r i a v e a î n t r e 4 . 2 0 0 ş i

Ur>e" ( L u c a 8 , 3 0 ) . î n A n t i c h i t a t e , o l e g i u n e m s tă p â n ire p e a c e s t

6 - ° ° 0 d e s o ld a ţi. D e c i o le g iu n e d e d em oni p

0rn d in ţ i n u t u l G h e r g h e s e n ilo r .

273
\ \ ΐ ί I. Patriarhul l>ist*rii. ii ( irtodoxi* Romani

avea
M a i a flă m d in E v a n g h e lia d e a s tă z i c ă a c e s t o m d e m o n i z a t

o putere neobişnuită, dar aceasta nu era puterea lui umană proprie, ci

puterea demonilor care intraseră in el. D e a c e e a, se s p u n e c ă d e ş i o m u l

p o s e d a t e r a l e g a t c u l a n ţu r i şi o b e z i, to tu ş i e l le s f ă r â m a şi p le c a în

p u s tie . E s te d e c i in e x p lic a b il d in p u n c t d e v e d e r e fiz ic c u m p o a te

un om s in g u r sa r u p ă la n ţu r ile d e fie r s a u o b e z ile d o a r c u f o r ţă p u r

o m en ească.

Hristos-Domnul arată mila Sa faţă de omul dem onizat

redându-i sănătatea şi libertatea

n i t 'â ţ n d in c e ta te a G h e rg h e s e n ilo r de a 1

m e n ţin e p e a c e st o m în tre o a m e n i n u a d a t n ic iu n re z u lta t. D im

p o triv ă , omul, chinuit de mulţi demoni, căuta singurătatea, nu comu

niunea, dorea înstrăinarea, nu apropierea de oameni. Viaţa lui era un
chin. Deşi era viu, totuşi el trăia printre cei morţi adică în morminte.
E l era oarecum mort din punct de vedere spiritual şi din punct de vedere
social. însă tocmai acest om chinuit de mulţi demoni şi înstrăinat
de oameni devine centrul iubirii milostive a Mântuitorului UstiS
H r is to s . D e m o n i i , v ă z â n d c ă I is u s S - a a p r o p i a t d e o m u l p e c a r e e i îl
c h in u ia u , l-au cerut ca să-i lase să intre intr-o turmă de porci, p e n t r u
a n u - i tr im ite în a d â n c , a d ic ă în a d â n c u l ia d u lu i. I is u s a a c c e p ta t ca

d e m o n i i s ă i n t r e î n t u r m a d e p o r c i, ie ş in d a s tf e l d i n o m u l p e c a r e îl

c h i n u i a u . C â n d î n s ă d e m o n i i a u i n t r a t î n t u r m a d e p o r c i , a c e a s t a S 'a
a r u n c a t în m a re şi s - a în e c a t.

M u lţi s - a r p u te a în tre b a de ce oare a îngăduit D o m n u l Iisus H r & *

ca demonii să iasă din omul posedat şi să intre în turma de porci? D e
c e a e lib e ra t E l u n o m ş i a l ă s a t s ă f ie d u s i l a p i e r z a r e o m u l ţ i » 16

d e p o rc i? Pentru a arăta că aşa cum au pierit porcii acum în a d â « ^

274
 E v a n g h e l i a sl a ve i lui H r i s t o s

A- W« demonii în adâncul iadului la ziua Judecăţii

m ani tot aşa vor fieri μ du Hdstos a voit să arate că
de Apoi. De asemenea, o nu se poate COmpara
sufletul om ului are o valoare: m n nici cu cel
eu nim ic din lumea aceasta, ^ ^ scumpCar fi acestea,
al obiectelor, indiferent cat e , ^ jisus întreabă:
De unde ştim aceasta? Din Evang e ^ ^ «#-
„Ci? ti foloseşte omului să câştige u scfomy pentru sufletul său?”
tul său.? Sau ce ar putea să dea omu m
{Marcu 8,36-37).

• s„ică sunt scopul vieţii omului

M ântuirea şi bucuria veş
- ·, minunea vindecării omului d
Domnul lisus Hristos a săvârşit ^ motive. în primul rând,
nizat din ţinutul Ghergheseniloi_Pff“ w aeat după chipul lui Dum-
Pentru că omul are o valoare i n f i n ^ T ^ v i a ţ ă v e ş n ic ă .

nezeu Cel infinit şi veşnic viu şb ca ata ^este deci înscrisă in adan-
dorinţa omului de comuniune şi de bucur , ^ fofinitiv sau etern. In <
tul sufletului său ca u n program pentrţi ^Ghergbesemlor erau Pre3
doilea ,i„ d .fe n im că ace,ti k***> φ ι mul1 » »
mult preocupaţi dc comerţul» P* ’

Dumnezeu, ca u e fa d » Nu
* * * * * <« » * « - * « » ~
* ta ta ie „ « « 1 — >" “ ;« * »
«>«, ί» ™ Μ > >.« » « « * ' " f„ ,„ « » * D" Z
- » , « . n i * , » — >H W ' I I " r f
n >‘°,tiv nu a n te o (Utere in a ne f ^„Ueascl p 9 * m m “ ’
777 creştere *
Pentru a ne chema spre L· , P

adkă * re viaţă ve' nkă‘

Νί κι . Patriarhul Bisericii O r t o d o x e R o m a n e

Suferinţa e îngăduită ca mijloc de dezlipire sau dezrobire

a om ului de averile materiale lim itate şi trecătoare

Nu totdeauna medicamentele care ni se dau pentru vindeca­

rea bolilor trupeşti sunt dulci şi plăcute. Adesea ele sunt amare şi
neplăcute. Tot aşa, Doctorul sufletelor noastre, Mântuitorul lisus
Hristos, îngăduie ca noi să trecem uneori prin suferinţă, pnn
încercare, prin pagube materiale, ca să nu ne mai legăm prea
mult de realităţile limitate şi trecătoare, ci să-L căutăm pe El, Cel
nelimitat şi netrecător (veşnic). Aşa se explică îngăduinţa lui lisus
ca vindecarea unui om demonizat să se facă pricinuind o p a g u b a
materială locuitorilor cetăţii din care provenea acest om.
Evanghelia ne arată că, fiind înspăimântaţi de această minune,
locuitorii din ţinutul Gherghesenilor L-au rugat pe lisus să plece din
hotarele lor. Nu ştim exact de ce L-au rugat să plece. Se spune că „erau
cuprinşi defrică mare”, dar nu ştim dacă spaima sau frica lor era cauzata
doar de paguba făcută lor prin faptul că lisus a permis demonilor sa
intre în turma de porci sau se temeau că, stând mai mult timp în apro­
pierea cetăţii lor, lisus ar putea să-i mustre şi în alt mod. Oricum, n e - a m
fi aşteptat ca oamenii din acest ţinut să-I fi arătat lui lisus un gest de
recunoştinţă, spunându-i, de pildă, aşa: „Deşi porcii s-au înecat, e bine
totuşi că s a vindecat acest om chinuit de mulţi demoni în mod cumplit· Esie
bine că s-afăcut sănătos un om care prin purtarea lui violentă, plină de ura
şi de răutatefaţă de oameni,, era un pericol pentru noi toti\
însă oamenii din ţinutul Gherghesenilor nu gândeau astfel şi nu
I-au mulţumit lui lisus penti u vindecarea omului demoniz>at. Ei u
s-au bucurat de eliberarea unui om posedat, ci I-au cerut lui lisus sa
plece din ţinutul lor. Eau i n u nici pocăinţă, nici
a r ă t a t r e c u n o ş t i n ţ ă -

însă lisus a respectat dorinţa lor şi a împlinit cererea lor plecând din
ţinutul acela, în tăcere, deoarece pentru E l va vorbi omul pe care E l l"a
vindecat, scoţând demonii din el.
 E v a n g h e l i a s l a v e i Iui H r i s t o s

Hristos îi încredinţează
> omului vindecat
niisiunea de a binevesti iubirea lui Dumnezeu
Printre cei care-I cunoşteau când era chinuit de demoni

D a r p e c â n d a h o t ă r â t I is u s să p le c e d in ţin u tu l G h e r g h e s e n i-

l ° r > o m u l p e c a r e I is u s l - a e lib e r a t d e d e m o n i I - a c e r u t să r ă m â n ă

E l . A m ă n u n t u l a c e s ta e s te s e m n ific a tiv , a d ic ă p lin d e în ţe le s u r i

duhovniceşti. Omul care trăia înainte ca un sălbatic şi un înstrăinat,

fiin d violerit şi rău, deodată, a devenit paşnic, „întreg la minte, şezănd
picioarele lui Iisus"- ne spune Evanghelia. Acesta îl rugape Iisus să-l
ia cu Sine oriunde va merge. Cel vindecat voia săfie mereu cu Binefiă-
c*forul, Vindecătorul si Mântuitorul Său. Se simţea bine lângă Iisus,
pentru că a sim ţit puterea iubirii Lui m ilostive. A d o m sa fie ucenic
aI Iui Iis u s , s ă - L în so ţească, p e n tru că nimeni nu l-a ajutat mai m ult
d e c « Iisu s, C e l ce l-a elib erat de m ulţi dem oni. Insă M ân tu ito -
ruI ^ s u s H r is to s nu îl ia cu E l, ci îi încredinţează o alta lucrare:
" ^ une cât bine ti-a făcut tie Dumnezeu' (Luca 8, 39). De ce. Daca
D o tv » it c ^ ire s t o m v i n d e c a t s a u e l i -
tt^ n u l I i s u s H r i s t o s îl lu a c u S in e p < . . .
^ de dem oni, nu-1 mai cunoştea multă lume în alte cetăţi on
,n ţinutur, Doar în ţinutul acela unde înainte el a pătimit
^ ?i a fost violent cu oamenii îl cunoştea foarte m d a lume.
' in urmare, din acest om vindecat, Iisus face "n
mărturisitor statornic, nu unul călător care merge dmtr o cetate
! ^ a . A stfel, omul vindecat devine un
pU
; IlSUs în locuI sau spaţiul geografic ^ ,ui Iisus Care
L ntfU a vcsti locuitorilor acelui ţinu Sak iniiostive.
aJ u d e c a t cu puterea dumnezeiasca. ^ ne vindecă de
o edem cum M â n tu ito ru l Iis u s ^ ^ schimbă v i a ţ a ş i n e
° a lă sau ne eliberează de o situaţie g; , ^ de k EL
e săf i m recunoscători lui Dumnezeu pen" J

277
I i s u s d o r e ş te ca n o i să s p u n e m t u t u r o r celor ca re n e - a u c u n o s c u t s a u n e - a u

v ă z u t p ă t i m i n d şi a p o i v in d e c a ţi, câ t b in e n e - a f ă c u t n o u ă D u m n e z e u .

A stfel, Domnul Iisus Hristos ne încredinţează misiunea recu-

noştinţei faţă de Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El.
Evanghelia de astăzi ne învaţă să-L mărturisim pe Dumnezeu
ca fiind milostiv şi binefăcător şi să-I aducem mulţumire prin
rugăciune şi prin fapte bune.
D e aceea, Sfânta Biserică, în cea mai înaltă şi mai cuprinză'
toare rugăciune a ei, în Sfânta Liturghie euharistică, mulţumeşte
lui Dumnezeu pentru „b in e fa c e r ile c u n o sc u te ş i n e c u n o s c u te , a r ă t a t e ş i
n e a r ă ta te care s - a u f ă c u t n o u a . îi m u lţu m im lui D u m n e z e u p e n tru
binefacerile p rim ite de la E l şi ne rugăm să ne m iluiască în c o n tin u ­
are, să ne dăruiască harul şi ajutorul Său.
în concluzie, vedem cum acest om, cândva chinuit de demoni, a
devenit misionar-mărturisitor al lui Hristos şi a ajuns să fie pentru
noi un dascăl al recunoştinţei. D eci, Iisus ne cere ca să fim m i s i r
n a r i - m a r t u n s i t o n acolo u n d e n e c u n o a ş te l u m e a , să b in ev estim iubirea
L ui şi să spunem tu tu ro r cât bine n e-a f k u t nouă D u m n e z e u , spre
slava P reasfintei T reim i şi spre a noastră m ân tu ire. A m in !
 [(§âfr©iŞ

, Rusaiu
D u m in ica a I ^
(învierea
^11LVl'-*·-- h'cel

c r e d i n ţ a Ş‘ f ^ f p E b o a l ă

A D U C T Â M Ă D U ţ 1

* I W V I E R E A
î, v e n i t l a ^ s U S .· ${ căzân d la
„iu v ,c .« a aceea #«?& ■ .’ „
era lair si c aera m
r e casa a - ,

picioarele lui I i» - 1» >» " „ eB pe ■ » * * £ £

f i i « ,v .a .« a a e d u i .p * * “ ^ 11Wp . e . » ' » . » fe'”
Când se ducea Iisus şi mU · «««Β *·**·
279
D a s h i , I atn«irhu 11>i'

care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise

cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie
vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala
hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis
Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi
ceilalţi’ care erau cu El au zis: învătătorule,
> 7
mulţimile
> Te
îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins
de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de M ine cineva, căci
am simţit o putere care a ieşit din Mine. Atunci femeia,
văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea
Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de
El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: îndrăzneşte,
fiică, credinţa ta te-a mântuit. Miergi în pace! Pe când
încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii,
zicând. A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învăţătorul. Dar
Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai si se va
izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El
decât numai pe Petru, pe loan şi pe Iacov, pe tatăl copilei şi
pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El
a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El,
ştiind ca a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o
de mană, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a
întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să
manance. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit
să nu spună nimănui ce s-a întâmplat” (Luca 8, 41-56).

E
vanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii se n u m e ş te şi
Evanghelia învierii fiicei lui Iair. T o tu ş i, în această Evan­
ghelie nu este vorba doar despre învierea fiicei lui Iair,
i şi despre vindecarea unei femei bolnave, care, de d o isp re zece ani,

280
 Evanghel ia slavei lui H r i s t o s

suferea de curgere de sânge, de hemoragie. Evanghelia de: astă* este

la p r im a v e d e re o p re z e n ta re a iubitorul de
locul suferinţei si întristării oameni 0 1 , milosti-
oameni, Doc',or„l ruflerelor ,i d » P » * “ »‘ Ll” ”
vire sau compasiune pentru oameni, vind

Sm ereniei mai-marelui sinagogii

milostivirea lui lisus

le sinagogii din Capernaum, pe

Evanghelia ne arată că mai mare re}jgi0asă ce se aduna
nurne Iair, om cu vază în comunita ^ ^ ^ avea 0 £ică de doispre-
fiecare sâmbătă şi sărbătoare la si ^ ceasta era singurul copil
Zece ani care se zbătea între viaţa şi mo ^ Hristos că a vin-
Pe care îl avea Iair. Auzind el de M* ^ niulţime de oameni căzuţi
decat o mulţime de bolnavi şi a n îcat esurau pe lisus, a mge-
în Păcate, şi-a făcut loc printre cei c a re ^ ^ ^ ^ ^ s& meargă Ia
nuncheat la picioarele Lui, i-a sP uS unJnavă·

■■■■
casa sa pentru a vindeca pefiica sa giav Cap ernautn avea osme
Vedem că acest conducător alsinagog1 flau ostili lui lisus,
r e n *e a d â n că . î n g e n e ra l m a i-m a rn si ^ de0arece h se părea
m u lte în d o ie li eu privire la * V^ entare în religia p o p o ru lu i
că E l in tr o d u c e n o i în v ă ţă tu ri, o n0U‘ rezervă şi indo1 a ’ n *a
evreu. D e aceea, î l p riv eau cu susţ» utn> n u m it Ian, are mu a

tnai-mare al sinagogii
Credere
-«etcre iin
n llisus
i s u s şi ^se apropie
i de C u u r " " al me[n şi r. · ,
* la picioarele lui lisus ea ca in faţa « ^ vi„decareafocet
vindecareafiice·, ,
·.. . . . .
ce nimeni altul n u poate să-i dăruiesc*^ Şi ^ smagogn
mai-mare:d sinagog»se se
care
are se lupta cu moartea- Prin urmai , ^ Deşi fac <
dle°sebeste de toti ceilalţi c o n d u c ă »

ΗΤΓίΙΠρ ^ ι ι ι
 P a t r i a r h u l Bi ser ici i ( ) r t o d o x e R o m a n e

d i n t r - o ta g m ă c a r e - L c o n te s ta p e I is u s , el se a p r o p ie d e I is u s , c a d e în

g e n u n c h i î n f a ţ a L u i , i i cere să m e a r g ă s ă - i v i n d e c e f i i c a s a , d e o a re c e a r e

c r e d in ţ ă ta r e că in I i s u s s u n t p r e z e n t e ş i lu c r ă to a r e p u t e r e a , î n ţ e le p c iu n e a

ş i iu b ir e a m i l o s t i v ă a le l u i D u m n e z e u p e n t r u o a m e n i. D u p ă c e a v ă z u t

s m e r e n i a şi c r e d i n ţ a lu i I a ir , I is u s i - a s p u s c ă v a v e n i s ă - i v i n d e c e fiic a

b o ln a v ă .

Iisus evidenţiază şi credinţa puternică a unei fem ei suferinde

D a r în a i n t e d e a a ju n g e I is u s la c a s a u n d e se a fla f iic a b o ln a v a a

lu i Ia ir, în f a ţa L u i a a p ă r u t o a ltă p e r s o a n ă s u f e r in d ă şi în t r i s t a t ă , o

f e m e i e b o l n a v ă d e d o is p r e z e c e a n i d e c u rg e re d e s â n g e , a d ic ă d e h e m o r a g i e ,

c a re a c h e ltu it to a tă a v e re a sa c u m e d ic ii, d a r n ic iu n u l n u a v in d e c a t-o ·

A c e a s t ă f e m e i e s - a a t i n s d e h a i n a l u i I i s u s p e f u n s , v e n i n d s m e r it ă >

la s p a te . î n m o m e n t u l c â n d s - a a ti n s d e I is u s , e a s - a v i n d e c a t . A t u n c i

I i s u s a î n t r e b a t : „ C in e este cel ce s - a a t i n s d e M i n e ? [ .. .] C ă c i a m s i m ţ i t o

p u t e r e ca re a ie ş it d i n M i n e ” ( L u c a 8 , 4 5 - 4 6 ) .

A tâ t d c m u lţi o a m e n i d o re a u să se a tin g ă d e Iis u s în c â t n im e n i

n u m a i p u t e a ş t i c i n e a n u m e s - a a t i n s d e E l . T o t u ş i , I i s u s v o i a s ă s c o a tă

î n e v i d e n ţ ă o p e r s o a n ă care se d eo seb ea d e t o ţ i cei ce s - a u a t i n s a t u n c i d e

E l. A c e a s tă p e r s o a n ă e ra o fe m e ie c a re se d e o s e b e a d e t o ţ i ceilalţi
p r i n m u l t a e i c r e d i n ţ ă şi p r i n a d â n c a e i s m e r e n i e . î n t r u c â t era f o a r t e

c r e d in c io a s ă ş i s m e r ită , H r i s t o s a v o i t să o v in d e c e s i s ă o a r a t e tu tu r o r .

D i n s m e r e n i e şi s f ia lă e a s e a s c u n d e a şi n u î n d r ă z n e a s ă v i n ă î n f a ţ a

lu i I is u s , s ă - I c e a r ă v in d e c a r e . D a r e a a v e a c r e d in ţa f e r m ă c ă n u m a i

d a c ă se v a a tin g e d e h a in a lu i I is u s se v a v in d e c a . î n s ă c â n d a a u z it

p e I i s u s î n t r e b â n d : „C i n e este cel ce s - a a t i n s d e M i n e ? C ă c i a m s i m ţ i t

o p u t e r e care a ie ş it d i n M i n e ” ( L u c a 8 , 4 6 ) , a t u n c i f e m e i a a î n ţ e l e s c â
a c e a s ta e ra p u te r e a c a re a v in d e c a t- o p e ea. Cuvintele M â n tu ito ru l^

282
 • A'
Mine” n t a r a t ă c ă H r i s t o s - D o m
»am sim tit o putere care a ieşit m uterea harului dumneze-
nul lucra cu putere dumnezeiască, cu p mai când
iese. El vindecă boala şi dăruieşte p deoarece numai El este
viata omului se îndreaptă spie Mântuitorul oamenilor
Izvorul v ieţii d ep lin e şi Vindecătorul sau M

D a r u r ile c r e d in ţe i

O m u l , este sensibila

I u b i r e a m ilo s tiv ă a lu i

fa ţă d e s u f e r in ţa u m a n ă . ^ ^ D m ^ u n t u r m â rile
m e i m o a r te a . A c e s te a n u f a c P ·ψ ί boala şt >»°α ’ gam eni
v t u , d u p ă c a r e a f o s t c r e a t o tn u ■ ^ ^ ca sa « ^ fo sţ

P ă c a tu lu i, ra r H r is to s - D o m n u l a * a g ie , s ^ n n

de p ă c a t , d e b o a lă . F e m e i a

°arec u m v ăzu tă sa u d e sc o p e *■ v [ â n t u ito rU ^ lS - , fu it M e r g i î n

e m o ţie . D a r p e c â „ d e » » ~ .Τ £ ϊ, J * *

r a j a t - o ş i i - a zis·. J n d r ° z n V t e · ' A ^ esea, cân d

P ° * r [Luca 8,48). N u i-a ci H> zlS , a E1a recu-

exp rim a Iisu s c â n d vorbea cu aCestfaP1 . p e aceeafemeia
W n u m e ş te pe cineva fiu s foarte P^e^ . „Mergi in pace!"
«oscut în p e rso a n a respectivi ^ IisuS u P £/ , ^ şi

Vi n d e c a t ă e s t e n u m i t ă d e J 1 a n e r e n i a a c n n t a t - o z i c â n d u ι·
c u m , 4 ,t > « ‘ " " " “ ‘ I ‘ m “
m u lIta
t a eeii credinţă
c r e d in ţ ă nnumind-o
u m i n d - o ff ii *ica'
0’ ^^ ^^ acestei
a c e ste i fem
f e m eeii ccare
are

"Mergi in
'•Mera-j în pace!”
t>ace!".. Iisu s H
_.lj Iisus 1 ' "r‘S
S' a n u m ee:: darul
. _ g0:j anum
T re i d a ru ri i-a o fe rit ^ he* ° * ^ llVântarea unei vieţi
a s u fe rit tim p d e d o is p re n i ceasc“ *1 1 · Ό}1& ν η ι& p rotueneau

J L . * ? * , * * · £ « * » * « p“
P a Ş n ice . D e s i g u r , m u l t a e i s m

283
 todoxe Romani

ş i d i n î n d e l u n g a e i s u f e r i n ţ ă . D e şi a c h e ltu it to a tă av erea sa p e n tr u a

fi v in d e c a tă d e m e d ic i, to tu ş i ea n u a p r im it v in d e c a re . D e aceea, a
c ă u ta t p e s in g u ru l D o c to r C a re o m a i p u te a v in d e ca : p e Iisu s H ris to s ,
D u m n e z e u - O m u l, C e l ce „ v i n d e c a to a t ă b o a la ş i t o a t ă n e p u t i n t a în
p o p o r ” (cf. M a t e i 9, 3 5 ) .

î n v ă ţ ă m d e la a c e a s tă f e m e i e s m e r i t ă ş i s u f e r i n d ă d e d o is p r e z e c e a n i ,

c a ie , d e f a p t , m u r e a l e n t , î n f i e c a r e z i , p r i n h e m o r a g ia n e î n t r e r u p t ă d i n

t r u p u l ei, că darul sănătăţii pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie păs­

trat, dar şi căutat atunci când l-am pierdut. D o is p re z e c e a n i d e c ă u ta re
a v in d e c ă rii, d o isp re ze c e a n i d e s tă ru in ţă p e n tru a d o b â n d i s ă n ă ta te a
au fă c u t d in fe ? n e ia a c e a sta u n m a r e î n v ă ţ ă t o r p e n t r u n o i t o ţ i i E a n u c a d e
in d e z n ă d e j d e s a u d isp e ra r e . E a c a u tă m e d ic i, se l u p t ă cu b o a la , se ro a g ă ,

s t ă r u ie s ă - ş i re c a p e te s ă n ă t a t e a ş i s ă - ş i a li n e s u f e r i n ţ a , p â n ă c â n d , s p r e

s f â r ş i t u l p u t e r i l o r ei şi d u p ă e şe c u l ş t i i n ţ e i m e d ic a le a d o c to r ilo r, î n t â l n e ş t e

p e H r i s t o s - D o m n u l , D o c to r u l s u fle te lo r ş i a l t r u p u r i l o r n o a s tr e , C a r e î i

d ă r u ie ş te s ă n ă t a t e d e p lin ă , o n u m e ş te f i i c ă d u h o v n ic e a s c ă ş i o b i n e c u v â n ­
t e a z ă p e n t r u a t r ă i în p a c e .

Prin învierea fiicei lui Iair, Domnul Iisus Hristos arată

puterea Sa dum nezeiască de-a învia pe cei m orţi

în celalalt registru al său, E vanghelia ne arată întristarea Im Iair.

D u p ă ce Iisus a v in d ecat fem eia bolnavă de h em o rag ie, cineva din
casa
-
lui Ia ir; )vine
)/r
si-i spune acestuia- ^ /i m
’ n P x
„ u r i t f ir-
i c a ta . N u m a i s u p ă r a p e
în v ă ţă to r u l [ L u c a 8 ,4 9 ) . L a vestea c - . 1 ·*-
γλ e s t e a m o r î n fiic e i s a le , I a i r e s t e c o p l e ş i

bUS m i s t o s n s p u n „ N u t e te m e ; cre dj *e
d e d u r e r e . D a r M â n t u i t o r u l I is u s H rk t-^ o ~
. ,
n u m a i şi se va izbăvi (Luca 8, 5 0 ) cred r> ei , ,
d e Şi e a s e v a r i d i c a d i n m o a r t e .
A p o i I i s u s a m e r s l a c a s a u n d e s e a fln fi· - τλ
ana nica moarta. Dupa- ^ce aa
c e r u t m a r e d i s c r e ţ i e şi l i n i ş t e , c h e m â n d . . . Q *:
n a d o a r p e tre i u c e n ic i ai b a i,

284
 E vanghelia slavei lui Hristos

P etru , Ia c o b si I c , precum si pe p iti» ,ii copilei ,i apoi s » ţâ n d pe

>1 cărei trup fusese deja p a ria t e · E, inghdie, JutuU,

{Luca S, 5 4 ). î n m o m e n tu l Ca^să tirate realitatea învierii
s -a în to r s şi a î n v i a t în d a ta \ΐ^ ι > i a r p ă r i n ţ i l o r e i,

e i, „ £ / Λ p o r u n c i t s ă i se d e a sa ^ ^ sp u n ă n i m ă n u i ce s -a

u i m i ţ i d e p u t e r e a L u i , I i s u s J e ci ţ ° ^ ^ n -ă d u it s ă r ă m â n ă î n c a s ă ,
î n t â m p l a t ”[ L u c a 8 ,5 6 ) . L a în c e p u t Iis u s a i n ^ şi i o a n ,

u n d e e r a f iic a m o a r tă , d o a r tre i u c m a rto ri a i s ă v â r ş ir ii m i n u n i i

ta tă l şi m a m a c o p ile i. D e ce? ^ e n tn m cej curioşi şi gălă g io şi,

să f i e n u m a i o a m e n i i c re d in c io şi ’ ’ * U>tn f a # d in m in u n e u n spectacol
p r i n a c e a s tă a t i t u d i n e v e d e m că h s u s n u J ^ ^ u U se m n s m e r it a l

demonstrativ, deoarece orice minune ' \ . ^ m i(0a re faţă de oameni.1

i u b i r i i Sale dumnezeieşti milostive? com p ^ p e n t r u a fi l ă u d a t ,

a c e s t s e n s , I is u s v o in d să a ra te ca n u ^ χ ^ m ă „m ânut

P ° r u n c e ş te p ă r in ţilo r c o p ile ' în v *

Ce s - a î n t â m p l a t " ( c f . L u c a 8 , 5 6 )

• d a vindecări»
E v a n g h e lia s p e r a n ^ ‘ c r e d in c io ş i
oam enilor sm enU ?
. lu i Iair, s m e re n ia f e m e n

V ed em , aşadar, legătura

£** * de « « ere-

rere, d ev in e, ca şi fem e· ( Pam ’ d (.părinte, care se

e n tr u t o ţi o a m e n ii, d a r m a i a t e ntH °s^ u că Iair este
nie adâncă, credinţă puternica şt yfaave· ;U 1 ; milostivire,
^ n t i f i c ă d e p l i n cu s u f e r i n ţ a f i i c e i s » ^ bu„atate ş.

P ă rin te bun şi m ilos, D um n

p r i n î n v i e r e a f i i c e i s a l e . D i n a c e a stă E v a n g h e l i e î n v ă ţ ă m că u n c r e ş tin

cu a d e v ă r a t s m e r i t n u c a d e î n d e z n ă d e jd e , ci c a u tă t o t t i m p u l c u m s ă - ş i

r e d o b â n d e a s c ă s ă n ă t a t e a c a f i i n d d a r a l l u i D u m n e z e u . E l ş t i e că ş i a t u n c i

c â n d n u se v i n d e c ă b o a la t r u p u l u i s ă u , t o t u ş i , D u m n e z e u d o r e ş te m â n t u i ­

re a s u f l e t u l u i s ă u şi d o b â n d ir e a v i e ţ i i v e ş n ic e . D e c i , E v a n g h e l i a d e a s t ă z i

Evanghelie a speranţei, a vindecării şi a învierii omului prin

e s te

iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

S ă n e a ju te B u n u l D u m n e z e u să c u ltiv ă m şi n o i s m e r e n ia , c re d in ţa ?

n ă d e jd e a şi iu b ir e a m ilo s tiv ă c a re n e a ju tă să n e v in d e c ă m d e b o l i şi

d e p ă c a t e , s p r e s la v a P r e a s f i n t e i T r e i m i şi m â n t u i r e a n o a s t r ă . A m i n !
 bl

©!

Duminica a 25-a după Rusalii

(P ilda sa m a rin e a n u lu i milostiv)

S A M A R IN E A N U L M ILO STIV -
^ ^ I P U L I U B I R I I L U I H R I S T O S Î N OAMENI

»în vremea aceea a venit Ia Iisus un învăţător de lege,

isP«tindu-L si zicând: învătătorule, ce să fac ca sa moştcnesc
vi« a de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum
L'heşti în ea? Iar el, r ă s p u n z â n d , a zis: « S ă iubeşti pe Domnul
Γ>,. . , . . . Λ M ej d in t o t s u f l e t u l t ă u şi
u m n e z e u l tă u d i n to a ta in im a ta ,

2o/
 iarhul BisiTic ii )\i“ koni

din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele

tău, ca pe tine însuţi». Atunci lisus i-a zis: Drept ai răspuns;
fă aceasta şi vei ii viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe
sine, a zis către lisus: Şi cine este aproapele meu? Iar lisus,
răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la lerihon, şi
a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit,
au plecat lăsându-1 aproape mort. D in întâmplare, un preot
cobora pe calea aceea şi, văzându-1, a trecut pe alături. D e
asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a
trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe c a l e , a venit
la el şi, văzându-1, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat
rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-1 pe
asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei si i-a zis: Ai
grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce,
îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost
aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care
a făcut milă cu el. Şi lisus i-a zis: Mergi şi fa si tu asemenea”
{L uca 1 0 ,2 5 - 3 7 ) .

is e ric a a r â n d u it c a în D u m in ic a a 2 5 - a d u p ă R u s a lii sa

o
B f ie c i t i t ă E v a n g h e l i a c a r e c o n ţ i n e

m ilo s tiv r o s t i t ă d e M â n t u i t o r u l l i s u s
tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc şi un
viaţa Bisericii şi afiecărui creştin în parte.
P ild a s a m a r in e a n u lu i

H ris to s

d r e p t a
c a fiin d

r pentru

în tru c â t a c e a s tă E v a n g h e lie se a flă în le g ă tu ră cu în c e p u tu l

P o s t u l u i N a ş t e r i i D o m n u l u i , P ild a s a m a r in e a n u lu i m ilo s tiv n e a ju tă

să n e p re g ă tim p e n tru a c e a s tă p e r io a d ă , să în ţe le g e m s e m n ific a ţia

ei d u h o v n ic e a s c ă , a postului unit cu rugăciunea şi cu milostenia, &

u r c u ş i n t e r i o r a l s u f l e t u l u i î n c o m u n i u n e a s f i n ţ i l o r î m p l i n i t o r i a i v o ii
 Evanghelia slavei lui Hristos

ta i D u m n e z e u î n i s t o r i e . P r i n t o a t e a c e s t e a n e p r e g ă t i m să p r i m i

în -.Peştera” su fletu lu i nostru pe H ristos-D om nul Care S e naşte

d u h o vn iceşte în via ţa fiecărui creştin potrivit credmţei şi i u b i m ui

fe ţă d e D u m n e z e u si d e o a m e n i.
y

C o b o r â r e a d e la I e r u s a lim Ia ie r ih o n rep rezm ta

în s t r ă in a r e a d e Dumnezeu a omenim p a

u 'cm , ne-o prezintă în E van-

P i l d a p e c a r e M â n t u i t o r u l Iis u s n ^ n e a m u lu i o m e n e s c .

S ^ e lia de a s tă z i a ra tă în s ă ş i taina mân ^ ^ ’n tr e tâ lh a ri,

^ mi,l care cobora de la Ierusalim spre let rcZjntă neamul omenesc,

f i^ d dezbrăcat, rănit şi lăsat aproape mo , re^ adevăraţi tăl-
a,e din pricina păcatelor a căzut in mi ţ ţa Ierusalim spre Ierihon
a ,i răpitori şi ucigaşi de suflete. Cobora^ e j de D u m n e z e u . A s t f e l ,

Searnnă degradarea omenirii pi in instr' SLif le te ş te şi c o b o a r ă s p r e

° m u l p ă c ă to s d e c a d e , d e v in e a p ro a p e m o rt s ^ {Romani
^ ° a r te b io lo g ic ă , p e n tr u că , plata facaţu ^ el tre.
:* 2 3 )· T o t u ş i , p e n t r u a fi s a lv a t s a u r i d i c a m â n t u i r ii, d e

b u i a Sa f i e a j u t a t „pe calea vieţii ”, a d i c ă m c ^ ^ decăzut cu

C a tr e p r e o ţ i i s i l e v i t i i V e c h i u l u i T e s t a m e n · ^ ^ al L e g n

J ^ P U I a j u n g â n d s ă f ie d o a r î n v ă ţ ă t o r i i ^ c u iu b ir e a m llo s -

£ ? · h" “'
5 p e n tr u a o fe ri o m u lu i c ă zu ^ ^
C a re ' l v in d e c ă şi îi d ăru ieşte viaţă veşnica· ^ sau ele n n,
Sa»iarineanul milostiv, aparent un de iudei ca m ^un
Upa cu m n e sp u n e E vanghelia, era co ^ ca fiind i eriţi e
y * *'*·· -D^ ee tfap t, to ti sam arin en ii erau c o ^
a p t, to ti ş a m a n ii—
^ ^
S1 a c α χ -
credinţa, adică

> · ininferiori
fe rio ri aee.ror,,
ace'stora, fii«d
fiind * Λ neam
de alt * * * * * stram e
n s trâ in a ţi de c re d in ţa iu d a ic ă d'in
( p ă g â n e ) ş i, c a a ta r e , n e a g r e a ţi d e iu d e i, c u t o a t e c ă S a m a r i a ş i I u d e e a

e r a u ţ i n u t u r i v e c i n e . D a r to c m a i a ic i se d esc o p eră î n ţ e l e s u l t a i n i c a l p i l d e i ,

cel care are milă de omul rănit este un călător străin,

si a n u m e c ă

diferit ca neam şi credinţă, nu un prieten sau conaţional al celui

rănit. C h i a r m a i m u l t d e c â t a t â t , c ă lă to r u l m i l o s t i v e ste c i n e v a d e la c a ic

u n iu d e u n u se a ş te p ta n ic io d a tă să p r i m e a s c ă v r e u n a ju to r . A ş a d a r , ceea
ce distinge în mod evident pe samarineanid acesta călător de preotulşt
levitul Legii Vechi este milostivirea sau bunătatea snfletidui său. In

a c e s t s e n s , E v a n g h e l i a s p u n e : „ I s - a f ă c u t m i l ă ” d e cel „r ă n i t ş i lă s a t

a p r o a p e m o r t ”. A m e r s s p r e e l , l - a r i d i c a t d i n l o c u l î n c a r e f u s e s e l ă s a t

d e tâ lh a r i a p r o a p e m o r t, i - a le g a t r ă n ile şi a t u r n a t p e e le u n t d e l e m n

şi v in , a p o i l - a a ş e z a t p e a s in u l s ă u ş i l - a d u s la o c a s ă d e o a sp e ţi·

A c e a s tă f a p t ă b u n ă a S a m a r i n e a n u l u i m i l o s t i v , ca re s im b o lic e ste î n s u ş i

M â n t u i t o r u l I is u s H r i s t o s , în s e a m n ă ridicarea naturii umane căzută în

păcat şi rănită de patimi. H r i s t o s - D o m n u l , „ D o c t o r u l s u f le te lo r şi ^

tr u p u r ilo r ”, u n g e o m e n ire a b o ln a v ă d e p ă c a t c u u n t d e l e m n u l B o te z u lu i

( S f â n tu l şi M a r e le M ir ) p lin d e h a r u l S f â n tu lu i D u h c a re se d ă r u ie ş te

o m u lu i sp re vindecare de păcat şi creştere spirituală.

I a r v in u l t u r n a t p e r ă n i î n s e a m n ă v i n u l S fin te i E u h a r is tii , a d ic ă

S â n g e le D o m n u l u i , p e c a re o m u l îl p r im e ş te în S f â n ta î m p ă r t ă ş a n i e

dimpreună cu Trupul Domnului „spre v i n d e c a r e a s u f l e t u l u i ş i a t r u p » '

l u i \ „s p r e ie r ta r e a p ă c a te lo r ş i v i a ţ ă veşnică"

Biserica este casa în care se vindecă rănile

sufletului şi bolile trupului pricinuite de păcate

C a s a d e o a s p e ţi in care se v in d e c ă o m u l r ă n i t d e t ă l h a r i r e p r e z in tă B is e ­
rica . I a r c ă l ă t o r u l s a m a r i n e a n c a r e a s a l v a t p e o m u l c ă z u t î n t r e t â l h a r i

a d ă r u it d o i d in a ri g a z d e i sa u a d m in is tra to ru lu i c a se i d e o a s p e ţi şi i ' a
 Evanghelia slavei 1U1 Hristos

- j ma voi întoarce, Ψ ™ida[

(Luca 10,35). Cel doi ^^ Testament, care ^ ^ ^

ai Bisericii, F«A*W Testam g ^ ciM« de oaspe^ ^ ^ ^ ak
spre vindecare şi mântuir simboliza Şi ce ^
, L lui Hristos. A c= » « * ■ “ £ * „ „ « » < » » « “ * * * „
iubirii J , D r n n n a tu şt * "f" ^ ^ «»»«._’? ' " b d , o g sluji'

e g o is m u lu i l u i . Cuvinte e » #1 £ 1 v a r a s p t im p Ş*1

Λ Doua a D— * ^
terilor din « « Λ ~ t * · ‘ „ „ . „ J o r , P«n®
feri timp, pentru man ‘ pentru dob;"' " ' , , e vi„drte n.unr'
lor din păcate şi pamm eS°‘ ' ^ aspeţi rn clU , losn Gură
în ţe le g ân d că -
nii răniţi de păcate şi pa tribun^ 1
de A u r sp u n e ca B is e fie ţ -n ^ e c a d e p a c a t _ sam ^ n ea n \ ^
judecaţi, ci sp ita l în care ci se a ş a d ;lI ) c a to c,n a \ ^ sau s â - ' f i e
E v a n g h e lia d e a s tă z i n e a _s t ’p ta să ' i f i ca ^ ? t etin d e v r e °
la ca re n i c i u n u l d i n t r e iu d e ţ n u ^ p r e s a t « ^ ^ cau
de vreunf o l o s , s ă v â r ş e ş te b in e e i & p ta u ρ |β β Β ί Ζ ί »

re c o m p e n s ă sa u v re o la u d a , el s ^ ^ ^

« * ? rnzVă o m u l s u fe r in d , oai

M ilo s tiv .
- 1 rrarea i«birU
• ilo s tiv r e P ^ - : 0a m e n -
Fapta samarineanului m mân
m ilostive a lui Hristos Pe Do ^ -

■t P U d » s a m a r ă »

D upă ce a ro s ti ; d e L e S e Sa . j ra t a p r ° a P e C i n 3 7 )·
h r is to s i-a c e ru t în
.iţă ro r o ^ '

îu tr e tâ lh a r i. I a r a c e s ta a raspun
noi i
 A u z in d acest răspuns, D o m n u l Iisus îi spune în v ă ţă to ru lu i de L ege:

„Mergi şif ă şi tu asemenea”(Luca 1 0 ,3 7 ). P rin u rm are, E v a n g h e lia d e

astăzi nu se mărgineşte la descrierea unui gest frumos, ci ea este şi

un îndemn clar şi ferm la acţiune, la fapta cea bună: „Mergi şif ă şi
tu asemenea/ ”

A c e st în d e m n al M â n tu ito ru lu i Iisus H risto s, care este de fap t

concluzia practică a Pildei samarineanului ?nilostiv, a fo st u rm a t de
B iserică în că de la începuturile sale. Aşa se explică opera filantropică
sau lucrarea caritabilă a Bisericii de-a lungul veacurilor. N u m e le
de Bunul Samarinean a fost d a t m ai ales u n o r spitale, d e o a re c e Sama-
rineanul milostiv simbolizează iubirea smerită si milostivă a Ini
Hristos şi lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii· Dar nu
n u m ai lucrarea Bisericii înţeleasă ca in stitu ţie, ci şi lucrareafilantro­
pică sau caritabilă afiecărui creştin in parte. Aproapele este, aşadar, orice
om care ajută pe semenul său, dar şi orice om care se află în nevoi şi
aşteaptă ajutorulcelorlalţi oameni, indiferent de neam, r a n g , funcţie sau
vârstă. în consecinţă, fiecare om poate deveni chipul milostiv al Bunu­
lui samarinean, al milostivim Mântuitorului Iisus Hristos, întrucât prin
fiecare om Hristos-Domnulpoate arăta iubirea Sa milostivă şi d a rn ică în
lume, când inimafiecărui om devine milostivă şi darnică
D eci, samarinean milostiv este orice om care ajută pe s e m e n u l

său aflat în situaţii dificile. A proapele n o stru nu este în să în to t­

d e a u n a cel cc ne este nouă ap ro p iat p rin în ru d ire sau p rin a p ro p ie fe
g eo g rafică sau fizică. M ulţi părinţi nu mai sunt cu adevărat aproapele
pentru copiii lorpe care i-au abandonat, după cum mulţi copii nu mai sunt
aproapelepentru părinţii lorpe care i-au părăsit si nu îi mai ajută. M ulţi
oameni, care erau cândva prieteni apropiaţi unii cu alţii, s-au în s tr ă in a t
ori s-au îndepărtat cu timpul unii de alţii şi au devenit in d ife r e n ţi sau
chiar ostili unii fa ţă de alţii. Deci, problema definirii corecte a aproapelui
nu este una de ordin spaţial, ci una de ordin spiritual
 Evanghelia slavei lui Hristos

Aproapele este omul prin care Dumnezeu

ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neaşteptat

D e m u l t e o r i n e v i n e î n a j u t o r u n s t r ă i n p e c a re n u 1 ” ^

v r e o d a tă s a u d e la c a re n ic io d a tă n u a m a ş te p ta t v re u n a ju to r rin

a c e a s t a , E v a n g h e l i a d e a z i n e a r a t ă , a ş a d a r , <â fie c a r e om d in urnea

c e a s t a , i n d i f e r e n t d e e tn ie , s ta r e socială sa t, v â rstă , are o v a lo a re e te r n a ş,

Fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a ui mine

u n ic ă .
, οΛvidirp si să vindece pe cei ramţi
Zeu prin care E l lucrează în lume ca s , ^ ^
trupeşte şi sufleteşte. î n is to ria adesea

rDumnezeu
e saie pae lucrat
n t m a uneori
d o b â fldchiar
* ş: p ^ ^^ gi de
in neam ui
condu_
D e p ild ă , R o . « » nu aveau
31 R o m â n i e , e a r e g e l e F e r m

io c s â n g e r o m â n e s c in v e n e le . ^ E l cănci voieşte şi cu m voieşte,

SQ a j u t e u n p o p o r , lu c r e a z ă p r i n cin e vo ieş ^ ^ ^ ^ a p r o p ia te

Ca n o i s ă î n v ă ţ ă m că n u n u m a i ie i de u n ^ ^ nea m u l n o stru , d a r

P ° t s ă n e a ju te , ci, a d ese a , c h ia r ş i o a m e n i

Care~ l iu b e s c ş i v o r s ă - l a ju te . >^ ^ u n p r ie te n , ci u n s tr ă in ,
A ş a d a r , u n e o r i, a p r o a p e le n u este u n v ^ astf el în c â t h a r u l lu i
Un °rn d e la ca re n u te a ş te p ţi s ă p r i m e ş t i v r e u ^ ^ ^ ^ ^ ^ p unem
^ u?nn e z e u n e s u r p r in d e c â n d lu c r e a z ă p ^ întâi în ajutorul lui
N ă d e jd e a prea mult în oamenii cun u n p r ie te n p e n t r u noi, în
U m n e z e u , C a re p o a te fa c e d in tr - u n s r a ^ ^ ^ in d ife r e n t sa u c h ia r

tl7nP ce un p r i e t e n a l n o s tr u a d e v e n it p Qap e]e cuiva dacă devine

Un duşman. Fiecare dintre noi f ° ate * ^ m oamenii aflaţi în
V i n i l e iubirii milostive a lui D u m n e *n tfU că n u m a i s i m t p e n i m e n i
ner° o i. U n j j o a m e n i a j u n g l a d i s p e r a r e / ^ ^ ^ v e c i n ă t a t e c u e i. N u

Caf i i n d a p r o a p e le lor, d e ş i m u l ţ i o a m e n i s ^ ^ d e z o rie n ta ţi

a n p . d n e v a a p ro p ia , ea > H

293
 s a u n e p u tin c io ş i. U n i i îş i p ie r d c u m p ă tu l ş i c h ia r îş i c u r m ă z ile le , d a c ă

n u - i a ju tă n im e n i la tim p u l p o tr iv it c u r u g ă c iu n e a şi c u p r e z e n ţa s m e ­
r i t ă ş i m i l o s t i v ă l â n g ă e i.

Evanghelia de astăzi ne îndeamnă săfim aproapele celui

P rin u rm a re ,

ce are nevoie de ajutorul nostru. în ultimii 20 de ani, Biserica noastră a

intensificat opera de caritate, a înfiinţat cantine pentru săraci, cămine
pentru copii şi case pentru bătrâni, unităţi medicale pentru bolnavi, iar
prezenţa preoţilor de caritate se face simţită în spitale, în armată, în
penitenciare, toate reprezentând o lucrare de „Bun Samarinean . T o t u ş i ,
n e v o ia d e a ju to r fiin d fo a rte m a re , a c e a s tă a c tiv ita te a B is e ric ii tr e b u ie

a m p lif ic a tă p e n tr u a r ă s p u n d e m a i a d e c v a t la în d e m n u l p e r m a n e n t a l

M â n tu ito r u lu i Iis u s H ris to s : „Alergi şif ă şi tu asemenea!”

Să arătăm iubire m ilostivă prin fapte,

nu doar prin cuvinte

E v a n g h e lia c a re c o n ţin e Pilda samarineanului milostiv n u e s t e

d o a r o is to rio a ră fru m o a s ă , ci e a e s t e p e n t r u n o i t o ţ i un program , nn

îndemn lafapte bune, iar dacă lucrăm cu iubire şi bucurie pentru mân­
tuirea altora, lucram şi pentru propria noastră mântuire, deoarece hand
iubim milostive a lui Hristos uneşte pe aproapele care ajută cu aproapele
care este ajutat.

Desigur, putem rosti predici frumoase despre iubirea &

Dum nezeu şi de aproapele, dar limbajul faptelor bune săvârşite în
situaţii concrete, fapte izvorâte din iubire sinceră, smerită şi milo*'
tivă este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflaţ»
în nevoi, răniţi de patimi, suferinzi de boală, sărăcie sau singură­
necesar ca Biserica să organizeze cât mai multe programe
ta te . E

de ajutorare a celor aflaţi în dificultate şi împreună cu Statul, cu

294·
 Evanghelia slavei lui H r i s t

diferite instituţii sau organizaţu şi cu sp^ ^ ^ c_ samarinea.

narea suferinţei lor. Astfel, m ţ i oam . cs£e iubirea lui Hristos
nul m ilostiv nu este o pilda in trecu , £ deveni un
i · - D eci fiecare d i n tr e u f ^a
lucratoare şi in prezent, ^ ^ B iserică. I a r d a c a in
s lu jito r a l D o m n u lu i în „casa L u i d e p , ac[ic ă a m a j u t a t

a d ă p o s tu l m ilo s tiv ir ii L u i v in d e c ă to a ^ ^ n e z e u p re a m ilo s tiv u l n e v a

n i a i m u l t d e c â t s e a ş t e p t a d e la n o i , ^ A D o u a V e n i r e a S a , c â n d

d ă ru i n o u ă d in b e lş u g b u c u ria h a ru l * ‘ Q (^ r e i e d u p ă c â t ă i u b i r e m i l o s -

v a j u d e c a p e t o ţ i o a m e n i i , p e r s o a n e l e ş i n n e v o i .
t i v ă a u arătat oa m en ilo r a f l a ţ i î n ψ ^ ^ D u m i n i c i i a 2 5 - a

în c o n c lu z ie , p u te m spune ~ i v i r i i s · a v in d e c ă r ii. I a r iu b i

după Rusalii este o E v a n g h e l i e a 1 ' a r a t a t ă în iu b ire a m i l o s t i v ă a

r e a n e s f â r ş i t ă a lu i D u m n e z e u ~ 1 îm p ă r tă ş it ă B i s e r i c i i şi l u m i ’

lu i I is u s H r i s t o s f a ţă d e t o ţi ° a m e n ! L arătăm şi noi iubire milos-

'n t r e g i p r i n D u h u l S f â n t , n e în d e a m T re im i şi m â n t u i r e a
tiv ă fa tă d e t o ti o a m e n ii, sp re
y >
 ’\v id m i « m ă
/man
trIaIrIu. 1. vWi»
tw
t i h \ su
0u
virnb
iar

Duminica a 26-a după Rusalii

(P ilda b o g a tu lu i c ă ru ia i-a ro d it ţa rin a )

h a m b a r e p l in e ,
d a r su flet g o l

Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit

din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face,
că n-am unde să adun roadelp m„i -> c.
aeie mele? Şi a zis: Aceasta voi
face: Voi , „ i e , hambarele „«fe ,i mai m„ , k vo, lid i ţi
.o i strânge acolo ,„a,e .o.d ele me| e , meU; fi
 E vanghelia slavei lui H ristos

c flete ai multe b u n ă t ă ţ i strânse

v o i zice s u f l e t u l u i m e u : t e mănâncă,bea,veseleşte-te.
pentru m u l ţ i ani; o | n această n o a p t e v o r cere
însă D u m n e z e u i-a zi®· p r e g ă t i t ale c u i v o r f i . A ,

de la tine sufletul tău. Şl ce e sine însuşi şi

se întâmplă cu cel “ ' J a “ ,, (Luc0 12,16-21)·

fâ n ta E v a n g h e lie « n c i i a în .c e a s t i P “ ,o a *

V f o s t r â n d u i t ă d e B i s a t » >■ * \ c i es„ p ir» *

O a P o s tu lu i N a fte tii „ Pd „ h „ , n i e e * s p re » »
n riv e s te u rc u şu l n o s b m t fiind întru mila
în v ă ţă tu ri în c e e a ce p p u in n ezeu , „ g

s ă rb ă to a re a C ră c iu n u u , j - gUS J - lr is to s «să ara

{ E fe s e n i 2 , 4 ) , a v o it c a p r i (E fe s e n i 2 , 7 ) · ;n sin e ,

c o v â r ş ito a r e a b o g ă ţie a haH^ ^ ş i s ă ră c ia D u m n e z e u şi

în S f â n ta S c rip tu ra , b g , ^ in d e p a r g c u v in te ;

e i e le p o t fi p r i l e j d e ^ ‘^ g h e l i e se î n c h « ^ ?. „
d e s e m e n i. I a tă d e ce S fa n ^ # ! i r ( pent

» A şa se î n t â m p l ă cu cel ceJ l χ2^ \ ) .

îmbogăţeşte în Dumnezeu

- jecădcrea
Patima lâ c o m ie ^ “ZaeaomUiui

? im S in g · nU s e r e f e r ă l a u n 0 r n a n ^ ! ;

ei i o ^ l a L n * * * ^ ^ ^
"are de robie a sufletului sau, f ^ aceasta- ^ la Dum„ezeu,
«W W ei p e n tm ca e» h e lia n e a r a ta c a
B o g ă tia n u e s te r e a în s n e ^ ^ ^ E v a g

dar modul folosirii ei p<*

297
 lull Bisri i« li ( >rt<»ci< Ivi >111

d e o d a t ă , p e n e a ş t e p t a t e , D u m n e z e u i - a f ă c u t b o g a t u l u i o s u r p r i z ă cu

o r e c o ltă f o a r t e m a r e d e cereale, ca s ă v a d ă c u m o fo lo s e ş te . D u m n e z e u

l - a m i l u i t d i n b e l ş u g p e b o g a t f ă r ă c a a c e s t a s ă fi a v u t v r e u n m e r i t ;

D um nezeu i-a făcut un mare dar, aşteptând ca şi el, la rândul său,

să facă daruri altora. D a r n u a f o s t a ş a . Recolta aceasta neaşteptată,
î n loc s ă î l u m a n i z e z e p e b o g a t, î l d e z u m a n i z e a z ă ; î n loc s ă î l a p r o p ie d e

D u m n e z e u şi d e s e m e n i, î l în d e p ă r te a z ă de D u m n e z e u ş i d e s e m e n i, îl

în s in g u r e a z ă . D e ce? P e n t r u c ă a t i t u d i n e a lu i s p i r i t u a l ă f a ţ ă d e u n d a r

m a te r ia l n e a ş te p ta t c a re v in e d in m ă r in im ia s a u b u n ă t a t e a lu i D u m ­

n e z e u d e v in e o a t i t u d i n e p ă tim a ş ă , c a r e - i s c h i m b ă î n s u ş i m o d u l d e
a r a ţ i o n a , îl „ î n n e b u n e ş t e ” d i n c a u z a l ă c o m i e i s u f l e t u l u i s ă u p e n t r u

b u n u r i l e m a t e r i a l e . î n loc s ă m u l ţ u m e a s c ă l u i D u m n e z e u ş i s ă î i a j u t e p e

Dumnezeu ş i
s e m e n i i să i c a ie a u n e v o ie d e h r a n ă , b o g a t u l la c o m u i t ă d e

d e se?neni. E l nici nu mulţumeşte lui D u m n e ze u , nici nu m iluieşte p e

săraci, ci se gândeşte doar la sine, se asigură material, dar se însing n -

rează spiritual, n u se c o n s u ltă cu n i m e n i , ci v o r b e ş te d o a r cu s i n e însuşi·)
p e n t r u că se g â n d e ş t e n u ? n a i la s i n e în s u ş i.

„ S u fle te , a i m u l t e b u n ă t ă ţ i s tr â n s e p e n t r u m u l ţ i a n i ; odihneşte-te,
m ănâncă, bea, veseleşte-te” ( L u c a 12, 19) îş i s p u n e s ie ş i b o g a t u l d in
E v a n g h e lie . î n p l a n u l s ă u d e v i i t o r , b o g a t u l f o l o s e ş t e v e r b e l e : a se

o d ih n i, a m â n c a , a b ea , a se v e s e li, î n s ă î n t r e a c e s t e a n u a p a r e v e r b u l

na m u l ţ u m i ”, n i c i v e r b u l na d ă r u i ”. V e d e m , a ş a d a r , c ă sufletul boga­
tului nemultumitor sau nerecunoscător şi nemilostiv a devenit
întru totul trupesc, el nu mai este suflet duhovnicesc. Singura pre'
ocupare a sufletului este aceea de a se supune trupului lacom de
a mânca, de a bea şi de a se veseli, î n t o t a l ă u i t a r e d e D u m n e z e u şi

d e s e m e n i . M o d u l î n c a r e s u f l e t u l „se o d ih n e ş t e ” e s t e , d e f a p t , ,,în g r< > '

p a r e a ” lu i în c e le m a te r ia le . D e a c e e a , D u m n e z e u îi s p u n e : „ N e b u n e !

î n a c e a s tă n o a p te v o r cere d e la t i n e s u f l e t u l t ă u (L u c a 1 2, 2 0 ). S u fle tu l

b o g a t u l u i a î n c e p u t d e ja s ă se î n g r o a p e în c e le m a t e r i a l e , f i i n d î n r o b i t

298
 d e tru p u l c a re după m o a r t e v a fi î n g r o p a t în m a t e r i a p a m a n t u l u i .

V edem aici o moarte spirituală, o cădere şi o decădere a bogatului

lacom şi pătimaş, prin r e d u c e r e a vieţii umane la starea ei i g ,
k dim ensiunea’ei pur materială: „Mănâncă, bea şi te veseleşte,
suflete!” ( L u c a 1 2 , 1 9 ) C h i a r v e s e lia b o g a tu lu i a fo s t t a k u .t a e a n

* * C h i r i i a l A l e x a n d r i e i c a f i i n d veselia legată

P r i m a s e , p r o v o c a t e d e îm b u ib a r e a p â n te c e lu i cu m a n e

îmbogăţirea în D um nezeu

, ^ cgns tr u ife r ic ir e a d o a r p e a v e n
M a r e a i l u z i e a b o g a t u l u i la co m eCl · . ^ este s a n c ţio n a tă d e

m a t e r i a l e, p e c a r e le a d u n ă în h a m b a ie n 0 t’ ’” m n eK X 1 j; Sp Un e a c e s tu i

V a n g h e l i e ca f i i n d o nebunie. D e ace , j ^ e b u n e ! î n această

° ,Tl P e c a r e b o g ă ţ i a l - a d e z a x a t ş i 1 a ^ ^ ^ g ă t i t ale cu i v o r f i ?
n ° a p te V o r ce re d e la t i n e s u f l e t u l tă u ! Ş i c e e c ^ a v e r ile m a t e r ia le .

(L u c a 1 2 , 2 0 ) . A d i c ă m o a r te a te va d e sP ^ ^ ^ s u f lg tu l a c e s t u i o m

a r c in e s u n t, o a re , cei c a re vor cere sau v ^ j ) u m n ezeu iţi v a

b ° g a t , d e o a r e c e în te x tu l E v a n g h e lie i m j ^ n o s s -a r p u te a re fe ri

^C ' e s u f l e t u l tă u " , c i „ v o r cere"’ A c e s t p a r o a m e n ilo r în fa ţa

e ta s fin ţii în g e ri ai D o m n u lu i, ca ^ p u seseră stă p â n ite asu

re P tu lu i Judecător, fie la demonu, c a r e ^ ^ p lă c e rilo r tr u p e ş ti.

f ra d e s t u i o m b o g a t p r in p a tim ile aco ^ î n tg x t c o n t e a z a

d e p e n d e n t d e in te r p r e ta r e a c u v in te ° o d i m e n s iu n c s p ir it u a lă , d e

Că moartea fizică a o m u l u i ar ,
^a P t u l ... cUVi n t e l e „vor ceie d e
^ u a r e sau d e j u d e c a r e a v i e ţ i i p a > * a n , ^ ^ mm ai trălt
a H n e s u f l e t u l t ă u ” î n s e a m n ă : v o r cere sa

la l a p e p ă m â n t . rlu z ie d e o m a re g ra v ita te : ,J ş a
_ E v a n g h e lia se în c h e ie p r in tr - o p e n t r u sin e în su şi şi n u

i n t â m p l ă cu c e l c e - ş i a d u n ă b o g a ţn m
 hui Bi.sei u ii ( >τt<«.!<■

se îm b o g ă ţe ş te î n D u m n e z e u ' [ L u c a 12, 21). Sfârşitul nefericit al boga­

tului lacom şi nemilostiv este cauzat de patima sau obsesia lui pentru a
acumula averi materiale trecătoare. Evanghelia ne arată însă că exista
şi o altă formă de îmbogăţire decât îmbogăţirea cu averi materiale
trecătoare. Şi anume îmbogăţirea spirituală în Dumnezeu, adică
îmbogăţirea sufletului cu daruri spirituale ale Duhului Sfânt,
cultivate ca virtuţi sau rodiri ale sufletului: „dragostea, bucuria,
pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
blândeţea, înfrânarea, curăţia” ( G a l a t e n i 5 , 2 2 - 2 3 ). A c e s te b o g ă ţ i i s a u
c o m o r i s p i r it u a l e se a d u n ă î n s u f l e t u l n e m u r i t o r a l o m u l u i , i a r m o a r te a

f i z i c ă a t r u p u l u i n u le p o a t e r i s i p i E l e s u n t l u m i n a s u fle te lo r s f i n ţ i l o r în

v i a ţ a v e ş n ic ă d i n î m p ă r ă ţ i a c e r u r ilo r .

\
Faptele m ilosteniei trupeşti şi sufleteşti devin
bogăţii spirituale

N e î m b o g ă ţ i m în D u m n e z e u m a i î n t â i p r i n credinţă s i r e c u n o ş ti n ţă ,
c â n d î i m u lţu m im p e n tr u d a r u l v ie ţii şi a l s ă n ă tă ţii] ş i p e n tr u to t a ju ­

t o r u l p r i m i t d e la E l , î n t r u c â t , prin rugăciune, ca legătură a omului cu

Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu devine bogăţia sufletului nostru.
însă ne îmbogăţim şi mai mult în Dumnezeu când din d a r u r ile
primite de la El, ca semne ale iubirii Sale, dăruim şi noi altora. D e
fapt, acesta este şi scopul Sfintei Evanghelii de astăzi: să ne înveţe
că dărnicia sau milostivirea lui Dumnezeu ne îndeamnă să fim ?*
noi darnici sau milostivi, potrivit îndemnului Mântuitorului HsuS
Hristos: „ F iţi m ilo s tiv i, p r e c u m ş i T a t ă l v o s t r u este m i l o s t iv ! * ( L u c a 6 ,3 6 ) *

înţelegând gravitatea cuvintelor Evangheliei de astăzi pentr*

bogaţii nemilostivi şi, în acelaşi timp, speranţa pe care o dau cuvin
tele Domnului lisus Hristos celor care se îmbogăţesc spiritual în

'■Ti'·/,
300
 Evanghelia slavei lui H ristos

- erm an en t să unim postul cu

D u m n e z e u , Biserica ne înde* ™ ^ stenia poate fi de două feluri:
rugăciunea şi cu milostenia. ^ ^ adăpost) sau s p ir itu l’
materială (adică hrană, îmbrăcăr ^ ^ semn de neuitare, o
când oferim cuiva în dar un cuvân ^ ^ ^eme de întristare,
încurajare în vreme de necaz, o tQate acestea însoţite de
un sfat întelept în vreme de dezorien ai , care-l ajutam,
rugăciune pentru sănătatea si atât primitorului, cât
î n c o n tra st cu milostenia, care adu“ ^ certuriintre·vectnt,
Şi dăruitorului, lăcomia de averi mater · uciden. Dm pacate,
prieteni, rudenii, iar uneori procese, a , ^ p n n C i p a l lacoml
m u lţim e d e ră z b o a ie în tre p o p o a re au ^ ^ ^ convertita sau
Şi d u h u l d e s t ă p â n i r e a s u p r a ^ ^ ^ o m u h d f r i n rugaau
transformată in efort de îmbogăţire ψ ιη , ce ea multe ree ca i
Şi ^ ia tă curată în comuniunea cu D unm e moraB, vtolenţ*' i

Prin urmare, Evanghe * trebuie imp » rnmân în

k ai". A d ic ă din darurilepnmde ,φ η ί mi 05 R iului

" * « . D . fapt, ».»»· “ ·'■>d "J* «

z?2 su fle tu l nostru·, în tru c â t ne

. âfacâm il°stenie’
x ne bo£a** S · num*iezeU
Biserica îndeam ^ ajtftolU*
iar pe săraci sa ceara ^ ^

■ hiriimilo^ 6 ■■ i0m nu m i Şi bogaţii

Luminată de E v a n g h e lia tu ăra(ii, reg*
lut*gul veacurilor, i-a îndemnat î>

301 . f f i r r a fM M if U r tili
creştini săfacă milostenie. D e p ild ă , la B iz a n ţ, în S ă p tă m â n a S f in te lo r

ă ti m i r i a le D o m n u l u i H r i s t o s , î m p ă r a t u l v iz ita c ă m in e le d e b ă t r â n i ,

b o ln a v i şi s a ra c i, ia r a p o i o fe re a b a n i m u lţi B is e r ic ii p e n t r u c a a c e a s ta

^ o rg a n iz e z e o p e ra fila n tro p ic ă sa u c a rita b ilă p e n tr u c e i n e v o ia ş i.

Tot aşa şi Biserica Ortodoxă Română i-a îndemnat pe domnitori,

voievozi, boieri şi pe toţi oamenii înstăriţi să facă milostenie, să îi
ajute pe cei săraci, î n t r u c â t p r in a c e ş tia în s u ş i H r i s t o s - D o m n u l v in e

ta in ic s p re n o i. A s tf e l, în Ţ ă r ile R o m â n e , primele bolnite sau

spitale cămine de bătrâni, orfelinate şi casepentru pelerini aufo st organi­
zate de Biserica adesea şi cu sprijinul creştinilor bogaţi şi milostivi.
««.pentru monahi votul sărăciei de bunăvoie este o regulă, Biserica
nu propovaduieşte totuşi sărăcia cafiin d un ideal si p en tru credincioşii
mireni, a nîndeam năpe toţi credincioşii, dar mai ales p e cei bogaţi, să
practice
hncrn+î' /milostenia
· ,sau ajutorarea cnmrii0r>adtcă din darurile . pe care
bogaţii leprimesc de la Dumnezei, v L· ^ ; . n
rplnr γρ n · ’ lnmulţescprin muncă să ofere şi
celor ce au mare nevoie de aiufnv j i
s ă r ă c ia m a t ’ j~ * 6 ^ p a r te , B is e r ic a n u considera
sa r a c ia m a t e r i a l a a o m u l u i ca f i i n d o ctn-r# j j - -
c ă r a ή cn t r n n f ~ d is p e r a r e , c i î n d e a m n a p e
saraci sa transforme sarăcia lor materialή 4 * ΊΛ
t>rin ruaârinn ' . a lntr-o îmbogăţire spirituala,
prin ugaciune şi smerenie, prin cuvânt A, ·^
şi speranţă. V faptă bună, prin hărnicie

î n c o n c l u z i e , E v a n g h e l i a d e a s t ă ? ; r, - j

m a i m u lt s u fle te ş te sa u d u h o v n ic e s te D “ ^

t e a s c ă ş i f a p t e b u n e , u n i n d p o s t u l m ,’Z " k " " e

s la v a P r e a s f in te i T r e im i şi m â n tu ir e a n o t s t r ă A m W ^
 M IM « I I M IM

D u m i n i c a a 27-a după Rusalii

( T ă m ă d u i r e a fe m e ii g â rb o v e )

B I N E L E T R E B U I E S Ă V Â R Ş IT
ÎN O R IC E V R E M E

. ăfa în tl- u n a d in sin a g o g i

„ In v re m e a aceea Iisu s în v , ^ o p tsp re z e c e

Sam b a ta . Ş i, ia tă , e r a a c o lo o fe m e bovă> Jncât nll pUtea

a n ' u n d u h d e n e p u t i n ţ ă şi c a re e ra c Ji e m a t - o şi
t VilZiinu >
s:> s e rid ic e n ic id e c u m . Ia r I » * a ta! Ş i Ş i - a p u s

zis; Femeie, eşti dezlegata de ι ί

I*’
 mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe
Dum nezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că
Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii:
Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniţi în
aceste zile şi vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei! D om nul
însă i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu
dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle şi
nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind,
pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se
cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua
sâmbetei? Şi, zicând El acestea, s-au ruşinat
» toti> cei ce erau
împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele
cele slăvite, săvârşite de Dânsul” (Luca 13,10-17).

fa n ta E v a n g h e lie d in Duminica a 27-a după Rusalii, c a re

S n e p re z in tă vindecarea unei femei gârbove, a re pro fu n d e

în ţe le s u r i d u h o v n i c e ş t i şi o l e g ă t u r ă s t r â n s ă c u p e r i o a d a

d e p o s t in c a re n e a flă m , c a ti m p d e p r e g ă tir e p e n t r u s ă r b ă to a r e a m a re

şi s f â n t ă a N a ş t e r i i D o m n u l u i ş i M â n t u i t o r u l u i n o s t r u I i s u s H r i s t o s .

Femeia gârbovă căuta doar mântuirea sufletului

A c e a s t ă E v a n g h e l i e n e d e z v ă l u i e , î n a c e l a ş i t i m p , puterea lui Dum~

nezeu, arătată in MântuitorulIisus Hristos, c a p u t e r e a iu b irii v in d e c ă to a re ,

şi virtuţile ascunse alefemeii gârbove, c a r e d e o p ts p re z e c e a n i e ra ro b ită de

o le g ă tu r ă n e v ă z u tă a S a ta n e i, su b f o r m a u n e i n e p u tin ţe trupeşti.
E v a n g h e l i a n e s p u n e c ă , p e c â n d se a fla î n t r - o s in a g o g ă , D o m n u l

Iis u s H r is to s a v ă z u t o fe m e ie g â rb o v ă , a p le c a tă c u fa ţa s p re p ă m â n t-

c a r e s u f e r e a a s tfe l d e o p ts p r e z e c e a n i. E a n u p u te a s ă r id ic e p r iv ir e a în
 E v a n g h e lia slavei | u j H r i s t o s

f e m T T j l f feţek0am enil0r’nici C a stru l cerului. Totuşi, această

ş i Se r u a b o i n ’ l a neP u t ™ ţe i e i , v e n e a cu re g u la rita te la sin a g o g ă

g ârbov ÎUl ^ >Umnezeu> Poate n u a t â t p e n t r u vin d e c a re a tr u p u lu i să u

darea b ^ Fetneia gârbovă unea răb-
^ C?!Î? U m â n t u i r e a s u fle tu lu i său.
11 ei apăsătoare ni lucrarea rugăciunii ei stăruitoare.
chem eC1> Vazanc^ ° ’ ^ sus domnul, într-o z i d e s â m b ă t ă în s in a g o g ă , a

23 1 2 \ ° ^ ^ ^ Z1S: " fe m e ie , e ş ti d e zle g a tă d e n e p u tin ţa t a ! ” {L uca

ş i sj~ ’ ^ ~ a P u s m â i n i l e S o le a s u p r a e i, J a r ea în d a tă s -a în d r e p ta t

jm . . a P e D u ? n n e z e u ”. A t u n c i , m a i - m a r e J e s in a g o g ii, f a ţ a r n i c şi p l i n d e

^ zy ’ ” ln e a c e lo r p re z e n ţi, fora sa s e adreseze direct lui Iisus, ca şase

S£ „ 171 c a r e p o a t e o??iul s ă lu creze, d a r în z i u a sâ m b e te i n u treb u ie să se

, ea sca n ic io lu cra re, n i c i c h ia r o v in d e c a re d e boală (c f. L u c a 1 3 ,1 4 ) .

Ce| Q SUs *n s a v ă z â n d i n v i d i a ş i f a ţ ă r n i c i a m a i - m a r e l u i s i n a g o g i i şi a

0a a re g â n d e a u ca a c e s t a , a r ă s p u n s : „ F iecare d in tr e v o i n u dezleagă,

L )a r n ^ u t a b o u l s ă u , s a u a s i n u l s ă u d e la iesle, şt n u - l duce s ă - l adape?

opţ a s ^a , f i i c ă a l u i A v r a a m f i i n d , p e care a le g a t-o S a ta n a , iată, de

* ece a n t > n u se c u v e n e a , oare, s ă f i e d e z le g a tă d e leg ă tu ra aceasta în

a^ b e t e i r (Luca 13, 15-16)

gii · CCSt r ă s P u n s f e r m a i l u i Iisus a ruşinat pe mai-marele sinago-
’ Pe c e i c e e r a u p o t r i v n i c i l u i Iisus. în ήηαΐ Evanghelia spune
( / ^ P01ul întreg se bucura de faptele cele slăvite, săvârşiţi de Dânsul
* * 1 3 ,1 7 ).

H ristos vindecă o femeie răbdătoare,

chiar dacă nimeni n-a cerut vindecarea ei

^ e s i s r n ~ i pete totuşi foarte bogată în

lnr„i ’ rta ca text, această Evanghelie esrc °
gâr i Urile ei d u h o v n iceşti. In prim ul rând, vedem că femeia, deşi era
° Vă de o p tsp re ze ce ani, venea totuşi sâ m b ă ta la sinagoga.

305
w i n . P a t r i a r h u l Bisericii O r t o d o x e R o m a n

- l- d d o f a ^ „ demCJMânniitotul Iisut Hrjs(os esie

— ", T f ,,,feri· " El ™ d“ * '■ «Uni
suterinţa, vindeca boala dăruind
sufleteaeră . , , 1 - -
amendor sanătate trupească şi
sufleteasca,
η» mai ales
» r dacă
. ei au credinţa
c r e d it ă vie
, · şi smerită.
.
de la Hristos Do ^ sufenndă şi smerită, nu a cerut nimic
2 /aH rui™-D ° ™ u l ^
cea suferinţe, sale în smerenie si tăcere T ™ 1 · 7' P ,
de boală, dar sufletul ei era drem * ' n ‘Pu le,eragârbovsau aPlecat
nici ea şi nici altcineva de la s W o ^ n,gădUne· Şi CU t0att *
to tu ş i E l, d in m u ltă m ilă s a u c o a “ T * ^ LSU S ** °
rin d ă , a v in d e c a t-o în v ă z u l tu n fa fa d e a c e a s tă f e m e ie s u fe -

Vedem, aşadar, că D u m n e z e u ^
omului chiar şi atunci când omul n n Z ?‘
nu mai cere in mod stăruitor vinrl a?teaPtă vindecarea sau
cunoaşte viaţa şi suferinţafiecărui ^ ^ CC*’ Dumnezeu, Cel ce
rea lui, alege loculşi timpul când d T ’ ^ " βάίηϊα’ s™renia şi răbda-
D i n a c e a s t ă l u c r a r e m i l o s t i v ^ *6reazăPe °ameni de boală şi suferinţă-

în ţe le g e m că Dumnezeu lucre ^ mmUnata a d o m n u l u i Iis u s H r is to s

modul Lui de lucrare este unulpeda ^ ^ ^ cum doreşte E l i0

răspundă la cererea omului ori r “ ^ ^ ^ *ntelept. Chiar dacă întârzie să
noi, Dumnezeu lucrează totdeauna t e l modd& rit decăt
nu răspunde când este chemat ' ^ ni<^ntuirea oamenilor Uneori, E
în orice caz, E l iubeşte te fnfi ne cheamă când nu ne aşteptăm-
' * ţ l oamenii chin j
a dumnezeieşte, adică mai presus d * ** gănde!te ca tofl oamenU’
& dtrea omenească obişnuită.

Femeia gârbovă este fiică a lui Avraam, adică fiică a c r e d in ţ i

Mai observăm că Domnul Iisus Hristos vindecă în m o d m * U',

nat această femeie gârbovă nu doar pentru că E l cunoştea s u f e r i C'

306
 Evanghelia slavei lui Hristos

îndelungată de optsprezece ani, ci mai alespentru credinţa eiputernica,

smerenia eiprofitndă şi îndelunga ei răbdare. D e aceea D o m n u l lis i s

a n u m it-o „fiică a lui Avraam , c a re , d u p ă tâ lc u ire a S fin ţilo r P ă r in ţi,

î n s e a m n ă .femeie credincioasă şi împlinitoare a voii lui D um nezeu d e o a ­

re c e A v ra a m e s t e s o c o t i t a fi părintele credinţei. I a r c i n e e s t e f iu s a u

f iic ă a lu i A v r a a m în s e a m n ă c ă a re o c r e d in ţă p u te r n ic a , o cre m ţa

v e r i f i c a t ă î n t i m p p r i n n e c a z u r i l e şi g r e u t ă ţ i l e v i e ţ u C r e d i n ţ a a c e a s t a
t· *.'*■" in n r î r e s i t u a ţ i e , n u d o a r c a n d o a m e n i i
e s te s t a t o r n i c ă s a u n e c lin tita , in o ri , _
• ^ n n rl F I î n g ă d u i e c a e i s a t r e a c a
p r i m e s c d a r u r i d e la D u m n e z e i i , ^ ^ ^ ^ a ^

p n n î n c e r c ă r i . A c e a s ta e s te , d e p , necunQ SC U tă> a s c u l t â n d d e
£ r a s a d e o r i g i n e şi a m e r s sp ^ ^ p rin

D u m n e z e u , c ă lă to r in d sp re u . ^ p re g u s ta c e e a

c re d in ţă , A v ra a m v e d e a p e D u m ^ Q\
, . Λη . . ΓΡ (c f E v r e i 1 1 , o j.
ce l- a f o s t p r o m is c a b in e c u v a n ^ ^ neCunoscut nouă
P r in credinţă deci şi noi ina m îm părăţia cerurilor. în
direct, d a r p ro m is s a u fă g ă d u it, şi a n n j y l a x i m M ă r m r i s i t o r u l

acest sens, c o n ţin u tu l credinţei, s p u n e

( I 6 6 2 ) , este îm p ă ră ţia ceruriloi-

, · „ pete un început nou şi bun

Ridicarea omului din gârboviie
în viaţa lui

• p v la v ie , P r i n r u g ă c i u n e s m e n t a ’ p n n
Prin credinţă puternică, pnn ^ sînagogă> această fem eie păstra
0 s te n e a la v e n ir ii în fie c a re s â m b ă t a a si ^ ^ m vă zu t S-a făcut
legătura vie cu D um nezeu Cel nevăzut■ ^ a w n itp ri„tre oameni,
v dzut, adică F iul lui D umnezeu S' af c CUa(_g j in legăturile Satanei st a
4ce*ta, Iisus Hristos, a ridicat-o, a de% eg“ tein fa ţ ă pe ceilalţi oameni
indreptat-o în starea de om sănătos care
·* ridică ochii spre cer, spre a lauda pe
 >.\c κ ο π κ ι π ι

Vindecarea femeii gârbove ne descoperă înţelesul adânc al

n îcarn naturu umane păcătoase pe care Dom nul lisus Hristos o
dezleagă, adica o eliberează din robia demonilor si a neputinţelor
sufleteşti şi trupeşti. ’
E v a a g M a , c e it j d n m in ic | n e ^ ^ ^

e s t e b i n e c u v â n t a r e a d e a nr» · ττ
Omul, Care ne ridică sau ne * Λ “ t<>S’ CU DumnezeU;
sp r e c e le n ă Λ t · · *** r e a P t ă c â n i * s u n t e m p r e a a p l e c a ţ i
Z I ί , Γ * " 5', “ ljUM “ PrM '” ţinta noastră finală,
iubirea m ilost- T m° rmântuI>ci împărăţia Cerurilor şi
rea milostiva ş, preaslăvită a Sfintei Treimi.
z u t â s i a p ă s ă to a ^ η η ΐ ^ a r b o v e > ca r id ic a r e d i n t r - o l e g ă tu r ă n e v ă ­
z u t a şi a p a sa to a re , r e p r e z in tă , î n m o d ta in ic , s i lu c r a r e a m â n t u i t o a r e a
D o m n u l u i I ts u s H r i s t o s ca v in d e c a r e « <6 ,· m â n tu ito a r e ^

d e p ă c a t ş i a p le c a tă s p r e m o a rte , p e ^ 1 “
în o m e n ir e . A t â t î n v i e r e a D o m n u l u i v Ţ m a t~° P r in G r u p a r e sau

l i m b a g r e a c ă a N o u l u i T e s ta m e n t î n t / ^ S a la cerU n “U
m o r ţi, M â n t u i t o r u l l i s u s H r i s t o s n e r i d ' / . ? * “ " · P r i n î n v i m a &
S a la cer ne ridică de p e pământ l a m o a r tc ' ^ p r i n în ă lţa re ^

trecătoare la viaţa cea cerească netrecătoT T u ^ &^

re, d u h o v n ic e a s c ă ş i v e ş n ic ă .

Trup gârbov, dar suflet drept

Din Evanghelia de astăzi mai învăţăm că femeia gârbovă ave“

multa credinţa şi smerenie, precum şi îndelungă răbdare, încât ea sufl'
rea fara sa carteasca, fără să se revolte, fără să se plângă fără să ceara
mila cuiva. Trupul ei era gârbov, dar sufletul ei era drept Trupulei
plecat spre pământ, dar sufletul ei se înalta adesea în rugăciune că**
Dumnezeu. In ziua în care Fiul lui Dumnezeu Care S-a ffcut ^
din iubire pentru oameni, a ridicat-o, adică a vindecat-o, ea a în cep e
să preamărească pe Dumnezeu. La virtuţile sale· c r e d i n ţ ă p u t e r n i c

308
 E v a n g h e lia slavei lui H r i s

SWt 7enieprofundă şi răbdare îndelungase adaugă si multa ei recunoştinţă

capreamărire a lui Dumnezeu. îndată ce a simţit binefacerea vindecării,
ea a pream ărit p e Dumnezeu - Vindecătorul. Prin urmare,femeia gâr­
bovă devine un mare dascălpentru noi toţi. E a e s te p e n t r u n o i o l u m i n ă
mai a t a s î n a c e a s t ă p e r i o a d ă a P o s t u l u i N a ş t e r i i D o m n u l u i , ca timp de
pregătire pentru p r i m i r e a M â n t u i t o r u l u i Iis u s H r is to s în p e şte ra i n i m i i
n o a s tr e , î n i n t i m i t a t e a s u f l e t u l u i n o s t r u , c a r e , d i n c a u z a p ă c a t e l o r , a

d e v e n it în tu n e c o s şi re c e , d a r c a re se lu m in e a z ă şi se în c ă lz e ş te p r i n

r u g ă c i u n e , p o s t ş i m ilo s te n ie , p r in S p o v e d a n ie şi îm p ă r tă ş a n ie .

să ne întărim credinţa, să cultivăm smerenia,

D in a c e s t m o tiv , tre b u ie

sa în”mlţim rugăciunea, să ne întărim răbdarea în timpul încercărilor

?l Sî* facem milostenie. S ă n u u i t ă m s ă - I m u l ţ u m i m lu i D u m n e z e u
P e n t r u f a p t u l c ă e x is tă m , c ă s u n te m s ă n ă to ş i, că s u n te m iu b iţi d e E l,

J Şi a t u n c i c â n d t r e c e m p r i n n e c a z u r i , b o l i şi is p i t e ,

î n d e m n u l p r a c t i c a l E v a n g h e l i e i d e a s tă z i, m u l t f o l o s i t o r p e n -

t r u p o s t u l N a ş t e r i i D o m n u l u i , e s t e î n d e m n u l l a f a p t a m ilo s tiv ă . î n

S C est s e n s , E v a n g h e l i a d e a z i n e a r a t ă c ă M â n t u i t o r u l I i s u s H r i s t o s

^ â r ş e ş t e b i n e l e f ă r ă s ă f i e ru g a t, f ă r ă s ă i se ceară. F e m e i a g â r b o v ă n u
a C e ru t n i m i c d e l a I i s u s , c i E l d i n p r o p r ie i n i ţ i a t i v ă a c h e m a t-o şi a

V ln d e c a t- o . A c h e m a t - o l a E l ş i i - a s p u s : „ E şti d e z le g a ta d e n e p u ti n ţ a

Ţ i L u c a 1 3 , 1 2 ) , a p u s m â i n i l e S a l e a s u p r a e i şi a v i n d e c a t - o . D e a E l

Unit cuvântul eliberator cufapta milostivă.

p r i n a c e a s t ă l u c r a r e , D o m n u l I i s u s H r i s t o s n e în v a ţă şi p e n o . să n u
a·teP‘ăm ca rugaţi sau solicitaţistăruitorspre aface binele, ci daca vedem
Ca om are nevoie de ajutorul nostru să-l ajutăm dinpropne iniţiativa.

Să săvârşim binele şi în zilele desărbătoare

r, r x D o m n u l I is u s H r is to s a

g h e I ‘a d e a S tă Z i n e m a ‘ Τ , ' « a d ic ă in z i u a s ă m b e te i.
d e c â t a c e a s tă f e m e i e î n z i d e să rb a to a ie ,

,„ 0
I ) \ \ îl I , P a t n a r h u l P>isi*ric n ( V t o d o x o R o m a n o

P rin u rm a re , o b se rv ă m c ă şi în z i d e s ă r b ă t o a r e p u t e m şi t r e b u ie să

fa c e m b in e le , să d ă m o m â n ă d e a ju to r, să în d r e p tă m sa u să rid ic ă m

u n o m c a re e s te c ă z u t în t r - u n fe l s a u a ltu l, s ă - l c o n s o lă m c u u n sfa t

b u n , c u u n c u v â n t b u n , c u o r u g ă c iu n e p e n tr u s ă n ă ta te a şi m â n tu ir e a

lu i. Facerea de bine nu este oprită nici chiar în zilele de sărbătoare.

Cu alte cuvinte, sărbătoarea nu este o scuză sau un obstacol în ft
săvârşi binele pentru aproapele nostru. î n a c e a s tă p e r i o a d ă a P o s t u l u i

N a ş t e r i i D o m n u l u i , tr e b u i e să v i z i t ă m ş i s ă a j u t ă m b o l n a v i i , b ă t r â n i i ,

s ă r a c ii, o a m e n i i î n t r i s t a ţ i ş i s i n g u r i. N o i n e n u m i m c r e ş ti n i p e n t r u că

p u r t ă m n u m e le l u i H i is tos, d a r s u n t e m c r e ş ti n i b u n i d a c ă d e v e n i m m i l o s -

tiv i. Când săvârşim multe fapte de milostenie, cei ce se bucură de ele

preamarescpe Hristos-Domnulpentru bunătatea Lui care se arata lor
prin oamenii binevoitori şi milostivi, trimişi de E l ca să-i ajute. A s tfe l,

o a m e n ii m ilo s tiv i d e v in mâinile iubirii milostive a lu i H r is to s lu c r ă '

to a r e în lu m e .

S ă ne ru g ă m D o m n u lu i Iis u s H r is to s să n e d ă r u ia s c ă b u cu ria

în tâ ln irii c u E l şi a s ă v â r ş ir ii f a p t e l o r b u n e , s p r e s la v a P re a sfin te i

T r e im i şi s p re a n o a s tr ă m â n tu ir e . A m in !

310
- ~ ~ A
28-a3 αdupă
D u m i•n i·c a a os ιψ Rusalii
( P i l d a c e l o r p o f t i ţ i la c i n a )

D U M N EZEU CHEAM Ă OAM EN

l a m â n t u ir e

ta ; U n om o arecare a făcut

„Zis-a Domnul pilda acea ceasul cinei pe

i|4. si a truiu
c*nă mare şi a chemat pe 111 >’ ^^ţj· Veniţi» că, iată, toate
slujitorul său ca să spună celoi ceară iertare. Cel
. ^ râte unul, sa p
sunt gata! Si au î n c e p u t ton, < t r e b u ie să ies ca sa-1

din, ί An, c.,mPW

311
 Romani·

văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am

cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. A l treilea a zis:
Mi-am luat femeie şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se,
slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se,
stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe
săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi
slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, şi tot
mai este loc. Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi
la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic
vouă. Niciunul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va
gusta din cina mea” (L u c a 14,16-24).

f a n ta E v a n g h e lie d in D u m in ic a a 2 8 - a d u p ă R u s a lii pre­

S z i n t ă P i l d a celor p o f t i ţ i l a c i n ă ş i a f o s t r â n d u i t ă d e

s p re a se c iti în a c e a s tă p e r io a d ă d e p r e g ă tir e p e n t r u s ă r ­

b ă to a re a N a ş te rii D o m n u lu i n o s tru lis u s H r is to s .

B iserică

P i l d a ce lo r p o f t i ţ i la c in ă a r e d o u ă î n ţ e l e s u r i m a j o r e . P r i m u l s e

r e fe ră la istoria mântuirii neamului omenesc, p r i n lu c r a r e a D o m -

n u l u i l i s u s H r i s t o s ca F i u ş i S l u j i t o r a l l u i D u m n e z e u , C a r e c h e a m ă l a

m â n tu ir e m a i în tâ i p e p o p o r u l e v re u şi a p o i p e to a te p o p o a r e le . î n &

d o ile a râ n d , pilda s e referă la viaţa noastră, a fie c ă ru ia d in tr e n o i, m a i

p r e c i s l a m o d u l in ca re n o i r ă s p u n d e m c h e m ă r ii l u i D u m n e z e u l a mân* -
ir e s a u ref u z ă m c h e m a r e a L u i s u b d i f e r i t e p r e t e x t e

Slujitorul Stapanului este Mesia Cel prezis de profeţi

A n o n im u l sau „ u n o m oarecare", c u m s e spune în E v a n g h e l i e , e s te

î n s u ş i D u m n e z e u , C e l cu m u l t e n u m e ş i mai p r e s u s d e o ric e n u m e , d u p *

cum învaţă S fâ n tu l D io n is ie Areopagitul. D e fapt, d i n c o l o d e n u i« e le

312
 Evanghelia slavei lui Hristo

a t r i b u i t e l u i D u m n e z e u î n r e l a ţ i a S a a c t i v ă c u l u m e a , E l este m a i p r e ­

s u s d e o r ic e n u m e s i d e orice în ţeleg ere om enească în p r i v i n ţ a f i i n ţ e i S a le

I a r n u m e l e L u i d e T a t ă l u n u i F i u v e ş n ic m s - a d e s c o p e r i t n o u a d e

M â n t u i t o r u l l i s u s H r is to s , d u p ă c u m E l în s u ş i s p u n e u c e n ic i o r

„ V - a m d e s c o p e r it n u m e le L u i v o u ă {lo a n 1 7 , . .
λ t 1 P p I V e ş n ic c h e a m a la m â n t u i r e o m e
A ş a d a r, D u m n e z e u -T a tă l C e , w r
1· în n le le m a i de p e u r m a (,cr.
nirea întreagă. Cum? L a amurgu îs în lu m e t e F i u l
· · ( C a ln te n i 4 , 4 ) , E l t r im ite in lu
E v re i 1 ,2 ), ( G " v î n S f â n t a E v a n g h e l i e d e

a * „ s ă c h e m e lu m e a « — tI p â n u l u i n u s e n u m e ş t e f i u ,

a s t ă z i , c e l c a r e c h e a m a o a m e n i i ^

c i n u m a i s lu jito r , p e n t r u a a r a , ^ / „ / Dumnezeu,
O m , a d ic ă l i s u s H r is to s , este tnp m^ D m „eZ eu şi slu jire a l u i D u m -
p e n t r u a n e î n v ă ţ a p e n o i a s c u ta ie ^ v o rb it d e sp re M e s ia ca
Deja profeţii Vechiului Testam ^ Domnul lisus
f i i n d „ E b e d - I a h v e ”, j/z /g # ^ în s u ş i m /«*»£
H r « t„ S „ « . p u n e c l F iu l O » * ,

s ă I se s lu je a s c ă , ci ca E l sa slujeasca H r i s t o s , c h e a m ă o a m e n ii

D e c i , F i u l lu i D u m n e z e u i n t r “^ v i e ţ a veşnice,

h c in a T a t ă l u i ceresc, a d ic ă la co m u

a Stăpânului semnifica
Cina din casa St P u
împărăţia lui uu
; cu seamă în tradiţia ebraică.
Aproape la toate pop on ât; ^ ei de afi împreună, de a mânca şi
cina este simbolul comuniunii, al bu cătrefaţă, de a se cunoaş e
« bea împreună, de a se vedea şi de* ^ * astăzi semnifică tainu
fi a se preţui reciproc. Cina din E v a g aiâpe pământ este insaş,
C u r ă ţia lui Dumnezeu, a cărei ar ^ ^ ^ w sau sfânta
f e r i c a lui Hristos în care se savatş ,
) λ mi-.I, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Euharistie, p e c a re D o m n u l Iis u s H r is to s a i n s t i t u i t - o în S f â n t a şi

M a r e a J o i s e a ra , în a in te d e P ă tim ir ile S a le , d e M o a r t e a S a şi d e I n v i

e re a S a d in m o rţi.

î n p ild a d in E v a n g h e lia d e a s tă z i, c e i d in tâ i c a r e a u f o s t c h e m a ţi

la c in ă e ra u c e i m a i d is tin ş i: c ă p e t e n i i l e p o p o r u l u i e v r e u ş i c ă r t u

r a r i i s a u î n v ă ţ ă t o r i i d e l e g e . E i s u n t c h e m a ţ i cu p r i o r i t a t e , p e n t r u că ei

c u n o sc m a i b i n e L e g e a D o m n u l u i ş i lo r l i s - a î n c r e d i n ţ a t p l a n u l d e 7n a n

t u i r e a l u m i i î n t r e g i , p r i n v e n ir e a l u i M e s i a . E v a n g h e l i a n e a r a t ă c u m

a c e a s t ă e lită a p o p o r u lu i e v r e u , c a r e a f o s t c h e m a t ă d e c ă t r e S l u j i t o r

lu i D u m n e z e u , a d ic ă d e D o m n u l Iis u s H r is to s , r e fu z ă a b il şi p o l i ti c

i n v i t a ţ i a la c i n ă , f o l o s i n d d i f e r i t e s c u z e , c a r e , l a p r i m a v e d e r e , p a r c r e

d i b i l e , d a r î n r e a l i t a t e e l e a c o p e r ă o a t i t u d i n e e g o i s t ă ş i o s t i l ă a cel*> r

in v ita ţi. P r im u l in v ita t se sc u z ă s p u n â n d : A m c u m p ă r a t u n o g o r ş i tr e '

'■■buie s ă ies ca s ă - l v ă d ; te r o g i a r t ă - m ă ” ( L u c a 1 4 , 1 8 ) . A l d o i l e a sP ui1^

I ţ C i n c i p e r e c h i d e b o i a m c u m p ă r a t ş i m ă d u c s ă - i în c e rc ; te ro g , i a r t â ^ nCl

( L u c a 1 4 , 1 9 ) . A l t r e i l e a î ş i m o t i v e a z ă r e f u z u l z i c â n d : „ F e m e i e m i ~ a?n
l u a t ş i d e aceea n u p o t v e n i ” ( L u c a 1 4 , 2 0 ) .

C ând a văzut S tă p â n u l casei că o a m e n ii pe ca re -i c o n s id e r^

c u n o s c u ţi şi p r ie te n i a i S ă i a u r e f u z a t c h e m a r e a S a la c in ă , „ S -a m â n * 1 ’

d u p ă c u m s e s p u n e î n E v a n g h e l i e . D e s i g u r , r e f u z u l i n v i t a ţ i l o r e r a e x ţ* * ~

s ia l i b e r t ă ţi i lor, dar libertatea lor egoistă de a rămâne înafara cornut»11'

nii cu Stăpânul casei a produs Acestuia o schimbare de atitudine. V ă ^ n
refuzul celorpreferaţi, bunătatea Lui s-a îndreptat spre alţi oameni

C h e m a r e a lu i D u m n e z e u şi lib e r ta te a o m u lu i

d e a ră s p u n d e sa u n u c h e m ă rii d iv in e

în tru c â t D u m n e z e u d o re ş te 7 st
c a „ t o ţ i o a m e n i i s ă se m â n t u i t ^
la c u n o ş t i n ţ a a d e v ă r u l u i s ă v i n a ' (1 T i m ^ : n ^ ' * -------- S
l° t e i 2 , 4 ) , t o t i o a m e n i i s1
 Evanghelia slavei lui Hristos

c h e m a ţi la m â n t u i r e , d a r n u tu ţ i r â .p n n d a c e .te i c h e m ă r i. De

a c e e a, S fâ n tu l G r .g o r k de N y ® ,« - e » .- - * « *

lui » 14»’ * « · m"

A m a ti, Jar m n t ,l« i — «■' « !'
• .i . .- w r .i r e n u a u g ă s i t t i m p p e n t r u a r ă s p u n d e
p r ie te n ilo r şi c u n o s c u ţilo r car B ^ ^ ^ ^ &

chem ăm S a le , S ta p a n u l c a se i P ^ ^

«'*<* 0 m u l ţ i m e d e o a m e n i ^ ^ “' ^ ^ ^ ^ e r m v n d n i c i
ca re n u se a ş te p t a u la o a s tfe l d e i n v i , ,

să s te a la o m a s ă a t â t d e stră lu c ită .

Preocupări excesive pentru trup, dar puţină grijă

pentru suflet

Cel dintâi care refuză in v ita ţia la cină foloseşte ca scuză grija
P lti u ogor, adică p e n t r u u n n o u te re n agricol pe care l-a cumpărat
Iecent.
^ tâJcuirea u n o r S fin ţi Părinţi ai Bisericii, acest c â m p s a u o gor d i n

^ a n g h e l i e s i m b o l i z e a z ă to a te g r i j il e ş i dorinţele egoiste d e a s tă p â n i i n

UfHea a c e a s ta s p a t i i s a u te r i t o r ii p ă m â n t e ş t i a d u ca to a re d e p r o f i t m a te r ia l.
°Sorul este a id simboM lăcomiei de averi materiale, de expansiune
Sau ^ tin dere a vieţii omului pe o r iz o n ta lă materială, nu de creştere
f e r i c e a s c ă p e verticală, în relaţia sa cu Dumnezeu - Creatorul
l t n i » · C â n d g r i j a o m u l u i p e n t r u averile m a te r ia le p ă m â n te ş ti d e v in e

n i a i m a r e d e c â t p r e o c u p a r e a p e n t r u r e la ţia o m u lu i cu D u m n e z e u , F ă c ă to -
r U l ş i , al p ă m â n t u l u i , . a t u n c i a W r ile m a te r ia le c o n s H tu ie p e n tr u o m
Ur> ' 7 / l u i D u m n e z e u la m â n t u i r e
n b s t a c o l s a u o p i e d i c ă î n r ă s p u n d e c h e m a m tu i u

la ţ ă v e ş n ic ă
Al d o ile , , „ v i , „ c r e refuzi c h e » » S,.pinului de-, veni I,
C‘« rponc c i ş i-, cnm pira, M pe car. « b u .e

315
 n a m i 11 l i i s t i u 11 ( ) i t m l n x e Ron]

în c e r c e . P o t r i v i t i n t e r p r e t ă r i i S f in ţilo r P ă r i n ţ i a i B is e r ic ii, c e le cinci

perechi de boi înseamnă cele cinci simţuri ale omului, c a re în g e n e ra l

s u n t g ru p a te c â te d o u ă : doi ochi (v ă z u l), două urechi (a u z u l), două

nări (m iro s u l), două buze sau limba şi gura ( g u s tu l) şi două mâini
(p ip ă itu l). Aceste cinci perechi de boi semnifică grija excesivă a oame­
nilor pentru existenţa biologică a trupului, pentru mâncare, băutuvâ
şi jocuri care produc omului desfătări ale simţurilor. Căutate şi folo~
site în mod excesiv sau pătimaş, acestea îl fac pe om rob al sim ţu rilo r ,
întunecându-i şi hmttându—i orizontul duhovnicesc al sufletului. P rin

u rm a re ,patim ile egoiste care cauzează subjugarea su fle tu lu i sau ci

v o in ţei de către simţuri conduc pe om la amorţire duhovnicească si
la nepăsare p rivin d mântuirea şi viaţa veşnică la care este el che­
mat de Dumnezeu. Când oamenii trăiesc numai trupeşte şi deloc
duhovniceşte, atunci simţurile lor se împătimesc, iar su fle tu l lor in tră
în ju gul simţurilor împătimite.
Al treilea om invitat c a re se s c u z ă c ă nu p o a te v e n i la c in ă

sp u n e că „şi-a luat femeie şi de aceea nu poate veni" ( Luca 1 4 , 2 0 )·

D e ş i c ă s ă to r ia e s te o in s titu ţie s f â n tă şi b in e c u v â n ta tă d e D um ne­

z e u , to tu ş i, uneorifam ilia poate deveni pentru om un m otiv de-a nu
răspunde chemării lui Dumnezeu la mântuire, si anume cănd acesta
nu mai are timp să cultive relaţia sa spirituală cu Dumnezeu. întrucât
nu mat vad fam ilia lor caftind, mai înainte de toate, o binecuvântare de
la Dumnezeu, mulţi oameni iubescfam ilia lor in uitare totală de D um ­
nezeu. Insă dacăfam ilia este văzută cafii„d un dar de ,a D u m n e z e U ,
atunci această iubirefa ţă defam ilie se sfinţeşte prin r u g ă c i u n e pentru
fam ilie. D e c i, î n t r u c â t p ă r in ţii, s o ţu l, s o ţia , c o p iii, f r a ţii si su ro rile ,

r u d e l e ş i p r i e t e n i i b u n i s u n t p e n t r u o m d a r s a u b i n e c u v â n t a r e d e 1»

D um nezeu, aceştia trebuie săf i e iubiţi nu numai afectiv sau s e n tim e n ­

tal, ci şi spiritual sau duhovniceşte, adică să fie cuprinşi în iubirea şi

316
 Evanghelia slavei lui Hristos

lgăciunea omului către Dumnezeu,pentru a înaintape calea mân-

nirii şi a sfinţeniei. în acest stns,familia conjugalăsesfinţeşteprin
Pa*ticiparea ei la viaţa spirituală a Bisericii lui Hristos, la viaţa
fam iliei duhovniceşti, eclesiale, în care oamenii suntfraţi în Hristos
*lf i l duhovniceşti ai Bisericii Lui, conduşi de părinţi duhovniceşti pe
^ea mântuirii în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

î n m o d n e a ş t e p t a t , m u l ţ i săraci, bolnavi şi oameni

n e c u n o sc u ţi su n t chemaţi la cina Iu i D u m n e z e u

^ upă tâlcuirea SHntilor Părinţi, cele trei categorii de oameni care

auf° s t chemaţi la cină suntfoarte diferite intre ele. Cea dintâi catego-
n e ^ invitaţi reprezintă elita sau conducătorii poporului evreu,
^ b r u m a u spiritual poporul, dar care au reftizat să primească

anglielia Iui Hristos. „

A doua categorie de invitaţi la cina (numiţi in g

’ o rb i »i fchiopi)
Oarh . „ e p ll, in c io si, .1 f
să asculte cuvântul
ameni săraci şi bolnavi, care vin la Hnsto
V'lngheJiei
Λ trp· Sale si să fie. vindecaţi
.„ η ceidedeEl.
la drumuri şi gat duri, sunt
treia categorie de invitaţi, căi muitjpie si
î'nii de oameni vietuitori şi călători P
C° ^ e , i>ară vocaţie pi^cisă, trăitori, in ^
"'n:ine adevărate, fară harul mântuitor, ceştia ^ ^ ^ ^ ^
fe e Păgâne care, desi erau religioase,
nU.r n ^nezeu mc nnaadevarat, L.ieawruij ’si■
M f i cunoşteau pe singurul U « * ^ la mântuire şi
aCe^^tuitorul lumii. însă_HristosTcheamă
.ălui ceresc, care este Biserica
Biserica, acum
Qr popoare,
1 le cheamă in casa latei . · J)iwmezeu.
1172ă, anticameră şi icoană a Impara, ic
 Cina Euharistică este arvuna îm părăţiei cerurilor

E v a n g h e lia d e a s tă z i e s te î n t r - u n fe l E v a n g h e lia ta in e i lib ertă ţii

o m u lu i, d a r şi a lib e r tă ţii lu i D u m n e z e u . N o i a v e m l i b e r t a t e a d e a s p u n e

„ d a ” s a u „ n u ” lu i D u m n e z e u c â n d E l n e c h e a m ă la m â n t u i r e şi v ia ţa

v e ş n ic ă . î n s ă c in e n u r ă s p u n d e p o z it iv la i n v i t a ţ i a d e - a v e n i la C i n a

c e a d e T a i n ă , la o s p ă ţ u l i u b i r i i m i l o s t i v e şi d a r n i c e a lu i D u m n e z e u ,

a c e l a p i e r d e b u c u r i a d e a fi v e ş n i c î m p r e u n ă c u D o m n u l c a s e i c e r e ş t i .

P e d e a l t ă p a r t e , lib e r ta te a S t ă p â n u l u i C a r e i n v i t ă la C i n ă se v e d e m a i

a le s d i n f a p t u l că d a c ă cei d i n t â i c h e m a ţi r e f u z ă i n v i t a ţ i a L u i , El a ie

libertatea de a modifica planul Său şi de-a prefera pe alţii. P r i n u r m a r e .>

nimeni nu poate zădărnici planul lui Dumnezeu de mântuire a lurnth

p e n t r u că iu b ir e a L u i m i l o s t i v ă se r e v a r s ă p e s te v i d u l s p i r i t u a l a l cel01

care n u r ă s p u n d c h e m ă r ii S a le .

A şa d a r, Evanghelia de a stă z i ne p r iv e ş te şi pe noi c r e ş t in ii»

întrucât şi noi suntem uneori înclinaţi să repetăm greşelile căpc'

teniilor poporului lui Israel. Şi noi inventăm uneori scuze că nu
mai găsim timp de rugăciune, nu mai găsim timp pentru Spove'
danie (pocăinţă) şi pentru împărtăşanie, deoarece suntem ţi
de prea multe griji ale zilei de astăzi şi ale zilei de mâine. A tât
de mult suntem uneori legaţi de cele materiale şi de prog****1*
de activitate suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesa*
pregătirii hranei duhovniceşti pentru suflet şi nici timpul
sar pentru a înveşmânta sufletul în haina luminoasă a harului şi *
virtuţilor izvorâte din rugăciunea neîncetată a m inţii şi a iniu**1*
P ild a E v a n g h e lie i de a s tă z i v o rb e ş te , a ş a d a r, d e s p r e ta in a sau

m is te r u l m â n tu ir ii lu m ii în l i s u s H r i s t o s , C a r e c h e a m ă o a m e n i i la

t u i r e , p r i n b i n e v e s t ir e a E v a n g h e l i e i î m p ă r ă ţ i e i l u i D um nezeu ş i f r in

instituirea C in e i d e T a i n ă s a u a E u h a r i s t i e i ca , a r v u n ă a p r â n z u lu i d in

318
 Evanghe

părăţia cerurilor, ca ospăţ carepregăteşte bucuria comuniunii veşnice a

7716niloi cu Dumnezeu, după ce ei s-au curăţit depăcateprin Botez si

Prin Spovedanie.
Sens mistic sau duhovnicesc, cina Stăpânului casei semnifică
^Vea tui Dumnezeu dăruită oamenilor şi viaţa oamenilor trăită in
C07nuniune cu Dumnezeu în Biserică. De aceea, mai ales în această peri­
n ă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, invitaţia
pâ77uiui ia cj?iă Qyg μ înţelesul de chemare Iu Sfiânta Euharistie,
lrnP*rtăşindu -ne cu Trupul şi Sângele Mântuitorului lisus Hristos,
ft e iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.
D eci. prima învăţătură duhovnicească practică a acestei Evan-
&helii pentru perioada Postului Naşterii Domnului este chemarea
de a ne curăţi de păcate prin Taina Pocăinţei (Spovedaniei) şi a ne
Irilpărtăşi cu Trupul si Sângele Domnului, pentru a pnmt sana-
'8te fi m ântuire, trezvie a sufletului şi sfinţire a simţurilor, pace şi

. l'CT°todată,
"r'c cerească.
Evanghelia care c u p rin d e Pilda celorpoftiţi la cină a
f0St «nduia * Bis„ icl !ă fi, citită în .c® «
ţ^tttru sărbătoarea Naşterii Domnulnt lisus Hrrstos fi pentru a ne

,*** »» ‘-fin , « U ,» “* Τ Γ

.pe ton cei întristaţi. ^ depregătire

d ne ajute
Pentn, . BunuJ Dumnezeu
T. ca in nască duhovniceşte
- cP . -in peştera
Destera
Şi ies, 3 Pnmi Pe p runcui isuscasa mântuirea sufle­
tu l^ 3 SUfletUlUi n m s i5 t° rmgnJ. sjpost,prinpocăinţăşiSpove-
n sa nesfinţim simţinlepnn rugaau ^ ^ ^
lui , 'rPnn milostenie P Pnn împărtăşire ^ împărăţiei
ceri Τ * CaParticiPare la C ina D0mnU U‘1 1 noastră mântuire. Amin!
° r>spre slava P reasfintei Treim i şi spi
 Duminica a 29-a după Rusalii
(a c e lo r 10 l e p r o ş i )

R E C U N O Şy T IN T} Ă ,'
FIRESCUL D E M N IT Ă Ty II O M U L U I

„In vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L~au

întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe şi care
au ridicat glasul, zicând: lisuse, învăţătorule, miluieşte-ne.
Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţil°r*
Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei,

320
 văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas marc slă v in d pe
D umnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus,
mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând,
Iisus a zis: Oare nu zece s-au c u r ă ţ i t ? Dar cei n o u ă unde
sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu
decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridica-te
şi du-te! Credinţa ta te-a mântuit!” (.Luca 17,12-19).

S
f â n t a E v a n g h e l i e d i n D u m i n i c a a 2 9 - a d u p ă R u s a lii, n u m i t ă

s i E v a n g h e l i a celor zece leproşi, e s te p l i n a d e m v a ţ a t u r i

d u h o v n ic e ş ti p e n tr u m o d u l n o s tru de

de Dum nezeu si fată de semenii noştn, can pri

d e la Dum nezeu prin o a m e n i . ^ ^ Iisus H ris to s S -a

E v a n g h e lia de astăzi ne arata c< care stăteau departe

î n t â l n i t c u z e c e le p r o ş i e x c lu ş i m co rn ^ d e o a re c e b o a la lo r e ra

de oameni şi nu se a tin g e au de lep r0ş i în V echiul T e s ta -

U n a g r e a şi s e p u t e a t r a n s m it e u şo r. ^ g a m e n iis ă n ă to ş i, î n tr u c â t
m e n t a v e a u u n r e g im s p e c ia l d e iz o la r e J ‘ , ^ tr e p ta tă , p r i n că d e -

h o a la a c e a s ta i n c u r a b i l ă p r o v o c a ^ eSCOm^ . v yu f i i n d iz o la ţi, lep ro şii

r ea u n o r p ă r ţ i d i n c o r p u l lor, d e şi e ^ u inilire, a v â n d o b lig a ţia d e a

Ofereau foarte mult de singurătate şi ^ trucaoamenii sănătoşi
spune: „Necurat!Necurat!”{Levittcul vjn d e c a u p r in tr - o m in u n e ,

s ă n u se a p r o p i e d e ei. D a c ă t o t u ş i u n u Jor p u te rn ic e , a tu n c i

m iilo
d a to rită m l o stiv
s t i v irii
i r i i lui
lu i D
D um
m n e zeu
z ş. i a . ^ Λa se
$eaarrăăta }or.DDee ce?
ta lor. ce.
. , . „*rae. a p ie°r. , _.r
H vindecaţi aveau obligaţia de a merge manifes-
'e n t r u c ă p r e o t u l a v e a c u n o ş t i n ţ e p r e c i ^ a d e v ă r a t sau a ltă

tării b o li i si p u t e a s ta b ili d a c ă b o a la ^ ertă{â.Levitkul\l>).

A c ţ i u n e , d a r si dacă vindecarea de l f a pentru fiinţa umană,
A ? a d a r, lepra, ca b o a lă profuna’ degr c< produsă de teama
'"/r" p e lângă s u f e r i n ţ a fizică, şi un

321
 unei morţi lente şi de tristeţea izolării
erau bolnavi de lepră.

Iisus Hristos îm plineşte Legea m ozaică şi respectă

libertatea oam enilor

C â n d D o m n u l Iisus H risto s în tâ ln e şte pe cei zece o a m e n i b o l'

navi de lepra, care m ai m u lt aştep tau să m o a ră d e c â t să fie re in te g ra ţi
în societate, E l înţelege suferinţa, izolarea şi umilirea lor, Se
iveşte de ei şi îi trimite să se arate p r e o ţilo r . î n d a t ă , c e i zece
leproşi s-au u m p lu t de sp era n ţa că se vor v in d eca si v o r fi d in nou
p rin tre o am en ii sănătoşi. In tr-ad ev ăr, p e cân d m erg eau ei p e cale,
eo d ata, s-au vindecat. In E v an g h elia de astăzi este se m n ific a tiv faP '
tu ca isus n u le sp u n e leproşilor: „ Vindecaţi-vă” sau „Fiti vindecaţi”,
m ei n u ii întreabă: A v e ţi credinţă.>” E l n u le cere să m ă r t u r i s e a s c ă

m pub lic cred in ţa lor, nici nu le spune: „Fiţi curati de lepră’’, cu m a

! ‘S a.!ta d a tă UnUÎ alt lePros <«* Luca 5, 12 -1 4 ), ci d o a r îi t r i m i t e să

împlinească o poruncă a Lesii Vechi ^kr · · -^ re
&u V e c m , o b l i g a t o r i e p e n t r u t o t i c e i c a r e
erau bo nav, de lepră. D e ce a p ro c e d a t E l în acest m o d n eo b işn u it?

n in d l T ·
a 7 Î0S U a m t a t m UCeSt m ° d U tâ t t a e n i a S a , îm ph'
Legea Im Morse, cât şi respectul Său pentru libertatea oamenilor
e - a f i s a u d e - a n u f i r e c u n o s c ă to r i f a ţă d e D u m n e z e u s i f a t ă d e s e m e n i i
lor care η ajutăm situaţii dificile. ’
D esig u r, D o m n u l H ris to s p u te a să-i v in d ece im e d ia t p e
zece lep ro şi, să le spună: „F iţi curaţi de lep nf , ca ei să p rim e a sc ă
Dar t-a trimis la preoţi, ca aceştia, care nu-L iubea».Pe
v in d e c a re a .
lisusy sa recunoasca vindecarea leproşilor ύ tn i , - ^ u n ita t^
F , uur şi sa-ι integreze in comuni/
d u p ă cu m cerea L e g e . lui M oi*. Şi, , „ „ . a d e v iri „ « fcp r o ?
v in d c e a ţi p e c a lc ,- a u g r i b i . , se , , t o p r e o ţ j |o r p c M m , fi p c M «

322
 T e o t -?amenii sănăto?i· însă a tă t de m are a fo s t graba lor de a se arăta
reofi or ca S-au vindecat, încât au uitat săpreamăreascăpe Dumnezeu
^ \ nnilţumească lui Iisus Cel ce, defapt, i-a vindecat pe cale îndată
. Ce Ί~α trimis să se aratepreoţilor. Numai unul d i n c e i z e c e l e p r o ş i
n d e c a t i „s-a întors si slăvea cu glas mare pe Dumnezeu' (cf. Luca 17 ,

^ > la r a c e s t a n u e r a e v re u , ci s a m a r in e a n , d e c i u n o m c o n s id e r a t

G vr e i c a f i i n d de neam in fe rio r. Apropiindu-se de Iisus, samari-

canul vindecat de lepră a căzut cu faţa la pământ, lângă picioarele
^ m şi I-a mulţumit. Imediat d u p ă c e a fost vindecat, el a înţeles ca
e fapt vindecarea lui este darul milostivirii lui Dumnezeu, Care a
° at prin omul Iisus. I n d i r e c t , a c e s t l e p r o s v i n d e c a t si r e c u n o s c a -
tor a mărturisit că Iisus Hristos este D ă t ă t o r u l v i e ţ i i şi Doctorul
b etelor şi al trupurilor o a m e n i lo r . Văzând Iisus acest gest de
re c u n o ş tin tă al unui lepros vindecat care preamăreşte cu glas mare
P e d u m n e z e u ş i li mulţumeşte Lui personal cu multă smerenie şi

C u n o ş t i n ţ a , a întrebati „Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se

t°ai că să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, caie este de alt
neani?" (£ uca 17> Jar samarineanului vindecat care se afla
la P i c i o a r e l e S a l e , I i s u s i - a z i s : „Ridică-te şi du-te! Credinţa ta te-a
7nântuit!" ( Luca 1 7 , 1 9 ) . P r i n î n t r e b a r e a S a r e t o r i c ă : „Dar cei nouă
Unde s u n t r - H rist ’os-Domnulpune in contrast recunoştinţa samari-
neanului cu nerecunoştinţa celor nouă evrei. D e c i î n t r e b a r e a l u i I i s u s
>,ZV cei nouă unde 'suntΓ a re în ţe le s u l d e reproş sau dojană pentru
^tudinea celor nouă care nu au v e n it să mulţumească.

C u n o ş t in ţ a este o stare de smerenie şi sănătate a sufletului

D e c e D o m n u l I i s u s H r i s t o s a ş t e p t a c a şi c e i l a l ţ i l e p r o ş i v i n d e c a ţ i
să nrn<. _ A p i- Dar cei nouă unde sunt?”
a ra te r e c u n o ş tin tă ? D e ce a în tre b a t W -

323 ^ r'-* ·· * - \ .<·

(L u c a 1 7 ,1 7 ) . D e s ig u r , I is u s n u a v e a n e v o ie d e r e c u n o ş t i n ţ a lo r, n ic i

n u a v e a n e v o i e d e l a u d a l o r , d e o a r e c e E l a s ă v ă r )s i t m i n u n e a v i n d e -

c a r ii lo r d i n iu b ir e m ilo s tiv ă ş i s m e r ită , n u p e n t r u a f i lă u d a t. T o tu ş i,

p r i n î n t r e b a r e a sau a t i t u d i n e a S a d e m u stra re a celor nerecunoscători,

Iisus ne învaţă că omul nerecunoscător se cijîă in tr—

o stare spirituală
nefirească, nedemnă ş i nesănătoasă. De ce? Pentru că r e c u n o ş tin ţa
ti ebuie săfie sentimentul cel mai firesc al omului demn înfiata bine­
facerii prim ite de la cineva. P r i n u r m a r e , le p r o ş ii ca re s - a u v in d e c a t

tr e b u ia u m a i î n t â i s ă - L p r e a m ă r e a s c ă p e D u m n e z e u - I z v o r u l v i e ţ i i şi

a l v i n d e c a m , ş i s ă - I m u l ţ u m e a s c ă l u i I is u s , C a r e i - a a j u t a t s ă se v i n ­

d ece, ş t a p o i s a se în t o a r c ă l a c o m u n i t a t e a lo r . C e i n o u ă l e p r o ş i c a r e n u

au uitatprea repedepe Binefăcătorul lor,

m u lţu m e s c p e n tr u v in d e c a r e

au uitatprea i epede că sănătatea pe care au prim it-o în mod minunat

este un dar al lui Dumnezeu, nu un drept sau un merit a l lor.
î n c o n tr a s t cu c e ila lţi n o u ă le p r o ş i v i n d e c a ţ i , s a m a r i n e a n u l c a r e s - a

î n t o r s sa m u l ţ u m e a s c ă e r a u n o m s m e r i t ş i o b i ş n u i t c u u m i l i n ţ a d e - a f i

m e r e u c o n s id e r a t ca s t r ă i n p r i n t r e e v r e i . P r o b a b i l c ă t o c m a i d a t o r i t ă s m e ­

r e n i e i s a le a a v u t ş i n o b le ţe a s a u f i n e ţ e a s u fle te a s c ă s ă r e v i n ă l a I i s u s ca

s a - I m u lţu m e a s c ă . E v a n g h e l i a n e s p u n e c ă a c e s t a „ s lă v e a p e D u m n e ­

zeu (c f. L u c a 1 7 ,1 5 ) . I a r d u p ă c e a s lă v it p e D u m n e z e u , s a m a r i n e a ­

n u l v i n d e c a t d e le p r ă a v e n i t la I is u s , a c ă z u t c u f a ţ a l a p ă m â n t lâ n g ă

p i c i o a r e l e L u i şi I - a recunoscând, de fa p t, că prin Iis»s

m u lţu m it,

'-a venit vindecarea. E l avea în comun cu ceilalţi nouă bolnavi de

lepră suferinţa bolii, dar se deosebea de ei prin virtutea recunoştinţei-
î n t r e b a r e a D o m n u l u i I i s u s H r i s t o s : „ D a r cei n o u ă u n d e s u n t ? ’ { L u c a

1 7 , 1 7 ) a ră m a s fă ră r ă s p u n s , d e o a re c e a c e ş tia e r a u a b s e n ţi. D e ce?

P e n t r u c a cei n o u a , c a n d a u d a t d e b i n e , a u u i t a t d e D u m n e ze u ! A ş a se
întâmplă, foarte adesea, şi astăzi. Numai când trecem prin neca­
zuri, prin boli sau ispite, atunci cerem in m od stăruitor ajutorul
lu i D um nezeu, dar îndată ce am scăpat de suferinţă, de sărăcie.

324
 Evanghelia slavei lui Hri

de necaz, uităm de Dumnezeu. însă Mântuitorul Iisus Hristos

nu fericeşte pe cei n e r e c u n o s c ă t o r i, ci pe cei recuno
m ulţumitori iui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El.

te nentru binefacerile primite,

Când om ul nu mulţumeş dezumanizează
el decade spiritual şi

H r i s t o s D o m n u l n e a!cita ca -ţ0r l u i D w n n e z e u ^ o a m e n l 07
raţională şi relaţională, când este re p rim eşte . O m u l c r e d i n c i o s ş i

P e n t r u d a r u r i l e ş i b in e fa c e r ile p e care 6 p e n tr u că tră ie ş te in

dem n m u l t u m e s t e p e r m a n e n t lu i ^ o s e s te a e r u l , a p a , p a m a n

c r e a ţ ia l u i D u m n e z e u şi o fo lo s e ş te , a ‘ p e n tr u a s u s ţin e

^ 1 , c ă l d u r a s o a r e l u i ş i t o a t e c e le f a c u « c r e d in c io s u l le m u l ţ u m e ş t e

v i a ţ a u m a n ă . I a r o a m e n i l o r c a re -1 ^ ^ ^ ,u m na·meţn
P e n t r u c ă r e c u n o ş ti n ţ a este s ta i e

ln comuniune si în demnita e. r)UmnezeU’ m. · m ă c, a r p e n t r u

Iar când nu mai mulţumim 1* vindeCare, ne dezuma
W u l p r i m i t d e l a E l s ^ a ^ ^ M ş ^ - -

Evanghe! ,ae„im
Z ăm c o m P le t· cât mai sau_ ^
n>zam permanent, sa dev binefacere , noastră de
Mulţumind lui Dumnezeu pe vindecat
^ m en ilo r prin care D um " ^ tf_0 situaţ»e de Dumnezeu-
0 a l ă s a u izbăvirea n o a s t r a nerecun° finta ^ „ nefirească.
s t a r e

ΡοΜ Evangheliei de
datorul, indiferent cum este (Ste drep , me
^ alte cuvinte, nu estefiresc sau u m * ^ cănd ^ ^
^ nu m ulţum im lut D um neze > a re d c p c l n liic sa u
^ a c e e a , î n f i e c a r e d u m i n i c a ş> ^ aduce

tlri c h ia r în fie c a re z i d m s ă p tă m
 ■1Η Ί.ΙIΗ'

recunoştinţă lui Dumnezeu prin slujba Sfintei Euharistii sau a

Sfintei Liturghii euharistice.
A s t f e l , Sfânta Liturghie euharistică este lucrarea cea mai sfântă

şi mare de recunoştinţă sau de mulţumire pe care Biserica o aduce

lui Dum nezeu pentru toate binefacerile primite de la El, cunos­
cute şi necunoscute, arătate şi nearătate deplin. P a r t e a c u lm in a n tă a

ru g ă c iu n ii litu rg ic e d e m u lţu m ire , a d u s ă d e B is e ric ă , în c e p e c u aceste

f r u m o a s e c u v in te : „Cu vrednicie şi cu dreptate este a - Ţ i c ă n ta Ţ ie , p e

T i n e a T e b in e c u v â n ta , p e T in e a T e lă u d a , Ţie a -Ţ i mulţumi, Ţ ie a

n e în c h i n a , i n t o t lo c u l s t ă p â n i r i i T a le " (L i t u r g h i e r , A n a f o r a u a e u h a -

n s tic a ). D e ş i în L i t u r g h i e r e l e r o m â n e ş t i a c t u a l e s e f o l o s e s c cu v in te le:
„ C u v r e d n ic i e ş i cu d r e p t a t e ”, t o t u ş i t e x t u l o r i g i n a l g r e c e s c a r p u t e a fi

t r a d u s şi altfel: „Este demn şi este drept a - Ţ i c â n t a Ţ ie , p e T i n e a T e

b in e c u v â n ta , p e T in e a T e lă u d a , Ţie a-Ţ i mulţum i. .'.". P r in co n tra st,

cu a c e s t e c u v i n t e , p u t e m t r a g e c o n c l u z i a c ă este nedemn si nedrept

sa nu mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile prim ite de la E l
a d ic ă s a p r o f i t ă m d e d a r u r i l e L u i f ă r ă s ă ne g â n d i m l a E l , l a C e l ce a f ă c u t

c e r u l şi p ă m â n t u l ş i to a te e le m e n te le ca re s u s ţ i n v i a t a n o a s t r ă .

I n a c e s t sen s, omul drept este cel care recunoaşte că lumea (creaţia)

este darul lui Dumnezeu-Creatorul, iar omul demn sau vrednic este
omul care mulţumeşte pentru binefacerile prim ite de la Dumnezeu.
P rin u r m a r e , s a m a r i n e a n u l v i n d e c a t d e le p r ă , c a r e m u l ţ u m e ş t e b »

u m n e z e u p r e a m ă r i n d u - L cu g l a s m a r e , i a r a p o i m u l t u m e s t e l u i / « * *

c u m u l t ă s m e r e n i e ş i r e c u n o ş tin ţă , devine şi el un dascăl sau în v ă ţă to r

al Bisericii. D e fa p t, o m u lţim e d e o a m e n i v in d e c a ţi p r in m ilo s tiv ire a

lu . H r i s t o s şi o m u lţim e d e o a m e n i p ă c ă to ş i c a re a u f o s t i e r t a ţ i d e v in

d a s c ă li sa u în v ă ţă to ri ai n o ş tri. învăţăm deci de la acest samaH'

nean recunoscător că fiecare om care cultivă întru smerenie simţ”1
recunoştinţei poate deveni un învăţător pentru semenii Iui când
aceştia au pierdut simţul recunoştinţei, indiferent de vârstă, stale

326
 socială sau etnie. P r in u r m a r e , d in p u n c t d e v e d e re d u h o v n ic e s c , e

superior n o u ă c e l c e e s te m a i s m e r it d e c â t n o i, d u p ă c u m e m a i d r e p t

ş i m a i d e m n d e c â t n o i c e l c a r e m u l ţ u m e ş t e lu i D u m n e z e u ş i o a m e ­

n i l o r m a i m u l t d e c â t n o i, c â n d r e c u n o a ş te c ă D u m n e z e u l- a a ju ta t in

m o m e n t e o r e l e d i n v i a t a sa .
O ’

Prin sau « e 5.e » duhov»l«S. .

în relaţie cu Dumnezeu şi cu semeni

. - z+sm ră desi DomnulIisus Hristos

D in Evanghelia de astazi, mva, ’ -^ ^ noi să dăm
nu camă slavă sau laudă de la oameni, M să crqtem
Slavă lui Dumnezeu, s ă - I ^ şi cu semenii. N u D u m -
duhovniceşte în relaţia noastiâ cu 1 ^ ayem neVo ie să
n e zeu are n evo ie d e m ulţum irea en tru a c re şte în c o m u -

rnu lţu m im lu i D u m n e z e u şi o a r n e ^ ^ îm b o g ă ţi d u h o v n ic e şte .

n iu n e d e iu b ire sm e rită şi s f a n ta şi a n i jo r î n t r e r u p e m
τ , · D u m n e z e u şi
*a r d a c ă n u m u l ţ u m i m lu ^ ^ n o a s tr ă cu D u m n e z e u şi
Sau s l ă b i m c o m u n i c a r e a şi c o m ^ j^idem m m u l ţ u m i r e d e s in e ,
Cu s e m e n i i , sărăcim duhovniceşte, ^ ^ j nfrucât omul afo st creat după
î n a u t o s u i i c i e n ţ ă e g o i s t ă şi p o s e s iv ă veşnice de viaţă şi
ch ip u l P reasfintei Treim i, adică a c o ^ ^ rugăciune fierbinte, de
iubire, el creşte sp iritu a l num ai A ^
iu bire m ilo stivă şi recunoştinţă smeri · şi oamenilor este
Sufletul celui ce spune „mulţumesc nOScătorsau nemulţumitor.
W t maifrum os decât sufletul o m u lu i ara tă o a n u m ită

U n e o r i c h i a r si a n i m a l e l e c a r e a u * ^ ^ d u p ă c u m se

r e c u n o s t i n t ă f a t ă d e c e i c e l e - a u a ju C u a tâ t m a i m u lt

sP u n e în Viaţa Cuviosului _ ^ euharistică, este dator

0rnul, ca fiin ţă raţională şi recunos
 să mulţumească lui Dumnezeu şi oamenilor prin care Dumnezeu
l-a ajutat.
E v a n g h e lia Duminicii a 29-a după Rusalii n e a r a tă c ă n o u ă le p ro ş i

s-au v in d e c a t d e le p ra tr u p u lu i, d a r n u s - a u v in d e c a t şi d e „lepra
sufletului \ c a re este nerecunoştinţa sau uitarea binefăcătorului. C u a lte

c u v in te , n u m a i u n u l d in tr e cei z e c e le p ro ş i v in d e c a ţi d e le p r a tr u p u lu i

a v e a şi s u f le tu l s ă n ă to s , s e n s ib il şi c a p a b il să a r a te r e c u n o ş t i n ţ ă s a u sa

a d u c ă m u lţu m ir e c u b u c u r ie . D e f a p t, d o a r u n u l d in z e c e o a m e n i e s te

r e c u n o s c ă to r şi în z ile le n o a s tr e .

în a c e a s tă d u m in ic ă a Evangheliei vindecării celor zece leproşi

suntem chemaţi să arătăm recunoştinţă, să aducem rugăciuni de
mulţumire Preasfintei Treimi pentru darul vieţii noastre, pentru
sănătate şi pentru tot ajutorul primit în viaţă. Totodată, Evan­
ghelia de astăzi ne cheamă să mulţumim părinţilor după trup care
ne-au născut şi crescut, educatorilor, învăţătorilor, profesorilor şi
duhovnicilor care ne-au format intelectual şi duhovniceşte, p*e'
I cum şi tuturor celor care ne-au ajutat în vreme de boală, de necaz
sau de nevoie. A şa d a r, să mulţumim tuturor celor care prin c u v â n t şi
faptă ne transmit binecuvântarea şi iubirea lui Dumnezeu pentru noi,
s p r e s la v a P r e a s f in te i T r e im i şi m â n t u i r e a n o a s tr ă . A m i n !

328
 JMilJIIM fefloro

--- - - — -‘

D um inica a 30-a după Rusalii

(Dregătorii 1bogat - Păzirea poruncilor)

MILOSTENIA -
C A L E SPRE M Â N T U I R E

j ”>,îll vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de

*sUs si Γ
> *-~a întrebat, zicând: Bunule învăţător ■ce să fac ca
JTlQS f
^ , enesc viaţa de veci ? iar lisus i-a zis: Pentru ce Mă
Şţ .m ’ ^ ^un? N im eni nu este bun, decât Unul D um nezeu„
P°runcile: «Să nu săvârsesti
> *
adulter, să nu ucizi, să nu
m m , Patriarhul P»isn u ii ( )rtodoxc* R o m ă iu·

furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe

mama ta». Iar el a zis:Toate acestea le-am păzit din tinereţile
mele. Auzind, Iisus i-a zis: încă una îţi lipseşte: Vinde
toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în
ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a
întristat, căci era foarte bogat. Şi, văzându-1 întristat, Iisus
a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui
Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile
acului decât să intre bogatul în împărăţia lui D um nezeu.
Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El
a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă
la Dumnezeu” ( L u c a 1 8 , 1 8 - 2 7 ) .

f a n ta E v a n g h e lie d in D u m in ic a a 3 0 - a d u p ă R u s a lii a fo s t

S
E a e s te u n
r â n d u i t ă d e B is e r ic ă s p r e a se c iti în a c e a s tă p e r i o a d ă a

P o s tu lu i N a ş te rii M â n tu ito ru lu i

îndemn la milostenie sau la ajutorarea celor săraci. Sfân­

n o s tru

t u l E v a n g h e l i s t L u c a n e p u n e î n f a ţ ă problema bogăţiei ca obstacol în

Iis u s H ris to s .

calea mântuirii si a desăvârşirii vieţii creştine

B o g ă ţ i a n u este re a i n s in e , d a r d e v i n e p i e d i c ă i n c a le a m â n t u i r i i când

n e le g a m d e ea ca d e u l t i m a r e a lita te , c â n d n e a l i p i m s u fle tu l a tâ t de

m u l t d e c e le m a te r ia le , în c â t g r ija p e n t r u b o g ă ţ i e r o b e ş t e s u f l e t u l n o S '
t r u şi n u m a i la s ă î n e l lo c D e n tr n n r p v o n f 1 · rv
c P L n rru p r e z e n ţa lu i D u m n e z e u s a u p e n t 1
le g ă tu r a c u E l.

Un bogat evlavios şi moral) da

zgarcit şi nem ilostiv

S p r e d e o s e b i r e de b o g a t u l n e b u n n - ·
n u ş tia u n d e să m a i p ă s tr e z e re c o lta k * Γ ω ί1 r ° d i t f a r i n a ?' ^
13 8 a tă p r im it ă d e la D u m n e z e u

330
în tr-u n m od n e a ş te p ta t, bogatul din Evanghelia de astazi nu este
un bogat necredincios sau nepăsător cu privire la mantuirea sufle­
tului său. B o g a t u l c ă r u ia i- a r o d it ţa r in a m a i m u lt d e c â t se a ş te p ta a

fo st c o n s id e ra t „nebun to c m a i p e n tru că reducea toată viaţa sa la nive­

lul biologic al existenţei ş i z ic e a s u fle tu lu i său : „suflete [ ...] mănâncă, bea
Şi v e s e l e ş t e - t e " {Luca 1 2 , 1 9 ) , f ă ră să m a i c a u te h r a n ă s p ir itu a la p e n t r u

s u f le t, c o n s id e r â n d că sufletul se poate mulţumi doar cu lucruri materia e,

Unitate si perisabile. ,
t ’, , f—
\ ί ί· j p octazi un tânăr dregător, cu
In să b o g a tu l d in E vanghelia d > ^
1. - om evlavios si virtuos sau
P re s ta n tă în s o c ie ta te a iu d a ic a , e s t »
« w l C â n d M â n tu ito ru l Iisus H ristos enurnerâ p o ru n o jo p e j . r .
tre b u ie s â le o b s e r v e a c e s ta p o triv it L e g u ccn ui ■
far: sâ nu mărturiseşti
an“ m e: nu s ă v â r ş e ş t i a d u lte r , să n u u c i , ^ ^ ^

“romb, cinsteştepe tatăl tău şi pe mama din t i n e r e ţ i k m e le " {Luca,

°gat a r ă s p u n s : „to a t e a ce ste a Ie -* m f> ^ ^ ^ de u n fc o g a t

- 2 1 ) , a d ic ă d i n f r a g e d ă c o p ila .ie . .^ ^ ^ # v ie ţjj

lVlos Ş* virtuos, care-şi pune in ^ ^ ^

j u r u l u i pe pământ: „ce s ă f a c ca sa ni , ^ n e m u lru m it c u v ia ţa

18). T o tu ş i, tâ n ă ru l acesta pare a ^ entTU că ar ii trecut prin

P ăm ân te asc ă, n u p e n tru că ar fi săi ac, ^ fam at să trăiască veşnic
m u lte g re u tă ţi, ci d eoarece sim te ca omu ^ .
în * birea veşnică a lui Dumnezeu, deoarece c
rx > -t O / j
u ’n n e z e u C e l V e şn ic v i u ( c f . F a ce rea , d a ( . l e _a e n u _
τλ ’ · ftii poruncile,
d o m n u l I i s u s H r i s t o s i - a z i s · ”> n 0 g te a p o r u n c i l e L e g i i v e c h i .

^ erat> deşi era convins că acest tânăr cU ^ c£ ftc u se tânărul până

e Ce? P e n tr u c ă a v o it să -i a ra te că ^ ^ spUS: „încă una îţi lipseşte
1t^ n c i n u e r a s u fic ie n t. P r in u rin a ^ ^ p o r ta n tă a v i e ţ i i s p iritu -
{W a 1 8 , 2 2 ). îi m a i lip s e a o c o m p o n e n ta ^ m tlo U m ia

a le ? i m o r a l e . C e a n u m e ? G e n e r o z i ta tea s
SQjj
aJutorarea săracilor.
 M ilo s tiv ire a e s te încpnnfi,i ^ - -
semanarii om ului cu D um nezeu

D re g ă to ru l b o g at era evlavios si v im , j

D o m n u l Iisus H risto s voieşte să îi’ ^ Ş' n em ilo stiv ·

f i curat şi cinstit şi a nuface rău cuiv ^ aCCStUla Că ™ este suf i cient a
omul trebuie să fie şi miiostiv *β “ adevăratf ericit’
P rin u rm a re, E v a n g h elia de “JUteP eseme™·
suficient să postim mult, să n - aten-ia că nu este
păcat, dacă nu suntem ci ·ι U£ am mult, să ne înfrânăm de la
ca iubire sfântă sau b u n ă t a t e T r lt a r f ^ Pe,U,U Că m ilostivirea
începutul asemănării omului cu Γ) * ^ ^ Semenii no?tri este
nezeu doreşte ca noi să fim n Umnezeu Cel M ilostiv. D u m ­
ei să fim şi milostivi faţă de seL " 1*"1?1 reCUnoscători faî ă de EI’
s p u n e d r e g ă t o r u l u i bop-nt-· „ · i n m o r r i e n t u l î n c a r e I i s u s îi
»Vincle tOflfp
o · +
vei avea comoară în ceruri ap · ' · e a i şi le îm parte săracilor şi
acesta s-a în tris ta t p e n tru r V ^ M ie ” ^uca 18, 22),

lÎS U S H r ÎS to s d e s c o p e r ă In s X L 7 Ite D e f a P r’ D o m n u I

° Patlmă ascunsă. Prin urmare / Iegatorului bogat o boală sau

de vindecare a M ei tumori,foart ' ^
P* ea multa sa alipire de bogătiil
ItSUS l~a com andat eliberarea
S~a intristat Pentru că i s. a fir *” ^
unui câştig.spiritual,pe care nu !
tân ăru lu i b o g at un idol ascuns *
averile m ateriale lim ita te si tre -
- « « mai W„ /,» era ma. prcte;oat0are· Pentru acest bogat, verbul
, Un · C u to a te v e s te a , D o m n u
b o g a t avea în suflet 0 fA tfe ri
d 0 r m ţa d ° b ^ r i iv i e t ii v e s n
mCearCă c o n v in g ă pe « η3
°Ρηβαζά 0 int« 'venţie spirituală
SUA etul bogatului, si anume
di* lumea aceasta. Când
a lăcomiei, tânărul
■ ° pUrdere ™aterială in schimbul
încePut-Iis u s i- a d e m o la t
nurne relaţia sa p ă tim a ş ă fa ţă de
d e« t v erb u l „ a / * * *
ISUS H n s to s a v ă z u t că tâ n ă ru l
0« W , sfântă, si anume
d *n ^ e st m o tiv , D o m n u l Iis u s i»u
a S ă î n s t a i 'e a d e î n t r i s t a r e , a d i c ^

332
 F.va n ghelia sla v ei lui H n s

• ^wvî/ m în m od liber, să răspundă

in starea de luptă cu sine însuşi, pentm ,
la întrebarea dacă poate sau nu să îi urmeze Lui. D i n a c e s t m o t i v ,
D o m n u l Iis u s nu-1 m ai în treab ă nim ic pe tânărul bogat, nici nu i
nt* în tăcere libertatea lui de a-1 urma
m a i e x p lic ă n im ic , o re sp e c ta ^ ^ ^ Q
sau nu, de a îm plini sau nu sfa p ^
hsus propune, dar nu impune; lecoma , ^ nu finalizează;
rea vieţii; cheamă, dar nu constrânge, fa
Povăţuieşte, dar nu presează sufletul tânărului ogat.

ii r»ntem împlini voia Lui

Numai cu ajutorul lui D u m n eze

- n u l Iis u s H r is to s a c o
E v a n g h e lia d e a z i n e a r a t a c a ° m n “ .ţu a lă j n a c e s t Se n s , E v a n -

a te n ţie c e lo r c a r e c a u tă d e s ă v â rş ire a sP i n a t i t u d in e a lu i I is u s f a ţă

S b e lia d u p ă S f â n tu l E v a n g h e lis t M a r ^ (M arcu 10, 2 1 ) , S - a

de acest tâ n ă r: „Iisus, privind Iu <
-’1 c" * _ ^ capita]a a vieţii sale:
b u c u r a t c ă a c e s ta a p u s în t r e b a r e a e s e n ţn D e s ig u r) D o m n u l

y>Ce săfac ca să moştenesc viaţa de VeCt. ’ - a tânărului bogat, dificulta-

isus H r is to s a în ţeles lupta interioar ^idolul ascuns al vieţii
tea lui de a renunţa la ceea ce era pâna a 11
S a le , a d i c ă b o g ă ţ i i l e m a t e r i a l e . ^ ^ u c e n ic n lu i I i s u s ,

î a r c e i c a r e e r a u p r e z e n ţ i a c o lo , m P rl t gă u r m e z e s f a tu l lu i

au v â z u t c â t d e g re u e s te p e n tr u o rn u ^ I is u s c o n s ta tă că:

U s d e - a fi d a r n i c s a u m i l o s t i v , m a acului d e c â t să i n boga
t i e

"mai l e s n e este a t r e c e c ă m i l a prin uree t ^ aceas(a poate

tul *n împărăţia lui D u m n e z e u ’ ca fu n ie sa u c a a n im a l.

5, î n ţ e l e a s ă î n m o d s i m b o l i c s a u m e t a o ^ ^ u r e c h ile a c u lu i.

U r>ia t r e b u i e s ă d e v i n ă s u b ţ i r e p e n t m ^ Ie ru s a lim e ra o p o a rtă

C â t d e sp re c ă m i l a a n i m a l , se s p u n e c a p rin a c e a p o a rta ,

n u m ită Urechile A cului fiin d c ă e ra fo a r

i ).·\μι ί . Patriarhul IWscric 11 ( )i tndo.u· Romane

o cămilă putea trece numai in genunchi, doar dacă se micşora, adică

se smerea aplecându-se. Indiferent de interpretarea simbolică a
cămilei, Dom nul Iisus vrea să ne arate dificultatea pe care o are
bogatul nem ilostiv de-a intra în împărăţia lui D um nezeu daca
nu devine smerit şi darnic.
Totuşi, dincolo de dificultăţi, Mântuitorul Iisus Hristos nu exclude
posibilitatea mântuirii acestui tânăr bogat căutător al vieţii veşnice. La
întrebarea ucenicilor Săi: „şi cine poate să se mântuiască?'' {Luca 18,26),
Iisus răspunde: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la
Dumnezeu {Luca 18, 27). Cu alte cuvinte, s c h im b a re a m o d u lu i dc

a fi ş i d e a g â n d i a b o g a t u l u i l a c o m d e a v e ri e ste p o s ib ilă n u m a i cu

a ju to ru l lu i D u m n e z e u .

Numai prin dărnicie şi m ilostenie, averile m ateriale

trecătoare devin com ori spirituale veşnice

Dumnezeu doreşte ca omul să adune comori s p i r i t u a l e în c e r u r i»

nu comori materiale pe pământ. I i s u s îi spune dregătorului:
toate câte ai şi le împarte săracilor; şi vei avea comoară în ceruri" (L uca
18, 22), şi anume comoarafaptelor bune sau comoara milosteniei. A v e '
rile nu se pierd când din ele se face m ilostenie s ă ra c ilo r, ci sC

transferă de pe pământ la cer, în înţelesul că m ilostenia sincer» Ş»

smerită transformă averile materiale în lumina neapusă a faptel° ‘
bune, singura pe care omul o ia cu el în suflet când se m u tă la cei’
după moarte, adică după despărţirea lui de lum ea m aterială·Λ # 5*
transfer sau această transfigurare, adică această schimbare a b u n u r i
materiale în faptă bună şi în comoară cerească, nu se face uşor, da((>
omul s-a prea obişnuit cu modul de existenţă posesiv, pătimaş şi laC0" \
acaparator şi adunător de averi trecătoare. în acest sens, p en tru “ *
 E v a n g h e lia slavei lui H r i s t o s

> de harul^ lui Dumnezeu,

vindeca de p a tim a lăcomiei, avem nevo^ >Cf/
De aceea, Domnul Iisus Hristos s _^ D m nezeu" (.Luca ,

sunt cu neputinţă la oameni, sun ^ ezeU „ e a j u t ă să n e sc >

2 7 ). D a c ă n o i î i c e r e m a ju to r u l p ă m a n te ş» m
b ă m , s ă r e a liz ă m a c e a s tă tr a n s fo r m a t ceva „ u

co m o a ră c e r c a sc ă s i sâ -I p e n tr u a P « m ţ p e

n e z e u - D â r u it o r u l, p e n tr ^ t a in ic e e D u ,n n e z e u s-w
P o triv it T ra d iţie i b ise ric eşti, ^ ^ φ η μ la ^ ΚΛ sa
„e/e « „ neputinţă el era sincer i ^ ^ ^
adeverit în viaţa acestm ^ linCd««■· ^ ^
spirituală, dar îi era greu * ^ ‘ /* interioară
bogat a a v u t nevoie de mai niu ^ eCh dufa tânărul
r / r>n7nnulm
Pentru a îm plini sfatul ^ , , ^· j ) Umne*eu, ^ r*cz'

duhovnicească în care , design » ^fiduty xar ^ /?*. rUfoii Iisus Hristos,

b°gat a renunţat la aven, le « D o jn n U l I is u s

^0r şz apoi a devenit unu ^ }Aica>· 1 eftire l e n t ă a tâna-

*ar maz târziu a ajuns epise f .mbare san c° n 1lt-inta la oameni,
H rts, „ s , p « v S» . « * » £ K w n t cu « * « > » · t
'« ■ « i b o j c ^ c a c c c . , . - ; » ; ^ , „ D — "

când ei se luptă singuri, sM7î dregătoru^u' k°5at

Ccr ajutorul Lui. . u rist°s adreS‘ ţeriale pământeşti
îndem nul Domnului lisu* c0n > le 111 ^ 0 mulţime
de-a transforma, prin 0»iloSt* L ^ *” Aii (»
în co m o ara s p iritu a lă cereasca s0 „ ·,/« lucrarea
de oameni bogaţi, care au deven ^ fe , mântmrea
^ „■donatori care au ψ ζ J m lt pe alţn
sP*ritual-misionară şi socială a ntrv ca
SuΎ
fie
** tuiui sau fericirea vieţii ve,
277 dărnicia lor.
fi
335
 S ă n e a ju te D u m n e z e u să în ţe le g e m d in E v a n g h e lia d e a s tă z i

că, d eşi ad esea e s te g re u , ne p u te m t o t u ş i s c h im b a f e l u l n o s t r u d e a

g â n d i , d e a f i ş i d e a f ă p t u i , i a r a c e a s ta este cu p u t i n ţ ă d a c ă I I c h e m ă m p e

D u m n e z e u in a j u to r . S ă - L c h e m ă m , a ş a d a r , p e D u m n e z e u p r i n r u g ă ­

c iu n e c â t m a i d e a s ă , în d e o s e b i a c u m în a c e a s tă p e r io a d ă a P o s tu lu i

N a ş t e r i i D o m n u l u i , să n e a ju te să f i m m ilo s tiv i şi d a r n ic i, a s tfe l în c â t,

p e lâ n g ă e v l a v i e ş i v i a ţ ă c u r a tă , să a r ă t ă m ce lo r d i n j u r i u b i r e m i l o s t i v a ,

p r i n c u v â n tu l b u n ş ifa p ta b u n ă , s p r e s la v a lu i D u m n e z e u C e l M i l o s t i v

şi s p r e a n o a s tr ă m â n tu ir e . A m in !

336
I. mmwn mh I

ι­
οί a după Rusalii
D u m i n i c a a 3 ^ ^ ^ . hon)
o r b u l u i d in Ier:
(V in d e c a re a

H SU S H RISTO S 0 * ^ ^
S U F L E T U L U I ŞI

ia Iisus de IerAon,
„în vremea aceea, pe eând Se el mulţimea
un orb şedea lângă drum, cerş>n · , ^ spUS că trece
Care trecea, întreba ce se întâm p■- ^ Iisuse, Fiul
î'sus Nazarineanul. A tunci el a s mergeau înainte 1
n . . ς : /.p ) cai*-
David, m ilu ie ş t e - m a ! Ş<
3 *
 i )rlt icluM· Rnnuitu·

certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui

David, miluieşte mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit
să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti
să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi!
Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după
El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat
laudă lui Dumnezeu” ( L u c a 1 8 , 3 5 - 4 3 ) .

v a n g h e lia D u m in ic ii a 3 1 - a d u p ă R u s a lii, î n c a re e s te

r e la ta tă v in d e c a re a u n u i o rb d e c ă tre M â n t u i t o r u l Iis u s

H r is to s , în a p r o p ie r e d e c e ta te a I e r ih o n u lu i, e s te p l in ă d e
î n v ă t’ă t u r i d u h o v n i c e ş>t i .

C e e a c e n e r e ţin e a te n ţia în m o d d e o s e b it în E v a n g h e lia d e a s tă z i

s u n t i u b i r e a m i l o s t i v ă a M â n t u i t o r u l u i I is u s H r i s t o s ş i c r e d in ţa p u te r n ic ă
a o r b u lu i cu re I —a c e r u t l u i I is u s s ă —l v in d e c e

D o m n u l n o s tr u Iis u s H r is to s a re m ilă d e a c e s t o m să rm a n , m a r-
g i n a l i z a t d e c e ila lţi o a m e n i şi n e f e r ic it p r i n f a p t u l c ă n u v e d e a . E l s e

c h i n u i a s ă s u p r a v ie ţu ia s c ă , p e n t r u că era i n a c e la ş i t i m p b o l n a v s i să ra c.
E v a n g h e lia n u n e s p u n e d a c ă o rb u l a v e a fa m ilie sa u r u d e , d a i s p u n e

c ă e l c e r ş e a la m a r g i n e a d r u m u l u i . P r o b a b il, c in e v a îl a d u c e a a c o lo ş i 'l

lă s a c a să c e rş e a s c ă , î n tr u c â t el n u se p u te a d e p la s a s in g u r , f iin d n e v â -

z a to r. T ris te ţe a a c e s tu i o m n e v ă z ă to r e r a s p o r ită d e s i n g u r ă t a t e a lu i,

d e s , p e l â n g ă el tr e c e a m u l t ă lu m e . D a r o r b u l d e la I e r i h o n s e s i m ţ e a

E
s i n g u r ş i n e a j u t o r a t , m a i a l e s p e n t r u c ă , o r i c â t d e m u l ţ i e r a u c e i c a r e îi
d ă d e a u o b u c a t ă d e p â i n e s a u u n Krir.
r . . , . V
’ si
’ m m e n i n u - i p u t e a d ă r u i ceea ce u
lip s e a f i i n ţ e i sa le , si a n u m e v e d e r e a o ch ilo r

Iisus din Nazaret, singura sanca ^ i i . „

λ 1 V ns aa orbului din Ierihon
de a n vindecat

E v a n g h e lia d e a s tă z i n e a ra tă , în f r a z e s c u r te , o lu c r a r e m a r e a

lu i D um nezeu c a re iz v o ră ş te d in m ilo s tiv ire a L u i cea n e g ră ită şi

338
 n e m ă r g i n i t ă f a ţ ă d e o m u l s u fe rin d . C â n d o rb u l a u d e că o m u lţim e d e

„ce se întâmpla? ( Luca 1 8 , j> 6).

o a m e n i tr e c e p e c a le , el în tr e a b ă I-a u

spus că „ trece Iisus Nazarineanut' ( Luca 1 8 , 3 7 ) . î n d a t a c e a a f l a t c in e

tr e c e p e d r u m , o r b u l a s im ţit în s u fle tu l să u că u n ic a ş a n s a a v ie ţii

s a le , a d i c ă a v i n d e c ă r i i s a le , e s te Iis u s N a z a r in e a n u l E l a în ţe e s c a

e s te v o r b a d e s p r e I is u s C e l ce a v in d e c a t o m u lţim e d e b o ln a v i a ju -

t â n d u - i a s t f e l s ă - s i s c h im b e v ia ţa lo r n e fe ric ită . D e a c e e a , o r b u nu a

m a i î n t r e b a t c in e e s te I is u s , ci în d a tă a în c e p u t sa s trig e : Jtsuse, tu
‘ui David, miluieşte-măr CLuca 18 :38). , ^ ^ ^ . ^ ^
C e i c e m e r g e a u î n a i n t e a lu i I ts . ro b a b il c r e z â n d c ă
a c e s tu i o r b s ă t a c ă , a d ic ă l - a u o p r i t sa m a i s g p

« l» l îi » a c e r e M â n r u i t o r u l u i I i * H ria » b™ ” 1“
m a i t a r e s t r io - a D e c e '’ P e n t r u a n u p i e i d e ş a n
d rc s tu g a . D e ce. r „utfmică in sufletul sau, şt anume
sale. D e c i orbul acesta avea o credU\ af d m i lumina ochilor. Credinţa
°edtnţa că numai Iisus din Nazaret ttpo ^ ^ ap ropie dc el. C u c â t
[a lTLSlste n tă sau stăruitoare creşte in tim p ce ^ a t â t a c e s ta sp o -
ln a i n ta m a i m u l t I is u s s p r e lo c u l u n e s j? [ ule a l lu i D avid,\
7ea în rugăciunea sa sim plă , d a r a r z ă t o a r e , ^ încat
^ H u ie şte -m ă r (L uca 1 8 , 3 9 ) . A t â t d e ta Γ ^ ^ m u lţim e tu m u l-
â n tu it o r u l în s u ş i l- a a u z it, d e şi e ra î n ^ ^ β οοηι drumului, vo in d să -l
tu ° a s ă d e o a m e n i. A tu n c i, Iisus S -a °pr ^ striga p e E l cu glas mare.
Cunoască p e cel de la m arginea drumului., ca ^ ^ ^ m a rg in e a d r u -
L a P o r u n c a lu i Iis u s , c â ţiv a o a m e n i au a u s ^ ^ ^ ^ f _a c h e m a t

m u lu i în m ijlo c u l d ru m u lu i, a p ro a p e e i ^ ^ foţi ceip reze n ţi în

P e 0rb lângă Sine, în m ulţim e, ca să au \ frână.
JU rul Său că orbul nu cere de la E l nici h a m ,

. cei suferinzi
Iisus este milostiv
o rb s -a a p r o p ia t d e Iis u s , E l
^ u p ă ce acest o m n e v ă z ă to i sau -a r o r b u l a r ă s p u n s :

'a în tre b a t: „Ce voieşti să-ţi,fac?' {Luca

„Doamne, să văd? ( Luca 1 8 , 4 1 ). î n a u z u l tu tu r o r , o r b u l c e re , d e fa p t,

c e c a c e n im e n i a ltu l d in tr e o a m e n i n u - i p o a te d a , d e c â t n u m a i Iis u s

I \ a z a r in e a n u l, a d ic ă s ă n ă ta te a o c h ilo r sa u v e d e re a . A tu n c i, I is u s i-a

z i s o r b u l u i . „ Vezi! Ctedinţa ta te-a mântui?' ( Luca 18, 4 2 ). în c lip a

a c e e a , i s - a u d e s c h is o r b u l u i o c h ii şi î n d a t ă a v ă z u t şi mergea după
Iisus. P r i n a c e a s tă v in d e c a re , în ţe le g e m c ă Mântuitorul Iisus Hristos
nu este indiferent la suferinţa celor bolnavi, că El ascultă mai ales
acele cereri sau rugăminţi ale bolnavilor care izvorăsc din credinţă
puternică şi rugăciune stăruitoare. A d e s e a , Iis u s , în a in te d e v in ­

d e c a r e a u n o r b o l n a v i , v r e a s ă c o n s t a t e c â t d e m a r e e s t e c r e d i n ţ a lo r .

D e ce? Pentru ca ei să conlucreze cu E l in vindecare, adică să participe

cu toata voinţa şi dorinţa lor la primirea darului sănătăţii depline. Cu
a lte c u v in te , Iisus voieşte ca, odată cu refacerea sănătătii oam enilor, să se
refacă şi legătura personală a acestora cu Dumnezeu, 'izvorul vieţii şi ci
tuturor darurilor benefice pentru om.

. D .e IiSU S n întreabă P e orb: rft voieşti să-ti fac?", n u vrei

sa-ţi dau. D ea, I.sus nu dăruieşte omului daruri materiale exteri­
oare lui, ci îi schimbă starea vieţii acestuia, îl ridică pe om din starea
rea m care acesta se afla la o viaţă nouă binecuvântată! E v a n g h e lia
n e m a . s p u n e , m c u v i n t e s i m p l e , d a r p r o f u n d e , c ă o rb u l d e la Ierih o n ,

uP a c e a f o s t v i n d e c a t d e M â n tu ito ru l Iisus H r i s t o s , a d i c ă d u p ă c e
i s d s c h i m b a t in b i n e s ta r e a v ie ţii lui ^ TisiiS
’ iui n e f e r i c it e , m e r g e a d u p a l i sUb
Şl a a r a t a t r e c u n o ş t i n ţ ă : d u p ă E l, s l ă v i n d p e D u m n e z e u « *
L u c a 1 8 , 4 3 ) . î n ţ e l e g e m a c u m d e c e , l a î n c e p U t) I i s u s n u g . a d u s l â n g ă

or u c a r e - L c h e m a l a m a r g i n e a d r u m u l u i , c a s ă - l v in d e c e a c o l o , c i a

p o ru n c i c a a c e s t a s a f ie a d u s l â n g ă E l , î n m i j i o c u l d r u m u i u i . C u a l t e
Iisus stia că orbul, odată vindem t π
c u v i n te , i * Jmpi
;, · .. ai>va merge cu E l pe acelaşi di
a lh n , « „ „ Dum ^
Din cenetor J , ^ ^ ^ ^ & ^ ^

‘” r, preamărindpe D m · » "

340
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H r i s t o s

Care l~a vindecat prin omul Iisus din Nazaret, prin Fiul lui Dumnezeu
devenit 0 m p entru mântuirea oamenilor. O r b u l a c e s ta , c a r e m a i î n a i n t e

e r a aj u t a t d e a l ţ i i s ă m e a r g ă p e d r u m , a c u m m e r g e s i n g u r , f ă r ă a j u t o r ,

v e d e l u m i n a s o a r e l u i s i f e t e l e o a m e n i l o r , d a r m a i a le s vede că viaţa sa
> *
este o v i a ţ ă n o u ă , i z v o r â t ă d i n iu b ir e a m ilo s tiv ă a l u i D u m n e z e u p e n t r u

o a m e n i. C a a t a r e , e l p r e a m ă r e ş te p e D u m n e z e u C e l M u l t m i l o s t i v .

C ând M â n t u i t o r u l H r is to s v in d e c ă p e d e m o m z a tu l d in ţin u tu l

C a d a r e n i l o r , o m u l v i n d e c a t a tu n c i c e re a M â n t u i t o r u l u i s ă - l ia c u

S i n e . D a r M â n t u i t o r u l I i s u s H r i s t o s îi s p u n e : „ î n t o a r c e - t e la ^ c a s a t a

Şi s P u n e t u t u r o r c â t b i n e t i - a f ă c u t ţ i e D u m n e z e u ” (L u c a 8 , 3 9 ) . D e

Ce? P e n t r u c ă a c e s t o m t r e b u i a s ă f ie v ă z u t c a f i i n d s ă n ă t o s t o c m a i î n

acele lo c u r i în c a re lu m e a l- a c u n o s c u t c â n d p ă tim e a m u lt în tr u c â t

e ra c h i n u i t d e d e m o n i . T r e b u ia c a lu m e a să -l v a d ă a c u m ca in om

V i n d e c a t ş i p a ş n i c , r e a d u s l a d e m n i t a t e a lu i d e c h i p a l l u i D u m n e z e u ,

d e f i i n ţ ă l i b e r ă î n c o m u n i u n e c u D u m n e z e u şi c u s e m e n i i .
, T o t u ş i , în c a z u l d e f a tă , D o m n u l Iis u s H r is to s n u s p u n e o r b u lu i
d e l a To - u , j ,· r ă m â i u n d e te a fli a c u m s a u m e r g i la
ca l l h 0 n PC C a re J' a V m d eC ” 1 E l în c e ta te a I e r ih o n u lu i.
a t a , c i îl l a s ă s ă - L u r m e z e , s ă m e a r g a « ă n ă to s i ia r
C)p ~ n ^ ί- cu ochii sai sănătoşi, iar
e·
cpî j . Ca orbul vindecat să
, vada c a:ntP orb fiind
j rqt-p mai înainte, orb ninu,

s t â t *n C e t a t e S ă ' l v a d ă V i n d e C a t p e „ j â n c a r e s a u b a n i l a m a r g i n e a
a in a fa ra c e tă ţii p e n tr u a c e rşi M â n m ito r u l v in e

^ * τ * io ~ -* ·
b in e e c e U n a l t ° m ’ Ş1 a n u m e P fle tu l o r b it d e p a t i m a lă c o m ie i d e
e u o c h i i t r u p u l u i , a v e a to tu ş i fi ]a m a r _
ic iL „ 19, C t /m h a jv

i-a 3 d ru m u lu i- aProaPe t. d i n ta ş i S tă r u in ţa a c e s tu ia in
d e c e ta te a
r ‘u Sf h l r n b a t v i a ţ a d u p ă ce a c u n o s c u t cţe ^ v incie c a t ş i s c h im -

S a c i u n e, i a r v a m e ş u l u i Z a h e u d i n l e u on t M c ă in t a i ic iă m ic ia lu i
p 1 1Jlaţ a , i e r t ă n d u - i p ă c a t e l e , după ce a cons

entru cei săraci si pentru cei păgubiţi de el

A
 Pentru Dum nezeu, boala nu este o fatalitate

A ş a d a r, d in E v a n g h e lia v in d e c ă rii o r b u lu i d in I e r ih o n în ţe le g e m

c u p r io r ita te c ă M â n tu ito r u l Iis u s H r is to s a re m ilă d e o m u l în s u f e r in ţa

ş i r ă s p u n d e l a r u g ă m i n t e a c e l u i b o l n a v : „ F ie-Ţi milă de m iner sau

,J\/liluieşte-măr ( Luca 1 8 , 3 8 ) , m a i a le s c â n d c r e d in ţ a a c e s tu ia e s te
y
p u te r n ic ă şi r u g ă c iu n e a lu i e s te s tă r u ito a r e . Iisus Se opreşte din drumul
Său ca să-i vindece pe oameni de boală, înnoind astfel calea sau sen su l
vieţii Iov. î n m ilo s tiv ire a S a , Iis u s a s c u ltă c h ia r şi p e c e l c ă r u ia o a m e n ii

îi s p u n e a u să ta c ă , d u p ă c u m i s - a s p u s şi o r b u lu i d i n I e r i h o n .

C ând b o ln a v u l se ro a g ă lu i D u m n e z e u ca s ă fie v i n d e c a t , se

î n t â m p l ă u n e o r i să v in ă a s u p r a lu i is p ite d in p a r t e a u n o r o a m e n i c a re

în c e a rc ă să 1 îm p ie d ic e să se ro a g e sa u să se a p ro p ie d e D u m n e z e u ,

î n t r u c â t e i n u p a r tic ip ă la s u f e r in ţa c e lu i b o ln a v . E i s e a s e a m ă n ă c e l o f

c a r e s p u n e a u o r b u lu i d e la I e r i h o n să n u - L c h e m e p e Iis u s . A c e ş t i a

s-au obişnuit prea mult cufatalitatea unei boli cronice. E i s-au obişnuit
atăt de mult cu infirmitatea orbului cerşetor; încât nu credeau că într-°
zi viaţa lui s-ar putea schimba, iar el ar putea f i un om sănătos. Totuşi
credinţa şi speranţa orbului care-şi dorea vindecarea au biruit ispita de a
considera boala cafiin d ofatalitate ce trebuie tratată cu resemnare.
D e m u lte o ri, c â n d s u n te m p re a g r ă b iţi şi s u p e r f ic ia li, tr e c e m

n e p ă s ă to r i p e lâ n g ă c e i b o ln a v i sa u s u fe rin z i. în s ă H r i s t o s - D o m n u l

n u c o n s id e ră b o a la o m u lu i o n o rm a lita te , c h ia r d a c ă u n ii s -a u o b iş n u i1

c u e a , c i E l e s te s e n s ib il la s u f e r in ţă şi l a s ta r e a d e n e î m p l i n i r e s a u d e

n e f e r ic ir e a o m u lu i. E l n u c o n s id e r ă c ă e s te fire s c t o t c e e a c e a d e v e n i1

o b i ş n u i n ţ ă a o a m e n i l o r , şi a n u m e c a b o l n a v u l s ă fie m a r g i n a l i e i s a u

s ă fie d o a r a j u t a t s ă s u p r a v i e ţ u i a s c ă , f t r ă a c ă u t a s t ă r u i t o r v i n d e c a '

r e a l u i d e p l i n ă s a u c e l p u ţ i n a d a s e n s d u h o v n i c e s c s u f e r i n ţ e i f i * '0 6 '

Hristos-Domnul doreşte ca omul să vieţuiască în modfiresc, adică sănd'

tos şi bucuros, în comuniune deplină cu Dumnezeu si cu ceilalţi o a tn e&■

342
 E vangh elia slavei lui H r i

De aceea, E l a avut faţă de orbul din Ierihon o atitudine diferită de cea a

multor oameni din jurul Lui. Iis u s g â n d e ş te în m o d d if e r it d e a c e ş tia

şi E v in ­
n u c o n s i d e r ă c ă b o a la e s te u n d e s tin o rb , d e n e s c h im b a t ci

d e c ă p e c e i b o l n a v i s i s c h i m b ă v i a ţ a lo r , aduce bucune acolo unde este^

H erintă si durere, aduce com uniune acolo unde este singurătate, ridica
demnitatea umană când aceasta este decăzută, diminuata, desconsiderata

sau u m ilită .

. ^tnri si vedere duhovnicească

Vedere trupească prin sim,
p rin c re d in ţă

. · · înţelegem că îndată ce sim ţim

D in E v a n g h e lia de astazi mai ^ să. j m ulţu m im cu
a ju to r u l lu i D u m n e z e u în v ia ţa n ° “ _ ‘a s c u l t ă m c e e a c e E l n e î n v a ţ ă

r e c u n o ş t i n ţ ă şi s ă - I u r m ă m L u i, a ic a ju b ir e a şi s f in ţe n ia L u i.

?* s ă c u l t i v ă m c e e a ce E l n e tra n s m ite a c e s ta , d e ş i n u v e d e a
C ând a trecut Iisus p e lâ n g ă o rb u l e a duhovniceascăputer-

Cu o ch ii tru p e ş ti, a vea totuşi o vedei a sim ţit lum ina harului
nic*. iz v o r â tă d in credinţă şi speranţa. r ^ ^ H rist0 s; a s im ţit

v in d e c ă to r care ven ea spre el din P ers g j jocuîeşte şi lucrează

că Iisu s p o a te d ă ru i lu m in ă ochilor, în lum ină! Ş i a fo st lu m in ă
D u m n ezeu , C are a creat lumina, zican ^ 1)26).C u alte cuvinte,

( c f - Facerea 1 ,3 ) şi a creat om ul viu (c · tyedea d u h o vn keşte

°rbu l de la Ierihon, deşi nu vedea cu 0° U^ âm ţu rilo r trupeşti, si anum e
p r in credinţă; a v ea o a ltă sim ţire decât cea' iucrâ n d in Iisus d in
QVe« s im ţire a p u te r ii vindecătoare a lui ^ ^ D um neZeu-O m u l în m ij-
^ a Zaret, sim ţe a oarecum a d e vă ru l că ‘sl
°Cul oamenilor. .< n cel v in d e c a t d e Iis u s
, în acest sen s, o rb u l de la Ie « * sa> u n d a s c ă l p e n t r u

CVen't, prin credinţa şi prin rCCU"

343
\ x π ! Pat t lai luil K i s i T i u ι ( )i tndoxi* R o m a n i ·

oam enii din tim pul său şi pentru noi cei de astăzi. Văzând rugăciu­
nea lui, Biserica a învăţat să stăruie în rugăciune, invocând mila sau
iubirea milostivă a lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „M ilu ieşte-m â ,
D u m n ezeu le , miluieşte-m ă.r sau „D oam ne , m ilu ie şte r . Dacă noi ne
rugăm stăruitor Mântuitorului lisus Hristos, ca şi orbul de la Ierihon,
cu credinţă puternică, în vreme de suferinţă sau în vreme de încercare,
zicând: „D oam ne , m ilu ieşter , atunci vom vedea duhovniceşte prezenţa
lui Hristos lângă noi, vom auzi duhovniceşte cum ne cheamă tainic
spre El, pe noi cei aflaţi la „marginea drum ului v ie ţii ”, şi vom simţi
cum ne vindecă şi ne ia cu El pe calea m â n tu irii , pentru a mărturisi în
lume iubirea Preasfintei Treimi. Amin!

344·
 > * ' W H UH * 8

•*aiftiv
πttW ftfS
τν
WiMnr
rji-

32-a după Rusalii

D u m in ic a a
(a lu i Z a h e u )

B U N Ă T A T E A L U II “ ^ p A T I M A Ş

R ă u t a t e a s u f l e t u l

τ· Orinlerih°n ?i>iata’ unom

»în vremea aceea trecea isus ^f^gse, peste vameşi,
^ °g at cu numele Zaheu, care ^ ^ nllllţime, penti u
căuta să vadă cine este lisus, dar ^ jnainte, s-a suit într-un
că era mic de statură. Şi a l e r g â n e ^ tieacă. Şi când a
sicornor ea să-L vadă, căci pe &

345
 (
ii I , Patriarhul Bisericii htodoxc* U<*niănt

sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee,
coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi
a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând,
toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om
păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, l-a zis: Iată,
jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor si, dacă am
7 î 7

nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către

el Iisus. Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că
şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să
caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19,1-10).

fân ta E v an g h elie care se citeşte în Duminica a 32-a duţ&

Rusalii ne arată cum schimbarea modului d e a f i al »ntl1
bogat poate să-i aducă mântuirea, când din om lacom devine
om milostiv, a rătân d în acelaşi tim p p o c ă in ţă şi fap te d e p o c ă in ţă .

Pacea, bucuria şi fericirea sufletului nu se d o b â n d e s c

prin acumulare necinstită de bunuri m ateriale

Z a h e u vam eşul este sin g u ru l b o g at, d in tre cei p r e z e n ta ţi de S fâ n '

tu l E v a n g h elist L u ca, care se m ân tu ieşte, c h ia r dacă, în a in te de în tâ1'
nirea lui cu D o m n u l Iisus H risto s, vam eşul era p re o c u p a t d o a r ^
îm b o g ăţire, asu p rin d m ulţi o am en i şi răp in d averea lor.
în v rem ea D o m n u lu i Iisus, vam eşii, adică acei o a m e n i d e s e m ^ '
de reg im u l ro m a n de o cu p aţie să ad u n e im p o z ite p e n tr u im p e riu , erau
în g e n era l d o rn ic i de îm b o g ăţire, co lectân d cu lăco m ie d e la p o p u laP e
m ai m u lt d ecât p erm ite a legea.

U n u l d in tre aceştia, Z a h e u , m ai-m arele v a m e şilo r d in le r ib 0 '1

şi îm p re ju rim i, era un om urât de pofor pentru lăcomia lui şi in v ^ 0

346
 E v a n g h e l i a s l a v e i l ui H r i s t o s

p e n t r u b o g ă ţ i a p e ca re o a d u n a s e in sc u r t t i m p , d a i în m o d n e c in s tit sa u

nedrept.
La un m om ent dat însă, în viaţa acestui vameş lacom şi nedrept
s ~a trezit o dorinţă de schimbare. C â n d ? A tu n c i c â n d el ş i-a d a t

s e a m a c ă n u a d e v e n i t a t â t d e f e r i c i t p e c â t s p e r a s ă fie c a n d l u a s e

h o t ă r â r e a d e a a d u n a m u l t e a v e r i , î n o r i c e c h ip . B o g ă ţ i i l e m a t e r i a l e

a d u n a t e d e e l c u l ă c o m i e în s c u r t t i m p n u -1 m u lţu m e a u s u f le te ş te .

Sif»fea că o m u l este m a i m u lt decât materie, că pacea, bucuria şi fericirea

sufle t u l u i n u se dobândesc p r in acumulare necinstită de bunuri m ateriale
in j u r u l o m u lu i, dacă sufletu l om ului este lipsit de bunătate, de g enerozi-

tate sau dărnicie. _ ,

D e aceea, Z a h e u , om b o g a t, d a r m ic d e s ta tu r ă , se u r c ă i n t r - u n

s ic ° m o r , s p r e a r e u ş i s ă - L v a d ă p e Iis u s d in N a z a r e t e sp re a re a u z is e

« * r t i m b a , v i e ţ i l e m u l t o r o a m e n i . D e Si, la p H n » % · » '" '

P ă re a , m , i d e g ra M , u „ a ,η .ρ ύ .β *
cui Qo, . J * D om nul Iisus Hm**, I n v a ţ a t o i u t şi
a u , a c e s ta s im ţe a şi c re d e a ca D ie id e a v e r i< s ă - i sc h im b e
eca to ru l,p o a te s ă -l elibereze de p a mţ ^ ^

Şi să dăruiască o nouă lum ina w f “ ^ de s c h im b a re a v ie ţii

^ a n a t d e o c ă u t a r e s in c e r ă şi d e o ta in ic a ^ C u n o s c ă to r u ] s u fle ­

te, t 0 C m a i î n f a P m l Că D o m n U 1SU^ , l d i„tr-o m ulţim e de oameni

ţ . ° r o a m e n ilo r, l-a chemat p e n u n u 'o a J’ ^ acesta era un om
a sp u s Că doreşte să fie p rim it i n c Ierihonului.
n e d re p t şi a supritor a l locuitorilor din ţm u tu t

meni în m o d pripit,
iisu s H ristos nu judecă p e nl su p e rfic ia lă

după aparenţe sau după o p i n i P

T m â n tu ire a o a m e n ilo r, D o m n u l
». n tr u c â t a v e n it în lu m e p e n tr u < q c a le s a u 0 ş a n s ă

SUs H r i s t o s o f e r ă î n t o t d e a u n a c e l o r c a i e

347
Λ M f.I m r h i . i l Β Κ π κ ti < >rt !

d e m â n t u i r e şi le răspunde acestora intr-un mod direct, surprinzător

sau neaşteptat.
T recân d p rin I e r i h o n , M â n t u i t o r u l I i s u s H r i s t o s e s t e a t e n t la

m u l ţ i m e a p e c a re o î n t â l n e ş t e în c a le . E l insă îi vede fiz ic şi spiri­

tual nu num ai pe cei din fa ţa L u i, ci şi pe cei de pe marginea drum u­
lui, nu doar pe cei de aproape, ci şi pe cei aflaţi mai departe. Privind
spre Z aheu, Iisus nu a văzut în el doar un om m ic de statură şi un
curios care s-a urcat într-un pom pentru a-L vedea pe E l, ci mai
ales vede un suflet în căutare şi dornic de schimbare spirituală.
D e aceea, Iisu s i-a spus: „Trahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie
să rămân in casa ta ” ( Luca 1 9 , 5 ). E r a o v e s te n e a ş t e p t a t ă şi n e m e ­

r i t a t ă a d r e s a t ă u n u i v a m e ş r ă u şi l a c o m , s p r e m i r a r e a t u t u r o r c e l o r

care-1 c u n o ş te a u şi-l u ra u p e Z a h e u . D e fa p t, D om nul Iisus Hristos

expr imă in vă zu l si auzul tuturor dorinţa Sa de-a intra în casa cuiva
care n-ar f i îndrăznit niciodată să-L invite în casa lui.
S fâ n ta E v a n g h e lia n e s p u n e că a c e a stă a titu d in e a D o m n u lu i

Iisu s fa ţă d e Z a h e u a p r o v o c a t im e d ia t mirare si m urm ur în m u lţim e .

A stă z i am spune că opinia publică a re a c ţio n a t n e g a tiv la g e s t u l

n e a ş t e p t a t al lu i D o m n u l u i Iis u s . P o a t e c ă t o ţ i c e i c a r e c u n o ş t e a u

f a p te le re le ale v a m e ş u l u i Z a h e u e r a u o a r e c u m î n d r e p t ă ţ i ţ i s ă m u r ­

m u r e v ă z â n d c ă I i s u s „a intrat să găzduiască la un om păcătos”( Luca

1 9 ,7 ). In să, Iisus M ântuitorul nu judecă pe oameni în mod p rip it, după
opinia publică, d e o a re c e a c e a sta e ste a d e s e a in c a p a b ilă să c u n o a s c ă

im e d ia t s c h im b ă rile sau stă rile d u h o v n ic e ş ti n o i d in s u fle tu l o m u ­

lu i. Cunoscând sufletul omului dornic de schimbare spirituală, D o m n u l

Iisus, înainte de a-i judeca pe oameni, doreşte să-i ajute, să-i vin d ece
de patimi si să-ι ridice din păcate, după cum spune E l însuşi: „n-am
ven it să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea”( c f . loan 1 2 , 4 7 ).

348
 Fvanghelia slavei lui H r

Evanghelia ne arată că bunătatea lui Hristos Cel m ilostiv

a pătruns dincolo de răutatea lui Zaheu cel lacom

D upă c e I is u s a in t r a t în c a sa lu i Z a h e u , acest vameş lacom

devine un om darnic, se schimbă radical, dar nu pentru că a fost
mustrat cu asprime de Iisus, ci pentru că a fost onorat cu o cinste
neaşteptată. P r e z e n ţ a lu i I is u s în c a s a lu i Z a h e u l- a c o p le ş it p e a c e s ta .

D e c e ? P e n t r u că i s - a a c o r d a t o o n o a re s a u o p r e ţ u i r e p e ca re ş ti a că n u o

m e r i t ă . I i s u s l - a c i n s t i t s a u o n o r a t p e u n o m p ă c ă to s , d e ş i acesta era u r â t d e

c o n c e tă te n i, deo a rece e ra n e c in s t i t ş i i ă u î n l e la ţ ii l e l u i cu ei. C a r e a f o s t

s c o p u l şi r e z u l t a t u l v iz ite i lu i I is u s în c a s a lu i Z a h e u ? Nemărginita
milostivire sau copleşitoarea bunătate a lui Hristos a pătruns atât
de puternic în sufletul lui Zaheu, dincolo de întunericul şi răuta­
tea păcatului lăcomiei care-1 stăpânea pe acesta, încât a răscolit
în el dramul de bunătate care mai rămăsese în adâncul sufletului
său ca un bob de jăratec sau cărbune puţin incandescent, acoperit
până atunci de cenuşa şi zgura păcatului. C â n d acest b o b de jă ra ­

te c a p r o a p e s tin s al c h ip u lu i b u n ă tă ţii m ilo stiv e a fo s t a p rin s d z fo c u l

i u b i r i i m i l o s t i v e ş i s a lv a to a r e a D o m n u l u i I is u s H r i s t o s , din sufletul lui

Zaheu a ţâşnit lumina unei vieţi noi mărturisită printr-o hotărâre
radicală: „ ia tă , j u m ă t a t e d i n a v e r e a m e a , D o a m n e , o d a u s ă r a c ilo r şi,

d a c ă a m n e d r e p t ă ţ i t p e c in e v a cu c e v a , în to r c î m p ă t r i t ( L u c a 1 9 , 8 ) .

T ă c iu n e le f o m e g â n d al su fle tu lu i său în tu n e c a t d e lă c o m ie a d e v e ­

n i t î n d a t ă t o r ţ ă în flă c ă r a tă d e d ă r n ic ie , c h i p l u m i n o s a l l u i D u m n e z e u

C e l M ilo stiv !

V edem aici m a r e a î n ţ e l e p c i u n e a M â n t u i t o r u l u i Iisu s H r is to s

s i d u m n e z e i a s c a L u i b u n ă t a t e d e D u h o v n i c d e s ă v â r ş it, C a r e v i n d e c ă ş i

'e lib e r e a z ă s u fle te le ce lo r p ă t i m a ş i , t r a n s f o r m â n d u n o m la c o m i n t r - u n u i

d a r n ic .

349 ι^νθί'1, "/rct(3of.?·>

 Zaheu, lacom ul şi zgârcitul de ieri, devine astăzi m ilostiv şi
darnic, deoarece s-a întâlnit cu m ilostivirea nem ărginită a lui
D um n ezeu , care l-a copleşit. O m u l în r ă it şi in u m a n d in p r ic in a

p ă c a t u l u i l ă c o m ie i a d e v e n i t o m b u n , p e n t r u că a f o s t c o p le ş it d e b u n ă t a ­

te a l u i D u m n e z e u p i e z e n t ă i n I i s u s H r i s t o s . O m ul Zaheu cel nem ilos

şi aspru a devenit om m ilostiv şi prietenos faţă de săraci, pentru
că L a prim it în casă şi în suflet pe D um nezeu Pream ilostivul, pe
Iisus Hristos.
V ă z â n d a c e a s t ă s c h i m b a r e î n v i a ţ a l u i Z a h e u , D om nul Iis u s Hristos
a cuprins in această stare nouă de viaţă şi fa m ilia acestuia, a ră tâ n d

astfe l c u m o fa m ilie a u n u i o m p ă c ă to s c a re se p o c ă ie ş te p o a te d e v e n i

p a r ta ş a la b in e c u v â n t a r e a lu i D u m n e z e u C e l M i l o s t i v şi I e r t ă t o r .

„ Şi a z i s c ă tr e e l I is u s : A s t ă z i s - a f ă c u t m â n t u i r e c a s e i a c e s te ia , p e n t r u

că ş i a c e sta e ste f i u a l l u i A v r a a m ' { L u c a 1 9 , 9 ) . D e c e a m a i a d ă u g a t ,

o a r e , D o m n u l I i s u s ş i c u v i n t e l e : „ p e n tr u că ş i a c e s ta e s t e f i u l l u i A v r a a m ”?

N u e r a s u f i c i e n t s ă s p u n ă : ,A s t ă z i s - a f ă c u t m â n t u i r e c a se i a c e s te ia " ?

A c c s te c u v in te ale D o m n u l u i Iis u s H r i s t o s n e d e s c o p e r ă m o t i v a ţ i a

a u t o i n v i t ă r i i S a l e î n c a s a l u i Z a h e u . C â n d I i s u s n u m e ş t e p e c i n e v a „ fiu l

a l I m A v r a a m " a c e a s ta î n s e a m n ă că a c e l o m a r e c r e d in ţ ă î n D u m n e z e u .

Aşadar, înţelegem că Zalieu s-a urcat într-un sicomor având credinţa

că Iisus din Nazaret, învăţătorul şi D octorul sufletelor si al tru­
purilor, îl poate lumina şi îi poate schimba viata. A ceastă’credinţă
a lu. Zaheu, pe care numai Iisus, D u m nezeu-O m ul, o vedea
duhovniceşte în adâncul sufletului acestuia, era de fapt dorinţa
acestuia de-a a avea o relaţie sau o com uniune nouă cu D um nezeu
ş. cu sem enii. Această dorinţă tainică a lui Zaheu a atras atenţia
D om nului Iisus Hristos. D e f a p t , m a i î n t â i h a r u l d u m n e z e ie s c in tr a s e

t a i n i c î n s u f l e t u l l u i Z a h e u c â n d a c e sta î l c ă u ta p e I is u s , i a r a p o i I i s u s a
i n t r a t s i î n ca sa l u i Z a h e u , /p e n t r u a ud uă rr uu ii ş^i p r o c t a m a m a n t u i r e a s a u v i n

d e c a r e a s u f l e t u l u i a c e s tu ia d e p a t i m a e g o is tă a lă c o m ie i d e a v e r e .
 Bunătatea milostivă a lui Dumnezeu eliberează
pe oameni de patima lăcomiei

în Evanghelia din Duminica lui Zaheu vedem că Dumnezeu

doreşte
> să schimbe inimile *si vieţile
y oamemlot, nu atât pi in pedepse, boală,
necazuri ori mustrări, cât mai ales pi in coplesitoai ea Sa bunătate caie
se arată oamenilor păcătoşi, ca ei să-L caute pe Dumnezeu C d Bun si
Milostiv pentru a deveni şi ei milostivi asemenea Lui. însă, milostivi
rea şi bunătatea lui Dumnezeu se arată foarte adesea peste cei mai
mari păcătoşi, nu doar pentru convertirea acestora, ci şi ca un îndemn
la bunătate adresat tuturor oam enilor,pentru ca toţi să caute asemăna­
rea cu Dumnezeu Cel Milostiv.
Pe de altă parte, pocăinţa care se arată în schimbarea sau
convertirea spirituală a lui Zaheu vameşul nu este o pocăinţă care
se manifestă doar ca regret pentru faptele rele săvârşite de el, ci şi o
schimbare în bine a modului de a gândi, de a simţi şi de afăptui, adică
remmtarealasăvârsireafaptelorreleşisăvărşireafaptelorbuneAntrucît
Hristos-Dom nul nu l-a mustrat pe Zaheu, ci l-a onorat cu o vizită
acasă la el, acesta, fiind copleşit de iubirea milostivă a lui lisus, a trecut
direct lafaptele pocăinţei şi ale îndreptării, adică a trecut de la lăcomie la
dărn icie
D in episodul întâlnirii Mântuitorului lisus Hristos cu vameşul
rr ,
Zaheu „ şi· noi
învăţăm ^; ca putem
intern sac/z ne
ne schimbăm
m
viaţa
, in bine din rpro-
* rn pfim t>rdet>siti
prie initiativă, nu aşteptand sa m peaep , sau certati
, cu boală, cu
, - · · la multa bunătate a lui D um -
suferintă ori cu mustrări, ci cugetana ia
nezeu si’ la
, dorinţa
i · j. Lui
Tni de
dp an intra
infra inm casa sufletului
j nostru cu iubirea
L ui m pentru a ne ajuta săfim şi noi buni şi milostivi. Cum şi
i l o s t i v ă

când ne putem noi converti ori schimba în bine? In foarte multe

chipuri si în orice moment. De pildă, când vedem un om mai cre­
dincios decât noi, să nn-l invidiem, nici să fim nepăsători, ci să
 dinam ul lîiseru 11 ( >rtoclou· R( Mi l an. ·

ne hotărâm să avem şi noi credinţă mai puternică; când vedem

un om mai harnic şi mai darnic decât noi, să ne hotărâm să fim şi
n oi mai harnici şi mai darnici; când vedem că un om are o viaţă
m ai curată decât noi şi trăieşte în sfinţenie, să ne hotărâm să ne
curăţim şi noi de păcate şi să căutăm sfinţenia. Făcând aşa, auzim
şi noi cum răsună tainic în sufletele noastre cuvintele D o m n u lu i
Iisus: „Astăzi s-a fă c u t m ântuire casei acesteia p e n tru că şi acesta este ,

f i u l credinţei 7

Iisus M ântuitorul ne caută n eco n ten it

pe fiecare dintre noi, ca şi n o i să-L căutăm pe El,
Izvorul v ieţii v eşn ice fericite

E v a n g h e lia d e a stă z i e ste p lin ă d e în v ă ţă tu ri d u h o v n ic e ş ti, ia r

c o n c l u z i a ei, e x p r i m a t ă p r i n c u v i n t e l e M â n t u i t o r u l u i : „Fiul Omului

a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”(Luca 19, 10), este u n
m o tiv d e n ă d e jd e şi în c u ra ja re p e n t r u n o i to ţi.

S f â n t a E v a n g h e l i e n e a r a t ă c u m c o n v e r t i r e a u n u i o m păcătos
s-a p ro d u s p e n tr u că i s-a u a ră ta t ac e stu ia o b u n ă ta te şi o c in ste p e

c a re n u le m e r ita . E a ne ajută să înţelegem că multa blândeţe, multa

răbdare şi multa bunătate ale lui Dumnezeu sunt un îndemn tainic la
pocăinţă pentru păcate la schimbare a vieţii prin fa p telo r , s ă v â r ş i r e a

bune. M u l ţ i o a m e n i , d e ş i s u n t m a i p ă c ă t o ş i d e c â t a l ţ i i , p r i m e s c m u l t e

d a r u r i d e l a D u m n e z e u . D e ş i s u n t r ă i , t o t u ş i l e m e r g e b i n e , i a r a l ţ i i

se î n t r e a b ă : c u m d e le m e r g e b i n e a c e s to r o a m e n i a t â t d e r ă i s a u d e
la c o m i?

R ă s p u n s u l p o a t e f i a c e s t a : Mântuitorul Iisus H ristos aşteaptă

ca bunătatea, milostivirea şi dărnicia Lui să-ί determ ine într-o zi
pe cei mai păcătoşi sau răi să-şi schimbe viaţa, să se convertească,

352
 E v a n g h e l i a sla v e i lui H r i s t o s

nu din teamă de pedeapsă, ci urmând bunătăţii si milostivirii lui

Dumnezeu, Care iubeşte pe toţi oamenii şi doreşte ca nimeni să
nu piară, ci să se mântuiască, adică să vină la El, în mod liber, cu
dorinţa de mântuire, de a dobândi viaţă veşnică fericită, în iubirea
Preasfintei Treimi.
Să ne rugăm Domnului nostru lisus Hristos să ne ajute să deve­
nim buni si să săvărsim fcipte bune ca roade ale bunătăţii L u i lucrătoare
in noi, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin!

353
 Duminica a 33-a după Rusalii
(a V a m e ş u l u i şi a F a r i s e u l u i )

SĂ U N IM FA PTA B U N Ă
C U SM E R E N IA

„Zis-a D om nul pilda aceasta: D oi oameni s-au suit

la templu ca sa se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dum nezeule, îţi
mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi,
prea desfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe
 Evanghelia slavei lui H

săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul,

departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea
pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât
acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se
smereşte pe sine se va înălţa {Luca 18,10-14).

uminica Vameşului şi a Fariseului, denumită astfel după

D Evanghelia rânduită a se citi la Sfânta Liturghie, des­

chide timpul Triodului, o perioadă de zece săptămâni
a anului bisericesc, care cuprinde trei săptămâni cu patru duminici
pregătitoare {Duminica Vameşului şi a Fariseului, a Fiului Risipitor, a
înfricoşătoareiJudecăţi si a Izgonirii lui Adam din Rai), Postul Sfintelor
Paşti, de sase săptămâni, şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Denumirea
acestei perioade provine de la cartea de cult numită Triod, folosită cu
preponderentă în acest interval, care conţine unele canoane alcătuite
din tr e i cântări (ode), şi nu din nouă, aşa cum sunt alcătuite canoa-
nele obişnuite. y

Trepte ale urcuşului spre înviere

Perioada Triodului este un timp de rugăciune m ai intensă, de ascul­

ta re m a i a ten tă a Sfintei Scripturi, o perioadă de pocăinţă şi de sp o ve-
• j c: Jp milostenie m ai m ultă arătată celor
danie, de îm p ă rtă şire m ai deasa şi de muosien

în nevoi. . A , .
înaintea începutului Postului Mare, Biserica a rânduit patru
d u m in ic i pregătitoare, ca să învăţăm că pentru înnoirea vieţii noastre
sufleteşti pentru învierea sufletului din moartea pricinuita de păcat şi
pentru întâlnirea lui cu Hristos Cel răstignit şi înviat, sunt esenţiale

355
• Danifi., Patriarhul Biscricii ()ric>do.\i· Române

patru lucrări mari rugăciunea smerită pocăinţa sinceră , ş i a n u m e : , ,

milostenia generoasă şi postirea sau înfrânareci . A ş a d a r B i s e r i c a a

r â n d u i t a c e s t e d u m i n i c i p r e g ă t i t o a r e s p r e f o l o s u l n o s t r u d u h o v n i c e s c ,

c a n o i s ă p o r n i m l a d r u m c u n o s c â n d scopul si tra seu l urcu şu lu i n o stru

duhovnicesc spie în v ie r e , d a r ş i mijloacele de p reg ă tire p e n t r u a p r i m i c u

b u c u r i e l u m i n a S f i n t e l o r P a ş t i .

Să învăţăm de la fariseu fapta cea bună,

iar de la vam eş, rugăciunea sm erită

E a n g h e l i a a c e s t e i d u m i n i c i e s t e , î n a i n t e d e t o a t e , u n în d e m n
la rugăciune^ sm erită. P r i n p i l d a p e c a r e n e - o s p u n e , D o m n u l I i s u s

H r i s nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci

t o s n e î n v a ţ ă c ă

numai rugăciunea smerită, „oricine se în a lţă p e f ă c u t ă î n t r u u m i l i n ţ ă :

sine se v a sm eri; ia r cel care se smereşte p e sin e se v a în ă lţa (L u c a 1 8 , 1 4 ) .

C u a l t e c u v i n t e , r u g ă c i u n e a c a r e n e î n a l ţ ă e s t e r u g ă c i u n e a f ă c u t ă î n t r u

s m e r e n i e , c u r e c u n o a ş t e r e a p r o p r i i l o r l i m i t e ş i g r e ş e l i , i a r r u g ă c i u n e a

c a r e n e î m p i e d i c ă s ă n e a p r o p i e m d e D u m n e z e u ş i n e d ă u n e a z ă d i n

p u n c t d e v e d e r e s p i r i t u a l e s t e r u g ă c i u n e a f ă c u t ă c u m â n d r i e , c u laudă
d e s i n e ş i s u p r a a p r e c i e r e .

F a r i s e u l ruga în sin e"(L u c a 1 8 , 1 1 ) , a d i c ă î n s u f l e t u l s ă u ş i p e n ­

t r u s i n e , m e a t n i m e n i n u a u z e a r u g ă c i u n e a s a . în s ă , E v a n g h e lia ne
invaţa ca D u m n e z e u cunoaşte g â n d u rile oam enilor şi au d e ru g ă ciu n ile lor
(c . P s a lm u l 9 3 , 9 ) , chiar şi a tu n c i câ n d acestea s u n t e x p r im a te f ă r ă glas
sau f ă r ă voce sonoră.
E v a n g h e l i a n e m a i s p u n e c ă f a r i s e u l „stătea d re p t ” , „iar v a m e ş u l
departe stând, n u v o ta nici ochii să -şi ridice către cer, c i-si bătea p i e p tu l
z ic â n d : D u m n e ze u le , m ilo s tiv f i i m ie, păcătosului!" (L u c a 1 8 , 1 3 ) . A t â t
poziţia
1 fizică sem eaţă
' a fariseului,’ LciI
cât Ş1 poziţia sm e rită
· -a v a m eocl,ini
ş u lu i

356
" Isa , ■■■■■ΗΒΗΒΗΙ

E v a n g h e l i a s lavei lui H r i s t o s

dezvăluie stările lor sufleteşti: mândrie şi mulţumire de sine, la fariseu,

pocăinţă şi smerenie, la vameş. Iată amănunte care, la prima vedere,
par lipsite de importanţă, dar, în realitate, ele cuprind sensuri sau
înţelesuri duhovniceşti, care ne arată că niciun cuvânt din Sfânta
Scriptură nu este de prisos.
D in descrierea poziţiei fizice sau atitudinii vameşului şi farise­
ului în timpul rugăciunii, învăţăm că rugăciunea de pocăinţă nu este
numai o lucrare a sufletului, ci o lucrare duhovniceasca a sufletului şt a
trupului împreună. Urmând pilda vameşului păcătos, dar smerit, în
perioada postului si noi creştinii facem multe metanii sau închină­
ciuni, aplecând privirea şi trupul spre pământ, ca semn de smerenie şi de
pocăinţă, recunoscând astfel că păcatul ne trage spre celepământeşti şi
. _ D u m n e z e u si iertarea Lui ne ridică
spre moarte, însă mila sau hai ui lui uumncxx^ ,
spre cele cereşti, adică spre lumina vieţii veşnice.
D in S fân t. Evanghelie se vede ci o,u J „ p , „a,
mândrii, in tim p ce « « . » / « · « . » P™
concluzie pe c a t. o putem trage dupi « α ώ ™ «ce.te, E vanghdn
« t e aceea c i D ,m n .« u fr 'fir ă » » -
T otuşi, c in titile Triajului, « t e se teferi I . Evanghelia « r a ­
rei dum inici, Iaşi si se Înţeleagă ci ρ φ ή , , α /„ D —
^ n-hmharea păcatelor vameşului si
smerenia vameşului nu inseamn p
-ici n , M i r ,a fa ftd cr b u „ r tf ir is a M - D l" ace. mo iv no­
dul „e „ d e a m n . , · - ‘ " “ , * Aşadar,
s m e r e n ia vameşului. ? T
ului si, în acelaşi timp, sa cult c
’’ ’ 7 * ln fabte bune si la multa sme-
Biserica ne îndeamnă, în acelaşi timp, l J P .’ .
1 «vnrimat în slujba Utreniei din
renie. Acest îndemn este clar exprimat j
. , . r *ntarea a 5-a: ,,ύα ne sargutm
Duminica V a m e ş u l u i si Fariseului, Canta s
, . . cmerema vameşului; urând
a urma virtuţilor fariseului şi a râvni smer
’ , > j ■ n^iră trufia si pierzarea ( ln o d ,
necuviinţa greşelilor de la amandoi, adica trup , y
bucureşti, 2 0 1 0 , p· H)·
357
 N um ai sm erenia deschide uşile m ilostivirii dum nezeieşti
pentru iertarea păcatelor

Privind cu atenţie felul în care se ruga atât fariseul, cât şi vameşul,

vedem o mare diferenţă intre cei doi. Deşi, formal, fariseul îi mulţumeşte
lui D um nezeu, spunând în grabă: „Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu
sunt ca ceilalţi oameni [.. .Ţ {Luca 18, 1 1 ), el nu face aceasta pentru
a recunoaşte că tot ce a săvârşit bine a făcut cu ajutorul lui D u m ­
nezeu, ci mulţumeşte pentru a se lăuda pe sine. Aşadar, el tra n sfo rm ă ,
fo arte repede, m u lţu m irea adusă lu i D u m n e z e u în tr-o m u lţu m ire
de sine, într-o felicitare adresată sieşi în prezenţa lui D um nezeu ca
martor. Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi
) oameni L
[ ··- ! '
Mai mult, în rugăciunea sa, fariseul nu doar se laudă pe sine
printr o mulţumire formală şi scurtă adusă lui D um nezeu, ci îi şl
judecă pe alţii. Astfel, rugăciunea sa nu este o rugăciune simţitoare,
deoarece fariseul se înalţă în faţa lui Dumnezeu înjosind pe ceilalţi
oameni şi excluzăndu-i din iubirea lui Dumnezeu.
Tot ce spune fariseul în rugăciunea sa - că posteşte de două ori
pe săptămână şi dă zeciuială din tot ce câştigă —este perfect adevărat.
D ar fa p tu l că el se laudă pe sine şi dispreţuieşte pe alţii împiedică rugă-
ciunea lui să devină comunicare şi comuniune cu iubirea milostivă a lui
Dumnezeu pentru toţi oamenii. Prin urmare, fariseul, deşi era virtuos,
totuşi nu a fost agreat de Dumnezeu, pentru că era mândru, adică se
iubea pe sine şi dispreţuia pe alţii.
^ Spre deosebire de fariseu, vameşul „departe stând, nu voia nici ochit
sa-μ rtdtce către cer, ci-şt batea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii
mie, păcătosului". Astfel, vam eşul co n stată şi m ă rtu rise şte că n u m ai
m ilostivirea lui D u m n ezeu îl poate vindeca şi rid ica d in păcate.
A tât vameşul, cât şi fariseul au trecut pragul uşilor templului din
Ierusalim, ca să se roage, însă numai rugăciunea smerită a vameşului a
deschis uşile iubirii milostive a lui Dumnezeu

358
 Evanghelia slavei lui H r is to s

C ine se pocăieşte în stare de rugăciune smerită

îşi poate îndrepta viaţa

î n s o c i e t a t e a i u d a i c ă v e c h e d i n t i m p u l D o m n u l u i I i s u s H r i s t o s ,

fa r is e ii reprezentau o clasă de elită, iu tim p ce vam eşii erau consideraţi

o a m en i fă r ă caracter şi erau dispreţuiţi. D e c e ? î n p r i m u l r â n d , p e n t r u

c ă s e a f l a u î n s l u j b a s t ă p â n i r i i r o m a n e , i a r î n a l d o i l e a r â n d , p e n t r u c ă ,

d u p ă c e a u o b ţ i n u t d r e p t u l d e a c o l e c t a i m p o z i t e l e d e l a p o p u l a ţ i e , e i

l u a u d e l a o a m e n i m a i m u l t d e c â t l e î n g ă d u i a l e g e a , d e v e n i n d r ă p i t o r i ,

a d i c ă p e s t e m ă s u r ă d e l a c o m i ş i n e m i l o ş i f a ţ ă d e s e m e n i i l o r .

T o t u ş i , î n t r - u n c o n t e x t î n c a r e f a r i s e i i s e b u c u r a u î n s o c i e t a t e d e

o a p r e c i e r e d e o s e b i t ă , i a r v a m e ş i i d e u n d i s p r e ţ g e n e r a l , M â n t u i t o r u l

I i s u s H r i s t o s r o s t e ş t e a c e a s t ă p i l d ă , t o c m a i p e n t r u a a r a t a c a , daca
păcătosul, chiar si cel m a i dispreţuit de comunitatea in care trăieşte, ψ
recunoaşte si regretă sincer şi sm erit păcatele săvârşite, se poate îndrepta
sau m â n tu i. în s ă f ă r ă smerenie n im en i nu poate dobândi m ântuirea, nici

c h ia r c e l ce p r e t i n d e că este u n o m d re p t.

^ de iubirea lui D um nezeu

Sufletul om ului sm erit este inalţat ae iu

• d r p c u n o s c ă to r , p e n t r u că
S m e r e n i a î l fa c e p e o m s i n c e r ş i re c u n o * ^
, ; · ϋ6 care l - a s ă v â r ş i t p a n ă la u n
d e s m e r e n i e 07n u l v e d e n u d o a i b y ^
m o m e n t dat, ci vede i şi· p e Cr^ni ra î l n i u t ă s ă jfa c ă b in e le , a d ic ă rp e D u m ^—
e l ce il ajuta s

nezeu, Cel ce sp u n e, fără M■Λ^τ-i n e face

n u p u t e ţ i ja c e nn i m i c [ lo a n 1j , j ), a a i c a

n im ic b u n . , . Λ λ ~ Λ .
N ic io c lip i ™ tre b u ie t f u i ,i m c i « b m * F “

g â n d u l, c u u â n c u l ,i 0* * * · f ‘" " « “Τ " *

’ .-..p-ăciunea adevărată credinciosul preamareşte
nezeu. D e a c e e a, in rugăciune.
. Uinpfjjccnlc bale, Ii mulţumeşte
m a i în tâ i p e D u m n e z e u p e n tr u b in erac
J
359
 ·-' Ι ) λ \ π : ι .. P a t r i a r h u l B i se r i ci i O r t o d o x e R o m â n e

cu smerenie pentru ajutorul primit de la El în săvârşirea faptelor

bune şi îi cere ajutor pentru restul vieţii.
Numai rugăciunea săvârşită intru smerenie ne ajută săfim cu ade­
vărat realişti,pentru că în rugăciunea smerită vedem nu numai ceea ce
am realizat bine, ci şi cât de mult mai este defăcut. Oricâte fapte bune
am săvârşit, trebuie să recunoaştem că totdeauna este loc de a lucra
mai mult şi mai bine.
Rugăciunea smer ită este mântuitoare şi sfinţitoare, deoarece ea ne umple
de prezenţa lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama spune că rugăciunea
adevărată este însăşi prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu in omul care se
roagă. Când omul se smereşte, adică se goleşte de şinele egoist, atunci
« umple de prezenta smerită, iubitoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu.
Cand însă omul este plin de sine, în el nu mai este loc pentru prezenta
iubitoare şi smerită a lui Dumnezeu. De aceea, Evanghelia acestei dum i­
nici ne invaţa ca „oricine se înalţă pe sine se va smeri" {Luca 18,10), adică
omul mândru va f i umilit, va cădea, decădea şi diminua spiritual. Uneori,
omul mândru poatef i smerit sau umilit chiar de către alti oameni mândri
care îl înfruntă şi îl pedepsesc tocmai din cauza conflictului între orgolii dife­
rite. Alteori, umilirea vine din eşec, înfrângere, pagubă sau boală.
TIn general, cine se iubeşte pe " sinp inîn mod
^λ patimas
». si. exclusivist
t · · *■
nu-L poate iubi cu adevărat nici ne
„ „ . pe dum nezeu, nici pe aproapele
sau . oarte adesea, omul virtuos, dar mândru, devine a.prn judecător
5' * Pteţuiascâ si„ „ „ dec»
pe sine,
. şi. cu. atât mai puţin să se roase oentr,, cineva
° pentru · ,.r . de
diferit , el., Insa,
j c3
a » ,,,/,„ a r,,, ţr tn r„Sa,iutte ,, ^ ^ ^
pădade „btr.a ,gm ta d , ^ ^ & ^ ^
harul lut O , ™ , C U til,,,iv „ , r„ ^
Hristos spune: . 0 , 1 „ m ,„ p, A„ ^ ^
omul care se smereştepe sine va fi înăltat sau ,,v- J
J ndicat m iubirea sfântă, smerita
si milostiva a tui Dumnezeu si în Preţuire „ .,
oamenilor smeriţi şi milostivi.
*

L
 E v a n g h e l i a sla v e i lui H r i s t o s

Rugăciunea smerită este temelia vieţii duhovniceşti

Evanghelia Duminicii Vameşului şi Fai iseului este un „înd?eptai

de rugăciune ”, deoarece aceasta ne arată că numai rugăciunea smerită
este temelia vieţii şi creşterii spirituale a omului sau cale de înaintare
spre Hristos Cel răstignit şi înviat. Numai rugăciunea smerită vin­
decă sufletul de rănile patimilor egoiste şi mai ales de mândrie. Prin
rugăciunea smerită, creştinul cultivă trezvia sau veghea duhovni­
cească, pentru a nu cădea în mulţumirea de sine, care devine repede
lenevire duhovnicească şi slăbire în iubirea faţă de Dumnezeu şi de
icni.
semeni.
Rugăciunea sm ciU in/«<« « Dumnezeu C d
f e l ,! , oglindă care nc arată ci » « a m , Un, fiar,e ,u ,in ,n
7 · sa-lmpnmm
raport cu binele pe care trebuie x / hrrhlinim în
^ viata noastră, tpentru a
ne asemăna cu Dumnezeu în sfinţenie şi bunătate ,.
Rugăciunea smerită luminează μ 1 W « « * » /» < » *
prim i i e, tu ru l,u i Dumnezeu ,ipentru a ι^ υ
- „„mai nentru sin
cu adevărat smerit nu se roaga
. . . . . „„i- nentru toti cei din comunita­
r i i , pentru membrii famibei ’ si pentru toti oamenii
tea In care trăieşte, pentru Bisenca mtreaga şip
i î«trează, mai ales „pentru tot supe-
suferinzi şi necăjiţi ^n um ^ tnbuinţă de mila şi ajutorul lui
tul creştinesc, necăjit şi întns a rugăciunile Bisericii noastre
D um nezeu, cum se spune într-una din rug

(Litia, ectcnia a treia). temelia iubirii duhovniceşti ade-

Rugăciunea smerită este, a, aproapele dacă iubirea
vârâte. Nimeni nu poate iubi cu a judecătoare a aitorcit deoa..
sa este egoistă şi mândiă, disp '^nevoitoare, nu pizmuieşte,
rece adevărata iubire este mi ostwa, „ ^ Apostol Pavel
nu se laudă, nu se trufeşte’’, după rum invaţ
(-7 Gorinteni 13, 4).

361
 t run lull Β ιμί κ ii ( >n<>d<>

D in rugăciunea sm erită izvorăşte iubirea m ilostivă

pentru toţi oam enii

Sfânta Evanghelie din prima D uminică a Triodului (a Vameşului

şi Fariseului) ne arată că treapta de bază a urcuşului duhovnicesc spre
înviere este rugăciunea smerită. Duminica a doua (a Fiului risipi­
tor) ne arată că a doua treaptă sau condiţie a învierii sufletului din
moartea pricinuită de păcat este pocăinţa sinceră, adică hotărârea
de a ne lepăda de un trecut păcătos şi apăsător pentru a începe o
viaţă nouă trăită după voia lui Dumnezeu. Apoi, D um inica a treia
(a înfricoşătoarei Judecăţi), ne arată treapta a treia duhovnicească a
urcuşului spre înviere, şi anume milostenia sau ajutorarea celor aflaţi în
nevoi. După aceste trei duminici, urmează Duminica a patra, * Izgo­
n im lui Adam din Rai, pentru că nu a postit (nu s-a înfrânat), nu s-a
pocăit şt nu a cerut iertare. D upă această duminică, luni, începe Postul
Sfintelor Paşti.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca această primă D um inică a
perioadei Triodului să fie un început temeinic pentru rugăciunea sme­
rita, care cuprinde în ea şi rugăciunea pentru toţi oamenii, deoarece
Dumnezeu voieşte, „ca toţi oamenii să se mântuiască si la cunoştinţa
adevărului să vină' ( 1 Timotei 2 , 4), spre slava Preasfintei Treimi şi
bucuria tuturor! Amin!

<^*7

362
 WtV.lMumnu i) Wl

D u m in ic a a 34-a după Rusalii

(a întoarcerii Fiului risipitor)

P R I N P O C Ă I N Ţ Ă Î N V I A Z Ă SU F L E T U L
D IN M O A R T E A S P IR IT U A L Ă

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Şi a

zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea
ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărţit averea.
Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tanar
s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea

363
, P a t r i a r h u l B i s e r i i ii ( ) r t o d o x e R o m â n i ·

trăind în desfrânări. Şi, după ce a cheltuit totul, s-a făcut

foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Şi,
ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări
şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea
să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau
porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a
zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar
eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl
meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu
mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul
din argaţii tăi. Şi, ridicându-se, a venit la tatăl său. Dar,
încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi,
alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. A tunci i-a
zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt
vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slugile
sale. Aduceţi degrabă baina lui cea dintâi si—
> 1 îmbrăcaţi si
daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi,
aducând viţelul cel îngrăşat, junghiaţi-1 ca, mâncând,
să ne veselim, căci acest fiu al meu mort era şi a înviat,
pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar
fiul cel mare ei a la ţarină. Când a venit şi s-a apropiat de
casă, a auzit cântece şi jocuri. A tunci, chemând la sine pe
una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar sluga
i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul
cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat
şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. însă el,
răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc
şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu
mi ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar
când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu
 Evanghelia slavei lui H ris to s

desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.

Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate
ale m ele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să
ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat,
p ie rd u t era şi s-a aflat (Luca 15,11 j2).

u m u ltă în ţelep ciu n e şi p e d a g o g ie d u h o v n ic e a sc ă ,

B is e ric a a r â n d u it ca în Duminica a doua din perioada

_ _ Tri0dului s ă f ie c i t i t ă o p e r i c o p ă e v a n g h e l i c ă d e o s e b i t d e
. j. . w ~ în ţe le g e m c â t d e fo lo s ito a ie este p o c ă in ţa
z id i t o a r e , c a re n e a ju ta sa in ie i g
- f W s r s o re în v i e r e , c a r i d i c a r e d i n p a c a t şi c a
p e n t r u u r c u ş u l n o s t r u su fle te sc p
T-Trkros-Domnul, Cel care ne-a desco-
bucurie a întâlnirii noastre cu

p e r it iu b ire a m ilo stiv a a T a tă l .fg r a f e 0 i e g ă t u r ă d e o s e b i t ă c u

Duminicii iu
E v a n g h e lia hr sau Taina Spovedaniei,
m săsi Taina mărturisirii şi iertării γ
- - ·„■ nw iului cu D i w w e z e u .
care este de fant T a in a î m γp ă c ă m o m u li
'- d i x e s t e , a c r a p t , i c oe care le -a u r m a t ta n a -

T re p te le rid ic ă m ^ ονη Ι^ ;J e p o c ă i n ţ e i s a u ale s p o v e d a n i e i ,

ru l ris ip ito r, s u n t tr e p te e e s e n ,i T r io d u lu i ne în v a ţă cum

E v a n g h e lia D u m in ic ii a doua s u n f f a r u l ş i b u c u r ia i e r tă r ii , c ă t

s ă n e p o c ă i m ş i , m a i a les , c â t e m m l f i e r e a celu i m o r t su fle te şte

d e m i n u n a t ă este r e g ă sire a celui p i e n m u lu i d u p ă p r im ir e a ie r tă r ii
ş i c ă t d e f r u m o a s ă este s ta r e a sufletului
p ă c a te lo r .

tă libertatea omului,
Dumnezeu respec nechibzuit sau pătimaş
chiar dacă aceasta e folosita in n*°**
Iisus Hristos şi relatată de Sfântul Evan-
Pilda rostită de Domnu isus ^ p uterea pocăinţei omului
ghelist Luca ne descoperă, în aceiaş
 Γ. )l t<»c!( >\ r R( >111.1 !

p ă c ă t o s , i u b i? e a m i l o s t i v ă a l u i D u ? n n e z e u - T a t ă l ş i b u c u r i a i e r t ă r i i c e lu i

ce se p o c ă i e s t e , d e o a r e c e t a t ă l d e s p r e c a r e s e v o r b e ş t e î n E v a n g h e l i e

r e p r e z i n t ă iu b ir e a p ă r in te a s c ă a lu i D u m n e z e u , T a t ă l D o m n u l u i n o s -

t r u I i s u s H r i s t o s şi T a t ă l n o s t r u C e l c e re s c .

C e i d o i f i i r e p r e z i n t ă d o u ă a t i t u d i n i a le o m u l u i f a ţ ă d e D u m n e z e u :

una άο.fidelitate sau de ascultarefaţă de Dumnezeu, a d i c ă d e îm p lin ire

a v o i i L u i şi d e s t a t o r n i c i e î n a r ă m â n e l o c u i t o r a l C a s e i L u i , i a r a l t a ,

de înstrăinare de Dumnezeu. F i u l cel m a r e r e p r e z in tă p e o m u lf i d e l

s a u c r e d in c io s , c a r e î n t o a t ă v i a ţ a s a î n c e a r c ă s ă f i e u n î m p l i n i t o r a l

c u v i n t e l o r s a u a l p o r u n c i l o r lu i D u m n e z e u şi s t ă a p r o a p e d e C a s a l u i

D u m n e z e u (B ise ric a ).

F i u l c e l t â n ă r r e p r e z i n t ă l i b e r t a te a d e z o r d o n a t ă a o m u l u i p ă t i m a ş ,

c a m a n i f e s t a r e a v i e ţ i i s a l e p ă c ă t o a s e . C e i d o i f ii d i n E v a n g h e l i e p o t

r e p r e z e n t a d o u ă c a te g o r ii d e o a m e n i d i f e r i ţ i , d a r ş i d o u ă s t ă r i s u f l e t e ş t i p e

c a r e le p o a t e a v e a a c e e a ş i p e r s o a n ă î n m o m e n t e d i f e r i t e a le v i e ţ i i s a le ,

a d i c ă l i b e r t a te a d e - a f i s t a t o r n i c î n c o m u n i u n e cu D u m n e z e u ş i l i b e r t a t e a

d c a se î n s t i ă t n a s a u î n d e p ă r t a d e D ) u m n e z e u

E v a n g h e l i a n e s p u n e c ă fiu l c e l t â n ă r a d o r i t s ă f a c ă e x p e r ie n ţa

Itbertăţii ca înstrăinare d e t a t ă l s ă u ş i d e ca sa p ă r i n t e a s c ă . C u s u r p r i n ­

d e r e , v e d e m c ă ta tă l a c c e p tă c e re re a fiu lu i să u d e - a p r i m i p a r te a sa d e

Dumnezeu respectă
a v e re şi d e - a p ă r ă s i c a s a p ă r in te a s c ă , d o v a d ă c ă

libertatea omului de-a urmapropriul drum in viată. O m u l a r e , a ş a d a r ,

l i b e r t a t e a d e a fo lo s i to a t ă e n e r g ia v ie ţii sale, d a r u r i l e s a le n a t u r a l e s a u

d a r u r i l e d o b â n d i t e d e la a lţii d u p ă c u m d o r e ş te , ia r D u m n e z e u r e s -

γp e c t ă a c e a s t ă l i b e r t a t e ,> c h i a r ud da Lc ăd şş tni ee cr ăa o m u li o p o a t e fr o l, o s i. îAn t r - u n

m o d c o n tr a r v o in ţe i d iv in e .

T o t u ş i , d e o d a t a cu r e s p e c tu l a r ă t a t d e D u m n e z e u l i b e r t ă t i i o m u lu i,

E v a n g h e lia d e a s tă z i n e a r a tă ş i drama sau eşecul libertăţii omului ca

înstrăinare de Dumnezeu.

366
 -«■«■/uniAmw w /m rja

Evanghelia slavei lui Hri sto s

Când libertatea omului devine iraţională,

p ătim aşă şi autodistructivă, înţelepciunea lui Dum nezeu
cheamă pe om la pocăinţă

. T a r a d e p ă r ta tă ”(L u c a 1 5 , 1 3 ) î n c a r e s - a d u s fiu l c e l t â n ă r r e p r e ­

z i n t ă î n d e p ă r t a r e a o m u l u i d e D u m n e z e u şi d e s t a r e a l i b e r t ă ţ i i s ă n ă ­

t o a s e . . T a r a d e p ă r ta ta e s t e s p a ţ i u l n e d e fin it a l u i t ă r ii ş i î n s t r ă i n ă r i i

o m u l u i d e D u m n e z e u s i a l v i e ţ i i i n d i v i d u a le f ă r ă repere s p m t u a l e , t a r

o m u l a j u n s î n a c e a stă s ta r e erede eă libertatea de a deveni pătimaş

defineşte persoana sa cafiind matură şi autono
D u p ă c e a c h e l t u i t î n d e s f ă tă r i t o t c e e a c e a p r i m i t d e la t a t ă l s ă u ,

trăind o v ia tă d e z o r d o n a t ă , a d ic ă în ro b it d e p lă c e ri tr u p e ş * p ă tim a ş e
, ’· i- i n i a v h d biologic a l s im ţu r ilo r , t a n a r u ! r i s i p i t o r
care reduc viata omului la niveli &
• ,·0 io n r e n u se a ş te p ta : foamea tru
a a v u t d e î n f r u n t a t o s i t u a ţ i e la c a re . v

sau materială. r~ , * ,
a rn o foamete mare s-a făcut in ţara
S f â n t a Evanghelie precizeaza ca „o p a
6 r foamete mare ? L e r o s t
aceea* (Luca 1 5 1 4 ) . C i n e a p r o g r a n <
{ ’ ' . N u n i se s p u n e m E v a n g h e l i e ,
a v e a f o a m e t e a m a c e a „ ţa ra eP ^ c a u z a tă de o secetă în g ă d u -

dar se poate presupune că acea ^ lib e r ta te a o a m e n ilo r d e v i n e

ita d e D u m n e z e u , d eo arece, a e ’ . ^ Μ £ )u m n ezeu c a u tă

n e în ţe le a p tă sa u | c h e m ă n d u - l la p o c ă in ţă . C u a l t e
să salveze pe omul păcătos ş ip y()je j e Ja lăcomie materi-
c u v in te , când nu ne înfrânăm ^ ^ ^ cuV i n t e , D u m n e z e u p o a t e

a la ajungem să postim de nevoi ^ tru a p ro d u c e o s c h im b a re

f o lo s i d if ic u ltă ţi m a te r ia le e x te ri în ro b it d e lu c ru ri m a te ria le

s p ir itu a lă s a u in te r io a r ă a o m u lu i p re p re z in tă a d e se a în c e r-

A ş a d a r , ,,foametea mai e din ţar ^ o a r n e n ilo r , nu ca opedeapsă, ci ca r

c ă r ile în g ă d u ite d e D u m n e z e u asup ^ că t o t c e p 05edă materiia l

0 terapie spirituală,, pentru ca o ^ tră ită p e p ă m â n t. A c e a s ta

« A r t o t u ş i l i m i t a t ş i tr e c ă to r , i n c l u s i v v i a ţ

367
D aniei., Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

p o a t e a j u n g e î n p r a g u l m o r ţ i i c â n d o m u l l a c o m d e a v e r i şi d e p l ă c e r i

s e î n d e p ă r t e a z ă d e D u m n e z e u , I z v o r u l v i e ţ i i . I n a c e s t s e n s , l i b e r t a te a

o m u l u i este o l i b e r t a t e î n r e la ţie cu l i b e r t a te a l u i D u m n e z e u . P r i n p r o n i a

S a c e re a scă sau p rin g rija S a m ilo stiv ă fa ţă d e sc o p u l u ltim al v ie ţii

o a m e n i l o r p e p ă m â n t , a d i c ă m â n t u i r e a lo r, D u m n e z e u în g ă d u ie u n e ­

ori încercări şi suferinţe temporare, d o a r p e n t r u a r e a m i n t i o m u l u i că

i z v o r u l e x i s t e n ţ e i sa le se a flă d in c o lo d e el\ în D u m n e z e u C e l V e şn ic v i u ,

C a re a creat pe o m p e n tr u a tră i în c o m u n iu n e d e iu b ire e te r n ă cu

D u m n e z e u -C re a to ru l.

C â n d s - a f ă c u t f o a m e t e m a r e ’ în ţa r a aceea a libertăţii , trăită ca

înstrăinare sau uitare de Dum nezeii , tâ n ă r u l r is ip ito r ; d in om liber
şi bogat, a a ju n s , p e n e a ş te p ta te , o slugă săracă şi flămândă. D upă ce
devenise mai întâi rob al patim ilor trupeşti, el devine acum şi rob al
sărăciei materiale . D o r i n d s ă -ş i s a lv e z e v ia ţa sa b io lo g ic ă - în tru c â t

v ia ţa sa s p ir itu a lă e ra a p r o a p e m o a r tă - f i u l r i s i p i t o r „ s-a a l i p i t de

u n u l d i n l o c u i t o r i i a c e le i ţ ă r i (L u ca 1 5 , 1 5 ), c a re l- a a n g a ja t p ă z ito r

d e p o r c i.

A c e a stă în d e le tn ic ire , în c u ltu ra iu d a ic ă a n tic ă , era ceva u m i­

lito r, î n t r u c â t p o rc ii e r a u c o n s id e r a ţi a n im a le n e c u ra te . în p lu s, p e

lâ n g ă a c e a s tă u m ilir e , fiu lu i r is ip ito r d e v e n it s lu g ă n u i se î n g ă d u i a

n i c i m ă c a r s ă m ă n â n c e p e s ă t u r a t e d i n h r a n a p o r c i l o r , d i n ro ş c o v e .

Sărăciei lui spirituale i se adăugase acum şi o um ilitoare sărăcie

materială.
A b i a a tu n c i el ş i- a a d u s a m i n t e d e tr a iu l b u n d i n c a s a p ă r i n t e ­

lu i s ă u , u n d e s lu g ile d u c e a u o v i a ţ ă î m b e l ş u g a t ă , î n d e s t u l â n d u - s e d e

p â in e , în v r e m e ce lu i n u - i e s te î n g ă d u i t să m ă n â n c e n ic i m ă c a r ro ş c o v e

f o l o s i t e p e n t r u h r a n a p o r c i l o r . D i n a c e s t m o t i v , d e o d a t ă , t â n ă r u l s ă ra c

ş i f l ă m â n d „ îşi v i n e î n s i n e " s a u „ îş i v i n e î n f i r e ’ ( L u c a 1 5 , 1 5 ) . C u a l t e

c u v i n t e , e l în c e p e să se r id ic e d e la s ta r e a n e fir e a s c ă a î n d e p ă r t ă r i i l u i d e

D u m n e z e u , la s ta r e a f i r e a s c ă , d e c o m u n iu n e cu D u m n e z e u .

368
 Evanghelia slavei lui Hristos

Păcatul şi moartea sunt accidente sau urmări

ale falsei libertăţi

E v a n g h e l i a d e a s t ă z i n e a r a t ă , d e f a p t , c ă p ă c a t u l ş i în s tr ă in a r e a

o m u l u i d e D u m n e z e u n u s u n t s t ă r i f i r e ş t i , ci n e fir e ş ti, c h i a r d a c a , u n e o r i ,

o a m e n i i a j u n g să se o b iş n u ia s c ă a p ă c ă tu i a tâ t d e m u lt, m e a t p a c a tu l

e s t e p r i v i t c a f i i n d c e v a fir e s c s a u n o r m a l, i a r m o a r t e a c a f i i n d u n f e n o -

m e n n a tu ra l.
î n s ă , d i n p u n c t d e v e d e r e d u h o v n ic e s c , p ă c a t u l ş i moartea^ n u s u n t

n a t u r a l e s a u f i r e ş t i d u p ă v o i a l u i D u m n e z e u , ci s u n t „ n a tu r a c a z u t a
7 r i
· K U artăti a o m u l u i ca în s t
a c c id e n t e s i c o n s e c in ţe a le f a l s e i , ^ . n
^ ru F I ( c f . R o m a n i 6 , 1 3 ) . A s t f e l ,
d u m n e z e u s i că dere d in c o m u n u l . „
• a ci n e 9 c a u z a t ă d e „ p o s t
»v e n i r e a î n f i r e ” s a u „ v e n iie a ’ . A
(c λ -e îv ă ί s a l v ă r i i t â n ă r u l u i c a r e s - a p i e r d u t
( f o a m e t e a ) a f o s t ş a n s a d e c işi . ^

Situaţia de limită a e f
c u fire a . sf f t schimbe modul de
pe tânărul petrecăreţ şt risipitor e sc pocăiască După ce
« gândi şi de a fi, sa se converteai se află p e u n d ru m
Ş i - a v e n i t î n f i r e s a u î n s in e , CŢ d u n u l al r o b i e i , e l a z i s :
g re şit, care n u era u n d ru m -_ ^ ^ ^ ^

»S c u l â n d u - m ă , m ă v o i d u ce a a ■ nU m e s c f i u l tă u . F ă - m ă
1 λλλ/ ίî C7/77ί
jrf î n a i n t e a ta ; n u m a i . A ceastă s c h im b a re b ru s c ă
• · . - "M/ Γ ///"/7 l 5 , '
C a p e u n u l d i n a r g a ţ i i t a i f i i n ţ e i p ă c ă t o ş e n i e i ş i d e

ί 1 ii d e t r e z i r e a c o n u » , r
d e a titu d in e a p ă c ă to su lu i, începutul căinţei, a d ic ă
r j.: î n ca r e se afla> /
r e c u n o a ş te r e a s t ă r i i n e fir e ş ti ^ g js tă p ă t i m a ş ă , r i s i p i -
ÎHceputul regretului său ca a trăit o ’ tatef i z ică, ajungând in
toare de averi, de daruri sufleteşti şl
^ talâ decădere morală şi materiala. ■ida”, a c e a s t a î n s e a m n ă n u d o a r
C â n d f i u l r i s i p i t o r a z i s „ m a νοι^ λ ^ sp i r t t u a lă> 0 h o tă r â r e

° r i d i c a r e fiz ic ă d e j o s , d e la s o , a Ş I a r în a cel m o m e n t ,

« s a d e a ie ş i d i n s ta r e a d e d ec a d e i e
atitudinea lui Dumnezeu-Tatăl s-a arătat ca fiind iubire milostivă care
aştepta de multă vreme ridicarea şi întoarcerea acasă a fiului înstrăinat
şi risipitor.

Când un păcătos se îndreaptă spre D um nezeu, atunci

D um nezeu îi iese în întâm pinare

In acest sens, Evanghelia precizează: „Dar; încă departefiind el-, T&

văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grum azul lui şi
l-a sărutat (Luca 15, 20).Tatăl fiului risipitor nu a aşteptat ca fiul său
care se pocăieşte să ajungă acasă şi să bată în uşă, ci a pornit în grabă
spre el’ „alergând în întâmpinarea lui, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, ca
semn de mare preţuire a pocăinţei acestuia.
Prin urmare, când un păcătos se îndreaptă spre D um nezeu şi face
primii paşi ai pocăinţei, Dumnezeu, „alergând”, îi iese în întâmpinare.
Mâi?iile lui Dumnezeu-Tatăl, pe care E l le întinde ca să îmbrăţişeze pe
cel ce se pocăieşte, sunt lucrările sfinte ale Bisericii lui Hristos si anume
chemarea la pocăinţă şi iertarea păcatelor. Prin aceste lucrări sfinte p ri­
mesc mântuirea toţi oamenii căzuţi in păcate şi înstrăinaţi de D u m n ezeu

şt de semenii lor, dacă se pocăiesc sincer şi din adâncul inim ii lor.

în continuare, Sfânta Evanghelie ne spune că după ce Tatăl fiu­
lui risipitor a primit cu bucurie pocăinţa acestuia, a poruncit slugilor
sale să-l îmbrace in haina lui cea dintâi, să-i dea inel în mâna lui P
încălţăminte nouă în picioarele lui.
Haina cea dintâi sau haina cea nouă a iertării părinteşti simboli­
zea ză lum inarea sau curăţirea sufletului de stările lui întunecoase im pri­
mate de păcate. Această haină exprimă legătura între Sfânta Taină a
B otezului „din apă şi din D u h ” (cf. loan 3,5) şi Sfânta Taină a Pocăinţei,
n um ită şi „B otezul lacrimilor
 Inelul de t f w r p u s î n m â n ă s i m b o l i z e a z ă re în fler ea p i in h a i a o m u lu i

în s tr ă in a t de D u m n ezeu p r i n p ă c a t. M a i p recis, in e lu l d e a u r este semnul

reprimirii omului care se pocăieşte în iubirea deplină, neîntreruptă,
nediminuată si neschimbătoare a lui Dumnezeu, p i e z e n t ă în luci a i ea
)
s f â n t ă d m B is e r ic a l u i H r is to s .
încălţămintea nouă, p e c a r e o p r i m e ş t e f i u l r i s i p i t o r d u p ă c e s - a
pocăit, înseamnă h a n d sau a j u t o r u l primit de la Dumnezeu pentru a
eălca peste spinii ispitelor păcătoase şi de a merge pe calea mântuirii,
adică p e calea iubirii smeritefaţă de D u m n ezeu şi de semeni.
V iţelu l cel îngrăşat, care a fo st ju n g h ia t p e n tru o sp ă ţu l b u c u rie i,

s im b o liz e a ză Taina Sfintei Euharistii. D e aceea, to ţi g c ă t o ş n care

s - a u p o c ă i t si . u p r i m i t ie rta re » p ă c a te lo r, p r m T a ,n a S a n ta . po

o e d an iei, s u n t olrom ăti U S f a t » Φ O m " * " “

T- , . f- · in r ă d in lu m e a aceasta a r v u n a i n v i e -
^\ih.2xis\iz,princarenisedaruieşte
... .
rit si a vieţii veşnice, a bucuriei di
j
^
· · j ’y, f m t ă r ă t i a c e ru rilo r (c r . l o a n
P
6,54).
^ căratele
Când Dumnezeu îarta pacate celui ce se pocăieşte,
El Se bucură de mântuirea pacatosulu

a r a t ă iu b ir e a p ă r in te a s c ă n e m ă r g i -
E v a n g h e l i a F iu lu i 1is ip i oi ^ p ă c ă to s u l care se p o c ă ie şte .
n i t ă ş i n e c o n d i ţ i o n a t ă a lu i D u m n e z ^ ^ re în to rs acasă

T a tă l fiu lu i ris ip ito r n u adreseaz~ ^ deoarece m a i s c u m p d e c â t

Şi n ic i n u - ι cere u n i n v e n t a i a l a v e ^ m â n t u i t ş i c â ş tig a t

° r ic e a v e r e m a t e r i a l ă este s u fle t u ^ ^ Dumnezeu, care se ridică

Iubirea milos
p e n t r u e t e r n i ta t e . copleseste dreptateapotri-
deasupra oricărui calcul de ordin m a pedepsit. î n s ă t o c m a i
vit căreia fiul risipitor de averi d a r n e m e r i t a t ă d e fiu l

a c e a stă iu b ire nem^ r a t î ,g e lo z ie ş i m â n i e în f i u l ce! m a re ,

s a u p ă c ă t o s şi r i s i p i t 01»
 c komai

deoarece acesta nu a înţeles duhovniceşte atitudinea tatălui său. D ar tatăl

milostiv îl lămureşte şi îl îndreaptă duhovniceşte pe fiul său cel mare,
care a devenit deodată nemilostiv şi neiertător, zicându-i: „Fiule,
tu totdeauna eşti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia î?isă să
ne veselim si să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era si a înviat,
pierdut era si s-a aflat”{Luca 15, 31-32).
Fiul cel mare din pilda Fiului risipitor reprezintă pe unii
credincioşi iubitori de Dum nezeu şi de Biserică, harnici şi cinstiţi,
având viaţă curată şi evlavie multă, dar care sunt adesea nemilostivi si
neiertătoi ifa ţă de păcătoşii din comunitate, pe care mai m ult îi judecă
moral, decât îi ajută să se îndrepte spiritual. întrucât tatăl m ilostiv
iartă pe fiu l său cel risipitor si păcătos care se pocăieste si cerefiu lu i său
cel ascultător şi harnic să fie milostiv şi iertător, Sfânta Evanghelie de
astăzi este, în acelaşi timp, Evanghelie a iertării păcătosului p o c ă i t şi a
îmblânzirii evlaviosului neiertător.
Pilda Fiului risipitor a devenit în viaţa Bisericii model de pocăinţă
pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru cei care vor să fie monahi·
De aceea, troparul slujbei de tundere în monahism este alcătuit ca o
rugăciune de pocăinţă a Fiului risipitor. Conţinutul acestui tropar se
află şi în Sedelnele de la Utrenia Duminicii Fiului risipitor.
Sa ne ajute Preamilostivul D um nezeu ca din pilda Fiului risipi­
tor sa mvaţam cat de mare este puterea pocăinţei sincere, cât de milos-
tiva este iubirea lui Dumnezeu Care iartă păcatele oamenilor şi cât de
inalţatoare este bucuria sfântă pe care o dăruieşte D u m n ezeu oam eni­
lor smeriţi încă din lumea aceasta. Pilda Fiului risipitor ne îndeam nă
să ne pocăim mai mult pentru păcatele noastre şi să ne împărtăşim
mai des cu Sfânta Euharistie, pentru a ne bucura de prim irea iertă­
rii, de înnoirea vieţii şi de lucrarea harului lui Hristos Cel răstig­
nit şi în viat în noi, spre slava Preasfintei Treim i şi spre a noastră
mântuire! Amin!

372
 m m i m m m

m v -
y \m I T

Duminica înfricoşătoarei Judecăţi

(a L ă s a tu lu i s e c d e c a r n e )

O A M E N II VOR FI JUDECAŢI
PE N T R U NEOM ENIE

„Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa

şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şed ea pe tronul slavei Sale.
Şi se vor aduna înaintea Lui toate n ea m u rile şi-i va despărţi
pe unii dc alţii, prccum desparte păstorul oile de capre. Şi va
pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va

>')['fV
 zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii
Tatălui M eu, m oşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii. Căci flămând am fost si
y
M i-ati
*
dat să
mănânc;7însetat am fost si
* M i-ati
> dat să beau;"străin am fost
şi M -aţi primit; gol am fost şi M -aţi îmbrăcat; bolnav am
fost si
’
M -aţi
’
cercetat; în temnită
»
am fost si
y
ati
>
venit la M ine.
A tunci, drepţii Ii vor răspunde, zicând: D oam ne, cândTe-am
văzut flămând şi
7
Te-am hrănit? Sau însetat si
y y
T i-am dat să
bei? Sau cândTe-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi
Te-am îmbrăcat? Şi cândTe-am văzut bolnav sau în tem niţă
şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către
ei: Adevărat zic vouă: întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti
fraţi ai M ei preamici, M ie Μ ι-aţi făcut. A tunci va zice şi
celor de-a stânga: D uceţi-vă de la M ine, blestemaţilor, în
7 7 7

focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui·

Căci flămând am fost şi nu M i-aţi dat să mănânc; însetat
am fost şi nu M i-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M -aţi
primit; gol, şi nu M -aţi îmbrăcat; bolnav şi în tem niţă, şi nu
M -aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: D oam ne,
când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol,
sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţ i-am slujit? El însă le va
răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut
unuia dintre aceşti prea mici, nici M ie nu M i-aţi făcut. Şi vor
merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viată veşnică”
/71/T , ' Λ Γ O Ί A s \ ’ ’

n a c e a stă d u m in ic ă , a tre ia de la în c e p u tu l perioa

I T r io d u lu i, S f â n t a E v a n g h e l i e n e a r a t ă c ă a tâ t d e im p o r ta n ta

1 sa u p r e ţ i o a s ă e ste i u b i r e a m i l o s t i v ă a r ă t a t ă o a m e n i l o r a f l a ţ 1
n e v o i î n c â t f ă r ă i u b i r e m i l o s t i v ă n i m e n i n u se p o a t e m â n t u i .
= 356^ ■H M

E v a n g h e l i a s l a v e i l ui H r

Judecata universală este completă,

definitivă şi înfricoşătoare

Judecata lui Dumnezeu asupra omului imediat după moartea aces­

tuia, s a u j u d e c a t a particulară, este ojudecată incompletă si provizorie,
deoarece se aşteaptă să fie evaluate şi urmările faptelor lui bune sau
rele până la sfârşitul lumii. De aceea,, n u m ai Judecata de Apoi sau J u d e ­
cata finală si universală este completă şi definitiva. Judecata univer­
sală este înfricoşătoare prin contextul, forma si conţinutul ei. Mai
întâi, este înfricoşătoare prin c o n t e x t u l tulburărilor din univers care o
preced: „soarele se va întuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele
vor cădea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui" {Matei 24,29). In al
doilea rând, este înfricoşătoare prin forma ei, adică prin solemnitatea şi
„ Mântuitorul Iisus Hristos vine în slavă şi
universalitatea ei,. deoarece
,
Mântuitor ui
„fi„ti; îno-eri să judece toate neamurile,
eu putere multă, împreuna cu sfinţii îngeri j
« f e , ,o m t o to .r,l, .. m u i - e r . , » ! , . In « 1 « U n . jnde-
nată este Infrieosi.o.ne Si pri» » » ? ■ » ' « ? <
~ nici cei milostivi, nici cei nemi-
coperă. Nimeni dintre pamante ,
lo .d v i „n v „ , putea inţelngn - » 0 » " » ? '·

>» d 5i P“ " ” b' ” k P'

ju ecaţi nu numai pe „ f icut. în mod deosebit, Judecata
care p să-l facă, dar nu -
u t e a u ^ ^ fatoperit contrastul între
universala este înfricoşătoare şi p smercnia Sa în timpul istoriei,
smerenia şi slava lui Hristos, şi an ^ de a. L p rimi sau
cân d E l, tă cu t şi răbdător, « * « * . . c ă n d E lv a e v d u a cum a
nu, şi s la v a d rep tă ţii Sale a sfârşi suntem obişnuiţi să spunem
f o l o s i t libertatea sa. n genera ,
o m u l multI-nilostiv şi smerit.
că Dumnezeu este bun, in e ung ătat în tQată viata
într-adevăr, iubirea Lui smerita şi milostiv

375
 II ( >1 t I m >111.11)1

M â n t u i t o r u l u i I i s u s H r i s t o s , F i u l lu i D u m n e z e u , şi m a i a le s î n m o a r ­

te a L u i p e C r u c e şi î n g r o p a r e a L u i. D e a c e e a , c â n t ă m la P ro h o d u l

D o m n u lu i d in V in e r e a S fin te lo r P ă tim ir i:
„ în m o r m â n t , V i a ţ ă ,

P u s a i f o s t , H r is to ase,

Ş i s - a u s p ă i m â n t a t o ş tir ile în g e r e ş ti,

P le c ă c iu n e a T a cea m u l t ă p r e a m ă r i n d ”.

P l e c ă c i u n e a S a c e a m u l t ă e s t e n e m ă r g in ita S a s m e r e n ie .

I n s ă E v a n g h e l i a D u m i n i c i i în fr ic o ş ă to a r e i J u d e c ă ţi n e a r a t ă c ă la

s f â r ş itu l v e a c u rilo r, la A D o u a S a v e n ire , M â n tu ito r u l Iisu s H r is to s

S e v a a r ă t a „ cu p u t e r e ş i cu s l a v ă m u l t ă ” { M a t e i 2 4 , 3 0 ) . P â n ă a t u n c i ,

s m e r i t , t ă c u t ş i n e v ă z u t , E l r e s p e c tă l i b e r t a te a o m u l u i d e a - L i u b i s a u d e

a n u - L iu b i, p r e c u m ş i d e a i u b i s a u d e a n u i u b i p e s e m e n i i s ă i. D a r , î n

z i u a J u d e c ă ţ i i l u m i i , la s f â r ş i t u l v e a c u r ilo r , D r e p t u l J u d e c ă t o r I i s u s H r i s ­

tos, F ă c ă t o r u l u n i v e r s u l u i ş i a l o m u l u i , P r i m i t o r u l m o r ţ i i p r i n R ă s t i g n i ­

r e a S a ş i D ă t ă t o r u l v i e ţ i i v e ş n ic e p r i n î n v i e r e a S a , v a a r ă t a o a m e n i l o r

l i b e r t a t e a L u i , u n i t ă cu s l a v a d u m n e z e i r i i L u i , d e - a e v a l u a s a u a p r e c ia cu

d r e p t a t e l i b e r t a te a ş i f a p t e l e o a m e n il o r î n r e l a ţ i a lo r cu s e m e n i i lo r p e c a re
i - a u î n t â l n i t î n v i a t>ă .

A ş a d a r, c e a m a i m a re lu m in ă p e care o p r im im d in E v a n g h e lia

legă­
D u m i n i c i i în fr ic o ş ă to a r e i J u d e c ă ţi e s t e d e s c o p e r i r e a s a u a r ă t a r e a
turii tainice dintre smerenia lui Dumnezeu şi slava Lui. Smerenia
L ui este respectarea libertăţii subiective a omului, iar slava L ui este
răsplătirea iubirn milostive a omului. D u m n e z e u e ste a tâ t d e s m e rit,

î n c â t S e l a s ă r e s p i n s d e o a m e n i s a u u i t a t d e e i . A t â t d e m u l t r e s p e c tă E l

l i b e r t a t e a o m u l u i î n c â t S e a s c u n d e t a i n i c î n o a m e n i i cei m a i s m e r i ţ i s a u

î n c e i m a i n e î n s e m n a ţ i , î n ce i c a re s u n t u m i l i ţ i p e n t r u că î i a p a s ă s ă r ă c ia ,

f o a m e a , s e te a , r o b ia s a u lip s a d e lib e r ta te , î n s t r ă i n a r e a , b o a la , d u c â n d o
e x i s t e n ţ ă l a l i m i t a d i n t r e v i a ţ ă ş i m o a r te . î n s ă , tocm ai această prezenţă
tainică a 1' iului O m ului în oamenii nevoiaşi este surprinzătoare şi

376
 E v a n g h e l i a slavei lui H r i s t o s

- r· -
înfricoşătoare - ziua
in în e c ă rii universale. De ce? Pentru că ^oame-
· . Judecam
Λ 7 - n: cârăcieu ai bolit si ai umilirii de pe
nii nu se aşteaptă ca in ataţia 10 cinc7)P:
' n ■ ■ *r»v,ntînsusi împăratul cerurilor, Domnul slavei
p ă m â n t să se afle tainicprezez ' l că(e ori afif ăcut un bine unora
şi Judecătorul lumii, Care va zice. „ ■ Matei 2 5 4 0 )

din aceşti fireamici fraţi ai Mei, Mie m i - a ţ i făcut (cf. Matei , )■

din aceşti p , earn, j r , _0 m u i să Se .lumeasca pe Sine
N im eni nu se aşteapta ca ^ djntre oame„i, arătând ast-
frate cu cei mar nemsemri ^ ^ negmlU μ slava
fel legătura dintre tainei sa
i u b i r i i S a l e a t o t m i l o s t i v e !

• v nrezent în fiecare om care suferă

H ristos este tainic p
că Hristos-Domnul, deşi S-a
înfricoşătoare este, aşadar,; co ^ m încetează af i tainicpre-
înălţat la ceruri în slava Pieasfi ^ ^ ^ aşteaptă iubirea milostivă a
zent în fiecare om care suferă fe pâ ^ jyj^rmrisitorul (t 662) a spus,
celor din jur. D e aceea, Sfântul N ^ ănă la sfârşitulveacurilor
înaintea lui Pascal, că Λ De ce? Pentru că învierea
Potrivit suferinţelorfiecăruia dintre oa ^ CrudiLui> iar slava L ui
Lui din morţi nu înlătură, ci vnttgr* · zenţă tainică în sufletul
din ceruri nu desfiinţează smerenia ^ au nevoie de iubire
oamenilor care trăiescpe păm antt J ded identi.
frăţească. Marea descoperire a J u > c d Smerit. Din ce motiv?
ficarea lui Hristos Cel Slăvit cu H ^ ^ ^ U t a t e a în iubirea
Pentru a ne ajuta să icnim bbef . Pe„tm ane ajutasă răspun-
milostivă fa ţă de oamenii aflaU i n · * „oi „ iubirea noas-
dem în l d liber la iubirea lui Du» ^ iubi Lu,
tră fa tă de semenii noştri, adua noi care îi ajutăm..Astfel
milostivă prin noi, spre bucuria oam ^ χ ^ imf>„ , ăşt de
ni iubirea smerit ,
înţelegem că numa
377
b u c u r ia s la v e i lu i D u m n e z e u C e l m ilo s tiv , a d ic ă n u m a i o a m e n ii s m e r iţi

ş i m i l o s t i v i v o r d o b â n d i v i a ţ a v e ş n ic ă ( c f . M a t e i 2 5 , 4 6 ) .

N u e su ficien t să nu faci rău n im ăn u i,

ci trebuie să faci bin e m ultora

In p l u s , J u d e c a t a u n i v e r s a l ă e s t e î n f r i c o ş ă t o a r e ş i p e n t r u c ă n u se

l i m i t e a z ă la p ă c a te le s a u f a p t e l e rele s ă v â r ş i t e d e n o i, ci se e x t i n d e si la o m i -

s i u n i , a d ic ă la faptele bune ale iubirii milostive pe care am f i p u t u t să le

facem şi nu le-am făcut. E v a n g h e lia d u p ă S fâ n tu l E v a n g h e lis t lo a n n e

s p u n e c ă î n u r m a J u d e c ă ţ i i d e A p o i d r e p ţ i i v o r fi p ă r t a ş i l a comuniu-·
nea de viaţă eternă în iubirea lui Dumnezeu, i a r p ă c ă t o ş i i l a osânda

singurătăţii veşnice. „ v i n e c e a s u l i n ca re t o ţ i cei d i n m o r m in te v o r a u z i

g l a s u l L u i , ş i v o r ie ş i cei ce aufăcut cele bune, s p r e învierea vieţii , i a r cei

ce aufăcut cele rele, s p r e învierea osândirii” ( l o a n 5 , 2 8 - 2 9 ) .

S pre d e o seb ire de S fâ n ta E v a n g h e lie după lo a n , în d e sc rie re a

J u d e c ă ţ i i u n iv e r s a le , S f â n t a E v a n g h e l i e d u p ă M a t e i n e a r a t ă c * ju d e c a ta

este în fr ic o ş ă to a r e ş i f i i n d c ă Dumnezeu nu acceptă neutralitatea sau nepă­

sarea o a m e n ilo r eg o işti f a ţ ă d e s u fe r in ţa o a m e n ilo r a f l a ţ i î n d ific u lta te , a d ic ă

nu acceptă neomenia. î n a cest sens, S fâ n tu l l o a n G u r ă d e A u r s p u n e :

P e n t r u ce, D o a m n e , n u p o m e n e ş t i ş i d e c e le la lte c ă i d e p ă c a t ?

- N u j u d e c p ă c a t u l , r ă s p u n d e D o m n u l , ci neomenia! N u ju d e c p

p ă c ă to ş i, ci p e cei ce n u s - a u p o c ă it. Pentru neomenie v ă osândesc ! A ţi

a v u t u n lea c a t â t d e b u n p e n t r u m â n t u i r e , milostenia , cu c a re p u t e a ţ i

ş te r g e o ric e p ă c a t , ş i a ţ i d i s p r e ţ u i t o b in e fa c e r e a t â t d e m a r e . O cărăsc neo­

menia , ca r ă d ă c i n ă a p a c a t u l u i şi a to a t ă n e c r e d in ţa ; laud o m en ia , ca

r ă d ă c i n ă a t u t u r o i b u n ă t ă ţ i l o r . P e u n i i î i a m e n i n ţ cu f o c u l c e l v e ş n ic , i a r

a l t o r a le f ă g ă d u i e s c î m p ă r ă ţ i a c e r u r il o r ” ( S f â n t u l l o a n G u ră de A ur,

O m i l i i l e d e s p r e p o c ă i n ţ ă , O m i l i a a ş a p te a ) .
 Evanghelia slavei lui Hristos

Prin urmare, nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie sa

faci bine multora. N u e s u fic ie n t să n u u c iz i, să n u f u r i , să n u j i g n e ş t i ,
s ă n u a s u p r e ş t i p e s e m e n u l tă u , ci este necesar ş i s ă - i f a c i m u l t b in e d u p ă

p o s i b i l i t ă ţ i , s ă f i i m i l o s t i v şi a j u t ă t o i .
E v a n g h e lia ne spune că c e lo r de-a d re a p ta Sa, adică celor
m i l o s t i v i ; F i u l O m u l u i s a u î m p ă r a t u l J u d e c ă t o r le v a z i c e : „ V en iţi,

b i n e c u v â n t a ţ i i T a t ă l u i M e u , m o ş te n iţi î m p ă r ă ţ i a cea p r e g ă tită vouă^

, , .
. . . » / tuinfpi 25 34). Cei milostivi sunt numiţi
d e la î n t e m e i e r e a l u m i i
[ M a te >
•o o încă de la întemeierea
bin ecu v ân taţi, întrucât pentiu ei P g ’ · p
’ j-
în ifrn rn tia i u b i m v e şn ic e a r i e a -
ά
lum ii, îm părăţia lui Dumnezeu, I m p a r a ţia
a d i c ă

, in p c u c tL ^ iu h î r ii s m e r it e v o r i n t r a o a m e n ii cu
s f i n t e i T r e i m i . î n a c e a s tă î m p ă r ă ţ i e a t u b » u
• - „ r_/7 n r ă ta t tu fa p ta b u n a , in c u v â n tu l
s u f l e t p l i n d e iu b i r e m i l o s t iv a , car lâ n w om u l
, r îA n rn bolnavul d i n s p i t a l sa u ta n g a o m u l
bun, in p r e z e n ţ a prietenoasa în v a ţă că H r is to s

întemniţat. I n acest sens, an ■nu m - ati vindecat sau am fost

D o m n u l n u a s p u s : „ am fost o n a v^ ^ ^ temniţă şi nu
ln tem niţă şi nu m -aţi eliberat, ci a s- fa cem ceea ce în tre c e
m -aţi cercetat". A d ic ă , D u m n e z e u n ^ |30| naV) c ; să îl c e r -

puterile noastre, nu ne cerc < ^ s u fe r in ţa lu i , c t o r d a c ă n u

cetăm , s ă f i m a l ă t u r i d e e l în s in g ^^ ^ A c e e a şi a t i t u d i n e d e iu b ir e

p u t e m s c h i m b a i m e d i a t s i t u a ţ i a în în t e m n i ţ a i,
f e s t i v ă se cere ş i f a ţ ă d e cel s tr ă in sa u f a ţ a

■toriul ultim al judecăţii universale

Iubirea milostivă este cnter.ul
__. t r- ătoarei Judecăţi n e î n v a ţ ă c ă Dum-
E v a n g h e l i a Duminicii nj ^ ^ criteriul ultim al judecăţii
nezeu este iubire smerita şi mtl°S ’[ultură> poziţie socială sau văr-
t u t u r o r o a m e n ilo r , i n d i f e r e n t d e e tn ie , ^ m i l o s t iv ă s e m e n ilo r
w · rr/Ţe a u a r w
s t ă e s te i u b i r e a m i l o s t i v a . cu v â n ta ţi să i n t i e în b u c u iia

> „ , ί α , » 1„ ρ Ρ ^ · · “ ’“ υΡ ’ β
, VrCT\. Γ
\ν
,'Λ3 "Λ
379
iubirii veşnice a Preasfintei Treimi din împărăţia cerurilor. Iar cei care au
fost indiferenţi si nemilostivi fa ţă de semenii lor in suferinţă sunt numiţi
blestemaţi. Acest apelativ extrem de aspru este un repros-sentinţă care
arată gravitatea nepăsării unorafa ţă de suferinţa altora.
D reptul Judecător le va spune celor nemilostivi: „Mergeţi înfocul cel
veşnic care estepregătit diavolului si îngerilor lui”(cf. Matei 25,41). Sfinţii
Părinţi ai Bisericii au remarcat că iadul sau focul cel veşnic şi întune­
cos nu a fost pregătit pentru oameni, ci pentru diavol, deoarece pen­
tru oameni a fost pregătită împărăţia cerurilor, adică împărăţia iubirii
Preasfintei Treimi. Insă oamenii nemilostivi, care au ascultat mai mult
de diavol şi de slujitorii lui decât de Dumnezeu, se despart de Dumnezeu
Cel Milostiv, deoarece au trăit în nepăsarefaţă de suferinţa celor din ju ru l
lor. Ca atare, deşi nu este destinat iadului, omul nemilostiv se aseamănă
cu demonii prin lipsa lui de iubire smerită faţă de oameni. Demonii sau
diavolii, desi sunt inteligenţi, nu se măntuiesc, adică nu se pot uni cu D um ­
nezeu, fiindcă nu au în ei smerenie si iubire milostivă.
Evanghelia Duminicii înfricoşătoarei Judecăţi ne pune în faţă darul
şi scopul liber tăţii noastie. Şi anume, cum folosim libertatea noastră în
timpul vieţii pământeşti? Am folosit libertatea noastră ca să cultivăm
iubirea milostivă fa ţă de semenii aflaţi în nevoi, sau am confundat
libertatea cu neglijenţa si nepăsarea faţă de ei. Evanghelia ne învaţă,
de fapt, că numai cand săvarsim binele izvorât din iubire smerită si
milostivă suntem cu adevărat liberi si trăim viaţa cafiin d binecuvan~~
tare primită de la Dumnezeu.

Săracii sunt avocaţi puternici ai celor m ilostivi

în acest sens, Evanghelia ne arată că atât de mare este responsa­

bilitatea pe care o avem fa ţă de oamenii în suferinţă, încât mântuiveci
m m r â d ep in d . de a i t u i i * . - « « A " * * Ţ < ""“

% « ,„ ■ L * « , » -« « ■ /» » » » « “ 2 ";
Γ · ^ r/r;/ ;;7 nevoi, dar si cei care nu
W »«/Γ « « * /* « in cu vederea> dispreţuiţi ori
l-a u p rim it, au f o s t u i t a ţ i de n o i s . ^ ^ . . ^

alungaţi. D e a c e a , Sfântul G , ^ « ^

« « / o r rare «a au fo st nlllostm' 5?y Desigur, cuvintele S f â n t u -

(■Despre iubirea fa ţă de saraci, P - ^ această Evanghelie a
lui'·“ Gv_jrriit^ui
g o r iiv.
e vde
j-wNj. ay s a sunt inspire
y s--
T . . . _„lo
Judecăţii
>
finale si
>
universale.

I n s titu tiile d e c a rita te ale Bisericii s-au născut

d in lu m in a iu b irii m ilostive a lui H ristos

Evanghelia D um inicii î nfr ic o ş ă t o a r e i Judecaţi a inspirat in mod

deosebit lu c ra re a filantropică sau caritabilă a Bisericii. Multe alte
te« e din Noul Testament ne îndeamnă la iubire milostivă, dar Evan­
ghelia de astăzi r e s p o n s a b i l i z e a z ă cel mai mult, deoarece n e arată că

m ilostenia este o datorie şi o condiţie a mântuiriisau a dobândirii vieţii

VeŞnice. Iubirea milostivă dinfaptele bune să v â r ş i t e pepamant n e ajuta sa
dobândim mântuirea sau viaţa v e ş n i c ă d i n ceruri. Evanghelia de astăzi
3 Motivat atât milostenia c r e d i n c i o ş i l o r ca persoane in ivi ua e, cat
* m a n tia in s titu ţiilo r de caritate ale Bisericii din pnmele veacuri,
î~ A ’ . . · Îf1 Anus. cana Biserica a orgam-
e p a n d m a i î n t â i î n R ă s ă r i t şi a „p o i: n p n fn
e t r u c o p ..
i i o r
r f a n i ş i c ă m .
i n e

Zat case p en tru a prim i străini, ct ăi r nοχπ

ii PςίU1cantine pentru saraci.
^ Iar
r
//0 ntru bătrâni spitale
P pentru .bolnc j filantropica
, „ ..........., izvorâtă
. „a Bisericii
r]· _această operă
7 socială de caritate
. s «vinului
β Hristos, rraz/ /;? timp o
72 E vanghelia iu bim m ilostive a Do
.^Μ βΐί· t
civilizaţie, şi anume civilizaţia creştină a carităţii sau a filantropiei.
Chiar şi statele europene moderne, unelefiin d azi foarte secularizate, deşi
au uitat în mare parte că Evanghelia iubirii milostive şi a demnităţii
umane a fost sursa solidarităţii sociale, au preluat din creştinism mesajul
responsabilităţii pentru oamenii aflaţi în suferinţă, în nevoi, m boală
şi în singurătate.
Totuşi, dacă iubirea sau grija arătată faţă de aproapele nu este ali­
mentată de rugăciune, ca relaţie vie a omului cu Dum nezeu Cel M ilos­
tiv, ea riscă săfie redusă la o etică socială secularizată, lipsită de perspectiva
iubirii şi a bucuriei eterne din împărăţia Preasfintei Treimi şi a tuturor
sfinţiloi milostivi. Când însă D uhul lui Hristos locuieşte în om prin
rugăciune, acesta poate să perceapă mai uşor prezenţa tainică a lui
Hristos în oamenii săraci, bolnavi şi marginalizaţi de societate. Aceasta
este experienţa sfinţilor, iar ea confirmă adevărul Evangheliei D u m in i­
cii înfricoşătoarei Judecăţi, şi anume că cei care au fost milostivi fa ţă de
oameni în istorie, vor f i binecuvântaţi de Dumnezeu în eternitate.
In concluzie, Sfânta Evanghelie de astăzi ne îndeamnă ca în tot
timpul vieţii noastre, dar mai ales în perioada Postului Sfintelor Paşti,
să unim rugăciunea smerită şi pocăinţa sinceră cu iubirea milostivă ară-
tand milostenie spirituală şi materială faţă de oamenii aflaţi în nevoi
Milostenia spirituală poatef i o rugăciunepentru omul aflat în dificultate, un
sfat bun sau o încurajare pentru cel dezorientat ori deznădăjduit, o vizită la
un bolnav, o vizită la cel izolat sau singur şi altefapte asemănătoare. Milos­
tenia matei tală poate f i hrană pentru celflămând, haine pentru cei lipsiţi
de ele, medicamente pentru cei bolnavi, ajutor material pentru cei săraci. în
multe feluri şi în multe momente ale vieţii noastre putem arăta iubite
milostivă semenilor noştri, care au nevoie de ajutorul nostru. Iar când
arătăm iubire milostivă şi smerită semenilor noştri
j
aflaţi
f în nevoi,
devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni, spre
slava Lui, bucuria celor ajutaţi şi mântuirea noastră. Amin!

382
 Safe—. ·

D um inica Izgonirii lui Adam din Rai

(a Lăsatului sec de brânză)

p o s t u l - o f r a n d a a iu b ir ii o m u l u i
FATĂ
y
DE D U M N EZEU

„Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile

W , va ierta si vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar daca nu veţi
ierta oam enilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta
greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţărnicii; că
ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.
 A devărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când
posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi
oam enilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns,
şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. N u vă
adunaţi com ori pe pământ, unde m olia şi rugina le strică
şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă com ori în cer,
unde nici m olia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le
sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va
ii şi inim a voastră” ( M a t e i 6,14-21).

v a n g h e lia d u m i n i c i i I z g o n ir ii lu i A d a m d in R a i sau a

L ă s a t u l u i sec d e b v â n z ă e s t e o l u m i n ă p e n t r u s u f l e t u l n o s ­

tru î n t o a t ă p e r i o a d a P o s t u l u i S f i n t e l o r P a ş ti. D um inica

a c e a sta are o im p o r ta n ţă m a jo ră , d e o a re c e în d a tă d u p ă ea, lu n i, începe
o perioadă lungă de urcuş duhovnicesc interior spre înviere, si anume:
P o s t u l S f i n t e l o r P a ş t i sau P o s t u l M a r e .

Iertarea sem enilor lum inează sufletul om ului

pentru comuniunea lui cu Dumnezeu

E v a n g h e lia D u m in ic ii .Iz g o n irii | ui A d a m Jjn

în ţe le s u rile e r .d .ş , u » , i „ , d e ei „ n t , im p le * in c

H ristos ne arata ca iertarea este în cetvti.lu , i ’.

.. , , * u b u n a lp e r io a d e i d e p o s t. I e r ­
tă m u n u a l t o r a g r e ş e l i l e p e n t r u c a ςΐ ,
5 , p rru ca şi D um nezeu să ne ierte păcatele
sau greşelile noastre. I e r t ă m g r e ş e lile n h n ^ ^
... ’ ’pentru a f i în pace si comu­
niune cu toţi oamenii sipentru a ne asp™
. . . D . a s e m a n a cu D u m n e z e u C e l M i l o s -
tiv Şl
şi Iertător. Prin _ Evanghelia
, .aceasta, S ne învaţă~ că relaţia omului i ·
cu Dumnezeu ,depinde de relaţia lui cu sem enii sai, ca om uli nu se
poate apropia de D um nezeu nesocotind Pe aproapele . î At
său. î n t r u c â t

384
 Evanghelia slavei lui Hristos

f i e c a r e o m e s t e c r e a t d u p ă c h i p u l lu i D u m n e z e u C e l M i l o s t i\r î n d r e p

t a t s p r e u m a n i t a t e , e x i s t ă o l e g ă t u r ă s f â n t ă î n t r e D u m n e z e u şi f i e -

c a r e o m . M o d u l ş i m ă s u r a în care o m u l a r ă tă iubiref a ţ ă de s e m e n ii s ă i

c o n t r i b u i e m u l t la c o n s tr u ir e a , c u ltiv a r e a ş i a p r o fu n d a r e a re la ţie i lu i d e

c o m u n i u n e c u D u m n e z e u , F ă c ă t o r u l c e r u l u i şi al p a m a n t u l u i ş i i u b i ­

t o r u l d e o a m e n i . N i m e n i n u p o a t e i n t r a în p o st, ca lu p tă d u h o vn ice a sca

Pentru curăţirea d e p ă c a t e s i d e lu m i n a r e a su fle tu lu i, fia r ă iertare, deoarece

Prin ie r ta r e a altora se cultivă smerenia şi libertatea interioară a omu-
'»> dornic de-a trăi i„ intirea mihstim a lui D m m a . De aeee.,
I. Vecernia din dnminica acea,.a cmm M unr m m
-oaur, „ i„,ă,n g r . M «***■
implic* „dn.en o J i g n i » « Γ " * -* » * ^
de comunicare şi comuniune a
tul spre înviere, spre o noua star cuiva
om ului cu D um nezeu şi cu ^ ^ . ^ " r e b u T e redusă la o faptă
Sc recunoaşte că persoana respec ^ a supărat pe cineva,
rea pe care a săvârşit-o la un momen ^ ^
deoiirece acea persoană poate face şi m ^ ^ ^ b u ie să postim nu
Cât priveşte postul, Evanghe a ^ p osti f i n u f i ţ i t r i ş t i ca

m stare de tristeţe, ci î n stare dc a [ t ă u μ f a ţ a ta o spală, ca să

f ă ţ a r n i c a [ ...] . T u în să , c â n d p o ste ş ti, u n g e cap T a tă l

n u te a r ă ţ i o a m e n il o r că p o s te ş ti, c i T a tă ^ ţfr -lg ).

tâ u , C a r e v e d e î n a scu n s, î ţ i v a ră sp lă ,· d e o a m e n i , ci p o s -
r v xz U tl s a u l a u u a u
Deci, n u p o s t i m p e n t r u a n . A s t f e l ,_postul este dăruire

fitn ca s ă n e a p r o p i e m m a i m u l t d t ^r\ntnnczeu ca recunoştinţăpentru

de sine s a u ofrandă de sine adusă lut u .. ^ R o m a n i 1 2 , 1 ). P o s -
darul v ie ţii şi ca dorinţă de sfinţi Dumnezeu. Postim pentiu
tul are ca bază evlavia şi iubirea ftţa darurile Lui materiale
că îl iubim pe D u m n e z e u mai mu ^ nttu cS FI este Izvo-
Pe care Ie c o n s u m ă m . N e în c r e d in ţa m ^ din darurile lui
tul vieţii noastre. Viaţa omului «n tm,
 ■
----- 1
W
—<I -- - - ---____________
|W ST'

D u m n ezeu create pentru om, şi anume: aerul, apa, lum ina şi roa­
dele păm ântului, în tim p ce viaţa sufletului se hrăneşte din iu b i­
rea m ilostivă şi smerită a lui D um nezeu, pe care o sim te om ul prin
rugăciune şi prin Sfintele Taine ale Bisericii.
D o m n u l Iisu s sp u n e : „Tatăl tău, Care vede in ascuns, iţi va răs­
p lăti ţie* (M atei 6 , 18), a d ic ă E l v e d e ta in ic c u m o m u l c rc d in c io s,

c a re p o s te ş te şi se ro a g ă , iubeşte mai m ult pe D um nezeu-D ăruitorul

decăt darurile Sale. P o s tu l este , a şa d a r, o stare spirituală de jertfă sau
ofrandă a celui care posteşte, stare cultivată in mod liber şi după puterea
fiecăruia. Postul este şi semnul dorinţei omului credincios de a se elibera de
lăcomia după bunuri materiale lim itate şi trecătoare spre a se uni p rin
rugăciune mai intensă cu D um nezeu Cel nelim itat şi netrecător, I z v o ­
rul vieţii şi al bucuriei veşnice. C u a lte c u v in te , postul susţine rugăciu­
nea omului credincios care consideră relaţia sau legătura sa cu D u m nezeu

ca fiin d centrul, lumina şi hrana sufletului său. D in a c e st m o tiv , cine

posteşte, dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, ci rea­
lizează doar un exerciţiu biologic şi psihologic, m otivat igienic sau estetic·
î n p lu s, p o s tu l a d e v ă ra t n u e ste n u m a i a b ţin e r e d e la b u c a t e d e o r i '

g in e a n im a lă , ci şi infrânare de la oricef e l de lăcomie m aterială şip o flă

de stăpânire egoistă asupra altora, infrânare de la orice gând, cuvânt
sau fa p tă care dim inuează iubirea fa ţă de D um nezeu si de aproapele-
S fâ n tu l lo a n ( j u r ă d c A u r n c în v a ţă că to a te m e m b re le c o rp u lu i n o s

tr u tre b u ie să p o s te a s c ă p r in in frâ n a re d e la p riv iri p ă c ă to a s e , c u v in te

p ă c ă to a s e , g e s tu ri şi fa p te p ă c ă to a se .

Sm erenia şi bucuria su n t sem n i

P ostu lu i adevărat

P o stu te ste o lucrare spirituală binefil' A

se practică din iubire pen tru FI J) acută lui D u m n ezeu , ca ti a
C cca> n u tre b u ie să p o s tim Ctl

386
 Evanghelia slavei lui Hris

să fim lăudaţi sau admiraţi de oameni pentru asprimea şi lungi

mea postului pe care-1 practicăm. în timpul Mântuitorului lisus
H ristos, cei care umblau cu faţa posomorâtă sau întunecată ori îşi
„ ntrnaq atentia oamenilor că postesc
puneau cenuşa pe cap ca sa atra^
i r 1 λ in λογπρπϊ Insă Domnul lisus spune,,,///
aşteptau de fapt lauda de la oameni, insa, r
, - ’ r ir, n chnln cci să nu te arăţi oameni—
cănd postesti unge capul tău stfa ta t p > ^ ^ ^

i · / λ1 λ A un σε capul\ în ti auiţi a cbi aica,

lor că postesti" {ci. Matei 6 ,17-18). λ unge capu ,
imeamnă ; arau , i m W « * »>««” ' " " ' ' 4"“ ~
D , „ m . Λ ,p llafa,a » » » " ' " ‘ ‘‘^ T ,Z a Î
«ir. şi comunicare cu oamenii,fit* că.refa,0.
■ A m (smolita). Centru unii
c/7// î n t u n e c a t ă
p n n tr-o infatuare ^ a m o n it ^ pocăinţa, dar pentru alţii
evrei, smoala şi cenuşa sug < observaţi şi lăudaţi de oameni
acestea camuflau dorinţa lor c e-. m ’trebuie unit cu sme-
ca fiind evlavioşi. Prin u™ are’^ «rim a,
f* bucuria spre a f i o i ^ Dumnezeu, Care vede,, finitic
comuniune personală a otnu ui si j ertfetnic, rugător si
Ş i tăcut, sufletul si faptele omului
postitor. f_ ^rată sj care este m otivaţia
Evanghelia acestei du™in]C1 ^ DumngZeu din ceruri, D*™-
postului. Postim pentru că iubim p Jarurile materiale tre-
mult decât toaic ^
rtorul vie ţii veşnice, mai mui rafinate ^ // desfătările
cătoarey adică bucatele gustoase, adevărat produce o schim-
pătim ase ale s im ţu r ilo r . Astfel, p trecere de la lăcomia
’ | Ini si anunţa ^
bare a m odului de a fi al omuiu , ja iubirea de valori
sau iubirea pătimaşă a lucrur’ intens rugăciunea sau
sau daruri s p i r i t u a l e , pentr ^ (^ el n e n i a t e r i a l , n e l i m i t a t
c°m uniunea de iubiie cu D ^ scop ridicarea om ului deasupra
Şi netrecător. Postul adevarat are c* ^ ^ bunuri spirituale
^ r i m i

acverilor materiale , P^
sau p ă m â împărtăşire euhatistică
: hrîn rugăciune r
ceresti , pentru a se uni, p

387
mai deasă,7 cu Dumnezeu Cel din ceruri,1 Izvo ru l v ie yţii si
y
al bucuriei
veşnice din îm părăţia cerurilor. în acest sens, H ristos D om nul ne
îndeam nă: „N u vă adunaţi comori pe păm ânt, unde molia si rugina

le strica \ adică unde lucrurile îşi p ierd valoarea, şi „unde fu r ii Ic

sapă şi lefu r ă ” (M atei 6 , 19), adică unde nimic nu este sigur sau sta­
bil, ci totul este schimbător şi im previzibil. Vedem aşadar cum, prin
învăţătura Sa, D om nul Iisus H ristos cheamă oam enii la o schim ­
bare sau înnoire a vieţii, adică la o ridicare a lor din planul vieţii
pământeşti, materiale, în planul vieţii cereşti sau duhovniceşti,
zicând: „Adunaţi-vă comori in cer” {Matei 6 , 20), adică sfinţenie,

pace şi bucurie în D uhul Sfânt (cf. Romani 14, 17), iar, ca o conclu­
zie, adaugă. „unde este comoai a voastră, acolo va f i si inima voasti ă
{Matei 6 , 2 1 ). Când H ristos-D om nul afirmă că există o legătura
între comoară şi inimă, El, de fa p t, îndeamnă pe oameni să iubească
mai întâi şi mai mult darurile duhovniceşti ale vieţii v e ş n i c e dccât
averile materiale trecătoare. E vorba aici de comori spirituale care
nu sc schimbă, nu se devalorizează şi nu se pierd n ic io d a tă , ci
rămân veşnice. Comorile acestea sunt darurile Duhului Sfânt cul­

tivate de om sau roadele harului din sufletul omului (cf. Galateni

5, 2 2 -2 3 / Aceste comori duhovniceşti trebuie adunate mai ales în p eri'

oada Postului Sfintelor Paşti, ca lumini pentru suflet sau b u c u r ii ale
inim ii îndreptate spre înviere.
Dacă inima omului se leagă excesiv de lucruri păm ânteşti, lim 1'
tate şi trecătoare, atunci ea devine sclavă a pământeşti
c o m o r i l o r

materiale. schimb, dacă inima omului caută daruri

î n c e r e ş t i n e t r e '

cătoare, ea dobândeşte libertatea de-a se îmbogăţi din p e r m a n e n t

iubirea infinită şi eternă a lui Dumnezeu. Ajuns la această stare,

sufletul omului nu mai iubeşte în mod pătimaş şi egoist lucrurile mate­
riale limitate şi trecătoare, ci caută mai întâi lumina, harul şi bucuria
veşnică a Preasfintei Treimi cea nelimitată şi netrecătoare.

388
 Evanghelia slavei lui Hrist

Postul este timpul nevoinţelor duhovniceşti mai intense

pentru a spori comorile din „traista” sufletului

intr-un limbaj poetic şi metaforic, Părintele Ilie Cleopa de

ta Mănăstirea Sihăstria de Neamţ, vorbind despre comorile din
ceruri, zicea că ele se adună în „traista"sufletului, întrucât în această
h/me omuleste călătorsaupelerin sprePatria cerească. Dar ce adunăm,
de % t , în sufletul nostru nemuritor,prinpost,rugăciune,priveghere,
nevoinţă, pocăinţă, milostenie şi împărtăşirea cu S f i n t e l e Taine?
Adiuiăni i n suflet harul sau prezenţa iubitoare si sflnţitoare a lui
Dum nezeu Cel Veşnic. Adunăm lamina iubirii Lui milostive în
{nima noastră. în acest mod, omul duhovnicesc, rugător şi posti-
tor> lum inat de harul lui Hristos, dobândeşte gândire şi privire
duhovnicească, foloseste cuvinte duhovniceşti şi savarşeşte fapte
duhovniceşti, prin care se aseamănă cu Dumnezeu cel Sfânt şi
cu sfinţii Lui. Prin urmare, câtă lumină a harului divin adună
0tnul în sufletul său vieţuind pe pământ, atâta comoară de lumină
poartă sufletul său nemuritor dincolo de mormânt, adică în
lumina cea neînserată a împărăţiei cerurilor. Astfel, sufletul omu-
l« ^edinci0S se va înălţa şi va creşte în lumina iubirii ui Dumnezeu
* « sfin ţilo r Săi, fiin d 'ajutat de lumina pe care o are deja adunată în
cj.jd ■f „.larii lui Hristos. De aceea, Dom-
sufletul său ca pe o arvună a slavei Înviem tui n
nul T- T z+in lui Dwnnezeu este înlăuntrul
Vul hsus Hristos spune: Jmparaţia lut v » _
( L „ 17 ,21). C ând adunăm in « Λ . I . ™ . i m 1™»™
- b i r i i , o l D u. m n e z e u , « u n e iaP
‘c. * M, l fT
i.1 S1ina
f înviem
n U ksufletului
, ~ » din
» ,,

f lre Iz/mina î/7vierii, mai întâi

rv. . - sp
j si ίΐροι. spre lumina
- . sla-
* « « . « . sp iritu ală p ririn u .» ^ ^
«du. praznic al ,n J J,„ „ iM r im
SP"ne Sfântul V a s i l e cel Mare, slăbim P .
duhovniceste. Cu alte cuvinte, reducem hrana materiala, dar sporim
y

389
hrana spirituală prin rugăciune, citire de cărţi sfinte, c o n v o r b ii i

duhovniceşti, spovedanie şi îm părtăşire m ai deasă. în tim p u l P os­

tului Sfintelor Paşti, Biserica întreagă practică p ostu l rânduit de
Sfinţii Părinţi ai B isericii, care au fost ei în şişi mari p o stito ri şi
în ţelep ţi păstori de suflete pe calea m ântuirii. Iar aceastăposttre a
tuturor creştinilor ortodocşi, cler şi popor, este totodată o p a rtic ip a 1e
tainică a lor la p ostid de 40 de zile p e care l-a îm p lin it M â n tu ito ru l
Iisus Hristos în pustie (cf. M atei 4 , 2) pen tru a ne în vă ţa că nim eni
nu se poate lupta cu duhurile rele şi cu p a tim ile întunecate egoiste
fă ră a dobândi mai întâi lumina harului d ivin p rin p o st şi r u g ă c iu n e ,
adică p rin dezrobirea de lucrurile materiale şi m iirea cu D u m n ezeu ·

Adam a fost izg o n it din Rai p entru că nu a p o stit

E x i s t ă o a d â n c ă le g ă tu ră s p iritu a lă în tre p o s tu l M â n t u i t o r u l u i

I i s u s H r i s t o s î n p u s t i e t i m p d e 4 0 d e z i l e , p e d e o p a r t e , ş i iz g o n ir e a

lui Adam din R a i , p e d e a ltă p a rte . Postul Sfintelor Paşti se referă în

acelaşi ti?np la greşeala lui A.dam, cel vechi şi la îndreptarea greşelii lui d
către Iisus Hristos, Noul Adam. N u în tâ m p lă to r , d u m in ic a a c e a s ta c a re

p re c e d e în c e p u tu l P o s tu lu i S fin te lo r P a ş ti se n u m e ş t e s i D u m i n ic a
’ 1 >
Izgonirii lui Adam din Rai.
D e ce a fo st iz g o n it A d a m d in R a i? Pentru trei m ari greşeli· P e r r
tru că nu a ascidtat de D um nezeu, nu a p o stit (adică nu s-a în fr â n a t)
şi nu s-a pocăit după ce a g reşit , ci a d a t v in a p e f e m e i a d ă r u i t ă lu l

d e D u m n e z e u , ia r fe m e ia , p e ş a rp e . D e a tu n c i şi p â n ă a s tă z i, oniu1
păcătos are tendinţa de a se scuza pe sine şi de-a acuza pe a lţii.
a c e s t m o tiv , el n u se p o a te m â n t u i fă ră p o c ă in ţă , a d ic ă f a r ă r e g r e t

s a u c ă i n ţ ă p e n t r u p ă c a t e l e s ă v â r ş ite şi f a r ă a c e r e i e r t a r e a p ă c a t e l o r
să v â rşite .

390
 Hristos - N o u l A d a m n e în v a ţă să luptăm cu ispitele

D i n p o s t u l d e 4 0 d e z ile al M â n t u i t o r u l u i Iisu s H r i s t o s în v ă ţă m

s ă n e î n f r â n ă m ş i s ă l u p t ă m d u h o v n ic e ş te p e n tr u a b i r u i p ă c a t u l ca m o d

d e e x i s t e n ţ ă e g o is tă ş i a r o g a n tă . D o m n u l n o s t r u I i s u s H r i s t o s a r e s ­

p i n s c e l e t r e i i s p i t e v e n i t e d e la d ia v o lu l, şi a n u m e lacomia dupa ave­

rile m ateriale, pofta de stăpânire a lumii pământeşti şi iluzia slavei
deşarte, a d i c ă s u p r a e v a lu a r e a d e sin e a o m u lu i. In c o n c lu z ie , M â n ­

t u i t o r u l r e s p i n g e to a te isp ite le a fir m ă r ii egoiste a o m u lu i care se sep a ră

^ D u m n e z e u , p r in n e a sc u lta re ş i u ita r e d e E l. A s t f e l D o m n u l I is u s

H r i s t o s n e î n v a ţ ă că o m u l se p o a te m â n t u i n u m a i p r i n iu b ir e s m e n t a f a ţ a

d e D u m n e z e u ş i d e a p ro a p ele.

xt ni Adam vindecă neascultarea

A scu ltarea lui H ristos - Noul Adam
lui Adam cel vechi

,n r ă M â n t u i t o r u l I i s u s H r i s t o s a
S f in ţii P ă r in ţi ai B isericii sp ^ d j n zJ> a d i c a ]a m i j l o c u l

a ^ c e p t a t s ă fie r ă s t i g n i t in c e a s u < , ^ s m e r ită a scu lta re, ca

Z jl e i , c â n d Ş i - a î n t i n s m â i n i l e p e crUCe cei că z u t , care, la m i j -

sâ vindece, să ridice şt să mântuiască ^ :ntins mâinile spre pomul

j ~j' v R ’ aiului) Sl-u
0cul zilei , in mijlocul grădinii ^ ^ j ) tlmnezeu , al lăcomiei de cele
0P rit săvârsind p ă c a tu l neascultări 1 o-reselii comise). Iar firea
' · ( ^t-prunoastern g ,
Materiale şi a l nepocăinţei U11-1 ’ ^ £()St m 0 ş t e n i t ă d e î n t r e g

^ui A d a m c e l v e c h i , c e a s l ă b i t ă d e P* ’^ p red isp o z iţie a o m u lu i

n e a m u l o m e n e s c , în în ţe le s u l d e în

sP re p ă c a t. . . jn ace a s tă p e r i o a d ă a P o s tu lu i
P r i n u r m a r e , în ţe le g e m ca, comp 0r t a m e n t u l s a u a t i -
S f i n t e l o r P a ş t i , s u n t e m c h e m a ţ i sa ι . g p g α ΐ β p e n t r u p ă c a te le
^dm ea lui Adam cel vechi d in noi, n u dan
noastre, nu acuzând saujudecând pe alţi păcătoşi, ci r e c u n o sc â n d si plân ­
gând propriile noastre păcate, judecându-ne pe noi înşine în Taina
Pocăinţei sau a Spovedaniei, pentru a prim i iertarea păcatelor si a ne
împărtăşi de iubirea sfântă, smerită si milostivă a lui Hristos, dăruită
nouă în Sfânta Euharistie. Iar această iertare a păcatelor şi împărtăşirea
omului cu Hristos înseamnă, de fapt, eliberarea omului de un trecut
apăsător şi întunecat, pentru a trăi o viaţă nouă în bucuria şi lumina
prezenţei lui Hristos ca arvună a învierii, spre slava lui D um nezeu şi
mântuirea noastră. Amin!

392
 m m

Duminica întâi din Postul M are

(a Ortodoxiei)

I C O A N A A R A T Ă ADEVĂRUL
ŞI F R U M U S E Ţ E A O R T O D O X IE I

„în vremea aceea a vrut lisus să plece în Galileea şi a

găsit pe Filip. Si i-a zis lisus: Urmează-Mi! Iar Filip era
din Betsaida, din cetatea lui Andrei fi a lui Petru. Filip a
găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care I
au scris M o ise in Lege şi prorocii, pe lisus, fiul lu, Io s.fd in

393
 Nazaret. Şi i-a zis Natanael: D in Nazaret poate fi ceva bun?
Filip i-a zis: Vino şi vezi. lisus a văzut pe Natanael venind
către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care
nu este vicleşug. Natanael l-a spus: D e unde mă cunoşti?
A răspuns lisus şi i-a zis: Mai înainte ca Filip să te cheme,
te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael:
Rabbi, Tu eşti Fiul lui D um nezeu, Tu eşti împăratul lui
Israel! Iar lisus i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut
sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi a
grăit: Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veţi vedea
cerul deschizându-se şi pe îngerii lui D um nezeu suindu-se
şi coborându-se peste Fiul O m ului” (loan 1, 43-51).

uminica întâi din Post este consacrată dreptei credinţe

D sau Ortodoxiei. Această sărbătoare datează din anul

843, când s-a hotărât la Constantinopol ca D u m i n i c a
întâi din Post să fie închinată mărturisim dreptei credinţe şi amin
tini faptului că Biserica Ortodoxă s-a luptat pentru cinstirea sfintelor
icoane împotriva celor care huleau şi distrugeau icoanele, fiind numiţi
iconoclaşti sau distrugători de icoane.
Pentru Ortodoxie, sfintele icoane nu sunt doar o podoabă în bise-
rică, adică un mijloc estetic de a înfrumuseţa biserica. Sfintele icoane
fac parte din mărturisirea dreptei credinţe, încât nimeni nu poatef i creştin

ortodox dacă nu cinsteste sfintele icoane. Ele nu se adaugă la credinţa orto­

doxă ca o anexă, ci exprimă credinţa ortodoxă într-o formă c o m p le t
ca mărturisire a credinţei prin cuvânt şi imagine, prin rugăciune în faţa
icoanei lui Hristos şi a sfinţilor Lui zugrăviţi pe icoane.
M odul în care Biserica a ales pentru noi astăzi citirile sau lectu­
rile din Apostol şi Evanghelie ne arată semnificaţia profundă a dreptei
credinţe. Citirea din capitolul 1 1 al Epistolei Sfântului Pavel către
 Evanghelia slavei lui H r i s t o s

Evrei ne arată că, de fapt, credinţa estepentru om darul sauputerea spi-

’ituală de-a vedea pe Dumnezeu Cel nevăzut. In aceste sens, uedinţa
este o anticipare şi opregustate a împărăţiei cerurilor. De aceea, Sfântul
Apostol Pavel ne spune despre credinţă că ea este dovada (confirmarea)
celor nevăzute şi încredinţarea (arvuna) celorfăgăduite (cf. Evrei 11,1),
adică o vedere anticipată a lui Dumnezeu şi a împărăţiei cerurilor, dar
o confirmare a darurilor nevăzute pe care Dumnezeu le dăruieşte
oam enilor pentru mântuirea lor. E vanghelia pe care o auzim astazi
confirmă ceea ce se spune prin citirea A postolului dm aceasta urni­
r ă . C ând Mântuitorul lisus Hristos întâlnite pe F.hp , Natanael,
le arată că E l este c u n o s c ă t o r.d e. suflete
_ - , ·ηΓΡ
adicaprincunoaş
aceasta,e oamenii pe
Evanghelia
eare nu i- a mai întâlnit niciodată i ^ numai cunoa,terea
,‘n m ‘n ' ca Ortodoxiei ne mv* m t in duh> cunoaşterea de către
n n simţuri, ci şi cunoaştereaprin întregi. Iar această
*» * stării s u f l e t u l u i a l t u i o r n ^ ^ ^ ^

cunoaştere duhovnicească o dărui ^ ^ ^ M

t C ând Natanael mărtunseşte ca ^ ^ ^ cunoasterea după simţuri
um nezeu, atunci se realizează tHCel terea cerească. Mai precis,
la cunoasterea duhovnicească sau la ^ mărturiseşte că Acesta
S a ta n a el vede un om din Nazaretul ‘ ^ a mgrtUrisirii credinţei
Cste Fiul lui D um nezeu din cer. cejor prezenţi: „De acum
adevărate, Mântuitorul lisus Hristos p ^ Dumnezeu suindu-se si
vedea cerul deschizându-se şi p e * &^
c°borăndu-sepeste Fiul Omului (Joan
. .. ιαι tfristos ne deschide
M ă r tu r is ir e a d u m n e z e ir n rurjior
intrarea în Im p*»**
P Jn primul rând, învăţăm că
C e învăţăm din această Cvc g ne poate deschide
niJniai m ărturisirea duiuuezci iii
 cerurile, adică intrarea în împărăţia cerurilor. „ D e v e i m ă r t u r i s i cu

g u r a t a că I i s u s e s te D o m n u l ş i v e i cre d e i n i n i m a t a că D u m n e z e u L - a

î n v i a t p e E l d i n m o r ţ i , t e v e i m â n t u i ”, n e s p u n e S f â n t u l A p o s t o l P a v e l

î n E p i s t o l a c ă tr e R o m a n i ( 1 0 , 9 ) . A ş a d a r , mărturisirea dum nezeirii

lu i Iisus H ristos este dreapta credinţă. D u p ă ce P e tru a m ă rtu ris it

c ă I is u s e s te F i u l lu i D u m n e z e u C e l v iu , M â n t u i t o r u l îi s p u n e : „ T u

e ş t i P e t r u ş i p e a c e a s tă p i a t r ă v o i z i d i B is e r ic a M e a ” (M a t e i 1 6 , 1 8 ) ,

a d ic ă v o i z id i B ise ric a M e a p e piatra mărturisirii celei adevărate, şi

a n u m e c ă Iis u s H r i s t o s e s te F iu l lu i D u m n e z e u , ia r a p o i Iis u s a d a u g ă :

„ î ţ i v o i d a ţ i e c h e ile î m p ă r ă ţ i e i c e r u r il o r ” ( M a t e i 1 6 , 1 9 ) , a d i c ă puterea
pocăinţei şi a iertării păcatelor. V edem deci că d re a p ta c re d in ţă

d e s c h i d e c e r u r i l e şi n e c o n d u c e la m â n t u i r e si v i a t ă v e ş n i c ă . A t â t în
» > >
cazu l lui N a ta n a e l, cât şi în cazul lui P etru , d r e a p t a c r e d i n ţ ă a d e s c h is
cei u r ile . C â n d l-a în tâ ln it pe Iisus, N a ta n a e l a v ă z u t cu o c h ii tru p e ş ti
u n o m d in N a z a re t, d ar p rin c re d in ţă L - a m ă rtu ris it ca fiin d D u m -
n ezeu C e l n e lim ita t, n ecu p rin s. A v ăzu t u n tru p d e o m tre c ă to r, un
p ă m â n te a n , d a r a m ă rtu risit pe D u m n e z e u C e l m ai în a in te d e veci,
p e C e l n etrecăto r, pe F iu l ceresc al lui D u m n e z e u C e l veşnic. A v ăzu t
u n o m p u rtâ n d tru p d in oase şi carne, d a r a m ă r tu r is it că E l este
F iu l n e v ăz u t şi n e lim ita t al lui D u m n e z e u . A c e a s ta e s te O r t o d o x i a s a u
d r e a p t a c r e d in ţa . N u m ă r t u r i s i m ceea ce v e d e m c u o c h ii t r u p e ş t i , c i ceea ce

e s te d in c o lo d e v e d e r e a o c h ilo r t r u p e ş t i . M ă r t u r i s i m ceea ce v e d e m c u o c h ii

d u h o v n i c e ş t i a i c r e d in ţ e i p r i m i t e d e la S f i n ţ i i A p o s t o l i c a r e L - a u v ă z u t

p e I i s u s H r i s t o s , p e F i u l v e ş n ic a l l u i D u m n e z e u C a r e S - a f ă c u t o m d i n

i u b i r e p e n t r u o a m e n i. D e aceea, c r e d in ţ a e ste o v e d e r e s p i r i t u a l ă d in c o lo
d e v e d e r e a tr u p e a s c ă , d in co lo d e vederea fizică. D o m n u l Iisu s a tre c u t
d e la c u n o a şte re a su fletu lu i lui N a ta n a e l la c u n o a şte re a re a lită ţilo r
s p iritu a le cereşti şi la c u n o aşterea tain ei B isericii lui H ris to s , zicând:
îngerii
„ V e ţi v e d e a î n g e r i i s u i n d u - s e ş i c o b o r ă n d u - s e p e s t e F i u l O m u l u i " .

reprezintă slujitorii cereşti ai lui Dumnezeu care fac legătura între

396
 Evanghelia slavei lui Hristos

c e r ş i p ă m â n t , î n t r e B i s e r i c a d i n c e r u r i şi B i s e r i c a d e p e p ă m â n t , ei

d u c r u g ă c i u n i l e o a m e n i l o r î n c e r şi a d u c b i n e c u v â n t a r e a lu i D u m n e

z e u p e s t e c e i c e se r o a g ă L u i. D o m n u l Iis u s H r is to s este î m p ă r a t u l

î m p ă r ă ţ i e i c e r u r i l o r , i a r î n g e r i i s u n t s lu jito r ii L u i. î n s ă în g e r i i slu

j e s c l u i D u m n e z e u î m p r e u n ă c u o a m e n i i î n B is e r ic a lu i H r i s t o s c a n d

c r e ş t i n i i s e r o a g ă p e p ă m â n t . E i în c o n ju r ă p e î m p ă r a t u l C e l n e v ă z u tt d e

o c h ii t r u p e ş t i , d a r v ă z u t cu o ch ii c r e d in ţe i caf i i n d D u m n e z e u a d e v ă
p e C e l ce a f ă g ă d u i t u c e n ic ilo r S ă i: „ Iată, E u cu v o i s u n t p â n ă la s fâ r ş itu l

v e a c u r ilo r" { M a te i 2 8 , 2 0 ) . A ş a d a r , c â n d m ă r t u r i s i m ca îsu s n sto s

e s t e F i u l l u i D u m n e z e u C e l u i v e ş n i c şi n e v ă z u t , are -a acut om

văzut, d i n i u b i r e p e n t r u o a m e n i şi p e n t r u m â n t u i r e a l o r , în c e p e m sa n e
■ . , ■ iin r r e a v e ş n i c ă si n e t r e c a t o a r e ş i n e l i -
i n d r e p t ă m s p r e î m p ă r ă ţ i a ce ru t d o , < , ·
Λ r · rrw >im i r - ir e e s t e »d r e p ta te şi p a ce şi
m ita tă , s p re î m p ă r ă ţi a P re a sfin te i T i .

bucurie în D u h u l S f â n t " {Romani 1 4 ,1 7 ).

în icoană se întâlneşte istoria cu veşnicia,

în lumina împărăţiei cerurilor

_ este m ă r tu r is ir e a i u b i r ii
P rin u rm are, Ortodoxia s a u d reap a ^ ^ ^ { „ d u m n e z e ia s c ă ,

‘u i D u m n e z e u C a r e S e f a c e om p e n t r u c a p p ; u l l u i D Um n e -

s ă A s f i n ţe a s c ă . S f i n ţ i i P ă r i n ţ i a i B i s e r i c i i n ’ ca să d - r u _

~ Cd " s"k t 'Z 'Z Z J * - - * —

i a s c a o a m e n i l o r v ia ţ a v e ?n i c a ; â n t p e n t r u a n e î n ă l ţa p e
° a m e n i l o r d u h ceresc , S - a co o?a a ^ a m e steca tă cu m o a r te a , ca
n o i la c e r u r i. S - a î m p ă r t ă ş i t d e v i a ţ a ^ ^ a c e s t a d e v ă r îl v e d e m

să n e d ă r u ia s c ă v i a ţ a L u i cea f ă r ă d e d o a r t r u p u l l u i H r is to s
O p rim at î n i c o a n ă . î n ic o a n a n u s e n i m b u l sa u a u re o la
v ă z u t cu o c h ii t r u p e ş t i , c i ş i s l a v a S a s · e estep 0Je i t cu a u r.

‘Hnjur.n.fdui, * ,.* /« - /,» » ·

397
S e p i c t e a z ă t r u p u l , c a r e a f o s t v ă z u t c u o c h i i t r u p e ş t i , d a r şi s la v a s a u

l u m i n a n e c r e a t ă , c a re n u se v e d e c u o c h ii t r u p e ş t i , ci n u m a i c u o c h ii

c r e d i n ţ>e i .

D e a c e e a, ic o a n a o r to d o x ă e ste m ă r tu r is ir e a c o m p le tă a d r e p te i

c r e d i n ţ e , a î n o m e n i r i i F iu lu i lu i D u m n e z e u , c u s c o p u l î n d u m n e z e i r i i

o m u lu i p rin har. Ic o a n a n e a ra tă p e H ris to s , p e M a ic a D o m n u lu i, pe

î n g e r i , p e p r o r o c i , p e s f in ţii a p o s t o l i , p e m a r t i r i şi p e c u v i o ş i c a tr ă in d

v e ş n i c i n î m p ă r ă ţ i a s l a v e i celei n e tr e c ă to a r e , a l u m i n i i celei n e c re c ite ccire

n u se v e d e cu o c h ii t i u p e ş ti , ci n u m a i cu o c h ii c r e d i n ţ e i , a t u n c i c â n d D u m ­

n e z e u d ă ru ie ş te c e lo r s m e riţi d a ru l a c e sta d e a v e d e a în c ă d in lu m e a

a c e a s ta p ă m â n te a s c ă lu m in a c e a n e tr e c ă to a r e a î m p ă r ă ţ i e i ce ru rilo r»

după cum se a r a tă în v ie ţile m u l t o r s fin ţi, m a i a le s is ih a ş ti ( S i m e o n

N o u l T e o l o g , T e o d o r a d e la S ih la , S e r a f i m d e S a r o v ş .a .) .'

Icoana este chem are sau in v ita ţ ie p erm an en tă la r u g ă c iu n e

D i n a c e s t m o tiv , s fin te le ic o a n e n u se p ic te a z ă o r i c u m si d e c ă tr e

o ric in e , ci n u m a i d e cei care au p r im it b in e c u v â n ta re a B ise ric ii, care

c u n o s c b i n e c r e d i n ţ a B i s e r i c i i , s e r o a g ă şi s u n t m ă r t u r i s i t o r i a i d r e p t e i

c r e d i n ţ e . I c o a n a o r to d o x ă e ste E v a n g h e l i e p i c t a t ă , c u v ă n t - s i m b o l v i z i b i l

c a r e î n d e a m n ă la r u g ă c iu n e , a d ic ă la c o m u n i u n e cu D u m n e z e u s i cu s f i n ţ i i

L u i . N o i n u p r i v i m i c o a n e l e d i n b i s e r i c ă c a şi c u m a r fi s i m p l e p i e s e

d e m u z e u , p e n t r u c a ic o a n e le s u n t m a i î n t â i o c h e m a r e s a u o i n v i t a ţ i e

la r u g ă c iu n e , d a r şi u n s e m n a l p r e z e n ţe i r u g ă c iu n ii s fin ţilo r p e n tr u noi

ş i î m p r e u n ă cu n o i. I n m o d e s e n ţia l, ic o a n a M â n t u i t o r u l u i I i s u s H r i s t o s ,

C a p u l B i s e r i c i i , e ste c o n fir m a r e a f ă g ă d u i n ţ e i L u i : „ E u s u n t cu v o i î n to a te

z i l e l e , p â n ă la s f â r ş i t u l v e a c u r i l o r " ( M a t e i 2 8 , 2 0 ) . C â n d i n t r ă m d u m i ­

n ic a în b ise ric ă , H r is to s C e l în v ia t n e în tâ m p in ă p rin ic o a n a în v ie rii

S a le , a şa c u m a î n t â m p i n a t în z iu a în v ie rii S a le p e f e m e ile m iro n o s iţe

398
 Ev ang he li a slavei lui Hristos

Şi le-a zis: „Buatraţi-vă f .]■ Afc -

tuia dintre no,, în duminicile 5i « Λ * » *
1 · F i ne soune tainic: bucuraţi va
Şi Sărutăm icoana Mântuitor u , koana este prezentă in
U N n v ă te m e ţi! " [ M a te , , mărturisim dreapta credinţă sau
biserică şi în casele noastre sau ^ veşnkă în
credinţa ortodoxă care ne darul cjieamă la sfinţenie
împărăţia cerurilor, eredinţa ortodoxa
Şi la c o m u n iu n e a cu to ţi sfinţii Iu* ^ ^ postul Sfintelor Paşti, în
A ceastă D um inică a Ortodoxiei s ^ ^ c£ dreapta credinţă
a r .l t e

urcuşul nostru spre înviere, PentrU ^ area de păcat prin post şi rugă-
înseam nă şi dreapta vieţuire , adie i f ^ rea sfinţeniei, pe de altă pai te.
eiune, p rin spovedanie,pe de opaiţ ’ , ^ p ră ş im cu Sfânta Euharistie
aceea, ne pocăim mai mult şi ^ ^ şi ne unim cu
^ a i des în această perioadă, η P £erjcirii veşnice.
H r i s t o s C e l U n u l S f â n t , i z v o r u l v i e ţ n ş ^ c o n v i n g e r e i n t e l e c t u a l ă ,

O r t o d o x i a n u e s t e o s i m p l ă t e o r i e ^ ^ ^ kgatura
<* Dumnezeu există undeva cu H ristos, în Biserica ui
-ie a omului credincios cu spUne: „Pe El, flr ă s a - L fl
Hristos. D e aceea, Sfântul Apostol P eJ , ^ ţ i ş i v â b u c u r a p
v ăzut, î l iubiţi; întru El, deşi acurn^ răsplata credinţei voastre,
c» bucurie negrăită şip rea m a rita ^ este si duminica
mântuirea sufletelor" {1 P etru1, ·credwţe .
J . η Ί, m i n t e a a rcr Λ b u cu ria ru g a c iu
înţelegem astfel de ce koane 116 a1 . · Maicii
λ ’ - sfintele ic°a' r · · fretm h a Maieu
u cur iei. în aceastăi prvo , * P u ristos, a Sfi .. rpce aftăîn

iym n«u l u i , a tuturor sfinţiio > r ţirnpur > *

r«găciune în Biserica l u i ^ „ / ŞjflaA tor

« « « «mfc« afla creşti ^ buc vgdem mulţiinea
Frumuseţea Ortodoxi ^ s fnfente‘
sf i nţii Bisericii ne cheamape no ,
s fin ţilo r p ic ta ţi în ic o a n e în ţe le g e m m a i b in e ce e ste O r to d o x ia . E a nu

este i n d i v i d u a l i s m , c a re i z o l e a z ă p e r s o a n e le , n i c i c o l e c t i v i s m , c a r e n i v e ­

l e a z ă p e r s o a n e le , cf f i e c a r e s f â n t a r e u n n u m e ş i u n c h ip d i s t i n c t ,

f i e c a r e p e r s o a n ă a S f i n t e i T r e i m i a r e u n n u m e ş i u n c h ip d i s t i n c t . A c e a s t a

c o m u n iu n e v e ş n ic ă d e p e rs o a n e d is tin c te e ste în să şi ta in a B ise ric ii.

T e o l o g u l f r a n c e z O l i v i e r C l e m e n t s p u n e a c ă d e f a p t : „ L f c h r is tia n is m e

e s t la r e lig io n d es v i s a g e s ”. C r e ş t i n i s m u l e ste r e l i g i a c h i p u r i l o r p e r s o n a le , a

p e r s o a n e lo r în c o m u n iu n e , n u d o a r re lig ia c ă rţilo r sfin te .

„Eu nu cinstesc materia, ci pe Acela Care din iubire

pentru m ine S-a făcut m aterie, pe Iisus H ristos”

V ă z â n d ic o a n e le sfin ţilo r în D u m i n i c a O r to d o x ie i, n e b u cu răm ·

N e b u c u r ă m c ă a t r i u m f a t d r e a p t a c r e d i n ţ ă , a d ic ă i u b i r e a l u i D u m n e ze u

p e n t r u o a m e n i a r ă t a t ă i n I is u s H r i s to s . S f i n ţ i i p i c t a ţ i i n ic o a n e s u n t

p e n t r u n o i d a s c ă l i ş i p r i e t e n i . D a s c ă l i , p e n t r u că a t u n c i c â n d v e d e m

c h i p u l lo r ş i a u z i m ce se s p u n e d e s p r e v i a ţ a lo r î n v ă ţ ă m m u l t ş i n e î n t ă r i m

î n c r e d in ţă . î n ţ e l e g e m p r i n c â t e n e c a z u r i , î n c e r c ă r i ş i i s p i t e a u t r e c u t

ei şi, t o t u ş i , a u r ă m a s c r e d i n c i o ş i lu i H r i s t o s ! V ă z â n d p i l d a şi c h i p u l

l u m i n o s a l s f i n ţ i l o r , n e î n c u r a j ă m şi n o i c â n d t r e c e m p r i n î n c e r c ă r i şi

n e c a z u ri. D a r sfin ţii n u s u n t n u m a i m o d e le sa u d a s c ă li p e n t r u n o i?

ci s u n t ş i r u g ă to r i p e n t r u n o i. E i s e r o a g ă p e n t r u n o i si î m p r e u n ă c u

n o i . B is e r ic a n u c in s te ş te , î n ic o a n e , m a t e r i a ic o a n e lo r , ci ea c in s te ş te

s o a n e le r e p r e z e n t a t e p e ic o a n e . S f â n t u l l o a n D a m a s c h i n u l s p u n e a :

n u c in s te s c m a t e r i a ( ic o a n e i) , ci p e A c e la C a r e d i n i u b i r e p e n t r u m i n e S ' *

f ă c u t m a te r ie , p e Iis u s H r i s t o s A ş a d a r , n o i n u c i n s t i m l e m n u l s a u v o p '

ş e a u a d in ic o a n e , ci p e rs o a n e le sfin ţilo r r e p r e z e n ta ţi în ic o a n e . D c c e

astăzi sc iese în procesiune cu icoanele sfinţilor? C a s ă î n ţ e l e g *501

c ă s f i n ţ i i n e a r a t ă ş i n e c h e a m ă să m ă r t u r i s i m d o u ă l u m i n i u n i t e i n c h t f

400
 E v a n gh e l i a slavei lui H r i s t o s

■ τ „„fx+n (niptiiire adică să măitui isith

nedespărţiţi dreapta credinţa st dreapt , > . » ,
„ c r e d in ţa l u c r ă t o a r e p r i n iu bire ', după cum ne învaţă Sfanţul Apostol

Pavel (Ga/«/<?w 5,6). ^ Neainurilor spune: „ C ă u ta ţi

D e aceea, acelaş P n im en i nu v a vedea p e D o m n u l”

p a c e a cu t o ţi şi s fin ţe n ia J a m t Dumnezeu dacă nu caută
{E vrei 12,14). Nimeni nu k i este m ă rtu risirea dreptei
sfinţenia. Iar p r i m u l p a s in do an ţ r , sp ovedanie, ia r apoi

c r e d in ţe s i le p ă d a r e a de p ă c a te p i in f ^ ne s£nţim viaţa şi pri-

împărtăşirea cu Sfintele Taine. Π" aşa cum au
sfin ţe n ia ,
mim har ca să săvârşim fapte bun ^ comuniunea sfinţilor
^autat-o sfinţii, ne bucuiai
« u . a . - o s f i n ţ i i , b #(
u c u r l m d e f

τ· _ . · 'Τ^ιτηί. Amin*
din îm părăţia P r e a s f in t e i Treimi. A ® ” ·
 Duminica a 2-a din Postul Mare
(a S f â n t u l u i G r i g o r i e P a l a m a )

IERTAREA PĂCATELOR - ÎN C E P U T U L
V IN D E C Ă R II DE BO LI

>’!.. vrc,,,c“ accca, intrând iarăşi Ii Λ

. . . . .. lra^ Iisus in Capernaum ,
du pa catcva zile s-a auzit câ c -
. , . ... cstc ,n casă. Si îndată s-au
a ,, d . mulţi, mea, nu mai „ ^ ^
D ansul Ic g , „ , cnvanm , ( |ui D „ m s , „„ vcn i, „
E l. .d u cân d slăbănog, ,,c ^
 Evanghelia slavei lui Hristos

Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El,

au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură,
au coborât patul in care zăcea slăbănogul. Iar Iisus,
văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate m
sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care
· ·ι 1Λ,. Ppnfru ce vorbeşte Acesta
şedeau şi cugetau în inimile . ^ num:li
astfel? El huleşte. Cine poate sa iert p
sinpTir Dum nezeu? Si îndată, cunoscând Iisus cu duhul
singur D u m n eze , s jof. De ce CUgetaţi acestea
Lui că aşa cugetau ei .n , ^ ^ sI;lbanof?ului;
in inim ile voastre? Ce ^ ^ / g ^ - t e . i a - t i patul tău
Iertate îţi sunt pacatele, sau ^^ ^ Omului a ierta
şi umblă? D ar ca să ştiţi că pu Scoală-te,
a f· n 7 is slăbănogului. aic i
pacatele pe pamant, a z ^ ^ ^ ridicat îndata şi,
ia-ţi patul tău şi mergi la casa^ încât erau toţi
lu â n d u - ş i p a t u l, a ieşit înain A se m e n e a lu cru ri
u i m i ţ i ş i s lă v e a u pe D u m n e z Γ
n-am v ă z u t n ic io d a t ă (MaHU

.. . Λ wsufletul de păcat şi pregăteşte

Harul iertării vindeca ^0ϋ
vindecarea trupulu.^
- în mod deosebit, i n / »

r » n g h « i» « * > f i" " 7 “ ;

-■ L
i - ·/ C«,™
C ari Λ Λ - » " " / , r q 0 e a,«
c e«s t«a ., Hri.to.-Dnmnnl
_ „
e vv a“n
n gf,h
h eel lk Dar
ic . D a r îînainte e aa-l
n a i n t e dde - l v i n ee 22,,5)·
5 ) , irai
a r cret
e i ^“
c a rte
e au
au
s„,,_ i t i t u n i p ă a > t^ e , a stfel? E l h uleşte.
A r e s ta
8P « n e : „ F iu le , i e r t * “f Î J 2 7)
a u z i t a c c s t e c u v i n t e a u z i s : „Pe n ' . w * r D u m n ezeu . anU ]
^ n epoate să rertepăcatele,f lr ă num ^ g zis mal intai: „Fiule,

în să M
m ââ nn tt uu ii tt oo rr iui l I i s u s H r i s t o s in

403 jk i
i e r t a t e î ţ i s u n t p ă c a t e l e t a l e ”, pentru a arăta că El este nu num ai om,
ci El este D um n ezeu -O m u l şi, deci, are puterea d u m n e z e i a s c ă de
a ierta păcatele. I a r d u p ă în v ie re a S a d in m o rţi, H r is to s - D o m n u l

d ă r u ie ş te şi u c e n ic ilo r S ă i a c e a s tă p u te r e d e a ie r ta p ă c a te le , z ic â n d :

„ L u a ţ i D u h S f ă n t ! C ă r o r a v e ţ i ie r ta p ă c a t e l e , le v o r f i i e r t a t e ; ş i c ă r o r a le

v e ţi ţin e , v o r f i ţin u te \ I o a n 2 0 , 2 2 - 2 3 ) . Iar puterea de a ierta păcatele

este şi o putere de vindecare. î n c a z u l o m u lu i p a r a liz a t d in E v a n ~

g h e lie , M ântuitorul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul a c e s tu i a ,

î n t r u c â t e ia b o l n a v d i n c a u z a p ă c a t e l o r s a le , i a r d u p ă a c e e a , H ristos-
D om n u l vindecă şi trupul c â n d îi s p u n e b o l n a v u l u i i e r t a t : „ S c o a lă -te ,

i a - ţ i p a t u l t ă u ş i m e r g i la ca sa t a ! ” ( M a r c u 2 , 1 1 )

Boala este u n eori o urm are a păcatului sau o p e d a g o g ie divină

P r i n u r m a r e , E v a n g h e l i a d e a s t ă z i n e a r a t ă le g ă tu r a d i n t r e p ă c a t şi

b o a lă . D e s i g u r , n u t o a t e b o l i l e s u n t u r m ă r i a l e p ă c a t e l o r . U n e l e d i n t r e

b o l i s u n t m g a d u i t e d e D u m n e z e u t o c m a i p e n tr u a n e f e r i d e p ă c a te sa u

p e n t r u a n u n e b i z u i n u m a i p e s ă n ă t a t e a n o a s tr ă tr u p e a s c ă , p e f o r ţ e l e p r o ­

p r i i , ci, m a i i n t a i , p e a j u t o r u l L u i , î n ţ e l e g â n d a s t f e l m a i b i n e c ă s ă n ă ­

t a t e a e ste d a r a l l u i D u m n e z e u p e n t r u o m . D a c ă o a m e n i i n u s - a r m a i

îm b o ln ă v i d e lo c , n u s -a r m a i sm e ri, o ri s -a r c re d e n e m u r ito r i, sau ,

m a i g r a v , a r u i t a c ă s ă n ă t a t e a e ste u n d a r d e la D u m n e z e u p e c a r e l - a »

p r i m i t , p e ca re t r e b u i e s ă - l c u l t i v e ş i p e n t r u ca re t r e b u i e s ă 'm u lţu m ea scă

l u i D u m n e z e u - D ă r u i t o r u l v i e ţ i i ş i a l s ă n ă tă ţii, „ D o c to r u l s u fle te lo r şi a l

t r u p u r i l o r n o a s t r e , c u m se s p u n e î n s lu jb e le B i s e r i c i i O r t o d o x e . S ă n ă ta tea
nu este un dat care ni sc cuvine în mod obligatoriu, ci, în p r in t» 1

rând, sănătatea este, ca şi mântuirea, dar oferit de D u m n e z e u . S fân ­

tu l A p o s to l P a v e l p ă t i m e a d e o b o a lă g r e a şi s - a r u g a t d e tr e i o r i

ca D u m n e z e u s ă - l v in d e c e . R ă s p u n s u l d e la D u m n e z e u a fo st: J ţ*

404·
e s te d e a j u n s b a n d M e d c ă li p u te r e a M e a se d esa v a tşe şte tn s la b tc m n e

« C a r L , , 2 , 9 ) . B o ala S t a * A p o » . P « 1 «a
1ă u se m â n d rea sca a v a n d m u lte a m u
0 ,n e ,o d a d M n ă . f e n m ea ,n E„ „ g h .l» dopi
d u h o v n i c e ş t i p e c a re l e - a p i i m t ^ ^ ^ ^ n a ş f e r e s _a

l o a n , D o m n u l Iis u s H ris to s n e sp ^ n ic i p e n t r u c ă e l

născut aşa, nu p e n tru ca au pac. P ^ ^ de a se

î n s u ş i a r fi p ă c ă t u i t , f i i n d c ă n u p ^ ^ l u c f a r e a l u i D u m n e z e u : „ nici

n a ş te , ci s - a n ă s c u t o r b p rin ţi o ta in c{ casase a ra te în e l lu cră rile

e l n - a p ă c ă t u i t , n i c i p ă r i n ţ i i lui-, s p u

l u i D u m n e z e u * ( l o a n 9 , ^)· - . j p r ă m n ic id e c u m p e a lţii, c o n s i-
P r i n u r m a r e , n u tr e b u ie să j u _c a t u ] u i s a u p e d e a p s ă p e n t r u

d e râ n d că o ric e boală e s te u rm area pac* d i v i n ă ) o chetnare

f i n tain ica p e u ^ s <
P ă c a te . A d e s e a b o a la p o a te n m erenie, la în ţe le p c iu n e , la J e t i
M c u tă , d a r p r e s a n t ă , la în d u h o v n ic ir e , a s g d )e m a re

re a o m u l u i d e p r i m e j d i i ş i m a t ,n a " ' ™ ă a, d o r in ţa d e v in d e c a r e a

I c c ă u t a r e a m â n t u i r i i s u f l e t u l 11’’ ^ boala este in m o d d it ect u t tn a

t r u p u l u i . T o t u ş i , e x i s t ă şi c a z u r i i n c a E v a n g h e lia d e a z i .
^ p a e a ,u ,u ,m „ U .a ,u lM m V '" 't

. . c unicul Duhovnic
Mântuitorul Iisus HrlSdecării omenim bolnave
si D o cto r desăvârşit al vi
d ar v ed em ca D — /

N u ş tim ce p ă c a te
ll*us Hristos, D uhovnicul şi Fa sUf erin ,
fi 1 · ^renanei umane αβ vindecarea sau man
t u l v i e ţ i i ascunse a pers s t d caU -rn tp /p n nu

» r j z x z z
tu irea. El spune celui _ foSt e e . păcatele
> P U„ . o „ . pic a , o , c i n d . » * i ' ^ ; ’

c â / i n » / / w / t o , D u h o v n i c u l st
e lib e r e a z ă p e o m u l b o ln a v d e u n tr e c u t în tu n e c a t ş i a p ă s ă to r ; p e n t r u a - i

o f e r i u n p r e z e n t n o u , u n n o u î n c e p u t î n v i a t a sa. I a r c â n d r i d i c ă p e c i n e v a

d i n p ă c a t ş i b o a lă , Hristos - Duhovnicul şi Doctorul - n u -l umileşte pe

cel păcătos prin reproşuri. E l vindecă direct şi discret p e omul bolnav
şi păcătos fă ră să-l judece şi fă ră să divulge păcatele acestuia, pentru
a n u -i diminua demnitatea umană în fa ta comunităţii din care face
parte.
R e l a ţ i a d e p ă r i n t e d u h o v n ic e s c şi f u d u h o v n ic e s c , p e ca re o v e d e m

în E v a n g h e lia v in d e c ă r ii s lă b ă n o g u lu i d in D u m in ic a a doua d in

P o s tu l M a r e , ne îndeamnă la pocăinţă şi ridicare din boala păcatului>

la vindecarea sufletului nostru de paralizia sau slâbănogirea lui, cau­
za tă de păcatele pe care le-am fă c u t c u n o s c u te s a u n e c u n o s c u te a l t o r a , d a r

ş t i u t e d e n o i î n ş i n e ş i m a i a l e s c u n o s c u t e d e D u m n e z e u C e l s f â n t şi

A to tştiu to r.

Rugăciunea pentru alţii

şi ajutorarea lor ne arată taina B isericii-co m u n iu n e

E v a n g h e lia D u m in ic ii a d o u a d in P o stu l S fin te lo r P a şti n e m ai

a r a t a c ă D o m n u l Iis u s H r is to s ia r tă p ă c a te le ş i ii d ă r u ie ş te v in d e c a r e b o l'

n a v u lu i ţin â n d seam a şi de credinţa celor care aduc la E lp e o m u l păcătos

si bolnav.
E v a n g h e lia d u p ă S fâ n tu l A p o sto l M a rc u n e s p u n e : „Şi v ă zâ n d

Iis u s credinţa lor , i - a z i s s l ă b ă n o g u l u i: F i u l e , l e r t a t e i ţ i s u n t p ă c a t e l e

ta le !" ( M a r c u 2 , 5 ) . D i n a c e a s t a v e d e m cât de mare şi d e fo lo s ito a r e

p en tru noi este şi credinţa celor de lângă noi, nu numai credinţa noastră
personală. C ând c r e d in ţa n o a s tră a slă b it, c â n d r u g ă c iu n e a n o a s tră

s - a ră rit, c â n d s u fle tu l n o s tr u e ste p a ra liz a t d e p ă c a t, m u l t fo lo s ito a r e

n e s u n t n o u ă r u g ă c i u n e a ş i a j u t o r u l c e lo r c a re n e iu b e s c s i a u c r e d in ţă m ar
>

406
 Mamum— au

Evanghelia slavei lui Hristos

puternică decât avem noi, rugăciune maifierbinte decât avem noi iubire
m ilostivă m ai mare decât avem noi şi curăţie a sufletului mai multa ecat^
avem noi. A ici vedem taina comuniunii Bisericii. Aceşti patru oament
r. . . o■ duiitoare si milostivă, care se roaga nu
fă r ă n u m e reprezintă Biserica sluj , , ·

1 - · rî si ‘bentru toti cei bolnavi,

n u m a i p e n tr u cei p re ze n ţi la rugacm sănătatea
săraci, singuri, captivi sau depnu, i, c ’
Şi mântuirea o a m e n i l o r ^ " e v o i e d e a j u t o r u l şi
B is e r ic a se ro a g a p e n tr u o, ηώ trehuie să se roage nu
m ila lu i D u m n e z e u . D e aceea ^ ^ ^ ^

n u m a i p e n t r u s ă n ă t a t e a sa, c i , y ^ ■ · D e asem enea, v ed em cât

cei care nu se m ai pot ruga pentiu ei ^ ^ ^ c a s a ; n c a r e S e află

d e f o lo s ito r e s te să a d u c e m îm p re u n a b o ln a v i, p e to ţi cei

H r i s t o s , a d i c ă l a B i s e r i c a S a , P e t 0 P ^ ^ j e c a r e a d e boli!
ce a u n e v o ie d e ie rta re a p a c a te lo r ş

. ,n fiu duhovnicesc
Păcătosul iertat devin
b i s n u i t , D o m n u l I i s u s H r i s t o s îl
în m od s u rp rin z ă to r sau n e o , j is l| s a v i n d e c a t o m u l ţ i m e d e

n u m e ş t e p e a c e s t o m p a r a l i z a t <ru e ' A c e s t u i b o l n a v , p a r a l i z a t , î n s a ,

b o l n a v i , d a r n u t u t u r o r l e - a s p u s „fiu b o inaVe c a r e a v e a s c u rg e re d e

i - a s p u s ,f i u l e " , d u p ă c u m i - a s p u s *6 ^ 8> 4 8 ). C â n d D o m n u l

s â n g e s a u h e m o ra g ie d e a n i m u p · » ■ în se a m n a ca E l

I is u s H r i s t o s n u m e ş te p e c in e v a > « „ acele ip e rs o a n e . D e d , p n n
a v ă z u t t a i n ic şi a re c u n o s c u t p u b h c · ^ a d i c a > d u h o v n i-
î n s u ş i f a p t u l c ă îl n u m e ş t e p e a c e s t o P ^ ^ ^ s - în ţe le g e m că

I i s u s H r i s t o s - D u h o v n i c u l şi m e r l t a μ m a r e a lu i

E l a c it i t în s u fle tu l b o ln a v u lu i ^ p u n i t ă Cu s u f e r i n ţ a
d o r in ţa d e a f i v in d e c a t. I i s u s a v ă z u » s(;. . M D um nezeu,

?i> c a a t a r e , î i a r a t ă c a u n u i

407
iertându-i păcatele, vindecându-1 de boală, dăruindu-i libertatea
de mişcare şi demnitatea de integrare în comunitate.
A ş a d a r , o m u l u i p ă c ă to s c a re se p o c ă ie ş te , m a i a le s d u p ă ce a t r e ­

c u t p r i n s u f e r i n ţ ă , D u m n e z e u îi d ă r u i e ş t e o d a t ă c u i e r t a r e a p ă c a t e l o r

omul credincios şi smerit, căruia Dumnezeu

ş i h a r u l în fie r ii. A s t f e l ,

i-a iertat păcatele, devine un om înfiat prin har. Dintr-un fost rob al
păcatului, h a r u l ie r tă to r , v i n d e c ă t o r ş i e lib e r a to r a l l u i H r i s t o s f a c e a c u m
unfiu al credinţei şi al iubirii divine părinteşti!

îndem n la fapte de m ilostenie

I n a c e a s t ă d u m i n i c ă , E v a n g h e lia i u b i m m ilo s tiv e a J V lă n tu ito r u h d

I i s u s H i isto s n e î n d e a m n ă ca , p e l â n g ă r u g ă c i u n e , p o s t , p o c ă i n ţ ă şi s p o v e

să săvârşim şifapte bune, să ajutăm pe cei bolnavi şi pe toţi care

d a n ie ,

au nevoie de ajutorul nostru. D e f a p t , c e i p a t r u o a m e n i c a r e î l a j u t ă p e

s l ă b ă n o g u l d i n E v a n g h e l i a D u m i n i c i i a d o u a d i n P o s t u l IV Iare s im "

b o l i z e a z ă a c u m ş i p e t o ţ i m e d ic ii , a s i s t e n ţ i i m e d ic a li , p r e o ţ i i d e c a r i t a t e ,

p ă r i n ţ i i , f i a ţ i i , p i i e t e n i i , v e c i n i i s a u c o le g ii ca re a j u t ă p e cei b o l n a v i ş i
s u fe r in z i.

P r in u rm a re , tre b u ie să n e ru g ă m şi să l u c r ă m nu num ai pen­

t r u s ă n ă t a t e a s u f le te lo r şi a t r u p u r i l o r n o a s tr e , ci şi p e n t r u s ă n ă t a t e a
s e m e n ilo r n o ştri.

Dascălul rugăciunii neîncetate si toni^

te o lo g u l l u m i.n i i n e c r e a t e

D u m in ic a a d o u a d in S fâ n tu l si Λ/Το ί τλ
• n ■ · ολ , Ş arele P o s t al S f in te lo r P a ş ti
n u m e ş t e şi D u m i n i c a S f a n ţ u l u i G r iv o r ie Pnl„ * , ,.
. r . s e J a la m a , în c e p â n d cu a n u l 1 3 6 » .
c â n d a ro s t c a n o n iz a t a ce st m a re dascăl 1al ;c-u
lsm a s m u l u i o r t o d o x a to n it*

408
*τύ λ , m^ij^rrfiTTf^ntfιΓ1ΤΤifliTlTliflV“Π1îΠ1ΤΊTiV

E v a n g h e lia slavei lui H r is to s

Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai
Bisericii Ortodoxe. El a trăit la sfârşitul secolului alXIII-lea şi în prima
Parte a secolului al XIV-lea (1296-1359). Sfântul Grigorie Palama a
trecut la Domnul în anul 1359, anul în care s-a înfiinţat Mitropolia
Ţârii Româneşti, sub păstorirea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina.
Sfântul Grigorie Palama s-a nevoit ca monah şi la Muntele
Athos, în părţile unde se află astăzi schitul românesc Prodromu, iar
mai târziu, în an u l 1347, a devenit Arhiepiscop al Tesalomcului. E l
teologul lum inii necreate şi neapuse din împărăţia lui Dumnezeu,
în vă ţâ n d în scrierile sale că, atunci când Dumnezeu voieşte, sfinţii p-J
P ^g u sta şi vedea duhovniceşte această lumină sau slavă cereasca veşnica
in‘ă d m viata lor pământească. Lum ina aceasta s-a arataţ şi np or
V s t o l i Petru, lacob şi lo a n la Schimbarea la Faţă a Ma« l u i
n°stru Iisus Hristos pe M u n tele Tabor (c . atet
9, 2 -9 ; loan 1 14; 2 Petru 1,16). - Am* duminica din Postulţ Shn-
fpj Biserica
n a rânduit ca în aceasta
f,ii aGrigorie Palama, O ralul luminii
dascălul luminii
a ş t i s ă £ e p o m en it a n ^ ^ dreapta credinţă,
ecreate sau /"?» Ortodoxiei”, este credinţa prin
a l s l a v e i n e a p u s e ,

Praznuită cu solemnitate in lwnina neapusă şi viaţa

C('re m se deschid cerurile ca să p i 1 fjacă avem dreaptă
Veşnică din împărăţia lui Dumnezei ^ şi trupul, s u f l e t u l

Credin ţă putem sa
ş i d r e f sj
a p tor, pentru
t ă v i e ţ u i r e m j n t u i

'mPărtăşindu-ne de harul dumnezeiesc' Treimi_

a dobândi slava c e r e a s c ă a î m p ă r ă ţ i e i

f.HÎ slavei împărăţiei cerurilor

Sfinţii isihaşti sunt pro c,
tul M ate este şi duminica harului
D e c i, D u m in ic a a doua d in Postu veşnke din împărăţia
d*ninezeiesc, a luminii duhovniceşti necr
\ i i I P a tria rh u l Bisei K ii ( htodn.u· Knm âiu

lui Dum nezeu. L u m i n a a c e a s ta , n e v ă z u t ă cu o c h ii t r u p e ş t i , e s te s i m b o l i ­

z a t ă i n ic o a n e le o r to d o x e p r i n l u m i n a d i n j u r u l c a p u l u i s f i n ţ i l o r ; n u m i t ă

a u r e o lă sa u n im b . S f â n t u l G r i g o r i e P a l a m a a r a t ă î n s c r i e r i l e s a l e c ă

a c e a s tă l u m i n ă n u v in e d e la s o a re , ci este lum ina sau slava harului

Preasfintei Treimi care lum inează sufletul şi trupul om ului unit
cu D um nezeu prin rugăciune. A c e a s t ă l u m i n ă n e c r e a t ă şi v e ş n ic ă

e s t e h a r u l D o m n u l u i n o s t r u I i s u s H r i s t o s , p r i n c a re se a r a t ă d r a g o s t e a l u i

D u m n e z e u - T a t ă l ş i î m p ă r t ă ş ir e a S f â n t u l u i D u h ( c f . 2 C o r i n t e n i 1 3 , 1 3 ) ,

ea este însăşi prezenţa harică a lui D um n ezeu în oam enii sfinţi sau
dreptcredincioşi, smeriţi şi m ult rugători.
S fin ţii se l u m i n e a z ă şi p r e g u s t ă sla v a î m p ă r ă ţ i e i c e r u r i l o r p r i u

p r e z e n ţ a şi l u c r a r e a î n e i a i u b i r i i l u i H r i s t o s , L u m i n a l u m i i ( c f . lo a n

8 , 1 2 ) , C a r e l e d ă r u i e ş t e h a r u l D u h u l u i S f â n t s p r e s f i n ţ i r e . C e i ca re

m ă r tu r is e s c d r e a p t a ci e d i n ţ ă ş i se r o a g ă n e î n c e t a t , p o s te s c , se p o c ă ie s c

p l â n g â n d u - ş i p ă c a te le , se s p o v e d e s c , se îm p ă r tă ş e s c cu S f i n t e l e T a i n e ş i

săvâ rşesc f a p t e b u n e , aceştia se luminează cu lumina harului n ecreat

d e s p r e c a re v o r b e ş te S f â n t u l G r ig o r ie P a l a m a î n s c r ie r ile s a le te o lo g ic e , p e

te m e iu l S fin te lo r S c r ip tu r i şi a l e x p e r ie n ţe i S fin ţilo r l u i Dumnezeu.

î n s c rie rile sa le p r iv in d a p ă r a r e a is ih a ş tilo r, a d ic ă a a c e l o r m o n a h i

s ih a s tri c a re se r e tra g în lo c u ri lin iş tite p e n t r u a se r u g a n e c o n te '

n it, S fâ n tu l G r ig o r ie P a la m a a ra tă că ace şti sfin ţi p e r m a n e n t r u g ă '

t o r i s u n t p r o fe ţii îm p ă r ă ţie i lu i D u m n e z e u , în tr u c â t p r e g u s tă sa u v ă d

cu a n t i c i p a ţi e , , m e a d i n l u m e a a c e a s ta , p r i n b u n ă v o i n ţ a l u i Dumnezeu·.,
s l a v a v e ş n ic ă a î m p ă r ă ţ i e i P r e a s f i n t e i T r e i m i

A c u m , in v ia ţa n o a s t r a p ă m â n t e a s c ă , s u p u s ă t u l b u r ă r i i şi î n t u '

n e ric u lu i sp iritu a l d in c a u z a p ă c a te lo r, n u v e d e m în m od o b işn u i1

a c e a s tă l u m i n ă s a u sla v ă v e ş n ic ă d u m n e z e ia s c ă , ci d o a r î n m o d m i n u '

n a t sau e x tra o rd in a r, c â n d D u m n e z e u b in e v o ie şte să în v re d n ic e a s c ă

p e c e i s m e r i ţ i şi c u r a ţ i c u i n i m a s ă p r i m e a s c ă î n s u f l e t , p e n t r u c â t e v a

c lip e , a c e a stă sla v ă d u m n e z e ia sc ă şi m ai p resu s de lu m e . T o tu şi-

410
 Evanghelia slavei lui Hristos

si lucrător in m o d ta in ic in su fle -
D u m n e z e u , p r i n h a r u l S ă u , este p ■ u m to r i, chiar dacă n u to ţi v ă d

te le c r e d in c i o ş i l o r s m e r i ţ i , p o s t i to r ' V ja s f â r ş i t u l v e a c u r i l o r ,

s l a v a c e r e a s c ă î n t i m p u l v i e ţ i i lo r ,p ă m a n e _ 3 i _4 6 ) ( E l v a a r ă t a t u t u r o r

c â n d v a v e n i H r i s t o s î n t r u s l a v ă (c · a * ’ ceresc> c a r e v a l u m i n a

celor credincioşi lumina şi slava Ierus- ^ ApocaliPsei

, rln n ă c u m nc ^
cerul n o u şi p ă m â n t u l n o u ,

( c f .A p o c a lip s a 2 1 , 1 - 3 şi 2 3 )·

- , „ t , 1n n < . . « . c - » “ d e h a r a S U “ M ',I “ i
R u găciu n ea şi pocal , o 0tezul creştm
prim ită ρ « η D
^ n ie si iertarea pacate
st si pocăinţă» ^P0VedaenîmpartaŞesc cu Sfin-
P rm rugăciune, po . p UIT1nezeu, s^ sufletui ş; viaţa
lor, oam enii se pot aPl0pl“ e cUm se p r in h a r u l S f â n -
tele T aine şi sim t d u h o V . ^ ^ „ i e d o b a n ^ h a in a d e

lor. O m u l c a r e se \ ^ c 0 ată, re^ ° , u i f i M a r e lu i P o st

t u / u i D u h f a ţ ă lu m in o a s a . ^ ψ ι 1 bj v o lu n ta r istă, ci

l u m i n ă p r i m i t ă la Β ° Η%' .r a ta r e ' u r i n a r e , d e c r e şte re st

n u e s te o p e r i o a d ă d e a u · m t i t n h v rein e jλ de timp a d u n ă m m at
vrem e de curăţire d e p a c a te * 1 această ^ r l° a i 0 s i p o st, l u m i n ă d in

d e îm b o g ă ţir e d u h o v n ic e a s c ă . u g ă d u n e ^ 1^ T a in e , lu m i n ă

m u l t ă l u m i n ă i n s u fle t, l u m i n a di n h a ru care k

c u v in te le S fin te lo r S c r i p t / / cea n e tr e c ă to a r e d i n

d in V ie ţile S fin ţilo r p e ‘ ^ o s t r u cu ^ ^ p r e a s f i n t e i T r e im i

s ă v â r ş im . K s t i d M ă n m S t l f l s te p r e * r t a h ne aducem aminte mai

î m p ă r ă ţ i a l u i D u t n n e z e t 1’ 0 a j ă d e P°Ş p Cnt r u c u r ă ţ ir e a d e

<» viata „ c a st* I" * > * * Λ * f

«Păcate
- - »suntf înnoirea
- ■ £ £ *
L itu r g 1
-* * * *
cum ne arată ru g ă c iu n i
411 C<‘ __________ _
s i l i . Pat n a rh u l B isci κ ii ( >i tod<>\(* R<imaiu·

să v â rşită fo a rte d e s în P o stu l S fin te lo r P a şti. î n a c e a s tă p e r io a d ă n u

m a i h r ă n i m t r u p u l c u p r o d u s e d e o r ig in e a n im a lă , ci n u m a i cu p roduse

d e o i i g i n e v e g e t a l ă , p e n t r u că p l a n t e l e s u n t , i n m a r e m ă s u r ă , r e z u l t a t u l

f o t o s i n t e z e i , a l a s i m i l ă i i i l u m i n i i d e la s o a r e , l u m i n ă c r e a tă c a r e d e v i n e

a c u m s i m b o l s a u v e ş m â n t v ă z u t a l l u m i n i i h a r u l u i ceresc n e c r e a t ş i n e v ă -

z u t , d ă r u i t d e D u m n e z e u o a m e n ilo r ; p e n t r u a h r ă n i ş i l u m i n a s u fle tu l

lo r ; ca a r v u n ă a s l a v e i ş i b u c u r i e i v e ş n ic e d i n î m p ă r ă ţ i a S a , s p r e s l a v a

P r e a s f i n t e i T r e i m i şi m â n t u i r e a o a m e n i l o r . A m i n !

412
 I

Duminica a 3-a din Postul Mare

(a Sfintei Cruci)

U R M Â N D LUI HRISTOS,
C R U C E A NE DUCE LA ÎNVIERE

-Z is-a D .uauul, O r » . voi«f« »> " d“P"

» ■« k p .d e de sine, s i-fi * » " “ * * “ “
Căci cine V, νηί ,ή - » *»pe * » t < - » P“ f '" <” *
'W va p fc d e sa' pentru Mine si P—
»ccla ai-o
J
v, „„Inrui, Ori ee-i fc to * · “ ******
\ π ! , P a tria rh u l I l i s t t u ii ι )i tocloxc Rom a i n

lum ea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să

dea om ul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se
va ruşina de M ine şi de cuvintele M ele în neam ul acesta
desfrânat şi păcătos, şi Fiul O m ului Se va ruşina de el când
va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea
lor. Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici
care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea îm părăţia
lui D um nezeu venind întru putere” ( M a r c u 8, 3 4 -3 8 ; 9, 1).

u m in ic a a 3 -a d in S f â n t u l şi M ^ a re le P o s t al P a ş t i l o r

D e s t e n u m i t ă ş i D u m i n i c a S f i n t e i C r u c i. A c e a s t ă d u m i '

n ic ă a fo st râ n d u ită de B is e r ic ă la m i j l o c u l P o s t u l u i

M a r c p e n t r u a î n t ă r i d u h o v n i c e ş t e p e c r e d in c io ş i î n u r c u ş u l l o r spiritu al
spre în v ie r e . A t â t t e x t u l E v a n g h e l i e i , c â t şi î n s u ş i f a p t u l c ă î n a c e a s t ă

d u m in ic ă c in s tim în m o d d e o s e b it S f â n ta C r u c e , n e a r a tă înţelesurile
duhovniceşti ale tainei Sfintei Cruci pentru viaţa noastră spiritu­
ală şi pentru mântuirea noastră.
D o m n u l Iisu s H r is to s n e a ra tă că o ric in e d o r e ş te să v in ă d u p *

E l t r e b u i e m a i î n t â i s ă se le p e d e d e s in e , s ă - ş i ia c r u c e a s a ş i s ă - I u rm e ze -

A şadar, lepadarea de sine , p u r t a r e a sau asumarea crucii ş i urm area /#«

I Iristos s u n t celc trei condiţii pen tru af i creştin şi a dobândi m â n t u i r e a ·

Lepădarea de sin e în sea m n ă elib erarea

de m o d u l e g o ist de a trăi

C e î n s e a m n ă le p ă d a r e a d e s i n e ca lu c r a r e d u h o v n i c e a s c ă ?

ţn s u s i t e r m e n u l d e le p ă d a re d e s in e e s te d ific il d e în ţe le s p e n t

o m u l d e a stă z i. î n a l t e l i m b i d e c â t r o m â n a , le p ă d a r e a d e s i n e s e ^

d u c e c u n e g a r e a d e s in e . M a i a l e s î n t r - o l u m e i n d i v i d u a l i s t a , i n c

41 4
 Evanghelia slavei Iui Hr istos
Se w
de s: ΙΙΏ;1 Ş' Se CllJtiVă eS°ism d’ ca Jăcomie duPă profit, lepădarea
S1" C’ Ca Program spiritual de renunţare la egoism, înseamnă ceva
cond' C aCCCptat' "r ° tll?i>Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că prima
a urmării Lui, adică prima condiţie pentru a £ ucenic al Său,
e ^epădar ea de sine. Insă lepădarea de sine nu înseamnă desfiinţarea sau
nu lai ea de sine, ci schimbarea modului egoist de a vieţui. Lepădarea de
IÎÎC *nseam n ă renunţarea la modul egoist si pătimaş de a trăi doar
pen ti u sine în uitare de D um nezeu şi de oamenii nevoiaşi. Hristos-
°rnnu] ne arată, de fa p t, că numai atunci putem să-I urmam Lui,
Cand cen tru l vieţii noastre nu mai suntem noi înşine, ci El. Când
Vlaţa omului nu mai este centratăpe eul săuposesiv, trecător şi limitat,
Clpe legătura de iubire veşnică şi infiîiită cu Hristos Dumnezeu-Omul\
tund viaţa omului devi?ie comuniunepentru eternitate, deschidere spre
bogăţire spirituală veşnică, în iubirea eternă a Preasfintei Premii.

Autosuiîcienta este o închisoare a sufletului

9

din care acesta trebuie să se elibereze

A l doilea verset din Evanghelia Duminicii a 3-a dm Post spune:

” w voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa
Sa.pentru M ine sipentru Evanghelie, acela şi-o va mantin [Marcu 8,35).
dorim să ne mântuim pe noi înşine, cu forţele proprii, ne pier-
dem. Dacă însă ne dăruim lui H r is to s şi ne unim cu E l prin Sfintele Taine
* ^ P lin im poruncile Lui in viaţa noastră, atunci nemântuin, deoarece
rnâ-y,*. · - ru D u m n e z e u . V e cer rentru că
inntut uiri ree a înseamnă
î? is e a m n ă uunirea
n ir e a oomului
m u lu i cu f
viaţă v«,nică ta Sine şi Λ*» „e u„™
«* E l, Izvorul v ic ii veşnice, .u H e« l <■««" “ P « " C * “ * >"
cnt- . u w o r n H r is to s sa u c u l a n t a Ireime.
, ^uniunea eternă de viaţa şi iubi _ A
in , .· unire cu H r i s t o s se savarşeşte in
n acest sens, B o t e z u l c r e ş tin dc u n ir e cu
num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului D uh, pentru ca viaţa creştină
să fie viaţă în com uniune de har cu Preasfânta Treim e. Astfel, lepăda­
rea de sine este o eliberare a sufletului de propriul său egoism si narcisism,
o ieşire a sufletului din închisoarea sau mormântul propriilor patim i ego­
iste. Foarte adesea suntem atât de preocupaţi num ai de noi înşine, de
propria noastră persoană, de imaginea noastră în faţa lum ii, încât nu
mai avem timp să privim icoana lui Hristos din biserică si nici chipul lul
Hristos din semenii noştri.
> Foarte adesea viata noastră este mai m>ult
iubire egoistă de sine, decât iubire de D um nezeu şi de sem enii noştri
care aşteaptă iubirea noastră. Indiferent dacă este cultivat în fa m ilie sau
în mănăstire, egoismul, ca iubire pătimaşă de sine, devine o închisoare a
sufletului, iar lepădarea de sine înseamnă răstignirea egoismului din
suflet si învierea sufletului spre viaţa în comuniune cu Dumnezeu şl
cu semenii. C u alte cuvinte, M ântuitorul lisus H ristos voieşte să ne
spună în Evanghelia de astăzi că iubireafaţă de Dumnezeu este teme­
lia adevăratei iubiri faţă de semeni si faţă de noi înşine. U rm ând Im
H ristos, sfinţii Bisericii constată că iubirea curată se naşte din rugăciune,
din relaţia noastră cu Dumnezeu (Sfântul Isaac Şirul). D e fapt, trăim cu
adevărat ca persoane în măsura în care îl iubim pe D um n ezeu şi Pe
semenii noştri. C a atare, măsura libertăţii noastre este, defapt, măsura
capacităţii noasti e de—
a iubi pe Dumnezeu in rugăciune si pe sementi
noştri înfaptele bune săvârsite pentru ei.

Luarea C rucii inseam na recu n o aşterea n e p u tin ţe lo r proprii»

d a r şi voinţa de-a b iru i păcatul

A doua condiţie a vieţii în H ristos este luarea sau a s u m a r e a C r u c ii·

C rucea are o m ulţim e de înţelesuri spirituale în Sfânta Scriptură. în

Evanghelia de astăzi, Crucea poate însem na recunoaşterea p r o p r i i l e
 Evanghelia slavei lui Hi istus

W i n t e l o r personale. C rucea este

este adesea
adesea o
neputinţe , i «„m area « * ' . # /-w
n e p u tin ţă sa u o n e îm p lin iţi 0 ^ ^ dorit. F oarte adesea ,

t r i s t e ţ e că n u a m d e v e n i t s a u rea liza t ^ tr ă \tă fă r ă p ă r i n ţ i , o v i a ţ ă de

c ru c e a î n v i a ţ a o m u l u i p o a te f i şi o co p ’ ^ Qru cea p o a t e f i şi u n h a n -

f u r n i l i e f ă r ă c o p ii s a u o v ă d u v ie p e to . r sj 0 durere p r e l u n -
- j / C rucea rneu y UÎU J * f 1
d ic a p , ca u r m a r e a u n u i accid en t. ^ ^ ·β · η μ d r a g i I n multe
g ită în to t t i m p u l v ie ţii,
^ «Piel * ^ 0 neîmplinire sau o
feluri, crucea este trăită ca fiind o nep Mântuitorul Iisus
suferinţă care marchează viaţa om ■ ^ (/Vfo;΄ 8> 34), aceasta
Hristos ' îndeamnă pe fiecare ta ^artă neputinţa ta n
este o chemare prin care E l spun a ta< neputinţa ta, boa a ta,
Urrnează-m i M ie ! Prezintă-'»1 ie putinţele tale! Astfel, s os
* u t a
v°ieşte să poarte şi sfi„ptoar

tf n« « Λ * -* » Λ WUl! ? Z r i. O a m e n i i

^a p t , n e c a z u r i l e s a u s u f e r i n ţ ^ o C r li c e g rea ap r o p ia s a u n e P o a te
C dre t r e c p r i n s u f e r i n ţ ă s a u p ° ce r in ţa n eP ° a · /7έ, î n d e a m n ă să

· « sau I f e t &
ltldepârta de D u m n ezeu . V asltm S0 <sil°
‘rucea vieţii noastre, sa o ^ ^ ^ >r4f_
«· « I ί / Μ <*« *» cdC * al c t * * I tristă- D e s p r e crucea
t>» alt înţeles duhovnicesc a ^
H^ireu"sa între o dm «t*Φ * ’
 I ( Vlnclnxt* RoiîhU

ca neim plinire întru sfinţenie din cauza păcatului, vorbeşte Sfântul

A postol Pavel când zice: „Nu fac binele pe care il voiesc, ci răul pe eaie
n u -l voiesc,pe acela îl săvârşesc”{Romani 7,19). A ceasta este crucea din
viaţa duhovnicească a celor ce luptă cu patim ile egoiste şi neputinţele
din firea omenească înclinată spre păcat. Adesea creştinul îşi propune
o înnoire duhovnicească şi un început bun, un ideal înalt, dar constata
cu regret eşecul în împlinirea acestui ideal. Totuşi, când con statăm cu
sm eren ie m ultă că în această luptă avem m are n e v o ie de ajutorul
lu i D u m n e z e u , în ţelegem m ai bin e ceea ce M â n tu ito r u l în s u ş i ne
sp u n e în cuvintele: „Fără M ine nu puteţi face nim ic ” {loan 15,5). 1 ^
cu El, prin harul Lui vindecător, putem face m ult bine, după cum
spune şi Sfântul Pavel când zice: „Toate le pot întru Hristos, Cel care ma
întăreşte” {Filipeni 4,13).
în acest sens, Părintele D um itru Stăniloae spune că, d u h o v n i c e ş t i
vorbind, crucea este şi dorinţă sau voinţă puternică de-a respinge isf1'
tele, de-a lupta cu păcatul, de-a fi statornic în credinţă si în fapte bune-
C u alte cuvinte, crucea este aici suferinţă îndreptată spre b ir u in ţa
o luptă pentru a creşte în iubire sm erită fată de D u m n ezeu şi de
semeni.

U rm a re a lu i H ris to s p r in c r e d in ţă si iu b ir e
fa ţa d e D u m n e z e u tr a n s fo rm ă s u f e rin ţa în s p e r a n ţă

N u m a i H r i s t o s - D o m n u l poate transforma crucea noastră în scară

către cer, i n t r - o s a m a d e r id ic a r e s p ir itu a lă d i n p ă c a t si suferin ţă
p r in p u te re a L u i lu c ră to a re ş i v in d e c ă to a r e in in te r i o r u l s u f e r in ţe i ş i d
H ristos M ân tu ito ru l po artă îm p reu n ă cu n«i
n e p u t in ţe i n o a s tre .
crucea noastră şi o transform ă, adică d ăruieşte sens s u fe rin ţă
n o astre ca lo c de întâlnire a noastră cu E l, C el răstig n it şi «nv»at

418
 E v a n g h e lia slavei lu i H r i s t o s

A stfel, crucea noastră se transformă in lumină a sufietuhu su n urcuş e

inviere, ca sens si sensibilitate pentru a trăi taina
com uniune de iubire. Când crucea suferinţei este
, ^ . . , . rntăde Dumnezeu, suferinţa se uneşte cu
m D u m n ezeu şi cu iubire fa, ^ μ
speranţa vin d ecă m sau a ma ^ ^ apropiem
iubire fa ţă de El, noi transformam s u f ^ ^ ^ ^
mai mult de Dumnezeu şi cartam* încercărUor ne rugăm mai
pie mai mult de Dumnezeu, daca tn ^ fajurul nostru,
niulty nepocăim mai intens si săevar} necazuri, prin boală, prin
Cei care nu se roagă când tr ^ ^ p u m n e Z e u , ajung adesea
suferinţă şi nu-şi pun nădejdea în aju ^ ţ entru că nu s-au spove-
la deznădejde. 0 mulţime de oameni s-au^ ^ ^ ^ ^
dit ori pentru că nu s-au rugat sufic* ^e%n^ ejde, mai ales când a slăbit
ca să se roage pentru ei. A u căzu * giserica rugătoare a lui Hi istos,
credinţa, s-a rărit rugăciunea, a fiş ^ ^ trupurilor noastre, prin Sfintele
in care lucrează El, Doctorul suflete or şi ^ ^ ^
Taine şi sluj b e l e Bisericii şi prin rugactu

învier» sunt nedespărţite

Jertfa C ru c ii şi slava
, · Cruci ne arată că H ristos Cel
Evanghelia din Duminica să devină centrul

M U ostiv, C el răstig n it si ^ ^ " T J '

^ iubirii L*11 m . j „„re In aceasta Dum i-
noastre, iar prezenţa „li învindecar ■
r· intîi si . i^rnor de înnoire
j- p ,

fo rm ă suft-rinta in speranţa ş . Cruct este iz

rm a su te rm Y taina $fintc a cultiva iubirea
n ică a 3 -aa din
«m Post învăţam
, ■ „ eroismulu1 ,i,Adinn0t’P
UÎ , ■ Invt-
u„rnria si lumina t ■
de răstignire a,păcatu,m * ăteşte s ă f ^ ^ se vorbeşte
m i l o s t i v ă şi s m e r i t a c m »1 ^ w r g M t a moartea

De aceea,, la
-eru. i^e τ ,sfar-
unt unii ^dm ^c*· cc
^ , ^stau aic
despre faptul că „sunt un ^ .•λλιΛΗ·!f'Siioj^'ι·>Χ<3>^ν$
 Iîim t k i dn.xr Rom ân

pănă ce nu vor vedea împărăţia lui D um nezeu venind intru putere

(Marcu 9,1).
P r in a c e ste c u v in te , D o m n u l Iisu s H r is to s se re fe ră la taina Schim­
bării Sale la Faţă , c a r e v a av ea lo c c u p u ţ i n t i m p în a i n t e d e R ă s t i g n i ­

r e a S a , şi la taina învierii Sale. C e i ce „văd îm părăţia lui D um nezeu

venind cu putere* s u n t A p o s t o l i i P e t r u , I a c o b şi l o a n , c a r e v ă d sla v a

D o m n u lu i pe m u n te le T a b o ru lu i.

A şad ar, e ste fo a rte se m n ific a tiv fa p tu l că M â n tu ito ru l Iisu s

H r i s t o s v o r b e ş te , in a c e la şi tim p , d e purtarea sau asumarea Crucii şi

d e p r e g u s ta r e a î m p ă r ă ţ i e i l u i D u m n e z e u s a u d e p u t e r e a î n v i e r i i . A s t f e l ,

Evanghelia de astăzi leagă taina Crucii de taina în v ie rii. Cel cepoartă

Crucea sa personală urmând lui Hristos merge spre în viere. Lum ina
harului Îm părăţiei lui Dum nezeu pătrunde tainic în sufletul omului
credincios şi în viaţa sa, iar el simte bucuria chemării lui Hristos şi
prezenţei lui Hristos Cel răstignit şi înviat, Care tainic p a r tic ip ă

la suferinţa omului credincios şi ru g ă to r p e n tru a -i dărui acestui»

bucuria învierii Sale.

Purtarea C rucii este lucrare de în n o ire d u h ovn iceâs^ ^

P o stu l M a re , ca p re g ă tire p e n tru a se rb a S fin te le P a ş ti, c ° n ţ ' n^

î n e l t a i n a C r u c i i , a t â t ca r ă s t i g n i r e a e g o i s m u l u i s a u a p ă c a t u l u i

n o i , c a t ş i ca b u c u r ie a r i d i c ă r i i d i n p ă c a t p r i n p o c ă i n ţ ă , s p o v e d f l ^ ’

ie r ta r e . Luarea sau asumarea Crucii este, aşadar, o lucrare de î» n° '

ire duhovnicească, o eliberare de egoismul lăcomiei şi a l orgoli*****
o lepădare de iubirea de sine înrobitoare, p e n tru a cu ltiva o
cu H ristos Cel sm erit şi m ilostiv, C el nelimitat şi veşnic. N e
dăm de egoismul întunecat din noi înşine ca să ne um plem de .
m ilostivă, sm erită şi sfântă a lui Hristos. D e aceea, în t i m p u l Po*tu “

420
 E v a n g h e lia s la w i lu i H r

l m e ' n e sP ° v e d i m m a i d e s , n e î m p ă r t ă ş i m m a i d e s cu T r u p u l ş i S â n g e l e

Ul ^ r i s t o s d i n S f â n t a E u h a r i s t i e . N e e lib e r ă m d e p a t i m i e g o is te s a u

p o s e s i v e , c a s ă n e î m b o g ă ţ i m cu i u b i r e j e r t f e l n i c ă ş i d a r n ic ă . Ne izbăvim
m tu n e ric u l p ăcatului, ca să ne lum inăm cu lum ina harului lui
H risto s.
m i j l o c u l R a i u l u i se a fla P o m u l V ie ţii, d a r A d a m şi E va nu au
J lins să se bucure de Pomul Vieţii,pentru că nu au ascultat de D u m -
j ^ Z eU ) nu au P o s ti t Şi nu s-au pocăit cu smerenie după ce au greşit. în s ă
0 lil A d a m , I i s u s H r i s t o s , p r i n a s c u lta r e d e D u m n e z e u , p r i n p o s t i r e s i

P 71 i u b i r e ? m l o s t i v ă s a u ie r ta r e a g r e ş e lilo r celor ca re L - a u u m i l i t ş i L - a u

? s t i g n i t , a b i r u i t i s p ite le n e a s c u ltă r ii, lă c o m ie i ş i s l a v e i d e ş a r te , i a r , p r i n

f ie r e a S a d in m o r ţ i , n e - α d ă r u i t n o u ă , o a m e n ilo r ,; v i a ţ a cea v e ş n ic ă

Z?2 I ?np ă r ă ţ i a c e r u r ilo r . N e - a d ă r u i t P o m u l V i e ţ i i , ca re e ste S f â n t a

aristie, după cum s p u n e S f â n t u l I s a a c Şirul. A ş a d a r , deoarece în

Ţ j l ocul R aiu lu i se afla Pomul Vieţii, p e care din cauza neascidtării
p ie r d u t A dam şi E va, Biserica Ortodoxă a rânduit ca în mijlocul
°stului M a re să f ie aşezată sărbătoarea de pomenire a Sfintei şi de
V*aţă făcătoarei Cruci a lui Hristos, p r i n care „a v e n i t b u c u r ie la t o a t ă

Ca ~~ c u m s e s p u n e î n s l u j b e l e n o a s t r e l i t u r g i c e .

^ ° i s e r b ă m î n f i e c a r e a n în ă lţa r e a S fin te i C ru c i î n z i u a d e 1 4 s e p -

^ k r i e , c â n d se c ite ş te E v a n g h e lic i R ă s tig n ir ii l u i H r is to s , î n s ă această

a Crucii în Dum inica a 3-a din Postul Paştilor nu se referă
/ju.
ct la Pătimirile lui Hristos, ci ea ave mai mult un înţeles spiritual,
d Sc
^ lc ) îndreptat spre înviere, d u p ă c u m n e a r a t ă şi E v a n g h e lia a ces-

^ n iim c i. D u m in ica Sfintei Cruci ne arată că rugăciunea u nită

^ P °stu l este o lucrare duhovnicească de răstignii e a patim ilor,
ln frânare a lăcom iei, de ascultare a cuvântului lui D um nezeu,
e ln frânare de la gânduri, cuvinte şi fapte rele, precum şi îm pli-
^ e ^ a i in ten să a p o ru n cilo r YLvan^reliei lui H ristos prin fapte
ne sau p rin m ilostenie. Iar ca bucurie sfântă şi m aie în tim p u l

421
 p o stu lu i avem îm părtăşirea m ai deasă cu Sfânta E u h a ristie, care
cuprind e în ea, în acelaşi tim p, taina C rucii şi a în v ie r ii lu i H risto s.

S fâ n ta C ru c e e ste ste a g u l d e b ir u in ţă al lu i H r is to s

Sinaxarul şi slujbele din Dum inica a 3-a din Postul M are ne a ra tă

că această Duminică a Sfintei Cruci este o încurajare, o întărire a

noastră în urcuşul spre înviere. Pentru aceste motive, în D um inica a
3-a din Post, văzând şi venerând Sfânta Cruce în mijlocul bisericii, ne
gândim deja la Săptămâna Sfintelor Pătim iri ale M â n tu i to r u lu i, dar
şi la slăvită sărbătoare a învierii lui Hristos. D e aceea, când s ă r u t ă m
Sfânta Cruce, zicem. ,,Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi S fâ n tă
învierea Ta o lăudăm şi o m ă rim \
Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că Sfânta Cruce e s t e s te a g u r i de
biruinţă al lui Hristos, adică este semnul iubirii smerite şi m i l o s t i v e a
lui Hristos, care este mai tare decât moartea. Cu alte cuvinte, Sfânta
Cruce este, in acelaşi timp, simbolul Răstignirii şi al învierii lui Hri*~
tos. D e aceea, Biserica O rtodoxă exclamă: „Iată, p rin Cruce a venit
bucurie la toată lumea”.

în Antichitate, cand împăraţii intrau biruitori într-o cetate, mai

m tai trim iteau semnele biruinţei lor în cetate si apoi venea a r m a t a
victorioasă împreună cu împăratul. Prin analogie în tr-u n înţeles
duhovnicesc, Crucea împăratului Hristos, semnul biruinţei L u i asupra
păcatului μ asupra morţii, este arătat in mijlocul Postului M are tuturor
credincioşilor pentru a -i întări in postire şi rugăciune, ca biruinţă asupra
păcatului şi ca pregătire pentru înviere.

Să ne ajute D um nezeu sa sim ţim de p e acum că în C ru c e a P o s tu ­

lu i se află ta in ic ascunsă b u cu ria învierii, spre slava P re a s fin te i

T reim i şi spre a noastră mântuire! Amin!

422
 v ilii-, m M W M P ^ 1 -S\llîl\

------
zi -, din
Duminica a 4-a j.'n Postul Mare
(a Sfântului loan Scararul)

H R IS T O S V IN D E C Ă PE O A M E N I
D E ÎN D O IA L Ă , BOALA

şi n e p r ic e p e r e d u h o
• un om la Iisus’ zicându I:
„în vrem ea aceea a venit u ^ ^ ^ care are duh
tnvăţătorule, am adus la T ine pC _mânt şi face spume
,T|ut. Şi, oriunde-1 apuca, il a r u n c a înţepeneşte. Şi am zis
la gură şi scrâşneşte din dinţi Ş putut. Atunci Iisus,
U cenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n au
mm . P at ri ar hul Hi m t k ii ( )r!n

răspunzând lor, a zis: O , neam necredincios, până când voi

ii cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-1 la M ine.
Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată
l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la păm ânt, se tăvălea
spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vrem e
este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: D in pruncie.
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă.
Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiin d u -Ţ i m ilă de noi.
Iar Iisus i-a zis: D acă poţi crede, toate sunt cu putinţă
celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu
lacrimi: Cred, Doam ne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus,
văzând că m ulţim ea dă năvală, a certat duhul cel necurat,
zicându-i: D u h mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi
să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-1 cu putere,
duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca m ort, încât m ulţi ziceau
că a murit. Dar Iisus, apucându-1 de mână, l-a ridicat, iar el
s a sculat în picioare. D upă ce a intrat Iisus în casă, ucenicii
Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut
să 1 izgonim? El le-a zis: A cest neam de diavoli cu nim ic nu
poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşin d ei
de acolo, străbăteau G alileea, dar El nu voia să ştie cineva.
Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că F iu l O m u lu i va fi
dat în m âinile oam enilor şi-L vor om orî, iar după ce-L vor
om ori, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi
se temeau să-L întrebe” {Marcu 9 ,1 7 -3 2 )

E
v a n g h e lia v in d e c ă rii d e m o n iz a tu lu i a fo st râ n d u ită

d e B i s e r i c ă s ă fie c i t i t ă î n D u m i n i c a a 4 -a d in Sfântul
şi M a r e l e P o s t al P a ş tilo r , n u m i t ă şi Duminica Sfântu­
lui loan Scăraruly p e n t r u c ă în e a se fa c e în m o d d e o s e b i t p o m e

•)K;i (- 424·
 Hvarmht'li.i slaw i lui Ηπ·

S f â n t u l u i l o a n S c ă r a r u l , d e ş i el m a i e s te p o m e n i t în fie c a re a n în z iu a

d e 3 0 m a rtie .
E v a n g h e l i a n e a ra tă în m o d c o n c e n tra t trei mari lucrări pe care
k a s ă v â r ş it M ântuitorul Iisus Hristos, şi anume: a vindecat de
1 o ia lă pe tatăl copilului bolnav, a vindecat pe copil de boală eli-
b erâ n d u -I de duhul necurat şi a vindecat pe ucenicii Săi de nepri­
cepere duhovnicească p riv in d iz g o n ire a d e m o n ilo r d in o m .

S lăb irea c r e d in ţe i în tăreşte lucrarea diavolului asupra om ului

E v a n g h e lia e v id e n ţia z ă, p e d e o p a rte , c â t d e m u ltă sufei in ţă a

l n t â l n i t I i s u s H r i s t o s î n c o p i l u l c h i n u i t d e d e m o n şi c â t d e p u ţin ă
cred in ţă a g ă s i t l a t a t ă l a c e s t u i a . M u ltă suferinţă, p e de apa rte, şi p u ţin a
cred i n ţ ă , p e d e a ltă p a r te . D e a c e e a , H r i s t o s - D o m n u l î n d a t ă c e a a u z i t
P e ta tă l copilului b o ln a v z ic â n d : J m z is ucenicilor Tăi s ă - l alunge (pe
d e m ° n ) , d a r e i n - a u p u t u t " {M arcu 9 , 1 8 ) , S - a t u l b u r a t p e n t r u c ă ş t i a

P ric in a nevindecării c o p i l u l u i si a n u m e credinţa slabă a ta tă lu i şi n e p ri-

C
^ e a d u h o v n ice a scă a u c e n ic ilo r . Totuşi, D o m n u l I i s u s n u l - a m u s t r a t
7 e« P e t a t ă l c o p i l u l u i , c a s ă n u m a i a d a u g e la m u l t a lu i s u f e r i n ţ ă şi

Urerea mustrării. Dar pentru că tatăl copilului facea parte dm popo-

rul evrA,, - j x nrliră unii credeau în Hristos, iar
LVreu, care se î m p ă r ţ i s e in doua, adică unu ^
3-ltii , ’ t · τλ «,η,ιΐ Tîsus a zis către toti cei slabi
λ ’ Se mdoiau de puterea Lui, Domnul iisus a λ
ln c r e r l ; ^ /· · rând voi fi cu vot: Pană când vă
şedinţa: „O, neam necredincios,pana cana vu j
ν °ι răbdap e voi?» {Marcu 9,19). . T. rj v r e a s ă n e a r a t e i.n d i r e c t c ă
rin aceasta, Domnul Iisus Hnsto
i o artv* j
^
„ ^ a r n e n ilo T , m a i a l e s c a n ă slă b e ş te
drte adesea demonii au putere asupra oamenii ,
^ e d in + Λ \ , î credinţa in popor, cu atat
,
duli. ţ a m p o p
* o r . Cu cât slăbeşte mai oamenilor, racandu-i a sa_
11 hUrile rele au mai multă putere asupra oam
e^rt r -Unlpască pe Dumnezeu cand trec
Prin asca,
„ să se răzvrătească sau sa
r hui
- rooil nevinovat. A d e se a , cel
,n ^ fe r in tă , mai ales când suferă un copu

425
 tnarluil I>isfi it ii ( htodnxc Român

s la b i n c r e d in ţă , când. s u fe r ă se r e v o ltă s a u h u le ş te p e D u m n e z e u , i n loc să se

a p r o p ie d e E l s a u s ă - I ceară a j u t o r u l S ă u .

H risto s m u stră pe o am en ii n e c re d in c io şi,

d a r are m ilă de o am en ii aflaţi în s u fe rin ţă

în ţe le g â n d c â t d e c u m p lită era su fe rin ţa c o p ilu lu i, D o m n u l n o stru

I i s u s H r i s t o s a z i s : , A d u c e ţ i - l l a M i n e ”{ M a r c u 9 , 1 9 ) . D e c i c h i a r ş i a t u n c i

c a n d m u s tr a p e o a m e n ii slab i în c r e d in ţă , Iis u s r ă m â n e a to tu ş i în sta re a

d e i u b i r e f a ţ a d e o a m e n i i a f l a ţ i î n s u f e r i n ţ ă . C u a l t e c u v i n t e , m u s tr a r e a

L u i n u în s e a m n ă d im in u a r e a m ilo s tiv ir ii L u i f a ţ ă d e omul care s u fe r ă . Iar

d u p ă ce l-a u a d u s p e c o p ilu l c h in u it d e d u h u r i re le m a i a p r o a p e d e Iisu s,

E l l-a în tr e b a t p e ta tă l c o p ilu lu i d e c â tă v r e m e î se î n t â m p l ă c o p ilu lu i

a c e a stă su fe rin ţă . A tu n c i ta tă l c o p ilu lu i a ră s p u n s : d in p r u n c ie , d e c i d e

m u lta v re m e . D u p ă ce a fo st în tre b a t d e sp re v re m e a su fe rin ţe i c o p i l a

u i ta tă l c o p ilu lu i i- a c e r u t a ju t o r lu i Iis u s , î n s ă a v â n d î n s u f l e t u l s ă u o

ere î n ţ a s l a b a ş , o n ă d e j d e f i r a v ă . D e a c e e a , a z i s : „ D a r, d a c ă p o l i s ă f a d

ceva, a ju ta -n e , f i i n d u - Ţ i m ilă d e n o i" { M â n u 9 , 2 2 ) . A c e s t „ d a c ă p o ţ i f a *

ceva e x p r i m a o c r e d in ţă a m e s te c a tă cu în d o ia la , î n t r u c â t t a t ă l c o p i l u l u i a
v ă z u t c a u c e n ic ii lu i Iis u s n u an · i <-
t . . . n U aU P u t u t V l n d e c a p e c o p i l u l s ă u . P r o m p t -
m u s t r ă t o r ş i t o t u ş i i n c u r a i a t o r Ticne „
, . ,· , . ’ a r a s p u n s : „ D a c ă p o t i cre d e , to a
sunt cu putinţa celui ce crede (Marcu 9 T 1 , ·/ ,Jui
• ,·, . ^ acel m om ent, tatăl copilă
a s i m ţ i t m u s tr a r e a D o m n u l u i Iis u s H r is to s - · „ fost
, . ţ · , n m o d d ir e c t p e n t r u c a ι - a *
a d r e s a t a lu i p e r s o n a l, n u în sreneral m „ i * · ·· F „ -i
g n eral m u lţlm il p r e z e n t { j d a tă ta tă l
c o p i l u l u i ş i - a r e c u n o s c u t s t a r e a si v i n a < „ « . · , , · . . r ^ tâ
, · · - , . ’ n e tu lu i, adică putina lui credinţ >
a p o i, c u la c r im i in o c h i, a strig a t· r v „ , / 7-, ’ ,· , ή
. D . _ ” d, Doamne! A jută necredinţ
mele!”. P n n acest raspuns, sărmanul tată „ , mi
.. i . 1i- · , a pocăit plângând pentru
credinţa lui slaba şi, cu multă smerenio « . F „;<=·
, r-, / a- t - ’ Prop n e căinţei sincere, a z
„Cred, D o a m n e ! Ajuta necredinţei mele'" ( aa
c' v ylarcu 9,24).
 P o c ă in ţ a s m e r it ă a ta tă lu i a d u c e v in d e c a r e a fiu lu i b o ln a v

i n p a r t e a p r i m ă a c u v i n t e l o r s a l e , „ C red \ D o a m n e ! A j u t ă n e c r e d in ţe i

niele!'\ ta tă l c o p ilu lu i b o ln a v a ra tă că s-a întărit în credinţă , ia r în

P W ea a doua, s-a în tărit în smerenie , r e c u n o s c â n d c ă la î n c e p u t n u

ave a c r e d i n ţ ă s u f i c i e n t d e ta re p e n t r u a d o b â n d i v in d e c a re a fiu lu i său .

^edem în c u v in te le ta tă lu i în tris ta t d o u ă a titu d in i c o m p le m e n ta re

^ ln p u n c t d e v e d e r e d u h o v n ic e s c . M a i în tâi, lacrimile lui arată starea

de căinţă p e n t r u că av ea c re d in ţă p u ţin ă , sau c re d in ţă a m e s te c a tă

Λ^ î n d o i a l ă , i a r c u v i n t e l e „ C red , D o a m n e ! a ia tă dorinţa lui de a—

şi
ln tă r i c r e d in ţa . î n s f â r ş i t , c u v i n t e l e l u i ,A j u t ă n e c r e d in ţe i m e le " c o n -

^ rrn ă 0 d a tă în p lu s pocăinţa unită cu smerenia lui. E l n u a zis. a ju tă

Ş e d i n ţ e i m e le p u ţ i n e , c i, d i n s m e r e n i e , a n u m i t p u ţ i n a lu i c r e d i n ţ ă

C h ia r n e c r e d in ţă . î n d a t ă d u p ă c e a în d r e p t a t d u h o v n i c e ş t e p e a c e s t

ta t* n e c ă j it , in tă r in d u -1 în c r e d in ţă , D o m n u l I is u s i- a v in d e c a t

c ° P i l u l , p o r u n c i n d d e m o n u l u i c a r e c h i n u i a p e c o p i l : „ Ieşi d i n e l ş i s ă

n u >nai j n t r t i n eH " (j\/[ a rc u 9 , 2 5 ) . î n c l i p a a c e e a , d e m o n u l l - a z g u d u i t

P e C° P U f o a r t e p u t e r n i c s i l - a a r u n c a t l a p ă m â n t . I a r c o p i l u l z ă c e a l a

P ă l* â n t , î n c â t u n i i c r e d e a u c ă m u r is e . î n s ă I is u s l- a l u a t p e c o p il d e

m â n ă > l- a r id ic a t în p ic io a re si l-a d ă r u it ta tă lu i său. C o p ilu l a fo s t

V in d e c a t p e n t r u t o t d e a u n a . S ă n ă ta te a lu i a f o s t d a r u l iu b ir ii m i l o s ti v e

\ lui Hristos, D o c to ru l desăvârşit a l s u f l e t e l o r ş i a l t r u p u r i l o r , p e n t r u

Ca E l e s t e I z v o r u l v i e ţ i i ş i a l m â n t u i r i i o a m e n i l o r .

Tatăl compătimitor al fiului robit de un duh rău

devine glasul suferinţei acestuia

M â n t u i t o r u l I is u s H r is to s a îm p lin it d o r in ţa ta ta lu i în d u r e r a t

C 3re a z is : „ a ju tă p e c o p ilu l meu” s a u „fie-Ţi m i l ă d e e l ”, c i a z i s

 „ajută ne, fîindu Ţ i m ilă de n o i”. D eşi suferea doar copilul, toată
suferinţa acestuia se transfera şi tatălui său. întreaga suferinţă a copi­
lului era îm părtăşită şi de tatăl său. C o p ilu l era b o ln a v , d a r t a t ă l lu i s - a

f ă c u t g l a s u l s u f e r i n ţ e i a c e s tu ia c a re e r a c h i n u i t d e u n d u h m u t ş i s u r d . D e

f a p t , t o c m a i p e n t r u c ă e r a s t ă p â n i t d e u n d u h m u t şi s u r d , c o p i l u l n i c i

n u p u te a sa a rtic u le z e v re u n c u v â n t, să-şi e x p rim e s u fe rin ţa . V ă z â n d

a p o i I i s u s r u g ă c i u n e a f ie r b in te , c r e d i n ţ a î n t ă r i t ă şi s m e r e n i a p r o f u n d ă

a ta ta lu i c o p ilu lu i, a p o r u n c it d u h u lu i n e c u r a t să iasă d in ac e l c o p il

şi să n u m a i in tr e în el n ic io d a tă . A b ia a cu m copilul r e d e v i n e p e d e p lin

c o p i l u l t a t a l u i s ă u , a d i c ă s ă n ă to s ş i lib e r, d e o a re c e I i s u s i - a d ă r u i t s ă n ă t a ­

t e a ş i l i b e r t a t e a c o p ilu lu i. C â t e r a b o l n a v s a u p o s e d a t d e d u h u l n e c u ­

ra t, a c e s t d u h s tă p â n e a p e s te c o p il. V e d e m deci cu m D o m n u l n os­

tru isus H ristos are mdă atât de tatăl copilului, c a re se p o c ă ie ş te

cât si de conilnl -i i:UP-

r e c u n o s c a n d u şi p u ţ i n a l u i c r e d i n ţ ă ,
~ 1 1 , 1 ’ > ue copilul pe care îl elibe
reaza de duhul mut ş i surd care-1 chinuia A 1
ii a * ·/ · A stfe l, to ti cei p re z e n ţi au
u t iu b i r e a m i l o s t i v ă şi v i n d e c ă t o a r e a l u i I i s u s

Hristos descoperă ucenicilor Săi stiin* · u- · ··

.. _ ^ai Ştnnţa izb ă v im
°r de Puterea duhurilor r e l e

E v a n g h e lia ne sp u n e că d u p ă ce W ·

L u i l - a u î n t r e b a t , z i c â n d : „ p e n tr u ce n o i n & 10 ““ “ Γ
d e m o n )? ”{ M a r c u 9 , 2 8 ) . U m P u t u t s ă ~l ™ g o m m 'P e

Iar Iisus, învăţătorul şi Doctorul suflet- ι ,

c e ei n u c u n o ş t e a u , şi a n u m e c ă e x is tă 6 ° Γ’ ^ d e sc o P e n t lo r c e e i

c a r e n u i e s e d i n o m d e c â t cu rugăciune ^ d la v o lt " { M a r c u 9 , 2 9 )

l a D o m n u l I i s u s H r i s t o s p u t e r e a d e a a l ^ ^ ° S t’ ^ c c n i c “ P r i m i s e r ă

v i n d e c a o r i c e b o a l ă şi o r i c e n e p u t i n t ă Ϊ η ^ d u h u r ‘l e n e c u r a t e ? ' d e a

a c e a s t ă p u t e r e n u a d e v e n i t l u c r ă t o a r e î n Ρ ° Ρ ° Γ’ d a r n u l n î e l e g e a u ce
ln Cazul d e fa ţă . D i n a c e s t m o tiv ,

428
 !nr d u h o v n i c e a s c ă ^ ^
ni Săi de neprtceperea ^ c~nu este
lisus îi „vindecă" pe ucenu Şi anume ^ ^ ^ a
izbăvirea om ului de p u te r ^ ;rtSrt ^ t0(ltă fiinţa
suficient să porunceşti vei ^ ^ dum» (de rde
stăpânesc, ci trebuie sa f i fântcasâp°P * £)Uhului Sfânt

din oamenii chinuiţi deaces şi p n n pos ' ea sa devine

vine în om prin r u g ă c i u n e cu a a ^ ,,,,,'μ

el se smereşte , i < z r eu cat “ S’n7 tf e l Prin rUgăâUne7 d e iubirea smerită,

m i f a , H M mai f “ w m “ „ f1“
tiil, om u l se goleşte de sine -purnneZeU’
vindecătoare şi sfinţit°al e 11
 R u g ă ciu n e a şi p o stu l sc h im b ă fo am ea şi se te a fizică
în fo am e şi sete sp iritu a lă d u p ă iu b ire a lu i D u m n e z e u

S f in ţii P ă r i n ţ i ai B is e ric ii, m a r i r u g ă to r i şi p o s ti t o r i, c a r e s-au

lu p ta t m u lt p e n tru e lib e ra rea d e p a tim ile e g o iste , n u m e s c p a tim ile

a c e s te a „ d e m o n i” sa u „ d u h u ri re le ”. A ş a d e p ild ă , ei n u m e s c lă c o m ia

„d e m o n u l s a u d r a c u l lă c o m ie i ’. P e n t r u a î n ţ e l e g e a c e a s t ă v o r b i r e a l o r ,

tre b u ie să în ţe le g e m m a i î n t â i l u p t a lo r. E i a u c o n s t a t a t c ă , f o a r t e

a d e s e a , d e m o n i i fo lo s e s c s l ă b i c i u n il e t r u p u l u i s i a le s u f l e t u l u i s p r e a - l

în d e p â i ta p e o m d e D u m n e z e u . I n t r - o ru g ă c iu n e c ă tre IV Iâ n tu ito ru l

Iisu s H ris to s , S fâ n tu l Isa a c Ş iru l s p u n e : D o a m n e, n u a m fiic ă (a s e m e -

n e a f e m e ii c a n a n e e n c e - n .n .), ci trup care cumplit se îndrăceşte". P rin

a c e a s tă lu p tă c u isp ite le c a re n u v in o m u lu i d o a r d e la tr u p , ci şi d e ^

d u h u rile n e c u ra te , in v id io a se p e o m u l d u h o v n ic e s c , S fin ţii P ă r in ţi au

e x p e rim e n ta t p e rso n a l p u te re a ru g ă c iu n ii u n ită cu p o stu l. Rugăciu­

nea unită cu postul schimbă foamea şi seteafizică sau trupească a omului
in foam e şi sete duhovnicească după iubirea lui D um nezeu oniul D acă

se hrăneşte cu prezenţa harică a lui Dumnezeu izvorâtă din rugă'

c iu n e , d in c itire a S f in te i., S c r i p t , d i„ dllhovoiceMdl,
din faptele de milostenie, atunci el devine omduhovnicesc puternic
şi, cn ajutorul Ini Dumnezeu, p„,„ bitui ^ „ ijpite|,
care vin de la dem oni prin slăbiciunile - - ’
î , L hni umane pacatoase.
In p lu s, E v a n g h e lia d e a stă z i n e a ra ts * ·· ~ · -i . « c n ~
• · ht ~i -ii a r a t a şi g r i j a p ă r i n ţ i l o r p e n
tru c o p ii, la ta l co p ilu lu i b o ln a v r W ’ ^
. , ,’ nav’ de?1 a avut la început o credinţa
mai slaba, amestecata cu îndoiala
n a o ia la , to tu şi, d in c a u z a s u fe rin ţe i c o p i
lului, a venit la Hristos, Vindecătorul j , ,
„ . n , . . . a e c a to ru l d e boU , s ă -I c e a ră a ju to r, iar
H ristos-D om nul ι-a întărit tatălui ^
. . . . t a t ă l u i c r e d in ţa , ş i c o p i l u l u i i - a r id ic ă t
suferinţa. A ic i v e d e m c u m Hristos-Dom η ι i . ·· nre
J . cheam ă pe t o t i p ă r i n ţ u c a r e
o m n u l
a u c o p ii b o l n a v i s a u c h i n u i ţ i d e d u h u r i · , , p i în
0 „ i · . i t ’ P a t v n i r e le s ă v i n a l a
B is e r ic a S a c e r â n d a ju to r u l L u i, cu m u ltλ j·
m a c r e d in ţă ş i s p e r a n ţă .

430
 helia slavei lui H r i s u »
F.vaivJ

. . , a 4 - a d in P o s tu l S fin te lo r

P rin u r m a r e , E v a n g h e lia D u m ^ ; ^ c u ltiv a te P n n

P a ş ti e s te o E v a n g h e lie a w n în s 0 ţită d e P o s t'

c r e d in ţă ta r e şi p r in i u g ă c ii

d a s c ă l a l ru g ă c iu n i» .
t.\ p St e
S fâ n tu l lo a n S carar p 0 c ă in ţe ‘

al p „ s, « !« .* '* j p , stao„ , f a C«

m m od d e o s e b it tr ă in d în P lu i S in a i, d e ş i e r a

c u t la D o m n u l în anu p ă r ţile "llin

Şi p r i m a p a r t e a s e c o l u l u i > c e j în v ă ţa t,

o r ig in a r d in P a le s t in a . sj S c o la s ° c ’ p o c ă in ţe i . î n

Sfântul Scă^ A « atat»

» to s, „ dascăl «I “ fcr sau St»" virtuţile S* '
« n e a sa „urnită Store .„ i s i ·*·10 *. ( d <·’ “ ,m
t»m ,reb „ k ,i ne«lib«»m d«P
re n ia şi iu b ir e a s u n t v i r t u ţ i rU l , c a ^ u fi daS c ă l a l ® tr e
W « ™ rtM rifo r. S f â n tu l lo a n ?i p o s t , <* ^ ^ te « *

/ >n” n; r sau scurt, , {n m â n d r i . Şi a s t a *

tfi creştinătăţi. S - r - ^ ^ în p e ^ ^ ,
d e v i a t ă d u h o v n ic e a s c a ^ ^ « ia ^ sfan i
* unele mănăstiri această car ^ ^ ^ ^ ?î Λη
tului M are. /» «*«»* ^ dahov n ^ scă * ' ste spre rea
Io « n S c ă r a r u l n e a ra M ^ s te să u « e ^ ^ ţ i r e a d e P a t i m ^ “ ân tă rile
a c c /w i c e r i î î ţ / r " ’ i eSt i , f r 0 ’ u i este n u n u t 1 ./ o r »
^ « » * « β /* « /» « * » · tu l l o a n S < * * ş i „scară a <nr ■

L a * * » * · ^ ”^ lor „ „ « « ·" ■ ·
dum inicii a 4 -a din P°stu ’ · că lă u & t o r Î
n /a i<da m o n a h i l o r " , J u m ' n ă

431
 P o c ă i n ţ a , p o s t u l , s m e r e n i a , l a c r i m i l e ş i t o a t e n e v o i n ţ e l e d e c a r e se

face p o m e n ire în Scara Sfântului loan au ca scop curăţirea omului

de p a tim i si creşterea lui în v irtu ţi, în iubire sm erită f a ţă de D um ne­
zeu si fa ţă de oameni. A ceste virtuţi sunt adunate în suflet caflo ri de
lum ină pentru a le oferi M ântuitorului Iisus H ristos în lum ina Săr­
bătorii Sfintelor Paşti. Sfântul loan Scărarul, dascăl a l rugăciunii,
al postului si a l pocăinţei, este nu num ai lăudat în cântările Utre
n iei acestei dum inici, ci este si invocat să se roage p e n tru noi. Pi”in
urmare, el este nu numai un m odel sau o icoană duhovnicească,
ci şi un rugător pentru noi. D e aceea, noi ne rugăm Sfântului loan
Scărarul să ne ajute să ne vindecăm de patim i egoiste şi să dobân'
dim virtutea iubirii smerite şi m ilostive, spre slava Preasfifltei
Treim i şi mântuirea noastră. Amin!
 5-a din Postul Mare
Duminica a
i M aria Egipteanca)
(a Cuvioasei

D E LA PĂ C A TU L U C ^ ? 5 >y IA X ^
La s f i n ţ e n i a d ă t ă t o a
9

1„at la Sine iarăşi pe cei

„ licilS a
t
„In vrem ea aceea, A*s ^ ce aveau sa- tI se
d o isp rezece si a început
să le sp O m ului va fi
ιΛ W usali*11 » . ir
ln tâm ple: Iată, ne suim 1* ţj vGf osândi la m oarte şi-L
Predat arhiereilor şi cărturarilor, sj_L vor scuipa,
 şi L vor biciui, şi L vor om orî, dar du p ă trei zile va învia.
Şi au venit la El Iacov şi loan, fin lui Z evedeu, zicân d u -I:
Invaţatorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la T in e .
Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: D ă -n e nouă
să şedem unul de-a d reap taT a şi altul d e-a stân g a T a, în tru
slava Ta. D ar Iisus le-a răspuns: N u ştiţi ce cereţi! P u te ţi să
e ţ i paharul Pe care iJ beau E u sau să vă b o te zati cu b otezul
cu care M ă botez Eu? Iar ei I - au zis: P u tem . Si Iisus le-a
z*s: Paharul Pe care Eu A beau îl veţi bea si cu b o te zu l cu
care M a botez vă veţi boteza, dar a şedea d e-a d re a p ta M ea
sau de-a stanga M ea nu este al M eu a da, ci celo r p e n tru
care s-a pregătit. Şi, auzind) c d ^ ^ &^ m ânia

zis· S
ZIS. o ttV
l t l ^C3.PCrpi° an
r>n A
0_tU nd Iisus’ ch em ân d u -i la S ine, le-a

domnes’c peste ele s e 5" 01" CârmUit° ri "* neamUrUOr

între vni , ? “ * mM mari ai lor le stăpânesc. D ar
intre voi nu trebuie să fie a«a
în t r e v o i că fi 1 ·· ’ Care v a v r e a s ă f ie m a r e
in .e e v » ’ f i ' S U ,' “ r 1,1 V“ ' ™ ; 5* v r e a s ă fie i n . *

ea să : ^ n " U " >r· C i * R - l O m u l u i n - a v e n i .

γrase
Ϊ Ιu 1m „parare
Ϊ Γ pCntru
“ “m u | ţ‘i .* H « ‘ S. I d e a » f l « u l

D .a a 5‘a din Sfântul şi Marele P o s t al Paştilor es*

numita şi Duminica Sfintei Cuvioase M a n a Egif
pentru ca această sfântă cuvioasă desi e s t e pomenlta
în ziua de 1 aprilie e s t e n r ă - , · - v*uasa, aeşi esrc. y
F ie, este praznuita şi în duminica a c e a s t a ea
icoana sau o pildă a pocăinţei si a · ·■ aceasta,
rugăciune, smerenie şi prin post' ti iceşti

434
 parte, vedem însă că ucenicii Săi, care erau oameni simpli, pescari,
nu puteau înţelege de la început taina Pătimirilor, Alorţii şi învierii
M ân tu ito ru lu i, ci în mod treptat. Vedem în comportamentul uce
nicilor L ui firea noastră omenească, cu slăbiciunile ei si cu ispitele caie
Vln asupra ei. D ar, în acelaşi timp, vedem cum harul D om nului nos-
tru Im is H ristos lu c r e a z ă pentru ridicarea si vindecareafir ii omeneşti
Păcătoase, cum o lum inează, încetul cu încetul, pentru a cunoaşte tai-
nele lui D um nezeu şi a intra în comuniunea de viaţă dătătoare cu El.

P o fta d e în tâ ie ta te şi de slavă deşartă se vin d eca

p rin slu jirea sm erită a sem en ilor

D o m n u l nostru lisus H ristos a prevestit faptul că Fiul Om ului,

adică E l însusi, va merge la Ierusalim, iar acolo arhiereu şi cartura
rii îl vor osândi la m oarte şi îl vor preda păgânilor, adica m ilitarilor
îvn or. în*· arpstia II vor batjocori, 11 vor
mani care stăpâneau Tara Sfanta, ‘ 1 ,
sP1,· î v a a n o i H r i s t o s - D o m n u l adauga:
Ulpa, îl vor
Ui biciui
uiLiu si-L
b vor omori, inp ’ Deci, M ân tu ito ru l nu
.1

” a r d u p ă tr e i z ile v a în v ia {M arcu > * ·· Q lo FI

A *
desParte suferinţele Sale şi Moartea rle taina învierii bale. b l
Sa d
• ’ _ T a i e r e , i a r p u te r e a Î n v i e m
ne arată că Taina Crucii este indreptata sj> g j
se n # - η - j încă vorbea El despre mergerea s a la
f i a a sc u n să în C ruce. Pe cand in < Hinrre ucenicii
^ u s a lir n , ca să îndure suferinţe multe şi moar e, ^ ^ ^

ai> Iac° v şi loan, f i i i lui Zevedeu, aveau r)omnullisus îi lasă pe

Pre o îm părăţie lum ească în locul celei romane. Domnul lisus n sape
cei ^ ■ P ţ lum easc ’ · apoi U mustra şi u mdreapta,
°i ucenici să spună ceea ce doi esc , ^ Jui z evedeu, au
61 '7 P e ceilalţi ucenici. D e fapt, ^ ^ s|avg trecătoare sau
? rUt D om nului lisus H ristos ceva Ραΐ^ ’ a şi de_a stânga Sa în
O
° n oare lum ească, şi anum e sa stea e etir (Marcu 10, 38).
slaavă· Iar D o m n u l lisus le spune: ,filu ş i.
 Prin aceasta vedem că El îi COr
o împărăţie politică sau stăpânireT * * * ’ dWarCCC ei se gândeau la
întreabă: „ P u t e ţ i s ă b e t i p a h 1 U m e a S C a ' Apoi, Domnul Iisus îi

c u b o t e z u l c u c a re M ă b o t e z F ^ Eu Să v ă b o te z a ţi
„Putem [Marcu 10 , 39 ) UrCU ^ar G1 a u r ă s puns :
Dar ce sunt paharul şi botezul d
în Evanghelia de astăzi? Sfinţii P” α*Γ° vorbeşte Mântuitorul
tele
y acestea
· astfel: rPahar,,/
u'JuruL si" ’Γ
botezul * Bisericii au tâlcuit cuvin-
suferinţele Sale din tim fiul P -f ■ CUre ^ b e ş t e Iisus sunt
achca botezul sânge/ui. Aceasi- >nirt,or Saţ e şt m oartea Sa p e Cruce,
g ra d in a G h e tsim a n i, cân d z ic e ° p " ^ în ru g ă c iu n e a S a din
u l acesta de la Mine, dar nu λ _ 'n*e‘ ^acă se poate să treacăpaha-
M atei 2 6 , 39; Marcu 14 36 ·/ Eu>ci precum voieşti Tu" (cf-
su ferin ţei şi a m o rţii Sale. C e ' Λ · ' ^ . ^ SU$ re fe rea d e c i la taina
mUlt CuraJ d ecâ t sm erenie n i t °* UCen' Ci’ IaCOV ?* I o ™ , având m ai
putem . A tu n c i D o m n u l Iisus a n CG S pun’ au răspuns: „Da,
au tl veţi bea, şi cu botezul cu care M - A Z1Cand: "Ρα/™™1pe care E u îl
. ' StfeI’ E l a prevăzut suferint / ^ ^ ^ V efib°teza" (M arcu 10,

Ic a F
p T tu 2 T
a lde 7 7Irodcre'tmi/or-
regele Agrina în o , 7 ! l t’ lorinttmpulpersecutiT
mai târziu> Iacov a f° $t

P«"«(Grec»,de
" E v„ s U i
î„t„anii^ insub
" ,J| 1 4 l ' - f Κ ψ , , Ι , Λ ρ ο , , Μ ο , 1 2 , 2 ) ,

r™
o m »a n; e™ î mp »p oWt vZa "c „^ s t i n i ^ ' , D o mD , ot im, en ’tii n , , m ^p u ] 9 4 ‘ 9 5 ’ în *
celor doi
ceJor d o i ucenici
u c e n i c i pî c-· c°ntinuo„_ τ- perSeCUpd° '
^nga Sa se
nu obţin °"ββη?βde « sta ' LSUS ^ ^
«” drept a l cuiva 'car! ^ ^
« fc «« <fcr β / / . β ' »«**** . ’ el îns c°mPetUivă, nici nu este
Deci nu r„ pentru, · ' ^ deaceastăonoare, O
onoare, ci s m e r e ! ^ PerS° naIă a ^ Ucons'derăvrednici-
cineva. AJtfcl 5ρυΓ π VrCdnida V e l o r ^ CUÎVa SlaVă ^
> urnnezeu nu fac Un° Pe care *e săvârşeşte
^aVoruri celor am biţioşi
* 7
436
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H r U

mândri, ci dăruieşte har celor smeriţi şi ostenitori, întrucât sunt

*
îm plinitori ai voii Lui.
E v a n g h e l i a n e m a i a r a tă c ă ce ila lţi u c e n ic i s-au maniat vazand

c ă f r a ţ i i I a c o v ş i l o a n , f iii l u i Z e v e d e u , c a u t ă o n o a r e s a u m ţ a i e t a t e ,

P e n tru a fi d e a s u p r a c e lo rla lţi. Mânia celorlalţi ucenid este mânie ames­

tecată cu in vidie. E i s-au mâniat pentru că au devenit invidioşi. Vedem
aiή cum unii, lipsiţi de smerenie şi dornici de slavă deşartă, produc^ altora
invidie şi mânie. însă Domnul Iisus Hristos, fiin d duhovnicul desavarşit,
^născătorul de suflete si v in d e c ă to r u l de patimi, i-a chemat la E l pe toţi
ucenicii si le-a spus că in gândirea lumească întâietatea este înţeleasa ca
, .· j . ..robirii Ini Hristos trebuie sa
s ap â n ire saii dominaţie peste alţih dar
înţeleagă întâietatea 'sau conducerea altora c a fiin d slujire smerita tn
f°losu l tuturor. P rin aceasta, M ântuitorul vindeca de mândrie sau e
w .r :n r c e ila lţi u cen ici u v in d e c a d e
v a deşartă f r a ţii Iacov şt loan,
p e P ata onoare sau vrednicie
lflvid îe şi mânie. E l îi învaţă p e toţi ca ad
plăcută lui D um nezeu nu se dobândeşte prin dorinţa egoista de inta

senieni · ■■■
T. . ·· n i r i ai lu i I is u s e r a u i s p i t i ţ i , c a
E v a n g h e l i a n e a r a t ă c ă şi u n u u c e d eo arece în c ă n u

m u lţi o a m e n i , d e p a t i m a m â n d r i e i şi a ‘ ] D h u l m S fă n L
t r e c u s e r ă p r i n s u f e r i n ţ e şi n ic i n u p r im is e r ă h a i u l

■ „ . . t e r i i c u l o g i c a s l u j i r i i

D o m n u I I i s u s î n l o c u i e ş t e l o g i c a p

p, , Că si Fiul Omului n-a venit ca sa I

^ E v a n g h e l i a se în c h e ie astfe l: „ ’ ufletul răscumpărarepentru
e SÎuJească, ci ca E l să slujească şi să-Şi^ E v a n g h e lii re m a rc ă

’lu/ţi ’ ( Marcu 1 0 , 4 5 ) . A i c i , t â l c u i t o r n ^ oamenii, ci pentru

a p tu l cj D om nui I i s u s H r i s t o s n u a zis :tate î n să a z is pentru
^ '■ D e s ig u r , El a murit pentru întreaga uman

437 ^
\ I I ! . Ptlt I hu h u l 1ÎM'I'K II ( )ft( »d

m u l ţ i , d e o a r e c e m u l ţ i , d a r n u to ţi, v o r c r e d e î n n u m e l e L u i , v o r î m p l i n i
p o r u n c i l e L u i şi se v o r m â n t u i .

D i n E v a n g h e lia d e a stă z i în v ă ţă m c ă şi n o i , c a odinioară u c e n i­

c ii D o m n u l u i , p u t e m fi i s p i t i ţ i d e p a t i m a s l a v e i d e ş a r te , d e d o r i n ţ a d e

î n t â i e t a t e , d e afi^ m a i a p r e c ia ţi d e c â t c e i l a l ţ i o a m e n i . I a r a c e a s t ă dorinţă
e g o i s t a s a u p ă t i m a ş ă d e î n t â i e t a t e t r e z e ş t e î n c e i d i n j u r i n v i d i e şi

m a m e . A s tfe l, slă b e şte a r m o n ia sa u p a c e a d in tr e o a m e n i si se d i m i n u -

e a z a b u c u r i a c o m u n i u n i i frai-eci-î o f ’
_ _. ’ ’ devarate. însă Oomnul Iisus Hristos
n e i n v a ţ a că i u b i r e a s m e r i t ă do <· ?
. . . J , e s e m e n i şi a j u t o r a r e a s a u s l u j i r e a lo r
c o n s t i t u ie c u le u cave d u c e la yyinn /**· /
, , . . . . m a n t u i r e , la u n i r e a o m u l u i c u D u m n e z e u ş t
la b u c u r i a a r m o n i e i d i n cormjriii-rt+r,
onoare ταη · * u™ană. Prin urmare, adevărata

ajutător milostiv a“ l Î Z Z Z ^ J îT d T “ de sllVitor sm erit ^

care-l are în m v * ” lf e r e n t de mărimea r a n g u l u i j>e
care t are in comunitate sau în societate.
Evanghelia de astăzi ne chpîimo -
nu în duhul lumo - sa traiîn în D u h u l lui H ristos,

nie, prin pocăinţă ^ P*"

care cu cei pe care’i-am supăraT^ ! ? 1 * * *
rare a celor săraci, bolnavi şi s in g L i. ŞÎ faptC de aJUt°
ne ajute Bunul Dumnezei, / * ,
Să

cesc al Evangheliei Domnului Iisus H ^ " fol° SUl duh° Vnl,

nostru duhovnicesc interior s K n.St° S’ Să înaintăm în ufCU?U
S fin te lo r P aşti. ^ Ucuria în v ie rii, sp re sărb ăto area.

R u g ă c i u n e a unită c u p o c ă i t
o e c e i n ă p o c a , n ţ a Ş1 c u p o s t u , a j u t ă
pe cei păcătos că λ
’ sa devmă sfinţi»
în a c e a s t ă z i n u m i t ă şi D u m in ic a ... tr e
M a r ia E g ip te a n c a f a c e m p o m e n i r e · ” ** u q jlo a s e M a i c i i n o a s
al P m e n ir e a e i, p e n f r u c u m a in
că ea e ste , aşa

438
 - ntru toti oamenii· A t r ă i t in a doua
sp u s, u n model de pocăinţa pentr ^ ^ & fo st 0 f a tă firu-
jumătate a secolului V şi inceputu seco &^ în m u lte
m o a şă , în s ă fru m u s e ţe a ei i-a ad us m ^ p ^ ^ s fln A D ar

p ă c a te t r u p e ş t i , c h i a r şi în ti m P n tu lu i M o r m â n t d in I e r u s
c â n d a v o i t e a s ă i n t r e î n b is e ric a ^ ^ A tu n c i a în ţe es
o m â n ă n e v ă z u t ă a o p r i t - o să in tr e ^ ^ b is e ric ă şi a h o ta r a t

că v ia ta e i e r a p r e a p ă c ă to a s ă ca sa p ^ ^ ^ d e p a c a te. A c o lo

să m e a r g ă î n p u s t i a I o r d a n u lu i p e ^ . cu multe şi

. fe.reeu, , 7 de .n , „ de
n e v o i n t e d u h o v n i c e ş t i , cu i a ţ i r f n d s e r u g a , se u t f

» „ u n , o nare s f n ^ ‘ «. "
f z se r i d i c a p u ţ i n deasupra p ă n ' p ă m â n te ş ti- Ae ^ r o -

« „ o L * . * * «y t j 1 ' ““ Î - S -
însă, eu »» an « in .e de ^ .
P e r i t ă u n u i p ă r i n t e d u h o v n ic e s c , & pu S tie P

«re, pri„ lucrarea iui «*

«Hat rstoria u.eţu o , * n » ^ »ι »
E g ip te a n c a l - a ru g a t pe ^ ^ n U in a _ c ftn ta Cuvioasa
v re m e , să v in ă d in nănteşti- ^ “ ' ^ m ă t o r , d u p ă c u m
tlmpul sfârşitului vieţn s f D o m n U l m an^ Q şi a p o v e s -
M a r i a E g i p t e a n c a a tr e c u Z o s im a a g f t n t u l S o f r o n ie ,
P r e v e s tis e . A c e la ş i C uvios ^ ^ seco ^ ^ a scris Viaţa
« m u lto ra v iaţa e i. 1 « , ^ p a tria r inclus-0 în c a r te a
P a t r i a r h u l Ieru salim u lu i ( ^ B is e rica n a a 5 _a d in

Cuvioasei Maria Eglp teanca' ^ u r i *eara' ^

io d u l şi o c i t e ş t e la D en l ■ - la 1 a ţ r i l ie) a r a tă c â t

P ° s t u l M a re- . F ? i p t e a n ca ( f 0^ "mul care se p o c ă ie ş te .

S fâ n ta C u v io a s ă j ^ . Dum « ^ p o s tu l S f in te lo r P a ş ti
e m i n u n a t p o a t e lucra^ n ic a a 5 -a

° r r i e n i r e a e i se fa c e în

439
în c e p â n d cu se c o lu l X I , iar c u ltu l ei e ste a te sta t d e ja în a in te de

p u b lic a re a V ie ţii e i, s c r is ă d e S f â n t u l S o f r o n i e , P a t r i a r h u l I e r u s a l i

m u lu i. D in această scriere se vede că atât de m ult schimbă h a n d lui

D um nezeu pe omul păcătos care sepocăieşte cu adevărat, încât îl pocite
face părtaş al slavei îm părăţiei cerurilor pe care o pregustă sfinţii inca
din lumea aceasta. D e aceea, pilda vieţii de pocăinţă şi sfinţenie a Sfi11
tei Cuvioase M aria Egipteanca este o întărire spirituală şi o speranţa
p en tru toţi oamenii care doresc să se mântuiască, să-şi schimbe şi sa ,
sfinţească viaţa , oricât de păcătoşi ar f i ei la un mom ent dat.
î n c â n t ă r i l e T r io d u lu i d i n D u m i n i c a a 5 - a a P o s t u l u i M a r e , S f â n t a

C u v io a să M a ria E g ip te a n c a , d a to rită c o n v e rtirii sau sc h im b ă rii e1

d u h o v n i c e ş t i p r i n m u l t ă p o c ă i n ţ ă , e s t e n u m i t ă „ în g e r î n t r u p ”. E a

r ă s t i g n i t p a t i m i l e t r u p e ş t i şi a a j u n s l a î n v i e r e a s u f l e t u l u i d i n m oartea
p r i c i n u i t ă d e p ă c a t , s f î n ţ i n d u - ş i s u f l e t u l şi t r u p u l c u a j u t o r u l d u m n e '

z e i e s c u l u i h a r . A s t f e l , î n t r - o c â n t a r e se s p u n e : „ N e ş tiin d d u m n e z e ie ş tii

ciy a i î n t i n a t c h i p u l cel d u m n e z e i e s c d a r p r i n d u m n e z e i a s c ă p u r t a

g r i j ă , ia r ă ş i l - a i c u r ă ţ i t i n d u m n e z e i n d u - t e , c u v io a s ă , p r i n f a p t e l e ta le

cele d e s f i n ţ i r e ’.

C a ş i D u m i n i c a S f â n t u l u i l o a n S c ă r a r u l, D u m i n i c a S f i n t e i C u v i o a se

M a r i a E g ip te a n c a n e p r e g ă t e ş t e s ă î n a i n t ă m d u h o v n i c e ş t e s p r e S ă * '

b ă t a l u i L a z ă r , D u m i n i c a F l o r i i l o r ş i S ă p t ă m â n a S f i n t e l o r P ă t i m i r i ale^

D o m n u l u i , p e n t r u a i n t r a a p o i î n l u m i n a S f i n t e l o r P a ş t i , s p r e s l a v a l 111
D u m n e z e u şi b u c u r i a o a m e n i l o r . A m i n !
 '0
<r
__
î ; |C .V ~ > λ ' r x r r ^

Duminica a 6-a din Postul Mare

(a Floriilor)

b u c h e t u l v i r t u ţ i l o r d in p o st ,
^ M in i a l e b ir u in ţ e i d u h o v n ic e ş t i

-.în a in te de Paşti cu sase zile, lisus a venit în B etania,

Und e era L azăr, p e care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo
° 'n ® şi M a r ta slujea. Ia r L azăr era unul dintre cei ce şedeau
CU E l la m asă. D eci M aria, luând o litră cu m ir de nard curat,
de '» a re p re t, a uns picioarele lui lisus şi le-a şters cu părul
 >11«>cl<>\c R

c a p u l u i e i , ia r c a s a s - a u m p l u t d e m i r e a s m a m i r u l u i . D a r

I u d a I s c a r i o t e a n u l , u n u l d in t r e u c e n i c i i L u i , c a r e a v e a s ă - L

v â n d ă , a z is : P e n t r u c e n u s - a v â n d u t m i r u l a c e s t a c u t r e i s u t e

d e d in a r i ş i s ă - i fi d a t s ă r a c ilo r ? I n s ă e l a z i s a c e a s t a n u p e n t r u

c ă î i e r a g r ij ă d e s ă r a c i, c i p e n t r u c ă e r a f u r ş i , a v â n d p u n g a , l u a

d in c e se p u n e a în ea . A z i s , d e c i, I is u s : L a s - o , c ă p e n t r u z i u a

î n g r o p ă r ii M e l e l - a p ă s t r a t . C ă p e s ă r a c i t o t d e a u n a î i a v e ţ i c u

v o i, d ar p e M in e n u M ă a v e ţi to td e a u n a . D e c i m u lţ im e m a re

d e i u d e i a u a f la t c ă e s t e a c o l o ş i a u v e n i t n u n u m a i p e n t r u

I i s u s , c i s ă v a d ă ş i p e L a z ă r , p e c a r e -1 î n v i a s e d i n m o r ţ i . Ş i s - a u

s f ă t u i t a r h ie r e ii c a ş i p e L a z ă r s ă - l o m o a r e , c ă c i , d i n p r i c i n a

l u i , m u l ţ i d in t r e i u d e i m e r g e a u ş i c r e d e a u î n I i s u s . A doua

z i, m u lţim e a c e a m a re , ca re se a d u n a s e la s ă r b ă to a r e , a u z in d

c ă I is u s v in e in I e r u s a lim , a lu a t r a m u r i d e f in ic ş i a ie ş it
î n t r u î n t â m p i n a r e a L u i ş i s tr ig a : O s a n a ! B i n e c u v â n t a t e s t e

C e l c e v i n e î n t r u n u m e l e D o m n u l u i , î m p ă r a t u l l u i I s r a e l! Ş i
I is u s , g ă s in d u n a s in tâ n ă r , a ş e z u t p e e l, p r e c u m e s t e s c r is :

« N u t e t e m e , f iic a S i o n u l u i ! I a tă , î m p ă r a t u l t ă u v i n e ş e z â n d

p e m â n z u l a s in e i » . A c e s t e a n u l e - a u î n ţ e l e s u c e n i c i i L u i l a

î n c e p u t , d a r , c a n d S - a p r e a s lă v it I i s u s , a t u n c i ş i - a u a d u s

a m i n t e c a a c e s t e a e r a u s c r is e d e s p r e E l s i c ă a c e s t e a I l e - a u

f ă c u t L u i. A ş a d a r , d ă d e a m ă r t u r ie m u l ţ i m e a c a r e e r a c u E l

c â n d l - a s t r ig a t p e L a z ă r d i n m o r m â n t s i l - a î n v i a t d i n m o r ţ i -

D e a c e e a L -a ş, in ta m p in a t m u lţim e a , p e n t r u c ă a u z is e c ă E l
a f ă c u t m i n u n e a a c e a s t a ” (loan 12, 1 - 18)

ărbătoarea W * ^

S Hristos este numită î„ ^

cate mulţimile de „ m m i „
m â n d i n t r a r e a i n I e r u s a l i m a l u i I i s u s <·=,
fc
t
a K ege sau îm p ă ra t.
flo[ile pe

«1»'

4 4 -2

E v a n g h e lia să rb ă to rii ne
ca semn de p r e ţ u i r e şi de recunoş
r ·
p re ţ p e p ic io a re le Lui
- « M a r i a so ra lu i L a z ă r d in B e ta n ia ,
n m iI is u s , a vărsat m ir de m a re
, i .: ei Această Marie,
· , o cte rs c u p ă r u l capului e i.
Ş1 l e ‘ * fe m e ia p ă căto asă d e sp re care

so ra lu i L a z ă r , e ste o a lta fe m e ie eCa ^ ^ p o c ă in ţa fe m e ii p ă c a -

v o rb e şte S fâ n tu l E v a n g h e list L u c , p , ^ a t e a ]slain . S e m n i f i c a ţ i a

to a s e n u s - a p e tr e c u t în B e ta n ia , c i ’ j e o s e b it d e b o g a tă . C â n d lu d a

n a rd u lu i sa u m iru lu i de m are preţ e v â n j u t m i r u l acesta cu tr e i s u te

I s c a r i o t e a n u l a î n t r e b a t : „ P e n tiu ^ ^ 5 ), D om nul Iisu s H r is to s a
d e d i n a r i ş i s ă - i f i d a t s ă r a c ilo r ? ( I ° a n ^ ^ ^ p ă s tr a t. C a p e s a ia c i
r ă s p u n s : „ L a s - o , că p e n t r u z i u a în g r o p a t ^ ^ to td e a u n a { lo a n 1 2 ,

t o t d e a u n a î i a v e ţ i cu v o i , d a r p e M i n e n t . · i m n u l u i I is u s H r i s t o s

7 - 8 ) . M i r u l d e m a r e p r e ţ c a s im b o l a f o l o â t p e n tr u s fin ţir e a S fin te i

a d e v e n it în B is e r ic ă S f â n t u l ş i M a r e e s jm b o K z e a z ă m o r m â n t u l

M e s e d i n b is e r ic a n o u ă , î n t r u c â t S f i *' ^ } n v i a t. D e a s e m e n e a

M ântuitorului in care E I a fo stp llS f sfântul Antimis care sim

'» Sfântul si M arele M ir se , Iar “ ““
« « p u „= ,e. în m orm ânt a „ B i„a Μ<*1« 9 b -
„ * o»» ψ * i r J μ » * Mir-Aî fT d
erii D o ™ ! , se face « » Sf“ “ / , U ρ-™» m»«
• « , , , de 1, M a t» , sora
Hristos f rinfolosirea 1st.«»«' m.re«ma ^ “ ' “ ” „„1 credi„.
multe aromate de mare/>?<?,· P puhului Sf adesea
"•«re p« , fi P«“ " *0 * * * * £ * £ 2
“ Os. în acest seni, ™ c„m hani D“hu “ ^ i!ttat
PMfcmnl mirului de nard. DuP ^ „ .« » .
i n u p u l ,„ i 1

* · - pe p im “
P re z e n ţe i h a r u lu i d iv in în ° m ^ - a r isto s·

SfirH e n i e p o t r i v i t E v a n g h e l i e i l u i

443
) λ μ ι :ι , P at ri ar hu l Bist-T ic ii ( h t o d o x i * R o m â n i -

M iru l d e m a re p r e ţ e ste u n s im b o l al f r u m u s e ţii B ise ric ii

)

Toate veşmintele de mare preţ, toate vasele sfinte, toate picturile

frumoase, toate bisericile noi zidite care sunt aduse ca ofrandă sau dar
întru pom enirea şi cinstirea D om nului Iisus H ristos, ca recunoştinţă
sau m ulţum ire adusă Lui, sunt m ir de mare preţ. A sem enea M ăriei,
sora lui Lazăr, Biserica aduce ofrandă lui H r istos Cel răstignit şi înviat
ceea ce ea arefrum os şi de mare preţ.
Insă, la darurile materiale de mare preţ pe care le aduc credincioşii în
biserică trebuie să adăugăm darul cel mai de preţ al miresmei credinţei
ortodoxe, al rugăciunii şi al faptelor bune. M irul de mare preţ este,
in primul rand, sufletul om ului dreptcredincios şi curăţit de păcate.
Sufletul creştinului curăţit de păcate şi luminat defapte bune se dăruieşte în
fiecare zi lui Hristos ca mir de mare preţ. V i a ţ a p ă c ă t o a s ă e s t e u r â t m iro­
sitoare, dar pocăinţa şi c u r ă ţ i r e a de patimi p ă c ă t o a s e t r a n s f o r m ă v i a ţ a

omului în parfiim duhovnicesc de bună mireasmă. A c e st m ir de mare

dobândeşte prin toate
preţ al sufletului creştinului curăţit şi sfinţit se
nevoinţele Postului M are, prin împărtăşirea cu Sfintele T ain e si p f
m ilostenie. Să ne ajute D om nul Iisus H ristos ca ş i noi, în a c e a s t ă u l t i m ă

saptamana înainte de sărbătoarea învierii Sale, să aducem ca m ir de mare

preţ florile harului crescute in sufletul nostru, ρ ή η toată lucrarea duhovni­
ceascasavarşita in tim pul de pregătire pentru Sfintele Paşti.
n m u în ţeles al Intrării trium fale în Ieru salim a Domnului
«sus n sto s este acela de biruinţă asupra m orţii lu i L azăr şi, deci,
de prefigurare, vestire profetică a în v ier ii de ob şte, d u p ă c u m se
spune in roparul sărbătorii. Evanghelia după S f â n t u l l o a n r e l a t e a z ă

pe larg despre învierea lui Lazăr, prietenul D o m n u lu i Iisus şi fratele

surorilor Marta şi Maria din Betania.
M ulţi dintre iudei vfeând c i li,„ , a iiwiat un om m o„ de pattu
" I ' " ' n,rat comPunere, pir4sk pe ^ pe fanSei.

444-
L u i d u m n e z e ia sc a . D e c ^ d a r ş t f e L a z a ,f>

v e n i t î n B e t a n i a e r a să _ serba P a ştii

ca re Iis u s l- a î n v i a t d in vi , ^ j eru sa lu ^ P e n tr L a z ă r, cel

M u lţim ile * .d u n a s .™ * „ „ „ · „ sS

ce m u r is e , d a r a c u m 1 ^ t u l b w aU ■ ^ # ^ a(i r n i r a ţ i a
s i m p l i d e m i n u n i l e l u i J isu s, / > ^ p e n tru ca de £1,

c ă r tu r a r ilo r şi fa r is e ilo r , p cU f i e c a r e i n îtisă si în v ie r e a

m u lţim ilo r f « . * « ■ » sl, m ăi * · iu d e » « ·

cu b e c e v in d e c a re i n - - - „

dm m o rţr a p tre tc n u r cte d e t u n . fl/ ( „ « r e

îm p ă rţi, in d o u ă . . b e r . » » n * ^ ^ ^ ^ „ ,n

deau în Iisus; unu care ne spUnt c‘ ^ pe Iisus, a

r i- L « r« « - E v an g h e nu e

m a r i i c ă r t u r a r i l o r şi f ^ se ll° a t d in * < * P \ lu i lisU s e r a « u n u -

p e L a z ă r , p e n tr u ^ f şi d a t o a r e

* fe n i ^ Lui e r a * * * * U z ăr. „£« **?

- ,ar p u te ie a ...r0 rilo t m o rţn ,
n a tă sau fa sc in a n ta , ^ sp U O e - b iru ito r asup ^

d e v ia tă . I m e d ia t d u p a £1 Se a g t s e n s , tn

în v ie r e a si V ia ţa ψ α η D - ’ ^ r ^ · 1 ^ * « /* “ '

î n v i i n d ăi r i d i c â n d p e U f * * * * *

l« m in Ie r u s a lim « « “ â ’î n v i a t
l*i L a z ă r si prevestire lW a p ro ţrtC tJristos, d u p

a ***** c ! > ^ prin : r s

^ ita S a în v ie r e M

Pe L a z ă r d in m o rţi, ^ s& u ^

la r a p o i î ş i v a în v ia şi p p l l I l i n c '/ eU ^ ro erg e

Va arăta definitiv ca este spte

?* d ă t ă t o r d e v i a ţ ă v e ş n
în I e r u s a lim , d e şi în p la n so c ia l e ste o p e d e a p s ă c a p ita lă d e c is a de

a u t o r i t ă ţ i l e p o l i t i c e şi m ilita r e r o m a n e la i n s t i g a r e a a u t o r i t ă ţ i l o r re li­

g io a se d in Ie ru sa lim , to tu şi, în p la n sp iritu a l ea e ste p re z e n ta tă de

S fâ n tu l E v a n g h e list lo a n ca fiin d o j e r t f ă d e b u n ă v o i e . în a c e a stă

p r i v i n ţ ă , D o m n u l I i s u s H r i s t o s s p u n e : „ E u î m i p u n v i a ţ a , ca ia r ă ş i să o

ia u . N i m e n i n u o ia d e la M i n e , c i E u d e la M i n e î n s u m i o p u n . P u t e r e a m

E u ca s ă o p u n s i p u t e r e a m ia r ă ş i s ă o ia u . A c e a s t ă p o r u n c ă a m p r i m i t ·'o

d e la T a t ă l M e u (lo a n 10, 1 7 -1 8 ). P rin u rm are, B i s e r i c a î n ţ e l e g e

i n t r a r e a î n I e r u s a l i m a D o m n u l u i I i s u s H r i s t o s c a f i i n d m e r g e r e a

S a d e b u n ă v o i e s p r e p ă t i m i r e ş i s p r e m o a r t e . Iisu s p u te a s ă e v ite

s u f e r in ţe le şi m o a r t e a d a c ă - ş i d i s t r u g e a s a u e l i m i n a a d v e r s a r ii. î n s â

E l n u a f o l o s i t v i o l e n ţ a , ci a d o r i t s ă b ir u i a s c ă m o a r t e a d i n interiorul ei)
t r e c â n d p r i n m o a r t e cu p u t e r e a i u b i r i i Sale s m e r i t e , p e n t r u a vindeca pe
o m d e m â n d r i a s i n e a s c u lta r e a l u i A d a m s i a se a r ă t a biruitor p r i n în v ie r e -

A şa d a r, In tra re a D o m n u lu i H ris to s în Ie ru s a lim e ste b iru in ţă asupra

m o r ţ i i l u i L a z ă r p e c a re l - a î n v i a t s i a n t i c i p a r e a b i r u i n ţ e i M â n tu ito r» "
l u i I i s u s H r i s t o s a s u p r a p r o p r i e i S a le m o r ţ i , p r i n î n v i e r e a S a a treia Z i-

T otodata, intrarea D om n u lu i lis u , H risto s in I e r u s a lim u l

P ăm ântesc este ,1 prefigurarea in trării S a le c , o m

in Ierusalim ul ceresc

Insă această in tra re a iui H risto s in Ie ru s a lim u l ceresc se va le » '

m n oPanp "t e "a T

d e ?P , , , , „ o i c ^â n t i m ; P ri" > " % “ « S , la cer. D . a c e »

ceresc, in care Iisus Hristos,

t .
Dumnezeu U m u l1, Π
in tră p rin în v ie re ,
· · τ v r e

u m a n ita te a L u i nu va m ai m u ri n i r i ^ ^ * r r în
. τ. ii . " n i c > o d a t a . A c u m , I e r u s a l i m u l ceresc &
c a re a i n tr a t Iisu s H r is to s C e l r a s t i e w ς; , · a tra sc a
1 o Ş mviat, ca să ne p re g a te
 E v a n g h e lia slavei lui Hristos

- Preasfmtei T r e i m i , - - · este liturgic stm-

nouă un sălaş ceresc în Impâraţia 0 U alte cuvinte, biserica
bolizat de biserica ortodoxă pictată / ^ aCe s t m o t i v , când s e

sfinţită este icoana Ierusalimului m^nea7iâ-te, luminează-te, noule

sfinţeşte o biserică nouă, cântăm. ^ ^ â lu c if . Intrarea Mântu-
lerusalime, că slava Domnului peste^ t priveşte deci şi taina
itorului Iisus H ristos în Ierusalim c ^ ^ pentru a
B isericii lu i H ristos rugătoare în bisen . .
pregusta bucuria din Casa Tatălui eres . ^ ^ fj| w
In acest sens, * , « * * * Biserica ne învaţă şi ne
tainic o intrare in Ierusalimul ceresc, „ , ^ „ „ * 7 »»*«
« /'« ă să răstignim p ăcatu l sau eSotsn ^ ^ â n d i învierea sufleUt m
cu pocăinţa, postul şi milostenia, p e n . ^ cultiva iubirea sfanta
nostru din m oartea cauzată de p
f a ţ ă d e D u m n e z e a şi d e a p r o a p e le D „ m n id u i in lo r u s im "e

în ţe le s u rile d u h o v n ic e şti * >»“ sJ „ e aj« ,e « b iru .m JP »

A r a m ă s i c e re m D o m n u lu i Iiw » > * d in c .u a » P » * r

m o a rte a su n e tu lu i ca d e s p ă rţi" ‘ ^ s i b iru im «P>“ m”

M itu im t o t c e s lă b e ş te c re d in ţa ^ ^ e c a t n 0 i. p o s tu l

răutăţii c â n d v e d e m că * S = » " '” * ^ w i .

t f i » « I eru sa f -M â n a s f i n te lo r P ă t i -
S ă r b ă to a r e a
r£ £i i - *» « £ £ £ * » .
»-
* « * z ile a , S fin u lo r P ^ .

α /f /« t / / w f t » . cere / r r u C ii şi l ’lV tel

E s t i c ă le v a tă m a i d ir e c t de T a tn a

Stâlpările şi llorile, si mbolitl virtuţilor adunate

în timpul Postului Sfintelor Paşti

; - i l .0 „ Λ„ « / « · * « " “ “ ° ” C“ P r" e S ,e ' “

' “ « a Iu , H ris to s . E a e ste , oarecum , - « ? » “ “ * « “

4 -4 7
 Pa t r i ar h u l B is or it ii ( )rtod<

a biruinţei asupra morţii, asupra păcatului si asupra răutăţii oameni­

lor. E a e ste o b i r u i n ţ ă a i u b i r i i l u i H r i s t o s , i u b i r e m a i t a r e d e c â t o r ic e u r ă

s i i n v i d i e , t r ă d a r e s i l a ş i ta t e o m e n e a s c ă , d e c â t o r ic e lă c o m i e d e b a n i ş i d e
p u t e r e lu m e a s c ă tr e c ă to a r e .

D e ce purtăm în această zi ramuri de copaci, în sp ecial ramuri

de finic sau salcie, şi flori? P u rtă m în m â in i a c e ste r a m u r i, în p r i~

m u l r â n d , ca m e m o r i a l s a u a d u c e r e a m i n t e d e e v e n i m e n t u l care s-a

p e t r e c u t cu a p r o a p e 2 0 0 0 d e a n i i n u r m ă , c â n d D o m n u l I i s u s H r i s t o s

a i n t r a t în I e r u s a lim , fiin d î n t â m p i n a t , m a i a le s d e c o p ii, c u s tâ lp a r i

s a u r a m u r i d e fin ic. în a l d o ile a r â n d , p u r t ă m în m â in i ra m u ri de

s a lc i e şi f lo r i, p e n t r u c ă s - a u î n c h e i a t c e le 4 0 d e z i l e d e p o s t î n c a r e

a m a d u n a t in s u fle t f l o r i l e c r e d in ţe i c u l t i v a t e p r i n p o s t ş i rugăciune .
V e c e r n ia d in V in e r e a d i n a in te a S â m b e te i lu i L a z ă r s p u n e c la r în

c a n ta rile ei c a a c u m s-au î m p l i n i t c e le 4 0 d e z ile de p o st. Sâm ­

băta lui L a ză r şi D um inica Floriilor f ac, aşadar, trecerea spre o altă
săptămână, care n u m a i fa c e p a r te d in c e le 4 0 d e z ile d e p o s t , ci

este un tim p mai sfânt şi mai sfin ţitor, pentru că este tim p u l unei
participări m istice sau tainice la Sfintele si M â n tu ito a rele PW*'
m m ale lu , H ristos, ca a p o i să n e b u c u r ă m d e în v ie re a L u i, să ne

d e s p a tim im d e p a tim ile e g o iste sau p ă c ă to a s e d in fire a o m e n e a s c ă ,

p a t i m i c a re a u p r i c i n u i t r ă s tig n ir e a şi m o a r t e a lu i H r i s t o s . î n a c e s t

s e n s , fl° n le Pe care le purtăm in mână in D u m in ic a Floriilor refre-

z in a flo ri e virtuţilor-adunate in timpulpostului-, lu m in a r u g ă c iu n ii»

sm erenia p o stim , bunătatea in im ii m ilostive si darnice curăţia

m in ţi, dobandita prin pocăinţă, sfinţirea si tru pului
dobandita prin infranare snnxr-A ♦ ’
. . *„ ’ pOVedame şi prin îm părtăşire m » 1
deasa; pe scurt florile iubirii sfinte »·
. c „ , . a S 1 s m e r i t e f a t ă d e D u m n e Z
s i f a t a d e A c e ste a su n t f W ; i
s e m e n i . , ’ ^ . Ani
’ , n o rile t i t i v a t e în tim p u l P o s tu l*
n e c a r e lc a d u c e m n o i c a d a r u r i c u ltm o t- a i t >· t- ic ii
, .. . iv a te in o g o r u l s f â n t al B i s e n
d re p tm a rito a re .

448
 ί·Α a n g l i i 'I i a s l a w i Im H i is

C -
a n e a j u t e D o m n u l I i s u s H r i s t o s c a şi n o i , c a r e p u r t ă m î n m â i n i

a m i n i d e s a lc ie ( a c e a s t a f i i n d c e l m a i s m e r i t d i n t r e c o p a c i , d e o a r e c e

»J p l e a c ă c r e n g i l e s a l e p e r m a n e n t î n a i n t e a D o m n u l u i ) , jy7 n e s m e r i m

Sa p r i m i r n c u e v l a v i e p e M â n t u i t o r u l I is u s H r is to s , C a re i n t r ă a c u m n u

m a i 171 I e r u s a l i m u l p ă m â n t e s c , r/7 o d in io a r ă , c i ş i în s u f l e t u l n o s tr u , i n

-ta n o a s t r ă , d a c ă î l p r i m i m cu m u l t ă c r e d in ţă ş i b u c u r ie , s p r e s l a v a L u i

771â n t u i r e a n o a s t r ă .

P r i l e j u l S ă r b ă t o r i i F lo r iilo r , a d r e s ă m p ă r i n t e ş t i d o r i r i d e s ă n ă ­
t a t e ς! ,
> m â n t u i r e , p a c e şi b u c u r i e m t u r o r c e lo r c a r e p o a r t a n u m e d e

n . F l o a r e , F l o r i n , V io r e l, M u g u r , L ă c r ă ? n io a r a , B r â n d u ş a şi a l t e n u m e

e d o r i n d u - l e a n i m u l ţ i , f e r i c i ţ i si b i n e c u v â n t a ţ i !
>’ ’ ’

.Κ οΖα, ΓΓ ί1’ M e ,i s a - N a r c isa , O l i v i a , U r te n sia , ·VJ ja V io le ta , V io r e la ’

o io«ca 2 ai,i1’.rRT ilrin' Sâr iana« C o d S C o d ru ţ, Crin, F.orenfin, Florin,

hiOcel , b Ja - Z am baica>B l'Jo r ’ Narcis, Trandafir, Valerian.
CeI- L au r, L a n r e n ţiu , Laurian, Mugur, Mugurel, JNarc

449
 ι·Γ-?ώV ; <5/
iNiiiiTaRea spihki crvci

Duminica dinaintea înălţării Sfintei Cruci

(C onvorbirea lui Iis u s c u N ic o d im )

r A SR p f M V T C R U C E S E M n u l I U B I R I I
I N G E P Ă C A T U L ŞI M O A R T E A

„Z is-a D om n u l: N im en i nu
c i * i. S a Sl*it la cer d ecâ t C e l ce
S-a c o b o r â t d in cer, F i u l O m u l u i r , -
i\/r · - -i *Care este în cer. S i, dupa
cum M o ise a in a lta t sarnelo ; ’
1 p . | (pv i . n PUstie, aşa treb u ie să Se
în a lte r iul O m u lu i, ca to t cel j
.« : . v, p e Crede în E l să nu piară, ci să
aib a v iaţa veşnica. P en tru că
^ n ezeu asa a iu b it lu m ea,
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H r i s t i

. . . r e l U n u l - N ă s c u t L - a d a t, c a o r ic in e c r e d e
încât p e F iu l Sau C e n ic a . Fiindcă n-a trimis
în El să nu piară, ci sa aiba vi , ’ dece lumea, ci ca să
D u m n e z e u p e F iu l S au m u rn e 1 3 . 1 7 ).
se mântuiască p r i n E l lumea {loan ,

■ d in a in te a î n ă l ţ ă r i i S fin te i C ra c i
fanta Evanghelie a £> «»»«' ^ de Mois, u
X lic e . usm ,> in n ^ ‘Z u m , >«’· ' > ' · [ Se
O p u s t i e ş i în ă lţa r e a p e ' ^ m u lţi o am e m m u re a u

Ştie c ă î n t i m p c e p o p o r u l ev reu tra D u m n e z e u ι- a p o r u n c it m

fiin d c ă erau atacaţi d e ş e rp i v e n in o şi- U şa rp e le d e a r a m a ,

M o i s e s ă î n a l ţ e u n ş a r p e d e a r a m ă şi o ^ u l o a s ăa oameni-
înălţat î n pustie, se v i n d e c a . Aceasta llire a Crucu Mantuito
lor care erau muşcaţi de şerpiera o P*·® joan G u r ă d e A u r s p u n e : „ V ezi

leg ă t u r a d i n t r e a c e a î n c h i p u i r e ^ edscap ă d e v in d e c a t
d a r d e u n a tr e c ă to a r e ; a i c i cel ca ^ a'u i Iisus ce ras S ^ trei care
sp â n zu ra t a tă m ă d u it m u ş c a t „ I u l ) . A colo a f i s t v i n ^

ră n i l e p r i c i n u i t e d e ş a r p e le ,n te K & ^ ^ car e p ^ te în c h ip u it,

a P r i v i t c u o c h ii a c e ş tia ( tr u p e ş n ^ ^ ^ î n f i ’ " 1^ ' g m fc a t μ

t0« te p ă c a te le . A c o lo ^ (ă tr e D o n * » 1 A c 0 q ^ a m ă n tu i f
a i* , t r u p u l S t ă p â n u lu ip r e g a a n lfn ict 27.

“ « ş a r p e a t ă m ă d u i t ; t o t a ş a şi ^ & i n t r o d ucere

o' λ. p n rv u lo iu » ^
>z n o te d e I e r o m . P o l i c a r p ^ o cară

P' 255>· 1„ i » * " " ' e n , * ” r f n a a f ir il « .l r

în A ntichitate, crucea era ^ H r is t o S ’P ga p e t e l e
Pentru răufăcători. Dar Domn oaJTieni Ş‘ llial1 *f ă s i d e t o r t u r ă în
nit Pe cruce din iubire p e n « « ° . ^ p i e r i t de ocar ,
a tr a n s fo r m a t crucea .η ·,,·%ίΧ®ΒΜ

451
sim bol a l iu b irii de via ţă făcătoare. P rin m o a rte a Sa, M â n tu ito r u l
lis u s H ris to s a b ir u it p ăcatu l n e a sc u ltă rii şi m o a rte a ca u rm a re
a p ă c a tu lu i, iar p rin în v ie re a Sa d in m o rţi a a ră ta t slava C ru c ii
ca fiin d slavă a iu b irii Sale je rtfe ln ic e , s im ţito a re şi d e -v ia ţă -
făcăto are. D e aceea, cântăm noi în fiecare dum inică: „Iată, prin
Cruce, a venit bucurie la toată lumea”

C ru c e a , se m n d e m â n tu ir e şi d e v ia ţă v e ş n ic ă

T ran sfo rm area m o rţii lui H risto s în b iru in ţă a vieţii veşnice

în seam n ă şi transform area C rucii din in stru m e n t de to r tu r ă sau de
ocara in sem n de m ântuire şi de viaţă veşnică. Evanghelia ne spune
ca „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe F iul Său Cel U nul Născut L -a
dat, ca oricine crede in E l să nu piară, ci să aibă viaţă veşnica {loan 3,16)·
C hiar D om nul lisus spune că „n-a trimis Dum nezeu pe F iu l Său in
lume ca sajudece lumea, ci ca să se mântuiască prin E l lumea" (loan 3, l?)·
Aşadar, vedem ca Sfânta Cruce ne arată cât de m ult a iubit D um nezeu
lumea. Sfanta Cruce este semnul iubirii nesfârşite si mai presus de înţelegere
a lui D umnezeu fa ţă de oameni, o iubire care respectă libertatea omului
chiar şi atunci cand omul II respingepe Dumnezeu sau nu î l primeşte. C r u '
eea M â n tu ito ru lu i lisus H risto s reprezintă iu b irea lu i D u m n e z e u
arătată oam enilor in tr-o lum e plină de u ră si de violentă. D e fi* * ’
D om nul Hristos a fost răstignit pe cruce ca urmare a invidiei, a urii fi *
violenţei m ai-m anlor c ă rtu ra rii şifariseilor, care î l invidiau şi î l urau pe
hsus t0Cmal pmtrU ca ™ult>™le U iubeaupe El, credeau in E l si î l urmau-
L a răstignirea M ântuitorului lisus H r istos au id p a t şi păgâ­
nii, adică soldaţi rom ani, care ocupaseră Ţara Sfântă si se aflau sub
au to ritatea com andantului Ponţiu p i l a f ^ ^ ^^

rea lui D u m n ezeu arătată în M ântuitorul lisus H ristos, încât E l

452
 „ la d is p r e ţ cu d isp re ţ, ci S ' a_

a r ă s p u n s la u r ă cu u r ă , la

m o a r t e a ep e c ru c e , ad^
s^ ^ sau
oricand sa ρ _ ^ ia r ta - l e

A to tp u te r n ic , Iisu s ris ^ ră u ta te , &^ je rtfeln ic e ,

S ă i.d a r n u a r a s p u n ^ A c e ^ J ^ ^ ^ b ta d e .^
lor, că n u ş t i u ce f a c . v ca r e b ir u ie $

care ia r tă î n lo c să se ră z b T v / i â n t u i t 0111^11^ ^ s u S

iu b ire a s m e r ită a lu l ^ rlSt . ^ a în d e l« n Sa * arW â n e b iru ita şt

Smerenia unită cu ra Sfânta 1 u se pot smeri.

semn de înfricoşat e p ei ^ A c^ic0'ea%it e r tre C o lo se n i,sp uneC a

S m e r e n ia şi b u n ă ta te a / » ' i ţn E p i st0 a C ,efn a sca t ?* * zrt? .
acest sen s, S fâ n tu l A p o sto l · ^ 2> l 4 - l 5 ) , ţ n a r

H r is to s -D o m n u l a dezbrăcă ^ (ci o ^ r- stigneasca pe

/ > M e n / e d i a v o l e ş t i şi le ' aJ ' 1 ' at pe ' a ] y l â n t u i t o r u l u l lls U S

p recis d e m o n ii, care au in d şi răbda ‘ ^

H r is to s , a u fo s t b ir u iţi P ” ^ şi ma> s .y U nu l ^
H r is to s , p r in iu b ire a ‘. {„ ίΛί p μ veşnica

" * ‘” l u i D » " > » e W " ' r , s » « , e t e ” T r i » a - l n ” ” c 4 t

^■6). I u b i r e a a c e a s t a a rte u ra Ş 1 r . a to £ t f e ’ i ^ qau

’««r-o lum e bolnav» * PK ”' ' „ !» » ' t ’ C, cat,<n°“ ,e!““ P * ci

P ic a ,sW n„a,,e,«S. « ^ m “ ToS. * Î Î e C « ' » ' L S tiC -

« * » c a ce a n » . Pe **» - ^
U rm a r e a p ă c a t u l u i neasc _ la ru ° r t i i înviin 1 · d u - l e ”·
P e C e l ce S - a fă c u t asc u ltă to r ^ ’ v ia ţă d a n ţţn

A s tfd , E l a b iru it cu ^ am bek ^ spune;

" C u m o a r te a pe moarte ca y re 0 tu l ^

în n o a p te a de l u t » ^ .
ru ce în v ăzu l tu tu ro r
φϊ*®'·
„Hristos a în via t! , iar poporul răspunde: A d e v ă ra t a în v ia t! ”, deoarece
H ristos Cel răstignit este H ristos Cel înviat, C el care şi după învierea
Sa poartă în trupul Său semnele Crucii, adică sem nele cuielor din
m âini şi picioare, precum şi semnul lăsat de lancea care L -a străpuns
în coastă, ca semne ale iubirii Sale jertfelnice.

C ru c e a e ste se m n v eşn ic în tr u p u l lu i H r is to s

S em n ele C rucii rămân veşn ic în trupul în v ia t şi p r e a s lă v it al

M ân tu itoru lu i Iisu s H ristos, C el înviat şi în ă lţa t la ceru ri, pentru
a ne arăta cât de m ult ne-a iubit E l pe noi şi S-a dăruit nouă, ca p e ,t0‘
să ne ridice la ceruri. D e aceea, sărbătoarea în ă lţă rii S fin tei Cruci, c»
cinstire a Sfintei C ruci, este preamărirea iub irii je r tfe ln ic e şi sm e­
rite, singura iubire pe care D u m n e ze u o p reţu ieşte. E l nu preţuiesc
iubirea posesivă şi mândră, ci iubirea milostivă şi smerită, care d e s c h id e

sufletul omului spre a iubi pe Dumnezeu şi pe semeni.

Evanghelia de astăzi ne mai spune că „n-a trim is D um nezeu ?
F iul Său in lume ca săjudece lumea, ci ca să se mântuiască p rin E l l u ^ a[
{loan 3,17). Deci, M ântuitorul vine să m ântuiască, nu să osândească

lumea. E l vine să cheme, să vindece p e cei bolnavi, să hrănească pe *

săraci, să călăuzească pe cei rătăciţi, să ridice p e cei păcătoşi şi căzuţi, v in e
să dăruiască oamenilor viaţa cea adevărată

S fâ n ta C ru c e e ste lu m in ă si κ:
b in e c u v â n ta r e
p e n tr u v iaţa c r e ş t in -

Crucea este lum ină şi binecuvântare λ „ te

se m n u l credinţei în iubirea smeri··- , n t r u mantuire d e eso a r e c e

m e r ita şi m U o s t i v ă a lu i D u m n e z e i» ,

454
 E v a n gh e l i a s la v e i lui H r i s t o s

De aceea, noi vedem în semnul Crucit

iu b ire m a i ta re d ecât m oartea. ^ ^ Dumnezeu. Iar când spunem
semnul m â n tu irii, ca uniie a noas^ ~ j^oamne, miluieste-ne ,
„D oamne, a ju tă -n e \ „Doamne, mă ^ ^ semnul iubirii Prea
ne în sem n ăm cu Sfânta P r e a s f â n t a Treime.
sfintei Treim i pentru noi şi al ere , ^ ^ g$te construită infoi mă
D in acest motiv, şi biserica lăcaş e v ^ ^ a m i n t e ş t e ferm a-
de corabie şi cruce, iar pe turla ei s e a fla jo ^ ^ ^ β ^ m te de a
nent de iubirea jertfelnică a lui crească veşnică·
î.-irn la viaţa ca
viaţa pământească vrem elnic

de, . “ ‘e , ă " “ţl

P re tU tit ' r " m *em nU. S W “ C' “ C·

Să ne ajute bunul D u ”' m " L „i Cruce, pe bise^ Q \ unde vedem

,n u lt' o r i d e c a t£ o r i v e d e m lin te sau m ă ° f b e s te D u m n e z e u ş i
h margine de drum ,pe morn teCâtdei»ultneU >

Sfânta Cruce, să ne aducem am botezaţi, ne însem -

aŞteaptă răspunsul nostru
i o-ît de când sUllte . jin s o m n , seara
P u rtă m crucea cu !^ ^ e a ţa ^ ^ e 3 ^ a n ^ e^e creştine
cu sem nul Sfintei Cruci ^ ^ Ju p ă lTian w cuptor sau
când ne culcăm , înainte de mâ ^ ^ ^ urm c ^ ă s de Hristos,
semnul Sfintei ?^ ^ ^ ^oaptâ,PentrU^
Cruci/cp eesi:e c- ^ - ^ ţăraniideHrist0S;
a fost c o a p ^ P e n tr ,\ iaf ţăranii români
to m a m
J ^ in te de a o tăia
Păi
Pai borât din cer ’ lon ca să intre pe ea m
CreştiCa Vic Ca,e S' a C° , e ^ · . φ ψ , prin rugăciune
e?tini sculptează f _ 0 ~ ' ja r ă s c r u c e de
y * sau in casă ca
y * >au in casă ca t n intr-o biserica,
n _ < rgine de^ ^ w ^ qS; Cel^ ce ^
?l f«Pte bune. Crucea este ridicata la
dru»iuri, ca să ne aducem a m in te l 4 ;6).
a zis: .,£« «<»/ Cafe«, Adevărul şi
IVf:3fe.v/'eSg.
'K
455
 C r u c e e s te r i d i c a t ă l â n g ă u n iz v o r sa u lâ n g ă o fâ n tâ n ă sau pe

a c o p e r i ş u l f â n t â n i i , c a s ă n e a d u c e m a m i n t e d e H r i s t o s C e l c e a zis.

„Eu sunt Apa c e a v i e . C i n e b e a d i n A p a a c e a s ta n u v a î n s e t a ? j i c i o d a t ă

(cf. lo a n 4 , 1 4 ) . A c e a s tă a p ă e s te h a r u l lu i H r i s t o s p r e z e n t î n o m p rin

l u c r a r e a S f â n t u l u i D u h . S fâ n ta C ruce s tă d e s tr a jă ş i la mormintele c e lo r
a d o r m i ţ i în D o m n u l , p e n tr u a n e a m in ti ei a u a d o r m it în n ă d e jd e a I n v l~

e r i i d e o b ş te ş i că r u g ă c iu n e a n o a s tr ă p e n t r u e i e s te m a i t a r e d e c â t moartea·
D e a c e e a , îi p o m e n i m î n r u g ă c iu n e o r i s ă v â r ş im u n p a r a s t a s î n a r n iu

t i r e a lo r, d ă m d e p o m a n ă s ă r a c ilo r î n n u m e l e l o r s a u s ă d i m flo ri p

mormintele lor şi le îngrijim mormintele lor. Crucea de pe mormintek

lo r n e a m i n t e ş t e că n e v o m î n t â l n i cu e i î n i u b i r e a s i l u m i n a P r e a s f i » te t
)
T r e im i. C in e L - a iu b it p e D u m n e z e u p e p ă m â n t î l v a iu b i ş i în v e ş n ic * ’
î n c e r u r i, p e n t r u c ă ş i D u m n e z e u n e iu b e ş te v e ş n ic .

Iată cât de prezentă este iubirea jertfelnică a M â n t u i t o r u l u i nos

tru Iisus Hristos în viaţa noastră, prin semnul Sfintei Cruci. Aceasta
ne îndreptăţeşte şi ne îndeamnă s a c i n s t i m c u m u l t ă evlavie S f â n t a
C r u c e , s ă n e î n s e m n ă m cu semnul Sfintei C r u c i, c â n d n e rugăm p e
ca i u b i r e a l u i D u m n e z e u s ă n e o cro tea scă , s ă n e d ă r u i a s c ă sănătate, să *
f e r e a s c ă d e primejdii, d e a c c id e n te , d e r ă tă c ir i, s ă n e s c a p e d e î n t â m p l ă

cea r e a ş i s a n e p a z e a s c ă d e t o ţ i v r ă j m a ş i i v ă z u ţ i ş i n e v ă z u ţ i . C u n o s c â n d

că din Crucea iubirii milostive a lui Hristos vine bucuria învieri»·

ne vom ruga mai mult în faţa Sfintei Cruci, vom merge mai des la
biserica din parohie sau mănăstire, deoarece b i s e r i c a e s te p u r t ă * * #
a l u m i n i i ş i h a r u l u i S f i n t e i C r u c i, spre slava Preasfintei Treimi şi a
n o a s tră m â n tu ire . A m in !
 nv.v;
is
3 m m « ι v.iiuv-i
a

6· t?

‘ 5 înălţarea Sfintei Cruci

Duminica dupa li . H risto s)
( L u a r e a C r u c i i şi u r m a r e

λ rA L E A M Â N T U IR II
A s u m a r e a c r u c ii
ÎN HRISTOS
. te sâ vină după M i n e ,

„Zis-a D o m n u l : Oricine voie? ^ urmeze M ie.

să se lepede de sine, să-şi ia cruc pierde, iar cine îşi
^ăci cine va voi să-şi scape via, > tru Evanghelie,
Va pierde viaţa sa pentru ^ geşte omului să câştige
acela o va mântui· Căci cc i
J·
 lum ea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea sa
dea om ul în schimb pentru sufletul său? C ăci de cel ce se
va ruşina de M ine si de cuvintele M ele, în neam ul acesta
desfrânat şi păcătos, şi F iul O m ului Se va ruşina de el când
va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea
lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici
care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea îm părăţia
lu i D um nezeu venind întru putere ” (M arcu 8 , 34-38; 9,1)·

n E v a n g h e lia Duminicii după înălţarea Sfintei Cruci M â n tu i'

t o r u l Iis u s H r i s t o s fa c e re fe rire la c r u c e z i c â n d : „Oricine voieŞte

să vină după M ine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi s ă " ^ !
urmeze M ie ' {Marcu 8 , 34). A p o i, e x p lic ă spunând: „Cine va voi să-Şl
sca p e v i a ţ a , o v a p i e i d e, la i c in e îşi v a p i e r d e v ia ta , s a p e n t r u I n l i n e ş i p e ^

t r u E v a n g h e l i e , a ce la o v a m â n t u i ' [ M a r c u 8 , 3 5 ) . I a r a p o i î n t r e a b ă : „C e-*

fo lo s e ş te o m u l u i s ă c â ş tig e lu m e a î n t r e a g ă d a c ă - ş î p i e r d e su fle tu l·.7 S a u ce &

p u t e a s ă d e a o m u l i n s c h im b p e n t r u s u f l e t u l s ă u ? " ( M a r c u 8 3 6 - 3 7 ) ·

E v a n g h e lia a c e s te i d u m i n i c i c o n ţ i n e o m u lţim e de învăţături

se r e fe r ă la s c o p u l v i e ţ i i n o a s tr e p e p ă m â n t . D o m n u l I i s u s H r i s t o s n e

în v a ţă c i grija cea dintâipe care trebuie să o aibă om ul î n v ia ţa p â n * » '

tească este mântuirea sufletului, c a re e ste m a i d e p r e ţ d e c â t o ric e b u n

tr e c ă to r d in lu m e a a c e a sta .

î n a c e s t în ţe le s , E v a n g h e l i a d e a s t ă z i n e a r a t ă t a i n a m â n t u i r i i ca

fiin d : 1) voinţa sau dorinţa de-a veni la Hristos; 2) lepădarea de

3) luarea sau asumarea crucii şi 4) urmarea lui Hristos.

D u m n ezeu resp ectă lib erta tea o m u lu i

D o m n u l Iis u s H r is to s c h e a m ă sa u i n v i t ă la m â n t u i r e p e t o ţ i oame« &

d a r n u f o r ţ e a z ă p e n im e n i să v i n ă d u p ă E l , deoarece respectă libertatea

4·58
 Evanghelia slavei lui H ristos

omului. De aceea, El zice: „Oricine ^ ^ Μ ι Λ Μ α η ^ , 3 4 ). Dum-

lepede de sine să-şi ia crucea si să- , 1111 ^ ^ m â n t u i r e în mod liber ,

n e z e u d o r e ş t e c a o m u l s ă r ă s p u n d ă fa Dumnezeu si iubirefaţă de
p e n t r u c ă mântuirea înseamnă iubi j p u t e m s ă a s c u l t ă m

i η · P r i n u r m a r e , u u l r

aproapele exprimată în mod h ei- ^ ^ c a u t ă m s a u s ă - L i g n o r a m ,

d e D u m n e z e u s a u s ă f i m n e p ă s ă ţ o \ p ă m â n t u l a r f i d o a r r e z u l

c h i a r s ă a f i r m ă m c ă E l n u e x i s t ă , i a r c e r u ^ D u m n e z e u . C u a l t e

t a t u l î n t â m p l ă r i i s a u a l h a z a r d u l u i , ' p u m n e z e u s a u o p o a

^ v i n t e , o m u l p o a t e r ă s p u n d e l a ^ p i e r d e m â n t u i r e a , s e

r e f u z a , p o a t e d o b â n d i m â n t u i t 1 J e s p ă r t i d e ^ ·

P o a t e u n i c u D u m n e z e u s a u s e p o a t e . voieşte sa
în acest sens, Domnul lisu sH * d n eva să se ^ ' « c a ,
y ină după M i n e ” (M arcu 8 , 3 4 ) · aca neZeu ş i : 1 i n l P ^

7
a P
* ^ t e b u n e . L i b e r
-
t a t e
ultă a o m u ^ D u I t i n e z e u , M â n t u i t 0 -

U e l o r d i v i n e e s t e r e s p e c t a t a ' persoanei 1 b a z a t ă

CStC 0 c°mponentă esenţiala a esK ° *gmuiui viaţă

r u l l i s u s H r i s t o s n e a r a t a c a m QeiVesnlcdea # Ournne%eu. A s t -

Pe 0propunere liberă a lui D urnn \nvitatia 111 ^ pâ M ine”

fel>cuvintele D o m n u lu i L s u s · « iar cel , ătur ă d e

,tlse a m n ă c ă cel ce vo ieşte se va ^ ^ m0a liber m
,1U Se v a m â n tu i, deoarece n y je ţiietef . duhovniceşte după
^ a ţ t e te r n ă cu D u m n e z e u , ^ 0 ersă VaiasC ^ trg ască doar
A ş a d a r , p u t e m sp u n e ca om» doreascâ ^ ntC^ grmânti crezân d că

tyul lui Dumnezeu Cel VeşM , ^ ^ l a i P ^ la * ° Z U de existenţă

m *» " ^ Γ. p o sib il m lă a sufletului,

> i m o „ Katrup„ i u i J a i . . e » p ; f ; ol„ gic..

„ Pers o a n e i u m a n e , ad ica ru eXisteHţa

' n tr u c â t v ia ta o m u lu i este redusa

459
 In s a cel ce v o ie şte să v in ă d u p ă H r is to s n u m erg e d u p ă u n om

m u r i t o r , c i d u p a F i u l v e ş n ic a l l u i D u m n e z e u , C a r e S - a f ă c u t o m p e n t r u

a d a r m o a m e n ilo r m u r ito r i în v ie r e a şi v i a ţ a v e ş n ic ă ( c f . l o a n 1 1 , 2 5 ) .

L e p a d a r e a d e s i n e e s t e e l i b e r a r e d e e g o i s m

p e n t r u a d o b â n d i o i u b i r e s m e r i t ă ş i n e p ă t i m a ş ă

E v a n g h e lia de astăzi ne a ra tă că p e n tr u a fi u c e n ic sau u rm ă to r

,n S t ° S’ 0IT’ Ul t r e ^ ^ l e s a cultive l e p ă d a r e a d e s i n e . C e în se a m n ă

" 8 a re d c !i”

H r is to s d u h ®U m c c s c ’ iep ă d u r e a d e s i n e p e c a r e M â n t u i t o r u l H M

, ό Ζ ί Ζ Γ 1 “ 7 ™ „ in n o ir , , f e r ­

m a . t r ă im in Z V ^ n llÎ ^ w ' * ‘
p â n d i m In Tiu™ *, τ î n ş i n e , ci m a i i n t a i sci
g â n d i m ta D u m n e z e u , I z v o r u l v i e ţ i i n o a s t r e « / ·■ .v o ie
d e iu b ir e a n o a s tr ă s m e r ită : p ă r i n ţ i f r a ţ i ™ ™ i
n e a ju to r a ţi. C u alte c u v in te / * -J ' V e c t m ' o a m e m s ă r a c i, b o l n a v ,

iubirea de sine egoistă sau p ă ti “ ^ ^ în se a m n ă re n u n ţa rea la

şi sfântăfaţă de Dumnezeu şi d e l e m e n i ^ “ d°băndi iubirea srnent<X
I u b ir e a s m e r ită fa tă He Π ,, **η ο · ΐ η ·

ain — , ΐ ι : : r * ne n * * *
s i n e î n s e a m n ă d e s c h i d e r e a s u f l 1 · e s e n î ă , l e P ă d a r C i l

s f â n t ă a l u i H r i s t o s s a u h a r u l L u i ^ ă l 111 0 m U l U i , C *

t r a n s m i t ă a c e a s t ă i u b i r e s f â n t ă a I u * ! l m i n e Z e v i a ţ a o m u l u i > i a r e S *

le p ă d a r e d e sin e cu sc o p u l d e a d ί A f *S t ° S s e m e n i l o r s ă i . A c e a stă

n e p ă t i m a ş ă e s te , d e f a p t , o în v ie r e d in ^ ° sfâ n tă ’ s m e n ta f
b u c u r i e d e c o m u n i u n e a o m u l u i cu D u ^ m “ n t u ^p r ° p r i u l u i e g o is m ş t 0

în f a p t e b u n e . A ş a d a r ; le p ă d a re a d e ' n€ZeU i i n r u g â c i u n e , ş i c u s e m e n i 1'

c a le a m â n t u i r i i , p e n t r u ca v i a t a l u i H · ^ UJUtă s ă u r m ă m l u i H r i s t o s p e

)
0s sâ d e v i n ă V i a t a v i e )ţ i i n o a s t ă '

460
 w \ i a d e a z i c ă P e n trU
- în E v a n § - ; in c ru c e a

a-l urma L ui, o m u l " " chii ti»Pe5” „ a lin

sa. Crucea materială si al.»'»'1” ” « ie »
dirt doui braţe unite- unu ' „„i,*'· " ctucea sptrţt»
rituală este o stare tli f " ‘ j„lx vi’i‘« "' e„,ru ιί*>'8°“ '
(eli„ţele »«"‘'“ f
trupeşti, ,i se s i , n t e f i » f “
Λ înseamnă ncvninţeln ş .» p„ ,,. M dMeon..·
p a t im i,e g o is te « . f . r f - C„c « « » » > “ “
lip .e s ,» cev a , că aspi»" " sp pu« t e Φ „ .- a ■»»·“
tăm că su n te m ' » o » eK“, '” i»ri< f îiW * " j „ti
fi . 1 o su ferin ţă ^ »< , , , , * » « ”* «
1 W „ A » r t« « ‘„ „ ,iW <*“ "J r ,e » ,„««trf
«te „„ „ primtt^ tu i f ^ ^ g r » ^ „ue«a
0 C anide nefericita. bilă o» muH
perm anentă sau o boa a Q r i c U 'f l ’ P . it i f t t e 0 sp iritu a l·

s« sca/>e ca m u l t ă o s te n e a a f , ttn P pe « n P * ^ m n d e la

P o a te în se m n a o n e i ^ ^ o ^ * *

i n s ă p o a t e fi t r a n s f ° r m * g ft şi « « ^ ^ ^ * ^ „ ţ ă , sa u

î n sen s p o z itiv , cru cea V * jr * « * * t r » « H * * * * S*

chemarea sfântă de-a Φ 1 · tin a !' Mt or f e,)
PU dâ: J a in te r n e i* 0 1

d e ~ a d e v e n i u n m o n a h s>n ^ ^ ’â o t o i r e a Î >ar

^ o. s e m e n i l o r s ă i .
A ţrfar, fiecare om * ^ s<>f «H· ·“ ^ „ « » ·* '

B 'e a , o l u p .» f *“ 5” ( χ . >“ " " '" J i

H risto s-D o m n u l ne ■ asU>ne s; in<>ta \ ■ r ji, t r a m

' * « '* ■ * t - î£ * * ? * * ·£ » ·* " * *

S t o r u l S ă u , a l lu t H Mllf l i i ‘n e '
Milostivă schimbă a uce tatea in c°
Sufe rin ta în speranţă, î*nS
461
 Cei care au trecu t prin su ferin ţă în ţe le g m ai b in e
crucea altora

C â n d o m u l tr e c e p r i n n e c a z u r i ş i s u f e r i n ţ ă , e l se p o a t e a p r o p i a s a u

în d e p ă r ta de D u m n e z e u . D a c ă n u se a p r o p i e d e H r i s t o s m ai m u lt,

c e r â n d u - I a ju to ru l, cel s u fe rin d p o a te c ă d e a în d e z n ă d e jd e . S u n t u n ii

o a m e n i c a re , s u b p o v a r a s u f e r in ţe i, b o lii şi n e c a z u r i l o r , ş i - a u p u s c a p ă t

z ile lo r , d e o a r e c e a u c ă z u t în d e z n ă d e j d e , a d i c ă , s l ă b i n d c r e d i n ţ a lo r, a

s l ă b i t şi r ă b d a r e a l o r s a u p u t e r e a l o r d e a î n d u r a s u f e r i n ţ a . î n s ă c e i c a r e

ş i - a u p u s n ă d e j d e a î n D u m n e z e u , s - a u r u g a t L u i şi a u s i m ţ i t p u t e r e a

L u i , a c e ia a u t r e c u t p r i n s u f e r i n ţ ă , b o a l ă s a u n e c a z u r i si a u b i r u i t ·

a c e e a , D o m n u l I i s u s H r i s t o s s p u n e u c e n i c i l o r S ă i : „ în l u m e n e c a Z i ^ i

v e ţ i a v e a ; d a r î n d r ă z n i ţ i . E u a m b i r u i t l u m e a " ( l o a n 1 6 , 3 3 ) . P r i n s i u 1'

p la sa v o in ţă sa u p u te re , o m u l n u p o a te d o b â n d i m â n t u i r e a s a u v ia ţa

v e şn ic ă , d e o a re c e m â n t u i r e a e s t e u n i r e a o m u l u i c u D um nezeu, a j u '

t a t f i i n d d e h a r u l l u i D u m n e z e u . O m u l are d eci n e v o ie d e a ju to r u l

lu i D u m n e z e u c a sa p o a t ă p u r t a c r u c e a sa, d u p ă c u v â n t u l M â n t u i 1 0 '

r u l u i I i s u s H r i s t o s : „ V e n iţi la M i n e t o ţ i cei o s t e n i ţ i ş i î m p o v ă r a ţ i , ş i &

v ă v o i o d ih n i p e v o i ” { M a te i 1 1 , 2 8 ) .

D e aceea, c â n d n e î n s e m n ă m c u
cu sem nul Sfintei C ruci, sp1*
n e m : „ Doamne ajută-ne”, „Doam
,
 E v a n g h e lia slavei lui H r is t o s

Cunoaşte crucea noastră, nu doreşte ca noi să suferim, ci

* « «Propiem m al m al· de El, A simţim aju.urul ! « « « « ·
fo™tc sin gu rătatea si suferinţa nuasiră in bucuna int c ’
p i ’ . jpci ςaraci material,
e rastig n it şi înviat. Sunt mulţi oameni c. , ■ senine şi
SUnt f ° a r t e b o g a ţ i î n c r e d i n ţ ă , s p e r a n ţ ă şi iu b ire , a i ^

^ t u m e s c lu i D u m n e z e u p e n tr u to n te .In s a * t pen.

trΓ - C V O l t a t i SiU ‘ r ă z v r ă t i ţ i ’ o a r e C U m ° e r t '1” c e a iţ l b o ln a v i se roagă lu i

c ă n u p o t d a s e n s s u f e r i n ţ e i lo r, in t i m p . m â n tu ia s c ă ;

^ Aceştia au dat un
Urnn e z e u s ă - i a ju te , s ă le cu răţească su fletu l

*^ ^mulţească iubirea de Dumnezeu si ■ trecut prin suferinţă

J ns Suferinţei lor. Astfel, mulţi oameni ^ ^ trecut prin suferinţă,
devenit mai m ilo s tiv i. Adesea, cei . Jar si cunosc mai
sârăo· . .u-^prrucea altora, u ,
le Şi n ecazu ri înţeleg mai b i j jn vreme de încercare.
lîle ajutorul lui Dumnezeu primit e e ^ în ch in ă -
S ă n e a ju te P re a m ilo s tiv u l D u m n e z e^ ^ ^ ^ Qa r e ^

° Tl s* u c i n s t i t o r i a i S f in te i C ruci, ct Şl urm
l LO, ^^ SUpO'
m cu p a c e sufleteasca

. So?eş t e îl n
' ' ’• LK n tt ii m
m pp fdae ss uu ff ee rr in
i n ţă
ţ ă şş ii ne ajut
tie a ju tă^ s j-)pum
u innnezeu
e z e u despie^
esp

sP era
e ra n ţ ă pp ee nn t r u a d o b â n d i s la
l a v a I nlP
mP ^ aaC
c eea,
e e a j ne
n e rugăm
r u g a m lui
lu i

Z re * - o r b e ş te la s fâ r s itu l E v a n g h e lie i de * ■ ^ I n v k rea

> » s z ic â n d : „ C ru o i Ί * * i D - — ° * " *
* 0 l ă » d ă m ş i o s l ă v i m ”, a v â n d c r e d i n ţ a

Păzeşte pe poporul Său ■Amin·

 Duminica dinaintea Naşterii Domnului
(a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului)

D U M N E Z E U C A R E S - A F Ă C U T O M

E S T E M Â N T U I T O R U L L U M I I

C artea neamului lui lisus Hristos, fiul lui D a v id , fini

lu i A vraam . Avraam a născut pe ^ ^ ^ ^
Iacov; la c o v a născu t pe Iuda si ni» i . , , -
r. ’ P “ aţu lui; Iuda a născut
p e F ares şi pe Zara, din Tamar; Firoc - i
’ r a r es a n ă sc u t pe E sro m ,
E sro m a n ă sc u t pe Aram; Aram - i i
’ *,n a născut pe Aminadav;
A m in a d a v a n ă sc u t pe N aason; N aason a născut pe Salmon
S a lm o n a n ă s c u t pe Booz, d in Rahav; Boo*.a
O b e d , d in R u t; lo b ed a născut pe Ie se , ^ ^ ^
reg ele D a v id ; D av id a născut pe ^ a născut pe
U ric; S o lo m o n a n ăscu t pe Ro pe Iosafet; Iosafet
A b ia; A b ia a n ă sc u t pe Asa; sa a ^ Q zja a născut
a n ă s c u t pe lo ra m ; lo ram a a născut pe
Pe lo a ta m ; lo a ta m a născut ** V j^ a s e a născut pe
C z e c h ia ; le z e c h ia a n ă sc u t pe n ăscut pe Iehonia şi
A m o s ; A m o s a n ă s c u t pe Iosia, ^ p u p ă strămutarea
Pe f r a ţii lu i, la s tră m u ta re a m Ba ^ g j ^ e l a născut pe
în B a b ilo n , l e h o n i a a n ă sc u t pe 4^ i u d ; Abiud a născut
Z o r o b a b e l; Z o ro b a b e l a născut pe ^^ ^ născut pe
Pe E lia c h im ; E lia c h iin a născ P ^ ^ n ăscut pe Eliud
M atan;
S a d o c ; S a d o c a n ă s c u t pe ’ a n ăscut pe
E liu d a n ă s c u t pe Eleazar; E1^ e Iosif, logodnicul
M a t a n a n ă s c u t p e Iaco v ; ia c o v a n * ^ cheamâ Hristos.
M ă r ie i, d in c a re S -a n ă sc u t ^ ână la D avid sunt
A ş a d a r, t o a te n e a m u rile de la A^ utarea în Babdo"
P a isp re z e c e ; si d e la D avid pâna 1 ^ Babilon pâna la
SUr|t p a isp re z e c e ; si de la « * * * ^ naŞterea lui hsus
Hristos, sunt paisprezece ’ lo g o d ită c u j
H r is to s asa a fost: M aria, M a * * ^ ^ în pântece
f^ă să fi fost ei înainte impre«ydnicul A ’d
d e la D u h u l S fân t, i o r f
Uevrând s-o vădească, a voi ^ii i s-a **âta # in{r0dnica
'I acestea, iată inge™' p« &„
W ., „ D tv id , ........

<». e ă c i C e l * » ■ » » '« li» · · ,« “ B

n a ş te F i u si v e i c h e m a n u m
Λ * * ·* * * ‘
465
 poporul Său de păcatele lor. A cestea toate s-au făcut ca să
se îm plinească ceea ce s-a spus de D o m n u l prin proorocul,
care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte F iu
şi vor chem a num ele Lui Em anuel, care se tâlcuieste: Cu
noi este D um nezeu». Şi, deşteptându-se din som n, I o s if a
făcut aşa precum i-a poruncit îngerul D o m n u lu i şi a luat
la el pe logodnica sa. Şi, fără să fi cu n oscu t-o pe ea lo sif,
M aria a născut pe F iul său C el U n u l-N ăscu t, C ăruia Ι-ίΐ
pus num ele Iisus” (M atei 1,1 -2 5 ).

ltim a d u m in ic ă d in a in te a să rb ă to rii N a ş te rii D o m n U '

U lu i e s te D u m in ic a S fin ţilo r P ă r in ţi d u p ă tr u p a i M â n ­

tu ito r u lu i Iis u s H r i s t o s . î n a c e a s t ă d u m i n i c ă , B i s e r i c a a
r â n d u i t s ă fie c i t i t ă E v a n g h e l i a d e la S f â n t u l A p o s t o l şi E v a n g h e l i s t

M a t e i 1 , 1 - 2 5 , î n c a r e e s t e p r e z e n t a t ă g e n e a lo g ia Mântuitorului sau
ICartea neamurilor lui Iisus.

E a c u p r i n d e o r a n d u i a l ă şi o î n ţ e l e p c i u n e d i v i n ă c a r e î m p r e u n ă

e x p r i m a : a ş te p t a r e a cu s p e r a n ţă a M â n t u i t o r u l u i I i s u s H r i s t o s d e - a l u n ­

g u l g e n e r a t e l o r ş i p r e g ă t i r e a în c r e d in ţă a o a m e n ilo r p e n t r u v e n i r e a L u i.
V o r b i n d d e s p r e p r e g ă t i r e a o m e n i r i i , m a i î n t â i a p o p o r u l u i e v r e u şi.

in tr - o fo rm a m a i re strâ n să , a a lto r p o p o a re , p e n tr u v e n ire a lu i H r is to s

în l u m e c a F i u al lu i D u m n e z e u î n t r u p a t s a u î n o m e n i t , S f â n t u l E van­

g h e l i s t M a t e i fo l o s e ş te o î m p ă r ţ i r e i n t r e i ^ ί # # p e r io a d e d e p r e g ă t i

d e la Avramp â n ă la D a v i d , d e la D a v i d p â n ă la s f r ă tn tiia r e a în B a b * '

Io n ş i d e l a s t r a m u t a r e a în B a b ilo n p â n ă la H r i s t o

G e n e a l o g i a p e c a re n e - o p r e z i n t ă E v a n g h e Z d e 'a s t ă z i n e arată is t o ­

r ia m â n t u i r i i caf i i n d e ta p iz a tâ în p e r io a d e d e p r e g ă tir e s i d e aşteptare a

o m e n i m i n t r u c r e d i n ţ a şi s p e r a n ţ ă p e n t r u v e n i r e a l u i M e s i a - H r i s t o s .
E v a n g h e l i a n e p r e z i n t ă P r e g ă tir e a p 0p 0 r u l u i m ·„ p r o r o c t i ş i

d r e p ţ i i V e c h i u lu i T e s t a m e n t c a r e a ş t e p t a u î n m o d a c t i v - d u h o v n ic e sc
 pe IVf^sjo _ t t ·
p refi _ . r i S t o s · U n i i d r e P fi ai V e c h iu lu i T e s t a m e n t e ra u c h ia r

i o s u a N . a n · S:UI f i p ° l o g i i : d e I u i M e s i a > c a d e P d d 2 ; A b e l > l o s i i D i e ,

d i„ t aVI’ A l o i s e >A a r o n , A r h i e r e u l s a u M a r e l e P r e o t d e l a T e m p l u l
Q ln i e r u s a l i m ş .a .

CCa?6 dm tre aceste etape sau perioade depregătire este marcatăprin

U}n a a p a jsp r ezece neamuri sau generaţii. în total de trei ori câte
_ ._ ccfa c p a tru ze c i si două de veneraţii (3x14=42). Evanghelia
Vjdent‘ - ’ o > °
,iaza ca cele trei grupări de neamuri sau veneraţii, adică de trei
1câf · °
* C P ^ P ^ c e , subliniază lucrarea tainică a Sfintei Treimi din
raţie în generaţie pentru mântuirea neamului omenesc. Faptul că
aPaisprezece esteformată din de două ori cifra şapte (2x7=14), simbol
P erfo cţiUni i p epăm ânt, ne arată căpregătirea trebuia săfie deplinăpe
Uaplan u ri, credinţă vie în Dumnezeu şi ascultare smerită de Dum -
’ locaţie sfântă care s-a realizat desăvârşit în Fecioara Alai ia.
Sg *n u r m a r e , v e d e m c ă î n î n s ă ş i l u m e a b o l n a v ă d e p ă c a t ş i m o a r te

r u r e g â t e ' t e 0 l u c r a r e t a i n k ă a l u i D u m n e z e u d e v in d e c a r e a l u m i i , d e
f C are ^ r i t u a l ă p r o g r e s i v ă a u n e i p ă r ţ i d i n I s r a e l ş i o c o n ş t i e n t i z a r e
a p tu luUîi ca · are nevoie· de
r* omenirea j AAAntuitor Vindecător si E/ibe-
un Mântui
0?'> Cm-„ · , . /·/ KAmt ύ moarteA n acest sens,
s~° vindece şi să o elibereze de pat
^ tu 1 o · ’ M AAnrele Cuvânt Catehetic
sn G rigorie de N yssa în scrierea sa Marne u
7 . . , Ăarnrp robul avea nevoie de eli-
t a· bolnavul avea nevoie de vindeca , ^
LrarP : , x ci de viată veşnică, rre-
D·- . ’ ar cel m uritor avea nevoie de înv * ’
· „.rânjii despre care vorbeşte
Sf- 0rnenirii culm inează cu pltft/rea
tuI Λ ·λ adică aşteptarea şi speranţa
Qi'i a p o s to l Pavel (c£ Galateni 4, Λ ’ „ w «
A ră rii 1 · , aTt e J e v i n o i l m n f i a a w a , ţ a c A V A
fiin d l m n d e P ă C a t ?I d e m d e D u m n e z e u , Izv o ru l
Vj„ . ° a ^a a s u f le tu lu i si d e s p ă r ţir e a o rn u
Veşn­
ic L 1Ce’ unirea si primirea Mântu-
iS l tirC a g e n e r a ţ i i l o r u m a n e Ρ ^ ^ V ech iu Ju i T e s t a m e n t
p H r ,s to s în l u m e se fa c e tre p ta · e sau să S e facă

şi a u p r e z i s p e C e l c e u r n r a sa S e P
 O m , a u p re z is, cu su te d e a n i în a in te , că E l S e v a n a ş te d in F e c io a ră

( c f . I s a i a 7 , 1 4 ) , c ă l o c u l n a ş t e r i i v a fi B e t l e e m u l I u d e i i , d u p ă c u m

c i t i m î n c a r t e a p r o o r o c u l u i M i h e i a : „ Ş i t u B e tle e ? n e , E f r a t a , d e ş i e ş t i m ic

i n t r e m i i l e l u i l u d a , d i n t i n e v a ie ş i s t ă p â n i t o r p e s t e I s r a e l , i a r o b â r ş i a L u i

e s te d i n t r u î n c e p u t , d i n z i l e l e v e ş n i c i e i ’ ( M i h e i a 5 , 1 ) . A ş a d a r , p r o r o c u l

M i h e i a a p re z is c ă o r ig in e a a d e v ă r a tă a lu i M e s i a e s te u n a v e ş n ic ă , E l

e x i s t ă ca P e r s o a n ă d i v i n ă d i n v e ş n ic ie , î n a i n t e d e f a c e r e a l u m i i .

P r in c r e d in ţă , p r o r o c ii a u v ă z u t m a i d in a in t e t a in a

în t r u p ă r ii F iu lu i lu i D u m n e z e u

S fa n ta E v a n g h e lie d u p ă M a te i care re la te a z ă g e n e a lo g ia M â n ­

tu ito r u lu i Iisu s H r is to s e ste m a i b in e în ţe le a s ă p r i n c itire a a t e n t ă a

A p o s to lu lu i d e a s t ă z i , a l c ă r u i t e x t e s t e a le s d i n E p is to la c ă tr e E v r e i a

S f â n t u l u i A p o s t o l P a v e l , c a p i t o l u l 1 1 , u n d e s e v o r b e ş t e d e sp re c r e d in ţă

ş i p u t e r e a e i. L e c t u r a p e r i c o p e i a p o s t o l i c e d i n a c e a s t ă d u m i n i c ă î n c e p i

c u e v o c a r e a p e r s o a n e i lu i A v r a a m , c a re p r i n c r e d i n ţ ă a p ă r ă s i t ţ a r a sa,

lo c u l n a ta l, U r u l C a l d e n şi a m e rs s p re o ţa r ă f ă g ă d u ită d e D u m n e z e u ,

n e c u n o s c u tă lu i p â n ă a tu n c i. P r in c r e d in ţă a ie ş it e l d i n ţa r a sa n a ta lă

şi s - a î n d r e p t a t s p r e o ţ a r ă n e c u n o s c u t ă lu i, s p r e C a n a a n . C r e d in ţa

e s te d e a o v e d e r e d in c o lo d e v e d e r e a f i z i c ă , e ste o v e d e r e a u n e i r e a l i t ă ţ i

n e v ă z u te , d a r p r o m is e , fă g ă d u ite . P r i n c r e d in ţă , p r o r o c i i a u v ă z u t

d in a in te si a u b in e v e s tu ta in a în tr u p ă r ii F iu lu i lu i D u m n e z e u . Ρ " η

c r e d in ţă , ei a u p r e v ă z u t şi p r e z i s cob orârea d i n s l a v a cerea scă a F i u l u i l u i

D u m n e z e u , L a r e d e v in e F i u l Q m u lu i * τ ·**' Λ ΐτι
. . LU1 P r i n î n t r u p a r e a L u i s m e r i t a a t n
F e c i o a r ă , ? ă s t i g n v e a , m o a r t e a , î n v i e r e a cî ; - / r · A ic i
. . 1 T . ea !l Săltarea Lui la ceruri. A*C1
p o a te n c ita t p ro ro c u l Isa ia c a re a p r e v e n t- de
„ . r evestit cu a p ro a p e o p t su te
a n i î n a i n t e c a : „ L e c io a ra v a lu a î n
, r p â n t e c e şi v a n a ş t e F i u s i v o r c h e m a
n u m e le L u i L m a n u e l \Is a ia 7 , 1 4 ) .
 Evanghelia slavei lui H ristos

C r e d in ţ a p r o fe ţilo r şi viaţa sfântă a drepţilor ved^

Şi pregustare ale celor ce urmau sa se implj ^ “ ^ venirea Mân-

mai profundă şi plină de speranţă a oameni
Puitorului H ristos în lume.

N a ş t e r e a lu i H r isto s u n eşte tim pul cu veşnicia

S fâ n ta Evanghelie după Matei ne mai arată şi modul m care s-a

săvârşit zămislirea Mântuitorului Hristos şi naşterea Sa, şi anume
ln^ r u l îl în ştiin fea ză pe dreptul Iosif că « zămislit sau Cel
Ză’nis/it in pântecele Fecioarei Maria este de la Duhul Sfânt. De fapt,
y * * H spune lui Iosif, logodnicul Măriei, ceea ce .-a spus şi
e' ( L u c a , în capitolul 1, 31), şi anume ca P r u n c u l ca,e Se va
d in ea va purta un nu,ne ales de Dumnezeu, şt anume lisus,
° O p u n e r e a cuvântul ebraic leşua, care i n s e a m n â Dumnezeu
S i e s t e . Deci lîs n s H ris to s este Dumnezeu-Omul C are
Πιλ ’ ’ . , ~nrte dăruindu-i iertare,
u ie ş te o m e n ire a d e p ăcate şi de ni ’
’n v je r e„ Şi. viaţă
. v e ş n ic a . ,mnezeu si Om. în E l se
, ajad .r, cJ I i » » » »

^°s s&le dăruiască via ţa cerească veşti *

la m ântuire

T o a te n e a m u r ile
. w .fea p e n t r u venirea în lum e a

|\/j λ P ° s t o J u l c itit azi ne arată că pregat1^ ^ sp era n ţ ă . Pregătirea se

fa antUlt0rului Hristos se face î n s u f e r i n ţ a Şi ^ fost persecutaţi,
- W f e adesea pi°>
ace în _· _______
lr* suferinţă, pentru ră
ca foarte
« β χ » ’* *
469
 c h i n u i ţ i s a u c h ia r u c işi. L u m e a b o ln a v ă d in c a u z a p ă c a t u l u i , c a r e a re

n e v o ie d e m â n tu ir e , este , a d e se a , o s tilă s fin ţe n ie i. P r e g ă tir e a ei p e n ­

t r u m â n t u i r e se f a c e şi in s p e r a n ţ ă , p e n t r u c ă D u m n e z e u îşi m e n ţ i n e

f ă g ă d u i n ţ ă S a , d i n c o l o d e n e s t a t o r n i c i a şi s l ă b i c i u n i l e o a m e n i l o r .

A s t f e l , l u m i n a t e d e c r e d in ţă , g e n e r a ţ i i î n t r e g i d e o a m e n i a u aşteptat
in m o d a c t i v v e n ir e a l u i M e s ia , p r i n r u g ă c iu n e , p r i n p o s t, p r i n v ia ţă

s f ă n t ă , p r i n v e g h e r e d u h o v n ic e a s c ă . A c e ş t i a a u î n d u r a t a d e s e a m u l t e

s u f e r i n ţ e , u n e o r i „au r ă tă c it in p u s tii, şi în m u n ţi, s i în p e ş te r i, s i în cră­

p ă t u r i l e , p ă m â n t u l u i " { E v r e i 1 1 , 3 8 ) , a l t e o r i „ a u p r i b e g i t i n p i e i d e o a ie ş i

i n p i e i d e c a p r a , l i p s i ţ i , s t r â m t o r ă r i, r ă u p r i m i r i " { E v r e i 1 1 37) pentru

că au trăit intens speranţa că-L vor vedea cu ochii lo r trupeşti pe
M es.a. A ceastă pregătire nu era deci o sim plă aşteptare pasivă, ci
era o lupta duhovm cească pentru idealul cel mai sfânt: dobândirea
m antuirn sau a vieţii veşnice. P re g ă tire a lo r e ra o a ţin tire a sufletului

m n v ΛΛ Ce V fi Sf V m a’ a m a ş te p ta t p e D o m n u l " { P s a l-

d o r îlt’l r *- CarC reZUmă a' Uptarea

d o r i n ţ a p u t e r n i c a a ce lo r c r e d in c io ş i d r n
j
act™ « omenirii s a ui
T o r i a rp ctio j · τ ’ ve d ea p e H r is to s Mântuitorul·
o ţi a c e ş tia , d e ş i n u - L v e d e a u p e M e s i a în t ti · nt

î n D u h u l S f â n t C a r e le s p o r e a c r e d ' , P’ P τ
în tâ ln i l n >2-> s P e r a n t a Şi d o r i n ţ a d e a - L

D in E v a n g h e lia d e a stă z i m a i în v ă ţa -

g e n e r a ţiile e n u m e r a te d e S f â n t u l A p o s to l si T '2
nu doar bărbaţi, ci şifem ei, deşi, la evrei' Va^ hellst M atel se f
p a t e r n ă , b ă r b ă te a s c ă . în surprinzăt
m od ’ °g M ^ SOCOtea ^ ^
lin ie b ă r b ă t e a s c ă , la u n moment d a t ^ ^nU m erarea g e n e ra ţiilo r pe
fe m e i. Ele ne surprind si prin faMul - ' ^ ?i P omenirea a P atrU
s tr ă in . A s tfe l, T a m a r i n / J , ^ e v r e ic e , c i s u n t de neam

teancă, iar Batşeeba este hitită. Cananeence, R u t este m oabi'

P rin a c e a sta , S fâ n ta E v a n g h e lie η 1
evreu este chemat la mântuire, ci si fio * * n u m a i poporu
Popoarele de altă etnie. De asemenea,
 h i ne arată că nu numai
, „ „ « I V " m n ' “"
: lu j D m n a eu f .
„ c m .-
^
1
s f t n t ch e !im i
w
bărbaţii au valoar J > Hnstos, r u^erică a lui
— , Ci S i f e m e i l e . ^ iar ^ ^
la sfinţenie barbaţi şi bărbaţn sfinţi şi p unele ban-
Hristos cinsteşte de° P ^ ci sfânta Evang e ^
Cu alte cuvinte, mţ S ^ ^ înţeleaga ca 0les,pen-
ere m e n ta le , p e n tr u ca e ^ ^ ^ V u jn n e % eu iubeşte

to t i o a m e n i i d i n to a te p o p u m a n i t ă ţ i i în &b ă r b a tu l

f i p r e t u i e s t e d e o p o ti i v ă p e . j ) u M n & el u t u a n e c a re se

lie umană, pentru » sp°" < * * , „mi„ici, « ■»« *

bucurăde iubirea şi ferici^ acestei ^ ^ obişnuita’
în partea ultimă a v' ^ Hristos nici *«
după trup a Do»" din iniţ<‘,t,v din iniM t m u
a d i a m, este o naştere r e a ' , M eai° " m i
M » tr u p e a m , « « « p„ , f «»> *"* f “
η P n alte c u v i n t e » ^ ^ r 2 âru islire a >

r
S -α
neZ6Uf Z e I
*
D uhul S f â n u K
, j 0Stf (
M atei 1, ^
difl ferae , ^ .
trupească in tim a cu i t s, au f^ ^ ? d , cum
naşterea Domnu.m ^
Fecioara M ama nu § ge naŞte ^ ^ 0u p supra_
*»*/>. Aşadar, Iisus zămisUreil ie, c ieSte umană a

K na“ „ „ b irt ’* 1 “ ” .„i s i » » · 10 “ „ » ţi »P“

■ubire „u p eu scă .» « ^ . p ţ* „ „ * m« ^ „ - Τ . Λ
«aturală (mai presus ăfll,sl , ţ U)1 D « umană,

n a şte P r u n c u l a ce&stil iQftutŞ1

< * ^ , ). ! - · ; £
3 5 > * * . * * * —
C rească şi p ă m â n tesc» . ,
471
 D u m n e z e u - T a t ă l a v o it ca în în s ă ş i n a ş te r e a d u p ă t r u p a F iu ­

lu i S ă u C e l v e ş n ic , a lu i Iisu s H r is to s , să în c e a p ă n a ş te r e a d u p ă

D u h u l a e a m e n ilo i sau în fie re a lo r d u m n e z e ia s c ă p rin h aru l

D u h u l u i S f â n t (cf. loan 1, 1 2 - 1 3 şi 3 , 5 ) . întrucât Iisus Hristos Se

întrupează de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, E l pregăteşte
taina Botezului creştin, prin care omul se naşte din Duhul Sfânt şi
din apa, pentru ca in însăşi viaţa biologică, pământească, trecătoare,
sa inceapa o viaţa spirituală cerească şi veşnică. A c e s t a d e v ă r e s t e
e x p r i m a t d e S f â n t u l l o a n G u r ă d e A u r a s t f e l : „(Fiul lui Dumnezeu)

S-a născut dupa trup, ca tu să te naşti după Duh [...]. Pentru aceasta
F i u l l u i D u m n e z e u a a v u t o îi nn du ou iut aă nvncfp
a ş tey·*
r e ,· u n a a s e m e n e a n o u ă , ş i a l t a
m a i p r e s u s d e n o i. P e n t r u că S - a n ă s c u t J i r , · o
r n ă s c u t d i n f e m e i e , S e a s e a m ă n ă c u n o i;
d a i p e n t r u că n u s - a n ă s c u t n i c i d i n s ă n v e -niri rH / · nu
ό ’ n ici d i n v o i n ţ a t r u p u l u i s a u
a b ă r b a t u l u i , c i d e la D u h u l S f â n t n e a r m ·* ~
J n e a r a t a n a ş t e r e a cea m a i p r e s u s d e
n o i , n a ş t e r e a v i i t o a r e , t e c a re η ρ - n
, ., ' TT P ne 0 va darut n°uă de la Duhul" {Omtht
la M a t e i , O m i l i a I I , t r a d . P r . D . F e c i o r i i ΡΛ τ · . · c u r ci
i λ /r · · , n . . ^ ’ - k d . I n s t i t u t u l u i B i b l i c şi
d e M is iu n e al B ise ric ii O rto c in v e -n
n . cr* tt> ; a O X e K o m a n e 5B u c u re şti, 1 9 9 4 , p.29 ).
D e c i , S f a n t a E v a n g h e l ie d e a sta y i ~ r
„ . . a r a t a c ă lu c r a r e a d u m n e ­
z e i a s c a 7 n a y itu ito a r e , ca i z b ă v i r e a o m u l u i Λ ^ ~
- · - · i. d e p ă c a t ş i d e m o a r t e în c e p e
cu în s ă ş i z a m i s l ir e a şi n a ş te r e a D o m n u l u i Τ ' τ τ
J· r + ’ o m n u tu i h s u s H r is to s , C e l ce S e n a ş t e
v e ş n ic d in T a t a l j a r ă să a ib ă m a m ă i n , * r.
- r~ - - · / _ ţ > P e p ă m â n t S -a n ă s c u t d in
m a m a j a r a sa a ib a t a t ă . î n ţ e l e g e m a s.H o
u i- ’ a Şa d a r c a această lucrare de îno-
memre a Fiului veşnic al lui Dumnezeu nr . Λ
b r in har a o m u l u i « / · Ca SC0P *nd u m n e z e i r e a
lucrarea Duhului
a t â t în t a in a în o m e n ir ii F iu lu i lu i D u ^ €Ste P r e z e n t l u c r ă to T

nezeiriiprin har a omului. Fiul Cel w m T T 'f *” tndum'

„ii care cred in E l şi se botează în numelr P °m Pentru ca °a m '_
fii ai lui Dumnezeu după har, a s a c u m reasf i ntei Treimi sa devină
d e la l o a n în c u v in te le u r m ă to a r e : „Si / SPUnC Sfanta E v a n g h el1 ^
L - a u p r i m i t , ca re c re d

472
 Evanghelia slavei lui H ristos

- , facă β ai M Dumnezeu* care

in numele L ui , le-a dat putere ca sa sej ^ « *
nu din sânge, nici din poftă tiupe

la Dumnezeu s-au născut" (loan > fost împlinirea unui

întruparea Fiului veşnic al Iu· fito1 scopul
plan al lui D um nezeu pregăut din ^ întrupăru Fiului
pentru care E l a creat lumea. de Dumnezeu — 1

Cuvântului veşnic divin ^ a omenirii * « * » ^

de facerea lumii. Iar l u a ai ea ^ ^ cat e m ^ ^
Pârii M ân tu, torului nostru lS ^ precum « ^ . ^ a , dar nu
Milostivă şi răbdătoare a Im ^ ^ ^ lep r0pun
libertatea persoanelor şi a pop0
le-o impune.

ir,:\ n o m ^ 1
D e ce p re g ă tire a ven primi un mare
re îndelung PelltrU este acest dar.
N um ai când omul se pregă > cât de pie· ântuirea, adica
dar, atunci c o n ş t i e n t i z e a z ă su mai m ^ generaţiile
W p e o a m e n i sa ** ei ,o co >

« » W ,„ e a d e p ic a , si m o a r te . ^ * « - »‘“
>' » asc s, m o r « n a d »P > f‘ *

* * . d o r i » , » ■>* *

' “ " sta ta m că o m e n ii» m erg» s0 »n» | lo » d c ® “n

« - t e ob servăm c ă ίη ’ j ” , * » *

' J* v « ? n i c , d o r in ţa d e -» « ,· « “ “ p ,

e'*n acelaşi tim p , o b dincioŞl f e

a
rC
elib e r ă a o am e nii
neze» de mântuire a lut»»·
X )W '
473
 A ş a d a r , S f â n t a E v a n g h e l i e d e a s t ă z i n e c h e a m ă ş i p e n o i la p r e ­

g ă t i r e d u h o v n ic e a s c ă în t i m p u l care n e - a m a i r ă m a s p â n ă la C r ă c iu n ,

ca să- L p rim im c u p a c e şi b u c u r i e p e H r i s t o s D o m n u l î n s u f l e t e l e

n o a s tr e , în c a se le n o a s tre , în ţe le g â n d c ă F iu l lu i D u m n e z e u S e face

O m , p e n tru ca n o i o a m e n ii să d o b â n d i m în fle re a d iv in ă p rin har

şi î m p ă r ă ţ i a lu i D u m n e z e u , s p r e s la v a P r e a s f l n t e i T r e i m i şi s p r e a

n o a s tră m â n tu ire . A m in !

tîqiis Hristos
r)01nnuluin°st
D
'urninica după Naşteiea _ ^
(Fuga m v

, , , c H im b A e » lUL

D U T mEbÎ e® vW T " Î

..D u p ă p le c a r e a m a g ^ ^ fiindcă

1Π v is lu i lo s if, zicând· « sCulându' se’

Sa, fu g i în E g ip t şi stai aco 10< ^ ^ Egipt.
*rod va cău
rod va ta rru
căuta Pruncul
n ^ ul ca sa ga şla u
Llu a t n o a p tea P r u n c u l, P
474·
 Ş i au stat acolo până la m oartea lu i Irod, ca să se
îm plinească cuvântul spus de D o m n u l prin prorocul:
« D in E gip t am chem at pe F iu l M eu» (O sea 11, 1). î ar
când Irod a văzut că a fost am ăgit de m agi, s-a m âniat
foarte tare şi, trim iţând, a ucis pe to ţi p ru n cii care erau
în B etleem şi în toate hotarele lu i, de d oi ani şi m ai în
jo s, după tim pul pe care îl aflase de la m agi. A tu n c i s-a
îm p lin it ceea ce se spusese prin Ierem ia Prorocul: «G las
în Ram a s-a auzit, plângere şi tânguire m ultă; R ah ela îşi
plânge cop iii şi nu voieşte să fie m ângâiată, p en tru că ei
nu m ai sunt» (.Ieremia 3 1 ,1 5 ). D u p ă m oartea lu i Irod, iată
că îngerul D o m n u lu i s-a arătat în vis lu i Io sif, în Egipt?
şi i-a zis: Scoală-te, ia P runcul şi pe M am a Sa şi m ergi
în păm ântul lu i Israel, căci au m urit cei ce căutau să ia
viaţa Pruncului. Iosif, sculându-se, a lu at P ru n cu l şi pe
M am a Sa şi au ven it în păm ântul lu i Israel. D a r a u zin d că
dom neşte A rhelau în Iudeea, în lo cu l lu i Irod, tatăl său,
I o s if s a tem ut să meargă acolo şi, luân d p o ru n că în vis,
s a dus în părţile G alileei. Şi, venind , a lo c u it în oraşul
num it N azaret, ca să se îm plinească ceea ce s-a spus prin
proroci, că N azarinean Se va chem a (Judecători 1 3 ,1 5 ) ”·
{ M a te i 2 , 1 3 - 2 3 )

u m in ic a după s ă r b ă to a r e a N a ş te r ii D o m n u lu i H sUS

H r is to s neînfăţişeazădouăevenimente dinviaţaO o & '

n u lu i n o s t™ Iisu s Hristos, şi anumef u g a î n E g i p t a
M a i c i i D o m n u l u i î m p r e u n ă cu d r e p t u l I o s i f p u r t â n d cu e i p e P r u n c » 1

Iis u s ,şi î m p l i n i r e a g r o a z n i c e i p o r u n c i a l u i I r o d d e a u c i d e p e t o ţ i c o p &

nd e d o i a m şt m a i în j o s ” din B e t l e e m şi împrejurimi, c u s c o p u l de a
o m o r î ş i pe P r u n c u l I i s u s .

476
 Eva
c e s t ' ~ a n ^ 1C^ a a c c s t c i d u m i n i c i e s t e p l i n ă d e s e m n i f i c a ţ i i d u h o v n i -

^ UCt^ n c a r a i : a P ^ a n u / l u i D u m n e z e u d e m â n tu ir e a lîn n ii , d a r ş i
• U e a u i u l i n {η l u m e a r o b i t ă d e p ă c a t ş i d e
m o a rte.

Pruncul Iisus va deveni om al durerilor

şi cunoscător al suferinţei

τ a p u ţin tim p d u p ă N aşterea S

L ς .,. Pruncul Iisus Se aflăVedem,
ucidă. în pri-

eJd >e d e m o a r te , d eo arece regele ro ca ^ ^ în d re p ta tă spre

că viaţa lui Iisus Hris.os cs.c* ^ ^ desp(eS1
.. erinţă, aşa cumaprevăzut prorocu .unoScătoralsuferinţei"
Domnului ca fiind un.«■ "
t 53'31' , c„c I c dese* Ev.ngh.li. d»
e d e o p a r te , e v e n im e n te le pe to rju în tru cât bunătatea
. ^ Zl Se d e s fa ş o a ră d ra m a tic şi co n t ' pruncului Iisus sunt
?1 S e n e r o z it a te a p ă s to r ilo r şi a m a g d ° r ar
u m b r i ^ · .......F “ 1" “ 1U1 r . r;m1se de Stăpânire a lui
<r
I , ntC de răutatea invidiei şi a dorinţei p^ ^ ^ . //a / Dum _

^ I u r e g e l e I u d e i i - P e d e a k ă p a ' t e ’.s e ^ w „ « „ « Λ r o b ită d e păcat

H

~'’
>Laineninţată de moarte
deme l n ţ a t ă d e m o a r t e ,
,
C a r e c u n o a ş te c u m se m a n ife s ta n

e x is tă o lu c i a i e
^ M iruieşte r ă u ta te a
U r u it*
p umnezeu salvează
................ -
...................................................................................................... -
0?? ilo r ş i a o a m e n i l o r d i n l u m e , a s t f e salvare şi înstrăi-
° a m e n ilo r p rig o n iţi şi tra n sfo rm a g‘
- *

a ta ce naşte in casa
re a în binecuvântare.
- ~ c a l ^. E leem
l nU u l l« deU’
·· Şî Jnici
in
P ru n c u l Iisu s S e n a şte ci in ;n casa de ° aSP ■
^ e i S ale d in N a z a re tu tru c Uslll sar a

n um mu -o
ai c „ loc- „si.
ci I ■" »> '» ^ „ otP u , " J « « < >’ » "
M aşterii D o m n u lu i se sp u n ^

477
 M ai târziu, când va fi om adult, lisus va spune: „ Vulpile au vizuini
şi păs ăi ile cerului cuib ui z,- dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul
(.Luca 9, 58). D e fapt, din cauza ostilităţii locuitorilor din cetatea
la z a r e tu lu i, E l Se va m uta din N azaret şi va locui în gazdă la Caper­
naum, în casa A postolului Simon Petru. C a om , lisu s H ris to s este
v ie ţu ito r p e p ă m â n t, d ar n u Se leagă de n im ic d in lu m e a p ă m â n ­
te a sc ă in sta b ilă şi trecăto are, p e n tru a ne a răta n o u ă că d e stin a ţia
u ltim ă a o am en ilo r sau cetatea lo r stă tă to a re şi d e fin itiv ă este
îm p ă ră ţia cerurilor. Bucuria pe care o aduc îngerii M aicii D o m '
nului Şi dreptului Iosif, când cântă la Betleem: „Slavă întru cei de sus
lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvotre!” {Luca 2, 14),
e s t e f o a r t e c u r â n d u m b r i t ă d e n e l i n i ş t e ş i a m e n i n ţ a r e c u m o a r t e a d i n

p a r t e a r e g e l u i I r o d I d u m e u l ( 4 0 - 4 Î . H r . ) , c a r e d e t e a m a u n u i c o m p l o t

î m p o t r i v a s a a u c i s c h i a r p e s o ţ i a s a ş i p e t r e i d i n t r e f i i i s ă i : A l e x a n d r u ,

A r i s t o b u l ş i A n t i p a t e r , i a r r e g a t u l a f o s t î m p ă r ţ i t c e l o r l a l ţ i f i i a i s ă i :

A r h e la u in Iu d e e a şi S a m a ria , A n t ip a în G a lile e a si Pereea, F ilip în

nord-estul M ării T iberiadei.
De Naşterea lui lisus se bucuri pi..,,,,,, oilor h r ^ veoj„d
de la Risarir, din rîri indepârtate, I s - a u iochi„K &uS şi
l- a u adus d a ru ri: aur, tă m â ie si ţ m im s τ - τ
’ Ş1 s m ir na. In s a Ir o d , regele t ă r ii în care
S - . n a s c » , Ir su s, f io r M ş r e c a , „ ţi c o p iii d in β de ^ a [)i şi

Γ ** ,Imr Irod
In persoana * r * " ** ° d a a “
se ved, « « . h , *>« iu Udş si Pruncul
^
f c J*e
păcat sau patimi egoiste.
P e n tru a scăpa cu viată, P runr.,1 τ·
.. . ’ lisus este dus în Egipt» <n
tară străină. Dupa o vreme însă El qp , - i,.i 1

: · T , ’ se va mtoarce în pământul lui

Israel, fiindcă intre timp Irod Idumpnl „ , _
T j . c \ . , la u m e u l a m u r it, iar în lo c u l lu i d o m '
nea în Iu d e e a şi o a m a ria fiu l său, A rh p ln τ-λ · «si
, , . „ ’ ue lau . D a r si acesta, ca şi tatal
şan, plin dn crrraanr., putea fi „ ^ ^
lisos. De aceea, Prunoul I.so, este do, ^ C a lM a
 i i n o u n e a m u r i s a u e t n i i d i f e r i t e . D e f a p t ,

neamurilor \ întrucât acolo l° cl ‘ ; în FriM cât si

n ./ a fiica sau exilul Lui in hgipt, car si
atât Naşterea lu i lisus tn Be e , / ^ ^
sta b ilirea L ui în oraşul Nazaret au fo s t p f ,

în a in te ( c f . Miheia 5 , 1 ; Osea U > ^ _ c u v e a c U r i î n a i n t e ,

Observăm d e c i cum D u m n e Z e c a r e a u 0 s e m n i f i c a ţ i e duhovni-

p r i n p r o f e ţ i , e v e n i m e n t e d i n i s t o n e v i n o v a ţ i d i n B e t l e e m

c e a ş c ă d e o s e b i t ă . C h i a r ş i u c i d e r i ^ p r e z i s ă d e I e r e m i a

Ş i î m p r e j u r i m i , l a p o r u n c a r e g e l u i r ' > plângere şi tânguire

Prorocul prin cuvintele: "GlaS $f aaU%\ ieste să fie m â n g â ia tă p e n tru

* u ită . R a h i l a îşi plânge copiu şi J " * ^ a ş a d a r , c ă M â n tu ito ru l
n u mai s u n t ” ( Ieremia 3 1 , 15)' _' d e ţ i c a t şi de moarte, e
Hristos vine intr-o lume a ·,ηα sângeroasă se întinde şi
fnnrte adesea u
Tautate si invidie , în caie J
asupra vieţii celor nevinovaţi.

Ae moarte are neV0*e

L u m e a r o b ită d e p ăcat şi , ■ în
. î n l u n a d e c e m b r i e , m

D u p ă s ă rb ă to a r e a N a ş t e r i i niarh n s a u ^

2ll^e de 27, 28 şi 29, 'u * # * P ^ de ţ r unci

\ a n u m e : Pe Sfanţul A f os °: NtCOniidi“ p r u n c i l o r d i n

pe « i 20.000 de mucenici arşi i prin u c i d e V i M ă n -

* » Betleem şi îm p r e ju r i ucişi J ^
etleem în
etleem înţelegem
ţelegem cacă spr e .. ^
^ ^ '
i^itn^.i T- tt ■ C/9 îndreapt
'«<»*/ / r a ! Hristos Se tn ? } ;i sa_da
ix^niasca ^
trece prin moarte, ca apoi s ^ p oar a ^

£>e aceea, Naşte

^ gaje.” * ,„«1, j · ^ ri „,rg< I»
ea ar<vuna Crucii si a lrlVt ^ jtfânWtt0
^ m n e z e u schimbă rău1 tn ~
Tit vJS
 Ε8 ψ ϊ deşi acesta

d e s c la v is a u robi ■ i n i0 a r ă , p o p o r u / ^ ^ tn d P ă m â n tu l a -

din r°*ia lu iFa;a aitărZiu,prin ^ afo st dus in £ * *1 o_ Vanghelia shn ci lu i Hi

P riri fiig a Sa ca p ' '* * ’* ' * * vede» - T ''P ° ^ acesta a f ^^ Pr°vincic

" " P J m in * ' Γ ;

iernat pe p- ,
“^ » ^
e Cu^ n t eje n
" r Stine^
aPoi revir, -
^ E t m ‘,
Egiptul
J;"' ** Ξ,:ΤΓΜ;71",ΐ''
ecăV
? lnnecăJiti.
J i t i , rr„r...
e fUy
4
·a t ;. *' * nerete)
n e r e te ) ,n Galileei>
G a lile e a <
' ^a lă
t uttir
r ii d e o a m e n i d ife r iţi

^ Z
rVr**entate
Z ( 0 ‘ ‘‘
f eSe^ c hemat
«for* -»£
3( £
' T
.
mr
Egi pt am
, u
° Srr>eni

r ' aS« P r e 2 m M ,
1 ik' neamUn ^ a C,' r e a u v e n i / a ic i d in a^ ltemţă r.i. între
aCareaUVenitakidi”
.’a _
Λ - " » » « W a /p r i,,
î n t r e aaceşti
ce şti
J

p ° s tpen tru un t i £& **Α ϋ / W l/^ , t i s i n, ’ ' ne ™ * Ca i '"' fa ţ;î d c ’‘ a ln G:tiiieea se arată smerenia Lui şi c/ragos-
t0 ^ ° a ,n e n n · //Λ" e ste p r ie te n cu ce i săraci, so lid a r cu
SUferi»ţa ^ lu lZ ' AŞadar’ Iis»°cu7oPrUnCUlI^ Z U
p lepăgâne S tr a in i i ex i / i l f j
reâTea perttr ° St tr*nsf0r , S°P”™ adâ- P e ,ttr „ c ă ^ a i ‘ u f i S !a ţ i , a p r o p ia t d e c e i m a r g in a liz a fi ş i d is p r e ţu iţi,

E13 d— it o; r ată fn * * 4 miC C^ · D - duP ă c h ip u ] /U *J* t 0 ' 1 v a lo a r e a infinită şi unică afiecărui om, m at
vedea câteva ^ daruită Envh nCCUvâii(are n ’ * V ,ef11’ ° in c e r- Îr ,d â S g i/ “ ’" n e z e u , d in c o lo d e r a n g u l lu i in so cieta te, p o z iţie cen -
* ° * ^ * r zi: m U ÎU i care Ι α ^ ° r i Ce cj . V u f l t , r e m a r g in a lă , d in c o lo d e b o g ă ţie sa u sărăcie, d in co lo

Ven i ţ : . J u "<· s a u ju d e c a tă o m e n ea scă in d iv id u a lă o r i co lectivă . El a

Μ tlrniie ego isfe lie' *

F - 'PUt6re
p u t e r e S] ^
# de o . l ^ natUru
»*A*^ ■
n a t u r ii u r n a n
de hl»te,
Urnane tr e a s » u «V j* &
f
T “ m^ orit viat‘
n t r u a ~ Şi s a Î v a
^ ^ /v a
Hinie nr*
I c ntru mântuirea tuturor oamenilor.

c u ^ “
sH fîe tu Îu i d in au neVointa e e dem o n;]0 · aCOrr,ia d e avere, rlc Se n ia i află o a m en i buni care să-L ajute pe Pruncul
I n v i e r e a d e o !,s t n e a S p ir itu a lâ c a ’n V , d i o ?i ş i v i c l e n i ,
SÎlS, viii A
ui în g e rii d in cer să-L apere şi să-L ocroteasca
*" * » * » * £ : -
^Gn 1■■-
' j n jJ i i a s c , , ^ 3 0 '1"
r/ 1J SpUne î n v i s l u i I o s i f : »I a P n m c u l ş i p e m a m a S a ş i f u g iî n
” ‘“' ’’‘in iilo r “ cre5'wî ai p ° “C' nt« r e SD “ Ρ™ >“ s^ l u SJ aţ a c o lo p â n ă c e - f i fiin d c ă Ir o d v a că u ta P r u n c u ca
v o i s p u n e , l,

,s " r " " '» * « , C 7 ' " * » 4 s ,p t," " i * C Γ * r Obs β ’{Μαί* 2 , 13).
^ g h d u ne " " / « η , i/a “ P’m u„i " W a g e s ·/ ^ ^S ' „„ ^ Πι
??1q ?piq î n g e r u l a sspus
m c ă *n p u s în
î n vvisiJ luii I o ss i f „ia P r u n c u l ş i p e
is u l lu
“ “ J “ * ii. N M a r c to | · * » c a Ja «»*> » « « * W <W ’ ^nu M aaica
^°si fFdtf 0 * > ’pP ee sofi-a
11 ” s o ţia ft aa ”
”,, ff ii ii nn dd cc ăă M D oo m
ic a D m nn uu ll u i avea p e d r e p t u l

’ J OiCj
:i Τ ar
Γ Ca
° a uUn
n P liss u s , e l n e .....
p rr o t e c t o r a l e i s i a l P r u n c u l u i li & n ..d s o ţ u -l ei
-
0 eJ ta«~T " r u n c u lu i lis u s , d e o’a r e c e
] P adevăratul“ Său tată
^ este
" Tatăl
Tatăl
* a n i l * ’C din cer>dnpă cum va spune Pruncul însuşi la vârsta de
^UIqq ’a în y y . ’ ^ 0 prefi-
Sft ternph il din Ierusalim (c i. Luca 2,49).
S JQjUi? w HVanghelie
w . *de astă M M ne .,» « «» » - ' * ” · / ” f f ™
e v r e i c , fiin d
>Sf ^
^i>S£ . _a Pe 0ameni
° a m e n i când a c e ş tia s u n t s m e r iţi ş i srn g u t i şi ca rep
c â n d aceştia

^ c Itlecu v â n ta t de
Ccuvântat d e D u m n e z e u să poarte gri/ă de C o p i l u l h s u s ca
Dumnezeu l a
, m -h iii a u ? ievo ie a ta r d e
°p t i v . D i învăţăm
în v ă ţă m că, to
e a i c i totdeauna,
td e u u n , /
fI

481
afecţiunea mamei, căt şi de afecţiunea tatălui. Nu era suficientă afecţiunea
mamei. P rin aceasta, D umnezeu ne arată binecuvântarea L u i asupra
fa m iliei. D upă cum la început prin fa m ilie a in tra t p ă ca tu l n e a s c u ltă ­
rii de D um nezeu în lume, întrucât A dam si E v a f o rm a u p r i m a f anii'

lie umană, io/ aşa acum M ântuitorul lum ii Iisus H ristos, N o u l A d a M ,

‘uzwe fw /wrae zwfr-ofam ilie ca să vindece lumea de p ă ca tu l neascultării
de D um nezeu şi de moartea despărţirii de El. A stăzi, fam ilia creştină
tradiţională este din ce în ce mai am eninţată, deoarece trăieşte
într-o lum e secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual
şi este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine*
şom ajul, migraţia, instabilitatea şi dezorientarea.
E v a n g h e l i a d e a s t ă z i n e m a i î n v a ţ ă c ă fiecare copil trebuie păzit, ocro­
tit; el nu trebuie lăsat pradă frigului şifoamei, neştiinţei şi n e sig u ra n ţă
violenţei şi morţii. î n t r - o v r e m e î n c a r e u n i i p ă r i n ţ i î ş i a b a n d o n e a z ă
c o p iii, ia r u n u c o p ii u i t ă p e p ă r i n ţ i i lo r, l u m i n a E v a n g h e l i e i lu i H r i s t o s

n e a ra tă căbinecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo undefa m i­

lia este unită şi lupta împreună împotriva relelor si primejdiilor din viaţa
ei' Pentru aPă5tra f 1 culti™ darul sfânt al vieţii păm ânteşti dăruite de
Dumnezeu, s p r e a se p r e g ă t i i n a c e a s tă v i a ţ ă p e n t r u dobândirea v ie f*
veşnice
y >
cereşti.

Aşadar, sa ne rugăm M ântuitorului Iisus Hristos, Maici*

D om nului şi tuturor sfinţilor s ă o c ro te a sc ă f a m i l i a ş i s ă înmulţea*că
i u b i r e a d i n t r e s o ţ i ş i s o ţii, i u b i r e a c o p iilo r f a ţ ă d e părinţi şi a p ă r i n ţ i
f a ţ a d e c o p ii, ca t o ţ i s ă s i m t ă că N a ş t e r e a M â n t u i t o r u l u i Iisus Hristos e ste

o b in e c u v â n ta r e p e n t r u în tr e g n e a m u l o m e n esc si că în familia c r e d * '

c io a s ă se p r e g ă t e ş t e m â n t u i r e a o m u l u i . D e aceea, familia a fost num ită
„biserica de acasă». B is e r ic a l u i H r i s t o s a r i d i c a t Cununia la r a n g *

Sfanta Taina, în tr u c â t a v ă z u t în T a in a în t r u p ă r i i M â n t u i t o r u l u i Ii* *

Hristos b in e c u v â n ta r e a lu i D u m n e z e u p e n tr u f a m i l i e ş i pentru în tr e a g ă
u m a n ita te . A m i n .

482
 .

Botezului D o m n ului
Duminica d in a in te a

„ p r c T lN DĂRUIEŞTE

. lui Iisus Hristos, Fiul lu.

, I „ c « p u . u l E v » " ! ! " » 1" K, . 1 * E u

D u m n e z e u , precum e « e « * ^ ^ ^ „ le u Tu.

în g e r » , M e u f' ! “ , Î · G » d |t « * '“ D ‘’ n , " “ ' ,," ·

G lu .u l c e lu i « .tH ^ ·» P “ * IM „ M « u iu p u ,..c ,

d r e o te fa c e ţi c ă r ă r ile 11

4-83
 propovăduind b otezu l p ocăin ţei spre iertarea păcatelor.

, ieşeau
Si , la el to t tin
, u tu l Iu d eii si1 to ti) cei din Ieru salim
si se botezau de către el în râul Iordan, m ă rtu risin d u -şi
p ăcatele. Iar lo a n era îm brăcat în haină de păr de căm ilă,
avea cingătoare de p iele îm prejurul m ijlocu lu i şi m ânca
lăcu ste şi m iere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: V in e
în urm a m ea C el ce este m ai p u tern ic decât m in e, C ăruia
nu sunt vrednic, plecându -m ă, să-I d ezleg cureaua
încălţăm intelor. Eu v-am b o teza t pe v o i cu apă, E l în să
vă va boteza cu D u h S fân t” [ M a r c u 1 ,1 -8 ).

u m in ic a a c e a sta , n u m ită D u m in ic a d i n a i n te a B o te

D
p e n tr u
z u l u i D o m n u lu i , n e v o r b e ş t e d e s p r e lu c r a re a S f â n t u ­

lu i lo a n B o t e z ă t o r u l care c h e m a o a m e n ii la p o c ă in ţă

ie r ta r e a p ă c a te lo r ş i - i b o te z a în Io r d a n . î n s ă S fâ n tu l

m ă r t u r i s e ş t e c a b o t e a z a „ c u a p ă s p r e p o c ă i n ţ ă " ( M a t e i 3 , 1 1 ; c f . M « rcU
lo a n

4 ) , d a r d u p ă cl v a v e n i U n u l m a i p u t e r n i c d e c â t e l, C ă r u ia c l n u

e s te v r e d n i c s ă - I d e z l e g e c u r e a u a î n c ă l ţ ă m i n t e l o r , C a r e - i v a b o t e z a p e

o a m e n i cu D u h S f â n t ( c f . M a t e i 3 , 1 1 ; M a r c u 1 , 7 - 8 ; L u c a 3 , l 6 '’

lo a n 1 , 2 7 , 3 3 ) . A ş a d a r , S f â n t u l l o a n B o t e z ă t o r u l p r e g ă t e ş t e v e n i '

re a D o m n u lu i Iisu s H r is to s , ia r a c e a s tă p re g ă tir e a f o s t p r e z is ă d e

p r o r o c i i V e c h iu lu i T e s t a m e n t (M a le a h i 3 , 1 şi Is a ia 4 0 , 3 ) , m a i a le s

de p r o r o c u l Isa ia , care v o rb e ş te de „ g la s u l C e l u i ce s t r i g ă i n p u S '

t i e : P r e g ă t i ţ i c a le a D o m n u l u i , d r e p t e f a c e ţ i c ă r ă r i l e I u i ” ( c f . I s a i a 4 0 »

3 ). D e c i, D u m n e z e u a v o it c a p r in S f â n tu l l o a n B o t e z ă t o r u l s ă se

să v â rş e a s c ă în p o p o ru l iu d e u b o te z u l p o c ă in ţe i, ca p re g ă tir e p e n tr u
b o te z u l c re ştin .
 E v a n g h e l i a s l a v e i Iu

D upă cum S f â n t u l lo a n B o te z ă to r u l a f o s t în a in te m e r g ă to r a l

D o m n u l u i H r i s t o s , t o t a ş a b o t e z u l l u i este i n a i n te m e r g ă t o r s a u p r e ­

g ă t i t o r a l B o t e z u l u i c r e ş tin . B o t e z u l in a p ă p r a c t ic a t d e l o a n ca sem ?i
ca se;

d e p o c ă i n ţ ă p r e g ă t i t o a r e s p r e ie r ta r e a p ă c a te lo r t r e b u i a c o m p le ta t cu
■ea
b o t e z u l î n a p ă ş i D u h S f â n t p r i n ca re o m u l p r i m e ş t e n u n u m a i ie r ta r

p ă c a t e l o r , c i ş i î n f ie r e a s a u c a lita te a d e f i u a l l u i D u m n e z e u d u p a h a r si

a r v u n a î n v i e r i i d i n m o a r te a c a u z a t ă d t p ă c a t
^ Λ . j c a n t u l Toan B o te z ă to r u l s e în t ă r e a u
P r in b o te z u l să v â rşit d e S fa n ţu l lo a n d .
• · şi· conşt
constiinta păcătoşeniei «cf-iînta
, nevoii omului de~a fi iertat
, ’ , a v ie ţii. S f â n tu l l o a n B o te -
d e p ă c a t e , d a r si n e v o ia d e sch »
. . . , Λ«.ϊ o a m e n ii, in d if e r e n t d e p r o f e s ie ,
z ă t o r u l c h e m a la p o c ă i n ţ a p e · - - λ
- - îî r h e m a la p o c ă in ţa ca î n d r e p t a r e
de st« sociilli sau de vars.a, » ^ QL 5βη»1 „„
sa u s c h im b a r e a v ie ţu . Pocam ţa^pe ^ ^ frebuia să

era d o a r u n a de o rd in em otion:a , ^ ^ a t i t u d in e a o m u lu i in

fie în s o ţită de un nou m o ^ . ’dem nati să nu asuprească pe

r e la ţia l u i cu s e m e n ii. b o i *, . Ae c ^ t e ra p e r m i s d e
- d ă ri m a i m a ri r
n i m e n i , v a m e ş i i să n u im p u n ă ^ ^ fie c a re o m la lo c u l să u
lege. C u alte cuvinte, S f a n ţu l loan ^ pustie, cum face ej
d e m uncă, nu le cere o a m e n ilo r sa^ ^ ^ ^ el> j ar je cere
în suşi, nu le cere aceeaşi v ia ţa aspra p ^ ^ ^ m odul de a
s ă~şi s c h im b e m o d u l de a tr ~ \ ^ g g n tu l I ° an B o t e z ă t o i u l p r e -

fă p tu i în re la ţiile lo r sociale. De , ^ ^ morală in societate,

d ică un botez al pocăinţei ca schim^ ^ ^ boteza pe oameni cu
Precizând însă că după el va veni ^ ^ ^ ^ ^ Jo a n 1; 33)>
D u h S fânt (cf. Matei 3, H î lui Dumnezeu Care ridică
adică Iisus H r i s t o s , n u m i t de e ,,
P ăcatul lu m ii” (loan 1,29)·

485
 Prin botezul creştin prim im harul D uhului Sfânt
şi iertarea păcatelor

B o te z u l lu i lo a n era b o te z sp re p o c ă in ţă ca s t a r e p r e g ă t i t o a r e

p e n t r u p r im ir e a ie r tă r ii p ă c a te lo r , î n s ă i e r t a r e a p r o p r i u - z i s ă a p ă c a ~

t e l o r s e d ă r u i e ş t e p r i n B o t e z u l c r e ş t i n s ă v â r ş i t î n n u m e l e T a t ă l u i şi

a l F i u l u i şi al S f â n t u l u i D u h , a ş a d u p ă c u m a s p u s D o m n u l Iisu s

H risto s u c e n ic ilo r S ăi c â n d i-a trim is să b o te z e to a te p o p o a re le

(cf. M a te i 2 8 , 1 9 - 2 0 ) .

S f â n tu l V asile cel M a r e spune că b o te z u l p o c ă in ţe i să v â rşit d e

S f â n t u l l o a n B o t e z ă t o r u l e s t e î n c e p u tu l b o te z u lu i,, i a r b o t e z u l c r e ş t i n

s ă v â r ş i t î n n u m e l e P r e a s f i n t e i T r e i m i e s t e d e s ă v â r şir e a b o t e z u l u i C e

a n u m e se d ă r u ie ş te p r in B o t e z u l c r e ş tin d i f e r i t d e b o t e z u l S f â n t u l u i

lo a n B o te z ă to ru l, care era d o a r o p re g ă tire p e n tru B o te z u l c re ştin ? Se

d ă ru ie şte b a ru l D u h u lu i S fâ n t, a d ic ă în c e p u tu l înfierii omului în iu b i

r e a l u i D u m n e z e u - T a t ă l , p e b a z a c r e d i n ţ e i î n D u m n e z e u - F i u l ( î ' sUS

H r i s t o s ) , p r e c u m şi începutul învierii d i n m o a rte a c a u z a tă d e p ă c a t.

L a a c e st b o te z al p o c ă in ţe i, p ra c tic a t d e S f â n tu l l o a n , se a ra tă

c e v a c u to tu l n o u , c e v a ce n u s - a m a i v ă z u t la b o t e z u l n i c i u n u i o m

p e c a r e l - a b o t e z a t l o a n , şi a n u m e v i n e î n m od s u rp rin z ă to r F iu l

lu i D u m n e z e u , I is u s H r is to s . E l, d e şi lip s it d e p ă c a t, S e b o t e a z ă cu

b o t e z u l p o c ă in ţe i d in s m e r e n ie , d a r şi p e n t r u a î m p l i n i p l a n u l lu i

D u m n e z e u , ş i a n u m e c a S f â n t u l l o a n B o t e z ă t o r u l s a folosească bote­
zu l mulţimilor pentru a -L prezenta poporului pe M ântuitorul Itsus
Hristos, şi p e n t r u a m ă r t u r i s i d e s p r e E l c ă îi e s t e s u p e r i o r l u i şi c ă E l

v a b o t e z a n u d o a i c u a p a , ci c u D u h S f â n t . D e c i , a c e a s t a î n s e a m n ă

c u v in te le lu i Iisu s „să împlinim toată dreptatea' (M atei 3, 1 5).

a d ic ă to t p la n u l cel d re p t al lu i D u m n e z e u , in c lu s iv lu c ra re a şi

486
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H n s t

calitatea Sfântului lua» Botezătorul da p t.m e tg ă tu t » mKuriaitur

al lui Iisus din Nnzaret, Fiul lui Dumnezeu, ca in esra^ c
fapt, botezul Ini l.sus in Iu,dan este ,1 incfu.ul lucrn, &
,i „ n r n m r , Cici ind»« W S” ^ '
^ i - m l t - n t e a Sa m e s i a n i c a , m a n t u
M â n t u i t o r u l Iis u s H r is to s în cep e ^ lu cra-
*_ c P r o a ^ ă s i a p o i i e s e i a l u c r a
ito a rc - m erg e in , ; n d e c l [ e bolnavilor şi to a re

te a d u p re d ic a te a E u a n g . ^ E ia llg ta m „ lu c e a ţi

c e le la lte lu c r ă r i p e care ni e

m â n t u i t o a r e şi s f in ţito a r e . ^ ^ b o te a z ă cu b o te z u l

D o m n u l I i s u s H r ‘ S t° S ^ J ru l D o m n u lu i p re v e stit d e p r o -

p o c ă in ţe i p e n tr u a a ră ta că J ^ p ă c a te , to tu ş i va lu a a s u p r a

ro c ii V e c h iu lu i T e s ta m e n t, deşi nu ar ^ p o p 0 ru lu i ev reu
• rln r m a i î n t â i y
S a p ă c a te le lu m ii în tre g i, * p r im e ş te B o t e z u l p o c ă i n ţ e i n u

d i n c a r e f a c e p a r t e . D e c i , I is u s r ^ a je j u m ii în tr e g i. D e

P e n t r u S i n e , ci pentru p ă c a t e k tu tu r o r ^ ^ ^ Dumnezeu
aceea S fâ n tu l lo a n Botezatoiu spr ^ n e a s c u lta r u

C a r e r i d i c ă p ă c a t u l l u m i i ” {.loan > ’^ p ă c a te .

o a m e n ilo r d e D um nezeu, d m care . p 0 c ă in ţei, s a v a rş it

Această lucrat. deosebi» . J> ^ SJU pe c»te-l dn,e5.e

Sfântul loan Botezătorul, pe ca un1;tă legătura intre otezu
Mântuitorul Ii® **■»· »' * Ţ ° d' «»»«"»”
fo c ii,u „ s f „ iertare* r “ a“ hf H i „s U t* » · M ’’
P ,n ,ru , mai
* * * * * iciu„„l * · »
văzut l a m j„ n? S-au deschis ceru
i n t r e e le . C e n u s - a ă to ru l în ° r ‘ p i j M e u cel i u b i t
i - a b o te z a t S fâ n tu l lo a n B o ^ ^ J c e s ta e s te F ^ ^ ^ ^
n le şi u n glas s-a auzrt ^ ^ ^ Ma«» , ^ ^ ^
l n tr u C a re a m b in e v o it ^ cobora t f

& n h u l S f â n t , în c h ip de f
 d i n a p e le I o r d a n u l u i ( c f . M a t e i 3 , 1 6 ; M a r c u 1 , 1 0 ; L u c a 3 , 2 2 ; lo a n

1 , 3 2 ) . A i c i v e d e m t r e c e r e a d e la s im p lu l b o t e z a l p o c ă i n ţ e i s p r e

ie r ta r e a p ă c a te lo r , s ă v â r ş it d e S f â n t u l l o a n B o t e z ă t o r u l , la t a in a

B o t e z u l u i c r e ş t i n c a r e v a fi s ă v â r ş i t î n n u m e l e P r e a s f i n t e i T r e i m i ,

d e o a r e c e c e r u r ile d e s c h is e n e a r a tă c ă T a t ă l ş i D u h u l S f â n t s u n t

n e d e s p ă r ţ iţ i d e F iu l C a r e S - a f ă c u t o m ş i S - a b o t e z a t în I o r d a n .

G la s u l T a tă lu i d in c e ru ri a m ă r tu r is it p e F i u l S ă u C e l v e ş n ic , C a r e S - a

f ă c u t o r a , i a r D u h u l S fâ n t a c o n fir m a t sa u a a d e v e r it puterea cuvân­

tu lu i r o s tit d e T a t ă l d i n c e r u r i , d u p ă c u m s e s p u n e î n t r o p a r : „[■■■]

ia? D u h u l i n c h ip d e p o r u m b e l a a d e v e r i t î n t ă r i r e a ( t ă r i a ) cuvântului"·
e c i, a c e a sta d e s c h id e r e a c e r u r ilo r şi a r ă ta r e a S f in t e i T r e im i

u p , s ă v â r ş ir e a B n t e z t t lu i lu i [ i s „ s i „ Iordan> c o n ! t i t u i c t e f f le lia
o r e z u lu i c r e ş tin ! iv â r ş „ n u m d e p „ „ s fin te . T

Duhul SfâM, arhi,e c u , di„ i„terior a| Biser,c i,

lu i Γ Ζ Τ Τ , 7 “ ° !in 8 “ d M “ fii" d p re z e n ta D u h u -

t 1 n T
p o r u m b e l u l lu i N o e
IiS“
a a r ă t a t ca
,0α rd+” · *"<™ eâ aşa cut»
doreşte sn S p λ reCUt Po to Pu l ia r D u m n e z e u
d o r e ş t e s a S e î m p a c e c u l u m e a si c - ^ i ;

ci Duhul Sfln, ,o t

nr a rau ci fo n fu l U i N o, „ f„ , „ p , ” 1" d a n u l “ ' “ ’

, a „ o s i f i c i , o , u ,m J , „ / . f f ‘ *
” "
, · a la 0 v i a t ă v e ş n i c ă E l m o are
p a c a t u l u i p e n t r u a în v ia la o v ia t ă ,fâ r.' . ’ . -
î n n fa n ta . D e c i e ste o le sră tu f^
î n t r e p o r u m b e l u l c a r e a p a r e dur>s
n u P, P a CC a t r e e u t p o t o p u l l u i N o e ş i
a c e a sta p r e z e n ţa a
j. ■ Duhului
.,· ·
S f â n t î n z-u- . j
" c h ,P d e p o r u m b e l c o b o r â n d
peate pe eand ^
 D u h u l S fâ n t Se m anifestă în form e foarte tainice, o adiere e
v â n t, a p ă vie, lim b i de foe ş.a., dar niciodată nu ta chip de o m , p e n t r u
că E I e s t e ascuns in i n t e r i o r u l chipului uman a l l u i Iisus H r is to s . Έλ es e,

, . Q P n t n l V i s i l e c e l M a r e , arhitectul din interior

dupa cum spune S fa n ţu l \ a ^ ^

B is e r ic ii, C a r e l u c r e a z ă c a fie c a re o m >

cu H risto s. El n u i a c h ip d e o m
în H r i s t o s , să a j u n g ă la a s e m ^ ^ ^ c h i p u l l u i H r i s t o s şi

c a să n u se d e z b i n e l u m e a in oua , . ^ p i r i n ţ i ai B ise-

c h 'P u l D u h u l u i S fâ n t. D e c i, ^ f& n t este c h i f u l F i u l u i , t a i n ic

r i c i i , F i u l e s te c h i p u l T a tă l u i , u n ^ să d e v i n ă f i i

l u c r ă t o r i n o a m e n i , e s te D u h u l ’n^ ) ui D u m n e z e u -T a tă l.

a i l u i D u m n e z e u d u p ă h a i, in iu I o r d a n , în p r e z e n ţa S f â n -

A ş a d a r , d u p ă B o t e z u l ^ 01” η c o n firm ă c u v â n tu l a d e v a ra t

tu lu i lo a n B o te z ă to ru l, D u h u an că Iisu s H r is to s

al T a tă lu i p riv in d d u m n e z e i i ea tu , ^ D u m n e z e u j i n c e ru ri,

n u e s t e f i u l l u i I o s i f d i n N a z a r e t , ci & s „a f ă c u t

C a r e S - a fă c u t o m p e n tru m" jn d u m n e z e iţi prin harul

eă fie î n n a P »
°n i, p e n tru ca oam en

b u h u l u i S fâ n t.

, m e lia M t K 0 l 0 i C r e S ‘ in
. iordan, Kmel
B o te z u l lu i Iisus
,sl, F i u l » ‘ C d ‘"i "·

c w m ”71',!
aceea, prin um an.tate 3 ^ p umne*e“ ^ ^ sfântul
n ° i su n tem înfiaţi în »«b‘ ^ ^ Sfan ·

fraîi în H risto s, pr>« l» c,aiC*

A p o s t o l P a v e l s p u n e : „[...] ş i p e n t r u că s u n t e ţ i f i i , a t r i m i s D u m n e z e u

p e D u h u l F i u l u i S ă u în in i m i le n o a s tr e , C a r e s tr ig ă : Α ν ν α , P ă r in te .

( c f . G a la te n i 4 , 6 ) .

A ş a d a r , d eo seb irea m are în tre b o te z u l p o c ă in ţe i al lu i lo a n

B o te z ă to ru l şi B o te z u l c re ştin este că B o te z u l c re ş tin se săv ârşeşte
în n u m e le S fin tei T re im i, ad ică este o p u n e re în le g ă tu ră sfâ n ta
de iu b ire şi v ia ţă v eşn ică a p e rso a n e i u m a n e , care se b o te a z ă , cu
P e rso a n e le d iv in e ale P re a sfin te i T re im i. T o to d a tă , B o te z u l
c re ştin este în c e p u tu l în fierii o m u lu i p rin h a ru l D u h u lu i S fâ n t
p rim it la B o tez şi în c e p u tu l în v ie rii o m u lu i d in m o a r te a c a u z a ta

de p ăcat. D e c i , p e l â n g ă i e r t a r e a p ă c a t e l o r , p r i n B o t e z u l c r e ş t i n n i se

d ă r u ie s c în fie r e a şi î n v ie r e a c a î n c e p u t a l v i e ţ i i e t e r n e c e r e ş t i î n c ă d i n

v i a ţ a n o a s t r ă p ă m â n t e a n ă ( c f . lo a n 1 , 1 2 ; 1 1 , 2 5 ) .

S ă n e a j u t e B u n u l D u m n e z e u c a s ă î n ţ e l e g e m c â t m a i b i n e

m a r e l e d a r a l B o t e z u l u i c r e ş t i n , d a r ş i s ă n e p r e g ă t i m p e n tr u p r i"

m i r e a B o t e z u l u i , p r i n p o c ă i n ţ ă , p o s t ş i r u g ă c i u n e . A ş a d a r , c â n d se

s ă v â r ş e ş t e B o t e z u l c o p i i l o r t r e b u i e : s ă se p r e g ă t e a s c ă p ă r i n ţ i i după

t r u p , n a ş ii, care s u n t p ă r i n ţ i d u h o v n ic e ş ti, d a r şi p r e o t u l c a re b o te a z ă ,

p e n t r u c a S f â n t a T a i n ă a B o t e z u l u i s ă f i e c u a d e v ă r a t î n c e p u t u l

l u m i n ă r i i v i e ţ i i o m u l u i ş i î n c e p u t u l i n t r ă r i i l u i î n î m p ă r ă ţ i a i u b i r i i

m i l o s t i v e a T a t ă l u i ş i a F i u l u i ş i a S f â n t u l u i D u h , s p r e b u c u r i a

B i s e r i c i i ş i s p r e m â n t u i r e a c e l o r b o t e z a ţ i . A m i n !

490
 - Rote/.ul Domnului
D u m in ic a dupa Domnului)
(începutul propovădui

U S U S HJ l E T n V E Ş N I C E

ESTE LUMINA · t
. A ră I°an a ·* S
„In vremea <,ceea,
aceea, »uz,n nărăsind4 Nazare
rvV/.aretul,, a venit sa
Iisus a plecat în G a lic a - Ş», P în h o t a r e l e lm Zab
, Capernaum,lângă" Isaia prorocul,
locuiasca m Cap că ce s-a ' ^ N c t t a l i spre
şi N eftali, ca s a se P şi p a r ­
care zice: « P ă m â n

491
 mare, dincolo de Iordan, G alileea neamurilor; poporul care
stătea în întuneric a văzut lum ină mare şi celor ce şedeau în
latura şi în umbra morţii lum ină le-a răsărit». D e atunci a
început Iisus să propovăduiască şi să spună: P ocăiţi-vă că s-a
apropiat împărăţia cerurilor” { M a t e i 4,1 2 -1 7 ).

u m in ic a a c e a sta e ste n u m ită D u m in ic a d u p ă B o te z u l

D D o m n u lu i şi a r e c a t e m ă p r i n c i p a l ă î n c e p u t u l p r o p o v a '

d u irii D o m n u lu i Iisu s H r is to s . E a n e a ra tă că M â n t u i '

to r u l Iis u s H r is to s e ste L u m i n a v ie ţii v e şn ic e .

I n c a le n d a r u l o r to d o x e x is tă d u m in ic i c a re se n u m e s c d u m in ici
d in a in te a u n e i s ă r b ă t o r i m a r i şi d u m in ic a d u p ă s ă r b ă t o a r e a r e s p e c '

tiv ă . A ş a a v e m D u m in ic a d in a in te a în ă lţă r ii S fin te i C ru c i şi D u m in e c i

d u p ă în ă lţa r e a S fin te i C r u c i, D u m in ic a d in a in te a N a ş te r ii D om nului

şi D u m i n i c a d u p ă N a ş te r e a D o m n u l u i , D u m i n i c a d i n a i n te a B o t e z u l u i

D o m n u lu i şi D u m in ic a d u p ă B o te z u l D o m n u lu i.

Evanghelia D um inicii după B otezul D om nului are bogate

sem nificaţii duhovniceşti pentru viaţa creştină şi pentru înţelegerea
credinţei creştine ca pregustare a vieţii din îm părăţia cerurilor.
în p rim u l rân d , vedem legătura dintre lum ina B otezul111
Domnului Iisus Hristos şi lumina Evangheliei Sale când E l cheam ă

l a p o c ă i n ţ ă m a i î n t â i p e p o p o r u l e v r e u c a r e „ s tă te a i n î n t u n e r i c , a d i c ă

în n e c u n o a şte rea d e p lin ă tă ţii re v e la ţie i d iv in e , d a r şi p e p o p o a re le

p ă g â n e care şe d e a u î n l a t u r a ş i î n u m b r a m o r ţ i i \ a d i c ă n u - L c u n o ş t e a u

şi n u - L m ă r t u r i s e a u p e s i n g u r u l D u m n e z e u a d e v ă r a t , F ă c ă t o r u l c e r u

lu i şi al p ă m â n t u l u i . D e a c e e a , în E v a n g h e lia d e a s tă z i se s p u n e că

„ p o p o r u l c a i e s t ă t e a î n î n t u n e r i c a v ă z u t l u m i n ă m a r e ş i c e lo r ce ş e d e a u trt

la tu r a şi în u m b r a m o r ţii lu m in ă le -a r ă s ă r it” (Is a ia 9 ,1 ).

în al d o ile a r â n d , d e o a r e c e la s fâ rş itu l E v a n g h e l i e i d e a s t ă z i se

a flă în d e m n u l sau ch em area D o m n u lu i Iisu s H risto s: ,, P o c ă i ţ i - v â ,

că s - a a p r o p i a t î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r ” ( M a t e i 4, 17), E v a n g h e lia n e face

;ι
492
ί
a t e n ţ i şi a s u p r a legăturii care există întreTa
P o c ă i n ţ e i c a p o r t i d c i » m r «■.* T „ t a i , t a p « I SW

e ste î m p ă r ă ţ i a c e ru rilo r, t ^ şi s e b o t e a z ă i n

î n g e r i l o r d i n c e r u r i şi o a m e n i o r c a r ^ p u jj

n u m e l e T a t ă l u i şi a l F i u l u i şi a l " D o m n u lu i este l u m i n a v i e t i i

A ş a d a r , î n ţ e l e g e m c a lu m in a o ^ D o m n u lu i Iisu s H r is to s

noastre si lumina întregului univer â ie n (je i ş i a l iu b ir ii P re a s fin te i

în I o r d a n n e a r a t ă c ă om ul · ^ bote%â n d u -T e , T u , D o a m n e ,
T r e im i. C u v i n t e l e tro p a ru lu i J n _ în tre a g a S fâ n tă T re im e S -a
în c h in a r e a T r e im ii S - a a r ă ta t”in s e a m n a ^ p reasfin tel

a r ă t a t l a B o t e z u l l u i I i s u s î n I o r Ţ ’ 1‘ D u m „ e ze u F i u l ca să o v in d e c e
T r e im i e r a fir e a omenească f e care a lu a ^ ^ g i n d u m n e z e m ca,

d e p ă c a t ş i d e m o a r te , să o l u n n n t ze, ^ gfânt

a d u c â n d - o la a s e m ă n a r e a cu ^ i o r d a n , ca m o m e n t e es
B o t e z u l D o m n u l u i Iisu s H n s & incep u tu l a c t i v i t a ţ u S a le

c o p e rirc sac a ri,a rc a „ !„ „ « « « . d » « “ ·

• c. lîtafpa luci ai £ j : ti m o rţi si în a in te
p u b lic e , n e a r a t ă şi fin a lita te * , ă Jnvierea S a d in m ,
r* ·· c L· frământesti, d u p 1 > ·· Qnî să boteze toate nea
s f â r ş i t u l a c t i v i t ă ţ i i S a le p ^ p e u c e n l C ii . 2g>

d e î n ă l ţ a r e a S a la c e i, »su ^ ^ . ^ ^ S fa n ţ" * ρ ^ ά η (α T r e im e

murile in numele T a t a » ^ ^ ^ ^ S' a^ ^ ca apoifiecare

) . A ş a d a r , la o te z „ m a n ă a »* 7 > * îW , a tr a i
aco â n d in c e n tru l iu b v u j iubirea P ?6(1f i -j .
• „ « b o te z e » f c * * / » / « · '“ ’
'Veşnic în iu b irea şi pacea lu

e , . . P ' i " i U , e a r e , " ‘" i e ‘

L u m in a e u i» H rW » s
lui Dumnezeu
r- că d u p ă ce S fâ n tu l lo a n
; d u m i n i c i ^ ^ f / A n t i p a , H su s a p le c a t în

E v a n g h e lia a c e ste ( d e r e g ele I r0

b o te z ă to r u l a fo st în te

493
G a l i l e e a şi, p ă r ă s i n d o ra ş u l N a z a r e t , a v e n it să lo c u ia s c ă in C a p e r ­

n a u m , l â n g ă m a r e , o r a ş în c a r e l o c u i a u , a l ă t u r i d e e v r e i , şi m u l ţ i s t r ă ­

i n i , o a m e n i d e n e a m u r i şi c r e d i n ţ e d i f e r i t e . E v a n g h e l i a n e s p u n e c ă

I i s u s S - a m u t a t d e la N a z a r e t la C a p e r n a u m , î n p ă m â n t u l lu i Z a b u -

l o n şi N e f t a l i , l â n g ă m a r e a G a l i l e e i , şi p e n t r u a î m p l i n i u n p l a n a l lu i

D u m n e z e u , p e c a r e p r o f e t u l I s a i a îl b i n e v e s t e ş t e a s t f e l : „P ă m â n t u l

Z a b u l o n u l u i ş i ţ i n u t u l l u i N e f t a l i ; i n v r e m u r i l e ce le d e p e u r m ă e l v a

a c o p e r i d e s l a v ă c a le a m ă r i i , c e lă l a l t ţ ă r m a l I o r d a n u l u i , G a l i l e e a n e a ­

m u r i l o r . P o p o r u l c a r e l o c u ia i n t r u î n t u n e r i c v a v e d e a l u m i n ă m a r e ş i

v o i , cci ce l o c u i ţ i i n l a t i n a u m b r e i m o r ţ i i , l u m i n ă v a s t r ă l u c i p e s t e v o i

( I s a i a B, 2 3 , 9 , 1 ) . C a r e e s t e l u m i n a c e a m a r e ? I D e s i g u r , n u e s t e v o r b a

d e o s i m p l ă l u m i n ă fiz ic ă p r o d u s ă d e s o a re , ci, d u p ă c u m tâ lc u ie sc

S f i n ţ i i P ă r i n ţ i ai B i s e r i c i i , a c e a s t a e s t e o lu m in ă s p ir itu a lă , d u h o v ­

n ic e a s c ă . M a i p r e c i s , lum ina cea mare este p lin ătatea revela ţiei sau
a descoperirii lui D um nezeu p rin F iu l Său în tru pat, Iisus H ristos.
Toată descoperirea lui D um nezeu p rin proroci este o lum ină tre p ­
tata, etapizata, crescândă, culm inând în lum ina m are sau deplină
care este însuşi F iu l lui D um nezeu Cel ce S-a fă c u t Om din iubire
p en tru oameni şi p en tru m ântuirea lor. „ L u m in a m are", a d ic ă

d e p lin ă sa u to ta lă , e ste D u m n e z e u -C u v ă n tu l, p r in C a r e D u m n e z e u -

T a tă l a c re a t lu m in a fiz ic ă d in u n iv e rs, ca s im b o l c re a t al lu m in ii

d u m n e z e i e ş t i n e c r e a t e , p e n t r u c ă p r i n E l a z is D u m n e z e u - T a t ă l la

f a c e r e a l u m i i : „Sa f i e lu m in ă !" Ş i a f o s t lu m in ă " ( F a ce rea 1 3 )· D e c i»

D u m n e z e u - C u v ă n tu l sau F i u l C e l v e ş n ic a l T a t ă l u i e s te L u m in a
ş i V i a ţ a n e c r e a ta şi v e ş n ic ă , s e n s u l p r i m ş i u l t i m a l în tr e g ii existenţe
c r e a t e ş i m a i a le s s e n s u l s a u l u m i n a v i e ţ i i o a m e n i l o r , d u p ă cum ne

spune şi S fâ n tu l E v a n g h e list lo a n , z ic â n d : „ în tr u E l era v ia ţă şi

v i a ţ a e ra lu m in a o a m e n ilo r [ ...] . C u v â n t u l era L u m i n a cea a d e v ă r a tă ,

C a r e l u m i n e a z ă p e t o t o m u l ce v i n e i n l u m e " { h a n 1 , 4 ; 9 ) . D e a c e e a ,

I i s u s H r i s t o s , F i u l ş i C u v â n t u l l u i D u m n e z e u , e s t e ., C a l e a , A d e v ă ru l

494-
 Evanehelia slavei lui H risto s

,· - t?i ctp Calea d r e a p tă , Adevărul deplin s\

şi V iaţa ' (lo a n 1 4 , 6 ) , a d i c a E

Viaţa desăvârşită, pentru mantmreadumm adevărului

P o p o ru l care stătea în “ ^ lumină mare, adică pe Dumne-
dumnezeiesc m ântuitor, vec e ac ţ e a s t ă „lumină mure' este
zeu—Omul prezent in m i j l o c u l l cisensulprimşi ultim, originea
H risto s, „Lumina lumii {loan , ^ > tru că „toateprin El s-aufăcut
şifinalitatea a toată existenta cieată, p Ţoate s-aufăcut prin El şi
Hoan 1 , 3 ) , m i r » El au,fost.făcute toate ^ ^ ^ fogt r a c u te
£ / ” (Coloseni 1 , 1 6 ) · D e C 1 ’ ^ D e a c e e a , E l l u m i n e a z ă s a u

H r i s t o s , p r in H r i s t o s ş i p e"1' " ^ c r e a t e , a t â t c e l e i v ă z u t e ( u n i v e r

i m p r i m ă s e n s u l t i m î n t r e g i i e x i s / o U t e r i l o r î n g e r e ş t i ) ·

sului m a t e r i a l ) , c â t ş i c e l e i nevăzute

’L atura ş i umbra m orţii" semnifică starea de păcat

a 1nstrăinare a oamenilorde Dumnezeu Creatorul
ca înstrăinare a oamc 1 care, des
S p o r u l care stătea în întuneric era poporul evreu care, deşi p n -
,nise unele lum ini ale adevărului m ântuitor prin Legea lui Moise şi
Pnn proroci, totuşi era într-o incertitudine privind identitatea lui
sţ~CS~a Pe Care~L ^tepta, într-o vreme când Ţara Sfântă se afla sub
FV„ , -prizează că si celor care şedeau
re romană păgână.
e v a n g h e lia d in aceasta zi m ai piecizeaza
fc-» » i ' A” d'

Ρ φ η , politeiste sau U M « « f» * """* ·

* ,i„ g m ,„ D m tZ eu adevărat. Făcătorulcerului n <
^ „ * /« * » » Lui.cifip tu ttlo rhm itatepe car,U

n . ,- - » ( T c n in 9 1 ) i n s e a m n a sta re a d e c o n -
S ld e r a u d u m n e z e i . . „ ,
fu z ip ^ eci „latura s i umbra m
/ orţii ( l politeiste.
v <hăaâne ’ P a g aan #
u# m
a c h i.n a t o n.
7eh g i o a s ă ş i m o ra lă a lu m ii p a g 1
 la i d o l i şi r o b i ţ i d e p ă c a t e m u l t e , d i n c a u z a n e c u n o a ş t e r i i a d e v ă r a t u l u i

D u m n e z e u , p e t r e c e a u in la tu r a ş i în u m b r a m o r ţii, m a i a l e s p e n t r u c ă

n u c r e d e a u î n î n v i e r e a m o r ţyi l o r sy i î n v i a ty a v e şy n i c ă a o m u l u i î n t r e g :
s u f le t şi tr u p .

I n a c e st c o n te x t al e x iste n te i u m a n e în tu n e c a te d e n e c u n o a ş te re ,
y ’

i n c e r t i t u d i n e şi d e g r a d a r e s p ir itu a lă , v in e î n t r e o a m e n i o lu m in ă m a re ,

a d ic ă Iisu s H ris to s , D u m n e z e u - O m u l. Ia r fa p tu l că E l în c e p e să p r e ­

d ic e în G a lile e a u n d e e v re ii c o n v ie ţu ia u c u e tn ii d if e r ite d e p o p o r u l

e v r e u n e a r a t ă c ă v e n i r e a D o m n u l u i I i s u s H r i s t o s î n l u m e a r e ca sco p

m â n tu ir e a în tr e g ii lu m i, n u d o a r a p o p o r u lu i e v re u . D e s i g u r , î n p r i m u l

r â n d M e s ia - H r is to s v in e în lu m e p e n tr u m â n tu ir e a p o p o r u lu i e v re u ,

în c a re S -a n ă sc u t, d a r n u v in e în m o d e x c lu siv p e n tr u a c e sta , ci p e n -

tru u m a n ita te a în tre a g ă , p e n tr u to a te p o p o a re le .

C h e m a r e a l a p o c ă i n ţ ă a r e c a s c o p d o b â n d i r e a v i e ţ i i v e ş n ic e

Iisu s H r is to s în c e p e p ro p o v ă d u ir e a E v a n g h e lie i S a le cu a c e ste

c u v i n t e : „ P o c ă i ţ i - v ă , că s - a a p r o p i a t î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r ’ ( M a t e i 4 , 1 7 ) ·

A c e le a ş i c u v in te le î n t â l n i m şi î n p r e d i c a S f â n t u l u i l o a n B o t e z ă t o r u l ?

c a re c u p r in d e a în s ă şi m u lte a m e n in ţă r i. D e p ild ă , e l v o r b e ş t e a s c u l

tă to r ilo r d e s p re s e c u re a c a re s tă la r ă d ă c in a c o p a c u lu i s ă - l ta ie d a c a

n u a d u c e r o a d ă , r e f e r i n d u - s e a s t f e l la j u d e c a t a s a u la p e d e a p s a d i v i n

p e n tr u cei care n u -ş i s c h im b ă v ia ţa lo r p ă c ă to a s ă . D e c i, S fâ n tu l Io ^ n

B o t e z ă t o r u l c h e a m ă la p o c ă i n ţ ă f o l o s i n d u n l i m b a j s e v e r ; a m e n i n ţ ă t o r ; d e
r e s p o n s a b i l i z a r e m a x i m ă a o a m e n ilo r .

M â n t u it o r u l I is u s H r is t o s c h e a m ă ş i E l p e o a m e n i la p o c ă i n ţ a
în s ă l e v o r b e ş te m a i m u lt d e s p r e d o b â n d ir e a v i e ţ i i v e ş n ic e d in

îm p ă r ă ţ ia c e r u r ilo r a c ă r e i p r e z e n ţ ă t a in ic ă în l u m e o d e s c r ie fo lo "

s in d p a r a b o le sa u s im b o lu r i p r e c u m : c o m o a r ă , a lu a t, g r ă u n t e

496
 Evanghelia slavei lui H risto

• w despre care vorbeşte M ântuitorrd

m u ş ta r ş.a. îm p ă ră ţia cerur o ^ ^ vine pe pământ,
lisu s H risto s nu se află d o a r m ceruri, ^ concentrat în Hristos
printre oam en i, fiind cuprinsa . fos este împărăţia cerurilor
în su si, adică în D um nezeu n fapăratulcerurilor, vieţui”
coborătă p r in tr e oameni, deoarece ' acoh este prezent ş,
ca om p r in tr e oameni, iar unde este E ^ Deci tn μ

D , „ „ L „ M l ,m p r'« > Trei,» » “T

,r i„ lisu, Hristos, Im flr lli- ^ : , mU * i · *
rrrVor, rrrrrt « fa fa
* /M Bote»,/ D o » » » '» “ * » / « « */” ? “ " 0 „,
fa. « r „ f a „ r â t , — #
/»r Dumnezeu de oatneu , ( φ ηί ţi ^ odatS
« Fiului lui
co n tin u ân d cu lucrarea in mod m. ^
cu B otezul Său în lo r an· ^ intrarea t' zuiui foi lisus în
scopul venirii lui Hristosin alpril‘J"
Tatălui si a Fiului ?r» P»/r»"» *
y
apele Iordanului·

B o,eZu lc r e 5« » « “ '“ ,a « ,·.< » « '

î n I m P ’ , d e i u b i r e a P r e a -

■ ^ ^ T u in tr n c ă tU n u ld in
î m p ă r ă ţia ce ru rilo r este « ^ .^ n ^ Hristos, El
sfin te i T r e im i t o p ^ i * ‘ S ^ Outn«ei . ά in viaţa lor- D e
Treime S-a f â ^ 0 *' aproafe * 0 cerurilor ’.In acest

« eidus * * * * * U P - “«« T .
.000., E, L » t ^ l U - ; : pri» ■>**"
Sens, B o te z u l c ie ş tlfl n oU^ *!l
ta re a p ă c a te lo r şi sPl
aQ7
Sfânt, este începutul intrării om ului în îm părăţia cerurilor, a ş a
cum s p u n e M â n t u i t o r u l Iis u s H r i s t o s lu i N i c o d i m z i c â n d : „ D e n u se

v a n a ş te c in e v a d in a p ă şi d in D u h , n u v a p u te a să i n tr e in î m p ă r ă ţia

cei u r i l o r { lo a n 3 , 5 ) . A ş a d a r , p r i n B o t e z u l s ă v â r ş i t in n u m e le P r e a s fin te i

T ie i? ? îi în c e p e m s ă i n t r ă m i n î m p ă r ă ţ i a i u b i r i i v e ş n i c e a T a t ă l u i , a F i u l u i

ş i a D u h u l u i S f â n t . T o a te c e le la lte S f n t e T a i n e a l e B i s e r i c i i a u ca b a z ă d e

p le c a r e T a in a B o t e z u l u i u r m a tă d e M i r u n g e r e ş i d e î m p ă r t ă ş i r e a e u h a r is -

tic ă ( T a i n e l e d e i n i ţ i e r e î n v i a ţ a c r e ş t i n ă ) .

î n s ă pocăinţa este starea de pregătire p en tru a ne apropia de

îm părăţia cerurilor , a d ic ă p e n t r u a p r i m i S f in te le T a i n e a le B is e r ic ii
p r i n c a re n i se d ă r u ie ş t e h a r u l m â n t u i t o r şi s f i n ţ i t o r a l P r e a s f i n t e i

T r e i m i. E v a n g h e lia d e a s tă z i s u b lin i a z ă l e g ă t u r a d i n t r e î n d e m n u l lu i
s. „ P o c ă iţi v ă şi m o t iv a ţ ia lu i: „că s - a a p r o p i a t î m p ă r ă ţ i a cerurilor ·
in u r m a r e , uşile pocăinţei sunt uşile îm părăţiei cerurilor, deoa­
rece nim ic necurat sau păcătos nu poate intra în îm părăţia ceru­
rilor, daca om ul nu se curăţă de păcate prin pocăinţă. D e aceea,
M ântuitorul Iisus H ristos nu vorbeşte num ai de îm părăţie, ci şi
de pocăinţă ca pregătire pentru a primi lum ina, pacea si bucuria
îm părăţiei lui D u m n ezeu , ca pregătire pentru a prim i Sfântul
JLi*v/lv ·
E m a r e l u m i n ă in E v a n g h e l i a d e a s t ă z i şi a n u m e c ă î n t o a r c e r e a

pe ru m u l m â n tu irii d e p e d r u m u l p ie rz ă rii se face p r in p o c ă in ţă -

o c a i n ţ a n u e s te u n s i m p l u r e g r e t e m o ţ i o n a l - îm i p a r e ră u d e c e -a m

fă c u t , a în s e a m n ă o s c h im b a r e a m o d u lu i d e a g â n d i , d e a v o r b i ş i d e

a fă p tu i. P o c ă in ţa în s e a m n ă o s c h im b a r e a v ie ţii, si a n u m e v ia ţa t r ă ­
ită în n e a sc u lta re f a t, ă du ec D
d uu nm- mn pe- zv *e .u, , „s e s c ih ·i m b, ă în v ia tă t r ă i t a ;i nn

a s c u lta re fa ţă d e D u m n e z e u . V ia ţa tr ă ită în f a p te re le se s c h i m b ă în

v ia ţă tră ită s ă v â rşin d fa p te b u n e . S fâ n tu l lo a n D a m a s c h in sp u n e că

p o c ă i n ţ a î n s e a m n ă tr e c e r e a d e l a o v i a ţ ă n e fir e a s c ă l a una f i r e a s c ă , d e la o

>
v i a ţ ă p ă c ă t o a s ă l a o v i a ţ ă v i r t u o a s ă ; tr e c e r e a d e l a o v i a t ă d e a s c u l t a r e d e

498
 E v a n g h e l i a s l a v e i lui H
scit cin ci s i d e tocite s lu g ile lu i si d e tocite lu c ră rile l u i Ici a sc u lta i eci d e H ? istos.

D e aceea noi spunem în a in te d e B o te z . î le p ă d d e s a t a n a si m ă

u n esc cu H r i s t o s '.

P rin u rm a re , în ţe le g e m c ă l u m i n a B o t e z u l u i c re ştin este l u m i n ă

m a r e p e n t r u f i e c a r e d i n t r e noi, p e n t r u v i a ţ a B is e r ic ii ş i a s o c ie tă ţii u m a n e

i n g e n e r a l . D a c ă această lu m in ă sfântă nu se cultivă, n u se face ro d i­

to a re , d im in u e a z ă sau se pierde, ia r v iaţa o a m en ilo r devine u n m e d iu

al în tu n e ric u lu i, al îm p ă tim irii egoiste, al v io len ţei şi al ex p lo atării
p o se siv e sau d e g ra d a n te a p erso an elo r u m a n e (criza m o rală) şi a
n a tu r ii în c o n ju ră to a re (criza ecologică).
A ş a d a r , re n a ş te re a sp iritu a lă a o m u lu i p ă c ă to s în c e p e p r in c re d in ţa

î n H r i s’ t o s , p r i. n p o c ăw.i n ţ ă3 ş i· p rr ii nn pp rni m i r e a S f â n t ^u l u i B
^ o t e z î n^ n u m e l e

P re a s fin te i T re im i. A c e sta se săvârşeşte o sin g u ra d ata, fiin d că un

D o m n , o c r e d in ţă , u n Bn o t^e z C
(t R
f ifp
s e'pmn i 4 ,, 5 ) . B o t e z u l n u se r e p e tă , d a r se

r e î n n o i e ş t e p r i n p o c ă„.i n ţ ă scn1.
a u sefin
p o vved
e a aa nn ie, n u m i t a si B o t e z u l L a c rim ilo r .
. - i „ f â n e .b o te z ă m î n D u h u l S f a n ţ ş t m a p a , d a r d e m u l t e
N u m a i o s in g u r a d a ta n w .
o r i n e c u r ă ţ i m d e p ă c a te le s ă v â r ş ite d u p ă B o t e z p n n p o c a tn ţa , a d rea p r , n

„.B o t e z u l l a n t m i l o r ■ ^ ^ sm e re n ie c o n tin u ă . D e aceea, S fâ n -

P o c ă in ţa în s e a m n a în treb at· D a c ă ai tră i

tu l A n to n ie cel M a re , în a in te de m o a rte a . ai
a u /A n to n g. ^ n _a d ezv o ltat v reu n p ro g ra m d e m c io
m a i m u lt, c e-ai m a i a c ^ , ^ ^ ^ D a c ă aş tră i m a i m u lt, aş în v ăţa să
fo r m ă so ciala sau cu ^ s p u s _0 d u p ă zeci de a n i d e n e v o in ţă ,

m ă p o c ă ie sc m a i me. treb u ie să avem fo a rte m are g rijă, că

d e p o s t şi d e rU g a a “ " bV p ă s tra tă în sm erenie. D e c i, pocăinţa tre-
p o c ă in ţa a d e v a ra ta ^ creştine, o permanentă curăţire de
buie să fie o constan ^ cuvântul şi fapta, pentru a dobândi
păcatele săva^ rt® ca dafuri «le împărăţiei lui Dumnezeu,
mântuirea şi * ^ n u tre t,u ;e să fie u n p rilej d e la u d ă d e sin e
N i c i o d a t a po . lău d ăm cu p o c ă in ţa , e a î ş i p ie rd e
p e n tr u cel c e s e p o c a i e ş t e . U

499
sin P a t r i a r h u l Bisi-rii ιι ( )riudu\i

d in v a lo a re , d e v in e o p o c ă in ţă e x te rio a ră , d e im a g in e p u b lic ă , fară

ro a d e d u h o v n ic e şti. Pocăinţa adevărată este o lucrare tainică , intim ă , de

renaştere in dureri a omului, defrământare a lutului pentru a deveni vas
al Duhului , de răstignire a egoismului din om şi de înviere duhovniceasca
a iubirii salefa ţă de Dumnezeu şi fa ţă de oameni. P o c ă in ţa e ste c o n i

n u a re a B o te z u lu i. E s te refacerea p e r m a n e n tă a le g ă tu rii n o a s tre d e

iu b ire cu D u m n e z e u . P rin p ă c a t n e d e s p ă rţim d e D u m n e z e u , ia r p n

p o c ă in ţă refacem u n ire a n o a s tră cu D u m n e z e u .

A ş a c u m p la n te le c re sc şi flo rile în f lo r e s c , f iin d l u m i n a t e d e s o a re ,

f ă r ă să fa c ă z g o m o t , t o t a ş a şi c r e ş te r e a d u h o v n i c e a s c ă î n v i r t u ţ i , c a

ro d al p o c ă in ţe i, e ste o lu c ra re ta in ic ă , p a ş n ic ă , s m e r ită şi l u m i n a t a d e

D u h u l S fâ n t, iz v o ru l iu b irii c u ra te .

Sfinţii Bisericii îşi acoperă virtuţile iubirii milostive cu haWa

pocăinţei, a smereniei, nu le arată ostentativ , nu se laudă cu ele, pentru ca
să nu le piardă.
întrucât B otezul este un program de creştere spirituală, de
înnoire, de lum inare pentru întreaga viaţă creştină, cei cave au dc&
voltat program ul acesta de luminare treptată p â n ă la sfârsitu l v ie ţii
lor se numesc sfinţi.
C â n d u n s fâ n t e ste p ic ta t în ic o a n ă , el e ste p r e z e n t a t c a a v â n d

lu m in ă (a u re o lă ) în j u r u l c a p u lu i şi p e c h ip . A c e a s t a în s e a m n ă ca

lumina harului, care s—a dat omului ca o sămânţă când el a p rim it Bote
zu l ci eştin şi a fost cultivată de el prin osteneli duhovniceşti, l-a adus p^
acesta la asemănare cu Dumnezeu. Sfântul este deci omul care a împli^H
programul duhovnicesc de la Botez , în măsura în care el s-a unit cu Hris
tos şi s-a luminat cu harul Duhului Sfânt spre bucuria tatălui ceresc.
a c e e a , B o t e z u l a f o s t n u m i t ş i „ Sfânta Iluminare”, i a r la s lu jb a B o te z n

l u i s e c â n t ă : „ D ă-m i mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumi

ca şi cu o haină , ia r n a şii p o a r tă în m â n ă l u m â n a r e a a p r in s ă , e a fiin d

s i m b o l al l u m i n ă r i i d u h o v n i c e ş t i a o m u l u i d e c u r â n d b o t e z a t .

500
ki-ujFrammn h ib ih i imt i ^ r a a i * ;M W Tauiis*w»p^ m « iar

E v a n g h e l i a s l a v e i Iui H r i s t o s

A ş a d a r, în ţe le g e m că Sfânta Taină a Botezului şi Sfânta Taină a

P o c ă in ţe i sunt izvoare de lumină şi bucurie pentru viaţa creştină.
I a r î n t r u c â t a m f o s t b o t e z a ţ i în n u m e le , l u m i n a ş i iu b ir e a P r e a s fin te i

T r e i m i t r e b u i e ca in t o t t i m p u l v i e ţ i i n o a s tr e s ă p r e a s l ă v i m p e T a tă l,

p e F i u l s i p e S f â n t u l D u h , p r i n g â n d ş i c u v â n t, p r i n r u g ă c iu n e ş i f a p t e

b u n e . S ă n e r u g ă m M â n t u i t o r u l u i Iis u s H r is to s ca să n e a ju te să p r i ­

m im E v a n g h e l i a S a c a fiin d Evanghelie a i u b i m şi v i e ţ i i v e ş n ic e d i n

î m p ă r ă ţ i a T a t ă l u i ş i a F i u l u i ş i a D u h u l u i S f â n t să
d e s p r i n p o c ă i n ţ ă s i f a p t e b u n e , p e n t r u îm p ă r tă ş ir e a cu S fin te le T a in e a le
’ ’ ,„ h n c u r ia v i e ţ i i v e şn ic e d i n î m p ă r ă ţ i a ce ru ri
B is e r ic ii p r i n ca re p r e g u s ta i - · A m i ni
s p r e sla v a lu i D um nezeu si a noastră m â n tu ire . A m in .

501
 CUPRINS

C u v â n t î n a i n t e ..................................... η

ί n v ie re a lui H r is to s - a rv u n a învierii noastre 11

învierea D om nu lu i ( Sfintele P a şti ) ...................................................................................
L u m in a învierii lui Hristos dă sens istoriei univers-, 1, · ·· 14
Sărbătoarea învierii lui Hristos ne indea a'C a .............................................................
să săvârşim fapte bune şi să trăim in sfinţenie ^ clibcrăm pâcâte, ^
Să vedem pe fiecare om ca ne un imn™.·’ - .............................................................................. 17
'mprcuna-calător cu noi spre învierea de o b ş t e .............. 1 '

C r e d i n ţ a in H r is t o s - I z v o r de viată veşnică 19
D u m in ic a a 2-a după Paşti („ S f â n t u l u i . A p o s t o l ' ^ .......................................................................
H ristos este D o m n u l vieţii şi D um nezeu adevărat 21
îndoiala poate h vindecată şi transformată î b ................................................................................V
Cel care crede în Hristos Cel răstignit si î m ' intâlnirii omului cu D u m n e z e u ........1
C redinţa cultivată prin rugăciune devine o Γ dobândi via?* v e ş n i c ă ....................... 1
din îm părăţia cerurilor..................... Pregustare spirituală a bucuriei ?4
C red in ţa este dar al lui D u m n e / n , ^ ........... ................................... ................ <
C redinţa în Hristos se împlineşte p rin ! înSă cultivat ..... ...... ............... (
Prin credinţă vedem sau simţim p, "> H I ........................... ................................... f
r ... ° mviat Prezent in Biserica S a ......................
r e m e ile M ir o n o siţe - m odele de curai A-
D um in ica a 3-a după Paşti („ F em eilor M ? ™ * ? *V,avi« în Bis
use ric ă
Sfintele Femei Mironosiţe sunt dascăli
Ungerea trupului mor, cu aromate s i m b o l i ! ^ 1 " modul l°r de a fi c r e d in c io a se ........3°
de a intarzia descompunerea acestuia .... “ trad'!ia iudaică cinstirea lui si d o rin ţa
învierea D om nului, trecerea Sa la viata c ................................... ’ .........
D ragostea şi curajul mironosiţelor au’f ercasca VcŞnică....... ..................................... ......... 31
cu însuşi Hristos Cel înviat. ’ ° St rasPlătite cu b u c u ri ',1........... " " V i '" .............
Femeile Mironosiţe sunt a p o S ^ Z ............................ ^ ,n t,lm .... 32
către cei ce vor fi trimişi de 1 Iris «dică tn m i s c T - ...................................
ί ί- · ^ .1 *mmosos sa nredirp
predice p , l‘imise
n m is <- de înt?er
înger
Daca omul credincios nu mai este ajutat dc m Evanghelia Sa .. ...........
Femeile M ironosiţe sunt modele nenf meni, Dumnevei. ■ ·..................... i · m
pentru toate fem ei ezeu tr,mite îngeri să-l a j u t e ...... 6
i . . . j. . c credincioase ................
I I r i s t o s v i n d e c a şi r i d i c a p e c e l b o l n a v si - .......................
D u m in ic a a 4-a după Paşti ( Vindecarea s l ă b ă ^ ^ ................... ···· ^
D o m n u l Iisus I Iristos este Duhovnicul s il l? * * " '* /a v ‘‘e z d a ) ............................................
, ) u m „e/.eu vine in ajutorul celui b o ln a v şi b e t e l o r no astre....................................J
 R ăbdarea desăvârsită, smerenia adâncă şi speranţa neîntreruptă aduc izbăvirea ................. 4
• . . .........................................
Binele trebuie săvârşit in orice t i m p ....................... ......................................
Să Hm recunoscători lui D u m n e z e u pentru binefacerile prim ite .............................................
Scăldătoarea Vitezda era prefigurarea mântuirii prin lucrarea B ise ric ii................................
Evanghelia de azi ne arată că există o legătură intre păcat şi boala, ^
dar si o legătură intre suferinţă şi p oc ă in ţă ............................................. .
c / · ' i ■ _ . .u:n,ho c·, însănătoşi sufletul omului in relaţia lui
Suferinţa trupului poate s u u m t u şi insiiium ..
cu D u m n e z e u şi cu s e m e n i i ........................................................................

..............................................4S
I Iristos ch eam ă la m ântuire pe toţi o a m e n ii...................................
D u m in ic a a 5-a d u p ă Paşti {a S iitn a r in e th c i )
Iisus I Iristos este Izvorul h a r u lu i....................................................... .......... "
; . . . . . ir,. K-irii*ro mentale de ordin religios şi c u l t u n u ..............
Intre iudei si sam arinem erau multe Panere . 1
n · 1 ' i 1 ci ·ι m m nlexelor de superioritate culturala
Prin deshintarea barierelor mentale şi a t o m p i u u i j
i- .
şi religioasa. . . .ân tu ito ru li llisub
M î c c Hrisros
1iristos prefigurează
ţ iei taina Bisericii sau com uniun ea
oa m e n ilor în iubirea Preasfintei l r e i m i ...........................
A pa cea vie este harul care vindeci pe om de păcat şi ii sfinţeşte v i a ţ a ........................... >
A devărata închinare adusă lui D u m n e z e u se va m uta de la le m p lu l din k r u s a un
la bisericile din toată lu m e a ............................................... .. ................... ............................
p
I'cmera .
samarmeanca r
prehgureaza Ricnrica .uum
Biserica alcătuită din neam uri diferite............................M-»

O rbul v in d eca t m ărturiseşte dum nezeirea lui H ristos ...

D u m in ic a a 6 - a d u p ă Paşti (V in d e c a rea o rb u lu i d in naştere)
O rb ire a sufletească este mai grea decât orbirea truj ea.'C ^
Iisus I Iristos este L u m in a lumii ..................................
Fiul lui D u m n e z e u S-a f a a .t O m ca să vindece natura u m a n ă bolnavă ...............................6 -
Scăldătoarca Siloamului este prefigurarea lam ei Sfanţului B o t e z ..........................................
O rb u l vindecat devine misionar ascultător şi credincios al lui I i s u s ....................................... M

D r e a p t a c r e d i n ţ ă si r u g ă c iu n e a m e n ţ i n u n ita te a B i s e r i c i i ............................................. ■■■■■■■■■■■■>

D u m in ic a a 7 - a ’d u p ă Paşti {a S fin ţilo r P ă r in ţi tic la S in o d u l I E c u m e n ic ; R u g a c iu n e a lu i ltsu s)
D u m in ic a a 7-a d u pă Paşti, a celor 318 Sfinţi Părinţi de la Niceea,
este o p u n te de legătură între sărbătoarea Înălţării D o m n u lu i
şi sărbătoarea Pogorârii D u h u lu i S f â n t .............................................................................................
H r is to s - D o m n u l Se roagă pen tru unitatea Bisericii S a l e ...........................................................
G rija Păstorului pentru cei încredinţaţi lui de D u m n e z e u spre p ă s to rire ............................. ^
C rezul ortodox este sinteza dreptei credinţe a Bisericii lui I I risto s ........................................
N u m a i în c o m u n iu n ea Sfinţilor se păstrează dre a p ta c r e d i n ţ ă ...............................................

D u h u l S fâ n t c o n s titu ie şi sfin ţe şte B ise r ic a lu i H r is t o s ................................................................... / 6

D u m in ic a a 8 -a d upă Paşti {a R u s a lii/o i)
D u h u l Sfanţ nu anulează identitatea om ului, ci o lum inează şi o îm b o g ă ţ e ş t e ..................
D u h u l Sfânt confirmă şi cultivă viaţa adevărată a creştinului sau c om un iu ne a lui
de iubire cu D u m n e z e u şi cu o a m e n i i ................................................................................................ ^ ^
D u h u l S fânt este „Arhitectul Bisericii” şi „Plugarul firii o m e n e şti”.........................................M
Prin lucrarea D u h u lu i Sfânt se constituie Biserica instituită (întem eiată)
dc M â n tu ito ru l Iisus H r i s t o s ................................................................................................................

503
Sfinţii, ro diri ale lucrării D u h u lu i S fânt in l u m e ............................................................................
D u m in ic a întâi după Rusalii ( a T u tu r o r S fin ţilo r)
N u m ai prin lucrarea Sfântului D u h oamenii pot deveni sfin ţi..................................................^6
Frum useţea sfinţeniei se arată mai ales in comuniunea smerită a omului
cu D u m n e z e u şi în iubirea sa milostivă faţă de s e m e n i............................................................... ^ 1
D u m in ic a Tu tu ro r Sfinţilor arată legătura dintre sfinţii cunoscuţi şi cei necunoscuţi
oamenilor, fiind toţi uniţi în harul şi iubirea Prcasfintei T r e i m i ............................................... ^9
„înm ulţit va lua înapoi’ înseamnă bucuria negrăită a comuniunii omului cu I Iristos
in îm părăţia Prcasfintei T r e i m i ...........................................................................................................90
Adevărata bogăţie netrccătoare se află in suflete, nu în hambare, bănci sau b u z u n a r e ......

Iisu s p re g ă te şte A p o sto li p e n tr u sfinţirea p o p o a r e l o r ...................................................................93

D u m in ic a a 2-a după Rusalii (a S fin ţi/o r R o m â n i)
Biserica este viaţa lui H ristos Cel răstignit, înviat şi înălţat la ceruri,
îm părtăşită oamenilor, prin D uh ul S f â n t .........................................................................................94
C ine este Cel ce chcamă la Sine oameni şi le schimbă viata?.................................................... 96
1 red icare a Evangheliei îm părăţiei cerurilor era însoţită de faptele iubirii m ilo s tiv e .........^
Creştinismul româncsc are rădăcini adânci în sufletul poporului şi rugători în c e r u r i...... ^9

C ă u t a r e a îm p ă ră ţie i lui D u m n e z e u , p r io r ita te a vieţii creştin e ...............1^1

D u m in ic a a 3-a după Rusalii {D e sp re g rijile v i e ţ i i )
O m u l cu adevărat liber este omul d u h o v n ic e sc ................................ .............103
H rănirea spirituală a sufletului omului prin com uniunea sa cu D u m n e z e u
şi îmbrăcarea lui cu lumina bunătăţii sunt mai de preţ decât orice lucrare m aterială ...... 1 ° 4
Ce este îm părăţia lui D u m n e z e u ? ....................................... 106
în Biserică pregustăm pacea, bucuria şi lumina îm părăţiei lui D u m n e z e u
sau a Prcasfintei T r e i m i................................................ ’ ' l0 7

Iubirea
^ . .m ilostivă, si
’ vindecătoare
„ , , a lui ui Hin
risto
s io ss tre/xşte
t r p v oincpagani
t i . · credinţă
ι· - p u tern ·ica.........
- 110
11U
D um in ica a 4-a după Rusalii (V in d eca rea slu g ii su ta şu lu i)
Sutaşu! preinchipuic diferitele etnii sau popoare care vor crede in H risto s ·· 1 11
Iubirea m ilostivă a sutaşului fată de servitorul său bolnav îi întăreşte c re d in ţa " '
ca Iisus îl poate vindeca pe a c e s ta ...................... ’ ’ i \2
Valoarea persoanei um ane este mai presus de orice rang si «are' a'vieţii..............................'i 1 13
Cuvântul lu> 1Iristos ridică din boală şi din moarte, dăruind sănătate si viată...................... 1H
Să ne rugăm nu num ai pentru noi înşine, ci şi p en tru alţii ' ' ..................... 116
V indecăm sau rănim prin cuvinte?...... ’ .................................................... i y ]

B u n ă ta tea lui H r isto s elib erea ză pe o a m en i de răutatea d e m o n ilo r 1’9

D u m in ica a 5-a după Rusalii (Vindecarea celor doi dem m iza ţi d i„ f i m t u l G ^ Î ) ' "
iu b irea m ilostiva a lu, I In stos pentru oam eni este chinuitoare p e n tru d u h u rile rele
care urase pe o a m e n i .................................................. r ^ \
D o m n u l Iisus I Iristos nu este indiferent faţă de suferinţa o a m e n ilo r..................................1 2 ’
Iisus I Iristos eliberează şi vindecă suflete înrobite, încât'face din o .m e n i......................
înstrăinaţi oam eni apropiaţi de semenii lo r ................ ^2
Valoarea spirituală a omului întrece orice valoare comercială .......................................... 123
D e m o n ii d ezbină pe oam eni, iar D u m n e ze u îi adună. 125

504
 Credinţa cclor milostivi ajută pe cel bolnav......................................................................... 12S
uniinica a 6 -a după Rusalii (Vinde carea slăbănogului din Capernaum)
«oala trupului cheamă pe om să caute vindecarea sufletului ........................................... 130
Iisus I Iristos este Duhovnicul şi Doctorul desăvârşit....................................................... 131
redinţa celor ce ajută pe cel bolnav contribuie la vindecarea lui..................................... 133
Să Hm solidari cu cei aflaţi in suferinţă............................................................................... 135

Credinţa in I iristos aduce vindecare..................................................................................... 13/

uniinica a 7-a după Rusalii ( l 'indecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum)
larturisirca credinţei este cerută celor care pot să o tacă................................................. 138
Isihii vindecaţi binevestesc minunea vindecării................................................................. l.W
o porul se minuna si se bucura de lucrarea vindecătoare a lui Iisu^,
'nsă fariseii invidiau pe Iisus si-L detaimau........................................................................ 141
•ristos merge spre cei bolnavi pentru a-i vindeca............................................................. 143

urile se înmulţesc prin binecuvântare ............................................................................

Ul"ninica a 8 -a după Rusalii (înm ulţireapâinilor)
Să ne hrănim mai întâi cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu
apoj cu hrana materială.......................................... .......... . ................····...... ................ 14/
°Pcra socială a Bisericii izvorăşte din Stanţa Evanghelie ?. din Stanţa Liturghie ........ 14S
Ilarul adus de unii oameni la biserică primeşte binecuvântarea lui umnezeu
devine bucurie pentru comunitate.............. ........ .......................... ......... _
{Minunile lui I Iristos, semne ale iubirii Sale sfinte şi milostive......................................... I m )
nniulţirea pâinilor, prefigurare a Sfintei Euharistii ................ -......................................... 1-*.
Um trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu.'........................................ lx>

redinţa puternică învinge încercările v ie ţii............. .......

uniinica a 9-a după Rusalii (Umblarea,pe mare a Mântuitorului sipotolireafiatumi)
nce faptă bună trebuie atribuită lui Dumnezeu.............······.....····■................................ 3/
’’ Aamenul” duhovnicesc al ucenicilor este lupta Lii iiueaari e ^ ' ··
Cf.n.. o,-. . . . , ii . cnrr Iisus este izvorata uin recunostinta
ere rea Sfântului Petru de-a umbla pe marc spre nsu* . .
rcspect faţă de Iisus.............................................. ..........J"*.............................................. 1 *
Credinţa fermă în Iisus Hristos învinge greutatea incert ari or.... ... .................. , 1
Corabia aflată pe marea învolburată este simbolul Bisericii prezente unic.................162

j“rcdinţa puternică, rugăciunea stăruitoare şi postul jertfelnic alungă demonii............. 165

11ni mica a 1 O-a după Rusalii ( Vindecarea lunaticului)
floarea nepretuită a rugăciunii pentru alţii........·····................ ..................
> t r u că îi Iubeşte, Iisus ii mustră pe oameni spre îndreptarea lor spirituala.................... 67
Demonii se tem numai dc dumnezeiescul har prezent in o m ............ ................. .............169
Bisf'r-i,
-"serica se roagă şi. ,lucreaza. pentru „înrlwirca
vindecarea sufleteasca
suia si
, trupeasca
t
a oamenilor...... 1 /1

Π *arca aproapelui ne face milostivi ca Dumnezeu ···■····

u,ninica a 11 - a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv)
datoriile oamenilor faţă de Dumnezeu sunt multele lor greşeli ^
^au risipirea darului vieţii înseşi...................... ...................................................................... 1
ă fim asemenea lui Dumnezeu Cel iertător şi drept............. .................. ..................... / /
B|scrica a primit de la Hristos însuşi porunca de-a ierta greşelile oamenilor................ 1/8
Ur»cori, iertarea greşelilor semenilor noştri cere luptă cu noi înşine,
răstignirC a mâniei şi a dorinţei noastre de răzbunare........................................................ 178

505 .1
V ia ţa v eşn ic ă se d o b â n d e ş te p rin m ilo ste n ie .................................................................................. 181
D u m in ic a a 12-a după Rusalii { T â n ă r u l cel bogat)
Iisus H risto s ne oferă pildă de s m e r e n i e ........................................................................................182
A taşarea sufletului de averi materiale face anevoioasă m ântuirea o m u lu i............................184
A jutorul lui D u m n e z e u transform ă imposibilul in p o sib il....................................................... 185
Sufletul omului nu se poate m ulţumi numai cu bunurile p ă m â n te ş ti ................................... 185
N u este suficient să nu săvârşeşti răul, ci trebuie să faci mult b in e ......................................... 186

Slu jito rii răi pierd îm p ă r ă ţia lui D u m n e z e u ................................................ ................ 189
D u m in ic a a 13-a după Rusalii { P ild a lu cră to rilo r răi)
D u m n e z e u doreşte să împlinim voia Lui în m od l i b e r ......................... ............... 191
Să nu ne facem stăpâni in casa Stăpânului ....................................... .........192
C h e m a re a lui D u m n e z e u implică slujire responsabilă din partea o a m e n i l o r .................... 194

H a i n a de n u n t ă cerească - lu m i n a sufletu lu i c u r a t ................. 197

D u m in ic a a 14-a după Rusalii {P ild a n u n ţi i f i u l u i de îm p ă ra t)
D e p in d e de libertatea oam enilor de a fi aleşi sau nu .................. ...... 200
H aina de nuntă este veşmântul credinţei şi al faptelor bune care luminează sufletul.......... 201

Iu b ire a faţă de D u m n e z e u şi de a p ro a pe le - l u m in a vieţii cre ştin e 204

D u m in ic a a 15-a după Rusalii {P orunca cea m a i m a re d in L ege)
Iubirea este starea sufletului care preferă pe D u m n e z e u oricărei f ă p t u r i .............................206
Să iubim binele mai mult decât bunurile din lumea aceasta .... * ................... ....209
Porunca iubirii faţă de D u m n e z e u se împlineşte în primul râ n d .....................................
prin rugăciunea adresată L u i .................................. 210
Pocăinţa, remediu pentru căderea din iubirea faţă de D u m n e z e u şi de a p ^ p e l e " " ^ ^ 211

î n m u l ţ i r e a ta la n ţilo r este binele pe care il săvârşim o a m e n ilo r 213

D u m in ica a 16-a după Rusalii {P ild a T a la n ţilo r)
C o m p lem en taritatea darurilor învaţă pe oam eni să fie solidari si m ilostivi .... 215
P n m .re a darurilor este însoţită dc responsabilitatea faţă dc e l e ....................................... 216
O am enii sunt chemaţi la bucuria deplinătăţii rodirii lor ............................................ 217
Zarafii sunt toţi oamenii care beneficiază de hărnicia .........................................................
priceperea şi dărnicia semenilor talentaţi ............. ’ 217

C r e d in ţă tare izvorâtă din iubire în d u r e ra tă Ί ?0

D u m in ic a a 17-a după Rusalii {a C a n a n een cei) ...................................................................
H ristos descoperă credinţă mare la o femeie d in tr-u n p opor n ă eâ n 222
C red in ţa vie se arată prin stăruinţa în r u g ă c iu n e ........ . .................................... 222
1 u n e ia cananceancă este pildă de credinţă smerenie ci ■ . .. Ί7 Λ
Prin rugăciunea pentru alţii ne întâlnim cu H ristos gatmnc pentru toP oam enn ........^

î n t â l n i r e a cu D u m n e z e u face din pescari apostoli 728

D u m in ic a a 18-a d upă Rusalii {Pescuirea m in u n a tă )
C o rab ia pc mare prefigura Biserica lui Hristos în lume 229
Sm e ren ia înseam nă ascultare de H ristos ............. .......................................................... 2^0
T e a m a care se naşte din întâlnirea p ă c a t^ e n ie io m u lu i cu'sfintcnîa lui D u m n e z e u ........231
Pescuirea m in u n a ta a schimbat viaţa lui Petru: u u m n e z e u ......
din pescar o b işn uit el a devenit apostol sau misionar al lui Iisus H risto s .......................... 232
 1 tarul lui D u m n e z e u prim ează tară de priceperea şi osteneala o m u lu i.............................. 233
1 tarul lui D u m n e z e u se dăruieşte celor sm eriţi şi harnici ..................................................... 234

iubirea de vrăjm aşi ne face m ilostivi ca D u m n ezeu .................................................................. 237

u m in ica a 19-a d u p ă R usalii ( P r e d i c a d e p e m u n te - Iu b irea vră jm a şilo r)
lrca u m a n ă p ăcăto asă am estecă virtutea cu p ă c a tu l.....................................................................238
Iubirea de vrăjm aşi începe cu rugăciunea pentru schim barea sau îndreptarea l o r ........... 241
"R ăzb u n area" săn ăto asă a creştinului se arată când acesta răspunde
,a ra u ta te cu b u n ă ta te ........................................................................................................................242
b un ătatea sufletului se probează mai ales în necazuri şi suferinţe .......................................243

r’s *os a d u c e b u c u r ia în v ie r ii in lo cu l su fe rin ţei în d o lia te ........................................................_45

u n iinica a 2 0 -a d u p ă Rusalii ( în v ie r e a jiu / u i v ă d u v e i d in N a in )
^ °n in u l Iisus 1 iristo s alină durerea şi întristarea oam enilor în d o lia ţi................................246
C â n d d u rerea o m u lu i se află la lim ita răbdării,
u m n e z e u vine să-l m ângâie şi să-1 întărească .........................................................................2 4 /
' cni d a to ria să hm solidari cu toţi oam enii îndoliaţi ............................................................248
T ari,l D u m n e z e u lucrează prin trupul om enesc.
250
^ ip u l m o rţilo r treb u ie îng rijit cu respect, iar M oaştele Sfinţilor, v e n e r a te ......................
In<-‘rii s u n t c h e m a ţi să crească in iubirea fam iliei şi in prietenie duhovnicească ........... 251

f o s t u l v ie ţii - p r im ir e a si rod irea cu v â n tu lu i lu i D u m n e z e u ......................................................2 5 .’,

11u t ni ea a 21 -a d u p ă Rusalii (P iM a se m ă n ă to ru lu i) _
C u v â n tu l lui D u m n e z e u răm âne neroditor în suflet din cauza nepăsării ^
ncKl>jenţei om ului .................................................... ...................... . i . „
Să m â n ţa care a răsărit, dar s-a uscat, înseamnă credinţa spontana, dar n e s ta to rn ic a ..........2>6
f p i n i i grijilor lumeşti sufocă iubirea taţâ de D um n e z e u ş, de aproapele ........... 2 j /
' nirn a cu rată şi b u n ă este brazda dc p ă m â n t roditor pentru u n .m tu l U a n g l u h e i ........._>9
a d o b â n d im şi să cultivăm bunătatea inim ii............................

M t u l n e m ilo s tiv p ie r d e m â n tu ir e a ................................... _

u uiinica a 2 2 -a d u p ă Rusalii { B o g a tu l n e m ilo s tiv şi săracul L a z a r ^
tarea sufletului d u p ă m o a r t e .................................. "....."V . , .
^ m n e z e u respectă libertatea omului de a alege mtre bine ş a u ....................................... 26 4
M o a r te a tru p u lu i sch im bă starea vieţii sufletul,,, om u u, decedat .............. ..................265
^ r e c u n o ş t i n ţ a si nemilostivirea sunt semne ale decăderu sp.ntuale a omul,,, ...............2 6 /
D „m ’ · · f'.irirple om u ui, ci si starea sunetului sau ..........2 6 /
^ u m n e z e u vede şi preţuieşte nu num ai faptele omuiui, , ^
M ilostenia este cale spre m ântuire ................................................................................................

U e e u n o «-· - . .......................................................................... ^ 11
^ Ur^inica tT z l-a Χ
^ ^ ^ \ίζ & \(ν ϊη ιϊκ α η α dvnonizitfului din ţim itul G her^setiiloi}
Crnonii m ărturisesc d um nezeirea lui Iisus ............ .............. ........................
^ r i s t o s - D o m n u l arată mila Sa faţă de om ul d em om zat redandu-i sanatatea
l l i b e r t a t e a .......................................................................... .................................................................. l ' - t
"b â n tu ire a si bucuria veşnică sunt scopul vieţii omului ................ ................... ....................2 /.i
Sufe rin ţa e îngăduită ca mijloc de dezlipire sau dezrobire a om ului de averile
b a t eLn
r i ale
,1 lim
ί· itate
. si- trecatoare
- ‘ ............................. ....................................................................... 2/t)
.. . .
,H r i s t<>s ii încredinţează om ului vindecat misiunea de a binevcst, iubirea
lui d u m n e z e u prin tre cei care-1 cunoşteau când era c h inuit dc d em o ni ...........................2 / 7

50 7
C r e d i n ţ a şi s m e re n ia ad u c tă m ă d u ir e a de b o ală şi învierea din m o r ţi ................................... 279
D u m in ic a a 2 4 -a după Rusalii (b r u ie r e a fiic e i lu i Ia ir)
Smereniei m ai-m arelui sinagogii îi răspunde milostivirea lui Iisus ..................................... 281
Iisus evidenţiază şi credinţa puternică a unei femei suferinde ............................................... 282
D arurile credinţei .............................................................................................. 283
Prin învierea fiicei lui Iair, D o m n u l Iisus Hristos arată puterea Sa dum nezeiască
de-a învia pe cei m orţi .......................................................................... 284
Evanghelia speranţei şi a vindecării oamenilor smeriţi şi credincioşi ..................................285

S a m a r in e a n u l m ilo stiv - chipul iubirii lui H r is to s in o a m e n i 287

D u m in icii a 2 5 -a după Rusalii [P ild a s a m a rin e a n u lu i m ilo s tiv )
C o b o rârea de la Ierusalim la Ierihon reprezintă înstrăinarea de D u m n e z e u
a om enirii p ă c ă t o a s e ............................................................... 289
Biserica este casa in care se vindecă rănile sufletului şi bolile trupului
pricinuite dc păcate ............................................................... jcjq

Fapta sam arineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive

a lui H risto s pentru mântuirea oamenilor ...................... 291
A proapele este omul prin care D u m n ezeu ne ajută cu harul Său
adesea in tr-u n m od neaşteptat ...................................... 293
Să arătăm iubire milostivă prin fapte, nu doar prin cuvinte ....................................... 294

H a m b a r e pline, d a r suflet gol ............................ 296

D u m in ic a a 26-a după Rusalii (P ild a b o g a tu lu i căruia i- a ro d it ţa rin e i) ......................................
Patim a lăcomiei cauzează decăderea şi însingurarea omului 297
îm b og ăţirea în D u m n e z e u ............................ .................................................. 299
Faptele m ilosteniei trupeşti şi sufleteşti devin bogăţii sp irito alc.............................................300
Biserica îndeam nă pe bogaţi să facă m ilostenie, iar pe săraci să ceară...................................
ajutorul lui D u m n e z e u .............................. ‘ - qj

B inele tre b u ie săvârşit in orice v rem e 3Q3

D u m in ic a a 27-a după Rusalii (T ă m ă d u ir e a f e m e i i g â rb o ve)
Femeia gârbovă căuta doar mântuirea sufletului 304
H risto s vindecă o fem eie răbdătoare, chiar dacă n im e n i'n -a ceru t vîndec'arca e i..............305
fe m e ia garbova este fi,că a lui A vraam , adică fiică a credinţei .............306
Ridicarea om u u, din gârbovite este un începu, nou şi bun în viata lui'................................... 307
1rup gârbov, dar suflet drept ........... ’ ....................................
Să săvârşim binele şi în zilele de s ă rb ă to a re ZZZZZZZ..............................................................309
D u m n e z e u c h e a m ă oam en ii la m â n tu ire
D u m in ic a a 2 8 -a după Rusalii (Pildacelor p o ftitila cina)............................................................... ”
Slujitorul S tăpânului este M esia Cel prezis de profeţi n2
C in a d in casa S tapanului semnifică îm părăţia lui D u m n e z e u ................................................ 313
C h em area lui D um nezeu şi libertatea omului Hi- ·, ™ a ................................,
Preocupări excesive p en tru trup dar puţină g ri* p e n i ^ E * ‘^ ...... 5

! " cina
la " ’i lui D u m n e z e u ............
S!,raC‘,b0lnaVi Şi — i necunoscuţi* su n i c h e m a .ţi...................
- ......................................
C in a E u h a ristie ă este arvuna împărăţiei cerurilor Z ' Z ............................................................ 318
Recunoştinţa, firescul demnităţii om u lu i............................................................................ 320
Duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproşi)
lisus I Iristos împlineşte Legea mozaică si respectă libertatea oamenilor ........................... λ—
Recunoştinţa este stare de smerenie şi sănătate a sufletului................................................ 323
^ ‘ind omul nu mulmmestc pentru binefacerile primite, el decade spiritual
** î * * Λ ") “

şi sc dezumanizează .......................................................................................................................
I rin mulţumire sau recunostintă creştem duhovniceşte în relaţie cu Dumnezeu
Şi eu semenii .....................................................................................................................................

j^ilostenia - cale spre mântuire ................................................... ..............................................

Duminica a 30-a după Rusalii {Dregătorulbogat - Păzireaporuncilor)
Dn bogat evlavios si moral, dar zgârcit şi ncmilosth ............................................................
Milostivirea este începutul asemănării omului cu D u m n ezeu ............................................ .v>2
Numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem împlini voia L u i..................................................:o 3
Ruinai prin dărnicie şi milostenie, averile materiale trecătoare
devin comori spirituale veşnice .....................................................................................................

Jisus H ristos dăruieşte lum ină sufletului şi trupului . ......................................................337

Juminica a 31 -a după Rusalii ( Vindcam\i orhulm din Icrtton)
'SUS din Nazaret, singura sansă a orbului dm lenlion de a h vrndet.it .................................vv
f * SS/
sus este milostiv cu cei suferinzi ......................................... ^
cntru Dum nezeu, boala nu este o fatalitate.....................■·· ^ -
V^dere trupească prin simţuri şi vedere duhovniceasca prm ercdm ţa.................................. ,4 ,

J^nătatca lui lisus vindecă răutatea sufletului pătim aş......................................................... 345

Urnirii ea a 32-a dună Rusalii (a Ini Zaheu)
P ip „ i . - . . n i..: nii cî» dobândesc prin acumulare necinstita
1 ‘*cca, bucuria şi fericirea sufletului nu t>e oonaiieic.c } ^
\ c bunuri materiale .................................... .........■■■— ■■■■■............. . .............................................
1lsus 1 Iristos nu judecă pe nimeni în mod pripit, dupa aparenţe ^

f iî,i»,· 5 i I···"·.· .............. ; ,1

c răutatea lui Zaheu cel lacom .................................... . . ri l-vnmiei 3^1
j^nnătatea milostivă a lui Dumnezeu eliberează pe oameni d p m m Ucom a ^...........,51
lsus Mântuitorul ne caută necontenit pe hecare dintre noi, ca ş, no, s., L cu ta m ^ ^
Pc El, Izvorul vieţii veşnice fericite.......................
Să uni r · ......................................................................... 354
h ni «apta bună cu smerenia.............. , *
uminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a Panseu u ) ^
rcPte
Sn î ale urcuşului
’ spre
r înviere ...................
t , · ir Ap Io vameş, rugăciunea sm eru a...................j 3S<s
...... . smeriţi jo
° a mvatăm de l i fariseu fapta cea buna, iar ac ia ,> & _
N-nuU smerenia e s , i d e uşile milostivirii d u m n e z e iip e n tr u ie r « e a pacatelor...... 3 8
se poeăieste in stare de rugăciune s m e r i t a ,ş, poate m repta v ia ţa ................................................... 359
^ fle tu l omului smerit este înălţat de iubirea lu. Dumnezeu ..............................................35
;ugăciunea smerită este temelia vieţii duhovmceş i ·■·· ·· ··" ··"
D i" rugăciunea smerită izvorăşte iubirea milostiva pentru toţ, oameni, .......................... 362

n In P°căintă înviază sufletul din moartea spirituala .............................................................

Urninica a 34-a după Rusalii (a întoarcerii Fiului risipitor)
Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar daca aceas ac c . . ^
111 mod nechibzuit sau pătim aş...............................................

509
 Când libertatea omului devine iraţională, pătimaşă şi autodistructivă,
înţelepciunea lui Dumnezeu cheamă pe om la pocăinţă ......................................................
Păcatul şi moartea sunt accidente sau urmări ale falsei libertăţi ............................................^
Când un păcătos sc îndreaptă spre Dumnezeu, atunci Dumnezeu ii iese
în întâmpinare............................................................................................................................ ^
Când Dumnezeu iartă păcatele celui ce se pocăieşte,
El Se bucură de mântuirea păcătosului ..................................................................................

Oamenii vor fi judecaţi pentru neomenie ................................................................................. ' 1-

Duminica înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne)
Judecata universală este completă, definitivă şi înfricoşătoare .............................................
Hristos este tainic prezent in fiecare om care suferă ............................................................ w 1
Nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora .................................^*7Q
Iubirea milostivă este criteriul ultim al judecăţii universale .................................................O*7Q
Săracii sunt avocaţi puternici ai celor milostivi ...................................................................380
Instituţiile de caritate ale Bisericii s-au născut
din lumina iubirii milostive a lui Hristos .............................................................................381

Postul - ofrandă a iubirii omului faţă de D um nezeu............................................................ 38->

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză)
Iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea lui cu Dum nezeu.......384
Smerenia şi bucuria sunt semnele postului adevărat........................................................... 386
Postul este timpul nevoinţelor duhovniceşti mai intense pentru a spori comorile
d in „traista” sufletului .................................................................................................................................. 389
Adam a fost izgonit din Rai pentru că nu a postit ............................................................. 390
Hristos - Noul Adam ne învaţă să luptăm cu ispitele ........................................................391
Ascultarea lui Hristos - Noul Adam vindecă neascultarea lui Adam cel vechi ............. 391

Icoana arată adevărul şi frumuseţea O rtodoxiei.................. .......... 393

Duminica întâi din Postul Mare (a Ortodoxiei)
Mărturisirea dumnezeirii lui I Iristos ne deschide intrarea în Împărăţia cerurilor.........395
In icoană se întâlneşte istoria cu veşnicia, în lumina împărăţiei cerurilor....................... 397
Icoana este chemare sau invitaţie permanentă la rugăciune .................................................398
„Eu nu cinstesc materia, ci pe Acela Care din iubire pentru mine S-a făcut materie,
pe lisus Hristos” ......................................................... .. 400

Iertarea păcatelor - începutul vindecării de boli ........................ ......... 402

Duminica a 2-a din Postul Mare {a Sfântului Grigorie Palama)
I Iarul iertării vindecă sufletul de păcat şi pregăteşte vindecarea trupului de boli .......... 40.^
Boala este uneori o urmare a păcatului sau o pedagogie divină ........................................ 404
Mântuitorul lisus Hristos, unicul Duhovnic şi Doctor desăvârşit
al vindecării omenirii bolnave ........................................ ......405
Rugăciunea pentru alţii şi ajutorarea lor ne arată taina Bisericii-com uniunc ...................406
Păcătosul iertat devine un fiu duhovnicesc .......................................................................... 407
îndemn la fapte de m ilostenie...............................................................................................408
Dascălul rugăciunii neîncetate şi teologul luminii necreate...............................................4^
Sfinţii isihaşti sunt profeţii slavei împărăţiei cerurilor ...................................................... 4^9
Rugăciunea şi pocăinţa înnoiesc haina de har a sufletului primită
prin Botezul creştin ................................................................................................................ 411

510
Urmând lui I Iristos, Crucea ne duce la înviere ..................................................................... 413
Duminica a 3-a din Postul Marc (u Sfintei Cruci)
Lepădarea de sine înseamnă eliberarea de modul egoist de a trăi.....................................414
Autosulîcienţa este o închisoare a sufletului din care acesta trebuie să se elibereze .......415
Luarea Crucii înseamnă recunoaşterea neputinţelor proprii,
dar şi voinţa de-a birui păcatul .............................................................................................. 416
Urmarea lui I Iristos prin credinţă şi iubire taţă de Dumnezeu
transformă suferinţa în speranţă............................................................................................41S
Jertfa Crucii şi slava învierii sunt nedespărţite ....................................................................419
Purtarea Crucii este lucrare de înnoire duhovnicească .......................................................420
Sfânta Cruce este steagul de biruinţă al lui I Iristos ........................................................... 422

Hristos vindecă pe oameni de îndoială, boală şi nepricepere duhovnicească .................. 423

Duminica a 4 -a clin Postul Mare (a Sfântului loan Scârarul)
Slăbirea credinţei întăreşte lucrarea diavolului asupra omului .......................................... 425
I Iristos mustră pe oamenii necredincioşi, dar are mila de oamenii aflaţi în suferinţa .......426
Pocăinţa smerită a tatălui aduce vindecarea fiului bolnav.................................................. 42/
Tatăl compătimitor al fiului robit de un duh rău devine glasul suferinţei acestuia ........427
Hristos descoperă ucenicilor Săi ştiinţa izbăvirii oamenilor de puterea duhurilor rele .....428
Demonii se tem de prezenţa Duhului Sfânt din omul smerit ...........................................429
Rugăciunea şi postul schimbă foamea şi setea fizică în foame şi sete spirituală
după iubirea lui Dum nezeu....................................................................................................430
Sfântul loan Scărarul este dascăl al rugăciunii, al postului şi al pocăinţei........................431

Dc la păcatul ucigător la sfinţenia dătătoare de viaţă ........................................................... 433

Duminica a 5-a din Postul Mare (ti Cuvioasei M aria Egipteanca)
Pofta de întâietate şi de slavă deşartă se vindecă prin slujirea smerită a semenilor ........435
Domnul Iisus înlocuieşte logica puterii cu logica slujirii ................................................... 437
Rugăciunea unită cu pocăinţa şi cu postul ajută pe lci păcătoşi să devină sfinţi ............ 438

Buchetul virtuţilor din post, lumini ale biruinţei duhovniceşti ........................................ 441
Duminica a 6 -a clin Postul Mare (a Floriilor )
Mirul de mare preţ este un simbol al frumuseţii Bisericii ................................................. 444
Totodată, intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalimul pământesc este
şi prefigurarea intrării Sale ca om în Ierusalimul ceresc .....................................................446
Stâlpările şi florile, simbolul virtuţilor adunate în timpul Postului Sfintelor P aşti......... 447

Sfânta Cruce - semnul iubirii care învinge păcatul şi moartea ...........................................450

Duminica dinaintea înălţării Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim)
Crucea, semn de mântuire şi de viaţă veşnică...................................................................... 452
Crucea este semn veşnic în trupul lui I Iristos ..................................................................... 4 5 4
Sfânta Cruce este lumină şi binecuvântare pentru viaţa creştină ...................................... 454
Pretutindeni unde locuiesc creştinii adevăraţi întâlnim semnul Sfintei Cruci .................455

Asumarea C rucii-calea mântuirii 111 Hristos ....................................................................... 4 5 7

Duminica după înălţarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos)
Dumnezeu respectă libertatea omului .................................................................................. 458
Lepădarea de sine este eliberare de egoism pentru a dobândi o iubire smerită
Ş* nepătimaşă............................................................................................................................ 460
^~ei care au trecut prin suferinţă înţeleg mai bine crucea altora ....................................... 462

511
Dumnezeu care S-a făcut Om este Mântuitorul lumii ..............................................
Duminica dinaintea Naşterii Domnului (a Sfinţi/o?- Părinţi după trup ai Domnului)
Prin credinţă, prorocii au văzut mai dinainte taina întrupării Fiului lui Dumnezeu
Naşterea lui Hristos uneşte timpul cu veşnicia ..........................................................
Toate neamurile sunt chemate la mântuire ...............................................................
De ce pregătirea venirii Domnului a durat atât de mult? ........................................

Dumnezeu schimbă exilul în binecuvântare.......................................................................... 4/ r>

Duminica după Naşterea Domnului nostru lisus I Iristos (Fuga in Egipt)
Pruncul lisus va deveni om al durerilor şi cunoscător al suferinţei .................................. 4/ /
Lumea robită de păcat şi de moarte are nevoie de vindecare............................................ 479
Când nu se mai află oameni buni care să-L ajute pe Pruncul lisus,
vin îngerii din cer să-L apere şi să-L ocrotească ................................................................ 481

Botezul creştin dăruieşte înfierea prin har............................. ................................................483

Duminica dinaintea Botezului Domnului
Prin botezul creştin primim harul Duhului Sfânt şi iertarea păcatelor............................485
Duhul Sfânt, arhitectul din interior al Bisericii ......................... ........................................ 488
Botezul lui lisus in Iordan, temelia botezului creştin ..................... ................................... 489

lisus Hristos este lumina vieţii veşnice................................................................................... 491

Duminica după Botezul Domnului (începutulpropovăduirii Domnului)
Lumina cea mare este plinătatea revelaţiei lui Dumnezeu în Hristos ............................. 493
„Latura şi umbra m orţii ”semnifică starea de păcat ca înstrăinare a oamenilor
de Dumnezeu Creatorul ........................................................................................................495
Chemarea la pocăinţă are ca scop dobândirea vieţii veşnice ..............................................496
Botezul creştin este începutul intrării omului în împărăţia cerurilor............................... 497

:\
k

l i f i ?

',Ιό

512