BUCOAVNA DE LA BĂLGRAD (1699) -

PRIMUL ABECEDAR ROMÂNESC

IMPLICAȚII CULTURALE, DIDACTICE ȘI PEDAGOGICE ÎN EVOLUȚIA

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC DIN TRANSILVANIA
Catedrala Reîntregirii și Muzeul unirii Alba iulia
“Timpul nu este ceea ce trece sau se petrece, ci ceea ce ne trece și ne petrece (...)
Cei vechi, vedeau lucrurile fundamentale, noi le vedem pe cele secundare. Ei
vedeau întregul, noi părțile. Singurul progres al zilelor noastre e tehnica. Orice
cugetător ar trebui să știe că ADEVĂRUL e simplu iar LIMPEZIMEA e criteriu
de inteligență”
(Pr. George Remete, Leacuri contra evlaviei)
 PLANUL LUCRĂRII
 INTRODUCERE

 INFORMAȚII CONTEXTUALE
 Contextul istoric, politic și cultural în care a fost tipărită Bucoavna
 Contribuția Bucoavnei la păstrarea unității de limbă, neam și credință a românilor de pretutindeni
 Bucoavna, astăzi

 METODE DIDACTICE ȘI PEDAGOGICE UTILIZATE ÎN BUCOAVNA DE LA BĂLGRAD

 Educația religios-morală, principala preocupare a Bucoavnei
 Pedagogia veche, împletită cu cea modernă în Bucoavna de la Bălgrad
 Continuitatea în timp și spațiu a învățământului românesc din Transilvania

 CONCLUZII
 INTRODUCERE

 Lucrarea de față își propune să aducă în actualitate importanța, mesajul și metoda

de lucru a “deprinderii copiilor la învățătura de carte” despre care vorbește
Bucoavna de la Bălgrad, din 1699.
 Bucoavna de la Bălgrad este o primă încercare de concretizare a unui suport
didactic, cu toate că propune un material mult prea modest, ar spune unii, față de
progresul zilelor noastre, sau față de nivelul de educație pe care alte popoare ale
acelor vremuri îl atinseseră.
 Dacă raportăm apariția Bucoavnei la cadrul politic, religios și cultural care a
generat-o, tipăritura de la Bălgrad, care propune un proces instructiv-educativ net
superior învățământului tradițional al diecilor sătești, apare ca un manual cu
destinație specială în adevăratul sens al cuvântului.
CONTEXTUL ISTORIC, POLITIC ȘI CULTURAL ÎN CARE A FOST
TIPĂRITĂ BUCOAVNA

 De numele capitalei de suflet a românilor se leagă şi primul abecedar românesc „Bucoavna”,

ieşit din teascurile tipografiei Mitropoliei din Alba Iulia în anul 1699. Menirea de atunci a acestei
cărţi e subliniată chiar pe coperta ei : “să deprindă copiii cu învăţătura de carte.” Ca să fie
înţeleasă mai deplin starea de spirit a epocii, precum şi semnificaţia pe care o dobândea
Bucoavna de la 1699, e necesară o privire asupra cadrului istorico-politic şi cultural al acelor
vremuri.
 Ceea ce caracterizează istoria principatului Transilvaniei în ultimele decenii ale secolului al XVII
–lea şi începutul secolului următor este situaţia de criză, care îi afectează întreaga viaţă
economică , social-politică şi culturală. Politica internă se defineşte, pe de o parte, prin întărirea
continuă a puterii economice şi politice a nobilimii, iar pe de alta, prin preocuparea nobilimii de a
impune românilor catolicismul. Academicianul David Prodan preciza: “Constituţia Transilvaniei,
întemeiată pe trei naţiuni politice şi patru religii recepte, excludea din cadrele ei un întreg popor,
o întreagă naţiune şi religie: poporul român şi religia lui ortodoxă.” Mitropoliţii şi preoţii au
acceptat unirea cu Roma, în speranţa de a li se ameliora situaţia economică, socială şi culturală,
precum şi respectarea ritului, a canoanelor şi calendarului ortodox răsăritean.
Alba Iulia, Capitală a Transilvaniei,având
catedrală și tipografie

Vedere panoramică Interior al cetății

 După cum se ştie primele şcoli româneşti au funcţionat în tinda bisericii şi în mănăstiri.
Între şcolile mai bine cunoscute documentar este aceea de mare tradiţie din Şcheii
Braşovului care pregătea pe fiii meseriaşilor şi târgoveţilor români din urbe şi din jur, sau
cea de la Sălişte, de lângă Sibiu care era susţinută de ţărani. Pregătirea preoţilor, a
cântăreţilor bisericeşti şi a dascălilor se făcea în şcolile mănăstireşti cum au fost cele de la
Râmeţ, Bălgrad, Sâmbăta de Sus.
 Deşi o seamă de români au urmat şcoli calvine, autorităţile civile şi bisericeşti au stimulat
şi chiar determinat deschiderea şi funcţionarea unor şcoli laice cu scopul de a realiza mai
uşor convertirea religioasă. Efectul general nu a fost cel dorit, prea puţini români şi-au
lepădat credinţa strămoşească, dar multora dintre ei le-a devenit accesibilă ştiinţa de carte.
 Un avânt înregistrează tiparul, producţia şi circulaţia de carte, bibliotecile. Centrul
activităţilor tipografice româneşti din Transilvania devine Alba Iulia, unde începând cu
anul 1639 se vor imprima prin stăruinţele mitropolitului Ghenadie şi cărţi în limba română
cu caractere chirilice. În anul 1648 se editează Noul Testament, iar în 1651 Psaltirea.
 Se observă deci cum progresele culturii româneşti din Transilvania au marcat un foarte
important aspect social: accesul unui număr mai mare de români la cultura scrisă în special,
dar şi nevoia acută de instruire care se resimţea în mediul românesc.
 La cererea repetată a mitropoliților transilvăneni către principi de a acorda, în spiritul
Reformei, accesul românilor la cultură prin școală, acest lucru devine posibil în pofida
politicii absolutiste și de îngrădire dusă de către aceștia, mai cu seamă datorat legăturilor
neîntrerupte dintre românii din Transilvania, Țara Românească și Moldova.
 Marele istoric Nicolae Iorga oferă informații valoroase cu privire la situația învățământului
românesc din Transilvania, scoțând în evidență influența providențială pe care Legea din
1624 a principelui Gabriel Bethlen prin care copiii românilor aveau dreptul să frecventeze
școlile. Ca urmare a acestei reglementări, tineri români preocupați de studiu au pătruns în
colegiile existente atunci, la Alba Iulia, Aiud, Cluj, Târgu Mureș și altele.
 Din aceeași direcție a politicii Reformei în domeniul culturii menționăm cerințele impuse la
9 noiembrie 1640 mitropolitului Iorest, printre altele: “1. În Alba Iulia să înființeze școală cu
doi sau trei învățători, care să știe latinește, grecește și românește. 2. Să țină tipografie și să
tipărească cărțile trebuincioase în școli sau biserici. (...) 7. Catechismul tradus pe românește
să-l tipărească și în orele prescrise să-l propună băieților și fetițelor”
 O asemenea nevoie de instruire, împlineşte şi Bucoavna tipărită la Bălgrad în 1699, sub
patronajul Mitropoliei ortodoxe din Transilvania și cu directa încuviințare a mitropolitului
Atanasie Anghel, fiind destinată școlilor sătești și orășenești care funcționau pe lângă
biserici. Autorul însă nu se adresează doar celor de vârstă școlară ci și altor categorii de
oameni, dornici să învețe carte.
 Este prima lucrare şcolară din cultura noastră, carte necesară învăţării literelor, dar şi a unei
educaţii religioase. Este modalitatea Bisericii Ortodoxe transilvănene de a reacţiona
împotriva regimului politic impus, prin sublinierea, încă o dată, a tradiţiei şi valorilor
Ortodoxiei.
 CONTRIBUȚIA BUCOAVNEI LA PĂSTRAREA UNITĂȚII DE LIMBĂ, NEAM ȘI CREDINȚĂ A
ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

 Bucoavna ocupă un loc deosebit în contextul în care încercările de deznaționalizare prin înstrăinarea de
credința ortodoxă a românilor veneau, de această dată nu din partea Bisericii calvine sau a principilor, ci din
partea ocupanților habsburgi catolici, de curând înstăpâniți asupra Transilvaniei, care vedeau o creștere a
puterii de dominare asupra Transilvaniei prin realizarea unei așa-zise rezistențe împotriva nobilimii
maghiare, majoritar calvină.
 Adevărurile cuprinse în această monumentală operă, considerată pe drept cuvânt liantul unității de neam,
limbă și credință cu toți cei care locuiau pe teritoriile vechii Dacii, sunt esențiale deoarece cartea a fost, de la
apariția ei, suportul cel mai practic și rezistent în scopul răspândirii ideologiilor iar tiparul a îndeplinit, pe
lângă atribuțiile sale culturale un indiscutabil rol social și politic.
 Autorul Bucoavnei, Mihail Iștvanovici, ucenicul marelui ctitor de limbă românească Antim Ivireanul, a
activat nu numai în Transilvania ci și în Oltenia, lucrând și la tipărirea Chiriacodromionului, carte care avea
la bază Cazania lui Varlaam, Mitropolit al Moldovei.
 Legăturile neîntrerupte ale românilor din Transilvania cu Principatele sunt dovedite în
nenumărate rânduri. Constantin Cantacuzino, cel mai învățat sfetnic al domnitorului
Constantin Brâncoveanu, care a susținut financiar și dezvoltarea tiparului în Transilvania,
afirma (la fel ca și contemporanii săi moldoveni) :
 “Însă rumâni înțeleg că sînt nu numai ceștia de aici, ce șî den Ardeal, carii încă și mai neaoși
sînt și moldovenii și toți care și într-altă parte se află și au această limbă, toți aceștiea dintr-o
fântână au izvorât și cură.”
 A nu se uita gestul domnitorului Constantin Brâncoveanu care la 1681 contribuie la eliberarea
din închisoare a mitropolitului mărturisitor pentru ortodoxie ardelean Sava Brancovici.
 Într-o vreme în care credința religioasă era o puternică realitate sufletească, ortodoxia și
slavismul nostru au format un ciment care a ținut strâns legate sufletește ramurile neamului
românesc, care trăiau răzlețite și care încăpuseră sub stăpâniri diferite. Iar Bucoavna
întruchipează atât de sublim credința ortodoxă prin cuprinsul învățăturilor de credință prezentate
( sub forma unui catehism) și slavismul (prin limba românească devenită accesibilă celor ce
doreau să învețe carte)
 BUCOAVNA, ASTĂZI

 Durata de viață a Bucoavnei nu se cunoaște cu exactitate, însă nu a putut fi

folosită la scară largă pentru mult timp, cel puțin nu în forma tipărită inițial.
 Datorită conținutului dogmatic profund răsăritean, se presupune că ipoteza
distrugerii sale după promisiunea mitropolitului Atanasie Anghel de la 7 aprilie
1701, momentul trist al unirii cu Roma, poate fi susținută mai ales deoarece
astăzi nu se cunosc decât trei exemplare din această carte.
 Ele se găsesc în Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, Biblioteca Astra din
Sibiu și cea de a treia în British Library, Londra.
METODE DIDACTICE ȘI PEDAGOGICE UTILIZATE ÎN
ALCĂTUIREA BUCOAVNEI
EDUCAȚIA RELIGIOS-MORALĂ, PRINCIPALA PREOCUPARE A BUCOAVNEI

 Învățătura și lumina cunoașterii sunt strâns legate de Lumina cea necreată, Hristos
Domnul, Care este modelul sine qua non al oricărui ucenic sau școlar care dorește să se
deprindă cu învăţătura de carte.”
 Rugăciunea cu care începe această culegere de slove, intitulată Rugăciunea când va să
înceapă copilul a învăţa poziționează încă de la început atitudinea autorului față de
elementul religios, intrinsec educației sănătoase, holistice, în antiteză cu direcția
profund atee îmbrățișată și promovată în contemporaneitate. Textul se impune prin
forma relativ facilă de redactare şi prin mesajul său de idei, sugerând rolul îndeplinit de
religie în contextul procesului instructiv-educativ :
 “ Dumnezău a toate cîte sînt, Cuvinte, Împăratul tuturor, deschide-mi sufletul şi
inima, gura şi gândul robului Tău ca să înţăleg şi să iau învăţătură şi să fac voia Ta. “
 Reprezentative sunt paginile consacrate unor probleme religioase, adaptate prin întrebări şi
răspunsuri la nivelul şcolarilor. Se stimula gândirea elevilor, puterea de percepere şi de judecată,
interesul lor pentru însuşirea cunoştinţelor predate în şcoală. În cadrul Întrebăciunii despre
Sfintele Taine se explică şcolarilor chestiuni complexe şi dificile despre esenţa şi semnificaţia
morală a botezului, mirului, cuminecăturii, preoţiei, pocăinţei, cununiei şi maslului. “
Întrebăciune : Dară pentru aceste TAINE avem adeverinţă şi însemnare undeva în Sfânta
Scriptură ca să le ţinem şi să le credem adevărat? Răspuns: Avem foarte, căce că aceste 7 Taine
să suie la cele 7 haruri ale Sfîntului Duh, de vreme ce prin mijlocul Tainelor acestora Îşi varsă
Duhul cel Sfânt darurile şi harul Său.”

 De remarcat accentul care se pune pe transmiterea, sub formă de întrebări și răspunsuri (metoda
catehetică), a învățăturilor de credință răsăritene cu privire la Cele Șapte Taine, când întreaga
Bucoavnă se prezintă forma unui rezumat al Mărturisirii Ortodoxe, carte care aparține
mitropolitului Petru Movilă, supranumit apărătorul ortodoxiei. Argumentările expuse cu privire la
învățăturile de credință dau dovadă de maturitate de gândire din partea autorului, fiind libere,
personale, explicite, ușor de acceptat și mai ales utile în combaterea prozelitismului calvin.
 PEDAGOGIA VECHE, ÎMPLETITĂ CU CEA MODERNĂ ÎN BUCOAVNA DE LA
BĂLGRAD

 Bucoavna rămâne prin structură şi prin conţinutul de idei, o carte de învăţătură cu dascăl sau cu ajutorul unei
persoane culte, fie că era folosită de elevi, fie că ar fi fost parcursă de adulţii care doreau să pătrundă în
tainele cititului, ale scrisului sau în universul unor precepte didactico-morale.
 În partea întâi se prezintă Slovele glavizne, Slovele mai mici, Glasnicele, Diftonghii, Neglasnicele cu
diftonghii, Doao neglasnice cu o glasnică, Doao neglasnice cu ditonghii, Între doao glasnice o neglasnică.
Pe firul aceleiaşi idei a fost concepută şi redactată Însemnare pentru cum se cade a slovni slovele ce au
deasupra titlă sau secţiunea intitulată Prosodiile ortografiii. A doua parte cuprinde lecţii aplicative şi
învăţături ortodoxe.
 Alcătuirea Bucoavnei corespunde sub aspect pedagogic principiului progresivităţii în procesul de învăţământ,
al inducţiei şi al metodei inductive, toate trei prezente în literature europeană a epocii. De la învăţarea celor
mai simple caractere ale limbii, de la literele mari şi mici din alfabetul chrilic se trecea la vocale, diftongi ş i
consoane. Se predau apoi cuvintele prescurtate, semnele ortografice şi prozodiile. Apoi se ajungea la
formarea unor cuvinte, la învăţarea cuvintelor şi a propoziţiilor, la scris şi la citit, respectiv la lectură.
 Structura și conținutul manualului mărturisesc că s-a aplicat principiului progresivităţii nu numai în
ordonarea lecțiilor ci și în alegerea textelor principiul educativ de la concret la abstract, de la simplu la
compus, de la puțin cunoscut la deplin cunoscut.
 Singura ilustraţie de pe tot parcursul cărţii este Sfânta Cruce, înfăţișând pe împăratul
Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena. Ea prezintă o însemnătate aparte, datorită
mesajului de idei pe care îl transmite. Prin prezenţa unei astfel de imagini se mijlocea
intuitiv cunoaşterea şi înţelesul literelor, al silabelor, al diftongilor. Prin introducerea ei
autorul a răspuns unuia din principiile fundamentale, eterne ale educaţiei: intuiţia.
 Depășind maniera scolastică de alcătuire a manualelor, folosită în literatura didactică a
continentului de secole întregi, autorul Bucoavnei apelează la un procedeu modern.
Folosind metoda europeană de alcătuire a manualelor, bazată pe întrebări și răspunsuri,
încearcă să faciliteze efortul lectorilor de a pătrunde esența conținutului textelor aplicative.
Se remarcă efortul autorului de a adapta textele spre exerciţii aplicative la nivelul de
înţelegere al elevilor. Semnificative apar în acest sens: Trei fapte bune ale blagosloviii, Ale
firii bunătăţi şi mai întîi sunt 4, Şapte daruri ale Duhului Sfânt, 12 roduri ale Duhului
Sfânt, 7 lucruri ale milosteniei, Şapte păcate de moarte, 7 faceri de bine înpotriva acestora.
CONTINUITATEA ÎN TIMP ȘI SPAȚIU A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
ROMÂNESC DIN TRANSILVANIA

 În contextul istoric, politic și cultural prezentat, se poate vorbi de o dezvoltare a

învăţământului românesc în Transilvania. Organizată ca urmare a necesităţilor
cultului şi administraţiei, dar şi presiunii calvine, şcoala asimilează, prin intermediul
tinerilor ardeleni care au studiat în Apus, o seamă de idei pedagogice mai noi ale
veacului. Astfel, marele pedagog Jan Amos Comenius demonstra utilitatea
învăţământului în limba maternă şi acuza nobilimea locală de înapoierea şi sărăcirea
poporului, argumentând dreptul la instrucţie şi cultură al tuturor locuitorilor
indiferent de rang sau religie.
 Între 1716 si 1740, dietele de la Sibiu si Mediaș stabiliseră anumite reglementări în
materie de învățământ catolic. Dieta din 1723, trăgând un semnal de alarmă asupra
nivelului scăzut al programelor de studii și asupra pregătirii ineficiente a categoriilor
nobiliare, propunea, totodată, adoptarea modelelor apusene de organizare școlară.
 Învățământul ardelean pășește în veacul al XIX-lea cu o rețea școlară compactă și coerentă însă confesională.
Romano-catolicii aveau un Liceu academic la Cluj, gimnazii la Alba-Iulia, Târgu-Mures, Șumuleu-Ciuc, Sibiu,
Odorhei, Canta si Bistrița și școli centrale la Sibiu, Brașov, Cluj, Târgu-Mureș, Odorhei, Șumuleu-Ciuc, Alba
si Dumbrăveni; greco-catolicii coordonau gimnaziul de la Blaj și școlile centrale de la Blaj si Năsăud;
reformații erau în posesia colegiilor de la Aiud, Cluj și Târgu-Mureș, a gimnaziului de la Odorhei, a școlii
gramaticale de la Orăștie și a școlilor orășenești de la Dej, Zalău, Turda, Ocna-Sibiului si Târgu-Secuiesc;
luteranii tutelau gimnaziile de la Sibiu, Brașov, Mediaș, Sighișoara si Bistrița și școlile orășenești de la Brașov,
Cluj, Sebes, Rupea, Orăștie și altele; unitarienii dețineau Colegiul de la Cluj, gimnaziul de la Turda,
școala gramaticală de la Rimetea și 12 școli diecezane, iar ortodocșii patronau școala centrală de la Sibiu și
școala orășenească românogreacă de la Brașov
 Mitropolitul Andrei Șaguna este o figură marcantă a secolului XIX cu privire la evoluția învățământului
românesc, care încearcă să scoată școala de sub influența catolicilor și a calvinilor.
 Cea mai valoroasă lege şcolară din epoca modernă a fost însă cea din 1898, concepută de Spiru Haret. Ea se
referea la învăţământul secundar ce cuprindea gimnazii, licee pentru băieţi şi şcoli secundare pentru fete, şi la
cel universitar constituit din universităţi.
 Între anii 1901 şi 1904, în al doilea ministeriat al său, Haret a îndreptat din nou atenţia clasei politice spre
învăţământul primar rural. Învăţătorul trebuia, în concepţia lui, să devină factorul central din viaţa satului şi să
desfăşoare o activitate extraşcolară constând în alfabetizare, organizarea obştilor săteşti, răspândirea
cunoştinţelor de cultură generală. Această mişcare este cunoscută sub numele de „haretism”.
 În perioada de după primul război mondial principala provocare a constituit-o integrarea
diferitelor sisteme educaționale, ca urmare a realizării statului național unitar român.
Sistemul de învățământ atinge un nivel înalt de maturitate, reușindu-se integrarea unui număr
semnificativ din populația țării într-o formă organizată de învățământ. Învățământul primar
era obligatoriu și gratuit pentru toți cetățenii, totuși analfabetismul afecta încă o proporție
semnificativă a populației (în special segmentele vârstnice).

 După cel de-al doilea război mondial și instaurarea regimului comunist, sistemul educațional
liberal a fost înlocuit cu un sistem de tip sovietic, bazat pe ideologie și îndoctrinarea de masă.
În condițiile „deschiderii” din perioada 1965-1975 sistemul de învățământ românesc a fost
reformat printr-o serie de măsuri vizând renunțarea la ideologizarea excesivă, recuperarea
unor tradiții naționale, studiul limbilor străine și al științelor exacte, conectarea la evoluțiile
din Occident etc. S-a reușit astfel eliminarea practic a analfabetismului concomitent cu
obligativitatea și gratuitatea învățământului până la nivel liceal sau profesional.
 CONCLUZII
 Concluzionând asupra importanței didactice a Bucoavnei de la Bălgrad, menționăm
că ea reflectă, prin coordonatele interioare, stadiul ridicat al învățământului
românesc de la sfârșitul secolului al XVII-lea, în comparație cu secolele trecute.
 Prin forma de redactare, structură și conținut de idei, manualul ilustrează o literatură
didactică de orientare europeană, iar autorul se înscrie în galeria cărturarilor români
de sfârșit de secol XVII.
 Cu toate auspiciile vremii, sub un împărat catolic și un guvernator calvin, autorul
Bucoavnei reușește să promoveze atât credința ortodoxă cât și limba română,
elemente definitorii pentru asigurarea continuității în timp și spațiu a românilor din
Transilvania, delimitarea dogmatică atât față de catolicism cât și față de Biserica
Reformată fiind în același timp un strigăt prematur dar prezent de independență și
păstrare a ființei naționale.
În anul CENTENARULUI vă doresc să simțiți bucuria și mândria
cu care în cetatea Bălgradului s-a strigat întâia oară:

TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!

Prof. Laura Popa

ISJ ALBA