Bucureşti # 1 9 8 2

UNIVERS
 TEATRU NO

No cu zei
No cu războinici
No cu duhuri de femei
No „din lumea oamenilor64
No cu demoni

CUVÎNT ÎNAINTE, SELECŢIE,

TRADUCERE ŞI NOTE
de STANCA CIONCA
 C operta de Dan Erceanu

T raducerea a fost efectuată după:

Sanari K entaro
Ydkyoku Taikan (7 volume)
E d itu ra Meiji shoin
Tokyo, 1931

Toate drcpturiTe asupra versiunii româneşti sînt rezervate Editurii UNIVERS.

 Cuvînt înainte

Cuvîntul sino-japonez tiS (în chineză tieiig) înseamnă

Iscusinţă, în toate sensurile cuvîntului: iscusinţă ca dar de la natură, talent,
har, dar şi iscusinţă dobîndită prin migală, răbdare, asceză. Înseamnă,
deci, atît meşteşug făcut sub rigoarea tuturor regulilor şi restricţiilor, cit
şi artă, împlinire, desăvîrşire, pe de o parte a lucrului, pe de alta a omului
care îl înfăptuieşte.
N 6 este o denumire încetăţenită abia In secolul al cincisprezecelea
pentru un gen de spectacol poetic-muzical-coregrafic ivit în Japonia în
decursul secolului al patrusprezecelea, ajuns la înflorire în timpul a două
generaţii de actori (Kanami, Zeami) şi jucat fără întrerupere pină în zilele
noastre. Numele originar al spectacolului era sarugaku, care vine de la chi­
nezescul san-ytteh, adică „jocuri felurite", contaminat, în etimologie popu­
lară, cu saru, adică „maimuţă", de unde citirea „jocuri maimuţăreşti".
Teatrul no are un limbaj scenic strict formalizat. Spectacolul este
susţinut de un singur actor principal, shite, „cel care face" şi de unul secun­
dar, wahi, „cel de alături". Acestora li se adaugă uneori unul sau mai mulţi
actori cu funcţii minore, tsure, tomo, „însoţitori", precum şi un acompania­
ment muzical şi un cor. Libretul nS, prezentat în recitare simplă, recitare
psalmodică şi cîntec melodic, se încheagă dintr-un şir de poeme de lungimi
variabile, legate între ele prin pasaje de proză propriu-zisă sau ritmată.
Lumea sa e starea de dincolo de veghe, populată, de arătări: zei, năluci ale
morţilor, duhuri de jivine, demoni. Forma de exprimare teatrală este sim­
bolică, solemnă şi hieratică. Dansul, stilizat la extrem, tinde spre nemişcare,
iar muzica spre tăcere.
Longevitatea tiparelor formale statornicite cu cel puţin cinci veacuri
în urmă îi conferă teatrului nd un loc unic în istorie. Pare paradoxală aceas­
tă absolutizare a tradiţiei în condiţiile păstrării legăturii cu publicul.
Continuitatea cultivării artei nS a fost asigurată în primul rînd prin trans­
miterea directă, oral-empatică, extinsă pe zeci de generaţii în familiile-
bresle de actori, din tată în fiu, de la maestru la discipolul preferat şi în
al doilea rînd prin tradiţia scrisă.
Prima cale de transmitere este caracteristică tuturor artelor şi m eşte­
şugurilor din sfera de influenţă a buddhismului Zen. Tainele ultime ale
meseriei sînt Împărtăşite, încredinţate spre păstrare, cîte unui singur urmaş
care concentrează în persoana sa întreaga autoritate şi întreaga răspundere

5
 faţă de trad iţie. O bîrşia acestui sistem este indiană şi m ult anterioară
ap ariţiei m işcării dyana (în chineză chan, în citire sino-japoneză zen) K
Adînca sm erenie cu care întreg ansam blul spectacologic a fost
tre c u t din generaţie în generaţie trim ite gîndul la transm iterea ritualurilor
sacerdotale, în cadrul cărora cea m ai mică schim bare e considerată o încăl­
care a form ei „adevărate", periclitînd însuşi sensul ceremoniei. D ar no
este un te a tru laic, cultivat de actori profesionişti şi nu de bonzi, cum s-a
crezut m ultă vrem e. Ţelul suprem a l actorilor no a fost întotdeauna p erp e­
tu area expresiei artistice desăvîrşite, atinsă, după convingerea lor, de m arii
înaintaşi.
P erp etu area spectacolului într-o form ă perfect fidelă modelului
iniţial este, fireşte, o pioasă iluzie, căci respectul excesiv faţă de am ănuntul
form al tinde să genereze deform ări ale înţelesului. N u arareori scene întregi
ajung, în zilele noastre, schimonosite pînă la nerecunoaştere. Aceste pierderi
de sens sînt, în p arte, recuperabile p rin interogarea trad iţiei scrise. Şcolile
de actori păstrează m anuscrise din veacul al cincisprezecelea, alături de
m ultiple copii efectuate în secolele urm ătoare.
în trep rin d erea filologică de editare, com parare şi adnotare a textelor
libretelor, finalizată în ediţia cuprinzătoare, din 1931— 1932, a lui Sanari
K entaro a facilitat imens contactul cu o a rtă considerată pînă atunci ezo­
terică, accesibilă doar unui public restrîns num eric şi lim itat social, form at
din urm aşi ai vechii aristocraţii m ilitare.
U n a lt evenim ent a av u t consecinţe şi mai profunde în renaşterea
interesului faţă de acest te a tru . Au ieşit la iveală, la începutul secolului
douăzeci, u n grup de lucrări teoretice despre a rta no, o p a rte din tra d iţia
secretă a şcolilor de actori: şaisprezece lucrări ale lui Zeami, scrise la înce­
p u tu l secolului al cincisprezecelea (num ărul exact e controversat, unele fiind
probabil apocrife) şi cîteva ale ginerelui acestuia, K om paru Zenchiku,
d atînd de la mijlocul aceluiaşi veac. Lucrările relevă o m atu ritate a con­
cepţiei despre te atru , despre condiţia actorului, despre public şi scenă şi o
profunzime a gîndirii, capabile să dea im pulsuri noi a rtei scenice contem ­
porane. Unele idei îşi găsesc corespondentul în gîndirea europeană, form u­
larea lor avînd u n ton surprinzător de m odern, altele sînt deschizătoare de
orizonturi noi.
Zeami (1363—1443), preocupat de u n itatea spectacolului, formulează
cerinţa im perioasă de a coordona to ate elem entele spectacologice într-un
întreg armonios. A tenţia lui se în d reap tă deopotrivă spre m odelarea şi
spre com unicarea operei de artă. Zeami consideră esenţiale raporturile dintre
actor şi rol, dintre scenă şi public. „Un no la care alcătuirea piesei, măies­
tria actorului, înălţim ea judecăţii privitorilor, precum şi locul şi tim pul
jocului nu se potrivesc în tre ele, acela nu va izbuti lesne" (Kadensho,
„Scrierea despre transm iterea florii", cartea a d o u a). L u crarea lui Zeami
conţine indicaţii precise privind alegerea pieselor şi a stilului de joc în
ra p o rt cu publicul, în ra p o rt cu locul reprezentaţiei, care p u tea fi în albia
1 H . D um oulin, Zen, Bern, 1959.

6
uscată, a unui rîu sau în curtea unui tem plu etc. şi în rap o rt cu m om entul
(spectacolele se puteau desfăşura ziua ori noaptea).
A ctorul va căuta, fireşte, să placă puternicilor zilei, de a căror bună­
voinţă depinde situ aţia financiară a tru p e i (no s-a dezvoltat în preajm a
curţii shogunilor), d ar adev ărata popu laritate, durabilă, ferită de fluctua­
ţiile venind din capriciul protectorilor, se cîştigă în fa ţa m ulţim ilor. „Chiar
dacă vine o vrem e cînd, printr-o întorsătură a soartei, actorul care a dobîn-
dit o recunoaştere unanim ă e d at oarecum la o p arte , aceasta nu înseamnă
încă sfirşitul artei sale cîtă vrem e el se bucură de p reţuirea oamenilor de
la ţară, de p rin provincii îndepărtate'* (Kadensho).
D ar indiferent de stru c tu ra publicului, reu şita sau nereuşita specta­
colului atîrn ă mai ales de găsirea ritm ului adecvat în înşiruirea pieselor
şi de alegerea tem po-ului ideal în fiecare m om ent al reprezentaţiei. Alcă­
tuirea program ului, stabilirea succesiunii de piese jucate într-o zi (reprezen­
taţiile no se întindeau pe mai m ulte zile, dealtfel ca şi cele din Grecia
antică ori m isterele medievale din Europa) trebuie să respecte curba ascen-
dent-descendentă a atenţiei spectatorilor, ţinînd cont de lipsa de concentrare
de la început, ca şi de oboseala după u n an u m it n um ăr de piese. Sfaturile
pentru com punerea libretelor şi a muzicii sînt pătru n se de grija prim ordială
pentru ritm .
Zeami urm ăreşte înfiriparea contactului cu publicul, m om entul
captării atenţiei, cu o înţelegere n u an ţată p en tru im ponderabilul situaţiilor.
„Mai sînt, chiar şi într-un răstim p scurt, ceasuri prielnice şi ceasuri nepriel­
nice. în unele mom ente izbuteşti, în altele nu şi în asta nu p oţi schimba
nimic ( . . . ) Ţinînd în m inte cele spuse, nu te încăpăţîna într-o întrecere
mai p u ţin im p o rtan tă de sarugaku să învingi cu orice p reţ, nu te necăji
că ai p u tea pierde. Ci mişcă-te cu m ăsură şi joacă potolit: aşa vei stîrni
interesul privitorilor."
P en tru învingerea crispării şi p en tru cap tarea bunăvoinţei publi­
cului, prag ce trebuie tre c u t la fiecare deschidere a reprezentaţiei, Zeami
dă indicaţii valabile şi astăzi: „Ieşind din d e sp ărţitu ra actorilor, păşeşti
pe punte, îţi treci privirea o vrem e peste to ţi cei de faţă, p en tru ca apoi,
tocmai în clipa cînd ei fream ătă de nerăbdare — «acum îi dă dru m u l» —
să porneşti cîntul. ( . . . ) D acă începi p rea devrem e, slăbeşte încordarea din
sufletul privitorilor, dacă întîrzii, nu se mai naşte nici o potrivire cu sim ­
ţire a lor. Această clipă hotărîto are e dibuită şi cunoscută num ai p rin puterea
sim ţirii actorului. E clipa cînd sufletul n erăb d ăto r al privitorilor este sorbit
în tă ria sim ţirii actorului."
D eparte de concepţia jocului ca tran să, de im aginea unui acto r
dizolvat în rol, no preconizează autocontrolul şi disciplina in terioară, luci­
ditatea rid icată la o tre a p tă aproape necunoscută în p ractica spectacolo-
gică europeană. A ctorul de no este poate cel m ai aproape de idealul dide-
rotian, exprim at în Paradoxe sur le comedien: „l’homme qui se possede".
El este cel care controlează scena şi auditoriul, cel care răspunde la reac­
ţiile din public, cel care dirijează prin v ariaţii de tem po respiraţia întregului

7
 spectacol, căci în no actorul determ ină tem po-ul muzical: instrum entiştii
şi corul îl urm ează.
A ctorul adevărat, „fără cel mai mic artificiu, fără să caute un stil,
e în stare să trezească în priv ito ri o emoţie dincolo de orice emoţie", spune
Zeami. D rum ul spre desăvîrşire presupune disciplină, severitate, asceză:
„D ragostea trupească, jocurile de noroc, excesul de b ău tu ră sînt trei lucruri
cu to tu l neîngăduite. A ceasta a fost şi înaintaşilor noştri lege de căpătîi".
De asem enea: „Celui care năzuieşte să ia calea noastră îi sînt oprite alte
arte. N um ai poezia, care cu sim ţăm intele ei e o podoabă aleasă artei noastre,
se cere deprinsă cît m ai tem einic" (Kadensho).
Ideea perfecţionării continue, evitînd plafonarea şi rigidizarea, stă
la baza studiului actoriei pe parcursul unei vieţi întregi. Se stabileşte o
scară în nouă tre p te a perfecţiunii actoriceşti (nouă după num ărul trep telo r
din paradisul lui Amida), n u m ită k y u i shidai, nume care dă şi titlu l ulti­
mului tr a ta t al lui Zeami. Acest tr a ta t conţine chintesenţa gîndirii sale
estetice, sub form a unui tablou schem atic exprim at în m etafore şi pilde.
Problem a mimesis-ului, în japoneza lui Zeami mono-mane, „im itaţia
lucrului", se pune în term eni limpezi: im itaţia este din capul locului esen-
ţializare, generalizare, tipizare, deoarece jocul e g u vernat de reguli care
stabilesc o sem antică precisă a gesturilor şi o form ă rigidă a dansurilor.
Simbolismul m işcărilor este fixat, iar lib e rtate a actorului, domeniul inspi­
raţiei, al im aginaţiei se m anifestă în schim bări infinitezim ale fa ţă de modelul
dat. R eţinerea în m işcare este dealtfel regulă fundam entală: „Inim a zece,
tru p u l şapte". Prim ejdia naturalism ului e exclusă, căci no elim ină acci­
dentalul, tinzînd spre esenţe. C onstruirea rolului se face pornind de la sta­
rea de bază, de la însuşirea considerată fundam entală: „În tîi devii una cu
personajul, apoi îi im iţi gesturile". Aşa cum no se naşte din muzică, după
Zeami, gestul se naşte din starea interioară, pe a cărei prio ritate se pune
m are p reţ. Trei sînt rolurile de bază: Moşneagul, Fem eia, Războinicul.
D in rolul Moşneagului derivă rolurile de zei, seninătatea şi înţelepciunea
fiindu-le tră să tu ra esenţială. Stilul „Războinic" generează şi figurile de
demoni şi duhuri malefice.
Prim ejdiei aplatizării şi convenţionalism ului, Zeami îi opune idealul
„florii", hana. F loarea este elem entul-surpriză, m işcarea n eaştep tată care
produce efectul verosim ilului, este im provizaţia ad-hoc. Hana desemnează
pe de o p a rte : insolitul în cadrul fixat de reguli, pe de a lta : o tre a p tă cali­
tativ ă a in terp retării. Despre ultim ii ani ai ta tălu i său K anam i (1333— 1384),
întem eietor a l a rte i no, Zeami notează „Lăsase greul rolurilor în grija înce­
pătorilor şi juca num ai lucru ri uşoare, înfăţişîndu-le în culori potolite, dar
floarea sa proprie se cunoştea a tît de lim pede! Fiindcă venea d inăuntru,
iscusinţa îi răm ăsese: pe arborele b ătrîn cu frunza ra ră în ram uri floarea
încă nu se ofilise" (Kadensho).
Conceptul central în estetica no, superior verosimilului (mono-
m ane) şi insolitului (hana) este yiigen, „vraja tăin u ită ". Y u înseamnă
taină, întunecim e, ceea ce se ascunde, iar gen este la origine numele unei
culori — roşul întunecat, avînd conotaţiile: adînc, de necuprins, de nepă­

8
tru n s. T erm enul yugen, provenind din scrieri buddhiste chineze este prelu at
încă, din secolul al zecelea în poetica japoneză, investit cu valenţe estetice,
nu an ţat şi îm bogăţit sem antic pînă la polivalenţa pe care o are în scrierile
lui Zeami. Aici e cînd farmec, graţie, gingăşie, cînd v raja tainică, implicînd
emoţia „de dincolo de cuvinte", num ind însăşi fo rţa sugestivă a jocului.
Cu idealul în yugen, no accentuează g raţia, fragilitatea în d etrim entul forţei,
ceea ce i-a adus adesea reproşul efeminării.
Ca tre a p tă suprem ă a artei, yugen este corelat nu num ai cu Fru*
moşul, ci şi cu Adevărul, p riv it aici ca loc al depăşirii contradicţiilor, distinc­
ţiilor: „o frum useţe de parcă ai vedea în acelaşi tim p florile şi lu n a în am urg
şi în zori" (Zeami, Goonyoku-jojo, „Despre cele cinci feluri ale cîn tării").
Pe scara celor N ouă T rep te ale artei, conceptul de yugen apare în comen­
tariu l la cea dintîi dintre trep tele superioare, unde Zeami precizează:
„Putem num i stilul yugen al unui m are actor, p en tru care orice laudă e
neîndestulătoare, această tre a p tă dincolo de to ate treptele, stil al Florii
M inunate". Perfecţiunea jocului este exprim ată în term eni Zen, printr-o
m etaforă, probabil citată dintr-o culegere chineză de koan-u ri:
„Stilul Floare M inunată:
în S h ira g i1 soarele străluceşte la miezul nopţii".
M etafora sugerează starea de „lăm urire lău n trică" sau, în cuvintele lui
Zeami: „Inim a în stare de adevăr". Analogia cu satori, revelaţia bruscă,
in tu iţia fulgerătoare a Adevărului, este evidentă. De aici liniştea interioară
a actorului no, din care izvorăsc gesturi, vorbire şi muzică.
Fiindcă în concepţia buddhistă drum ul spre desăvîrşirea lăuntrică
este înţeles în acelaşi tim p ca drum spre eliberarea de suferinţă, de depăşire
prin transcendere a contingenţei, a lum ii de chinuri (în sanscrită samsara) 2,
nu poate surprinde fap tu l că a rta no e investită cu valoare terap eu tică şi
.soteriologică. U na dintre cele cincisprezece v irtu ţi ale îndeletnicirii cu m o
-ar fi dobîndirea sănătăţii sufletului şi a tru p u lu i, „tăm ăduirea fără leacuri",
în acest context trebuie înţeleasă şi cred in ţa adesea exprim ată în p u terile
„dătătoare de v iaţă lungă" ale a rte i no.
Tdeea despre relaţia d in tre joc şi cunoaştere reapare cu o consec­
venţă uim itoare în stru c tu ra pieselor. Căci u n no nu este altceva, în datele
«ale esenţiale, decît o parabolă a cău tării şi dobîndirii cunoaşterii. F orm a cea
mai lim pede a acestei stru ctu ri arhetipale o prezintă categoria pieselor
onirice, a căror „acţiune" se reduce la urm ăto area schemă:
W aki, O m ul fără însuşiri, porneşte la u n d ru m lung, al cărui ţe l e
precis: u n tem plu, u n crîng de pini, u n golf, cîm pul unei b ătălii sau altele.
Ajuns la ţin ta călătoriei, întîlneşte u n „om de p rin p a rte a locului", shite,
pe care îl iscodeşte despre cele întîm plate aici în vrem uri tre c u te . Din
lăm uririle preaştiutoare ale omului, waki îşi dă seama că are de a face cu
O întrupare, sub form ă omenească, a duhului, zeului sau demonului de care
Ae leagă legenda locului. Shite se retrage, iar waki se pregăteşte să petreacă
1 Silla, regatul corean — n.n.
2 Vezi si Sergiu Al.-George, Filozofia indiană în texte, E d. Ştiinţifică,
1971.

9
 o noapte în cîmp sau în tr-u n adăpost um il, aştep tîn d Visul. Aici începe
p a rte a a doua a piesei, care e o epifanie: duhul se a ra tă în înfăţişarea sa
ad evărată, făcînd să reînvie m itu l sau legenda în tr-u n dans pe care corul
îl însoţeşte cu com entariul său. A rătarea, atu n ci cînd nu e o zeitate, se
vădeşte a fi o nălucă rătăcitoare, ch inuită de p atim a care 6 mai leagă de
cele păm înteşti, jinduind după izbăvire, după adevăr.
în u ltim ă in stan ţă, waki şi shite sînt două ipostaze ale aceleiaşi
situ aţii existenţiale, angajaţi în aceeaşi cău ta re a adevărului eliberator,
U na din dogmele fundam entale ale buddhism ului e cea a reîncarnării
fiinţelor, pe un a din cele Şase Căi (rokudo ) : a iadului, a demonilor flămînzi,
a dobitoacelor, a duhurilor asura, a oamenilor, a cerului, respectîndu-se
legea cauzelor care im plică răsp la ta după faptele săvîrşite într-o v iată
anterioară. Dezlegarea din circuitul reîncarnărilor, din chingile lanţului
cauzal (karm a) echivalează cu depăşirea propriei condiţii, deci cu cunoaş­
terea.
îm p ă rţire a pieselor în categorii (cinci, d ar în unele şcoli şase) trim ite
gîndul to t la cele Şase Căi: no cu zei, no cu duhuri ale războinicilor (asura),
no cu duhuri fem inine, no din lum ea oamenilor, «o cu jivine, demoni sau
draci. în stru c tu ra program ului s-ar p u te a recunoaşte u n speculum m unăi
japonez, u n tablou al universului. Se rem arcă analogia cu m isterele medie­
vale europene, care construiau, în spaţiu l de joc, im aginea te rn a ră a lum ii
din perspectivă creştină: R aiul, P ăm întul, Iadul.
înţelegerea stru c tu rii no ca parabolă a cău tă rii adevărului ultim e
în tă rită de ponderea pe care o au în te x t şi spectacol tre i sim boluri: D rum ul,
Locul, Tim pul.
în mod obişnuit, u n no se deschide cu u n shidai, u n recitativ de
două strofe care p rin atm osfera sa dă tonul dom inant al piesei. A proape
invariabil, im aginea centrală a acestui mic poem schiţat în tuşe sum are
este drum ul — uneori sugerat aluziv: „Cărări ale m ării / în opt îm pletite /
unde la ţă rm " (K iyo tsu n e) sau „ În tîia o ara acum / în straie de d ru m /
legate zilele trec" (Takasago ), alteori p rezen tat ca un drum ab stract,
fără determ inări, fără ţe l anum e: „Care-o fi soarta / norului plu tito r /a m
să-ntreb vîntul" (P ăianjenul P ă m în tu lu i). În acest prim recitativ, drum ul
este m etaforă a vieţii, avînd ca sem n su ferin ţa: „Straie de drum p u rtă m /
haină de cînepă / m ultă rouă mînecile / ni le v a umezi" (Adachigahara) .
în K antan, referinţa e ex p lic ită : „Din calea v ieţii trecăto are / rătăcit-am
încoace".
W aki, cel care prim ul păşeşte pe scenă, Om ul fără însuşiri, fără
soartă, fără tră să tu ri (nu p o a rtă mască) e în acelaşi tim p călătorul, străi­
nul, fie că este în haine de dregător, de trim is im perial, de sol, de m inistru,
fie că este călugăr din tagm a acelor yamabushi, „cei care se culcă prin
m unţi", asceţi cerşetori care cutreierau ţa r a um blînd din tem plu în tem plu.
În d a tă după „rostirea num elui", waki îşi începe pelerinajul, intonînd cîntul-
de-drum , u n poem de 7 —8 strofe de cîte tre i versuri urm ate de două d isti­
hu ri. Acest cînt este o descriere stilizată a călătoriei, unde p rin tre form ule
convenţionale ap a r num e de sate, rîuri, ţărm u ri cunoscute — repere geo­

10
grafic exacte. D rum ul lui waki spre locul revelaţiei, deşi simbolic, desfăşurat
pe traiectoria „de la ireal la realitate" (după o expresie din Upanişade),
are în acelaşi tim p o dimensiune geografică uşor de urm ărit pe h artă. L a
capătul lui se află Locul — în acelaşi tim p geografic şi mitologic, existînd
în spaţiu şi în afara lui: locul epifaniei.
Sosirea, an u n ţa tă printr-o form ulă stereotipă în proză („Umblînd
cu grăbire, ajuns-am curînd . . .") e m arcată de tre i paşi spre d reap ta
urm aţi de o întoarcere la poziţia iniţială.
Miezul dialogului care se înfiripă în tre waki şi shite în prim a p a rte
a unui no îl formează tocm ai „iscodirea locului". L a trei în trebări ale lui
waki trebuie să răspundă „omul din p a rte a locului", iar în unele piese la
încă alte două. N um ărul trei, extins adesea la cinci revine m ereu în sim­
bolism ul acestui te a tru . în dialog se reconstituie din crîmpeie de am intiri,
evocări, aluzii — legenda locului, dim ensiunea m itico-istorică a acestuia,
însăşi pom enirea celor trecu te, făcută cu team ă şi smerenie, desfăşurarea
în am intire a poveştii de dem ult, respectul p en tru am ănunte şi legătura
cu alte m ituri prezintă analogii cu ritu rile de recuperare a tim pului originar,
cu recitările sacre, investite cu forţe magice. N ecunoaşterea legendei aduce
d upă sine reproşul, fiind considerată o im pietate (în P in u l cel Bătrîn) sau
o reprobabilă lipsă de gust (în R îu l Sumida), ceea ce în sistem ul de valori al
vrem ii era aproape echivalent.
în piesă, Locul devine, p rin ap a riţia duhului, p unct de în tîlnire al
omenescului cu divinul sau demonicul, în mod simbolic un Centru al Lumii,
în care tim pul istoric, omenesc, se va dizolva în epifanie. Ideea este în tărită
în spectacol şi de construcţia scenei, orien tată invariabil spre m iazănoapte.
M iazănoapte e poziţia palatului im perial în capitală, poziţie a a u to rită ţii
în genere, funcţie ce aici revine publicului. în dim ensiunile locului de joc
domină cilra tre i: scena e un p a tra t cu la tu ra de trei ken, p u n tea are în
cazul ideal o lungime de trei ori tre i ken şi e îm p ărţită în tre i secţiuni de
pinii p lan taţi în ciubere în faţa ei. Pe scenă, locul lui shite, joza, punctul
de unde începe dansul este astfel alesîn cît acto ru l are două treim i din spaţiu
în faţă şi o treim e în spatele său. L ipsa decorurilor în te a tru l no e o tra d u ­
cere consecventă în limbaj scenic a dim ensiunii exclusiv spirituale, mitice
a peisajului. Locul e întotdeauna precis, inconfundabil, d ar nu în ordinea
realiilor, ci în universul cu ltu ral al Japoniei medievale. Poezia locurilor
se plasează la polul opus im presionism ului şi reproşurile adresate poeţilor
japonezi, cum că a r pream ări peisaje pe c a re nu le cunosc, sînt lipsite de
obiect.
în dialogul „de identificare" a Locului, care are loc în prim a p arte
a piesei, legenda nu se istoriseşte în mod coerent, integral, corect. D esfă­
şurarea ei este rezervată de obicei p ă rţii a doua în care duhul, dansîndf
actualizează tim pul m itic. Dialogul prim , num it mcndd, „întrebări şi răs­
punsuri", fixează doar reperele, p rin aluzii, scurte citate, pom enirea cîte
unui nume ce face leg ătu ra cu legenda.

11
 In v en taru l locurilor „vestite" din repertoriul no (peste 3 000 de piese,
deşi num ărul celor jucate în mod cu ren t e în ju r de 200) tinde să epuizeze
tezaurul mitologic al literatu rii orale şi culte japoneze. Sînt locuri num ite
în vechile m itu ri ale începuturilor, tem ple ridicate unor zei shintoişti (asi­
m ilaţi panteonului buddhist ca a v a ta ru ri ale cîte unui Buddha), b a chiar
tem ple dedicate unor poeţi deificaţi (ca A riw ara N arihira în La gura f î n -
tîn ii sau Sugaw ara Michizane în P in u l cel Bătrîn), m orm inte ale unor răz­
boinici de neam ( Tomoakira), cîm puri de bătălie (Tom oe), d ar şi peisaje
cîntate de poeţi ori pom enite în „rom anele" epocii H eian (câmpul de pini
de la Mio, ţă rm u l de la Suma, rîu l Sumida, tem plul Nonomiya).
Sursele d irecte ale pieselor cuprind, în linii m ari, întreaga literatu ră
creată pînă în secolul al paisprezecelea. M arile cicluri epice H eiji mono-
gaturi, Heike monogatari, Gempei seisuki, Taikeiki dau subiectele a peste
optzeci de no. Aluziile sau citatele din aceste opere sînt depistabile în nenu­
m ărate alte piese. A rta aezilor itin era n ţi biwa-boshi, „bonzi cu lău tă" care
recitau din ciclurile epice, a exercitat, dealtfel, o influenţă certă asupra
tehnicii recitării în no. La fel de proaspătă este mem oria povestirilor de
dragoste din Genji monogatari, „rom an" al doam nei M urasaki Shikibu,
scris la începutul secolului unsprezece, sau din culegerile mai vechi de poves­
tir i ţesu te în jurul unor poeme, precum Ise monogatari sau Yamato mono-
gatari, ambele din secolul zece. D ar şi antologiile de poezie cultă, înainte
de to ate M anydshil, „Culegerea celor zece mii de file" din secolul opt şi
Kokinshu, prim a antologie im perială, com pilată în anul 905, oferă în repe*
ta te rînduri pretexte pentru no.
O seam ă do legende provin din vechile cronici N ihcn shoki şi Kojiki»
din secolul opt, caro refac mitic începuturile neamului, ori din cronici mai
moderne, ca Jin n d shotoki, din secolul patrusprezece. Piesele cu demoni,
cele din categoria a ciucea, recurg adesea la trad iţiile orale ori la legendele,,
anecdotele şi istoriile consem nate în culegeri de „poveşti", setsuwa, precum
K onjaku monogatari, din secolul al doisprezecelea sau Kohon chomotishu,
din secolul al treisprezecelea.
T extul no este, astfel, confluenţa unor elem ente de diferite prove­
nienţe, de diferlite nivele de stil şi cultură, reorganizate într-un corpus relativ
omogen, ale cărui noduri de articu laţie sînt adesea locurile geografice.
Dacă în prim a p a rte a pieselor onirice, shite are rolul de a numi.
şi evoca Locul, în p artea a doua el reapare ca să biruie Tim pul: partea a
doua a pieselor este o anamneză, o reconducere la origini, în făptuită printr-o
revelaţie iniţiatică. Ca în ritu alu l de a ştep tare a visului revelator pe locurile
m itice, ritu a l n um it la rom ani, de exemplu, „incubatio", pelerinul din no
e confruntat, la ceasul T aurului sau al Tigrului, adică între miezul nopţii şi
ră săritu l soarelui, cu „arătarea". Aceasta înfăţişează într-un c’ans extatic
povestea trecerii sale pe păm înt, reînviind legenda, întoreînd tim pul îndărăt.
Tim pul prezent, istoric, hic et nune se dizolvă într-un illo tempore, curgerea
se opreşte în stază, în im obilitate. P rin vis, p rin revelaţie, wahi atinge ţe lu l,
călătoriei sale simbolice.

12
 D ar ceea ce i se dezvăluie în vis sihastrului nu este altceva decît
oglinda propriei sale condiţii ex isten ţiale: duhul prins în aceleaşi „lanţuri"
ale tim pului, încătuşat de legea cauzelor şi a efectelor, harma, tînjeşte după
izbăvire. Vedeniile duhului, visul din vis, yum e no yume, spun „adevărul",
prin dubla negaţie pe care o conţin, to t aşa cum în in terp re tare psihanalitică
a visa că visezi in troduce totd eau n a dezvăluirea unui adevăr adînc.
Procedeul e asem ănător cu „ te a tru l în te a tru " , care p rin dubla m istificare
dezvăluie şi detaiască. Simbolul oglinzii operează în no în mod sim ilar.
Astfel, răsfrîngerea în apele fîntînii a ra tă chipul iubitului ca im agine a
sufletului îndrăgostitei (La gura f î n t î n i i ). Semnificaţii analoge au şi im a­
ginea lunii p rin să de sărăriţe în ciubere (M atsukaze) sau chem area duhului
frum oasei Zhaojun în oglindă (Frumoasa surghiunită). R ealul şi irealul
se întrep ătru n d , starea de vis şi starea de veghe se dizolvă un a în tr-a lta
la această „răscruce a visurilor", yum e no chimaia şi, folosind o expresie
dragă japonezilor: ceea ce părea nălucire devine m ai real decît realul.
Salvarea, ieşirea din realitatea diurnă, este în term eni buddhişti o
biruire a tim pului, considerat generator de irealitate. Tim pul este cel care
prin curgerea sa neîn treru p tă transform ă prezentul în tre cu t, erodînd to ate
m anifestările contingentului. T ot efem erul este iluzoriu. V remelnicia lum ii
sensibile este laitm otivul m ajor în în tregul rep erto riu no. Din spaim a de
vremelnicie se naşte dorin ţa de izbăvire, care constituie u n u l din polii
conflictului în no.
C onştiinţa trecerii intensifică şi perceperea ritm urilor ciclice ale
anotim purilor, ale lunilor, ale zilei. U n no este ancorat în tim p aşa cum e
pe de altă p a rte plasat cu acribie în sp aţiu l geografic. Indicaţia anotim pului
este esenţială. P rim ăv ara şi toam na, perioade schim bătoare în esenţa lor,
sînt preferate categoric: din cele 241 de piese ale repertoriului curent,
cîte 77 se petrec prim ăv ara şi, respectiv, toam na, în vrem e ce num ai 30
au loc v ara şi 12 iarna. P rim ăv ara şi toam na exprim ă intens sentim entul
trecerii, melancolia instabilităţii realului. în no chiar şi im aginile prim ăverii
au conotaţii tragice. De exemplu, floarea de cireş, efem eră, devine emblemă
a m orţii prem ature.
D intre momentele zilei, creatorii de no le aleg pe cele apoase, inde­
cise, fluide: ceasul lunii p alide, înainte de răsăritu l soarelui sau ceasul
umbrelor am urgului. A rătările vin, fireşte, în ceasurile propice visului,
dar şi veghei iniţiatice — după miezul nopţii.
U niversul poetic în no este dom inat de imagini ale vrem elniciei:
valul, luntrea pe apă, spum a talazurilor, picăturile de rouă, floarea de cireş,
umbra, ierburile veştede, algele putrezind în apă, sînt sim boluri ale vieţii
care revin cu o insistenţă obsesivă în poezia pieselor. U m bra tim pului pune
pecetea zădărniciei pe to ate lu crările omeneşti.
De această perspectivă este m arcat în no conflictul dram atic, care
în, forma cea m ai tipică e închis în cadrul „visului din vis", în am intirile
duhului, reprezentate de shite din p a rte a a doua. Piesele cu zei se dispen­
sează de acest conflict, pe care l-am p u te a num i „secund", secund faţă de

13
 cel schiţat în acţiunea exterioară, în d rum ul iniţiatic al anahoretului.
Zeii, desprinşi de legăturile cu cele păm înteşti, oferă revelaţia în formă p u ră,
garantînd p rin însăşi ap ariţia lor proteguire, binecuvîntare. Toate cele­
lalte piese conţin conflictul existenţial, lu p ta în tre p atim ă şi năzuinţa sp re
izbăvire. Chiar şi demonilor le este deschisă calea spre salvare, ceea ce în
no se înfăptuieşte p rin rugile călugărului sau p rin descîntec.
In genere arătările sînt to rtu ra te de obsesia cîte unei pasiuni p rea
păm înteşti pe care o p o artă cu ele în lum ea de dincolo de m oarte, ca p e
o răm ăşiţă a vieţii lor prin tre oameni. Sufletele războinicilor căzuţi în lu p tă
trec după m oarte în calea asura (în japoneză ashura sau shura), a strigoilor
setoşi de răzbunare. Chinul lor e o prelungire a suferinţelor terestre. Ei sînt
so rtiţi la lupte neîncetate, sînt h ăitu iţi perpetuu şi asm uţiţi la încăierări
im aginare. Strigoii luptătorilor de stirp e aleasă, cei cîntaţi în eposurile
medievale, sînt modelele eroilor din piesele „cu războinici". D ar d in tre
aceştia, creatorii de no aleg cu predilecţie personaje blajine: războinici
tineri, iubitori de frum useţe, deprinşi cu a rta poeziei şi a muzicii, cîntăreţi
din flaut (Atsumori) sau din lăută (Tsunem asa, în antologia de faţă). P atim a
care îi recheam ă pe locurile am intirilor nu e în nici un caz dorinţa de răz­
bunare. Tsunem asa se reîntoarce de dorul muzicii, sufletul neîm păcat al
curajoasei Tomoe bîntuie pe locurile unde a fost nefericită, m înată de dispe­
rarea dragostei jignite, de o revoltă neputincioasă, pe cînd Tomoakira,
în trupare a p ietăţii filiale, cere iertare p en tru ta tă l său laş. K iyotsune vine
să se dezvinovăţească, să-şi expieze păcatu l sinuciderii.
D uhurile feminine care ap a r în piesele de categoria a treia, no „cu
perucă" (kazuramono) sînt to rtu ra te aproape fără excepţie de chinurile
dragostei — o dragoste am plificată în am intire, adîncită de n ep u tin ţa
realizării, o pasiune exacerbată pînă la delir, ca a strigoiului „fetei de la
fîntînă", a duhului sărăriţei din M atsukaze, a doamnei R okujo din Tem­
p lu l din cîmp.
S ituaţia dram atică, statică în aceste piese, se epuizează în prezen­
ta rea lirică a zbucium ului lăuntric, în lam ento-ul p atetic al lui shite, preluat
în spectacol de către cor, în tim pul dansului actorului.
D ar nu to ate piesele se reduc la această stru c tu ră simplă, norm ată
în preceptele lui Zeami. U n prim pas spre com plicarea situaţiei dram atice
este dublarea lui shite, determ inată, probabil, la origine, de raţiu n i ale
spectacolului. D ublarea actorului suprasolicitat de reprezentaţie e o soluţie
propusă încă de Zeami însuşi. D ar schem a originară, în care waki şi shite
sînt desp ărţiţi p rin aparten en ţa la „lum i" diferite, se p ăstrează: waki nu
devine p arten er sau oponent. A pare în schimb u n susţinător al lui shite *
tsure, secundantul.
Piesele în care shite şi tsure formează o pereche, un singur „rol",
sînt num eroase. în antologia de fa ţă avem, de pildă, piesa Takasago, unde
cuplul B ătrînul-B ătrîna, duhurile „pinilor crescuţi laolaltă", întruchipează
fidelitatea conjugală; P in u l cel B ătrîn, în care perechea Moşneagul-Tînărul,
respectiv duhul pinului b ă trîn şi duhul prunului roşu simbolizează tin e re ţe —
v iaţă lu n g ă; P untea din luntri unde Iubitul-Iubita, sufletele îndrăgostiţilor

14
ucişi reprezintă dragostea-dincolo-de-moarte (în analogie cu a lt cuplu
celebru: Francesca d a R im ini şi Paolo M alatesta, a căror soartă fusese
ciutată cu mai p u ţin de u n veac înainte de a p a riţia acestui no).
HVA[} rindul său poate fi dublat, de c ătre unul sau m ai m ulţi
wakizure (însoţitori, secundanţi). Cel m ai adesea se formează un grup de
trei. însoţitorii sînt lip siţi de o ex istenţă d ram atică propriu-zisă. Ei sînt
doar um bre ale celui dintîi, îi întăresc replicile cîn tate cu vocea lor, îi subli­
niază prezenţa scenică prin costume identice şi gesturi paralele cu ale lui.
D ram atizarea conflictului începe p rin desprinderea lui tsure din
fuucţia de sim plu secundant. Devenind p arten er, chiar oponent al lui
shite, acesta capătă s ta tu t de personaj. P este modelul descris m ai sus se
suprapune o situ aţie dram atică cu configuraţie proprie. în Kiyotsune
de pildă, ru p tu ra de nivel e uşor de recunoscut, căci form al stru ctu ra de
no oniric se respectă, deplasarea spre dram ă fiind „subterană", în sens.
P rim a p a rte cuprinde călătoria lui waki (cu cînt-de-drum ) şi întîl-
nirea cu o femeie, tsure, văduva lui K iyotsune (cu mondo, întrebări-şi-răs-
punsuri). Invocarea duhului războinicului încheie prim a p a rte, iar a p ariţia
lui, povestea sinuciderii însoţită de dansul de rigoare, formează miezul
p ărţii a doua. D ar aici waki din cău tăto r a devenit u n sim plu p u rtă to r de
solie: aduce văduvei vestea m orţii lui K iyotsune. Astfel, d ru m u l său şi-a
pierdut sensul simbolic, de călătorie iniţiatică, cîntul-de-drum fiin d aici u n
simplu ornam ent form al. L a fel, dialogul cu femeia, care include într-un
sens foarte larg „num irea locului", adică stabilirea evenim entului care va
fi prezentat dram atic în spovedania duhului, îndeplineşte funcţia de expo-
sitio, dar cu rolurile in v ersa te : waki e deţin ăto ru l inform aţiei, el aduce talis-
manul lăsat de K iyotsune. Dialogul devine dram atic, fem eia respinge talis-
manul în tr-u n acces de mînie. P a rte a a doua se deschide cu o veritabilă
scenă conjugală, în tre duh şi femeie, pe tem a d reptului la sinucidere, pe
tem a fidelităţii.
D acă în prim a p a rte tsure a u zu rp a t form al locul lui shite, în p a rte a
a doua stă în poziţia lui waki, cel căruia i se a ra tă duhul. D ar am îndouă
posturile le depăşeşte şi, mai m ult, le înstrăinează de funcţia lor iniţială.
Exemple de astfel de „devieri" în construcţie oferă în volum ul de faţă
M alul, cu conflictul polarizat în rolurile shite — w a ki; Perna de K antan,
care conţine o situaţie absurdă p e n tru logica n o : waki apărînd în visul lui
shite ; piesa La rîul Sum ida şi mai ales piesa Y u ya , care este o veritabilă
melodramă. N o „din lum ea ad ev ărată", din categoria a p a tra , se apropie
cel mai m ult ca stru ctu ră, de dram ă. Această categorie de piese este cea
mai bine reprezentată num eric în repertoriu, d ar sînt şi piesele cele mai
iîrzii (din secolele cincisprezece, şaisprezece), ceea ce dovedeşte ten d in ţa
dram aturgiei no de a evolua spre form ele teatru lu i dram atic, tendinţă
oprită însă fo rţa t în perioada Tokugawa (1600— 1868).
în mod convenţional, personajele „în plus" sînt introduse în ierarhia
„shite — waki — tsure f, fiind investite cu funcţii subordonate: tomo (înso­
ţitori), kogata (copilul, ju cat de u n adolescent, care preia însă şi rolurile de

15
„îm părat"), kyogen (personajul „comic" al interm ezzo-ului din tre cele două
p ă rţi, uneori cu rol în no, ca în Kantan).
K olul kyogen se fixează în perioada Tokugawa la o a doua expositio
a piesei, în proză sim plă vorbită, o tălm ăcire pe înţelesul tu tu ro r a legendei
prezentate aluziv, criptic în dialogul waki-shite. In iţial, actorii kyogen
apăreau num ai în farsele sau scenetele comice prezentate în spectacol în tre
două no.
Intruziunea dram aticului în stru ctu ra adînc simbolică a pieselor
atacă concom itent coerenţa lor form ală care în cazul ideal e de n atu ră
poetică şi muzicală. U n no tipic se încheagă într-o geometrie centripetă în
ju ru l unei im agini poetice cu valoare de simbol. Trecînd peste logica dialo­
gului, încălcînd principiul coerenţei personajului, tex tu l se desfăşoară poe­
m atic, ancorat în imagini care răspund una într-alta, subordonate fiind
simbolului central. U nitatea este deci de atm osferă.
Astfel, în P in u l cel B ătrîn , im aginea centrală este, fireşte, pinul,
simbol al longevităţii, conotînd statornicie, înţelepciune, prosperitate (cu
ram uri de pin se împodobesc porţile de Anul Nou), dar în acelaşi tim p
prospeţim e şi vitalitate: „Verdele-adînc / al înzecitei în to a r c e r i..." sau
„. . . pinul / zis pom ul b ătrîn / e proaspăt şi verde". P inul este însăşi emblema
teatru lu i n o : im aginea lui, p ictată invariabil în fundalul scenei, uneori cu
flori de p ru n p rin tre ram uri, are valoare votivă şi simbolică. P ru n u l Roşu
este însoţitor şi arbore-pereche al pinului, subliniază com ponenta de vitali­
ta te în simbol, care semnifică astfel „tinereţe — v iaţă lungă". Prunul, cu
florile lui tim purii este simbol al prim ăverii, al reînnoirii, al p u rităţii (căci
florile lui ap ar înaintea, frunzelor). D ar în acelaşi tim p, pinul şi prunul roşu
evocă metonim ic pe zeul protector al caligrafiei şi poeziei, Tem m an Tenjin,
alias Sugawara Michizane (vezi explicaţiile introductive la P in u l cel B ătrîn).
De aici aluziile încifrate în numele locurilor, în invocarea legendei chinezeşti
p rivitoare la p ru n u l „iubitor de poezie", de aici citarea poemului lui Michi­
zane despre florile de prun. Legende, poeme, num e, citate, formează o
reţea fină de asociaţii piezişe, pe mai m ulte nivele, o geometrie savantă
a m otivelor care toate converg spre îm bogăţirea sensurilor simbolului
central.
N u surprinde faptul că se regăsesc în no m arile simboluri arhetipale
prezente în universul mitopoetic nu num ai al E xtrem ului O rient. în tre
acestea apa, semn am bivalent şi ambiguu, indicînd spaţiul cosmic (Oceanul
prim ordial pe care pluteşte tru p u l lui Vishnu în mitologia indiană), m atrice
a tu tu ro r universurilor finite şi efemere, cuprinde într-o coincidentia oposi-
torum Binele şi R ăul în acelaşi tim p. E „m area naşterii şi a m orţii" din
M âini, „m area vieţtfor şi a m orţilor, adîncă" din Kashiwazaki (neinclus
în antologia de faţă), „m area chinurilor" din Puntea din lu n tri şi e chiar
simbol al deşertăciunii: „lum e părelnică, m area" (M atsukaze).
R îul im plică trecerea, curgerea vieţii, soarta, d ar şi m oartea. în
piesa Matsukaze R îul Trei-B raţe „curge / fără oprire rîul / de lacrim i
am are / în rătăcirea iubirii / vîltori are şi el". A cesta e desigur R îul celor

16
Trei Căi ale R ăului, corespunzînd lum ii diavolilor, lum ii demonilor flă-
inînzi şi lum ii dobitoacelor, iar în accepţie largă e rîu l patim ilor.
în P untea din lu n tri, Rîul, cu conotaţiile sale complexe, strînge într-o
imagine polivalentă sensurile adînci ale piesei. în prim u l rînd, rîul este
obstacol, piedică în calea dragostei: îndrăgostiţii locuiesc pe m aluri opuse,
de-o p arte şi de alta a rîului, se p o t întîlni num ai trecîndu-1 pe o pu n te de
luntri. P u n tea e firavă, p lu tito are, nesigură, trăd ăto are. R îul ca piedică
apare în m itologia chineză în legenda stelelor pereche, Ţ esătoarea şi Cio­
banul (Vega şi Orion), despărţite de „Rîul Cerului" (A m a no kawa, Calea
Lactee), în care se „întîlnesc" într-o singură noapte din an. în Japonia
sărbătoarea întîlnirii stelelor, T anabata, în şapte ale lunii a şaptea, e una
din principalele festivităţi ale verii. R îul ca obstacol ap are şi în legenda
japoneză a m unţilor F ra te şi Soră (în lim bajul „preţios" al epocii H eian
o circum scriere p en tru „îndrăgostiţi") pe care îi desp arte de-a pururi, rîul
ele netrecut. L a ambele legende se face aluzie în P untea din luntri. în acea­
stă piesă, p ărin ţii pun cap ăt întîlnirilor nocturne retezînd pe furiş p u n tea
şubredă. îndrăgostiţii se îneacă, scufundîndu-se în rîu, care acum e Rîul
Trei-Braţe, sau Trei-V aduri, cel evocat şi în Matsukaze, R îul Căilor Rele.
Scufundarea în ape e m oarte, scufundarea în apele Răului e trecere în ia d :
sufletele celor doi îndrăgostiţi se schim bă în demoni ai patim ii, condam naţi
la chinuri în iadul L otusului R oşu: „demoni ră i ai poftelor devenirăm ".
Pe-acolo jinduiesc la p u n tea care să-i ridice p lu tin d la suprafaţă. De d a ta
aceasta p u n tea e calea spre izbăvire, iar m alul rîu lu i după care tînjesc
nefericiţii simbolizează starea de dincolo de fiinţă şi nefiinţă, păramitâ,
num ită şi m alul de dincolo în în v ăţă tu ra p atriarh u lu i zen Hui-neng. Rîul
implică deci m oartea, dar şi reînnoirea purificatoare, p rin dubla m etaforă
a scufundării şi ieşirii la suprafaţă, conţinută, dealtfel, şi în ritu alu l bote­
zului. T orturile iadului iau form a apăsării sub pietroaie, la fel ca în Povara
dragostei* „sub bolovanii ce sprijină / grinzile podului / m ă striveşte dure­
rea". D uhurile cer sihastrului (w a ki) a ju to r: „peste rîu p u n tea / cale
dreaptă a Legii / aşterne-ne-o nouă" şi dobîndesc izbăvirea p rin rugile lui
„acum pu terea L egii m ă-nalţă / pe p u n tea din lu n tr i" ; „pe p u n tea de neste­
mate / a duhului nem uritor al F iin ţei / ne-om în ălţa p lu tin d izbăviţi".
A lte sim boluri fundam entale, fir u l şi năvodul a p a r ca dom inante
îti două no „cu demoni", din categoria a cincea. î n cîmp la Adachi a re
ca laitm otiv fir u l, m otiv complex şi ambiguu. F iru l (în sanscrită sutra)
este sem nul legăturii universale în tre lum ea ap arenţelor şi cea transcen­
dentă, precum şi în tre toate fiinţele vii. Cosmosul ca ţe să tu ra — iţele şi
urzeala îşi au fiecare funcţia ei — apare şi în mitologia shintoistă, unde pînza
ţesută de A m aterasu e destrăm ată de vijeliosul ei frate Susa-no-o. F iru l
e atmâ (şinele) şi prâna (suflul) în acelaşi tim p. P e de o p a rte zeii, pe de
alta forţele malefice „trag iţele". T erm enul de a lega e în m ulte lim bi sino­
nim „cu a face v răji". Acest din urm ă sens este prim ordial în n o : b ab a

17
d in cîm pul de la Adachi, care deapănă fire, se dovedeşte a fi zgripţuroaica,
femeia-demon. G estul este simbolic: b ă trîn a şade la v îrteln iţă, depănînd
cînepă, legînd vrăji, căci îşi „leagă" oaspeţii p rim iţi în coliba ei p entru
o noapte. în treg monologul babei la v îrte ln iţă se înv îrteşte astfel în ju rul
im aginii firului. F irul e şi aducător de noroc, „leagă" norocul: b ătrîn a
pom eneşte firele de cornişor p u rta te la pălărie de p rin ţu l Genji şi de firele
ce împodobesc carele de sărb ăto are la Kamo. T o t în „fire" se exprim ă ano­
tim purile, p rin „cireşul cu ram uri / ca firele-ncîlcite", sau „fire de susuki /
ce dau în spic toam na". V răjile legate se dezleagă, fireşte, p rin descîntec.
U n sim bol în ru d it cu al firului, exprim înd aceeaşi legare p rin vrăji,
e plasa, năvodul ca influenţă a unui sp irit malefic. A pare în no sub form a
de pînză de păianjen (P ăianjenul P ă m în tu lu i). Din sim bolism ul ambi-
valent al p la s e i, care p rin d e în capcană, d ar pe de a ltă p a rte şi a p ă ră de
vrăji, în no e prezent sensul dintîi: Păianjenul, m onstru teluric, aruncă
peste potrivnici plasa, instru m en tu l p u te rii sale demonice. V raja lui se
desface prin sfîrtecare cu sabia. Semnificativ este că în expresia scenică,
plasa şi firul se confundă: cea dintîi e reprezentată p rin tr-u n smoc de fire
de cînepă.
în te x tu l unui no, în ju ru l simbolului central, tem atic, se grupează
m otivele adiacente în reţele de im agini susţinînd p rin ţe să tu ra lor coerenţa
poetică a piesei. U n no se constituie în tr-u n mozaic de im agini simbolice
pe o tem ă dată, compendiu livresc d ar şi sublim are poetică a cîte unui
„loc" din mitologia literară a Japoniei vechi. F lu x u l im aginilor se ancorează
în noduri de sem nificaţie, încifrate în savante aluzii la legende, în citate
din poemele m arilor antologii im periale, în subtile jocuri de cuvinte. M eta­
forele reverberează una în tr-alta, potenţîndu-se reciproc, sensurile se adîn-
cesc p rin fine asocieri subterane.
Fâgorile stric t formale im puse de m atricea relativ rigidă a stru c­
tu rii „externe": lungim ea cînturilor, nu m ăru l „scenelor", locul şi dim ensiu­
nile poemelor (cînt-de-drum , cînt-de-aşteptare, etc.) îngăduie în schimb
o m are lib ertate în ordonarea m ateriei poetice. Se trece cu dezinvoltură
şi peste logica dram atică, peste graniţele stabilite de dialog: des se întîm plă
ca un personaj să vorbească despre sine la persoana a treia, continuînd
versul sau fraza interlocutorului, la fel cum corul preia te x tu l lui shite în
tim p ce acesta dansează.
V ersurile sînt de lungime variabilă, de la unele de tre i la altele de
patrusprezece silabe. Predom ină însă cele de cinci şi şapte silabe în a lte r­
nanţe provenite din poezia tanka [5-7-5, 7-7). T recerile spre proză şi invers
sînt uneori im perceptibile, d ată fiind lungim ea flu ctu an tă a versurilor.
Im precise sînt şi lim itele gram aticale ale enunţurilor, acestea oglindind
sinuozităţile im previzibile ale unei gîndiri poetice nelegate de cerinţele
rostirii univoce. Jocurile gîndului cu p u terea de sugestie a cuvintelor sînt
m ultiple: a lătu ri de m etaforă şi metonimie, abundent folosite, sînt p reţu ite
in poezia no „cuvintele conexe"» engo: „cînd se legă cu ju răm în t / lungă-i

18
frînghia sfinţită la tem plu". De asem enea se recurge cu insistenţă la omo­
nimie şi paronim ie, p rin jocuri de cuvinte de tip u l calamburului, tocm ai ca
acelea în care F reu d încerca să surprindă legile înlănţuirii imaginilor în vis.
Kakekotoba, cuvintele-pivot, condensează sau telescopează într-o singură
unitate lexicală, p rin tr-u n joc de cuvinte vertical, două im agini: „Azi
într-un gînd am p u rc e s /u n d e la ţă r m . . .". Unde ca adverb prelungeşte
versul anterior, în tim p ce gîndul despre d ru m se topeşte în im aginea undelor
la ţărm — m etaforă a reîntoarcerilor ciclice care m archează tim pul ome­
nesc. Asemenea jocuri de cuvinte răm în greu de tradus, mai ales din cauza
lipsei de obişnuinţă a cititorului de poezie european cu acest gen de pro­
cedee. P retutindeni în no ne întîm pină uim irea şi plăcerea în fa ţa faptelor
de limbă, in terp re tate nemijlocit, cu ochi proaspăt, în dezghiocări nepre­
văzute de sensuri şi asocieri în tre forme fonetice sau ideografice. O astfel
de atitudine este proprie, dealtfel, şi spiritelor iscoditoare aîe evului mediu
latin, contem poran aproape cu prim a perioadă a teatru lu i no. Deşi nu cunosc
rima şi aliteraţia, autorii de no cîntăresc cuvintele după valorile lor muzicale:
Zeami distinge în tre „cuvinte moi" şi „cuvinte dure", pledează p en tru p o tri­
virea lor cu tonul piesei, cu tip u l de personaj in te rp re ta t de shite.
P en tru Zeami, un no se naşte din muzică, deci compoziţia şi exe­
cuţia depind în mod h otărîto r de respectarea unei progresii ritm ice optime.
Progresia ritm ică ce apare în n o la to ate nivelele este p relu ată din muzica
chineză a epocii Sung. E a e d ată de form ula „jo-ha-kyu“ (în citire sino-
japoneză), însemnînd aproxim ativ: introducere-răspicare-repezire. Schema
de tre i se extinde la cinci p rin divizarea p ă rţii centrale, ha, într-o nouă
succesiune de jo-ha-kyu. Sub această form ă ap are form ula ritm ică în con­
strucţia piesei, în modelarea scenelor num ite dan, „trep te" şi avînd ca
subdiviziuni ale lor „trep tele m ici", kcdan. D ar m ai evident decît oriunde
apare form ula ritm ică în alcătu irea program ului unei reprezentaţii. Astfel,
principiul m uzical structurează spectacolul în cinci u n ită ţi şi, în consecinţă,
repertoriul în cinci tip u ri de piese: no cu zeităţi (sau waki no), no cu duhuri
ale războinicilor (shuramcno), no cu duhuri fem inine (kazuramono sau
onnamono), no din lum ea oam enilor, din lum ea de acum (genzai mono )>
no cu dem oni (onimono).
L a 1400, Zeami interp re tează u n spectacol din pu n ct de vedere rit­
mic, în term enii u rm ăto ri:
„De vrem e ce jo este in tra re în m aterie, alcătuirea sa vădeşte stilul
de bază. În tîia piesă e o deschidere: clădită pe o tem ă simplă, fără p rea
multe am ănunte, conţinînd cuvinte votive, se cade să fie într-un to n d irect
şi curgător. Din pu n ct de vedere tehnic, ea trebuie să se sprijine num ai pe
dans şi pe cîntec. D ansul şi cîntecujL formează s tilu l de bază a l căii noastre.
Un sarugakit din a doua categorie se deosebeşte p rin caracteru l său de cel
dintîi: e construit pe o tem ă fără cusur, cu oarecare vigoare, ia r m aniera
sa e de o eleganţă senină. Astfel, deşi p are diferită de piesa dintîi, de vrem e
ce nu cere încă p rea m ultă am ănunţire, căci n-a venit încă ceasul rafinării
extreme a m ijloacelor, caracteru l său mai păstrează urm e de introducere.
I)e la a tre ia piesă încolo avem ha, răspicare. C aracterul său constă în tre ­

19
cerea de la m aniera directă şi curgătoare a stilului de bază, care e in tro j
ducerea, la înfăţişarea am ăn u n ţită a detaliului. Ceea ce se cheam ă intro-,
ducere e o alcătuire firească, ha înseam nă m lădiere şi răspicare. în acest©
îm prejurări, de la a tre ia piesă încolo, w o'cere în desfăşurarea a m ăn u n ţită
a m ijloacelor o m anieră care cuprinde gesturile. A ceasta trebuie să fie piesa
de vîrf a zilei. Astfel, deci, fiindcă domeniul ha se întinde pînă la a p a tra
sau a cincea piesă, aici e vrem ea să in te rp re taţi, desfăşurînd to ate nuanţele
m ăiestriei. K y u se cheam ă ultim a p arte. Fiindcă ea închide ziua, denum eşte
stilul încheierii. Ceea ce num im ha e o form ă care „răspică" introducerea
şi epuizează toate nuanţele m ăiestriei. Ceea ce num im k yu e felul încheierii
care epuizează la rîndul său posibilităţile răspicării. în aceste îm prejurări
k y u , prin violenţa m işcărilor, p rin dansul fu rtunos înfăţişează ochilor u n
spectacol am eţitor".
în tre invocarea ceasului bun şi izgonirea forţelor răului — începutul,
respectiv sfîrşitul unei zile de no — spectacolul desfăşoară în simboluri
fundam entale şi universale o panoram ă cuprinzătoare a lum ii din pers­
pectiva Japoniei medievale şi o dram ă a Omului surprins în situ aţia sa
existenţială de fiinţă an g ajată în tru cunoaştere.

S T A N C A C IO N C A
 Planul unei scene no

I hashigakari puntea
~ butai scena
hayashiza locul in stru m en tiştilo r
‘\ jiutaiza locul corului
.*> shitebashira stîlpu l lui
() metsukebashira stîlpul-reper
7 wakibashira stîlpul lui waki (alături wakiza, locul lui waki)
N fiiebashira stîlpu l fluierului
(> daisho mae locul din fa ţa orchestrei
10 waki shornen „ram pa" lui waki, m arginea din stînga a scenei
(waki stă cu fa ţa spre e a j
11 shornen „ram pa", de fa p t m arginea din fa ţă a scenei
I ’ yicinoriza locul spunerii num elui (jo za )
I l kyogenza locul „nebunului"
I I maftw cortina de la cap ătu l p u n ţii
t», 1), c matsu pinii (în această ordine: întîiul, al doilea, al
treilea)
I > k ir ido u şiţa „m ortului", din spatele corului
I NO CV ZEI
 Zeami Motokiyo

Pinii crescuţi laolaltă

Persoane

W A K I: Tom onari, p reo t la Aso

W A K IZ U R E : doi slu jito ri din su ita aceluiaşi
S H IT E I: B ătrîn u l (duhul pinului din Sumiyoshi)
T SU R E : B ătrîn a (duhul pinului din Takasago)
K YO GEN: un om din p a rte a locului
S H IT E I I : Zeul din Sumiyoshi
LOC: p a rte a I Takasago, în provincia H arim a
p a rte a a Il-a : Sumiyoshi, în provincia Settsu
TIMP: prim ăvară tim purie, în tîia lună
 Takasago \ no de deschidere, întîia piesă din program , precum şi adesea
întîia piesă ju cată în anul cel nou, e „aducătoare de noroc": v ia ţa lungă,
fericirea, fidelitatea conjugală sînt în tru ch ip ate în tra d iţia japoneză în
im aginea pinului, aici în dublă ipostază, a pinilor „crescuţi laolaltă", pinii
pom eniţi în p re fa ţa culegerii Kokinshu. A i-oi-m atsu; „crescuţi lao laltă",
poate fi citit, d ato rită omofoniei, şi „îm bătrîniţi laolaltă, îm preună". E
povestea cuplului pe care nici m u n ţii şi rîurile nu-1 po t despărţi. De aici şi
obiceiul de a „cînta Takasago" ca o raţie de n u n tă.
L auda cetinei veşnic verzi (simbol al perenităţii) e extinsă asupra „frunzei
cuvintelor", nem uritoare şi ea ca acele pinului: u rarea de pace în ţa râ ,
domnia îndelungată îm păratului, nu se p u tea să nu cuprindă p ro tecţia
Poeziei şi astfel, p rin tr-u n mic artificiu, pinii înlăn ţu iţi sînt asociaţi celor
dintîi culegeri de poezie, M anyoshu (Culegerea celor 10 m i de fo i ) şi Kokinshu
(Culegerea poemelor vechi şi n o i). In această ordine de idei se înscrie prea-
slăvirea cîntului, cel om niprezent în lum ea anim ală şi vegetală („cele sim­
ţitoare şi cele nesim ţitoare / to ate în lum e / au cîntecul lor"), aluzie făcin-
du-se din nou la u n pasaj din p re fa ţa la Kokinshu.
P oate nu întîm plător b ătrîn ii (duhurile pinilor pereche) a p a r pe scenă cu
o greblă şi o m ătură, curăţind locul „de ace căzute", ştergînd colbul — o
pregătire în aceeaşi m ăsură sp irituală, p en tru spectacolul care urm ează
(căci o grădină nem ăturată, ca a grădinarului din „P ovara dragostei" e
sem n al dezordinii în spirit). În tîia piesă din program e m enită să p regă­
tească „locul" p en tru cele care urmează.

1 T ranscrierea num elor şi cuvintelor japoneze s-a făcut după

ortografia Hepburn, cea folosită pe plan in ternaţional, şi acceptată de
japonezi:
sh = ş
j = gi
vv = u
 Partea înţîi
i

(M uzică. In tră waki, preot la A so : poartă tichie neagră

de „m inistru", cu panglică roşie, o haină de mătase
ţeapănă, costum „de vînătoare" căptuşit., şalvari largi
albi şi ţepeni, evantai. î l urmează doi wakizure îmbră­
caţi în costume de ceremonie. Se opresc fa ţă in fa ţă
în mijlocul scenei.)

WAKI Si
> Întîia oară acum
WAKIZURE în straie de drum
întîia oară acum
în straie de drum
legate zilele trec
departe m i-e ţelul
(Corul repetă în surdină, waki se întoarce spre public,
însoţitorii se aşază.)

WAKI Iată, eu sînt preotul tem plului de la Aso

din provincia Higo în Kyushu. Cum n-am
fost niciodată în Urbea împărătească, de
data asta mi-am pus în gînd s-o vizitez.
Iar de se va ivi prilejul, aş trece şi pe la
ţărmul de la Takasago, în Harima. (Se
întoarce spre însoţitorii care se ridică în p i­
cioare.)
WAKI Şi ( cîntec-de-drum )
WAKIZURE Straie de drum
lungă e calea spre Urbe
straie de drum
lungă e calea spre Urbe
azi într-un gînd am purces
unde la ţărm
în calea corăbiei domol
vîn t de primăvară
în urmă înainte-ne
cine să ştie

27
 cîte zile se scurg
ca norii cei albi
departe-1 crezusem
ţărmul Takasago
dar iată am şi ajuns
la ţărmul Takasago
iată am şi ajuns
(L a „ca norii cei albi departe", waki înaintează spre
public, apoi se întoarce la locul iniţial, in semn că a
ajuns. Către public :)

WAKI Venind cu grăbire, iată am ajuns la ţărmul

Takasago în Harima. Vom poposi un răs­
tim p şi-om cere lămuriri despre locurile
acestea.
WAKIZURE Prea bine.
(Se îndreaptă toţi spre waki za, unde se aşa;ă in rină.)

(M uzică. Intră shite: mască de „Moşneag''', perucă

albă, cămaşă gălbuie palidă pe sub haina simplă, pan­
taloni albi, largi, evantai ; ţine o greblă în mină. Înaintea
lu i păşeşte tsure: mască „Femeie bătrînă“, perucă albă
legată cu panglică pe fru n te, guler de culoarea fru n zei
moarte, haină mohorîtă, în m ină o mătură din c re n g i
de cedru. Femeia se opreşte pe punte la in tim i pin,
moşneagul la al treilea. R ăm în fa ţă în fa ţă . )
s h i te şi La Takasago
ts u re prin pini trece
vîntul de primăvară
sus pe creastă
dangăt de clopot 1
ts u re Marea-i ascunsă
în pîcle la ţărm
s h i t e şi doar după vuiet cunoşti
ts u re cînd creşte cînd scade
(C întind păşesc pe scenă, tsure se opreşte ir. mijloc,
shite rătnine la joza. i
s h it e Cine mi-e oare
încă prieten
dacă nici pinul
din Takasago nu mai e

1 Poezie din culegerea Senzaishu: „La Takasago / sus pe creastă

d angăt de clopot / se-ntunecă / să fie oare gerul / care se-aşterne".

28
 tovarăşul de altădată 1
s h it e şi Lungi trecură
tsu re ani după ani
troienele albe
bătrîne cocor
în cuib ai rămas
aşteptînd să se crape de ziuă
stai treaz în noaptea
geroasă de primăvară
auzi numai vîntul
acelaşi mereu
prin cetini de pin
singur cu inima ta
depeni gînduri
pe rogojina de pai
oaspe ţi-e vîntul de ţărm
iscoditor prin cetini
ace de pin căzut-au
în umbră pe mîneci
le-om mătura
în umbra copacilor
le-om mătura
în umbra copacilor
Takasago se cheamă
locul acesta
Takasago se cheamă
locul acesta
bătrîn e acum
şi pinul pe deal
undele vîrstei ne-nfruntă
sub arbori în umbră
ace îm prăştiate
om mătura
în viaţa asta prea lungă
pînă cînd ca pinii din I k i 2
din timpuri străvechi
în vestit locul acesta
din timpuri străvechi
în vestit locul acesta
(La ultimele versuri, shite înaintează pînă la mijlocul
scenei, tsu re rămine in picioare la marginea din stînga
a scenei. ’W'aki se ridică, sc întoarce spre p u b lic:)
1 Poezie din culegerea Kokinshu (cu ultim ul vers uşor modificat).
2 Crîng de pini in provincia Chikuzen, crescut zice-se dintr-o mină
de ace îm prăştiate de legendara îm părăteasă Jingu (sec. III).

29
 3
W AKI A şteptam să treacă vreun om din sat şi
iată un moş şi-o băbuţă. (Către sh ite:)
Ascultă, moşule, te-aş întreba ceva.
SHITE D e mine e vorba? Ce pofteşti?
WAKI Spune-mi, dintre arborii de colo care e ves­
titu l pin din Takasago?
SHITE Tocmai în umbra lui măturăm.
WAKI Pinul din Takasago şi cel din Suminoe se
cheamă „cei crescuţi laolaltă". Ei bine, locul
acesta şi Suminoe sînt în provincii deose­
bite. Cum să fi crescut laolaltă?
SHITE Precum spui, în C uvîntul în ain te la Poem ele
vechi ş i n oi 1 stă scris: „Pinul din Takasago
şi cel din Suminoe se cheamă « cei crescuţi
laolaltă»". Eu, m oşneagul ăsta, sînt de loc
din Suminoe în provincia Tsu. (P riveşte
sp re tsu re.) Iar bătrînica ce-o vedeţi e de
pe-aici. (C ătre tsu re :) Dacă ştii ceva despre
povestea asta, lămureşte-ne.
WAKI Ciudate v o rb e! Vă văd împreună, un moş­
neag cu băbuţa lui, şi totuşi spui că staţi
unul în îndepărtatul Suminoe, celălalt în
Takasago, peste mări şi m unţi. Ce vrea să
zică asta?
TSURE Ce vorbe nesocotite ! De-ar fi să-i despartă
m unţi şi rîuri, cale de zece mii de leghe,
soţilor cu inimi împreunate nu le va fi
drumul prea lung.
SHITE Cugetă şi vei vedea
SHITE şi Pinul din Takasago
TSURE şi cel din Suminoe
sim ţire nu au
şi totuşi se cheamă
cei crescuţi laolaltă
darmite oamenii
care au v ia ţ ă !
D e-atîta amar de ani
din Sum iyoshi vine mereu
m oşneagul acesta
la soaţa lui bătrînă
____ împreunaţi ca pinii
Celebra Prefaţă de Kio Tsurayuki la Iiokinshu (sec. X).

30
 pînă-n ăst an
soţi crescuţi laolaltă
WAKI D e ce-ţi ascult cuvintele
m ai minunate îm i par
ei bine ce-am auzit adineauri
povestea celor doi pini
crescuţi laolaltă
se m ai cunoaşte pe-aici?
SHITE Bătrînii o ţineau
ca pildă din vremuri străvechi
TSURE Cînd spui Takasago
gîndeşti la veacul bătrîn
la Culegerea celor zece m ii de file
SHITE Cînd spui Sumiyoshi
slăvită vreme Engi-nseamnă
Culegerea celor vechi şi noi
TSURE Ca acele pinului
nemuritoare frunza cuvintelor
SHITE cinstită odinioară
întocm ai ca astăzi
slavă cîntînd strălucitei domnii
TSURE ce pildă va rămîne în veac
WAKI Ascultîndu-vă
prea fericit mă socot
îndoielile pier
soare de primăvară
SHITE blîndă lumină
peste marea de la apus
WAKI acolo e Sumiyoshi
SHITE aici Takasago
WAKI verdele pinilor adînc
SHITE primăvara aceasta
WAKI a tît de senină
COR în cele patru mări
tăcute sînt undele
domnie-nţeleaptă în ţară
nici măcar vîntul
nu clatină ram uri1
sub luminată domnie
crescuţi laolaltă
în fericită împreunare
Ce ne e dat să vedem
1 Versuri din Goshiiishu, după o poezie chinezească veche: apologia
domniei înţelepte în timpuri de pace.

31
 în vremea aceasta
vorbele un pot cuprinde
îmbelşugat e norodul
slavă preamilostivului Domn
slavă preamilostivului Domn
(Cînd corul începe să cinte, tsure se aşa:â in f aia corului.
La sfirşitul cîntecului sc aşază şi waki.y

4
WAKI E i bine, istorisiţi-m i cu de-amănuntul poves­
tea preafericitului pin din Takasago.
('Shite iese în mijlocul scenei, depune grebla :)
COR Se spune e drept
că ierburi şi arbori
simţire nu au
şi totuşi prea bine cunosc
vremile anului
Cînd soarele de primăvară
tăria-şi împrăştie
pleznesc bobocii dintîi
pe crengile de miazăzi
SHITE în vreme ce pinul acesta
mereu neschimbat e la faţă
floarea şi frunza
neştiutoare de vreme
COR trec vremile anului
patru la număr
troienele vîrstei
o m ie de ani
verdele-i tot mai adînc
La fel se spune
că la zece veacuri o dată
pinul floarea şi-arată
SHITE astfel aşteptînd
crengile pinului
COR pe iarba cuvintelor
boabe de rouă
vor încolţi în suflete
sămînţă a m în gîierii1
SHITE şi tot ce e viu
tot ce are viaţă

vorba de poezia waka, care „lustruieşte sufletul".

32
cor în umbra Poeziei
în insula Shikishima 1
aduna-se-va
cor Astfel întocmai
după cum spune Chdno 2
cele simţitoare
şi cele nesimţitoare
toate în lume
au cîntecul lor
iarbă şi arbori
ţărînă nisipuri
pînă şi vîntul cu glas
apa cu vuiet
cele zece mii de lucruri
toate au suflet:
freamăt de crîng primăvara
în vîntul de la răsărit
glasul gîzelor toamna
în roua de la miazănoapte
oare nu sînt toate
ale cîntului chipuri
Dar mai cu seamă
pinul arborele
între zece m ii ales
falnic ca optsprezece
prinţi laolaltă
o mie de toam ne
e verde mereu
acum ca în vremuri bătrîne
cînd Shi Huang ti 3 rang
de dregător îi dădu
la mare cinste ţinîndu-1
după cum se vorbeşte
fără de număr sînt
la noi şi pe alte meleaguri
cei care pinului
cînturi de laudă aduc
s h it e La Takasago
pe deal clopotul sună
1 Shikishim a e în treb u in ţat metonim ic p en tru „waka" (cuvint-pern
mahura-kotoba).
t Poezia care urm ează e u n c ita t din Chono (poet din neam ul Fuji-
w ara, a tr ă it în sec. X — X I).
3 Legenda pinului înnobilat, în Shijing, vezi şi P in u l cel Bătrîn.

33
 (Ia grebla în m ină şi se ridică în picioare.)

COR Se-apropie zorii

aşternutu-s-a brumă
numai pe crengile pinului
cetina încă e verde
SHITE acelaşi verde adînc
în faptul zilei şi seara
în locul cu umbră
( „Mătură" acele căzute pe jo s.)
mătur mereu
ace căzute
şi nu mai răzbcsc
( pl iveşte în jo s)
adevărat aşa e
pinul acele
nu-şi pierde culoarea
e semn al domniei
îndelungate
între toţi arborii
care frunza nu-şi schimbă
pinul din Takasago
stă pildă vremii ce vine
binecuvîntaţi fie pinii
cei doi crescuţi laolaltă
(Silite se aşazu cu fa ţa spre w ak i).

5
COR Adevărat
pinule cu crengi
bătrîn copac trecutul
ne-ai dezvăluit
rosteşte-ţi rogu-te
numele
SHITE Si
> Acum nu mai am
TSURE nimic de ascuns
sîntem ale pinilor
din Takasago din Suminoe
ale celor crescuţi laolaltă
duhuri în chip de soţi
înfăţişatu-ne-am vouă

34
COR Nemaivăzut atunci
a pinilor vestiţi
minune-ntruchipată
SHITE ş i măcar că iarba
TSURE şi pomii simţire nu au
COR sub înţeleaptă domnie
SHITE Şi chiar ţărîna copacii
TSURE în ţara-mpăratului
COR de-a pururi să dăinuie
domnia Stăpînului nostru
spre Sumiyoshi
vi-o iau înainte
am să v-aştept acolo
('Shite face un gest cu evantaiul spre punte, se ridică.)
astfel grăi şi pe ţărmul
bătut de undele serii
în luntrea pescarului
(Face cîţiva paşi spre dreapta-)
îndată urcă (M im ează îmbarcarea.)
iar vîntul prielnic
îl scoase în larg
îl duse departe
îl scoase în larg
îl duse departe
(Păşeşte pînâ Ia stîlptil lu i shite, priveşte in zare, apei
iese din scenă cu paşi foarte lenţi. Tsure îl urmează.)

Partea a doua

6
(Waki şi wakizure se ridică, ies în mijlocul scriu: şi
întorşi unul spre altu l, intonează.)

WAKI Şi ( cînt-de-aşteptare)
WAKIZURE H ei la Takasago
lîngă ţărm pînzele
ridicarăm odată cu luna

35
 ieşind pe marea umflată
hei cărări înspumate
prin umbra ostrovului Awaji
mai departe în larg
lîngă Nawo trecurăm
şi iată ajuns-am..........
la Suminoe
şi iată ajuns-am
la Suminoe
(L a „mai departe în larg * păşesc pînă la wakiza, se
aşazâ pe locurile lor. M uzică. Intră shite II, zeul din
S u rniyo sh i* masca „Kantan*, perucă neagră, tichie
chinezească, eşarfă cu f i r de aur pe fru n te, cămaşă
gălbuie, haină în dungi roşii şi albe, costum „de vînă-
toare", pantaloni largi albi, ţepeni, evantai; se opreşte
pe punte la prim ul p in .)
s h it e Mult c d e-a tu n ci1
de cînd l-am văzut
pinul feciorelnic
pe ţărm la Surniyoshi
cîte veacuri oare
trecut-au pe rînd
Nu mai ştii Doamne
cît de dragi ne-am avut
în ocolul cel sacru (Priveşte spre wakij
«lin vremuri bătrîne
la sfintele jocuri
noaptea tobele bat
măsura deodată cu ele
dansaţi slujitori ai templului
bucuraţi-1 pe zeu
(Se întoarce spre muzicanţii din fu n d u l scenei.)
con în marea de apus
la Aokigahara
dintre valuri 2
(Shite intră în scenă, începe dansul, acompaniat de
cîniecul corului.)

1 U rm ează un dialog în versuri în tre îm p ă ra t şi zeul din Surniyoshi

(citat după Ise monogatari, sec. X).
2 Poezie din Zokn ko kin sku : „ în m area de apus / la A o k ig ah ara/
din valuri ivitu-s-a / zeul Surniyoshi1'.

36
s u it e iv itu -m -a m
eu zeul pinului
primăvara
zăpada subţire rămasă
în golf la A saka1
cor în umbra coastei înalte
taie alge pescarii2
s h it e la poalele pinului dacă vii
freacă-ţi coapsa de tru n ch i3
cor şi verdele lui
d e-o m ie d e ani
m în a -ţi v a u m p le
s h it e flo ri d e p r u n d e c u le g i
î n p ă r să le p rin z i
cor z ă p a d ă d in lu n a a doua
p e stra ie -ţi v a n in g e

7
cor Slăvit fie zeul
ce ni se arată
slăvit fie zeul
ce ni se arată
sub luna limpede
la Sum iyoshi
dansul cel sfînt
ce minune mi-e dat
să văd chipul zeului
s h it e Aşa e: fecioare
dansează tot una şi una
limpezi vocile lor
în ape răsfrînt
chipul pinului
din Suminoe
acesta întocmai
e dansul numit
Undele M ă rii Albastre 4
1 Golf lingă Sumiyoshi. Joc de cuvinte: asa — subţire.
2 Poem în M anyoshii •' „Pe seară / cînd m area se um flă / pe ţărm
la Asaka / în Sumiyoshi / taie alge pescarii".
3 D upă W akan roeishu •' „Dacă te apropii de rădăcina pinului şi-ţi
freci coapsa de trunchi, verdele lui cie o mie de ani îţi v a umple mîinile;
dacă culegi flori de p ru n şi ţi le prinzi în păr zăpada din luna a doua îţi
va cădea pe veşm înt".
4 Numele unui dans de origine chineză. Il dansează şi Genji (sec.
X) în rom anul doamnei Murasaki.

37
COR Dreaptă e-a zeilor cale
dreaptă calea-mpăratului
Cine se-ndreaptă
spre Urbe primăvara?
S H IT E Iată şi dansul numit
întoarcerea în Urbe
CO R Zece mii de ani strălucitor
S H IT E veşm înt de sărbătoare
COR cu braţele-ntinse
duhuri rele alung
cu mîinile-aduse la piept
strîng fericirea
viaţă îndelungată
Dansul celor o mie de toamne
noroadelor mîngîiere aduce
D ansul celor zece m ii de ani
aduce viaţă lungă
în cetina pinilor
crescuţi laolaltă
murmură vîntul
aducînd fericire
murmură vîntul
aducînd fericire
(Shite bate din picior la joza, apoi iese din scenă.)
 Zeami Motokiyo

Po Lo-tien
(Haku Rdkuten)

Persoane

W A K I: Po Lotien (Bai Quyi)

W A K IZU R E: doi slujitori ai acestuia
SH IT E I : un Pescar b ătrîn
T SU R E : a lt Pescar
SH IT E I I : Zeul din Sumiyoshi
LOC: ţărm ul c'e la M atsura, în provincia Hizen (Kyushu)
T IM P: anotim p neprecizat, începutul epocii Heian
 Iată o piesă, polem ică în cap de program . Cînt de slavă poeziei japoneze,
acest 1 1 0 cau tă în prim ul rînd afirm area propriei id en tităţi pe planul cul­
turii, a neatîrnării faţă de modelele chineze. în im aginara întrecere de ver­
sificaţie pe o tem ă d ată (gen de com petiţie m ult gustat la curtea im perială
din Heiankyo, după cum se poate citi şi în însemnări de căpătii ale doamnei
Sei Shonagon) se întîlnesc: pe de o p arte, pen tru China Po Lo-tien (citire
sino-japoneză H aku-R akuten, acelaşi cu Bai Quyi (772 —846), celebru
poet al epocii Tang, iar de cealaltă parte, pen tru Japonia, un simplu pescar
bătrîn, care se dovedeşte a fi de fap t însuşi zeul din Sumiyoshi deghizat,
învingătorul din lu p ta ce se dă nu în săbii, ci în versuri, e de la bun în­
ceput h o tărît şi lui B ai Quyi cel trim is de îm păratul său să iscodească iste­
ţim ea lui Soare-Kăsarc, nu-i răm îne decît să se întoarcă peste m are învins
şi ruşinat.
în tru apărarea „ciutului de Y ainato" (poezia waka, dc treizeci şi una de
silabe) zeul am inteşte pasajul din Prefaţa la Kohinsltă despre universali­
tatea ciutului în lum ea celor sim ţitoare şi nesim ţitoare, declarîndu-1 expresia
naturală a sufletului japonez. (Idcea din Prefaţă e la origine chineză!)
In te resan tă e pe de a ltă p a rte afirm aţia că poezia waka s-ar fi născut din
traducerea unor versuri chinezeşti (cîntul privighetorii).
Piesa sfîrşeşte cu o apoteoză a zeilor autohtoni, ad u n aţi de p rin locurile
jor de baştină să danseze un „dans al zeilor deasupra apelor", alungind
cu suflul lor lu n trea lui Bai Quyi înapoi spre ţărm u l chinez.
N u în tîm p lăto r se invocă în cursul dialogului numele celor două ţă ri, înşi­
ra te cu to ate variantele în te x t: Nippon-Nihon (numele d at de chinezi
Japoniei, î.e.n, Ţ ară-R ăsare, prim a pronunţie în treb u in ţată num ai de chi­
nez, a doua num ai de zeul Sumiyoshi), Y am ato (extindere de la numele
unei provincii, scris cu semnele „m ult îm blînzire"). W a („îmblînzire"),
în fine „Ţ ara cîm pului de trestii". China se cheam ă Morokoshi (scris „pă-
m întul Tang), Ţ ara lui H an, d ar şi K ara (de fap t numele Coreei).
 Partea întîi
i

(In tră în scenă waki, Po Lo-tien, în straie de curtean:

tichie de dregător, eşarfă de purpură pe fru n te, brodată
cu. fir , haină din mătase groasă, haină „de vînătoare"
căptuşită, pantaloni largi albi, ţepeni, evantai rotund
chinezesc; îl urmează doi wakizure, însoţitorii lu i, cu
cuşme înalte negre, în costume „de vînătoare". W aki
înaintează piuă în mijlocul scenei, însoţitorii rămîn
pe p u n te .)
WAKI Sînt un curtean al îm păratului Chinei, pe
nume Po Lo-tien. „Aşadar, la răsărit de
părţile noastre se află o ţară căreia cu numele
îi zice Soare-Răsare. Mergi degrabă în ţinu­
tu l acela şi iscodeşte înţelepciunea lui
Soare-Răsare." Această poruncă împără­
tească încredinţîndu-mi-se, iată, mă-ndrept
pe drum de mare spre ţara aceea.
(W akizure păşesc pe scenă, waki se întoarce cil fa ţa
spre ei.)

WAKI Şi Vîslind luntrea ieşit-a în larg

WAKIZURE către Soare-Răsare
vîslind luntrea ieşit-a în larg
către Soare-Răsare
e ţara ce-o căutăm
( cîntec-de-drum)
Pe Marea de la răsărit
peste cărările undelor
departe luntrea trece
în urma ei
întîrzie umbrele apusului
cerul cu nourii flamuri
dincolo iese iar luna
piscuri de m unţi se ivesc
fără zăbavă ajuns-am

41
 la pămîntul lui Soare-Răsare
fără zăbavă ajuns-am
la păm întul lui Soare-Răsare
(La „iese iar luna", w aki se întoarce către public,
înaintează cîţiva paşi, apoi revine la locul dinainte
in semn că a a ju n s.)

w aki Zorind peste cărările măriiajunserăm curînd

la ţara lui Soare-Răsare. Vom lăsa ancora
un răstimp în locurile acestea să cercetăm
chipurile ţării lui Soare-Răsare.
Wa k iz u r e Prea bine.
(P a Lo-tien, urmat c!e însoţitori se îndreaptă spre
w akiza; toţi trei se aşa za .)

(M uzică. Intră shite I, pescarul bătrîn: masca „Moş­

neag surîzînd", perucă albă, guler gălbui pe sub haina
de mătase groasă, o altă haină „in ape", evantai în
m in ă ; e urmat de tsure, alt pescar: guler roşu, haină
fă ră desene, o altă haină de in, evantai; amîndoi poartă
undiţe lungi pe umăr. R ăm in pe punte fa ţă în fa ţă ,
shite în dreptul p rim u lu i pin, tsu re în dreptul celui
ăe-al treilea. )

Nem aivăzut jăratec .

TSURE spre T su k u sh i1 peste mare
se crapă de ziuă
din noapte doar luna
rămas-a ce desfătare
(U rm îndu-şi oîntecul, shite şi tsure înaintează: prim ul
se opreşte la j6za, al doilea în mijlocul scenei.)
SHITE Prea-plinul apelor
nemărginite unde
de jad scaldă cerul
SHITE Şl (faţă în fa ţă :)
TSURE Cînd H an rei2 se lepădă
de cinuri şi ţara sa E tsu
cu prăjina de bambus

1 Insula Ivyushu.
2 Fan Li din Yue (sec. V î.e.n.), ministru care s-a retras din proprie-
iniţiativă. la apogeul puterii, trecînd într-o luntre peste cele Cinci Lacuri..

42
 luntrea lui mică urnind-o
peste valuri de fum
peste cele Cinci Lacuri
ca acum va fi fost
O farmecul mării
SHITE si
» în golf la Matsura
TSU R E spre apus nici un m unte
în zori palida
lună coboară
plutesc ca norii
luntrile în larg
plutesc ca norii
luntrile în larg
F aţă în faţă oprite
în faptul zilei
Peste mare dinspre Morokoshi
drumul luntrilor
nu e prea lung
cale de-o noapte se zice
şi iată luntrea aici e
din luna ce piere
rămîne doar amintirea
din luna ce piere
rămîne doar amintirea
(L a „din lu n a ce piere", shite iese pînâ în mijlocul
scenei, tsure rămîne la marginea din stingă a scenei.)
3
WAKI Cale de zece m ii de leghe am străbătut pe
unde şi talazuri şi iată am ajuns la pămîn-
turile lui Soare-Răsare. Parcă văd colo o
luntre mică plutind pe valuri. (Către Shite:)
Văd că e un pescar bătrîn în ea. Hei, omule,
eşti de loc din Nippon, Soare-Răsare?
S H IT E întocm ai: sînt un pescar bătrîn din Soare-
Răsare, iar domnia-ta eşti Po Lo-tien din
ţara lui Tang.
WAKI C iu dat! Pe mine, care-am sosit întîia oară
în ţara asta, mă cunoşti şi-mi zici Po Lo-
tien. Cum e cu putinţă?
TSURE Fireşte vii din ţara lui Han
dar numele ţi-a luat-o înainte
a ajuns la Soare-Răsare
de-aceea a-1 rosti nu mă sfiesc

43
 WAKI Chiar dacă numele-1 ştii
mă cunoscuşi după chip
nu-mi vine să cred
că e cu putinţă
SHITE Şl Că-ţi puseşi în gînd
TSURE să iscodeşti isteţim ea
lui Soare-Răsare
la noi s-a zvonit
De-atunci privind spre apus
pîndind luntrea în larg
aşteptînd strigat-am
cu toţii iată-1
căci plini de nerăbdare
în Tsukushi
COR în fiece clipă-1 aşteptam
cînd la Matsura luntrea
în ficce clipă-1 aşteptam
cînd la Matsura luntrea
în larg se ivi neîndoielnic
vine din Morokoshi
iar bărbatul din Kara
cunoscurăm că e Po Lo-tien
cum să fie vedenie
Necaz m i-e doar
că vii din Kara unde
vorba-i răstită
astfel cuvintele-ţi voi auzi
dar nu le voi pricepe 1
Oricum e păcat să stea
degeaba undiţele
să le-aruncăm deci
păcat degeaba să stea
să le-aruncăm deci
(L a „in fiece c lip a ', tsure merge şi se aşază în fa !a
c o ru lu i; la „oricum e păcat", shite se apropie de m ar­
ginea din stingă a scenei, de unde mimează aruncarea
undiţei în apă.)

WAKI Ei bine, am să-ţi pun o întrebare. Apro-

pie-ţi luntrea. (B ătrînul ridică undiţa, o dă
unui supraveghetor, rămîne la jo z a j Ascultă,
1 P ro n u n ţia sino-japoneză se deosebeşte m u lt de cea chineză.. C u
tura japonezilor fiind li'/rescă, se sfiau de contactul d irect cu chineza vorbită.

44
 pescarule ! Cu ce jocuri îşi trec tim pul cei
din ţara lui Soare-Răsare ?
S H IT E Apoi cu ce jocuri vă treceţi tim pul în ţara
lui Tang ?
WAKI Noi cei din Tang ne veselim inimile făcînd
versuri.
SHITE Ia r noi la Soare-Răsare ne mîngîiem sufle­
tele cu cînturi.
WAKI Ce este dară ceea ce num iţi voi „cînturi"?
SHITE Ia tă : din cărţile sfinte ale Indiei, în ţara
lui Tang s-au ivit versurile şi poemele; din
versurile şi poemele ţării Tang, la Curtea
noastră s-au ivit „cînturile". Tot astfel,
fiindcă ele îm bunează cele trei îm părăţii,
scriem „mult îm bunare" ceea ce citim „cînt
de Yam ato" 1. D om nia-ta cunoşti prea bine
lucrurile acestea, dar ai voit doar să pui
la încercare m intea bătrînului.
WAKI Ba n-am avut asemenea gînduri. Ei bine,
priveliştea ce-o avem în faţa ochilor o voi
face versuri. A scultă:
(se întoarce spre public)
Muşchiul verde — o m antie
atîrnă pe umerii stîncii
Xorii albi — un brîu
încing coapsele m untelui
Ai priceput, bătrîne pescar?
SHITE Muşchiul verde zici că e ca o m antie care
atîrn ă pe umerii stîncii? Norii cei albi sînt
ca brîul care încinge coapsele m untelui?
Frumos, frumos. Cîntul lui Soare-Răsare ar
zice a ş a :
Mantie de muşchi
poartă stînca
pe cînd cestălalt
m untele fără veşmînt
singur brîu-şi încinge
WAKI Minune m a r e ! Un biet pescar şi vorbele lui
au a tîta t î l c ! Ce fel de om eşti dom nia-ta?
1 Etim ologie populară, in te rp re tare a ideogramelor chinezeşti care
com pun num ele Y am ato.

45
SH ITE Un om fără nume. Cît despre cîntec, el nu
e doar al oamenilor; căci între toate fiinţele
vii nu este una să nu-şi aibă cîntecul ei.1
WAKI A tunci tot ce e viu şi are viaţă
paseri şi chiar dobitoace
SHITE sînt pilde cîntului din Yam ato
WAKI în ţara îmbunării
ţara lui W a
SHITE cîntece m ulte-s dovada
COR Privighetorile
cîntă între flori
brotacii au sălaşul în apă
Cum e în Tang nu ştiu
dar la Soare-Răsare
totu l cîntă chiar
moşneagul ce-1 vezi
în cînturi de Yam ato
se pricepe-a vorbi
(Waki şi shite se aşază fa!ă-n fa ţă .)
5
COR Iată privighetoarea
un cîntec compuse
ţi-1 voi spune spre pildă:
Pe cînd domnea Koken 3
în ţara Y am ato
în tem plul Cerului-nalt
trăia un om oarecare
într-o primăvară auzi
privighetoarea venită
să cînte în prun
sub streaşina lui
slioyo maicho rai
fu so gembon sei:
astfel cînta.
Cetind cu cuvinte 3
poemul află
cele treizeci silabe şi una
ale cîntului nostru 4
1 C itat din celebra Prefaţă la Kokinshii (de K i no T surayuki).
2 Koken, îm părăteasă a Japoniei, a dom nit în tre 749 şi 758.
3 C itirea dinainte c sino-japoneză, ordinea cuvintelor e cea chine­
zească.
4 W aka = form ă fixă în două strofe, cu versuri de 5, 7, 5 şi 7, 7
silabe (total 31).

46
SH ITE „Devreme în zori
zi de zi primăvara
venit-am totuşi
COR mă-ntorc căci nu mai găsesc
cuibul de altădată."
Aşa zice poemul dintîi
al privighetorii
in afară de ea
paseri şi dobitoace
lac cîntece după
a omului pildă
mărturiile-s multe
ca grăunţii nisipului
mării pe ţărm fără număr
tot ce e viu şi trăieşte
are parte de cîntec
6
COR Adevărat aceasta-i
datina-n ţara lui Wa
adevărat aceasta-i
datina-n ţara lui Wa
aici suflet ales au
chiar şi pescarii
cu-adevărat preafericită
e datina noastră
SHITE A stfel jocuri din ţara lui Wa
cînturi de W a felurite
şi dansuri voi înfăţişa
COR dar în dansuri părţile 1
cine o să le joace
SHITE nu e nimeni pe-aici
afaiă de mine priviţi
eu singur dansez
COR tobele vuietul valurilor
flautul şuierul dragonilor
dănţuitorul moşneag
drept se înalţă
pe valurile vîrstei 2
(se ridică în picioare)
plutind pe marea albastră
va dănţui
1 Dansuri pantomimice, cu „roluri", „părţi".
2 Metaforă tradiţională pentru faţa ridată a bătrînilor.

47
 Jocul Albastrului M ă rii ( Păşeşte pîn ă la jo z a j
SH ITE Ţara cîmpului de trestii
neschimbată să dăinuie
zece mii de vîrste
(C u muzică shite iese d in scenă■ Tsure îl urmează)

Partea a doua

7
(M uzică. In tră shite II, zeul din Sum iyo sh i: mască
„Moşneag ridat", tichie de dregător, perucă albă ţinută
cu o eşarfă brodată cu fi r , guler galben-verzui, „tunică"
din mătase groasă cu dungi transversale, costum ,,ăe
vinătoare" căptuşit, pantaloni largi gălbui, evantai. Se
opreşte pe punte la prim ul p in .)
SHITE Oglindă m unţilor e
apa. De la ei se trage
albastrul mării oare
C O ll tobele talazurilor
D ansul A lbastn du i M ă rii
(Shite intră în scenă şi începe dansul.)
SHITE In Marea Apusului
din eîmpurile verzi
dintre talazuri
COR ni se arată
însuşi zeul din Sumiyoshi
ni se arată însuşi în Sumiyoshi
SH ITE Mă arăt vouă
în Sumiyoshi
COR cîtă vreme zeul
tărie avea-va
ţara lui Soare-Răsare
n-o vei birui
degrabă te-ntoarce
peste undele ţărmului
îndărăt Po Lo-tien

48
CO R N i se-arătă întîi
zeul din Sumiyoshi
ni se-arătă întîi
zeul din Sumiyoshi
în urmă venind apoi
zeii din Ise
din Iwashimizu
din Kamo din Kasuga
din Kashima din Mishima
din Suwa din N etsuta
din Itsukushima zeiţa
plutind peste apele mării
dansînd Jocul
Albastrului M ării
Regele celor Opt Dragoni
cîntă din opt instrumente
zboară prin văzduh
peste mare dănţuind
haina de sărbătoare
vîntul prin mîneci
Vîntul-Zeilor
suflă de-ntoarnă
luntrea din Tang
de-aici îndărăt
pe pămîntul lui Han
Adevărat slavă zeilor
slavă Domnului nostru
adevărat slavă zeilor
şi slavă Domnului nostru
în veac neclintită
ţara veşnic trăiască
în veac neclintită
ţara veşnic trăiască
(Shite sfirşeşte dansul la joza şi bate o ultim ă dată din
picior.)
 Zeami Motokiyo

Pinul cel Bătrîn

(Oimătsu)

Persoane
W A KI: un oarecare Urnezu
W A K IZU K E: doi slujitori ai acestuia
S H IT E I: Moşneagul (duhul Pinului Bătrîn)
T SU R E : un B ărb at (duhul P runului Roşu)
SH IT E II: duhul Pinului B ătrîn
LO C : Ivyushu, tem plul Calmei F ericiri (Anrakuji)
TIM P prim ăvară tim purie, luna a doua (clupă calendarul
japonez)
Figura centrală, al cărui nume nu se p ronunţă în piesă, e Sugawara 110
Michizane (845 —903),. om de stat, c ă rtu ra r eru d it şi p oet (autor de poeme
chinezeşti, dar şi de waka neaoşe), m ort în exil în insula K yushu (la Templul
Calmei Fericiri, A nrakuji, locul acţiunii în acest no), sanctificat sub numele
de Temm an Tenjiu (Zeul care um ple Cerurile). Tenjin are, fireşte, p rin tre
a lte funcţii, şi cea de divinitaţe protectoare a poeziei.
T enjin e zeul principal la Templul; din K itano în Heiankyo, al lui e deci
glasul oracolului care îl trim ite pe wnki, pe acel oarecare Umezii în K yushu,
la Tem plul Calmei Fericiri.
Legenda Prunului Roşu, sau a P runului zburător, pom enită re p e tat în
piesă, e ţesu tă în ju ru l unui poem pe care Sugawara no Michizane l-ar fi
com pus la plecarea în exilul nedrept, despărţindu-se de prunul drag din
faţa bibliotecii sale:
„De-o b a te vînt bun
o, trim ite-ţi m ireasm a
floarea mea de p ru n
chiar de-i stăpînul plecat
tu nu u ita prim ăvara".
C a răspuns, prunul şi-ar fi smuls ram uri, care a r fi zburat duse de vînt
pînă. în îndepărtatul Kyushu, la tem plul A nrakuji. Acolo P ru n u l Roşu e
venerat ca zeitate secundară a tem plului, alătu ri de Tenjin.
 Partea întîi

(M uzică. In tră waki, Umezii •' poartă cuşmă neagră

de curtean, o haină de mătase ţeapănă, costum de vînă-
toare căptuşit, pantaloni albi, largi şi ţepeni de ceremonie,
evantai. E urmat de doi wakizure, slujitori ai lu i, în
costume de ceremonie şi ei. Se opresc fa ţă în fa ţă pe
scenă:)

WAKI Şl Domnie prea-nţeleaptă

WAKIZURE în ţara-ntreagă
domnie prea-nţeleaptă
în ţara-ntreagă
văm ile toate-s deschise 1
porni-vom la drum
(Corul repetă în surdină, w aki şi w akizure înconjoară
scena de trei ori. A poi waki se întoarce spre „rampă",
în tim p ce slujitorii se aşază.)

WAKI Iată-m ă d eci: un oarecare Umezu din partea

de apus a Urbei împărăteşti. Mă-nchin zeului
de la Kitano şi adesea mă poartă paşii pe
la templul Lui. Astfel avui într-o noapte
o arătare în vis, care-mi grăi: „Fiindcă ai
credinţă, du-te în pelerinaj pînă la Templul
Calmei Fericiri în Kyushu". Deci, fiindcă
îm i fu dat să primesc acea înaltă poruncă,
iată, îm i îndrept paşii către Kyushu.
(cînt-de-drum)
Toate-s pe plac inimii noastre
în vremuri de pace
toate-s pe plac inimii noastre
în vremuri de pace
dovezi însutite avem

1 Deschiderea văm ilor între provincii („barierele") era u n semn de

 bogată e ţara
la Soare-Răsare
Ţara-toamnei-mănoase 1
tăcute sînt undele
în cele patru mări
La capăt de drumuri
unde din Koma
şi M orokoshi2 fără preget
tributuri sosesc
aici la Anrakuji
iată-ne-ajunşi
aici la Anrakuji
iată-ne-ajunşi
(L a cuvintele „din Koma . . waki se întoarce spre
„rampă", face cîtiva paşi, apoi revine la locul dinainte,
în semn că a ajuns. D in nou către public.)

WAKI Umblînd cu spor, iată ajunserăm curînd la

Templul Calmei Fericiri în Kyushu. Cu
inimi îm păcate ne-om înfăţişa la templu.

(M uzică. In tră shite I, Moşneagul, cu mască, perucă

albă, guler gălbui, haină modestă de in vopsită în culca­
rea ceaiului, pantaloni albi ţepeni de ceremonie, la
cingătoare poartă o mătură. Cu dînsul tsure, un Bărbat,
fără mască, cu guler roşu, jachetă dintr-o culcare, haină
„în ape" galben-pal, pantaloni albi de ceremonie, evan­
tai. Tsure se opreşte pe punte în dreptul prim ului pin,
shite în dreptul celui de-al treilea. Se întorc unul spre
a ltu l.)

SHITE Şl Tichia florii de prun

TSURE e primăvară
pasărea ce-o cusu
în vîrful copacului 3
('shite se întoarce spre public)
TSURE Culoarea acelor de pin
e pe potriva vremii
SHITE Şi Verdele-adînc
TSURE al înzecitei întoarceri
1 Aki-tsu-su: prescurtare de la Aki-tsu-shima, una din denumirile
poetice pentru Japonia.
2 Koma desemnează Coreea, Morokoshi e unul din numele Chinei.
? în Kohinshu, introducerea la poezie zice: „Tichia cusută cică
de privighetoare cu fire de salcie e «tichia-florii-de-prun»".

54
 (tsure se opreşte în mijlocul sar. ei, shite la joza)

sh it e De b o a r e a t i n ş i
pe-ascuns pleznesc bobocii
la porţi gătite cu c e tin i1
duhul frunzei stă paznic
sh it e şi (faţă în fa ţă :)
tsure în aşteptare
m usteşte tot ce e verde
poate că iarba se pleacă
sub harul din cer
primăvăratice flori
peste tot revărsate
Lumina blîndă
de primăvară-nsorită
învăluie templul
spre care paşii ne poaită
La poalele pinului
muşchi verde se-ntinde
în crăpături de stîncă
muşchi verde se-ntinde
în crăpături de stîncă
în ţara lui Soare-Răsare
cîntul pururi se-ntinde
de zeu ocrotit
Pe m untele-acesta
bătrîne ramuri ninse
din cerul închis
sărmanele flori
de mîini de hoţ le-aş păzi
aş face un ţarc
hei să le-mprejmui
aş face un ţarc
să le-mprejmui
(La „aş face u n tare", shite şi tsure înaintează, shite
pînă în mijlocul scenei, tsure în dreapta, la „rampă".
W aki se ridică, către sh ite :)

WAKI îngăduie-m i, moşneagule, o întrebare.

S H IT E Oare ce vei avea să întrebi?
WAKI Am auzit de „prunul zburător". Spune-mi
de ştii, unde e prunul acela vestit?
De A nul Nou porţile suit îm podobite cu cetină de pin.

55
TSURE Ce vorbe n eso co tite! D e slăvitul Prun Roşu
se cade să vorbeşti cu smerenie.
WAKI Aşa e, aşa e. Slăvitul Prun Roşu e sfînt de
cînd îl preamări poetul în versul l u i 1, iar
noi netrebnicii niciodată nu-1 vom putea
cinsti îndeajuns.
SHITE Apoi priveşte la pinul de colo: ce-ţi deslu­
şesc ochii?
WAKI într-adevăr şi copacul acela e înţărcuit
şi-nconjurat de frînghii sfinţite. îm i pare
fermecat. Oare să fie însuşi Pinul cel Bătrîn?
SHITE Tîrziu ai în ţe le s...
întoarce-ţi ochii
SHITE şi spre Prunul cel roşu
TSURE fragedă-i frunza
tînăr e duhul
florilor lui
ce osebire alături
moşneagul pinul
umbra-i bătrînă
la poalele trunchiului
singur aşteaptă moşneagul
nu l-ai zărit nu l-ai cunoscut
îndurerat e zeul
(Shite se aşază în mijlocul scenei, waki sc aşază in
fa ţa lui.)

WAKI Hai spune-ne, bătrîne, povestea minunată a

Pinului şi-a Prunului Roşu.
SHITE Ridic privirea cu smerenie către templu:
spre miazănoapte se ridică pieziş pereţii
m unţilor albaştri.
COR Luna în văluri de nori abia luminează crîn-
gul de pini şi stejari. Prin stufărişul de
bambus licăre ultim ele raze ale asfinţitului,
SHITE în stînga e pagoda cu limbi de flăcări în
streşin i2

1 Sugawara no Michizane, p oet şi om de sta t (sec. IX — X), sancti­

ficat la u n veac după. m oarte (în vrem ea însemnărilor de căpătîi ale doamnei
Sei Shonagon) sub num ele T em m an Tenjin.
2 O rnam ent în arh ite c tu ra buddhistă, stresini arcuite, în formă de
„flăcări".

56
COR Strălucit foişor, care aduce aminte de vre­
muri demult trecute. în dreapta e zidul
prăbuşit al tem plului vechi de unde vine
fără-ncetare, în zori şi pe seară, dangăt de
clopot. N u au simţire copacii, se zice, şi
totuşi cunosc şi pricep temeiurile lumii ne­
statornice. Iar dintre toţi copacii, aleşii
zeului Tenjin, sînt pinul şi prunul cel roşu,
zeităţi ocrotitoare ale templului. Aceştia
şi-au arătat virtutea pentru întîia oară în
ţara lui Han. Pe vremea împăratului W u
ajunse la mare înflorire meşteşugul scrisului,
iar florile de prun îşi sporiră culoarea şi-şi
înteţiră miresmele. Apoi, cînd arta scrisului
căzu în delăsare, florile de prun păliră şi-şi
pierdură mireasma. De-atunci îi zice pomului
acestuia „pomul iubitor de poezie". Cît
despre pinul numit şi „dregătorul", pove­
stea zice că împăratul Shi Huang ieşind
într-o zi la vînătoare, cerul se întunecă şi
se porni dintr-o dată o ploaie năpraznică.
îm păratul, neştiind unde să se ascundă, se
piti după un pin pricăjit. Iar pinul acela
numai ce se înălţă de se făcu un copac uriaş,
care-şi lăsă crengile în jos, răsfirîndu-şi acele
de făcu acoperiş peste creştetul împăratului
şi nu mai pătrunse strop de apă pînă la
dînsul. D e la acea întîmplare împăratul îl
ridică la rang de dregător, trim iţîndu-i chiar
şi un toiag în semn de putere. De-acolo
rămase porecla „dregătorul".
SHITE A stfel vestitul pin şi prunul roşu
COR Flori roşii timpuri o m ie
vremuri ce vin ocroti-vor
sfîntul lăcaş
de-a pururi îl vor ocroti
iar zeul Tenjin
care umple cu fala lui ce ru l1
prunul şi pinul trăiască
zece m ii de veacuri
primăverile toate.

P arafrază a num elui Tem m an T enjin (Cer-umple, Om-din-cer).

57
 Partea a doua

(Waki şi w akizure se ridică, păşesc piniî în mijlocul

scenei, se întorc u n u l spre a ltu l:)

w aki şi ( cînt-de-aşteptare)
w a k iz u r e Bucura-ne-vom
hei ne-om bucura
aici în umbra
pinului facem popas
vie ceasul tig ru lu i1
cînd urlă vîntul
să ni se-arate zeul
vom aştepta
să ni se-arate zeul
vom aştepta.

(Waki şi wakizure se întorc la locurile lor. Muzică.

Apare shite II, D uhul P in u lu i B ă tr în : mască „Moş­
neag ridat", perucă albă, tichie ele dregător, eşarfă cu
fir e de aur pe fru n te, guler gălbui, haină din mătase
groasă fără desene, costum „de vînătoare' căptuşit,
pantaloni largi ţepeni, in verdele ierbii încolţite, evantai;
se opreşte pe punte în dreptul p rim u lu i p in .)

s h it e Floare roşie de prun

oaspeţii-n seara asta
cum îi vom primi
cor în strălucire
primăvăratecă
s h it e culoarea florii de prun
cor pînă şi pinul
s h it e zis „pomul bătrîn"
e proaspăt şi verde
cor Cerul limpede dansul
sacru al zeilor

1 între orele 3 şi 5 noaptea (aproximativ, căci împărţirea orelo

varia dupâ anotimp).

58
S H IT E cînturi răsună
dans după dans
COR la tem plul cel sfînt
alese jocuri
vocile umplu văzduhul
slăvit fie ceasul
(Shite dansează dialogirtd cu co ru l:)

SHITE Ramuri întinse

COR ramuri întinse
pînă în vîrfuri
ale pomului tînăr
flori m ulte pe mîneci
SHITE Iată copacul bătrîn
pinul cel sfînt
COR iată copacul bătrîn
pinul cel sfînt să trăiască
o m ie de vîrste
opt mii de vîrste
pîn-ce prundişul
se face stîncă
pînă ce muşchiul
învăluie stînca
SHITE Cît stînca şi muşchiul cît pinul
cît firul de bambus
cocorul şi broasca ţestoasă
COR atît să trăiască-mpăratul
ocrotiţi-1 duh al pinului
duh al florii de prun
prin voinţa de sus
veşnice primăveri fericite.
(Shite se opreşte din dans şi la joza bate o ultim ă dată
din picior.)
II NO CU RĂZBOINICI
 Zeami Motokiyo

Ki votsune
v

Persoane

W A K I: Awazu no Saburo
TSURE: Soţia lui Kiyotsune
S H IT E : D uhul lui K iyotsune

LOC: capitala, reşedinţa lui K iyotsune

T IM P: toam na, luna a noua, al doilea an Ju ei (1183)
E roul e unul din capii neamului T aira, a cărui cădere în cursul luptelor
îm potriva casei Minamoto (sfîrşitul secolului a l unsprezecelea) e tem a domi­
n an tă în eposul clasic japonez: Heike monogatari (Povestiri despre casa
T aira). Sfîrşitul lui K iyotsune e n a ra t în carte a a o p ta : sătul de lupte şi
de înfrîngeri, K iyotsune, războinic cu suflet de poet, îşi pune cap ăt zilelor
aruncîndu-se în m are într-o noapte cu lună. O prelucrare mai tîrzie a epo­
sului (Gempei Seisuiki, sec. 14) adaugă u n am ăn un t care v a furniza ima-
ginea-cheie a libretului no : înainte de a se sinucide, războinicul trim ite soţiei
sale spre am intire o şuviţă de p ăr.
Şuviţa aceasta de p ăr, unică răm ăşiţă a celui m ort, am intire şi talism an,
în interpretare shintoistă tru p u l defunctului însuşi, în citire buddhistă semn
al dependenţei faţă de v ia ţa păm întească, a l „legăturii" cu lum ea d eşartă
e din a lt unghi semnul dragostei şi iarăşi sem nul tră d ă rii. în ju rul şuviţei
de păr se încinge c e arta postum ă în tre soţi, în tre sinucigaşul întors ca duh
din lum ea demonilor ashura şi soţia p ărăsită — u n dialog de m are intensi­
ta te dram atică şi poetică, com parabil poate doar cu cel din M a iu l (K in u ta ).
K iyotsune rem emorează în faţa soţiei cele întîm plate: fuga din fa ţa duş­
m anului, pelerinajul la XJsa (tem plul lui H achim an, zeul războiului), la
oracolul zeului, o nouă fugă în care spaim a de u rm ărito ri preface cîrdul
de bîtlani în flam uri ale oştii duşm ane, în fine sinuciderea. Şi din nou re tră ­
ieşte duhul chinuit al luptătorului iureşul unei bătălii im aginare cu elem en­
tele, in lum ea duhurilor ashura.
K iyotsune este dincolo de povestea luptătorului un poem melancolic despre
deşertăciune, despre trecerea fără întoarcere a tim pului.
 Partea întîi

1
(Tsure, soţia lu i Kiyotsune, intră în scenă: mască
„Tsure", perucă legată cu panglică pe fru n te, rochie
roşie sub haina bcgat im prim ată şi bruiată, jachetă
chinezească, evantai. Se aşază la wakiza.
M uzică. In tră waki, Awazu no Saburo — costum de
„vasal", cu pantaloni largi albi de ceremonie, cingătoare
pe şold, evantai, sabie scu rtă ; poartă atîrnat de gît un
săculet-talisman, pe cap pălăria de paie a drumeţilor.
Se opreşte în picioare la nanoriza, cu fa ţa spre instru­
mentişti.)

WAKI Cărări ale mării

în opt îm pletite
unde la ţărm
cărări ale mării
în opt îm pletite
unde la ţărm
hei mă-ntorc în Urbea
de nouă ori împrejmuită 1
(Corul repetă versurile in surdină, waki îşi scoată
pălăria de pai şi se întoarce spre „rampă".)

Sînt un slujitor la casa căpitanului de stînga

K iyotsune şi-mi zice Awazu no Saburo. Iată
că stăpînul meu, K iyotsune, învins deunăzi
în bătălia din Tsukushi, nu mai găsi cale
să se întoarcă în Urbe. Atunci, ca să nu
cadă lovit de spada vreunui războinic de
rînd, ca iarba la margine de drum, într-o
noapte cu lună, la Ţărmul Sălciilor în ţinu­
tu l Buzen se aruncă din luntre în mare şi-şi
1 KyOto, capitala. în sens restrîns palatul imperial, de nouă ori
împrejmuit.

65
 pierdu viaţa. Cercetînd eu luntrea, găsii o
şuviţă de păr lăsată de dînsul acolo. Şi
fiindcă eu mai adast în viaţa asta fără rost,
o luai ca amintire s-o duc în Urbe. (îş i
pune iar pălăria de drumeţ.)
WAKI ( cîntec-de-drum:)
în vremea din urmă
de cîte ori înnoptai
prin bordeie sărace
degrabă mă-ntorc
în Urbe acasă
de unde primăvara
de m ult a plecat
pe sfîrşite e-acum
toam na sumbră
repezi ploi reci
cad pe haina drumeţului
m îneci ude de plîns
pe-ascuns furişîndu-mă
în Urbe mă-ntorc
pe-ascuns furişîndu-mă
în Urbe mă-ntorc
( La „pe sfirşite-i acum" se întoarce spre dreapta, face
doi-trei paşi apoi revine la locul dinainte, în semn că
a ajuns. S fîrşind cîntul-de-drum îşi scoatc pălăria,
apoi spre public.)

WAKI Um blînd cu grăbire am ajuns curînd în

Urbe. Am să-mi vestesc sosirea.
(Se aşază la kokenza, strecoară în sîn săculeţul cu
talism an, apoi iese pînă la nanoriza; către ts u re :)

2
Hei, m ă primiţi în casă? D aţi de veste că
a sosit din Tsukushi Awazu no Saburo.
TSIRE Cum zici? Awazu no Saburo? Vino de-a
dreptul înăuntru.
(Waki păşeşte pînă în mijlocul scenei, face o plecăciune
in fa ţa fem eii.)
Ei bine, ce veşti îm i aduci?
•WAKI Mă ruşinez de vestea pe care o aduc.

66
TSURE Te ruşinezi? Nu cumva s-a călugărit stă-
pînul ?
WAKI B a nu, stăpînul nu s-a călugărit.
TSURE Am aflat doar că scăpă teafăr din luptele
din Tsukushi.
WAKI Aşa e. Scăpă teafăr după luptele din Tsu-
kushi. Dar apoi stăpînul stătu şi cugetă că
drumul de întoarcere îi este tăiat şi-atunci,
ca să nu cadă ucis de mîna vreunui războinic
de rînd, ca iarba la margine de drum, ieşi
în larg la Ţărmul Sălciilor în m iez de noapte
cu lună şi aruncîndu-se din luntre în mare
îşi pierdu viaţa.
TSURE Ce spui: se aruncă în mare
şi îşi pierdu viaţa
nenorocitul să fi fost
lovit de sabie ba nu
să se fi stins
pe pat de boală
cum se topeşte roua
în faţa sorţii m-aş pleca
dar el s-a lepădat de viaţă
vai jurămintele
minciuni se făcură
adevărat în zadar e mînia
viaţa şi-a pierdut-o
atît de jalnic
( pUnge)
COR în viaţă în lum e
nestatornice sînt toate
în vremea din urmă
la casa unde mă ascund
de ochii lumii
în hăţiş de trestii
nici vîntul n-are glas
fără glas m i-e plînsul
ce singur m i-a rămas
acum de ce m -aş mai tem e
în noaptea asta pe sfîrşite
sub luna zorilor

67
 ce mai am de ascuns
nu-şi ascunde numele cucul
ca el cînt şi plîng eu

3
WAKI Apoi cercetînd luntrea aflai în ea o şuviţă
de păr lăsată de dînsul. Priveşte-o, să-ţi
aducă mîngîiere.
(Scoate din sin talism anul şi il oferă fem eii pe evantai;
apoi se întoarce la locul său. T sure ia talismanul în
m ina stîngă.)
TSURE Şuviţă din pletele negre
ale stăpînului meu
privind-o vederea
mi se întunecă
mă lasă puterile
dorul sporeşte
privind şuviţa de păr
inima-mi seacă
îndurerată îndărăt
aş trim ite-o jertfă pe-altar
la Usa de unde-a v e n it 1
COR Jertfă o-ntoarce-ndărăt
şi cît e noaptea de lungă
( tsure depune talism anul pe scenă)
printre lacrimi
în somnul greu de gînduri
arată-mi-te
în vis măcar se roagă
şi nu găseşte odihnă
pe perna răsucită
care ştie de dragostea ei
care ştie de dragostea ei
( în tim p ce corul cîntă, waki iese din scenă pe uşiţa
din dreapta din spatele coru lu i.)

Vezi mai d ep arte scena 5, Usa înseam nă şi amărăciune.

68
 Partea a doua

4
(D in stingă, de după cortina de la capătul p u n ţii, apai e
shite, duhul Uti K iyotsune — mască de „Chujo" —
Căpitan, peruci neagră, cuşmă fr în tă la vîrf, eşarfă
albă pe fru n te, cămaşă lungă albă, haină bogat brodată
şi mantie deasupra, pantaloni largi, evantai, sabie
scurtă; se opreşte Pe punte în dreptul p rim ului p in .)

SHITE înţeleptul nu are vise

ce îi e lui Fiinţă?
Cu praful în ochi
cele trei Lumi laolaltă 1
încă par strim te
dar cînd suflet şi cuget
sînt fără dorinţe
o rogojină chiar
nemărginită este
aşa e chiar lumea
pe care-o crezi de chinuri
e numai un vis
nemiloasă o crezi
e numai părere
(către cortină : )
pe unde-şi lasă urma
apele norilor
(priveşte spre „rampă" )

pleacă şi iar se-ntoarce-ndărăt

acasă în lumea deşartă
sufletul meu nestatornic
(pleacă fru n tea )

A ţipisem o clipă
m i-am văzut dragostea
de-atunci mă încred
1 A T recutului, Prezentului şi V iitorului.

69
 în ceea ce alţii
vise numesc 1
(se întoarce către ts u re :)
Iubita mea de-odinioară
K ivotsune e-aici
TSURE Ce minune aţipisem
la căpătîi mi se-arată
e-ntr-adevăr K iyotsune
dar el viaţa şi-a luat-o
atunci de nu e vis
cum aş putea să-l văd
dar fie şi în vis
ce mulţumire
să-i mai zăresc o dată chipul
aşadar n-ai aşteptat
să se-mplinească viaţa
ai lepădat-o
aşa jurămintele
se schimbară-n m inciuni
de asta-ţi port pică (plînge)
SHITE Dacă te mînii
mînios sînt şi eu
de ce-ai trim is îndărăt
amintirea ce ţi-o lăsai în zori
TSURE Ba nu zici că îndărăt
am trim is amintirea
prea greu mă apasă
vorbele tale
şuviţa de păr
de cîte ori o priveam
inima mi se usca
(Shite a intrat între tim p pe scenă, se opreşte la joza.)
SHITE Nefericito întors-ai
darul de unde-a venit
şuviţa neagră de păr
aducere am inte
s-o fi păstrat măcar
dar de mine ţi s-a urît
TSURE Rău m-ai înţeles
amintirea de care vorbeşti
lăsată să-mi fie mîngîiere
Poem al poetesei Ono no Komachi în Kokinshu.

70
 de cite ori o priveam
gîndurile despletite
vai se încîlceau
SH ITE înadins trimisă
zadarnică fu
mă mînii pc cea
care-a întors-o îndărăt
TSURE iar eu îţi port pică
pentru viaţa ce-ai lepădat-o
SUITE astfel unul pe altul învinuindu-se
TSURE învinuit fiecare
SHITE amară e vai amintirea
TSURE pletele negre
COR cu mînie încîlcite
vorbele lor
cu mînie încîlcite
vorbele lor
lacrimi de ciudă
pe mîneca ţinută căpătîi
în aşternut alături
în noaptea întîlnirii
m înia-i desparte
singur în somnul său fiecare
cîtă tristeţe
adevărat vinovată
e amintirea căci fără ea
uitarea ar fi cu putinţă
de-atîtea gînduri
poalele mînecii-s ude
de-atîtea gînduri
poalele m înecii-s ude
( P ltng am îndoi.)
5
SHITE Vreau să-ţi povestesc cele petrecute. Lasă
acum deoparte mînia. (Păşeşte pîn ă în m ij­
locul scenei, se aşază p e un scăunaş p lia n t.)
SHITE Aşadar către palatul
Yamaga în insula Kyushu
se-apropia duşmanul
la vestea aceasta
lăsarăm to t ce nu puteam duce
şi noaptea întreagă
în luntri turtite

71
 plutirăm pînă la locul
num it Ţărmul cu Sălcii
în ţinutul Buzen
COR Pe drept numele-şi poartă
locul acela
pe m al la umbra
sălciilor şiruri
ridicarăm stăpînului
un adăpost vremelnic
SHITE apoi Măria Sa dorind să se roage
lui Hachiman zeul luptei la Usa
COR şapte cai sfinţiţi
aur şi-argint feluri şi feluri
la tem plu aduse prinos
TSURE Dacă grăiesc astfel
îţi va părea iarăşi
că mînia mă-ndeamnă
dar cîtă vrem e-îm păratul
mai este în viaţă
cît n-ai apucat
sfîrşitul domniei şi nici
a casei noastre cădere
prea uşuratec ai fost
viaţa să-ţi lepezi
nu e o faptă fără noimă oare
SHITE Fireşte aşa e
vorba-ţi are tem ei
totuşi un oracol vesti
că nu mai e nădejde
A scultă am să-ţi povestesc
COR A stfel lui Hachiman
în sihăstrie la Usa
în fel şi chip ne rugarăm
fără istov aducîndu-i prinoase
pînă ce prea m ilostiv
de după perdeaua de brocart
un Glas grăi:
SHITE „Să smulgă răul din lume
nici zeul din Usa
nu s-ar învrednici
în van vă e ruga
şi toată strădania"
COR A stfel nădejdea
cîtă ne-nsufleţise

72
 se stinse
ca ţîrîitul de gîze
cînd toam na e pe sfîrşite
HUITE Aşa to ţi zeii
şi cele Trei Comori
COR părăsindu-ne toate
cu inim a strînsă ramaserăm
to ţi cei ai casei noastre
(Shite se ridică de pe scăunaşul pliant.)
fără-ndrăzneală fără vlagă
tîrîndu-ne paşii în silă
în urma carului împărătesc
ne întorceam jalnic alai
( î n fa ţa tobelor, shite face o plecăciune adîncă cu fa ţa
spre public, p lîn g e; se ridică şi dansează după cintccul
corului.)
COR întru acestea aflarăm
că duşmanul se-ndreaptă
spre ţinutul Nagato din nou
în bărci pornirăm
fără vreun ţel
cu atîta jale în suflet
adevărat viaţa
în cele din urmă
e doar un vis schimbător
în anii Hogen 1
florile primăverii
în vremea Juei 2
frunze roşii de toamnă
scuturate una cîte una
plutind pe apă
o frunză luntrea
pe ţărmul cu sălcii
vîntul de toamnă
mînă în urmă-ne
valuri spumate
iată un cîrd alb
bîtlani într-un pin
parcă sînt flamurile
oştii duşmane din urmă
mă taie prin măruntaie
Hfigen (1156—59) şi Juei (1182 —84), marchează înflorirea şi
respectiv prăbuşirea neamului T a ra (Heike).

73
 Iată ce K iyotsune
gindi în sinea lui
oracolul zeului
întipărit în m inte
vrea să însem ne:
în creştetul celui drept
locuieşte zeul însuşi
acesta-i fu singurul gînd
SHITE Ce searbăd e totu l
parcă trupul acesta
căruia îi e dat
ca roua să piaiă
COR ar ţine să-l păstreze
iarbă plutitoare
purtată de valuri
dusă încolo şi-ncoace
o luntre pînă cînd
să-ndure amarul
mai curînd ca bîtlanul
cade în val sfîrşeşte
astfel cugetă K iyotsune
tăinuindu-şi gîndul
tăcut ca pinii din Iwashiro
păru că aşteaptă
luna în zori s-o descînte
în luntre urcă stătu drept
de la brîu fluierul scoase
cu suflul său
un sunet duios iscă
îngînă cîntece noi
spuse versuri
cugetă la cele trecute
la cele viitoare
în urmă val nestatornic c totul
trecutul nu se întoarce
fără capăt necazurile
toată viaţa un drum
destul m-am frămîntat
de nu m i-aş am inti
în ochii lumii voi fi nebun
creadă ce vor
pe cerul nopţii
luna se-apleacă spre apus

74
 privind-o am s-o urmez
N am n A m ida Butsu A m ida X y o ra i
primeşte-mi sufletul la Tine
acesta fu cuvîntul din urmă
cînd din luntre căzu
cufundîndu-se-n undă
pînă-n străfunduri coborînd
jalnic e sfîrşitul unei biete vieţi
(Shite se aşază în fa ţa stilp u lu i lu i shite; plînge.)
TSURE Te-ascult şi inima
mi se întunecă
mă-nec în ploaia de lacrimi
cit de amară e soarta
SlIITE Vorbe fără rost
la fel şi iadul
e spumă pe ape
tristeţea lumii
nimeni n-o poate schimba

SHITE Aşadar în calea

duhurilor ashura
aici şi-acolo
(se ridică in picioare)
COR Aşadar în calea
duhurilor ashura
nu găseşti sprijin
pînă şi arborele
îţi este duşman
(iese la, „ram pă")
ploaia vîrf de săgeţi
pămîntul paloş de-oţel
<priveşte in jos )
m unţii cetăţi de fier
(ridică ochii la cer)
norii flamuri duşmane
(trage sabia, se îndreaptă spre colţul opus al scoici)
ale trufiei şi-ngîmfării
paloşe puse alături
sclipiri de ochi
cu uitătura rea

75
 lăcomia şi poftele oarbe
sminteala şi-nţelepciunea
se-ncaieră duşmane
lovesc ca valul în ţărm
( mimează o lovitură cu sabia)

se trag îndărăt
ca apele mării
(shite se retrage în f undul scenei)

a mării de apus
a mărilor patru
păcat ispăşire
aici le-nfăţişai
(se întoarce spre ts u r e )

Pînă aici povestea

(aruncă sabia )

adevărat în ceasul din urmă

neabătut rosti K iyotsune
cele zece chem ări1
şi în luntrea Legii lui Buddha
aşa cum nădăjduise
cu inima spălată
de orice îndoială
K iyotsune dobîndi mîntuirea
Ferice de dînsul

1 Invocarea numelui lui B uddha de zece ori.

 Kanze Kojiro

Viteaza Tomoe

Persoane

W A KI: u n C ălugăr din K i'o

SH IT E I: Fem eia de la ţa ră
KYOGEX: Omul din sat
SH IT E I I : Tomoe

LOC: cim pia Awazu în provincia Omi

77
E ste singura piesă din categoria a doua (cu războinici) cu erou feminin!
viteaza Tomoe, soaţă şi to v arăşă de lu p tă a lui Minamoto no Yoshinaka,
u n războinic care cade victim ă luptelor intestine din neam ul Minamoto.
H iike monogatari, (cartea a noua) povesteşte faptele de arm e ale femeii
războinice, p ă rtaşă la to ate biruinţele şi înfrîngerile stăpînului şi izgonită
de acesta în ultim ul lui ceas, din orgoliul lu ptătorului care se ruşinează să
a ib ă o femeie alătu ri in războaie. P iesa insistă asu p ra mîniei neputincioase
a celei pe n edrept izgonite de b ă rb a tu l iubit. M înia aceasta e „patim a"
neingăduită p en tru care sufletul rătăcito r al femeii îndură caznele din
lum ea duhurilor ashura.
A p ăru tă ca nălucă în visul călugărului din Kiso, Tomoe îşi ream inteşte,
intr-un dans hieratic, de minia pe care căutase s-o răcorească într-o dezlăn­
ţu ire disperată şi extatică în faţa duşm anului („hei lu p ta mi-e bine­
v e n ită . . . “ ). Tomoe taie şi spintecă, vărsîndu-şi focul, apoi, în tru to tu l
supusă şi „femeie", urm ează resem nată porunca stăpînului ei.
A cţiunea se petrece la Awazu, lîngă lacul Biwa, pe locul sinuciderii lui
Y oshinaka; călugărul vine din Kiso, locul naşterii lui Yoshinaka.
 Partea întîi
1

(M uzică. W aki, în costum modest de călugăr, intră în

scenă, se opreşte la nanoriza, cu fa ţa spre instrum entişti: )
WAKI Drumeţului grăbit m unţii
nu-i par de netrecut
drumeţului grăbit m unţii
nu-i par de netrecut
D e la Kiso încolo
la drum vom porni
(Se întoarce spre p u b lic:)
Sînt un călugăr şi vin dintr-o chilie de la
m unte, de lîngă Kiso. N-am văzut încă
niciodată Urbea împărătească, aşa că mi-am
pus în gînd s-o vizitez acum
în straie de drum
de la Misaka în Kiso
departe mai departe
de la Misaka în Kiso
departe mai departe
din ziua cînd m-am hotărît
(la Mino în Owari)
soarele-mi asfinţi
pe la hanuri neştiute
se grămădiră nopţi
şi zile la rînd
fără odihnă pe drum
iată în fine calea s p r e Omi
şi lacul Nio
iată calea spre Omi
şi lacul Nio 1
A lt num e pen tru lacul Biwa, m u lt celebrat in lite ra tu ra jAponitl*

79
 (La „se grămădiră nopţi" face doi-trei paşi spre dreapta,
apoi se întoarce iar la nanoriza, în semn că a sosit.
Către p u b lic :)
WAKI Cu_atîta spor am um blat, încît am ajuns
în Omi, la cîmpul ce-i zice, pare-se, Awazu.
Parcă, m-aş odihni o clipă în locul acesta.
(Se aşază la wakiza. M uzică. In tră shite I, în straie
simple, de femeie de. la ţară, cu masca „Tînără fem eie".
Se opreşte la j5za. )
SHITE Minunat: cît de calme
sînt lîngă m al undele
lacului Nio
pe cîmp la Awazu
în umbra pinilor
laude aducem zeului
în vremi bine cîrmuite
credinţa ne e răsplătită
(Plînge. W aki se ridică, spre sh ite :)
WAKI Ciudat, femeia aceasta venită să se-nchine
varsă lacrimi. Prea c iu d a t!
SHITE Despre mine netrebnica vorbeşti, cuvioase
călugăr ?
WAKI întocm ai. Ai venit să te închini şi verşi
lacrimi, iată ce mă uimeşte.
SHITE Necugetată uimire ! Se povesteşte doar din
bătrîni cum sfinţia sa Gyokyo, mergînd să
se închine lui Hachiman la U sa ar fi compus
un p o em :
„Ce mi se-ntîm plă nu ştiu
dar sînt copleşit
de mare m ila cerului
şi iată, vărs lacrimi"
A stfel cică ar fi grăit, iar zeul m işcat de
versuri şi-a lăsat urma pe poalele veşm în-
tului lui. Iar apoi făcu legăm întul pe mun­
tele Otoko, lîngă Urbe
Păm întul ţării în pace să-l ocrotească.
Fără rost te uim eşti.
WAKI O femeie cu gust subţire ! Se vede că eşti
de loc de pe lîngă Urbe. Gustul ales după
nume se cunoaşte, cum zice cîntul cel
v e c h i...

80
HUITE Dacă-i aşa, din care parte a ţării vine
cuviosul călugăr?
WAKI E u îm i duc traiul într-o chilie în munţi, la
Kiso, în ţinutul Omi.
SHITE într-adevăr, dacă vii dintr-o chilie de la
Kiso, n-ai cum să cunoşti numele zeului
de-aici din cîmpia Awazu, afară poate
dacă-ntrebi de dînsul? ( Către pu blic:) Aici
e tocmai sfinţitul lăcaş al lui Yoshinaka, cel
din neamul Kiso. Duhului său ne-nchinăm.
(Spre w aki:) Pleacă-ţi fruntea, călătorule.
WAKI N eaşteptată veste
arătîndu-se duhul
aici sălaş îşi găsi
slăvit fie-i numele
(se retrage doi paşi, se aşază)
Către altar mă-ntorc
cu mîinile împreunate (împreunează mi inii e)
COR Pe vremuri demult
trăi un prinţ de neam
pînă azi numele lui
trăi un prinţ de neam
pînă azi numele lui
rămase luna în zori
se-arătă Yoshinaka
în chip de Buddha
făcu jurămînt
să-i ocrotească pe oameni
de-aceea smeriţi
să ne-nchinăm Lui
Călătorule vezi în umbra
aceluiaşi pom
să cugeţi că totul
în viaţă-ţi fu scris dinainte
sub pin fă popas
petrece-ţi noaptea cetind
din cărţile sfinte
îmbunează-1 pe zeu
Preafericită întîlnire
cu adevărat fericită întîlnire
(L a începutul cîntecului, shite s-a aşezat tu mijlocul
scenei. W aki se întoarce la wakiza, se aşază «colo).

81
 2

cor în tru a c e s te a s e -n tu n e c ă
s o a re le p e s te c re s te
d e s c in d e d a n g ă tu l
c lo p o te lo r d e s e a ră
v u ie t d e u n d e la ţă rm
e o ra în c a re
n e lin iş te a z a c e în t o a t e
( shite se ridică )
s h it e e u m o a r ta v in p r in tr e v o i
(către w a ki:)
n u m e l e d e n u m i- 1 ş t i i
în tr e a b ă în sa t
sp u se p e -n sera t
şi i n tr ă în u m b r a
f ire lo r ie rb ii
şi i n tr ă în u m b r a
fire lo r ie rb ii
(Shite înconjoară scena spre dreapta, apoi iese cu paşi
lenţi.)

Partea a doua

3
w aki D in ia rb a g re a d e ro u ă
îm i fa c c ă p ă tîi
z iu a s e -n tu n e c ă
n o a p te se fa c e
în c îm p la Awazu
in lu m e a a s ta d e ja le
p e n tru u m b re le m o rţilo r
a ic i s ă n e - n c h in ă m
p e n tru u m b re le m o r ţilo r
a ic i s ă n e - n c h in ă m

82
 (M uzică. Shite II, duhul războinicei ’lcm ce, cu m aici
„Zii", perucă, cuşmă înaltă în form ă „de pară", eşarfă
albă pe fru n te , haină brodată, jachetă chinezească, p a n ­
taloni albi, largi şi ţepeni de ceremonie, sabie la cingă­
toare, sabie lungă în mină. În a in te a z ă .)
S H IT E Floarea ce cade cunoaşte
deşertăciunea
apa ce curge
fără simţire
e limpede şi clară
de la sine inima mea
COR D e chinul lanţului
faptă-iăsplată scăpa-voi
şi eu dacă pe toate
ierburi copaci humă şi ţaiă
puterea Legii
le preschimbă-n Buddha
tot ce e viu în lume
găsi-va calea dreaptă în credinţă
Toată nădejdea toată nădejdea
şi mulţumirea noastră
4
WAKI Lucru ciudat
la căpătîiul
de iarbă în cîmpia
Awazu femeia aceeaşi
cu platoşă şi zale
lucru de mirare
SHITE Adevărat e Tomoe
viteaza pe care
sub cuvînt că e femeie
în ceasul din urmă stăpînul
nu s-a-nvoit s-o ia cu sine
de-atunci mînia patim a ei
WAKI întipărită în suflet rămas-a
SHITE oricît l-ar sluji
WAKI patim a ei nestinsă rămîne
SHITE pe plaja unde
talazuri furioase
COR lovesc în ţărm la Awazu
pe cea care pînă în moarte
l-ar fi urmat o lepădă
zicînd că e doar o femeie

83
 în ceasul din urmă
cîtă mînie s-a strîns ('shite plînge)
Străduieşte-te din recunoştinţă
dă-ţi viaţa pentru credinţa jurată
Care din cei ce luptă cu arcul
nu cunoaşte porunca
cui nu-i pasă de faimă
în ceasul din urmă
(Predă sabia u n u i supraveghetor, se aşază în m ijlocul
scenei pe u n scăunaş p lia n t.)
COR Aşadar Yoshinaka
din Shinano pom i
m înînd călăreţi cincizeci de mii
rînduri şi rînduri în luptă
la Tonamiyama
la Kurikara Shio
în lupte de prăzi
bogate şi faimă parte avu
m ai prejos nu rămase
de vreun alt luptător
astfel se zice după moartea lui
că de faima sa însuşi
pe sine se pizmuia
SH ITE şi totuşi în ceasul
ce-i fu sorocit
COR Soarta-1 ajunse
cu arcul întins
nici o scăpare
în ţărm la Awazu
valuri lovesc
se topi viteazul
ca bruma pe iarbă
se topi viteazul
ca bruma pe iarbă
în locul acesta
cuvioase călugăr
care vii din patria lui
o noimă adîncă e-n asta
pentru dînsul te roagă
5
COR Vorbeşte-mi de ceasul
cînd căzu Yoshinaka
în luptă în cîmpul acesta

84
S IIIT E Pe cer luna intrase
în primul pătrar
COR prin zăpada rămasă
spre ţărm drum îşi croi (silite priveşte spre
punte )
lăsînd frîul liber
fugea de duşman
într-un lan de orez
cu ghiaţă subţire
călare intră poticnit
şi în braţul cu arcul
şi în braţul cu frîul (păşeşte spre instru­
mentişti
afundat pînă-n scări
să descalece n-are sprijin
strînge frîul dă bice (shite se ridică, mimează)
degeaba calul
nu se urneşte
pe ţărmul bătut de talazuri
nehotărît s-a oprit
nu e scăpare ce se întîm plă
amară ruşine ( mimează spaim a)
A tunci călare
mă apropii îl privesc (face cîţiva p a şi, se aşază)
văd rănile-adînci
un cal de schimb îi dau
împreună ajungem
la crîngul de pini
Aici pune-ţi capăt
zilelor zic Tomoe te urmează
(shite face o plecăciune, ca in fa ţa solului)
atunci Yoshinaka grăieşte
tu eşti femeie
să te-ascunzi nu-ţi va fi greu
ia talismanul acesta
şi haina cu mîneci înguste
du-le la Kiso asta mi-e voia
te vei supune altfel
rup legămîntul nostru
pe cele trei vieţi
şi pe veci de tine m ă leapăd
Tomoe cu de-a sila (shite face iar o plecă­
ciune)
se supune plîngînd (plîn ge)

85
 6
OOK Apoi se scoală să plece (se ridică)
dar iată un pilc de duşmani
să fie Tomoe
femeia cea dîrză
(shite face cijiva paşi pînă la jSza, ridică sabia)
n-o cruţa taie-i calea
călăreţi m ulţi ca iarba
o împresoară
acum chiar să vrea
nu are scăpare
Hei lupta mi-e binevenită
zice Tomoe neînfricată
lasă-i să vină
cu paloşul tras alături (cu sabia în mînă
vine la wakiza)
se preface speriată (priveşte spre punte)
duşmanii strigă „am prins-o“
călări o-mpresoară
dar sabia mare
braţul întins îl lungeşte ( mînuieşte sabia)
vînturată prin aer
în cele patru direcţii
în cele opt direcţii
tot ce atinge cade
ca frunza din pom
cum cad în furtună
petalele valuri
pc rînd doborîţi
zac în şiruri tăiaţi
unul ca altul bărbaţii
cît vezi cu ochii
nici un duşman
cît vezi cu ochii
nici un duşman
(păşeşte pînă la prim ul pin, priveşte în lun gu l p u n ţii)
SHITE Mi-e de ajuns zice (se întoarce în scenă,
leapădă sabia)
con se-ntoarce îşi cată
stăpînul ce jale (îngenunchează la „rampă")
prea giăbit îşi curmă
firul zilelor
la rădăcina pinului

86
zace Domnul ei
la căpătîi veşm întul
cu mîneci înguste
talismanul alături
Tomoe plînge şi iar plînge
şi le primeşte
(deschide evantaiul şi îl ridică deasupra capului în
semn că primeşte lucrurile lăsate)
îşi ia rămas bun
de la trupul lui (face o plecăciune adineă)
dă să plece durerea
o ţine pe loc (facecîţiva paşi, rămîne la jozaj
despărţită de el
ce mă fac se întreabă
în porunca cea crudă
stăruit-a iară şi iară stăpînul
La Awazu Tomoe
se apropie de ţărm ( se aşază la marginea
din stînga ajsceneiJ
sfîşie brîul lat
al zalelor (pune sabia la o parte)
fără grabă leapădă armele
scoate coiful înalt
îl aruncă alături
îmbracă veşm întul
lăsat de stăpîn
cel cu mîneci înguste (ridică m îin ile)
sabia lungă
ce o purtase la şold
în sîn o ascunde ( se ridică slrîngînd sabia
la piept)
Omi se cheamă
ţinutul acesta
de-aici porneşte la drum
spre Kiso în sat (la joza dă sabia unui su ­
praveghetor )
Tomoe singură
înlăcrămată
se depărtează
D e patim a neputincioasă
s-o mîntuiască rugile voastre
de patima neputincioasă
s-o mîntuiască rugile voastre
(L a „s-o m întuiască", se întoarce spre waki c'-i «'.licite
împreunate, şi iese din scenă încet.)
 Zeami Motokiyo

Tomoakira

Persoane
W A K I: lin Călugăr din ţin u tu rile apusene
SH IT E I: u n Om ce la ţa ră (duhul lui Tomoakira)
S H IT E II: D uhul lui Tom oakira în înfăţişarea sa ade­
v ă rată
LOC: Suma, în provincia Settsu
T IM P: a şaptea zi din luna a doua
Acţiunea acestui no inspirat de un capitol din Heike monogatari, cartea a
noua, se petrece în şapte ale lunii a doua, aniversarea bătăliei decisive de
la Ichinotani (1184), în carc Minamoto no Yoritomo a ieşit învingător
asupra neam ului T aira. T radiţia zice că ar fi căzut în ziua aceea vitejii
din casa T aira sub cireşii înfloriţi ca florile îm prăştiate de vînt. U nul dintre
cei căzuţi pe cîm pul de lu p tă e tîn ăru l Tomoakira, eroul acestui no care
are ca tem ă fidelitatea. De tre i ori apare m otivul fidelităţii. Tom oakira
îşi dă viaţa apărîndu-.şi în lu p tă ta tă l, vasalul său Kemmotsu T aro moare
pentru stăpîn, roibul vestit al lui Tomomori îşi scapă stăpînul trecîndu-1
înot peste m are pînă la corabia îm păratului. Tem a e relu ată în term eni
negativi în laşitatea tată lu i lui Tom oakira, chănagon Tomomori: acesta
fuge de pe cîm pul de luptă unde îşi abandonase fiul în m îna duşm anului
şi-şi abandonează roibul care ii salvase viaţa. Tomomori, dealtfel războinic
cu faimă, este eroul negativ al piesei.
T onalitatea „eroică" (tem a onoare-credinţă) e însă subm inată în acest no
de un fond de melancolică resemnare in faţa perisabilităţii tu tu ro r lucrărilor
omeneşti — atitu d in e tipică pentru universul spiritual al teatru lu i no.
 Partea întîi
1
(M uzică. Iese pe punte waki, un călugăr din ţinuturile
apusene; poartă o cuşmă neagră ţeapănă, straie moho-
rîte, evantai şi m ătănii în mină. Se opreşte la nanoriza,
se întoarce spre orchestră :)

WAKI Cu primăvara călăuză

inim ii noastre
cu primăvara călăuză
inimii noastre
porni-vom la drumul
cel fără amărăciune (spre ra m p ă :)
Sînt un călugăr din ţinuturile de apus.
Fiindcă n-am trecut pînă acum prin Urbea
împărătească, iată, m-am hotărît să pornesc
într-acolo s-o văd şi eu.
( cînt-de-drum:)
Straie de drum
căile mării-nzecite
departe şi mai departe
pe căile mării-nzecite
departe şi mai departe
pînă unde undele
norii tot una-s
din luntrea ieşită în larg
părăsit-am şi eu
calea lumii deşarte
ieşit-am în marea
cea fără hotare 1
La stavila ţărmului
iată-ne-ajunşi
la stavila ţărmului
iată-ne-ajunşi

M etaforă pentru calea în tru B uddha.

91
 (La „părăsit-am şi eu" se întoarce şi face cîţtia paşi
spre dreapta, apoi revine la locul dinainte, în semn că a
ajuns. Iese- în mijlocul scenei, către p u b lic :)
waki Aşadar venind dintr-un ţinut de departe p e
ţărmul acesta cu prundiş, văd o stupă 1 ridi­
cată aici, întru amintirea unui mort pesemne.
Stau scrise în piatră cuvinte din Cărţile
de Sutre şi-apoi „Răposatul Tomoakira din
neamul Taira". între to ţi cei din neamul
Taira care să fi fost Tomoakira? Jalnică
soartă ! (Se îndreaptă spre wakiza.j
2
(De după cortina de la capătul pun ţii iese shite, în
straie de sătean: cămaşă gălbuie, haină în dungi de-a
latul, pantaloni largi albi, cingătoare din trei bucăţi,
evantai.)
SH ITE Ei, cuvioase călugăr, despre cine vorbeşti?
WAKI Sînt un călugăr dintr-un ţinut îndepărtat.
Văd că pe piatra asta stă scris: „răposatul
Tomoakira din neamul Taira". Gîndindu-mă
că va fi fost unul din neamul vestit, m-am
înduioşat. Am să spun un N em b u tsu 2 şi
am să mă rog pentru dînsul.
(Shite a ajuns între tim p pe scenă, se opreşte la joza.)

s h it e într-adevăr, dacă vii dintr-un ţinut înde­

părtat, nu-i de mirare că nu cunoşti poves­
tea: cel ce se numea Tomoakira fu prea­
cinstitul fiu al noului chunagon Tomomori,
care la rîndul său era fiul al treilea al Marelui
Ministru. în bătălia de-aici, la Ichi-no-tani,
într-a şaptea zi din luna a doua, Tomoakira
fu lovit de moarte. Şi fiindcă azi e ziua
de şapte, poate că o rudă a celui dispărut
a ridicat stupă aceasta. Fericită împrejurare
că vii tocm ai astăzi să te rogi.

1 Jap. „sotoba" (term enul e sanscrit): m onum ent funerar form at din
pietre clădite u na peste alta ; la origine conţinea cîte o relicvă a unei divi­
nităţi.
2 P rescurtare de la „Namu A m ida B utsu" „credinţa mea e
în B uddha", form ulă de invocare a lui B uddha.

92
 Umbra aceluiaşi arbore
apa aceluiaşi rîu
din altă viaţă sortită-i legătura
pentru dînsul te roagă
WAKI Aşa e cum spui.
Sortit mi-e din altă viaţă
deşi sînt nou venit în aste locuri
SII1TE Străin eşti totuşi
ruga îţi va fi ascultată
WAKI Trecînd bob cu bob
m ătăniile gîndului
SHITE întru pomenirea lui
chiar fără rugă
(Waki se aşază în m ijlocul scenei, împreunează m îinile.
Shite se întoarce spre el, tot cu m îinile îm preunate.')
SH ITE Şi De-o priveşti o singură dată
WAKI stupă pe veci îndepărtează
cele trei căi ale răului
iar cel care-a ridicat-o
desigur se va naşte
în Ţara îm păcatei Bucurii
Găsească răposatul
Taira no Tomoakira
învăţătura cea dreaptă
COR Ieri a fost altul
azi poate-mi vine m ie ceasul
cine să ştie
Cei din neam de războinici
cu arcul cu calul
de i-ar atrage Calea dreaptă a Legii
să ajungă Buddha ;
(Waki se întoarce la wakiza, se aşază.)
COR Tăria unui singur gînd
m istuie păcatele celor Trei Rele
darmite Legea de taină
la margine de drum propovăduită
Pe urmele m oftului
vorbele spuse-ntr-o doară
zadarnice nu sînt
vorbele spuse-ntr-o doară
zadarnice nu sînt
(Shite înaintează pină în m ijlocul scenci, se aşază.)

93
w aki Istoriseşte-m i atunci care fu sfirşitul tatălui
său, Tomomori.
s h it e Iată. astfel se petrecură lucrurile: departe
în larg, cam pe locul unde vezi luntrea aceea
de pescar, izbutise Tomomori să ajungă la
corabia împărătească.
w aki Deci pînă acolo
ajunse în luntre
s h it e D im potrivă: călare pe cal a ajuns; avea pe
vremea aceea un cal vestit, pe nume Roibul
Inoue. un cal vînjos care trecu peste mare
cale de mai bine de douăzeci de cho 1, îno-
tînd cu uşurinţă şi îşi scăpă stăpînul. Dar
cum pe corabie nu mai era loc şi nimeni nu
se gîndi să-l primească, roibul se-ntoarse
înot la ţărm şi rămase acolo. Pesemne tînjea
după stăpîn, căci slobozi un nechezat puter­
nic scurmînd pămîntul cu copita. Au şi
dobitoacele suflet, spuseră cei care-1 văzură,
din corabie.
cor Pasărea din Etsu
în crengi spre miazăzi îşi face cuibul
Calul din Ko nechează
în vîntul de m iază-noapte 2
să fie dorul de ţara de baştină
Calul din Ko tînjeşte
după vîntul de la miază-noapte
cestălalt corabia
ce spre apus se depărta
de parîme legat ar fi urmat-o
4
cor Dar între tim p
soarele degrabă apuse
pe ţărm la Suma
în colibă pe prundiş
găsi-voi adăpost peste noapte
deşi străin sînt de dînsul
pomenire-i voi face
s h it e într-adevăr ţi-oi m ulţumi
căci eu de neamul lui
1 M ăsură de lungime, 1 cho = cca. 109 m etri.
2 D upă o poezie din antologia chinezească W enxuan (sec. VI), care
e ra bine cunoscută în Japonia. C om entatorul (din epoca celor Şase Dinastii)
adaugă: „Fiecare vieţuitoare trage spre locul său de baştină".

94
 nu sînt străin
în lume afară din lume rătăcitor
prin bezna de după luna de seară
prin bezna lumii de-apoi
Pomeneşte-m ă în rugile tale
< Olt Aşadar eşti din neamul vestit
dar care dintre dînşii
suite Acum ce să-ţi ascund
ascunse apele izvorului
de ierburi năpădit
astfel în lumea de jale
îm i fu lăcaşul
COR Numele răposatului
SUITE nu se ştie arc a lb 1
COH îl văd cum se-ntoarce
(shite se ridică in picioare)
nici spre cîmpie
nici spre satul din Suma
nu se îndreaptă
ci tocmai către ţărm
se duce
cocor trăgînd la malul cu trestii
(shite se a p n p ic tic „rampă")
parcă pluteşte parcă se scufundă
pînă ce din urmă
umbra se pierde
pin ce din urmă
umbra se pierde
(Shite se întoarce spre dreapta, inccnjcară scena, se
opreşte o clipă la joza, apoi iese în tăcere.)

Partea a doua

WAKI Pe valurile serii

dorm laolaltă sitarii
pe valurile serii
dorm laolaltă sitarii
„A şti" şi „alb" sînt om ofoue in japoneză. Aluzie la arcul cu cate
(ciupind coarda) se cheamă, duhurile.

95
 la Suma de-a lungul ţărmului
se prelinge rece
vîntul din m unţi din cîm p
Limpede-i cugetul
cernit e veşm întul
cînd din sutre
versuri îngîn
cînd din sutre
versuri îngîn
6
(M uzică. Iese pe punte shite I I : poartă mască, o cuşmă
neagră înaltă, perucă neagră legată cu o eşarfă albă
pe frun te, cămaşă albă căptuşită cu roşu pe sub veşmîntul
cu alesături de fi r , mantie deasupra, pantaloni albi
largi, evantai, paloş lung. Se opreşte la joza.)
SH ITE B inecuvîntate rugile tale
din calea duhurilor shura
cea plină de chinuri
fără zăbavă cum vezi
ademenit de-o nălucire
venit-am încoace plutind
ca valul ce bate aici
la Suma în ţărm 1
COR Aproape de mare
căile umblate
SHITE cu vîntul de m unte în spate
prin furtună pe Plaiul de Sus
COR ierburi şi arbori
păm înturi şi ţări
cele cu viaţă şi cele
fără de suflare
to a te vor deveni Buddha
P este mare la ţărmul cellalt
plutesc înălţîndu-mă
izbăvire aflat-am
(Se întoarce spre waki cu m îinile îm preunate.)
7
W AKI Iată minunea-m plinită
un mîndru războinic tînăr
parcă se-nalţă
Aluzie la o frază din Genji monogatari, cap. „Genji la Sum a".

96
 plutind pe valuri
cine eşti spune-mi
S IIIT E Cine sînt ce întrebare
prin binecuvîntată ruga ta
iată pînă aici a venit
Tomoakira
WAKI Aşadar un nobil Taira
m i-e dat să văd în faţa ochilor
D in vremuri trecute
unda se-ntoarce la ţărm
SH ITE în strai de brocart înflorat
în armură-ncrustată pe margini
WAKI strălucitoare făptură
SH ITE în locul potrivit
WAKI pe ţărmul din Suma
COR nedesluşită nălucă
un zbor de paseri fugar
sub razele lunii
zbor de paseri fugar
sub razele lunii
se oglindeşte ostrovul Ejima
îndărătul ostrovului
ascunsă corabia trece
păreri de rău
între mine şi tatăl plecat
umbra corăbiei se-ntinde
urme albe de spumă
pe unde unde-s
doar jalea m i-a rămas
la ce bun să fugă 1
pînă la urmă şi dînsul
se lepădă de trupul vremelnic
în marea de apus
se preschimbă în resturi de alge
plutind pe valuri la ţărm
şi pe dînsul
pomeneşte-1 în rugile tale
şi pe dînsul
pomeneşte-1 în rugile tale
8
* E vorba de ta tă l laş, care s-a re tra s din luptă., părăsindu-1 pe
Tom oakira răn it de m oarte.

97
WAKI Dacă-i aşa, aş vrea să aud cu de-amănuntul
povestea acelei zile.
(Shite se aşază în m ijlocul scenei pe un taburet.)
COR E i bine istorisind
cele întîm plate atunci
rău nume ne-om face
Frunzele roşii de-arţar
pe m untele Tatsuta
însîngerate flamuri
unduie-n vînt se clatină
cad răsfirate ce jalnic
SHITE îm păratul şi Doamna
de-al doilea rang înainte
înaltul Ministru şi fiul
COR to ţi cei din neamul Taira
în corabie urcă degrabă
valurile îi poartă în larg
ca pe păsări de apă
ce plutesc cînd pe creste
cînd scufundate-n talazuri
SHITE Dintre ei tatăl meu
noul chunagon
şi cu mine Tomoakira
şi Kemm otsu Taro
trei călăreţi singuri
rămaşi după măcel
COR pîndind corabia împărătească
ajunserăm pe ţărmul de-aici
duşmanii ca frunza şi iarba ne-mpresurau
şi din nou îi înfruntarăm cînd iată
Tomoakira şi Kem m otsu Taro
stăpîn şi vasal
căzură pe locul acesta ucişi
SHITE to t atunci Tomomori tatăl
COR peste douăzeci de chd în larg
zări corabia Marelui Ministru
pînă la ea mînă calul înot
şi urcînd pe corabie
îşi puse la adăpost
viaţa lui de nimic
COR A tunci Tomomori
către în altu l Ministru
grăi printre lacrimi
lovit de moarte e Tomoakira

98
 la fel şi Kemmotsu Tard Yorikata
loviţi de moarte pe ţărmul de colo
părăsit u-i-am şi-am venit
ruşinoasă purtare
D e ce oare fiul
pentru tată viaţa-şi pierdu
Ce fel de tată sînt eu
m i-am părăsit fiul lovit
viaţa e-un lucru prea de preţ
grăi şi plînse amarnic
şi toţi pe corabie aveau
m îneci ude de lacrimi
în altu l Ministru grăi
Tomoakira dintotdeauna
s-a dovedit viteaz şi bun căpitan
privirea-şi întoarse apoi
către K iyom une copilul
şi lacrimi îi udară obrajii
atunci pe corabie bărbaţii
rînduri şi rînduri
îşi văzură armurile
de lacrimi udate
SHITE Tomoakira guvernator în Musashi
COR împlinise de două ori opt ani
în primăvara aceea
(Shite se ridică în picioare)
Kiyomune de-o vîrstă cu el
(se întoarce spre dreapta)
ca pinii cei fragezi
deprinşi cu vîntul de ţărm
înflori-vor oare aceştia
o m ie de vîrste
( iese la „rampă" )
ramuri cu frunza bătută
împreunîndu-se înlănţuite
poartă lîngă poartă
din neamul Taira erau
şi totuşi ăst an în ziua aceasta
cum e cu putinţă
aici la Suma
cireşul de m unte
pomul cel tînăr scut urat u-şi-a floarea
arbore putred rămase
iar celălalt purtat de unde

99
 ajunse corăbier
vai cîtă jale
(înconjoară scena p rin dreapta, se opreşte la jOza;
către w a k i:)

COR într-adevăr dureroasă poveste

dar ce-a fost în ceasul din urmă
spovedeşte-te spune
SHITE aşa e dezvăluind
ce-a fost în ceasul din urmă
în spovedanie umilă
scăpa-voi poate de cazne şi munci
cîte le-ndur în calea duhurilor shura
(De aici încolo însoţeşte cu gesturi cuvintele corului.)

COR Adevărat caznele

căii shura
arzătoare în ceasul din urmă
SHITE aud mereu duşmanii cum strigă
COR iată se-apropie
SHITE valuri de ţărm
COR flamura cea cu evantaiul
să fie a lui Kodama
ce îndrăzneală
Kemmotsu Taro săgeată sloboade
iar purtătorul flamurii duşmane
cu grumazul străpuns
de-a-ndăratelea cade greoi
SHITE Luptătorul ce pare
a fi căpetenia
COR luptătorul ce pare
a fi căpetenia
de-a dreptul spre chunagon tatăl
se repede călare dă să lovească
nu-mi lovi tatăl
Tomoakira se-aruncă îl opreşte
sm ucit se-agaţă de dînsul
cad grei împreună
îl ţintuieşte la pămînt
îi taie grumazul
dă să se scoale cînd iată
un supus al duşmanului

100
se-alătură în luptă
şi ia capul lui Tomoakira
în cele din urmă pe locul acesta
cum îl lovi aşa coborî
în caznele căii duhurilor shura
din care neaşteptat rugile tale
cucernic călugăr binecuvîntate îl dezlegară
iată adevăratul prieten
întru cele sfinte
iată adevăratul prieten
al lui Tomoakira
pe urmele lui să te rogi
pe urmele celui plecat
să te rogi
(Shite împreunează m îinile întors cu fa ţa spre waki,
se opreşte scurt şi bate din picior.)
 Zeami Motokiyo

Lăuta lui Tsunemasa

(Tsunemăsa)

Persoane

W A K I: preo tu l Gyokei ,
S H IT E : d u h u l lu i T aira no Tsunem asa

LOC: tem plul N inna în Yam ashiro

T IM P : toam na, a noua lună
„Laudă, lăutei" a r pu tea să. se cheme acest no, care se ambiţionează să
surprindă (şi) în cuvinte inefabilul muzicii. B iw a Seizan stă în centrul
piesei, o lău tă celebră din colecţia im perială, in stru m en t venerat şi tem u t,
căci în ju ru l lui se încheagă istorii fantastice. Heike monogatari îi închină
u n capitol, al 18-lea din cartea a şaptea: adusă din China pe la 850, lău ta
pe al cărei lem n e p ictat u n peisaj cu m unţi alb aştri sub lum ina palidă a
zorilor (de aici num ele, Jing shan, în japoneză Seizan, M unte-albastru)
prilejuieşte îm păratului M urakami (sec. X) o întîlnire la vrem e de noapte
cu strigoiul vestitului lă u ta r din China epocii Tang, Liang Jiefu. Strigoiul
vine să se spele de u n păcat p en tru care îndură cazne în lum ea demonilor;
în v iaţă uitase să tran sm ită japonezului căruia îi dăduse lă u ta o ta in ă anum e
a instrum entului. îi cîntă deci îm păratului u n cîntec din biwa. La fel ade­
m eneşte lăuta, u n veac şi ju m ăta te mai tîrziu, pe T aira no Tsunem asa din
lum ea demonilor unde rătăceşte nem îngîiat sufletul lui. Tsunemasa, răz­
boinic cîn tăreţ şi poet prim ise biwa în d a r de la P rin ţu l S ta re ţ al m înăstirii
im periale Ninna. D uhul lui ap are şi el în chip de strigoi to rtu ra t, d ar patim a
pe care o are de ispăşit nu e patim a războiului, ci p rea m area dragoste
p en tru muzică, în term eni budişti la fel de păcătoasă ca orice altă „legătură"
cu cele lum eşti. Tsunem asa se a ra tă preotului Gyokei în chip de nălucă
„venită din um brele ierbii" să cînte din biwa iubită, în tem plul unde acea­
sta e oferită divinităţii ca jertfă. Gyokei percepe num ai glasul şi cîntecul
spectrului, în tim p ce Tsunem asa se lasă p u rta t de pasiunea lui de odi­
nioară, dansînd dans d upă dans în sunetele lăutei, în tim p ce corul preaslă-
veşte v irtu ţile muzicii.
F arm ecul se curm ă brusc: în seninătatea paradisiacă iru m p chinurile căii
ashura şi năluca lui Tsunem asa trăieşte la rîndul său propriile-i năluciri.
P rin s în viziunea luptei cosmice în tre T aishaku şi duhurile ashura care-şi
sm ulg unul altu ia luna din mînă, Tsunem asa dansează un dans violent,
eliberator, cu care piesa se încheie.
 Partea întîi

(Fluier. Intră waki, Gyokei, in costum de bonz, cu

pantaloni albi de ceremonie, evantai şi m ătănii in mînâ ;
se opreşte la nanoriza. )
waki Sînt Gyokei preotul şi slujesc la Ninna,
tem plul împărătesc. Aşadar Tsunemasa cel
din neamul Taira, ce fu guvernator la Tajima,
se bucurase încă din pruncie de osebita1,
proteguire a Prinţului Stareţ. Dar iată că
fu ucis în bătălia de la Marea A p u su lu i1.
Ei bine, Prinţul Stareţ îi dăruise acestui
Tsunemasa, pe vremea cînd mai era în
viaţă, o lăută numită Seizan, Munte-albas-
tru. Iar eu am poruncă acum să închin acea
vestită lăută lui Buddha şi să fac o slujbă
de pomenire răposatului, punînd să cînte
fluierele şi ţiterele. Iată, am adunat m uzi­
canţii. (Păşeşte p în ă la wakiza, se aşază p e
un scăunaş p lia n t.)
într-adevăr în umbra
aceluiaşi arbore
cătarăm adăpost
din curgerea
aceluiaşi rîu
apă sorbirăm 2
atîtea lucruri ne leagă
statornicite dintr-o altă viaţă
dar-mi-te o frăţie
care atîţia ani a ţinut
e un har osebit

1 B ătălia decisivă de Ia Ichinotani (1184), iu care neam ul Minamoto

iese învingător îm potriva neamului T aira.
2 Pilde buddhiste p en tru legătura cu alte vieţi. (Aici după Hcike
.monogatari, X ).

105
 Prealum inatul în palat
închis ţine slujbă
şi cît e noaptea de lungă
pentru ca sufletul lui Tsunemasa
cel din neam ul Taira
Buddha să se facă
ceteşte rugăciuni
binecuvîntat fie-i gîndul
COR şi iarăşi m ai cu seamă
lăuta ce-i zice
Muntele-albastru
lăuta ce-i zice
Muntele-albastru
prinos o aduce
pentru cel răposat
cu rugile-amestecat
e cîntul ţiterei
al fluierului de bambus
zi după zi
noapte de noapte
Poarta Legii-i deschisă
celor de neam şi celor
umili deopotrivă
celor de neam şi celor
umili deopotrivă
2
( î n tim p ce corul cîntă, intră în scenă shite, duhul !«i
Tăira no Tsunemasa, c« mască ChujO, ..Căpitan",
perucă neagră, cuşmă neagră înaltă in form ă de pară,
eşarfă albă pe fru n te , jaclietă de brocart chinezesc, pan­
taloni roşii (epeni, evantai, sabie lu n g ă ; se opreşti în
picioare la jCza. )

SHITE Cînd suflă vîntul

prin crengi uscate
şi cade ploaie
din cer senin
lună pe-ntinderi de nisip
în noaptea de vară
cade bruma stau treaz
şi nu-mi găsesc somnul
vremelnic ieşit-am
din umbrele ierbii
trup de rouă trecător
încă m ă ţine patim a oarbă

106
 mă leagă de lum e
nevrednic ce sînt (waki se întoarce spre sh ite:)
WAKI Prea ciudat îm i pare
noaptea e tot m ai adîncă
făclia pîlpîie slabă
şi în licărul ei
o umbră de om
parcă e parcă nu-i
cine eşti spune (shite se întoarce spre waki:)
SHITE A lui Tsunemasa
nălucă sînt eu
ascultată-ţi fu ruga
căci pînă aici am venit
chipul dezvăluindu-mi
W \k I Aşadar a lui Tsunemasa
nălucă a spus răspunzîndu-mi
îl caut din ochi
a pierit arătarea
SHITE glasul nedesluşit
stins stăruie încă
WAKI dar limpede văzuta
umbră de om
SHITE oare e-aici
parcă o vezi
WAKI ba n-o mai văd
SHITE cînd e aici
WAKI cînd nu e
SHITE văzduh tremurînd de arşiţă
COR o nălucire
al lui Tsunemasa
trup pierit or
al lui Tsunemasa
trup pieritor
iată-1 întors îndărăt
în lumea deşartă
numele şi-l rosti e drept
dar chipu-i nevăzut rămîne
de viaţa cu patim ile oarbe
e dezbinat acum
dar pe cel viu pe Prinţul stareţ
zărindu-1 grăieşte
aşa e în jgheabul de bambus
apa mereu se-nnoieşte
doar eu nu mă mai satur

107
 de-a sta într-un loc
în palatul Domnului meu
ca duh venit-am încoace
nălucă dintr-un vis
venit-am încoace
(Shite înaintează pînă în mijlocul scenei, se aşază.)

3
WAKI Minune m a r e! Duhul lui Tsunemasa a dis­
părut, numai glasul i-a rămas şi, vai, îmi
răspunde!
Vis ori aievea
totuna m i-este
îm plinită m i-e ruga
cu cel răposat
schimbai dar cuvinte
Prea e ciudată întîmplarea asta.
SHITE în c ă de copil venisem la Palat. Şi dacă mai
pe urmă am ajuns vestit în lume, a fost
numai m ulţum ită prea marii bunătăţi a
Prinţului Stareţ.
Dar între toate lăuta
ce azi e-adusă prinos
lăuta Seizan, Munte-albastru
îngăduitu-mi-a să o păstrez
Vai coardele-i patru
a tît de dragi mîinilor m ele
COR şi-acum mă trage inima spre ele
sunetul coardei ciupite
acelaşi de-atîtea ori auzit
îm i pare glasul sfînt
al Legămîntului zeilor
A stfel cel zis Tsunemasa
A stfel cel zis Tsunemasa
în faţa oamenilor
de copil cinsti
cele Cinci Virtuţi
omenie dreptate mărinimie
înţelepciune credinţă
iar în faţa sinelui său
iubi m ai cu seamă
flori şi păsări
vîntul şi luna
poezia şi cîntul

108
 fluierul lăuta
primăvara şi toamna
umbrele pinilor
roua pe iarbă
spuma pe ape
şi din tot farmecul lumii
nici o floare nu fu
străină inim ii lui
nici o floare nu fu
străină inimii lui
4
WAKI Pentru răposat
aducem prinos
lăuta Seizan
ce între toate
prea bine-o cunoscură
m îinile lui
şi unul cîte unul
pregătind instrum entele
cîntec de coarde de fluier
om aduce prinos
(Se întoarce spre public şi sprijinit într-un genunchi
cîntă din lăută pe evantaiul deschis în m îna stingă.)
SHITE La rîndul său se apropie răposatul şi în
pîlpîirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde
a cînta din lăuta jertfită zeului.
(C întînd, shite se ridică, iese la „rampă", unde punînd
u n genunchi în păm înt, deschide evantaiul pe m ina
stingă:)

WAKI Pe potriva orei începe

cîntul N opţii Jum ătate 1
somnul alungă şi iată
SHITE m inune mare pe cerul
senin se-adună norii ( îşi plim bă privirea în
zare)
şi dintr-o dată
răpăie ploaia
WAKI grozavă culcînd
iarba copacii
dulceaţa orei curmînd-o

T itlul unui cîntec (şi dans) chinezesc (Bugaku).

109
s h it e ba nu e p lo a ie p r iv iţi
la buza n o r ilo r
(Se ridică, priveşte spre cer, apoi dansează d u p i c '»
tecul corului, in tim p ce waki cu evantaiul Ir.skis se
aşază iar la wakiza. )
cor în şir stau sub lună
pinii pe dealuri
vîntul suflă prin cetini
acele cad fremătînd
ca o ploaie uşoară
e ceasul fermecat
zbîrnîie strune groase
so-so ploaie greoaie de vară
zumzăie struna subţire
vorbe şoptite în taină
cor struna întîi
str u n a a doua 1
g la s în ă b u ş it
v în tu l de to a m n ă
ce m ă tu r ă p in ii
în ş u ie r p r e lu n g
str u n a a tr e ia ş i-a p a tra
s fîş ie to r ţip ă tu l c o c o r u lu i
d in c o liv ie c h e m în d u -ş i
în n o a p te p u ii
p în -c e se-n d u ră c o c o ş ii
să curm e jo c u r ile n o p ţii
s h ite a dat g la s ia tă
flu ie r u l f e n ix u lu i
cor c e -a lu n g ă n o r ii
toamna pe m untele Sliinrei
doi fenicşi îm bătaţi de cînt £
se-aşază din zbor
pe hiri pe bambus
aripile-şi alătură
şi dănţuind împreună
cîntă în ritsu
cîntă în ryo 3
simţirea în glas slobozind-o 4

1 De aici pînă. la „în noapte puii" trad u cere e x a c ţi a uciui poem de

B ai Quyi, închinat lăutei. (P ipa, jaP- biwa).
2 Aluzie la o legendă chinezească.
3 P rincipalele game pentatonice.
4 T o t pasajul e o p arafrază d u p ă u n poem din Shijing (Cit*tea Citi-
tărilor, cel mai vechi m onum ent de poezie chineză).

110
 glasul naşte forme
m îneci rotite în dans
aduc îndărăt trecutul
aproape e m untele
Ivinugasa fermecate
sînt jocurile nopţii
şi fermecate
sînt jocurile nopţii
( Pregătindu-se pentru dansul următor, silite vine in
faţa tobelor.)

Partea a doua

5
COR Cîtă jale-adunată
în jocurile nopţii (shite vine la j5za)
SHITE Iarăşi se-ntoarce
din senin vechea m înie
la jocurile nopţii
în lumea celor vii
sufletul stătea să se-mbune
cînd iată din nou se răscoală
furia de-odinioară
WAKI Umbra ce-o văzui
adineauri iarăşi apare
Tsunemasa să fie oare
SHITE Vai ruşine
prea curînd muritorii
chipu-mi văzură (iese în m ijlocul scenei)
hei stingeţi torţele celea
(se întoarce spre walci, mimează iar după cintecul
corului)

COR Cu spatele la torţe

ne întoarcem
cu sp atele la torţe

111
 ne întoarcem 1
în pustiul lunii
împreună privind
Au să şi-o smulgă din mînă
Taishaku şi ashura
încăieraţi în luptă
iată-i varsă flăcări ( shite trage sabia)
focul mîniei grozav
cade ca ploaia
cînd mă atinge
cu sabia trasă
dau să lovesc dar vai
în trupul meu taie (se aşeazăt aruncă sabia)
valul de sînge
se schimbă în flăcări grozave
trupul mi-1 arde
în chinuri cum plite (se ridică)
ruşinea mă umple
să stingă torţele
să nu mă vadă
astfel grăieşte nesocotitul
şi ca gîza de vară
dă focul să-l stingă
cu vîntul furtunii
în facle suflînd
cu vîntul furtunii
în facle suflînd
de le stinge şi-apoi
în beznă dispare
năluca piere cu totul
umbra nălucii
piere cu totul
("Shite bate din picior la joza, apoi iese din scenă cu
paşi foarte încefi.)

1 Poezie de P o Lo-tien (Bai Q uyi): „Cu spatele la facle / privim

îm preună / în luna pustie / în noaptea adîncă / peste flori călcăm / şi ne
cuprinde jalea / după prim ăverile de-odinioară".
III No cu duhuri de femei
 Zeami Motokiyo

Veşmîntul de pene
(Hagoromo)

Persoane

W A K I: P escarul H akuryu
W A K IZ U R E : doi pescari
S H IT E : F a ta Cerului

LOC: Cringul de pini de la Mio, în provincia Suruţ.

TIM P: luna a treia
Tem a e universală: o fa tă din cer (zînă, fată-pasăre, ori fată-lebădă) îşi
p ierde în tr-u n fel sau altu l haina ferm ecată, „veşm întul de pene" în care-i
s tă puterea, p e păm înt. M uritorul care îl găseşte (în alte v ariante: îl fură)
dobîndeşte p u tere asupra fiinţei cereşti, cîtă vrem e reţin e veşm întul fer­
m ecat, zîna răm înînd ostatecă în mîinile lui. în tr-u n a din poveşti, fa ta
se m ărită cu pescarul şi au copii îm preună, în tr-a lta destăinuie m uritorului
ta in a tinereţii-fără-bătrîneţe, ori slujeşte pe p ăm înt p înă cînd o răpesc iar
fiinţele cereşti. Zeami, au to ru l acestui no, alege o v arian tă mai pu ţin d ra­
m atică, d ar poate m ai poetică: fa ta cerului v a transm ite m uritorilor Dansul.
E legenda originii „dansurilor de la Suruga" sau a „jocurilor răsăritului''
(Azum a-asobi). D ansul răm îne elem entul cen tral în Hagoromo — p ia tră
de încercare m arilor actori, domeniu de m anifestare a „vrajei-tainice", a
acelui yiigen invocat de Zeami în scrierile lui teoretice despre no, în a cărui
scriere se întîlnesc semnele chinezeşti „ascuns" şi „m ister".
Im aginea F e te i Cerului se suprapune peste a alto r zîne din poveştile chine­
zeşti despre locuitorii din lună şi poate peste cea a P rinţesei-Strălucire din
cel m ai vechi basm japonez p ă stra t în form ă scrisă: Taketori-monogatari
(Povestea Tăietorului de bambus, sec. IX — X ^. Fata-C erului e asociată
cu luna plină, m etaforă dealtfel a Miezului F iin ţei (jap. shinnyo, ser. ta-
thată), a realităţii absolute care transcende infin itatea de forme a lum ii
fenomenelor.
 Partea întîi

(Se aduce pe scenă o construcţie de lemn, cu u n pin,

de ale cărui ram uri atîrnă o haină de mătase reprezen-
tîn d „veşmîntul de pene". M uzică. In tră wakt H akuryo:
poartă o haină sim plă vărgată de-a latul, o tunică „în
ape" din mătase grosolană, pantaloni largi ţepeni, albi.
cingătoare pe şold, evantai in mină. î n urm a lu i alţi
doi pescari îmbrăcaţi asemănător, in haină dintr-o
culoare, fă ră desene. Toţi trei poartă undiţe lungi. Pe
scenă rămîn fa ţă în f a ţ ă : )
WAKI ŞÎ P e ţărmul vîntos
WAKIZURE de la Mio din luntri
strigă pescarii
peste căile undelor
(waki se întoarce spre public:)
Sînt un pescar de la Mio
ţărmul cu crînguri de pini
H akuryo m i-este numele (către însoţitori:)
WAKI Şi P e zece m ii de leghe
WAKIZURE de mîndre piscuri
se-nalţă norii
peste înălţim i luna 1
lum ină iar după ploaie
plin de blîndeţe
anotimpul acesta
primăvăratecă
pajiştea cu pini
necontenită
unduirea de ape
în pîclele zorilor
luna întîrzie
pe pajiştea cerului
suflet nevrednic rămîi
1 C itat dintr-o poezie chineză.
 nesim ţitor la asemeni privelişti
Putea-voi vreodată u ita ? 1
către K iyom i la ţărm
coborît-am pe cărările munţilor
de departe zărind
pinii din Mio
Hei porni-vom la drum
împreună-ntr-acolo
hei porni-vom la drum
împreună-ntr-acolo
fugărite de vînt
plutitoare talazuri norii ne par
ei oameni de ce vă-ntoarceţi
din larg mai pescuiţi
zăboviţi încă
e primăvară boarea
de dimineaţă suavă adie
glasul pinilor fără moarte
unde tăcute-ale zorilor
în luntri mărunte
nenumărate pescarii
în luntri mărunte
nenumărate pescarii
(L a „în lu n tri m ărunte',, cei doi pescari se aşmă în
dreapta, cu spatele la cor. H akuryo depune undiţa în
fu n d u l scenei şi cu evantaiul în m ină vine la joza unde
rămîne in picioare.)

WAKI Ajuns pe cîmpul cu pini de la Mio, cercetînd

din ochi priveliştea ţărm ului: iată, din cerul
senin plouă petale, se-aud cîntări, miresme
desfătătoare umplu văzduhul din cele patru
vînturi. Nu e lucru curat: în pinul de colo
atîrnă o minune de haină. (C erceteazăpinul.)
Vin mai aproape: ce culori, ce miresme
m inunate. Nu poate fi un veşm înt obişnuit.
(V in e în fa ţa p in u lu i.) î l voi lua cu mine
acasă, ca să-l vadă Bătrînii. (I a veşmîntul
în ambele m îin i.) Fie aceasta comoara bor­
deiului m eu! (S e aşază la w a k iza j

Pină, la „pinii din Mio", după. o poezie din Zokn kokinshu.

118
 Partea a doua
2
(Shite, Fata din Cer, iese pe p u n te: poartă mască
Z5-onna, diadema cu phoenix, perucă cu plete lungi
legată cu panglică pe fru n te, guler alb pe sub veşmîntul
lu n g cu broderii bogate, cingătoare cu alesături pe şold,
evantai în m în ă .)
SHITE E -al meu veşm întul a c e la ! La ce bun să-l
iei?
WAKI E o haină găsită
Acasă o duc
(Shite înaintează pe punte.)
SHITE E veşm întul unei F ete a Cerului
Cu atîta uşurinţă nu-i e îngăduit
niciunui muritor să-l păstreze.
Lasă-1 rogu-te, unde l-ai găsit.
WAKI Aşadar e veşm întul unei F ete a Cerului!
Atunci am să-l păstrez ca pe-o minune ivită
în vremea noastră de sfîrşit de lume. Am
să-l ţin ca pe-o comoară a vetrei strămoşeşti,
îndărăt nu-1 dau.
SHITE Vai m ie ! Fără veşm întul de pene îm i sînt
oprite cărările zb oru lui! în cer sâ mă-ntorc
nu m ai pot. Rogu-te, dă-mi-1 în d ă ră t!
WAKI P e cît te-ascultă Hakuryo, pe-atît îi creşte
neînduplecarea. A fost dintotdeauna un pes­
car nesimţitor. Veşm întul ceresc ii ia şi-l
ascunde în sîn. (Se întoarce spre „rampă".)
Zicînd că nu poate
el dă să plece (face doi p a şi)
SHITE Aşa cum se află
F ata Cerului însăşi
e o pasere
fără aripi: să zboare?
dar n-are veşm înt

119
WAKI să stea pe pămînt?
nu-şi află locul în lumea de jos.
SHITE De-ncerc într-un fel ori altm in teri...
Aşa se jeluieşte
WAKI dacă veşm întul
Hakuryo nu i-1 dă

(Shite păşeşte pe scenă, se opreşte la joza.)

SHITE O lasă puterile

WAKI fără nădejde
COR rămîne roua lacrimilor
înrourată cununa
în plete flori se-ofilesc
cele cinci semne-ale morţii
se-arată pe chipul ceresc
privelişte de jale
(Se întoarce spre dreapta, ridică ochii la cer.)

SHITE Privind îndărăt

spre cîmpiile cerului
ceţuri dese se iscă
ştergînd căile norilor
drumul nu-1 m ai ştiu
COR în cer unde m i-e locul
trec norii în goană
cît îi pizmuiesc
ştiutul îndrăgitul glas
al Păsării măiestre 1
ştiutul îndrăgitul glas
al Păsării măiestre (păşeşte spre ram pă)
tot mai stins îl aud
raţe sălbatice se-ntorc pe la cuiburi
pe drumurile cerului
le-ascult şi dorul mă-neacă (priveşte spre cer)
nagîţi pescăruşi departe
în larg peste valuri
vin şi se duc
o boare adie în cer
doru-mi sporeşte
(se uită spre cer, duce o mînă la fruntea plecată: plînge.)

Karyobinga (ser. K alavinka): pasăre m ăiastră care cîntă în

paradis.

120
 3
WA KI A scu ltă ! Văd că prea mare ţi-e suferinţa.
Am să-ţi înapoiez veşm întul.
WIITE Cît de bucuroasă s î n t ! Dă-mi-1 înapoi,
rogu-te.
(face doi paşi spre el)
WAKI Stai n iţel! (Se trage îndărăt.) îţi dau veş­
m întul dacă binevoieşti să-mi dansezi acum
aici dansul Fetelor Cerului, acela despre
care-am auzit.
8IIITE Ce bucurie ! Aşadar mă voi întoarce în c e r !
Iar în semn de mulţumire îţi voi înfăţişa,
ca să rămînă spre aducere am inte neamului
omenesc, dansul care-i încîntă pe cei din
Palatul lunii, ca să-l vesteşti, pescarule,
lum ii nevrednice. Insă fără veşm întul de
pene nu pot să dănţuiesc. D e aceea dă-mi-1
îndărăt.
WAKI Ba nu. Căci dacă ţi-1 dau nu vei dănţui, ci
te vei ridica iară în văzduh.
SUITE Nici v o rb ă ! îndoieli au numai muritorii,
în ceruri nu se află înşelăciune.
WAKI Mă simt de-a dreptul ruşinat
grăieşte şi veşm întul
îl dă îndărăt
(Waki înmînează veşmîntul, se întoarce la waki za, se
aşază. Shite îmbracă haina în fa ţa instrumentiştilor,
apoi vine la j5za.)
SH ITE Copila veşm întul îmbracă
înfăţişează „Poalele-curcubeu"
şi dansul „Veşmîntul-de-pene" 1
WAKI haina cerului
în vînt unduind
SHITE flori um ezite
de ploaie mînecile
WAKI cîntul se-nalţă
SH ITE dansul se iscă
4
COR D in jocurile de Azuma
dansul din Suruga

Dansuri venite din China, dansate la Curte.

121
 din jocurile de Azuma
dansul din Suruga
întîia oară ivit
în părţile-acestea

(Fata din Cer păşeşte pînă în fa ţa orchestrei.)

COR Despre „cel fără-de-sfîrşit"
grăi-vom : în vremea
începutului demult
cei doi Zei S trăm oşi1
hotărniciră Lumea
dinspre zece laturi
iară cerului
îi puseră numele
„cel fără-de-sfîrşit"
SHITE Astfel e chipul
palatului Lunii
cioplit cu secure de jad
COlt F etele Cerului
în straie albe în straie negre
de cîte trei ori cinci
cît creşte luna
de cîte trei ori cinci
cît scade luna
noapte de noapte
pe rînd stau strajă în cer
SUITE Sînt şi eu
o fecioară din numărul lor
COR roadele pomului din lună 2
cu ele le-mpart
Vremelnic venit-am
să dănţuiesc în Suruga
în ţinuturile de la Răsărit
mirenilor să las
cîntul acesta
(dansează după cîntecUl corului)
COR Piele primăvăratece
adastă în cerul
cel fără-de-sfîrşit 3

1 Izanam i şi Izanagi, zeii „începutului" în mitologia japoneză,.

2 După. o trad iţie chinezească, în lună creşte u n pom katsv.ra (un
soi de dafin), înalt de o su tă de jo (cca. 300 de m etri).
3 D upă o poezie de Ki no T surayuki (în Gozenshu).

122
 pomul din Lună
floarea-şi deschide
aşa e cununa de flori
de toate culorile
e semn de primăvară
Ce desfătare! Nu sîntem în cer
şi totuşi ce m in u n ăţie!
Vînt al văzduhului
suflă şi-nchide
căile norilor
fă să adaste fecioara
un răstimp printre noi
Iată verdele proaspăt
în cîmpul cu pini de la Mio
iată ţărmul sub lună la Kiyomi
şi pe Fuji zăpezile
Ce-i mai frumos
între toate acestea
fără seamăn sînt
primăvara zorile
valurile mării
vîntul prin pini
atît de suav
deasupra văzduhul
de glie nedespărţit căci:
perdea din boabe de jad
altarul încercuie
înăuntru înafară domnesc
ai zeilor urmaşi
Lună neadumbrită
peste ţara lui Soare-Răsare
SUITE Domnia-mpăratului
atît de rar veşm întul
din ceruri căzut
COR cît lespedea de piatră să ţie
ce mîngîierea n-o toceşte
Se-aud ale Răsăritului
plăcute cîntări
în glasuri se-amestecă
feluri şi feluri
fluiere harfe ţitere
şi umplu văzduhul
cel cu nori stingheri
se răsfrînge în roşul amurgului

123
 Muntele Cerului Sumeru 1
verde-i ostrovul
pe valuri plutitor Ukishima
ploaie de flori
m ăturate de vînt
hei vîrtej de zăpezi
nouri albi unduirea
de m îneci în dans

(Shite se opreşte din dans, se aşază la joza cu tnîinill

îm preunate:)
SHITE Mărire Ţie Stăpîn al Lumii
Fiinţă Adevărată a Marelui Seishi
COR E -acesta unul
din dansurile Răsăritului

(Shite se ridică:)
SHITE Aşadar veşm întul:
verdele Cerului-nalt
con şi iarăşi: veşm întul
pîcle crescînd primăvara
SHITE desfătătoare culori
miresme poalele fetei
con spre stînga spre dreapta spre stînga
flori în cunună foşnesc
mîneci de pene cereşti
mlădioase se-ntoarnă se-nvîrt
mîneci dansînd
COR pe rînd pe rînd
dansurile de la Răsărit
pe rînd pe rînd
dansurile de la Răsărit
cea num ită Fecioara din Lună
ca luna luminoasă
în noaptea ce vine
după de trei ori cinci nopţi
luna cea plină
chip şi lumină
m iez al F iinţei
îm plinit-a legăm întul ceresc:
1 „Olimpul" buddhist. Cel mai înalt m unte de p e păm înt, în vîrfu
căruia stă Sakra, iar pe versanţi „R eţii" celor p a tru vînturi.

124
harul pogoară
peste glia ţării
din cer cade belşugul
din prea-plinul
celor Şapte Comori
m iluire pămîntului
ora se m ută
veşm întul de pene ceresc
purtat de vîntul de ţărm
purtat de vînt
peste cîmpul cu pini de la Mio
prin norii ostrovului plutitor
peste m untele Ashitaka
piscul înalt al lui Fuji
în depărtări veşm întul
abia se mai vede
topit în pîclele cerului
pierit-a
(Sugerînd înălţarea la cer prin mişcări de dans. shite
bate o ultim ă dată din picior, la jSza, apoi iese din
scenă.)
 Zeami Motokiyo

La gura fîntînii
(Izutsu)

Persoane
W A K I: vin Călugăr ră tă c ito r
SH IT E I : o Femeie de la ţa ră
SH IT E I I : D uhul „Fetei de la fîntînă"

LOC: tem plul lui A riw ara în Isonokami, Y am ato

TIM P: toam nă, lu n a a noua
P retex tu l acţiunii e aici o poveste de dragoste ce se încheagă, în Ise mono-
gatari în ju ru l a tre i poezii: poezia lui A riw ara no N arihira, către fa ta cu
care copilărise îm preună „la gura fîn tîn ii": („La fîntînă la g u ra / fîntînii
cîndva ne jucam / de-a care-i m ai m a r e . .." ) ; a doua e răspunsul fetei
(„părul ce cu-al tă u îl m ă s u r ă m a tre ia e poezia femeii părăsite,
care încă îşi petrece iubitul în gînd pe dru m u l lui de noapte către ibovnica
nouă. în Isemonogatari, b ărb atu l o bănuieşte de indiferenţă şi se întoarce pe
furiş din drum s-o pîndească din grădină. F em eia ieşită pe prispă recită
ca p en tru sine:

„Cînd b ate v în tu l în larg

peste creste de valuri
peste creasta m untelui T a tsu ta
la miezul nopţii singur
va fi trecînd iubitul"

D upă această descoperire ibovnica cea nouă se p are că a fost părăsită,

în piesă, duhul „fetei de la fîntînă" revine pe locul unde în tru am intirea
lui N arihira s-a ridicat u n tem plu şi în fa ţa călugărului străin care-o isco­
deşte îşi retrăieşte iubirea. N ăluca fetei îl evocă, îl recheam ă pe N arihira,
pînă ce, înfăşurată în haina răm asă am intire de la dînsul, dansînd dansul
lui, uitînd cu to tu l de sine se transform ă în b ărb a tu l iubit, îndrăgostindu-se
de propria oglindire în ap a fîntînii. Corul com entează scena de dem enţă:
„nu mai e fem eia aici / e um b ra lui N arihira."
 Partea întîi
i

(U n supraveghetor aşază pe scenă, aproape de „rampă",

o construcţie de lemn cu cîteva fire de trestie înfipte
în colţul din dreapta: „fintina". Peste punte intră in
scenă waki, u n călugăr rătăcitor — cuşmă ascuţită,
straie moliorite, evantai, mătănii. Se opreşte la nano-
riza. )

w aki Sînt un călugăr rătăcitor şi umblu să cunosc

toate provinciile. Tocmai am trecut pe la
cele şapte tem ple din Urbea de m ia z ă z i1
şi socot că voi merge pînă la Hat sus e. (Se
întoarce către fîn lîn ă .) întrebai de tem plul
de-aici pe un om şi dînsul îm i spuse că ar
fi al lui Ariwara. Parcă m-aş apropia să-l
cercetez.
(înaintează pînă in mijlocul scenei, se întoarce spre
fîn tîn ă .)

Aşadar e tem plul

zis al lui Ariwara —
Odinioară Narihira
şi a lui Ki no Aritsune copilă
ca soţ şi soţie trăiră aici
la Isonokami acesta e locul
„Cînd suflă vîntul în la r g 2
peste creste de valuri
peste creasta m untelui Tatsuta" 3
aşa zice poemul
ce scris fu aici
Iscodind pe urma
poveştii străvechi aflai
1 Nara, fostă capitală (710—784), Urbea de miazăzi după transferul
capitalei la KyOto.
2 Poezie din Ise monogatari, Cap. X X III (sec. X).
3 Tatsuta = „cîmpul zmeilor".

129
 Narihira şi a celui cu dînsul prieten
a lui Ki no Aritsune
odraslăbiciune e totul
uniţi
> ca frate si» soră trăiră
(împreunează m iin ile)

pentru dînşii voi face pomenire

pentru cei ce ca frate şi soră trăiră
voi face pomenire
(Cîntînd se opreşte la wakiza, se aşază acolo.)

2
(M uzică, intră în scenă shite, o femeie de la ţară
— mască „Femeie tînără", perucă, panglică legată pe
frunte, cămaşă lungă albă sub haina chinezească bro­
dată ; în mină un căuş de scos apa din fîn tîn ă cu o
crenguţă înfrunzită în el —. Se opreşte la joza, se întoarce
spre orchestră.)

SHITE în ale zorilor

ape sfinţite 1
în ale zorilor
ape sfinţite
ca luna răsfrîntă
cugetul limpede este
(păşeşte spre cor, se întoarce către public-')
cu totul alta e noaptea
în toamna pustie
la templul vechi unde rar
se-abate un oaspe
în curte suflă noaptea-ntreagă
vîntul prin cetini de pin
luna se-nclină
peste streaşină ierburi
iarba-uitării
lucruri uitate demult
iarba-dorului
pînă cînd să aştept
fără rost aşa e
orice se-ntoarce amintirea rămîne
în lum ea de-aici
doar un fir de nădejde rămîne
m îna lui Buddha care
1 aka (ser. argha) = apă ce se oferă unei zeităţi.

130
 firul vieţii îl ţine
călăuză să-mi fie
glas al Legii
legatu-s-a zeul
ca celor rătăciţi
lumină să le dea
ca celor rătăciţi
lum ină să le dea
adevărat calea lunii pale
trece peste m unţii de la apus 1
dar încotro aş privi
în cele patru vînturi
în cerul de toam nă
doar vîntul prin pini îl aud
încotro suflă vîntul aspru
nehotărît al lumii
suflet plin de visare
Unde e vuietul
să ne deştepte
unde e vuietul
să ne deştepte
(La „suflet p lin de visare" iese la „rampă", se aşează,
depune pe scenă crenguţa înfrunzită, împreunează mii-
nile, apoi se întearce la jo z a .j

3
WA K I Cînd să mă odihnesc la tem plul acesta lim~
pezindu-mi cugetul, iată că vine o prea­
frumoasă fată, scoate apă din fîntînă şi
închină zeităţii o ramură înflorită în faţa
mormîntului de colo. Spune-mi ce fel de
făptură omenească e ş t i !
SHITE Sînt o femeie din partea locului. Ctitorul
acestei mînăstiri, Ariwara no Narihira, cel
vestit în toată lumea, se zice că ar fi îngro­
pat în umbra pietrei de colo. (Pleacă faţa.)
Nu ştiu nici eu mai m ulte, dar închin întru
pomenirea lui apă şi flori.
WAKI Aşa e, numele lui Narihira a rămas vestit
în lume. Dar e mult de-atunci şi asta e o
poveste veche, iar dacă domnia ta, o femeie,

D irecţia în care se află paradisul buddhist.

131
 îi faci asemenea pomenire acelui Ariwara
no Narihira, trebuie că este o înrudire la
mijloc.
SH ITE întrebi dacă e vreo înrudire. Păi lui Nari­
hira i se spunea încă din vechime „bărbatul
de-altădată" x. A tunci dintr-un veac atît de
îndepărtat, cum să mai fie vreo legătură
de rudenie?
W AKI Aşa e precum spui. Şi totuşi
în locul acesta
urma vieţii şi-a lăsat-o
S H IT E E atît de departe
de noi Narihira
WAKI doar urma vieţii rămasă
pînă astăzi
SHITE nu s-au istovit
poveştile lum ii se-aud
WAKI pînă şi azi
SH ITE „bărbatul de-altădată"
COR Numele singur m ai e
vechi sînt urmele
tem plului Ariwara
vechi sînt urmele
tem plului Ariwara
bătrîni sînt şi pinii
şi iarba pe mormînt
iată tot ce-a rămas
în urma celui plecat
un smoc de ierburi dînd în spic
după ce vremuri să fie
aducere am inte
ierburi de-a valma
grea rouă căzută
pe lespedea veche
(priveşte în jo s)
vai e-adevărat
tînjesc amarnic pe urmele
vremii trecute
tînjesc amarnic pe urmele
vremii trecute
(se aşează, plînge.)

1 Ise monogatari începe cu cuvintele mukashi otoho arikei'i, „odini­

oară tră ia un b ărb at". C itatul izolează prim ele două cuvinte, m etonim ie
tradiţională p en tru A riw ara no N arihira.
 4
WAKI Istoriseşte-m i, rogu-te, mai cu de-amănun-
tul povestea vestitului Narihira.
(Shite se aşază în mijlocul scenei.)
t nit Odinioară chujo
Ariwara m ulţi ani petrecut-a
în satul de-aici
Isonokami
primăveri înflorite
toam ne cu lună
HUI TE în vremea aceea credinţă jură
copilei lui Ki no Aritsune
inimi de frate şi soră
adîncă iubirea le fu
(Olt Dar mai pe urmă în Kawachi
în Takayasu
cunoscu o altă femeie
pe două căi osebite deodată
umbla pe ascuns
S 1I I TE „Cînd bate vîntul în larg
peste creste de valuri
peste creasta m untelui Tatsuta
COR la miezul nopţii singur
va fi trecînd iubitul"
Astfel sufletul ei iubitor
se-ntoarse spre drumul lui
val nestatornic în noapte
iar iubirea jurată dincolo
curînd se ofili
SHITE Adevărat cîntul ce ştie
de cele omeneşti
COR nu degeaba zice de dor.
Odinioară în ţinutul acesta
două curţi vecine
în faţa porţii la fîntînă
doi copii cu plete pe umeri
veneau să se joace-mpreună
Umbre răsfrînte în apă
feţele lor apropiate
mînecile lor împreunate
cît de; adînci
sînt apele sufletului
luni şi zile se perindară
crescură mari copiii

133
 sfioşi se fereau unul de altul
băiatul cu suflet curat
un răvaş îi trimise
pe frunzele vorbelor
boabe de rouă
floarea inimii lui
cu ele culoarea-şi potrivea
SH ITE „La fîntînă la gura fîntînii
cîndva ne jucam
de-a care-i mai mare 1
Mult mai mare-s acum
de cînd nu te-am văzut, sora mea"
A stfel răvaş în versuri trimise
iar fata la rîndu-i:
„Părul ce cu-al tău îl măsurăm
despărţit cu cărare în creştet
îm i cade pe umeri acum
cît nu eşti aici pentru cine
în creştet să-l prind 2"
De-aici i se trage porecla
„fata de la gura fîntînii"
vechi numele fetei
lui Ki no Aritsune
5
COR Adevărat povestea veche ascultînd-o
îm i pare ciudat
chipul gingaş al fetei
D ezvăluie-ţi numele
SHITE Aşa e port haina iubirii
a lui Ki no Aritsune fiică
sînt eu
neştiută de nimeni
creste de valuri
m untele Tatsuta
în m iez de noapte venit-am
COR D e necrezut pe m untele
T atsuta prind roşu de toam nă copacii
SHITE A lui K i no Aritsune fiică
COR „fata de la fîntînă"
SHITE Mă ruşinez s-o spun — eu sînt aceea —
COR cînd se legă cu jurămînt
1 Poezie din Ise monogatari, cap. X X III.
a P iep tăn ătu ră a femeilor m ăritate.

134
 — lungă e frînghia sfîntă la templu —
nouăsprezece ani număra
(Shite se ridică în picioare.)

la gura fîntînii
în umbră la gura fîntînii
se-ascunde
în umbră la gura fîntînii
se-ascunde
(La „umbră la gura fîn tîn ii" îndcaie genunchii — indi-
cind ascunderea apoi iese din scenă în tăcere.)

Partea a doua
6
( cînt-de-aşteptare )
VV \ K I Tot mai tîrzie e ora
noapte cu lună
la templul Ariwara
noapte cu lună
la tem plul Ariwara
se-ntoarce gîndul îndărăt
haină întoarsă
visez aşteptînd
pe perna de-mprumut
rogojină de muşchi
mi-am ales aşternut
rogojină de muşchi
mi-am ales aşternut
7
(M uzică. Intră in scenă t*hite II, fiic a lu i K i no Arii-
sune, cu mască „Femeie tînără", perucă legată cu pan~
glică pe fru n te, diademă in păr, rochie albă pe sub straiele
de brocart cu alesături, haină vişinie, evantai. Se opreşte
la joza. )
S H I TE Se zice că e
prea uşor trecătoare
floarea de cireş
tot anul îl aştept
oaspele atît de rar

135
 (se întoarce către w ak i:)
eu sînt cea care-a scris
versul cu pricina
mă numeau „femeia care-aşteaptă"
încă din vremea cînd stăteam
„la gura fîntînii''
trecură ani şi ani de-atunci
acum îmbrac haina de dregător
ce mi-o lăsă amintire
Narihira de m ult plecat
Cu sfială am să dansez
dansul „bărbatului de-odinioară“
COR se-nvîrtejeşte zăpada
mîneci înflorate rotindu-se
SHITE aici mă-ntorc
se-ntoarcc trecutul
la templul
COR Ariwara, în fîntînă
licăre luna limpede
licăre luna limpede
S HI TE Nu mai e luna aceeaşi
nici primăvara de-atunci
doar eu aşa zice cîntul
cînd a fo st: asta
la gura fîntînii
C OR la fîntînă la gura fîntînii
cîndva ne jucarăm
S HI TE la gura fîntînii
de-a care-i mai mare
COR de-atunci am crescut
S HI TE de-atunci mai bătrînă-s
COR Iată pe cine văd
straiele cuşma
bărbatului de-altădată
nu m ai e femeia aici
e umbra lui Narihira
(păşeşte pînă la fîn tîn ă , desparte ierburile cu evantaiul,
priveşte în a p ă : )

SHITE îl văd cît mi-e de drag

COR e chipul ei răsfrînt ce-1 îndrăgeşte
năluca fetei moarte
duhul ei floare veştejită
( se învîrte în cerc, spre dreapta)

136
 culoarea s-a stins
mireasma rămase 1
■fse aşa:d Suflecîndu-şi mîneca stingă)
la tem plul Ariwara
bat clopotele în zori
/ se ridică în picioare, ascultă plecînd capul)

se lum inează’ de ziuă

vîntul prin cetini de pin
la tem plul vechi
v isu l frunzei de banană
s-a destrămat
trezit e călătorul
visul s-a destrămat
se luminează de ziuă
(La „cetini de pin", shite merge la j5za, priveşte spre
w aki; la u ltim ul vers bate din picior, se opreşte brusc,
apoi iese în tăcere.)

1 în p refaţa sa (la Kokinshu (905), Iii no T surayuki îl caracteri

zase pe A riw ara no N arih ira astfel: „bogat la suflet, sărac în cuvinte, ca
floarea veştejită, care şi-a pierd u t culoarea, d ar şi-a p ă stra t p arfum ul''.
 Zeami (prelucrare după Kanami?)

Matsukaze

Persoane

W A K I: u n Călugăr rătăcito r
KYOGEN: u n Om din Sum a
S H IT E : o pescuitoare (duhul fetei M atsukaze)
TSURE: altă pescuitoare (Duhul fetei Murasame)

LOC: ţărm u l de la Suma, în provincia Settsu

T IM P: toam na, luna a noua

139
 Acest no porneşte de la două poezii ale lui A riw ara no Y ukihira (frate al
lui N arihira), în Kokinshu. Prim a, îm preună cu cuvintele de introducere:
„ în vrem ea M ăriei Sale de la T am ura, pe cînd se retrăsese dintr-o pricină
oarecare în locul num it Sum a în provincia Tsu, adresată cuiva cu slujbă
la C urte de către A riw ara no Y ukihira:
„Dacă se-ntîm plă
sâ-ntrebe de mine v reu n om
să-i spui că pe ţă rm
la Suma unde sarea
se prelinge din alge lîncezesc".
Poezia poartă num ărul 962. A doua poezie:
„Părăsindu-te plec
în In ab a unde pini
m unţii îm bracă
d ar de-oi afla că m -aştepţi
la tine m ă-ntorc negreşit".
De-aici s-a născut povestea fetelor de pescari M atsukaze şi M urasame, pe
care Y ukihira le-ar fi iubit în tre a că t pe ţărm u l de la Suma. De-aici libretul
u n u i no de Kiami (cf. unei însem nări de Zeami), dezvoltat apoi de K anam i
pînă la ceea ce constituie în forma actu ală prim a p a rte (a sărăriţelor care
p rin d luna în ciubere); a doua p arte, precum şi prelucrarea prim ei p a r a fi
o pera lui Zeami.
P rim a ju m ătate, un poem în ton elegiac, are ca semn dom inant valul (de
m are, am ar), m etaforă a vieţii, trecerii, zădărniciei, secondat de imagini
ale descom punerii („putrezi-vor zadarnic / zdrenţele mînecilor"), care orches­
trează poezia melancolică a toam nei (e p rezentă toam na de la Sum a descrisă
de doam na M urasaki!), avînd ca pol opus m otivul lunii prinse în ciubere,
în u ltim ă instanţă simbol şi el al irealităţii lum ii im ediate, cea trecătoare
ca oglindirile în ochiul de apă.
A bia în p artea a doua apare tem a iubirii, întîi duioasă, filtra tă de am intire
în povestirea duhurilor, apoi p o ten ţată dram atic în dansul fetei M atsu­
kaze, ajungînd în fine la o tensiune de paroxism în accesul de nebunie în
care M atsukaze îl „vede" pe Y ukihira în pinul de pe ţă rm şi dansează
p en tru el.
 Partea întîi
1

(Se aduce pe scenă, aproape de „rampă" o construcţie

din lemn cu un p in în fip t în mijloc. F laut. Apare waki,
u n călugăr rătăcitor, în straie simple mohorîte, cu evan­
tai şi m ătănii în mînă. Rămîne la nanoriza. )
WAKI Sînt un călugăr rătăcind din loc în loc prin
toate provinciile. Cum prin ţinuturile apu­
sene n-am trecut încă, mi-am pus în gînd să
călătoresc de data asta într-acolo. (M im ează
sosirea la Sum a.) Ce bucurie, umblînd cu
grăbire, iată mă aflu deja pare-se, în pro­
vincia Tsu, pe ţărmul de la Suma. (Se
întoarce spre p in u l din fa ţa scenei.) Şi privind
la ţărmul cu prundiş, zăresc colo un pin
care-mi pare deosebit. Fără doar şi poate
că are o poveste a lui. Ce-ar fi să-l iscodesc
pe omul acesta? (Către pu n te:) E pe-aici
vreun om din partea locului?
( î n straie modeste, de om de rînd, cu evantai şi sabie
scurtă înaintează pînă la prim u l p in .)

ky 5 gen întrebi de-un om din partea locului? La

ce ţi-ar folosi?
WAKI Sînt un călugăr rătăcitor şi umblu să cunosc
toate provinciile. De pinul de colo, care stă
singur pe ţărmul cu prundiş atîrnă fîşii de
hîrtie. Lămureşte-mă, rogu-te, are pinul
acesta o poveste anume?
KYOGEN întocm ai: e o „urmă" străveche, care aduce
am inte de cele două pescuitoare Matsu-
kaze şi Murasame. Ai face bine, cucernice
călugăr, să le ţii în trecere o pomenire,
WAKI î ţ i mulţumesc pentru bunătate. Dacă e aşa,
am să trec pe-acolo să mă rog pentru ele,

141
 măcar că îm i sînt străine.
KYOGEN Dacă îţi mai pot fi de folos, dă-mi de ştire.
WAKI Cu toată încrederea.
KYOGEN Preasupus mă-nchin
(Kyogen se retrage. W aki iese pînă în mijlocul scenei!
către p i n :)
WAKI Deci pinul acesta
să fie al pescuitoarelor
de-odinioară Matsukaze şi Murasame
urmă străveche
Ce jale trupurile lor
zac în pămînt îngropate
doar numele-au rămas
şi ca aducere aminte
pentru vremuri ce vin
pinul stingher
ce culoarea nu-şi schimbă
vai farmecul trist
al cetinei verzi
în toamna tîrzie
Astfel, cetind din Cărţile Sfinte
rostind Num ele Lui
am să le fac pomenire.
(Se întoarce spre dreapta:)
într-adevăr, după cum îi e obiceiul în zilele
de toamnă, soarele a asfinţit devreme. Iară
pînă în sat, la poalele muntelui, mai e cale
lungă. (Se îndreaptă spre wakiza.) Am să
merg la coliba aceea de pescari sărari. Socot
că voi mîne peste noapte acolo. (Se aşază
la wakiza.)
2
(Se aduce un car pe scenă, lingă stîlpul-reper, in el
se aşază un ciubăr. Cu muzică intră shite Matsukaze
— mască „Femeie tînără", perucă, haină im prim ată
împodobită cu broderii peste rochia lungă albă, brîu
roşu c« alesături, încă o haină albă pe deasupra, evantai
în mină — , însoţită de tsure Murasame, cu mască de
tsure — îmbrăcăminte asemănătoare, poartă un ciubăr.
Tsure se opreşte pe punte in dreptul prim u lu i pin, shite
rămine în urmă la al treilea pin. Faţă în fa ţă c în tă :)

142
HUITE Şl Car cu apă de mare 1
TIIUKE în lumea amară
abia se-nvîrte un tim p
roata vieţii vremelnice
THU RE unde pe-aproape
în ţărmul de la Suma bat
HIIITE Şl pînă şi de lună
TSURE m i-e vai, mîneca udă
(Cîntind intră în scenă, tsu re se opreşte în m ijlx ,
shite la j5za. )
HUITE Şl Vîntul de toamnă
TSURE ce sufletu-mi apasă
deşi marea nu-i aproape
chunagon Yukihira vestitul
în vers numit u-l-a
„cel ce suflă prin Vămi" 2
Noapte de noapte
bat valuri în ţărm
de-a dreptul în vuietul lor
stă coliba pescarului
departe de sat
pe-aici afară de lună
nici un oaspete nu-i
SHITE Adevărat, sînt lucrări
m ulte în viaţa ce trece
dar umilă-ntre toate
luntrea pescarului
lumea părelnică
marea cum s-o străbată
ce viaţă e asta
spuma pe val adunînd
carul îl trage
şi nicăieri sprijin nu află
pescuitoarea cu mîneca
veşnic udă de lacrimi
COR In viaţa atît de an ev o ie3
străbătută de pizmuit
e luna ce senină răsare
şi valuri ridică haideţi
să scoatem apă-n ciubăr
1 Shiokumig'.truma — car în care se tran sp o rtau ciuberele cu apă
de m are din care prin fierbere se scotea sarea.
2 C itat dintr-o poezie de A riw ara no Y ukihira.
3 în antologia Shuisku, poezie de F ujiw ara no T akam itsu.

143
 valuri ridică haideţi
să scoatem apă-n ciubăr
D e chipul nostru
oglindit ne sfiim
cu chipul nostru
oglindit ne sfiim
pe-ascuns tragem carul
Ochiuri de apă
lăsate de mare
cit tim p stă limpede
roua pe iarba din cîmp (spre dreapta)
topite de raza de soare
pieri-vor şi ele curînd
iară pe noi, ierburi de mare
aruncate de val pe ţărmul pietros
pescarii ne dau la o parte
putrezi-vor zadarnic
zdrenţele mînecilor
putrezi-vor zadarnic
zdrenţele mînecilor
(Amindoiiă îşi „umbresc" obrazul cu mîneca.)
3
SHITE D esfătător e
atît de bine ştiutul
asfinţit la Suma
glasurile pescarilor
nedesluşit se aud
SHITE Şi în larg mărunte
TSURE luntrile pescarilor
nelămurită lumină
împrăştie faţa lunii
în cîrduri trec raţe nagîţi
vîntul cîmpului vîntul mării
asta e toam na
prin partea locului
vai noaptea atît de pustie
SHITE H aideţi haideţi
să umplem ciubărul ( către waki)
la marginea mării
de apă grele
sînt poalele
TSURE mînecilor ce pe umăr
ridicate le leagă

144
SU IT E pasămite spre a scoate
apa-n ciubere
TSl'RE oricum prea greu
SUITE îi e carul femeii
COR tras la m al cade-ndărăt
val după val
(Am îndouă se întorc spre public, tsure păşeşte pînă in
fa ţa tobelor, rămîne în rînd cu shite, care se întoarce
spre dreapta.)
în cîmpul cu trestii
cocori prind să ţipe
din patru părţi furtuna (către pu blic:)
îşi amestecă vuietul
cu frigul nopţii
cum să-l înduri (înclină capul)
noaptea e tot mai adîncă
şi-atît de limpede luna (se u ită în sus)
ce scoatem din ciubăr
e vai lumina ei răsfrîntă (se u ită în jo s )
Fum ul sării ce arde
la el ia seama
Oameni de rînd pescarii
oare numai de toamna
sumbră să aibă ei parte
( se retrage doi paşi şi-şi acoperă fa ţ a )
La Matsushima la Oshima
pescarii pe lună
scot lumină din valuri
A sta le e mîngîierea
scot lumină din valuri
asta le e mîngîierea
(L a „Matsushima", shite vine în fa ţa corului, îngenun­
chează şi cu evantaiul face gestul scoaterii a p e i: la
cintecul corului se întoarce la joza. )

4
COR Departe în Michinoku
deşi după nume
aproape e Chika no Shiogama 1
„ceaunul de sare"
SHITE N evoiaşul ducea

Chika înseamnă „aproape", shiogama: shîo = apă sărată, sare,

kama = ceaun.

145
 lem ne de foc pentru sare
pe ţărm la Akogi
unde marea se trage-ndărăt
COR pe marea aceea la Ise
la ţărmul „îndoitei Priviri"
de două ori în lume
de mi-ar fi dat să mă nasc
SHITE într-o zi în crîngul de pini
ceţuri se-nalţă
peste cărările mării (priveşte spre dreapta)
departe ţărmul Narumi
COR acolo ţărmul Narumi
aici la Naruo
în umbra pinilor (către public) :
coliba de trestii
stă piedică razelor lunii
SHITE în larg dc scot apă amară
de soarta-mi amară
cui să-i pese
COR mişcătoare unda
o tai scot apă
uite e luna însăşi în ciubăr
f Tsure vine în fa ţa carului, ridică ciubărul, îl aşază
în car.)
SHITE Acesta e un ciubăr
cu lună în el (se apleacă peste ciubăr)
COR Cu bucurie şi aici
e tot luna (priveşte în al doilea ciubăr)
(între tim p tsure a aplicat fu n ia carului, o dă lu i
shite, cafc se întoarce la joza. )

SHITE Luna e una (ridică fa ţa )

COR chipuri răsfrînte
sînt două
să-ncarci luna
din marea preaplină
în carul de noapte
e-atît de plăcut
vai drumurile mării
(L a „chipuri răsfrînte" priveşte în ciubăr, la „m ana
preaplină" trage de fu n ie carul pînă în fa ţa muzican­
ţilor, la „drumurile mării" leapădă fu n ia . Un supra­
veghetor scoale carul din scenă. Shite se aşază pe un
scăunet pliant, tsure se aşază lîngă ea pe jos, ceva mai
în dreapta. Waki se ridică.)

146
 Partea a doua

WAKI Iată s-a întors stăpîna colibei. S-o rog să

mă găzduiască. (Călre sh ite:) Ei, aş ruga-o
ceva pe stăpîna colibei.
TSURE (ridicîndu-se:) Cine eşti?
WAKI Sînt un călugăr care rătăcesc prin toate
provinciile. Binevoieşte de-mi dă adăpost o
noapte.
TSURE A şteaptă niţel. Se cade să-mi înştiinţez stă­
pîna de dorinţa domniei tale. (Se întoarce
spre shite, se aşază.) Ascultă: a sosit un
drumeţ şi cere adăpost pentru o noapte.
SHITE Prea umilă mi-e coliba. Spune-i că nu-1 pot
primi.
TSURE ( iar în picioare, spre w ak i:) Am înştiinţat-o
pe stăpînă de rugămintea domniei tale şi
dînsa spune că e prea umilă coliba ca să te
poată găzdui.
WAKI Nu-mi pasă dacă e umilă coliba, de vreme
ce m-am lepădat de viaţa lumească, călu-
gărindu-mă. Spune-i încă o dată că o rog
să-mi îngăduie să petrec noaptea aici.
TSURE Asta nu se poate.
SHITE (către tsure:) Stai o clipă
în razele lunii îl zăresc
e un om care-a lăsat
în urmă cele lum eşti
fie deci
în coliba de pescar
cu stîlpi din lemn de pin
împrejmuită
socot că noaptea
prea rece va fi
rămîi dar la focul de trestii

147
TSURE Pe-aici, rogu-te.
WAKI Ce bucuros sînt. îngăduie-m i să intru.
(Waki face cîţiva paşi, se aşează. Tsure îşi reia locul.)
6
SHITE (către w a k i :) D e la început ţi-aş fi dat găz­
duire, dar prea e umilă coliba asta, aşa că
m - a m îm potrivit.
WAKI îţi mulţumesc pentru bunătate. Călugăr dru­
m eţ cum sînt, de vreme ce nu mi-e îngăduit
să rămîn într-un loc, orice adăpost mi-e
binevenit. Şi-apoi, pe ţărmul de la Suma
orice om cu suflet sim ţitor şi-ar căuta înadins
un adăpost stingher.
„Dacă se-ntîm plă
să întrebe de mine vreun om
să-i spui că pe ţărm
la Suma unde sarea
se prelinge din alge lîncezesc"
E poemul pe care l-a scris Yukihira aici.
(Se întoarce spre p in u l din faţa scenei.)
Apoi, am întrebat pe-un om ce e cu pinul
acela singur de pe prundiş şi dînsul mi-a
răspuns că este pare-se o veche urmă pămîn-
tească a celor două pescuitoare, Matsukaze
şi Murasame. Drept care, măcar că-mi sînt
necunoscute, le-am făcut o pomenire. (Vede
că shite şi tsure p lîn g .) C iu d at! D e cum
adusei vorba de Matsukaze şi Murasame
amîndouă parcă v-aţi m îhnit. Oare ce vrea
să însemne asta?
SHITE (p lîn g în d :) Adevărat e:
TSURE gîndul în suflet ascuns
culoarea obrazului pe faţă îl dă.1
Pom enit-ai de versul
„dacă se-ntîm plă
să-ntrebe de mine vreun om"
deşteptatu-m i-a dorul cel v e c h i
lacrim ile care mă leagă
de cele lum eşti
din nou mîneca-mi udă.
WAKI „Lacrimile care mă leagă de cele lumeşti''
— astea sînt vorbele cuiva care nu mai

Citat din Mengzi.

148
 adastă în lumea noastră. Dar iarăşi, spuneţi
că versul „dacă se-ntîmplă" vă deşteaptă
dorul. Am o bănuială. D estăinuiţi-m i, rogu-
vă, numele voastre.
sh it e şi Ruşinîndu-ne să le spunem
tsure „dacă se-ntîm plă". . .
de noi nu-ntreabă nimeni
urmele noastre pierdute
pe ţărm la Suma
pătrunse de sarea pămîntului
Amar ne e sufletul
în afară de nume
ce mai avem a ascunde
în seara care cade
sub muşchi de pini umbrit
pentru urmele noastre
făcut-ai pomenire
Duhurile fetelor
Matsukaze Murasame
au venit pînă-n locul acesta.
Iată trei ani la rînd Yukihira
cu jocul de-a bărcile
îşi alungă plictisul
sufletul limpezindu-şi
în raze de lună
pe ţărmul din Suma
Iar dintre copilele pescarilor
ce scot unda sărată-n ciubere
el îşi alese două surori
după împrejurare dîndu-le nume:
Matsukaze şi Murasame le chemă 1
Acele pescuitoare din Suma
ce luna o-ndrăgeau
s h it e schimbară culoarea
straielor arse de fum ul sării
s h it e şi şi-mbrăcară straie ţesute cu fir
tsure pătrunse de fum de tăm îie.
s h it e Astfel petrecură
trei ani la rînd
în Urbe din nou
Yukihira se-ntoarse

1 Matsukaze = „vîntul prin pini". O cunoscuse pesemne intr-o zi

cu vînt; Murasame, „ploaie repede de vară,*'.

149
TSURE Curînd aflară că prea de timpuriu
iubitul părăsise lumea aceasta
SHITE oricît de adînc le fu dorul
nici o veste n-avea să mai vină
COR Matsukaze şi Murasame aşteptară
mîneci ude de lacrimi, zadarnic
Nepotrivită fu dragostea lor
pescuitoare umile din Suma
prea adînc le e păcatul
Pentru rămăşiţele lor
îndură-te, fă pomenire

7
COR Pe iarba dragostei
încîlcită de rouă de gînduri
(Waki se aşază la wakiza, tsure în fa ţa flu ieru lu i.)

pe iarba dragostei
încîlcită de rouă de gînduri
sufletul lor rătăcit
Nici lepădarea de rele
în ziua şarp elu i1
nici hîrtia sfinţită 2 n-aduse
ajutor de la zei
Se stinseră
spumă pe creste de valuri
ce jalnică soartă
(shite îşi acoperă fa ţa cu mîneca)
(U n supraveghetor aduce un veşmint â.c mătase şi o
cuşmă înaltă, de curtean, pe care le depune la cuvintele
„chunagon Yuhihira" pe braţul lu i shite. )

COR Ce jalnic gîndul

se-ntoarce spre vremuri trecute
dorul mă-neacă
chunagon Y u kihira
trei ani la rînd petrecu
pe ţărmul din Suma
iar cînd fu să se-ntoarcă
în Urbe

1 Zi aleasă pentru purificarea rituală.

9 Hîrtie din frunze de dud, oferită ca jertfă în ritualuri religioase.

150
 întru amintirea
vremii trecute aici
straie de vînătoare
şi cuşma asta înaltă
îm i dărui.
D e cîte ori le privesc (priveşte haina de
mătase)
ierburile gîndurilor
se încîlcesc
Nici cît în vîrful
ierbii stă roua
nu mi-e dat să uit
(pune haina pe genunchi)

Vai, amintirea în să şi1

îm i e duşmană
de n-ar fi ea (ridică haina)
vreme-aş avea să uit
dacă tot mai adînc
îm i e dorul (plînge)
N oapte de noapte
dezbrăcîndu-mi haina
COR atîrn în cui speranţa
ce are rost cît e în viaţă
( se ridică de pe taburet)

dar amintirea unui mort

ce noimă mai are
(cu haina atîrnîndu-i în m ină păşeşte spre „rampă")

s-o lepăd nu pot

de-o iau în mînă
se ridică în faţă-mi
înaltă umbra lui (strînge haina în braţe)
veghind ori în somn
mereu la căpătîi o am (se întoarce spre
dreapta )
D in urmă iubirea
mă-nghesuie (se u ită spre punte)
scăpare n-am nicăieri
în lacrimi înecată
mare mi-e jalea

1 D upă o poezie anonimă din Kokinshii.

151
 (Se retrage la joza, se aşează, ridică haina în dreptul
ochilor, plînge. Supraveghetorul îi îmbracă haina de
mătase, îi pune cuşma pe cap. Shite rămîne mai departe
aşezată. P lînge.)

8
sh ite Rîul cu Trei B raţe 1 curge
fără oprire rîul
de lacrimi amare
în rătăcirea iubirii
vîltori are şi el
Ce fericire iată acolo
stă drept Yukihira
(se ridică, se uită ţintă la p in )
Pe mine m ă cheamă el
M atsukaze
iată-m ă vin
(Merge spre pin u l din fa ţă . Tsure se ridică, o reţine
de m înecă.)
TSURE Nefericito ! De vină-i inim a ta
că te cufunzi în păcat
încătuşată de cele lum eşti
(amîndouă se retrag p u ţin )

încă robia lumii netrebnice

n-o poţi uita (se întoarce spre p in )
acolo e doar un pin
nu e într-însul Yukihira
SHITE Vorbeşti ca o proastă
pinul de colo
e doar Yukihira
Num ai un tim p ne despărţim
d ar de-oi afla că m -aştepţi
la tine m ă-ntorc negreşit
Ce spui de vorbele astea
el le-a rostit
TSURE A devărat uitasem vai
Num ai un tim p ne despărţim
dacă m -aştepţi voi veni
Acestea fură vorbele lui

1 Simbolizează cele tre i Căi ale R ăului: calea iadului, a demonilor

flămînzi, a dobitoacelor.

152
IMITE eu însă nu le-am u itat
M atsukaze aşteaptă
vestea întoarcerii lui
Tun h e Să aflu vreodată
M urasame cu mîneca
a tîta vreme udă de lacrim i
MINTE Aşteptîndu-1 oare
acelaşi neschim bat
va fi să se-ntoarcă
T8URE Cită nădejde
HUITE în versul lui
Ciut părăsindu-te plec 1
('Tsure merge plîngind pînă in fa ţa flu ie ru lu i unde se
aşază: shite iese pe punte pînă în dreptul p rim ului
pin, apoi revine în scenă, dansează.)
HUITE Sus pe piscul Inaba
cresc pinii
de-oi afla că m -aştepţi
m-oi întoarce îndată
U ite pinii pe m untele
Inaba cel îndepărtat (priveşte spre punte)
COR Aici aproape pinul drag
stăpînul meu în el (se apropie de p in )
răm as pe ţărm la Suma
pinul eY ukihira (priveşte spre marginea din
stînga a scenei)
de-ar fi să se-ntoarcă
din um bra crengilor (se duce p în ă în faţa
tobei m ari)
î-aş ieşi înainte
Pe ţărm pinul bine ştiut
cit mi-e de drag ( se retrage un pas, plînge)
(D ansul începe printr-un înconjur al p in u lu i.)

COR Cel care suflă prin cetini

vîntul şi el e nebun
înalte talazuri la Suma
înfricoşate b at noaptea întreagă
în visul patim ii oarbe
m i se-arată
Pe urmele mele
fii bun şi fă pomenire

V ers dintr-un poem de A riw ara 110 Y ukihira, în Kokinshu.

153
(Se întoarce în mijlocul scenei, întinde m îinile împreunate,
spre w ak i:)

îngăduie-mi să m ă retrag (se ridică)

se-ntoarnă vuietul
valurilor rostogolite
limpede peste ţărm la Suma
suflă vîntul ce coboară din m unte
(ridică ochii spre stîlp u l lu i sh ite /

în drum spre stavilă

păsări ţipă de-a valm a
visul pieri fără urm ă
se crapă de ziuă
să fie ploaia de vară — murasame
azi în zori
iată răm as-a
doar vîntul prin pini — m atsukaze
iată rămas-a
doar vîntul prin pini
(Se opreşte la joza şi sfîrştşte dansul cu o bătaie din
picior. )

154
 Zeami Motokiyo

Templul din cîmp

{Nonomiya)

Persoane

W A K I: u n Călugăr rătăcito r
SH IT E I : o Fem eie de la ţa ră
S H IT E I I : D uhul doam nei RokujO
LOC: cîm pia Saga, în provincia Yamashiro
T IM P : a şaptea zi din luna a noua

155
Eroina acestui no inspirat din Genji monogatari (cartea a zecea, Sakaki)
e tem u ta doamnă Rokujo, una din iubitele p rinţului Genji care din gelozie
îi v a ucide soţia, pe Aoi-no-ue, torturînd-o în chip de strigoi. în ipostaza
de spirit răzbunător, cu mască de demon H annva (încornorată), apare
doam na R okujo într-un no de categoria a p a tra , Aoi-no-ue (care din p unct
de vedere literar m i s-a p ă ru t mai pu ţin interesant). Cu totul alta e RokujO
cea din Tem plul din cîtnp. Şi aici, e d rep t, o urm ăreşte am intirea vechii
înfrîngeri la sărbătoarea de la Kamo, cînd rivala Aoi pusese să i se dea
carul la o p arte, astfel că lu p ta carelor (kuruma-arasoi J e rem em orată,
retrăită, m im ată şi aici. D ar tonalitatea piesei nu e d ată de gelozie, ci de
o melancolie sum bră, de obsesia unei iubiri prea curînd sfîrşite în locul
căreia răm îne dorul am plificat în tim p al femeii părăsite definitiv (Rokujo
e văduvă şi cu şapte ani mai în v irstă decît Genji).
D uhul femeii din Calea a şasea (asta înseamnă roku-jo) ap are in faţa călu­
gărului în şapte ale lunii a noua, ziua ultim ei vizite a prinţului, ţinînd in
m înă creanga dc sakaki lăsată de Genji, proaspătă ca în prim a zi. Toată
am intirea se concentrează asupra acelei ultim e întîlniri d in tre foştii am anţi
la tem plul unde doamna se retrăsese însoţindu-şi fiica ce se pregătea să
devină preoteasă la Ise. T ex tu l libretului urm ează îndeaproape povestirea
doamnei M nrasaki, citind in extenso poem ul compus de Rokujo cu acel
prilej şi preluînd descrierea peisajului de toam nă, ale cărui motive sînt
dezvoltate, reluate, am plificate în dialog şi în cînturile corului.
 Partea întli

(Se aduce în scenă aproape de „rampă" o poartă to riij1,

de-o parte şi de alta cu gard scund de nuiele. Fluier.
Intră waki, un călugăr rătăcitor, în straie mohorite,
cu mătănii şi evantai în mină ; se opreşte la nanoriza. )

w aki Sînt un călugăr rătăcitor şi pribegesc din

loc în loc prin toate provinciile. De curînd
am zăbovit în Urbe şi-am vizitat pe rînd
toate locurile vestite şi urmele din vechime.
D ar iată că toam na e pe sfîrşite şi cum cîmpia
de la Saga e desfătătoare la vremea aceasta,
m-am gîndit să m ă duc s-o văd.
(Se întoarce spre torij.^
în treb ai un om despre crîngul acesta şi-mi
spuse că e locul vechiului tem plu Nonomiya.
Sînt doar un oaspe întîm plător, totuşi parcă
m-aş duce să-l văd.
( înaintează pînă în mijlocul scenei, mereu cu fa ţa
spre to rii.j
în crîngul acesta
sosit-am ce văd
din lemn necioplit
o poartă sfîntă gard de nuiele
neschim bate parcă din vrem uri bătrîne
care îi va fi tîlcul
Acum dacă to t am găsit-o
la vreme de toam nă în cale
am să m ă-nchin
slăvită fie

1 P o artă de lem n în faţa tem plelor shintoiste: două grinzi sprijini

pe doi stîlpi din lemn neprelucrat, în stînga şi în d reap ta u n gard scund.

157
 (se aşază cu m iinile împreunate a rugăciune)

Ocolul de la Ise
deschis e 1
calea Legii m ă-ndrum ă
de-a dreptul la tem plu
seara aceasta
cugetul îmi limpezeşte
scara aceasta
cugetul îmi limpezeşte
2
(Merge Ia waki za, se aşază. Orchestră. Apare shite I,
o femeie de la ţară, cil mască Fuka-i de femeie între
două vîrstc, expresie uşor îndurerată a feţei, perucă,
rochie albă pe sub haina imprimată şi brodată, jachetă
„chinezeasca', evantai, cu o crenguţă înfrunzită în
mină. Se opreşte la joza. )

SHITE în tem plul din cîmp

printre flori trăiam
în tem plul din cîmp
printre flori trăiam
toam na trece şi-apoi
ce va m ai fi
(Corul repetă în surdină, shite se întoarce spre public.)

De pe-acum toam na
pustie e pe ducă
încă stăruie rouă
pe mîneca mea
am urgul m ă sfîşie
culorile din suflet
se sting de la sine
culorile celor o mie de ierburi
în veştejire
stă rostul făpturii
N eştiută de nimeni
an după an în ziua asta
m ă-ntorc pe urmele
vremii trecute
la Tem plul din Cîmp
toam na sfîrşeşte vîntul

1 Ocolul sfînt in incinta tem plelor era deschis doar preoţilor şi

călugărilor.

158
 în crîng despoaie copacii
toam na sfîrşeşte vîntul
în crîng despoaie copacii
culorile dragi inimii
ofilitu-s-au to a te
de stau să-mi amintesc
cum să-mi m ai rabd trecutul
veşm înt de Shinobu cu ierburi v o p s it1
p u rta t întors sufletul meu
vine şi pleacă iar
to t supărat
(La „p u rtat întors" face cîţiva paşi spre dreapta, apoi
spre „ram pă".)

(W aki se ridică în picioare, se întoarce spre, sh ite :)

waki Şedeam în um bra crîngului cugetînd la

lucruri de dem ult îmi limpezeam sufletul
cînd iată că mi se-arată din senin o femeie
preafrum oasă. Binevoieşte şi spune-mi ce
fel de făptură omenească eşti.
shite M ă-ntrebi ce fel de făptură sînt. S-ar cu­
veni, zău, să-ţi întorc întrebarea. Ia tă Tem­
plul din Cîmp, Nonomiya, în care pe vre­
m uri stătea cea aleasă a sluji la Ise ca
Prinţesă Preoteasă. E drept că de-atunci
s-a pierdut obiceiul', totuşi an de an în ziua
asta, a şaptea din luna-lungă 2, gîndindu-mă
la vremurile de-odinioară neştiută de nimeni
la tem plu mă curăţ de rele 3
cînd îm plinind rostul sfînt
tocm ai acum domnia ta te înfiinţezi, venit
cine ştie de unde. Ce îndrăzn eală! Pleacă,
pleacă îndată de unde-ai v e n it! (Face d o i
p a ş i spre w a k ij
w aki Ba nu. N u-ţi stau eu în cale căci sînt unul
dintre aceia care s-au lepădat de lume şi
trăiesc fără grija zilei de mîine. Aşadar în
1 Shinobu no kusagotomo : shinobu = a răb d a a in d u ra; shinobuno-
kusa „iarba ră b d ă rii", dar şi „iarba d o ru lu i"; Shinobu pe de a ltă p arte
e un ţin u t in care se folosea o tehnică specială a vopsirii ţesăturilor
cu zeam ă de ierburi.
2 Alt nume pentru luna a noua (după calendarul lunar).
3 Purificarea ritu ală joacă un rol im p o rta n t în religia shintoistă.

159
 aceste locuri cu urme din vechime te-ntorci
mereu în ziua a şaptea, ca să-ţi am inteşti de
cele trecute. Ce vrea să-nsemne asta?
SH IT E Genji Strălucitorul se arătă în aceste locuri
tocmai în ziua a şaptea din luna-lungă şi
înfipse în gard o ramură de sa k a k i1 ce-o
adusese cu dînsul, iar prinţesa îi răspunse
pe loc:
în ocolul sfînt
nu se află cedri
paşii să-ţi îndrume
ce rătăcire să rupi
creanga de sakaki 2
Chiar în aceeaşi zi fu scris poemul,
WAKI într-adevăr uimitoare
vorbele-ţi sînt
ramura de sakaki
ce-n mînă o ţii
păstrat-a parcă culoarea
de-atunci neschimbată
SHITE Aceeaşi culoarea
neschimbată de-atunci
singur sakaki copacul cel sfînt
nemuritor a rămas
WAKI Sub crengile crîngului
pe poteci în toam na tîrzie
SHITE frunze roşii se scutură
WAKI în cîmpul de trestii
COR frunze şi ierburi
uscate la vîrfuri
pustiu e Templul dinCîm p ( waki se aşează)
pustiu e Templul din Cîmp
pînă şi urma lui mi-e dragă
iată astăzi în ziua a şaptea
din luna cea lungă
venit-am încă o dată aici
gardul nuiele plăpînde
adăpostul vremelnic
oare în lum ina palidă
la paza focurilor
1 Genji monogatari, cartea a zecea. Sakaki (cleyera ochnacea) e u n
arbore sfînt la shintoişti.
2 ibid. în poezia doamnei R okujo se află o aluzie la un poem anonim
din KokinshU ■' ,,De-ţi v a fi dor / de-i cău ta coliba mea / sub m untele M ino/
să ştii că la p o artă / stă u n cedru".

160
 mi-o vedea cineva
culorile gîndului
a tît de singuratec
e tem plul acesta
atît de singuratec
e tem plul acesta
(l.a „frunze şi ierburi", shite înaintează spre torii şi
oferă ramura de sak ak i; la „ziua a şaptea" se întoarce
în mijlocul scenei, la „nuiele plăpîr.dc" cercetează gardul
scund, la „paza focurilor" se înicarcc spre stîlpul-repcr ;
la „lumina palidă" se întoarce spre dreapta, se duce la
jo / a ; apoi priveşte spre public.)

w ak i Acum fii bună şi spune-mi povestea prin­

ţesei.
(Shite înaintează pînă în mijlocul scenei, se aş»ză.)
cor Aşadar cea numită Doamna înaltului Iatac 1
fu soţia m ult iubită a fratelui mezin al
îm păratului Kiritsubo, ce-i zice şi Fostul
Prinţ Moştenitor, pe vremea cînd acesta se
afla în floarea vîrstei.
s h it e Dar orice unire
sortită-i dezbinării
aşa e mersul lumii
cor Cumplit c a un coşmar
prea curînd văduvă o lăsă
s h it e dar astfel neputînd rămîne
făptura ei de rouă
cor Genji strălucitorul
necugetat cum era
pe ascuns şi-n taină veni
s h it e pînă ce dragostea lui se stinse
de ce oare e astfel
cor tot mai slab firul
între ei se curmă
i se urîse de dînsa
dar cum de tot n-o uită
ci-şi făcu drum pînă la
îndepărtatul Templu din Cîmp
inima ei se-nduioşă
Florile toamnei

1 Miyasiwlokoro: poreclă de curte, după palatul în care locuia prinţul

moştenitor.

161
 se ofiliseră toate
glasul gîzelor
tot m ai stins era
toate pînă şi vîntul
în cetini de pin
în lungul drumului pustiu
nesfîrşită tristeţe a toamnei
Astfel prinţul veni să se-nchins
la tem plu vai roua
vorbelor lui cu-atîtea chipuri
vai cîte feţe-ale inimii lui
preapline
s h it e Mai pe urmă la rîul
Katsura la spălarea sufletelor 1
cor zdrenţe albe-atîrnate
în undele rîului
trupul e iarbă plutitoare
dusă de unde 2
nicăieri n-are sprijin
ispitită de ape inima mea
pleca-voi departe
au să mă scalde iarăşi şi iarăşi
apele rîului Suzuka
cel cu optzeci de căderi
Cine-şi va mai am inti
de cea surghiunită la Ise
Astfel vorbind mama
lucru nemaivăzut înainte
alături de fiică purcese la drum
pe calea spre Take
Cît amar în inima ei
cor Adevărat ascultîndu-ţi
povestea îmi pare
că nu eşti femeie de rînd
spune-mi care-ţi e numele
s h it e Chiar de l-aş spune
la ce bun ruşinea
la iveală iese oricum
fie şi-aşa fă pomenire
pentru cea fără nume
1 L a purificarea rituală se legau de ram uri de sakaki (vezi mai sus)
fîşii albe de bum bac, cufnndîndu-se în apele rîului.
a Poezie de Ono no Komachi, în K okinshu: „E -atît de trist / sâ fii
iarbă, plutitoare / cu rădăcinile smulse / te duce ap a oriunde / şi dusă ta
laşi".

162
COR Ciudat să auzi vorbind
o fiinţă care nu mai este
aşadar din lumea deşartă
SI I I TE plecată este doar numele
prelungită urmă
COR înalta prinţesă
SHITE sînt eu grăi
COR vîn t în amurgul dc toam nă
(shite se ridică in p ivic n n )

printre arborii crîngului

noaptea albă de lună
(se întoarce la jozaj

nedesluşit licăr
sub arbori
în lemnul necioplit
(priveşte spre to rii)

între stîlpii porţii se-ascunde

a pierit fără urmă
se-ascunde
a pierit fără urmă
(Shite pleacă capul, se îndreaptă iar, iese din scenă
cu paşi înceţi.)

Partea a doua

5
f cînt-dc-aşteptare )

WAKI Aşternut
în umbra crîngului
veşm întul de m u şch i1
în umbra crîngului

Kcikigoromo, „haină de muşchi", termen iiterar pentru îmbrăcă.-

mintea moborită a călugărilor.

163
 veşm întul de muşchi
pe rogojina ierbii
la fel de verde şi ea
îmi deapăn gîndurile
cît e noaptea de lungă
în urma celei duse
fac pomenire
în urma celei duse
fac pomenire

6
(Orchestră, in tră în scenă shite I I ; poartă aceeaşi masei
Fuka-i, perucă, rochie albă sub veşm întul bogat brodat,
pantaloni largi roşii, evantai în mină. Se opreşte la
joza. )

s h it e La Templul din Cîmp

în car podobit cu flori
toam na cu o mie de ierburi se-ntoarce
în trecut întorsu-m-am şi eu
w aki Ciudat în lum ina lunii
nelămurită zarvă de care
se-apropie iată
un car coperit
cu storuri lăsate
neobişnuită arătare
nu mai încape-ndoială
e Doamna înaltului Iatac
şi totuşi ce fel este
carul ce-1 văd
s h it e Ce fel este
carul întrebi
aminte-mi aduc Odată demult
era sărbătoare la Kamo 1
două trăsuri luptau să răzbească
cine e-n ele nimeni nu ştie
w aki în locul îngust
s ta u a lă tu r i în r în d
s h it e fe l şi fe l d e care
ia r în t r e e le

1 U na din marile sărbători ale anului, (ţin u tă în ziua Cocoşului în

a p a tra lună la K yoto). Doamnele de la curte se înghesuiau cu carele să
privească procesiunea. Sei Shonagon (însem nări de căpătîi, U nivers, 1977)
descrie o asemenea lu p tă pentru locurile cele mai bune.

164
 cel al tem utei doamne A o i1
W A I ii împrăştie lumea
în larma iscată
pun să-i răspundă
umilul meu car nu se dă
la o parte rămîne
WAKI A tunci din faţă din urmă
SHITE se năpustesc oamenii ei
(Shite se întoarce spre dreapta, apoi mimează lu p ta ,
în tim p ce corul chită.)

COK Oiştea o smulg

între carele slugilor
mă împing îndărăt
de-acolo nimic nu mai văd
pricep că-s înfrîntă
Ce-i drept cugetînd
totu l în viaţă este
răsplata păcatelor vechi
nimeni nu scapă
astfel stau acum
în carul tras de boi
şi roţile se-nvîrt se tot învîrt
pînă unde pînă cînd
îndură-te dezleagă-mă
de robia patim ii oarbe
îndură-te dezleagă-mă
de robia patim ei oarbe
(Se întoarce spre waki cu m îinile împreunate a rugă.)

SHITE Gînduri vechi

m îneci înflorate
(iese Ia „ram pă")
COR către lună priviţi
în dans se rotesc
SHITE La Templul din Cîmp
oare şi luna
adusu-şi-a aminte
COR palid scînteie

1 D oam na Aoi, soţia principală a prinţului Genji. Va m uri to rtu ra

de sp iritu l doamnei RokujS.

165
 roua sub arbori în crîng
roua sub arbori în crîng
SH ITE pe locul unde soarta
odinioară m ă lăsă
COR Chipurile grădinii (shite iese la „rampă")
SHITE cea fără seamăn frumoasă (roteşte privirea,
in ju r )
COR alcătuiri trecătoare
(înaintează spre to rii)
SHITE gardul scund din nuiele
COR pe care mîna lui şterse roua
(plimbă evantaiul închis de-a lu n g u l g a rd u lu i)

cea pe care o căuta

e-acum şi dînsa
o umbră bătrînă
dintr-un vis de demult
doar greierii pinilor
(înconjoară scena, se opreşte în fa la orchestrei )

ţîrîie vîntul urlă prelung

(face mişcări largi cu evantaiul, iese 'a )

cît e noaptea de lungă

la Templul din Cîmp
(priveşte spre to r ii)

mă m istuie dorul
(plingînd merge pină in fa ta orchestrer, î j răsuceşti
spre public)

COR Locul acesta

de la-nceputuri binecuvîntat
(păşeşte spre to riij

vîntul ze ilo r1
la Ise pe poarta sfîntă
ce desparte înăuntrul de-Afară
o umbră iese intră
pe calea vieţii şi-a m orţii

Kamikaze, „cuvînt-pernă" (makurakotoba), i.e. u n ep itet de sine

stă tăto r. desemnînd sanctuarul de la Ise.

166
 „t, pe sub torii >

nţă yor primi zeii ori nu

grăi şi iarăşi în car urcînd
pe poarta -Casei de F lă că r i1
izbutit-a ,oare să freacă
pe poarta iCasei de' Flăcări
(Se îndreaptă spre stilfm l lu i shite; 4^
Pjpipr O Ultim4 dată, iese.) /
 Zeami Motokiyo

Yuya

Persoane

W A K I: T a ira no M unemori
W A K IZU R E: un slu jito r al acestuia
T SU R E : Asagao
S H IT E : Y uj'a, stăp în a popasului de la Ikeda

LOC P a rte a întîi: reşedinţa lui T aira no M unemori în capi

ta lă
P a rte a a doua: tem plul Kiyomizu, în capitală

169
 în tre piesele preferate ale publicului japonez, acest no de Zeami ocup#
un loc de frunte, atingind în toate şcolile un num ăr im presionant de repre­
zentaţii. Se spune îndeobşte că figura eroinei a r fi întruchiparea ideală a
acelui yîtgen spre care năzuiesc toţi in terp re ţii <le n o : în ea se reunesc
jragilitatea şi frum useţea, blîndeţea, p ietatea filială, supunerea, gustul
subţire şi talentul poetic (Hcike monogatari scrie despre cea care îi este
sursa de inspiraţie că a r fi poetesa cea m ai de seam ă „din to ată Calea
M ării", Tokaido, pe care se află şi popasul Ik e d a ). Poate că m otivul suc­
cesului deosebit al piesei e de cău ta t şi în contrastul violent în tre atm osfera
„de suprafaţă'1 (toate imaginile prim ăverii, ale înfloririi exuberante se
înşiră aici) şi im inenţa m orţii (boala mamei, m oartea apropiată a lui Mune-
mori, despre care publicul japonez ştie p re a bine din Heike).
în fine, nu fără im portanţă pare să fie rolul ce se acordă poeziei, dezno-
dăm întul „fericit" putînd trece d rep t dovadă a puterii poeziei, care înmoaie
inim a stăpînului aspru in aceeaşi m ăsură în care este un „miracol" a l zeiţei
Kannon, cea im plorată în tem plu.
 Partea întîi

(Flaut. In tră waki, Taira no Munemori, in „haine

de vînătoare", cu cuşmă înaltă, pantaloni largi albi,
evantai, urmat de wakizure, în costum de servitor, cai.:
poirtă p i ’rşul stdpînului. AVaki se opreşte în mijlocul
scenei in picioare, w akizure se aşază in fa ţa „stîlpnlm
In i shite" . )

WAKI (MUNEMORI) Eu sînt Taira no Munemori.

Aşadar Yuya. domniţa popasului de la Ikeda
pe care am ţinut-o m ultă vreme în preajma
mea în Urbe, îmi cere învoire să plece,
iară şi iară, sub cuvînt că mama ei e sufe­
rindă. Dar cu am de gînd s-o opresc, ca să-mi
fie soaţă măcar la privitul florilor în primă­
vara asta. (Către însoţitorul lu i:) Ei, care
eşti pe-aici?
WAKIZURE Preasupus mă-nfăţişez.
WAKI De-o fi să sosească Yuya. îndrum-o în­
coace.
WAKIZURE Mă supun.
(Waki se îndreaptă spre waki za, se aşază pe un scăunaş
pliant, însoţitorul In i se aşază în faţa corului.)

(Ca orchestră shidai intră în scenă A saga-o; poartă

mască de „Tsure", perucă lungă, rochie roşie, haină
im primată şi brodată, jachetă chinezească; are o scri­
soare în sîn. Se opreşte la joza, cu fa ţa spre orchestră.)

TSURE Răstim p de-un vis

atîta ţine primăvara
răstimp de-un vis
atîta ţine primăvara

171
cît mai e vremea florilor
să le privim
(in fa ţa corului, se întoarce spre public.)
Sînt o femeie în slujba domniţei de la popa­
sul Ikeda în ţinutul l'otomi şi-mi zice Asagao.
Iată, Yuya, stăpîna, zăboveşte de multă
vreme în Urbe şi măcar că au venit în
cîteva rînduri soli să-i vestească boala mamei,
dînsa pînă acum nu s-a întors acasă.
De data asta am sosit eu, Asagao, s-o
întîmpin.
(cîntec-de-drum )
în vremea din urmă
în straie de drum
cu brîu legate
zile legate una de alta
în straie de drum cu brîu
legate zile una de alta
prin cîte hanuri
pe-nserat poposit-am
cîte vise-nşirate
pe perne de-mprumut
zori şi amurguri trecură
dar iată cu spor drumeţind
curînd ajuns-am în Urbe
dar iată cu spor umblînd
curînd ajuns-am în Urbe.
(La „zori şi amurguri“ se întoarce spre dreapta, face
cîţiva paşi, apoi revine, in semn de sosire. Se adresează
pu b licu lu i:)
Umblînd cu spor ajuns-am curînd în Urbe.
Casele de colo îm i par a fi cele în care stă
Yuya. Întîi şi-ntîi am să-mi vestesc sosirea.
(Iese pe punte p în ă la prim u l p in , apoi
către cortina de la capătul p u n ţii:) Hei, mă
primiţi în casă? D aţi de ştire că a venit
Asagao de la popasul Ikeda.

3
(Se retrage la kokenza, se aşează. M uzică. Intră shite,
Y u ya , cu mască „tinără femeie”, perucă cu păr lung,
panglică pe frunte, rochie albă, haină imprimată, cu
alesături bogate, jachetă chinezească de brocart evantai:
se opreşte la al treilea p in ; către p u b lic:)

172
SH IT E Deopotrivă binecuvîntate sînt
iarba şi frunza
de ploaie şi de rouă
ce părinteşte
florilor hrană aduc.
Darmite omului
ce-i este mama
mereu cu grija în suflet
Oare cum îi merge?
(Tsure s-a apropiat între tim p pînă la prim ul pin.)

TSURE De la popasul Ikeda se înfăţişează Asagao.

SHITE Cum, Asagao, zici? N eaşteptată bucurie ! Ce
ştii despre boala ei? Cum îi merge?
TSURE E peste poate de rău. Uite, un răvaş de la
dînsa, vezi-1.

(Scoale din sîn scrisoarea, i-o înmînează. j

SHITE Ce bucurie ! Întîi am să-l privesc, răvaşul.

(Desface sulul.) Vai, mi se curmă veselia.
Scriitura însăşi îmi spune că nu mai e nici
o nădejde.
TSURE întocm ai, aşa stau lucrurile.
SHITE Atunci vino cu mine, Asagao. Am să duc
răvaşul stăpînului să-l vadă. îi voi cere
învoire să plec. Vino, pe-aici.

(Face sul scrisoarea şi jinînd-o în mina stingă păşeşte

pînă la joza, urmată de tsure. Acolo se adresează lu i
w a k iz u r e )

SHITE E careva pe-aici?

(Wakizure se ridică, vine pînă in mijlocul scenei.)

WAKIZURE Cine-a venit? A, Y uya soseşte.

SHITE Vesteşte-1 pe stăpîn că sînt aici.
WAKIZURE Mă supun. (Se duce p în ă la w a k i, face o
plecăciune.) Preasupus îţi vorbesc: Yuya se
află aici.
WAKI Pofteşte-o să sc-apropie.
WAKIZURE Mă supun. (Iese în m ijlocul scenei:) Pof­
teşte înăuntru.

173
 (Wakizure se intvarcc la locul lu i. Shite Înaintează
cîţiva paşi, sc aşazâ. Tsure rămine în fa ţa „stîlpttlui
!ui shite".)
s h it e Preasupusă îţi vorbcsc: bătrîna m e a mamă
îmi trim ite prin Asagao un răvaş vestindu-m ă
că îi merge cît se poate de rău. Deşi nu se
cade să ţi-o cer, totuşi m-aş duce s-o mai
văd o dată. (în ain tează p în ă în mijlocul
scenei, se aşază din nou.)
w ak i Ce e? Un răvaş de-acasă? Nu-i nevoie s ă - l
văd, citeşte-mi-1 cu glas tare. ("Shite deschide
scrisoarea.)
shite (citin d :)
D in visul nopţii de primăvară
în palatul Izvorului-Dulce 1
o inimă zdrobită
e tot ce-a rămas.
Nici luna în noaptea de toamnă
în palatul Risan 2
nici ea mult n-a ţinut.
T athăgată învăţătorul
lumii de-apoi însuşi nu scăpă
de legea vieţii şi-a morţii
După cum îţi vesteam
prin luna a doua
nu ştiu de ce
în astă primăvară
cireşul noduros uscat
floarea-n ăst an
n-are s-o mai apuce
Cu inima stinsă
privighetoarea bătrînă are glasul
înecat de lacrimi
Vorbeşte totuşi stăpînului
cerînd dezlegare
o dată doar să te mai pot privi
Oricum ceea cc-i leagă
pe copii de părinţi
o singură viaţă ţine
şi dacă în viaţa aceasta
de mine te îndepărtezi

V Aluzii la două. concubine celebre clin istoria Chinei (palatele în

c.ive locuiau). Tilde ale fericirii prea curînd trecătoare.

174
 încâlci porunca lui k o 1
Iarăşi şi iarăşi te rog
vino o singură dată
în viaţa asta să te mai privesc.
La bătrîneţe despărţirea
vine oricum se zice
Tot mai mare m i-e dorul de tine 2
Cîntul cel vechi
îmi aduce aminte
mă face să plîng — Aici mă opresc din scris.
(Sfîrşeştc de citit scrisoarea; in tim p ce corul cintă,
o face stil şi o depune pe scenă în stingă sa. Un supra­
veghetor o ia. Tsure se aşază in spatele lu i shite. )
cor Cît despre cîntul anume
povestea-i astfel
cît despre cîntul anume
povestea-i astfel
Ariwara poetul
zăbovind îndelung în slujbă la Curte
bătrîna lui mamă
din Nagaoka cîntul i-1 scrise
Iar Narihira în versuri răspuns-a:
„De n-ar mai fi
despărţirea cum plită
ci o mie de vieţi să-mi trăieşti
m ie fiului tău
care pentru tine mă rog“.
Cîtă duioşie
în cuvintele lui
cîtă duioşie
în cuvintele lui
5
SHITE Acum, de vreme ce lucrurile stau astfel,
îngăduie-mi, rogu-te, să mă duc în Azuma 3.
WAKI Aşa e, boala bătrînei e grea, ce-i drept.
Dar tu, care-mi eşti soaţă în primăvara asta
la privitul florilor, cum ai putea să mă
părăseşti ?

1 Chin. Xiao, „pietatea filială", îndatorirea suprem ă Ju p ă Ivungzi.

2 Dintr-o poezie a mamei poetului A riw ara N arihira (sec. IX ),
inclusă 111 antologia Kokinshu. în aceeaşi antologic c şi poezia de răspuns
a fiului, cita tă mai jos.
3 Satul mamei eroinei e în Azuma, i.e. in „Ţ inuturile de la R ăsărit"
(de capitală). De aici aluziile repetate la m unţii de la răsărit etc.

175
s h it e Teamă mi-e să răspund
la înaltele-ţi vorbe
dar flori sînt totuşi
în fiece primăvară
nu doar anul acesta
pe cînd dincoace
a vieţii trecătoare
despărţire prea lungă
şir de mărgăritare
Rogu-te, dă-mi învoire să plec.
w aki Ba deloc. N u-ţi îngădui să te laşi pradă unei
asemenea slăbiciuni. Am să te înveselesc cu
orice preţ.
Deci în aceeaşi trăsură
la privitul florilor
ne-om veseli împreună
cor Apropie carul
bouarule zise
w aki Care eşti pe-aici?
w a k iz u r e La poruncă !
w aki Trage carul încoace !
w a k iz u r e Mă supun.
(U n koken aduce o ramă de lemn simbolisind carul;
o depune în partea din stingă a scenei.)
co r Apropie carul
bouarule zise
e casa iubirii Casa F o cu lu i1
ieşi degrabă o-ndeamnă
dar inima ei
să iasă-nainte n-o lasă
prea slabe picioarele
abia o poartă în car
cînd fără de voie
la privitul florilor iese
(La „ieşi degrabă", waki, wakizure, shilc, tsure se
ridică în picioare. Shite intră în „car", tsu re rămîne
în urmă, waki c în mijlocul scenci urmat eh wakizure,
însoţind carul. Gesturile lor indică pornirea.)
6
(c in t-e lc -d ru m )

s h it e Către Kiyom izu unde

după nume apele-s limpezi 1
1 K iyo = lim pede; inizu = apă..

176
 purtaţi de valuri în voie
ne îndreptăm
COR Lîngă rîu la Otowa
cireşii sălbatici în floare
HUITE pe calea spre Azuma
m unţii răsăritului
măcar ei îm i spun
unde mă trage dorul
(priveşte spre dreapta în zare, pltnge înclim ud Jnf»
uşor spre mina dreaptă dusă la fr u n te )
COR Dacă primăvara cad
ploile devreme
se vor deschide florile curînd
dacă toam na tîrziu
bruma încă nu cade
întîrzia-vor pe ramuri
frunzele roşii
după munţi sînt alţi m unţi
nicăieri nu sfîrşesc
drumeţului căile m ulte îi par
căile cele fără capăt
SHITE m unţi albaştri deasupra
m unţi albi norii vin şi se duc
COR veselia omului
supărarea omului
toate sînt chipuri
ale lumii aceste
cine spunea: culorile
primăverii atît de blînde
spre răsărit m unţii
peste punţi
calea patra a cincea
peste punţi
calea a patra a cincea 1
moşnegi şi copii
bărbaţi femei oameni de neam
prostime tîrgoveţi ţărani
straie pestriţe
mînecă lîngă mînecă
ieşiţi să privească
norişori florile de cireş
într-o foaie, bătute în opt
în nouă pe potriva cetăţii
Alei orientate E —V în capitală.

177
 de nouă ori îm presurate
prim ăvăratecă privelişte

co r Trecem de m al m ai departe
apoi curînd drumul Carelor iatâ-i
şi calea Rokuhara
închina-ne-vom la tem plul lui Jiz5 1
s h it e K a n n on 2 aici alături
îşi are lăcaşul
Tu care te-ai lipsit de Nirvana
spre mîntuirea muritorilor
milostiveşte-te
şi-o ocroteşte pe mama !
cor într-adevăr ocrotirii divine
încredinţînd viaţa m am ei ei cea trecătoare
mărgăritare albe
de templul Otagi trecînd
iată răscrucea celor Şase C ă i3
s h it e Înfricoşate
Căile Şase
către lumea morţilor ducînd
cea fără nădejde
muntele Toribe 4 (priveşte spre dreapta)
cor sus dîre de fum
d e str ă m a te în p îc le s u b ţir i
ţip ă t de r a ţe s ă lb a tic e
în tin s pe cer
s h it e ste a u a n o r d u lu i
neadumbrită de nori
cor floarea Legii
îşi deschide petalele
s h it e Iată aici e chilia
Sfintelor Scripturi (priveşte spre stingă)
cor Cu gîndul la mamă
trece d e foişorul Naşterilor uşoare
s h it e cît ţ i n e primăvara
în pasul calului spornic

1 2, Z eităţi buddhistc.
3 Cele şase lumi prin care, după concepţia buddhistă, trebuie să treacă
to ate sufletele: a iadului, a demonilor flămînzi, a dobitoacelor, lum ea shura
(sau ctshura), a oamenilor, a Cerului. R ăscrucea Căilor: p o arta tem plului.
4 C im itirul capitalei se afla pe m untele Toribe.

178
< OR grăbind fără oprire
iată aici e
S U IT E adăpostul carelor ( priveşteînjos, spre dreapta)
COR Popasul cailor
îndată din carul cu flori împodobit
coboară
în straie de Harima
in albastru de Shikama
în albastru de Shikama
la Kiyomizu
înaintea lui Buddha să-l cheme
în rugi pentru mamă
{La „din carul c« flori" se întorc toţi, în semn că au
ajuns ; mimează coborîrca din car. Waki merge la wakiza,
wakizure se opreşte în fata corului, shite rămine in
mijlocul scenei, tsure îndărătul lui. Se aşază toţi. Shite
împreunează miinile, cu fa ţa spre public. Un supra­
veghetor scoate carul din scenă.)

8
WAKI E careva pe-aici?
WAKIZt’RE Preasupus m ă-nfăţişez.
WAKI Unde e Yuya?
WAKIZURE Se află încă în chilia de rugăciune.
WAKI De ce întîrzie? Mergi degrabă şi pofteşte-o
încoace.
.WAKIZURE Mă supun. fSe îndreaptă spre tsure:) Ei,
Asagao, am a-ţi vorbi. S-a pornit deja petre­
cerea sub pomii înfloriţi. Am poruncă de la
stăpîn să vie degrabă. Vesteşte-o îndată.
TSURE Am înţeles. (Se îndreaptă s p r e tsure, în tim p
ce wakizure se întoarce la locul său.) îţi
vorbesc: iată, a început petrecerea sub pomii
înfloriţi. Stăpînul porunceşte să vii degrabă.
SHITE Cum? Zici că a şi început petrecerea?
TSURE întocm ai.
SHITE Dacă-i aşa, am să mă duc.
(Tsure iese pînă în fa ţa fla u tu lu i, se aşază. Shite rămine
in picioare la joza, priveşte spre dreapta.)
SHITE Ei, veniţi cu toţii m ai aproape! Ce desfă­
tare sînt florile ! Parcă s-au deschis chiar
acum. De ce n-aveţi la-ndemînă versuri?
(către w ak i:)
Adevărat, gîndul
în suflet ascuns

179
 culorile obrazului
pe faţă îl dau 1
(cintînd se aşază in mijlocul scenei)
cor Astfel e năravul
lum ii netrebnice
oricît te-ai tîngui
e de prisos
s h it e prin faţa florilor
fluturi roiesc
fulgi de zăpadă răzleţi
cor peste sălcii zboară
privighetorile
fulgi aurii
flori coboară
pe cursul apei
trim iţîndu-şi mireasma-nainte.
zvonul clopotului
de norii reci tăiat
ne-ajunge tîrziu
cor Zvonul de clopot
la Kiyomizu
de sihăstria Gion 2
aduce am inte totul în viaţă
e nestatornic parcă spune
glasul de clopot
Avataruri ale celui Stăpîn
peste toate
sînt culorile florilor
în ele stă noima arborilor pereche sh a ra 3
După rostul lumii
în care tot ce-i viu sortit e pieirii
pildă adevărată dînd
Buddha de viaţă se lepădă
Pe jum ătate în nouri ascuns
din piscul Vulturului 4
doar numele-i păstrat
în tem plul punţii din lem n de katsura
peste culmi norii se-nalţă
să fie flori
1 După Mengzi.
2 Aluzie la prim a frază, m ult citată, din Heike monogatari.
3 Ser. sa la : pereche de arbori care, cînd G autam a Buddha a păşit
în tre ei, s-au uscat pe loc.
* M untele pe care Buddha Sakyam uni a predicat Şatra Lotusului.

180
 Primii cireşi înfloriţi
în crîng la Gion sub ei
albia rîului
(L a „nori sc-iuilţă", shite se ridică în picioare şi începe
să danseze după cîntecul co ru lu i:)
SHITE Privind în zare
spre miazăzi
COR Mare e mila şi ocrotirea Lui
în pîclă subţire
schimbatu-s-a Y uya Gongen
numele-i u n u l1 Imagumano
pe piscul Inari
roşu-i frunzişul de toamnă
odinioară verde
dar iarăşi la Kiyom izu
primăvara cu florile
încredeţi-vă în ea
primăvara cu florile ei mii şi mii.

SHITE Numele muntelui

fîlfîire de-aripi vijelie
zăpadă de flori
COR dorul adînc
cine să-l ştie
(Cu evantaiul shite mimează scosul sake-ului din cofă.)
SHITE Pofteşti să-ţi torn vinul?
(păşeşte către waki)
WAKI Ei, Yuya. Vino să ne dansezi
COR Dorul adînc
cine să-l ştie
( Plîtigînd, shite păşeşte pe punte, apoi se întoarce pe
scenă.)
SHITE Vai neaşteptată ploaia
florile cad răsfirate
ce-i de făcut
WAKI Aşa e, aşa e, ploaia împrăştie florile
SHITE nemiloasă e ploaia
iute de primăvară
(ridică ochii spre cer)

1 Y uya şi Im agum ano se scriu cu aceleaşi semne, prim a citire

sino-japoneză, a doua japoneză. Templul ImagHimano e pom enit aici.

131
COR sînt oare lacrimi ce cad
(cu fa ţa plecată înconjoară scena prin stinsa )
sînt oare lacrimi ce cad
cine n-ar plînge
cînd se-mprăştie floarea
(Ţ in e evantaiul sub ploaia de flo ri imaginare, face
cit mina dreaptă gestul p lh m tlu i, înconjoară scena prin
dreapta, se aşază în mijlocul scenei. închide evantaiul,
scoate din mîneca stingă o fîşie îngustă de hirtie, cu
evantaiul „scrie" pe ca un vers. Reciteşte, depune hîrtia
pe evantaiul deschis, se apropie de waki, i-o oferă, apoi
se întoarce în mijlocul scenei, se aşază. W aki cil hîrtia
în m ină.)
WAKI Versuri grele de-nţelcsuri
le iau şi citesc:
ce-i de făcut
de primăvara din Urbe
grea e despărţirea
SHITE cînd florile în bineştiutul
ţinut de la răsărit
stau să se-mprăştie
(plînge)
WAKI Ai dreptate. M-ai înduioşat. Grâbeşte-te, îţi
dau învoire să pleci la Azuma.
SHITE Cum? îm i dai învoire să plec?
WAKI întocm ai. Zoreşte-te şi purcede la drum
SHITE Vai, cîtă b ucurie! Slăvită
a lui Kannon preamilostivă faptă
(vine în fala scenei cu m îinile îm p reu n a ţi)
Rămas bun îmi iau
cîtă bucurie
COR Rămas bun îmi iau
cîtă bucurie
încă te-aş însoţi
pînă-n Urbe dar gîndul
să-ţi schimbi ai putea
deci chiar acum îmi iau rămas bun
(se ridică)
astfel grăind pe drumul
Răsăritului unde
cîntă cocoşii purcede
(păşeşte pînă la jo z a j

182
la Osaka un răstimp odihneşte
(iese Ia „vampă" )

porţile vămii
se deschid m ilostive
în zori lăsînd
în urmă m unţii
(se uită spic ccr)
de flori nu-i pasă
raţei sălbatice
in zbor spre m iazănoapte
dar eu la răsărit
mă-ntorc cu jale
dar eu la răsărit
mă-ntorc cu jale.
IV No „din lumea
oamenilor^
 Zeami Motokiyo

Puntea din luntri

(Funabashi)

Persoane

W A K I: un sihastru yamabushi de ia K umane

W A K IZ U R E : a lţi doi sihastri
S H IT E I : B ărbatul
S H IT E I I : Fem eia
K Y O G EN : un om din p a rte a locului
TSU R E I I : D uhul Fem eii
SH IT E I I : D uhul B ărbatului

LOC: Sano, în Ueno

T IM P: prim ăvară, luna a treia
în folclorul japonez, îndrăgostiţii sînt adesea doi m u n ţi (imosc-yama:
M untele F rate, M untele S o ră), d esp ărţiţi de u n rîu (imose-gawa: rîul F ra ­
telui şi-al S urorii). U nul din tre aceste rîuri ale îndrăgostiţilor curge prin
ţin u tu l Yoshino. E pom enit în Funabashi, e pom enit şi în însemnările
doamnei Shonagon. A sem ănător, într-o legendă de origine chineză, se
întîlnesc pe cer, în Calea I.actee (A ma-no-gawa, R îul ceru lu i) Vega şi
Orion (Ţesătoarea şi Ciobanul) într-o singură noapte din an, a şaptea din
luna a şaptea.
în Puntea din luntri, rîul care-i desparte pe cei doi îndrăgostiţi (rîul p atim ii
în lim baj buddhist) e tre c u t noaptea pe furiş pe o p u n te legată din lu n tri
puse cap la cap, pînă ce m îna p ărin ţilo r o taie ia r îndrăgostiţii se îneacă,,
ajungînd „stîlpi de punte" în Iad u l Frigului, Iad u l M arelui L otus R oşu.
D in acea lum e ap ar spiritele lor chinuite să ceară sihastrului (yamabiishi,
„cel care doarme în m unţi", anahoret cu p u teri m agice) să lege „o punte'*
pentru ei prin rugăciune.
Lim bajul piesei este constant simbolic, im aginile-cheie: p unte, val (rîu),
cufundare, ieşire „plutind" la suprafaţă, re p etate obsesiv creează o atm osferă
onirică de o m are fo rţă sugestivă. Leitm otivurile sînt susţinute de nume­
roase aluzii, asociaţii, citate — o reţea de legături cu lum ea de pilde şi.
modeluri care constituia fondul de cu ltu ră al japonezilor cultivaţi din
secolul al cincisprezecelea — publicul căruia îi era adresată această piesă*

188
 Partea întîi

( M uzică. Intră waki, un sihastru de la Kumano — straie

mohorite, de „călugăr", pantaloni albi de ceremottie,
evantai, sabie scurtă, mătănii. în urma lu i doi waki­
zure, călugări la aceeaşi mină ştire, îmbrăcaţi asemănător.
Se opresc pe scenă fa tă în fa ţă . J
W AKIZ URE P este m unţi şi iar m unţi
departe ne e ţelul
peste munţi şi iar m unţi
departe ne e ţelul
dîre albe de nori
le-om avea călăuze
(Corul repetă in surdină, waki se întoarce spre p u b lic :)

WAK I Sînt un sihastru şi vin de la întreitul Tem­

plu din Kumano. Fiindcă n-am trecut încă
niciodată pe la Matsushima şi Hirai, mi-a
dat prin gînd să fac o călătorie pînă acolo
în primăvara asta şi iată mă grăbesc spre
Matsushima şi Hirai.
(Se întoarce spre cei doi însoţitori.)
W AK I Şi ( cîntec-de-drum )
WAK IZ URE Prin cîte vaduri curg
apele rîului Yasu
prin cîte vaduri curg
apele rîului Yasu
în R îul din cer 1
două stele aşteaptă
ziua a şaptea
din an o singură noapte

1 Calea Lactee. E vorba de înlilnirea stclelor-pereche, Ţesătoarea şi

Ciobanul.

189
 ce vis zadarnic
Trecut-am de hanul
Izvorului Treaz
peste piscul lbuki
vijîie vîntul singur
pe lună ceţoasă trecem
prin Mi no O w ari1
aducîndu-ne-aminte
cît de scurtă e viaţa
o presimţire ne spune
ia seama sfîrşitul e-aproape
o presimţire îm i spune
ia seama sfîrşitul e-aproape
(La „piscul lbuki", waki face cîiiva paşi spre „vampă",
apoi revine la locul iniţial, sugerîtid sosirea. Se întoarce
spre public.)
WAKI Umblînd cu spor ajuns-am curînd la Sano
în ţinutul K5zuke. (Spre însoţitori:) în
locul acesta om cere găzduire. (Toţi trei se
aşază la w a k iza j

(M uzică. In tră shite, Bărbatul fă ră mască, haine simple,

mohorite, evantai şi tsure, F uneia — mască „Tsure",
perucă, jachetă chinezească de brocart peste rochia bogat
brodată. Femeia păşeşte pe scenă întîi, se opreşte in
m ijloc; Bărbatul rămînc Ia joza. Se privesc.)

s h it e ţi După Lege nc-om face

tsu re un drum® o punte din luntri
în viaţa de-apoi
ne-am pus toată nădejdea
(amîndoi se întorc spre public)
s h ite Nemărginit e trecutul
tot ce lăsarăm în urmă
pe-o punte plutitoare
a viselor nevisate
SHITE şi (faţă în f a t ă : )
tsu re Tot mai m ulte
luntri se-nfruntă
pe rîul Horie 3
1 Mi 1 1 0 owari = sfîrşitul vieţii.
2 C itat dintr-o sutră.
3 Aluzie la o poezie din Manyoshii, despre canalul Horie, (în Naniure)
col m ereu plin de lu n tri din to ate provinciile.

190
 la ţărmul nesigur
n-au unde să tragă
valuri vane se-ntorc
în lum ea deşartă
de cele Şase Căi
nimeni nu scapă
Mi-aduc am inte
ce-am iubit e-atît de departe
o umbră trecută demult
Ca pedeapsă din vieţi ce-am trăit
ivitu-m -am pe lume
ca pedeapsă din vieţi ce-am trăit
ivitu-m -am pe lume
cu sufletul legat de ţarină
nevoit sînt să trec
peste marea vieţii şi-a morţii
dar am să-mi durez
o punte din luntri
în tre cele două rîuri
unul singur e drumul spre r a i1
pe cînd căile păcatului
zece la număr
mai lesne te-mbie
oare afla-voi
puntea cea adevărată
oare afla-voi
puntea cea adevărată
(Shite şi tsu re îşi schimbă locurile: prim ul păşeşte pînă
în m ijlocul scenei, al doilea se apropie ele marginea din
stingă, lîăm în în picioare.)

3
SH ITE Ascultă, sihastre, înainte să treci fă o danie
pentru puntea aceasta.
W AKI Văd că sînteţi mireni. E cu atît mai de laudă
gîndul vostru cucernic de a lega o punte.
SH ITE Mă uimesc vorbele domniei-tale. Fireşte, sîn-
tem doar nişte bieţi mireni, dar nu ne lip ­
seşte cucernicia. Fă mai întîi o danie şi-apoi
treci.

1 M etafora „căii celei drepte", a „drum ului alb", care trece într
rîul mîniei (foc) şi rîul poftelor (apă).

191
WAKI Din toată inima. Dar spune-mi, de cînd stă
puntea asta aici?
SH ITE „La Sano
pe drumul de la răsărit
puntea de luntri frîntă
pare-se nu e" 1
Oare nu cunoşti tîlcul acestor versuri din
Manyoshu?
TSURE Ba nu, cînd vorbeşti astfel mă ruşinez. Mă
apasă trecutul.
SH ITE Arşi de patimă ne cufundăm
în rîu aici
SH ITE Despre asta să nu mai vorbim
TSURE Din rîul Trei-Vaduri
cel plin de durere
plutind să ne ridicăm
legaţi din luntri o punte
W AKI Aşa-i, aşa-i: e povestea îndrăgostiţilor pe
care părinţii îi despărţiră. Să-i ajutăm pe
cei doi care demult legară puntea din lun­
tri. Acesta vi-e gîndul?
SHITE Chiar domnia-ta, care eşti un sihastru, s-ar
cădea să legi puntea.
W AKI Care va să zică, fiindcă sînt sihastru trebuie
tocm ai eu să leg puntea?
SH ITE Nu te tocm i atîta. Căci chiar En no Muba-
soku 2 însuşi
prin rugile lui
un pod ridică în Kazuraki
pe drumul spre K um e
de asta ce spui
TSURE Eu nu-ndrăznesc să m-asemui
cu dînsa, dar şi eu sînt femeie
ca şi zeiţa Kazuraki 3
SHITE Cu un singur cuvînt
să te ţin în loc nu pot
totuşi de cîte ori

1 Cîntec popular din provincia Ueno (M anyoshu, cap. X IV ). U lti­

m ul vers se poate citi (pe bază de omonimie) şi „pasere nu e“.
2 U nul din prem ergătorii sectei shugen. I.egenda spune că a ju ta t
de zeiţa K azuraki s-a apu cat să dureze un pod peste rîu.
? K azuraki, zeiţa, lucra la pod num ai noaptea, ruşinîndu-se de u rî­
ţenia ei, pînă ce E n no Mubasoku reuşi cu vrăji („cu u n singur cuvînt")
s-o oprească în loc după răsăritu l soarelui.

192
 podul de piatră
TSURE de ce nu-1 păstrezi în suflet
(shite şi tsure se întorc u n u l spre a ltu l:)
SH ITE Şi Oricum se spune
TSURE că podul de piatră din Kazuraki
noaptea fu ridicat
prea anevoie va fi ajuns
la celălalt m al
COR Ziua asta de primăvară
e-atît de lungă
calmă e apa
sub puntea din luntri
cea fără proptele
întinde cucernic călugăr
podul care zadarnic
va putrezi şi el
(Femeia se aşează în fa ţa m uzicantului cu flu ie r u l:
se aşează f i sihastrul, waki. )
COR Locul e-acelaşi după nume
locul e-acelaşi după nume
la Sano peste vad
se lasă seara
Vrei să treci
ştergînd cu mîneca urmele 1
e primăvară doar
vremea platanilor,
peste rîu boarea
poartă petale
peste rîu puntea
cale dreaptă a Legii
aşterne-ne-o nouă
cucernic sihastru
paşii te poartă
din m unte în m unte
dar fără de vad
unde-ai ajunge
(Shite, Bărbatul, înconjoară scena prin stingă, apoi
rămîne în picioare la jOza.)
4
W AKI Aşadar, în Manyoshu cîntul ce zice:
„La Sano
pe drumul de la răsărit
1 Citat dintr-o poezie din K o kin sh u : „Oprit-am calul / mîneca
urmele-mi şterge / fără umbre / la Vadul din Sano / în amurg zăpada.

193
 puntea din luntri frîntă
pare-se nu e"
se mai poate citi şi „pasere nu e". Cum.]
vine asta?
SH IT E Ei bine, e o poveste pe care am să ţi-oi
spun.

(V ine în mijlocul scenei, se a şa ză :)

Odată demult trăia aici un bărbat cărei

fiindcă avea o dragoste tăinuită într-un loc
dincolo de rîu, trecea noapte de noapte
peste o punte legată din luntri. N um ai că
părinţii celor doi, care erau cu totu l îm po­
triva dragostei lor, tăiară scîndurile punţii.
Bărbatul, care nici în vis nu şi-ar fi închi­
puit una ca asta, urcă pe puntea ce-o ştia
trainică, lunecă în apă şi-şi pierdu viaţa.
Ori că s-a ţinut rău, ori poate aşa i-a fost
scris din altă viaţă — se scufundă în rîul
Trei-Vaduri. Iar ghiaţa din Iadul Marelui
Lotus Roşu îl prinse în încătuşarea ei.
COR Nicăieri nu găseşte mijloc
plutind să se-nalţe
să fie asta marea chinurilor
rîul acesta cu puntea
strivit sub pietroaie
cunoscu caznele iadului
astfel în adîncul
fără fund coborî m ai departe
sufletul lui se schimbă
în demon ce trupu-i muncea
dar încă ierburile iubirii
hăţiş în sufletul lui
încă gînduri vinovate
ca focul îl ard
Veche e povestea
punţii de luntri
despre mine grăieşte povestea
pe urmele mele te roagă
SHITE în amurg soarele
încet se apleacă

194
 (priveşte spre cortina de la capătul p u n ţii)

con Cerul în ceţuri

se-ntunecă ( shite se ridică în picioare)
nori se ivesc
ploaie începe (ridică ochii spre cer)
parcă se-apropie
calea limburilor 1 ( iese la „rampă")
ceea ce păruse o punte
dispare deodată
într-adevăr la Sano
puntea de luntri frîntă
pare-se nu e
(descrie un cerc spre stingă, se opreşte în mijloci i scenei.)

un clopot iăsună
în cerul de seară
pierit-a
în cerul de seară
pierit-a
(Rotindu-se spre stingă, shite se opreşte la jOza,[apoi
iese în tăcere. Tsure, Femeia, se retrage in fu n d u l scenei. )

Partea a doua

waki şi Urmele vechi

w a k iz u r e s-or înnoi
urmele vechi
s-or înnoi
pieri-vor păcatele
celor cinci Căi

1 Chă-u — existenţă intermediară după moarte şi înainte de renaş

terea în altă lume.

195
 prin binecuvîntarea celor Trei C om ori1
slăvită fie
puterea Legii
slăvită fie
puterea Legii

6
(M uzică. Intră in scenă shite II, duhul B ărbatului
— mască Awa-otoko, perucă neagră, haină cu dungi
de-a latul peste cămaşa de culoarea flo rii de cireş, pan•
ialoni largi din brocart, evantai, măciucă în mină. Se
opreşte în dreptul p rim u lu i pin. Tsure, Femeia, care
rămăsese în fu n d u l scenei, înaintează pînă la jOza şi se
întoarce spre waki, sihastrul.)
tsu re O sihastre
recunoştinţă îţi port
eu care nesocotită căzut-am
în rîul celor Trei Vaduri
acum puterea Legii m ă-nalţă
pe puntea din luntri
plutind mă voi ridica
recunoştinţă îţi port
s h it e O sihastre şi eu
orbit de patim ă
să mă-nalţ plutind nu puteam
stîlpii punţii m-apasă
de cîte cazne-am îndurat
îţi voi vorbi
lacrimile vărsate
vai de s-ar face ploaie
să umfle apele
să taie întoarcerea2
cor întoarce-te iar
întoarce-te în valurile
lum ii deşarte
s h it e Sub bolovanii ce sprijină
grinzile podului
m ă striveşte durerea
cor Priviţi priviţi-1 nefericitul

1 Ser. ratna-traya: Buddha, dharma (dogma), samgha (com u

ta te a credincioşilor).
* Poezie din KokinshH: „Lacrim ile v ărsate / de-ar cădea ca ploa
să um fle apele / să taie întoarcerea". Aluzie la rîul celor T rei Căi (ale răului).

196
 (Shite intră în scenă, rămîne in picioare la jSza, tsure
se opreşte in fa ţa tobei mari.)
SH IT E „Cei ce-mi cunosc Fiinţa
în suflet se luminează"
puterea iscusinţei
acum o primesc
eu care fusei pulbere
în străfundurile iadului
Şi iară: „Cei care-mi cunosc Fiinţa
Buddha devin"
O fericiţii (la joza, îm preunează tn iin ile)
7
WAKI Ce durere încă
a poftelor lacome
karma e-adîncă
leapădă-ţi sufletul rob
căieşte-te iară şi iară
pentru toate cîte au fost
TSURE Aşa e în căinţă
se m istuie norii păcatului
răsare luna Dreptei A sem ănări1
(păşeşte pînă în fa ja corului, se aşază)

SHITE Pîclele celor Cinci P ied ici2

anevoie se-mprăştie
o clipă în noaptea de primăvară
fluturele zburdă în vis 3
vino vino vom dezvălui
adevărata Fiinţă
TSURE Ei bine nu sînt aici
m unţii de la Yoshino
totuşi rîul dragostei curge 4 —
SHITE puntea e frîntă
dar vai pe valurile
albe în fiece noapte
TSURE cine trece mereu
în luntre plutind

1 Shinnyo, (în ser. tathata) = fiin ţa universală.

2 Cele cinci piedici în calea femeilor spre Buddha.
3 Aluzie la o „pildă" din Zhuangzi, care a visat că e fluture, şi tre-
zindu-se nu mai ştie dacă e Zhuangzi care-a visat, sau fluturele care vi­
sează că a r fi Zhuangzi.
4 Aluzie la o poezie anonim ă din Kokinshii: „ în tre m unţii F ra te şi
Soră / rîul Yoshino curge / apele cad / astfel e m ersul lum ii".

197
SH IT E Şi eu de dor m istuit
după femeia iubită
noapte de noapte
ştiutul drum îl străbat
peste punte luna străbate
cerul rece coboară
atît de tăcută
(ridică privirea spre cer)

COR lumea zace în somn

ceasul Boului al treilea pătrar
la miezul nopţii e rece (păşeşte p e pu n te)
vîntul pe rîu nu-mi pasă
pe malul cellalt
în locul întîlnirii
o umbră omenească
dînsa să fie inima-mi saltă
atît a credinţă
(priveşte spre stilpul lu i sh ite )

COR unul pe altul ne zărim

dar între noi
unul pe altul ne zărim
dar între noi
puntea întinsă
valurile călătoare
punte de-aripi stol de ţărci
(intră în scenă)
sînt aproape am ajuns
cînd deodată păşind pe scîndura
ruptă alunec mă prăbuşesc
m ă cufund în ape
(în mijlocul scenei, se aşază, răntîne nemişcat)

SHITE La Sano
pe drumul de la răsărit
puntea de luntri frîntă
pare-se nu e
N e dezbinară părinţii
n-am să te m ai văd sora mea
(îşi pleacă fa la )
Demoni ai patim ii am ajuns

198
 (se ridică in picioare)

IIOII demoni ai patim ii am ajuns

alături în rîul celor trei Căi
stăturăm ca stîlpii sub punte
(ia brusc toiagul de ambele capete, îl (ine cu braţele
întinse )
Ne schimbarăm
luînd chipul Dragonului Rău
(se ridică în picioare)

prea curînd robiţi

de lumea vieţii şi-a morţii
netrebnică lume
(se întoarce spre stingă)

demoni răi ai poftelor devenirăm

în munci şi cazne grele afundîndu-ne
(şezînd se întoarce către w a k i)

Călugăr rătăcitor
prin puterea credinţei
pe puntea de nestem ate
a duhului nemuritor al Fiinţei
pe puntea de nestem ate
a duhului nemuritor al Fiinţei
ne-om înălţa plutind izbăviţi
ne-om înălţa plutind izbăviţi.
(L a joza, aruncă toiagul, împreunează m îinile ca pentru
rugăciune şi bate o ultim ă dată din picior ; iese in tăcere.)

199
 Autor necunoscut

Perna de Kantan
{Kantan)

Persoane
KYOGEN: H angiţa din K antan
S H IT E : Rosei (Lu Xing)
W A K I: Trim isul îm păratului din vis
W A K IZ U R E : doi p u rtă to ri de lectică, din vis
doi dregători, asem enea
KOGATA: D ansatorul din vis
LOC: satu l K antan, în China
T IM P : neprecizat
Eposul Taiheiki, cartea X X V reia o povestire chinezească din Zhencangzhi
(înseninări din interiorul unei perne), despre om ul care pleacă în lum e să-şi
caute norocul şi întîlneşte la un han u n mag tao ist care îi dă o p ern ă v ră ­
jită, aducătoare de vise ferm ecate. P ern a aceasta îl tra n sp o rtă pe omul
nostru la p alatu l regelui, unde ajunge curînd m are sfetnic, b a chiar o ia
pe fata regelui de soţia şi p înă la u rm ă dobîndeşte tronul. D upă m ai bine
de cincizeci de ani de aventură, lum ea lui m inunat a lcătu ită se destram ă
brusc: om ul se trezeşte la hanul în care aţipise doar o clipită.
A utorul piesei K antan com prim ă datele epice, neglijînd elem entul dram atic
al povestirii pentru a insista în schimb asupra tabloului splendorii şi bogă­
ţiei de la palat, m etaforă fastuoasă a v an ităţii v ieţii trecătoare. L a to t
pasul sînt presărate im agini ale trecerii, aluzii la înşelăciunea care zace în
bogăţie şi slavă. Căci în clipa trezirii, din glasurile doamnelor de la p ala t
răm îne doar şuierul vîntului p rin pini, ia r silueta palatelor se pierde în
linia acoperişului de han.
Cei cincizeci de ani p etrecuţi în fast şi plăceri au ţin u t exact cît i-a trebui*
meiului să fiarbă. Meiul a re bobul m ăru n t şi fierbe repede.
 Partea înîîi

1
(U n supraveghetor arluce pînă la ivakiza un podest cu
baldachin reprezentînd alcovul. Kyogen, hangiţa din
Kantan, cu perucă, jachetă imprimată şi brodată, brîu
lat, in mină o rezemătoarc de cap din lemn, „perna
de Kantan", iese pînă la nanoriza. )

KYOGEN Eu, cea care mă vedeţi, sînt o femeie din

satul Kantan. Dau adăpost călătorilor care
trec pe-aici. Odată, venind un schimnic făcă­
tor de minuni şi cerînd găzduire, în chip
de răsplată îmi lăsă ceva ce se cheamă „perna
de Kantan". Oricine o foloseşte, i se arată
îndată ce adoarme un vis, căci este aceasta
o pernă care mijloceşte cunoaşterea trecu­
tului şi a viitorului. Chiar astăzi, dacă vine
vreun drumeţ, să fie poftit deîndată la
mine. (Se întoarce la kyogenza.)
( Muzică instrumentală. Apare shite Rosei — mască
„Bărbatul din Kantan", perucă legată cu panglică
neagră pe frunte, cămaşă trandafirie, haină din mătase
groasă, mantou, pantaloni largi tăiaţi drept sub genunchi,
mătănii in mîna stingă, în dreapta un evantai rotund
chinezesc. Se opreşte la joza, se întoarce spre orchestră:)
SHITE Din calea vieţii trecătoare
rătăcitu-m-am încoace
din calea vieţii trecătoare
rătăcitu-m-am încoace
Calea cea din vis
cînd oare o voi afla
(Corul reia în surdină, shite se întoarce spre „rampă" t )
Mă cheamă Rosei şi sînt de loc din ţinutul
Shoku. M-am născut ce-i drept în rînd cu
oamenii şi totuşi încă n-am căutat calea
lui Buddha ci am trăit buimac de pe-o zi
pe alta. Ei bine, aflînd că pe m untele Yohi

203
 în ţinutul So (se întoarce spre dreapta) tră­
ieşte un înţelept prealuminat (către pu b lic:)
am hotărît să-l iscodesc cu întrebarea cea
mare. Şi iată, acum m ă grăbesc spre mun­
tele Yohi.
(cînt-de-drum:)
Ţara mea bine ştiută
lăsatu-o-am în urmă
cu drumul şi norii
lăsatu-o-am în urmă
cu drumul şi norii
m unte după m unte trecînd
în straie de drum
fără vreun ţel
amurguri în cîm p pe m unte
amurguri prin sate
pînă ce în satul ce-1 ştiu
după nume în K antan degrabă-am ajuns
pînă ce în satul ce-1 ştiu
după nume în K antan degrabă-am ajuns.
(La „amurguri în cîmp", se întoarce spre dreapta,
înaintează doi paşi, revine la locul dinainte, în semn că
a ajuns. Term inînd cîntul-de-drum se întoarce spre
public.)
A tît de spornic am um blat, îneît am sosit
curînd în satul K antan. Soarele e încă sus,
totuşi am să m în peste noapte aici. (Către
„punte":) Ei, m ă primiţi în casă?
(KySgen înaintează pînă la în tîiu l p in .)

KYOGEN Cine e cel care cere să intre?

SHITE Sînt un călător. B inevoieşte şi-mi dă găz­
duire pentru o noapte.
k y S gen N im ic m a i uşor. Te primesc. Intră pe aici§
(Shite iese pînă în mijlocul scenei. KyOgen îi aduce un
scăunaş pliant să se aşeze, apoi se aşează la rîndul său
lîngă stîlpul-reper.)

KYOGEN Aşadar, de unde vii dom nia-ta şi încotro

te duci ?
SHITE Sînt de loc din ţinutul Shoku, Rosei mi-e
num ele. M-am născut ce-i drept în rînd cu
oam enii şi totuşi încă n-am căutat calea
lui B uddha ci am tiă it buim ac de pe-o zi

204
 pe alta pînă ce auzii că pe m untele Yohi în
ţara lui So se află un înţelept prealuminat
şi-mi pusei în gînd să-l iscodesc cu întrebaret
cea mare.
KYOGEN E lungă calea pînă la dînsul. Iată, eu am
primit odată în casă pe-un schimnic făcător
de minuni şi dînsul mi-a lăsat în chip de
m ulţumire ceea ce se cheamă „perna de
K antan'': de cum aţipeşte cineva cu ea sub
cap, i se arată pe loc un vis, căci este aceasta
o pernă care m ijloceşte cunoaşterea trecu­
tului şi-a viitorului. Socot că ar trebui s-o
încerci, călătorule.
SHITE Aşa? Unde e dară perna aceea?
KYOGEN Iată, în alcovul de colo este.
SHITE Atunci, s-o iau să trag un pui de somn.
KYOGEN Bine. Pofteşte şi dormi niţel. în tru acestea
eu am să pun să-ţi pregătească o fiertură
de mei. (Păşeşte p în ă la nanoriza:) Hei,
a sosit un călător! Puneţi m eiul la fiert!
(Shite se ridică, merge pînă la baldachin, intră, se
aşază; cercetează perna, Kyogen ia scăunaşul pliant
fi se retrage la kyogenza.)

SHITE Aşadar, asta e perna de K antan despre care

se povesteşte ! Am pornit de-acasă spre a-mi
afla soarta. Dacă acum îm i e dat să visez
un vis cu prorocire, apoi va fi negreşit un
sem n al cerului.
Ca adăpostul vremelnic
în ploaia de vară
ca adăpostul vremelnic
în ploaia de vară
soarele zăboveşte încă pe cer
în han la m ijloc de drum
în somnul de-o clipă
oare avea-voi un vis
A stfel grăind pe perna
de K antan puse capul
pe perna de K antan
puse capul
(L a „avea-voi u n vis" se întinde, cu capul pe rezemă-
toarea chinezească, acoperindu-şi fa ţa cu evantaiul.)

205
 2
( î n tim p ce corul cîntă apar personajele din vis: waki,
trim isul îm păratului, în haină ţeapănă, cu pantaloni
albi de ceremonie, evantai, urmat de wakizure, doi p a ji
costumaţi asemănător, care duc o lectică împărătească.
W aki se apropie de căpătîiul lu i shite, loveşte de două
ori cu evantaiul rogojina, apoi se retrage cu o plecăciune.)

WAKI Dă-m i ascultare. Lui Rosei am să-i vorbesc.

('Shite se ridică, rămîne aşezat,)
SH ITE Cine eşti?
WAKI Am venit trim is de împărăţie ca să-ţi vestesc
că scaunul ţării lui So i se oferă lui Rosei.
SHITE A sta e nemaiauzit. Şi din ce pricină o fi
trebuind eu să urc pe tron?
WAKI D e unde să cunosc eu pricina? (ridică ochii
spre cer) Pesem ne îţi este scris să stăpî-
neşti ţara. B inevoieşte şi urcă în lectică
(face o plecăciune)
SHITE Ce înseamnă toate acestea?
de roua serii scînteie
lectica de jad (priveşte spre lectică)
încă nedeprins a fi purtat
atît de sus de soartă (către w aki:)
WAKI Nicicînd nu gîndise
că lucrurile vor sta astfel
SHITE 0 înălţare la ceruri (coboară de p e podest)
WAKI 1 se pare aceasta
COR în lectica de jad urcă
neştiind că în Lege
scris e că floarea
măreţiilor lum ii lumină-i
într-un vis de-o clipită
uimire mireanul
un oaspe ajuns-a
în lum ea de sus
peste norii cei albi
(Shite iese în mijlocul scenei, intră în lectica purtată
de cei doi slujitori. W aki rămîne în picioare îndărătul
lu i. Toţi fa c cîţiva paşi, sugerînd drum ul spre p ila t.
La ultimele cuvinte ale corului, shite se aşază iar ceilalţi
ies din scenă pe uşiţa dindărătul corului.)

206
 3
(M uzică. Intră kogata, dansatorul din vis cu cuşmă
neagră frîn tă , cămaşă roşie, haină imprimată, împodo­
bită cu broderii, mantou lung, pantaloni albi de cere­
monie, eva n ta i); în urma lu i doi wakizure, în costum
de dregători. Se aşază în rînd în partea din fa ţă a scenei,
în dreapta. Shite ia loc sub baldachinul care acum
reprezintă P a la tu l.)
Co r O, desfătătoare
aceste privelişti
o desfătătoare
aceste privelişti
Oricînd m ai presus
de nori e Palatul
m ai limpede scînteie
şi luna aici
P este Unryukaku şi AbSden 1
palate străluminate
de razele ei
iată splendorile grădinii
pe prundiş de aur
pe prundiş de argint
din patru părţi
pe porţi de jad
intră şi ies făpturi
ce par m uiate-n lum ină
Aşa vor fi întocm ai
desfătările ochiului
în slăvită Urbe a Taincei Lumini
şi în Palatul Fericirii*
zece m ii şi înc-o mie
nestem ate comori
aduse prinos
zece m ii şi înc-o mie
flamuri lucesc pe cer
iar păm întul răsună
de-al laudelor glas tunător
păm întul răsună
de-al laudelor glas tunător.
La răsărit înalt
de treizeci de mii de picioare

1 Primul nume de palat neidentificat. Aboden (citire sino-japoneză

un palat construit de Quin Shih Huang Zi pentru o concubină.
a Aluzii la raiul buddhist.

207
 (priveşte spre dreapta)
COR un m unte de-argint
ridicară deasupră-i
de aur un soare răsare
SHITE Spre apus înalt
de treizeci de m ii de picioare
(priveşte spre cortina de la capătul p u n ţii)
COR un m unte de aur galben
ridicară deasupră-i
un disc de-argint luna răsare
aşa cum spune poemul (către public)
în P alatu l Veşnicei Vieţi
stau în loc
primăvara şi toam na
la Poarta Tinereţii fără B ătrîneţe
adastă zilele lunile
acestea fură pildele
4
(U n wakizure se ridică, păşeşte pînă la Shite, face o
Plecăciune adîncă in fa ţa lu i :)

WAKIZURE Preasupus cer ascultare. Am a vorbi Măriei

Sale îm părăteşti. D e cînd a m eat pe tron,
iată trecură cincizeci de ani. Cu toate aces­
tea, dacă binevoieşte Măria Sa să guste din
această băutură de leac, îşi va prelungi
viaţa cu încă o m ie de ani. D e aceea aduc
ambrozia cerului şi cupa cu rouă.
SHITE Aşadar ambrozia cerului
WAKIZURE se cheamă licoarea vrăjită
SHITE iar cupa cu rouă
WAKIZURE deopotrivă e cupa vrăjită
SHITE Viaţă de-o m ie de vîrste îţi hărăzeşte
licoarea crizantemelor
WAKIZURE zece m ii de vîrste
dura-va slava primăverii Tale
SHITE bogat fie Dom nul
WAKIZURE înfloritoare noroadele Lui
COR Pace deplină păm întului ţării
întru toată vecia
pace deplină păm întului ţării
întru toată vecia
întru slava sporită

208
 voia bună înm ulţită
din cupa crizantemelor
pe rînd hai să bem
(W akizure îşi deschide evantaiul, cu care toarnă de băut
lu i kogata, dansatorul copil. Acesta ia cupa, se ridică,
păşeşte pînă la shite, îi toarnă în cupă.)

5
S H IT E Trece cupa-mprejur
de la unul la altul
(K ogata închide evantaiul, iese pînă în fa ţa instrum en­
tiştilor, dansează însoţit de cîntecul corului „dansul
din vis".)

COR Trece cupa în cerc

de la unul la altul
prin apele iuţi
cupa crizantemelor
purtată de curgerea undei
Mîna opreşte întîi
a straielor mînecă înflorată
suflecînd-o o-ntind
o trag îndărăt
scînteie Cupa cea de lumină
ce se roteşte în ceruri pe veci
KOGATA La coliba mea
COR la coliba mea
zi de zi ca astăzi
roua e albă
pe crizanteme
cîte veacuri vor trece
pînă ce adunată
un iaz se va face
în veci să nu sece
în veci să nu sece
licoarea de leac
din izvoare născută
Scoateţi apă iară şi iară
apa din iaz mai m ultă s-o face
apa crizantemelor
s-o bem roua dulce
la gust aşa să fie nectarul
lim pezită inima
zburdă îşi ia zborul

209
 pînă în zori
veselie fără istov
ziua şi noaptea
pe drept neîntrecută
slava şi măreţia Lui
unde să-şi afle pereche
(K ogata dansează, apoi se întoarce la locul său. Shite
urcă în lectică, scoate din minecă braţul drept, pregd-
tindu-se să danseze.)
SHITE De-ar ţine cît de mult
primăvara slavei
veşnic să ţină
COR deopotrivă cu luna ce în veci
adăsta-va în zori
este acesta dansul
omului din lună
ale norilor mîneci de puf
se-aştern una peste alta
Cîntece de veselie
vom zice cît e noaptea de lungă
COR vom zice
cît e noaptea de lungă
din nou soarele iese
se face lum ină
crezut-ai că-i noapte
SHITE şi iată e zi
COR crezut-ai că-i zi
SHITE iată luna iar scînteiază
COR cînd îşi deschid petalele
florile primăvara
SHITE frunzişul ruginiu
stă să se-ntunece
COR crezi că e vară
SHITE a şi căzut zăpadă
COR în faţa ochilor
vremile anului patru
primăvara şi vara şi toam na şi iam a
zece m ii de arbori
şi alte o mie de ierburi
o zi înfloresc
ce desfătare ce uimire
(Shite stă din dans, se aşază din nou sub baldachin,
în poziţie de contemplare.)

210
COR astfel trec orele
tim pul se duce
astfel trec orele
tim pul se duce
s-a curmat şi slave celor
cincizeci de ani
ce-i aievea e vis
şi to tu l se topeşte
se topeşte şi piere
ca adineauri pe perna
de K antan
din vis din somn
drumeţul se deşteaptă
(L a „ce-i aievea e în vis", K ogata, waki, wakizure se
ridică şi ies pe portiţa din spatele corului, in dreapta.
L a „perna de Kantan", Shite doarme ca la început.
KyOgen, hangiţa, se apropie de el şi bate în rogojină
cu evantaiul, de două ori.)

Partea a doua
6
KYOGEN Ei, călătorule, e gata fiertura de mei. Tre-
zeşte-te degrabă. (Se retrage. Shite se ridică
încet.)
SHITE Rosei s-a deşteptat
din visul său
COR Rosei s-a deşteptat
din visul său
a celor cincizeci de primăveri
şi de toam ne
măreţie întreagă
şi-acum deodată
buimac se trezeşte
SHITE Vai a nenumărate
COR Doam ne de Curte
glasuri credeam că aud
SHITE e numai foşnetul
vîntului prin pini
(priveşte la p in ii din fa ţa p u n ţii)
COR P alate şi turle
SHITE sînt doar hanul de-o noapte
de la K antan

211
 (ridică ochii spre baldachin)
cor Vremea măririi
s h it e cincizeci de ani
cor iată ţine cît visul
cît fierbe
s h it e păsatul de mei
cor Uim itor şi de neînchipuit
s h it e Dacă stai şi pe-ndelete
socoţi ce e omul
cor chiar şi o sută de ani
petrecuţi în plăceri
la capătul vieţii
un vis îţi par
cincizeci de ani
de mărire îm i păreau
m ai presus de orice
setea de slavă
viaţa cea lungă
cincizeci de ani
petrecuţi în plăceri
tronul împărătesc
toate-m i părură
m ai presus de orice
Cînd de fapt toate acestea
fură un vis
cît să fierbi păsatul de mei.
s h it e Namu Sambo
Namu Sambo
(se loveşte cu evantaiul pe genunchi)

cor D acă cugeţi adînc

înţelepciunea ce cată
lepădarea de cele lum eşti
în perna asta se află
Fericită-ntîmplare la Kantan
Fericită-ntîmplare la K antan
din viaţa din vis
deşteptîndu-se lămurit
cu năzuinţa îm plinită
se-ntoarse acasă
(Shite coboară din „alcov", la „fericită-ntîmplare" ridică
rezemătoarea de cap în ambele m îin i pînă în dreptul
fr u n ţii, o pune jos, se îndreaptă spre stîlpul lu i shite.
Acolo bate scurt din picior, apoi iese în tăcere.)
 Zeami Motokiyo

Maiul
(Kinuta)

Persoane

W A K I: u n b ă rb a t din Ashiya
TSURE: Y ugiri, o slujnică
SH IT E I : Soţia om ului din Ashiya
SH IT E I I : D uhul aceleiaşi

LOC: Ashiya, în ţin u tu l Tsukushi (Kyushu)

T IM P: lu n a a noua
„Maiul" japonez, de fap t un cilindru de lem n pe care se înfăşoară mătase»
şi se b ate întinsă bine pînă capătă luciu şi supleţe, maiul acesta are u n
sunet sec, ritm ic, obsedant, o bătaie surdă care p o artă la d ep ărtări m ari
(ca în povestea lui Su Wu, ostatecul care din ţa ra hunilor aude bătăile
m aiului din sat de-acasă), o bătaie care poate sem ăna şi cu paşii nebuniei,
în acest mo, m aiul e instrum entul şi semnul disperării ajunsă la paroxism ,
tre c u tă în nebunie. Fem eia îşi pierde m inţile de dorul bărbatului plecat
de tre i ani în U rbe, cu treburi, care-şi am ină m ereu întoarcerea. Acasă
nevasta bate haina cu urzeala subţire (subţire ca jurăm intele lui uitate)
cu „maiul am ărăciunii", în tim p ce corul înşiră imagini sfîşietoare de toam nă
pustie, rostind gîndurile ci, cînd disperate, cînd duioase („vînt în cetini
de pin / care-m i duci inim a / să mi-o vadă / să nu-i sfîşii visul.") — în tr-un
monolog poetic de m are intensitate dram atică, o scenă a nebuniei poate
inegalată în mo. N evasta moare.
B ărbatul întors o caută cu puterile su fletu lu i: face descîntece cu Arcuj
de Azusa, cel cu care se cheamă duhurile şi strigoii din lum ea cealaltă.
Din încordarea lui (a sufletului, a arcului) apare duhul femeii, nem îngîiat,
tînguindu-se şi învinuindu-1: e u n duh urami (setos de răzbunare), pe care
mimai rugăciunile soţului şi „p uterea Sutrei L otusului" reuşesc să-l poto­
lească.
 Partea întîi

(Fluier. W aki, bărbatul din A shiya, intră în scenă.

Poartă straie sim ple: o jachetă în dungi de-a latul,
pantaloni şi haină din aceeaşi ţesătură, sabie scurtă
şi evantai în mînă. Tsure, slujnica Yugiri cu mască
Tsure — perucă legată cu panglică pe fru n te, rochie
roşie, mantou im prim at şi brodat, jachetă chinezească,
evantai — , îl însoţeşte. W aki se opreşte în mijlocul scenei,
tsure se aşază lingă „stilpul lu i shite" . )

WAKI Sînt un om oarecare din Ashiya, în provincia

Kyîishu. Am o pricină de judecat, iată de
ce mă aflu în Urbe. Socotisem că voi zăbovi
vreme scurtă, dar iată că s-au împlinit trei
ani de cînd sînt aici. Mă chinuie gîndul la
ce-am lăsat acasă, aşa că am hotărît s-o
trim it la Ashiya pe slujnica asta, ce-i zice
Yugiri. (Către tsure:) Ei, Yugiri, prea mă
chinuie gîndul la ce-i acasă. Te voi trim ite
să duci vorbă că mă-ntorc negreşit pînă la
sfîrşitul anului.
TSURE Dacă-i aşa, plec îndată în sat. Stăpînul
se-ntoarce negreşit pînă la sfîrşitul anului.
(Waki iese din scenă. T sure se ridică.)
(cînt-de-drum )
TSURE în vremea din urmă
în straie de drum
cu brîu legate
cu straie de drum cu brîu
legate zile una de alta
prin cîte hanuri
pe-nserat poposit-am
cîte vise-nşirate
pe perne de-mprumut
zori şi amurguri trecură

215
 pînă cînd fără zăbavă
în sat la A shiya am ajuns
în sat la A shiya am ajuns.
(La „zori şi amurguri" se întoarce spre stingă, înain­
tează cîfiva paşi, revine la locul dinainte, în semn că
a ajuns la capătul drum ului. Sfîrşin d cintul-de-drum
se adresează p u b licu lu i:)

Umblînd cu grăbire, iată am ajuns în satul

Ashiya. Am să dau de veste că am sosit.
(Iese p e punte p în ă în dreptul p rim u lu i p in ,
către cortina de la capătul p u n ţii:) Ei, e
cineva pe-aici? Vesteşte că a sosit Yugiri
din Urbe.

2
(Tsure se aşază la kSkenza. M uzică. Intră shite, nevasta
din A sh iya : mască Fuka-i, perucă, rochie albă p e sub
straiele brodate, jachetă chinezească în nuanţe mohorîte,
evantai. Se opreşte în dreptul celui de-al treilea pin,
către public ■')

s h it e Sub velniţa
paserilor iu b irii1
mă m istuie dorul
de cel departe plecat
pe-acelaşi căpătîi
ca peştii perechi 2
e o durere
ce valul de val desparte
Cu cît mai mare
cînd fratele de soră
în viaţa asta încă se desparte 3
iarba dorului numai
E u una plîng
plînsul celui care nu uită
ploaia lacrimilor
de care m înecile-mi sînt prea ude
nu mai conteneşte
1 Nume poetic a l raţelor-m andarin considerate ca „simbol al fide­
lită ţii conjugale".
2 Specie de calcani, simbol al monogamiei în folclorul japonez.
* Se referă la legătura conjugală care după dogma buddhistă a r dura
două vieţi.

216
 (Tsure înaintează p in i in dreptul p rim u lu i p in , rdmtns
faţărn fa ţă cu shite.)
TSURE D a ţi de veste că a sosit Yugiri.
HIUTE Cum ai spus? Yugiri? N u mai e nevoie să
mi se vestească. Vino de-a dreptul la mine.
(Am îndouă intră in scenă, shite se aşază în
fa ţa corului, tsure la joza cu fa ţa către shite.)
SHITE Ei, Yugiri mă-ncîntă
venirea-ţi dar mi-e şi necaz
de ce oare nici vîntului
celui schimbător n-a încredinţat vreo veste?
TSURE S-a întîm plat astfel: aş fi venit m ai curînd,
dar cu treburile stăpînului la Palat, n-am
m ai avut răgaz, şi aşa râmaserăm vrînd-
nevrînd trei ani în Urbe.
SHITE Cum zici? Vrînd-nevrînd aţi rămas în Urbe?
Parcă îl văd oraşul în floare
şi-atîtea alte plăceri
care urîtu-ţi împrăştie
Inima mea cu durerea-i deprinsă
COR în coliba din sat
sfîrşitul de toam nă
amintirile iarba
împreună se veştejesc
jurăm întul călcat
în ce să mai cred
cît ţine viaţa asta
De-ar fi doar un vis
toam nele celor trei ani
de-ar fi doar un vis
toam nele celor trei ani
din durere
nu mă mai deştept
amintirile rămîn agăţate
de mine
trecutul schimbat
din zilele bune
pînă şi urma s-a şters
Aşa e dacă viaţa
ar fi fără-înşelăciune
cum m-aş mai bucura
de cuvintele lui
Inima asta nătîngă
încrederea mea nătîngă

217
 (Shite pleacă fruntea, ca şi cum ar asculta ceva. A p o i
ridică din nou capul.)

SHITE C iu dat! Ce sa fie oare loviturile ce le-aud?

TSURE] Cineva în sat bate m ătase cu maiul.
SHITE în durerea mea îm i vine în m inte o poveste
veche: un om din ţara lui Tang pe nume
Sobu1, fu părăsit de-ai săi printre huni, dar
nevasta şi fiul rămaşi acasă în sat erau tot
cu gîndul la cel ce sta treaz în nopţile
îngheţate, aşa încît urcară într-un foişor înalt
şi prinseră să bată cu maiul. Se pare ca
gîndul lor trecu pînă la dînsul, căci la zece
mii de leghe depărtare Sobu în somn de
surghiun auzi bătăile maiului de-acasă din
sat.
La fel voi face şi eu
să-mi alin durerea
de-atîta amar am de gînd
cu maiul să bat haina înflorată
durerea să-mi alin
TSURE Dară bătutul hainelor e-o îndeletnicire pen­
tru femeile de rînd. Totuşi, dacă e să-i
uşureze sufletul stăpînei am să pregătesc
un m ai şi am să-l aduc încoace.
(Shite şl •“•'ic o0 ridică în picioare, tsure merge să se
aşeze în ja f a corului, shite se aşază la kokenza, îşi
scoate haina de pe um ărul drept. între tim p, u n koken
aduce in scenă u n butuc din cele pe care se întin d ţesă­
turile la b ă tu t: îl depune la wakiza. Shite se ridică,
merge pînă la j5za.)

4
Hei hei cu maiul
vom bate grăi
pe aşternutul
unde dormirăm împreună
1 Su W u (sec. 2 — 1 î.e.n.), d regător la curtea îm păratului W u (dina
tia H an), care petrece m ulţi ani în ţa ra hunilor (X io n g n u ) ca ostatec.
 (M erge încet pînă în f a ţa butu cu lu i ; tsure se ridică . )

TSU RE Grea de lacrimi

e mîneca sub cap
rogojina îngustă
HUITE nădăjduiesc astfel
durerea să-mi alin
TSURE Ceţuri de seară 1
se ridică se-apropie
împreună aici stăm
SHITE cu maiul amărăciunii
TSURE batem întruna
(Tsure se duce la wakiza, shite înaintează spre marginea
din fa tă a seinei, se aşează.)

COR Pe haină cade

glasul din D i n i
pe haină ^ade
glasul din pini
frigul nopţii
vîntu-1 vesteşte
(Tsure se întoarce în fa ta corului, se aşază ; shite păşeşte
p înă ta j6 z a .)

SHITE tot mai rare veştile

între noi
vîntul de toamnă
COR ce seară
vestind mîhnirea
SHITE cel de departe
privi-va şi el (se uită lung în zare spre dreapta)
COR A cui e lumea noaptea
luna nu-ntreabă de fel
(iese în fa ţa tobei m a ri)

SHITE Ce ciudată e vremea

nopţilor de toam nă
COR pînă şi glasul
cerbului te-nfioară
purtat de vîntul
din m unte cel nevăzut
în vîrful copacului stă să cadă
o frunză

Y ugiri numele slujnicei se scrie cu semnele „seară" şi „ceaţă".

219
 p u s tie în cer
lu n a lu m in ă
pe su b s tr e ş in i
ia r b a d o r u lu i1

s h ite văl de m ă r g ă r ita r e

roua a tîr n ă m ie

cor d u r e r e a -m i a lin ă
o n o a p t e c a a s t a (pleacă capul încet)
î n p a l a t c e a s u l de a p ă 2
o o ră tîrz ie a r a t ă 1
v în tu l se -n to a rc e
sp re m ia z ă n o a p te
s h ite a lă tu ri b ă tă ile m a iu lu i
re p e z i în c e te
lu n a se p r e lin g e
c ă tre a p u s

(priveşte spre lun ă, peste pu n te)

cor în ţa r a d e la m ia z ă n o a p te
Sobu doarme somn de surghiun
a ic i l a m in e c e r u l
e-al Răsăritului
d e -a r b a te v în tu l d e to a m n ă
în c o a c e d e la a p u s
h a i h a in a a s ta
c u u r z e a la p re a ra ră
s-o b a te m c u maiul
(priveşte spre capătul p u n ţii, se trage mai aproape
de ts u re )
cor Pin de sub streaşină
acasă în sat
aibi îndurare
fă să nu stăruie
vuietul furtunii
în cetina-ţi deasă
suflă vînt poartă
glasul m aiului meu
pînă la dînsul (priveşte în zare)
1 Shinobugusa, denum ire populară a plantei polypodium lineare,
uneori davallia vullata. F o arte frecventă în poezie (shinobu î n s e a m n ă a
îndura, a suferi din dragoste, d ar şi a ascunde, a tă in u i).
2 Urmează un citat dintr-o poezie în limba chineză, in c l u s ă î n c o le c ­
ţia Xinshen reishu.

220
 Prea aspru baţi
vîn t în cetini de pin
care-mi duci inima
să mi-o vadă
Să nu-i sfîşii visul
sfîşiat veşm întul acesta
cine l-o mai purta
de s-o întoarce la mine
oricînd veşm întul
din nou l-oi croi
Straie de vară
subţiri jurăminte
urît să-mi fie de el?
Lungă fie-i viaţa
ca nopţile lungi
cînd luna prea trează mă ţine
(iese la marginea scenei, priveşte spre cer)

haide haide s-o batem

s-o batem haina !
La jurămintele din noaptea
a Şaptea
haină prea subţire
bună de-o singură noapte
R îul Cerului
iscă valuri să le despartă
pe ape umflate
o luntre măruntă plutind
cu vîsle de hîrtie
prea lesne de-nfrînt
or fi lacrimi de rouă
pe mînecile amîndouă ( înconjoară scena)
iarbă pe apă de-aş fi
să mă poarte
să m ă bată
valurile cu spumă
S H IT E în luna a şaptea
în ziua a şaptea
vai zorile despărţirii
COR în luna a opta
în luna a noua 1
to t m ai lungi nopţile
1 C itat dintr-o poezie de Po Lo-tien (Bai Quyi).

221
 o m ie de glasuri
zece m ii de glasuri
durerea mea
au să i-o spună
F aţa lunii
chipurile vîntului
pînă şi bruma
căzută în locuri cu umbră
ceasuri de spaimă
bătăile maiului
glasul furtunii
în noapte pustiu
cu ţîrîitul gîzelor se-ngînă
picură rouă lacrimi
strop cu strop
pic cu pic
care din ele mai e
sunetul maiului
(L a „glasul fu rtu n ii" , shite, păşeşte plîn gîn d pîn ă la
butuc, tsure vine în f a ţa acestuia, se aşază fa ţă -n fa ţă ,
bătînd ritm ic cu evantaiele haina închipuită. L a „care
din ele m ai e sunetul m a iu lu i' înclină capetele părîn d
că ascu ltă.)

(Tsure se ridică, iese in m ijlocul Scenei., se aşază cu

fa ţa spre shite.)

TSURE Ascultă-m ă: din Urbe a venit un om. Zice

că stăpînul nici la sfîrşit-ul anului nu se va
întoarce încă.
SHITE Amarnică veste. „La sfîrşitui anului negreşit"
a fost o minciună şi eu îl aşteptam . Aşadar
curînd s-a adeverit: inima lui e schimbată
în cele din urmă.
(p lin g e)
COR Nu te încrede
prea neputincioasă
inima care iubeşte
glasul mi se usucă
uscată-i cîmpia
ţîrîie greieri

222
 în răvăşite ierburi
floarea inimii
pare că s-a sm intit
de vînt
P e pat de boală zace
se scufundă
pînă ce se deşartă de viaţă
pînă ce se deşartă de viaţă.

Partea a doua
6
(Waki, bărbatul din A shiya, intră în scenă costumat
ca în partea întîi, de data asta cu mătănii în mină.
E urmat de w akizure în costum cenuşiu de servitor
(pantaloni şi haină lungă din acelaşi m aterial; poartă
sabia stăpînului. W aki înaintează pînă la marginea
din fa ţă a scenei, se aşază. însoţitorul lu i se aşază în
spatele stăpînului, puţin mai spre dreapta.)

W AKI C u m p lit! Cei trei ani ce-au trecut au îndu­

rerat-o atît, încît despărţirea ce-o v r o i a m
vremelnică a ajuns despărţirea p e v e c i .
W AKI Şi Nu ţi-au luat-o înainte
W AKIZURE ale remuşcărilor
opt mii de ierburi înrourate
ale remuşcărilor
opt mii de ierburi înrourate
Dar din locul cu umbră
o-ntoarcere mai e cu putinţă
aşa se spune
Prin vîrful arcului meu
de Azusa 1
vom schimba cuvinte
prea duioase
vom schimba cuvinte
prea duioase
(Waki împreunează m iin h t, se aşază la waki za. S lu ji­
torul îl urmează.)

1 Arc cu care în practici şamane se recheam ă sufletele morţilor.

223
 7
(M uzică. In tră shite II, duhul fem eii, c« mască „Del*
gan" — per ucă, rochie albă sub haina im prim ată şi broda•
tă, pantaloni largi gălbui, evantai. Se opreşte pe p u n ţi
în dreptul prim u lu i pin , se întoarce spre p u b lic :)
SH IT E în Rîul cu Trei Braţe
scufundîndu-mă
găsitu-m i-am sfîrşitul
ce jale ca spuma
pe val e soarta trecătoare
Flori de prun
luminoase una şi una
(înaintează pe scenă )
vor să zică: e primăvară
COR făclii aprinse pe morminte
vor să zică: luna de toam nă
Adevărata Asemănare
dar eu încă sînt înecată
în karma păcatului
se-nalţă încă
fumul iubirii în mine
neîmpăcate pedepsele
păcatele-mi ispitesc inima
cea răvăşită
Aborasetsu 1
duşmanul din iad
între bice fără număr
nu-mi dă răgaz
loveşte loveşte
răsplata e maiul
cum mă mai căzneşte
(către w a k i:) Ale patimei oarbe
ce sortită-m i fu dinainte
lacrimi
cad pe m aiul acesta
lacrimi se schimbă
în flăcări aprinse
(plîngînd iese la „rampă" )
mă-nec în flăcările
în fum ul inim ii

1 N um e d at N ecuratului.

224
 (se loveşte in piept cm toiagul)

strig răcnesc
dar vai fără glas
nici m aiul n-are sunet (ascu ltă încordat)
nici vîntul
în cetini de pini nu se-aude
(priveşte spre p in ii din fa ţa p u n ţii.)

numai blestem e
m i-e groază
(Aruncă toiagul; se retrage; îşi acoperă urechile cu
ambele m îin i; se aşază.)
con Paşii o ilo r 1
caii tim pului iuţi
se m ută mereu
Căile Şase
car al soartei
cît tim p nu răzbeşte
prin poarta Casei de Flăcări
se-nvîrt roţile se-nvîrt
dar marea amară a v ieţii şi morţii
n-o pot părăsi
vai fără rost
viaţa asta vremelnică
SHITE Amarul ca frunza
de viţă se-ntinde
frunză întoarsă de vînt
chipul patim ii
(Păşeşte pînă în mijlocul scenei; spre w aki:)
Ruşine vai
D e bărbatul iubit
jurăm inte m ă leagă
să ţină două vieţi dar nădăjdui
că legăm întul v a ţine
o m ie de vîrste
pînă ce undele mării
la m untele Pinilor or ajunge *
Val trecător nădejdea
vai vorbe goale

1 Ai oilor duse la tăiere. P aşi înceţi.

a Aluzie la o poezie celebră, din KokinshU.

225
 nebune de nimic
A sta să fie oare
inima bărbatului
(Se dă cîţiva paşi înapoi, apoi cu privirea la w a k i:/
s h it e Pînă şi corbul cel mincinos
are un s u fle t1
cor pe cînd bărbatul
cine-ar zice că e drept
Iarba şi frunza
vremea şi-o cunosc
paseri şi dobitoace
au inimă şi ele
iar Sobu de care vorbeam
legînd răvaş de piciorul
unei raţe sălbatice
îl trimise peste zece m ii de leghe
în ţara de la miazăzi.
(Priveşte în zare, face cîţiva paşi înainte'-)

Asta fiindcă legăm întul lui

era trainic şi iubirea adîncă
(Păşeşte în fa ţa lu i waki, se aşază.)
Tu îţi pui capul
pe perini străine
eu bat veşm întul
în noaptea îngheţată
De ce oare treaz
sau în vis măcar
nu ştii de nimic
Cît te urăsc
( î l zăreşte pe waki, plînge am arnic.)

8
(Waki împreunează m îinile cu fa ţa spre shite. Shite
dansează de aici înainte un dans senin.)

cor Prin puterea

Sutrei Lotusului
duhul găseşte

1 Cîntec popular din A zum a (culegerea M a n yd sh u : cioara vesteşte

venirea iubitului, d ar acesta nu vine).

226
calea luminoasă spre Buddha
Gîndind astfel iată
în glasul m aiului se deschide
inim a Florii
se preface-n săm înţa
Deşteptării.
(împreunează m iinile şi după ultim a bătaie^din picior
iese încet din scenă.)
 Zeami Motokiyo

Povara dragostei
(Koi no omoni)

Persoane

TSURE: o Doamnă de la C urte

W A K I: u n d regător
KYOGEN: Slujitorul acestuia
S H IT E I: G rădinarul din Y am ashina
SH IT E I I : D uhul grădinarului

LOC: casele îm p ărăteşti la KyOto

TIM P: lu n a a noua
A pare şi în literatu ra japoneză povestea bărbatului care moare dintr-o
dragoste neîm părtăşită, din încercările prea grele pe care i le im pune iubita.
Aşa i se întîm plă căpitanului Fukakusa („Iarbă-adîncă"), din piesa Sotoba
K om achi•' căpitanul petrece nouăzeci şi nouă de nopţi în fa ţa casei
poetesei Ono Komachi, doam nă la cu rte şi frum useţe vestită la vrem ea
ei (secolul al nouălea), fiindcă ea îi făgăduise să-l prim ească („să-şi
arate chipul", în expresie japoneză) după o su tă de nopţi. Sărm anul
căpitan a su ta noapte n-o mai apucă.
Aceeaşi e soarta grădinarului din Povara dragostei. în piesă povara, un sul
înfăşurat în brocart strălucitor, pe care grădinarul va trebui s-o poarte
de-o sută, b a de-o mie de ori în ju rul grădinii, povara ca simbol al chinu­
rilor dragostei fără răspuns răm îne pe scenă to t tim pul, neridicată, imobilă,
grea ca o st încă. Stînca e iinaginea-cheie: legenda chineză a arcaşului care
prin încordarea puterilor sufletului izbuteşte să străpungă stînca cu săgeata
îi va fi pildă grădinarului. L a fel, după m oartea lui, pedeapsa femeii v a fi
o stincă-povară („ridica-m-aş / de n-ar fi p ia tra grea . . .", se tînguie
doamna), pe cînd grădinarul m ort, schim bat în demon răzbunător (u ra m i)
to t mai şade pe o stîncă în lum ea de dincolo („de tre i ani / pe p ia tră şed
şi-aştept ...") to rtu ra t încă de povara ce n-o poate duce.
Dansul rătăcirilor dragostei (dans tachimawari) v a uşura în cele din urm ă,
prin p u terea lui eliberatoare, sufletul chinuit, potolind setea de răzbunare.
I'ltim ul cîntec al corului invocă îm bunarea şi îm păcarea.

230
 Partea întîi

(U n supraveghetor depune pe scenă, aproape de „rampă",

un sul de brocart, „pcvaia". Tsure, doamna de la Curte
intră in scenă: mască Tsure, perucă lungă legată cu
panglică pe frunte, rochie albă căptuşită cu roşu, haină
im primată cu broderii, jachetă chinezească, pantaloni
largi ţepeni, brîu lat, evantai. înaintează pînă la waki za,
se aşază pe u n scăunaş pliant.
F laut. Apare waki, un dregător, cu cuşmă înaltă neagră,
haină din mătase groasă, deasupia jachetă „de vînă-
tcare", pantaloni albi de ceremonie, evantai, urmat de
kyogen, slujitorul său, cu sabie scurtă la brîu. Waki
se opreşte la nanoriza. J
waki Aşadar, sînt un dregător în slujbă la fostul
împărat Shirakawa.1 Măria Sa are slăbiciune
pentru crizanteme şi pune să se răsădească
an de an maldăre de flori. Apoi, se află aici
un om de rînd, căruia i se spune „grădinarul
din Yamashina": el adună petalele căzute
pe jos. Am să-l pun chiar acum să le strîngă.
D e altfel am auzit că omul acesta, găsind
nu se ştie cînd prilejul să zărească chipul
unei domniţe, a fost cuprins de o dragoste
neîngăduită pentru dînsa. Ce-ar fi să-l chem
încoacc să-l descos? (Către K yogen :) Ei, e
vreunul pe-aici ?
kyogen Iată-m ă la poruncă.
w aki Să vie încoace grădinarul din Yamashina.
D u -te de-i spune.
kyogen Mă supun.
(Waki păşeşte pînă în fa ţa corului, se aşează. Kyogen
iese pe punte pînă în dreptul p rim u lu i p in ; către cor­
tină :)

1 Shirakawa a dom nit între 1072 şi 1086. îm p ăraţii renunţau la tron

destul de tim puriu, pentru a se călugări pro form a, guvernînd efectiv în
locul urm ătorului îm părat care avea doar funcţie reprezentativă. De aici
expresia „fostul îm părat".

231
KYOGEN Ei, e pe-aici grădinarul din Yamashina?
(Shite, grădinarul apare la capătul p unţii, cu masei
Akobujo, perucă, cămaşă lungă gălbuie, haină cu,
mîneci înguste, jachetă din mătase grosolană, brtu
evantai.)
SHITE Cine e?
KYOGEN Am poruncă să te poftesc la stăpînul meu.
SHITE Mă supun. (In tră în scenă, urmîndu-l pe
slu jitor.)
KYOGEN Am venit cu grădinarul.
WAKI Prea bine.
(Kyogen se retrage în fu n d u l scenei, se aşază. Shite se
aşază lingă stîlpul lu i shite, cu fa ţa spre waki.)

WAKI Ascultă, grădinarule, de ce nu e curăţată

grădina ?
SHITE Adevărat, în tim pul din urmă nu m-am
sim ţit tocm ai în putere şi am fost cam lă-
sător.
WAKI înţeleg. Dar ia spune, să fie adevărat că
eşti îndrăgostit?
SHITE Cum de se află un asemenea lucru?
WAKI N u se află. Vorba aceea, gîndul ascuns culoa­
rea îl dă pe faţă x. Pînă şi domniţa a prins
de ştire şi a făgăduit că dacă vei ridica
degrabă povara aceasta şi vei înconjura cu
ea în spinare grădina de o sută, ba de o
n re de or;, îţ; va îngădu> s-o priveşti. Aşa
a grăit. Ei bine, nu e o vorbă tocm ai mări-
nimoasă.
SHITE Cum spui? A aflat de dragostea mea? Cere
să ridic o povară, să înconjor cu ea grădina,
de-o sută şi de-o m ie de ori? O sută o mie
de o r i! Va să zică dacă o port în spinare
de-o sută şi de-o mie de ori în jurul grădinii,
îm i va îngădui să-i văd chipul?
WAKI întocm ai. Dar nu ţi se pare nemiloasă po­
runca ?
SHITE Dacă-i aşa, fă bine şi arată-mi povara.
WAKI Vino încoace.
1 După. o poezie din Shuishii ■' „Oricît o ascund / iese pe faţă iub
rea/roşesc şi lumea mă-ntreabă: «Te roade vreun gînd? *" La origine stă
un citat din Mengzi.

232
 (Waki şi shite se ridică in picioare, prim ul face doi
paşi spre legătura de mătase:)
WAKI Iată, asta e însăşi povara grea a dragostei.
Nu-i aşa că e frumoasă?
SHITE Aşa-i, aşa-i. Frumoasă povară. Chiar dacă
ar fi să treacă peste puterile mele, de vreme
ce dînsa porunceşte, voi face întocm ai. Ba
chiar e pe potriva mea truda asta umilă.
Nim ic n-are să mă-nspăimînte.
Şi de-mi vor zice
„cel cu povara"
pînă ce o voi întîlni
„cel cu povara"
pînă ce o voi întîlni
o voi duce-n spinare
purtător al dragostei
(Face cîţiva paşi spre su lu l de brocart, îl cercetează*
A poi se retrage la kokenza, se aşază. W aki se aşază şi
el la w akiza. )

3
(M uzică. Shite înaintează pînă în fa ţa stîlp u lu i lu i
shite. )
SHITE Cine-a făcut întîiul pas
pe cărările dragostei
COR pe la răscruci
rătăcitu-s-au m ulţi
SHITE înadins se cheamă
povara grea a dragostei
COR Aşa e s-o duc
în spinare nu pot
(Shite, ncputînd ridica sulul se trage cîţiva paşi
înapoi, plîngînd )
SHITE Prea greu e drumul
m unţii uriaşi
adîncurile gîndului
mare fără hotare
COR Unde să aflu
odihnă inim ii mele
uşor e trupul acesta
în pulberea lum ii deşarte
îm i lungesc viaţa
cu gînduri de nimic

233
 (P lînge; se ridică; se întoarce lîngă stil pul lu i sh ite. )

4
COR Am să-mi potolesc dorul
amar tînguindu-m ă
o clipă stă roua
pe floarea serii deschisă
amurgul se lasă curînd
povara iubirii
o voi sălta în spinare
SHITE Oricît de grea
dragostea n-o pot lepăda.
Cîndva în ţara kitailor
o stîncă drept tigru fu luată
şi iată săgeata se-nfipse şi-n stîncă ! 1
atunci de-a dreptul uşoară
va fi povara asta (d in nou se apropie de ea)
COR Purtînd-o cum se poartă
o jertfă la altar
sufletul lui
numai pe ea o ştie
oricît de grea
din toată inima voieşte
s-o poarte
voieşte s-o poarte
ca o slugă umilă
SHITE Prea bine e astfel
prea bine este
dacă trupul acesta deşert
ca rob al iubirii
va pieri
deloc nu-mi pasă ( se apropie de povară)
COR de-am să mor
totuna îm i este
într-adevăr în viaţă
credinţa păstreaz-o 2 (apleacă fruntea)
SHITE în cîmpul de la Shimeji
m înia mă-neacă
COR neîm plinită iubirea
pe rogojina de trestii
întins îmi cat somnul
Legenda lui Li H uang, (în tim p u l dinastiei H a n ): încordîndu-şi
voinţa, săgeata lui pătrunse pînă şi p rin stîncă.
2
Aluzie la o poezie din Kohinshu, atrib u ită zeităţii buddhiste K w annon,

234
 oare somn să fie acesta
amar e singur să dormi
cu braţul îndoit sub cap
în somn povara o mut
de pe-un umăr pe altul
o ridic şi totuşi
n-o pot duce
Ce grea povară
e dragostea
(iese pînă în mijlocul scenei, se aşază)
SHITE Nici măcar cuvinte
să cer îndurare
nu mi-au mai rămas
atunci ce mai am
Iţele dragostei
încîlcite nu se mai leagă
s-au rupt
COR Prea bine aşa
din dragoste am să-mi aflu sfîrşitul
dar faptele se vor plăti
( se ridică în picioare)
are s-o afle şi ea
şi inima ei se va zbuciuma
(priveşte la povară, se îndreaptă din şale, iese.)

Partea a doua

WAKI C u m p lit! Deunăzi s-a întîm plat o nenoro­

cire. Se spune că dragostea nu cunoaşte
deosebirea între oamenii de neam şi cei de
rînd. Totuşi dînsa găsi un şiretlic să pună
stavilă dragostei lui: pregăti o povară grea
şi-o înfăşură în damasc şi mătase făcînd o
legătură de toată frumuseţea. Socotea că
dînsul n-ar purta în spinare povara nici de-

235
 va părea uşoară, fiindcă dragostea lui va
fi fără tărie şi astfel povara va pune capăt
iubirii. Num ai că dînsul, un om de rînd, se
bucură la gîndul că îi va fi îngăduit s-o
privească dacă va înconjura grădina cu
povara în spinare. Totuşi, oricît îşi încordă
puterile sufletului, nu putu duce povara,
care oricum era prea grea. Jelind îşi pierdu
viaţa. într-adevăr, nenorocită întîmplare.
Am s-o înştiinţez şi pe dînsa de cele petre­
cute.
(Iese în mijlocul scenei, se întoarce spre tsure cu o ple­
căciune adîncă.)

W AKI Ascultă-m ă, am să-ţi vorbesc. Grădinarul din

Yamashina neputînd purta povara cea grea
şi-a dat duhul aici în grădină. Cumplită
voinţă a dovedit, pentru un om de rînd ca
dînsul. Socot că n-ar fi o necuviinţă să-ţi
părăseşti iatacul şi să-l învredniceşti măcar
cu o privire.
(Tsure şi waki se ridică in picioare, vin pînă la „rampă"
privesc la „povară".)
TSU RE Dragoste dragoste
nu nim ici ce e
între noi dragoste 1
din iubire un om
şi-a găsit moartea
inim ă nemiloasă
W AKI Prea frumoase vorbe. Dar ridică-te acum
degrabă.
TSURE Ridica-m -aş
de n-ar fi piatra grea
care m ă striveşte
să m ă ridic iar
nu-mi stă în putinţă
COR în rosturile vieţii
lucru obişnuit e pedeapsa
(Waki se întoarce la locul său. Tsure rămine aşezată
ca sub o apăsare uriaşă.)

Probabil un cîntec de lume din vremea aceea, căci pare un citat.

236
 7
(Muzică. Apare Shite II, duhul grădinarului, cu mască
de Demon, cu trăsături înfricoşătoare, perucă albă
cămaşă de culoarea florilor de cireş, haină strimtă In
culori mohorîte, pantaloni largi ţepeni din brocart,
toiag în mină. Se opreşte în dreptul prim ului p in .)

SH ITE Ale rîului Yoshino

ape despicate de stînci
se preling în tăcere
în tăcere din dragoste mori
nemărginit amarul strîns
m ă prefăcu în demon
netrebnică m inte
cu vorbe dulci femeia
e în deşert s-o crezi
( iese pe scenă)
COR Adevărat nemernică
e inima ei (se întoarce către tsureJ
SHITE într-un somn plutind
s-au îm plinit jurămintele
legate pe trei vieţi
D e trei ani
pe piatră şed ş-aştept
fără rost
prea anevoie e întîlnirea
ca piatra de grea e povara
s-o car în spate
neputincioasă mînie
foaie de iederă-ntoarsă
SHITE N ici paznicul
m untelui Unebi
COR asemenea povară
s-o care în spate n-ar putea
SHITE pe pustiile piscuri
fum ul se-nalţă
inim ă nefericită
(iese pînă in mijlocul scenei, plînge)
în iadul al treilea
(se aşază)
grelele cazne
Aşadar luaţi am inte
am inte luaţi

237
 (priveşte către tsure, care pleacă fru n te a )

(M in ia dem onului s-a potolit. Tsure, eliberată ca de-o

povară grea, se ridică, se întoarce la ivakiza, se aşază
pe scăunaşul pliant. Shite se ridică şi el.)

cor Se-nalţă se despică

fumul iubirii
se-nalţă se despică
fumul iubirii
pe m untele Inaba 1
suflă vîntul răvăşind
căile dragostei
prin beznă rătăcesc
pentru m ine rugaţi-vă
mînia să piară
ca bruma
ca zăpada
ca grindina
după ea nici urmă
nu rămîie
Pînă aici povestea.
Şi se făcu duh ocrotitor
al cetinei pinului tînăr
şi tim p de o m ie de vîrste
umbra i-o va păzi
tim p de o m ie de vîrste
umbra i-o va păzi.
(L a „duh ocrotitor", shite aruncă toiagul; după ultim u l
vers bale din picior, iese.)

1 Aluzie la o poezie de dragoste de A riw ara no Y ukihira în Kokinshi

în care apare m untele Inaba.

238
 Juro Motomasa

La rîul Sumida
(Sumidagawa)

Persoane

W A K I: L u n traşu l de la v adul rîului Sumida

W A K IZ U R E : un călător din U rbe
S H IT E : M am a (lui U m ew akam aru)
KOGATA: D uhul lui U m ew akam aru

LOC: m alul rîului Sum ida în provincia Musashi

T IM P: a cincea zi d in luna a tre ia

239
E ste un no cu „femeie nebună,", o categorie bine stabilită (onna-gurui-
m ono ), scris pare-se de Ju ro Motomasa, fiul lui Zeami.
Subiectul piesei e p relu at probabil dintr-o cronică a unui tem plu budist
în care se m enţionează că unei femei pe num e Yoshida, văduvă a lui Yos-
hida Shosho Korefusa, din Shirakaw a în oraşul îm părătesc i-a fost fu ra t
feciorul de doisprezece ani de către un n eguţător de robi. Se m ai află în
cronică şi alte am ănunte, ca de pildă numele b ăiatu lu i (acelaşi ca în no,
Um ew akam aru), o întîm plare din v ia ţa lui, d a ta m orţii şi locul, lîngă rîul
Sumida, ca şi venirea mamei la m orm înt, u n an mai tîrziu.
în piesă m am a îşi pierde minţile de durere, după răpirea copilului şi cu tre­
ieră sm intită prin ţa ră căutîndu-1 pînă ce găseşte m orm întul lui la Sum ida.
Prilej pentru au to r de a stărui asupra dragostei dc m am ă (din perspectivă
buddhistă un păcat, ca orice legătură cu lum ea aparenţelor). D ep ărtarea de
U rbe aduce o a doua tem ă, dorul de casă (episodul ,,păsărilor-din-urbe“),
intensifictnd ideea de singurătate.
în tim pul slujbei de pom enire ţin u tă pe m orm întul copilului, mam ei i se
a ra tă pentru o clipă duhul fiului m ort. D ar din nou e ceasul zorilor în care
nălucile pier şi um bra fiului se stinge în firele de iarb ă’crescute pe m orm înt.
 Partea întii
1
(U n supraveghetor depune pe scenă in fa ţa instrumen
tiştilor o construcţie de lemn cu ram uri de salcie în fip te
in ea: „m orm întul lu i U mewakamaru". F lu ie r 'In tr ă
waki, plutaşul de pe rîu l Sum ida (straie simple,[pan­
taloni largi şi haină lungă din acelaşi material, evantai,
sabie scurtă). Se opreşte la nanoriza.^

WAKI Sînt plutaşul de pe rîul Sumida, în ţinutul

Musashi. Astăzi trebuie să dau zor, căci sînt
m ulţi oameni care vor să treacă rîul. Locul
acesta e vestit şi fiindcă se ţine aici o pome­
nire se adună acum m ulţim e de lum e, călu­
gări şi mireni fără osebire. D e aceea fiţi
cu luare a m in te !
(Waki se aşează în fa ţa corului. M uzică. In tră wakizurej
un călător, in straie de orăşcan, cu pălărie de paie,
semnul drum eţului. Se opreşte la nanoriza, cu fa ţa spre
instrum entişti.)

WAKIZURE La răsărit m i-e ţelul

în straie de drum
la răsărit m i-e ţelul
în straie de drum
zilele-m i par lungi
vai atît de lungi
(Corul reia în surdină, călătorul îşi scoate pălăria, se
întoarce spre public :)
WAKIZURE E u sînt de loc din Urbe, dar avînd un prie­
ten în ţinuturile de la răsărit sînt în drum
spre dînsul (îş i pune iar pălăria.)
(cînt-de-drum : )
WAKIZURE în urmă-mi
pîcle noroase
m unţii din zare

241
 străbătuţi cu piciorul
m unţii din zare
străbătuţi cu piciorul
prin cîte vămi
trecut-am în drum
cîte provincii
lăsat-am în urmă
iată vestitu l
rîu Sumida
degrabă la vad am ajuns
degrabă la vad am ajuns
(Se întoarce spre dreapta, face cîţiva paşi revine la
locul dinainte, în semn că a sosit. întors spre public
îşi secate pălăria de drum eţ.)

Umblînd cu grabă, iată deja vadul rîului

Sumida e-;iici. (Către w akiza:) Ce văd acolo,
parcă trage o luntre la ţărm. Să mă grăbesc,
să mă urc în ea. (Către w aki:) H ei, luntra-
şule, îmi îngădui să urc? (W a k i se ridică.)
WA K I Fireşte. Vină întîi în luntre. Şi-apoi lămu-
reşte-mă ce vrea să zică lărmuiala aceea
nemaipomenită din partea de unde v ii dom­
nia ta.
WA KI Z U R E Aşa-i, e o sm intită care coboară din Urbe.
Face tot felul de nebunii şi lumea se uită.
WAKI Dacă e aşa, am să opresc luntrea oleacă s-o
aştept pe nebună.
(Waki şi w akizure se aşează la wakiza. M uzică. In tră
shite, mama lu i U mewakamaru: (mască fukai, cu
expresie chinuită pe fa ţa de femeie între două vîrste,
perucă ţinută pe fru n te cu eşarfă, rochie albă, haină
imprimată, cu broderii, o altă haină galben-pal deasupra,
brîu cu alesături în culori mohorîte, pălărie de pai pe
cap). H aina ii atîrnă pe un u m ă r; în m înă are u n f i r
de bambus. Se opreşte pe punte în dreptul prim u lu i
p in .)
S H IT E A devărat în inima
unui părinte nicicînd
nu se face-ntuneric1
şi totuşi m-am rătăcit
pe drumul iubirii de mamă.

1 Citat dintr-o poezie din antologia Gozenshu (autor Fujiwara

Kanesuke, sec. X ) : „ în inim a de p ărin te / nicicînd nu se face-ntunerec /
şi totuşi m-am rătăcit / pe calea dragostei / p en tru copilul meu".
 Unde o fi acum
fiul m ult iubit
înzăpezit e drumul
oi întreba în cale
pe to ţi călătorii
i-oi întreba
ce drum a apucat
ascult ce-aud
de sus din văzduh
vîjîie vîntul singur
COR prin cetini de pin
prea bine-1 cunosc
(intră in scenă)

SHITE în cîmpul cu iederă 1

rouă trecătoare e viaţa
COR ca acum amărîte
mi-or fi oare zilele toate
(ocoleşte scena prin stingă, se opreşte la stUpul lu i
shite )

în Kitashirakawa
în Urbe anii-mi trecură
pînă ce fără de veste
singurul fiu ce aveam
neguţătorul de robi
de la mine-1 răpi
întrebat-am de dînsul
că l-ar fi dus se zice
prin vam a de la Osaka
într-un ţinut de departe
şi m ai departe spre răsărit
de-atunci cu inima
răvăşită caut urma
feciorului drag
rătăcind mereu
Inim a de mam ă
o m ie de sate de-ar străbate
feciorul drag nu-1 uită
aşa se spune

Versul citează, o poezie din ShinkokinshU.

243
 (înaintează doi-trei p a şi)
de la-nceput trecător
fu to t ce ne lega
doar vreme de-o viaţă 1
fu to t ce ne lega
doar vreme de-o viaţă
şi dacă în răstim pul acesta
stăm despărţiţi unul de altul
ici m am a colo feciorul
despărţiţi ca pasărea de p u i2
(priveşte îm prejur)
am să-mi dau sufletul
tot căutîndu-1
dar iată că între
Shimosa şi Musashi
la rîul Sumida
aici am ajuns
la rîul Sumida
aici am ajuns
(L a „Shimosa" face cîfiva paşi spre dreapta, la „aici
am ajuns“ se întoarce la locul dinainte, în semn căI
a sosit.)

SHITE Ei, oameni buni, luaţi-m ă şi pe m in eîn lu n tre

("Luntraşul se ridică.)
W AKI De unde vii şi încotro ţi-e drumul?
SH ITE D in Urbe vin şi sînt în căutarea cuiva.
W AKI Vii din Urbe şi pari sm intită. Fă bine şi
arată-ne o sm inteală frumoasă. D acă nu ne
joci ceva, nu te iau în luntre.
SH IT E Ce nemilos e ş t i ! Doar eşti plutaş la vad pe
Sum ida şi s-ar cădea să m ă pofteşti în
luntre căci se-ntunecă. Şi ce aud? Tocmai
pe m ine, care vin din Urbe, m ă opreşti să
urc. Vei fi domnia ta luntraşul de pe Sumida
dar nu se cade să spui vorbe nesocotite.
W AKI Aşa e, ziceai că eşti din U r b e .. . D e ţi-e
numele p o tr iv it...

1 După dogma buddhistă legătura între părinţi şi copii ţine o viaţă

cea intre soţi trei vieţi.
2 Mengzi (Mencius) vorbeşte de pasărea ai cărei pui se împrăştie
In cele patru mări. Motivul e reluat printre alţii de Bai Quyi Sntr-un poem

244
s h it e Urechea mea ţi-a prins vorb ele; cîndva Nari-
hira însuşi trecînd prin vadul acesta grăi
P otrivit de v ă e numele
răspundeţi-mi la întrebare
voi păsări-din-Urbe
iubita mea e-n viaţă
sau poate nu m ai este 1
(Priveşte în depărtare spre dreapta, se adresează lun­
traşulu i : )
E i, luntraşule, păsările de colo, cele albe,
noi în Urbe nu le cunoaştem. Cum le zice
pe-aici ?
w ak i Sînt pescăruşii din larg.
s h it e Ce suflet n esim ţitor! La ţărmul mării le-o
fi zicînd nagîţi sau pescăruşi. Dar nu mi-ai
răspuns de ce aici la rîul Sumida nu le
ziceţi acelor păsări albe „păsări-din-Urbe".
w ak i Aşa e, ai dreptate, am greşit. D eşi stau
într-un loc atît de vestit, m i-e inima nesim­
ţitoare. N-am răspuns „păsări-din Urbe". . .
s h it e pescăruşii din larg
seara valurile
w ak i se-ntorc în trecut
Naribira însuşi zicea
s h it e „e-n viaţă
ori poate nu m ai este"
aceasta-i fu întrebarea
w a k i cu gîndul în Urbe
la cea c a r e -i fu dragă
s h it e ia r eu caut
urma feciorului drag
în Azuma la fel întreba
w ak i de dorul iubitei poetul
s h it e eu copilul mi-1 caut
w a k i acelaşi dor ne m înă
s h it e pe calea iubirii
cor La fel întreba-voi
răspundeţi păsări-din-Urbe
feciorul m eu drag
oare e-n drum spre răsărit
ori poate nu mai este

1 Poezie a lui A riw ara no N arihira, în Kokinshu. Inclusă şi In Ie

monogatari, capitolul IX .

245
 întreb şi iar întreb
şi nu răspundeţi
nemiloase păsări-din-Urbe (păşeşte p în ă la
w akiza j

păsări nătînge de la ţară

vorbiţi-m i răspundeţi
Fireşte luntrii se-nfruntă
pe rîul Horie 1
n-au loc la ţărm
să se-aşeze şi ţipă
zburînd pescăruşii
acolo la rîul Naniwa
aici la Sumida
(păşeşte pe punte pînă în dreptul p rim u lu i p i n )
cînd stau să cuget
cît de departe
umblat-am încoace
(priveşte lu n g peste „rampă" )
de aceea ia-mă luntraşule
trece-mă vadul
(se întoarce pe scenă)
chiar dacă locul e strîm t
în luntrea prea plină
rogu-te ia-mă în luntre
îngăduie să urc
(M erge pîn ă Ia waki, se aşază lîngă el. L untraşul, cu
haina atîrnată pe u n umăr ţine in m îin i o p ră jin ă .)

3
w ak i N -am mai întîlnit o nebună atît de plăcută
la fire. Hai, urcă degrabă în luntre.
(Shite îşi scoate pălăria de pa i, o ţine în m îna stingă,
se apropie de „rampă", se aşază.)
w aki E p r im e jd io a s ă tr e c e r e a p r in vadul acesta.
Ia s e a m a , r ă m îi a şe z a tă .
(P ofteşte pe călător să urce în luntre. Acesta se aşază
îndărătu l fem eii. L untraşul răm îne în picioare în spa­
tele lor, d irijîn d lun trea cu p ră jin a .)
w a k iz u r e Iată, sub salcia de dincolo s-au s t r î n s o
m ulţim e de oameni. Oare ce să fie asta?

1 P o e z ie d in Manyoshu, a lui Otomo no Iemochi.

246
WAKI Se ţine un Daibutsu întru pomenirea unui
răposat. E o poveste tristă. Am să vi-o
spun în tim p ce trecem rîul.
(M u tă prăjin a dintr-o m ină în cealaltă.)

A scultaţi: acestea s-au petrecut în anul tre­

cut în cincisprezece ale lunii a treia, tocmai
azi se îm plineşte anul. Venise un neguţător
de robi din Urbe şi se-ndrepta către Oku.
A vea cu dînsul un băiat de vreo doisprezece
ani, pe care îl tîrguise în Urbe şi-l ducea
|m a i departe. B ăiatul, nedeprins cu oboseala
drumului, căzu bolnav pe neaşteptate, zicea
că nu mai e în stare să-şi urnească picioa­
rele. Aici pe ţărm zăcea. Ce oameni fără
milă sînt în lum ea a s t a ! Neguţătorul îl lăsă
să zacă în drum şi plecă mai departe spre
Oku. întru acestea nişte oameni de pe-aici,
cunoscînd după înfăţişarea băiatului că tre­
buie să fie de neam ales, îl îngrijiră în fel
şi chip. Dar se pare că aşa îi era scris dinainte,
căci băiatul îşi pierdea puterile văzînd cu
ochii. în cele din urmă, văzînd că i se apro­
pie sfîrşitul, îl întrebară de unde vine şi al
cui e, întrebară de numele tatălui şi de ţinu­
tu l de baştină. Cică era din Urbe, din K ita-
shirakawa, singurul copil al unui oarecare
Yoshida. „Tata e mort şi eu rămăsesem cu
mama, pînă ce m-a răpit neguţătorul de
robi şi aşa ajunsei aici. F iţi buni şi îngro-
paţi-mă la marginea drumului, ca să treacă
peste mine măcar umbrele călătorilor din
Urbea mea dragă. Şi să-mi puneţi o salcie
pe m orm în t..." Aşa se rugă, ca un om în
toată firea, apoi spuse de cîteva ori un
Nem butsu şi-şi dădu duhul. (Shite plîn ge.)
Tristă întîmplare ! Dacă e în luntrea asta
vreun om din Urbe, să spună un Nem butsu
pentru el şi să-i facă pomenire, chiar dacă
nu l-a cunoscut. Dar iacă povestea a fost
atît de lungă încît am şi ajuns. P oftiţi de
coborîţi din luntre, fără zăbavă.

247
 ( Călătorul înaintează p în ă la w a k iz a , ie adresează
luntraşu lu i. )

W AKIZURE Dar se p o a te ! Am să mă opresc o zi în

locurile acestea. Chiar dacă mi-e străin, voi
spune un Nem butsu pentru dînsul. (Se
aşează.)
4
W AKI Ascultă, femeie nebună, de ce nu cobori?
Hai, grăbeşte-te. ( B ăgă de seamă că Femeia
plînge.) Ce inimă a lea să ! Mi-ai ascultat
povestea şi iacă plîngi. Dar acum grăbeşte-te
să cobori din luntre.
S H IT E Spune-mi, luntraşule, cînd a fost întîm pla-
rea aceea?
W AKI Anul trecut în luna a treia, chiar azi e anul.
S H IT E Şi ce vîrstă avea copilul?
W AKI Vreo doisprezece ani.
S H IT E Cum îl chema?
W AKI Umewakamaru.
S H IT E Dar tatăl lui?
W AKI Fusese un oarecare Yoshida.
S H IT E Şi n-au întrebat părinţii de el?
W AKI N ici un neam n-a venit.
S H IT E Nici mama lui nu l-a căutat?
W AKI Nici gînd să-l caute.
S H IT E Nici un neam zici
nici măcar mama
de el n-a întrebat ştiu bine
copilul acela e fiul
pe care eu nebuna îl caut
să fie un vis
nefericită soartă
( h i aruncă pe scenă pălăria de pai, face gestul p lîn s u lu i.)
W AKI N em aipom en it! Adineauri credeam că nu
mă priveşte nicidecum povestea asta. Şi
acum aflu că e fiul domniei-tale. Mi-e atît
de milă ! Am să-ţi arăt mormîntul lui. Vino,
pe-aici.
(Lasă deoparte prăjina, înaintează cîţiva paşi în urma
cu braţele întinse, ca pentru a o dirija. Ajung
F e m e ii
amîndoi în faţa corului, se aşează. S h i t e sade îndreaptă
„mormintului", îl priveşte f i x . )

248
 Partea a doua
5
SH IT E Pînă astăzi încă
să-l întîlnesc speram
pînă în neştiutul
Azuma coborît-am
şi-acum tot ce văd
e un semn pe urma
celui din lume plecat
ce crunt să nu ştii
unde ţi-e dat să mori
departe de casă
la hotarele Răsăritului
se făcu humă lîngă drum
ierburile primăverii
crescură stufoase deasupră-i
o fi zăcînd sub ele
COR săpaţi păm întul oameni buni
lăsaţi mama să-i mai vadă
chipul o dată (plînge)
părea doar că mai are
atîtea înainte-i
şi iată s-a stins
părea că mai are atîtea
şi iată s-a stins
rămas-am eu mama
în viaţă fără nici un rost
aşa e mersul lumii
năluciri se-arată şi pier
nestatornice toate
floarea amărăciunii
o duce vîntul vremelniciei
în noaptea lungă
între viaţă şi moarte
nori umbresc schimbători
lum ina lunii
în faţa ochilor iată
trecerea lum ii deşarte
în faţa ochilor iată
trecerea lum ii deşarte
( W a k i se ridică în picioare; (ine într-o mină un gong
f i in cealaltă un ciocan de lemn.)

249
 6

W AKI Acum oricît plîngi şi te vaiţi, nu-ţi mai folo­

seşte la nim ic. Mai bine spune un Nem-
butsu şi roagă-te pentru viaţa lui în lumea
cealaltă, (se întoarce spre „rampă")
Iată luna răsare
suflă un vînt peste rîu
noaptea trece grăbită
e ceasul rugilor
să batem gongul cu toţii
(loveşte cu ciocanul în gong, se întoarce spre Femeie)

S H IT E Prea îndurerată e mama

să se roage nu poate
zace şi plînge
W AKI Mai mare jalea ! Oricîţi străini s-ar ruga, tot
rugăciunea mamei e cea care îl bucură pe
feciorul plecat. Mamei îi voi înmîna deci
gongul.
S H IT E Dacă e să fie
pentru el precum zici
am să iau gongul
(îl loveşte cu ciocanul de lemn, se ridică în picioare)
W AKI N u se mai tînguie
ci cu glas limpede
S H IT E în noaptea cu lună
împreună ne vom ruga
W AKI cu sufletul întors
către Ţara de la Apus 1
( L u n t r a ş u l şi F e m e i a împreunează mîinile, cu fata
spre „mormînt")
S H IT E şi Slavă Lumii Bucuriei
W AKI la hotarele Apusului
slavă celor de treizeci şi şase
de ori zece mii ce poartă
un singur nume
Amida Butsu
COR Namu Amida Butsu
Namu Amida Butsu

Paradisul buddhist.

250
 Namu Amida Butsu
Namu Amida Butsu
(Femeia, loveşte gongul.)

SH IT E La Sumida în cîmp
valurile vîntul
glasurile-şi îmbină
COR Nam u Amida Butsu
Nam u Amida Butsu
Nam u Amida Butsu
(Fem eia loveşte gongul.)

S H IT E Cele ce-şi fac

num elui cinste
păsările-din-Urbe
cîntă şi ele cu noi
(D u h u l lu i Umewakamaru apare in „mormînt", recită
îm preună cu corul:)

KOGATA Şi Nam u Amida Butsu

COR Namu Amida Butsu
Namu Amida Butsu
(A uzind vocea copilului, mama lasă gongul, face cîfiva
paşi spre „mut m in t".)
7

S H IT E Ei, ei. în rugăciune am auzit limpede glasul

copilului meu. Parcă venea din mormîntul
acesta.
W AKI Şi noi auzirăm. Conteniţi rugăciunea. Să
vorbească mam a singură.
S H IT E De i-aş mai auzi
o singură dată glasul
Namu Amida Butsu
(L in gă „mormînt" m ai bate o dată gongu l.)
K OGATA Nam u Amida Butsu
Nam u Amida Butsu
COR Glasul îl auzirăm
o nălucă zărirăm
(Kogata, copilul, iese din „mormînt", rămîne in picioart
la wakiza. Shite, M am a, îl priveşte.)

S H IT E Să fie el feciorul meu?

251
KOGATA Să fie oare mama?
COR Mîinile-şi întind
unul spre altul dar iarăşi
(M ama se apropie de Copil, dă să-l îmbrăţişeze, el ii
scapă printre braţele întinse.)

duhul piere s-a dus

(K ogata intră iar în „mormînt".)
dorul ei şi m ai puternic
umbra-n oglindă
o nălucire se-arată şi piere
dincolo de nori
la răsărit cerul
se luminează de ziuă
umbra s-a dus
fiul ce l-am văzut
numai smocuri de iarbă
pe mormînt crescute.
In urma lui
un cîmp de trestii rămas-a
atîta dor şi jale
atîta dor şi jale.

252
V NO CU DEMONI
 Komparu Zenchiku (?)

în cîmp la Adachi
(Adachigahara)

Persoane
W A K I: P reotul T otobo Yukei
W A K IZU RE: doi yamabushi, tovarăşi de drum ai acestuia
S H IT E I : B ătrîn a (întrupare a Demonului)
S H IT E I I : Demonul-Femeie
LOC: cîm pul de la Adachi în provincia Iwashiro
T IM P: toam nă, luna a opta

255
T rei călugări purced spre ţin u tu rile sălbatice, „barbare" din nord-estul
în d ep ărtat şi um blă cale lungă, d u p ă cum sugerează cintul-de-drum („veş­
m intele se pleoştesc / zile se-adună grăm adă"), p înă ce ajung în cîmpul
de la A dachi, în provincia Michinoku, la cap ăt de lum e. De cîm pia aceasta
au au zit călugării num ai dintr-o poezie care în urechea lor are o notă
lugubră:

„ în Michinoku cică
în cîm p la Adachi
gorganul negru
d raci adăposteşte
Aşa să fie oare?"

Ceea ce le scapă călugărilor şi pare-se auto ru lu i piesei sînt circum stanţele

în care a fost com pusă poezia (inclusă în Yamato monogatari): autorul
un tîn ă r curtean cu faim ă de crai a adresat-o fetelor u n u i dregător ce locuia
într-un loc zis K urozuka („gorganul negru"). D in necunoaştere in terp re­
tarea lor ad litteram.
Călugării cau tă u n adăpost în p u stietatea cîm piei şi dau peste o b âtrîn ă
care se plînge de singurătate în bordeiul ei cu acoperişul stric at. Sînt prim iţi
după m ulte rugăm inţi (în tim p ce corul le prezice o noapte fără linişte,
iar gazda mînuind o v îrte ln iţă deapănă gînduri în tr-u n monolog poetic
în care revine deseori sim bolul firului).
Tem erile exprim ate de cor se adeveresc, bordeiul e de fa p t o catacom bă
(descrisă în culori violente în p a rtea a doua) iar b ă trîn a se întoarce în chip
de dem on încornorat, aducînd cu ea dezlănţuirea elem entelor (vînt, tu n e te
şi fulgere, ploaie). U rm ează o scenă a Descintecului, în care călugării reci­
tind form ule buddhiste, chemînd to ţi zeii celor p a tru d irecţii şi pe cel „de
Mijloc", dind cu m ătăniile o alungă, o trim it înapoi în vuietul vîntului
d in noapte.

256
 Partea intîi

(U n supraveghetor aduce pe scenă o construcţie de lemn

cu perdele de ju r îm p reju r: „bordeiul". O depune in
faţa tobelor. Muzică. Intră waki in costum de yania-
b u sh i: haină de cinepă grosolană, jachetă din mătase
groasă, o altă haină „în ape" peste pantalonii laigi
albi, evantai, sabie scurtă, mătănii. E însoţit de do',
wakizure costumaţi asemănător. Se opresc fa ţă în fa ţă
pe scenă :)
WAKI Şl Straie de drum purtăm
WAKIZURE haină de cînepă
straie de drum puităm
haina de cînepă
m ultă rouă mînecile
ni le va umezi
(Corul reia în surdină, waki se întoarce spre public •')
WAKI Eu sînt preotul
zis Tokobo din Nachi
pe nume Yukei
(se întoarce din nou spre cei doi însoţitori)
WAKIZURE Lepădat-am cele lum eşti
din pomană trăim
aceasta e calea
sihastrilor din m unte
WAKI de la Kumano pelerini
pornit-am prin ţară
aşa e datina
învăţăceilor lui Shaka
WAKI Şi A stfel şi Yukei
WAKIZURE în vremea din urmă
o dorinţă în suflet purtînd
să cutreiere ţara
pornit-a la drum

257
 Muntele nostru
în urmă-1 lăsarăm
m untele nostru
în urmă-1 lăsarăm
umblînd pe drumul de Ki
de ţărmul Shiozaki
trecurăm de malul
Nishiki tim pul trece
veşm intele se pleoştesc
zile se-adună grămadă
pînă ce fără veste
la cîmpul cel doar după nume
ştiut în Michinoku
la cîm pul Adachi
iată ajuns-am
la cîmpul Adachi
iată ajuns-am
(La „zile se-adună g r ă m a d ă w aki se întoarce spre
public, face doi-trei paşi, apoi revine la locul iniţial
răm înînd cu fa ţa spre cei doi tsure. La sfîrşitu l cînte-
cului din nou către p u b lic :)

WAKI Cu grăbire umblat-am şi iată am ajuns

curînd în cîmp la Adachi în Michinoku.
(R idică p rivirea .) Ce necaz! Se lasă seara
şi prin împrejurimi nu e nici o aşezare de
oameni. (Priveşte sp restîlp u l-rep er.) Dar
uite, văd acolo licărul unui foc. (Către waki-
zu re:) Să mergem să cerem adăpost.
WAKIZURE Prea bine.
(înaintează toii trei pînă la wakiza unde răm în în
picioare.)

2
(U n supraveghetor dă la o parte perdelele din ju ru l
„bordeiului" '■ înăuntru apare shite I şezînd: Bătrîna
poartă mască F ukai, perucă, guler gălbui pe sub haina
simplă în nuanţe mohorîte şi o jachetă chinezească în tu ­
necată şi ea.)

SHITE Adevărat decît

soarta omului singur
n-a fi pe lume
lucru m ai jalnic
în viaţa asta deşartă

258
 se face toamnă
spre dimineaţă vîntul
îţi trece prin trup
nicăieri gîndul
odinhă nu află
trecu şi ziua de ieri
to t în zadar
un somn fugar
în m iez de noapte
asta e viaţa 1
ce trai nestatornic

WAKI Hei, îngăduie să intrăm în casă.

SHITE Dar cine eşti?
WAKI şi H ei stăpînă a casei
WAKIZURE dă-ne-ascultare
pentru întîia oaia
în Michinoku
în cîmpia Adachi
venim şi se-nnoptează
am cere adăpost
dar n-avem unde
te-ndură fii bună
ne găzduieşte
o singură noapte
SH ITE departe de sate de oameni
aici în cîmp vîntul
vîjîie prin pini
coperişul stricat
nu stă în cale
razelor lunii
care intră-n cămară
Cum o să vă primesc
WAKI Nouă nu ne pasă
cu iarba căpătîi
dormi-vom pe fugă
o noapte şi-atît
fă bine dă-ne adăpost
SHITE în coliba asta
urît mi-e pînă şi mie

1 P arafrază după o poezie din Senzaishu,

259
WAKI primeşte-ne totuşi
uşa din vreascuri
SH ITE zăvorită aş ţine-o
dar iată mă-ndur
COR A tunci rămîneţi grăi
deschise păşi în afară
(Shite iese din „bordei", se aşează în mijlocul scenei;
waki se aşează şi el.)

Rogojină de trestie
cu-atîtea alte ierburi
îm pletită ierbile vorbei
în noaptea asta le e aşternut
în adins l-au vrut adăpostul
dar pe mînecile
puse căpătîi
îngreuiate de rouă
în coliba de ierburi
nu află odihnă
Culcuşul la drum
le e neprieten
culcuşul la drum
le e neprieten
( în tim p ce corul cinlă, un supraveghetor aduce pe scenă
o virtelnită fi o depune aproape de „rampă".)

WAKI Pentru găzduirea din noaptea aceasta îţi

mulţumim iară şi iară. (Zăreşte vîrtelniţa:)
Dar iată o unealtă cum n-am m ai văzut.
Cum îi spune?
S HITE Cea de colo? E o vîrtelniţă cu care se dea­
pănă firele. E o îndeletnicire a femeilor
sărace.
WAKI Auzi minune ! Dacă e aşa, fă bine şi arată-ne
cum se m înuieşte.
S H ITE Ruşine mi-e cu-adevărat
m ă vede călătorul
fără sfială lucrînd
atît mi-e de urîtă
munca asta umilă
WAKI A celei care
peste noapte ne găzdui
m ilă adîncă noapte

260
SHITE îşi cerne razele luna (priveşte în sus)
WAKI înăuntru-n odaie
COR fire de cînepă
întruna depănînd
fire de cînepă
depănînd întruna
de s-ar mai face azi
ce-a fost odată 1
(Shite deapănă fire cu virtelnila, apoi se opreşte.)
S HITE Deapănă cînepă
pînă şi noaptea
COR asta-i e munca umilă
jalnică soartă
SHITE nenorocita de mine
în lumea oamenilor 2
să mă nasc îm i fu dat
în astă lume deşartă
mi-oi duce zilele
atît de amare ( plînge)
WAKI Ce vorbe goale
cată întîi viaţa
să ţi-o păstrezi
căci vine pe urmă
izbăvirea prin Buddha
COR în lumea deşartă
ne ducem traiul
trec zilele şi nopţile
şi nu ne dau răgaz
Dar cine în suflet
ia calea Adevărului
chiar fără rugăciuni
pînă la urmă
din roadele învăţăturii
negreşit se va înfrupta
COR Trecătoare alcătuire
de humă de ape
de foc de vînt
se-ntoarnă roată
naşterile morţile
cele Cinci Căi
cele Şase Căi

1 După o poezie din Ise monogatari: „Al trecutului / ghem de fire

proaste / depăna-le-aş / să se întoarcă ia r / ce-a fost o dată".
a U na dintre cele şase lum i în care renasc spiritele (bud.).
 sufletul trece prin toate
mereu rătăcitor
Iar dacă stai şi cugeţi
asupra zadarnicelor
omului lucrări
apoi nimeni nu este
tînăr mereu ci
negreşit bătrîneţea-1 ajunge
astfel un vis
atît de scurt e viaţa
Cum de nu ne este
leham ite încă
sufletul nostru gol
degeaba-1 urîm

COH A stfel iubitul

în calea a cincea 1
venea la casa
cu florile-serii
H 1I1T K purtînd la pălărie
fire de cornişor
ibovnic vestit
era acela
COR îm podobite la Kamo
de sărbătoare
S H IT E cu fire sînt carele 2
aşa e datina
COR cireşul cu ramuri
ca firele-ncîlcite
la vremea florii învoalte
în m inunate culori
SHITE m ulţim i se-nfiripă
în seri de primăvară
să-l privească
COR fire de susuki
ce dau în spic toamna

1 A cincea strad ă o rien tată E —V, de la P alatu l im perial spre sud'

Aluzie la aventura lui Genji cu Yugao („Faţa-serii").
2
Sărbătoarea nalbelor la Kamo în luna a cincea.

262
SH IT E aştepta-vor luna
noaptea s-o depene
COR pe cînd fire supusă
femeia deapănă firul (Shite deapănă:)
SHITE vieţii prea lungi
şi-atît de aspre
COR firul vieţii lungi
şi-atît de aspre
COR cugetînd pînă-n zori
la Akashi nagîţii
cu ţipătul lor singuratic 1
pînă spre ziuă
ţipătul lor singuratic
pînă spre ziuă
(opreşte virtelniţa, plînge)

6
(Shite se întoarce spre waki:)

SHITE Ascultaţi-m ă, oaspeţi călugări.

WAKI Te ascultăm.
SH ITE Noaptea e prea friguroasă. Am să urc în
m unte să strîng vreascuri de foc. Faceţi bine
şi mă aşteptaţi puţin.
WAKI îţ i foarte mulţumim pentru gîndul cel bun.
Fie, te vom aştepta. întoarce-te curînd.
SHITE Aşa voi face. Mă-ntorc îndată.
(Shite se ridică, merge pînă la sţîlp u l lu i shite, de-acolo
se întoarce spre w aki:)
H e i ! Ascultă ! Pînă la venirea mea nu cumva
să vă uitaţi în odaia asta.
WAKI Am înţeles. N-am să privesc în odaie, fii
pe pace.
SH ITE Mă bucur. N u cumva să te uiţi înăuntru.
(Către wakizure:) Cît despre ceilalţi oaspeţi
călugări, să nu se uite nici d în şii!
W A K IZU RE Prea bine.
(Shite păşeşte pe punte, se opreşte scurt ca şi cum, ar
cugeta la ceva, apoi iese din scena.)

1 D upă o poezie din Shinkokinshu ' „Adîncit în gînduri / la Akashi

pînă-n zori / nagîţii pe perne / de valuri cum ţip ă / cum ţip ă i-aud“.
 Partea a doua

(Waki şi wakizure sc apropie de „bordei".)

WAKI Ciudăţenie mare

prin crăpătura din scinduri
privind în camera gazdei
puroi şi sînge de-a valma
şuvoaie scursori puturoase
vărsate se umflă
piele şi cărnuri pleznite
leşuri de om fără număr
îndesate grămezi
pînă sub streşini
ăsta era deci
cel din poveşti tem ut
gorganul negru
din cîmpul de la Adachi
în care dracul
adăpost îşi făcu
W A K IZ U IIK Ce grozăvie Ochilor
cruntă privelişte
în Michinoku
în cîmp la Adachi
gorganul negru
al dracilor adăpost
după cum zice v e r su l1
Aici să fie
tîlcul poemului oare
WAKI Şl inima mi sc zbate
WAKIZURE mă seacă la ficaţi
inima mi se zbate
mă seacă la ficaţi
de-aş şti încotro s-o apuc
oi lua-o la goană

1 Poezie din colecţia Shuiwakashu: „ în Michinoku cică / în cîm p la

Adachi / gorganul negru / draci adăposteşte / Aşa să fie oare?" I.a origine
e în Yamato monogatari (sec. X).

264
 pe unde mă poartă picioarele
oi lua-o la goană
pe unde mă poartă picioarele
(Se întorc la w akiza. )

(M uzică. In tră shite II, Femeia-Demon, c« mască

încornorată H annya, perucă ţin u tă cu eşarfă pe frunte,
haină sim plă fă ră desene, încinsă peste brîu, evantai
Pe un um ăr poartă u n lemn pentru foc, în m ină un
buzdugan de lemn. Se opreşte pe punte în dreptul p ri­
m u lu i p in .)

SHITE H ei călugări
oaspeţii mei
sta ţi în loc vă zic
aşa deci cele ascunse
înăuntru în cămară
voi le-aţi scos la iveală
Venit-am mînia să-mi vărs
focul care-mi arde
în măruntaie iată
deasupra palatului K anny5
trîm be de fum 1
COR V întul cîmpiilor
v în tu l m unţilor
suflă şi cade (aruncă lemnul de foc)
SHITE tunete şi fulgere
umplu cerul păm întul
(aruncă priviri fioroase în j u r )

COR văzduhul se-ntunecă

ploaia cade în noapte
SHITE dintr-o îmbucătură
am să-i înghit zice demonul
COR se-apropie de dînşii
zgom otul paşilor
SHITE crunt buzduganul
rotit prin aer

1 D upă legendă, p ala tu l îm păratului chinez Qin Shihuang a r fi ars

trei luni în şir pînă s-a prefăcu t în scrum , de aici „foc grozav".

265
 (roteşte buzduganul, privind f i x la waki)

co mătură totu l în jur

spaimă şi groază (shite păşeşte pe scenă)
Waki şi wakizure, cu mătăniile în mină, încep descîn-
tecul pentru izgonirea demonului.)

WAKI La răsărit
Gdzanze Myo5
WAKI la apus
Dai-Itoku-M y55
WAKIZURE la m iazănoapte
Kongo Yasha Myoo
WAKI la mijloc
Dainichi DaishS Fud5 Myoo
WAKI Şi Onkoro kuro
WAKIZURE sendai matogi
onnabira unken sowaka
untara takanman 1
COIl Cine-mi vede trupul
cată iluminarea
cine-mi vede trupul
cată iluminarea
cine-mi aude numele
de rău se leapădă
şi caută binele
cine-mi ascultă vorbele
află marea înţelepciune
cine-mi cunoaşte gîndul
pe loc devine Buddha
pe loc devine Buddha
Ale lui Myoo Rege-al Luminii
funii le-arunc peste tine
te-nghesui te-nghesui
căieşte-te
(Waki îl biruieşte pe Demonul-Femeie c« lovituri de
mătănii. Shite se aşază în cele din urmă, potolit.)
SHITE Pînă acum într-adevăr
COR pînă acum într-adevăr
îşi vărsa focul
Fem eia-D em on

1 Formulă de descîntec, citire sino-japoneză a unei traduceri chine­

zeşti din sanscrită.

266
dar vezi deodată
pieritu-i-a vlaga (shite se ridică în picioare)
între cer şi pămînt
trupul se chirceşte
văzul se-ntunecă
picioarele se-mpleticesc
se clatină se-nvîrte
în cîm p la Adachi
hălăduiam în gorganul negru
şi iată-m ă descoperită
nenorocita de mine
mă ruşinară astfel grăi
şi glasul ei încă
spăimos a rămas
şi glasul ei încă
spăimos a rămas
în vuietul vîntului noaptea
se m istuie Demonul
şi piere cu totul
se m istuie Dem onul
şi piere cu totu l
(L a „mă ruşinară" shite îşi ascunde fa ţa in spatele
evantaiului deschis; la „glasul ei încă", se îndreaptă spre
punte, bate o ultim ă dată din picior, iese.
 Autor necunoscut

Frumoasa surghiunită
(Shokun)

Persoane

W A KI: un om din satul Ko

S H IT E I: H akudo, ta tă l frum oasei Shokun
TSURE: Obo, m am a frum oasei Shokun
K OG A TA : D uhul frum oasei Shokun
SH IT E II: Strigoiul lui Kokanya-Zennu, regele hunilor

I.OC: satul Ko în China

TIM P: luna a tre ia (sau a noua)

269
Subiectul acestui no are u n sîm bure istoric: în anul 33 î.e.n., îm păratul
chinez Y uan (din dinastia Han) trim ite regelui hunilor (Xiongnu), în semn
de pace şi spre bună înţelegere pe u n a din concubinele din p alatu l său.
Zhaojun din neam ul W ang. Aceasta e recunoscută apoi ca regină a hunilor.
Legendele transfigurează chipul frum oasei Zhaojun (jap. ShOkun), insis-
tînd asupra m otivului dragostei sacrificate, al cinstei nerăsplătite, al chinu­
rilor surghiunului.
D upă una din versiuni, fa ta e victim a intrigilor unui m inistru, care întîi
o ponegreşte în faţa îm păratului, apoi o p rea laudă în fa ţa regelui hunilor
provocînd o invazie a acestora în China, spre răpirea ei. în a ltă v arian tă
a legendei, sfetnicii îm păratului vor să aleagă din tre concubine pe cea mai
p u ţin atrăgătoare, spre a o trim ite hunilor în chip de chezăşie. P e n tru a
uşura alegerea, pictorul curţii e pus să prezinte îm păratului po rtretele celor
trei mii de ţiito are ale sale. Zhaojun, p re a săracă ori p re a cinstită ori p rea
sigură de sine, nu-1 m ituieşte pe pictor şi astfel chipul ei e cel mai u rît.
Legendele în ju ru l concubinei îm p ărăteşti au in sp irat pe o serie de poeţi,
p rin tre care şi pe B ai Quyi (Po Lo-tien), ale cărui versuri sînt citate în
piesă.
TTnghiul din care sînt văzute evenim entele e original: povestea frumoasei
Zhaojun e rem em orată de părin ţii b ătrîn i care-o jelesc în tim p ce m ătu ră
colbul de sub salcia răsădită cîndva de ea. T ot bătrîn ii cheam ă duhul fetei,
după u n ritu al străvechi, prinzînd în oglindă im aginea sălciei, loc al sufle­
tului fetei, căci ea spusese la d espărţire: („Cînd oi m uri eu, se v a usca şi
salcia").
A trase în oglindă vin două d u h u ri: al copilei şi al regelui hunilor, K okanya
Zennu, u n demon cu p u rtă ri blajine, ce se prezintă ca u n ginere părin ţilo r
frum oasei, apoi se sperie singur de im aginea sa în oglindă. N eobişnuită
e lipsa de legătură în tre shite I şi shite I I (tatăl fetei apare în p a rte a a doua
costum at în demon!) Figu ra centrală răm îne aici, în ciuda ierarhiei rigide
(shite-waki-tsure etc.) to t Shokun, deşi are doar rol de kogata (copil).
 Partea întîi

(F luier. In tră în scenă waki, un om din sat, în straie

simple cu evantai în m în ă ; se opreşte la nanoriza:)

waki Iată, eu sînt un om din satul Ko. Aşadar

locuieşte aici în sat un oarecare Hakudo
cu nevasta lui, Obo. Cei doi aveau o singură
fată, pe nume Sh5kun, care fusese poftită
la Curte şi îm păratul o iubea peste măsură.
Dar din oarece pricină Shokun fu surghiu­
nită în ţara hunilor şi de-atunci jalea bătrî-
nilor ei părinţi e nemărginită. Cît despre
m ine, am o treabă prin apropiere, aşa că
m-am gîndit să trec pe la dînşii.
(Se aşează la wakiza. M uzică. Intră shite HakudS :
mască Akobujo: perucă albă, haină in pătrăţele peste
cămaşa gălbuie, mantou de culoarea ceaiului, evantai
în mînă. Cu dînsul tsu re Obo: mască de femeie bătrînă,
perucă albă legată cu eşarfă pe fru n te, cămaşă de culoarea-
fru n zei moarte pe sub haina bogat brodată, deasupra o
altă haină gălbuie „în ape" şi o jachetă chinezească
în culori mohorîte. Am îndoi au m ături în mînă. Bătrîna
se opreşte în dreptul p rim u lu i pin, bătrînul în dreptul
celui de-al treilea ; se întorc un u l spre a ltu l:)

s h it e şi R isipită e flo a r e a
tsu r e su b p o m i v in o
m ai aproape în umbră
aici cade-o zăpadă
necunoscută în ceru ri1
(Am îndoi intră în scenă, tsu re rămîne în picioare în
mijloc shite la joza, cu fa ţa spre p u b lic :)

1 D upă un poem de K i no T surayuki, în culegerea Shuiwakashu.

Imaginea florii căzute se referă la m oartea lui Shokun.

271
SH IT E în satul K o
în ţara lui T a n g 1 locuim
(u n u l către a ltu l:)

SHITE Şl Hakudo şi Obo

TSURE sînt numele noastre
bărbat şi nevastă sîntem
(către p u b lic :)

TSURE oameni de rînd şi totuşi

copila noastră
o frumuseţe vestită
(u n u l spre a lt u l: )
SHITE Şl Shokun pe nume
TSURE după chip şi făptură
întîia între toate
Aşadar la Curte o poftiră
şi-i schimbară numele în Meihi
adică Strălucită Dom niţă
iar dînsa pe F iul Cerului
credincioasă îl sluji
(către p u b lic :)
SUITE Astfel la mare cinste
o ridică dar iată
de ce ţi-e hotărît
din altă viaţă nu scapi
aşa că fata ( se întorc iar unul spre altu l:)
aleasă între toate
fu surghiunită în ţara barbară
zece mii de leghe
între dînsa şi curtea lui Han
pînă şi gîndul la dînsa
ne umple de jale
(amindoi pling, apoi se întorc cu fa ţa spre p u b lic■'f
SHITE Cu alai o petrecură
cu cîntări de hiwa şi fluier
ca drumul m ai uşor să-i fie
(um il spre a ltu l:)
SHITE Şl Se zice că de-atunci bărbaţii
TSURE cîntă din biwa călări.
Chipul ei zugrăvit
1 N um e cu care japonezii desemnează China. F ireşte, aici u n a n a ­
cronism.

272
 ajuns-a de-i seamănă 1
Sprîncenele ei
încondeiate
sprîncenele ei
încondeiate
firele sălciei primăvara
verzi sînt ca ele
dar s-a dus primăvara
firele-s depănate
încîlcite gîndurile
cu vîntul deodată
praful sub arbori
în umbră l-om mătura
praful sub arbori
în umbră l-om mătura
(amîndoi se Uitare spre public '■)

2
SHITE H ei grădina
o vom curăţa
astfel grăieşte bătrînul
apucă mătura
TSURE Adevărat din inima mea
demult s-a dus primăvara
trupul şi el e bătrîn
viaţa fir de păianjen
îl toarce durerea
vîntul suflă prin mîneci
ude de lacrimi
perie de rouă
după fata mea pling
SHITE B iet om de rînd
nevoiaş lumea mă vede
şi mi-e ruşine
TSURE peste muche de m unte
coboară soarele
clopotul de seară
SHITE vesteşte durerea
vîntul aspru al nopţii
TSURE rece prin mîneci
şi totuşi

Aluzie la portretul urîţit, pricina surghiunului ei. Versurile sînt

după u: i poem de Bai Quyi.

273
SUITE la copilă m i-e gîndul
TSURE şi frigul nu-1 simt
SHITE şi în umbra copacului
TSURE grămezi de frunze căzute
parcă şi vîntul
se face pulbere (bătrînii m ătură)
COR în umbra copacului
grămezi de frunze căzute
parcă şi vîntul
se face pulbere
Adevărat în viaţa asta
to t ce este durere
adevărat în viaţa asta
to t ce este durere
se-aşază pe suflet
ca pulberea
s-o şterg nu m ai pot
roua de pe m îneci
din cîte lacrimi
se va fi adunat
(îşi privesc mînecile, p lîn g )
risipite de vînt (rid ică ochii spre cer)
purtate de ape
frunzele moarte (privesc în jo s )
le-oi ţine o clipă
ferite în mîneca mea (pleacă fruntea)
în roua lacrimilor
sclipeşte luna
în roua lacrimilor
sclipeşte luna
parcă o zăresc
şi iarăşi parcă nu e
Cînd peste fire de trestie
bate piatra grindinei
abia o aud 1
(L a „roua lacrimilor" se opresc, lasă măturile din mînă.
se aşază la marginea din stînga a scenei — tsure, în
mijloc w aki. )

SHITE Prea mare ne e durerea. H ai să ne odihnim

niţel.

Văzul şi auzul le sînt tulburi de bătrîneţe.

274
 3
(Waki, omul din sat, se ridică.)

WAKI Spuneţi-m i, stă în casa asta Hakudd?

SHITE Cine-a venit?
WAKI Sînt eu.
SHITE P ofteşte înăuntru. (W aki se aşază.)
WAKI Ei bine, după jalea domniilor voastre se
vede că aţi rămas credincioşi frumoasei
Shokun.
SHITE î ţ i mulţumim că vii să ne vezi.
WAKI A ş avea o întrebare: de ce staţi mereu sub
copacul acela măturînd locul?
SHITE înain te de a pleca în surghiun în ţara hunilor,
Shokun răsădi salcia asta şi spuse: „Cînd
oi muri eu în ţara hunilor se va usca şi
salcia." (Spre pu b lic:) Priveşte-o: jumă­
tate din ramuri s-au uscat (P lîn ge.)
WAKI Aşa e. Ai o pricină de jale. Dar spune-mi,
rogu-te, de ce fu surghiunită Shokun în
ţara hunilor?
SHITE Aşadar mă-ntrebi
de ce fu Shokun surghiunită
în ţara hunilor
COR Spre a aduce pace ţării
Acesta fu începutul
SHITE Căci preaputernice
oştile hunilor
nădejde de izbîndă
nu ne lăsau
COR A tunci încheiarăm
pace unii cu alţii
hunii o chezăşie cereau
deci cu împărătesc legăm înt
făgăduită fu hunilor
o frumoasă copilă
COR Avea la cheremul său
îm păratul ţiitoare trei mii
toate deopotrivă de dragi
pe care din ele s-o lase
Ceru atunci să i se-aducă
zugrăvite întocm ai
în şir pe paravan de mătase

275
 precum N em u ritorii1
femeile una cîte una
gingaşele făpturi
şi de va fi una din ele
în frumuseţe m ai prejos
pe-aceea o va trim ite
regelui hunilor iar în ţară
se va întoarce pacea
A ceasta fu porunca
şi frumoasele curţii
se frămîntară speriate
vorbiră cu meşterul pictor
trimiseră daruri
căzură la învoială
s h it e A stfel chipurile lor
zugrăvite pc m ătase
oricît le-ai fi privit
fermecătoare-ţi păreau
pletele gingaşe sălcii
bătute de vînt
faţa floare de piersic
um ezită de rouă
făptura întreagă
plină de nuri
Dintre toate dom niţele Shokun
cea frumoasă fără pereche
pe dragostea îm păratului
prea se bizui ori poate
era lăsătoare din fire
căci chipul ci singur
zugrăvit era slut
şi atunci iubirea
oricît de adîncă
de vreme ce Domnul
cuvîntul nu-şi calcă
n-avu putere s-o scape
Shokun în ţara hunilor
plecă în surghiun
(U n supraveghetor depune o oglindă cu stativ lîngă
stUpul lu i shite. )

1 Aluzie la un parav an celebru ilin p alatul îm păratului în Heian-

kyO: reprezenta unsprezece „înţelepţi" chinezi.

2 7 (5
 4

S H IT E Odată demult trăia un om pe nume Frunză-

de-Piersic, care schimbase jurăm inte de dra­
goste cu o zînă. După moartea ei se nimeri
să privească într-o oglindă o floare de piersic
şi îndată îi apăru în faţa ochilor chipul
iubitei. Ori salcia asta parcă e făptura fru­
moasei Shokun (se întoarce spre tsure:)
La fel vom face şi noi
în oglindă vom prinde
umbra copilei (shite şi tsure se ridică.)
TSURE Dar e vorba de-o zînă
cum s-o asemuim cu dînsa
SHITE N u e numai atît
în oglindă apăruse
chipul femeii iubite
TSURE făptură de vis răsfrîntă
SHITE oglindă limpede cu Shinyd 1
TSURE în apele ei satul de-odinioară
SHITE Toketsu în pribegia sa îl văzu
TSURE ani m ulţi trecură de-atunci
SHITE în apa care fu
florilor oglindă
COR căzură petalele
înnourînd-o 2
de-atîtea gînduri grele
îi va răsfrînge oare
oglinda limpede chipul
Către oglindă se-ntorc
bătrînii şi plîng
către oglindă se-ntorc
bătrînii şi plîng
(L a „căzură petalele", tsure s-a aşezat in fa ţa corului
shite aduce oglinda in fa ţa scenei; la „ii va răsfrînge
oare" priveşte în oglindă, se retrage doi paşi, se aşează.)

1 N um e neid en tificat.
2
Parafrază, după o poezie a doamnei Ise (sec. IX ), în Kokinshu.

277
 5
(Apare kogata, duhul frum oasei Shokun, fă ră mască,
cu diademă pe cap, eşarfă roşie pe fru n te, cămaşă roşie
sub haina brodată cu fir , mantou de mătase violetă,
pantaloni largi de un roşu aprins, evantai. Se opreşte
pe punte in dreptul p rim u lu i p in .)
KOGATA Sînt duhul celei trimise
în surghiun în ţara barbară
duhul lui W o Shokun
părinţii se tînguie
sub salcia primăvăratecă
plîng şi jelesc
mă doare să-i văd (plîn ge)
mă grăbesc să-mi răsfrîng
umbra-n oglindă
să-mi vadă chipul părinţii
(intră în scenă)
noapte de primăvară
noapte cu lună ceţoasă
am să m ă arăt lor
COR înnorat e cerul
totuşi umbra i-o vom vedea
(ShSkun se îndreaptă spre locul flu ie ru lu i, se aşează în
fa ţa m uzicantului pe u n scăunaş p lia n t.)

Partea a doua
6
(Fluier. Apare shite II, Kokanya Zennu, regele hunilor:
mască fioroasă Kobeshimi, perucă neagră, cucă chine­
zească de dregător, eşarfă neagră pe fru n te, cămaşă de
un albastru întunecat, haină de mătase groasă, pantaloni
largi tăiaţi drept sub genunchi, evantai in mină. Se
năpusteşte pe scenă, îngenunchează în fa ţa oglinzii.
Tsure, bătrîna, îl vede.)
TSURE Arătare de spaimă
să fie un demon
părul mi se ridică
în cap de groază
ce fel de om să fie
cel răsfrînt în oglindă

278
S H IT E A l căpeteniei hunilor
al lui Kokanya Zennu
strigoi sînt eu
TSURE H unii sînt oameni şi ei
pînă cînd ceea ce văd acum
nu e chip omenesc
de nu va fi chiar
cel de nimeni văzut
numai din spuse cunoscut
diavolul iadului însuşi
mă îngrozesc
SHITE Kokanya Zennu
e mort şi el
Cu Shokun împreună
m ă înfăţişez aici
părinţilor ei
TSURE N u e lucru curat
să te înfăţişezi astfel
căci m ă-nspăimînt
numai ce te privesc
SHITE Dar care e pricina
spaimei tale
TSURE Cum chipul
nu ţi-1 cunoşti
mergi la oglindă
pofteşte de vezi
SHITE Ei bine fie în oglindă
chipul răsfrînt m i-oi vedea (se ridica)
într-adevăr ce faţă
îngrozitoare (îş i priveşte mînecile)
mă dau mai aproape
m ă uit în oglindă (priveşte în oglindă)
pe drept te-ai înspăim întat
(Se dă înapoi pas cu p a s; începe dansul, acompaniat
de cîntecul corului.)
COR H ăţiş de mărăcini
părul capului
hăţiş de mărăcini
părul capului
stă ţeapăn
SHITE ridicat spre cer
COR să-l legi cu panglici
de hîrtie nu-i chip
SHITE v iţă sălbatică

279
 îm pletită atîrnă
COR la urechi lanţuri
se bălăngăne
SHITE ce vezi e un demon
COR De chipul meu
mi-e ruşine
vin la oglindă
iată de stau în picioare
ori şed e totuna
e un demon ce văd
nu e om
Sînt ori nu sînt eu ăsta
ba sînt eu
groaznic la chip
mi-e ruşine grăieşte
se ridică şi pleacă
(Shite se retrage pînă în fa ţa muzicanţilor, se aşază
acoperindu-şi faţa cu mînecile.)
7
COR Doar că sprîncenele
frumoasei Shokun încondeiate
doar că sprîncenele
lui Shokun încondeiate
sînt la culoare întocm ai
ca pletele sălciei
şi nici oglinda iadului
Jowari ce păcatele-arată
(Shite se opreşte în fa ţa oglinzii cu braţele întinse în
lături.)
chipul ei nu-1 umbreşte
pare o floare
prin ceaţa lacrimilor zărită
soare în nori
(înconjoară sccna spre stînga)
printre gînduri rătăcite
nedesluşită lum ină
ca luna din ziua a treia
fără nori e inim a ei
oglindă ce răsfrînge
adevărul
oglindă ce răsfrînge
adevărul.
(Shite bate din picior la stîlpul lu i shite, apoi iese din
scenă. K ogata şi tsu re îl urmează.)

280
 Autor necunoscut

Păianjenul Pământului
Tsuchigumo

Persoane
T SU R E I : M inamoto no Raiko
TOM O: un slujitor al acestuia
T SU R E I I : Ivocho, fem eia cu leacurile
S H IT E I : u n călugăr (duhul Păianjenului)
W A K I: viteazul H itorim usha
W A K IZ U R E : războinici ai lui H itorim usha
SH IT E I I : P ăianjenul P âm intului
I.O C: in p arte a I : casele lui M inamoto no Raiko, în U rbe
în p artea a d o u a : în afara zidurilor U rbei, movila P ăian ­
jenului
TIM P: a şap tea lună
P entru a uşura lectura unui no cu a tîte a personaje le-am introdus în didas-
calii numele, nu funcţia în ierarhia actorilor.

281
Femeia-dem on din î n cîm p la Adachi locuia intr-un „gorgan negru". T ot
într-o movilă de păm înt hălăduieşte şi m onstrul nu m it P ăianjenul Pămîn-
tu lu i (în japoneză tsuchigumo ; tsuchi — păm înt, kumo = păianjen). Numele
lui trezeşte asociaţia cu „barbarii" din trib u ri încă „nepacificate" de îm pă­
răţie care locuiau în colibe săpate în păm înt (num iţi Tsuchigumo, în care
kumo s-ar trage de la komoru = a se adăposti, a se ascunde; deci „cei ascunşi
în păm înt"). în cartea a cincea din Heike monogatari se află o istorioară
care combină cele două în ţele su ri:
„Ei bine, dacă cercetăm răscoala dintîi, intr-al p atru le a an al dom niei lui
Y am ato-iw are-m ikoto \ în ţin u tu l Ki, în satul Takao din cantonul N agusa
tră ia un Păianjen: îndesat la tru p , cu mîini şi picioare lungi, întrecea în
putere omul. Fiindcă stîlcise o m ulţim e de oameni, M ăria Sa ridică îm potriva
lui o oaste înarm ată. Din poruncă im părătească îm pletiră o plasă din vre­
ju ri de iederă şi aruncînd-o peste dihanie o om orîră."
O astea, ca şi „răscoala" p a r să se refere la u n a din acele expediţii de „paci­
ficare" cu care îm părăţia îşi anexa noi te rito rii ori înăbuşea răscoalele,
în piesă păianjenul atacă p rin boală (duh malefic care devoră tru p u l b o l­
navului) pe M inamoto no Raiko, războinic din secolul al zecelea, în jurul
căruia s-a ţe su t un ciclu de legende de vitejie. D ihania este învinsă de vasalii
lui Raiko într-o lu p tă tipică pen tru piesele de categoria a cincea. Accentul
cade pe efectele scenice, pe ritm , pe im petuozitatea dansurilor care încheie
în „fortissimo" şirul de cinci piese ale unui spectacol no.

1 îm p ăratu l cunoscut sub numele de Jim m u, (sec. 6 î.e.n.?) p r

m ul îm părat al Japoniei.

282
 Partea întîi

1
(U n supraveghetor aduce pe scenă un podest pe care îl
aşează la wakiza. In tră tsu re, Minamoto no Raiko,
în costum de curtean, cu cuşmă înaltă şi evantai în m ină ;
se aşază pe podest cu braţul drept sprijinit pe o rezemă-
toare. Supraveghetorul îi pune pe umeri o mantie bro­
dată: Raiko e pe pa tu l de boală. Tomo, u n slujitor în
straie mohorîte, aduce spada mare a stăpînului, o depune
în fa ţa acestuia, apoi se aşează în fa ţa corului. M uzică.
Intră al doilea tsure, Kocho, fem eia cu leacuri: mască
„tsure", perucă, jachetă chinezească brodată, evantai;
se opreşte la nanoriza cu fa ţa spre m uzica n ţi:)
KOCHO Care-o fi soarta
norului plutitor 1
care-o fi soarta
norului plutitor
am să-ntreb vîntul
ce are de gînd
(Corul repetă în surdină, Kocho se întoarce spre p u b lic:)
E u sînt Koch5, slujnică în casa domniei-
sale Raiko. Iată, Raiko e bolnav de o boală
neobişnuită. î i aduc un leac de la mai-
marele poticarilor. Acum mă-ndrept spre
casa stăpînului. (Se întoarce spre w akiza:)
E i, e vreunul pe-aici?
SLUJITORUL Cine-i afară?
KOCHO Sînt eu, Kocho, şi-am venit să-i aduc stăpî­
nului un leac de la mai-marele poticarilor.
SLUJITORUL Am înţeles. D e cum se iveşte prilejul te voi
pofti înăuntru. (Kocho se aşază.)

1 Kocho înseam nă „fluture". „N or" e o m etaforă frecventă p en tru

fluture.

283
 2
RAIKO Aci se destramă
aci se leagă din nou
spuma pe ape
la fel rătăcesc
muritorii în lumea deşartă 1
într-adevăr durerea
de nimeni ştiută
greu mă apasă
veşm întul de noapte 2
Pe cine să blestem
capul pe mînecă-1 reazăm
gînduri negre frămînt
SLUJITORUL (făcînd o plecăciune în faţa lui R aiko:)
îngăduie să-ţi vorbesc. A venit încoace
Koch5 cu un leac de la mai-marele poti-
carilor.
RAIKO Pofteşte-o încoace.
SLUJITORUL Mă supun. (Se întoarce la fem eie:) Pofteşte
pe-aici.
(Kocho se aşează în mijlocul scenei: către R a ik o :)
KOCHO îngăduie să-ţi vorbesc. Iată, vin cu un leac
din partea mai-marelui poticarilor. Cum se
află domnia-ta?
RAIKO De ieri încoace m-au lăsat puterile sufle­
tului şi trupul mă chinuie. Nu-mi mai aştept
decît ceasul cel din urmă.
KO CH5 N u vorbi aşa. N u poate fi atît de rău.
Fireşte, boala e un chin, dar printr-o îngri­
jire răbdătoare cîţi bolnavi nu s-au le c u it!
RAIKO Fără preget
leacuri fel şi fel
COR încercatu-le-am toate
nopţi şi zile la rînd
încercatu-le-am toate
nopţi şi zile la rînd
fără hotare m i-e chinul
nici măcar trecerea orelor
n-o m ai ştiu
aşa am ajuns

1 Poezie de F u jiw ara ICinto (culegerea Senzaishă).

2 După. o poezie de Jakuraan H5shi (Shinkokinshă), în care se
plînge, bolnav, de g re u ta te a straielor de noapte.

284
 Nim ic nu m-atrage
ci cufundat într-un gînd
sufletul a ajuns
să-mi sfîşie pieptul
nenorocitul de mine
( în tim p ce corul cîntă, Kocho şi Slujitorul au dispărut
pe uşiţa din dreapta. De după perdea, la capătul p u n ţii
intră shite in costum de călugăr, cu tichie ascuţită,
cămaşă „dc culoarea florilor" pe sub haina de mătase
groasă in culori mokorîte, pantaloni largi şi ţepeni,
albi, evantai în mînă. Se opreşte în dreptul prim u lu i
p in .)
3
CĂLUGĂRUL Luna limpede
la m iezul nopţii
tot nu mai iese
nori şi ceţuri
întunecă sufletul
Ei, RaikS, cum te mai simţi?
RAIKO Prea ciudat: e un călugăr
după chip dar nu-1 cunosc
vine la mine
în miez de noapte
Care ţi-e numele
îndoielnic foarte
CĂLUGĂRUL Ce vorbe neghioabe ! Păi dacă boleşti, asta
vine de-acolo că
„iubitul meu
în seara asta va să vină
căci păianjenul" 1
(intră în scenă, se opreşte la jo z a j
RAIKO păianjenul se mişcă
dar eu nu-mi dau seama
se-apropie călugărul
la chip şi făptură
parcă seamănă
cu un păianjen
(se ridică într-un genunchi, iscodindu-l cU privirea
pe călugăr)
CĂLUGĂRUL şi iată aşa
cu o mie dc fire

1 Prim ele trei versuri dintr-o poezie de Sotorihime (K okinshu).

285
 (zvîrle spre Raiko u n pum n de fir e )
raiko îm i strîn ge în la ţ
c e le c in c i m ă d u la r e 1
c ă lu g ă r u l îl p u n la cazn e
(il ţintuieşte cu privirea pe R a iko )
cor De c u m a zărit-o
dihania grozavă
de c u m a zărit-o
dihania grozavă
(R aiko pune m ina pe sabie)
sabia Taie-Genunchi 2
la căpătîi ţinută
(trage sabia)
o scoate din teacă
loveşte o dată
(face un salt spre Călugăr, rcteşte sabia prin aer)
dihania se trage-ndărăt
o urmăreşte
nu-i dă răgaz
o spintecă o culcă
la pămînt hei te-am răpus
La răcnetul lui
arătarea se m istuie
piere cu totul
arătarea se mistuie
piere cu totul
(La „arătarea se m istuit", Călugărul aruncă u n pum n
de fire peste Raiko, apoi iese alcrgind peste punte
Raiko se eliberează cu lovituri de sabie, il fugăreşte
pînă pe punte, se opreşte insă in dreptul p rim u lu i p in
urmărindu-l de acolo cu privirea; revine la locul său,
se aşază. Tobe. Intră alergind waki, viteazul Hitori-
musha, in costum de vasal, cu evantai şi sabie scurtă;
la joza face o plecăciune în fa ţa lu i RaikB, îngenun­
chează. )

v it e a z u l Te-am auzit strigind, stăpîne, şi iată-m ă.

Ce se petrece?
r a ik o Tocmai la tim p vii. Apropie-te şi ascultă
ce am să-ţi spun. (HUorimusha vine p în ă
1 în lim baj buddhist, miinile, picioarele, capul.
* N um ele unei săbii celebre (Hogen monogatari).

286
 în m ijlocul scenei.) E i bine, cam pe la miezul
nopţii vine la m ine o faţă de călugăr, un
necunoscut, şi mă-ntreabă de sănătate. Cînd
îl iscodesc să aflu cine e, îm i răspunde cu
poemul cel vechi:
„iubitul meu
în seara asta va să vină
căci păianjenul
păianjenul se mişcă
şi-mi dă de veste"
Şi deodată se schimbă călugărul într-un
păianjen mare de vreo şapte picioare şi
zvîrle peste m ine o m ie de fire să mă încîl-
cesc în ele. Dar cu sabia Taie-genunchi ce-o
ţin la căpătîi l-am întins la pămînt. Şi-atunci
dihania s-a m istuit în aer pierind cu totul.
T oate acestea socot că numai prin puterea
săbiei s-au săvîrşit. Deci de azi înainte am
să-i schimb numele din Taie-genunchi în
Taie-păianjen. Căci a făcut minuni cu ade­
vărat.
HITORIMUSHA N em aipom en it! N u e lucru nou vitejia stă-
pînului şi nici puterile săbiei nu sînt de azi
de ieri. Dar oricum e o întîmplare aducă­
toare de noroc. (Priveşte spre p u n te:) Pe
urma loviturilor de sabie văd un şuvoi de
sînge. (Către R a ik d :) Am să merg mai
departe pe dîra de sînge să răpun dihania.
RAIKO Grăbeşte-te !
HITORIMUSHA Mă supun.
(Tobe. Hitorimusha iese din scenă urmat de R a iko .)

Partea a doua

5
(U n supraveghetor aduce pe scenă în fa ţa tobelor o
construcţie de lemn acoperită cu iarbă verde: „movila"
Păianjenului P ăm întului. M uzică. Intră waki, vitea­
zul Hitorimusha, urmat de patru wakizure, slujitori

287
 războinici, toţi cu eşarfă albă pe fru n te, haină din mătase
g/oisă peste a'.tă haină lu n g i, pantaloni ţepeni albi,
sabie lungă. Se opresc pe punte în dreptul p rim ului
pin ; către public •')

VITEAZUL Şi Humă şi arbori

RĂZBOINICII toate sînt ţara
stăpînului nostru 1
dracul adăpost
HITORIMUSHA Atunci păşi înainte
H itorimusha viteazul
către m ovilă se-ntoarse
şi cu glas tunător
strigă să-l audă
Sînt Hitorimusha
din casa lui Raiko
pe nume socot că mă ştii
şi de-i fi demon din cer
sau diavol josnic
eu viaţa am să ţi-o curm
Muşuroiul ăsta
COR dârîmaţi-1
dărîmaţi-1 oameni (H itorim usha se întoarce
către războinicii săi)
strigă şi la glasul lui
tunător puterile cresc
(Războinicii intră in scenă, se opresc in .şir la wakiza
cu fa ţa spre „movilă".)

î i urmează porunca
războinicii săi
îi urmează porunca
războinicii săi
doboară m ovila
răstoarnă pietre
(cu privirile aţintite la vîrfu l „movilei", războinicii
înaintează doi p a şi.)

dinăuntru din m ovilă

o vîlvataie se iscă
şuvoaie de apă ţîşnesc

1 Poezie de Ki no Asao, citată şi în Taiheiki, cap. X VI.

288
 (P rivind la poalele movilei, războinicii înaintează iar
doi p a şi.)

vitejii însă doboară

m ovila cea veche
(înaintează din nou doi p a şi.)

din umbra stîncilor

înfricoşate se-arată
un chip de demon

(U n supraveghetor dezveleşte „m ovila": in cadrul de

lemn e întinsă o „pînză de p ă ia n jen "; în spatele ci
sade Shite II, Păianjenul P ăm întului, cu mască de
demon, perucă roşie legată c« eşarfă in dungi aurii,
cămaşă trandafirie, haină de mătase ţeapănă pe sub
mantoul lung, pantaloni largi drepţi. Şade cu braţele
întinse înainte. W aki Hitorimusha, zărîndu-l se trage
doi paşi înapoi, pune m ina pe sabie.)

p ă ia n je n u l N u ştiţi voi oare

de Păianjenul Păm întului
care trăia odinioară
demult pe m untele
K azu rak i1 duhul lui
strigoi sînt eu însumi
şi iar ca să fac pagubă
domniei îm păratului nostru
de RaikS mă apropiai
Şi voi vreţi viaţa
să mi-o curmaţi
h it o r im u s h a A tunci păşi înainte
Hitorimusha ( se apropie de „movilă")
cor atunci păşi înainte
Hitorimusha
Tu care-ţi ai locul

1 Loc în care după legendă a r fi hălăduit Tsuchigumo, „barbari

despre care e vorba în Nihongi.

289
 în huma Dom nului nostru
vrei să-i faci pagubă
Osînda Cerului
(Hitorimusha face doi paşi spre m ovilă.)

de te-a ajunge
fie şi numai prin sabie
suflul vieţii
am să ţi-1 curm
zice şi umăr la umăr
se năpustesc pe dînsul
( Războinicii înaintează in ş ir .)

Strigoiul păianjen
deapănă fire o m ie
(Shite spintecă plasa de păianjen şi iese pe jum ătate
din „movilă".)

le zvîrle peste dînşii

le zvîrle peste dînşii
şi firele albe
(Shite aruncă din nou un p u m n de fire spre waki)

se încîlcesc peste mîini

peste picioare
înlănţuie cele cinci
mădulare ale trupului
(Waki se dă înapoi.)
se poticneşte şi cade
viteazul aşa se pare
(V iteazul H itorim usha îndoaie u n genunchi, trage sabia
face un salt pînă la wakiza, unde se îndreaptă din şale,
roteşte sabia deasupra capului. Shite iese din movilă. )
(Shite aruncă fire peste v,-aki, care le taie cu sabia.
L u p tă .)

7
HITORIMUSHA în tru acestea
COR în tru acestea
cu credinţa în harul
păm întului împărătesc

290
în Ţara Zeilor
dihania pămîntului
o împresoară vitejii
năpustindu-se de-a valm a
(Războinicii se înşiră în stingă şi în dreapta lu i shite
e» săbiile întinse spre acesta.)
scînteie spadele
se-ngrozeşte duşmanul
(Shite se aşază.)
spintecat îl doboară
spintecat îl doboară
Păianjenul Păm întului
(îl lovesc toţi deodată cu săbiile)
căpăţîna i-au retezat-o
(Hitorimusha face gestul decapitării)
Apoi plini de avînt
bucuroşi se-ntorc
iarăşi în Urbe.
(La ,,căpăţîna . . shite iese pe uşiţa din dreapta
— a m ortului waki păşeşte cu sabia în m înă la
stîlpul lu i shite, uncie bate din picior.)
293
L e c to r: D E N IS A COMĂNESCU
T e h n o re d a c to r: V . E . U N G U R E A N U

B u n i t tip a r : 28.09.19S2
Coli tipar 18,50

T ip a ru l e x e c u ta t s u b c o m a n d a
n r . 843 la
în tr e p r in d e r e a p o lig ra fic ă
„13 D e c e m b r i e 1918“ ,
s t r . G r i g o r e A l e x a n d r e s c u n r . 89-97
B u c u re ş ti,
R e p u b lic a S o c ia lis tă R o m â n ia