VALERIU CÂMPIANU

STALINGRAD
CU O PREFAȚĂ
DE
General N. CAMBREA
și cu portretul autorului
de PERAHIM

pux,. BUCUREȘTI
FUNDATIA REGELE MIHA1 f.
39. B-dul I.arcfir Catari, 39
1 9 4 5
fe'-

VALERIU CÂMPIANU

STALINGRAD
CU O PREFAȚĂ
DE
General N. CAMBREA
și cu porfreful autorului
de PERÂHIM

BUCUREȘTI
FUNDAȚIA REGELE MIHAI I.
39, B-dtil Lascfir Cafcargi, 39
19 4 5
i* ET-
S'AU TRAS DIN ACEASTĂ CARTE
PE HÂRTIE V1DAL0N, DOUĂZECI
Șl ȘASE EXEMPLARE NEPUSE IN
COMERȚ. NUMEROTATE DELA
1 LA 26.
 PREFAȚĂ
Lucrarea intitulată » Stalingrad*, prezintă publicu­
lui românesc amintirile unui Pandur^ locotenentul
Valeria Câmpianu^ care a supraviețuit dezastrului
dela Stalingrad.
Este cartea unei suferințe imense.
Este tabloul tragediei cumplite pe care au- trăit* o
ostașii români în războiul de cotropire hitleristăy chi-
nuifi de foame> săgetați de suflul de gbiațâ al iernii
ruseștit părăsifi de conducere, hulifi de Nemții petru
care mureau și jelifi cu lacrimi de sânge de cei de
acasă.
Este golgota epică a unui neam întregi care plătea
tributul cel mai crunt pentru greșelile unei conduceri
criminalei vândute intereselor străine fării.
In imagini de un colorit tragici zguduitori autorul
oglindește viața de suferințăi de resemnare șt revoltăt
individuală și colectivă a Românilor sacrificați pentru
gloria lui Hitler., Și tocmai paroxismul stărilor su*
ilefești Șt al mizeriei fizice de neimaginat au provocat
redeșteptarea morală a Românilor) care au văzut de
atunci — și bine au văzut — unde trebuesc câutafi
prietenii și unde ne sunt dușmanii.
 Situația disperată a celor închiși la Stalingrad,
Nemți și Românit a scos în evidentă brutalitatea spe*
cifică nemțească, disprețul pe care ni*l purtau „bunii
noștri prieteni de rasă superioară", bestiile hitleriste.
Atunci când toate conveniențele au fost rupte și me*
najamentele ntrșt mai aveau loc, măcinate de nevroza
fricei și a morții, s’au deslănfuif cu furie nebună și
ura și disprețul Nemților la adresa noastră.
In amintirile sale Pandurul spune:
•Afară ningea de zor. Românii nemâncati de patru
zile își căutau unitățile. Rănifii se sprijineau unii pe
altii, târându-și ca vai de lume picioarele țăndărite
Nemții iși făceau bagajele încruntați și se raste au la
Români, ori de câte ori aveau ocazie. Din „Schweine*
și din • Zigeuner" nusi scoteau. „tleraus-ul devenise
șlagăr*.
Si au răbdat Românii, sărmanii, și de foame și di
frig, topindu-se pe picioare, acoperiti cu lințoiul di
zăpadă al nopților înghețate, cu miile și zecile de mit
privind, în agonia ultimelor clipe, ospățul Nemților
Dar n au putut răbda umilința acelora pe careti con­
sideraseră prieteni și în care dovedeau acum pe cei
mai înverșunați dușmani. Autorul spune
•.•.ca să făbărâm cu ai mele, cu baionetele, cu ga*
melele, desculți, răniti, sănătoși, flămânzi, .asupra li­
chelelor, care nesau târâi în acest prâpcțd. Ii urarr.
de moarte" •
Această imensă suferință a determinat la Român
înțelegerea justă a sentimentelor de umanitate de can
erau însuflețiți ostașii sovietici, fată de foștii lor duș1
mani. Autorul se exprimă :
9 Nici unul nu m a omorât. Dar foti mă dojeneau
Am avut păduchi, m au curățat. Am fost .vindecai
Am fost desbrăcat, mi* au dat haine. Am fost murdari
m au spălat. Mau învăfat apoi să*mi cunosc dușmanii
Dușmanii mei și ai Patriei mele*,
 Pentru multi cititori dezvăluirea cruntului adevăr
din cercul dela Stalingrad, va părea înfr adevăr din
domeniul basmului. Nu! Nu a fost un basm. A fost
o realitate dureroasă. Șt stând așa, confortabil, cu
cartea în mână, mulfi se vor minuna, mulfi se vor
revolta, mulfi se vor lămuri, alfii se vor desfăta pur
și simplu. Decât că cele citate s au petrecut aevea, cu
tot decorul real al ghețurilor, schijelor, cadavrelor și
al morții. Mulfi vor suferi citind. Dar suferința lor
morală va fi departe de groasnicele suferințe fizice
îndurate de cei ce au trăit povestea.
II cunosc pe autor. El na scris acest volum pentru
a încreți frunți, pentru a înduioșa inimi, pentru asși
demonstra puterea stilului. A vrut doar să demaște
„prietenia" și sinceritatea „alianței" Nemților pentru
ca să ne dăm seama de ce ne-ar fi așteptat într o
„nouă ordine" europeană introdusă de Hitler. Și aus
torul a reușit ceea ce a vrut. Noi, cei ce i-am avut
pe Nemți cot la cot în „marșul" din Răsărit, ram
cunoscut acolo. Să~i cunoască și cei de acasă.
Românii nu vor uita niciodată tragedia dela Sta*
lingrad. In vecii vecilor, din generație în genera fie vor
transmite prin amintirile îndurerate ale supraviețuito­
rilor, ecoul revoltei față de cei care ne~au trimis să
luptăm în Răsărit, ca un blestem al morfiior.
Amintindu^ne tot timpul de această tragedie să pre*
fuim cum se cuvine prietenia sinceră și generoasă a
Rusiei Sovietice ca pe un patrimoniu sacru obținut
cu prețul atâtor suferințe și al atâtor jertfe cumplite.
S*o prețuim și s’o păstrăm deapururi spre a compensa
grozava simfonie a morfii, a durerilor și a suferin*
felor dela Stalingrad.

General Nîcolae Cambrea

Comandantul Diviziei de Voluntari
„Tu dor Vladimirescu ■Debrețin**
 Stalingradul punctul de cotitură
a războiului
In vara anului 1942, după toate socotelile strate­
gilor nemți, Stalingradul urma să fie ocupat. Iar un
pivot de învăluire să treacă apoi spre Nord prin Sa­
ratov și să cadă cu direcția Vest în spatele Moscovei.
Și așa ziceau Nemții Rușii vor fi ^bătuți și războiul
câștigat de hitleriști.
Da. Dar la mijloc era Stalingradul. Și Stalingradul
era hotărît să nu cadă.. Și când sovieticii hotărăsc un
lucru știu să-l și îndeplinească. De aceea se. văd mjujnb
citorii din uzina de tractoare schimbând strungurile
și ciocanele pe arme și grenade, trecând în liniile de
apărare. De aceea locuitorii Stalingradului au sărit în-
tr’o suflare și au lucrat, zi și noapte cu atâta! îndâr­
jire și eroism la construirea fortificațiilor. De ace0a
și ostașii armatei 'a 62-a sovietice, când au priXniit
misiunea de apărare a Stalingradului au lansat spony
tan lozinca-. „Pentru noi pământul.Țării se termină la
Volga’0.
Presiunea nemțească amenința însă puternic ceta­
tea hărniciei. 3'au dat lupte pentru fiecare ’mletru de
pământ, pentru fiecare stradă, pentru fiecare casă,
pentru fiecare cameră. In Octombrie 1942 bandele hit-
10 VALERIU '.CAMPIANU

leriste ajunseseră, să pătrundă pe alocuri In oraș. La

Nord atinseseră. Volga. Nemții atacau cu disperare, dar
puterile lor sleiau din zi în zi. Optzeci de divizii
hitleristo de toate armele și de toate s'peciile s’au
măcinat aci tn fața eroismului ostașului roșu. Arti­
leria sovietică de peste Volga susținea luptele de a-
jArare iar flota dape Volga n’a lipsit dala nici o re-
acțiune, sprijinind debarcări de unități de marină în
acelaș timp.
In acest timp înaltul Comandament al Armatei Ro,ii
pregătea marea ofensivă. Și ofensiva începu în zorii
zilei de 19 Noem'vrie. Artileria roșie, „zeul războiu­
lui”, și-a spus cuvântul la Cotul Donului și pretutin­
deni. Surpriza a fost uluitoare. Rezistența nemțească
s’a prăbușit pentru totdeauna iar avalanșa de tancuri
sovietice și unități de toate armele pătrundeau pnn
imensa spărtură făcută, adânc în spatele nemțesc. La
23 Noemtvrie — abia după patru zile de luptă — coloa­
nele de Nord și de Est făceau joncțiunea în regiunea
Kalaci zăvorând în cerc peste 22 de divizii hitleriste.
Din direcția Kotelnicovo, mari formațiuni de tancuri
nemțești încearcă o pătrundere pentru a veni în aju­
torul celor încercuiți.. Zadarnic desigur, pentrucă su­
perioritatea tectonicei de războiu sovietică s’a eviden­
țiat net.-
Din acel moment ’soarta cercului era pecetluită. Cen­
tura sovietică se strângea tot mai mult. Aviația și
— mândria Armatei Roșii „Katiușa” — măcinau me­
reu, iar unitățile rusești strângeau cercul în spre Sta­
lingrad.
Avertismentul dat Feldmareșalului Paulus a rămas
fără efect. A început, acțiunea de nimicire și până în
ziua de 2 Februanle 1943 s’a lichidat definitiv nebu­
neasca încăpățânare nemțească.
STALINGRAD
11
Stalingiadul oraș grădină, sau grădină oraș — j se
putea spune oricum — ,pe malul de Vest al Volgei.
a fost ridicat, de mâini vânjoase de muncitori sănătoși
și de inimi iubitoare de cetățeni conștienți. El a fost
mărit, îm'bogățit, înfrumusețat, ca prinos de admirație
și dragoste pentru marele om și conducător sovietic x
I, V. Stalin. Și dragostea s’a întipărit de minune în
el, iar munca n’a /ost o simplă achitare de trudă. Uzi­
nele huruiau vesele și ziua și noaptea, grădinile adum­
breau, îmbrățișau și legănau copiii în care viața abia
de mai încăpea. Și Volga! Volga cu nostalgia ei călă­
toare pe aripile cântecelor ce umplu lumtea, îi săruta
poalele, îi spăla sudoarea hărniciei și-i plimba dorurile
și în sus spre leagănul ei cu taiga $■, hăt în jos,
până în Caspica. •
Dar au venit Nemții ,slă-i aducă bejenie și cenușă.
Stalingradul nu mai este. Dar Sta'ingradul n’a căzut
niciodată. Istorja va vorbi vecinie de slava lui. .Și so­
vieticii îl vor reface în curând. Pentrucă sovieticii vor
să-l refacă. Și în fața voinței sbvietice nu există ne­
putință.
 Ciocanul de foc
0 prevestire de moarte plutea în aer cu zile în
urmă. Toată lumea se /aștepta la ceva grozav, la ceva
ce trebuia să vină ide peste Don. Și acel ceva( era
de singur un ceva rusesc. Prea era mare mișcare în
tabăra rusească și prea se îngrămădeau avioanele noa­
stre de bombardament, deasupra punctelor de concen­
trare sovietice. Klețcaja fusese reluată de ruși de mai
. înainte. Aviația noastră căuta cu asiduitate podul de
peste Don. De unde era să-l descopere când el era
la 20 centimetri s'ub ;apă? Cum* era deasemenea isă
descopere ai noștri artileria rusească când prujșii nu tră­
geau niciodată !mai (m*ult decât cu un singur tun! Așa
doar se lansase informația că isovieticii nu au mai mbit
decât trei tunuri [mari și late în tot sectorul nostru.
Cu cinci zile înainte, avioanele rusești „cucuruznic”
— cum le numeam noi — începură să ne piseze. Nop­
țile erau ceasuri de chin. Efectul moral al bombarda­
mentelor era atât de puternic încât la apropierea nop­
ții nu mai puteai ^coate un cuvânt cu înțeles. Adăpos­
turile erau pline iar lumea se îmbrăca călduros pentru
veghe. Și avioanele își continuau toată noaptea muzica
lor de prăpăd și par’dă ne râdea în nas oridecâteori
dădea târcol locului unde (ne mutila nervii. Lăsa apoi o
rachetă luminoasă și după țea urmau fâlfâirile cunos­
cute și câteva Igemiete care umpleau văzduhul* Bombe
(STALINGRAD 13

de toate calibrele aruncate pretutindeni cu o pr-cizie

uimitoare.
In zorii zilei de 19 Noemvrle 1942 o ceață se lăsase
peste văile înghețate. O ceață rece și sură ca un pa­
ravan de tinichea zlncată. Iar undeva în doeul ei,
înspre Don* la Jun semnal nevăzut, iadul își începu
dintr’odată dansul. N'au fost declanșări nici explozii
distincte ci un huruit asemănător larmei făcute de o
bilă uriașă de popice care aleargă pe jgheab Ia vale.
Ba nu. Că fee mai rătăcea câte un proectil și mult
în spatele nostru.
Imbrăcându-ne la repezeală cu șubele am eșit de
prin toate ascunzișurile s,ă ne lămurim'.
— Ai noștri sunt, — ne lămurește un sublocotenent
mecanic. Au început atacul pentru reluarea Klețeăii.
Dar nebunia a ținut peste două ore și jumătate.
In’acest timp ne-am dat perfect seama ce era. Tele­
foanele zbârnâiau nervoase. Statele’ majOar? dădeau or­
dine pripite. Lumea începea să-și piardă capul. Iar
după masă era dată porunca: „Toată lumea gata pen­
tru orișice'*.
Noi știam ce este acest „orișice". El — „orișice” —
era fixat dinainte în regiunea Maiorovski, 20 kilometri
în spate. Seara începu evacuarea satului Selivanovo.
Eu aveam) misiunea isă părăsesc ultimul satul. Im­
petuozitatea ofensivei rusești ne-a stricat toate soco­
telile. Calculele noastre erau ca să terminăm1 evacuarea
satului până în zorii zilei kte 20, dar în aceeași seară
pela orele 10 tancurile isovie'tice pătrunseseră în Vlasav
și ișî desfășurau cu repeziciune învăluireia satului vre­
melnic stăpânit de noi. Abia acum’ îmi dau seama că
eram cantonat tntr'o casă de partizani* Pentruoă în mo­
mentul când înfrigurat încercam 'să rUp firul telefonic
și să dispar, se arătă în pragul casei gazda mea
înarmat. Mi-a râs în nas. Un râs cu hohote ca?& era
14 VALERIU CAMPIANU

biruința însăși, zugrăvită pe 'fața lui lOgorîtă de asu­

prire. Mi-a dat mâna (și 'mî-a spus :
— Să, nu mai vii niciodată pe-aic|i cu armă. Acum
du-te.
Ne cunoșteam bine și ne împrieteniserăm In zilele
de toamnă. Nopțile și-le 'petrecea nu știu ;unde. Nici­
odată nu dormea acasă. îmi cunoștea toatlă povestea
vieții mele chinuite și jm'a iertat. Iertarea lui m’a
umilit.
Când am fost în stradă, în noaptea sărutată de
prima zăpadă, 'iri’am simțit atât de singur, atât de
neputincios. Artileria batea satul, iar 'tancurile huruiau
de jur împrejur. Mi-atri dus mâna la șold, unde știam
că am pistolul. Nu mai aveam1 nicio; scăpare. Nu vo­
iam să cad în Imlâinile bolșevicilor; Dar pistolul nu era.
II pusesem de cu ziuă în lada de campanie. Mi-am
sm'uls atunci părul cu desnădiejde, am urlat de du­
rere și judecata m'a /părăsit, rânjind, acolo Jn satul
părăsit de Nemți. Și âml plecait, printre tancurile' ru­
sești crezând că, doar, doar se va îndura vre-unul să
mă strivească. Dar nu Inf au strivit;
îmi păru nespus de bine c'âm scăpat. Dar rn’am
pripit cu răsuflarea de 'ușurare pentrucă drumul spre
Manoilin — la 10 ,'km. spre Est de (mine —/ erai in­
terceptat de ruși. Cum1 dracul?
- Făcui la stânga să tal noaptea își coclaurile acoperite
de zăpadă, după busolă. Coloane din Reg. 12 Roșiori
făceau calea întoarsă dinspre Manoilin.
— Rușii la Manoilin, domnule Sublocotenent. Ce no
facem?
— Veniți după mine.
Dar n’au venit. Credeau qă s'unt nebuni Șî n’ar fi
fost mare (mirare. Am plecat singur în viscol; Ajun­
gând la un pârâiaș1 înghețat’, trei cai înșĂuațî se pro­
filau pe albul zăpezii, Fără stăpâni.. Desigur dela 12
Roșiori, iar mai laoparte ’trei umbre fumau din țigări
STALINGRAD 15

._ cine sunteți măi (camlarazl?

Nici un răspuns. Repet Întrebarea înc'odatiă șl îno’o-
dată fără nici un rezultat. începu să-mi fie frică. Era
prea din 'țaltă lume întreaga seară ca siă nu f iei și
aceste siluete în afară de perceperea meai. îmi era
frică mai 'mult de imaterial pentruoă nimeni nu mai
înțelegea nimic din ceeace ^e petrecea^.
— Rumîn? Ai?
Erau ruși. Dc sigur o. patrula, d*e cavalerie. Cum naiba?
Să mă fi rătăcit? Am întins-oj. Siluetele în urma mea
continuau să fumeze liniștite. Dâr nu, nu । m’am rătăcit;
Direcția era bună.
Tocmai după miezul nopții am .ajuns la Maionovski.
Acolo panică. Sublocotenentul L. Jși constituise ;un plo-
ton de (șoferi și mecanici așteptând să intre în dispo-
! zitiv. Cî-că rușii ocupaseră Manoilinul și de-acolo tră-
I geau rafale de mitraliere înspre Maîorovski..
— Cum? La Manoilln? Patruzeci de kilometri în
spatele frontului? Este exclus * asigur eu cu tonul
cunoscătorului. Dar dimineața când fee îngâna ziua cu
noaptea, o coloană de tancuri rișmțeiști peretrăgea mân­
când pământul spre noi. Un locotenent, neamț —, co-
mandantul - plesnea 'miereu din degete înjurând. A
! ocupat apoi poziție în țdos’ul unei creste. Ne-a mai
venit inima la loc. Doar erau Nemți și Neamțul pe
vremea aceea, ohohd! era ceva în mintea noastră.
N'am terminat bine comentariul 'meu lăuntric și din
spate, de peste șosea itrel tancuri rusiești ne trimiteau
bezele roșii de proectile. Surpriza a fost, de nodescris.
Mașinile se împrăștiară în toate părțile, iar (ofițerii
flecare pe socoteala lui, încotro le vedeau ochii. Au
rămas doar câteva zeci ide răniți într’o cameră, părăsiți
de doctori, în frunte cu Lt. Gol. medic D. alțiu
M’am uitat cu hniliă. |șl la răniți și la fugari. N’aveam
nicio putere. Eram simplu sublocotenent. Am aprins
| o ladă cu hărți care rămăsese părăsită, de stăpâni
 16 VALERIU CAMPIANU

și am plecat și eu pe jos spre... Soare Răsare^ Acesta

era ordinul dat de către Comandantul de Divizie: „Ni­
mic spre Sud, totul jspre Est'*. Hai spre Est atunci!
Și m'am tot dus până spre înserate. In Buzlnovca
am întâlnit, cealaltă jumătate a Diviziei care se retră­
sese dela Platanov prin Seredi. Aveau aceiași mină
de fugari. Da, dâr un Lt. Colonel (s'e agita mereu, a-
dunând soldați rătăciți ca șă formeze un detașament
de oprire!. Iar Neamțul (meu — locotenentul He tancuri —
era și el aici. Dar cu tancuri mai puține. înjurai și
de data aceasta și plescăia din degete;
— Ganze schweinereil
— Wie so, Her Oberleutnant? îndrăsnesc_jgu,
— Die Russen...
Auzi? Ci-că Rușii făceau porcăria, nu ei!
Deși toată lumea șe bătea ou pumnul îii piept și
afișa rezistența până la ultimă picătură de sânge to
tuși un svon s'a (aciuat printre noi precum că Rușii
caută să încercuiască Buzinovca.
Cu asta se făcuseră pesite 70 kilometri în două zile.
Ce să mai reziști?
Atunci a început adevărata frig®. Coloanele se în-
călecau, căruțele răsturnate prin Șanțuri erau pără­
site de conductori, mașinile ciorchine de1 Ne'mfți goneau
nebunește, tancurile nemțești călcau iot ce întâlneau
pe șosea — de preferință trupuri omenești — și pa­
nica înflorea ca un Jir de liliac.
Puterea Sovietică patrona pretutindeni. Totul era so­
vietic. Și coclaurile și Cerul și văzduhul dintre Cer
și pământ. Artileria răscolise deja pămlântul pe tot
întinsul Donului trăgând cu jm burete enorm peste
pozițiile noastre. Tancurile rusești debușate la atac
mângăleau arătura artileriei. Iar acolo unde — cine
știe cum — a jrămas vre-un adăpost nemUtilat de tu­
nuri, namila de oțel turnat și presat se oprea, se
fâțâia odată sau de două ori dărâmând pereții și în-
italingrad 17

gropând totul ca să jiu mai știe nim|eni ca aici a fost

eândva rezistența nemțească. Apoi își vedeau de drum
însoțind cavaleria și unitățile de curățire. Dar nimenep
nu se putea desmetici: De unde a răsărit acest potop
Și când se. va termina?
Din îndemnul Lt. Col. N., coloana Diviziei noastre
încearcă o pătrundere spre Sud^ înainte de intrarea
în Kolumbaia. Dar vârful tancurilor sovietice a tăiat-o
în două.
Așa am ajuns în ^eara zilei de 20 Noemibrie nău-
•iți, frânți de oboseală, desorientați în Kolumlba'ia.
 K o 1 u mb a i a
Ne-am oprit la Kolumbaia pentrucă nu mai aveam
benzină. Subunitățile Diviziei noastre s ’au împrăștiat,
unele încercând să străbată spre Sud, interceptate și
răvășite de avangărzile Armatei Roșii, altele contin'uân-
du-și drumul spre Radia’ni și așa mai departe, înspre
trecerea de peste Don.
In Kolumbaia era un aeroport nemțesc, Intr'o vă­
găună era instalat un mare depozit de benzină. Nem­
ții se pregăteau și iei de plecare și nu știau’ ce: să
facă cu benzina. M'am prezentat, împreună cu subloco­
tenentul L. la mai 'marele depozitului, rugându-1 să
ne pună la dispoziție o oarecare cantitate de benzină
pentru a mișca mașinile. Era gata să ne dea, dar
auzind că e vprb.a de o deplasare spre Est au1 re­
fuzat cu obrăznicie spunându-ne:
— Pentru fugari nu javem benzină^
Dar în acelaș timp coloanele lor de ca'mlioanie făceau
plinurile și se îndreptau ineîncetat spre Sud paralel
cu Donul spre a jeși pela Kalaci. Cu mare -grejutate,
interveenind la comandamientul Lor, <ami obținut 200
litri benzină în schimbul |cuvânt|ului diet pjnoare că nu
vom pleca din localitate ifără aprobarea lob. Dealtfel,
după asigurările domnului Maior Ne-a)mț, situația era
destul de limpede. Rușii .au foșt, opriți și nu m'ai
 STALINGRAD 19

era nici un pericol de încercuire. Totuși, evacuau pe

capete.
Nu știu de undje apăruseră grupuri-grupuri (de Nemți
îmbr.ăcați în haine de camkiflaj1 ș|i se fotografiau de ți
era mai mare „dragul” (s|ă-i vezi. Se vorbea câ. sunt
din unitățile SS și au venit în grabă să oprească
ofensiva rusească^ Și sje. (mai zicea că au oprit-o-. Și
Nemții jubilau. Curăță nesimțire [și nepricepere a rea­
lității. Pretutindeni, de jur împrejur, țăcăneau mitra­
liere sovietice și fugari înspăimântați curgeau neîn­
cetat dinspre front. Totuși, Nemții se nutreau cu bra-
șoave și erau fericiți.
O mașină, turism .cu !un vultur alb desenat pe aiipă1,
gonea de mama focului spre Sud. M’am postat în mij­
locul drumului, făcându-i semn să? pprească- După p
oarecare ezitare mașina a stopat. O ușă se deschise
cu nervozitate și un cap încăciulat ne întâmpină cu
supărare;
— Ce e domnule? De ce oprești?
M’am prezentat. i i
— Domnule CoIjonOl, nu [știu dela cine pot primi
oi’dine^ Sunt aici cu jo subunitate1 și nu știu unde
ași putea gfisi comandamentul diviziei- 1 Cavalerie. D-vs;
ați 'putea să-mi dațî o lămurire. Nu avem nici hrană
— Ia lasâ-mă, domnule sublocotenent. Pentru asta
ne-ai oprit? Caută și dumneata...
N'am auzit ce-a mâi (spus pentrucă ușa ise trânti
cu putere, iar mașina își luă goana întreruptă, pe
șoseaua Donului.
Dar în seara aceleiași zile mașina cu vultur alb
pe aripă, se înapoia liniști tă^ Cercul se închisese la
Kalaci. N'a putut, străbate. Domnii Colonei sau oprit
de data aceas'ta fără rugămintea noastră și, frecân-
du-și descurajați mâinile, ne Jdestăinuijau că dacă ajun-
20 VALERIU CAMPIANU

f«aw numai cu o ^umfătate de ceas mai devreme...

•răpat.
— Dar... puțină benzină nu aveți, |m|ăi băeți?
— Nu avem, domnuu le 'Colonel, păcatele noastre.
>ar ar putea să «ne dea Nemții...
Am intrat cu 'toții din nou la comandamentul nem­
țesc. Am eșit cu'm iam intrat. Comandamentul (plecase
fără să anunțe pe cinieva. Iar în văgăună — acolo
unde era depozitul Ide benzină — flăcări și fum des-
iăinuiau mârșăvenia nem’țea^că. Nemții aU fugit șî au
dat loc benzinei. Se (vede cjă tot mai bine ££■ sitătea
•ă ardă decât să intre în mașinile românești.
— Ei, acuma ce facdm? mia întrebă unul dintre
•ei doi, nu-mi mâi amintesc cate.
— Domnule Colonel, aceeași întrebare v'am pus-o
și eu mai devreme, atunci când goneați spre Sud.
Și începând de-aci, ne-am împărtășii din ,âceeași cupă
de otravă două luni >și mai bine.
Nu mai era nimic de făcut. Trebuia găsită altă
•șire. Probabil ofensiva dela Sud de Statfingrad nu
reușise. Ce-ar fi jdăcă cam încerca p eșire pela Akatov
sau Peskovatca din bucla Donului? Zis și făcut. Ne-am
încolonat pe pârtia ce he ducea iș’pre înălțimile pră­
păstioase ale fluviului și sam pornit, îh neștire. Căță­
rat pe aripa mașinei țineam! cu p mână busola Bezard
mereu deschisă pusă pe o direcțiune de marș iar cu
•ealaltă mână țineam harta) regiunei împăturită cu
înălțimile la îndefaiână
Intre două coaste prăpăstioase, coloana noastră s’a
întâlnit, cu altă coloană care venea dinspre Est. A
fost ceva de nedescris. întâi a trebuit stabilit caire
•ste direcția cea bună. Coloana cu care făceam „cruce”
rătăcise două zile și două nopți și acuma susținea
•ă se îndreptează spre Stalingrad. Dar Stalingradul
era tocmai în sensul Ide unde veneau ei. Apoi,; după
am eăzut de acord că trebuie (să facă tealeaj în­
 STALINGRAD 21

toarsă, am constatat cu [spaimă că nu se mai putea

întoarce. Pârtia era așa de îngustă încât nicio căruță
nicio mașină nu s’a putut întoarce. Ca să dea ală­
turi era imposibil, deoarece povârnișul începea chiar
din buza drumului. Cum jpm fi intrat .acolo cu toții,
nu știu. Iar din spate lumea dădea buzna. Jditralier
rele rusești p^rcă se apropiau. Fiecare: minut eră <
pierdere de vreme care jne putea fi fatală,. Țipete.
Urlete. Nechezat de cai. Claxoane. înjurături. Pedeștrii
o luară pe coastă. (Cei mai îndrăzneți. Pen truca ioei
mai mulți se țineau scai de câte o mașină sau* că­
ruță. Ișî închipuiau de sigur1că acolo, este o parte jdi»
Dumnezeul care i-a părăsit pentru moment. Simțeau,
nevoie de a fi icomandați. Ar fi ascultat probabil. Dar
și comandanții își pieidusieră (Capiii.
S’au răsturnat ‘ câteva căruțe și cu mare greutate
mașinile au 'mișcat în imarșarier până când £n fine,
s’a făcut oarecum) un loc de trecere. Nu știu
ce-a rămas în urmă dar urcându-ne cu mașina pe
o dâlmă am1 privit înapoi. Prăpastia de unde scăpaserăpt
părea un mușUroiu furnicar răscolit de of copită ne­
văzută. Oamenii fierbeau nu (altceva, ca o șrm|oală ce
se scurge încet și greoiu pe vrana Unui cazan -gi­
gantic.
Dar cu asta se făcuse aproape noapte. Iar la mar­
ginea unei păduri o patrulă nemțească înarmată că
mitraliere avea misiunea să (oprească orice trecere
până în zori.
Ne-am oprit. S’au oprit cu toții. Și nimjeni din urmă
nu întreba dece anume ne-aim1 oprit și trebuie oare
să ne oprim sau nu. Toată lumlea credea că există
un cap, un gând care le conduce pe toate. Dar acel
cap și acel, gând jera și putea $ă fie, at (oricărui.
Numai să fi avut puțină stăpânire de sine- De aceea
când ne-am hotărît noi să ne întoarcem în sfat ca să
ne ducem șeful de stat mfajor la pansat, toată lumea
22 VALERIU CAM PI ANU

a făcut stânga împrejur și s’a luat după noi Și! așa

iarăși cârnatul de zeci de mii de mișcători cu manfăi
și căciuli s’a încolăcit odată, s’a adunat pe cap și, s'a
prelins spre sat. Dacă Lai fi putut ,citi în gândul
fiecăruia,, ai fi descifrat că fiecare iera convins că acolo,
în acel sat, există probabil o gaură mare, miare de
tot, prin care omenirea se poate scurge idincolo, în
partea cealaltă a pământului. Gă? înspre Ger nu se
putea urca așa din tr’odată. ;S’aU urcat mai târziu to­
tuși mulți, enorm de multi. Dar de-acoto n’au mai venit
și nici nu vor mai veni niciodată.
Am stat în sat toată noaptea. Adecă este un fel
de a spune „în sat” Stăteam afară. Sub cerul din
care nourii cerneau zăpadă. Dimineața când s’a lu­
minat, omenirea batea din picioare ca să se desmor-
țească. Și iar au plecat mașinile noastre și iarăși
cârnatul după noi...
 Peskovatka
Era în 22 Noembrie 1942. Un șarpe uriaș de taak
șini și de pedestrași se îngrămădea sus pe înălțimile
Donului, încolăcindUrse pe rupturile malurilor până jos,
la podul de peste Don. Câte un obuz 'de artileriei s’pinr
tec,a fluerând văzduhul plin (dez ceață,. Unde (și unde
— pe câmpul de zăpadă — fumjuri negre păreau ma­
șinile aprinse. Avioane sus, [avioane jo|s. Sus (bâzâiau
ca un roiu nervos de albine, iar jos,, după ca se
prăvăleau ca niște așchii taegre. din cerul supărat, se
afundau cu nasul în țărâna frământată. De acolo de
sus, din marginea pădurilor Iciopârțite, panprama lup­
telor dela Est. de fluviu semăna cu o hărmălaie de
tenis, unde mingi de foc se încrucișau pe cer și( se
lăsau apioi în parabole [ca să ducă pământeni’or săru­
tări de moarte).
Dar să ne oprim lai pod. Adecă, mai bine zis,* să
așteptăm. Pentrucă ne-a oprit Un Neamț. Un locote­
nent cu zale multe pe piept. .Stăm așa de mai bine
de un sfert de ioră și nimeni nu întreba pentruce
ne-am oprit. Nerăbdător, a)m| fstrăbătat prin îngrămă­
direa de mașini și ta’am proțăpit în fa> loeotenem
 24 VALERIU CAMPIANU

tului, cerându-i lămuriri asupra motivului acestei p-

priri.
— Mai avem un (sfert de oră — îmlî spusei Neamțul
privindu-mă peste umăr.
— Dar ce așteptăm?
— Nu așteptăm (nimica. Dar așa este regula. O ju­
mătate de ora se trece încolo, o jumătate' de oră
încoace.
— Dar văd că Ide când stăm noi nici, din partea
cealaltă nu a trecut țipenie de om încoace. Nu-i pă­
cat să stea po’dul degeaba chiar acumă când Rușii
presează atât de puternic din spate'? Are să se 'în­
tâmple o catastrofă cu agl-omferația asta. Vedeți? A-
viație, artilerie. Eu cred pă e de prisos să mai aș­
teptăm. i . ■ . 4 ;
— Doch, doch.
L-am lăsat în plata Domnului de Neamț. Atâta în­
țelegea el.
Mintea lui nu cuprindea realitatea. Coloanele dela
Don dădeau buzna la gura podului, tpjată lumea căuta
să treacă fluviul, nimănui nu-i ardefb de plimbări spre
Vest. Dar Neamțul nostru ide plumb' topit nu înțele­
gea nimic din toate (acestea. El era un simplu robot
cu lanț de gât (și cu epoleți de locb|tene;nt.
Când a început trecerea, (o patrulă de Nemți con­
trola operațiunea. In felul (că Nemții erau liberi -să
treacă, iar Românii erau (opriți, adunați și dezarmați.
Din aceștia s'au ’făcut în aceeași zi unități de oprire
a Rușilor pentru protecția trecerii mașinilor nemțești.
Mârșăvenia nemțească era 'îndeobște cunoscută. Dar
acuma, se desena în (toată urâțenia iei și nu mțat în­
căpea îndoială că mare 'bătălie urinla să aibă loc între
noi și ei în zilele ce vor urma. Mi-a venit atunci
în minte că abia -’cu o zi în urmă sublocotenentul
Mihuț din Regimentul 1 (Artilerie călăreață se* sinucf-
STALINGRAD 25

sase, fiindcă a fost trimis să-și caute tunul capturat

de Ruși. (!)
Tabloul m’a întărâtat. M'am [urcat pe mașină și am
dat ordin șoferului să mâie înainte fără să oprească,
ținând în acelaș timp revolverul gata pentru prișice.
Nemții, surprinși de ieșirea mea, s’au țăcut că nu
mă văd și m^au lăsat s,ă trfec.
La un kilometru de pod se pitulează printre «laicii
scofălcite de explozii satul. Peskovatka. Dărâmături,
moloz, cadavre și fugari.
M’am dus la comandantul ’armatei a 8-a germane
pentru a lua infoi^mațiuni șl... a primi ordine!. Coman­
damentul, într’un admirabil (adăpost subteran, era păzit
de o gardă puternică. Gradul d-lui maior 8., cu care
eram, și funcția d-sale' 'de șieT de stat major de: divizii
n'au fost destule argumente pentru a ne da voie să
intrăm. Se vede că Românii nu mai inspirau încre-
derei ori poate că eșia abia acuftn/a la iveală ade­
vărata considerațiune de care ine bucuram în ochii
Nemților. Totuși am pătruns, hu știu cum1.
Și în timp ce d. (maior S. discuta cu ștabii,țmi-am
aruncat privirea pe o mâs'ă unde era întinsă o' hartă
a regiunii Stalingrad-Don. Un căpitan cu tunica des­
cheiată, cu un creion roș-albsatru, trjăgea de zor la
linii însemnând pătrunderi și Opriri, acoperind inten­
ționat cu cotul partea jde Sud a hărții. Am înțeles
că o făcea pentru mine. Dar mi’am încăpățânat și
cu un „verzeihen” hotărît 'am descoperit harta.
La Vest, o săgeată roșie plecată din sectorul Kleț-
kaia se arcuia căzând pe Don în dreptul orașului
Kalaci. La Sud de Stalingrad1, o altă săgeată se îndoi#
până la Sud de Karpovka, iar acolo: se pierdea neter
minată. Toată partea de Sud era presărată cu semne
de întrebare roșii. Am înțeles atunci dece acoperea
Neamțul harta. Vasăzică, Nemții nu știau ce se pe­
trece la Sud.
 26 VALERIU CAMPIANU

Căpitanul, nu știu dece, s'a simțit obligat să mă

lămurească.
— Să vedeți — îmi spuse el, Rușii au pătruns1 până
aproape de Kalaci. JNoi însă^a'm reacționat puternic
și i-am d*t peste pap. ;I-ami zis» un „zexe” românesc,
pe care desigur nu l-a înțeles. Aici unde vezi d-ta
semnele de întrebare — continuă el — se dau acuma
lupte de curățire.
Nu ’știam care este .adevărul: ori Neamțul era de
o prostie nemaipomenită, ori era de rea credință, ori
în fine glorioasa armată germână își pierduse capul
și nu mai avea legătură cu comandamentul.
Adevărul era că în momentul când „strategul” îmi
expunea „situația”, la Kalaci se dădeau lupte de su­
dură a cercului, care In ziua de 23 — af doua| zi—
ne-a închis pe totdeauna. *
— Macht nichts! îmi ppuse locotenentul Wolf, ofi­
țer de legătură al diviziei noastre- Nu ne lasă Hitler.
Asta ,așa a fost proectat la Berlin.. {!?) Știe Hitler
ce face- Patru-cinci zile și să vezi ce va urma.
— Știți ce, vă spun eu, domnule locotenent? — am!
îndnăsnit eu — Dacă Hitler reușește să spargă acest
cerc, atunci a câștigat războiul. Dacă însă nu, atunci
s'a dus dracului toată fala Nemților.
S’â încruntat la mine, desigur, dar a tăcut. După
cât se vedea, nici fel nu prea credea în acest, miracol
al spargerii, dar se mângâia cu iluzii.
— Dar cum îți poți D-ta închipui — interveni că­
pitanul Von Humbert — faă pot fi lăsate - pradă peste
22 de divizii nemțești? De altfel trebuie să știi că
numai forțele din interior sunt în stare să facă o
străpungere, oricând. Dar nu ăsta es'e scopul. Sta­
lingradul nu trebuește părăsit. Apoi, trebuiesc atrase
cât mai multe forțe sovietice. As'ta e strategie ger
mană.
O fi ea strategie germană și s'o fi încălzind căpi-
STALINGRAD 27

tanul* Von Humbert cu jacest fel de tonice, dar pe

mine nu m’a redresat deloc.
Afară ningea de zor. Românii- nem'âncați de patru
zile își căutau unitățile. Răniții se sprijineau unii pe
alții, târîndu-și ca vai de lume picioarele țăndărite.
Nemții își făceau bagajele încruntați și se răsteau
la Români, oridecâteori aveau ocăzie. Din „Schweine”
și din „Zigeuner" nu-i scoteau. „Heraus-ul** devenise
șlager, iar un foto-reporter neamț cutreera văgăunile,
fotografiind pe Români îrî toate posturile lor jalnici:
unul uscându-și obielele la foc, altul încălzindu-se, al­
tul întinzând unui bucătar neamț gamela *să-i dea pu­
țină apă caldă, altul în 'fine, cu căciula trasă pe uredhi
și cu mâinile înfundate sub pulpanele mantăji, încer­
când într’un gunoiu cutiile de conserve golite de Nemți,
doar, doar va mai fi rămas vre o unghie de mâncare.
Acolo a început calvarul.
Toată ziua bombele rusești frământau satul și hăr­
mălaia. Dar nu se mai ferea nimeni. Lumea pleca
sau venea. Nimeni nu știa unde trebuie să meargă. Ni­
mănui nu i se spunea nimic. Un sigur lucru se știa
despre Români: că trebuie șă se adune, să șe con­
stituie în unități și să meargă pe front. Altfel ni'ci
un român nu va primi nicio bucată de pâine. ;
Unitățile mai compacte au fost puse imediat în dis­
pozitiv cu promisiunea că vor primi hrană. Dar hrana,
n’a mai venit. Atunci Românii și-au luat armele la
subsuoară și cu gulerile mantăilor ridicate au plecat
în altă parte. Unde? Cine putea ști? Care încotro.
Decât că acel „care încotro" era așa de strâmt...
Și foamea, foamea plutea deasupra noastră Kca o aripă
de moarte. Și Nemții mâncau în văzul nostru.
 Dimitrievka
La • răscruce de urme săpate de roți în zăpadă,
un fâeăleț uriaș par'că amesteca un terci de oameni.
La marginea orizontului câțiva răzleți păreau stro-
pituri, pe care mâna aceea gigantică și nevăzută le
strângea cu grijă și Ie vărsa din nou tn masă.
Eram’ noi. Noi ,cei mulți, mulți Ide tot. .Câteva divizJJ.
Nu știam încotro trebuie apucăm'. Toată lumea
se uita la soare. Dar soarele dormea undfeva în înăl­
țimile fără sfârșit ale cetii. Aici nu mai era nici
Sud, nici Nord, nici Est, nici Vest. Totul era sur', și
fără direcție. Era rotund rtotul. Era doar un ;,sus"
de unde picurau bombje Iși proectile amestecate cu
fulgi, un „sus” deasupra căruia gândurile, toate gân­
durile, se întâlneau într'un Isingur punct numit Du-mL
nezeu, chemat prin cruci (făcute cu mâini degerate, mă­
tănii și crâmpee de „Doamne nu nO lăsa, Doamne a-
pĂră-ne'\ Și mai era Iun „jos”. Un jos care chema
la cele veșnice. Un (jos înspre care lopețile Lineman
încercau o adăpostire de furia gerului și a technicei.
Cei mai neastâmpărati încercau b evadare. Dar la
marginea ocolului i'mlaginar desenat de câmpul ochi­
STALINGRAD 29

lor, se opreau timizi în fața necunoscutului oe outre-

era bezna. Și se reîntorceau mai des amăgi ți. Tot aici
era mai bine.
Jos în vale — Dimitrievka. Ticsită de Nemți. Nemții
își cântăreau benzina și-și încărcau doldora ranițele
și buzunarele cu conserve și pâine. Oe nu intra, înfu­
lecau pe loc, molfăind din măsele de parcă să 14
ajungă pe toată viața. Era amânarea morții.
D. colonel B. se apropie de mașinile atelierului 'mobil,
îngândurat ca un plop fără soț. Primi cu atâta recu­
noștință o ceașcă de ceai amestecată cu cenușă, încât
ne întunecă. El iștia ceva desigur. Și acel ceva trebui»
«ă fie ceva groaznic. I i
Dar nu mulți au văzut o poftă atât de îndârjită
«a pofta cu care a băut comandantul diviziei m'ele
acel ceai dăruit de mecanicii atelierului. Comandantul
diviziei n’avea un loc. de popas. El nu-și putea ostpi
puțin frământarea și bătrânelele. Dar într'o casă din
apropiere, Nemții făceau tăirinălău și aruncau pe geam
sticle deșertate chiar atunci. Ei erau Nemți, noi eram
Români. Și comandantul nostru & înțeles că noi pri­
cepem. .
— Ehei, dragii Imlei. Vremuri grele ne așteaptă.
Fiți tari. Voi sunteți Ibăețî 'deștepți. Așa v'ato cu­
noscut. Vom trece cel fmai teribil examen la care
poate fi supus vr'un foto. Cine-1 va trece, bine dd el.
Cine nu*..
A măsurat apoi cu pași domJoli cărarea bătătorită
de noi în jurul lui. A scos mâinile din buzunar o
și a suflat în 1 jele, caer de abur alb ca, de piston
de locomfotivă. Le-a frecat, (apoi iar le-a adâncit în
buzunare. Ochii căuta să §i-i rupă în două. Jumătate
pentru noi, jumătate pentru miază-apune pe care-1 sco­
tocea.
-7- Ne vor salva totuși. Poate... Voi însă să fiți
băeți deștepți...
30 VALERTU CÂMPIANU

Am) înțeles multe. Dar .sfatul ne-a fost curmat de

.un scandal care isbucnise într'un grajd de alături.
Nemții scoteau cu înjurături și ghionturi o grupă de
Români^ care intrase să se mai desmorțească în boa­
rea degajată de cai și bălegar.
Am intervenit. Un Român avea genunchii goi din
luptă, altul cu imîantaua Jarsă de explozie, unul numai
cu casca de oțel rece ca un vis polar,, altul ud până
l-a piele (căzuse în Don) avea 'mantaua și pantalonii
înghețați sloi, și așa )m!ai departe.
— Dar lasă-i, camarade, să stea la adăpost. Ce? O
să-ți mănânce., caii?
— Nein! Acesta este grajd pentru cai nu pentru
porci. , , (
Și nu l-am omorît pe Neamț. Nu știu dece. A fost
primia insultă spusă în (față. încă n'o trăiam îndea­
juns. Era atât de neașteptată, că n'o puteam’ concepe.
Dacă răspunsul l-.ăș fi primit cu 2-3 zile mai târziu,
-desigur că Neamțul ar 'fi sucombat de oarecare cauză
românească. Eram îns'ă „aliați'’, nu știu cum. Situația
nu era prea lămurită. Nemții așteptau mereu spar­
gerea cercului. Cică Hitler ar fi dat Rușilor ,ultimat
până la 30 Noemvrie, ca să despresoare Stalingradul
că de nu... unde le stau picioarele le va sta; capul
și că vor da nu știu cu ce armă nouă-noiuță.. Și așr-
tept.au. Și așteptăm1 și noi. Scăparea lor era și scă­
parea noastră.. In -astfel de situații omlul se agață
de orice. Chiar de minciuni. In fața soldatului ro­
mân ajunsese orice Neamț atot-ș1 inter. ’Când un Neamț
spunea ceva despre cerc, Românii făceau urechi mari.
Prindeau minciunile din sbor și le trăiau. Apoi in­
ventau chiar ei lucruri, pe care Wintea lor chinuită
le putea concepe. Și începeau «să le creadă, deși știau
că sunt produsul lor. Dar cine știe? Poate;,.! Ce nu
pol Nemții? Și această aureolă era cre:akă de pâine.
STALINGRAD 31

Și pâinea ridica în slavă .netrebniciile Nemților, căci

pâinea era în 'mâinile lor.
Multă vreme mi-a apărut înaintea ochilor acest Neamț
cu răspunsul lui pe buze. Dar prin Ianuarie, când
chinurile săpgu brazde adânci peste suflete și con­
științe, mi-a părut bine ca nu l-am omorî:.
— Na, fire-ai ,al dracului de Neamț, să dormi și tu
afară cu porcii.
Dacă nu. cumva vre-un obuz l-a desghiocat în pâ»
nușii mai devreme.
Românii începeau să se adune? Spectrul (foamei îi
făcea să^și caute (îndeletniciri. A început p ;mîcă in­
strucție de „’moralizare”.
Și grupele . petecite din ciurucuri puse sub' comenzi
începură a face la ruperi de rânduri și a mărșălui
prin zăpada ne începută. Șub locotenentului S. îi veni
năstrușnica idee să dea tonul unui cântec. Ca să se
mai înveselească — vezi Doamne — băeții.
—- Cu cântecul înainte... fmiarș!
Și începu:
„Șapte mere 'ntr’o; bazma
„Am! plecat la Moscova...
.........
Au răspuns coclaurile în ecou prelung iar .Împreju­
rimile au început să râdă râs de ceară și sgripțorjoaică.
Și râsul a răsunat (și în străfundul ’sufletelor. Cântecul
s'a curmat brusc, a înghețat pe buze, frânturile ecou­
lui au mai hăuit -puțin printre ruine apoi s'au culcat
în ceața rușinată.
Soldați! s'au împrăștiat amarați. Au început să pă­
trundă adevărul, să-l trăiască. Și se îngrozeau de el.
Pentrucă adevărul nu era in ei, nu era în noin Era
de partea cealaltă undeva. Că, undeva trebuia 'să fie’.
Era atât de strident, <atât de macabru, Dar, mirosea
totuși a pâine. Au plecat apoi spre culmi unde ba­
teau Katiușele. Tunurile românești jau, fost .puse în
 VALERIU OÂMPIANU

baterie. Muniție puțină — câte 40, 50 lovituri de tun.

Tancurile erau folosite ca artilerie, apoi, la fiecare
retragere, părăsite din lipsă de benzină.
— Auziți? — ne spuse unul, Nemții au dat pe
Ruși înapoi cu 8 kilometri.
— Da de unde! — complectează altul. Rușii au
trecut Donul Ia Peskovatka.
— Cine seamănă panică? — interveni un Neamț cu
pistolul în mână.
Nimeni nu i-a răspuns. Dar sus pe coastă începea
retragerea. Răspundea realitatea.
Mare agitație în jurul unui camion. Românii adu­
nați în jurul lui manifestau aruncând căciulile în aer.
Fețele se descripaseră, ochii sticleau, dinții luminau,
nările se dilatau, iar mâinile înghețate au părăsit bu-
zunaurele.
A sosit pâine.
După chinuitoare socoteli și întodmiiri de situații ise
împărți câte o pâine la 20 de (oameni. O înghițitură
scurtă și gata! Totul a intrat iarăși î# ho^m/al. Oa­
menii și-au început roitul printre ruine cu gulerele ridi­
cate și cu picurii /eterni în vârfurile hașurilor.
— Gâmpianule — îmi ijspuse d. Goți B. — du-te
tu cu o mașină până la Pitomik. E mâi la Est. A-
colo este un aeroport. Du-1 pe d, miaior S. și‘ pe cei­
lalți răniți și faceți tot posibilul ca să fie evacuați.
Aici se prăpădesc fără Îngrijire. Și cine iștie ce vre­
muri ne mai așteaptă. ;Te rog.
Motorul pus în Imișcare ja stârnit atențiile «tuturor.
Și ale Nemților. Ge $s'a întâmplat? Dece a pornit mo­
torul? Unde pleacă? Să [știți că șra spart cercul. Să
știți că este o ieșire.
Cam) acestea erau vorbele bare umpleau aerul, isvo-
rîte din turma care he îngrămădea în jurul mașinei.
— Unde Uuergeți? — ne întrebau câte zece de-
 STALINGRAD 33

Un căpitan neamț interveni cu toată fermitatea:

—Interzic să plece mașina. Produce panică
Ce-are aface! Am plecat. După noi un cârnat de
mașini se puse în mișcare și după ele tot norocul
de Români.
— Oprește, Câmpene, și vezi ce e cu ei* — îmi or­
donă d. maior S<
M'ami dat jos din 'mașină și am așteptat coloana
care înnota prin zăpada răscolită.
— Unde fugiți, măi fraților?
— Dar Dvs. unde mergeți?
— Noi mergem cu răniții la aeroport și de-acolo
ne întoarcem.
— Mergem și noi. Ce să facem noi aici singuri?
Dvs. nu vedeți ce fac Nemții cu noi?
— Mai camarazi, înțelegeți că ne: întoarcem.
— Domnule sublocotenent, vă rugăm nu ne pără­
siți. Noi mergem după Dumneavoastră pe jos și de-
acblo o să venim înapoi când veți veni și Dvs^ Dar
aici nu rămânem.
Nu știu cine ar putea reda cu penelul această în­
grămădire de capete halucinate’ cu căciuli și gulere,
cu fețe murdare, cu {mâinile întinse a cerșit, a țipăt
de desnădejde, a „fie-ți (milă” — care să aducă cât
de cât cu imaginea din Dimitrievka. Și era numai
începutul. * t j H \
Am1 urcat în mașini. Am plecat. In urma noastră
cârnatul s'a pus din niou în mișcare pe ogașii săpâți
în viscol. Apoi ne-au despărțit ceața și zăpada călătoare
ce se ridica în înălțimi ca să se reverse iarăși, nu
știu unde peste ei, peste noi, peste iumfea asta de
haram...

3
 Pitomnik
îndrăcit vânt! Din pământ par'că răsărea. întâi îso
încolăcea pe aria albă, âpoi ți se băga pe s'ub: manta,
își scutura pielea, sărea afară, gonea pe1 câlmip, ridica
făina de zăpadă în slavă, sus de tot, dădeau cu capul
de cer și se opintea apoi de pământul chel. Șe- pră­
vălea așa, peste drumuri, peste câmpii, astupând șan­
țuri, hârtoape, adăposturi părăsite, Im’așini distruse și
tot ce întâlnea în ipoteca-i verticală. îngropa oamenii
până la șolduri și ascundea cadavrele de Imlărturie.
Atunci totul se opria din mișcare. Mașinile înzăpezite,
viața, se opria. Dar peste un im'inut începea din nou
jocul duhului înnebunit din polul de ghiață. Iar se
mișca lumea până când neaua își termina plimbarea
ei. prin aerul de plumb. Apoi iarăși stătea și iarăși
se pornea.
Așa am ajuns sub feeară într’o străjuială de ziduri
cu găuri multe și rmari. Nici lemn, nici stuh. Numai
piatră, numai moloz. Pitomnik. Mai la o parte, aero­
portul. Avioane împrăștiate'. Mai țmult deșirate decât
răvășite. Și răniți mulți. Mulți de tot. Șase, corturi
de câte 50-60 taletri circonferință ascundeau de furia
STALINGRAD 35
crivățului câte 300—400 oameni. INu mă întrebați cum
stăteau, că n'am putut nici eu ghici. Vedeam doar ca­
pete de-avalma cu picioare și gamele nemțești. Ge­
meau — cei ce hiai trăiau. Mirosiau cu toții. Și’ mi­
rosul încălzea. Din țuguiul cortului ieșea fum de aburi,
ca dintr’un hogeac de fabrică. Dar foc nu era. Stăteau
așa de cinci sau șase zile. Decând s'a închis' cercul.
După socoteala șt.abi-or erau vre-o 3600 de răniți în
corturi și pe-afară. Toți trebuiau evacuați. Și se' eva
cuau câte 100-150 pe zl. Adică „pe noapte”, pentrucă
ziua nu se putea. Aviația sovietică controla cerul.
— Avem și noi câțiva răniți.
— Români?
— Români.
— La rând.
— Dar avem1 doi grav răniți^. Un șef de stat major
de divizie și un subofițer...
— La rând... se răsti maiorul neamț.
Dela spate mă trase de mânecă un pilot neamț:
— Dacă aveți 5000 (mărci de căciulă ,vă fac eu
vânt.
Dar rândul venea atât de încet. Socoteau că abia
după două săptămâni ar (veni și „rândul” Românil-ovr
O mașină de comandament Innotând prin zăpadă
se opri în dreptul nostru. Nemții făcură cerc. Un ge­
neral neamț se ridică în două labe în chip de* „fii-
hrer” și începu:
— Kameraaad’n! Hitler e fcu noi! A venit, în mij­
locul nostru în cerc! Conduce personal operațiunile
de despresurare! Aveți toată încrederea! încă două
zile! Hai să zicem trei! Și vom fi scăpați. Hitler
nu ne minte! Hitler este fiihrerul nostru! Aveți în­
credere în el, aveți încredere în armata germană! Ar­
mata germană a mai fost împresurați, dar a eșiț vio1
torioasă! Fiindcă-1 avem pe Hitler! Și Hitler e în cerb.
 35 VALERIU CAMPIANU

Știe Hitler ce face! Știe el de ce a venit... Heilf

Și hell! a’ rămas.
Generalul s’a dus învârtindu-s'e cu tot cu mașină.
Nemții își frecau mâinile sărind de bucurie, iar moar­
tea își răsădea biruința. Antiaeriana nu măi contenea
cu hăpăitul. Și avea dece. Aviația sovietică imăcina
pământul bucată cu bucată. Sus, ceva-ceva mai jos
de toarta -cerului, avioanele de vânătoare se încolă­
ceau în jurul unui cerc nevăzut, croindu-și opturi din
nimic și gemeau și sfredeleau nu știu ce. Nu puteai
deosebi de care sunt. Dar se bateau. Din când în
când, câte un punct alb se desfăcea din totul albastru.
Parașută. Apoi musculița se prăvălea1. Altul flutura
flăcări. Altul lăsa fum' din coadă. Unul își arunca
câte o aripă cât. colo, apoi se lăsa vertical de par’că
s'o apuce din sbor. Dar o întrecea. Și aripa furată
de dracul cel nevăzut își ajungea scheletul într'un nor
de zăpadă la poalele corturilor. Sau pe corturi* Două
avioane angajate într’un cerc vicios nu se mai puteau
sătura de goană. Alte două s'au ciocnit'. Altele...
Douăzeci și nouă am numărat. Douăzeci și nouă
de piloți, douăzeci și nouă de nădejdi, de bociți.
Noaptea se lăsase. In mașină douăzeci de trupuri se
striveau împinse de ușă. .Cu răniții la un loc. Era dor­
mitorul. Eu cu șoferul am măturat zăpada ce se cui­
bărise în cabină și ne-am' împletit picioarele și ca­
petele căutând căldurica. Dar tn'o găseam^ Nu știu
unde era. Și vântul ,ne ridica mereu pulpanele și ne
sfredelea genunchii.
Două mogâldețe înfășurate în pături încercau să-și
facă bârlog în zăpadă sub mașină.
— Ce e cu voi? Cine sunteți?
— Suntem doi Români din artileria călăreață. Ne-au
pus Nemții să împingem niște mașini înzăpezite. Au
zis că na dă pâine.
Și v'a dat? ; . *
STALINGRAD 37

— Ce să ne dea!? Acum căutăm și noi un/ loc

ferit. Suntem frânți de oboseală.
I-am1 băgat în remorcă mașinei. O coteață de tini*
cliea de un metru lungime, plină cu scule și cauciu­
curi. Și-au făcut loc. Tot, era mai bine decât afară.
A doua zi erau pachete sleite'. Dar n'au mdrit.
Mare mi-a fost surpriza când i-am văzut, la față. Erau
serg. Iosif Ilie și Văcaru din satul m’eul
Am plâns ca trei copii aruncați în stradă de o
mamă vitregă.
— Vai, vai! — numai Nemții de n'ar fi. Nouă
ne stă în minte ;s'ă ne predăm Rușilor.
— Faceți și voi vce vă va ajuta Dumnezeu.
I-am căutat, mai târziu. In lagăre n'au ajuns. I-o
fi omorît blestemul vremii pe-acolo.
Toată ziua âm bătut talpa în Jața postului sanitar
instalat. într'un Fokke-Wulf distrus. Soldații fierbeau
grâu. Vai, bun 'mai jera. Șoferii au descoperit iun avion
distrus acoperit, cu zăpadă, (în care se m'ai aflau câțiva
litri de benzină. Când .au voit s'o scoată,, un Neamț
s’a amestecat, oprindu-i.<
— lasă-i, domnule,/s'o scoată. Tot era ea părăsită#
— Ce-are aface. Nu-i benzină românească!. Este în
avion german.
— Dar, mă rog, de unde aveți voi benzină? Fată
Hitler benzină?
— N'are importanță. Și-apoi ăstora le trebuie ben-
zîna ca să fugă.
Unde să fugă?
— Acum nu. Dar la noapte se sparge cercul. Ordin
dela Fuhrer.
Și vă este frică să nu v'o ia Românii înainteNu
uita că și eu sunt. Român,
— Nu-i nevoie să te recomanzi.
Și Neamțul a scos pistolul, a tras în rezervorul a-
38 VALEKIU CÂMPIANU

▼ionului, benzina a început să curgă și Neamțul... i-a

dat foc.
Și noi n'aveam cu ce mișca mașina ca să nei în­
toarcem la Dimitrievka.
Încă nu începuseră totuși „ostilitățile1’ între noi și
Nemți. *
Altfel...
 Gontciara

La întretăierea căilor de nea, stăteam de' un ceas

dibuind Estul. In schimbul îunor pachete de țigăjrt,
Nemții ne făcură cu benzină. Acum mai puteam hoi­
nări cu 'mașina câtva timp. Dar ce mâncăm? Dar
unde ne ducem? Dar ce facem?
Pe dâlmă un indicator cu o săgeată. Dedesubt o
scândură pe care scria cu litere ce mijeau a gotic:
•.Armata Română, bătuta, sdrobifă șl fujândă se a*
dună la Goutschara”.
Mi s’a urcat tot sângele la cap. Am vrut să smulg
tabla, ca să nu m(ai pălmuiască pe nimeni o aseme­
nea obrăznicie. Dar m’am -gândit că tot servește de
orientare nenonociților, care pribegesc fără nici un Dum­
nezeu de atâta yremfe. Am scos dară din mașină ulei
și am acoperit textul „bătută sdrobită și fujândă”
și amî pornit spre Gontciara.
La postul de comandă doi căpitani nemți se sfă­
tuiau. cu Cpt. M. Aveau în mână un indicator la fel
cu cel depe dâlmă și nu se dumireau unde ar fi
mai potrivit să-l instaleze. N’am mai putut răbda și
 40 VALERIU CAMPI ANU

secondat de Sit. Bddea Gavril ne-am repezit In ei.

In toți trei. In special în căpitanul nostru.
— Bine, domnule o căpitan,, Dumneavoastră nu vă
pleznește obrazul de rușine? (Pe vremîea aceea nu era
prea tare tonul) Dvs. nu sesizați insulta? Dvs. vă con­
vine această inscripție?
Am; pus mâna pe tablă și era s'o sparg de capul
Nemților dacă slt, Bodea nu mi-o lua din mână.
— Was ist los, was ist los? — întrebau Nemții sur­
prinși
— Cum' was ist los? D-ta știi ce scrie aici?
Și Boțea le-a tradus din cuvânt în cuvânt, — că
știa mai bine nemțește decât mine.
— O greșală de ortografie (1?) — preciză Opt. M.
— Care' ortografie, domnule căpitan? Pentru Dum
nezeu, asta este bătaie de joc ordinară. Da' ce? Ar­
mata germană nue ste tot așa de „fujândă”? Și de cei,
mă rog, ne poartă atâta grijă? Și de ce nuftiai nouă?
Ei unde se adună? ,Că, har Domnului, fug m;ai bine
decât noi. Dar este altceva. Au nevoie de carne de
tun. Asta este. Dat mă mir de Dvs. Sunteți atât
dc inert, domnule căpitan?
— Aber, aber, nu noi am scris — se scuză că­
pitanul neaJmț. A scris tot un Român. Un sergent
Windt. („Român" din Sibiu).
— Măi băeți măi, ascultați-mă pe mine. Nu face să
vă puneți rău cu Nemții. Poate să vă coste, ter­
mină cpt. M. J
Dar aJm! schimbat tabla. Am scris-o eu. Cu mâi­
nile degerate de ger abia țineam o pensulă impro­
vizată. Dar scriam de zor. Fața îmi ardea de ipdignare.
Căutam1 să vărs în literele acelea mâzgălite toată re­
volta mea și toată durerea națiunii ultragiate. Voiam
ca să citească toți în fundul literelor, .să ghicească,
să înțeleagă, să se jadune ca în străfundul istoriei noa­
stre de svârcolire Și să le strig:
STALINGRAD 41

— Gata sunteți?
Ca să tăbărîm cu armele, cu baionetele, cu game­
lele, desculți, răniți, sănătoși, flămânzi asupra liche­
lelor care ne-au târît în acest prăpăd. Ii urâm', îi uram
de moartei Atunci mi-am dat seama cât de mult,
cât de intens pot urî.
Masa, mulțimea, are intuiție. O intuiție care' .întot­
deauna o luminează'spontan, determinată de condi-
țiunile de viață. Dela p vreme se (observă că toată
lumea judecă într'un anumit fel, fără ca .cineva să
fi sădit anume cutare [sau cutare gând. 'Așa s'a în­
tâmplat. și cu Românii 'din‘cerc. Au trecut spontan
la reacțiune.
La câțiva metri de noi, trei Nemți încercau să scoată
pe Români dintr’o groapă, spunând că acolo feste a-
dăpost pentru mașina lor. Românii au refuzat să pă­
răsească groapa. S'a iscat p bătaie în toată legea.
Nemții o luară la fugă.
A fost începutul. Vestea â săgetat regiunea dela un
cap la celălalt. Era parcă deslegarea. Toată suflarea
românească își pipăia țeava armei, trăgaciul, baioneta
cărtușele. „Va urma” prin urmare. In aer plutea ceva
mai groaznic decât exploziile de bombe, de obuze și
Katiușe care nu m!ai conteneau niciodată,. Dar după
asta a urmat o „alarmă'’ generală nemțească. Nemții
încercară să-i scoată pe Români din adăposturi cu
ordin dela Paulus — ziceau ei — dar n’a fost chip.
Românii n'au plecat.
Nemții au cerut Românilor o situație iexactă de e-
fectiv pentru a se „distribui” hrana... Rația zilnică:
50—100 grame de pâine, (varia dela ‘ o zi la alta)*
10 grame unt, cam 40 grame de conservă și o ciorbă
de cal. Caii Diviziei 1 Cavalerie au intrat în patrimo­
niul Nemților pentru tăiere. Ofițerii români au în­
ceput să-și împușce caii. ■ ’ .
Căpitanul P. era intendantul nostru însoțit de lit.
42 VALERIU CAM PI ANU

T.j pe acelea vremuri. Situațiile s'au întocmit tn așa

fel că arătau cu peste 100 oameni mai mult decât
realitatea. Socoteala era așa: Rațiile celor 100 oameni
fictivi făceau o cantitate de hrană care ademenea.
Și se „topia” acolo la așa zisul Comandmțaent. Dar
a doua zi Nemții, pe baza acestor situații, înce­
pură să ceară detașamente ide Români pentru front,
fixând ei numărul de oameni strict, necesar care să
rămână la partea sedentară. Dar acest „strict nece­
sar *’era mai mic decât plusul. trecut în situație. Așa
deci s’a întâmplat, că cpt. M. — însărcinat cu formarea
acestor detașamente și complice al „situației-’ — la un
moment dat nu mai avea de unde să scoată oameni.
Așa s'a întâmplat, deci că au început să curgă spre
front degerațiix răniții, șoferii, bucătarii, veterina­
rii, etc.
Dl. Ool. B. ne rspuse într'o dimineață:
— Măi băeți, care puteți, scăpați de-aici. Fiecare
pe socoteala lui. Mergeți la aeroport, sau faceți cei veți
ști. Eu mă duc la băeți pe front.
„Bieții” erau însă împrăștiați ca făina orbului pe
toată circumferența cercului.
Iar câteva zile mai târziu un ordin circular glăsuia:
„Din ordinul domnului general T. nici un Rdmân
nu părăsește cercul, sub nici un pretext, chiar grav
rănit fiind, fără aprobarea personală a Domniei Sale”.
Obergefreiterul Schultz din D. V. K. mă provoca.
Mânca în fața mtea dintr'o pâine întreagă și-și băga
eu nesaț botul într’o 'cutie cu „simlalz” sleit.
— Vreți să gustați fși Dvs.?
— Mulțumesc. Am mâncat.
Neamțul a crezut. Nemții Jhu știau încă ce este a
nu fi mâncat de câteva zile. Dar știam ce însemnează
a privi așa cum! priveau soldații mei, mai — maf să
le scape ochii pe 'ranița de vițel a boului Schultlz.'
Nările li se dilataseră, respirau din ce în ce mai tare
STALINGRAD 43

iai fețele luară o culoare de miăr îngălbenit. Era mi­

rarea. Mirarea cea mare. Vn Om mânca/
Și n'am! mâncat. Dar am făcut altceva.' Am prin^
pe domnul Schultz de guler, apoi de pantaloni și i-am
dat un ghiont, din toată inima și din toată supărarea
mea de om revoltat. Am luat apoi pâinea și conserva
și le-am dat soldaților.
— Hai Muscalu, unde ești? Vino că plecăm; Dreepțit
Direcția... (Care direcție?...)
 Nebelwerfer
Nemții erau încredințați că secretul cercului este
în 'mâinile lor. Dacă însă nu se spărgea era din cauză
că așa voia comandamentul. Cea mai „teribilă” ga­
ranție era doar stocul Ide Nebelwerfer care urma să
fie pus în bătaie la semnalul dat. Și aceste rîebeb
werfer își avea faima lor. Precis nu știa nimenea
ce e cu ele. Dar s’a auzit de grozăvia efectului! lor
din luptele dela Kerci. Și Nemții nu prea insistau să
afle care este „secretul” (deoarece așa a hotărît Hit­
ler ca să nu se știe» Dar toată nemțimea și la poada
lor și noi Românii, ne puneam toată nădejdea în ele.
Se zicea că au un efect extraordinar, că ’ acolo unde
cade proectilul plesnește viața din toate organele fi­
ințelor pe o razăJ de 500 metru Că nu sei vede nici
o rană, ci mori -așa dintr’odată. Că produc un sunet
înfiorător și o presiune care rupe timpanele. Că sunt
încărcate nu știu cum, cu aer comprimat. Că... dar
ce nu se mai .spunea? Totuși nu au fost; întrebuințate
în cerc — spuneau .Nemții — pentru a nu fi demas­
cate. Că adecă Rușii ar face totul pentru a lei dis­
truge prin bombardament,. Dar jacum așteptau momea-
STALINGRAD 45

tul oportun pentru a fi întrebuințate la spargerea

cercului, când praf și pulbere* se va alege din întreg
brâul sovietic.
In fața adăpostului nostru făcut pe o vatră de pă­
mânt ceva mai adâncită dela suprafață, acoperit cu o
foaie de cort, se instalaseră de cu noapte patru din
.aceste „formidabile” armei. Dimineața când le-am vă­
zut, inimile ne-au crescut cât niște tobe de salam.
De-acu, eram siguri că Rușii nu vor mai da buzna
peste noi.
Servanții roiau în jurul acestor tuburi îngrămădite
câte șase, le ștergieau, le acopereau și potriveau a-
lături câteva lăzi cu (muniție. Noi din adăpost. le tri­
miteam ocbiade de: „Așa băeți! De-acu nu ne mai
pasă”.
Dar au trecut, câteva zile și Nemții noștri nu trăgeau.
Dar făceau în fiecare zi exerciții de alarinîă. Ca să
impresioneze. Și totdeauna se grupa în jurul jiebel-
werferelor norod curios. Totuși nimeni nu întreba ni­
mic. Dar ^știa toată lumea că acelea sunt speranța
noastră.
Iată însă că într’o zi artileria Rușilor începu să bată
grupat /în acest punct. Apoi au venit avioanele. A-
runcau bombe cu nemiluita. De sigur le-o fi descoperit.
— Ați văzut? Ne asigură un obergefreiter, servant
își dau seamă ce-i așteaptă șl caută să ne distrugă...
Ehehei! Știu ei ce ieste aia Nebelwerfer!
Și în după amiaza aceleiași zile trupele noastre se.
retrăgeau în debandadă în spre noi. Rușii au făcut
încă o spargere și acum înaintează spre interior. „Nu
face nimica, ne ziceam noi. Acu, acu încep ai noștri
cu Nebelurile...!”
Și au început într’adevăr. Șase câte șase plecau pro-
ectilele lătrând aidoma unei cățele care nu a mâncat
ie o săptămână și stă să te sfâșie, iar din coada
46 VALERIU C.AMPIANU

gloanțelor care mergeau în zig-zag, se lăsau dâre de

fum' verde, cu scântei.
— Aha! Acuma! Acuma!
Apoi proectilele cădeau pe coasta din fațăi. Le vedeai#
bine exploziile. Mai înainte, mai înapoi, mai intre' Rușlii
care înaintau fără să se oprească. Nici o surpriză.
Nici un efect extraordinar. Nici o intimidare. Rușii
își vedeau de treabă. Nemții dela „armele secrete” îm
jurau de toți dracii, noi ne lămuream înoet-încet și
câte unul câte unul ne îndepărtam de locul cu nă­
dejdi multe. Au venit apoi și servanții părăsind acolo
la marginea drumeagului faimoasele „Nebelwerfer”. Și
așa cu toții ne strângeam spre centrul cercului. După
tancurile părăsite pe înălțimi din lipsa de benzină,
acuma Nemții părăseau și ultima și cea mai „straș;
fiică” armă.
 Gorodișce
Ne-am instalat într’un lăstăriș dintre Gomrak și Go­
rodișce, împreună cu sit. K și cu cei 22 mecanici
și șoferi care roiau in jurul celor 3 mășini atelier scă­
pate cu viață. Malurile râpelor, cu găuri de strun­
găreață, ne serveau de adăposturi. Divizia 379 ger­
mană ne „hrănea”, iar Oberfeldwebelul Michael Muni
ne întrebuința după a fea socoteală și plăcere., El era
mai tare și mai mare în toată văgăuna. Mecanicii
noștri scormoneau cu dalta și târnăcopul mâlurile de
piatră, iar Nemții lucrau cu atelierele noastre.
Intr’o zi a venit, un ordin de sus ca se pregă­
tească 300 de camioane pentru a merge la Rostov
după daruri de Crăciun. Ci-că, s’ar fi spart cercul pe
o lățime de 8 km. pe malul Donului, iar mașinjlb
nemțești au și început Xă circule străjuite de tancuri.
Deci începu o muncă febrilă. Veselie, țipete. Frigul
nu mai prindea de oameni, iar soldați! .aruncau de pe
fețe protectoarele de țiplă Și cu fețele îmbujorate bă-
teau în nicovală note îyesele de clopote’. A. Crăciun.
Crăciunul era încă departe, dar un alt Moș Crăciun
mai darnic, mai bun, venea dela Rostov prin Kalacl
48 VALERIU CÂMPIANU

Un Moș Crăciun care ne aducea cel !miai dumnezeesc

dar — nu din (Cer, ci de pe păm'ânt — izblăviiea» Zăf
pada era tot așa de jucăușă, dar parcă, 'mai călduță.
Cele 45 grade sub zero nu măi usturau și nur ne
mai ascuțeau nasurile cu lamele acelea de sticlă. Și
crivățul era altul. Și neaua și ceața. Toate zâmbeau.
Iar avioanele care zbârnâiau jși zi și noapte prin ceață,
nu ne mai înspăimântau. încă două-trei zile — și
visul cel urît se va topi în descătușare. Vine Moș
Crăciun dela Rostov, adus pe aripile lui Mannsteinj;
Așa a ținut toată ziua. Dar înspre seară, din înaltul
de pâclă și geamăt metalic, cernea văzduhul mani­
feste rusești. Ne repezirăjm la ele.
Pe una din fețe, un inel împrejmuia toată regiunea
Stalingradului, închis de un lacăt a cărui cheie stătea
strânsă într’o mână sovietică. Pe o hartă, linia fron­
tului se unduia tocmăi pe Doneț și se țuguia către
Rostov și în toate părțile, îngroșând brâul cercului
până la 100—150 kilometri. Nemții nu credeau. Noi
ne-am lămurit însă. Frigul â devenit din nou rupt
din crimă, vântul ne tăia din nou din vârfurile nasu­
rilor și zăpada ne îngropa iarăși grumajii lunguiți«
Moș Crăciun nu >mai venea dela Kalaci și de nici unde^
Gesturile au încremenit în plumb din nou, iar bom­
bele cădeau ca ploaia. Iar le vedeam, iar le: simțeam.
Când era ceață pe pământ, de ne reteza colinele și
ni le fura în împărăția ei opacă, avioanele se astâm-
părau. Atunci răsuflăm ușurați și umblam în picioare
ca muribunzii reveniți la viață^. Dar numai un pic.
Artileria de pe Volga boncălea prelung din cinci în
cinci minute, cu o regularitate de metronom și cio­
cănea unde și unde cu izbitură de foc și fum'Z Atât
cât să n’avem odihnă^ Atât -cât să n’avem siguranță.
Atât cât eă ne închinăm întâmplării. Nici măestria
apărării individuale, nici perspicacitatea nu mai dă­
deau roade.
STALINGRAD 49

In aceeași văgăună fofilată între cocoașele de pă­

mânt rănit, erau aduși în fiecare dimineață cai din
regimentele 1 și 12 roșiori. Sărmanii! Un veterinar se
îndeletnicea cu masacrarea lor. Un glonț în ceafă și
animalul se prăvălea fără murmur. Nemișcat rămânea,
ca noi cei cu ochii ațintiți spre apus. Doar că< noi
mai dădeam din picioarele degerate. Iar soldații care
privegheau de cu noapte în adăstarea căsăpirei, se re-
pfezeau la prada sângelui. Câte trei găleți deodată se
îngrămădeau la gâturile roibilor despicați apoi de cu­
țite. Sângele cu spume țâșnea peste găleți, .pe jos, în
vreme ce făpturile dumnezeești — Nemți și Români
— se încăerau.
— La o parte, Neamțule! Sunt cai româneștii Voi
înjunghiați-vă mașinile!
— Zigeuner!
Apoi, când sângele prelins din beregată se curma în
horcăit născut din 'marginea morții, pumnii se îngrămă­
deau în zăpada boită cu roșu ca să scurme (cleiul
sângelui de cah Și caii — sărmanii — așteptau pe
rând, ca noi. Fără nici o deosebire. Și sângele cailor
și sângele nostru se vărsa tot pentru Nemți. Decât că
pentru sângele nostru se bătea lumea între Berlin <i
București.
Zilele și nopțile își urmau zurăitul lor de ghiață,
măsurate de tăerea cailor și de împărțeala celor 50
grame d6 pâine din 24 ore în 24 ore. Altcevaț nimic
nu vorbea de azi sau de eri. Ba da. ..Intr’o. dimineață
n’au mai venit cai la tăere. Gălețile au rămas goale,
iar platoul de sânge înghețat s’a afundat cu îndărăt­
nicie în giulgiul de alb;
— S’a mutat abatorul, mă lămuri Oberfeldwebelul
Muni.
Nu știu ce ser drăcesc o fi injectat Hitler îni vinele
fraților de nu se desmeticeau deloc. Cai nu mai erau.
Se terminaseră. Dar Neamțul mințea. Ori de frica
4
50 VALERIU CAMPIANU

de a nu mări demoralizarea, ori îi era iși lui!, teamă

de spectrul foa'taei care propovăduia moartea.
Seara a izbucnit un Scandal între Nemți. „Șeful”
era desaihăgit pe chestia abatorului. Nu știu ce con­
cluzii o fi tras, dar a început, să se îndoiască de’ po­
sibilitatea eșirii din cerc. Un Neamț din Bațern și
altul din Nurnberg voiau să-l linșeze.
— Nuli este rușine „als Deutscher” să te îndo­
iești de Fiihrer? — spuneau cei doi căpățânoși. Tre­
buie să m'ori fără nici o vorbă, chiar atunci cfend
ești convins că lupți pentru o cauză nedreaptă. Dacă
pierdem războiul am pierdut vieața.
N’au fost totuși destul $e tari argumentele. Muni a
continuat să fie desnădăjduit. într’o zi a desfăcut ma­
gazia „rezervă” a companiei Jși a distribuit sbldaților
toată ciocolata (și toate conservele. Și Românilor. Nemții
s’au scandalizat și l-au acuzat, pe Oberfeldwebel de tră­
dare. Dar Oberfeldwebelul, socotindu-se împăcat, cu
Românii, stătea întins toată ziua pe spate și cânta:
— O, Gefangenschaft, Gefangehnscbaft!
într’o zi ne citi un ordin circular, adus cu mare zarvă:
„In regiunea Axai forțele blindate ale generalului
Hut au distrus puternicele formațiuni de care sovietice
și în prezent se găsesc abia la câțiva kmț del partea
interioară sudică a cercului. Heil!
Bomba! Urale. A trecut, iarăși frigul, a încetat din
nou crivățul. Oberfeldweberul și a pupat Nenîții. Chiar
și pe cei doi adversari. A mai scos apoi, nu «știu
de unde, o sticlă cu spirt și a început ospățul.
— Numai v’am încercat măi!,.. Șmecherilor. Credeți
voi că eu m’am îndoit vreodată de Fiihrer ori de pu­
terea Germaniei? Heil!
Și au râs cu guițat de porci și iar vs’aU pupat.»
Dar a doua zi avioanele sovietice iar ne-au lăsat a-
fișe. Ga întotdeauna după câte un banc nemțesc:
„Forțele blindate ale generalului Hut, sdrobite și
STALINGRAD 51

puse pe fugă la Sud /<de Axai .se retrag în desordyihe (îa

regiunea Kotelnikovo...”
Azi știm noi ce-a fost la Kotelnikovo!
Și „bietul” Muni iar începu să um'ble plouat, ca 6
găină beată, lungindu-și nasul până pe barbișonul de
țap râios. Și iar s’au certat Nemții.
- Ce vă spuneam eu? Alles ist weg! Sakramenr.l
*
* *
Soldatul Cristea a fost surprins într’o noapte de
Nemți pe când încerca să pituleze o pulpă de: cal
în groapă lui de mort ambulant. Mare zarvă. De unde
o are? Pe cine a omorît? Și a început a mirosi a
Curte Marțială și a glonț. L-am' luat pe’ Cristea șț
l-am descusut.
— Domnule sublocotenent, pe viața mea că am cum-
părat-|o cu 35 de țigări. Dela brutărie. Acolo mai au
vre-p 10 cai tăiați și îngropiați în zăpadă. Dau, ipe
țigări. Scăpați-mă pentru Dumnezeu.
Pe Oberfeldwebel l-am lăimurit mai ușor.
— D-ta nu vezi că e de cal mbrt? Luâți-i pulpa
și dați-1 încolo de amiărît.
— Ooo? Was fur eine Schweinerei! Ce hal! Să
mănânce cal mort! PtiuII!
Și după ce s’a mai scârboșii și s’a mai lamentat;
Neamțul a luat pulpa de cal și s’a dus cu ea. Iar
seara țâșnea din adăpostul Nemților miros de carne
friptă. Au mâncat-o. Și mi-au trimis și mie o porție,
pe care i-am dat-o lui Cristea.
— Da ce? — mă mângâia Oberfeldwebelul, parcă
nu toți caii sunt morți când îi mâncăm!?
Așa am început să trăim în vieața morții. Moarte
bus, moarte jos, Ta» noi, peste noi, pretutindeni: Morți
eram și noi. Morți care dădeam, din picioare și câteo­
dată mai și judecam. Rar de tot. Ne trăiam moartea
52 VALERIU CAMPIANU

cu încăpățânare. Ne legam totuși de vieață,- Pământul

ne chema. Nu ne voia nici Dumnezeu, nimeni. Numai
pământul care și el mirosea a hoit. Lumea celor din
afară, de cerc nu exista. Nu era pe lume decât-iun
cerc și dincolo de el nimic nu mai era. Gândul nu
străbatea în afară. Se pierdea și rătăcea în el, în
viscol. Totul era rotund. Nimic nu începea și nu
sfârșea.
— Dacă o fi să scap, îmi ziceam,- am să spargi
tot ce e rotund în casă la mine. Voi face totul în
colțuri, chiar și farfuriile.
Dar cercul se strângea mereu. Cai inu mai erau de
mult. Alimentele ni se aduceau cu avioanele care
aterizau Ia Gomrak. Aeroportul era în bătaia artileriei
sovietice. In gară, o magazie de conserve, de care nu
se putea apropia nimeni. Proectilele de artilerie că­
deau ca ploaia ziua-noaptea asupra gării. Dar sol­
dați! se duceau totuși spre magazie. Nici unul nu
ajungea acolo. Toți știau că nu ajung. Dar se duceau.
Foamea era mai puternică decât oțelul. Și cum făcea
omul zece-douăzeci de pași peste linia ferată, (sărea
bucăți. Dacă nu murea, se mai țâra așia rănit, până
când un alt proectil îl fărâmița.
Și morții mișcători m'ergeau mereu, mereu spre ma­
gazia cu conserve. Spre moarte. Si sinucideau cu bună
știință.
Omiil devenire o fiară, izolată, detașată de societate •
care pândea cu neastâmpăr moartea. Nu a lui, ci a
celor din jurul lui. Fiecare avea impresia că celălalt
are ceva de ronțăit în raniță. Nemții însă nu mai
așteptau ca cel vizat să moară. Jaful începea încă de
viu. Nimeni nu-i judeca. Singura reacțiune .era acea
dictată de instinctul de conservare. De ce să mor
eu, tocmai eu? Las’ să moară celălalt. Și Nemții
excelau în acest fel de raționamente. Românii, de bine
de rău, mai aveau încă Un dram de bun simț și
o camaraderie specifică vremurilor de bejenie, care
52 VALERIU CÂMPIANU

cu încăpățânare. Ne legam totuși de vieață. Pământul

ne chema. Nu ne voia nici Dumnezeu, nimeni. Numai
pământul care și el mirosea a hoit. L,urnea celor din
afară de cerc nu exista. Nu era pe lume decât , iun
cerc și dincolo de el nimic nu mai era. Gândul nu
Btrăbătea în afară,, Se pierdea și rătăcea în el, în
viscol. Totul era rotund. Nimic nu începea și nu
sfârșea.
— Dacă o fi să scap, îmi ziceam,- am să spargi
tot ce e rotund în casă la mine. Voi face totul în
colțuri, chiar și farfuriile.
Dar cercul se strângea mereu. Cai nu mai erau de
mult. Alimentele ni se aduceau cu avioanele care
aterizau Ia Gomrak. Aeroportul era în bătaia artileriei
sovietice. In gară, o magazie de conserve, de care nu
se putea apropia nimeni. Proectilele de artilerie că­
deau ca ploaia ziua-noaptea asupra gării. Dar t>ol-
dații se duceau totuși spre magazie. Nici unul nu
ajungea acolo. Toți știau că nu ajung. Dar se duceau.
Foamea era mai puternică decât oțelul. Și cum făcea
omul zece-douăzeci de pași peste linia ferată, (sărea
bucăți. Dacă nu murea, se mai țâra așa rănit, până
când un alt proectil îl fărâmița.
Și morții mișcători mergeau mereu, mereu spre ma­
gazia cu conserve. Spre moarte. Si sinucideau cu bună
știință.
Omul devenise o fiară, izolată, detașată de societate
care pândea cu neastâmpăr moartea. Nu a lui, ci a
celor din jurul lui. Fiecare avea imjpresia că celălalt
are ceva de ronțăit în raniță. Nemții însă nu mai.
așteptau ca oel vizat să moară. Jaful începea încă de
viu. Nimeni nu-i judeca. Singura reacțiune era acea
dictată de instinctul de conservare. De ce să mor
eu, tocmai eu? Las’ să moară celălalt. Și Nemții
excelau în acest fel de raționamente. Românii, de bine
de rău, mai aveau încă un dram de bun simț și
o camaraderie specifică vremurilor de bejenie, care
STALINGRAD 53

i-a cuprins în, aceiași urgie, îi ținea oarecum mai în­

frățiți.
Iată ce s’a întâmplat într’o zi:
Șase Români — grade inferioare — au fost judecați
și executați, fiind bănuiți și reclamați pentru părăsire
de poziție și... jefuire a Nemților. (?) Cazul a fost,
de sigur, adus, la cunoștința tuturor celor încercuiți.
Dar această lugubră colindă era mereu însoțită — (și
pretutindeni — de o versiune înfiorătoare de adevăr.
Și adevărul era altul, după cum Se vorbea destul de
insistent din om în om.. Cei șase Români au fost tri­
miși de către Comandamentul German de pe poziție
/cu acte în regulă ca fiind degerați improprii pen­
tru luptă. Actele au sosit însă după execuție. Execuția
era reclamată de două „raționamente”. Primul: Epura­
ția impedimentelor. Secundul: Un exemplu de intimi­
dare pentru Românii care își pierduseră așa dar nă­
dejdea și încrederea în steaua Iui Hitler. Și coman­
damentul știa acest lucru și încerca o presiune.
O altă veste: Un batalion de Români în frunte cu
maiorul, comandantul lui, s-’a predat Rușilor în fegiur
nea Karpovda. Vestea a produs scârbă la Nemți și
jenă, la Români. Apoi lucrurile s’au mai îndulcit. Nem­
ții începeau să vadă putreziciunea „redutei?* și înce­
peau în acelaș timp să ne facă curte. Simțeau fiorul
iataganului la gât.
— Este adevărat că Rușii nu-i omoară pe Români?
mă întrebă tot atunci oberfeldwebelul Michael.
— Adevărat, am răspuns eu, fără prea multă con­
vingere.
Și din acea zi Muni căuta să-mi intre sub piele. A
uitat și de orgoliul lui de Neamț cuceritor și de Fuehrer
și de tot. Românii în,sus, Românii în jos, pretutindeni.
Numai „gfații”, numai „favoruri”. Decât că nu mai era
mâncare. Și „favorurile” fără alimente n’aveau putere
circulatorie. Nu încălzeau deloc.
Dintr’o încăerare din văzduh, un avion sovietic pla­
54 VALERIU CAM PI ANU

na liniștit, ciocănit de câteva Messerschmidturi. Apoi

s’a îmbucat cu pământul. Tot Jiiîișitit. Nemții tăbărît
cu armele pe avion și l-au încercuit. Din avion a
descins pilotul, care a încercat coada aparatului, apoi
^’a urcat în cabină. Așteptam ori decolarea, ori o de­
clanșare de foc cu toate mitralierele de pe bord. Ne-am
culcat la pământ. Dar nu s’a întâmplat nimic. Târâș
am continuat înaintarea spre pradă. înaintam și eu
scormonind zăpada cu nasul. Credeam- că... Știu eu
ce credeam? Dar orice lucru nou parpă pur|ta cu sine
-ceva de mâncare...
Avionul stătea rece, mut ca un desen de cărbune.
Numai o frântura de arlpiă se legăna bătută de vânt.
A pustiu, a cavou. In carlingă aviatorul își sburase
creerul cu un glonț de revolver. Comenzile avionului
sfărâmate de schije nu-șii mai ascultau stăpânul. In
benzile de mitralieră nîciun cartuși. Le terminase în
lupta din nouri. Iar stăpânul aripilor de aluminiu și-a
considerat misiunea terminată acolo la Gorodiș’ce. In
echfî întredeschiși, avea căpitanul sovietic ceva, ceva
ce nu se poate descrie. M’a înfiorat și am plecat grăbit,
privind cu groază în urmă. Privirea lo*r de ghiață
«leită sub pleoape mă ardea până la sânge.
In urma mea Nemții îl desbrăcau lăsându-1 gol.
Și era bălai căpitanul ca un spic de stqpă în­
curcat în zuluff.
— Cu ăștia am vrut noi să facem război? — am
spus mai târziu sublocotenentului L.
Nu știu cum a fost privirea de moarte a pilotului!,
dar mi-a destăinuit toată voința poporului sovietic.
Am început s’o înțeleg.
 Prizlonierii Ruși
De sigur, atunci când s’a închis cercul Ia Kafaci,
au rămas în interiorul „cazanului” și prizonieri rugi.
La Peskovatka de exemplu, în ziua când Armata Ro­
șie a trecut Donul și Nemții se pregăteau de retragere,
prizonierii ruși au fost încolonați și duși la Dimi^riewkă.
Aici au fost băgați într’o șură și încuiâți pe dinafară.
Iar la părăsirea Dimitrievcii, Nemții n’au avut timp
să-i mai evacueze și i-a lăsat acolo în șură în plata
Domnului. Interesant este că Șura cu prizonieri a
stat câteva zile între linii, pe pământul „nimănui”.
Alimente nu ni se dădeau nouă Românilor, necum să
li se dea prizonierilor. Și era un frig strașnic iar pri­
zonierii fuseseră lua'ți în vreme de toamnă, în rubaște
Și pilotce. (Cămăși și bonete).
După Crăciun mi-a fost dat să văd un spectacol
tragic.
Pe drUmuI dintre Gontschara și Gomrak, vedeam
de vre-o trei zile o coloană care mișca mereu fără
însă să se îndepărteze și fărjă să se apropie. Dar prin
viscolul ce nu mai contenea, se putea /deosebi foarte
bine că sunt soldați care mișcă din picioare. De câte­
va orî au venit avioanele sovietice și au bombardat
56 VALERIU CAM PIAN V

în plin. Apoi coloana s’a oprit. Dela un timp mișcările

erau tot mai rari, tot mai încete.
Trecând într’o zi prin acel loc m’am lămurit.
Era o coloană de prizoiiieri sovietici ținută de­
parte de locul unde „cantonau” unitățile noastre. Ci-eă
ar fi fost periculoși. Dealtfel sărmanii, ar fi avut aceeași
soartă. Tot afară ar fi trebuit să șțea. Și acolo, în
mijlocul viscolului, fără să li se dea de mâncare, ba­
teau din picioare și ziua /și noaptea pa să-și mai (amlâje
înghețul cu o Zi două. Până când țîntifo zi, gerul (și
foamea i-a răpus aproape pe toți.
Când am trecut pe-acolo, două sentinele nemțești
înfășurate în pături se plimbau în jurul ariei de ca­
davre înghețate. Câte unul mai tremura îngrozitor,
clănțănind din dinți în convulșiuni de otrăvit cu
stricnină.
 G o m r a k
In acel amurg de ghiață^s’a telefonat dela comanda­
mentul diviziei 379 alarmă de prim grad. Mare fierbe­
re între Nemți. Am primit un ordin scurt: să plec
imediat cu un detașament la un punct arătat pe hartă
în regiunea Gomrak. Detașamentul s’a format în JLO
minute. Toți brutarii^ toți măcelarii, toți mecanicii, șo­
ferii, ordonanțele, furierii, au fost înarmați și puși
sub comanda mea. Intre nouii „luptători” erau și Ro­
mânii- mei, în număr de 20.
Submaestrul Drigă și-a ascuns sub manta o falcă
de cal — pentru drum — iar isețgentul Irimefecu
ș'i-a vârît în raniță două blocuri de ghiață-
— Oe faci Irimescule? l-am întrebat. Ce vrei -cu
bulgării ăia?
— Sunt bulgări de sânge de cal tăiați de-acolo <de^
unde a fost abatorul. Știți că s’a scurs sânge ntult
pe jos. II încălzim și e bun.
Am plecat aș'adară. Cu busola în mână dibuiam în
noaptea de tuci direcția Gomrak. Ostașii cădeau de-a-
berbeleacul prin gropi și adesea 'se întroeneau până la
gât în dunele de nea. Așa au plecat toți cei >ce nu
s’au mai întors. Era o iprelingere a vieții spre vrana
 58 VALERIU CAMPIANU

morții. Acolo, undeva, după prizont, se încheie .totul.

Dar până acolo, mai aveam*. Nu mult dar ce contează?
Ce însemnează mult sau puțin când te duci să începi
veșnicia? Așa a plecat cu o săptămână în urmă sub­
locotenentul Giurgea. Seara a venit ordonanța lui <cu
vestea. Nu mai era decât un stârv înghețat. A doua
zi a plecat sublocotenentul Dobru. Tot așa. Nici el
n’a mai venit și nu va mai veni niciodată. Așa am
plecat eu, și nici eu...
Dar ce-are aface. Se vor încheia toate suferințele.
Ce contez eu în atâta frământare de iad? To,t aia e!
Și cu mâna înmănușiată în cârpe mi-am scos din
buzunar ghemele de s’gârci, pe care le primisem ca
„chiftele” dela sublocotenentul L. Dar când să le vâr
în gură observai că nu pot. Sloiuri de ghiață îmi lipi­
seră mustățile de barba nerasă de câteva săptămâni.
Am scos briceagul și aim tăiat sloii cu fire cu tot.
Submaestrul Drigă își tot băga capul sub manta ca
© vrabie ce se ciugulește.
— Ce este Drigă? Ți-e frig?
— Nu. Dar s’a desghețat falca de căi la căldura
trupului și mai mușc din ea sa-mi astâmpăr foamea.
După vre-o opt kilometri am ajuns undeva, -unde
mai erau grupuri de Nemți. începea să se crape de
ziuă. Un locotenent neamț de administrație îmi expuse
„situația” generală:
— Un grup neînsemnat de Ruși au pjătruns în cerc
pe la Gontciara. Germanii au restabilit frontul, dar
Rușii hoinăresc în spatele frontului. Misiunea nbastră
este să-i încercuim pe Rușii și să apărăm' apoi aero­
portul Gomrak.
Am ocupat poziția dealungul liniei ferate. Terenul
întins ca o gigantică arenă de football. Nici o văgă­
ună, nici o dâlmuliță. Să sapi adăpost era imposibil.
Totuși ne trebuia cel puțin un camuflaj, care să ne
adăpostească și de vânt. Viscolul se înțețise 'nebunește
STALINGRAD 59

și ne biciuia din față cu Șfichiuri de nămeți. Am tăi<it

blocuri de zăpadă înghețată și ne-am clădit parapete.
Dar când am terminat lucrul, veni un ordin să n£
mutăm mai la stânga. Ne-am mutat. Iar am făcut
parapete și iar au vrut siă ne mute. Am1 priceput însă
șmecheria. Nemților le era frig să lucreze la parapete^
Și nu ne-am mai mutat. Argument de convingere am
folosit pistolul automat întins cu hotărîre către in­
terlocutorul meu neamț.
In fața noastră, la 200 metri, era un pâlc de. camiqa-
ne. De după camioane se trăgea înspre noi. Cine
trăgea? Iar când noaptea și-a târît mantia ei de orbie
peste zările din apus, în fața noastră se distingeau
coloane care mișciau. Au început apoi tunurile și bran­
durile sovietice.
— Ce grup de Ruși, domnule sublocotenent? —
mă întrebă sergentul Cățănaș. Grup cu artilerie
branduri? Unde s’a mai văzut?
— Să știi că ne-au mințit Nemții. Asta e spărtură
serioasă. Dar mă întreb și eu unde or fi Nemții care
au fost în linia întâia? S’or fi topit? Ori stăm1 așa
de prost? Păi dacă se umplu spărturile cu ciurucuri
s’a lămurit’.
Și ne-am mototolit câte cinci după parapete de ză­
padă. Fiecare aveam câte o pătură-două în formă de
broboadă de precupeață adusă peste cap, în cruce peste
piept și legată la spate cu fir de telefon. Ne-am .bă­
gat' unul într’altul Ișif... hai să dormim1. Artileria Tră­
gea de pleznea găoacea văzduhului, iar parapetele fu­
megau de gloanțele pistoalelor automate, dar „apă­
rarea* dormea. Dormea de-ăbinelea.
Cam pe la orele 9 și ceva, submaestrul Muscâliuc
se trezi din somn urlând. Credeam \că l-o fi atins vre o
schijă. Dar nu. Ii înghețaseră picioarele în timpul
somnului. M’am repezit la ceilalți și i-am trezit pe
toți, apoi am început să Imiă plimb în picioare de-a-fungui
60 VALERIU CÂMPIANU

liniei. Ca un nebun, ca un nesocotit. Dar parcă mă

hipnotizau trasoarele tenurilor antitanc. Și aveau un
șuierat așa de plăcut și erau cu foc și focul era
desigur cald. In spatele meu trecea un tanc nemțdsc.
O ploaie întreagă de proectile țâșniră dela Ruși în­
spre mine, apoi se grupară în tancul lui Hitler. Nici
cârc n’a mai zis.
S’a ordonat contraatacul. Ne-am ridicat și am făcut
zece pași. O ploaie formidabilă de mitraliere ne-a
culcat la pământ și ne-a silit să ne retragem în .vechile
culcușuri.
Un brandt a exploadat în grupul din stânga mea.
Toți cinci răniți. Apoi altul mai la stânga. Alți cinci
răniți. Apoi mai la stânga. Și Katnîșa își drămuia
renumeîe
Am ridicat răniții și i-am dus Ia 50 metri în spatele
liniei într’o groapă. Un Neamț cu pistolul ne amenință:
— Zuriick Rumănen!
Un tpumn zdravăn aplicat în piept l-a lămurit pe
Neamț despre ce este vorbă. Și în timp ce rănițiț
erau pansați, un alt Neamțdă buzna în adăpost:
— Die Russen!... Schnell, schnell!
Am plecat și noi. Fără grabă* In urma noastră Ru­
șii țipau ca după hoții prinși asupra faptului, Er.a
parcă o dojana publică de stradă, care ine petrecea spre
alte locuri tot așia de necunoscute ca cele de până
acum. M’am' întors cu patru oameni întregi din cei
douăzeci cu care Venisem1. Și ne-am hotărît: ne predăm.
Dar Uu înțeleg dece nu ne-am oprit acolo să ne
predăm. Ne obișnuisem probabil cu cercul și pereții
luT imaginari parcă ne încălzeau. Și undeva, în stră
fundul sufletului nostru otrăvit de propagandă, mai
trăia încă amenințarea: „bolșevicii!”.
 Fuga
Pe-o coama de deal făceam mătănii în zăpadă, tâ­
rând fiecare câte un rănit după ;noi. Cu submaestrul.
Muscaliuc, care avea picioarele înghețate, cu sergentul
Cățaraș rănit la ochi, cu Drigă, care avea un picior
sfârtecat iși cu ceilalți, drumul ispre necunoscut ne pățea
un urcuș de golgotă. Broboane de sudoare se prelin­
geau pe fețe și înghețau în mărgăritare pe bărbile cu-
treerate de insecte. Transpirația ne curgea pe spinare
și pe piept, iar zăpada pitulată în cădere pe după
gulere se topia la căldura trupului (Și se vărsa apoi
în șiroaie pe spate. Vântul batea, zăpada se sfredelea
*în sus în vântoafee de (ghimpi, iar în urma nOastră Jinii-
linii roșii de trasoare ne căutau. Busola ne îndemna
spre răsărit. Spre Stalingrad. Era ultima etapă. 'Dar
până Ia Stalingrad mai erau vre-o 20 km Foamea :ne
sleise. Din spate veneau Rușii1 buluc. Din direcția Sta­
lingrad mugeau tunurile.
Deodată din dreapta noastră porni drept spre noi
o înșiruire de explozii de Katiușa. Una, două, trei*,
mai aproape tot mai apiroape. Ne am îngropat în ză­
padă strângând din dinți. Parcă dinții puteau servi la
ceva. Un milion de ani au trecut până când ultima ex*
62 VALERIU CAMPIANU

ploaie s’a săvârșit la picioarele mele- Două schije mi-au

intrat în picior. Simțeam sângele»cald cum se fofila sub
talpă- Dar nu era nimic de făcut. înainte!
Un Neamț trăgea de zor cu un tun de câmp. {Sin­
gur, singurel. Nu știu unde trăgea. Nici el nu știa.
Dar trăgea și înjura, aruncând tuburile Th toate păr­
țile. S’a răstit la noi, îndemhându-ne să mergem la
linia ferată să-i „oprim1” pe Ruși. Ar fi fost minunat:
el cu un tun, eu cu patru soldați teferi. Teribilă stra­
tegie! I-am râs în nas și ne-am? văzut de nămeți.
După coama dealului un grup de mlașini nemțești
erau su*o presiune, gata de fugă. Nemții văzându-ne
că venim din linia întâia s’au repezit la nof ;cu
întrebări:
— Was ist los?
— Nu-i nimic. I-am făcut harcea-parcea pe Ruși
Le-am dat noi cerc.
— Cum? I-ați oprit?
— Dar cum? Desigur că i-am oprit. Ba i-am dat
peste cap.
Nemții au început să sară în sus de bucurie și ne-au
dat câte o țigară de foi. Le plăcea lor aȘa, să-i minți.
Și credeau. Dacă toată lumea minția în cerc, de ce să
nu mint și eu?
După pe am ajuns la cotitura unui bot de deal tan*
mai privit odată în urmă. Friții se prinseseră în cerc
și We învârteau sărbătorind strălucita „victorie” dela
Gomrak.
Drigă își pierduse falca de cal de sub manta <și
se tânguia amar. Iși țâra piciorul cu greu prin zăpadă.
Irimescu lepădase bulgării de sânge cu raniță cu tot.
Păturile mele de cap erau fciuruite de gloanțe. Picioruț
începu să mă doară îngrozitor. Am vrut să mă opresc
puțin, dar Katiușa își apropia tragerea de noi. Avioa­
nele rusești sburau la 40—50 metri înălțime și. avia­
torii ie amenințau cu pumnii. Oâm'pul presărat cu
macini și tancuri părea o față de fecioară cu pistrui.
STALINGRAD 63

Nemții trăgeau cu pistoalele în cauciucuri și băgau

a păi în radiatoare ca să înghețe blocurile și să se
spargă. Se înSera. Toată lumea ne întreba de unde
venim și ce e pela front.
— Bine! Foarte bine! Rușii nu mai vini Au fost
opriți!
Nu Știu cum se făcea că toată lumea credea. Și
dela o vreme am început a crede și noi. Oâftd ^m
ajuns ,din nou în văgăuna dela Gorodișce, pberfeldwe-
belul ne-a așteptat; surâzând. Zece din Nemții lui nu
s’au mai întors. Rațiile lor rămase, «șie-au fost împărțite
nouă. Adică: câteva cutii cu cafea boabe, prăjită și
câte un bidon de ceai. Mașinile noastre atelier erau
duse nu știu unde. Și nici nu le-am! mai văzut. Le
făcuse cadou Sublocotenentul L. Oberfeldwebelul mi-a
cerut k„sfatul” ce este de 'făcut. Nu era dumirit dacă ie
cazul <să fugă sau să mai stea.
— Aș, nu e niciun pericol. Până diinirîeață mâi
putem' 'sta. Dâr daqă ne vor găsi zorii aici în/văgăună,
ne iau Rușii pachet.
M’a rugat insistent să plecăm spre Stalingrad. N’a-
vea, (sărăcuțul, răbdare. Dar noi (nu mai puteam. Ne am
trântit acolo în adăpostul lui și i-am tras uh pui de
somn ca omul care și-a terminat ziua cu izbândă.
Gând zorii pupau coclaurile cu șuvițe de sânge, mă
trezii (din somn și pornirăm. Mergeam alături, cu Mi­
chael. Avea ceva să-mi spună Ceva grav, ceva foarte
important. JD’aia mă sprijinea de braț,’d’aiâ' îmi luase
pistolul (Ca să ~nu mă îngreuieze, d’aia m|ă lăsa să -merg
eu .pe cărare și el șonticăia/prin zăpadă*
— Și acuma unde ziceți să miergem, domnule sublo­
cotenent?
— La mama dracului. Așa zic<eu, domnule oberfeld-
webel.
— Wieso?
— Foarte simplu. Știi d-ta ce IribemJnează vorba ro­
mânească „am feștelit-o'*;
64 VALERIU vpÂMRIANU

Mi-a părut rău de insinuare, pentrucă mi-a trebuit

să fac uz și de m'âini și de picioare ca să-i explic
Neamțului /pre limba lui ce însem’neaZă a înghiți hapul,
cum >s’ar zice
. — Totuși trebuie să mai fie vre o „Moglichkeit”.
— 'Da. Mai există o posibilitate. Dincolo de Volga.
Tot vrut noi să trecem de Volga. Oe-are aface că
mergem ca învingători sau ca învinși1.
Mă apucase un dor de glumă ști satiră. Poate fiindcă
mă lămurisem ce este cu „dârZa” rezistență jiemțească
și vedeam de-acuma clar sfârșitul epopeei. Neamțul
s’a -simțit oarecum obligat să zâmbească ca un pisoi
jigărit, apoi a tușit.
— Dar e sigur că pe Români {nu-i omoară?
— Siiigur! Absolut siguri
— Dâr cu Nemții?
L-am dibuit numai decât. Ii ardea de predare. îmi
ardea și mie\ n’am ce spune. Dar mie îmi era frică
de el și lui de mine. Ne-am privit în ochi si ne-am
lămurit.
— Uite ce este camarade. Te îmbraci și d-ta în
haine românești
— Ooo, gut, gut. Și când ne predăm?
— Ho, ho! Stai binișor. Acolo la Stalingrad! Vein
merge jși vota ocupa un sector de luptă. Am impresia
că o să găsim destule sectoare „vacante” și într’o
noapte trecem.
— Sehr gut. Wunderbar!
Și am rămas înțeleși.
— Dar să nu afle Nemții, complectă domnul Michael.
Românii pot să afle, că Românii sunt mai de caracter.
Sunt cinstiți și am avut totdeauna încredere în ei...!
Potaia! L-a cuprins dragostea de Români, așa din-
tr’odaiă.
 Artileria Sovietică
In „doTmitorul” nostru de după un zid dărâmat,
peste noapte zăpada ne acoperise cu mantia ei albă
și rece. La un îndemn, lințoiul începu să se scuture
și de subt el răsăriră capete cu făină de steluțe albe
și bărbi cu chiciură. Căscariăm' ca după un vis de -Mai
și ne încercarăm mădularele dacă mair răspund la
comandă. Toată noaptea avia’ția a cutremurat .cerul dar
n’a lăsat bombe. Nu știam ce s’a putut întâmpla. Un
subofițer român trecea spre Stalingrad cu patru sol­
dați. Erau veseli. Veselia lor ne-a înveselit și pe ndi.
— Unde mergeți fraților?
— Mergem să luăm StalingradulJ
Și subofițerul începu să imite glasul trompetei su­
nând atacul, apoi avionul, apoi exploziile și sfârși ur­
lând. Cei patru soldați îl luară de brațe și încercau
să-l liniștească. Apoi au trecut culmea toți cinci De­
fila nebunia în preludiul morții. Și,aripa ei ne vântură
vânt rece peste gândurile înghețate.iAșa vom sfârși cu
toții dacă vom mai zăbovi.
Ne-am controlat din nou facultățile spirituale și tă­
cuți, pornirăm pe pârtia târîtă prin zăpadă.
> Ceața se lăsa din nou cu acelaș nărav neînțeles.
5
66 VALERIC! CÂMPIANU

Ca pe valeă Volgii. In câteva minute domnea bezna».

Apoi începea artileria. Groaza noastră*
— Nu face nimica — le spusei soldaților — dacă
intrăm în Stalingrad vom avea de suportat tragerile
de artilerie dintr’o singură parte.
Și în negură începu din nou vacarmul miilor de guri
ale zeului războiului. Rămas în beznă, privirile ți se
împiedecau de cortina sură a ceței și judecata țâșnea
înapoi ca un ecou în codru. Și atunci totul parcă ve­
nea în spre tine și nimica din tine nu pleca, । totul
se îngrămădea asupra ta și în interiorul tău, de nu
mai încăpea.
Și artileria sovietică trăgea. O cantitate nemaipome­
nită ’de muniție vărsată fierbinte peste capul /nostru
și o îngrămădire de tunuri de:iți' făcea impresia că fie­
care buruiană și fiecare paiu de miriște trage cu pro-
ectile. Coclaurile nu mai răspundeau decât tunului, ae­
rul nu mai era făcut decât să geamă * de proectile,
ceața era doar pentru a fi sfredelită acolo unde traiec­
toriile pornite dela Sud se încrucișau cu cele dlel^
Nord, iar cele dela Est cu cele dela Vest și așa mai
departe. Dela marginea orizontului — de pretutindeni
— fie sporadic, fie deodată ca la un semn nevăzut,
începea mugetul. Intâiu un grohăit ori o limbă de clo­
pot gigantică izbită de buza unui cazan, apoi o flu-
erătură, două, trei, mai multe, infinit de multe și răc­
netul stepei începea. Ascunde-te dacă poți și dacă ai
unde și dacă e de,folos ascunzișul. Pentrucă proectilele
se spărgeau în aer, pe pământ [și sub pământ. Câteva
minute numai. Apoi totul se înmormânta în tăcere. Și
groaznică mai era tăcerea aceea de albuș de ou în­
chegat. Lucie și puhavă de parcă-ți era frică să n’o
spargi cu șâșâitul zăpezii călcate de ciubotele înfășurate
în pături.
— Dece nu trag oare?
Și groaza tăcerii avea sgomotul ei. Sgomotul inimii
 STALINGRAD 67

prea greu încercate, ascunse acolo sub coastele fără

grăsime, fără mușchi
— iDar cum se poate, domnule sublocotenent, drăcia
asta? Trag și din fâță.și din spate șji din/toate părțile.
Și nu vedeți Dv. că toate troc peste noi?
— E artileria noastră minții eu, care trage peste
noi la Ruși.
Spaima pe fețele camarazilor mei era atât de fără
milă, încât îmi părea bine dacă le pot da câte un-
tonîc. Chiar minciună.
începusem să cunosc năravul cercului de foc. Peste
Volga se auzea din când în când acelaș „bang” de
fun i de căldare, după care se declanșa vărsarea oțelului
peste noi, și tot la un semnal — pe care nu l-am
dibuit niciodată, se opreau toate tunurile.
Și în imaginația miea îi vedeam întotdeauna pe Ruși,
după fiecare tragere, râzând cu hohote* de năucirea
noastră.
Altădată, în rarele zile senine, nu Ș|tiu cuin se făcea
că ori de câte ori vedeam noi vre un âmănunt pe teren
unde se putea distinge un omț o căruță, o mașină, hop!
și un pumn de proectile puse parcă cu pensa. De, ulnde
vedeau Rușii? N’am putut afla. Sau: într'o văgăună
câțiva Nemți abia se adunaseră de 3—4 minute și un
întreg divizion S’a năpustit exact pe locul cu pricina.
N’a mai rămas nimic. Nici văgăuna. Aveam impresia
că trag cu un flobert după vrăbii ca vâiiătorul păti­
maș ce nu-și găsește astâmpăr.
Altădată, tot în zile senine, câte un avion rusesc
trecea peste noi, lăsând în urmă fuior de fum alb
care se încolăcea după forma coloanei 'sau a liniei de
trăgătort depe pământ. Și în același timp începea ploaia
de obuze cu precizie neobișnuită.
In dimineața aceea ne strecuram, ducând cu noi
disperarea, pe drumul fără întorsătură. Michael îmi
spunea că după ocuparea aeroportului dela Gomrak,
aprovizionarea noastră se va face cu parașuta. Adecă
68 VALERIU CAMPIANU

pesțe noapte sosesc avioane de transport și cu ajutorul

parașutelor lansează în interiorul cercului bidoane de
tinichea în care se găsesc alimente. Aceste „bombfep
alimentare urmează să fie culese și predate comanda­
mentului german. Ordinul era că oricine s’ar atinge
de o astfel de bombă va fi împușcat pe loc. Și ne
făceam nci judecata că până să se culeagă bombele,
până să ajungă Ia comandament, până să le distribuie
și până să ajungă la noi, tocmai bine murim de
foame. Ce era de făcut totuși? Trebuia făcut ceva.
De două zile nu mai mâucasem nimic. In mașina care
înnota după noi mai era o jumătate de cal „stoc intan­
gibil”. Am hotărît totuși ca la primul popas sări în­
fulecăm. Dar cu asta problema nu era rezolvată
— Ce-ar fi dacă?...
Dar oberfeldwebelul nu îndrăzni să continuie.
— Dacă... am vâna parașute? Complectai eu. k i
— Da, da, dar nu. E foarte periculos. Nu poți avea
încredere în nimeni.
— La stai nițel. Câți suntem? Vre-o 40/ nu-i agia?
Arme avem, muniție avem. La adecă, ce-ar fi să înce­
pem dela noapte...
— Jumătate Români, jumătate Nemți. Știți? Ca să
fie dreptate.
Dar „bangul” de pe Volga dă,du tonul din nou. Toți
l-am auzit, toți ne-am cutremurat. Am curmat gândul ca
o schiță nelerminată și ne-am repezit spre găurile
de bomhe. Știam ce urmează. Și a urmat ce știam că
urmează.
S’a cutremurat cerul și pământul, a gemut văz­
duhul, s’a guițat pâcla și coclaurile grohăiau ca un
cârd de scroafe sălbătăcite. Bulgării sburau, zăpada
se înnegrea, fumul se amesteca cu ceața, nasurile scor­
moneau zăpada, trupurile una cu pămânbul, lumea se
întorcea pe dos. j j
Trăgea artileria sovietică.
 Revoltă sufletească
M’am așezat pe ruda unui cheson părăsit. Nu mai
puteam. Picioarele-mi tremurau, inima abia mai mișca
în culcușul ei, tâmplele-mi ardeau. Rana mă duîrea,
obielele mi se lipiseră de carne și la fiecare pas tră­
gea cu cuțite de foc în gleznă. Foamea mă îngenun­
chea. Trebuia găsită o soluție. Doi ostași s’au oferit
să mă ducă pe brațe, dar nici ei nu erau mai zdra­
veni.
— Lăsați-mă să mă odihnesc, numai puțin.
Am încercat să-mi scot cizma să văd cel puțiji
unde și cum sunt rănit. Gerul Insă îmi sbârci dege­
tele ca o labă de găină moartă. Nu puteam. Unul a
îrieercat să mă ajute, dar un zbierăt de durere l-a
oprit. Dealtfel era riscant să mă des'calț în vifor. Pu­
teau să-mi înghețe instantaneu degetele dela picior.
— S’o mai lăsăm.
Mi-am rezemat capul în pumni. Și în dosul pleoape­
lor închise văzui un sătuc părăsit decând e lumea*
lume. Acolo este căldură, acolo este un pătuc, o mamă
iubitoare, copii buclați și dulci ca mierea din faguri.
Pâinea stă nemâncată îh cămară, iar oamenii nu fug
prin viscol. Mama poate mă plânge, ori poate m’a și
70 VALERIU CAMPIANU

uitat. Dar plânsul ei e mai dulce decât fuga în .ne­

cunoscut. Cum aș vrea să plâng și eu. Și două lacrimi
mijeau în colțurile ochilor. Dar nu îndrăzneau să iasă.
Au* înghețat acolo.
Oe-am c&utat eu aici? Am scris la început două scri­
sori pentru cei din țară, dar Nemții nrau vrut să le
expedieze. De mai bine de o lună nimefrii nu mai știoj
de soarta noastră. Și copiii mă așteaptă, Cel mic barem
nici nu mă cunoașlte. Cel mare ș|tie că tăticul a plecat
să-Și „apere” țara. Dar unde? Pe Volga? Ce caut eu
pe Volga? Pion al civilizației? Apărător al crucii și al
Iui Christos? Dâr dela Prut până aici n’am auzit decât
înjurături de cruci și Christoși. Când am fost în țară
priveam adesea harta Europei. Și când vedeam răsăritul
închideam ochii și1 spuneam: Nu este răsărit. Și dacă
spuneam că nu este, credeam1 că într’adevăr nu există
Rusia. Am trăit din amăgire. Dar iată Rusia. E rpptă
din infinit, din putere însăși. Ce nebunie!
Ațipii. Ce dulce-i somnul! Și nu știu cum s’a făcut
dar în jurul meu pâlpâiau focuri de vreascuri uscate
din pădurea Târzii. Și ai mei — cei de-acas'ă — ascul­
tau poveștile mele de dincolo de lumle. Toți erau așța
cum i-am lăjsat. Doar mama, săraca, mă privea griju­
lie șî neîncrezătoare. Avea ea ceva pe inimă și mă
mângâia mereu pe tâmple. La foc se rumeneau câțiva
pui la frigare și o pâine caldă aburea la picioarele
mele. Mă năpustii asupra ei s’o înghit dintr’o suflare
dar zece mâini se repeziră asupra mea și mă în-
ștăcară de gât, de mâini, de urechi și începură a-mi
căra la pumni. Mă trezii. Focul nu mai era, pâinea
dispăruse, dar mâinile -continuau să mă îmblătească.
Decât că nu erau mâinile mâieuții, nici ale fraților,
nici ale copiilor. Erau mâinile soldaților mei. Nu mai
înțelegeam nimic.
— Unde-i pâinea? — strigâi disperat.
Mă tăvăliră în zăpadă și începură să mă frece
cu omăt
STALINGRAD 71

Dar camarazii mă bateau de zor.

Dela un timp s’au astâmpărat.
— Vă este mai bine, domnule sublocotenent?
— Dar ce e cu voi, ce v’a apucat? întrebai bui­
măcit și speriat.
— Cu noi nu e nimica. Dăr dumneavoastră ați ador­
mit jȘi ați căzut în zăpadă. Am căutat să vă trezim
dar n’afost chip. Atunci am înțeles că sunteți pe .cale
să degerați. Așa adorm to,ți cei ce nu se mai trezesci.
— Sau se trezesc morți — completă glumind Pă-
lălău.
Și pornirăm iar.
Piciorul mai amorțise. Nu știu dacă pășeam ori mă
târâm. Dar privind mișcarea soldaților am înțeles că
mersul nostru nu mai avea nimic din lumesc. Mergeajm
patruzeci și ceva de mogâldețe. Cârpe animate. Pături
umblătoare. Candidați ai înghețului.
Pe marginea șanțului un cadavru desbrăcat la
piele. Avea o tăetură ca de bisturiu în abdomen și-mi
făcea impresia că lipsia ceva din măruntaiele lui.
Poate ficatul. Am mai auzit de astlel de cazuri. '
— Ce tot bombănești acolo Drigă?
— Ehei, domnule sublocotenent, dacă știam eu în
țară unde ne vor aduce!
— Ei lasTT, lasă. Așa-i războiul.
Am încercat să bâiguesc ceva despre Basarabia și
Bucovina, apoi despre Ardeal.
— Dar ce, domnule sublocotenent? Ardealul e la
Volga?
Am înghițit-o.
— Dumneavoastră nu vedeți că Nemții ne-^u târît
afci ca pe niște vite? Nu vedeți că acum, când nu
mai au nevoie de noi, ne batjocoresc? Eu nu știu multe,
dar simt eu așa că ai noștri oei mfarl nu s’au gândit
bine când ne-au pornit încoace. D»a, acuma, să dea Dum­
nezeu să ajung cu zile în Stalingrad.
72 VALERIU CAMPIANU

— Ce vrei să faci?
— Trec.
Cuvântul opri pe R6mâni din mers. Toți se uitau
Ia mine cerșind o aprobare. Ii privii pe rând, pe fie­
care. Fețele lor îp care mizeria săpase scocuri negre
de suferințe m’au înduioșat. Cât mi-au fost de dragi
înainte, mai dragi mi s’au făcut. Erau stane de piatră
înfipte răsucit în duna de zăpadă.
— Bine fraților. Bine.
S’au înviorat. Și parcă rupeau cu mâinile un val
negru ce Ie adumbrea ochii. Și ochii nespălați de p
lună licăriră din nou, piepturile respirau cu nesaț
aerul destrămat al iernii și mîă învăluiau într’o dra­
goste care-mi scotea noduri din gât.
Dar mai întrebau ceva ochii lor.
— Da. Merg și eii cu voi. Dar.... tăcere.
Olteanu începu să țopăie, Crăciun ‘scoase un chiot,
Martihov își mângâie barba de un cot jșii pornirăm mai
departe.
— Știți ce facem? Pe dumneavoastră vă îmbrădăm
în haine de trupă și vă punem grad de sergent. Ori­
cum. Ce e sigur, e sigur. »
Drumul era mai vesel ca oricând. Nemții nu înțe­
legeau cauza veseliei noastre. Dar domnul Michael se
apropie de mine:
— Știți, domnule sublocotenent, că azi noapte (au
fost lansați cu parașutele câteva .mii de SS. De-acu
cred că he salvează. Dvs. știți ce Sunt SS-iști. Sunt
teribili.
— Dă. Știu. Câteva batalioane sau divizii. „Zexe!”
— Wievlel? Sechs divizion?
— Jawoll!
Așa l-a înțeles el pe „zexe”.
— Lăsați-1 să moară prost, domnule sublocotenent,
complectă Drigă.
Și Oberfeldwebelul începu să fredoneze un cântec. Se
STALINGRAD 73

înveselea și el. Și ou el toți Neipții începură să rân­

jească. Lâ un moment noi începurăm să râdem cu
hohote de prostia Nemților. Era convoiul veseliei Nu­
mai că veseliile noastre îșT aveau obârșiile despicate.
Ei mergeau cântând și glumind către „fala” Germaniei
hitleriste, iar noi către asfințitul unei golgbte. J
 Proces de conștiință
O tablă galbenă și nimic mai mult. Nimic nu ne
putea vorbi că aici a fost cândva Stalingradul orașul
grădinilor. Asfalt întors pe dos, gropi de bombe pre-
tiltindeni, moloz și coșuri ridicate printre ruine, ca niște
pumni ai amenințării eterne. Cadavre și iar cadavre.
De soldați, de femei, de copii și de câini. Toate în­
ghețate, toate ciopârțite. In stânga ca prin minune,
un grup de statui ne vorbea de copii înlănțuiți la
joacă. Din vremuri bune. Au rămas întregi ca să țipe
în ochii trecătorilor. Pretutindeni cărămidă albă care
mărturisea minunăția fostului oraș. Străzile perfect
regulate și simetrice, baricadate de blocuri de beton
armat dărâmat, păreau funduri de râuri de munte se­
cate de draci. Nicio vietate. Ba da. Un câine s’a
demascat Ia o gură de adăpost. O răpăitură de pistoale
automate și-1 vedeta cu picioarele’n sus. Nu...' N’a
fost sadism. A fost o vânătoare în toată legea. Pentru-
că în câteva minute nefericitul rătăcit a foSt jupuit
de piele și carnea lui împărțită frățește între norocoșii
vânători. Mai târziu, în lagărul de prizonieri/ sublo­
cotenentul M. care s’a înfruptat și el din pradă mi-a
destăiifuit:
 STALINGRAD 75

— Dâc’ai ști cât a fost de delicios!

De pe înălțimile de Nord se vedea până la Volga.
Fluviul înghețat părea o continuare a cerului care se
îndoia pe sub noi. Acolo era marginea drumului no­
stru. Poate a vieții noastre. Am avut sentimentul ter­
minări^ lucrului început și simțeam așteptarea trăind
în adâncul conștiinței. Știam ce așteptăm!. Predarea.
Dar totuși de-acolo, din nevăzutul răsăritului ni se
înfigeau în spinare săgeți de groază. Consecințele pro­
pagandei hitleriste: Rușii ne vor tăia, ne vor schingiui.
Și cu cât priveam mai mult la ruinele Stalingraduluj,
cu atât frica ne cuprindea mai dihai. Pentrucă nu era
normai, după judecata noastră, ca o astfel de distru­
gere să rămână nepedepsită. Cine a trecut prin orașul
acela al vitejiei nu putea să aibă alt sentiment. Re­
gretam din suflet că suntem chiar acolo, în fața măr-
. turiei de netăgăduit. Orice soldat al Armatei Roșii,
oricât de bun Ia suflet să fi fost, nu putea să nm
se revolte — așa cum m’am revoltat și eu, inamicul,
în fața sinistrului tablou. Pentrucă nu știu ce-au
putut greși felinarele de pe străzi de erau îndoite icu
capetele la pământ ca o ploconire în fața crimei și
nici ce vină au avut arborii bulevardelor de au fost
scoși din rădăcini și arși. Apoi miile de copii cu țestele
strivite de caldarâm și femeile ^înghețate lângă cișmele..,
Dar scările de marmoră albă măcinate? Dar parcurile
cu prund pentru oopii de ce au fo,st râmate cu râtuH
de apocalips?
In fabrica de tractoare am intra? cu mașină cu>
tot. Duceam mașina cu noi așa, ca -să avem p gospodă­
rie. Pe ea era jumătatea de /cal rezervă, răniți! și un
cazan de fiert. Oe să fierbem?
Fabrica era ea singură un adevărat oraș, clădit în
etaje de beton armat. Bombele găuriseră oâte trei-
patru plafoane și făcuseră explozie între mașini. Mași­
nile erau parte evacuate, parte complect’ stricate. Și
erau multe. Ara cutreerat o jumătate de zi toate de-
 76 VALERItf CAMP.IANU

partamentele cu instalații, oa să ne găsim' un loc ferit

de vânt. Dar n’a fost chip. „Ingeniozitatea” pbetfeld-
webelului descoperi un bloc de oțel care acoperea o
intrare la subsol. L-am dat la o parte și dădurăm de
două camere cu ruine. Am improvizat câteva sobe, am
astupat geamurile cu cărămizi și gata locuința. Dar
când am aprins focul, văzurăm^ că sobele n’aveau eșire
la hogeac. Ce-are aface! I-am dat drumul așa. Și în
fumăraiul ce-ți scotea ochii de usturime, am instalat
rănfții pe niște paturi de fier. Bucătarul a trecut la
operația jumătății de cal, iar eu cu lOberfeldwebelul
am mers Ia o recunoaștere.
"■Rușii erau Ia circa 500 metri în fața fabricei. In
fața lor nu era nici o linie germană. Nu era rău!
Prin urmare trecerea se putea face. Dar nu știam ce
gândește Michael, pentrucă decând cu „debarcarea”
trupelor SS. (?) aveam impresia că se caia codește și
că regretă angajamentul luat.
— Aici nu-i prea bine, îmi spuse Neamțul. Rușii
văd că n’au nimic în față și pot oricând să treacă
la noi.
— Dar noi ce altă treabă avem decât să nu-i Jăsăm.
— Crezi că vom putea?
— Dar cum? Insă... dacă nu mă înșel... mai alal-
tăeri era vorba de predare. Nu?
— Da, da. Insă... dacă totuși trupele SS vor putea
face ceva?
— Atunci ar fi într’adevăr o minune. Ori minuni
în zilele noastre nu se mai fac.
— Știți... aș regreta grozav dacă aș ști că a două
zi după ce ne-am predat, s’ar sparge cercul.
Eram1 numai noi doi în dosul unui gard de bolovani
răvășit de artilerie. Și așa cum isțatea în fața mea, mă
gândeam că nu mi-ar fi greu s,ă-l dărâm pentru tot­
deauna cu un cartuș de pistol. Și gândul încolți în
minte și se înfășură repede-repede în jurul aceluiași ax,
mărmdu-se din ce în ce. Mâna asculta' melodia gândului
STALINGRAD 77

și se furișa ca o pisică spre tocul de piele delașold.

Dar... A fost un „dar”. Nu l-am omorît. Avea nevastă»
și o fetiță, a cărei fotografie o săruta de o sută de
ori pe ai. Și atunci chiar îri* momentul când am vrut
să mi săvârșesc pornirea, scoase din nou iconița și o
privi îndelung. Poate avea și el inimă, deși era Neamț.
Poate iubea într’adevăr. Și poate, n’a făcut și el ce
au făcut toți ceilalți Nemți. Și poate fetița lui nu iridică
mâna în chip de „heil” și chiar dacă o ridicăm o
ridică gustând din. inconștiența tatălui și a mamei.
Ce vină are ea?
Și m’a dezarmat.
Mila adesea este o slăbiciune. Slăbiciune a fost și
Ia mine atunci. Pentrucă Neamțul s’a ridicat în două
labe ca omul și umflându-și pieptul începu să-mi dea
lecții
— Uitați ce este, domnule sublocotenent. Noi cei
mici suntem slabi. Slabi de tot. Deaceea n’am ajuns
mart Hitler a ajuns mare fiindcă a fost tare. Totul
este să ai încredere în cei tari. Trebuie să ave'm în­
credere în Hitler.
— Sigur, sigur. Trebuie să avem încredere în cei
tari Dar cei tari nu sunt cu noi. Și mă rog, ca(m
câți am fost noi încercuiți aici?
— Vre-o 300.000 de oameni.
— Și cam câți crezi d-ta că am mai rămas?
Oberfeldwebelul stătu puțin pe gânduri.
— Ce vreți să spuneți?
— Vreau să spun că dacă am rămas 100.000, am ră­
mas mulți. Șl... crezi d-taiică toți cei care au înghețat,
sau au murit de foame (ori ide gloanțe, au murit fiindcă
au fost tari sau slabi? Și..^ ce Qpezi că putem face
noi acum la capătul forțelor noastre dacă n’am* puthf
face atunci când eram mulți șii întregi? Avem tunuri?
N’avem. Tancuri? Nici vorbă. Ce avem? Nu vezi că
siint sectoare întregi unde nu este nici picior del
Neamț? Mie, îți spun sincer nu-mi arde de predare.
78 VALERIU . OÂMPIANU

Ferească sfântul. Dar, ar fi bine să găsim o scăpare.

Dacă cei delâ Berlin ne-au lăsat în apele noastre, hai
să ne descurcăm noi singuri. Câtă hrană mai avem?
O jumătate de cal. Dar mâine? Bombele de alimente?
Dar cu ele ce riscăm? Moartea. Moartea în sus, moar­
tea în jos. pretutindeni moarte. Eu cred că trebuie
să fie totuși Undeva și vieață, doar nu-i capătul pămân­
tului. Privește în urmă. Ce vezi? Cocuri și ruine, Ce
ne pot da ele? Și pe urmlă... totuși este altceva când
te predai de bună voie și altceva când te iau Rușii
așa, din oală.
Neamțul meu căzu de-a-binelea în transă. Cu ochii
închiși părea o mumie ascunsă după barba despletită
de vântul de pe Volga.
— Și... credeți Dvs. că nu ne vor omorî?
— Absolut sigur. Dacă ne grăbim. Altfel... nu știu,:
Și acest „absolut sigur” îmi sună atât de plăcut
îa ureche. Căutam să-l sorb până la vine ca să-l guht
întreg, să-l trăesc, să-l cred. Și mă trezii șoptindu-mi
în barbă:
— Absolut sigur! Nu ne vor omorî... Absolut si-
gur...f
Dar nu era vocea mea. Era vocea văgăuhelor de
peste Volga, care sugrumau vântul țâșnit din fundul
iernii.
 Anul nou
Din copilărie rămâne în om ceva, care la anu­
mite date, la anumite ocaziuni, țâșnește din el, îm­
brăcând lumea în altă haină. Altfel nu §>tiu ce ar fi
putut fi în acea zi de 31 Decembrie 1942, plină icu
tăciune ca toate celelalte, îribât o vedeam mai însori­
tă, mai veselă. Avea ceva ce o deosebea de cele ic®
s’au scurs. Avioanele tot așa își făceau de cap, artile­
ria tot metronomic ne ciocănea, katiușele la fel, mitra­
lierele asemenea și prin ceața îngrămădită în fața
noastră se auzeau aceleași voci ale Rușilor îngemănate
cu melodii. Dar era o zi rară. Ajunul anului nou. Și
totdeauna omul își face socoteală că... anul ce vine o
să fie mai cu noroc. Poate acest spic de aripă .a
nădejdii omului ce singur nu mai poate face nimic, ne-a
fluturat și nouă gândurile ce ne stăpâneau atunci în
pragul lui 43. Și de sigur, acest \,mai cu noroc” .pentru
noi nu putea fi altceva decât Sau o rație de mâncare
sau, în cel mai fericit caz, spargerea cercului. Dar
lumea se lămurise încă de pe la Crăciun cum stă che­
stiunea cu cercul. Așa că toți eram de acord că. norocel
adus de anul nou nu putea fi decât o rație de
pâine. Se vorbea cu insistență încă de dimineață că
80 VALERIU CAMPIANU

se plecase cu sania la Comandamentul Diviziei după

pâine și coniac. Ci-că vom primi câte 100 (scris una
sută!) grame de pâine fiecare și coniacul respectiv.
Despre acesta nu se vorbea prea insistent. Și bine»
s’a făcut pentrucă pe drum sticlele s’au... spart, con­
form ordinului domnului oberfeldwebel Muni. Adevărat
că nici un Român n’a văzut accidentul, deși erau doi
din soldații mei care trăgeau sania și deși ei au des­
cărcat sticlele la magazia ștabului dar... s’au spart
și gata.
De altfel’coniacul s’a uitat (repede, kpenfrucăi într’ade-
văr rația de pâine se primisle ca în poveștile de după
masă: câte 100 grame de om! Astăzi îmi vine să
zâmbesc și-ini trec mâna grăsulie peste frunte, nepu­
tând înțelege dece a fost atât de cutremurător eveni­
mentul. Una sută grame pâine a fost în stare să vop­
sească ceața în alb, să-i dea miros de primăvară, să
încălzească ghiața, să înmugurească țevile armelor și
să facă proectflele să-și lepede șuerăturile lor de draci,,
schimbându-le în cântece.
Și așa s’a lăsat seara aceea, devreme, ca toate serile
Stalingradului. Pela 3 după masă era întuneric beznă.
Atunci începeau gemetele tunurilor și ale avioanelor.
Dâr în ziua aceea n’au venit nici pșia zisele „troti­
nete” cu țăcănitul lor îndărătnic. Nu s’au mai rotit ca
altă dată deasupra noastră, unul câte unul, monoton,
încăpățânat, leneș de-ți scotea nervii prin moalele
capului până când dădea drumul bombelor. Nici tunu­
rile nu mai boncăleau și mitralierele parcă răposa­
seră. O liniște nemaipomenită s’a lăsat asupra cercu­
lui. Dar liniștea aceasta în loc să ne înveselească mai*
rău ne îngrozea. De sigur, liniștea prevestește întot­
deauna ceva pe front. E 31 Decembrie. Sfârșit de­
an. Prin' urmare este foarte probabil că Rușii vor să
termine cu cercul la zî însemnată, adică la 1 Ianuarie.
— Eu cred că-i adevărat, — îmi spuse sublocotenen­
tul* I»., pentrucă am visat săptămâna asta că vom stai
STALINGRAD 81

în cerc o lună și jumătate. Și iată că pe împlinește.^

Vai, greu mai treceau acele ceasuri de liniște mor-
mântală. Așteptam ora 12. De sigur Ia miezul nopții
vdr începe. Am trecut pela soldați, pe la fiecare. Toți
tăceau, toți gândeau.
— In noaptea asta, domnule sublocotenent, ori-ori,
mă acostă submaestrul Tomei.
Și Ia 11 precis începu. Dintr’odâtă,. Ca întotdeauna.
Linia frontului era o volbură de foc, care a țâșnit o
singură dată, la început la ora 11. Apoi nu s’a mai
stins. Nici acolo de unde plecau proectilele, pici aici
unde se spărgeau, la noi. Iar katiușele urlau, urlau
de-ți venea ăă muști pământul.
— Ce vă spuneam eu? Era de așteptat.
Și fiecare ne pregăteam. De retragere, dej 'sigur.^Eram
învățați cu. ea. Nici nu mai concepeam rezistență.
Așteptam însă terminarea pregătire! de artilerie, pen-
truca înainte de' a debușa Rușii la atac, noi s’o luămt
din loc. Dar pregătirea nu se mai termina. Huruitul
de iad devenise atât de insistent, încât nu se mail
auzia. Timpanul se lipise undeva, de peretele urechii
și nu mai vibra. Nu era decât tremur și presiunet
Bulgări și zăpadă împrăștiată, lumini fără sfârșit și
vâjâiri de schije, armată care trăgea cu nădejde și
armată de ciurucuri, care se afunda în pământul rănit
și spart de proectile. Și dela o vreme ne am învățat cu
vacarmul. Te înveți cu toate. Am renunțat și la fugă,
Unde să fugi? Las să vină Rușii să ne ia «chiar îh
zi de An Nou. Poate... e norocul pe care ni-1 aduce..
Și tot așa de brusc cum a început, vacarmul și-a
întrerupt viața după un ceas. Timpanele și-au revenit
și atunci liniștea a început să țipfc ea, în șuerături și
usturime. Și am așteptat, un minut, dou& o viață poa­
te. Rușii nu mișcau. Mitralierele nu începeau. Oe se în­
tâmplare? De ce nu vin?
Era ora 12. Din pozițiile Rușilor se îndreptau în
sus jerbe de traectorii albe, roșii, verzi. Multe, multei
6
82 VALERIU CÂMPIANU

do tot, de-ți făceau impresia că sunt șuvițele Mioriței

în reflex de soare. Și trăgeau Rușii și cântau din gură,
din instrumente și ne strigau în nemțește și în ro­
mânește :
— An nou fericit! An nou fericit!
Sculați dintr’un vis urât, ne-am ridicat în picioare
și nu puteam cuprinde în întregime gestul Rușilor. Și
Rușii trăgeau în sus și cântau. Era o feerie. Era un
salut al anului nou și parcă un avertisment dat oa­
menilor de bună credință, în care mai rămăsese puți­
nă judecată sănătoasă.
Am Început să tragem și noi cu trasoare spre cer.
Imploram Celui de Sus ajutor. Forțele noastre se­
caseră, judecata ne părăsise. Nu mai puteam deslega
nici o întrebare și puneam totul în competința lui
Dumnezeu. Dar Dumnezeu stătea mut acolo sus de tot
și nici măcar o stea nu ne-a trimis- pe cer în noapte#
de An Nou.
Mulți fe’au predat în noaptea aceea Rușilor.
Muscalu Gheorghe se apropie de mine zâmbind.
Ținea ceva sub manta. Desigur vre-o copită de cal,
vre-un sgârci.
— Ce e Gheorghe ?
-Am vrut să vă doresc an nou fericit, domnule sub­
locotenent. Și mai am aici ceva pentru Dvs.
Și Muscalu scoase de Sub manta gamela, în care
aburea un pumn de grâu fiert
— II țin dela Crăciun. L-am găsit întfr’o traistă de
ovăz dela o șea. Credeam că vpiu mai găsi ca să fie
mai mult. N’am găsit...
* Și Muscalu rupse regretul din inima lui bună și
necăjită. L-am sărutat' pe amândoi obrajii și i-am șters
cu mănușa mea de blană scorțoasă, lacrimile ce nu ipai
conteneau. Ne-am amestecat apoi plânsul în bărbile
încâlcite, care se strângeau cu drag și disperare.
Am tras o linie de despărțire pe fundul gamelei
Partea mea și partea lui. Era invitatul meu. Și ou
STALINGRAD 83

degetele degerate duceam la gură câte trei-patru boa­

be de grâu, ca să țină mai mult.
A trecut apoi noaptea cu gândurile noastre și cân­
tecele Rușilor. x
Dimineața de 1 Ianuarie ne-a găsit adormiji sub
plapuma de mătasă albă. Ne-am lovit iar de rea­
litate. Nemții beți (din sticlele noastre de coniac;.,
sparte) se împleticeau pe drumeag, iar un ordin adus
de curier glăsuiâ:
„Să se trimită prin curier tabel de toți Românii
care în timpul nopții au răspuns cu salve de trasoare
semnalelor rusești”, etc. etc...
 Desorganizare
Situația în care au ajuns trupele încercuite la Sta­
lingrad a fost rezultatul impetuoasei ofensive sovietice
Această situație a scos la iveală ceva foarte edifi­
cator. Și iată ce:
Nemților le mergea faima că au o armata extraor­
dinar de organizată și excepțional de disciplinată. Până
când riu-1 vezi pe Neamț în situația dela Stalingrad,
sau din altă încercuire, sau In alt im'pas de acest fel,
persistă legenda. Adevărat, o unitate nemțească atâta
timp cât este unitate, are mers, opriri; mișcări caden­
țate. Dâr cum l-ai întâlnit undeva pe Neamț rătăcit
de unitatea lui, cu comandamentul destrămat, departe
de bâta convingătoare a celui mâi mare, cu rația de
hrană, oarecum amenințată, îți dai seama ce însemnează
disciplina lui. Cadențat le este și sufletul. Suflet stan­
dard, tip, cazon, de serie, confecționat în creuzetele
hitleriste. -F
Iată, că într’unâ din zile oberfeldwebelul ne spuse
că Divisionsstabul nu mai are rezerve, dar ca... sunt în
așteptare. Noaptea se strecurau cu greu câteva avioane
de transport Junkers și lansau parașute cu alimente.
Mai bine zis parașute cu buclucuri penflrucă nu exista
 STALINGRAD 85
zi dela Dumnezeu în care să nu fi fost executați unul'
sau doi soldați Nemți sau 'Români, care, călcând extra­
ordinar de severul ordin al Comandamentului, se atin­
geau de o astfel de bombă. Numai puțin, puțin de
tot, o bucătură măcar, atâta ctâ... să-l coste vieața.
Și vai, ce ușor eșea această vieață prin ceafă sau prin
ochi, odată cu creerul sburat .de (gloanțe, fără judecată],
dela spate, sau de ori unde. Dar nu numai patrulele ^co­
mandamentului general nemțesc trăgeau în „norocoșii
găsitori” ci... oricine. Trăgea ca să ajungă el mai
întâiu și... ca să nu aibă martori1.
De aceea deci am organizat noi poterele de „gă­
sitori” de puterea unei grupe. Jumătate Nemți; jumă­
tate Români. Și plecau odată cu soarele. ^Așteptau
avioanele, un șâșâit, un punct negru pe cerul înstelat,
sau prin negură care se mărea din ce în ce, apoi
un sunet scurt de căzătură pe ghiață său per pâte-o
grăma’dă de tinichea. Urma manevra, paza împrejuri­
milor In timp ce doi înșfăcau prada și... la beci t,cu
ea. Și, ciim era norocul. Altă dată găseam numai ți­
gări, altă dată numai mazăre, altă dată... pansamente.
Azi așa, mâine așa, în fiecare zi așa. Mai cu yioroc,
mai cu ghinion, dar ne lungeam zilele. Ba domnul
Michael mai trimitea din qând în când câte un bidon
și o parașută Ia comandament raportând că.... azi
noapte s’a găsit cutare și cutare. Așa, ca ăă fie Jri
regulă. Nemțește! Și toată lumea se făcea că estîej
mulțumită. Subalternul își fura și mințea șeful, iar șefiil
își felicita din când în când subalternul, reținând însă...
alimentele respective pentru „rezerve”. Și rezervele
se ascundeau de lumina adevărului.
Intr’o seară intră în vastul'nostru cavou un căpitan
neamț cu o suită. Avea căpitanul pătura respectivă pe
cap, pâslarî rusești obișnuiți ghiftuiți cu obiele, mă­
nuși de miel, așa cum îi stă bine omului în iarna
Stalingradului. Dar mai avea după gât un pistol au­
tomat și un binoclu. MdeL.. Ca să nu tușească. Parcă
86 VALERIU CAMP1ANU

fără binoclu și fără pistol nu tot acolo ajungea.

— Am venit să ocup sectorul....
Oberfeldwebelul meu se pierdu îngălbenind cu căl­
câiele lipite, tâmpit ca un motan prins, cu botul în
smântână.
Ce ’sectorul mamei dracului să (mai ocupe el acuma?
Sector se mai numea și acesta? Iaca, s’a dus naibii
și culcușul și vânatul bombelor alimentare. Ori... Io
fi simțit Neamțul „șpilul”. Dar, după aer nu părea un
om extrem de cuminte. Ba, dimpotrivă, părea excepțio­
nal de tâmpit. Ia să-l iau mai „românește”.
— Toarte bine,, foarte bine, spusei eu, sărind de bu­
curie. In fine, vom fi schimbați... Bravo..« Să ne mâi
odihnim nițel. Că de Rușii aceștia nu poți închidei
ochii toată noaptea.
— Cum adică? — holbă căpitanul ochii.
— Fac incursiuni, domnule căpitan. Ih fiecare noap­
te ne dispar câte doi-trei soldați. A doua zi îi găsim
spintecați, cu urechile tăiate, fără picioare....(?)
Căpitanul se schimbă la față din clipă în clipă.
N’am văzut în viața mea atâtea culori. Medită ^ipoi
îndelung și pare-se că voiă să ne dea a înțelege că
e o confuzie...
— Eu... n’am primit ordin să schimb pe nimenea.
Poate este o eroare. Poate alt sector...
— Da, probabil mult m'ai la dreapta, lămurii eu oa­
recum întristat.
Da, da. Mai la dreapta. Mulțumesc.
Și Neamțul plecă. Scăpase și el de incursiuni și
scăparăm și noi cu „sectorul”.
In timpul acestei convorbiri cu căpitanul Neamț,
sergentul Olteanu și Martinov improvizaseră niște opa­
ițe din tuburi dd antiaeriană, pe care le turtiră la
gură, vârând în ele niște cârpe muiate în ulei dei
mașină/
La licărirea acestor opaițe ăm văzut la față și pe
bolnavii noștri. Nu păreau nici măcar cadavre, ci mai
 STALINGRAD 87

degrabă oseminte mumificate cu smoală. Negrii ca

păcura și cu bărbile de un cot. Pălălău ronțăia între
măsele nu știu ce.
— Ce mănânci Pălălău?
— Caramele.
— Ești bine dispus.
— Caramele, domnule sublocotenent. Din vopsea...
Credeam că a înebunit. Și nu era de mirat. Dar
m’arn conving repede. Pe plita improvizată stătea un
șirag, de gamele care abureau. In gamele vopsea de
tancuri. Un fel de melasă amestecată cu petrol și
nu mal știu ce. Soldați! încălzeau vopseaua până când
se evapora petrolul, apoi lăsau rezidiul să se răcească,
îl tăiau în bucățele de mărimea unei bucăți de zahăr
, cubic și-l mâncau. Am gustat și eu. Avea gustul dul­
ceag al bostanului porcesc și mirosea a gaz. Dela o
vreme se topea în gură. Obosea maxilarele și pare-se
că umplea burta.
— O, e bun. Și nu e periculos, explică un doctor
neamț ce venise cu căpitanul. Și ai noștri mănâncă.
Dar trebuie fiert bine.
Vasăzică... încă un ersatz nemțesc.
Evident, Nemții își pierduseră capul. Si asta s’a con­
statat dintr’odată. Desorganizarea exista și nu se știa
când a început. Soldații umblau de capul lor. Coman­
damentele nu mai aveau legătură nici cu unitățile,
nici între ele. Toată lumea vorbea de capitulare. Dar
nimeni nu știa de unde a pornit svonul. Toată lumea
purta prin buzunare manifeste sovietice, așa zisele „per­
mise de liberă trecere”. Era un pașaport. Dela coman­
damentul Diviziei nu mai cerea nimeni hrană. Fiecare
se „hrănea# cum putea. Soldații așteptau zile întregi
Ia colț de stradă cu pistolul încărcat, așteptând cama­
razi bănuiți a poseda alimente.
Comandamentul a vrut în câteva rânduri să facă
o situație de efectiv, dar n’a reușit. Subunitățile s’au
autodesincadrat. Comandamentele nu mai împărțeau
88 VALERIU CAMPIANU

hrana depozitată ostașilor, dar fiecare ofițer din ștab

își făcea bagajele gentru... orice eventualitate. Se vor­
bea că Paulus arprimit ,un ultimatum dela Rușijjentru
a capitula. Nu se știa de soarta lui, dar dela o vreme
în Stalingradul de centru au început lupte. Apoi au
încetat. Se vorbiacă Stalingradul a fost tăiat în două
și că Stalingradul de Sud a capitulat.
A început apoi vânătoarea după, colportorii de știri.
Ooînandamentul diviziei 379 dete într’o, zi un ordin
de a se face instrucție cu soldații pentru a-i... pune
în mână. Dar soldații n’au eșit la instrucție, l’fimeni
nu-r mai găsea, nimeni nu-i mai stăpânea. Apoi, ispl-
dații făsleți s’au constituit în grupuri compacte cu
scopul fcle a se predafșifJde a rezista autorității comân-
damentului *
Era o desorganizare în toată legea.
88 VALERIU CAMPIANU

hrana depozitată ostașilor, dar fiecare ofițer din ștab

își făcea bagajele pentru... orice eventualitate. Se vor­
bea că Paulus a^primitun ultimatum dela Ruși .pentru
a capitula. Nu se știa de soarta lui, dar dela o vreme
în Stalingradul de centru au început lupte. Apoi au
încetat. Se vorbiacă Stalingradul a fost tăiat în două
și că Stalingradul de Sud a capitulat.
A început apoi vânătoarea după colportorii de știri.
Comandamentul diviziei 379 dete într’o, zi un ordin
de a se face instrucție cu soldați! pentru a-i... pune
în mână. Dar soldații n’au eșit la instrucție. Mmeni
nu-r mai găsea, nimeni nu-i mai stăpânea. Apoi, isol-
dații făsleți s’au constituit în grupuri compacte cu
scopul &ie a se predafișfJde a rezista autorității coman­
damentului * . ; i ;
Era o desorganizare în toată legea.
 Haitele
D-l Maior Petrini, fost în regimentul 1 Artilerie Că-
făreața — azi locotenent colonel în Divizia de panduri
Tiidor Vladimirescu-Debrețin, povestește :
„îmi reamintesc de caracterul Neamțului hitlerist
„dela Stalingrad: feroce, dușmănos, mincinos. Nu pot
„uita clipele de mizerie când, în calitate de maior,
„luptând pentru hftleriști, eram trimis în linia întâia cu
„ostașii mei, deși artileris’t, hrănit numai cu 50 grame
„de pâine fa zi (șli o supă — doar apă chioară Nemții
„însă stăteau și benchetuiâu în spate cu șampanie
„și ciocolată. Pe poziție nu aveau decât câțiva sol-
„dați cu mitraliere, așezați în urmă noastră ca să vnu
„ne lase să dăm înapoi sau să ne predăm.
„Caii ne-au fost fuați cu forța de ei, i-au tăiat și
„i-au mâncat. Apoi tratamentul pe câre-1 aveau ră-
„niții noștri, luptători ce se sacrificau pentru ei. I-au
„împușcat ca să nu mai ceară de mâncare.
„N’am să uit scena de groază la care am luat
„parte într’o zi pe străzile Stalingradului. Doi ostași
„români treceau cu porțiile lor de câte 50 de grame
„pâine în mână. Se duceau spre locul lor, înghețați,
„s’o mănânce. In drumul lor erau câțiva soldați și
90 VALERIU CAMPIANO

„ofițeri germani care, Ia vederea (frâinii, (s’au repezit fa

„Români. Soldați! români au protestat. In ajutorul lor
„a venit un căpitan român ce întâmplător trecea pe
„stradă. In timpul când acesta căuta să le reamin-
„tească de civilizație, vorbindu-le ca unor oameni, o
„fiară de căpitan neamț a scos pistolul și Pa împușcat
„pe Ioc. i•
„Așa eram tratați de cei care ne cereau jertfe și
„care ne-au ucis pe front floarea tineretului, speranța
„poporului românesc”.
Și să mai cităm o destăinuire luată la întâmplare
din maldărul nesfârșit de spovedanii care vot umple
seriile de basme din lumea copiilor noștri de mâine.
Este jeluirea plutonierului major de administrație C.
D. Ibrail care sună așa:
„Istovit de oboseală, cum am\ ajuns în gara Gomrak,
„am căutat adăpost. Nicăeri neamțul nu ne-a lăsat
„să intrăm. Eram1 primiți cu strigătul'de „heraus, he-
„raus!” Până în zori am stat afară pe un ger dp
„35 grade tot căutând zadarnic adăpost. Am văzut
„atunci în toată sălbătăcia purtarea hitleriștilor care,
„fără un pic de milă, îți luau fărâmița de pâine din
„mână, iair din locul unde reușeai să-ți faci un foc,
„erai isgonit pentru a se încălzi bestia teutonă.
„Două zile, istoviți de foame și oboseală, am umblat
„prin Stalingrad până am găsit resturile de eșaloane
„ale Diviziei. Aci ni s’a dat la 48 inși o pâine de
„1200 grame, iar un sergent dela compaifta 20-a de
„recuperare mi-a dat un pumn de ovăz, pe, care l’am
„sdrobit făcând din el o ciorbă din care am mâncat 7
„camarazi”.
Și scriind aceste spovedanii, luate dintre miile ide
povești adevărate care vor trăi vecinie în istoria su­
ferințelor poporului român, îmi vine nu știu cum să
apăs penița ca să străbată prin hârtie până în partea
cealaltă, ca să se vadă bine și să se audă pretutin­
deni și să înțeleagă toată lumea. Mi-e teamă totuși
STALINGRAD 91
a nu părea din lumda basmelor. Sunt lucruri oare
prin existența lor te fac să te ferești să Ie sorii,
pentru a nu mirosi a fantazie. Că dacă spui aici .că
ofițerii români erau puși sub com’anda Nemților de
grade mult inferioare, îți vine'să zâmbești cu scep­
ticism. Nu-ți vine să crezi nici că ofițerii români au
fost loviți cu piciorul de ordonanțele ofițerilor nemlți
și’ nici că Nemții jucându-se cu pistoalele sau. mitra­
lierele trăgeau în câte un nenorocit de . Român carej
își căuta un culcuș undeva prin vre-o văgăună.
S’o fi purtat Neamțul civilizat în țara jrnea înainte
de Stalingrad. Nu știu. Eu nu sunt convins. N’am fost
convins niciodată. Atunci când îl vedeam strâns în
guler și înfipt de jos' în sus în caschetă lui țuguiată,
înmănușat, cu pantalonii prea dungați, cu fața cris­
pată de gomă și prea multă încredere în rasa lui, prea
mirosea a celofibră. S’a ddvedit acolo în cerc, scăpat
din dleștele stereotipului regulamentar care-i meca-
niza mișcările. Și a rămas Neamțul așa de gof-g,oluț,
că-ți era scârbă să te mai uiți la el. Apoi a născut
ura. Ura de moarte.
Nu știu cum nu Pau dibuit pe neațnț domnii cei
mari dela guvernarea românească atunci. când ne-au
înhămat la teleaga Iui. Ori, l-au dibuit, l-au știut
dar Ie-a convenit. CiT „greșală” nu se poate scuza o
conducere de stat. Crima a stat fără îndoială la
baza acestei alianțe. Crima odioasă pe care călăreau
interesele imperialiste germane și care stipendia tot
din avutul nostru pe cățelul pământului, Antonescu*
priponit în Sud-Estul Europei ca o ciuhă, ca un. semn
al cutropirii.
Știa oare guvernarea românească de felul cum se
purtau 'Nemții cu Romiââii la Stalingrad? Dacă nu
știa, de ce nu știa?
Și dacă știa, ce măsuri a luat?
Parcă n’am fi fost cu toții fiii aceluiași popor.
Ori poate.... poporul nu interesa socotelile Conducă­
92 VALERIU CÂMPJANU

torului. Ori, iarăși, Conducătorul nu era fiul po­

porului.
Cunoaștem ațâți admiratori aii Nemților, care au
devenit subit slugile lor, târând după ei toată demni­
tatea noastră națională. Și acestor admiratori le era
dat să cunoască tot adevărul. Și l-au cunoscut. Dar
n’au făcut nimic pentru a salva câtuși de, puțin cin­
stea românească terfelită de teutoni.
Nesocotirea mândriei naționale românești a culminat
atunci când, presat din toate' părțile de armata rpșie,
în' ultimele zile ale lui Ianuarie, Paulus1 căuta o des-
legare de șaradă pe spatele Românilor. Se zicea că
refuzase ultimatul Comandamentului forțelor sovietice
și se aștepta din zi în zi nimicirea complectă a cer­
cului. Atunci Paulus a invitat gruparea Românilor ca
să constituie o gardă de ofițeri români care să-i a-
pere securitatea personală. (!) Că, ce-și zicea Mai
marele Nemților? Zicea așa: — Vor veni Rușii, vor
intra în Stalingrad, vor ajunge la mine și eu voiu
putea dovedi prin existența acestei gărzi de RomâAi
că am fost agreat de însăși Românii și că, adecă^
voiu beneficia și eu de favorurile care li se vor face Jor.
Noroc că Românii dela Stalingrad erau deja >că-
liți de două luni de zile in cazanul ce clocotea necon­
tenit. Și au refuzat categoric. Și au refuzat cu indigj-
nare. Paulus a aflat și el de indignarea românească.
Dar nu mai avea ce face. Toată lumea știa de nlti-
mat, toată lumea era convinsă că, din ceas în ceas, ca­
pitularea trebuie să aibă loc.
Un puternic avertisment din partea Rușilor, a doua
zi după refuzul propunerilor de capitulare. Adecă bom­
bardarea comandamentului diviziei. Două avioane la
mică înălțime. Artilerie antiaeriană nu mai aveam
de mult. O bombă foarte grea, căzută în plin și
„postul de comandă” instalat într’un bloc rămas mai
neatins, sări în țăndări cu ocupanți cu tot. Efectul
moral a fost formidabil. Nemții fugeau din colț în
STALINGRAD 93

colț strângândm^și capetele între pumni. Fiecare căuta

să se alăture unui grup de Români. Fiecare îți a-
mintea de buhătatea românească, de nejustețea răz­
boiului, de dezastrul în care a vârât Hitler Europa și
de indulgența pe care o au Rușii față de Români.
Și dintr’odată Românul a devenit un obiect căutat,
cu trecere. Nemții vedeau captivitatea cu ochii și
cerșeau „protecție”. De . sigur, conștiințele lor prea în­
cărcate de crime îi făceau să se agâțe de orice. Și
această proptire a nădejdii lor în Români, ne dădeau
și nouă speranțe. Că, adecă, într’adevăr Rușii nu ne
vor omorî, cel puțin pe noi Românii. Priveam deci lu­
crurile mai senin, mai cu încredere
In aceeași seară, pe gardul de bolovani din fața
fabricei de tractoare, am înfipt un par de vârful că­
ruia legaserăm o cămașă albă. In coînțelegere cu o-
berfeldwebelul. Ziceam că peste noapte vor veni iarăși
patrulele sovietice — ca în fiecare noapte — și văzând
steagul alb vor înțelege că vrem să ne predăm și
ne vor ridica. Am așteptat toată noaptea. Nu ne-a
ridicat însă nimenia. Dar constatarăm cu regret că
steagul dispăruse. Au venit peste noapte Rușii |și
Pau dus cu ei.
Am simțit o amărăciune adevărată. Vasăzică nici
Rușii nu ne vor? Atunci ai cui suntem? Cine ne
vrea? Nee ste oare dat ca să murim cu toții acolo,
sub " ruine ?
Credeam totuși că steagul a fost -dus de ai noștri.
Și atunci ne-am înfricat. Am1 așteptat toată ziua an­
chetă dela Comandament că" să se stabilească cine
anume a atârnat steagul alb în fața liniei. Dar nici
o anchetă n’a mai venit. Pohte' nici nu mai exifctia
comandament decând cu bombardarea postului 'de co­
mandai Și seara am mai ridicat un steag alb și
ne-am făcut bagajele.
Am trecut în camera răniților. Simțiam nevoia să-mi
94 VALERIU CÂMPIANU

petrec ultimele clipe cu soldații. Nu știu dece aveam

impresia că atunci se sfârșește totul
La lumina unei macaroane de praf de pușcă, am
văzut dintr’o privire toată drama răniților cane stă­
teau de atâtea zile nepansați, încălecați unul peste
altul, negri complet de fumul de cauciuc ars în mij­
locul camerei fără deschizătură.
— Ce mai e pe-afară donmule sublocotenent?
— Ce să fie, măi 'fraților? Iaca, Ia noapte ori mâine
terminăm și noi cu iadul ăsta.
Toți s’au proptit în coate arătându-și în licărirea
prafului de pușcă aprins, dinții strălucitor de albi,
dând drumul zâmbetelor încarcerate de atâta vreme.
— Glumiți, domnule sublocotenent...
— Nu. Nu mai e glumă. S’a terminat. A foist
destul.
Au oftat. A fost un oftat atât de lung, atât de
odihnitor de par’că s’a scuturat toată iarna din noi.
— Să vă pregătiți fiecare. Aruncați lucrurile de
prisos. Să nu aveți asupra voastră decât ceea ce vă
trebuie. In special să vă îmbrăcați bine. Cine știe
cât vom avea de mers pe jos.
— Domnule sublocotenent, dar Siberia aia e departe?
— Dar dece Siberia?
— Așa... întreb și eu.
Adevărat. La Siberia nu.m’am gândit. Pentrucă nici
odată în închipuire nu mi-am prelungit viața dincolo
de liniile Rușilor. Dar acum, când începeam să mai
am speranțe că voiu scăpa cu zile, iată problema
Siberiei.
— Ei, departe desigur. Dar cred că nu ne vor
duce pe jos. Și apoi și în Siberia locuiesc oameni.
Câți s’au întors din războiul trecut din Siberia? Ce-are
aface? Noi, dragii mei, trebuie să ne împăcăm acum
cu un singur gând și anume: Că vom sta în Rusia
ca prizonieri doi sau trei ani. Mai mult nu va ține
războiul. Vom munci și noi unde ne vor pune. Nimenea
STALINGRAD 95

nu ne va cere mai mult decât putem. Mai greu ca

tn ocnă nu va fi. Și în ocne trăesc oameni. Aculmi
cei puțin scăpăm de războiu. Și vom1 mânca. Ne vor
da de mâncare. Gât de cât.
La auzul acestui cuvânt toți și-au trecut palmele
In jurul gâtului, rătăcindu-și ochiii undeva în îndepăr­
tarea nevăzută, acolo unde cândva se mânca pâine.
Am rătăcit și eu în amintiri. Mi se părea totul din
lumea poveștilor. Cum adecă, mă întrebam, pot fi
oare în lume colțuri unde se mănâncă pâine? Și cum
am putut eu, înainte de războiu, să mă culc liniștit
seara, când în bucătărie rămânea pâine nemâncată?
Nu! Categoric, cei dinafara cercului nu sunt oameni
depe lumea asta. Dece nu mâneam acasă lături? Dece
le dădeam la porci? Iată o descoperire. Laturile! Și
niciodată nu mi-am închipuit că și lăturile se pot
mânca. Ce bune ar fi fost ele acuma!
Și prin asociație de idei am trecut dela porci la
Nemți. îmi amintiam cum, în 1940 când au inundat
țara noastră, se repezeau Nemțoii la cofetării și mân­
cau dintr’odată câte 20 de prăjituri. Atunci nu-i în­
țelegeam. Dar acum le dădeam dreptate. Nu mă înțe­
legeam pe mine care treceam pe lângă brutării fără
să năvălesc asupra vitrinelor încărcate cu chifle. Și,
gândindu-mă așa, furat de povestea pâinii, priviam
Ia obrajii lui Olteanu care stătea îngândurat cu frun­
tea în pământ.. Cele două luni și jumătate de mizerie
nu i-au sbârcit complect. Erau parcă mai umflați ca
ai celorlalți. Și privindu-i așa, îmi făceam planul cam
de tinde s’ar putea tăia bucățică^ numai o bucățică de
carne ca s’o frig. Bună ar mai fi.
O, nu, n’aș fi făcut așa ceva. Dar ne obișnuiserăm
să privim orice obiect prin prisma gastronomiei. Și
fără îndoială carnea tenta. Dacă tentau și cizmele și
curelele. O, și câte curele nu s’au mâncat și câte oase
aruncate pe câmp nu s’au ars în foc și apoi cenușa
s’a înghițit. Niciodată n’aș fi crezut că mâncarea poate
 96 VALERIU CAMPIANU

să fie, în veacul al XX-lea o problemă de vieață și

moarte.
-- Dar noi răniții ce ne facem?
Adevărat. Ce ne facem cu răniții?
' O să vedem. Cred însă că o să vă transporte ^cu
căruțe.
— Eu, interveni Drigă, n’am să spun că sunt rănit
O să mă târâi așa cum voiu putea. Dar, dumneavoastră
cum stați cu piciorul?
— Par’că nu mă mai doare. In orice caz noi să fim
pe cât se’ poate mereu împreună. Să nu ne despărțim.
Oricum, am gustat din aceeași otravă, ne cunoaștem
mai bine. Să ne scriem fiecare adresele celorlalți qă,
cine știe ce se poate (întâmpla cu unul sau altui .dintre
noi. Cel puțin să putem să le spunem celor de-acasăj.
— Și tata a fost < prizonier în Rusia și a venit acasă
sănătos.
— Și tata.,
— Dar, domnule sublocotenent, dacă ne-or întreba
Rușii ceva, ce să spunem?
— Cum ce să le spunem? Ce să ne întrebe?
— Dacă ne ar întreba, de exemplu, dacă suntem co­
muniști sau nu.
— Spunem-• Ce să spunem?
-T Să spunem că d£
— De, măi, cum vreți. Să spunem că da.
— Dealtfel, interveni din nou Olteanu, ne-ați spus
Dvs. încă la Platanov că am venit în Rusia să dis­
trugem (comunismul și nu știți cum o să mergem
noi înșine înapoi...
— In definitiv, ce? Ce' adecă, comuniștii nu sunt oa­
meni? Ba da.
— Da, dar ce-i aia „bolșevic”?
— Bolșevic?... Păi., bolșevic. Li se zice așa. Dar
nu sunt; Asta-i o vorbă stârnită de ai noștri ăi mari
ca să ne sperie pe noi.
— Sigur. Mai bolșevici sunt Nemții...
STALINGRAD 97

Și discuția continua în noaptea acelui beciu cu fum

de cauciuc și praf de pușcă. Spunea fiecare cie știa.
Era tot ce sădise în noi propaganda antisovietică. Cu
cuvântul „comunist” ne mai împăcăm noi. Dar „bol­
șevic” se cuibărise în mintea noastră ca o amenin­
țare eternă, ca o sperietoare pe care însă niciodată
nu o definise nimenia și rămânea lă voia fiecăruia ca
s’o mărească după a sa fantezie și necurățenie sufle­
tească. Azi, stau și mă gândesc cum', un popor care
se pretindea a face parte din pionul civilizației în
răsăritul Europei, a putut înghiți atâtea baliverne
sjpornite de propaganda fascistă, alimentându-le el în­
suși și propovăduindu-le oricând și oriunde și prin
toate mijloacele. Al cui interes era ca pbporul so­
vietic să fie atât de nemilos calomniat?
Domnule sublocotenent, îmi întrerupse gândurile
Pălălău. Eu mă voiu întoarce odată acasă, dacă îmi va
ajuta Dumnezeu. Acuma am văzut multe lucruri și am
început să judec altfel. Nu voiu mai sta cu miâijiile
încrucișate până acuma, lăsând pe politician! să-și
bată joc de votul meu. Că dacă eram noi mai deș-
tepți, mai luminați, fiți sigur că Antonescu nu a-
jungea ce a ajuns și nici Nemții nu ajungeau în țaiți
noastră.
— Las că și noi suntem de vină, își dădu cu pă­
rerea Martinov. Nu chiar noi spuneam mereu că sun­
tem un neam de hoți și de pungași care nu merităm
să trăim?
— Dar ce crezi tu, Martinoave, că asta era așia...
Ia .întâmplare? Cine crezi tu că ne-a învățat să ju­
decăm așa...? Și cui îi convenea ca să se vorbească
în acest fel? Streinilor. Nemților. Ca la un moment
dat să poată face cu noi ce vor... Acum, vedem și
noi. Cam târziu adevărat.
— Eu, vă spun drept. Dacă voiu scăpa cu viață
de-aici și mă voiu întoarce -acasă, am să-mi învăț copiii
să urască atât de mult pe Nemți, încât numai cu­
‘ . 7
98 VALEBIU CÂMPIANU

vântul „Neamț” să fie o sperietoare pentru copiii

neascultători. Așa ca Muma Pădurii sau Sgripțo-
roaica...
— Dar, parcă Nemții sunt toți vinovati? Și ei sune
oameni ca și noi. Hitler, conducătorii i-au mânat și
pe ei dela spate. Parcă toți Nemții știu pentruc^j
luptă?
— Bine bine, nu știu ei pentru ce luptă, dar de ce
sunt toți la fel? De ce sunt răi? De ce-și bat joc def
alții? / ; ,
— Așa au fost crescuți. Așa au fost învățați. Voi
nu i-ați văzut ce-au făcut până la Volga? N’a distrufc
tunul, cât au jefuit și au distrus cei din spate.
Discuția ne-a fost întreruptă de oberfeldwebel care
mă căuta. Sosiră avioane cu alimente și trebuia în­
cepută vânătoarea bombelor. Am plecat cu cei teferi
și ne-am răspândit prin curtea fabricei. Dar Bușii
începură să arunce bezele de brandturi peste clădire.
Știau ei ce se petrece la noi. Am renunțat la scotocire
și m’am refugiat în cavernă. Ceilalți au ramas însă
pe-afară scrutând corul. Așteptau mana.
 întâlnirea
Era ora șase dimineața în ziua de 2 Februarie,
1943. Vânătoarea de peste noapte șe soldase cu câteva
cutii de untură sleită. Problema împărțitului am re­
zolvat-o în felul următor: Am deșertat cutiile într’un
lighian improvizat în care topeam zăpadă pentru apă
de băut și în care ne mai spălam — din când în
când. Apoi după ce conținutul s’a topit ne-anj repezit
cu lingurile sorbind cu poftă din untură. Care cât
putea. Și ca să nu ne fie greață, mâneam1 și cafea
boabe, așa câte un pumn, în loc de pâine. Cine nu avea
cafea boâbe mânca „caramele” de vopsea de tancuri.
In învălmășala aceea, lingurile se mai vărsau pe mâini,
pe mantale, pe jos. Și-atunci sugeam cu gura stofa
îmbibată cu untură ca să nu se irosească.
Acesta era spectacolul apărut în fața soldatului
roșu care cu o mână de te cu putere la o parte ujșa
de fier, iar cu cealaltă mână ținea întinsă spre noi
o armă cu baioneta lunguiață. Era un băetan care să
fi tot avut 21—22. de ani. Ne strigă un „pășii!” pu­
ternic ceeace însemnează: „Aideți!” Apoi, văzând în­
grămădirea noastră asupra lighianului, lăsă încetinel
100 VALERIU CÂMPIANU

arma la picior, intră zâmbind în încăperea noastră

și întrebă:
— Ce face fi acolo?
— Mâncăm...
— Bine, bine, mâncați liniștiți. Arme avfeți?
— Avem. Sunt pe sub lăzile alea.
— Harașo!
Și soldatul roșu își scoase săculețul cu mahorcă,
își ’răsuci o țigară și o aprinse liniștit. Era îmbrăcat
în haine de vată, avea mănuși groase de* blană .de
miel, pâslari și căciulă înnodată sub bărbie. In obrajii
Iui se cuibăriseră doi bujori iar ochii scăpărau acuftna
prietenie, iertare, milă, îmbărbătare ori nu știu ce.
Dar inspira atâta încredere și senin, încât uitai să-mi
mai duc lingura la gură.
— Hai, mănâncă, mănâncă. O să mergeți pe jos o
bucată bună de drum.
Parcă I’am cunoscut de când e lumea. I-am zâmbit
Mi-a zâmbit șl el. Vasăzică nu ne omori,' prietene?
Păi ești de-al nostru, vorba aia.
— Dar ce mâncați voi aici?
— Vopsea...
Rusii! n’a înțeles, dar i-am arătat butoiul. Atunci
omul de vată se puse pe un hohot de râs de era să
se prăpădească.
— Ei, iaca asta n’am mai pomenit-o.
La dreptul vorbind, nu prea înțelegeam de ce râdea.
Nu era rea vopseaua. Poate însă că în afară de cerc
nu se mânca astfel de bunătăți. Dar Rusul începu să
râdă și de untură și de cafeaua boabe. Ce-o fi găsit
de râs, atunci nu puteam pricepe. Azi râd și eu cu
acelaș râs nestăpânit.
- Nu face nimlcfa. O să primiți de-aouma de mân­
care.
— Ce zice? Mă întrebară Nemțit
Eu treceam drept „perivocec” pentrucă știam câ­
teva cuvinte rusești.
STALINGRAD 101

— Zice că o să ne dea de mâncare.

După mutrele lor am priceput că nu Se pot de­
prinde cu această idee. Cum adecă mâncare?
— Ei, gata?
Eram gata. Mi-ăm lepădat șuba căptușită cu as-
truhan de „captură”, am luat o căciulă ^omlâneascga
în locul celei rusești, ca să nu fie recunoscute și am1
eșit. După mine eșiră și ceilalți în mare grabă.
— Nu, nu, interveni soldatul cu arma cât prăjina.
Liniștiți! Nu vă "grăbiți. Imbrăcați-vă bine. Luați cu
voi tot ceeace credeți că vă'este necesar. Dar nu prea
mult că o să faceți drum pe jos.
Am vrut să intru în camera răniților, dar Rusul
m*a oprit.
— Surit răniții.... Vreau să le spun și lor să ’se
pregătească.
— Nu, nu. Răniții rămân pe loc. Vin echipele de
sanitari și îi transportă cu mașinile. Nici un rănit să
nu se miște dela locul hli. Du-te iși spu'ne-le.
Am intrat la ei și le-am comunicat cele spuse de
sovietic. Au rămas cu regret. Ne-am despărțit îm-
brățișându-ne din priviri. De pe fețele tuturor dispă­
ruse groaza și o viată nouă mijia în ochii lor. 1
— Nu uitați, camarazi, adresele... Poate ne vom miaft
întâlnii, poate nu. Aveți încredere în puterile voastre},
nu yă lăsați, prindeți-vă de viâțiă. Abia de-acum în­
colo vom avea nevoie de 'ea. Am terminat cu războiul
Pentru noi a venit pacea. S’a terminat calvarul. Nu
uitați însă să vă țineți strânși ,pțe cât se poate, ca
frații. Suntem așa de departe de țară Am suferit
împreună. Ajutați-vă unul pe altul.
— Pășii!
Și am plecat. îmi rotii înc’odată privirile prin bâr­
logul cu moloz și fier încârligat. Nu-1 regretam. Mă
împrietenisem cu prizonierul. Eram parcă, prizonier,
decând m’am născut. Abia atunci mi-a venit în minte
să-mi ridic mâinile. Doar eram prizonier și așa se cu-
102 VALERIU CAMPIANU

vine la predare. Le-am ridicat. Soldatul m’a liniștit:

— Ne nada! Nu e nevoie.'
Am scos pistolul din buzunar; și i fam dat Rusului.
L-a luat, s’a uitat cu admirație Ia el apoi l-a aruncat
pe o grămadă, de arme care creștea mereu, proptită,
în marginea drumului pe unde defilau „victorioasele”
armate hitleriste'
Treceau Nemții câte patru — câte patru, înalți, îm­
brobodiți în pături, cu bărbi încâlcite, cu pâslari și
ranițele doldora de nu-știu ce. Am' vrut să mă încolo­
nez, dar soldatul roșu m’a oprit lângă el.
— Stai s,ă-i vezi jși tu. Să le vezi_ slava.
Am priceput. îmi venea ^ă-1 săruți Și soldatul sen­
tinelă făcea aprecieri pe care nu le înțelegeam dar le
prindeam, sensul din gesturile lui dare arătau ruinele
din preajma noastră.
Căpitanul neamț, Grundstadt, care mă sfida oride-
câteori trecea pela unitatea mea, defila acuma cu
mâinile afundate în mânecile toantăii. Când m’a observat
și-a ridicat capul salutându-mă cu un zâmbet de cârpă.
Mă vedea alături de Rus și-și închipuia că. cine știe'ce.
Am plecat și noi • în coada coloanei, spre ni^te
mâncători de pămnât. Sublocotenentul L, își îmbrăcase
peste mantaua căptușită cu opozon un fulgarin și
se țiriea mereu de brațul meu.
— ,Ție nu țî-e frică ?
— Mie nu; Am conșîtiința împăcată,. N’am nimic
pe ea. Frica este un produs al conștiinței pătate.
— Crezi că n’or sa ne împuște?
— Cum poți vorbi prostii? ♦
Trei Buși în jurul unui căpitan neamț discutau
foarte aprins și îl întrebau mereu ceva în limbi»
rusă. Căpitanul nu înțelegea. Iar Rușii țipau din ce
în ce mai tare:
— Spuneți. Aide spuneți, pentruce ați distrus o-
rașul? Știți voi câtă muncă am depus până când
l-am ridicat? Pentru ce I-hți distrus? Ce v’a greșit?
STALINGRAD 103

Sublocotenentul L. se pierduse.
— Să știți că-1 împușcă. Au observat că e ofițer.
Ce tot țipă la el?
— întreabă și ei de ce au distrus Stalingracțuf.
— Nu țipă la el pentrucă e ofițer?
Ajunși în dreptul lor, Rușii au invitat pe Neamț să
intre în rând. Neamțul, ca un dulău scăpat din apă,
trecu repede în coloană." Galben, verde, înfricat. .
— întreabă-1 de ce îi este frică? mă invită prie­
tenul meu cu pușica mare
—• Auziți, domnule căpitan. întreabă sentinela de ce
vă este frică?
— Nu știu ce vor face cu noi... Cred că pe ofițeri
ne omoară.
Iar a râs soldatul roșu. Tot așa de plin ca acolo
în beciu
Ajunși în linia infanteriei :am fost obiectul unei
manifestații din partea ostașilor roșii. Toți ne strigau
„friț” (și ’râdeau. Dar nici unul n’a aruncat cu pietre
în noi, așa după curri 'meritam. Ne-am oprit pe creastă
și îritorcându-ne stânga ’mprejur, un maior sovietic
ne-a arătat Stalingradul. L-am văzut atunci. Mai bine
nu l-aș fi văzut...
Ne-am oprit.
— Ofițerii să treacă la o parte, ordonă un subloco­
tenent soviet ic
Unul câte unul părăseau coloana și Nemții, și Ro­
mânii. Sublocotenentul L. se lipi de mine.
— Ce ne facem? Eșim și noi?
— De sigur. Dar stai să se mai adune.
— Vezi? Acuma ne separă și ne execută...
Ii făcui semn soldatului dC vată că sunt și eu.
ofițer, și că vreau să trec între ^ofițeri. Dar soldatul
m’a oprit.
— Sicias!
Apoi m’a invitat să mă duc cu el.* L-am urmat.
De sigur voia să mă scape. Ii voiu fi intrat eu<* Ia
104 VALEHIU CâMPIANU

inima. Poate într’adevăr pe ofițeri îi scoate din rând,

îi duoe undeva în vre-o văgăună și-i execută. Știa
soldatul ceva. De aceea mă lua cu el. Mă duse apoi
într’un adăpost. întuneric. La lumina unui felinar im­
provizat, un maior manca dîntr’o gamelă.
— Ce-i cu ăsta? întrebă maiorul în ruspște?
— L-am găsit mâncând vopsea în fabrica de trac­
toare.
— Nu ți-e foame?
De data aceasta maiorul mi se adresă mie. Și încă
în românește. Surpriza a fost atât de mare încât era
să mă dărâm1. Și priviam cu mirare la maior. La alt­
ceva mă așteptam eu dela ei. Mi-a dat lingura lui
și maioful a cerut dela soldat altă lingură. Maiorul
începu să mănânce, dar eu nu îndrăsneam.
— (Mănâncă, sublocotenente. Așa e la războiu, n’a-
vem când ne ține de regulile politețe!.
Am luat o felie de pâine și cu mâna tremurândă
atingeam cu prudență marginea gamelei. A aceleiași
gamele din care mânca maiorul. Dar maiorul inten­
ționat mânca mai încet ca să-mi ajungă mie. Se vedea
dar.
— Ei/ cum e pâinea sovietică? Bună?
— Da, domnule maior, răspunsei. Dar mai bun«ă
ăr fi dacă ar fi românească.
— De ce n’ai rămas acasă să mănânci pâine româ­
nească. Eu nu te-am chemat la Stalingrad. De ce ai
venit?
Apoi după un moment de gândire:
— Familie ai?
— Soția a murit. Am doi copii.
— Și... ai să spui copiilor ce ați făcut voi la
Stalingrad?
Mâneam încet, pe dibuite. Nu mai vedeam de la­
crimi.
— Nu plânge. Mulțumește-te că ai scăpat cu viață*
Pentru dumneata s’a terminat războiul.
 STALINGRAD 105

Mai bine m’ar fi pălmuit maiorul rus. De sigur

n’avea de unde ști că întrebarea „ce-ai căutat la
Stalingrad!” îmi făcuse deja tumori pe creer, de câtă
vreme se înghesuia în capul meu.
Mâncarea îmi stătea în gât, nu de sătul ce eram,
dar n’o meritam. Și afară, mă aștepta de sigur călăul
să mă execute. Iar încolțise în mine frica. A fost bun
cu mine maiorul, bun ca 6 rază de soare jucăușă.
Și când am -părăsit bordeiul am mai privit odată
înapoi, o privire de recunoștință nemărginită. Știam
că n’o să-I mai văd. Afară m{ă aștepta groapa cu vait
Eram sătul de-acum. Și de mâncare și de mustrării
Soldatul de vată cu bujori în obraji și. cu arma
cât prăjina îmi făcu un semn cu arma:
— Pășii!
Era parcă o invitație Ia moarte. îmi era de-cumfaa
tot una. Am plecat. Eu înainte, el după mine. Aștep­
tam cu măselele încleștate o împușcătură și o șuviță
de sânge prelingându-mi-se pe spinare; Soldatul s’a
oprit. Am- așteptat. Dureros. Crud. Am închis ochii.
Dar împușcătura întârzia. Mi-am întors capul să văd
dece nu trage. Dar rusul, ascunzându-și capul de fu­
ria vântului nebun, încerca să-și aprindă o țigară de
mahorcă. Mi-a dat și mie. Era tare ca trăznetul. par
fumam de zor ca sx nu-I supăr. Am plecat iarăși ală­
turi. Eu cu mâinile în buzunar ,și cu ochii la țeava
armei Iiii, Pe-acolo urmă să iasă glonțul — bilet pentru
trecerea în cele veșnice. Dar ostasul roșu :mlă oprea
din când în când, se întorcea cu fața către cdșurild
din Stalingrad răsărite printre moloz ca niște pumni
ai amenințării și-mi spunea mereu:
— Tac harașo? (E bine așa?) Ai, »ai, ai.
NemțL holbau ochii nedumeriți. Veneam cot la cot
cu soldatul roșu, fumând și discutând. Ai mei — Ro-
mânii — zâm bi.au ușurați; Credeau și iei la început
ca și mine, că mă. ducea Rusul pă mă îm’puște. Soil-
106 VALERIU CAM PI ANU

datul Martinov discuta aprins cu un sovietic și se

apăra în disperare. Rusul râdea de nu mai putea.
— Ce este, Martinoave!
•A Nimic. Soldatul mă întreabă dacă sunt popă că
am așa barbă mare. Și eu îi spun că sunt șofe£>
dar nu mă crede
— Zi și .tu că ești ijpopă, dacă așa vrea el să
creadă.
— Cum *să zic, domnule sublocotenent? Să mă o-
moare? Aștia-i omoară pe popi.
Și i-am spus eu soldatului:.
— Eto batiușca. (Astă e popă).
Soldatul a prins mâna lui Martinov și strângându-i’-0
cu putere i-a spus:
— Foarte bine. De ce te ferești? Și noi avem popi.
Efectul a fost uluitor. Au eșit- din rând și doi preoți
protestanți de-ai Nemților.
— Și noi suntem popi.
— A, niet! Nu se poate, .asigură ostașul roșu. Popii
au barbă. Așa se cuvine. .
 2 Februarie 1943
Era o zi senina ca niciodată- Parcă era într’adins
făcută să ne aducă izbăvire. Și 'ziua aceasta s-a păscut
încremenită în liniște neobișnuită. Peste, noapte nu
s’a auzit niciun tifli, niciun avion; niciun pistol au­
tomat nu ne-a țăcănit minutele de întuneric cu stele.
Pacea se lăsase din sâmburele nopții peste noi. Era
o lume cu totul nouă, desbrăjcată de armura aruncată
dincolo de eri. 'După două luni și jumătate urechile
noastre^ parcă Refuzau să-și mai îndeplinească facul­
tățile. Era totuși o realitate". Era liniște în văzduh.
Se auzeau doar pașii târșiți pe zăpada ce scrâșnea,
și lafma înăbușită a avalanșei de Nemțoi ce se des­
prindeau. mereu din moloz. Din, zori, începură să ia,să
de prin văgăuni, de pri,n pivnițe, de sub dărâmături
și holbau ochii la lumea nouă, la pacea sosită peste
noapte, zămislită în ieslea zorilor. Zâmbeau. Rânjeau.
Unii de bucuria mântuirii, alții de circumstanță. Nemții,
aceia care până mai aseară trăgeau fără judecată în
cei bănuiți de dor de capitulare, căutau să pătrundă
în sufletul soldaților roșii încercând parcă să-i con­
vingă că i-au așteptat de când e lumea. Și ciurucur
rile lui HitleT se scurgeau pe poteci din toate păr­
108 VALERIU iCÂMPIANU
țile, cu bărbile până la centuri, cu ochii afumați, cu
pâslari de lână furată dela Rostov și Kamensk, cu
pături pe cap, negri, galbeni de icter și cu păduchi
infectați cu tifos exantematic.
De sus, depe dolinele ce străjuiesc Stalingradul la
Miazănoapte, vedeam revărsarea coloanelor cenușii iz­
vorî te din sfâr ticăit urile orașului. Scurgerea începuse
de dimineață și aproape de înserat cozile coloanelor
nu se desprinseseră încă de oraș. Iar în zarea Nor­
dului capetele lor se afundau în ceață pe trei drumuri
paralele tăiate prin zăpadă. Defilarea lor se vedea pe
o lungime de aproape 14 kilometri Iși nu aveau de
gând să -se termine. Dacă n’ai fi știut ‘ despre ce este
vorba, ai fi putut crede că trei râuri cu apa sură
se întrec în șerpuire și curg din vecL Au trecut așa
toată ziua. Câți?. Cine le- putea ține socoteala. La
trei puncte de scurgere Rușii numărau rândurile ide
câte cînci și notau sutele,.; miile, zecile de mii, pe niște
hârtii presate cu proectile de neastâmpărul vântului,
vecinie stăpân al întinsului.
Pe străzile orașului se vedeau movile de arme nem­
țești. Eroii jafului aruncau cu grabă puștile, mitralie­
rele, pistoalele automate, revolverele, baionetele. Ar­
mele de cucerire, de crimă. Era îngenuncherea nă­
dejdilor lor de cutropitori. Tunurile zăceau pe dilpă
coaste, acolo pe pozițiile lor, iar tancurile, p^odonite'
în fața înfrângerii, scormoneau cu boturile caldarâmul
frământat. Acolo dormeau și nepelwerferurile și Erika
și toate drăcoveniile. Au dat examenul de veci în
fața tehnice! rusești.
Centura de împresurare sovietică era o mărturie
a puterii ce ne-a copleșit și a zădărniciei svâfcolirei
noastre de două luni și jumătate. Rușii din prima
linie — enorm de mulți și denși, așa cum1 nu ne-am
închipuit niciodată o linie de foc — aveau adăposturi
din care se înălțau leneșe fumurile sobelor. Ceva
mai în spate, în văgăune adânci, brandturi de to&te
STALINGRAD 109

calibrele, neînchipuit de multe, își căscau gurile lor

de ‘pârjol spre oraș. Iar mai în spate, până la 10
kilometri, adâncime, artilerie și iar artilerie. Apoi ime­
diat în spatele artileriei, aeroportul cu avioanele as­
cunse dupâ diguri enorme de zăpadă, clădite cu artă.
Abia atunci m’am îngrozit de ce ne aștepta. f
Soldatii roșii, rumeni la față, admirabil îmbrăcâți
pentru iarnă, curăței, râdeau și se trânteau a jojacă
prin zăpadă. Unii se apropiau de coloană strigăn-
du-ne: „Friț! Friț!” Dar pe vremea aceea nu știam
ce însemnează un „friț”.
— A! Românește? Antonescu? Ai, ai, ai!
Ne descopereau ușor după straele noastre kaki
și după căciulile dubite. Lăsam capul în pământ și
ne târâm cu jenă fala cârpită de pulpana Nemților.
— Unde vă este coviltirul? Se auzi vocea unui mol­
dovean șugubăț.
Am râs și noi cu amărăciune. Era o glumă tăioasă
pe care ar fi trebuit s’o percepem cu ani în? urmă.
Gând și când, câte unțistovit se prăbușea. Dai' „emi-
nenții Kamerazi” treceau peste corpul lui ca peste
un trunchiu netrebnic, sau îi smulgeau bocceaua din
spate și-l lăsau în plata Domnului.
Când soarele se ascunse după pleoapa albă a pă­
mântului, Stalingradul se "desena vag în umbră, de­
parte, în urma noastră. Iși începea tihna și pustiul.
Dormea la căpătâi cu morții lui. Femeile, bătrânii și
copiii îi populau ruinele cu trupurile lor de sloiuri
fărâmate. Nicio țipenie de vietate. Nici bunițe n’avea
și nici făclie. Iar noi, cei ce l-am . întors pe dos,- ne
vărsăm în necunoscut.
Și cele trei coloane îmbrâiau dealurile imaculate, ica
trei șerpare negre, ondulate după forma pârtiei. Sd
scurgea „gloria” spre lagăre. La 10 kilometri de oraș,
muncitorii ruși recons'truiau linia ferată, a cărei refa­
cere începuse chiar sub bombardamentul artileriei «noa­
stre. Lucrătorii se opreau din când în când, ridicau
 110 VALERIU CÂMPIANU

frunțile asudate, ne zâmbeau cu dojana și-și continuau

apoi munca lor de refacere.
Am trecut apoi și de tunurile grele și acum1 măr-
șăluiam liniștiți pe câmpia tăcută. Câte o groapă de
obuz ne mai răstălmăcea războiul care trecuse deja
în umbra trecutului, de 24 ore. Pentru noi se făcuse
pace.
— Pace! Pace!
Mă obișnuisem greu cu acest cuvânt care mă mân­
gâia- atât de mult și care-mi dădea puteri. Abia cu o
zi în urmă nu puteam face pe jos mai mult de.
un kilometru și acum mă aflam la al zecelea kilometru
de marș și m’aș fi tot dus. îmi ridicam mereu fruntea
spre slaVă să înghit1 aerul închegat în liniște și cerul
care dormea în -tăcere. Veselia mă cuprinse. Și pe
toți ne cuprinșe. Am înqeput să cânt. Și au început și
alții. Fiecare fredona câte ceva. Dar nimeni nu cânta
fragmente de cântece. Ci acorduri note, sunete. Ca
să se delecteze urechea, sufletul. Era doar pace. Lume
nouă. Un vis grozav a luat sfârșii.
Și iată, Rușii nu ne-au omorît. Aceasta ni se părea
extraordinar, Atunci; ce am așteptat noi două luni
și jumătate? Cine ne-a mințit? Și de ce ne-a mințit?
Ce interes avea?
Trăi ni 7 dar nu pricepem noțiunea. Era atât de
frumos. Prea frumos ca să fie adevărat. Nici bubuituri
de tun, nici moarte! Era ceva din domeniul visului.
Mă temeam să nu mă trezesc. Mă pișcam. Mintea
îmi rătăcea pe undeva, pe deasupra tuturor nqțiu>
nilor. Și noțiunile fugeau de ea. Nu le ajuingea din
urmă. Capul tiuia a pustiu. Numai inima îmi batea
cu putere de să-mi iasă printre coaste și ochi-mi scă­
pau din când în când mărgăritare fierbinți. îmi venea
șă râd, să râd, să nu mă mai opresc.
— Vezi L.? Rușii nu ne-au omorît.
Sublocotenentul L. mă privi transfigurat cte veselie.
STALINGRAD 111

Trăiam într’adevăr. Simțiam că trăiesc. Doar mă

mâncau păduchii care mișunau pela subsuori, pe spi­
nare, pe șolduri. Gâdilatul lor mă mângâia acuma. Mă
convingea. Imî desvăluia realitatea. Pe morți nu-i mă­
nâncă păduchii. Era o mărturisire a vieții.
Și pe giulgiul alb de nea, o dâră cenușie de umbră
rămânea în urma noastră.
In față se deschidea drumul unei vieți noui.

— Sfârșit
TIPOGRAFIA
.MODERN A-
INSTITUT
DE ARTE
GRAFICE
BUCUREȘTI
Sir. I, Ghlca, 9 Tel. 4.17.08
Reg. Comer). Nr. 827/943

19 4 5