PE URMELE DESTINULUI

de Ion Hânguleșteanu

Amintiri de pe front și din captivitate

(1941-1954)

Partea I - Gata la datorie!

Partea a Il-a - Zâmbet printre lacrimi

Editura RAMIDA - București

2000
SNI
*

HÂNGULESTEANU
ION

PE URMELE DESTINULUI
AMINTIRI
DE PE FRONT Șl DIN CAPTIVITATE

1941 '? +
 IN MEMORIAM!

învățătorul Ion Hânguleșteanu s-a născut la 10

decembrie 1913, în satul Slobozia Ciorăști din județul
Râmnicu Sărat, ca fiu al lui Ștefan Ulmeanu din
Hângulești (jud. Vrancea), căruia după strămutarea la
Slobozia Ciorăști i s-a spus Hânguleșteanu.,
Studiile primare și le-a făcut în satul natal, iar
școala normală a început-o la Focșani și tot acolo a
terminat-o, după ce peregrinase un timp pe la școlile
normale de la Roman și Bacău, cât timp cea de la
Focșani fusese desființată provizoriu.
La Roman avea să-1 cunoască și să și-l facă
prieten pe Ionică Ciutea, fără să știe că mai târziu vor
împărtăși aceeași soartă amară în Uniunea Sovietică,
ca prizonieri de război, până după moartea lui Stalin.
L-am cunoscut pe Ionică Hânguleșteanu, ca și
pe Ionică Ciutea, în lagărul de la mănăstirea Oranki,
în iama 1946/1947, pe când locuiam împreună circa
600 ofițeri români în biserica mică, transformată în
locuință, prin amenajarea a cinci platforme din
scândură, suprapuse.
Singura noastră distracție în acele nopți lungi,
de 18-20 ore, erau într-adevăr povestirile lui- Ionică
despre copilăria petrecută pe malul Râmnei și anii
tinereții petrecuți în școlile normale.
Și ce nu povestea Ionică? Năzbâtiile și
năzdrăveniile pe care le facea la casa părintească și
prin sat; apoi, cele petrecute pe băncile școlii și pe la
oraș.

5
 Pline de nerv și de umor de neîntrecut, ele ne
făceau să uităm situația tristă și amară în care ne aflam
de câțiva ani, de acum.
îmi aduc aminte cum un neamț, care poate nici
nu înțelegea bine românește, venea să studieze
gesturile și mimica “omulețului”, care stârnea hohote
și râsete. Pentru faima ce și-o câștigase, noi îi
spuneam “Creangă al Munteniei”. Vorbirea sa era
caracterizată de coloritul graiului specific satului
natal.
De altfel, mai târziu, după sosirea în țară,
povestirile lui Ionică aveau să vadă și lumina
tiparului, sub titlul “Pe umerii tatii”, în memoria celui
care îi călăuzise pașii spre școala normală, și a mamei
șale, Smaranda, care, după ce-1 văzuse învățător, nu-I
scotea din “Domnul mamei, domn”.
După repatrierea românilor, în 1948, el avea să
mai rămână încă șase ani în U.R.S.S., învinuit pe
nedrept de “crimă de război”, deși Procuratura de la
Moscova îl găsise nevinovat. L-a urmărit însă, tot
timpul,‘ca un ghinion, umbra politicianului Birkman
și a unui camarad de unitate, care la proces, ca martor,
s-a erijat în acuzator.
Dar despre toate acestea să dăm cuvântul tot
lui Ionică, în: “Pe urmele destinului”, unde cu curaj și
demnitate, povestește cele petrecute în GULAG-ul
sovietic.
învățătorul Ion Hângulșteanu a murit la 5 iulie
1998 și a fost înmormântat la cimitirul bisericii
“Capra” din București.
Mihai Chiriță

6
 Partea I - Gata la datorie

INTRODUCERE

România, țară frumoasă asemeni unei grădini

cu mere de aur, așezată ca o ispită parcă'în calea
năvălitorilor, la răscruce de vânturi, cum spune
cronicarul, a dus lupte grele și a vărsat mult sânge
pentru a-și păstra ființa și credința strămoșească.
Codrul ne-a fost frate, munții ne-au adăpostit,
apele ne-au potolit setea și ne-au spălat obrajii de
lacrimi în vremuri de răstriște, dar n-am uitat să
respectăm testamentul lăsat prin sânge de moșii și
srămoșii noștri.
După atâta zbucium și neliniște, după atâtea
jertfe pentru a ține piept năvălitorilor, de-abia la 1
Decembrie 1918, ca urmare primului război mondial,
prin jertfirea a peste opt sute de mii de români, s-a
realizat visul de aur: “reîntregirea neamului în
hotarele lui firești”.
N-am apucat însă să trăim bucuria strângerii
fraților la sânul mamei nici un sfert de veac. Ca un
cutremur neașteptat a venit ziua de 26 iunie 1940, zi
de doliu, zi de lacrimi. Din ordinul lui Stalin în
înțelegere cu Hitler ni s-a impus prin forță și dictat
cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei, precum și
ținutul Herței.
Tot atunci, în același an blestemat 1940, a
urmat și cinicul dictat de la Viena, prin care ni s-a
impus de același Hitler, prin contele Ciano, ginerele
lui Musolini, la cererea vecinilor noștri unguri,

7
cedarea unei părți din trupul Transilvaniei.
Oare în fața acestei situații cutremurătoare ce
puteam face? Să rămânem cu brațele încrucișate? S-
așteptăm mila comunistă? Ar fi fost zadarnic. Proba
cea mai evidentă este faptul că după 23 august 1944,
deși am rupt cu mari jertfe în oameni și materiale de
război alianța cu nemții, devenind a patra forță alături
de armatele aliate, scurtând timpul de război cu cel
puțin șase luni. La sfârșitul ostilităților înșiși rușii nu
ne-au băgat în seamă. Am plătit cu vârf și îndesat
despăgubiri de război, iar cât privește retrocedarea
teritoriilor smulse de ei, total ignorați.
Pe de altă parte, Wehrmachtul celui de al
treilea Reich, dispunând de un impresionant potențial
de război, creat chiar sub ochii englezilor și
francezilor nu s-ar fi oprit să nu-și ducă la îndeplinire
realizarea planului Barbarosa. Nimeni și nimic nu i-ar
fi convins să nu atace Uniunea Sovietică, cu toată
înțelegerea și neagresiunea stabilită între nemți și ruși
încă din 1939.
într-o situație ca atare, conștient fiind și de
faptul că mașina de război germană avea nevoie de
grâul nostru, ca și de petrolul nostru, a ne fi împotrivit
însemna a avea aceiași soartă ca Polonia,
Cehoslovacia și chiar Franța, căzută pradă
hitlerismului în mai puțin de 40 de zile.
Așadar, nu ne-am alăturat lui Hitler de dragul
lui și nici să cucerim teritorii, ci să ne recuperăm
pământul, apărat de Ștefan cel Mare împotriva atâtor
năvălitori.
Era o situație de neevitat, cu adevărat
apăsătoare. Ne aflam de fapt în fața unui eveniment
epocal, eveniment care, pentru marea masă, întrunea

8
toate elementele unei acumulări inevitabile.
Pretutindeni nu se vorbea decât de războiul ce s-
aștepta să izbucnească din moment în moment. Din
toate sursele de informare nu se transmiteau decât
știri, care mai de care mai alarmante, mai
amenințătoare. Din Ardealul ocupat ni se trimiteau
vești din care reieșea sălbăticia ocupanților unguri față
de românii rămași în casele unde au văzut lumina
zilei, rămași pe meleaguri stăbune, moștenite și locuite
din tată-n fiu.
Din Basarabia și din nordul Bucovinei soseau
informații triste, îngrozitoare. Mii și mii de români
despărțiți de familiile lor - soție de soț, copii de
părinți, frate de soră - erau deportați fără urmă în cele
mai îndepărtate colțuri ale Siberiei, de unde nu s-au
mai putut întoarce. Orice speranță pentru ei nu a fost
decât un vis nerealizat.
Albastrul cerului de vară 21/22 iunie 1941,
limpede ca suprafața unui lac de munte, începuse deja
să fie mâzgălit de avioanele germane, pe aripile cărora
erau pictate cruci simbolizând războiul sfânt, cum îl
denumise însuși fuhreruL
Bisericile, cu preoții lor îmbrăcați în odăjdii
strălucitoare, înălțau imnuri de slavă în numele lui
Dumnezeu-Goth mit uns.
Orașul Focșani, unde mă aflam la vremea
aceea, era înțesat de trupe germane. Sub privirea
speriată a populației, trupe germane mărșăluiau în
formații de-o disciplină prusacă și în cântece
războinice, către punctul fierbinte.
Ziua apocaliptică, punctul culminant al
efervescenței a sosit dincolo de voința noastră. Roata
morii care urma să zdrăbească sub uriașele ei pietre:

9
femei, bătrâni, copii, s-a declanșat. Era în zorii zilei de
21/22 iunie 1941. Speriați ne-am deșteptat în
dăngănitul tânguitor al clopotelor și la comanda scurtă
și dreaptă a mareșalului Ion Antonescu, conducătorul
statului:

“VĂ ORDON, TRECEȚI PRUTUL!”

Nu mai aveam nici o putere. Ochii mi s-au

umezit și glasul mi s-a stins. Am simțit un gol în
suflet. Ca un nebun priveam ființa de lângă mine-
soția. Am avut senzația că nu-mi mai aparține.
Moartea s-a interpus între mine și ea. Este gata să ne
despartă pentru o vreme sau pentru totdeauna.
Nici un comentariu. Se crease o situație care
depășea puterea de gândire. Nu-mi găseam nici un
argument să-mi motiveze o împotrivire. Totul era
logic și incontestabil. Comanda șefului de stat
îndeplinea comanda întregului popor. Nimeni, dintre
cei care s-au născut în acestă țară frumoasă, nu puteau
să nu plângă când s-au trezit în dimineața acelei zile
de 22 iunie 1941 în dăngănitul jalnic al clopotelor și
la comanda categorică și motivată “Vă ordon treceți
Prutul!”
Aveam datoria sfântă să răsplătim, prin
sacrificiul nostru, jertfa celor opt sute de mii de
români, care și-au pierdut viața cu ocazia primului
război mondial. Aveam datoria de onoare să cinstim
ziua sfântă a poporului nostru, 1 Decembrie 1918.
. Asigurându-i atât pe părinți cât și pe soție că-
mi voi face datoria, așa cum și-au facut-o de-a lungul

10
istoriei, înaintașii mei, am sărutat obrajii mamei, mi-
am strâns mâna cavalerește cu tata și, cu ochii punctați
de lacrimi, mi-am îmbrățișat soția și copilul, urându-le
sănătate. Am ieșit fără să privesc în urmă. Eram
convins și împăcat cu mine însumi că merg pe un
drum de la care nimeni n’are voie să se abată.
“Du-te fără grijă, băiete, fără teamă”, a strigat
tata după mine. “Dacă ai zile de trăit, nu te va atinge
nici un glonte, nici o schijă.”

UNDE-I ORDIN NU-I TOCMEALA

De unde m-așteptam să fiu trimis în linia

întâia, în clocotul luptelor, care începuseră pe viață și
pe moarte, mi s-a ordonat să mă deplasez, în fruntea
unui pluton, în satul Ferdinand, aflat la o distanță de
50 de km de Rîmnicu Sărat, pentru strângerea
recoltelor de pe moșia boierului Ion Antonescu. N-
avea nimic în comun cu mareșalul. Era doar o
coincidență de nume. Am ridicat puțin nelămurit din
umeri, dar cum ordinul se execută nu se discută, am
pornit spre punctul indicat, echipați ca de război.
Soarele ploua cu foc deasupra noasrtă. întreaga
fire răsufla greu. Florile pălite de căldura sufocantă
dormitau sub mângâierea moale a unei brize, aprope
imperceptibilă. Un singur bețișor de chibrit aruncat la
întâmplare și ar fi luat foc întreaga natură.
Pe câmpul nesfârșit, fără orizont,
încotoșmănați de parcă intram pe linia întâi, ne târâm
lenevos cu soarele pustiitor în cap și opream, din când
în când, în jurul unei fântâni pe care o întâlneam în
cale.

11
 în drumul nostru am trecut și prin comuna
Măcrina-județul Râmnicul Sărat, unde mi-am adus
aminte că acolo s-a năcut învățătorul meu de la școala
de aplicație: Ion Șerbu. Era o somitate și avea un
talent pedagogic, neîntrecut. Mi-aduc aminte că
devenea un adevărat actor în fața clasei. Când ne-a
ținut o lecție model în legătură cu războiul din 1877 și
când a pronunțat că Valter Mărăcineanu a înfipt
drapelul românesc în reduta otomană, a răsunat clasa,
iar nouă elevilor practicanți, clasa a VUI-a, ni s-au
umput ochii de lacrimi și ni s-a ridicat părul pe față.
L-am găsit acasă în vacanță, la bătrâna lui
mamă, văduvă din războiul din 1916-1918. Era acum
inspector școlar la Brăila, funcție obținută prin
examen pe țară, la București, unde a avut concurenți
dintre elitele învățătorimii. Ca la toate examenele n-a
cunoscut un alt loc decât locul întâi.
- Ce părere aveți despre războiul început?
L-am întrebat curios să văd ce gândește și cum vede
această problemă.
- Este o catastrofa diplomatică încheiată între
Hitler șî Stalin. Ne vor costa multe nenorociri. Deja au
și început prin izbucnirea războiului nedorit, dar
impus prin forță de către însuși Stalin.
- Oare rușii consideră că Basarabia și nordul
Bucovinei sunt teritorii ce le aparțin?
- Sunt convinși că nu le aparțin și nu le-au
aparținut, dar în politică lor, politică lui Petru cel
Mare, politică de extindere și acaparare, nu acceptă.
Datorită forței de care dispun calcă în picioare, fără
scrupule, totul. Documentele istorice recunoscute de
marile puteri: Anglia, Franța și Italia atestă că
provincia dintre Prut și Nistru a făcut parte prin

12
credință, obiceiuri, tradiții și limbă cu vechea
Moldovă. Se cunoașțe că populația din Basarbia a
luptat cu grele sacrificii - colonizări, deportări,
schingiuiri și că deabia în 1918, ca urmare a
războiului și a dreptului istoric recunoscut de marile
puteri, a redevenit patria mumă.
- Cum apreciați declarația de război a
mareșalului Ion Antonescu?
- Dreaptă. Este singura soluție pentru a ieși cât
mai onorabil din situația creată de cei doi coloși:
Germania și Uniunea Sovietică. Noi nu dorim teritorii
ce nu ne aparțin. Războaie de cuceriri de teritorii ce
nu ne aparțin n-au fost și nici nu sunt cunoscute în
istoria noastră. Dorim doar să recucerim ce ni s-a
smuls pe nedrept.
- Nu era mai bine să nu cedăm pașnic
Basarabia și nordul Bucovinei, așa cum de pildă a
facut-o Finlanda, o mână de popor?
- Era o problemă cu două tăișuri: Nemții intrau
peste noi. Grâul și petrolul nostru le era absolut
necesar. Nu era cu putință, mai ales, prin agravarea
situației Franței, prin izolarea Angliei și pulverizarea
întregului sistem de alianță făurit în perioada
interbelică, râmasem singuri în fața primejdiei.
- Așadar, putem să conchidem că numai timpul
va rezolva. Rămâne imprevizibilă rezolvarea acestei
probleme.
Cu urări de sănătate și cu dragoste de a ne
reîntâlni ca supraviețuitori războiului, care lua
proporții de la o zi la alta, ne-am despărțit.
lată-ne din nou pe drumul prăfuit. Cerul către
apus se înroșise. Soarele încins ca un cuptor cobora
către asfințit. Sfârșiți de putere, înmuiați de zăpușeala

13
zilei toride am ajuns în fața conacului, unde ne-a
întâmpinat administratorul moșiei, un oltean la 37-38
de ani, măsliniu la figură, cu sprâncenele stufoase și
cu fața prelungă.
- V-așteptam! ni s-a adresat el.
- Am mers încet din cauza căldurii și a
echipamentului greu.
Deși târziu, orele 21, era lumină ca ziua, iar
cerul limpede ca o mare potolită fără valuri. Un
șopron de vară cu fân proaspăt cosit, după atâta
oboseală ne îmbia la somn. A urmat o baie la fântâna
din curte, după care a urmat o cină. O foame ca de lup
pusese ghiara pe noi. Bucătarul armanului însă ne-a
potolit.
A doua zi am făcut cunoștință și cu boierul,
director general în Ministerul Agronomiei și doctor în
agronomie și zootehnie la Berlin. Venise special să ne
traseze programul ce-1 vom desfășură. Tot atunci am
cunoscut-o și pe doamna, boieroaica, cum îi spuneau
toți cei care lucrau la conac. Era o femeie înaltă, suplă
și cu alură de domniță de pe vremuri. Avea ochii mari,
albaștri'și părul galben ca spicul grâului. îl ținea prins
în coc. ~
într-o bună zi, mi-a prezentat arborele
genealogic al familiei din care reieșea că este
strănepoată din familia Butnarilor, ridicată la rangul
de boier de către vestitul domn al Moldovei, Ștefan
cel Mare, datorită eroismului de care a dat dovadă în
bătălia de la Lipnic, din 1469, împotriva tătarilor.
Vorbea curent franceză, întrucât făcuse studii la Lion
în Franța. Era modestă și comunicativă. Nu facea caz
de arborele ei genealogic.
N-am apucat să rămânem pe frontul spiceleor

14
de grâu decât cinci săptămâni, că-ntr-o bună zi am
primit ordin să ne deplasăm la unitate.
Am lăsat totul la pământ și cu inima bătând la
gândul că de data asta vom fi trimiși pe frontul
Odesei, am ajuns la regiment. Cum însă socoteala
de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, spre marea
mea mirare, am fost lăsat la vatră.

O CLIPĂ SCHIMBĂ UN DESTIN

In mai puțin de șase ore am și fost prezent la

adjuntatura Ragimentului 9 dorobanți, a cărui dublură
era Regimentul 49 infanterie din care faceam parte.
- Sunt locotenent Hânguleșteanu din
Regimentul 49 infanterie și potrivit ordinului de
mobilizare, m-am prezentat la datorie.
- Alții mor pa câmpul de luptă și dumneata
huzurești în concediu! De unde și până unde? M-a și
luat în primire căpitanul Dogaru, adjutantul
Regimentului 9 dorobanți.
- N-am înțeles despre ce-i vorba, domnule
căpitan?
- Cum n-ai înțeles? Unde ai fost până acum?
Ai fost în linia întâi?
- N-am fost, fiindcă unitatea din care fac parte,
n-a intrat în foc.
- N-a intrat? Va intra acum cu dumneata. Ai
huzurit îndeajuns.
- Socotesc o insultă, domnule căpitan! Eu am
răspuns la chemarea patriei în cel mai scurt timp
posibil.

15
 - La munci agricole, da? Mi s-a adresat
sarcastic.
- Acolo unde au găsit cu cale superiorii mei.
- S-a terminat cu huzureala, prosteala,
amețeala, acum vei merge pe frontul Odesei, pe linia
întâi.
- Dacă acesta este ordinul, firește mă supun.
Câteva minute a durat, poate totul era pregătit,
că mi-a și întins foaia de drum pe c.f.r., în care figura
și itinerariul până la punctul unde era să fiu prezent, a
doua zi, la orele 8 dimineața.
- Pleci cu primul tren.
Am salutat și am ieșit. în timp ce coboram
treptele de la etajul doi și mă gândeam că a sosit în
sfârșit și clipa când urma să intru în foc, la ieșire chiar,
m-arn întâlnit față în față cu comandantul
Regimentului 49 infanterie, colonelul Anastasescu
care tocmai venea în inspecție, însoțit de generalul
Sergheievici, comandantul brigăzii.
Am salutat firește cu toată energia. Aveam în
față unxolonel și un general.
- Ce faci locotenente? îmi pune întrebarea
chiar generalul. Mă cunoștea. Ținusem loc câteva luni
chiar la adjuntatura brigăzii pe care o comanda. Acolo
i-am povestit multe amintiri din școală, diferite
întâmplări nostime, încât se apropiase sufletește și-i
plăcea de mine.
La datorie, domnule general. Am primit
tocmai ordinul de a mă prezenta, în cel mai scurt timp
posibil, pe frontul Odesei.
- Cine ți-a eliberat ordinul de a te prezenta
acolo? m-a întrebat colonelul Anastasescu.
- Domnul căpitan Dogaru, adjutantul

16
Regimentului 9 Dorobanți. Priviți! și-i întind ordinul
respectiv.
- Nu se poate. Tu faci parte din regimentul
comandat de mine, adică dublura Regimentului 9
dorobanți.
- Vezi ce faci, colonele! i se adresează
generalul Sergheievici. Să nu intre nimeni în viața
unui om. E păcat. Fiecare să-și urmeze destinul lui.
- Poftim, mergi cu mine, mi s-a adresat
colonelul Anastasescu.
- De ce-ai eliberat ordinul de-a fi trimis pe
front, locotenentului Hânguleșteanu, căpitane? N-ai
știut că el face parte din unitatea comandată de
subsemnatul? în locul cui și pentru care răsplată ai
binevoit să-1 treci într-o altă unitate?
A încercat să motiveze într-un fel, dar l-a oprit.
- Mâine la orele 11 să fii prezent la comanda
brigăzii pentru a răspunde de-un fals al cărui substrat
îl voi afla și vei merge tu pe frontul Odesei. Cât îl
privește pe locotenentul Hânguleșteanu pe loc îi
schimbi itinerariul și-i faci ordin scris de a se prezenta
la Batalionul II din regimentul pe care-1 comand.
Unitatea se află în regiunea Tiraspolului, comuna
Mălăiești, sub comanda maiorului Luscan Mina.

ÎN TRANSNISTRIA

Mergeam către gara orașului Râmnicul Sărat

pentru a prinde un tren către Ungheni și de-acolo mai
departe, peste Nistru.
Frunzele mestecenilor în continuă mișcare
bolborosind în jocul lor o muzică parcă, îmi

17
acompania gândurile despletite. N-aveam putere să mă
concentrez pe o singură direcție. Când la pruncul pe
care îl lăsam la vârsta de numai câteva ore, când la
tânără mea soție care mă rugase să nu ne căsătorim,
fiindcă războiul bate la ușă.
Pe măsură ce mă apropiam de gară, auzeam
parcă imperceptibil cântate versurile:
“Inchide-ți ochii dulci
Căci viața-i doar o clipă ”
Era o grădină de vară, cu mesele ocupate până
la refuz cu tot felul de lume. Undeva mai retrași în
boschete special amenajate se aflau mesele unde
benchetuiau esesiști lui Hitler.
Curgeau gârlă halbele de bere și platourile cu
câmați. Era antren mare. Fete de-ale noastre
înfrumusețau uniformele ofițerilor germani cu
prezența lor.
Asta-i viața. Unii mor pe câmpul de luptă, iar
alții se distrează, fac afaceri, se îmbogățesc. Fiecare cu
destinul lui, după împrejurări, vorba ceea: “Cine poate
oase roade, cine nu nici came moale”. Câți învârtiți și
câți bani nu se luau pe sub mână? Numai Dumnezeu
știe.
Era de prisos să despici firul în patru, fiindcă
singur văzusem atâtea și-atâtea cazuri și știam de la
tata că unii pe timpul războiului se pricopsesc, iar alții
intră în mormânt sau rămân fără picioare. Cine oare în
timpul sărbătorilor stăteau în fața bisericilor și cereau
de pomană? Cine erau acești oameni schilozi, orbi
purtați în cărucioare? Sunt cei care au luptat la
Mărășești în 1917, cei care au realizat România Mare,
cu mămăliga mică. Dar atâtea văduve de război cu
câte 4-5 copii fără pensie? Le cunoșteam durerea
fiindcă nu odată, ci de mai multe ori, mă rugau să le

18
fac plângeri la I.O.V.R.
- Ai primit ceva, mătușă Zamfiră? O întrebam
când mă întorceam în vacanță.
- Nimic.
- Și cu ce trăiești?
- Muncesc pe moșia lui Fănică Simonovici
să-mi cresc copiii.
Da, i-a crescut și numai bine ce s-au făcut mari
au fost luați pe front, iar mulți dintre ei nu s-au mai
întors. Recunoștiința patriei. Erau însă mobilizați pe
loc cei care aveau moșii cu sute de hectare.
Cu aceste gânduri am intrat în gară. Aici
mulțime, forfotă de lume, femei care plângeau
așteptându-și fiii sau soții răniți. O atmosferă
încărcată: oameni speriați, plânși și cum grădina de
vară nu era departe, din când în când se descifrau
cuvintele:
“Maria neichii, Mărie,
Cât de dragă mi-eși tu mie,
Nimeni pe lume nu știe ”...
Iată iadul și raiul sunt aici pe pământ.
Subsemnatul aflându-mă deocamdată în purgatoriu.
Ce va fi va urma și cu voință mi-am alungat gândurile.
Am intrat în comandamentul militar al gării. Un
plutonier gras și burtos m-a întâmpinat...
- în ce direcție?
- Către Ungheni, Chișinău, Tiraspol.
- Peste două ore sosește un tren cu destinația
Transnistria.
Am închis ochii, așezat pe un scaun în sala de
așteptare, și-am lăsat liber să mi se deruleze firul
vieții. Am început să plutesc cu gândurile chiar din
clipa când mă țineam de poala bunicii din partea tatei.

19
Toate curgeau alene ca o apă moale într-un șes. Eram
obosit și îmbătat de gânduri.
- Trenul, domnule locotenent! M-a trezit
plutonierul din învălmășagul gândurilor pline de
amintiri.
M-am urcat în primul vagon și acolo înghesuit,
după o călătorie de mai bine de douăsprezece ore am
ajuns la destinație. Era cinci septembrie 1941. Către
orele unsprezece m-am prezentat la comanda
batalionului, comandat de maiorul Luscan Mina.
- Ești repartizat la compania a doua comandată
de căpitanul StaicuNicolae! Mi s-a adresat maiorul cu
multă autoritate. Ai grijă să nu faci armata română de
râs în fața celor învinși. Să fii demn și gata să răspunzi
cu înțelegere și cu bunătate la toate lipsurile și nevoile
acelor oameni. Socotește-i ca pe părinții tăi.Să nu te
dai la acte incompatibile cu onoarea de ostaș. Voi fi
necruțător, dacă voi prinde pe cineva c-a necinstit, c-a
furat sau c-a pedepsit pe cineva cu de la sine putere.
Un întreg decalog, mi-a fost expus, cu degetul
arătător ridicat, ceea ce însemna: “ ia seama!”
- Am înțeles, domnule maior, i-am răspuns
ieșit îndreptându-mă în direcția comunei
Mălăiești, unde se afla comanda căpitanului Staicu.
Mă cunoștea foarte bine căpitanul. Era un
bărbat mic la stat și gras. Lucrasem împreună pe zonă
înainte de a începe războiul, în cadrul serviciului
administrativ. Ii plăcea cum bat la mașina de scris-
me.to .a oarhă și cum ticluiam anumite rapoarte către
unitățile superioare. De fiecare dată aveam succes în
sensul ca ni se aproba întocmai ceea ce solicitam prin
companie. r
Am ajuns fără prea multe complicații la

20
destinație. M-a primit cu multă bunăvoință, ca pe-o
veche cunoștință.
- Ești bine venit. Ionică, mi-a spus pe nume și
mi-a întins mâna.
- Cum merge treaba pe-aici, domnule căpitan?
- Suntem trupe auxiliare și-avem misiunea să
cosim, să secerăm, să treierăm și să înmagazinăm la
dispoziția statului cerealele adunate.
- Și ce să facem cu ele?
- Hrănim populația, în calitatea noastră de
armată de ocupație.
- Și cu ei cum vă împăcați, cu oamenii?
- Foarte bine. Mulți știu să vorbească
românește. De asemenea, sunt fericiți că li s-au
deschis școlile și că pot să meargă la biserică
Duminica și în toate zilele de sărbători. Au aceeași
credință ca și noi. Sunt ortodocși. Au libertatea să
circule fără nici un fel de interdicții. Unii au rude în
Basarabia pe care nu le-au văzut din 1917. Acum își
fac vizite reciproc fără opreliști.
- Și cu hrana cum o duc?
- Primesc din belșug pentru fiecare cap al
familiei. De asemenea, li s-a dat dreptul să lucreze și
să primească după munca lor, așa cum primesc țăranii
noștrii pe din două.
- Lupte cu partizanii?
- Nu s-a pus și nu se pune problema. Cred că
dacă ar încerca, însăși populația lor ne-ar apăra.
După această informare sumără, mi-am luat
plutonul și am pornit la treabă.
Vremea a trecut atât de repede că nici nu știu
când s-au scurs aproape două luni.
Cu două săptămâni înainte de a părăsi zona,

21
ne-am pomenit cu doi ucrainieni înarmați că ne-aduc
sub escortă trei fete cu mențiunea că sunt evreice. Ni
le-au predat nouă, cu hârtie la mână să le ducem mai
departe la Tiraspol. unde luase ființă un pluton de
esesiști germani, care aveau misiunea să împuște
evreii.
Firește că ne-am întrebat ce facem în fața unei
situații ca atare? Este vorba de-o crimă și ca urmare
am raportat maiorului Luscan, comandantul
batalionului.
- Le opriți la dispoziția companiei până plecăm
în țară și atunci le vom lua și le vom preda la
dispoziția regimentului 9 dorobanți. Suntem o armată
organizată și nu avem misiuni de natura acestora.
La părăsirea zonei, întregul batalion a fost
întâmpinat cu flori de populația cu care am conlucrat.
“Nu-i vrem pe nemți, nu plecați. Rămâneți! Voi ați
fost buni cu noi, voi ne-ați acordat libertatea de care
n-am avut parte sub comuniști, ne-ați împărțit
alimente din belșug”!
■Ordinul însă se execută, nu se discută

O MASĂ DE ADIO

Bucuria a fost mare, fiindcă din tren am aflat

ca vom fi lăsați la vatră, deși războiul luase o
Ștersătură dezavantajoasă tăvălugului german.
Otensivablitzkriegului, cum se lăudau nemții, fusese
crâncena Moscova. Se dădeau lupte
StalingraduluL Cnmeea cat Ș1 în aPropiere de centura

Reveneam, așadar, în garnizoană cu obsesia

22
războiului prelungit care, de la o zi la alta, luase
proporții distrugătoare.
Căpitanul lonescu, ofițer de rezervă, învățător
pensionar a propus să contribuim fiecare cum poate
pentru a petrece o seară de adio la unul din cele mai
luxoase restaurante din orașul respectiv, Râmnicul
Sărat.
Firește că ni s-a dat dezlegare să ne invităm și
soțiile sau eventual cei necăsătoriți prietenele, aceasta
pentru ca petrecerea să decurgă într-un climat cât mai
plăcut. Se simțea nevoia unei eliberări, măcar prentru
o clipă dintr-o atmosferă atât de nedorită, căzută peste
noi ca un cataclism.
O masă lungă, într-o sală spațioasă, aranjată cu
flori și luminată a giomo, ne aștepta într-un climat de
sărbătoare.
în spatele mesei, lângă noi chiar era instalată
orchestra formată dintr-o vioară, un pian și o dizeuză.
Vinul galben de culoarea untdelemnului, de la
primul pahar, ne-a făcut să uităm de focul războiului.
într-o mică pauză, tocmai când petrecerea era
în toi, n-are de lucru bătrânul căpitan și ni se
adresează:
- Oare câte domnițe tinere și frumoase sunt
aici, câți cavaleri, de asemenea, nimeni dintre
dumneavoastră nu poate face concurență dizeuzei?
- Desigur, domnule căpitan! S-a ridicat
locotenentul Gheba Grigore și iară altă comandă și-a
dres glasul și-a început să cânte:
“Smaranda e cea mai frumoasă
Din satul de peste izlaz;
O cheamă flăcăii din casă
La horă să vină să iasă ”
Aplauze însuflețite cu felicitări.

23
 - Și-acum, vine rândul unei domnițe, propune
bătrânul căpitan.
- Da, da! O domniță! ... A izbucnit din nou în
apluze mulțimea.
în tumultul acesta revărsat asupra mea ca un
șuvoi, numai ce aud din mulțime, din tam-nisam
numele neveste-mi: “doamna Hânguleșteanu, doamna
Hân-gu-leș-tea-nuî”
Mi s-a răcit sufletul când am văzut cum s-a
ridicat mulțimea și cum striga: “să cânte, să cânte!”
Până la urmă n-a avut nici o scăpare. “Capul
lui Moțoc vrem și l-au avut”.
Tânără și suplă, cu părul bogat, revărsat pe
spate, cu ochii căprui, mari și luminoși, cu sprâncenele
arcuite și cu gura desenată parcă de-o pană măiastră,
scoțând în relief efectul buzelor cărnoase, speriată ca
un pui de căprioară încolțită de un lup, n-a putut să
țină piept mulțimii, care-și dădea duhul: Hângu...... !
îmbujorată la față de emoție, dându-și seama că altă
scăpare nu poate fi, a trecut pe lângă orchestră, unde
le-a stabilit tonalitatea și ritmul, după care și-a întors
fața către public și cu vocea-i de soprană a intrat în
plin:
“Câte flori pe Iza-n sus
Toate cu mândra le-am pus!
Câte le-am pus până-n cină
S-au uscat din rădăcină! ”
Ca o băutură fină a cărei licoare o simți cum îi
picură-n inimă și cu reflexe învăluitoare cânta
dezinvolt, iar sala într-o tăcere profundă, asculta fără
suflare.
kjs!” striga lumea. Sala întreagă era în
delir. Felicitări, îmbrățișări și spre marea mea mirare,

24
deși n-aveam nici un merit, la învălmășeala creată, mă
sărutau și pe mine, doamnele mai ales. Bărbații-n
schimb aveau grijă de nevastă-mea.
Eram în al nouălea cer. îmi dădeam seama că
era vorba de succesul soției, a tovarășei mele de viață
și cu toate acestea o umbră de tristețe, să nu zic
invidie parcă, nu-mi dădea pace. Era prima dată în
viața noastră, când aveam posibilitatea să ne
cunoaștem forțele.
Cu ce oare mă remarcasem de mă sărutau pe
mine doamnele? Cu nimic. Eram un anonim, luminat
de briliantul de lângă mine. Așa- la început de
căsnicie, fiecare soț și soție dorește să demonstreze că-
i cel puțin egal, că-i cineva, dacă nu este chiar mai
mult decât pare.
Furtuna trecuse. Paharele cu vin se umpleau
mereu. Oamenii dispuși voiau altceva.
“O povestire hazlie, ceva care să ne
descrețească frunțile!” a pus problema același pașă,
cum îi spuneam noi cei tineri, fără să fie de față.
Acum este momentul să mă afirm și eu cu
ceva, mi-am zis în sinea mea, dar cu ce? Voce, ioc, n-
aveam, nici un cântec nu știam, de matematică nu era
vorba, de istorie-unde m-aș fi descurcat-nici atât, mi-a
sclipit mi-a sclipit în cap ideia să povestesc: “Cum am
dat examenul de admitere la școala normală din
Focșani.”
Personajele principale mi-au fost tata cu
crucile lui pe limbă la tot pasul; caii lui Mitu
Drâmbarul, unul ciul de-o ureche și celălalt ciomp de
coadă, bașca o rană-n spate cât strachina de mare că se
țineau muștele roi după noi. îi împrumutase tata
bidivii, dându-i în schimb boii, să mă ducă cât mai

25
repede la doctorul comisiei să aranjeze ceva, înainte
de examen, fiindcă eram slab și cântăream cât un
curcan. w .
Mama grijulie, să se facă treaba buna, mi-a
prins o găină bolovan, două rațe cât gâscă de mari,
plus un miel barosan drept plocon pentru doctor.
Tata, ca erou principal în povestirea mea, a
stârnit o simpatie deosebită și-o stare psihologică că
unii din mulțimea adunată roi în jurul meu, își înecau
lacrimile în râs și durerea în plâns. Tata voia cu
întreaga lui ființă să mă facă domn, așa cum văzuse el
pe alții, când a făcut armata.
Eu n-am avut parte decât de două clase
primare, fiindcă m-a dat tata mai departe slugă pe
moșie boierească.
Tocmai când mă oprisem într-un punct de
cotitură că las în urma mea regrete, s-a prezentat în
fața mea inspectorul școlar Nicolae Bălan, aflat și el
în restaurant la o masă împreună cu prefectul și două
doamne.
- Sunteți cumva fiul lui Pepelea și din neam cu
vestituf Creangă? m-a întrebat zâmbind.
- Nici unul și nici celălalt. Sunt numai cumătru
cu Păcală și nepot de-a lui Tândală! i-am răspuns cu
același zâmbet.
- Venisem să vă rog să acceptați invitația
noastră pentru mâine seară tot aici pentru continuarea
povestirii. Mi-a plăcut verva și spontaneitatea, cu care
esfașurați anumite scene din etapa cea mai frumoasă
a vieții, copilăria. Au fost delicioase și pline de
tarmec. Y r
nnt ăă ' t°a*tă draS0stea, domnule inspector, dar nu
pot. M-așteapta un copil de numai trei luni, pe care

26
l-am lăsat numai de trei ore.
Afară mijeau zorile. Căpitanul lonescu ne-a
strâs mâna la fiecare, urându-ne victorie, după care
alături de soție am plecat direct la gară.

PLECAREA PE FRONT

N-am apucat să mă bucur de concediu nici

măcar o săptămână, întrucât ordinul de mobilizare
“Zb-4” mă urmărea ca pe un “El fugitivo”, Astfel că
mi-am luat ziua bună de la soție, am sărutat copilul și
cu primul tren am ajuns la biroul de mobilizare al
regimentului 9 dorobanți din orașul Râmnicul Sărat.
Aici mi-a încredințat comanda plutonului 2 din
compania a treia, comandată de căpitanul Băcanu.
Două luni și mai bine, pe căldura de foc a
lunilor Iulie și August 1942, am alergat în tot felul de
teme strategice. Am șlefuit cu hainele toate pietrele
râulețului Râmnic și-am subțiat pingelele, cu care de
altfel am plecat și pe front.
Ziua îmbarcării - 30 august 1942 - a sosit.
Trenul tras undeva pe o linie moartă, ascuns parcă de
ochii lumii, ne-aștepta să ne înghită, în burta nesătulă
a vagoanelor, în număr de 14.
începuse să plouă cu picături mărunte. Soarele
se acoperise cu nori și nu se mai vedea. Mame, soții,
copii, îmbrățișări și lacrimi. Nu era vorba de-o
excursie, ci de un drum pentru unii fără întoarcere.
Asta-i războiul crunt și neiertător, dar ca fii ai unei țări
ciuntite mergeam cu sufletul împlinit că ne facem
datoria, așa cum și-au facut-o și înaintașii noștri. Prin
jertfa lor ne-au lăsat, o Românie Mare. Avem datoria
s-o împlinim și s-o păstrăm.

27
 Un șuierat prelung a spintecat văzduhul. Era
semnalul de despărțire al locomotivei care și-a pus în
mișcare cele patrusprezece vagoane încăcate cu:
oameni, cai, armament și tot felul de alte materiale.
După cât eram informați ne deplasam cu direcția
Nicolina, Ungheni, Tiraspol, Razdelnaia,
Nipropetrovsc, Taganrog, port la Marea de Azov, de-
acolo prin pusta Calmucă până în Cotu Donului, unde
urma să înlocuim o unitate italiană.
Cu ușile închise și cu ferestrele întredeschise
de la vagoanele respective, ne-am fluturat batista
despărțirii, ne-am salutat cu mâna, după care trenul s-a
pus în mișcare. Alerga cu o viteză mare că de multe
ori credeam că și-a pierdut frâna mecanicul. Cu
emoție, așteptând uneori să se prăvale cu vagoane cu
tot în gura căscată a vreunei prăpăstii.
A doua zi către seară am ajuns la Tiraspol.
Gara era înțesată de trupe, în deosebi nemți și, ici și
colo, italieni, români și unguri.
Urmăream cu privirea de la geamul deschis al
vagonului. Lumea forfotă se mișca de colo-colo, ca
niște pești prinși într-o plasă imensă.
Soarele apucase să coboare către asfințit. Se
însângerase cerul către locul de unde urma să dispară.
Un șuierat scurt a dat semnalul de plecare.
Locomotiva s-a desprins ușor să-și ia zborul și în clipa
când începuse să depene cântecul “te duc, te duc”
m-am pomenit cu o piatră care mi-a umplut fața de
sânge. Era primul semnal, prima arvună pe care o
primeam pe acest pământ străin.
^uPâ câteva zile de mers continuu, am ajuns la
Taganrog, mare port la Marea de Azov. Era o zi
frumoasa, mceput de toamnă, dar cu miros de fum, de

28
aer calcinat, pe care îl simțeam în respirație. în zadar
încercam să-mi imaginez toamna de pe la noi, pe care
o aveam în suflet, toamna strugurilor de tot felul, a
mustului care fierbe în budane și-a merelor domnești,
galbene ca aurul.
O briză blândă ne mângâia obrajii. Ne
apropiasem de marea care tremura ca o pânză albă
mișcată de vânt. Din largul ei venea până la noi
foșnetul valurilor în veșnică mișcare. Plaja era goală.
Liniștea și pustiul - fără lume-mă înspăimânta. Uneori
mi se părea că va ieși inamicul din mare și mă va
întreba ce căutăm în inima țării lor. Răspunsul firește
îl aveam pe buze:
“Am venit să ne reluăm pământul pe care ni
l-ați smuls”.
Aici am rămas, făcând o haltă de 24 de ore,
pentru a ne întări forțele și pentru a ne pune la punct
un program gospodăresc, de care se simțea nevoie.
“Aveți grijă, schimbați-vă rufele, ciorapii, să
nu vă roadă bocancii. Avem încă un drum lung de
parcurs, în ținutul nisipos și uscat al pustiei calmuce.
Acesta a fost ordinul pe care l-am primit din partea
comandantului nostru, Luscan Mina.
Mărșălpiam, în deosebi, numai în timpul
nopții, pentru a nu fi descoperiți de avioanele inamice.
Ziua, ne adăposteam la margini de sate, ascunși în
liziera unei pădurici sau în grădini. Etapa pe care urma
s-o parcurgem era de circa 30 de km... Destul de
lungă față de greutatea și mai ales față de hrana pe
care o primeam. Intrasem în subzistență germană cu o
pâine rotundă de circa 500 de grame, tare ca o
cărămidă, un pătrățel de marmeladă, un vârf de cuțit
de cașcaval, precum și o conservă de pește pentru doi
oameni.

29
 Firește că nu erea suficient, ținând seama de
efortul depus. Foamea își făcuse apariția în rândul
ostașilor noștri, obișnuiți cu zeamă lungă.
Ne mișcăm ca o caravană rătăcită, într-un
pustiu fără margini, într-un pustiu golit de viață. Eram
deja obosiți, după câteva luni de instrucție și exerciții
de noapte^ Ne deplasam să ocupăm poziție pe linia
întâia la Cotu Donului, front secundar față de cel de la
Stalingrad, unde mareșalul von Paulus lupta îndârjit,
fără însă prea mari șanse de izbândă.
Undeva într-un sat în pusta calmucă, sat de
tătari, cu tătăroaicele cu fața ascunsă în basmale de
culoare închisă, mi-a ieșit în față, la o fântână de unde
luam apă, un tătar bătrân, care mi s-a adresat în limba
română.
- Sunteți rumini?
- Români, moșule!
- Rumini din Rominia?
- Da. De unde știți românește?
- Așa am apucat de la bunici și răzbunici..
- Mai sunt și alți cetățeni “rumini”, cum zici
dumneata, care vorbesc limba română?
- Mai sunt.
w L-am îmbrățișat cu ochii umeziți de lacrimi
fără să-l mai ispitesc de unde și cum. Mi-am explicat
singur întreaga dramă.
, . tEray Jowmâni din sângele nostru, aduși aici de
hoardele tătărășți cu care avusese lupte Ștefan cel
Mare și pe care îi stropșise în copitele cailor, la Lipnic
sau m alta parte. Firește că în toiul luptelor sau în
Sub iure?ul nestăvilit al
moldoven' °r’ aU CU e' P0Pulațn întregi de
moldoveni, pe care ii transformau în robi.

30
 După mai bine de 29 de zile de marș forțat în
condiții foarte grele, uneori fără apă, cu povară de asin
în spate, am început să adulmecăm atmosfera fierbinte
a frontului.
Ne aflam la circa 10-12 km. Se vedeau cum
pâlpâie lumini ca niște flăcări de comori și-auzeam
sunetul distinct al proiectilelor care țineau noaptea
trează ca o muzică de dans, într-un bal al morții.
Cartușele trasoare spintecau văzduhul, aidoma unor
sulițe colorate în galben.
Era ora 4 dimineața, ziua de 30 septembrie
1942, ultima etapă înainte de a intra pe linia întâi.
Aici în acest sătuc fără case - ici și colo câte
una fără un perete sau fără acoperiș - am oprit.
în sectorul care mi-a fost încredințat pentru
cartiruirea plutonului se afla o singură căsuță în
picioare cu prispă și cu un singur geam și-o ușă la
intrare.
O bătrână rusoaică, cu părul alb și cu ochii
stinși parcă, m-a întâmpinat ca o mamă cu zâmbetul
pe buze.
- Pajalusta! Poftiți adică, mi s-a adresat cu
vocea ei stinsă.
Cu cele câteva cuvinte pe care le învățasem, în
timpul cât am stat în Transnistria, am înțeles că-și
pierduse soțul cu ocazia revoluției din 1917 și că a
crescut doi feciori și amândoi se aflau acum pe front
și că, de mai bine de un an, nu are nici o veste despre
ei.
- De ce nu v-ați refugiat împreună cu ceilalți
consăteni și dumneavoastră și-ați rămas aici, în
vileagul războiului?
- După atâta suferință și în timp de pace, ca

31
și-acum în tipul războiului, rămasă singură, fără copii,
nu mai vreau să trăiesc. Vreau să mor în această
căsuță în care mi-am trăit viața chinuită.
- Se vor întoarce copi de pe front, războiul va
lua sfârșit și bucuria lor veți fi dumneavoastră. Veți
avea nepoți...
- Să vină ei sănătoși și pot să trăiască și fără
mine, fiindcă nu mai pot. Singurătatea mă ucide.
în timpul ăsta, bătrâna a scos un ceaun mare pe
care l-a pus la foc.
- Poate vă este foame? Vă servesc cu mâncare
de-a noastră, o cașă de mei, mâncarea săracului de
toate zilele.
Știam ceva de mei, știam că pe vremea lui
Ștefan cel Mare, oamenii se hrăneau cu mămăligă din
mei. Curios, că mă duceam în urmă cu aproape 500 de
ani, am luat câteva linguri și am gustat. Era o mâncare
scăzută, un fel de terci. Nu mi-a displăcut.
- Alte provizii pentru iarnă aveți? o întreb.
- Câțiva saci cu mei și crupe, niței cartofi și
pentru cât mănânc eu, socotesc că-mi va fi deajuns.
Către orele 7 dimineața, ne-am pomenit ca din
senin cu trei bombardiere rusești. Ne descoperiseră
și-au început să mitralieze și s-arunce bombe, de la o
înălțime puțin deasupra copacilor. Caii speriati
nechezau și-alergau în toate părțile cu chesoanel’e
după ei,, iar ostașii luați prin surprindere, și mai ales
unu aflandu-se la primul lor botez cu focul, nu știau
unde sa se ascundă, unde să dispară ca tintă.

32
Blestematul de Stalin dispune de forte mari și de
rezerve bogate. Iată aici un adăpost pe care l-am
construit încă din timp de pace. Sunt multe asemenea
adăposturi numai dacă le-ar descoperi bieții ostași.
Intr-adevăr, undeva în grădina din spatele
căsuței era o gaură astupată cu o placă rotundă de fier.
- Coborâți! Pot să încapă, mai înghesuiți, toți
oamenii dumneavoastră.
Tot o fugă am coborât pe o scăriță cu trepte de
fier și ne-am pomenit într-o încăpere mare, cu fân
proaspăt și cu miros de trifoi și albăstrele.
Acolo, am rămas cu ostașii mei până către
orele 18, când am fost anunțat că s-a primit ordin să
părăsim de îndată satul. Urma să înlocuim unitatea de
pe linia întâi.

LINIA ÎNTÂI

La adăpostul întunericului, regimentul nostru

cu cele două batalioane care făcuseră joncțiunea în
acest sătuc - ras de pe suprafața pământului -, s-a pus
în mișcare.
Pâlpâiri de foc, din linia inamicului, ne
luminau calea în întunericul nopții. Un reflector uriaș
ne căuta ca pe niște bani de aur. Mergeam tot înainte,
fără să primim vreun ordin de-a dispărea ca țintă, când
ne fluera pe la urechi câte-un trasor rătăcit. Undeva
într-o văioagă, cu buruieni necosite de multă vreme
am primit ordin să poposim.
- în această noapte chiar - ni s-a adresat
maiorul Luscan - comandanții de plutoane, împreună
cu comandanții de grupă, veți merge să ocupați poziția

33
pe linia întâi. De asemenea, aveți misiunea să vă
informați de la cei pe care îi schimbați de toate
amănuntele în legătură cu terenul și mai cu seamă cu
diferitele practici folosite de inamic. Ostașii rămân
aici adăpostiți până mâine dimineață, când în timpul
dimineții vor’fi trimiși să schimbe unitatea respectivă.
Ne-au și luat în primire câțiva gradați de la
comanda regimentului 27 infanterie, pe~ care îi
schimbam, și-am pornit spre linia întâi, aflată la circa
300-400 metri.
Cum mergeam pe firul viroagei, ne-am întâlnit
cu o căruțătrasă de-un cal, care avea misiunea să ducă
hrană pe 24 de ore, celor din linia întâi. Tocmai se
întorcea.
- Ce-ai la căruță, camarade? l-am întrebat.
- Morți! mi-a răspuns flegmatic, de parcă mi-ar
fi spus “ pepeni”.
- Morți! un fior mi-a străbătut corpul. Morții de
astăzi. Ii ridicăm numai noaptea și-i îngropăm mult în
spatele grupului de comandă al regimentului, cu preot
militar ( cu gradul de maior ) și cu slujbă în toată
regula. Tot sa mori, în gândul meu, dacă-i vorba de
slujbă și de cântare preoțească. Direct în rai te duci.
- Și câți ai în căruță? (Nu se vedeau fiindcă
erau acoperiți cu o foaie de cort).
“ ofițer, un sergent și trei ostași.
- Se întâmplă să fie și mai mulți? îl întreb eu
speriat. r
Mnr dAS^r* —"a f°st ieri să nu mă-ntrebi. Măcel.
SCoată dinT Ș1 CatlUȘe §i’ daCă Se mai ^tâmplă Să-i
scoata din tranșee, atunci îi vai și-amar.
seară mi seJnmoaie picioarele. Mâine
3K nt351V;*fl exclus să fiu la °dihnă> în
căruță, cum sunt eu baftos. Pe loc însă m-am bătut cu

34
palmă peste gură: “ferește-mă, Doamne”. Te ferește
până te nimerește, glonțul sau schija n-alege. Asta-i
războiul. Acum ești și te bucuri de viață și-acum ești
pe lumea cealaltă. Nici nu știi când ai ajuns în ceruri.
Ca la tăiere, mergeam în vârful picioarelor și
cu teamă, că uneori mă pipăiam să simt dacă nu
cumva m-am volatilizat. Unii însă se culcau și faceu
mătănii la fiecare trasor, iar alții își impuneau voința
și mergeu în picioare, sfidând moartea.
M-am culcat și eu de câteva ori, dar când am
văzut că mă cluc degeaba și nu mă nimerește nici
unul, am mers în picioare, fie ce-o fi. “Dacă ai zile
scapi!” Mi-au trecut prin minte vorbele tatei.
Câte un proiectil, răzleț, de brand, fâlfâind
deasupra noastră facea impresia că-și încetinește
zborul ca să-și aleagă capul căruia dintre noi să-1
lovească: buf, buf! Se culcau ca-mpușcați pe lângă
mine. Erau recruții, neobișnuiți cu proiectilele
războiului.
- Nu vă mai culcați fraților! a strigat
conducătorul obișnuit cu frontul. Dacă este să te
nimerească, te nimerește și-n gaură de șarpe.
însemna că după părerea lui, toată teoria și toate
exercițiile făcute în cazarmă, în legătură cu “dispariția
ca țintă”, n-ar avea prea mare efect. Era un punct de
vedere în care nu credeam. Oala acoperită nu dă
musca-n ea. Este un adevăr de când lumea și se
impune să-1 respectăm.
- Ne oprim aici, ne-a spus șoptit subofițerul.
Dumneavoastră, comandantul plutonului împreună cu
comandanții de grupă, poftiți după mine.
Aproape fără respirație, într-o liniște profundă,
am intrat într-un șanț care facea legătura cu

35
dispozitivul plutonului, pe care urma să-l înlocuim.
- Bucuroși de oaspeți? s-a adresat subofițerul.
- Bucuroși de oaspeți! ne-a răspuns cineva pe
care nu-1 vedeam.
- Aici, poftiți, mi s-a adresat mie.
Am intrat pe brânci într-o groapă și la lumina
slabă a unei lumânări am făcut cunoștință.
- Hânguleșteanu, locotenent de rezervă, i-am
spus eu, întinzându-i mâna lui pe care n-o nimeream.
Se stinsese lumânarea.
- Chirescu, locotenent activ, din regimentul 27
infanterie Bacău.
- De câtă vreme vă aflați aici?
- Lăsați-vă de “vă” și folosiți “te” afli aici! De
două luni.
- Două luni? și-ai putut rezista?
- Am rezistat cu toate lipsurile dotării, atât în
armament și muniție cât și ca număr de ostași.
Mă uitam la el și, la lumina lumânării, îi
vedeam ochii-n fundul capului. Era slăbit și-i tremura
mâna de nu putea s-aprindă nici țigara.
- Așadar, războiul este greu, după câte înțeleg?
- Nu greu, ci foarte greu. Am început războiul
total nepregătiți. Imaginați-vă că trebuie să dăm
socoteală pentru fiecare cartuș și proiectil. Ai noștri în
frunte cu toate partidele politice, și chiar cu regele, de
îndată^ ce s-a realizat România Mare s-au lăsat pe
tânjală și-au făcut orice pentru a se îmbogăți. De
înarmare și de. modernizarea armatei nu s-au
preocupat. Ostașii sunt îmbrăcați cu un veston și o
Cp d2c mijloc. Pantalonii sunt
tînrât’;!?a-CaC1U-1,-fâră mănuȘi> fără haine de iarnă,
ncat imagineaza-ți că vine viscolul și înghețul. Te

36
întreb, facem noi față? Suntem sortiți pieirii aici în
Rusia, unde ne-au adus. Nu mai vorbim de muniție și
armament. S-a lucrat nu numai din sărăcie, ci dintr-o
totală indiferentă fată de înzestrarea modernă a
armatei.
De asemenea, un alt aspect: din ordinul
mareșalului, împreună cu generalul Șteflea, șeful
statului major, s-a recurs la o stratagemă în sensul de
a se face economie în oameni - că prea mulți mureau
- și-au transformat divizia la numai 12.000 de ostași
în loc de 25-30.000. Datorită acestui fapt suntem dați
peste cap. N-avem nici numărul respectiv în ostași și
nici armamentul corespunzător. Așa de pildă
proiectilele tunurilor noastre antitanc ricoșau când
loveau tancurile sovietice.
- Dar rușii cum se prezintă?
- Nu așa cum se facea propagandă în țară că
armata roșie este o armată formată din pușcăriași,
nehrănită, armată împinsă de la spate de politruci.
Dimpotrivă, este foarte bine echipată, bine hrănită,
înarmată modern de către americani. Pe cutiile lor de
muniție scrie “nu faceți economie”. Au mitraliere și
tancuri recunoscute pe plan mondial, artiliere, katiușe,
precum și trăgători de elită, dotați cu arme cu lunetă.
Mai zilele trecute a fost omorât un general de-al
nostru de un astfel de trăgător lunetist. O mână de-ai
scoate din groapa în care te afli și pe loc ți-a retezat-o.
- Obișnuiesc să atace în fiecare zi? îl întrerup eu.
- Nu. Din când în când. Atacă mai mult să vadă
puterea noastră și mai mult să constate rezervele pe
care le avem. Suntem informați că se pregătesc de o
mare ofensivă.

37
 - Când a avut loc scoaterea din poziție?
- Câteva zile în urmă. Nu s-a putut face față
unui atac în forță după o pregătire de artilerie de mai
bine de o jumătate de oră, cu încrucișări de focuri, de
mitraliere, care tocau ca o grindină. Am fost nevoiți să
ieșim la luptă corp la corp. Am avut noroc cu trupele
noastre de rezervă. Ele ne-au readus în poziție, cu
mari pierderi.
- Ar fi posibil ca mâine dimineață să atace din
nou?
- După părerea mea n-au interesul să atace,
pentru faptul că, în bună parte, s-au lămurit cu forțele
noastre. Ei urmăresc o mare încercuire a diviziilor
românești, în scopul curățirii acestui front secundar,
pentru ca să-și regrupeze forțele pentru lichidarea
armatelor germane de la Stalingrad, conduse de
mareșalul von Paulus.
- O rugăminte, dacă se poate, să mă treziți și pe
mine în zori, în situația când rușii dezlănțuiesc atacul.
Sunt extrem de obosit. Circa 700 de km căleați în
marș forțat, cu echipamentul greu pe 'spate. Cu
mâncare pe sponci, m-au slăbit într-un hal îngrozitor.
Sunt epuizat totalmente.
A Nici0 grijă. Se trezesc și morții din mormânt
când vor începe să explodeze atâtea și-atâtea
proiectile și când vor începe să clănțăne atâtea și-
atațea mitraliere. Face impresia că se’dărâmă cerul,
fflQ! L-.1
aia ... ’
c Ă □ ‘“umaum cana încep katiușele să verse
toc. Așadar nu-i nevoie de ceas deșteptător. Au griiă
rușu sa ne pună la dispoziție mijloace mai modeme.
i-am răspuns.0 ?6’ CUm Z1C ei’ adică din abundență,
Cu aceste zise, am rezemat capul de peretele

38
gropii neîncăpătoare și-am adormit ca la mama acasă,
dus, fără să mă mișc, mai bine de zece ore/
- N-a fost atac din partea rușilor? îl întreb eu
buimăcit de somn.
- Dacă ar fi fost, te-ai fi aflat în clipa de față cu
totul în altă parte.
- Adică sus în rai? Am priceput eu ce voia să
spună.
Totul este posibil când te afli în război și mai
ales pe linia întâi. Un pas numai și-ai trecut pe tărâmul
celălalt la un loc de verdeață, unde nu-i nici întristare,
nici suspin.
Către orele 21 au sosit grupele pa care le-am
luat în primire cu sergenții respectivi, iar rămășițele
din plutonul locotenentului Chirescu, cu el în frunte,
au plecat spre refacere.
lată-mă acum singur stăpân pe groapă, singur
cu ostașii mei, gata să apăr un front de mai bine de
1200 m.
După plecarea comandantului Chirescu n-
aveam odihnă, n-aveam astâmpăr. Groapa era prea
mică și nimic n-aveam de-asupra eventual să mă
protejeze. Să rămân ca un câine zi și noapte neclintit,
mi se părea ceva îngrozitor.
Mi-a fost greu o vreme să mă aclimatizez, dar,
cum omul este o ființă adaptabilă, până la urmă m-am
obișnuit. Groapa mea se afla la circa zece pași față de
șanțul sinuos al grupelor mele. Am pus mâna pe
lopata Lineman și ușor-ușor ca o cârtiță pe timpul
nopții am făcut legătura cu grupele, iar de aici cu
brandul și cu mitraliera, pe care o comanda sergentul
Lăzăroiu. în fiecare noapte eram în mijlocul lor, iar în
timpul zilei, sub soarele dogoritor de octombrie, mă

39
uitam cu ochiul liber fiindcă n-aveam binoclu - astfel
de ustensile erau cu totul și cu totul rare. — către
punctele unde stăteau ascunse cuiburile de mitraliere.
Studiam diferitele ipostaze de atac, fie din partea
noastră către ei, fie din partea lor către noi.
Terenul din fața plutonului meu cobora într-o
vale, nu prea adâncă - țara nimănui - în termeni
militari, plină cu tot felul de buruieni, tufani și
mărăciniș. La circa 80-90 metri terenul începea să
urce, astfel că trupele inamice ne dominau. Erau
amplasați dincolo de dealul din fața noastră.
Pe timp de noapte, detașau cuiburi de
mitraliere chiar în panta dinspre noi. De-acolo
supravegheau cu degetul pe trăgaci orice mișcare. O
singură pocnitură scurtă dacă auzeai, însemna sigur o
victimă.
într-o bună zi, tocmai stăteam de vorbă cu
sergentul Săpunaru, un băiat vioi și extrem de curajos.
- Să nu vă ridicați capul deasupra bernei că
într-o secundă vi-1 spulberă.Să vă demonstrez.
A pus o cârpă în coada unei lopeți Lineman
și-a ridicat-o sus. Intr-o secundă a și fost ciuruită.
e - Sunt pistolari de elită. Pândesc cu degetul pe
trăgaci orice mișcare și la prima apariție a și tras.
Lovesc în cap sau în inimă.
w Scara, după ce luam masa pe care ne-o aducea
a

pana m gura văii din dreapta plutonului, asistam ca la

?pecîaco^ Cântau rușii în fața liniei
aflam0'' ?Cl cl0r™J!a” sau “Volga- Volgă”. Parcă mă
urXe^r'°al-'fadl^ă de Vară’ în viata liberă
muzică nn idt^n re Clneva drag, un spectacol de
muzica populara, pimă de dor și farmec.
a impresionat mai ales când am auzit pentru

40
prima oară și după aceea în fiecare seară, vorbă
românească. Erau românii proveniți din Basarabia
înregimentați în liniile lor sau chiar ostași de-ai noștrii
prinși și, luați prizonieri cu ocazia diferitelor
ambuscade sau incursiuni. Ii puneau să vorbească la
megafoanele lor, cu scopul de a ne părăsi poziția și să
trecem la ei.
“Frați români! Aruncați armele și treceți alături
de adevărații voștri prieteni și frați. Nemții vă folosesc
came de tun, dar dacă se va termina războiul, veți
constitui pentru ei cobai pentru experiențele lor ca
rasă superioară. Vă mint, vă promit marea cu sarea și
nu vă vor da nimic. Părăsiți moartea și treceți la viață
alături de noi. Suntem vecinii voștri și nu vă vrem
decât binele.”
Ne voiau binele, după ce s-a înțeles Stalin cu
Hitler să ne smulgă din trupul țării Basarabia și nordul
Bucovinei, fapt pentru care a determinat în esență
existența noastră împotriva lor la mii și mii de
kilometri.
Pe ziua de 14 octombrie - sărbătoarea sfintei
Paraschiva - ca din senin, de unde mă obișnuisem cu
un front pasiv, front secundar, deși nu neglijam să
cred că rușii mocnesc ceva, deodată s-a aprins cerul.
Făcea impresia că se dărâmă munții, ca urmare unui
cataclism ucigător, că au ieșit apele din matca lor în
gemete satanice. Zeci de proiectile de toate calibrele,
unele explodau în aer, altele explodau în apropiere:
mitraliere, tunuri de toate calibrele, katiușe, vărsau foc
ca niște balauri din poveștile copilăriei.
Cu ochii la inamic, stăteam chirciți în tranșee
și-auzeam cum vâjâie proiectilele asupra noastră,
așteptând să ia contactul cu pământul și să explodeze

41
într-un aer infernal. Număram până la paisprezece
proiectile care plecau spre noi. Le simțeam și le
auzeam suflu, cum plutesc în aer. .
Aveam ordin superior, că, din lipsă de muniție,
să nu deschidem foc decât sub 50 dejmetrii. De
asemenea, grenadele să nu fie folosite decât sub 20 de
pași, după care să ieșim din tranșee pentru lupta la
baionetă. Nici un pas înapoi.
Spre marea mea surprindere, când începuse să
nu mă mai impresioneze focul ucigător, ca din senin
grindina a încetat. Rușii n-au debușat la atac. Soarele
triumfător a apărut pe cer. O liniște de mormânt s-a
așternut în toată regiunea, bântuită până acum și
scormonită de sculele morții, aruncate din belșug.
La bilanțul făcut, spre bucuria noastră n-am
înregistrat nici măcar un rănit, fapt care m-a încurajat.
Prin urmare, mi-am zis în sinea mea “dracul nu-i chiar
așa de negru”.
Oare, mi-am pus întrebarea, ce-a însemnat
toată această risipă de muniție? Dacă am fi facut-o
noi, tribunalele militare ar fi știut. Aveam ordine
severe cât privește folosirea fiecărui cartuș în parte.
"Economie, Economie”. Da, economie din sărăcie și
neglijență românească.
Obligația, ca după fiecare atac să comunicăm
in urmă, la eșaloanele superioare, proiectilele
consumate de micuțul brand, precum și numărul de
cartușe de la mitraliera veterană, folosită și-n primul
raz oi mondial, o consider un păcat strigător la cer, o
anomalie. Victoriile de pe câmpul de luptă nu se obțin
cu înarmare cât mai sofisticată,
dintre Li°^ta2^u s“au Preocupat partidele politice
dintre cele doua războaie de organizare și întinarea

42
țării imediat după închegarea României Mari. Nu s-au
gândit la perspectivă. Formarea statului român în
hotarele lui firești era limpede de văzut că va stârni
ura și gând de revendicare, pentru unele state din jurul
nostru. Nici 20 de ani nu s-au scurs și s-a văzut că s-a
adeverit. Ca șacalii au sărit asupra tânărului stat
român și-au mușcat adânc^din trupul lui. Am fost
surprinși, total nepregătiți. “în timp ce armata noastră
mărșăluia pe jos sute de kilometri, cu tot armamentul
în spate, trupele germane treceau pe lângă noi în
mașini blindate, acoperindu-ne în nori de praf. Nemții
lui Hitler dacă au rezistat împotriva unei Europe, la
care s-a adăugat și America, cu extraordinarul ei
potențial, mai bine de cinci ani, se datorează tocmai
acestei pregătiri.
A fost invinsă până la urmă și pentru faptul că
Hitler în mândria lui n-a știut să facă politică și n-a
știut până unde trebuia să se extindă. “Deutchland
iiber alles”, la un moment dat. n-a mai avut acoperire.
Enigma potopului dezlănțuit asupra noastră cu
tot armamentul am descoperit-o de la un ofițer rus,
căzut prizonier într-o ambuscadă.
La ieșirea din linia întâi pentru program
gospodăresc și odihnă, se ordona să fie consumată
muniția pentru ca trupa să meargă eliberată de povară.
Cât ne privește, nici vorbă. Se scot 2-3 ostași din
pluton și se trimit în urmă pentru 24 de ore și nu
pentru odihnă, ci pentru program gospodăresc. Este și
normal să se întâmple așa, din moment ce s-a
considerat că diviziile și regimentele să fie micșorate
cu o treime din numărul combatanților. Urmare
acestei anomalii este faptul că, încă de pe linia întâi au
apărut păduchii, și în continuare, tifosul exantematic,

43
care a luat proporții, în lagărele sovietice.
într-o bună zi, am trăit o mare surpriză, să nu
zic “mare-i grădina ta, Doamne! ’ Soldatul
Dumitrache, atunci am aflat că-i pocăit, umpluse 20
de țevi de cartuș cu păduchi adunați și de pe cămașă și
de pe cap.
- Ce-ai făcut, Dumitrache?
- Sunt ființe, dom’ locotenent. Mi-e milă. Au
și ele dreptul la’viață, ca fiecare ființă creata de
Dumnezeu. Mă tem că, dacă îi ucid, mă ucide și pe
mine un glonț de la inamic.
- Și cum ai procedat?
- I-am separat pe categorii.
- Cum adică?
- Cei de pe cap, mai închiși la culoare, i-am
pus in țevile acestea, iar cei mai albicioși cu un punct
negru pe spate, i-am pus în țevile de alături.
- De ce? Este vre-o diferență între aceste
gângănii, între acești paraziți, care trăiesc din sângele
nostru?
w - Firește.Cei de pe corp sunt mai molatici, se
mișca mai lenevos sunt mai grași fiindcă au hrană
suficiență, pe când cei de pe cap sunt mai vioi, mai
sprinterii. Am făcut și concurs de fugă cu ei. Am luat
cmci păduchi de pe cap și cinci de pe corp, i-am
așezat in linie, la start adică. Le-am suflat de pornire
a icaji-au luat-o din loc. Toți cei de pe cap au reușit
ocupând primele locuri.
^ac cruce ce"aud, Dumitrache. Se
mare la vârsta ta de 20 de ani- să ai o
Seama ° ast^el de Preocupare? Nu-ți dai
sâneele în^8 ° nenor°cite iți sug sângele, iar
angele mseamna viață pentru tine?

44
 - M-am gândit că sunt create de bunul
Dumnezeu și că au și ele dreptul să trăiască. Mă
temeam că dacă-i ucid, așa cum v-am spus, mă
pedepsește și pe mine Cel de sus și mă pomenesc c-un
cartuș direct în cap.
- Omoară-i, pe loc, pe toți în fața mea și dacă
te mai prind că faci asemenea pomeni, te pedepsesc
aspru. Glonțul de care vorbești că-ți va aduce moartea,
îl iau asupra mea. Eu sunt vinovatul uciderii acestor
paraziți și, ca atare, pe mine să mă pedepsească
Dumnezeu.
Am intrat în a doua lună, noiembrie, de când
ne aflam cu coastele pe pământul bocnă. Vremea se
zburlise. Un vânt asupru venit dinspre nord șuiera pe
toată albia Donului. într-o noapte am fost invadați de
puhoaie de fulgi de zăpadă. Nu se auzea decât
șuieratul subțire al crivățului. Din direcția inamicului
nici o mișcare. Liniște profundă. Eram totuși vigilenți,
cu ochii tot acolo, nu cumva să ne trezim cu rusnacii
în tranșeele noastre, gata să ne întrebe: Ce mai faceți,
cum o mai duceți?
Un fapt destul de alarmant mă neliniștea. La
două - trei zile, aproape regulat, găseam câte un ostaș
mort, cu capul pe șanț, înapoia bermei, înghețat bocnă.
îmbrăcămintea de iarnă de care se vorbea devenise o
poveste, iar hrana cu totul insuficientă. își completau
rația pe care o primeau de la nemți, riscându-și viața,
ca să adune de pe câmp spice de grâu sau de secară, pe
care le prăjeau în gamelă. Făceau această operație mai
mult noaptea, când se aștemea o liniște ca de mormânt
între cele două linii.
Toți cei care erau lipsiți de voință, toți cei care
se lăsau în voia soartei, toți cei care nu mai credeau în

45
nimic, deveneau apatici, indiferenți. Puneau capul
și-adormeau somnul cel de veci.
Am încercat să le insuflu forță, vlagă, curaj,
le-am vorbit de strămoșii noștri, de părinții, care au
luptat cu bărbăție și ne-au lăsat moștenire o țară mare
și frumoasă. In zadar. Pentru unii s-au prins toate
aceste îndemnuri, exemple, pentru alții au rămas fără
efect.
Am ajuns la concluzia, în final, că ostașii
proveniți de la țară, cum eram și eu, obișnuiți cu greul,
cei care s-au izbit de intemperiile naturii, au dormit pe
rogojină și nu în puf, au rezistat. Cei de la oraș și mai
ales, câțiva sași pe care i-am avut în pluton, ca niște
mere frumoase, la greu, au dat cel mai mare procentaj
în morți.
Așadar, trimiși pe front în îndepărtata Rusie,
fără echipamentul necesar pentru a înfrunta iama și
fără o dotare corespunzătoare în materie de armament,
am ajuns la concluzia că ofensiva care urma să se
declanșeze ar fi fost bine venită. Această obsesie
trebuia să fie îndepărtată, întrucât în situația noastră,
în cazul când urma să rămânem pe timpul iernii,
soarta ne-ar fi fost absolut pecetluită.
In acest sens, mă gândeam la dezastrul armatei
marelui Napoleon, care în 1812 a ajuns să cucerească
Moscova, dar, din cauza iernii cumplite, a fost nevoit
sa se retragă, lăsând pradă generalului “iarnă” cea mai
mare parte din ostașii lui.
en se Pr^Sateau de zor cu forte mari și
frontul r\tancur* la americani să lichideze
din zidlPeoP°n’ ca?\frontul Stalingradului. încă
unde mă aflam OCtombne l942> departe de sectorul
’ auzeam cum se zguduie pământul și

46
vedeam cum se înroșește cerul. Parcă era un vulcan
care împrăștia foc, lavă și cenușe.
A doua acțiune a avut loc în sectorul diviziei a
Vl-a în zilele de 5 și 6 noiembrie 1942.
Toate aceste atacuri nu erau altceva decît
sondaje pentru a descoperi punctul slab, poarta de
infiltrare în dispozitivele noastre. In fața plutonului
meu, ca și în dreapta mea, rușii stăteau «cuminți.
Dormitau în buncărele lor calde, cu votca lângă ei, cu
pâinea cât roata plugului și cu conserve pe săturate.
Câteodată doar se mai înfuriau pe noi, seara, mai ales,
când ne-aduceau rația de peste zi. Pe loc însă dădeam
telefon căpitanului Marinescu, comandantul bateriei
care ne sprijinea și după câteva obuze grele în
dispozitivul lor, intram în cea mai perfectă liniște.
începeau din nou să cânte și să ne invite la ei,
cu aceleași cuvinte:
“Părăsiți frontul și treceți la noi. Nemții vă sunt
dușmani și nu prieteni. Ei au voit să vă desființeze ca
stat încă din primul război mondial. Noi suntem
adevărații voștri vecini și prieteni”. în gândul meu, de
aceia ne-ați luat Basarabia și nordul Bucovinei ...
Pe măsură ce înaintam în noiembrie, cerul șe
acoperea cu nori groși și gerul îl simțeam din plin. în
jurul datei de 7 noiembrie a început să ningă cu fulgi
mari. Armata albă formată din steluțe de nea se
instalase în toate drepturile. Soarele fusese înghițit
încă de la prânz după o luptă puternică dintre el și
norii mătăhăloși și amenințători.
“Domnule locotenent, domnule locotenent!”
... numai ce aud că mă strigă un ostaș. Venise pe tîrâș
la intrarea în groapă în care mă aflam.
“Aveți un plic de la comanda batalionului”.
Mi s-a luminat privirea, crezând că-i un plic

47
venit de la cei dragi. Trecuseră aproape trei luni de
când nu mai știam și de când nu mai primisem nici o
scrisoare.
Am aprins capătul de lumânare rămas de la
locotenentul Chirescu și l-am desfăcut cu mare grabă.
“Crinule?” Era indicâțivul plutonului meu. La
orele 22 în noaptea aceasta, fără nici o altă comandă,
te repliezi cu întregul echipament, potrivit schiței
alăturate ...” Semna comandantul “Viforul”, Luscan.
Pentru o clipă am rămas statuie, fără viață. Mai
aveam o oră. Ce fac? încotro apuc în noaptea asta
albă? Fulgii care îmi mângâiau obrajii deveniseră
agresivi. Un vânt rece din direcția nordului mă izbea
în față.
- Este prăpăd, domnule locotenent, începu să-
mi spunăcurierul, agentul de legătură. Rușii au ieșit la
atac în sectorul diviziei a XlV-a unde se dau lupte
grele. Atacă cu forțe uriașe și cu foc ucigător.
Katiușele lor fac un zgomot diabolic.
- Război, ce vrei? I-am potolit eu. Nu voiam
să-i impresionez pe sergenții mei și nici să le inoculez
sentimentul de frică și spaimă.
Pe loc am adunat comandanții de grupă în
viroaga din dreapta plutonului, pe Lăzăroiu,
comandantul mitralierei și pe Gheorghiță,
comandantul brandului de 60 mm.
- Dragii mei, din ordin superior, strângeți tot ce
aveți asupra voastră: armament, muniție și la un
tluierat scurt ieșiți cu grupele din tranșee. Ne repliem
pentru a ocupa o poziție mai avantajoasă în cazul ca
ne atacă rușii.
“Cum? De ce? Fără luptă cedăm teren? Au
intervenit revoltați gradații mei.

48
 - Ordinul se execută, nu se discută. Aveți la
dispoziție 20 de minute.
La ora fixată am ieșit din tranșee cu direcția
către locul indicat, potrivit schiței.
După aproape două luni de groapă, ca un câine
în cușcă, fără mișcare, mă anchilozasem. Am făcut
mari eforturi de voință pentru a-mi reveni la condiția
normală.
Ajuns la locul indicat, prima grijă a fost ca de
îndată să ne facem gropi pentru a dispărea ca țintă. A
fost greu. Pământul era acoperit cu zăpadă și înghețat
cremene. Lopata cu coada ei scurtă de numai 40 - 45
cm și neascuțită din fabrică, mergea ca ochiul
mortului, fără spor. N-am apucat bine să terminăm
groapa, c-am și primit un alt ordin de repliere.
De-abia în dimineața zilei de 22 noiembrie
1942, după ce ne-am plimbat de colo-colo, aflându-ne
în raza satului Izbușinschi, am primit ordinul prin care
ne-au înștiințat că aici vom da lupta decisivă pentru a
ieși din cele câteva cercuri de încercuirea noastră
realizate de ruși. Ni s-a comunicat de asemenea că
vom fi ajutați să ieșim din încercuire de către
mareșalul Manstein, spărgătorul de fronturi, cum era
denumit, sprijinit de aviația germană.
Către orele 12 ziua, apăruse soarele și în
întinderea imensă a cerului, făcea impresia că totul
este înfășurat într-un voal alb de mireasă, cu scânteieri
de aur și argint. La orizont, în fața noastră mișcare
mare de trupe care s-au oprit parcă să se reașeze în
formații de atac. După o vreme, s-au pus în mișcare.
Veneau în picioare către noi câtă frunză și iarbă, ca
turcii pe timpul lui Vlad Țepeș.
- Nu se deschide foc-bineînțeles, din lipsă de

49
muniție - decât sub o sută de metri, striga cineva
dintr-o goarnă, de-a lungul frontului.
Mă uitam și mă întrebam va fi oare posibil să
stăvilim înaintarea unei armate atât de numeroasă? Cu
armele pe care le încărcăm la fiecare cartuș, cu tehnica
de luptă depășită și cu sărăcia de muniție, mă îndoiam.
A face război din sărăcie pe seama trupurilor noastre
era o adevărată crimă. Asta era situația armatei pentru
care nu s-a făcut aproape nimic cât privește
modernizarea ei. Totul, fără mari diferențe, ca în 1916
-1918.
Eram revoltat și priveam în jurul meu și în
spate miile de ostași români care urmau să fie trecuți
prin baionetele avalanșei miilor de ostași sovietici.
Veneau în picioare, cântând sub influența vodcăi.
- Pregătiți grenadele și le aruncați sub 30 de
metri, am apucat să le comunic ostașilor mei. în clipa
aceea s-a prăbușit cerul. Ca-n-tr-o orchestră drăcească
concurau tot felul de arme.
Tunuri de toate calibrele, obuze de brand de
60 și 120 mm transformaseră liniștea într-un muget de
fiară, într-un geamăt de hidră cu infinit de multe
capete. Era un scrâșnet, un urlet de schije care se
loveau între ele în aer. Scânceau, se tânguiau, de nu
pu eam scoate nici un deget, din groapa în care ma
7oivhi- CJ- A°.c.ti"l reteza- Pânăși pământul se
țatam’iar zapada topită de încăndescența
crisnaH ? CUrgea Șlroaie Pe sub noi- Oamenii
SfLVfJT- cliPă de clipă să fie
lumii se dezlănh aranLe' Cataclismul cosmic, sfârșitul
1 plimbîS1Se'1B0mbardamentul dens Și lugubru

50
 Infern, țipete, mor nu mă lăsati! Caporalul
loniță, un băiețel tânăr, aflat în groapă cu mine, a
început să țipe infiorator “mă arde, mă arde, dom’le
locotenent!”
Când m-am uitat la el, ce-mi văd ochii? Avea
o schijă în regiunea ficatului. Am prins-o cu mâna.
Frigea. Intrase în corpul lui cu o ruptură din mantaua
de pe el. Era prea târziu. Murise cu ochii închiși și cu
figura galbenă ca turta de ceară stătea nepăsător,
sfidând parcă iadul în care ne aflam.
întregul front se transformase într-un cazan,
care fierbea în clocot, mai acătării decât în infernul
imaginat de Dante.
Vin tancurile, care depășiseră infanteria.
Focul dens al tunurilor și mitralierelor își
prelungise tragerea în spate.
Șase tancuri grele T 34 producție americană
goneau cu mare viteză către noi. în spatele lor își
reluase înaintarea infanteria.
Să-i oprim, cu ce? Cu pușca pe care o
încărcăm la fiecare cartuș? Trăgeau ai noștri în
tancurile enorm de mari și ricoșau proiectilele din
tunurile noastre, cum ricoșează nuca de perete.
Iată că în dreapta mea tancurile au și pătruns.
Gropile nefiind adânci din cauza pământului înghețat,
cu ochii mei am văzut cum o matahală de tanc a luat
în șir toate gropile făcute la suprafață și toți cei care au
rămas pe loc, au fost striviți sub tonajul acestor
mastodonți, în greutate de 34 de tone de oțel.
Urma groapa în care mă aflam și știind că sub
30 de metri, proiectilele n-au efectul scontat ies de sub
traiectorie, am țâșnit din groapă și m-am ferit să nu
intru sub șenilele tancului.
“Predai, predai rumânschi!” strigă un rusnac.

51
își scoase capul din interior.
După ravagiile făcute pe linia întâi, tancurile
au trecut în spatele nostru la trupele de rezervă. Odată
cu ele a pătruns tot în dreapta și o parte din infanteria
inamică. Aici s-au dat lupte grele, corp la corp. In
final, au fost respinse iar o parte din tancuri incendiate
cu benzină de ostași de-ai noștri. S-au suit pe ele și
le-au dat foc.
în situația grea în care mă aflam am trecut în
spatele liniei și m-am aruncat într-o groapă de peste
1,20 m adâncime. Aici se afla sergentul Lăzărescu,
comandantul mitralierei și caporalul teterist Frățilă,
precum și caporalii Micu și Săpunaru. Se trăsese
atâtea cartușe cu mitraliera sergentului Lăzăroiu că
înotam în nămol până la genunchi. Se dezghețase
pământul și se topise și zăpada din cauza țevilor
înroșite.
Trupele rusești s-au oprit. Toate erau culcate
la pământ și așteptau parcă să se regrupeze. ~ w
“Inamicul, inamicul!” numai ce-aud că striga
caporalul teterist Frățilă.
• într-adevăr, o grupă de circa 12-13 ostași
ruși respinși de către trupele noastre de rezervă s-au
îndreptat către punctul nostru. Cu căștile pe cap și cu
baioneta scoasă, pregătiți pentru lupta corp la corp,
veneau strigând “ira, ira!” Se aflau deja la circa 15 -
20 de metri și urma uciderea cuibului nostru de arme
automate, prin împungerea sau prin sfărâmarea țestei.
Lăzărescu, cu multă prezență de spirit,
fulgerător a mutat mitraliera cu o mișcare de 180 de
grade și din câteva rafale scurte, totul s-a liniștit. Una
in căștile unui nefericit de mongol, a ai uns până la
buza gropii în care ne aflam.
Se lăsase întunericul. Rușii au încetat atacul-

52
Se opriseră, fiind respinși de rezervele noastre, la circa
150 - 200 de metri.
In liniștea nopții se auzeau încă focuri
sporadice, când mai aproape când mai departe.
Câmpul era plin de morți. Sub lumina lunii se
vedeau morții de pe câmp. Semăna cu un lan de grâu
în care se legaseră snopii și fuseseră lăsați fără a fi
strânși înjumătăți sau stoguri.
Unii nu muriseră, erau doar grav răniți, alții
strigau pe cei de-acasă. Nu era nici o posibilitate de
salvare. Toți cu ochii către cer, în scrâșnete de durere
așteptau să moară și moartea intârzia, iar ei au rămas
țintuiți locului, fiecare într-o băltoacă de sânge.
Anghelescu, Cozma, Vasilescu, Grigoraș din
plutonul meu zăceau în somnul cel de veci cu
corpurile târșite de șenilele tancurilor. Vișan din
regiunea Bacăului avea ambele picioare sfărâmate.
Stătea cu fața-n sus, cu ochii deschiși și cu fruntea
încrețită de durere. Am găsit câțiva cu capul în pământ
mușcând parcă din el, iar pe alții cu mâinile pe piept
stăteau ca-n sicriu cu fața către nemărginire.
“Ofițerii și gradații sunt chemați, în urmă la
comandament!” anunță un gornist pe linia frontului.
Comandamentul creat adhoc, fiindcă în
această pungă mare erau str5nse toate unitățile din
toate diviziile românești încercuite, era format din
ofițeri de stat major în frunte cu colonelul Cemăianu,
It. colonel Cambrea, Teclu și alții.
“Domnilor, lupta pentru noi a devenit inegală.
Armamentul ne este depășit. Muniția și-așa puțină este
pe terminate. în atare situație s-a ajuns, -la concluzia
să depunem armele, pentru a se evita un măcel fără
rost. Fiecare la locul lui așteaptă o rachetă roșie cu

53
cinci colturi lansată de sovietici, în jurul orei 4
dimineața. La apariția rachetei ieșiți din șanțurile și
gropile în care vă aflați, depuneți armamentul pe care
îl aveți asupra voastră și vă dirijați către punctul:
mamelonul din față. Nu se mai trage absolut nici un
cartuș. Războiul pentru noi a luat sfârșit”.
“Rușii ne-au asigurat prin parlamentarii noștri
că vom fi tratați ca oameni, potrivit legilor
internaționale stabilite prin convenția de la Haga”.
“Crudă ne fuse soarta de-astă dată” vorba
poetului. Cel mai tare își spune cuvântul, el hotărăște.
Am plecat la ostașii mei prăbușit. Să-mi ridic
zilele? încă eram în posesia pistolului mitralieră, dar
mi-am adus aminte de versurile marelui nostru poet
Coșbuc:
“Trăiesc acei ce vreau să lupte „
Iar cei fricoși se plâng și mor...
Captivitate, câine înlănțuit, un an, doi, Ș^P ’
nouă, moarte lentă, iată ce m-așteaptă. Așadar, solu,
de a-mi ridica zilele nu înseamnă cumva lașitate. i
cumva n-am curajul să înfrunt un destin crud care m
urmărește numai pe mine, ci pe întregul meu neam .
“Fii tare, nu dispera. Dacă ai zile de trăit,
nimic nu te va atinge!” Erau îndemnurile tatei, care
luptase la Mărășești. Parcă s-a aprins o lumină in
sufletul meu și ridicând ochii către cerul aprins cu toți
aștrii, mi-am zis: înainte, viața este prea frumoasă, și-
am pășit cu hotărâre.
Am căpătat puteri ca după o băutură
reconfortantă. Nu se poate. Sunt tânăr. Am °
responsabilitate: un copil și o soție. Dumnezeu a fost
CU acum'm-a ajutat și m-a ferit. Am scăpat
teafăr din ploaia de proiectile. Nu m-a atins nici o
schijă, nici un cartuș dum-dum. Au murit în groapă

54
lângă mine, au murit în jurul meu sute de ostași și
ofițeri, iar eu am rămas neatins. înseamnă că moartea
mea este departe de mine. Nu figurez încă pe scriptele
ei.
Oarecum echilibrat din punct de vedere
sufletesc, fiindcă fizic eram la pământ, și convins că
ce-mi este scris pe frunte mi-e pus (lege inexorabilă),
am pășit cu încredere pe acest drum necunoscut și
întunecos.
Am comunicat ostașilor în mijlocul cărora mă
aflam cele discutate la ședința la care luasem parte,
încercând să-i încurajez, după care măcinat de
gânduri, așteptam cu înfiorare apariția rachetei pe care
o asemănăm cu un corp apocaliptic, ca o prăpastie
care separă o lume.
De mai bine de patru zile nu pusesem nici cel
puțin o coaja de pâine în gură, întrucât unitățile
superioare, începând cu corpul de armată, divizie,
regimente, căzuseră în încercuire primele, astfel că n-
au putut să ne aprovizioneze. Strângerea cercurilor sc
făcuse de la exterior către interior.
Plutind pe aripile copilăriei, ale adolescenței,
tocmai când îmi încălzeam sufletul de parcă uitasem
pentru o clipa unde mă aflu, aud deodată o detunătură
puternică. Era lansată racheta cu cinci colțuri. M-am
cutremurat pentru o clipă. Era un semnal care punea
punct unei etape din viața mea, un hotar despărțitor.
față de tot ce-a fost și față de ce urma să înceapă.
Ne-am ridicat cu toții din neînsemnatele
noastre gropi, ne-am făcut semnul crucii, rugându-1 pe
bunul Dumnezeu să ne poarte de grijă și-am pornit pe
drumul greu și necunoscut care se deschidea ca un hău
în fața noastră - captivitatea. Am sărutat pistolul

55
mitralieră și fiindcă nu voiam să mă despart de el, am
luat trăgaciul cu mine, lăsându-i restul la locul indicat
și l-am purtat, ducându-l departe, să nu mai poată fi
folosit de nimeni niciodată.
Doar ce m-am ridicat și-am pornit cu capul în
jos către întuneric, rușii dezlănțuiri au declanșat un foc
năprasnic pe noi. își răzbunau morții. Eram prinși într-o
vale zeci de mii de oameni ca niște animale sălbatice
cuprinse într-un luminiș de pădure, de unde, din
fiecare colț venea moartea. Era ceva asemănător cu o
vânătoare regească din care parcă n-avea șansă să
scape, nimeni. Gropi de foc cu flăcări
înspăimântătoare, obuze de artilerie grea grohăiau
asurzitor, katiușele cu zgomotul lor infernal, oameni
aruncați în aer, fără mâini fără picioare, caii sloboziri
din adăposturi alergau în toate părțile nechezând
înfricoșați, fum, strigăte disperate, facea impresia că
s-a prăbușit cerul.
Cu maxilarele încleștate, cu pumnii strânși și
cu nervii la limita nebuniei, alergam înainte și-
așteptam să mă zboare în aer unul din proiectilele ce
inJurul meu. N-aveam nici o putere.
Fiecare cu destinul și cu viața lui.
catari 0 0I? ma^ ^ine bombardament,
țâțâni s-ToDrircaZHUdU1Se să-l scoată din
apeiesited?Paun PotoP devastator, ca niște
ochii era nlin }Ca Or’ uncamPîntins, cât vedeai cu
înainte lăsând în n 0SJa^ înnebuniți. Se mișcau tot
sute de răniți car^Hp 6C- ȘV^te de cadavre> zeci
fraților!” Un bordei* nFinUdlnd—șator: “Nu ne lasăț1’
aer de un proiectă debrand a f°St sPulberat în

dezlănțuise împotriva pe care omul d

Pomva omului. Vieți pierdute, oameni

56
mutilați, opere de artă distruse, orașe transformate în
moloz, sânge și foamete, copii fără părinți și părinți
fără copii.
îmi venea să strig: Evitați războiul, oameni
buni, înțelegeți-vă. Aveți o singură viață, și această
scurtă, pe pământ.
Trăiam aievea tragismul din versurile “Pohod
na Sybir” de Vasile Alecsandri.
“Dar unde merge acest popor
Ce nu mai are-n lume
Nici o speranță-n viitor
Nici patrie nici nume?
Se duce șters, dintre cei vii
Să moară prin pustii. . ”
Soarele încerca din răsputeri s-alunge de pe
fața lui, cearceaful alb al ceții, ne înfășură într-un fum
dens și înecăcios.

DRUMUL GOLGOTEI

Coloana nesfârșită, formată din mii și mii de

oameni, umplea câmpul până la orizont. Cazaci și
civili, călări pe cai iuți ca focul, s-au instalat în urma
noastră și cu focuri de pistoale, răbufnind din când în
când, ne mânau ca pe vite, tot înainte.
Slăbit și înfometat, nedormit de nu știu câtă
vreme, fără putere, dar cu voința neclintită de a
supraviețui, îmbrâncit și din dreapta și din stânga de
mulțimea bulucită, eram hotărât să înfrâng cumplitul
destin. Mă târâm încet-încet pe urmele lui.
Din când în când se poticneau și rămâneau
puncte negre pe întinsul alb al câmpiei. Erau trupurile

57
celor sfârșiți de putere. Uneori îmi trecea prin minte să
trec alături de cei învinși de moarte și să sfârșesc cu
calvarul de-abia început.
“Să nu-ți fie frică de moarte. Ea vine numai
atunci când se termină firul aței de pe mosorel!”
spuneau unii.
Eram convins de adevărul acestei înțelepciuni
populare. O demonstram prin mine însumi, fiindcă am
rămas neatins, deși trecusem prin vâlvătăi de foc,
printre schije și gloanțe. Scăpasem teafăr, spre
deosebire de unii care mergeau cu ochiul în batistă sau
cu piciorul târâș și cu mâna fărâmată.
Către seară s-a lăsat un vânt aspru și rece.
Simțeam că mi se încleștează maxilarele. Convoiul
nesfârșit scăpat din infernul prin care trecusem, se țâra
ca o omidă uriașă tot inainte. Nu se vedea nici capul
și nici coada coloanei.
Cerul întunecat încerca să se depresoare cie
ceața groasă și de norii plumburii, ceea ce anunța o
noapte geroasă. După mai multe ore de mers cu
același îndemn: davai, davai! coloana a fost oprită m
mijlocul unei păduri de mesteceni cu tulpina suplă ș1
albă ca zăpada. Aici am bănuit că va fi locul un.de
urma sa facem haltă.
într-adevar s-au aprins focuri în jurul cărora
ciorchini de ostași se înghesuiau și dezbrăcați fiindcă
erau imbrăcați cu vestonul pe cămașa goală, căptușit
doar cu doc, până la mijloc și cu mantaua dc
asemenea, nu știau cum și unde să se adăpostească.
Era prima oprire pe care o făceam în drumul
ral caPtlY^ii; Sub vâlvătaia focului încins, în
rXT? r*spectivă, și sub cupo'a cerului lumina’ de
Lalea lactee, mi-am adus ami.
de
meu mai mic, ostaș și el pe același front, dar făcând
parte dintr-o altă unitate: regimentul 28 artilerie.
Ca ars am sărit și-am început să strig: Culică,
Culică! fără speranță însă. încercam totuși marea cu
degetul. Cine știe poate să-mi răspundă chiar el dacă
a scăpat cu viață din groaznicul examen al morții pe
care-1 dădusem.
Târziu, răzbătând din greu prin forfota de
lume, mi-a răspuns, ca din întâmplare. Era chiar el,
fratele meu soldat, în vârstă de numai 20 de ani, slăbit
și speriat. Ne-am îmbrățișat și ne-am luat
angajamentul unul față de celălălt că din clipa de față
nu ne vom mai despărți. Vom împărți calvarul frățește
și moartea chiar.
- Mi-e frig, fratele meu, mi-e frig! se plângea
el tremurând ca varga.
- Tu n-ai pulovăr sau bundiță pe dedesubt? l-am
întrebat.
- N-am primit nimic. Sunt echipat așa cum am
plecat astă vară pe front, cu haina - pe care o vezi -
căptușită cu doc și cu mantaua asemenea. Pantalonii
sunt cei cu care am făcut primele luni de instrucție.
Sunt subțiri și tociți, iar bocancii cu tălpile pe
terminate.
Pe loc mi-am dezbrăcat bunda, rămânând cu
pulovărul, am scos din buzunarul mantăii, o pereche
de ciorapi de lână, pe care îi aveam de acasă, apoi ne­
am așezat în jurul unui foc imens. Aveam picioarele
înghețate și le-am apropiat de foc să-mi usuc bocancii.
Se vede treaba c-am ațipit, sleit de putere, și când m-am
trezit bocancul de la piciorul drept avea talpa arsă. Ce
mă fac? Zăpada era mare. Ajutor nu puteai cere de la
nimeni. Fiecare era pentru el. Am desfăcut căptușeala
de la căciulă și mi-am înfășurat piciorul și l-am băgat

59
în tureatca bocancului, prinzându-1 cu o sfoară. Toată
vremea am mers într-un călcâi, să nu calc direct pe
zăpadă. a •
Mai către prânz, am ajuns intr-un sat și, cum de
câteva zile nu băusem nici apă, de mâncare nici vorbă,
am intrat într-o casa oarecare. Eram cu fratele meu,
nedespărțiți. Acolo ne-a întâmpinat o rusoaică care
avea o fetită de 6-7 ani. Cum foamea dădea prin băț,
cu vocabularul meu redus în materie de limba rusă,
am trecut peste mândria mea și-am rugat-o să ne dea
ceva de mâncare, nu înainte de a mă scotoci prin
buzunare, poate să găsesc ceva să-i dau în schimb.
Spre marea mea bucurie am găsit două penițe poleite
cu aur.
- Poate vor fi necesare pentru fetiță, mai târziu,
ca școlăriță.
Rusoiaca, mai de milă, mai de frică, ținând
seama de înfățișarea de barbari, netunși, nebărbieriți,
cu ochii scoși de oboseală, s-a dus direct la dulapul
din colțul camerei și a scos o pâine pe care a tăiat-o în
două părți egale.
- Aceasta-i pentru voi, iar restul lasați-o pentru
mine și fetiță! ni s-a adresat cu ochii punctați de
lacrimi.
a w .Am teșit din casă multumindu-i din tot sufletul,
împărțind bucata frățește. ’
?eceau Ș* n°ine aflam în continuă
Puii Je*î« r .ce afimdam în imensitatea
^m^i0 creștea în raport direct
noi^ tâlhari !oamea- începuseră să mișune printre
KrSS 5a !SCrUpule- Cum * prindeau mai
o lovitura în Pe.tlmpul nopții, te pomeneai cu
gol pe zanadă Cn Ș1.^oi'trei te dezbrăcau, lăsându-te
® P a’CU Pnma ocazte le dădeau o bucată de

60
 Vremea se încălzise și, cum șuba mi-era grea
îmblănită de sus și până jos, primită cu câteva zile
înainte de a se rupe frontul, i-am dat-o fratelui s-o
îmbrace. Era prea grea pentru mine și mă obosise.
Mergeam mai lejer îmbrăcat cu mantaua lui.
Către seară, din nou s-a zburlit vremea și s-a
lasat un ger de-1 simțeam până la oase.
Intrarăm într-un sat mare, neatins de rănile
războiului. Pistoalele mitralieră, cu pârâitul lor ne-a
atras atenția că aici vom face haltă.
Iată deci o nouă noapte, o noapte de groază’n
frig și-n zloată. Mă luptam, cu mine însumi, să nu pun
geană pe geană că mă va învălui un somn dulce,
somnul pe care ți-1 crează gerul și mă sfârșesc visând
că mă aflu într-o cameră caldă, alături de cei dragi.
“Ofițerii vor fi găzduiți în noaptea aceasta în
sălile de clasă ale școlii și în cazarma unei unități
militare”. Strigau dintr-o goarnă, prin translator chiar
în limba română.
Ce mă fac? Să rămân afară cu fratele, care nu
era decât fruntaș sau să nu intru nici eu, fiindcă se
zvonea că ofițerilor li se va taia nasul și urechile sau
vor fi chiar lichidați.
In fața acestei dileme m-am hotărât să fiu
corect, adică subsemnatul să intru în rândul ofițerilor,
iar fratele meu să rămână cu trupa.
- Dragă frate, rămâi afară, alături de miile de
ostași, și ca să nu-ți fie frig, rămâne șuba îmblănită cu
tine. Dacă va fi să mor, să mor eu, iar dacă va fi să
scapi, să scapi tu. Fiecare dintre noi cu soarta și
norocul lui. Oricum nu te îndepărta de această clădire
și așteaptă-mă. Ne-am îmbrățișat și ne-am despărțit.
- N-am apucat bine să intru în sala respectivă,

61
fiindcă se și instalase la intrare, care mai de care, șef.
Când m-a văzut pe mine îmbrăcat în mantaua aceea de
soldat: halt! și m-a împins cât colo.
- Numai ofițerii! N-ai auzit goarna?
- Păi sunt ofițer, fac parte din regimentul 49
infanterie.
- Poate este, a intervenit altul.
Ce-a fost în noaptea aceea, noaptea suspinelor,
o noapte de groază. Au intrat atâția ostași, care nu și-
au mai făcut proces de conștiință, cum îmi făcusem
eu, încât s-a umplut sala, că dacă ai fi încercat sa te
lași pe vine, să scapi ceva, nu te mai puteai ridica.
Acolo rămâneai. Mâinile mi-au fost prinse chiar de la
intrare pe lângă corp și n-a mai fost cu putință să le
ridic, să le mișc. Ca-n menghină am stat, butuc, o
noapte întreagă. Cu zecile au murit în noaptea aceea.
Nu se auzea decât mor, mor! nu mă lăsați. Alții au fost
căleați în picioare, striviți de mulțimea înnebunită. Aș
fi voit să ies afară să rămân cu fratele, dar ușile s-au
închis, sala neiluminată, încât a fost o noapte de
groază, noaptea sfanțului Bartolomeu.
A Către orele 7 dimineața, eram slăbit de putere
când a intrat peste noi, chipurile o comisie numai din
ofițeri ruși. Eram scoși câte 15 - 20 și eram conduși
in r-o altă sală unde ni se facea control până la piele.
oate obiectele de folosință personală: ceasuri, inele,
SKe fotOgraf11’ briceSe’ verighete, ne-au fost

Cât mă privește, sărac cum am fost

întotdeauna, n-aveam asupra mea ca obiect de preț
decât verigheta. Am ascuns-o sub limbă și am scăpat
cu ea.
De-abia către orele 10 am ieșit afară, unde era

62
o viforniță păgână. Mă clătinam pe picioare de parcă
ieșisem dintr-o cârciumă unde băusem toată noaptea.
“Culică, Culică!” am început să-1 strig pe
fratele meu. în zadar. Am alergat, am plâns, m-am
blestemat, fratele meu plecase cu un lot de circa o mie
de oameni, în jurul orelor douăsprezece noaptea.
Simțeam că mă înăbuș de durere. “Te-am
pierdut, fratele meu! Ce mă fac?” Prin el, și alături de
el, aveam parcă o siguranță, lângă el aveam deplină
încredere în lumea aceasta înnebunită, lângă el
puneam capul și puteam s-adorm în liniște, cu el,
parcă mi se părea că mi se ușurează paharul, lângă el
parcă eram în mijlocul celor dragi.
“Davai, davai!” m-a împins un ciasovoi cât
colo. Am tresărit ca dintr-un vis urât și-am intrat în
coloana care se formase.
Resemnat, că poate așa a fost să fie, poate așa
ne-a fost scris, să mergem pe drumuri diferite, am
intrat în coloană pe câte cinci și ușor-ușor,
bălăbănindu-mă, dar cu pumnii strânși ținând de viață,
am pornit, cu Dumnezeu înainte.
Către seară am ajuns la gara Mihailovca, unde
se zvonea că ne îmbarcă pentru Siberia. Cum stăteam
abătut lipit de-un zid, simt că m-apucă cineva de
mână. Când mă uit, cumnatul meu Neculai. fratele
soției, sergent în regimentul 10 infanterie.
- Ce faci, cumnate? De când te caut. Voiam șă-
ți dau ceva de-ale mâncării, fiindcă am avut ranița
plină. Știai foarte bine că am lucrat la aprovizionarea
regimentului. Păcat că nu mai am decât doar câteva
bucăți de pâine. Restul le-am împărțit camarazilor
mei, unii dintre ei chiar consăteni.
Ca o mana cerească au căzut pentru mine ceie

63
câteva bucăți de pâine. Le-am înghițit cu lacrimi pe
obraz cu mâinile tremurând le strângeam ca pe un bulz
de aur.
- îți mulțumesc din suflet, dragă cumnate...
Sunt convins de bunătatea sufletului tău și de intențiile
tale cele bune, dar vinovat sunt eu, fiindcă am fost și
sunt un om fără noroc. Puteam să iau legătură cu tine.
Regimentul tău era în dreapta regimentului meu și
plutonul meu făcea joncțiunea cu plutonul
sublocotenentului Stănescu, cu care noapte de noapte
mă întâlneam. Mai bine de șapte săptămâni am stat in
groapă, pe linia întâi, flămând. Rația primită de la
nemți era insuficientă, fapt pentru care, soldații
riscându-și viața culegeau spicele de secară pe care le
prăjeau, potolindu-și foamea.
Nici mie nu mi-a dat prin cap. Dacă aș fi știut,
te găseam oriunde și te aprovizionam cu tot ce-ți era
necesar și cu hrană și cu îmbrăcăminte. Prin mâinile
mele treceau toate.
- îmi pare bine că ne-am întâlnit, măcar acum.
Mi-a venit inima la loc, c-am dat de tine, fiindcă l-am
pierdut pe Culică, fratele meu îmbarcat azi noapte.
Cum tu ești un băiat chipeș, deștept slavă Domnului,
te rog să mergi cu mine. Vom împărți calvarul până
vom scapa de-aici. ’
H
a rau, dar^nu pot să mă despart
vreau co^.sătenu mei. îți mulțumesc, dar nu
vreau sa ma complic. Rămân ceea ce sunt.
argumente"^ c^tat sa~l conving încercând și alte
lui iar eu ne urm^V^ Pe urmele destinului
iui, iar eu pe urmele destinului meu.
prietenii luiT* de cei vreo 10-12 ostași,
’ ntors nou la mine și mi-a dat o

64
manta nouă, o pătură și o pereche de bocanci.
- la-le, că-ți vor fi de folos. Ești prea subțirel
îmbrăcat și iama pe-aici este grea.
Acestea au fost ultimele lui cuvinte, după care
ne-am despărțit, amândoi cu ochii plini de lacrimi.

HALTA PLINĂ DE SURPRIZE

Până să ne îmbarce la tren, am observat că unii

dintre ostașii noștri descoperiseră o magazie din care
își umpleau buzunarele și ranițele cu boabe de grâu.
Firește că m-a ispitit și pe mine treaba asta și-am făcut
același lucru. Am avut de ronțăit tot drumul, timp de
14 zile cât am călătorit.
“La vagoane!” strigau de mama focului
ciasovii, cu câinii-lup în jurul nostru. Am intrat și eu
într-un vagon-bou cu paturi pe două nivele, instalate
de-o parte și de alta.
Ușile s-au zăvorât rămânând în întuneric circa
90 de oameni. Câte un fir de lumină strecurat prin
încheieturile ușilor facea să ne dăm seama unde ne
aflam și cu cine stăm alături.
Eu, mai tânăr și mai sprinten, am apucat să iau
loc sus, unde alții mai în vârstă nu puteau să urce. Ne
aflam pe același blat 14 suflete și, cum n-aveam loc,
stăteam pe o singură parte, pe dungă, cum s-ar spune.
cu nasul în ceafa celui din față. întoarcerea pe stânga
se facea la comandă.
Era o situație înspăimântătoare. Unii zăceau pe
jos, înghesuiți ca sardelele în butoi, alții în paturile
suprapuse. Unii cu ochiul în batistă, alții cu mâna
bandajată. După mai multe zile simțeam lipsa aerului.

65
Blaturile, înghețate cu un strat gros de gheață, se
topeau curgând pe noi. . . .
Căpitanul Mihăilescu, ofițer activ, rănit și
bolnav de rinichi cerea continuu apă și cum n-aveam,
în disperarea și durerea care nu-i da pace, ruga să i se
dea urină de la ceilalți camarazi.
Se întâmpla, când trenul era împotmolit pe
câte-o linie moartă, ca la rugămintea noastră disperată,
să ne arunce 15-20 de lopeți cu zăpadă pe care o
împărțeam cu porția.
Ca orbeții, ne obișnuisem cu întunericul și
vedeam destul de bine întreaga topografie a vagonului
în care ne aflam.
Undeva lângă ușa vagonului era fixat cazanul
pentru necesități. Tot timpul șiroia. Când ne arunca
zăpada se și îngălbenea, dar nu se ținea seama. Setea
era cruntă, organismul cerea apă, cerea viață. O
mâneam ca pe cea mai delicioasă prăjitură.
“Doamne, mă gândeam, dacă aș mai fi odată
liber, n-aș bea decât apă și nimic altceva!”
a Noaptea,Joată, visam că mă aflu într-o pădure,
unde întâlneam în cale izvoare cu apă rece, cristalină
și beam, beam, și nu mă mai săturam. Mă trezeam a
doua zi și cu buzele umflate și cu ochii scoși.
,.^a 0. zb două, îndeosebi dimineața se
deschideau ușile înghețate ale vagonului și în funcție
de numărul respectiv ni se distribuia câte un suharel,
pesmet sărat și pe deasupra și câte-o scrumbie pe care
o împărțeam jn două^i, să vezi și să nu crezi, ce sete
ITitaTd aCeea' Tțl Venea Să Urli Ca leul în CUȘCă.
Uitam de mâncare Șl n-aș fi vrut decât apă și iarași

Dar, când este vorba de nenorocire, ea nu vine

66
 niciodată singură, se adună și altele. Au apărut
păduchii și altele. Au aparut păduchii, care ne sugeau
și ultima picătură de sânge. Toată ziua nu faceam
altceva decât să mă scarpin. Erau așa de muiți că nu se
mai putea face față. Omoram în neștire și nu-i
dovedeam.
Ca urmarea promiscuității în care am stat pe
front și ca urmare condițiilor inumane în care ne aflam
acum, au început să moară dintre noi. Pentru a nu
pierde rația celor care dădeau în primire, cei de-alături
răspundeau: “nu!”, când întrebau ciasovoii: “mort
est?”. Astfel se primea încă o rație, două, în plus.
îndată ce murea un altul proaspăt, îl predam pe
primul, fiindcă începuse să exale miros. Era o
activitate bine susținută. Moartea se ținea de treaba.
Ne-a ajutat și pe front și în continuare a fost cu noi. La
coborâre rămăsesem cu 10 - 11 mai puțini decât
numărul inițial.
Era către seară. Coborâsem într-un oraș imens.
“Ne aflăm la Moscova”, șușoteau unii. In zadar am
încercat în drumul nostru să-i descoperim numele. N-a
fost cu putință. Răspunsul era “niznai”, adică nu știu.
Coloana s-a oprit și încolonați pe câte cinci,
numărați de mai multe ori, am pășit în incinta unei
uzine și de-acolo am fost dirijați într-o sală, enorm de
mare, unde am intrat.
Rusul pravoslavnic este deschis și bun la
suflet, temător de Dumnezeu. De când s-a întronat
stalinismul, l-a transformat de-așa natură că se teme,
de el însuși, de umbra lui. “Decât să plângă mama,
mai degrabă să plângă mamă-ta!” Se întronase acest
egoism adânc în ei, teama generând starea de fapt, ca

67
mai târziu să se instaleze chiar mai abitir și în
rândurile noastre.
Un interior cu coloane și candelabre cu mai
multe brațe, lumina a giomo. Mese cu fețe albe și cu
patru scaune de aceiași culoare în jurul ei, mi-am dat
seama că ne aflăm într-o sufragerie, unde iau masa
muncitorii. Rusoaice tinere, parcă erau fete de
pension, îmbrăcate cu halate albe și cu bonete pe cap,
se uitau la noi ca la niște lupi fioroși, prinși după ce
spintecaseră o stână de oi.
Este adevărat că nu depășeam prea mult lupii
ca înfățișare, cu echipamentul care curgea pe noi, cu
ochii injectați de oboseală, nebărbieriți, unii cu barba
că de călugăr, înfometați și însetați. Păream aidoma cu
niște sălbatici prinși undeva într-o junglă.
Nedumeriți și speriați, așteptam să se întâmple
ceva, aici. Prea părea totul festiv, prea părea ceva în
neconcordanță cu situația în care ne aflam; prea părea
ceva ce nu era de nasul nostru. Mă obișnuisem ca
Tarzan în junglă, să trăiesc sub cerul liber, undeva
într-o groapă și nu m-ar fi mirat să mă bage într-o
hrubă cu câini și cu șapte lacăte! “Aici nu-i ceva
curat! și mă pișcam să-mi revin, întrucât nu-mi venea
să cred. Era vis sau realitate?
- Pojalusta! adică poftiți și ocupați loc la mese,
ne-a invitat un rus cu mustața albă.
Are haz, că ne da mai întâi de mâncare și după
Mu -1 -e fac’mi-a &lgerat prin cap-Cum le e
luminează-le Doamne mintea!
și-mi făceam de zor cruci cu limba în cerul gurii.
deodată apUiCat nici să‘mi termin bine ruga, că
SX sa le”
l'S'E
soicuțe de -sa a decu<*ochii
manmct are. întâi pe ele.*
uci°mai
68
Cărucioarele erau pline cu pâine albă, pufoasă și cu
farfurii cu pilaf de orez și deasupra o bucată de came
fiartă.
Fiecare a primit porția respectivă, cu tacâmul
adecvat și urându-ne “poftă bună!” ne-am apucat de
mâncat. Cât ai număra până la trei, am fost gata și mă
uitam prinprejur dacă nu cumva se mai simte cu ceva-
cumva. Au mai adus, fiindcă Dumnezeu era deasupra
și le comanda, au mai adus câte o cană de ceai
fierbinte îndulcit.
Te pomenești c-așa vom trăi de-acum. Ar urma
să ne mai schimbe hainele și să ne îmbrace la trei ace,
după care să ne lase liberi, că rusoicuțe - cu codițe
galbene și cu ochii verzi - vom fi în stare să ne găsim
și singuri. Cu ele de mână, prins numai de degetul cel
mic, că așa merg ele singure, ca mielul după oaie.
Numai grădina publică, cu fanfara.militară, va știi de
mine. Am să fac excursii la Leningrad și la polul nord,
că tot mă aflu pe-aici pe-aproape.
Vrabia mălai visează. Tocmai când pluteam în
vis, cu ochii deschiși, tocmai atunci intră pe ușă un
general cu o suită de ofițeri după el.
- Sunt generalul Tihaniuc, comandantul politic
al forțelor din spatele frontului armatelor sovietice.
Cunoaște cineva limba rusă?
- Eu, să trăiți domnule general! a pășit în față
căpitanului Hrisolor.
- Cine este gradul cel mai mare dintre voi.
- Domnul colonel de stat major Cemăianu, i-a
răspuns un ofițer aghiotantul acestuia.
- Ce crezi, colonele, despre mersul războiului.
De partea cui înclină Bălanța?
Colonelul român, mai în vârstă decât generalul

69
rus, mai ponderat, mai calculat, i-a răspuns cu multă
siguranță în privire. . .
- Războiul pornit de nemți va fi pierdut. De
altfel încă din 1941 se întrevedea, ca urmare
catastrofei din fața Moscovei. Acum când aveți
ajutorul american - în armament și în provizii — și
când ei înșiși au declarat război fasciștilor hitleriști,
tară îndoială că nemții vor fi zdrobiți chiar în bârlogul
lor, cum s-a pronunțat însuși Stalin.
- Voi, românii de ce-ați intrat în război alături
de ei, împotriva noastră? Ați uitat că vecinul la nevoie
se cunoaște?
- Soarta celor mici e în mâna celor mari,
domnule general, i-a răspuns colonelul, cu un înțeles
ambiguu, diplomat.
- Acum când ați depus armele s-aveți răbdare,
fiindcă ați ieșit din urgia focului ucigător. Situația
voastră de prizonieri va fi respectată potrivit legilor
stabilite prin convenția de la Haga.
S-au ridicat câțiva ofițeri de-ai noștri, printre
care căpitanul Bucșă, ofițer activ, basarabean.
Cunoștea perfect limba rusă și, în cuvinte pompoase,
slugarnice, să plătească blidul de mâncare oferit cu
atâta generozitate, a vorbit despre mama Rusia, care,
prin jertfele fiilor ei, luptă până la victoria finală
pentru eliberarea popoarelor de sub călcâiul fascist,
luptă pentru zdrobirea sistemului fascist, capitalist, în
putrefacție. N-a uitat să pomenească nici de mareșalul
Antonescu, pe care l-a condamnat, socotindu-1 lacheu
ș! sluga credincioasă fascismului, omul de încredere a
lui Hitler. De asemenea, a vorbit că războiul pe care îl
™potriv* Poporului pașnic sovietic este un
război nedrept, și multe, multe altele.

70
 A zâmbit generalul encavedist și-a plecat în
aplauzele și uralele unora din cei circa patru sute de
ofițeri români, care strigau “să-și dea duhul”: spasibo
vam, spasibo vam!
“Foamea săraca”, mi-a trecut prin minte, ea să
trăiască că face minuni, foamea întruchipată în vulpe
tolănită în stomac, ea te cumpără, ea te vinde și tot ea
te transformă din om în neom.
Afară se înnoptase și bătea un vânt ca la mama
lui acasă. Câte cinci încolonați am părăsit minunea -
minunilor, al cărui sens nu l-am priceput nici până
astăzi, și din nou am luat loc în vagoanele cu gheața
groasă cât un lat de palmă, pe care am dezghețat-o cu
căldura oaselor noastre și-am pornit în direcția pe care
o știa stăpânul. Nu era nevoie să știe și animalul. El
merge fără să întrebe. N-are limbă.
După o călătorie de circa 9-10 zile cu aceleași
opriri interminabile în cine știe ce stație, cu aceeași
silotică alături de felioara de pesmet potroacă, dă
bunul Dumnezeu și ne debarcă, în miez de noapte într-
o gară relativ mică. Scria Lebediansk undeva pe-o
pancardă.

O INTERVENȚIE LA TIMP

Am intrat într-o clădire cu două nivele. Eu,

fără grăsime pe burtă, am nimerit la etajul unu într-o
cameră de 4/5 m. Aceeași îngrămădeală și-aici.
Ziua toată, cât era de mare, n-aveam altceva de
făcut decât program de despăduchere. Omoram,
omoram păduchii, aproape fără spor. Cămașa,

71
pulovărul, haina, mantaua, mi-erau înțesate^ de
păduchi, încât nu dovedeam. Creșteau ca din apă. Și
astăzi când dezbrac cămașa, se văd pe corpul meu
urmele adânci, cauzate de acești paraziți nesuferiți.
Spatele meu seamănă cu fața unui bolnav, care a
suferit de vărsat.
într-o noapte, în întuneric beznă, am dat să ies
afară, și cum nu-mi vedeam nici palmele, am călcat
din greșeală pe barba neagră și stufoasă, ca de călugăr,
a căpitanului Pasat, ofițer activ.
- Care ești ăla, mă? și-a început să mă-njure de
toți sfinții.
încercai să mă scuz: N-am văzut, vă rog,
iertați. Degeaba. Rău și rău de mine. Chipurile, el
cogeamitea căpitanul și pe deasupra și activ, nici nu s-
ă gândit să-mi primească scuzele. Dimpotrivă, s-a
ridicat, a aprins bricheta să mă vadă și lip, lip! două
palme.
- La palme ai ajuns, domnule căpitan? și pe loc
i-am și întors un pumn în falcă.
r M-ai lovit! striga ca-n gură de șarpe. Tu,
locotenent, ai ridicat mâna în fața superiorului?
Tribunalul militar va ști de tine.
Cum la locul unde ne aflam nu era vorba de
existența vreunei instanțe militare, căpitanul Păsat,
c-așă-1 chema, în orgoliul lui de ofițer activ, mai ales
c-aflase că sunt și de rezervă, m-a reclamat la un fel
de tribunal creat adhoc, din câțiva ofițeri români
cunoscători ai limbii ruse. Ei îndeplineau rolul de
lnSîdiari mtre n0I> marea masă Și comandantul

72
 PROCESUL

A doua zi, seara, numai ce mă pomenesc că mă

ia, nolens-volens, câțiva ciraci și mă duc în fața
acestui complet de judecată. Aici urma să răspund
pentru insulta și lovirea superiorului. Reclamant,
căpitanul Păsat, iar subsemnatul - învinuit.
Am fost condus într-un dormitor, mai mare
decât camera în care mă aflam, unde fiecare milimetru
era ocupat de prizonieri, toți ofițeri români. Completul
de judecată era așezat într-un colț, unde se afla o masă
luminată de-o lanternă. Aproape că nu le distingeam
figura la nici unul dintre cei care urmau să mă judece
și-apoi să mă predea pe mâna rușilor - pentru a fi
executat, -ca urmare sentinței pe care urma s-o
pronunțe, motivând că disciplină ostășească, oriunde
te-ai afla și în orice situație ai fi, nu trebuie să dispară.
Ea se menține fără murmur și șovăire.
A pornit interogatoriul, ca în fața unei instanțe
adevărate: “cum te cheamă, ce grad ai, tata, mama,
profesia în viața civilă și...” Nu mai terminau. A
urmat apoi expunerea de motive pe care a prezentat-o
președintele completului, înfuriat foc de un astfel de
caz de indisciplină. Le citea cu atâta patos și atât de
bine motivate că era cât p-aci să mă convingă chiar pe
mine. Sentința nu putea fi alta decât moartea prin
împușcare sau agățat sus, într-un tavan cu mențiunea.
‘‘Indisciplina!. Insulta și lovirea superiorului .
Mi s-a fixat și un avocat din oficiu, un
locotenent — colonel activ. Acesta în loc să mă apere
pe mine o scălda spunând că “nu trebuie să uitam ca,
oriunde ne-am afla, în Patagonia de-am fi, superiorul
rămâne superior. O abatere de la acest principiu

73
înseamnă dezintegrare, haos. Este adevărat că ne
aflăm într-un climat anormal, obosiți, nehrăniți, cu
sistemul nervos la pământ, dar cel care are în sângele
lui măcar un grăunte de educație prin convingere,
acela rămâne integru, și supus fără crâcnire. O armată
cu astfel de elemente bine dirijate va fi învingătoare
pe câmpul de luptă”. în gândul meu, cazul armatei
noastre care umpluse câmpurile sovietice.
Așa au decurs lucrurile până mi-a dat și mie
ultimul cuvânt. Când să încep să spun și eu ceva în
apărarea mea, aud deodată un glas din sală.
- Domnule președinte al completului de
judecată și onorat juriu, aș avea o rugăminte de făcut.
- Care anume? îl întrerupe sec președintele,
căpitanul Ungureanu, moldovean din partea
Botoșanilor.
- Să povestească inculpatul, în fața noastră a
tuturor, ca ultim cuvânt, în fața morții, căci așa reiese.
De pildă, să ne povestească,’ “Cum a dat examen de
admitere la școala normală din Focșani”.
“Hop! și tu, Mărito”, în sinea mea. De-asta-mi
arde mie. Am rămas trăznit. “Țara moare de tătari și
baba se piaptănă ”,
- Păi, are vreun amestec cu cauza? întreabă
președintele.
- Are, fiindcă ar fi păcat înainte de-a muri, de-a
dispare din mijlocul nostru, să nu ne bucurăm de a
asculta o pagină din viața lui. Este vorba de ultimul
cuvânt, după câte pare.
re^zat moldoveanul cu limba lui lată,
1 • VedoeA^ câ tot căuta nod în papură, dar
să rfKătotCa 80 de °an?eni Câți erau ac°1°> curi0§i
sa afle, că tot n-aveau ce face, au strigat în cor:

74
 ‘;Să povestească, să povestească!” Desigur că
în fata celor mulți totul se clătina. Aveam exemplul
bietului Motoc, din nuvela lui Costache Negruzzi.
Când a strigat mulțimea: “Capul lui Motoc vrem!”
L-au avut. Alexandru Lăpusneanu, suflet bun cum era,
vorbă să fie, cu toată inima l-a dat, nu i-a refuzat.
- Să povestească! în sfârșit, a catadixit
președintele completului, după ce mai întâi-a șușotit
ceva cu ceilalți.
Descumpănit și mâhnit de situația nenorocită
care se abătuse pe capul meu, ca din senin și asta din
cauza bărbii de călugăr a căpitanului Păsat, alege-s-ar
chelbia și păduchii de ea, fără ieșire după cum se vede
treaba, n-am avut încotro, deși mi-era a povesti ca
de-a linge sare, și mai gâtuit la început, am intrat în
climatul nevinovat al copilăriei.
- “Acolo-n sat la mine, sat așezat pe malul
drept al Râmni denumit Slobozia - Cioraști, adică “la
Liberte des corbeaux”, cum i-ar spune francezul, erau
așa de multe ciori că se întuneca cerul, mai ales
primavara, când dădeau să-și facă cuibul.
Noi băieții, n-aveam dreptul la izmene până la
vremea școlii. Eu însă n-aveam nevoie, fiindcă-mi
pungălise mama o cămașă de in tare, de stătea pe^mine
ca pe culme iama: țeapană și lungă-n spate până la
călcâie și scurtă-n față din cauza burții ca un cimpoi,
plină de gorgoade și de lapte acru bătut în puținei.
Chica o purtam mare ca la fete, nu că-mi stătea
bine și că așa i-ar fi plăcut mamei să mă poarte, dar nu
se sinchisea de mine nimeni. Numai când era vorba să
fi făcut vreo boacănă, să te ții! Toți mă bagau în
seama și, care mai de care, se prindea de parul meu ca
fie frica morții, și nu scăpăm decât după ce lăsam o
fiijmă bună în mâna lor.

75
 Părul îmi cădea prin ciupeală, mai ales iama,
când n-aveai unde să fugi. Ieșeam primăvara numai
chelbii, de parcă zăcusem de friguri.
Vara, câte o dată, își făcea pomană tata, odată
. cu tunsul oilor. Mă prindea de ceafa zdravăn și cu
foarfecile cele mari mă ferchezuia ca pe-un cârlan:
hars, hars! îmi dădea jos halaciuga până la ultimul
smoc de păr... îmi rămânea capul numai coaste și
cărări. Când scăpăm de mâna lui ca din pușcă o
porneam direct la gârlă. Copiii, roată, începeau să
joace țonțoroiul și să cânte toți în cor:
“Foaie verde trei cicori
Capu-i drumuri și cărări... ”
Când m-am făcut mai măricel, fiindcă nu
degeaba eram băiatul cel mai mare, mi-a cusut mama
o cămașă, toată-n pui și picățele, cu doi canafî la gât,
de mă scuipa lumea să nu mă deoache.
Pe cap, să crape dușmanii, că are mama flăcău,
îmi cumpărase o pălărie vișinie și cu șnur de la taica
Lazăr - “Păduchele de aur”, picioarele însă le purtam
goale, fiindcă îmi venea ușor la fugă. Ca vodă prin
lobodă -mă plimbam prin sat, fără teamă, cu câte-o
piatra-n mână și când mi-aduceam aminte de ea, să n-
o arunc cumva fără folos, luam la ochi câte un câine
pe care aveam ciuda de pe vremea când am fost cu
plugușonil și zvrrr! “Schelalau, schelalau!”
“Care ești ăla, mă, mânca-ți-aș sufletul! și pe
au ^Pă, m* lne Și dă-î goana, doar m-o
doAtmrV? i V?rb-a‘ 6Yeam P^ioare de căprioară, în
totimpi și trei mișcări, săream pârleazul și ... uite-1,

că a
răsărise binp  U n?aPtea-n cap, nici soarele nu
’ m-a și sculat mama chiar când îmi era

76
somnul mai dulce: “adună-ți cărțile de pe oalele cu
lapte și mergi repede la preparat la domnul Vasile
Negrei, cei care locuiește lângă școala nouă. A vorbit
tat-tu cu el și vrea să-ți probăluiască capul, să vadă
dacă ai în el tărâțe sau semințe de bostan.
N-am cârtit, și pe loc am sărit din pat și tot
într-o fugă, pe nemâncate, mi-am umplut traista
doldora de cărți și-am ieșit pe poartă.
O vară întreagă am buchisit tot felul de
probleme și, înainte de examenul propriu zis, l-a
chemat pe tata.
- Totul a mers bine, nene Ștefane, i-a spus
domnul Vasile. Cât privește examenul nu ducem grija.
Merge. Mă tem că poate fi un hop vizita medicală.
Aici îi punctul slab.
- Și-atunci? Ce fac dom’le Vasile? a întrebat
tata speriat.
- Iei legătură cu doctorul școlii și aranjezi cu el
înainte de examen. Un mic ploconaș și se face treaba.
: La asta m-am gândit eu, fără să-mi spuneți.
în gât i-a stat tatei, că n-a mai așteptat să treaca
nici o zi și pe loc a împrumutat caii lui Mitu
Drâmbaru, lăsându-i în schimb boii noștri, că mergeau
încet ca melcul.
- Ai grijă, fimeie și pregătește un plocon pentru
doctorul comisiei, domnul Irimescu. Mi-a spus
domnul Vasile, că-i slăbuț băiatul și se teme să nu-1
respingă la vizita medicală, atunci când va da examen.
Păi, dacă-i vorba de băiatul cel mai mare, ce nu
face ea să-l facă domn? Pe loc a și prins două găini
bolovan, a îngrămădit într-un coș și câteva lațe de
pocneau, ouă cât mai multe — că din astea nu se bagă
seama - și-am pornit: “Doamne ajută!”

77
 în drum, tot ce ne era stâna-n cale, ne-am
abătut și pe-acolo și-am mărit ploconul cu un caș cât
roata plugului de mare, tare ca pâinea cea de casă,
nedospită și pe de-asupra a mai prins și-un cârlan,
dolofan, de mai mare frumusețea.
Cașul l-a înfășurat într-un ștergar mare, alb,
anume pregătit de mama. Zicea ea, că-1 da cu totul, să
fie pomană pe lumea cealalată.
Și-acum toate la îndemână, cu plocon gras ca
să nu-ți roșească obrazul, am pornit: “di murgule, di!
"Boalele de cai, zmei cum îi credea tata, de-abia se
mișcau. Unul stângăcea de piciorul drept din față,
celălalt pacoste, ciul de-o ureche și ciomp de coadă,
bașca o rană-n spate de se țineau roi muștele după noi.
Căruța, altă belea. Cum îi turcul și pistolul: c-o roată
slabă-n bucșă, bombată într-o parte și teșită de cealaltă
parte. Aci se ridica, aci se prăvălea. Uite, noi așa,
- mergeam.
“Di gloaba, dii! „Pocnea tata ca la plug, cu sete
doar o lua-o din loc. Boalele însă cum simțeau biciul
PȘ spate, ridicau picioarele din spate, și bufi pe lângă
dinții tatei. îl vedea Dumnezeu de-i scăpăra vreuna-n
falcă!
Pe la amiază, luând în lung orașul, dă
Dumnezeu și poposim la doctor.
x a ~ tată, altă sărăcie, mi-a venit în cap.
Ma gândesc la buba aia din cap de la tine. Să nu
^IJipi?^dr^Cul spui c'ai iuat coceni să dai Ia boi,
hoî af^a’ Să spui ca ti-a cemt mă’ta 0
cărămidă s-o pună sus pe sobă și când i-ai dat-o
SUS J “ d'-° ** »o“p“-n
ta^tif bme Ca doar doctorul nu-i frate cu

78
 Parca-1 văd pe doctor, înalt, puhav la figură, cu
părul argintat, cum ne-a poftit într-o cameră. Vorbea
în vârful limbii și puțin peltic.
- Che te doare?
întrebare de prisos, că doar nu eram prost să-i
spun, cu toate că mă durea capul de nu vedeam bine
înaintea ochilor.
- Dar aici ce-ai pățit? A pus mâna chiar pe rana
pictată de Fănică Tudorie la arie, când am luat o mână
de ciocani să dau boilor cu care căram la târgă.
- Te doare, cumva?
- Deloc, domnule doctor.
La urma urmei de m-ar fi presărat cu ardei pe
rană, de m-ar fi zgârâiat cu acul, de gâlci de m-ar fi
tras, cum era liber să facă ce vrea, un chițăit n-aș fi
scos.
- Toate - bune cum se vede, i-a adresat
doctorul tatei. Puțin cam slăbuț, dar nu-ți face grijă.
- Completăm, domnule doctor! din gură i-a
smuls tata vorba.
- Dacă m-ai vedea și-n altă parte, m-ai
recunoaște?
- Dintr-o mie, domnule doctor! i-am răspuns eu
sigur, să nu bănuiască c-a§ fi prost, cumva.
- Pentru orice siguranță însă când vei intra la
vizita medicală, care este prima problemă e-li-mi-na-
to-ri-e, vorbea rar și se uita la tata, să nu uiți, să-mi
pomenești de cărămidă, mama, tata, buba.
- Adică, mă-ta, bușit cărămida, capt înțelegi ce
vrea să spună domnul doctor? Seamănă cu mine,
deștept foc. Am fost sergent pe frontul de la
Mărășești, îi spune tata ca un secret.
Doctorul zâmbea când i-a întins ploconul și

79
mai ales cârlanul.
- Mergi fără grijă, omule că totul va fi bine.
- Și-acum, sui-te în cotigar, băiete. Cum merg
caii ăștia de parcă ducem mortul, mâine dimineață în
zori dac-om fi acasă.

LA EXAMEN

Școala normală din Focșani, după cum spunea

tata, se afla în partea opusă de cum intrai în oraș,adică
în spre nord, la bariera Mărășești, astfel că, de îndată
ce-am intrat în târg, a și strigat după o trăsură, cum 11
spune tata.
“Birjar!”
Un șapcalete cât-a mai zdrahonul, pe capră, a
și frânat bidivii și din gură hep, hep! întoarse
• deacurmezișul drumului pavat cu pietre cubice.
Când l-am văzut cum se prăvale către noi, cu
chipiul pe cap și cu mustața groasă cât vrabia sub nas,
cu ceafa numai falduri și cu burta cimpoi, în față
îmbrăcat popește, cu antiriu și brâu roșu, lat. O
sfeclisem. Credeam că întoarce caii, să ne croiască
câteva bice pe spinare, să ne învețe minte el, ca altă­
dată șă ne cunoaștem lungul nasului. Adică birjă ne
trebuie? Chiar de-așa ceva aveam nevoie? Dar, unde
dai și unde crapă, că numai ce mă pomenesc că
oprește birja taman la picioarele tatei, goale. Era
tocmai clipa când vroiam s-o iau la fugă.
- w - Poftiți! și ne-a făcut semn să urcăm. Pe unde
insă? Că n-avea scoarțe și nici fundători, ca la căruța
noastră, așa că l-am lasat pe tata să urce primul, ca să
tac și eu ca el.

80
 - Școala normală, birjar!
O vorbă n-a scos șapcaletele de pe capră și-a și
pornit ca la. comandă. Nu degeaba, în gândul meu a
fost sergent în armată tata, decorat cu Virtutea
Militară pe piept, că știe să se descurce. Mă uitam cu
drag la el să-1 văd cum îi șade în trăsură. își potrivea
părul pe cap, dar nu se dumirea ce să facă cu
picioarele pline de praf. Se temea să nu păteze
catifeaua verde.
- Ce bine-i în trăsură, tată, parcă zbori!
- Știu, de aceea învață carte, băiete, altfel o
viață întreagă o să trudești prin groape și hârtoape.
Păcăneau capacele trăsurii, de parcă aplauda
cineva în urma noastră. Nici nu știu când am intrat în
curtea școlii. Lumea după lume. Se plimbau ca la
iarmaroc de colo-colo, așteptând cu înfrigurare
apariția comisiei.
“Curaj găină că te tai”, mă îmbărbătam de
mama focului de unul singur. Mă cuprinsese o spaimă
de-mi venea să fac cale-ntoarsă.
Tocmai când credeam că-mi țin inima-n pumni
să nu mai bată, tocmai atunci aud pe un nebun că
strigă: “Comisia! A sosit Comisia!”
Parcă m-a străpuns cu cuțitul, așa m-am
înmuiat. Simțeam cum mi se scurge sângele de la cap
la picioare.
Tata nici el mai breaz. Se făcuse la față ca
foaia de caile și cu ochii speriați mă întreabă de zor:
- A venit? Care-i? Unde-i că nu-1 văd.
- Care ăla? și uitasem despre cine-i vorba...
- Ăla de i-am data alea! Ai uitat?
- Aaa, da! pricep acum. Dacă este printre ăștia
de-au venit; nu-i, i-am răspuns.

81
 - Cuuum? Lemn a rămas tata. Dacă nu-i, nu-i;
dacă este, este! învață-te să vorbești, băiete, că te
pocnesc acum.
- Dacă este, se află adică, printre ăștia, de-au
intrat pe poarta școlii, dar nu este. Așa că nu-i... i-am
răspuns eu sigur.
- Uită-te încă o dată că mor aici!
-M-am uitat și nu-i.
- Asta înseamnă că s-au dus toate pe gârlă,
pământul cui l-a făcut de hoț.
- Nu se știe tată ca pământul, poate vine, ai
răbdare.
- Ce știi tu, băiete, ce-i pe lumea asta! Era mai
bine să te naști mânz, te mâncau lupii și scăpai de
belea.
- “Școlile normale - a luat cuvântul directorul
școlii - au nevoie de copii cu minte sănătoasă în corp
sănătos. Pentru aceasta, prima probă și cea mai grea
poate, va fi examenul de vizită medicală. Cu el va
începe și examenul. Domnul doctor Pușcă, și l-a
prezentat iar acesta a ieșit puțin în fată, va fi drept și
egal pentru fiecare candidat”.’
- Așadar, ne-am dus pe copcă, băiete! Vacile!
Cu ele vei avea de-a face! Mergem!
“ Nu, tată* rămânem. Poate am noroc.
-Rămânem, cum spui, dar să știi că norocul e
și cum și-1 face omul. Ai s-ajungi la vorba mea.
Intr-adevăr, după treaba asta, a și apărut un
domn mic și negricios, domnul Pantaze Pârvulescu
alfabettlC a înCepUt Să strige lista’ dupâ

- Roata norocului și-a dat drumul! mi se

82
 adresează tata. Tot am plătit, de-acum intrarea-n horă,
rămânem până la urmă. Altă pricopseală nu-i, năsălia
cui l-a făcut de hoț.
Roata norocului, cum o botezase tata, pe drept
cuvânt, mergea fără oprire și, din răstimp în răstimp,
apărea și ca uliul lua cât îi trebuie și “uite-1 nu-i”
dispărea cu osândiții după el.
De-abia către orele douăsprezece s-a'încurcat
în limbă și cu numele meu. M-a apucat un clănțănit,
de parcă mergeau caii la trap. Cu palmă sub bărbie, s-o
mai potolesc puțin, am trecut în rând.
Tata nu se îndura de fel să mă lase singur și-a
ținut morțiș să meargă după mine. Când să dispar pe-o
ușă mare mi-a strigat: Mă-ta, cărămidă, cap! Ai grijă!
am auzit în urma mea. înțelesul lor magic firește
numai eu și tata îl știam.
Pe coridor răcoare și miros de bradolină. L-am
văzut pe Creangă într-un tablou. Zâmbea, la mine,
parcă. Deasupra ușii figura lui Mihai Viteazul în lupta
cu bărbosul Sinan Pașa mi-a reamintit de Călugăreni,
1595.
7 Iată sala. Poftiți! ne-a spus mărunțelul și-am
intrat. îl vedeam pe adevăratul doctor la doi pași de
mine.
- Dezbrăcați-vă, copii! în pielea goală.
- în pielea goală! ne-am mirat noi
- Da, da! în pielea goală, ca la gârlă! ținu să ne
lămurească și mai bine.
Atât mi-a trebuit că m-am și lăsat pe vine și
trage Ioane la dezbrăcat ca de frica morții, nu cumva
să-mi ia altul pe dinainte, muream acolo, doamne
ferește! până să-și desfacă nojițele la opinci și să-și
dea jos ițarii cei de la munte, am și fost în față, primul.

83
 Capul, îl țineam fudul, pe spate, să nu-mi
zărească buba.
- Cum te cheamă?
- Hânguleșteanu Ion. în gândul meu: tot
întrebări din astea să-mi puneți și dacă voi da greș, să
mă zvârliți pe ușă afară, că nu merit să dau un astfel
de examen.
- Bolnav, cumva? mi-a pus întrebarea doctorul.
întrebare de prisos, de-altfel eram prost să-i
spun că mă doare capul de când mă știu?
- Nu m-a durut niciodată nimic.
- Să vedem, să vedem! și repede m-a tras între
genunchii lui și cu urechea a început să m-asculte ba
ici, ba colo. Ca-n brațele ursului mă perpeleam și pe
cât voiam să scap, pe atât nu se îndura el de mine.
Până nu m-a măsurat din creștet până-n tălpi, până nu
m-a cântărit, nu m-a sucit, nu m-a învârtit pe toate
părțile - de parcă eram la vânzare - și până nu mi-a
întins și-un balon să-1 umflu - cică, nici că mi-a dat
pace.
Bucuria mea n-a fost mică când m-am văzut cu
balonul în mână. N-ai nimerit-o, mi-am zis în sinea
mea, fiindcă aveam prilejul să-mi arat și eu puterile.
Cine altul decât mine se tăbărcea în fiecare iarnă, la
Crăciun, cu bășica porcului? Cine.oare se căznea s-o
umple cu grăunțe și s-o sune de scoteam peri albi la
cei din casă? Eu, fiindcă altul mai mare decât
mine n-avea mama și până nu mi-o spărgea tata de
cap și până nu mă scotea în ghionți afară să mai
răcoresc pământul, nici c-o lepădăm din mână. îndată
ce-am pus mâna pe balonul dezumflat m-am și așezat
pe treabă și dă-i suflare. In doi timpi și trei mișcări,
i-am întins-o pepene.

84
 - Bravo! Buturuga mică răstoarnă carul mare,
mi s-a adresat doctorul.
Cu asta crezi că m-a lăsat în pace? Nici vorbă.
- Domnișoara de la tablă o să pună nuiaua pe
un semn de pe tabloul ce se vede agățat, iar tu să spui
ce literă sau ce cifră este. De asemenea să indici și
culoarea.
Ma lua peste picior și cu întrebarea asta,
tocmai pe mine care vedeam porumbul din înaltul
cerului și știam și ce culoare are gușa.
- Ce-i asta? mă întrebă domnișoara, în timp ce
doctorul se apropiase de tablou.
- C mic de tipar, albastru ca sineala.
- Da asta?
- Șapte, galben ca bostanul.
- Dar acolo, dar dincolo? și purta bățul ca găina
ciocul când culege boabele, doar m-o prinde. N-a fost
chip. Ca-n palmă i le-am ghicit pe toate fără greș.
- Bine! a zâmbit doctorul. Și-acum o întrebare:
Știi tu când a murit Ștefan cel Mare?
- Marți, 2 iulie 1504, la ora unsprezece tix.
Este drept că nu eram sigur și nu știam nici data și nici
ora, dar i-am răspuns la iuțeală să vadă că sunt sigur,
n-o bolmojesc. N-avea el în față certificatul e eces,
să mă controleze. ~ q
- Nu la ora unsprezece fără-un sfert, nu-a sp
doctorul zâmbind. . , b «x
Nici n-am apucat bine să maodVc foaja
mă îmbrac că hop! îmi zărește rana. îmi
de pătlagină pe care mi-o pusese mama.
- Dar aici ce-ai pățit? , m-am
Pe moment am simțit că ma su ’ • spusese
stăpânit și când mi-a revenit în mm e

85
tata: “cărămidă, mă-ta, cap!” n-am mai putut scoate o
vorbă. Lacrimile îmi curgeau pe obraz, fără să plâng
și deodată mi-a apărut în față ca-ntr-un vis: aria,
Fănică, cel care mă lovise cu furca de fier în cap, boul
cel din hăisa, mama și ca-n ceață, amețit, vocea stinsă,
i-am spus adevărul.
S-a uitat la mine, dar nici eu nu-1 slăbeam cu
privirea, deși îl vedeam altfel, mărit parcă printre
picăturile de lacrimi ce mi se scurgeau între gene și
pleoape.
- Nu-i nimic, trece: AȘTEAPTĂ AFARA
REZULTATUL!
Când am ieșit din sala, puțin a fost să nu cadă
tata înăuntru, fiindcă aștepta cu urechea lipită de ușă.
- Te-a întrebat de bubă?
-Da.
- Și-ai spus de mă-ta, cărămidă, cap?
- Nu. Am spus adevărul.
- Ptiu! prost ce ești. Și cât te-am bătut la cap,
dar tot degeaba. De era ăla de ne-a mâncat alea, de s-a
ales praful, mai zic și eu, mergea, c-așa ne-a fost
vorba, știi prea bine, semn să te recunoască, dar ăsta
te-a crescut pe tine, ți-era tată, mamă, ce ți-i, mă?
In timpul ăsta, cât mă boscorodea și tot
degeaba, că tot nimic nu dau de cap, strigă cineva:
listele, cu rezultatul de la vizita medicală! Totul merge
repede să se elibereze școala de mulțimea potop, care
venise să-și schimbe “sapa-n condei și brazda-n
călimară!”
- Al meu e, cucoană? a întrebat tata de la
distanță, nu cumva să-l calce careva pe picioarele
goale.
- Cum îl cheamă, omule? că nu-s Mafalda să-i

86
 știu numele (Care Mafalda, mă? îmi șoptește tata la
ureche să nu ne-audă. Știi tu pe cineva, că eu. neam'
nu cunosc nici una!)
- îi din târg de-aici, tată! Nu vezi că-i
îmbrăcată ca la oraș?
- Și cum ai zis că-1 cheamă? a revenit doamna
cu întrebarea.
- Hânguleșteanu Ion, din comuna ... •
- Lasă comuna că rezultatul nu se dă pe
comuni.
- Hânguleșteanu Ion, doamnă Mafalda!
-Nu-i!
- Nu-iii? a exprimat tata un nu-i de parcă-i
ardea casa-n flăcări și disperat, fără altă plănuială a
dat cărțile pe față. “Ne-a mâncat cârlanul, cașul,
rațele, găina”; ca popa-n altar le citea.
- Taaci! tată că te-aude lumea! îi spun eu.
- Lasă-mă, băiete, să-mi vărs focul că de-acum
tot una-i pentru tine.
Cucoana, socotind că-i vorba de ea, că prea
făcea tata circ mare, a venit în fața noastră.
- Ce-i bădie, ce-i? Ce s-a întâmplat? De ce ești
nemulțumit?
- Păi cum să nu fiu doamnă Mafalda, când
băiatul nu-i pe listă.
- Mai întâi să nu-mi spui doamna Mafalda, ca
nu mă cheamă așa și apoi, dacă băiatul nu-i pe listă
înseamnă că a reușit.
- Ce fel de răușeala e și asta, când el nu-i.
Adică nu se află, nu se găsește, ia-1 dacă ai de unde.
- înțelege, că pe listă s-au trecut cei respinși...
- în sfârșit, dacă spui dumneata c-așa poate fi,
niă rog! și s-a întors și-a ieșit din mulțime.

87
 Firește m-am apropiat și m-am dus după el și
l-am găsit după niște stive de lemn, supărat și tras la
față. . .
- M-o fi auzit cineva când am pomenit de alea,
știi tu? Mi-e teamă c-o sufla careva - cumva unde
trebuie și s-a dus cu tine. Nu mi-e de mine, că n-are ce
să-mi facă ...
- Cum să nu te-audă, când strigai în gura mare
de parcă le vindeai și făceai reclamă.
- M-am supărat, ce vrei și mi-am ieșit din fire ...
- Te-ai supărat pe pielea matale, că n-o să scapi
așa ușor. Sigur că o să te cheme la comisie, să te
întrebe: “Ce-ai dat, cui i-ai dat și pentru ce?” La
întrebările acestea trebuie să răspunzi.
- Fugi! să ne pierdem urma. Na-i nimic cu
mine. Nu te cunosc, nu mă cunoști. Oala acoperită nu
dă musca-n ea.
A urmat apoi proba de muzica, de parcă n-ar fi
putut să-i spună și altfel: de cânt, de răgit, de tras
pisica de coadă; i-a spus muzică, pe boierește, să mă
bage pe mine și mai mult în sperieți. La urma urmei
nici cu răgitul ăsta nu rupeam inima târgului.
~Cum stăteam singur, cu sufletul la gură
așteptând să mă strige, mă pomenesc cu tata lângă
mine. Nu l-a mai răbdat să mă lase străin într-o lume
necunoscută.
- Ii târziu de-acum și mi-e teamă că te-o striga,
că m-aș fi repezit undeva pe-aici, pe-aproape și ți-aș
aduce o ulcică cu lapte de măgăriță, muls proaspăt. Au
ăștia o^ urecheată la spitalul militar și de-1 bei dușcă,
cuc! cânți după aia. Uitai, ca dracu, că puteam să luăm
cateva ouă de-acasa și n-aveai treabă cu igzamenul.
După cum îl vedeam pe tata, că se frământa de

88
colo-colo, de nu-i ajunge locul, ai* fi fost în stare să
bea lapte și de iapă nu numai de măgăriță, dar cu gura
mea, fiindcă, eu dădeam examen. Cum mă găseam la
aman, zău că nu m-aș fi dat în lături să mă fac frate și
cu dracu numai să ies cu obrazul curat din situația
grea în care mă aflam.
“Hânguleșteanu Ion!” striga lista, secretarul cel
peltic.
- Drege-ți glasul Ioane,- tușește, tușește! a
strigat tata după mine până am dispărut în sală.
Un bătrân înalt, adus de umeri, cu părul scurt
doar de pe margini, că-n rest avea chelie de-i strălucea
oglindă capul, îmbrăcat în negru, cu manșete albe, ne
facea primirea. Se plimba domol cu mâinile la spate și
din când în când își aburea ochelarii și-apoi îi ștergea
cu o batistă aibă.
Când mi-am aruncat privirea în sală, ce-mi văd
ochii? Un aparat, un fel de cutie în picioare, plină de
clape albe la culoare, ca oul de găină, m-aștepta parcă.
In gândul meu, ferească-mă sfântul să am de-a face cu
tine că s-alege praful. Nu spune însă hop! până nu
treci puntea, că chiar lângă afurisită m-a chemat.
- Să încercam gama.
Am înțeles cana că mă uitam s-o văd undeva și
să i-o aduc cu apă.
- Gama, băiete, unde te uiți?
- Cântecul ăsta nu l-am învățat la școala, domn
Profesor.
A - Nu l-ai învățat, bine. O luăm altfel, cu aaa
tn loc de do, cu “aaa” în loc de re și-așa mai departe.
- După mine: “aaa” și cu degetul își ținea
tsonul.
Cânta tată, de parc-avea om în foaie, iar el avea

89
voce că chiar mă gândeam: “pe el să-1 fi avut m ceata
de Crăciun. Ne-ar fi băgat lumea-n casă. Dar ce crezi
c-a mers cu gâjgâita mea de voce? Nici n-apucam să
deschid gura bine că și striga la mine, tot în cântec:
suus, mai suus! M-am ridicat în vârful picioarelor,
lungeam din gât când spunea: “suus, mai suus sau mă
coboram când nimeream prea sus, și uite-așa, pace!
nu-i dădeam de cap. S-a terminat cu mine și încerc
pentru ultima dată să mă urc, mă urc să-i fiu pe plac,
dar bălăbănindu-mă, că n-aveam nici aer în piept, nu
știu cum s-a făcut ca m-am dezechilibrat și era cât pe-
ci să cad peste el.
- Ce faci, mă? Te joci de-a examenul?
- Vai de mine, domn profesor, nu mă joc, nu
mă joc!
- Atunci stai nemișcat. Numai din gură, nu și
din picioare și mâini... Uite așa: “aaa”! Un fir de păr
nu i se mișca, că ș-așa avea numai pe margini.
- Glas în glas cu dumneavoastră: otova? Asta
nu pricep!
- Otova, cum spui, glas în glas cu mine ...
Și-acum când totul era lămurit, lasă pe mine.
începea el mai întâi, iar eu îl așteptam la cotitură și
când simțeam că sunt glas în glas cu el, hop! intram.
A încercat de câteva ori și zâmbind mi-a spus: “Bravo,
ai ureche!” Când am ieșit mi-a spus să aștept afară.
- Adică lista? mă întrebă tata.
- Da, lista, îi răspund eu.
Eu am zis că doamna, dar ce cred eu, o să
creadă și ei până la urmă! Ce-i scris negru pe alb, îi
lege nu tocmeală. Dacă este — este, dacă nu este nu
este, s-a isprăvit, s-a terminat... Tu însă... țin-te să nu
ni, c-altfel, vacile ... urma să completez.

90
 Toate au mers cu hopuri multe până s-au afișat
rezultatele finale. îi intrase în reflex tatei, deși Toma
necredinciosul. “Nu-i și nu-i” zicea și el, deși gândea
altfel. Nu-1 puteai scoate din ale lui.
- Al meu e? Vezi dumneata cucoană, a strigat
tata aceleeași doamne cu care ne împrietenisem
oarecum. în timpul ăsta, cât mă căuta pe listă, tata își
facea cruce și repeta ca o rugăciune: “nu-i, nu-i!”
Doamne ajută să nu fie, să aibă și el alt noroc pe
lumea asta, nu așa ca mine c-am trudit pământul de
pomană.
- Este! strigă doamna veselă că era și băiatul ei...
- lestee? Citește doamnă bine lista, nu te juca
cu viața mea ... Mor aici pe loc de-mi spui că este,
adică se află.
- Ai vărsat șâștarul ca Joiana taman la urmă! Și
unde nu începu să injure tata toate stelele de pe cer ...
Alege s-ar praful de norocul tău, ăla spart în fund.
Mie nu-mi venea să cred și m-am repezit să
văd cu ochii mei și când mi-am aruncat ochii și-am
citit tabel cu candidații reușiți la examenul de
admitere și printre cei înscriși acolo era și numele
meu.
r - Sunt tată, sunt! Am reușit. Este rezultatul
final.
. - Dar până acum ce crucea mă-sii a fost? a
mtrebat tata ștergându-și ochii plini de lacrimi.
- Parțial.
- Parțial? Adică cum?
- Pe bucăți, pe părți...
,. ' Ce bucăți, mă, ce părți? Zi că s-a schim
lrnera și-au ajuns la vorba mea: “Daca este ,
nu se împotrivește, iar dacă nu-i, nu-!,
lsPravit înseamnă”.

91
 ȘEDINȚA CU PĂRINȚII

Treaba nu s-a terminat aici, fiindcă era de data

asta s-o încurce tata la ședința cu părinții copiilor
reușiți. .
Când s-a apucat directorul școlii sa înșire ca
fiecare elev este obligat s-aducă și că n-are dreptul să
intre în internatul școlii fără patru cămăși de zi, patru
cămăși de noapte, patru indispensabili sau izmene -
noroc că le-a spus cineva pe nume, că habar n-aveam
ce-s alea-patru cearceafuri, patru fețe de pernă, patru
și tot câte patru, n-are tata de lucru și numai ce-1 văd
cu mâna sus.
- Poftim! I-a dat cuvântul chiar directorul
școlii.
- Ne-ați băgat în sperieți cu adusul ăsta, dom-le
director! Parcă le-am lua de la gârlă, zău așa! Nu vă
gândiți și dumneavoastră la noi? Patru și tot câte
patru, mă rog, o cămașă-n gât și alta la spălat n-o fi
de-ajuns? îl fac boier de-acum?
- Va să zică dumneata nici n-ai văzut băiatul
intrat bine pe porțile școlii și-ai și început să ne faci
greutăți? Cum te cheamă?
- Pe mine?
- Pe dumneata, pe dumneata, că doar nu
vorbesc cu altul.
- Nicolae Sârbu, să trăiți domnule director, i-a
răspuns tata, după ce-a tușit de două ori și pe scurt a și
luat loc în bancă.
- Notează-1 pe dumnealui, i se adresează
secretarului și vedem noi ce-i și cum. Cu cârcotași nu
tăcem treabă și nu trebuie să intrăm în plug De la
început tăiem craca.
Până la sfârșitul ședinței a stat tata miel în

92
bancă. Nu s-a mișcat de fel și dădea mereu din cap.
chipurile c-aprobă fără nici o interpretare, ce spunea
directorul.
La ieșirea din sală, când s-a terminat ședința,
n-a mai avut rabdare să țină în el și-a intrat în vorbă cu
mine.
- Ai văzut prostia, măi băiete? să mă înec la
mal și mai mult nu. Fără cap, ce mai! Pasărea pe limba
ei piere.
- Și pe deasupra ai și mintit.
- Când?
- Atunci când ai spus că te cheamă Nicolae
Sârbu.
- Tocmai aici îi norocul, că mi-a dat în cap
ideea să-mi spun numele schimbat, c-altfel te dădea
afară. Să-1 dea acum pe băiatul lui Nicolae Sârbu,
adică pe Sârbu Ion, dacă e vreunul că nu de florile
mărului l-a scris în catastif.
- Nu merge, tată, nu merge! Cu minciuna.
vorba matale, n-ajungi departe. Are picioare scurte.
- Chiar așa-i, bine zici și pe loc s-a întors și
direct la cancelarie s-a oprit. N-a stat mult și-a ieșit
repede de-acolo vesel. . , „ •
- L-am împăcat pe director și la urma mi-
întins mâna. w
- Bine, nene Sârbu, bine, parca așa spuneai ca
te cheamă și dacă nu mă înșel și Neculai..
că-mi fuge pământul de sub picioare.
- Și ce-ai făcut? n Că tinsurile sunt
- Ce să fac? Am bolmojit-o. Ca ipsu
multe, vremurile din ziua de azi suntt g Ș e c-
pomenesc că de fapt nu-i vorba de S
de Hânguleșteanu, m-a oprit.

93
 - Nici o grijă, nene Sârbu, nici o grijă. Mergi
sănătos și fa-i băiatului tot ce-i trebuie și vino cu el la
15 septembrie. w
Când am ajuns la final, după circa doua ore de
povestit, o furtună de aplauze s-a dezlănțuit.
“Bravo, bravo!” striga mulțimea. Să fie iertat,
iertat.
“Aceasta-i apărarea lui”. A luat cuvântul acel
domn inspectorul Nicolae Bălan. Este acel domn pe
care l-am cunoscut la masa comună care a avut loc la
restaurantul din orașul Rm. Sărat.
Mulțimea toată m-a felicitat. însuși căpitanul
Păsat a venit la mine și mi-a cerut scuze. Firește că
ne-am împăcat și-am devenit prieteni.

GALOȘUL

Claie peste grămadă, stând în șezut, pe

dușumeaua goală în cămăruța în care ne aflam și unde
nu puteai să-ți tragi nici sufletul, unul între picioarele
celuilalt, să încapă cât mai mulți, n-aveam altă
preocupare decât despăducherea, pe cale manuală.
Ucideam într-o doară, ziua toată, cât era lumina și pe
timpul nopții intrau păduchii în schimbul doi și dă-i
mâncărime. Ca-n legenda meșterului Manole, ce se
zidea ziua se dărâma noaptea, adică ce ucideam în
timpul zilei, creștea noaptea ca din apă.
Păduchii, aceste insecte mizerabile, faceau
ravagii. Se umpluse spitalul din lagăr cu bolnavi de
tifos și se murea pe-un capăt. Nu mai vorbim de
mușchiul de ploșnițe care roiau pe noi, mai ales în
timpul nopții. Ploșnițele, cel puțin, veneau în timpul

94
somnului și-și luau sânge până deveneau rotunde.
după care se retrăgeau în crăpăturile scândurilor sau a
ferestrelor. Lăsau pe altele să vină și veneau rând pe
rând și ne sugeau vlaga din noi, până se lumina de
ziuă și-atunci dispăreau. Mai prindeam câte două-trei,
fiindcă deveneau greoaie și nu se mai puteau mișca.
Erau roșii și umflate ca cireașa. Le ucideam firește,
dar seminția fiind mare, creșteau și se înmulțeau ca
din apă.
Era tocmai în ajunul Crăciunului anului 1942,
când ne-au încolonat rușii pe câte cinci, adică pe
“piat”, n-aș avea parte, și după ce ne-au numărat ca pe
galbenii de aur, ne-au dat comanda “șaga marș!” cu
direcția undeva în orașul Letediansck pentru etuvare.
îi umplusem și pe ruși, se vede, de păduchi că prea
s-au hotărât așa, deodată.
îndată ce-am ajuns acolo, ne-au organizat pe
grupe formate din 25 - 30 și ne-au băgat într-o cameră
de baie prevăzută cu aburi cu apă fiartă/caldă și cu
dușuri reci. Efectele păduchioase erau înșirate pe câte
un cerc de sârmă groasă, oțelită, pe care-1 primea
fiecare și pe timpul cât făceam baie erau introduse
într-un cuptor mare, unde se etuvau la o temperatura
de 110 - 120 de grade. .... •
Am apucat să intru printre primii și-am ieși
îmbăiat și cu rufele schimbate ca la mama acasa. i
simțeam ușor ca fulgul. Scăpasem de păduchi, dar nu
mă puteam dezbăra de scărpinat. Mi se cjease
adevărată deprindere, că făceam ce făceam și,
senin, mă pomeneam cu mâna după ceata și
hârca; devenise tic. . . ț_
“Zece oameni dintre cei care au a
iasă în față! a strigat nacialnicul, un rus
Puțin adus de piciorul drept.

95
 Ca un arc am sărit din mulțime și-am și fost în
fată, la gândul că poate pica ceva de mâncare.
- Să vină primul! și m-a ales pe mine. Mi-a
explicat ce am de făcut și am intrat în etuvă unde am
așezat cercurile cu boarfele păduchiase pe cârligele
din interior. Era o căldură de-ți venea cu leșin- Când
am ieșit de-acolo, eram ca un rac de roșu și sfârșit de
energie.
- “Pauza!” a strigat rusnacul și, șontâc-șontâc,
cum mergea, a dispărut. Tocmai mă rugam la
Dumnezeu să-i dea-n cap s-aducă ceva de mâncare. Se
vede treaba că ruga mi-a fost auzită, că numai ce-1 văd
c-apare cu-o găleată cât toate zilele de mare, plină cu
cașa de mei, fierbinte, luată atunci de pe foc.
- încolonarea, în șir indian, poftiți! Cei zece
care ați muncit veniți pentru a primi un supliment de
cașa. Minune între minuni, așa ceva apăre nu din an în
paște, cum îi vorba, ci la intervale seculare, dar când
e să n-ai noroc, n-ai și pace bună. Dumnezeu dă, dar
în traistă nu-ți bagă. Fiecare din cei încolonați au și
scos gamela și lingura pe care le purtau la șold și pe
vreme rea și pe vreme bună, poate pică ceva, cine știe
cum. Eu n-aveam cu mine astfel de ustensile, mâneam
dintr-un catiloc din lemn, pe care îl lăsasem la lagăr,
că doar nu era cazul să-l îmbăiez și pe el.
A Ce mă fac? Ce mă fac? Mai aveam vreo trei-
patru în fața mea și urma să-mi vină rândul și să-mi
toarne cogeamitea polonicul în gamela pe care ia-o,
dacă ai de unde.
a « n zăpăceala aia, că nu știam cum să ies din
încurcătură, nu cumva să-mi treacă rândul și să pierd
așa bunătate de ocazie, am și făcut mâinile căuș și le-
am întins sub polonicul fierbinte.
Norocul meu că moșneagul m-a văzut, c-altfel
ma oparea.

96
 “Idi!” și m-a împins cu “boho dușu mati!”
Ca peștele pe uscat mă zvârcoleam, când cu
ochii pe cașa când pe moșneag și nu mai întrezăream
nici o scăpare, iar cât privește cașa, mă uitam cu ochii
mei cum se mistuie în căldare. îl rugai pe unul, pe
altul, pace. Nici unul nu s-a îndurat să-mi împrumute
gamela, dimpotrivă mergeau pentru a doua oară, de
să-mi facă în ciudă parcă.
Disperat cum eram și înnebunit de mirosul
cașei de mei, pregătit cu broboane de grăsime, își face
milă bunul Dumnezeu și-am găsit soluția, ca-n
problemă. Am pus mâna pe căciula, am întors-o pe
dos și-am întins-o drept gamelă.
S-a uitat rusul la mine și, zâmbind, mi-a
umplut-o ochi.
- Mai ai vre-o una, celovac?
- Nu, nu mai am c-aș aduce-o! i-am răspuns cu
regret.
- Atunci scoate-ți bocancii! Asta-n glumă,
bineînțeles.
Supărat după treaba asta, că era cât p-aci să
pierd nemaipomenita ocazie, am căutat în toată curtea
clădirii unde ne aflam și până la urmă am dat de un
galoș de damă, aruncat pe-o gramadă de gunoi.
“Al meu ești, vericule! Nici mort nu mă
despart de tine. L-am studiat pe toate fețele și am
văzut că era întreg, n-avea nici o fisură. Era prea
h}tfnos și prea încăpător să nu-1 iau cu mine. Se ve e
c?-l purtase o zdrahoancă de rusoaică cu tălpiga mare
5bmi era pe plac, că la o adică, nu mă făceam de ras.
lncăpea în el “pe bolșe”, cum zice rusul. a .
Am intrat cu el în baie, l-am spălat in zeci e
aPe Și apoi l-am prins la șold. De-acum suntem

97
nedespărtiți, unul și același.
După multă vreme s-a fisurat de-atâta zeamă
lungă și-mi picura. Parcă plângea de mila mea, dar și
eu recunoscător l-am înfășurat într-o cârpă albă dintr-
o cămașă zdreanță și l-am îngropat într-un loc dosit să
aibă pace și liniște.
Căpătasem, între timp, o gamelă de la cineva
care decedase și pe loc am și băgat-o-n pâine. Am
purtat-o la șold până mi s-a terminat sorocul.

LAGĂRUL 74 - ORANKI

Lagărul de la Lebediansk n-a fost decât un

popas scurt, astfel că după câteva zile, într-o noapte,
pe un crivăț care ne biciuia din față, am pornit din nou
la drum cu acelaș fel de tren. Zece zile și zece nopți
am hălăduit pe diferitele linii și prin diferitele gări,
hrăniți cu același pesmet^ din când în când și cu
aceeași coadă de scrumbie. In zorii zilei de 11 ianuarie
1943 am coborât în gara Șonica, o găriță mică, situată
la 6-7 km, față de lagărul Oranki - zis și44lagărul 74”.
La coborârea din vagoane eram toți cu
picioarele anchilozate, lihniți de foame, cu buzele
uscate arse de sete și sfârșiți de putere. Ca vandalii ne­
am și repezit la stratul gros de zăpadă și ne-am umplut
gura uscată, cu toate că ni s-a comunicat că n-avem
voie. O savuram de parcă mâneam înghețată de la
Cofetăria losipescu din Focșani.
Davai, po piat!” au început să strige ciasovoii.
. .pa o.numărătoare repetată de mai multe ori,
cu șira spinării încovoiată de parcă purtam bucăți de
plumb pe spate, unii dintre noi cu temperatură, de-abia

98
târându-se, am pornit cu chiu cu vai. Aproape patru
ore am străbătut cei 6-7 km, înfruntând un crivăț
puternic și rece.
Cu greu, dar cu voința de-a învinge, am ajuns.
Ne aflam în fața lagărului împrejmuit cu ziduri uriașe
și cu porți masive din stejar, la intrare.
Se înserase, așa părea din cauza cerului
acoperit cu nori groși, deschiși la culoare. începuse să
ningă. Ciasovoii îmbrăcați gros, cu căciuli cu clape și
cu pâslari, nu se grăbeau să deschidă porțile.
“Po piat”, adică pe câte cinci s-a dat comandă
de plecare. Era primul cuvânt care mi se înfiripase în
creier ca un cui. Numărătoarea s-a făcut cu mare
bătaie de cap. Unele erau listele cu care plecasem și
altele la sosire. Până la urmă s-a înțeles că cei care nu
răspund la apel, au dat “ortul popii” pe parcursul celor
zece zile cât am călătorit.
Porțile masive, întărite cu bare de fier, s-au
deschis și cu inima tremurândă am pășit în casa celor
scoși din afară lumii, ca leproșii.
înghesuiți într-un grajd, cu plafonul jos și cu
miros înțepător de bălegar, am intrat în carantina
pentru 21 de zile. Mai târziu, am aflat că încăperea in
care ne-au băgat slujea drept adăpost pentru caii
mănăstirii Oranki, transformată în sclad după
Revoluția din 1917. . „ r -
Aproape o lună am hibernat în carantina, ai a
Posibilitatea de mișcare, fiindcă spațiul era
Jjpprejmuit, pentru a nu lua noii veniți legătură cu cei
ln CUrtea lagărului mănăstirii. . naturi
Interiorul grajdului era amenajat cu pamr
Răpuse, pe două nivele, iar cât privește dorm toru
era ’ceafa-n ceafa”, ca în tren. Hrana, nici ea m

99
breaza, era stabilită pentru a-ți amâna moartea de la o
zi la alta. O veșnicie mi s-a părut până am devenit
liber, în curtea cea mare.
îndată ce mi s-a mărit raza de acțiune, prima
grijă mi-a fost să fac un tur de orizont. La prima
vedere m-a impresionat măreția și monumentalitatea
mănăstirii Oranki, așezată la mijlocul lagărului. în
linii mari am intuit o oarecare asemănare cu
mănăstirea Curtea de Argeș, zidită sub domnia lui
Neagoe Basarab - de cei nouă meșteri mari și cu
Manole zece. Părea mai zveltă, mai suplă, mai înaltă
și cu mai multe turnuri. Mă privea tristă, dar mândră
și distantă, cu toate straiele ei, cojite de dinafară,
mâncate de vreme și ciuruită de gloanțele păgânilor
trase pe timpul revoluției din Octombrie 1917.
Mănăstirea, după câte am aflat mai târziu,
fusese construită încă din secolul al XVIII - lea, iar
zugrăvelile și pictura au fost executate, prin grija
țarului, de pictori celebri, aduși din Italia.
Povesteau localnicii că, înainte de revoluție, pe
cupola ^centrală era fixată o cruce înaltă de câțiva
metri și că pe brațele ei erau montate becuri care se
vedeau ca niște luceferi până la o distanță de 10-15
km. De asemenea și cele patru turle erau terminate tot
cu câte o cruce care se păstrau încă, pentru faptul că
nu avusese nimeni curajul să se cațere până acolo și sa
le demonteze.
Intr-o bună zi, s-au deschis porțile ferecate cu
lacate mari și ca din întâmplare, mă aflam de fată și
chiar am ajutat la scoaterea unor saci cu faină.
isenca Mănăstirii fusese transformată în magazie.
°-cazi.e’avut Prilejul să văd interiorul.
Altarul era ciuruit de gloanțe. Figurile de pe zidurile

100
interioare ale bisericii, unde nu ajunsese omul.
rămăseseră întregi. Sfinții Mihail și Gavril, loan
Botezătorul, Maica Domnului cu lisus în brațe,
Sfântul Gheorghe, cu sulița înfiptă în balaur, păreau
ființe vii, condamnate pe viață în acest lăcaș de
închinăciune. Erau atât de expresiv pictate și culorile
se păstrau atât de vii, că întreaga pictură lăsa impresia
că vrea să-ți vorbească, să-ți povestească despre acele
vremuri când oamenii fără credință au deschis foc
batjocorind Casa Domnului.
Mă uitam la Domnul lisus Hristos, pictat cu
atâta talent, de o mână geniala, și-i descifram parcă pe
buze cuvintele: “Lasați copiii să vină la mine!” Era
împușcat în cap. Picioarele îi erau lovite de gloanțe
pentru că trăseseră în ele acei oameni lipsiți de
credință și cultură și mă întrebam: “oare cu ce le-au
greșit aceste figuri sfinte de-au fost omorâți a doua
oară? Jertfa lor pentru credință nu a fost deajuns
pentru o singură moarte? Pedeapsa Lui Dumnezeu
care este răbdător, va veni o dată? Va veni, fiindcă el
nu doarme!” . • rQtp
Mai jos, sub ferestrele cu geamurigivrate
printre materialele aruncate talmeș-balmeș, p
vedea: “Grădina Ghetsimani, raiul și iadul, precu ș
drumul pe care îl parcurge sufletul pana la u
AP0‘ ’ Am ieșit, amețit și de lumină și de întuneric.

Ce înseamnă omul, în nevrednicia lui..

La câțiva pași, în dreapta .n}an^
priveai din față se afla o altă biserica.’ . ăcămjntea
foarte mare, căreia îi dădus?^-^Sla;că o prințesă
bisericească. Părea acum o clădire
tunsă, cheală, umilită.

101
 Aici în această clădire arn fost mutat după
carantină, aici mi-au repartizat patul, de odihnă și de
zbucium.
Interiorul pictat altădată cu grădinile Raiului
pline de îngeri și fluturași, era acum văruit, curățat de
tot ce-i sfânt, de tot ce-i artă. 0 făcuseră oamenii, care
voiau să schimbe sensul lumii și s-aducă iadul pe
pământ.
O țesătură de paturi erau montate și pe o parte
și pe alta. O singură ușă fusese lăsată la intrare,
nefixată, spânzurată’ doar, care izbea ca un ceas
deșteptător în fiecare minut, ziua și noaptea, fiindcă
908 oameni, mai bine zis schelete, ocupau acest
spațiu. Căldura pe timpul iernii ne-o procuram singuri
din îngrămădeala atâtor corpuri. Geamurile nu se
deschideau niciodată, fiindcă erau condamnate de cele
două rânduri de paturi, care depășeau lumina
geamurilor.
Pe aceste paturi locuiseră călugării dispăruți,
cine știe în ce neagră Siberie și cine știe în ce gropi
comune. Ne lăsaseră în schimb moștenire mușchiul de
ploșnițe pe care le-am găsit uscate. Ca o mană
cerească am căzut pentru ele, flămânde de atâta veleat
de vreme.
Era îngrozitor, cum în dormitorul imens unde
eram îngrămădiți aproape o mie de oameni, aflați
veșnic într-un semi-întuneric din cauza paturilor, să te
gândești că vine noaptea, când urmează să-ți expui
corpul și așa de sfârșit, la ospățul ploșnițelor.
Inventivi băieții noștri construiseră din
cearceafuri, un fel de sac, cu o deschizătură de pânză
cu găurele, pentru respirat, sistem de apărare pe
timpul nopții, fiindcă infamele insecte nu atacau decât

102
pe întuneric, în chip laș. Dimineața, când mă sculam,
găseam câte trei-patru ploșnițe rotunde și roșii. Erau
așa de sătule, că semănau cu niște mărgele mari de pus
la gât. Le dădeam de-a dura ca pe niște biluțe.
Firește că nemaiputând suporta asemenea
gângănii, am cerut învoirea lagărului prin
comandantul nostru maior Popescu, un om de mare
suflet și am desfăcut toate paturile - scândură cu
scândură - și le-am trecut prin flăcări și-o vreme am
scăpat. Din când în când repetam figura de îndată ce
apăreau, conștienți fiind că ne păstrăm sângele atât de
puțin și scump.
în afara celor două biserici, în partea dreaptă
față de intrarea principală se aflau două clădiri cu etaj
și cu multe camere. Aici era spitalul lagărului, șefa
fiind doctorița Mihailovna o femeie brunetă, energică
și foarte severă, gruzină de origine, dar dreaptă și cu
un suflet de adevărată mamă pentru prizonieri. Era
ajutată și de alte surori, printre care Paulina, Vaselina,
Asia și altele. De asemenea, mai ales pe perioada
lunilor de vârf: decembrie - mai. 1943 când se mureau
cu zecile și cu sutele de foame și de tifos exantema ic,
lucrau și medici români, nemți și alte naționali a,i.
In partea stângă a mănăstirii,^asemanatoare u
o regină detronată, dar cu prestanță și demnita ,
afla Corpul patru. Era o clădire cu etaj, un
instalate paturi tixite de prizonieri, iar p
bucătăria și alături alte două dormitoare ar i p• •
într-o diagonală spre dreapta fața de mănăstire
se afla clubul, o construcție cu un singur etaj ș^
scara exterioară din lemn. Aici se at 0CUPau
dreptunghiulară, cu scaune, .pe. care, le ocupau
Prizonierii și politrucii cu ocazia difeute •• - tin
De asemenea, tot în interiorul lagărului și puțin

103
în fața corpului patru se afla o clădire destul de
încăpătoare, nu prea înaltă, care cuprindea birourile
politrucilor. Aici se întocmeau fel de fel de dosare
și-aveau loc, pe timpul nopții, mai ales, tot felul de
interogatorii. Alături nu lipsea nici sfânta carceră, tot
timpul rece și bine alimentată, fiindcă se aflau printre
noi mulți vânzători de suflete.

FOAMEA, BAT-O VINA

încercuirea de la Cotul - Donului din 19

noiembrie 1942, a făcut mii și mii de victime.
Rușii înarmați până-n dinți, de către americani
iar noi fără echipament de iarnă, fără muniție eficientă
și cu armamentul depășit, nu s-a putut face față, cu tot
eroismul ostașului român.
Cu inima strânsă ne uitam cum ricoșau
proiectilele tunurilor noastre pe pereții de oțel ai
tancurilor de 34 tone, construite special de către ruși.
Ca urmare, mii și mii de ostași, în nepuțința de
a face față, am pășit în infernul lagărelor comuniste,
unde lupta pentru existență a fost nemiloasă. Inaniția,
mai ales, la început când rușii nu se așteptau la o
pradă așa de mare, dezinterie după aceea, ca și tifosul
exantematic au făcut ravagii.
Unul din examenele cele mai obiective în
separarea omului de caracter integru, față de cel slab,
ară voință, a fost foamea. Ea sfidează adevărul,
omenia, ea calcă în picioare tot ce-i drept și sfânt, dar
tot așa foamea merge până la jertfa supremă, pentru
cei tari pentru oamenii construit! dintr-o bucată,
oameni de caracter.

104
 “Poate să mă ducă unde vrea, mâncare să-mi
deie. Mă fac frate și cu dracul numai să trec puntea’.
Sau: “Decât să plângă mama, mai degrabă să plângă
mamă-ta”.
Iată soluții lipsite de morală, intrate în felul de
comportare, de gândire a unora, care nu mai erau
obligați să respecte ordinea și disciplina. Se
conduceau după bunul lor plac, mai ales dacă
dispuneau și de forță fizică.
Lupta cu foamea, lupta de-a supraviețui s-a
manifestat în diferite forme. Cu ochii mei am văzut
cum au împiedicat calul în lungul drum al
prizonieratului și cum fără milă tăiau bucăți de came
din animalul încă viu și la focul de alături o perpeleau
și nefriptă, plină de sânge o mâncau ca niște canibali.
Se găseau nemernici constituiți în bandă care
te pândeau la cotitură și pe loc te trânteau la pământ
cu o lovitură după ceafa, după care te~ dezbrăcau de
haine, pe care le vindeau. El să trăiască, iar• pe tine te
lăsau viu, cu pielea goală pe zăpadă. Alții în agar
ajunși, au scos organele din corpul morților și e-au
vândut, chipurile că le-au procurat din afară, unii s-au
dat drept doctori și-au trecut la operații S1 .a*
scrupule au tăiat degete și picioare degerate. u
avansat prin exerciții pe oameni ca pe co ai ș
ajuns să facă operații pe plămâni. * T
Ma întreb cine oare l-a transforma p
fiară? Cine l-a dezumanizat? Războiu , ;
războiul dezlănțuit de om împotriva^omu ui, -
Paijolitor, care transformă totul în sânge și1
Firește, că în condițiile în care ne aflam, cu
400 de grame de pâine neagră din care stor m ■
supele formate din crupe pe care le van , P

105
cu cele 7 grame de zahăr, speranța de-a trăi era ca
inexistentă. Mai degrabă eram convins că aici îmi va
fi sfârșitul, decât să cred că voi putea supraviețui.
Singura împăcare cu mine însumi era că războiul
nu s-a sfârșit și așa cum atâția camarazi de-ai mei au
murit pe linia frontului, așa voi muri și eu.
împărțirea pâinii se facea dimineața pe bază de
cântare. Fiecare avea cântarul lui, o stinghie cu două
talere din carton. Pe ele se așezau cele două bucăți de
pâine și se ciugulea când din una când din cealaltă,
până când talerele se aflau la o perfectă orizontalitate.
Ar fi izbucnit scandal mare dacă ar fi fost vorba de-o
firimitură în plus sau în minus. Operația nu se termina
aici, urma să te întorci cu spatele și, fără să vezi, erai
întrebat: “pe care o alegi, pe cea din dreapta sau pe
cea din stânga?” Luai dreapta sau stânga, dar cu ochii
erai pe bucata cealaltă, suspicios, nu cumva a lui totuși
este mai mare? Nu mai vorbesc de contabilitatea
colturilor! Se ținea o evidență strictă. Coltucul
înseamnă coajă mai multă și coaja conține dextrină și
dextrina hrănește, te întărește.
Consumul porției de pâine pentru unii însemna
un adevărat ceremonial. Se așezau pe pat turcește, cu
picioarele încrucișate și cu privirea ca un Budha,
rămânea în extaz ore întregi. Pâinea o transformau în
bucăți miri și egale, o lăsa să se zvânte, după care
punea mâna pe câte o firimitură și-o ducea la gură. Nu
se grăbea s-o înghită cum faceam eu, c-o dădeam gata
din trei-patru înghițituri, ci o plimbau cu limba, dintr-o
parte-n alta. Aveau de mâncat astfel toată ziua.
A Cât de fericit este! El are pâine n-a mâncat-o,
pe când eu, ^păcătosul și gămanul nu m-am putut
a ține. De mâine insă îmi iau solemn angajamentul că

106
voi transforma-o în farămituri, o mie”. A doua zi când
mă vedeam în fața bucății de pâine, tremuram ca varga
și abține-ter dacă poți. Mai întâi rupeam din ea o
bucățică, după care încă una și până n-o dădeam gata
nici că era cu putință. Nu mă puteam opri. Vulpea din
stomac era neînduplecată.
în copilărie, când făcea mama cozonaci, de
sfintele Paști, mă boscorodea că n-am voie să-mănânc
că-i post, dar n-avea spor, că și rătăceam unul de la
cuptor și până-n casă și undeva în grădină, dosit, să nu
mă vadă, îi făceam felul. Aș fi putut oare să dorm
noaptea cu gândul la cozonac?
De multe ori îmi năvăleau în minte lucruri la
care nu m-aș fi gândit niciodată. Dădea tata ovăz la
cai, le umplea traista și ronțăiau gloabele toată
noaptea, iar mama nici ea mai brează, nu mă scotea
din brânză cu smântână, ouă fierte, moi, caș proaspăt
și pui fript la frigare, chipurile să i se facă băiatul
mare și voinic, de parcă lumea asta n-ar fi cunoscut
ovăzul. Nu pregătit cu lapte, ci cu apă, ca sa-și
păstreze gustul lui natural, izul de pământ reavan .
Ajută-mi Doamne să mă văd acasă și-am să sc im
calimera. N-o să mănânc decât crupe fierte și tara,e pe
săturate. Asta-i adevărata hrană naturala, nu
falsificată, în tot felul de rețete, fiindcă nu ma\ așa
ferești stomacul de atâtea boli. Nici un fel de grașii ,
găina să moară de bătrânețe iar porcii să-i creș i p
Pârul lor din care să faci perii. Vreau sa e
pluda, dacă ajung acasă. Ei, cu mâncarea oi '
jar eu cu căldarea cu cașă lângă mine. Sa
lnseamnă bucătăria rusească, pe care n-o in
dracul. w >
De asemenea, se ținea o evidență stricta

107
privește rasul cazanului în care se aducea cașa de ovăz
sau alte crupe. Pe bază de tabel, nu pe dinafară, c-altfel
s-ar fi încurcat treaba și-ar fi generat scandalul mare.
Nu te mai mira faptul când îl vedeai pe căpitanul,
ofițer activ, îmbrăcat fante altădată - cu mănuși albe
și cu sabia la șold - cum sarea acum mânios, că
polonicul n-a fost ras.
- Ție când îți vine rândul să razi cazanul? mă
întrebă într-o bună zi Trifan, un camarad de breaslă.
- Pe data de 12 aprilie 1943, la fix i-am
răspuns.
- Mie mai târziu ca sunt cu “T”: Tritan, în
iunie 29, chiar de sărbătoarea sfinților Petru și Pavel.
Așa memorie avea că nu uita nici ziua și nici ora.
. Nu știu cum se făcea, că în discuții se pleca de
la politică sau de la literatură, și din două vorbe și-un
cuvânt se ajungea la sarmale. Lăsam totul baltă, ș1
salivam în jurul celui care vorbea și dau ochii peste
cap, privind în amintiri mai ales că peste sarmale se
tăiau bucăți de șuncă afumată și se aruncau dezinvolt,
in oala care fierbea. Dar câmatii, caltaboșii? fe
mgeai pe buze și uitai de Blaga, Eminescu. Mâncarea
era totul. Ea însemna însăși viața.
" Și-acum după oala cu sarmale, îmi dati voie
?nrpa Pre£atesc, ca tulcean, o plăcintă dobrogeană!
treierai? ?°™ea grabă - timp era - de la
dn^ Sculul, il vântura să rămână bob și bob, d
“Sdp” n ™Oara- cu valt transforma în faina
deasă H ’
a Ca ?aPad.a, după care o cernea cu sita
călduț nn?5tase S^Poi o frământa cu lapte puțin
covată 1 Sa •Cr?a?câ creștea de dădea din
lăsasăsecn«rsap01 ^Vlle și 11111121 cuptorul, unde o
ldbd sa se coacă mocnit.
- “Și? săreau unii să întrebe”.

108
 - “Ai răbdare. Las-o să se coacă”.
- “Și pe urmă?”
- “O scoatem din cuptor”.
- “Și? Și?”
- “Poftă bună!”
Scoteau toți un oftat și se închinau să mai vină
acele vremuri.
Cât mă privește, am supraviețuit la limită,
fiindcă înălțimea mea nu se potrivea cu unul care
atingea peste doi metri, cazul lui Cocoș, din partea
Dorohoiului. Ii trebuia mâncare, nu pe sponci ca la
pisici. Inaniția și-a făcut datoria depășind uneori
dezinteria, ca număr de victime.
Eu și foarte puțini ca mine, am avut noroc. Să
nu cârtesc împotriva lui Dumnezeu, că m-a ferit. Eram
plini de păduchi la început, plecasem cu ei, prășiți gata
chiar de pe linia frontului și, rasă bună cum erau, se
înmulțeau ca nisipul mării. Toată ziua omoram, dar
noaptea ca din apă apăreau. Nici unul însă, păduchi de
caracter, recunoscători, cumsecade, nu m-au ințepat să
mă infecteze, fiindcă și eu, ca la o înțelegere între noi,
parcă, îi alimentam cu sânge.
Cu sutele mureau în spital și pentru că nu
puteau fi înmormântați, pământul fiind bocnă, îi
aruncau în chiloți și cu zgardă la gât, săjiu-i încurce,
român cu neamț, italian cu ungur, în magaziile
lagărului. ’ .
Nu mai vorbim de 15 ianuarie 194 cane s-a
j

lichidat frontul de la Stalingrad!

O întreagă armată germană comandata e von
Paulus a căzut în corpore. Se umpluse lagaru .
umbre toți, desfigurați. Parcă erau schelete scoase din
cosciuge.

109
 în 1943, într-o noapte, Marusia, sora medicală,
s-a dus cu doi sanitari s-arunce în grămada cu morți pe
cei “care dăduseră în primire”. . ..
Când l-a aruncat pe primul, slab de-i zomăia
oasele, a căzut peste un alt mort și minune mare:
mortul a deschis ochii. “Ce faci, mă? Nici aici n-ai loc
de mine? S-a făcut Marusia ca varul și-a ieșit glonț pe
ușă.
“A înviat mortul! A înviat mortul!”^striga de
parcă-i luase foc părul de pe cap. S-a dus întinsă la
doctorița șefa.
“ Morții nu se mai întorc pe lume, este o cale
ireversibilă”,’ a zâmbit doctorița șefă intrigată
oarecum, crezând că a luat-o razna.
“Va rog poftiți cu mine!” și-a apucat-o de
mânecă. Până n-a dus-o la fața locului nu s-a lăsat.
Intr-adevăr, mortul supărat foc, că n-a avut loc
de el nici acolo, încă bombănea ceva. Era vorba de
Angelescu, locotenent de rezervă și avocat de
profesie, un excelent de bun camarad și-un român
demn și cu multă personalitate.
Jn cea mai mare grabă a fost ridicat dintre cei
morți și transportat în afară lagărului, unde au făcut
ce-au făcut și l-au pus pe picioare. După un an l-au
adus în lagărul de ofițeri.
. *ukiț 51 l-am admirat pe acest tânăr
atunci, cu părul lui negru, ondulat și cu fruntea mare,
luminată, ceea ce dovedea inteligență, cu ochi ca de
cărbune și cu sprâncene bogate, împreunate deasupra
nasului acvilin. Era neînfricat, cu un temperament
vulcanic. Când era vorba de onoare, de demnitate, de
iubire de țară, nu punea preț pe viată. Era gata să se
sacniice in orice clipă pentru adevăr și dreptate.
. r iam când unul din ai noștri, care făcea
P e in grupa antifascistă, unul din cei care lingeau

1 10
blidele și dintre aceștia erau destui, la o aDunăre care
a avut loc în sala de conferințe a lagărului, după ce-a
terminat să incrimineze neamul lui în fața politrucilor,
vorbind despre călăul Antonescu, ca lacheu al lui
Hitler și de clica lui, de Basarabia smulsă trupului
țării, demonstrând că nu-i pământul nostru strămoșesc,
s-a ridicat Angelescu:
- “Ești român, nemernicule! îți defăimezi frații
și neamul pe un blid de cașa? Cum poți afirma,
analfabetule, asemenea nerozii? Cum te lasă inima să
renegi pe toți cei care te-au crescut și te-au format, pui
de năpârcă? Basarabia a fost și este carne din trupul
țării, pământul sfânt pe care l-a apărat cu pieptul
Ștefan Cel Mare împotriva tătarilor și atâtor lifte
păgâne. Cum poți afirma un neadevăr?”
Poate, dacă n-ar fi bătut cu pumnul în masă
politrucul Codler, Angelescu cu debitul lui de avocat,
ar fi înfierat și pe ceilalți, aflați la tribună, vânzători de
neam, cum i-a calificat avocatul.

FIȘA INDIVIDUALĂ

Fișa individuală însemna acolo un n°u

certificat de naștere, document cum ca ai ven p
lume, că exiști ca atare și că-ți poartă cineva e gi j ,
chipurile, dacă nu sâmbetele că nu ești de cap
faci tu ce vrei, document în care sunt in,sem mereu
Și nevrute, adevărate și imaginație ș
completate de către informatori și cocioș
P De-abia iesisem din carantină, de-abia mă
pkioS supt de pdducH
^Ipe în burta de-mi rodea stomacul, ca in P

1 1 1
tocmai când mă chinuiam s-adorm, îngrămădiți ca
peștii în năvod, numai ce-aud că strigă de-și dă duhul
un ciasovoi de la comandamentul NKVD-ului:
“Uldianu, Uldianu, spit zdes?”
Pe loc m-a săgetat în inimă; ăla eu sunt. Pe
mine mă caută, dar dacă-i analfabet și nu știe să
citească, îl las să strige. Ar fi țipat el mult și bine dacă
nu intervenea șeful de baracă, căpitanul
Constantinescu.
- Ulmeanu Ion? m-a citit ca la carte.
- Tocino, tocino (întocmai) a strigat rusul. Unde-i?
- Aici, am răspuns eu, dar Ulmeanu nu Ulvianu
sau Uldianu.
- Idi siuda, ciortâi! Ulvianu, Uldianu sau
Ulmianu “vserovno”, adică una și aceeași persoană ...
și pe loc m-a blagoslovit cu “sabaca” la urmă (cațea,
adică).
- Acum în toiul nopții? mă duci? îi pun
întrebarea rusului. Ziua-i cât e de mare n-aveți vreme?
- La dracul unde? mi-a răspuns ciasovoiul foc
de supărat.
La dracu, sigur, mă ducea și-am ieșit cu
jandarmul după mine.
Retrăiam emoția elevului de altădată când
eram chemat la cancelarie și mai ales când auzeam:
te cheamă la director!...” Te-a văzut cineva cu
țigara-n gură și te-a turnat unde trebuie! Te elimină
pentru o^ săptămână. De-abia te odihnești și tu! îmi
șoptea cate un coleg, chipurile să mă consoleze.
* ,edeam că mă scoate afară din lagăr sau mă
fnta ^ar m’a băgat în clădirea cea mică
Kivxzna>d?:i-anastlri1’ unde $tiam că s^t birourile

112
 “Ei! colo! m-a bătut pe umăr, indicându-mi cu
degetul intrarea. O ușă grea, capitonată, îmi stătea în
față. Am apăsat pe clanța ușii și am intrat.
- Ia loc! m-a întâmpinat un tip mărunt, smead
la figură, blond spălăcit, cu pistrui pe față și cu ochii
de-un verzui deschis. Sunt comisărul Birman.
Vorbea o românească corectă dar cu un mic
accent. Mai târziu am aflat că era născut în Basarabia
și optase să rămână cetățean sovietic încă din vara
anului 1940, iunie, ziua 26, când, prin ultimat, ni s-a
impus cedarea Basarabiei.
- Te-am chemat pentru întocmirea fișei
personale, înțelegi?
Chiar de ce-aveam nevoie, în gândul meu.
- înțeleg, firește. Vorbim doar aceeași
limbă, i-am răspuns.
- Știi unde te afli?
- Știu. La NKVD. . 5
- Fiindcă știi, te previn de-a capul locului sa -
ascunzi nimic din ceea ce știi și mai ales din c
săvârșit din clipa când ai pășit pe teritoriul sovietic
Avem la îndemână toate mijloacele de a a ai
Răspunsul fără ocolișuri și concret la toate i
EviSnt! N-o să-mi falsific
comunicându-vă afie date, în legătură ? jon
Din moment ce mă cheamă Hangu ș |e jui
atunci în numele lui voi răspunde și nu i
Mandache Gheorghe sau Vasile Ga enu.
- Nu te grăbi, nu “Ppli„ de
bogată în privința asta, mi s-a
competență. . areutăti cu
- Firește. Ați întâmpinat poate g

1 13
deținuți de drept comun, cu criminali, cu borfași, care
comit crime, fărădelegi. Cât mă privește, sunt ofițer
român.
- Părerile ți le păstrezi pentru dumneata. Știu
eu ce să fac.
- Dacă așa-i tipicul, tac.
- Cu tipicul de care pomenești, la biserică, te
rog, nu aici!
Pe loc mi-a trecut prin minte sfatul
comandantului meu maiorul Luscan: Fii rezervat și
răspunde scurt, fiindcă este o vorbă înțeleaptă:
“pasărea pe limba ei piere!”
- Numele și prenumele, anul, luna, ziua și locul
nașterii, școala făcută, armata, divizia, regimentul,
batalionul, compania, plutonul...” gârlă curgeau
întrebările, de parcă eram mai ceva decât “Alcapone”.
Vorbești în continuare de părinți, tata, mama, frați,
surori, bunici și alte rude apropiate”.
Am rămas oarecum încurcat. Dacă ar fi fost
vorba numai de mine, mai calea-valea, răspundem la
fix, dar-să m-afunde în arborele genealogic, până la
bunici și să-mi pretindă și ce politică au făcut, nu eram
in stare.
- Au decedat, tovarășe comisăr. Crucile le-au
putrezit, mormintele s-au nivelat și nu pot pricepe ce
importanță ar mai putea avea pentru URSȘ politica pe
care au făcut-o tata, mama și bunicii. înviază din
morți? i-am răspuns eu.
. - Răspunsul la întrebare, fără comentarii, far^
aprecieri. Aici eu întreb, iar dumneata ești obligat
să-mi răspunzi la fiecare întrebare pe care ți-o pun-
Știu eu de ce.
- Tocmai vă răspund că este o realitate, care nu

1 14
mai trebuie să fie demonstrată. Morții nu mai învie.
Și uite așa, ba că-i lată, ba că-i bălaie am și
încurcat borcanele. Nu mai știam care sunt bunicii din
partea mamei și care sunt din partea tatei. Până la
urmă am descurcat-o, că doar nu-i avea pe răboj
politrucul Birman și i-am răspuns cu multă siguranță
c-au votat cu Vodă Cuza, fiindcă i-a împroprietărit.
- Tata, mama?
- Cu boierul din sat, care face politică liberală.
- Alte rude?
- Avem pe finul Fănică Gâscă.
- Care Gâscă? sare Birman cât colo.
- Finul Fănică Gâscă, c-așa-1 cheamă^Este un
băiat din sat de-acolo, căsătorit cu fina Măriuța, o
femeie din Mocani, săracă, dar foarte^ harnică.
Amândoi au lucrat și poate mai lucrează încă la
stăpânul satului, el cioban și ea ciobănită.^
- Politică, tovarășe, politică! Lasă^oile, lașa
ciobănița, că mă scoți din sărite cu amănunte e
prisos. ’
- Făceau politică, asta știu sigur, dar nu
mergeau niciodată la votare. . ,
- Cine-i oprea? face ochii mari politrucul
Birman. .
- Nu se prezentau, fiindcă n-aveau pe cin
lase să mulgă oile.
- De ce9 . •
- Cum le mulgea finu Fănică, deși
^get, nu era în stare nimeni altul. $1- P ’
strângea cașul fina Măriuța, se minuna
Avea un secret de meserie, moștenit de a
C1oban, o viață-ntreagă. , . . ia Ce
- Termină cu cașul, cu mulsul și

1 15
te-am întrebat.
- Are tata doi frați, nu-i ascund. Unul, nenea
Din, lucrează ca argat la moșia boierului Ciotu.
- Exploatat, așadar!
- El nu se plânge, fiindcă împarte cu boierul
ce-a mai rămas.
- Cum ce-a mai rămas?
- Recolta-i pe mâna lui, el o muncește și vorba
ceea: “cine umblă cu mierea pe mână se linge și pe
degete”. înțelegeți, cred, cum vine treaba.
- Bine-i face, că doar munca este a lui. Dinu
este băiat deștept. Politică face, nu face? asta vreau să
știu.
- Vă spun la urmă, că mai are tata un frate, pe
nenea Stan, rotar de meserie. Lucrează ca meșter
principal la domnul Gașpar. Face roți pentru șaretele
boierilor și mărimilor din oraș. El muncește și cei
bogați se plimbă. Este însurat cu mătușa Ileana și are
patru copii: pe Gela, Toderică și Nicu și încă unul mai
mic. Nu-mi aduc aminte cum îl cheamă.
- Isprăvește cu Toderică, Nicu, Furfurică, că
m-ai-zăpăcit de cap.
- Ce politică fac?
- Atât nenea Din cât și nenea Stan, fac politica
într-adevăr, nu-i ascund. Amândoi votează cum v-am
spus cu boierul Ciotu. Fac politică liberală. Aici, la
casa boierului, cu două - trei zile înainte de votare se
dă cep la două butoaie cu vin roșu, poșircă și cu oala-n
mână, oala personală, luată de-acasă, scot vin de la
vrană și beau până se cherchelesc bine, după care
pleacă cântând la secția de votare. Cu cine votează, ei
știu, dar unde nimereau să pună și ștampila, n-aș putea
să spun. Ceea ce știu sigur, este că de fiecare data li se

116
 trăgea o cruce pe spate cu creta albă, fără ca ei să bage
de seamă și, când ieșeau, nici n-apucau să înceapă să
cânte că-i și lua la ciomege și se întorceau acasă
deșălați.
- Aici te cred. A sărit Birman, vesel, de parcă
descoperise cine știe ce minune. Ăștia sunt burghezii,
ăștia-s capitaliștii! Obțin voturi cu ciomagul și cu vin.
îi știu prea bine.
- Și eu îi știu, deși n-am votat.
- Cum n-ai votat? Cine te-a împiedicat?
- Eram minor la ultima votare și când a urmat
alta, a venit războiul și am plecat pe front, fără să
votez pe nimeni.
- Vom vedea noi până la urmă. Treci la alte
rude.
- îl am pe moș Florea, fratele mamei.
- Politică?
- N-a făcut.
- De ce n-a făcut?
- Fiindcă a murit acum douăzeci și cinci de ani.
S-a suit să bată nucul toamna și s-a rupt craca cu el și
mort a stat. Unii au noroc, cad și nu mor, rămân
schilozi o viață-ntreagă și n-au nici pe dracul, pe când
eL săracul, unde a căzut a și murit.
- Așadar după câte-mi spui, praful! unn^au
noroc și nu mor, alții rămân schilozi o viață-ntreaga și
nici capul nu-i dor,unora le trage cruce cu cieta al~ a
Pe spate, tu n-ai votat c-ai fost minor, Fămca ca-i
cmban, fina ta Măriuța că face cașul bun, pe toți i-ai
aranjat. ’ . .9
- Vă spun ce știu. Vreți să vă spun minciuni .
- Controlăm noi până la urma, sa nu c
scapi ușor.

1 17
 - Asta vreau și eu.
- Treci acum la rudele din străinătate. Sa nu
ocolești pe nici-unul, ți-atrag atenția, fiindcă ăștia nu
stau cu mâinile în piept în străinătate.
- N-am nici o rudă în străinătate, tovarășe
Birman.
- Cum să n-ai! Minți! și se bagă în mine, m-a
prins cupcaua mică și poate să mă joace cum vrea el.
Ăsta crede, gândeam în sinea mea. că poate
mama este soră cu Pompidu și tata nepot de frate cu
De Gaule.
- Nici o rudă tov. Birman. Neam de neamul
meu n-a ieșit din țară.
- Ce face? și-a bătut cu pumnul în masă. Să-i
scoți din pământ din iarbă verde. Cu mine nu te joci!
- Dacă știți dumneavoastră să am vreunul,
treceți-1 pe hârtie și semnez.
- Vreau să știu de la dumneata, fiindcă am de
gând să confrunt ce știu ce ceea ce ascunzi tu...
- Hotărât să vă spun și cu asta nu mai răspund,
n-am nici un fel de rude. Ai mei toți umblă cu
picioarele goale, aproape tot anul și muncesc puținul
lor pământ, moștenit de la tată-fiu, din primăvară până
toamna, târziu.
- O să le descoperim pe toate. Acum, fiind
târziu, pleci, dar vii mâine seară nechemat după orele

. Amieșit și până către ziua cea albă n-am putut

dormi, gândindu-mă la ceea ce-mi spusese
comandantul meu: ‘‘vezi ce vorbești, fiindcă este o
vorbă: pasărea pe limba ei piere’’.

1 18
 PASAREA PE LIMBA EI PIERE

A doua zi, obosit cum eram, m-am repezit

totuși în dormitorul unde locuia comandantul meu,
maiorul Luscan și i-am povestit cu lux de amănunte
cum a decurs primul interogatoriu.
- Te-a chestionat în legătură cu misiunea
executată acolo ca și de munca depusă- pentru
asigurarea hranei și adminstrarea vieții acelor oameni
părăsiți de armata roșie în retragere și rămași sub
ocupația noastră? m-a întrebat maiorul Luscan.
- Nu. Totul a decurs în legătură cu biografia și
cu neamurile mele, politică făcută, precum și
amănunte cât privește iudele din străinătate. Aici am
rămas. Eu i-am spus că nu am și el ține morțiș să mă
convingă că aș avea rude la Paris sau în alte orașe din
Franța.
- Ce i-ai răspuns?
- Că n-am nici un fel de rude, că nimeni din
neamul meu n-a trecut granița. Mi-a cerut să-i duc
lista diseară, în care să trec toate neamurile, indiferent
unde se află în afară granițelor.
- De unde nu-I, Dumnezeu nu cere. încearcă să
te intimideze, fiindcă vrea să afle cu totul altceva. Fii,
atent, nu te hazarda. Ți-am mai spus și repet în
legătură cu pasărea, care nu-și hrănește ciocul și
elămpăne.
- N-am nici o teamă. Rude nu pot inventa.
- în legătură cu misiunea batalionului, rec e a
Plutonului pe care l-ai comandat, a venit vorba.
- Nu. Cred că de-acum o să abordeze aceasta
Problemă. . . a
- Să-ți fie clar că batalionul, și că su uni a

1 19
din care ai făcut parte n-a săvârșit nici un fel de fapte
care să contravină legilor internaționale, de ducere a
războiului. Dimpotrivă. Ai grijă, de asemenea, că
adjutantul batalionului nostru în persoana
locotenentului Cârstocea Ion, avocat în viața civilă,
este omul lor vândut pe față politrucilor, NKVD-ului
și este și șeful grupei antifasciste, și lucrează mână în
mână cu Birman și Codler. S-ar putea în ticăloșia lui,
oameni fără conștiință, fără Dumnezeu să dirijeze
misiunea avută și, pe alte căi lăturalnice, convenabile
lor. Nu urmări decât adevărul. Orice ar fi, orice-ar
face, o iotă să nu te-abați.
Cu lecția bine pregătită și cu curentul inj ectat
de comandantul meu Luscan Mina, un om plin de
demnitate, dârz și corect, am pășit la fix în biroul
politrucului Birman.
- Cred că în noaptea aceasta, ne vom mțe eg
mai bine, mi s-a adresat Birman, cu un zam
prietenesc oarecum.
- în limitele adevărului, tovarășe Biijnan.
Dumneavoastră urmăriți cel puțin așa cred,~ s
elucidați o problemă, pe adevăr și nu pe minciuna.
- Evident. Asta doresc și asta vreau și de ia
dumneavoastră. Rude stabilite în străinătate, cauzele
pentru care au părăsit țara, precum și ocupația.
-V-am spus de rândul trecut și vă repet
și-acum că n-am nici un fel de rude în străinătate, m
cazul când dumneavoastră descoperiți că aș avea vreo
rudă în Franța sau în altă parte, cum aveți toate
mijloacele de informare la îndemână, cer insistent, sa
mi se aplice pedeapsa capitală. Dau scris.
- Chiar așa!... Cu alte cuvinte m-ameninți. Să
știi că nu te cred. Eroi de natura aceasta am mai văzut,

120
așa ca nu mă sperii. Rudele și nimic mai mult! a
răcnit, bătând cu pumnul în masă.
Am tăcut hotărât să mi se bage șarpele în sân,
dar nu răspund, fiindcă n-aș avea ce spune.
- Ai să regreți.* Noi aflăm până la urmă.
Rămâne problema în suspensie, la gândul că te vei
răzgândi și vei veni singur, cu lista completă. Treci
acum la problema misiunii avute în zona respectivă.
Vreau să-mi relatezi totul pe larg.
- Care batalion, că nu s-a vorbit până acum de el?
- Două luni am fost mobilizat în cadrul acestui
batalion, repartizat fiind la compania a Il-a,
comandată de căpitanul Staicu Nicolae. Cu plutonul
meu, format din 50 de ostași am secerat și-am treierat,
cu caii, iar recolta adunată a fost predată la dispoziția
statului român.
- Ce calitate avea acest stat român? mă
întrerupe politrucul Birman. Era boierul, proprietarul
pământului?
- Nici una, nici alta. Era ocupantul vremelnic
care avea responsabilitatea în fața istoriei, în fața lumii
întregi, față de populația băștinașă^ (bătrâni, copii)
rămasă prin retragerea armatei roșii împinsă de către
armatele germane.
- De armata română nu vorbești?
- Se subînțelege din moment ce subsemnatul
sunt ofițer român și mă aflu aici.
- Cum apreciezi această misiune, lega a
legală? mă întrebă el foarte serios. .
c , - Legală?! a răcnit la mine ca ieșit dm minți.
Era pământul vostru, să dispuneți voi cum
CI;
- Era un teritoriu vremelnic ocupat și, ca atare,

121
statul român avea misiunea să organizeze și să
administreze viața acestor oameni.
Să-i organizeze și să-i administreze,
despuindu-1 și jefuindu-1 de produsele lor până la
înfometare?
De unde și pe ce argumente vă sprijiniți când
vorbiți de înfometare? Este o informație falsă.
/ Avem sursele noastre, declarații de la fața
locului, prin care ni s-a comunicat jaful săvârșit acolo,
unde ați activat.
“De unde știți că am activat, din moment ce
abordăm această problemă pentru prima oară?
- Avem sursele noastre.
- Singura sursă de informare nu este alta decât
us la țața locului. Acolo în fața oamenilor, care ne
cunosc, poate să se constituie cea mai concludentă
adZva ’i r-S^nt care pot să mărturisească
adevărul fnndca ei l-au trăit pe propria lor piele.
voi Ce cPnsiderente, cu ce drepturi ați dispus
oameni ™man’ de averea Și proprietatea acestor
oameni nevinovați? r
URSS Datorită războiului declarat propriu—zis de

prin ordiniN-ați declarat voi război,

Hitler, “
ne-a declm-at^vK s.eAvede că nu noi, ci însuși Stalin
acea zi,Scriîfok^ 26 iunie 19407 Atunci în
ne-a dat ultimatni St?na neamului cu litere de sânge
Bucovinei X iT Să cedăm Basarabia, nordul
cale de forță si dictat srnulgandu-ne astfel pe
au fost niciodată nrn’ truPul teritorii care n-
niciouata proprietatea URSS-ului?

122
 - De unde și până unde Basarabia ca și
celelalte teritorii ar fi fost românești, când până în
1918 au fost ale rușilor. Ați cerșit pe lângă Marile
Puteri capitaliste aceste^ teritorii și ei, inimi calde,
generoase de burghezi, vi le-au acordat?
- Nu suntem istorici și nici nu avem la
îndemână izvoare pentru o documentare științifică.
Alții au acest rol. Ceea ce vă pot spune că-în 1812
rușii ne-au smuls Basarabia, pământ românesc și
numai ca urmare a războiului din Crimeea, prin pacea
de la Paris, Rusia a fost obligată să ne restituie măcar
cele trei județe Cahul, Ismail și Bolgrad.
De altă parte, știți foarte bine că am luptat și-am
răspuns la chemarea țarului în războiul din 1877.
“Treceți ’ Dunărea pe unde puteți, că^ turcii ne
prăpădesc!” așa suna telegrama trimisă de însuși țarul
RUSIEI, regelui Carol I al României.
Poporul nostru a răspuns la chemarea vecinului
de la răsărit aflat în nevoie și prin jertfe mari, jertfe de
sânge, am ieșit învingători. Plevna, Grivița, Smârdan
sunt localități unde românii au înscris pagini de glorie,
despre care toate ziarele vremii, din Europa vorbeau
și lăudau spiritul de sacrificiu al românilor.
Ca urmare acestor jertfe, drept recunoștința in
partea vecinului de la răsărit, prin Congiesu e
Berlin din 1878 ne-au răpit din nou cele trei județe,
din sudul Basarabiei. Iată răsplata sacrificiilor.
- De-ajuns, bandit fascist! Vad ca ești
îndoctrinat, politizat până în măduva oaselo£ nici
- Sunt învățător de profesie șt mam. făcut_nici
Un fel de politică, iar dacă mă găsesc ai_cl într-un
raspuns la chemarea patriei. Așadar ma JreDt
război de apărare și nu de cucerire, un r

123
 - Război drept, să jefuiți ultima bucățică de
pâine, să înfometați poporul, condamnându-1 astfel la
moarte prin inaniție?
- Vă repet, tovarășe Birman, numai ducându-
mă la fața locului, dumneavoastră înșivă vă veți
convinge de contrariul. Prin deducții sau printr-o
informare falsă, subiectivă, nu veți putea ajunge la o
soluție dreaptă. Numai prin comparație cu ceea ce vă
declar eu și ce veți constata la fața locului veți putea
ajunge la o concluzie dreaptă. Așadar, trimiterea la
fața locului este singura soluție, care va rezolva corect
această problemă, atât de controversată.
- Vei fi trimis. N-ai grijă. De abuzurile
săvârșite pe spatele unei populații nevinovate, nu vei
scăpa.
- N-a fost nici un fel de abuz. Am avut
dispoziții să ne comportăm cu acești oameni, ca și cu
părinții noștri, mai ales ca o bună parte din populație
vorbea limba noastră. Era pedepsit crunt dacă cineva
ar fi fost prins că a cutezat să intre în ograda cuiva și
să ia ceya. O găină dacă ar fi luat și era prins, primea
25 lovituri la spate, în fața batalionului.
De asemenea, li s-au deschis bisericile
transformate în magazii încă din anul 1917. Dascălilor
de la școlile deschise larg, li s-au îngăduit să practice
un învățământ, eliberat de concepția marxist-leninistă.
încetează, bandit fascist! încetează cu
propaganda pe care încerci să mi-o faci chiar mie. Vei
răspunde m fața tribunalului militar, în calitate de
jetuitor pe de-o parte și de dărâmatori de regimuri, de
altă parte.
Penlru 0 clÂpă m~am cutremurat. Oare nu
cumva pasărea pe limba ei piere? Nu cumva m-am

124
hazardat spunând lucrurilor pe nume? Ca o scânteie în
besnă mi-a luminat gândirea și-am încercat să mă
opresc, dar la injuriile de bandit fascist, jefuitor și alte
epitete grave aduse pe nedrept am continuat.
indiferent cum vor fi interpretate. Adevărul l-am
urmărit, adevărul îl urmăresc și ca atare fie ce-o fi.
Rămân uluit față de interpretarea și mai ales
față de concluzia la care ați ajuns. în loc să apreciați
că ceea ce s-a tăcut în slujba acelor oameni.
dumneavoastră mă categorisiți bandit! înțeleg bandit
când tai și spânzuri fără vină, când ești cu cuțitul la
brâu, când schingiuești și deportezi. în situația mea
am căutat să-mi respect bruma mea de cultură și țara
care m-a trimis.
Ce crime găsiți în faptul că li s-au acordat
drepturi fără nici un fel de îngrădire, că am primit
alimente însă n-au dus grija zilei de mâine? Ce crimă
găsiți, că am salvat de la moarte sigură, trei fetițe
evreice, cea mai mare de 14 ani. iar celelalte două de
12 și 10 ani? Fuseseră aduse de oamenii
dumneavoastră și predate companiei noastre pentru a
fi trimise la Tiraspol, unde urmau să fie executate e
essesiștii lui Hitler. c . . .
- Tot din propagandă burghezo-fascista ați
fecut-o. Ai căutat să demonstrezi în faja lur™n ca
orânduirea comunistă trebuie să fie eluoaia
îndepărtată și înlocuită cu capitalismul, cea ma
odioasă orânduire în istoria omenirii, ai căuta sa
ești burghez cu inima moale sau cu cu,i
cingătoare.
- De unde reiese acest fapt? Din ce
acești oameni au muncit alături de noi. din
fi s-a acordat tot ce le trebuie, libertatea de ș

125
gândire, de a circula fără aprobări speciale. Aceste
fapte morale, drepte și corecte pot fi apreciate crime,
în cea mai perfectă orânduire - orânduirea comunistă?
La plecare acești oameni ne-au îmbrățișat și-au
plâns. Cui ne lăsați? Nemților? Comuniștilor? Nu-i
vrem. Dorim să fim liberi și stăpâni pe munca noastră.
Iată o stare de fapt, care nu poate fi verificată
decât la fața locului. Dumneavoastră înșivă cântăriți,
dar fără ură, obiectiv, și sunt convins că nu ne puteți
învinui, nu ne puteți reproșa.
Dacă n-ar fi existat acel pact
Ribentrop-Molotov, dacă n-ar fi existat acel
ultimatum sângeros, din 26 iunie 1940 și ne-am fi
înhăitat cu fasciștii lui Hitler, într-adevăr eram de
condamnat, vinovați c-am lăcomit teritorii de la
vecinul nostru URSS.
Intr-adevăr, ar fi fost o crimă, dar poporul
român n-a dus războaie de cuceriri, ci două războaie
de apărare.
- De-ajuns, bandit fascist! Te-am ascultat să-ți
văd ura față de poporul sovietic, care luptă pentru
independența nu numai a lui ci și a tuturor popoarelor
căzute sub cisma hitleristă.
- Nu urăsc poporul sovietic. Dimpotrivă, îl
apreciez ca popor talentat, viguros, iubesc literatura și
muzica acestui neam. Turgheniev, Dostoevski, Pușkin,
sunt luceferi în literatura universală. Nu mai vorbesc
de titanul de la lasnaia Poliana, Tolstoi, pe care l-am
studiat și ca geniu în literatură, dar și ca mare
pedagog.
- Termină cu laudele și treci să-mi arați crimele
săvârșite împotriva partizanilor, adică acei oameni
nevinovați, care s-au jertfit pentru a-și apăra copiii și

126
 bătrânii de urgia voastră, de lăcomia și jaful făcut din
munca lor. .
- Este un non-sens. Din moment ce acești
oameni cu care am conlucrat, au fost apropiați și
respectați ca proprii noștri părinți și frați, din moment
ce au trăit fără grija de mâine cât privește hrana, și mai
ales, fără teama de-a fi ridicați peste noapte și de-a fi
transportați în cine știe ce colț al Siberiei, nu era cu
putință, v-asigur să se revolte împotriva celui care-1
hrănește și-1 respectă. Mai mult, cred că dacă
partizanii, acei oameni, care de fapt formau o armată
invizibilă ar fi încercat să ne ucidă, însăși populația se
ridica împotriva lor. La bine se răspunde cu bine și la
crimă cu crimă.
- Cvatit!, adică de ajuns și mi-a bătut cu
pumnul în masă. O să-ți scot eu gărgăunii din cap, n-ai
tu grijă. Elemente ca tine nu merită să meargă în țară
și să învenineze oamenii cinstiți și iubitori de libertate.
- V-ați desconspirat, tov. Birman. Acum
înțeleg de ce vreți să faceți din alb-negru și din negru-
alb.
- Părerile tale să le ții pentru tine. N-au nici o
valoare.
- Dreptatea leului, adică.
- Acum a venit vremea să semnezi ceea ce am
consemnat.
- Nu semnez.
- Nu semnezi? a întins el gâtul lung spre mine.
Scăpărau scântei din ochii lui de-un albastru șters, e
Ce> mă rog?
- Fiindcă nu cred în nimeni și-n nimic. Ci e m
nevinovăția mea și nu vreau să-mi pun semnătură pe
^săși condamnarea dumneavoastră.

127
 - îți complici existența. Nu uita că te afli încă
pe teritoriul URSS-ului.
- Alții au murit în linia întâi, iar eu n-am
terminat războiul, sunt încă pe fi’ont. Mă consider liber
numai atunci când voi ajunge în țară. Nu pot senina o
declarație care m-acuză și care, cu toată ura, vrea să
mă trimită în fața tribunalului să mă condamne.
- Nu semna. Declarația are absolut aceeași
valoare. Faptele săvârșite, ele vor fi luate în calcul.
Fișa individuală a fost încheiată. Ești liber. Poți pleca.

ACTIVITATEA POLITICĂ

Nici n-am putut bine să ies din carantină că ș-

au grăbit să ne cheme la clubul din incinta lagărului.
Acolo am făcut cunoștință cu politrucul
Codler, un tip mărunt la stat, brunet cu buze subțiri și
cu ochi negri sfredelitori. Noi prizonierii, cuminți și
neexperimentați în asemenea ședințe, cu caracter
politic, am luat loc pe scaune, iar Codler, ca un
adevărat profesor, la catedră: o masă dreptunghiulară
aflată în fundul sălii. Alături de el se găsea Birman,
secundul lui, un omuleț, firav cu pistrui pe față și cu o
figură ștearsă. Atât Codler, născut în Ploiești, cât și
Birman, de prin părțile Basarabiei vorbeau corect
românește.
“Ați ieșit de sub focul katiușelor, din iadul și
din împărăția morții, dar țara arde în continuare, a luat
cuvântul Codler. Nemții care ne-au cotropit pământul
sfânt și în primul război mondial, când au venit să ne
transforme țara în colonie germană, ne-au târât și
acum în cel mai crunt măcel, ne-au împins împotriva

128
 voinței poporului, în contra vecinului pașnic de la
răsărit. Uniunea Sovietică”.
După cum vedeți războiul a luat amploare și
mai ales acum când URȘS-ul a preluat inițiativa, vă
întreb: ca români, care este datoria voastră? să
putreziți în lagărele de-aici, cu mâinile în sân? Evident
că nu. Războiul nu s-a terminat pentru noi și, ca atare
avem datoria de onoare să facem tot ce va fi cu putință
pentru a-i scoate pe părinții și frații noștri din alianța
nefastă pusă la cale de mareșalul Antonescu, omul lui
Hitler.
Așadar, este cazul, cine simte românește să se
înscrie în grupa antifascistă, deja existentă în lagăr și
să lupte pentru a închega o divizie și chiar două, dintre
prizonierii aflați pe teritoriul URSS-ului, în scopul de
a elibera țara de fascism, de urgie, de război. ~
Aplauze prelungite, la scenă deschisă, după
care a urmat luarea de cuvânt, prin ridicarea a două
degete.
Ceea ce este interesant, am observat că mai
înainte de-a începe să spui ceva, îți lua un
interogatoriu: cum te cheamă, din ce unitate ai tăcut
parte, gradul, unde ai căzut prizonier, după care iți
scrie numele și prenumele pe un tabel.
A fost îngrămădeală mare, care mai e
voia să-și exprime dragostea față de patrie, ma aies
acum flămânzi, cu burta goală. S-au înscris m ,
diferite unități și chiar din batalionul din care
parte. Numele lor n-are importanță sa ne . ?
mijloc fiind vorba de acțiunea în sine, e p ,
caxe o aveau atunci în calitate de priz
atitudinea că trebuie - sau nu trebuie s- P 2
ținând seama că tara noastră în acea v

129
1944 se afla într-un război drept cu Uniunea
Sovietică.
Oare aveam dreptul să facem acest pas?
Aveam dreptul să îmbrăcam uniforma sovietică, să
primim armament și soldă? Era legal să luptăm^alături
de ei, atâta vreme cât poporul nostru se afla într-un
război încrâncenat pentru o cauză dreaptă?
Unii, datorită situației disperate în care se
aflau, tifosul exantematic, dezlănțuit cu toată
virulența, foamea, de altă parte, dezinteria, toate
făceau ravagii, nimiceau. Poate acest spectru sinistru
i-a determinat pe foarte mulți să iasă cu viață din acest
focar al morții. La vremea aceea și în climatul jalnic,
oamenii - piele și os, nu cred să fi înclinat în Bălanța
patrimoniului, dragostea de țară. Mai degrabă
egoismul din ei, teama de moarte, au ales calea de-a
merge ca voluntari, mai ales că se punea problema
hranei și în perspectivă, atâtor avantaje. Considerau
mai sigură această perspectivă. Cât mă privește, în
frământarea de atunci mi-a venit în minte istorioara
“Soldatul lui Țepeș” care prins de turci nu și-a trădat
țara, cu toate că i s-au promis averi și titluri. însuși
Mahomed a avut cuvinte de laudă față de acest ostaș
și ca urmare l-a eliberat.
A Cu aceste gânduri, și la vremea aceea când
întreaga gândire era concentrată numai pe aceea de a
supraviețui, mă îndoiesc că-i mâi dădea cuiva prin
minte să se ofere, oare cu atâta convingere și dragoste,
ca voluntar. Nici două luni nu se scursese de când
pa* isem iadul ucigător, rănile erau sângerânde încă.
bZS ,asi^rzit0L v apocaliptic al katiușelor,
or de toate calibrele, stăruiau încă în noi.
Cine se însene ca voluntar va fi scos din acest

130
lagăr și va fi dus într-o cazarmă de lângă Moscova.
Aici veți primi echipament și hrana ostașului sovietic.
Veți merge în țară și veți lupta împotriva
hitlerismului, veți forma armata de mâine a poporului.
Iată că se fluturau ademeneli ispititoare și față
de situația de dezinformare existentă, au fost multi
care n-au putut să reziste și-au semnat, devenind
antifasciști, sau mai bine zis ostași sovietici care au
pus umărul să implementeze orânduirea comunistă.
Alții și cea mai mare parte, au înțeles să
rămână credincioși miilor de morți pe câmpul de
luptă, miilor de deportați în neagra Siberie. Au înțeles
să rămână fideli întregului popor care i-a trimis să
dezrobească pământul smuls de către vecinii noștri de
la răsărit. Nu de dragul fascismului am trecut alături
de nemți, nu să cucerim teritorii sau anexiuni, ci
reîntregirea tării sfârtecate. . . •
înscrierea în divizia Tudor Vladunirescu ș mia
apoi în divizia Horia, Cloșca și Crișan era o pro .
de conștiință. Aveam clar în mințea me
socotite trădare a unor ofițeri români, care i 1
războiului prim mondial, căzând prizonieri .
pactizat cu ei. Toți au fost blamați și Pe P • .
trădători față de drapelul patriei. Codler, u
întregul comandament al lagăru u'Xtămână de
înscriau pe un capăt, așa ca numai la o _p' • de
la ședință au început să plece grupul ° optică și
ofițeri și ostași către centrele de indru P
instruire militară. . oroblemă
Formarea diviziei a de?^înche2area pe
centrală, mai ales că Stalin aprobas . tă~ndârjită
teritoriul Uniunii Sovietice. Era dusa P, aderend.
pentru captarea unui număr cât mai

131
Comandantul lui a fost numit Cambrea, locotenent
colonel, ofițer de stat major, iar unitatea sa, s-a
intitulat „Tudor Vladimirescu”, după numele marelui
revoluționar român din 1821.
Toate problemele politice, mânuite de
politrucii lagărului, considerați singurii români
adevărați.
Munca lor era intelectuală, munca de formare
a omului nou. Gazeta de perete era plină de caricaturi
și articole demascatoare ale politicii partidelor
istorice. Se făcea apologia războiului drept și nedrept
și se demonstra lipsa de orientare a mareșalului
Antonescu, socotit trădător de țară și sluga
credincioasă a lui Hitler.
Săptămânal erau redactate manifeste
incendiare semnate de antifasciști și trimise în linia
frontului românesc.
„Dezertați și treceți de partea armatei roșii,
singura salvare a omenirii din ghearele fascismului”.
De asemenea, unii ofițeri activi, o dată intrați
în rândurile antifasciștilor aveau birouri separate unde
se ocupau cu întocmirea de hărți și schițe în legătură
cu anumite materiale de război, materiale cu care se
construiau diferitele cazemate, tăria lor, locul lor.
Aceste schițe și hărți erau predate rușilor în scopul
folosirii armei cea mai indicată pentru distrugerea lor.
Scrisorile, la care aveam dreptul să le scriem în
țară sau să le primim de-acasă, se aflau la bunăvoința
grupei antifasciste. Ea, mână în mână cu politrucii
plac Opuneau de corespondență, după bunul lor

O ripostă, într-o luptă inegală, pornea și din

p ea opoziției, adică a celor care au rămas integri,

132
neutri. In deplină taină, dealtfel dacă ar fi fost prins,
carcera ar fi știut de el. Se mai strecura la gazeta de
perete câte-o fițuică:

"Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb

de cronici,
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici"

Sau:

"Cum nu vii tu Țepeș Doamne și punând mana pe ei,

să-i împărți în două cete în smintiți șiin mișei.
Și în două temniți large cu de-asila sa-i aduni
să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni.

La sfârșitul lunii martie și 'V^P^'

aprilie 1943, am avut musafiri în lagarul de la OranK ,
unde se afla grosul ofițerilor romani. ?
comandantul diviziei Tudor Vladimirescu, ■
Cambrea a fost adus pentru a ne con =
necesitatea închegării diviziei, aprobata p P
Stalin. De asemenea, erau prezen.i. •
Maltopol, It. col. Teclu, maiorul Buzoianu;.PJruri di?n
Ana Pauker, comunistă înfocată, ca și -jtate
Spania - condamnată la noi Pen ,-Jbu| făcut
comunistă și răscumpărată de ruși prin sclmbuua
cu anumite personalități - români din
Adunarea a avut loc la club aflați
unde au încăput cea mai mare part H âtre colonelul
ui acest lagăr. Ședința era Prezldat^ Hpstul de bine
pe nume Samoilov, care voi Cambrea,
țpmânește. De-o parte și de alta co
Teclu, Maltopol și nelipsita Ana rai

133
 Primul care a deschis ședința festivă a fost
colonelul rus. El a încercat să convingă, după ce a
expus ordinea sa de zi, că numai cu arma-n mână,
alături de armata roșie putem să ne ajutăm țara, că
numai prin jertfa putem s-o scoatem din ghearele
fascismului, putem convinge conducerea URSS-ului
de marea greșeală comisă de mareșalul Antonescu, de
a declara război vecinului de la răsărit.
Aplauze la scenă deschisă, mai ales din partea
grupei antifasciste, așezată strategic, chiar în față.
A urmat apoi It. colonelul Cambrea,
comandantul diviziei de voluntari (și pledez pentru
cuvântul .voluntar fiindcă într-adevăr divizia s-a
format din voluntari). Rușii n-au trecut la represalii
fățișe și n-au dat pedepse, pe motivul neînscrierii.
Ocoleau cu multă abilitate această problemă destul de
subtilă.
“Camarazi, a luat cuvântul It. colonel Cambrea,
viitorul comandant al diviziei de voluntari Tudor
Vladimirescu, țara noastră trece prin momente grele
și, la orizont, se profilează dezastrul, chiar Hitler a
creat cea mai puternică armată din istoria omenirii, cu
gândul să îngenuncheze popoare, să le transforme în
mici colonii. Avem exemplu: Polonia, Belgia, Olanda,
Franța. Una după alta au căzut sub șenilele tancurilor
Germaniei naziste. Drumul de înfundătură, pe care a
apucat țara noastră din ordinul marelui mareșal
Antonescu, va duce sigur la desființarea ei ca stat.
vem o țară cu pământ mănos, binecuvântată de
natura, cu toate bogățiile solului și ale subsolului, de
mult jinduite de nemți. Războiul este încă de durată,
• noastr& î11 lupta va scurta această perioadă
Ș om micșora numărul morților și al distrugerilor,

134
vom scoate țara mai departe din acest război ucigător.
Uniunea Sovietică, prin generozitatea care o
caracterizează, prin idealul propus, ca eliberatoare a
popoarelor de sub ciuma hitleristă, ne-au creat calea s-o
scoatem din impas, cu un ceas mai devreme, prin
formarea diviziei de voluntari. Avem această datorie
sfântă. Este mama noastră a tuturor, de noi depinde
soarta ei în viitor. Nu uitați că acolo sunt’ părinții,
copiii, frații și surorile noastre. Toți ne-așteaptă cu
sufletul la gură. w .
- Dar ce facem cu situația actuală a fraților din
stânga Prutului, aflați sub ocupație comunistă? Ce
facem cu familiile românilor, aflați în situația de-a fi
deportați în neagra Siberie? a întrebat locotenentul
Vasile Roșea. . .
- Bine ai pus problema, i-a răspuns colonelu
Cambrea. Se va rezolva numai dacă vom trece alaturi
de armata roșie. Prin jertfa, dovedim încredere, aratam
că regretăm și că nu suntem de acord cu Antonescu,
trădătorul tării și al intereselor noastre.
- Astfel și cu alte argumente ne vorbeaț ,
domnule colonel, când eram în țară, a luat cuv
locotenentul de rezervă Emil Filimon. ^ncI tă
spuneați că avem o datorie de onoare, o datorie
de a ne dezrobi Basarabia, nordul ®ucoymel’i’wflre
Pertei, teritorii apărate cu pieptul de Ștefan ce ,
împotriva tătarilor și a atâtor ~ navalitorn c
intervenit în noua dumneavoastră onen •
ramas absolut aceleași elemente? Nu es a
aceeași problemă, adică smulgerea din P
acestor teritorii? . o • eiemente
- “Nu. Acum sunt în.posesia . cu
Pentru rezolvarea problemei. Germani ,

135
oprirea ei în fața Moscovei, o dată cu intrarea
Americii în război împotriva ei, o dată cu crearea celui
de-al doilea front, este vorba de timp numai, fiindcă în
rest Germania a pierdut războiul. Nu va putea să facă
față unui front care se întinde din nordul Europei până
în sud. Nu va putea să țină-n frâu atâtea popoare
subjugate. Este vorba de Franța lui De Gaulle, de
Polonia, Belgia, Ungaria, Cehoslovacia, de focul cum
vedeți, stă pe un vulcan gata să răbufnească”.
A urmat apoi Ana Pauker, îndopată cu
argumente specific comuniste și îndoctrinată cu teoria
marxist - leninistă, care a început prin a spune că
“vecinul la nevoie se cunoaște și că vecinul este acela
care-ți deschide ușa dacă te afli la aman”.
Cât privește Basarabia, poporul sovietic nu se
va opune că această curelușă de pământ, să decidă
printr-un referendum la sfârșitul războiului de partea
cui să rămână. Poporul român să nu uite că
independența țării obținută prin războiul de
independență a țării din 1877, în bună parte se
datoreșțe și armatei ruse”.
- Permiteți, stimată doamnă, s-a ridicat
căpitanul Popescu Tudor, ofițer activ, să va
reamintesc câte ceva din zbuciumata noastră istorie și
sa va spun că Basarabia dintotdeauna a fost și a
aparținut poporului român. Cunoașteți foarte bine că
^azboml ruso - turc, de care pomeniți, rușii s-au
a in situația de-a fi zdrobiți de către armatele
de vestitu1’ conducător de oști
?e dandu-și seama de situația în care
teiZ,^ e rasT’ .ne'a cerut Storul Printr’°
turc?nenr«T^Ce^,Dunărea Pe unde puteti, treceți,
uircn ne prăpădesc . r

136
 Ministrul de externe al României, la vremea
aceea, în persoana marelui om politic Mihail
Kogălniceanu, apreciind favorabil momentul
împlinirii visului de aur al românilor, a declarat, la
data de 9 mai 1877 independența față de imperiul
otoman, dispunând concomitent și intrarea României
în foc alături de vecinul nostru de răsărit.
Pagini de glorie au înscris românii prin vitejia
lor, fapte mărețe s-au petrecut, despre care vorbeau
toate ziarele vremii de pe tot cuprinsul Europei.
Grivița, Smârdan și Plevna erau cetăți
inexpugnabile apărate de către turcii înarmați până-n
dinți, iar soldatul român, deși cu “opinca-i spartă și
căciula desfundată”, cum spune poetul Vasile
Alecsandri, din dorința de a deveni independent, a
luptat sfidând moartea.
“De unde vii, străine? îl întreabă pe sergentul
român, colonelul rus, care mergea în fruntea a trei
batalioane de gardă împărătească.
“Vin tocmai de la Plevna.
“Dar aceste decorații, cum, cine ți le-a dat?
“Chiar domnitorul nostru și-al vostru împărat.
Era vorba de Crucea “Sfântul Gheorghe și-a
României stea!” , . n însusi
Iată, deci, chiar colonelu1 care
împăratul a apreciat vitejia dorobanțu u ’
a luat steagul redute, turcești șt ou A străpung
gloanțe, s-a prăbușit in șanț... I-a
Prezentat onorul cu întregul regime ’ român.
admirație fată de eroismul unui simp întreb
Așa stând lucrurile, mai bine zi
cum poate fi tradusă atitudinea vecini învingători,
când după ce s-a terminat războiul, i ș

137
la Congresul de la Berlin din 1878, nu numai că n-a
recunoscut jertfa noastră de sânge, prietenia pe care
le-am dovedit-o, ne-a smuls din trupul țării cele trei
județe: Cahul, Bolgrad și Ismail, toate restituite nouă
prin pacea de la Paris, 1856.
- Alte vremuri, altă politică, altă mentalitate, i-a
răspuns doamna Ana Pauker.
- Aceeași politică, politica lui Petru I
Alexievici, care a purtat războaie, cu Suedia și Turcia,
pentru a ajunge de la Marea Baltică în Dardanele,
continuată acum de Uniunea Sovietică, fapt care se
dovedește prin răpirea Basarabiei, a nordului
Bucovinei și celelalte teritorii românești.
- De-ajuns, bandit fascist! până când? a bătut
cu pumnul în masă colonelul rus Samoilov.
Ca urmare, ședința a luat sfârșit. Dreptatea
leului s-a impus, iar căpitanul Tudor Popescu, chiar
atunci a și fost ridicat din lagăr și dispărut a fost. Am
aflat mult mai târziu c-ar fi fost condamnat la 10 ani.
Ceilalți musafiri, în frunte cu Ana Pauker,
slabă și tunsă scurt, îmbrăcată cu o rochie de curgea
pe ea, omul de directă legătură cu Stalin, colonelul
Cambrea, Teclu, precum și maiorul Buzoianu din
regimentul 49 infanterie au mai poposit o vreme în
lagăr, purtând discuții individuale și în grupuri mai
mici, cu diferiți ofițeri, în scopul de a-i convinge de
necesitatea stringentă de a se înscrie în divizie. Mulți
au tost dintre cei care au fost convinși să se înscrie. Ca
argumente h se prezenta un viitor de aur, în sensul că
ei vor forma armata poporului, că ei vor conduce
peT01 P™* că exploatarea omului de
vor trprp a^te cuvinte ei vor fi cei care
vor trece in fruntea bucatelor.

138
 Pe noi,ofițerii din regimentul 49 infanterie, din
cei rămași fiindcă o parte se înscriseseră deja în
divizie și părăsiseră lagărul, ne chema să ne
lămurească maiorul a Buzoianu, comandantul
batalionului 1, regimentul 49 infanterie, din care
făceam și eu parte.
Primul, cu care a încercat să vorbească, a fost
colonelul Anastasescu Dumitru, comandantul nostru.
“Otravă, te-am cunoscut, otravă ai rămas și în
continuare. Nu-ți este îngăduit ție, care ai fost ținut pe
palme, tu plutonier major făcut ofițer peste noapte, tu
care ai adunat atâta avere, să te faci frate cu dracul și
să duci pacoste și ciuma comunistă în țară. Din cultura
ta atât de limitată îți dai seama ce înseamnă
comunism? așa i-a răspuns colonelul Anastasescu și 1-
a lăsat mască, fără să-i dea posibilitatea să scoata nici
un cuvânt. . . .
La 20 iunie în același an 1943, internat claie
peste grămadă în spitalul din lagăr, deși cu ran u
trimiteam din rația noastră pentru întremare, na
chip. A închis ochii colonelul nostru pentru tot eaun .
Trei ostași din regimentul 49
câțiva ofițeri i-au săpat o groapă normala, in
Și nu la grămadă. Părintele Gheorghiu i-a o
ascuns o slujbă creștinească după tot tipicu
ortodoxe. Cu ocazia primei repatrieri, can nostru
mtr-un lot și câțiva ostași din jegimenhil nostru,
sergentul Matei a umplut o traista de pam *
mormântul lui și l-a adus în pământul țarii p

n . Cel care a purtat o luptă cu rr

^tizoianu, demascându-1 în toată comp• . fusese
fanseu a fost locotenentul Gicu Filoti.

139
adjutant în Batalionul I, pe care îl comanda la Cotul
Donului. ...
“Ați uitat, domnule maior, cum țrimiteați ostași
să vă sape via și să vă secere grâul? Ați uitat că socrii
dumneavoastră sunt chiaburi și o dată cu instalarea
comunismului, pe care vreți să-1 aduceți în țară, veți
pierde totul? Cine vă împuternicește pe
dumneavoastră să hotărâți în numele țării? Ana
Pauker? Codler, politrucul? Rușii comuniști? Ați uitat
ce le vorbeați ostașilor înainte de-a merge pe front?
Să-și facă datoria și să lupte ca hidra comunistă să fie
zdrobită? Sunt chiar cuvintele dumneavoastră. Când
ați spus adevărul? Atunci sau acum? Nu vă doare
sufletul de sutele de ostași rămași pe câmpul de luptă,
din batalionul pe care l-ați comandat? Vă amintiți,
cum pentru cea mai mică greșeală a unui ostaș, din
“bolșevicule” și “trădătorule” nu-1 scoteați? Vă
amintiți cum, la cea mai mică greșeală, pedepseați cu
pedeapsă umilitoare: 25 de lovituri la spate?
Ce vă determină domnule maior să faceți o
întoarcere de 180 grade? Gradul de general?
A rămas stupefiat maiorul Buzoianu, cum de-a
fost posibil ca un subaltern de-al lui, unul dintre cei
apropiați,^ să-1 judece și să-i poată vorbi,
demonstrându-i adevăruri pe care nu le-ar fi putut
dezminți.
Pe maiorul Luscan, om dintr-o bucată, patriot
convms, n-a avut curajul să-1 cheme și în cele câteva
zile cat a mai rămas în lagăr, l-a ocolit să nu dea ochii
cu el, ca nu se știe ce^s-ar fi putut întâmpla.
e, nu cunoaștea, întrucât nu făcusem
parte dm batalionul pe care îl comandase, dar m-a dat
pe lista cineva și m-a chemat. Firește că m-am dus,

140
mai mult din curiozitate.
- Văd că ești tânăr, fumezi?
- Nu vreau să-mi otrăvesc organismul cu acest
drog atât de periculos.
. - Foarte bine. Mare lucru pentru un tânăr,
pentru sănătatea ta. O chiflă, nu mă refuza, servește!
- Păstrați-o la urmă.
își însușise stratagema politrucilor de a te
cumpăra prin a-ți oferi nu bani, fiindcă n-ar fi avut
nici o valoare - pâine și mahoarcă. Acestea
reprezentau argintii lui Iuda.
- Ce meserie ai avut în viața civilă?
- învățător.
- învățător?... Am o impresie foarte bună
despre învățători. în gândul meu, că în viața civila
eram socotiți niște țărani cu o brumă de carte. Voi,
ofițerii activi, erați păunii între modestele păsări de

“învățătorii sunt acei care și m pn

mondial și în acest război și-au b- pe
prisosință față de țară“, a reluat el co i - gj
drept cuvânt au fost denumiți apostoli ai •
sunt cei care pun condeiul în mana celormuci și^
felul cum știe el, învățătorul sa-1 pun , P . j
de mâine, omul format, omul de caracter, cinsu ș
C°reCt! Mă uitam la el și-l aprobam întrucât nu spunea
“ S^urnnt =0 J-a «țtă
misiune, cu lupta pe care o ducem V bată de
diviziei de voluntari, divizie care ne- s_a creat.
Stalin, și-ar fi păcat să pierdem, ocazia ce mulți ostași
Se impune să fie completata cu c oreșeaia mare
Pentru a fi cât mai puternică. Sa e divizia la doua
Pe care a făcut-o Șteflea că a micșorat ai

141
regimente, iar regimentul la două batalioane, fapt care
a tras după sine înfrângerea de la Cotul Donului.
Hrană, echipament, solde, avansări, primim de la frații
noștri, ruși.
în timp ce vorbea cu mine, a scos dintr-o
traistă ponosită o hartă a Europei. Avea deci și
material didactic pentru a convinge.
Iată! a început să plimbe, cam stângaci e drept,
un creion pe hartă, indicându-mi drumul parcurs de
Hitler.
Făcea impresia că eu aș fi cumva Ribentrop iar
el Molotov și-am ajuns să împărțim Europa, după
bunul nostru plac.
Mare om de stat devenise Ionică, eu, băiatul lui
Ștefan și al Smarandei.
- Ce crezi? mă întrebă el, țările baltice:
Letonia, Lituania și Estonia, le lăsăm independente
sau le cedăm URSS-ului?
- Păi rușii n-au de-ajuns? Ce le mai trebuie?
mi-am dat eu părerea.
j Nu vorbim din punctul de vedere al
teritoriilor ci ne gândim să le anexăm spiritualmente
marelui imperiu al uniunii, adică țării cu cea mai
dreaptă orânduire din lume și din toate timpurile. Ea,
URSS-ul, la sfârșitul războiului va conduce întregul
glob, ea va aduce egalitatea între popoare și tot ea va
tace să dispară aceste vădite inegalități dintre țări și
oameni. ’
- Ce părere aveți în legătură cu Basarabia? de
nordul Bucovinei, de cetățile de la Hotin, cetății®
apărate de Ștefan cel Mare, l-am întrerupt eu chiar în
clipa când își luase avânt?
- Este vorba de o istorie perimată, de un
naționalism îngust. Comunismul sparge hotarele, 1®

142
eliberează și oamenii devin toți egali. Latifundiile
dispar și fiecăruia i se dă după munca lui, așa fel încât
să ducă o viață îndestulată, decentă, onorată și fără
discordanțe: palat pe de-o parte și cocioabă pe de alta.
- Nu mi-ați răspuns la întrebare cât privește
Basarabia, și toate ținuturile luate prin puterea
pumnului.
- Hotărăște generalisimul Stalin, la'sfârșitul
războiului, dar pentru asta depinde de mine, de tine, și
de noi toți cei care înțelegem că a venit timpul să ne
organizam și să formăm o divizie și chiar două, de
voluntari și să luptăm alături de armata roșie, armata
eliberatoare a tuturor popoarelor căzute sub cisma
fascistă, să luptăm până la victoria finală, până la
zdrobirea Germaniei fasciste în chiar bârlogul ei, cum
a declarat generalisimul Stalin. .
- Sunt convins că de voie, chiar de-ar mun
întreagă alături de ei în luptă nu ne vor retroce a
o palmă. Vom lupta, vom muri, vom trăi, dar un
pus piciorul rusul înapoi nu se retrage nici u p •
Politica lui Petru I Cel Mare, continuata de b
Visarionovici. w .u interes se pot
- Când este vorba de politica,^ nismul, să
schimba multe. Rușii vor să extindă e, vor să
cuprindă în sfera lor cât mai mul p v te pune
desființeze granițele așa că nu se
problema Basarabiei. , , țn final, să facă
- Cu alte cuvinte, ne ia cu to • vreme
șue vor, eu atâta vreme cât sunt in . un de
cât am depus un jurământ, nu voi. alături
tranzacții cu nimeni. Am Pl.e?at anexiuni, ci sa
de nemți, nu pentru cuceriri

143
reîntregim țara, așa cum ne-au lăsat-o părinții noștri,
ca urmare a peste opt sute de mii de jertfe, sacrificate
în primul război mondial.
Cu aceste zise am ieșit, maiorul a rămas
dezumflat și cu chifla pe masă.

TĂTUCUL STALIN NU GLUMEȘTE

Lagărul Oranki, cunoscut de cei care au călcat

pe acolo și lagărul nr. 74, a fost schit de călugări încă
de pe timpul țarilor. Era o insulă de pământ izolată de
lume, cu gard de zid gros și înalt, ierminat deasupra cu
un alt gărduleț format din trei rânduri de sârmă
ghimpată. La fiecare colț de gard era instalat un fel de
prepeleac, unde făcea de pază un ciasovoi gâdilând
trăgaciul armei zi și noapte.
Pentru mai multă siguranță și pentru a se avea
un control rapid dacă nu cumva a dezertat cineva, se
afla în interior pe o lățime de trei metri o fâșie de
pământ, arată și greblată în fiecare dimineață. Să fi
avut cineva curajul să se apropie de gardul format de
încă cinci rânduri de sârmă, care despărțea interiorul
propriu-zis, c-a lui era izbânda. A încercat un biet
neamț, fără nici o intenție să-și ridice șapca zburată de
vânt și-ntr-o secundă i s-a cântat prohodul.
In iama anului 1942-1943, iarnă grea, cu geruri
năprazmce, rușii împinși până la Volga, pierzând
atâtea teritorii, s-au aflat în situația de a nu putea face
față atâtor lipsuri. Alimentele lipseau, chiar pentru
populația lor, medicamentele la fel, astfel că se
instalase foamea care făcea ravagii. De asemenea,
tiîosul exantematic, ca și păduchii cu care venisem de

144
pe linia frontului, secerau pe-un capăt.
Cele două spitale din incinta lagărului, erau
arhipline de bolnavi fără speranță, iar magaziile,
subsolurile și beciurile erau înțesate cu morți. Căra
Colodea, un rus bătrânel c-o căruță trasă de un cal, dar
crezi că-și îndeplinea norma? Nici vorbă. Pământul
era bocnă și morții erau tot mai mulți, mai ales după
lichidarea armatei lui von Paulus, la Sțalingrad.
Atunci au fost aduși prizonieri cu nemiluita. înșiși
rușii nu se așteptau la o asemenea pradă, de ostași și
ofițeri germani, bolnavi și bușiți de păduchi.
Intr-o situație ca atare, cu toată bunăvoința
doctoriței Mihailovna și a personalului sanitar de-a
menține la linia de plutire viața în lagăr, situația
devenise alarmantă. Se murea continuu, dar asta n-
avea nici un amestec cu activitatea politrucilor.
Codler, Birman, Terleschi și alții. Ei știau una și buna:
să prindă cu arcanul cât mai mulți pretedenți a
formarea grupei antifasciste.. Ispititoare au os
argumentele lor pentru mulți din cei care n-au avu
curajul să rămână neangajați și speriați de foame, ca ș
de . aspectul morții, au plecat la diferite e ș
antifasciste, să devină oameni. .
Alții au rămas pe loc încheind nucleele
antifasciste care se ocupau cu propaganda
nescrisă în rândurile celor neutri. w ovqfflPnul
într-o atmosferă disperată, după '. lusiv
Porții, ținut pe toată perioada din lanuari ș
aprilie 1943, la începutul de lună mai, ip , ja
s°arele cu dinți, toți schelete zornaitoaie r Ș.,
examenul sever al foamei, ătăiată-n
nmnezeu îi mare - cu o pâine alba, pu .
Patru și rumenită cozonac, plus 30 gr- c

145
zahăr, și chiar cu câte-o cutie de lapte pentru patru
persoane.
Era cât p-aci să uit, și-ar fi fost păcat, cu 20
pachete de țigări, în cutii aurite, made în Grecia. Asta
a fost chiar culmea, bucuria cea mai mare.
Peste noapte, se vede treaba, tătucul Stalin, la
îndemâna Crucii Roșii Internaționale și la îndemnul
americanilor, de la care ei inșiși primeau “pe bolșe”,
vorba lor, adică din abundență, a rupt învoiala cu
moartea și i-a spus, probabil, în față: “Ți-am dat cât ai
vrut, nesătulo, restul lasă-1 pentru mine, fiindcă am
nevoie de ei să-i trimit pe front, împotriva lui Hitler,
să mai moară și acolo, să nu zică lumea internațională
că toți au murit la noi. Iată, chiar suntem pe cale să
încropim divizia Tudor Vladimirescu. O să ai parte să
mănânci și din ăștia pe săturate, iar cei câțiva rămași
o să-i pun să construiască șosele și clădiri, că doar ei
le-au dărâmat. La urmă am eu grijă să mai duc plosca
din ei în țară, fiindcă am oamenii mei supuși și
cumsecade, în frunte cu Gheorghiță. N-ar ieși din
vorba njca să-1 pici cu ceară. Țara toată de le-o cer mi-
o dau cu toată inima, dar și eu, nu mă laud, am făcut
din ei oameni. I-am scos din pușcării și i-am făcut
miniștri fără să-i întreb de studii, și-atunci? să miștc-n
front și-atât le trebuie. Cu mine nu se joacă nimeni”-
‘Fraților, tătucul Stalin, își dădea cu părerea
unu, a fost vizitat de Scaraoschi, bunul lui prieten și
fluturându-i coada îmbârligată pe lângă mustata lui
stufoasă, i-a făcut reproșuri”.
Ce foci generalisime? ai de gând să-i îngropi
chiar pe toți? Mai lasă și câțiva de sămânță..
vnrhs •CU mana la chipiu, nu i-a ieșit din
orba și pasămite, peste noapte, a dat ordinul de

146
îmbunătățire a hranei. Ce-o fi zis în gândul lui: 4iMă
fac frate cu dracul până trec puntea și după aceea văd
eu ce fac cu ei și chiar dacă cu americanii, capitaliștii
că nici ăștia nu-s ușă de biserică. Sunt exploatatori..
Așadar, într-o zi, la hotar de luna mai, ne-am
trezit ca într-un vis nemaipomenit.
- Șir indian, adică unul în spatele celuilalt, a
ținut să repete artelnicul de zi și cu polonicul â început
să împartă ciorba rusească, plină de bucăți de came.
Era așa de gustoasă, după atâtea tărâțe și ovăz
nedecorticat că, dacă m-ar fi lăsat pe mine slobod să
mă lupt cu cazanul, rămășag puneam că-1 dădeam de-a
dura, într-un timp record. Aveam ambiție să înec
vulpea din stomacul meu, fiindcă - sigur - își făcuse
pui. . r
“Felul doi!” a strigat cineva și n-a tost o
glumă. O bucată de came zdravănă, rumeni a
cuptor, așezată pe un pilaf de orez alb, foaie ec •
Grăsimea maronie de purcel îi dădea un asp^c
mănânci cu catiloc cu tot. La urmă, sa-și .
chiar, că nici acasă nu mâncasem, mă pomenesc ca’din
întinde și-un castron de compot, nu din prun fajCte
mere pădurețe să ti se sterpezeazcă dințu, ci
tropicale: ananas, portocale, mandarine și •
mai? Ce-i plăcea lui tătucul Stalin ne-a țriere? nu
Bravo, nene! ce mai vrei acum. P ncăj
Pricepeam de fel. “Ori ne îngrașă Pentr uniij
s-avem putere, ori ne taie de Crăciun P
Picior peste picior și cu țigara-n gura. ,em cu ce
Așteptam acum să vină seara s încurcat,
ne mai blagoslovește și-a venit, nu,
lncarcată cu o omletă din praf de .-tă întinsa
castronul, împănată cu bucăți de șunc P <■

147
ca o plăcintă și ca felul doi o budincă din gris cu patru
biscuiți alături. Bravo! așa da, mai zic și eu
prizonierat. Cum nu se mai întrevedea nici o mișcare,
dau să mă ridic, când numai ce-aud că strigă unul de
parcă se rătăcise în pădure.
“Desertul! nu plecați!”
Și n-a fost o glumă, a venit un ceai din finețe
dulci și parfumate: din Spania, Italia se vede treaba, ce
mai calea-valea calculat să n-avem coșmare peste
noapte.
Ține-le Doamne, năravul mi-am zis în gândul
meu și mi-am făcut cruce. Așa da, mâncare, zic și eu.
De plăcere să mai întârzii pe-aici.
- Ce mai urmează? a strigat un altul, în glumă,
firește, dar gluma s-a prins.
- Țigările!
- Țigări?
- Da, din cele fine, jos cu mahorca, țigări din
tutun răscopt, sub razele soarelui mediteranian, am
completat chiar eu și nu degeaba, fiindcă ne-au
împărțit pe loc, retroactiv câte 20 de pachete pe lună,
fiecare pachet a 15 țigări fiecare. Am plecat cu 60 de
pachete aurite și toate pictate cu doi măslini și-o
cămilă culcată, rumegând la umbra lor, plescăind
sătulă.
Iată deci, că rușii, stăpânii și învingătorii
noștri, dacă voiau, nu cum îi compătimeau unu,
puteau să facă și gaură în cer, la o adică. Unde s-au
dus, la cine au cerut, cine le-a dat, de unde-au luat, u
privește...
Eu știam una și bună că noi, cei tineri, piele și
os am crescut în greutate, de mi-era mai mare dragul»
după circa două luni cât a durat bucuria, să m-admir în

148
oglinda unei bălți, rămasă după ploaie.
Ce s-a întâmplat după aceea, ce le-au trecut
rușilor prin cap, nu știu, c-au schimbat meniul și ne-au
trecut la o rație acceptabila, să zic: 500-600 gr. de
pâine, o supă din varză fiartă și o cașă de crupe din
ovăz, pe jumătate decorticat. Seara ca și dimineața un
ceai sau o supă.
începând din primăvară, și până târziu -
toamna, se îmbunătățea meniul cu urzici și alte plante
Păd în 1946, chiar în 1947, a fost o vreme când,
datorită secetei cumplite, războiul de-abia terminat cu
lipsurile lui inerente, însăși populația civila a trecut
prin mari lipsuri. Nouă însă ni_ s-a asiguia P
lipsă, prin pâine mai multă și tarate fierte, P
cărora se arunca câte o lingură de unțdele .
umplea burta până la refuz, dar și slăbirea v
lipsă de hrană variată și lipsa de vitamine.
dăduseră în orbul găinilor, iar^alții avea jce
dinții. Ajunseseră să-i culce și să-i ridice c p P
Gingia devenise moale ca o pastă. .
Zece ani și chiar mai mulți, s-au scurs^
rămas același meniu fix. Se făceau o meniul,
fiindcă la intrarea în sala de meșe er ^^care de
scris cu litere mari, pe zile. Una și aceeaș
iuni și până duminică. • este două
“Ce te uiți, mă?” Citește acum și pes
cincinale și dacă s-o schimba o iota, s
CUțu!” • nerioada de
Obiectiv, privind situația, P când
adevărată înfometare, când s-a murit .p foamea și
nu se purtau discuții decât în-lega Ariim ]a caloriile
rețetele de mâncare, a luat sfârșit- :ntreprinde tot
calculate se putea mișca, se P“tea5 ,îctuale.
felul de munci manuale și chiar in

149
 Unii lucrau în brigadă la pădure, la tăiat copaci
și la adusul lor în cârcă, 6 sau 8 bușteni, pentru
nevoile lagărului; munca de autoservire, așa zisă. Alții
lucrau la lagăr la brigada de spălat rufe, călcătorie; nu
mai vorbim de bucătărie, unde n-ajungeau decât
oamenii devotați politrucilor. Cine obținea un post la
serviciul de cașă, era echivalent cu cel de ambasador.
Că ai toată vremea asigurată mâncarea și să nu te mai
preocupă sub nici o formă foamea, era lucrul cel mai
important. Pe timpul verii, se alcătuiau brigăzi de
cosit, iar în timpul toamnei, brigăzi pentru adunatul
cartofilor.
In fmal, au fost tot felul de munci pentru
ofițerii inferiori, adică sublocotenent - inclusiv
căpitan. In lagărul 74 nu s-a lucrat în mine de cărbuni
sau în diferitele uzine. A fost dusă o muncă, așa zisă
de autoservire.

VANIUȘA, FRATELE MEU

Eu am intrat în brigada condusă de căpitanul

Hrisolor, care cunoștea limba rusă la perfecție. Făcuse
liceul la Chișinău.
Fusesem repartizat la construirea șanțului de
scurgere a șoselii dintre gara Șonica și lagărul unde ne
aflam. Era considerată munca de autoservire, fiindcă
pe ea ne aduceau diferitele alimente sosite prin gara
respectivă.
In această brigadă, alcătuită aproape in
întregime numai cu bărbați din regimentul nostru, sau
din regimentul 28 artilerie - din același oraș cu noi -
Rm. Sărat, munceam și îndeplineam norma fixată de
Volodea, un inginer în vârstă, de prin părțile

150
Riazanului. Ca urmare, primeam un supliment de
hrană destul de consistent. îl aducea zilnic căruța,
către orele 10 dimineața, o căruță trasă de un cal’
condusă de o rusoaică tânără și frumoasă, cu ochi
albaștri și cu părul de culoarea spicului de grâu; o
chema Marusia.
Când sosea căruța și se oprea în dreptul
brigăzii noastre, ne încolona în șir indian și fiecare
trecea prin fața rusoaicei și-și primea suplimentul,
care consta din două felii de pâine și o bucată de
salam sau came.
In prima zi, în clipa când mi-a venit rândul mie
și tocmai când mi-a întins Marusia suplimentul,
deodată a tresărit ca și când se întâlnea cu un ss-ist sau
cu cineva pe care-1 cunoștea de undeva, dar nu știa de
unde să-1 ia.
La urmă, după ce s-a împărțit la fiecare porția
respectivă, cum stăteam așezați pe buza șanțului, o
văd pe Marusia că venea spre noi și căuta parcă ceva.
- Ce s-a întâmplat? o întrebă căpitanul
Hrisolor.
- Caut pe fratele meu.
— Care frate?
în clipa aceea s-a oprit în fața mea- .
- El e fratele meu! și cu ochn-nJac nu nu
Prins capul și m-a sărutat pe amândoi ooraj
- Ce se întâmplă, domnule capit^? O ba
Pe mânecă. Cine știe cu cine ma confunda, im
aPă, fără să port vreo vină. . front, și
, - Cică semeni cu fratele ei, aflatJ
despre care nu mai știe nimic de mai mentului pe
Zilnic, după aceea, în ^^eva în plus.
316 îl primeam, avea grijă să-mi ofe prin
La vreo săptămână, doua,

151
același perivocic, că pleacă în concediu și că, mă
întreabă ce-aș dori să-mi aducă ceva bun de-acasă.
- O găină friptă și-o plăcintă cu brânză multă,
coaptă la cuptor, i-am răspuns în glumă.
A zâmbit și Marusia și mi-a dat să înțeleg
că-mi va îndeplini dorința.
Cu nerăbdare am așteptat-o să se întoarcă din
concediu. De fiecare dată mă uitam înaintea căruței
s-o văd și de fiecare dată îmi părea rău că nu era ea. Ii
luase locul un rus mai în vârstă.
Intr-o bună zi, când soarele lumina cerul
albastru ca sineala și când florile de câmp își ridicau
cupola petalelor să fie văzute și admirate, pe lângă
căruța, pe care o vedeam de la distanță, venea mândră
- Marusia. Era îmbrăcată cu o rochiță deschisă la
culoare, cu basma pe cap și cu mărgele galbene la gât.
Când mi-a venit rândul, m-a îmbrățișat și mi-a
întins suplimentul respectiv și în plus un pachet.
- Poftim! Acesta este din partea mea și te rog
să nu te superi. Toți cei de lângă mine erau curioși să
vadă cexmi-a adus.
In fața lor l-am desfăcut. Erau două cepe, doua
căpățâni de usturoi și-o pâine coaptă la cuptor.
- Te rog să primești acest mic dar, mi s-a
adresat prin perivocic. N-am putut să-ți aduc mai
mult. Casa mi-a fost arsă scrum, iar mama a murit sub
dărâmături.
M-a impresionat până la lacrimi. Alături fiind
un ciosovoi tânăr căruia Marusia îi dădea și lui porție,
i-am cerut învoirea să-i mulțumesc. M-am apropiat de
ea, i-am luat mâna și i-am sărutat-o. Tremurând ca
firul ierbii sub briza de primăvară s-a făcut la fața ca
bujorul.

152
 - Nu se poate! Nu se poate! E prea puțin ce-am
putut să fac eu pentru tine, fratele meu Vaniușa.
Ochii ei rotunzi și albaștri, ca marea cea mare,
erau scăldați în lacrimi. Nu mult după aceea, brigada
noastră a primit o altă însărcinare și-a dispărut din
viața mea frumoasa rusoaică cu părul ei galben ca
spicul grâului și cu fața-i plină de lumină.

festivitate tristă
La începutul lunii septembrie 1943 ai fost
sărbătorit la noi în lagărul 74 - evenimen 1 . *
și ieșirii din situația de prizonieri a tuturor
au înțeles să se înscrie voluntar in diyii
Vladimirescu, divizia formată pe teritoriu
dezlegarea statului român. nUtnsă
Era o zi cu un cer acoperit, ca P j
formată din nori de culoarea cenușei, un
sufletul meu. Era clipa despărțirii de fra.i f j
somut în tranșee și cu care am gii,
nimicitor al katiușelor, drumul nesfarși P
precum și foamea și tifosul exantematic. Ne
Inima o simțeam ca prinsa in.^ . ochjj cu
despărțeam cu răceală parcă să ne pri tuziasnlj
toate că plecasem toți animați de a > oatriei, pe
msuflețiți de aceleași năzuințe: r^in3re®. :eJ^fa a mai
care ne-au lăsat-o părinții în 191 a P tunja Ca o
blne de opt sute de mii de români, Pa iar
ntedalie și-acum sfârtecată pe de o p care ne
de alta de vecinii noștri de la răsărit,
Wlegem să luptăm ca voluntari. . . raiată chiar în
Pe scena improvizată cu flori,

153
fața mănăstirii Oranki, a luat cuvântul colonelul
Maltopol.
“Voi, care n-ati înțeles durerea patriei,
greutățile prin care trece, voi care ați rămas indiferenți
față de mama noastră aflată în primejdie, veți fi
blestemați de copiii voștri, de poporul care v-a crescut
și v-a educat. Nu uitați că va sosi o vreme când țara vă
va refuza, când țara n-o să vă mai primească la sânul
ei. Era momentul prielnic care ni l-a acordat buna
noastră vecină, să mergem alături de ea, pentru a o
scoate la lumină din întunericul în care a fost aruncată
de Antonescu și clica lui. Cu piepturile noastre vom
face halt războiului mai devreme și vom salva de la
moarte atâtea vieți nevinovate, vom aduce pace în
fruntariile ei naturale. Treceți alături de noi”.
Au urmat și alți oratori mai transparenți care ne
vorbeau chipurile cifrat să nu înțeleagă politrucii. “Nu
v-ați săturat și nu pronunța de ce anume, se
subînțelegea, de cașa rușilor sau “fa-te frate... adică
cu dracul până... și vedem noi cum va fi bine... sau:
zi ca el .și fa... să fie bine, adică ca tine. Alții încercau
să se dezvinovățească într-un fel... Nu ne înfierați că
facem acest pas. N-aveți nici un drept. Viitorul este
singurul care va hotărî. Deocamdată, noi credem că
mergem pe drumul cel bun. Gândiți-vă că vă așteaptă
mama cu pâine caldă în cuptor, soția, copiii. leșiti la
libertate, la luptă, nu stați în adormire.
Se crease o situație de parcă se ridica mortul
din casa să fie dus la groapă, o atmosferă care-mi
meca suflcml, o atmosferă care din capul locului n-ar
ii trebuit creată.
-Cele¥te naționalități cu care am
onlocuit, mai mult sau mai puțin - finlandezi,

154
 italieni, francezi, spanioli, nemți și chiar japonezi - au
plecat din lagărele sovietice fără formare de divizii, de
grupe antifasciste, fără lupta surdă până la distrugere
între frați.
Era o situație cumplită, o atmosferă
tulburătoare să-ți vezi camaradul tău român, în care
aveai deplină încredere, cum a ținut ascuns că-i
voluntar și să-l vezi în rândurile celor care pleacă sau
să te uiți cum se desprinde de lângă tine și trece în
rândurile voluntarilor. Au fost și situații când, din
rândurile celor care urmau să plece, s-au retras,
renunțând să iasă pe poartă.
Ceremonialul plecării a luat sfârșit și încolonați
câte cinci au ieșit pe porțile grele ale lagărului. Unu
cu ochii plini de lacrimi, iar noi cei rămași, ei am
abătuți, sub cerul plumburiu al toamnei. Ploaia se
întețea din ce în ce mai tare. însăși natura lua parte la
drama despărțirii, pentru totdeauna. Unii plocau,
noi rămâneam. Până când? Până în anul 1946 j

decembrie, data ultimă a repatrierii prizonierilor

români și poate nici atunci dacă nu intervenea ? h

grevă din februarie 1948. Prin jertfa noastra, neajum

de nimeni, dând tribut în morți, am impus iepa c •
demonstrat că suntem singurul popor ip
coeziune și de bărbăție. x voî

Bine ne-a spus un comandant de lag' • ;

românii ați căzut prost față de nemți, p alții
Părăsit și față de ruși. Ați luptat și cu unu ■ [a
aV murit și-ntr-o parte și-n cealalta parte ș p

urmă, datorită vouă, adică la noi, rușii, aș

degeaba. . „ n-am
. Avea dreptate rusul și dorind să-irăspuns
Sasit nici un argument să-l contrazic.

155
cu argumentul potrivit că suntem un popor mic, mi-ar
fi răspuns că și Finlanda și alte state sunt popoare mici

23 AUGUST 1944

Preluarea inițiativei de către armata roșie, prin

căderea Stalingradului și respingerea ofensei încercata
de nemți la Kursk și Belgorod, în primavara anului
1943, soarta războiului s-a schimbat. Ca o apă ieșită
din matca ei, trupele sovietice înaintau impetuos către
vest. Au ajuns pe Nipru, au forțat Nistru, armatele
germane s-au retras "strategic”; dar bătălia cea mare
se va da pe frontul de la Mărășești.
Firește că printre prizonieri aveau loc tot felul
de discuții, care mai de care mai contradictorii, deși se
purtau între ofițeri de stat major, deci competență
pentru a ajunge la anumite concluzii.
Unii susțineau că armatele germane vor
învinge, iar alții rămâneau neclintiți în convingerile
lor, în sensul că vor caștiga războiul, folosind în final
chiar arma atomică pe care o au în curs de pregătire.
La club pe de altă parte, ni se spunea de către
politruci, că în fața unei întregi Europe, la care s-a
aliniat armata americană, o tehnică mult superioară
nemților și cu o aviație extrem de sofisticată, sfârșitul
este - se vede - clar, războiul va fi pierdui de Hitler.
A Problema cea mare care ne chinuia era ce se va
intampla cu țara noastră, așezată în calea răutăților,
cum spune cronicarul, ce se va alege de orașele și
b°mbî';date Și de ruși și de nemți, ce se
va întâmpla cu familiile noastre.

156
 Iată încă o problemă de ordin psihologic care
ne chinuia, pe lângă muncile istovitoare cu durghini
de lemn cărate pe spate, așa zise munci de autoservire
(cu o alimentație uniformă, sâcâielile politrucilor, cu
amenințarea la fiecare pas), toate făceau să ne
zbuciume, să ne slăbească rezistența psihică,
încrederea, curajul.
Vara anului 1944 era pe sfârșite. Intrasem de
mult în luna august. Războiul mergea în degringoladă
pentru armatele germane și aliații lor. Armata roșie
repurta victorii după victorii. Stegulețele pe harta
expusă la club se purtau când pe Nipru, când pe
Nistru, când pe Prut. Nemții se retrag strategic.
Bătălia decisivă se va da la Mărășești, unde rușii vor
fi opriți.
Așa vorbeau strategi diferiți din lagăr.
Atmosfera din lagăr devenea exploziva.
Semăna cu un stup de albine în care intrase șonce u .
Inima vibra de emoție pentru țara noastră pusa
situația de a deveni teatru de război.
“23 august 1944”mare agitație, mare zarva
tot lagărul. S-a terminat războiul, toata

“Țara arde! țara este în flăcări! a

politrucul Codler. Antonescu a fost arestat P
cu clica lui. Regele Mihai a ordo^ ^ele
războiului împotriva URSS-ului și-a i
contra nemților.” . N.aveam aer
Respirația îmi devenise greoaie.
parcă. A « rimele
Ce facem? Stăm cu mâinile în san.
SUnt numărate! a . eram parcă
In momentul acesta când

157
electrizați se ridică pe scenă, în aplauzele mulțimii,
bătrânul’ Lae Grecu, veteran din primul război
mondial, avocat de profesie. N-avea un ochi, îl
pierduse cu nemții la Mărășești, în 1917, tot în luna
august.
Domnilor, ni s-a adresat, fără tovarăși, fiindcă
văzusem pe propria noastră piele ce înseamnă
tovarășe, tovărășie... țara trece prin momente
dramatice. Orașele și satele noastre, monumentele de
cultură, lăcașurile sfinte sunt în mare primejdie.
Familiile dragi se află în mare pericol. Războiul este
distrugător și pentru țară și pentru impunerea unei
concepții necunoscute poporului nostru pașnic.
Aplauze.
Grupa antifascistă cu toți chiriașii lor,
împreună cu politrucii lagărului, erau în delir.
Trăiască armata roșie, armata eliberatoare a
popoarelor de sub călcâiul fascist.
Acum, într-adevăr a sosit clipa, își continuă
discursul Lae Grecu, când trebuie să punem mâna pe
armă și să luptăm pentru eliberarea patriei de sub
jugul celor care ne-au cotropit-o. Aplauze prelungite,
mai ales din partea grupei antifasciste și rețineri parcă
din partea celorlalți.
Așadar, acum suntem motivați în fața țării, ca
și în fața conștiinței noastre, să fim înarmați pentru a
lupta alături de armata roșie, dar cu armele pe care ni
le vor încredința regele și guvernul ales de popor.
^erem repatrierea cât mai grabnică pentru a fi de folos
țarii m războiul început cu nemții, cei care au voit să
ne su Jugejncădin primul război mondial.
armata raiaȘeaRomânia, Trăiască Regele, trăiască
armau romana! Ca un vulcan a răbufnit din piepturile

158
întregii mulțimi.
Manifestația a luat sfârșit, iar bătrânul Lae
Grecu, moldovean de la Bacău, a fost purtat pe brațe
de mulțimea entuziasmată.

DIVIZIA HORIA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN

Prin septembrie 1944, o dâră de optimism, cu

toate că nu mai credeam în nimic, a cuprins întreaga
masă de prizonieri. Eram mai veseli, trăiam momente
care ne dădeau speranță. Zilele se scurgeau . în
așteptarea de evenimente tari, mai șocante^ chiar,
pentru a ne smulge din apatie, din somnolență. Vom
fi repatriați poate, vom merge în țară alături de armata
română, vom lupta pentru eliberarea.patriei, pentru
reașezarea ei în hotarele-i firești. A . .
Aflasem că o delegație din partea României se
afla deja la Moscova pentru a trata în legătura cu
condițiile ce ni se vor impune ca urmare situației
conjuncturale în care ne aflam. . luna
Zilele se scurgeau una dup âl’ătoare,
septembrie s-a dus toată, odată cu pa să ne
iar noi tot aici în captivitate și m plus,
încurajeze. w ^tpleaem că formula
Firește că am început sa mțelegem fi
indicată de veteranul nostru Lae ’ e, să
repatriați, n-ar fi pe placul rușilor, jar ‘ finlandezi,
ne convingem, că noi suntem romani Ș încheierii
Pentru care, delegația lor cu ° repatrierii
armistițiului cu rușii, au pus Pr0 • nU teoretic,
Prizonierilor, în primul rând, conc
cum o puneau comuniștii.

159
 Sufla câteodată câte un vânt pe la urechile
noastre că s-ar pregăti un tren, că s-au adus marmide,
materiale, în vederea repatrierii.
Baloane de oxigen, strategic alimentate. Nu
țineau prea multă vreme și reveneam la realitate.
Uneori încercam să ne, autoconvingem că prima
problemă care va fi pusă în negocierile de armistițiu
va fi situația prizonierilor, așa cum s-a rezolvat de
către finlandezi și-apoi cu italienii și cu ceilalți. Spre
marea noastră uimire s-a întâmplat cu totul altceva,
diametral opus, ceva de neînchipuit.
într-o noapte în jurul datei de 12 octombrie
1944.ne-am pomenit cu un mare număr de ofițeri și
?staȘÎ aduși din țară, prinși cu arcanul și
îngrămădiți în vagoane pentru boi și aduși ca
prizonieri, fiind răspândiți pe întregul teritoriu al
URSS.
Am rămas uimiți când i-am văzutei ma
când am stat de vorbă cu ei. Erau deja băgați ini
multe barăci, în carantină, împrejmuiți și iz?
printr-un gard de sârmă ghimpată. De la ei am j
au fost ridicați de pe stradă, alții chiar din curtea^c
și, sub amenințarea armei, au fost introduși in
coloană imenși, de așa ziși prizonieri. w <
Cum au putut să facă rușii o așa mare bătaie
joc, rămâne o enigmă, ceva de neînțeles.
Uluitor a fost pentru noi cei care fusese
educați să privim adevărul prin prisma omenie ,
sfârșitul lumii parcă cu desconsiderare și sfidare.
Războiul împotriva nemților mergea înainte,
repurtând victorii, după victorii. Armata
trecută alături de armata roșie, amintindu-și de 191°
-1918 când nemții au fost pe cale să ne desființeze ca
, amintindu-și de 1940 când din ordinul lui
K am fost forțați să cedăm parte din Ardeal

160
hortiștilor, amintindu-și de 1939 când Moiotov și
Ribentrop ne-au smuls Basarabia și nordul Bucovinei,
ostașii noștri înregistrau fapte de arme eroice lăudate
chiar de Stalin.
Politrucii din lagăr țineau morțiș să mai creeze
încă o divizie, came de tun și-au început o propagandă
asiduă în rândurile celor nou veniți.
De ce-a fost nevoie să fie aduși tocmai din țara
acești ofițeri și ostași români când divizia se putea
forma chiar acolo? am întrebat noi.
N-avea răspuns la această întrebare și protitand
de faptul că prizonierii noi erau încă neinformați și
neaclimatizați cu toate vicleșugurile politrucilor și
promițând că cei care se vor înscrie vor pune bazele
armatei de mâine, că vor întrona un regim al egalității
între oameni, a determinat pe marea majoritate sa se
înscrie în rândurile voluntarilor pentru o nouă divizie,
căreia i-am dat denumirea: “Horia, Cloșca și Cnșan .
In jurul datei de 12 - 13 martie 1945 au părăsit lagai
cu direcția către front. N-au apucat să intre m o .
fiindcă războiul s-a terminat pe data de 9 mai
când nemții au capitulat în propriul lor bar og.
Ziua victoriei - 9 mai 1945-a fost sarbatonta
de întregul glob și mai ales de întreaga Europa, car
avut de suferit atâtea distrugeri, atatea o așe
tonsformate în moloz, atâtea centre o:-atâtea
^râmate, atâtea monumente de artă distrus ț
trilioane de oameni căzuți cu ocazia ace

t Aceste momente sublime,

Aeri cu lacrima bucuriei, noi, o bu P cu
Prizonierii români, le-am trăit în ace J »
aceeași cașă de tărâțe, în calitate de scla

161
 PREOCUPĂRI INTELECTUALE

Inițiativa tătucului Stalin de a ne repune pe

linia de plutire ca urmare a unei alimentații cu mai
multe calorii și mai ales faptul că s-a terminat și
războiul, iar rușii nici nu se gândeau la repatrierea
noastră, s-a simțit nevoia de către învingători, ca pe
lângă muncile de așa zise de autoservire, să se treacă
și la anumite activități intelectuale.
Cât mă privește, subțirel ca pregătire
intelectuală, fiind numai cu școala normală terminată,
fără posibilitatea de a-mi lărgi orizontul de cultură
generală, întrucât n-am avut vreme, fiindcă au urmat:
armata, concentrări și în final războiul, cu
prizonieratul interminabil, am ajuns la concluzia că va
veni o dată ziua când voi ieși la libertate și când va fi
nevoie de o cât mai temeinică pregătire pentru a face
față profesiei îmbrățișate.
Profesori să te îndrume și să-ți explice anumite
lucruri în materie de matematici, limbi străine, găseai
la fiecare pas. Lângă tine aflai că doarme Mihai,
profesor de filozofie, sau lonescu, conferențiar la
facultatea de matematică din Cluj. Așadar bunăvoința
și ambiție să fi avut că puteai să-ți faci capul doldora
în orice fel de disciplină ai fi vrut.
Mă aflam la începutul anului 1946, iar cât
privește repatrierea nici vorbă, când într-o bună zi
împreună cu alțicâțiva mă pomenesc mutat din lagărul
uri ran^’ sucursala lui, lagărul Mănăstarca. De
alttel, nu făceai prea mulți pureci într-un lagăr că,
peste noapte, când nici cu gândul nu te gândeai, și te
vedeai încolonat și mutat cine știe unde.
Am fost repartizat în bordeiul nr. 13, număr cu

162
ghinion, că cea-ș fi făcut eu să scap de el, dar ce ține
al naibii bordei să nu se dezlege de mine.
Tocmai se discuta despre spațiul mioritic,
lucrarea marelui nostru poet și gânditor Lucian Blaga.
Discuția se purta între camarazii noștri, din cei care
terminaseră studiile universitare. Ți-era mai mare
dragul să-i asculți cum se înfruntau cu argumente, care
mai de care, mai temeinice, mai originale. .
Stăteam mititel undeva într-un colț și cu
fruntea grămadă urmăream pe fiecare. Puține lucruri
din opera lui Blaga parcursesem, fapt pentru care totul
mi se părea inedit. , . ,
La un moment dat când se simțea nevoia de a
trage anumite concluzii, apare domnul Nicolae Balan,
licențiat în estetica literară, litere și teologie și
specialist în latină și greacă. Este vorba de acel
inspector, pe care l-am cunoscut la restaurau
orașul Rm. Sărat, atunci când am povestit despre
examentul de admitere la școala normala și bine^e1^
tot acelaș domn care m-a salvat de la mo
procesul cu barba căpitanului Păsat. ..
“Domnilor, ștergându-și ochelarii cu rama
neagră, calm, a început să vorbească. B ’ ut
capabilă de abstracțiuni, cu studii filozofic, . . jn
!n țară și peste hotare, pătrunde cu ș
'abirintul misterios al subconștientului, in
s-ajungă la soluționarea problemelor de Ș g
Subconștientul își are un orizont spatia , p g>aiade
11 numește “mioritic”, de la titlul cunoscutei
Populare “Miorița”.
“Pe-un picior depicii.
Pe-o gură de rai... w stilistică
. Ajunge astfel la concluzia ca avea 0
r°manească este o realitate și ca nu p

163
cultură originală fără puterea de pătrundere în
tăinuitele instincte ale neamului”...
Toți l-au aplaudat, iar cât mă privește am
rămas profund impresionat de forma academică cu
care jongla, în a găsi argumente și expresii cât mai
frumoase. Al meu ești, mi-am zis în sinea mea și din
clipa aceea de câte ori aveam nevoie să mă informez
într-o problemă oarecare, mergeam la dânsul ca la
biblioteca centrală, unde găseam totul, fără prea mare
efort. Pe tavă mi le servea pe toate.

CE MI-I CU SAVANȚH ĂȘTIA!

Moș Liviu Slavici, bătrân înjur de 58 - 59 ani

â fost pe frontul Moldovei, unde în calitatea lui de
căpitan de rezervă încă din primul război mondial,
fusese mobilizat ca voluntar și instalat comandant de
lagăr peste câteva mii de prizonieri ruși.
Odată cu înaintarea impetuoasă a armatelor
sovietiqe, limbaj folosit la vremea aceea, a fost
eliberat - chipurile împreună cu toți prizonierii ruși și
adus după 23 august 1944 în lagărul de la Mănăstârca,
împreună cu câteva sute de confrați, și reținut până la
1 mai 1948. Tot era el tinerel și la vârsta lui nu se
băga de seamă 3-4 ani în plus între sârme.
Locuia în aceeași baracă cu profesorul Bălan și
cum mergeam destul de des să-l mai descos cu
cateceva pe profesor, m-am întâlnit fată-n fată cu
batranul Slavici.
- Domnule Slavici, vă rog să ne vorbiți ceva
espre tatăl dumneavoastră, despre opera lui, amintiri
și ce mai credeți dvs. H

164
 - Ce-ați dori de pildă să știți?
- Orice. Pentru noi, și ca mine ușurei erau și
alții, totul este nou și de la sursă, fapt pentru care v-
ascultăm cu toată dragostea.
Fără nici un plan dinainte stabilit, a început
bătrânul sfătos, cu barba lui albă, mare și stufoasă, ca
un patriarh, să ne povestească tot felul de amintiri
duioase din copilărie, să ne vorbească despre studiile
ilustrului tată făcute cu multe privațiuni la Viena, de
prietenia cu Eminescu pe care l-a întâlnit în capitala
Imperiului austro - ungar, de corespondența cu lacob
Negruzzi și cu Maiorescu.
- Ați citit tot ce-a scris tatăl dumneavoastră?
l-am întrebat.
- Era și firesc să-l citesc în întregime.
- Ce v-a plăcut mai mult?
- Toate mi-au plăcut, fiindcă sunt smulse din
viața noastră de la țară, erau lucruri adevărate pe care
le-am trăit aievea.
- Și dintre eroii zugrăviți de scriitor.
- Lică Sămădău, pe care tata îl Prez^ta ca £
un adevărat geniu al răului. Este vorba de Moara
Noroc... .a

- Foarte bine domnule Slavici, a int.erv®"^p

discuție profesorul Nicolae Bălan. Faptele ine
care ni le-ai prezentat, tradițiile și obiceiurile satu u
ardelean reprezintă sursa reală de la care s- .
scriitorul în toată opera pe care ne-a lăsat-o Ș
în continuare, aș dori pentru aceștinen s
^prindem succint viața și opera scriitorului
Slavici. , . . a 1848 în
S-a născut, cum foarte bine a studiat
°muna Șina de lângă Arad - Transilv

165
mai întâi în comuna natală școala primară, după care
și-a continuat studiile la Budapesta și Viena, tocmai în
acele vremuri când se punea stringent problema
unității naționale. El, ca și Eminescu pe care l-a
cunoscut la Viena și cu care a devenit prieten, era
convins că numai pe calea culturii - se poate ajunge la
omogenizare de simțire și de aspirații.
A publicat în “Convorbiri Literare”: povești,
schițe și nuvele. Cităm doar câteva: Popa Tanda, Gura
Satului, Budulea Taichii și chiar o tragedie - Gaspar
Gratiani - și nenumărate articole.
A vorbit apoi cu lux de amănunte de activitatea
scriitorului de la revista Vatra pe care a înființat-o.
Prin această revistă se înscrie ca precursor al
îndrumării literare, pornită la începutul veacului al
XX-lea.
încheiem aici, nu înainte ca domnul Bălan să-l
întrebe pe domnul Slavici care a venit pe lume în anul
1886 în Șiria, ce vă fac cele patru surori: Lavinia,
Fulvia, Elena și cea mai mică Ioana — Livia.
~ Pe Știți c& arn avut patru surori și mai
mult decât atât, le știți și numele?
. - Din documente, domnule Slavici și n-am
terminat zise Bălan, c-aș vrea să vă întreb și de fratele
mai mic Ion - Marcel născut în 1890, între Lavinia și
Fulvia.
El cu ce se ocupă?
- Extraordinar! s-a mirat bătrânul Slavici. Ce
mi-i cu savanții ăștia! Știu până la urmă și ce culoare
a avut biberonul din care a supt lapte scriitorul. Am
rămas și noi mirați, de memoria formidabilă a
profesorului Bălan.

166
 LUCEAFĂRUL

M-am îndrăgostit de acest om care n-avea

nevoie de nici o altă biblioteca, fiindcă biblioteca atât
de necesară multora dintre noi, o purta în cap.
Acesta-i omul, mi-am zis în sinea mea, și de la
el voi putea să-mi completez atâtea lipsuri, c-aveam
cu carul, slavă Domnului dar cum de idei nu duceam
lipsă, m-am prezentat în fața dumnealui, lăsând
rușinea la o parte și i-am spus:
- Domnule Bălan, vă rog să ne prezentați și
nouă celor mai tineri, câteva teme mai importante din
literatura noastră. Știți foarte bine că noi cei tineri n-
am avut timpul să ne îmbogățim cultura generală,
întrucât au urmat vremurile de azi. Nu mai vorbim de
prizonierat unde pur și simplu pierdem vremea de
pomană, iar noi devenim total analfabeți.
- Este adevărat. Te înțeleg. Vom face ședințe
literare, seara mai ales, vom dezbate diferite teme, mi-
a răspuns domnul Bălan. waca nr.13
- Găsisem locul chiar la " Xîu„gi|i
și-acolo sus pe cracă, în denumire de sus a
pe burtă să nu ne izbim cu capul P sufjetul la
bordeiului, îl așteptam seară de sea , așa
gură vreo șapte, opt, tot așa de m
săraci cu duhul ca și mine. r mie în
- Cuce să începem? rm s-a adresat cni
calitate de gazdă și inițiator. , i mai mare
r - Cu Eminescu firește, ca tnn pOate,
cin literatura noastră, i-am răspun ? ’ vedere,
Prezentarea din punctul dumnea-'.
Poezia “Luceafărul”.

167
 Era întuneric, baraca neiluminată, încât nu-i
distingeam figura, dar îi sorbeam cu nesaț pledoaria,
ca de la înălțimea unei catedre universitare.
“Luceafărul, vârful Himalaiei în maturitatea
eminesciană ca și în • literatura noastră în genere,
reprezintă desăvârșirea creației eminesciene”.
A vorbit apoi despre izvorul principal al
creației “Fata în grădina de aur”, de influență populară
și-a conchis prin a spune că poezia și literatura trebuie
să fie produsul simțirii și gândirii naționale. Hegelian
în competiție, Eminescu crede că poezia însăși are o
“naționalitate” a ei, care se contopește întrutoțul cu
natura intimă a colectivității.
S-a luat o mică pauză, timp de-o țigară, după
care a trecut la prezentarea poeziei ca atare.
- Acum, ni s-a adresat domnul Bălan, înainte
de a trece la analiza acestei capodopere, vom face un
efort să v-o readuc în memorie.

“A fost odată ca-n povești

* A fost ca niciodată
Din rude mari împărătești
O prea frumoasă fată ”.

Am plutit în zone siderale și m-am trezit din

visare când a terminat cu ultima strofa:

“Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece... ”

Am rămas uimit cum un om fără să revadă un

168
material, fără să recitească măcar cele 98 de strofe cât
cuprinde Luceafărul, a putut după atâta amar de vreme
și în condițiile de acolo, să recite fără greș.
Au’urmat apoi, alte ședințe: scrisorile pe care
de asemenea le-a recitit în întregime.
- Cum a fost posibil, domnule Bălan să le
memorați?
- Copilăria, adolescența și anii tinereții, verile
petrecute la țară, cu cartea în mână la umbra mărului
din gradină, atunci când memoria mi-era proaspătă și
când versurile eminesciene mă purtau pe aripi e
albatros. Să vrei și totul se înfăptuiește.
în final, după prezentarea celor mai frumoase
poezii eminesciene, l-am rugat să ne facă scris un
studiu cu subiectul: “începuturi și curente literare
apărute în literatura universală și cum au pa rum
literatura noastră?” . .
Nouă sute de pagini a scris cucreion . „
nu la masă având condiții, ci pe burtă, sus Pe .
Și cu o lumină slabă, bolnavă, care de-abia patru
prin ochiurile de geam ale bordeiului.
A pornit de la Homer, parcurgândîntreaga
antichitate cu toată pleiada filozofi q:linaând
fragedienilor, prin clasicism Șijo^^iLul din
cu lux de amănunte, cu biografii la zi, 1 QOaol,
“Perele lui Charles Dickens, Turgheniev,
iolstoi și Dostoevski. dezVOltând
. A insistat asupra “naturalismul ’ tantjj ei:
'n Profunzime teoria naturistă, prin reprezentant
rrul Zola și Strindberg. it asupra
De asemenea, s-a oprit comte de
Parnasianismului, cu poeți de talia u
Lls'e, Gautier. ’

169
 Unul din poeții favoriți i-a fost Baudelaire,
despre ale cărui idei estetice a scris pagini întregi.
Cartea, scrisă cu litere mărunte, într-o formă
deosebită, bună de tipar, fără nici o corectură, cu
analize de personaje pozitive și negative, la repatrierea
domnului profesor Bălan, din mai 1948, mi-a lăsat-o
mie.
Am păstrat-o ca pe un talisman, ca pe-o biblie
și-am citit din ea până puteam s-c spun pe dinafară. La
nord însă la Vorcuta, unde am fost trimis, ca fiind
judecat în calitate de criminal de război, la o
percheziție făcută a dat de ea un ciasovoi și mi-a
aruncat-o în soba care ardea cu cărbuni aprinși.
- “Te-a adus tovarășul Stalin tocmai la nord, cu
atâta cheltuieli și cu atâta pază plătită și tu blead
(curvă) citești? Târnăcopul, boho dușu mati
S-a rupt ceva în inima mea, fiindcă aveam de
gând încetul cu încetul, timp aveam s-o recit din
scoarță-n scoarță, fără să sar nici un cuvânt.
Mă uitam în foc și priveam neputincios cum se
mistuiau în flăcări: Lamartine, Victor Hugo și întreaga
pleiadă a romantismului, clasicismului și chiar figura
domnului Bălan, profesorul și îndrumătorul meu.

GREA-I MUNCA DE CREAȚIE

Nu cu de la mine putere îmi intrase-n cap, alții
uq ^.neTU țnorțiȘ să mă convingă îndemnându-mă:
bene Ionică, scrie. Povestirile tale orale sunt hazlii,
pune de humor, merg pe urmele lui Creangă.”
N-aveam curaj, mai încercasem cândva, dar
mi-am dat seama că una e să povestești verbal, ajutat

170
 ici și colo mai de-o înjurătură, mai c-o minciună, m-ai
c-un gest, și.alta este ca să scrii - negru pe alb.
Intr-o bună zi mă pomenesc cu amicul meu
Gicu Filotti, care cunoaște la perfecție stenografia.
că-mi citește, ca o surpriză, o povestire de-a mea orală
stenografiată, fără să știu unde și când a scris-o.
A procedat bine, într-un fel, că dacă mi-ar fi
spus mai dinainte aș fi încercat să umblu după expresii
și cuvinte mai acătării, mai politicoase - cum se spune
- și tocmai atunci n-ar fi ieșit cum trebuie. Ar fi fost
ceva forțat, nenatural... Tata, eroul meu principal, cu
crucile pe limbă, cu mama ta de/iritic” sau cu alte
expresii mai de la coada vacii, au dat povestirii un
farmec deosebit.
- Cum îți place? mă întreba Gicu Filotti.
. Ce puteam să-i răspund? că-i mulțumesc doar,
Ș1 că bine a procedat, că nu m-a făcut atent.
- Au efect povestirile tale, sunt vioaie și rupte
din copilărie și din viața de școală, partea cea mai
frumoasă a vieții, așa că încearcă să le așterni pe
hârtie. Toți ne regăsim copilăria în amintirile tale și
frtturor ne plac.
îndemnat mai de unul mai de altul, m-am
hotărât și cum duceam lipsă de hârtie, am dat de un
placaj, mare de un metru pe un metru, de geamuri
sparte pentru ras nu duceam lipsă, am făcut rost și de
• un creion și m-am apucat să memorez o întâmplare
hazlie, intitulată “Bate-n ușă”. Era vorba de vremea
când eram copil în clasa I, când învățătoarea ne-a spus
sâ nu intrăm buzna-n într-o casă, ci să ne oprim și sa
hatem la ușă: Cioc, cioc, cioc! Bucuria mea n-a roși
mică pentru că, îndată ce-am ajuns acasă am și prins
să bat la ușă: cioc, cioc, cioc! Cu urechile ciulite atent
s-aud cum îmi răspunde cineva dinauntiu. &

171
intrați, poftiți!” mai ales că la noi nu se bătuse la ușă
de când lumea și pământul. Degeaba. Din casă auzeam
cu totul altceva: “vezi fimeie, ia copilul, câț pisica de
pe sobă, suflă aici, ascunde acolo, mămăliga, vezi
ciaonul, sucitorul. Târziu de tot, numai că-1 aud pe tata
cu vocea scăzută: “poftiți, vă rog, poftiți, intrați”.
Când am intrat și când a văzut tata că după
mine nu mai intră nimeni, se uită împrăștiat, iar
mama, lângă el, chitic, o vorbă.
- Tu bătuși la ușă, mă?
- Eu, dar nu v-a plăcut? mă buricam eu vesel în
fața lui.
- Tu, mă, tu?
- Eu, da, eu.
- Atunci, ptiu! pământul care te-a făcut și m-a
și altoit cu una-n mir. La casa mea cât vei trăi să nu
mai bați la ușă! Ce mi-s eu, colonel?
N-am mai bătut de atunci. Nu te puteai pune cu
tata, că-ți lua părul foc și-ți zbura căciula la o poștă,
vorba mamei: bagă-ți mintea-n cap, băiete, nu te pune
cu nebunul, c-altfel frigurile te ia.
La vreo câteva zile însă, numai ce vine
bunătate de căpitan să cumpere paie pentru regiment.
- Cioc, cioc, cioc! a bătut la ușă. învățase ca și
mine, după cum se vede treaba.
Atât i-a trebuit tatei c-a sărit ca ars, și-a strigat
cu tunet: “intră-n crucea mă-ti, intră!” A rămas
căpitanul mut, iar tata cu-n retevei în mână, gata să-l
bușească crezând că-s eu, s-a fâstâcit de nu mai știa
încotro s-apuce. “Poftiți, vă rog, poftiți”.
A fost de învățătură tatei, că în final, după
treaba asta s-a convins și m-a chemat la el: “De azi
încolo, auzi tu, băiete, de unde vii, de unde de întorci,

172
bați la ușă! Auzi? Mai degrabă să fie. decât să pat
rușine”.
Am umplut placajul scris mărunt și mă
gândeam ce să fac cu el. Cui să-i citesc povestea?
Cine să-mi spună că-i compus bine sau că-i scrisă
prost? La urma urmei cine ar fi fost ăla să-1 toc la cap.
iar el să-și piardă vremea cu elucubrațiile mele
scriitoricești. Găseam poate, dar nu oricine este
chemat să simtă, să trăiască momentul prezentat,
pentru asta era nevoie de un critic literar, cu alte
cuvinte un literat adevărat, cu simț critic, cineva
îmbibat din tălpi până-n creștet cu principii de estetică
literară, în care să te încrezi. Nu oricine și oricum. ~
Credeți că mi-a trebuit multă vreme să-1
găsesc? Domnul Bălan, tobă de carte, cu specialitatea
chiar de care aveam nevoie: estetica literară.
- Vă rog să vă dați cu părerea și sa ma
îndrumați, fiindcă am scris o întâmplare din copi arie
Și-aș dori să știu dac-ar merge sau n-ar merge.
Obișnuia ca el să citească, nu mă lăsa pe min .
5 pus mâna pe placaj, mare cât o zi de pos , iar
^ima la gură, așteptam critica de rigoare. rbe
- Nu-mi place! îmi răspunde sec, fără vorbe
multe.
- De ce? Vă rog! din sighetu -
- Eu sunt un cititor oarecar apărute și
Marmației, de pildă, iar tu ești autoru est cititor să-
°cuiești aiurea, el nu știe unde, r oa mergi pe
țj spună de ce nu-i place? Refă-o Șt secundare să
firul povestirii. Toate celelalte t P jvă. Părțile
mtregească, nu să îngreuneze. V ț independente.
secundare să nu creeze structui P jai sfâtun,
asemenea în finalul povestir

173
să reiasă în mod direct.
Am pus mâna pe geamuri, c-aveam buzunarele
pline numai cioburi, dar și degetele numai răni, și
m-apucai să rad placajul până îl făcui alb, ca foaia de
carte.
De multe ori nu mă înduram să șterg multe din
propoziții sau din fraze, îmi plăceau, dar n-aveam ce
face. Mă îndepărtau de firul povestirii, deveneau
umplutură, balast. Aveau efect într-adevăr în
povestirea orală, unde puteam să deschid tot felul de
paranteze, dar în scris întunecau făgașul care trebuia
să curgă ca un râu limpede.
O săptămână întreagă aveam uneori de lucru și
numai când intuiam c-am găsit forma cea mai plăcută,
îmi luam placajul la subțioară și mă prezentam cu
crucile pe limbă: “Doamne, fa să fie bine!”
Câtă bucurie aveam când începea să zâmbească
puțin să i se înflorească fața în funcție de conținutul
povestirii respective și cu câtă satisfacție îi ascultam
sfaturile ce mi se dădeau în legătură cu povestirea
scrisă.
A trecut multă vreme, am schimbat placajul de
mai multe ori până într-o bună zi când mi-a spus:
/ îmi place! Te-ai eliberat de amănunte inutile,
de cuvinte și expresii neliterare; îmi place c-ai știut sa
înlocuiești gesturile și mimica prin cuvinte. De
asemenea, lucrarea are introducere, cuprins și
încheiere; iar învățămintele se deduc fără să le
specifici. Povestirea este activă, în sensul că dai
posibilitatea cititorului să-și imagineze, să deducă, sa
gândească”.
Intre timp, făcusem rost de hârtie albă, am
transtormat-o într-o cărțulie în care mi-au fost trecute

174
toate povestirile. Am avut noroc cu prietenul meu
Stanciu, ofițer activ, un băiat tânăr, frumos, cu ochi
albaștri. Cânta ca un trubadur romanța: “Crizanteme,
flori de toamnă rezistente la brumă și la dor”. El mi-a
transcris cartea din foile de mesteacăn, în pagini de
hârtie. Imita perfect literele de tipar. Ți-era mai mare
dragul s-o citești.
Cu vremea, s-a creat în lagăr o societate
literară condusă de părintele Bejan, moldovean de la
Botoșani, licențiat în teologie și istorie, asistent o
vreme al marelui istoric Nicolae lorga. Alături de el,
în conducere mai erau nume cunoscute chiar din țar ,
printre care: Haralambie Țugui, Victor Gorduz, Fonea
George, precum și talentatul Aurel State.
Revista intitulată “Zorile” s-a axat mai in ai p
traduceri din limba franceză, din limba rusa,ca și a
limba engleză. Marea pondere o aveau u
originale. Se încerca să se descopere talen e, p
se putea impune în literatura ce se va dezvolta după
crunt, luat
războiulMi-am careșiluase sfârșit.
eu manuscnsu ,îmitand1 literele
țereie
de tipar cu desene și vignete laîîlce.P^^®P ivească și
Prezentat președintelui, cu rugăminte asta atât
să-mi spună dacă face să mă preocup păsubaș.
de migăloasă și pretențioasă, sau sa m^ timpul nu se
Câteva săptămâni au trecut, tea când îi
măsura decât ziua când îi lumina ș
întuneric! A ;t fată_n fată chiar
într-o bună zi, m-am intaL . â je lucrare,
cu președintele și de unde . dat seama că
nu mi-a adresat nici o vorba. ' Aerară și ca
manuscrisul este slab, fara ? vorba de pomană.
urmare n-are rost să mai stri

175
Regretam uneori că l-am chinuit mai bine de un an pe
profesorul Bălan și mai apoi pe bietul Stanciu, care a
migălit mai bine de două luni.
într-o după masă, n-aduce anul ce-aduce
ceasul, numai ce mă pomenesc cu Bej an în fruntea
celorlalți din conducere, în baraca unde mă aflam.
- Ți-am citit manuscrisul, Ionică! scrie pe
urmele lui’Creangă, dar nu pierde din această pricină.
Ai realizat o povestire^ cu multă vervă, cu haz, cu
jovialitate și naturalețe. întreaga narațiune are fluență
și pitoresc. Ne-a plăcut la toți. Cartea va avea succes.
Scrie în continuare, nu uita! Ai talent. De asemenea,
când vei ajunge în țară, caută să te preocupe această
activitate atât de nobilă.
Cu girul dat de conducerea revistei, cartea a
circulat în lagăr, din mână în mână. Adeseori mă
întâlneam cu câte un prieten. Mă oprea și-mi
mulțumea că am reușit să-l creez câteva ceasuri de
bucurie, de aduceri aminte din anii de școală și din
copilărie.

ORE DE LIMBA FRANCEZĂ

La gândul că anii trec și că mâine - poimâine

se va termina calvarul prizonieratului și va veni ziua
cea mare, ziua repatrierii, m-am hotărât să-mi pun la
punct limba franceză. Ar fi fost și păcat să nu fructific
măcar ceva-ceva din acești ani sterili, pierduți fără
nici un rost. II cunoșteam bine pe Petrică Antohe,
absolvent al facultății de litere din Iași, secția
franceză, tânăr, cam de aceeași vârstă cu mine. Foarte
amabil, a acceptat să facă cu mine limba lui Moliere,
fără să-mi pretindă nici o răsplată.

176
 Aveam patul în corpul de lângă bucătărie, adus
proaspăt la Oranki de la Mănăstarca. De câte ori venea
la ora de franceză încercam aceeași emoție ca atunci
când eram elev, deși ne tutuiam. Aveam impresia că
lângă profesorul meu de franceză, Georgescu Măgură,
care, cu partea făcută sul, îmi îndesa verbul în cap: Je
me reveille, tu te reveille...
Tocmai intrase în dormitorul unde mă aflu, el
locuind în altă parte și mă căuta cu privirea.
- Aici, aici, i-am făcut eu semn cu mâna.
S-a oprit în dreptul patului, și-a scos picioarele
din obiele și obielele din bocanci și s-a urcat la mine
sus, pe creacă.
- Bonjour monsieur! mi s-a adresat chiar în
franțuzește.
- Bonjour, bonjour! I-am răspuns în aceeași
limbă, pe picior de egalitate.
- A partir de ce moment, nous parlerons en
franțaise! x. .
- Cum, cum? îl întreb eu încurcat ca habar
n-aveam ce-a spus. . irl m
Seulement en franfaise, monsieur. as tu
C°mPriCompris, necompris, ce era șă-i răspund? mă

găseam voluntar la mâna lui și am tăcu .

Antohe, pus pe treabă, a luat-o-n serios
m'ne și nu mă slăbea de fel. , desenată de
, -Ou est le Chat? mi:a arata scaun.
el chiar. O vedeam cu ochii mei c cjiat esț sous
dar puteam să-i spun pe fr^uze^ ne victor entre en
, chaise, răspundea tot el. Est-ce-1 fiindcă stătea
classe? Nu știam precis ce gandur ar ’cJasse? victor
1T? fața ușii nemișcat. Victor en . j nu mă
aime Ies roses? Victor în sus, Victor J

177
slăbea de fel. După mai bine de o oră, timp în care n-a
scos nici o vorbă în limba maternă, mi-a luat placajul,
pe care-1 foloseam drept tăbliță și mi-a scris câteva
propoziții în limba franceză. “Je partirai pour Paris”.
La păștele cailor, răspundeam în sinea mea. “Nous
partirons pour Bucarest’\ (La sfântul așteaptă) îi
răspundeam tot în gând. înțelesesem că-i vorba de
plecare..
în final, mi-a dat să învăț conjugarea verbelor
auxiliare “entrer” și “avoir” și să traduc în românește
un mic text.
“Nous allons au cinema-nous y allons. II
travaille. II sort de sa chambre. II parle souvent de sa
mere, de son pere..
îndată ce mi-a scris propozițiile de mai sus, a
coborât și-a înfășurat picioarele în obiele, și-a tras
bocancii și-a plecat, spunându-mi “au revoir”.
- Ce faci, domnule? m-am adresat cu domn, că
prea era învățat.
- A demaine, a demaine, monsieur! și-a ieșit pe
ușă.
- Ce-a zis? îl întreb pe un gură cască, de lângă
minA J

- Adică pe mâine! mi-a tradus altcinev

de-alături.
- N-o să învăț eu franceză cât îi hăul, o
moldoveanu asta. Și-a uitat limba lui maternă.
Ora viitoare a făcut la fel, măcar de leac, u
cuvânt n-a scos pe românește... A .
Azi așa, mâine tot așa, mi-a fost greu, pan
într-o zi când am găsit o gramatică “La rousse’.
adusese un neamț în lagăr. Am pus mâna pe ea și da
bucheală, învață pe dinafară.
Un an întreg am tocit la ea. Știam conjugare

178
 toată, verbele neregulate să le conjug la toate modurile
și timpurile, regula participiului și regula lui “Si
condiționat”. Le învârteam pe degete.
Bravo! mi-a spus într-o bună zi Antohe. De
data asta pe românește. Poți să treci examenul de
admitere la facultatea de litere, secția limba franceză.
- Je vous remercie, monsieur Antohe.
- Te-ai întrebat poate de ce nu ți-am vorbit
decât în franțuzește? îți răspund acum. A învăța rapid
o limbă străină este necesar, pe cât posibil, să te
întrerupi de limba maternă, măcar pe timpul lecțiilor.
- J’ai compris, monsieur le professeur.
Mi-a îtins mâna, iar eu l-am sărutat pe amândoi
obrajii, fiindcă el pleca chiar a doua zi, cu ocazia
alegerilor din noiembrie 1946.
N-am avut noroc nici de data asta să fiu
repatriat fiindcă norocul mi-1 mâncase politrucul
Birman. Am mai rămas încă opt ani după această dată,
așa că s-a ales praful de franceza pe care o învățasem.
Era mai bine să învăț limba rusă, că mi-ar fi fost de
mare folos, în anii grei ce-au urmat.

FACULTATE IMAGINARA
După repatrierea lui .Petrică Antohe,
descoperisem că în corpul șapte, din incinta agaru ui
74, Oranki, se afla un bătrân profesor universi ar e
Hmba franceză, austriac de naționalitate.
S eF Am'intrat cu oarecare emoție, și m"

h "X
179
 locului și să greșesc ceva un accent sau un dezacord,
m-am adresat în românește.
- Surit român, și-aș dori, dacă binevoiți, să-mi
acordați o ședință, două pe săptămână pentru a-mi
pune la punct modestele mele cunoștințe în limba
franceză.
- Conaissez vous quclque choses, regardant la
langue fran^aise?
- Je sais, mais je desirais aprendre mieux le
fran?ais.
- Tres bien, monsieur. Lisez vous. Mi-a întins
o carte din care am citit o pagină.
O singură dată m-a întrerupt, adresându-mi
foarte amabil următoarele:
- Ne pressez pas la langue contre Ies dents,
rnonsieur. Prononcez vous corectemente “e ouverte”,
non “ie”. Este o caracteristică a românilor, ca limba de
origine latină. Cunosc acest fapt că am avut colegi
români de facultate la Paris.
In final am fost admis și-am început lecțiile.
Era jumătatea lunii septembrie 1945. Ici și colo
frunzele mestecenilor, cu coaja lor albă — argintie
începuseră să cadă, atrase în circuitul naturii. Cupola
ceru ui înalt, cum o vedem din lagărul împrejmuit de
zidurile groase, era plină de păsări călătoare care-și
raceau ultimile exerciții înainte de plecare către
limanurile mai calde.
s.e îmPl™seră de când mă aflam, cu
anpile frânte, trei ani de izolare, de dor, de suferință,
PnLT- ♦a speranîă> mai bine de un an de când
"USe alături de socotiți vecini și
prieteni adevarați. Priveam înainte ca-n-tr-un tunel ce
se termina intr-un punct întunecos.
încercam să-mi umplu timpul, să câștig ceva

180
 din tot ce-am pierdut^ să uit măcar pentru o clipă unde
mă aflu și să zbor măcar cu mintea, cu imaginația pe
alte tărâmuri.
In Jiecare săptămână mă întâlneam cu bătrânul
profesor în spatele spitalului din incinta lagărului,
undeva pe-o bancă care încingea tulpina groasă a unui
stejar. Era în vârstă de peste 60 de ani, încovoiat de
spate din cauza unei sciatice rebele. Semăna cu un
Mefisto cu nasul acvilin și cu pielea de culoarea
abanosului. Avea o față uscată, luminată pregnant de
văpaia ochilor lui negri ca smoala. Vorbea șoptit,
nazal.
De la el am aflat că fusese șef de catedră la
Universitatea din Viena. De două ori pe lună se
deplasa la Sorbona după cum îmi povestea, ținea
prelegeri studenților de literatură modernă.
Acolo în spatele spitalului de la Oranki, retrași
ca doi îndrăgostiți, îl ascultam cu întreaga mea ființă.
Pasiunea cea mai mare a lui era să-mi
vorbească despre Balzac, “care a fost unul dintre
primii printre cei mai mari, unul dintre cei mai mari
printre cei mai buni” sunt cuvintele lui Victor Hugo,
rostite la moartea personalității balzaciene,
întruchipate în genialul Honore de Balzac.
“Gândirea spunea Balzac este mai puternica
decât trupul, ea îl mănâncă, îl soarbe și-l distruge .
Pasiunile, viciile, munca supraîncordată, durerile,
plăcerile sunt torente ale gândirii. . .
Mă uitam la profesor și-1 vedeam piede și os,
concentrat ca un fachir, care mă poarta pe ai p
vultur în zone siderale, uitând pentru o c !P
aflu de-atâta amar de vreme. îi simțeam vi
coardă întinsă de vioară.

181
 în romanul “Moș Goriot” tipic balzacian,
spunea profesorul Kogler, Balzac plasează tema
paternității exagerate până dincolo de rațiune, hotarele
dintre real și ireal se topesc sub lovitura monstruoasei
ingratitudini a fiicelor sale. Fără scrupule îl ignoră,
bătrânul lor tată rămâne pur și simplu doar o sursă
permanentă de venituri. Nici un sentiment elementar-
uman să-și manifeste față de părintele lor, ființă mult
prea modestă, în raport cu rafinamentul societății
înalte în care ajunseseră ele. Nici măcar obligația de
a-1 vizita pe patul morții sau de a-i însoți sicriul pe
drumul cel din urmă, nu le-a înmuiat inima lor de
piatră. Goriot ajunge la concluzia că, în această lume,
adevăratele sentimente nu pot exista decât printre
oamenii fără posibilități materiale, fără acest huzur
nelimitat.
După ampla analiză a personajelor, conchide
bătrânul profesor Kogler că, romanul în concepția
balzaciană nu va mai rămâne pe principiul depanăm
unui singur subiect, ci “se va contura pe reuniunea
mai multor subiecte în jurul unei puternice idei
directoare”, angrenaj vestit de frescă a unei întregi

S-a oprit, a respirat adânc și dezorientat parcă

pentru o clipă, fiindcă revenea pe pământ din zone
astrale, s-a întors spre mine și de-abia atunci și-a dat
seama unde se afla.
- Avez vous compris toutes, monsieur Jean?
- Je n-ai pas compris la suivante expression.
sans sous nimaille.
A încercat profesorul prin tot felul de perifrază
cu tot felul de exemple, cu toate acestea nu realizasem
sensul întocmai și mă temeam să nu-mi însușesc

182
 expresia greșit.
în timpul acesta apare și se așează pe o băncuță
vis-f-vis de. noi bătrânul Liviu Slavici, care nu era
altul decât fiul marelui nostru scriitor Ion Slavici.
a Era tot așa de bătrân ca și profesorul Kogler.
Purta în schimb spre deosebire de vienez o barbă mare
albă. Semăna la figură cu taică-su, slăbănog, cu fața
osoasă, cu nasul acvilin^i cu o privire pătrunzătoare.
Fusese adus, așa cum am mai spus, după 23
august 1944, nu numai el, ci împreună cu sute și sute,
să-i țină de urât, toți prinși cu arcanul ca^pe vremea lui
bădița Vasile, învățătorul lui Creangă. îngrămădiți în
vagoane bou, au fost împrăștiați ca pe gunoaie pe tot
întinsul Rusiei, iar altă parte împinși în linia întâi
împotriva nemților. Așa au înțeles bunii noștri prieteni
și vecini, o parte să moară de mâna lor, iar cealaltă
parte în războiul crunt, purtat împotriva nemților
fasciști.
Toți românii îl iubeam, era socotit veteranul și
bunicul nostru, toți îl respectam, fiindcă prin el îl
vedeam pe tatăl ’ lui, Ion Slavici, prietenul lui
Eminescu.
“Domnule Slavici, dumneavoastră, fiul marelui
scriitor Ion Slavici, neapărat trebuie să știți la
perfecție limba franceză. V-aș ruga să-mi traduceți
următoarea expresie: sans sous nimaille.
- Cu toată dragostea, Ionică dragă, dar nu știu,
fiindcă noi copiii scriitorului despre care vorbești, n-
am învătat limba lui Moliere. Tatăl meu a tost
germanofil, fapt pentru care a stat și catva timpi in
Penitenciarul Văcărești. Noi cunoaștem, in sctumo
limba germană la perfecție. w „r™nt np
- Atunci îmi dați voie sa vi-1 prezint pe

183
profesorul meu de franceză. Este austriac și-a luptat în
armata germană.
S-a ridicat bătrânul vienez, adus de spate, cu
figura lui uscată, de culoarea abanosului și i-a întins
mâna, pe care n-a mai scos-o din mâna bătrânului
Slavici. Se uita cu ochii lui negri ca smoala, să-l
străpungă parcă.
- Sprechen Sie deutsch, mein Herr? îl întrebă
profesorul Kogler.
- Ja. Ich sprehe gut deutsch, weil ich in
deutsche Sprache studiert habe.
- In Deutschland?
- Nein. In Wien.
- Oo! Mein Goth! Liviule, bist du? prietenul
copilăriei mele și colegul meu de bancă și de clasă!
Doamne unde ne întâlnim și după câtă vreme. Iată mai
bine de-o jumătate de secol. O viață de om! Eu sunt
Kogler Eric, fiul potcovarului din marginea Vienei,
unde tu ai^rămas o vară, fiindcă nu aveai bani să pleci
m vacanță în România.
Dw ’ Nu de asta, i-a răspuns bătrânul Slavici.
Rămăsesem corigent la latină și mi-era frică de tata..
- Da, mi-aduc aminte. Atunci când ai
contundat conjucțiile: ante, apud, ad adversus, cu cele
ale ablativului: clam, cum.
hanns doi copii s-au îmbrățișat și s-au așezat pe
? dePănat amintirile. Acolo pe
au^nnv^> stajarului bătrân, ca și ei, și;
Drecum?t ?pe e Jericite de pe băncile liceului,
Ci cK SîntT ce.lelntâmPlate de-a lungul vieții pana
cuSt to?te că nu înțelegeam nici un
bucuria r?™ *n germană, înțelegeam totuși
iaE 1dUpă Ochii Plini de lacrimi. . t
m retras aproape pe nesimțite și i-am lasat

184
 pe ei singuri să-și depene amintirile și zilele grele ale
războiului și captivității.
în câteva zile, l-am reîntâlnit pe bătrânul
Slavici: Iți mulțumesc,Ionică, pentru că prin tine am
regăsit în mulțimea asta pe Eric Kogler, fiul
potcovarului din marginea Vienei. De el mă leagă
atâtea amintiri din copilărie și din adolescență, partea
cea mai frumoasă a vieții.
Stăteam și mă gândeam ce înseamnă să treacă
atâta amar de vreme. De trei ani stăteau în același
lagăr, de trei ani s-au întâlnit poate față-n față și nu s-
au recunoscut.
N-au trecut nici două săptămâni și-a venit ziua
repatrierii pentru bătrânul Slavici. Cât de fericit era^că
nu-și lăsa corpul să fie înmormântat în acel pământ
străin și rece.
“Ionică, îți urez acum la despărțire o repatriere
cât mai grabnică!”
Atât de grabnică a fost repatrierea mea c-am
mai rămas mai bine de 6 ani și, la un an după moartea
lui Stalin, am avut și eu parte să scap din surghiun.

ORAȘUL MEU NATAL

Sub învelișul plumburiu al cerului de toamnă,
priveam șirul lung al păsărilor călătoare și cu inima
măbușită de dorul libertății, pe aceeași bancă din
spatele spitalului din incinta lagărului nr.74 Oranki,
alături de bătrânul profesor Eric Kogler, îi urmăream
cn sufletul la gură, diferitele prelegeri, expuse ca și
Cand era la catedră. ' . ...
r . Obișnuia să-și dea capul pe spate și cu ochii
ficși într-un punct din univers recita versuri dm Les

185
fleurs du mal” de Baudelaire, deznădejdea, mizeria
morală și fizică, acum în anii grei ai bătrâneții,
războiul pierdut, fără speranța de viitor, otrava
neîncrederii, a plictiselii, îl chinuia și îl frământa.
“îți cer acum mila ta, singura-mi iubire,
Din hăurile în care greu inima mea geme,
E-o lume plumburie și fără strălucire
în care noaptea-i plină de spaimă
și blesteme... ”
Versurile triste, deznădăjduite îl transportau în
anii dulci ai tinereții, trăia acele vremuri ca profesor
universitar, înconjurat de florile aprinse ale tinereții
sau în fața sălii arhipline de la Sorbona, unde ținea
prelegeri de literatură modernă.
- Monsieur Jean, mi se adresează el într-o bună
zi: ecrivez vous quelque chose regardant votre viile ou
votre vilage. Aș dori să știu cum se prezintă asemenea
localități în țara dumneavoastră, România.
Mi-a stat ceasul, vorbea ceea. Mă gândeam
ce-aș putea să scriu despre satul meu Slobozia
Ciorăști, adică la Liberte des corbeaux, cum râdeau
unii de^mine. Că are o stână de oi cu doi măgari în
frunte? Că a avut o baie comunală construită de nemți
în timpul primului război mondial și că îndată ce s-au
terminat ostilitățile i-au furat cărămidă cu cărămidă?
Că drumurile sunt desfundate și numai hârtoape, mai
ales primăvara și pe timpul toamnei?
Mă adresam unui străin și nu un străin
oarecare, ci unui profesor universitar, în fața căruia,
fiind vorba de țara mea, trebuia s-o prezint în straie de
regină, încât să rămână profesorul cu regret în suflet
că i se apropie sfârșitul și nu s-a învrednicit s-o
viziteze.
In final m-am hotărât să scriu despre Focșani,

186
fiindcă de acest oraș de provincie, cu strada mare
formată din maghernițe, mă leagă totuși faptul că aici
am învățat puțină carte, în acest oraș mi-am desfătat
copilăria și adolescența, aici mi-am pus floare de mire
la butonieră, alături de frumoasa mea mireasă,
îmbrăcată în rochie albă și cu voal pe cap.
Descrierea acestui oraș legendar am abordat-o
cu sute și sute de ani în urmă, din negura vremurilor,
când orașul nu exista nici în proiect măcar, ce mai
calea - valea, un fel de Roma, cetate eternă. O ști
profesorul, literatură, poate vorbi ore întregi de Hugo,
dar în materie de Focșani sunt suveran, nu mă poate
răsturna. Ce spun eu, îi literă de lege.
Ca totul să apară legendar, l-am ars în câteva
rânduri, așa, de dragul vâlvătăilor. Oare Neroji-a ars
Roma? L-am așezat în calea năvălitorilor, la răscruce
de drumuri, cum spune cronicarul, am pomenit de
copitele cailor tătărești, veniți după aur și pietre
nestemate, i-am zidit mănăstiri cu cupole ferecate in
argint și aur, i-am descris cartierele luminate pana in
cele mai îndepărtate foburguri ale marei metropole.
Cu pană subțire, fin de tot, am pomenit de
zbuciumatul râu Milcov, pe care l-am preze
izvorând dintre doi munți care se bat cap m p,
căderi de apă în lungul lui drum botezat ș cu
descompuneri în mii și mii de curcubei l-am botez
Niagara României și-am încheiat, imbo^ Ieat je
grădină suspendată, unde sunt copaci cu veleat de
'eC°le' Am amintit de iarmaroacele ^al^e

întâlnesc oameni din toate co , descris în

schimburi de covoare. Toate acestea le-am descris in
românește, fiindcă nu mă ținea cm
hârtie în limba lui Hugo, că ma făceam de ras. bra

187
vorba de expresii, galicisme și nu de propoziții
simple: “Ionică”citește.
Ca urmare, să scap curat din treaba asta, am
convocat un sobor de specialiști, dintre cei o mie
cincisute de români, unii licențiați, chiar în limba
franceză, iar alții cu studii la Paris, și le-am spus:
“Puneți-vă capul la contribuție, folosiți toată
știința voastră și găsiți expresii, folosiți epitete,
metafore și traduceți-mi în franceză ceea ce am
compus eu în românește despre orașul meu de suflet
Focșani. Creația respectivă va fi prezentată
eminentului profesor universitar Eric Kogler, fost
profesor, șef de catedră la facultatea de litere din
Viena.
- Mergi cu ea la sigur, m-a încredințat
profesorul Neagu, de la liceul Hașdeu din Buzău. Am
pritocit-o noi de să nu crâcnească învățatul tău.
Am luat placajul la subsoară și m-am îndreptat
fericit, cu tema făcută, către parcul unde m-aștepta
profesorul.
- Lisez-vous monsieur Jean, pe limba lui
Voltaire, și la câte-o pauză mă uitam cu coada
ochiului la profesor. Stătea cu mâna la barbă și mă
privea ca pe o minune. îi trezisem interesul...
- Formidable, monsieur Jean, formidable! a
respirat adânc ca după o emoție profundă. C-est la
capitale de la Roumanie?
- Nu. Este un oraș supranumit perla Moldovei,
un oraș muzeu, în care se împletesc civilizații, de mult
dispărute, menținute însă ca valoare de relicve din
antichitate, de reînnodare a celor ce-au fost cândva,
milenii în urmă cu cele existente.
- Focșani, Focșani! C’est a dire! a repetat

188
 profesorul de câteva ori, de parcă știa ceva, dar nu-și
reamintea precis anume, ce.
-Da, Focșani! am pronunțat și eu la fel, fericit
că și l-a fixat corect în minte, fiindcă aveam tot
interesul să-1 ducă mai departe și să povestească lumii
ce orașe sunt în România. Mă gândeam ce gârlă vor
veni vienezii lui Kogler să-1 viziteze, să se minuneze.
Asta îmi puneam în gând, mulțumit că reușisem să-i
stârnesc curiozitatea, fără să observ că s-a ridicat, așa
deodată, de parcă-1 înțepase cineva cu acul.
- Focșani, acrebleu, diable! Une mensonge
formidable.
- Comment, comment? sar eu ca prins cu
mâța-n sac.
- Am fost adus de ruși ca prizonier chiar în
acest oraș, pe care-1 prezinți ca pe minunea -
minunilor. Șase luni am stat în el. Oraș mizer. Cât praf
Și nisip am înghițit și cât am suferit de sete și de
foame, n-am să uit în veci-vecilor. Clădiri ca-n evul
mediu, cu șosele numai gropi, fără trotuare și unde
sunt, sunt sparte, iar apa Milcovului — Niagara
României cum l-ai botezat dumneata, toată vara e
seacă. Nu poți să-i descifrezi nici albia. Comment est
posible, monsieur Jean? Ce te-a determinat să-1
prezinți atât de hiperbolic?
- Pentru mine, domnule profesor, este așa cum
vi l-am prezentat, așa este impregnat în sufletul meu.
fiindcă fără aripi cum sunt în acest pătrat cat palma și
cu ziduri de se vede cerul ca o umbrelă, de cinci am și
în continuare fără speranță, orașul amintirilor mele
face să-mi aprindă imaginația, dorul ma face sa-1 visez
Și să-1 văd așa cum îl vedeam in clocotul anilor
adolescenței și tinereții mele, când la fiecare colț de

189
stradă cânta dulce o vioară.
“Dorm trândafirii dorm... o violină
îngână dulci preludii de iubire
iar noaptea-și țese negura subțire
pe care-o argintează luna plină"
Din nou a închis ochii și după câteva momente,
șoptit a început să-mi spună:
- Vous en avez raison, monsieur Jean. Acolo
unde ai văzut prima rază de lumină a soarelui, acolo
unde ai alergat desculț pe pământul reavăn, bătătorit,
acolo unde ai gângurit primele cuvinte în poala
mamei, reprezintă locul sfânt, locul care ia proporții
infinite, mai ales atunci când dorul despărțirii, al
depărtării, te mistuiește.
Nici o lună n-a trecut de la această ultimă
lecție și când m-am dus la banca care încingea
stejarul, nu l-am găsit. Am alergat atunci la baraca
unde știam că se odihnește, acolo am aflat că murise
și că fusese transportat la Cotlovan, despuiat și cu o
etichetă la gât pe care scria un număr.
Zilele își făceau rând una după alta.
Săptămânal, luni și ani, primăveri însorite cu cântec
de privighetori, toamna cu glas nostalgic de cocoare se
înscriau pe drumul ireversibil deșirând din viața mea
clipele cele mai frumoase ale tinereții.
w La gândul că timpul a fost prins între pietrele
fără oprire. ale morții imaginare, după moartea
profesorului Kogler, m-am apucat să învăț limba
germană, că prea dispuneam de condiții. Mă aflam
intr-un lagăr de nemți, toți pur sânge și, la o adică,
chiar dacă aș face o singură ședință cu un singj#
neamț, până îi termin pe toți, fiindcă n-aș vrea să-i
plictisesc, îl citesc pe Goethe în original.
Așadar n-am lăsat treaba de azi pe mâine și

190
 m-am și rugat de Hans, un sas, de la noi din
România,din comuna Mohu - Sibiu.
- N-ai fi dispus să faci cu mine limba germană,
pe care văd c-o ciripești destul de bine?
- N-ai nimerit, fiindcă n-am accentul lor, nu
știu gramatica, eu vorbesc după ureche. Mai bine pune
mâna pe un neamț neaoș și învață limba cum se cade,
literar, cu accent și gramatică.
- Păi, cum să fac? Nu știu o boabă. Surdo-mut
în toată regula.
- Câte puțin, pe încetul, nu te grăbi, timp slavă
domnului ai, și-ai să vezi ce progrese ai să faci. In șase
ani n-ai treabă, te descurci ca popa.
- Adică, pușchea pe limba ta, încă șase, șapte
ani aici de-acum încolo? l-am întrebat eu speriat.
- Și ți se pare mult? înseamnă că nu-i cunoști
pe ruși.
- Enorm! Am cinci până acum și cu încă șapte
ani cum spui, ar însemna 12? Ești nebun?
- Să zici bogdaproste, dacă vei scăpa și atunci.
Aur de 24 karate reprezinți pentru ei.
- Vom trăi și-om vedea. Și-am văzut că n-am
stat 12 ani ci 13.
? - Chestiunea e: cum să procedez cu neamțul?
începutul, ăsta-i greu.
- Oprești un neamț oarecare și, amabil, intri în
discuție cu el.
- Care vorbă, că nu cunosc nici una.
... -Ii spui guten Morgen, mein Herr, dacă-i
dimineața, te uiți și tu pe cer; guten Tag, dacă-i
Prânzul sau guten Abend, dacă-i seară.
- Și pe urmă?
- Faci cunoștință cu el: Wie heissen Sie? Cum

191
vă numiți dumneavoastră? De exemplu. El îți
răspunde și tu ai grijă să reții.
Se recomandă, de pildă Muhler, îi întinzi și tu
mâna și-ți spui numele.
- Am făcut și asta. Mai departe ce să fac? Mă
uit la el?~
- îl întrebi: in welche Stadt wohnen Sie? în ce
oraș locuiți dumneavoastră? Neamțul îți răspunde, iar
tu ai grijă să fii cât se poate de politicos și, după
fiecare răspuns al lui îi spui amabil: Sehr gut. Danke!
(adică foarte bine, mulțumesc).
- De ce? Așa-i la ei?
- Parcă n-ai pricepe! Să vadă că ești civilizat,
că știi să te porți, nu cumva să te creadă balcanic sau
țigan.
în privința neamțului cu care urma să încep
prima lecție, n-aveam treabă, erau mulți. Avuseseră
rușii grijă să-i aducă mai la est și pe cei de-acasă, încât
am agățat unul la întâmplare, adică primul care mi-a
ieșit în cale:
- Guten Tag, mein Herr? Brodisem bine
timpul. Soarele era tocmai călare pe coama cerului.
- Taag! mi-a răspuns neamțul oarecum mirat.
Mai mirat eram eu, fiindcă răspunsul lui era
incomplet. Ce-i aia Taag, fără guten? Am tăcut însă.. •
că doar n-o să-1 învăț eu pe el nemțește, și-am trecut
la întrebarea următoare:
- Wie heisseen Sie, mein Herr?
- Warum.
- Herr Warum, also! Sehr gut, danke
Hanguleșteanu, și-i întind mâna, dar am rămas cu ea
m aer, fiindcă a plecat neamțul ca din pușcă, spunând
ceva, parcă ‘verruckt”, după câte-am înțeles.

192
 TT ? d.e rău’ să Știi- Și'3111 alergat, tot în fugă, la
Hans, caruia.i-am spus întreaga tărășanie.
De-abia când am stat de vorbă cu Hans - sasul
meu din România, m-am lămurit că ”warum”
înseamnă pentru ce, iar “verruckt”, nebun.
- Bagă-le în cap, fiindcă numai așa o să înveți,
mi-a spus el, râzând.
~ . A doua zi, nu mai departe, am agățat un altul.
II nimerisem. Stătea lungit pe iarbă în spatele unui
bordei.
- Guten Tag, mein Herr! m-am adresat pe un
ton civilizat.
- Taag! mi-a răspuns ca și primul, fără guten.
Va să zică taag! și-am trecut la întrebarea care
urma și pe care o repetasem c-o știam pe dinafară.
- Haben Sie Vater?
- Ia! mi-a răspuns el scurt.
- Sehr gur! Danke! I-am răspuns eu ca după
carte.
- Mutter, haben Sie auch?
- Nein. Meine mutter ist gestorben.
- Gestorben! ... Am făcut ochii mari. Habar
n-aveam ce înseamnă.
- Gestorben, gestorben! mi-a repetat neamțul
de două ori.
- Aa! sehr gut, sehr gut! mi-am revenit eu de­
tașă, înseamnă c-așa o cheamă.
“Lip!”m-a pocnit cu o palmă pe obraz de mi s-au
înfundat urechile. , .
- Warum, Schweine Mensch, meine Mutter ist
gestorben und du sagst zu mir, gut? a
Când i-am spus lui Hans, să moara de ras.
- Gestorben înseamnă mort, ist gestorben, a

193
murit și tu te-ai repezit ca analfabetul să-i spui foarte
bine, adică satisfăcut cu alte cuvinte. Mama lui moartă
și tu îl feliciți! Ai scăpat ușor. Meritai să te altoiască
și mai bine.
- Și-ncă cum? îmi pare rău că nu mi-a dat decât
una.
- Și-acum, ce gând ai?
- Nu mă las păgubaș, merg mai departe, chiar
dac-o să ies cotonogit...
- Limbă grea, cu gramatica aiurea, îmi spune
Hans. îl întrebi pe neamț, de pildă: aveți
dumneavoastră pâine, zahăr, țigări? Firește, el îți
răspunde: “Dch habe, adică eu am pâine-brot, zahăr-
zucker, zigareten-țigări”. Tu te bucuri că are și la urmă
hodoronc-tronc, după ce ți le înșiră pe toate pe la nas,
îți toarnă la urmă: “Kein”. Să nu mori? Adică,
nimic...
A avut dreptate Hans, c-am tras de nemțească,
nu cinci ani, de m-am îngrozit atunci, ci mai bine de
șapte ani și eu eram tot acolo... Am învățat toate
verbele-regulate și neregulate, gramatica cu toate
conjugările și declinările, am ajuns să formulez orice
fel de întrebare, dar când îi vorba de răspuns, nu știu
cum face neamțul, cum le prescurtează el, cum le
fonfaie din gură, că una întreb eu și alta îmi răspunde
el.
Și totuși, truda nu mi-a fost degeaba. în bună
parte mă descurc...

194
 CUM AM ÎNVĂȚAT ȘAH

în lotul celor care au fost aduși din țară după

23 august 1944 a fost și Bogosievici. doctor de
profesie și campionul României la șah prin anii 1936
- 1937. La olimpiada de la Berlin, el a reprezentat
România în echipa de șah.
De îndată ce-a ieșit din carantină, a doua zi
chiar, a făcut un simultan de șah cu românii, nemții și
alte naționalități. Se îngrămădiseră sus la club, în sala
cea mare, 42 de table de șah, cu circa 14-15 amatori
la fiecare tablă. Toți își dădeau cu părerea și până
venea maestrul se înțelegeau asupra unei mișcări
socotită a fi cea mai bună. Bogosievici se afla în
mijlocul celor 42 de grupe aranjate circular și, de-
acolo trecea pe la fiecare tablă de șah, privea câteva
clipe cu ochii lui de vultur, după care fulgerător muta
o piesă la care nici unul dintre cei de față nu se
gândise.
Până la urmă, după cca 4 ore de joc continuu,
simultanul a luat sfârșit cu toate partidele câștigate de
către maestul Bogosievici. .
- Nu știți șah și-i păcat! Un intelectual trebuie
să cunoască acest joc al minții, al inteligenței. Au os
cuvintele maestrului. ,
Ca urmare, din inițiativa lui. ajutat e
maiorul Popescu, comandantul nostru
avea cuvânt greu pe lângă comandantul Grisciuc
obținut aprobarea înființării unei școl ș
Profesor și mare maestru fiind campionii.
Ne povestea maestrul Bogos.ev.c. ca făcuse
Ștudii de medicină la Paris și-acolo prini tun
luat parte și el ca jucător într-un simu

195
campionul lumii Aleuhin. Din cele 35 de partide a
avut loc o singură remiză pe care a câștigat-o românul
nostru, toate celelalte fiind câștigate de Aleuhin.
Seară de seară, mai ales pe timpul iernii, se
strângeau la club, fiecare cu șahul lui, construit cu
mâna proprie, și-acolo în fața unei table mari lipită de
perete, le explica maestrul cu creta diferitele probleme
ale șahului, diferitele deschideri.
Eu n-aveam habar de șah, la noi în regat se
juca mai puțin acest joc al inteligenței, al
combinațiilor, dar nici efort prea mare nu făceam să-1
învăț. Lângă mine, dormea locotenentul Magas, ofițer
activ, ardelean' de loc, un ahtiat după șah. Era unul
dintre cei mai sârguincioși elevi ai maestrului și
mergea regulat la toate ședințele. Avea intenția să
devină campion pe lagăr. La fiecare trei luni, cât ținea
un curs se instituia un concurs.
- De ce te uiți așa de încruntat la bețele astea,
Magas? îl întreb eu într-o bună zi.
- Asta-i treabă grea, Ionică, nu-i de căpșorul
tău! îmi răspunde el zâmbind.
- Și cum, ce-ai vrea să spui? că pe mine nu m-
ar ajuta capul?
- Nu numai că nu te-ar ajuta, dar nici nu se
lipește. Ca nuca de perete, înțelegi?
Cu toate că la mijloc era o glumă, Magas
mi-era prieten, totuși cuvintele lui, m-au afectat puțin,
mai ales că în jurul nostru mai erau și alții.
- Zici că nu mă ține capul?
- Asta-i joc greu, domnule Ioane! încearcă și-ai
s-ajungi la vorba mea.
- Atunci te provoc la șah.
- Pe mine! și-a început să râdă-n hohote.

196
 - Pe tine.
- Nu-mi pierd vremea.
- Jucăm pe țigări. Era timpul când primeam
câte 15 țigări pe fiecare zi, țigări în pachete cu o
cămilă sub măslin. . a
- Atunci se schimbă treaba. Și când anume
facem meciul? .
- Astăzi suntem în februarie 1946, pe data de
15 iunie, adică peste 5 luni începem meciul. Jucăm
trei partide și cine câștigă două din cele trei se tace cu
țigări- , . .
- S-a făcut, dar vezi sa nu uiți.
- Nici o grijă. Avem și martori.
- Ein Mann, ein Wort, cum zice neampl.
Orgoliul se plătește și m-am apucat de treaba. Am
. găsit “partide alese”de marele maestru Botviruc și
să mă prezint la școala deschisă de BogosieyiC1’> n\
apucat singur, studiu individual și mi-am da se
în multe privințe Magas avea dreptate. ȘahU y
gândire, imaginația de a vedea în spațiu, in
Ioane,.c-ai intrat la mare bucluc. Cate z-
partide desfăceam și refaceam, că seara ca
de obosit. Am început s-aplic te°r^ gambitul
difenți jucători fără pretenții și ?eam unele
damei și pe apărarea franceza. C Ș
Partide pe dinafară și cu albele și cu adormi
Seara când urma să mă culcau p dversarului,
fiindcă mi se înfigea în creier nebun~ sjgur
care sprijinit de-un cal sau de regin?’ riu jat mat.
tofa. Ca ars săream și stăteam treazsa toate astea o
pmiineața eram stors de obosit și
Uam depa capăt. , w P ne ziua de 15 iunie.
Vremea a trecut și lata-ne p

197
M-am prezentat în fața lui Magas și i-am amintit c-a
venit scadența.
- Concursul, Magas!
- Cu cine? El și uitase.
- Cu mine.
- Cu tine? Țigările le ai? Dă-mi-le de-acum!
- Le am. lată-le! și-i arăt pachetele.
- Atunci, în regulă.
Era o zi frumoasă, orele 10 dimineața. Din
depărtare se auzea cântecul întârziat al cucului. Se
împlinea visul meu mai bine de doi ani, de când se
terminase blestematul de război.
- Să tragem la sorți culoarea, mi se adresează
Magas.
Buiculescu Marin, locotenent artilerist, cel mai
bun elev al maestrului, ne-a fost arbitru.
Mi-au căzut albele, deci aveam inițiativa și-am
pornit cu nelipsitul pion de la D4. Magas mi-a răspuns
cu totul altceva. N-am continuat cu C4, ci cu CF3, să-1
încurc dacă cumva cunoaște gambitul damei. Având
în memorie întreaga partidă prin care Aleuhin îl
învinge pe Euwe, mare maestru olandez, am deschis
atacul pe flancul drept și, la mișcarea a noua, am făcut
rocada. Caii mei fiind pe centru, dirijez bătălia în plin
cu pioni cu tot către regele adversar. Pe regina mea o
țineam, ferită, la pândă, gata să intervină.
Șah și gardă! am explodat într-o bucurie
nebună.
- De unde? de unde? a tresărit Magas, speriat.
- De la cal.
“ De-astă-mi ești, dom-le... Pai să te învăț eu
minte. Te-am subestimat. Chiar cu regina dată, praf te

198
 Ce să mai facă praf. în situația fără piesa cea
mai incitantă, regina! Am procedat la schimb și Magas
fără regină a culcat piesele pe tabla de șah, adică a
ccdât
- Una la mână, domnule Magas! îi spun eu să-i
macin nervii.
- Nici o grijă. Praf te fac...
Cei din jur de-abia se abțineau să nu
izbucnească-n râs.
Am început a doua partidă, în care . grosso
modo”, îl urmăream pe maistrul Euwe, care a jucat cu
negrele și-a câștigat la Aleuhin. Am răspuns chiar din
deschidere cu D5 la D4, cu C6 la C4 și urmărindu-l ca
pisica șoarecele, m-am ales cu o piesă în plus. Pentru
simplificare am procedat la schimb. L-am lăsat sarac
cu regele și cu doi pioni, iar eu am rămas cu tura și
trei pioni. . . . , •
- Ce mai vrei? L-am izolat pe regele ui e
doi pioni, iar eu cu cei trei înaintam impetuos
regina. .
- Jucăm, partida a treia, îmi spune el roșu
față ca racul. . ■
- N-are rost. Sunt prea obosit,
mțelegerea a fost “cine câștigă două din r , J
A e Când i-am spus maestrului Bogosievici ca a
câștigat la Magas, m-a felicitat și m%a ^vechime.
„ -A juca șah bine, nu înseamnă
Șahul este un joc al minții, al com i , cJ mujte
P°ate fi comparat cu o scară de g1®1, forta țui,
opte. Mulți încearcă să urce în mairu înCearcă,
? . ^șchii lui cât mai sus. Ați or cat i
oricâte exerciții ar face, eforturile le sunt zaa

199
Mai mult nu pot, așa se plafonează. La fel și la șah,
acest joc al minții, al inteligenței. Treapta ultimă n-o
ajunge nimeni. Absolutul, perfecțiunea este un ideal
către care tindem, de aceea puțini sunt cei care urcă pe
treapta cea mai înaltă, numărați pe degete, pe când
ceilalți mulți, așa de mulți că rămân simpli anonimi.

ÎN PENITENCIAR

Amenințarea politrucului Birman, am încercat

s-o alung din inima mea, dar n-a fost cu putință. Ani
de-a șirul m-a urmărit din 1943 și până în octombrie
1947, când într-o noapte am fost ridicat din lagăr și
scos afară, unde aștepta o dubă neagră cu motorul gata
pus în mișcare. Pe loc mi-am dat seama unde mă duce,
fiindcă am dat cu ochii de comandantul meu, maior
Luscan și de colegul de suferință Emil Filimon. Lipsea
totuși colonelul Cârstocea, care a făcut parte din
aceeași unitate având absolut aceeași misiune, în
calitate<ie adjutant.
- Unde-i colonelul Cârstocea? m-am adresat
celor doi.
- Cum poate fi cu noi când el este șeful grupei
antifasciste, omul de încredere al encavedeului și
informatorul și sluga credincioasă a politrucului
Birman! mi-a răspuns maiorul Luscan.
Duba a pornit în tăcerea nopții, cu direcția
orașul Gorki, unde urma să fie îndepărtată din inima
mea obsesia care mă chinuia din 1943.
Din răsputeri încercam să-mi readun gândurile,
ar gropile drumului facea să nu mă pot concentra.

200
 “Ce vină poate să-mi implice pentru a mă
condamna? Am căutat să-mi găsesc un păcat, o
abatere de la litera legii, dai* cum conștiința mea nu era
încărcată cu nici o faptă, care să atragă o condamnare,
mă încuraja.
“Numai minți înguste, spune Teodorescu,
avocat de profesie și prizonier și el în același lagăr,
poate transforma o comportare civilizată, o atitudine
morală în nelegiuită, în imorală!” în cazul în speță nu
se pune problema interpretării faptelor pe care le face
un om, recte, politrucul Birman, ci interpretarea pe
care o va da Justiția sovietică. Criminali de război sunt
Hitler, Goring și toată clica lui și nu soldatul de rând.
La Nurenberg s-au dat și pedepse capitale, dar și
pedepse mai mici, în funcție de gravitatea misiunii
exercitate. Unii fiind chiar eliberați. Așa va fi și aici
- Poate faptul că li s-au deschis^ bisericile^
Poate faptul că în școală aveau libertatea să redea, ar
a le fi impus marxismul? Poate că li s-a acordat toate
libertățile unui om dezlegat de toate chingile unui stai
totalitar? . ...
- Tocmai, mi-a răspuns Teodorescu, justi,ia
sovietică nu se va compromite în fața lum
socotește ca vină condamnabilă asemenea lapte
absolut morale și umane. A , ic
Mă durea sufletul că eram tanar, m
efnTă-Și de afirmare* îmi părea rau c concjițiile
orturi supraomenești, căutând franceză,
.favorabile de-acolo, să-mi însușesc hm < Q
c?Ja germană Și chiar latina. Scris aprecîată,
J^rțulie pe urmele marelui scriitor Creanga aP ocazia
£ care urmăream s-o dezvolt in țaia
Stoarcerii.

201
 Toate rămâneau de mine, aruncat în cine știe ce
groapă comună, cu o etichetă de gât pe care nu scria
un nume ci un număr.
Duba s-a oprit în fața unui lagăr, unde nu se
aflau decât nemți. Acolo am aflat că intuisem bine că
ne va duce la Gorki. N-am stat decât circa o
săptămână ca-n-tr-o bună dimineață ne-am ridicat și
îngrămădiți în dubă și cu alții, ne-au oprit în curtea
unei clădiri uriașe, pe frontispiciul căreia scria
Procuratura Generală a orașului Gorki. Aici am
așteptat ore întregi.
Dă Dumnezeu că se deschide ușa camerei în
care mă aflam și condus de un ciasovoi, m-am văzut
intrat în biroul judecătorului de instrucție, pe nume
Cemenco, un bărbat înalt cu părul înspicat cam la 58
59 de ani.
Alături de el, vechea mea cunoștință Tamara,
translatoarea lagărului de la Oranki. Când m-a văzut,
cunoștință veche, mi-a schițat un zâmbet discret.
blând * 1°C> m^"a magistratul Pe un ton

, ^ram emoționat. Știam că aici se va hotărî

acest blestem, căzut pe capul meu, pentru că n-am voit
de Birman. Am urmărit adevărul,
a evarul place și lui Dumnezeu.
■ 9 n pentru ce-ai fost adus aici?
- Nu știu. Bănuiesc doar
-Nuștii! ...
- Rusește vorbești*?
-Nu.
ani petrecut? exp.lică. faptul că după mai bine de 6
rusă? P teritoriul URSS n-ai învățat limba

202
Am stat numm îX^r^Xai Somă^ afaFă-

întrebările, iar subsemnltdsă StfacSz

limba mea maternă, limba română P

- De ce?
în care !Ste limbă Pe care 0 Posed ?>'
ambijită™ P eXPnma inten>retărț Dară

Sovietirp^? -Ultr ,Că. te.afli Pe teritoriul Uniunii

Și aici folosim limba statului în care te afli.
încunoștiintez lucrurile’ de la încePut va
Ca .nu V01 serQna, nici un fel de
cu mân n daCa nu’* redactat în limba mea maternă și
cumana mea proprie.
Nu ne " Uvidim! na, răspuns.
mi-a
însem un viitor popular. 0 să vedem.
înțeles batern caPu^ de pe acum. Cam așa s-ar fi

misiun ~ ^ecun°Șd ca misiunea statului român este

jaf ea Pe care ai îndeplinit-o a fost o misiune de
activat^ 3 ^US 'a fofonietarea populației unde ați

a strâ ’recunosc. Dimpotrivă. Misiuneaavutăde-

slujba £e recP^cle a fost o misiune umană, pusă în
retrapp°arn\ 9^or de-acolo, părăsiți de armata roșie în
c°nvin re’ ^men^ n-a suferit de foame și pentru a vă
loculni^xr Va roS sa dispuneți trimiterea mea la. fața
sau să ’• p mai populația de acolo poate să confirme
Politm^1! i^me c°ncluzia nedreaptă la care a ajuns

ucul Birman.

203
 - Vom analiza și vom aprecia dacă este cazul!
mi-a răspuns judecătorul.
- Ar fi singura dovadă care poate s-aducă
lumină în acest dosar, prin care se urmărește pe
nedrept trimiterea în judecată.
- Lupte cu partizanii ați purtat?
- Nu numai că nu am purtat, dar nici n-am
auzit c-ar fi fost cumva partizani în zona respectivă.
Nu s-a produs nici un atac împotriva noastră.
- Cum a fost posibil?
- Pentru faptul că populația a fost respectată, li
s-a dat dreptul să muncească, li s-au deschis bisericile,
școlile au funcționat, iar cât privește produse
alimentare, au avut cum singuri ei recunoșteau, că
sunt tare mulțumiți. Față de o asemenea comportare și
libertate deplină, fără procură la mână puteau merge
unde doreau, ar fi fost cu neputință să vină partizanii
să mă ucidă. însuși populația ar fi sărit în ajutorul
nostru.
- Acum urmează să-ți citeasc declarația tradusa
în limba română. Fii atent și sesizează dacă socotești
ceva neclar, ambiguu. Rectificăm.
. - Totul este corect. Propozițiile sunt în
majoritatea lor simple, fără interpretări, fără dubii, dar
nu semnez.
- Ceilalați au semnat...
- Este punctul lor de vedere. Eu nu semnez.
- Poți să mă convingi?
- Pentru a^avea conștiința împăcată că nu mi-um
semnat sentința în situația când voi fi condamnat.
- Harașo, adică bine, mi s-a adresat, facându-i
semn domnișoarei Tamara să părăsească biroul.
Am socotit în gândul meu că urmează supliciile pentru

204
a mă determina să semnez totuși. Dimpotrivă, s-a
apropiat și mi-a șoptit:
- Știu că dacă nu vorbești prea bine rusește,
sunt convins că înțelegi, ceea ce vreau să-ți spun.
Misiunea statului român o apreciez legală și cum
asupra voastră nu mai planează și alte fapte, mă voi
lupta să fii scos de sub urmărire penală. Până atunci
însă vei merge în închisoarea nr. 1 în prevenție.
Era ziua de 19 octombrie 1947. La ieșire ne-am
întâlnit toți cei trei și în dubă le-am spus bucuria.
Cerul era înnorat. Un vântuleț, la paralela unde
ne aflam, începusem să-1 simt pe obrajii mei subțiri ca
foița de țigară.
N-a fost prea mult timp să ne povestim, dar
fiecare dintre noi am pășit mai departe cu un dram de
speranță. , . d fost
’De la intrarea în închisoare
despârțiti. Erau prea multec°rI^e car celule să
mai reci și mai înspăimântătoare, prea
n-aibă loc fiecare în parte. . fost
Rămas singur cu gardianul după mine am
împins într-un birou, unde mi s> cine ai
mterogatoriu. “Câți ruși ai ucis. Ce- •_ & n-am
jefuit?" La răspunsul meu că n-am.jemi ? (.N_ai
omorât pe nimeni, mi-a răspuns di p
omorât, ai mângâiat, n-ai furat, ai ua • cuțit
-Scoate pe masă tot ce-ai asupra ta. ce
Și alte obiecte. orp scos-o din
- N-am decât verigheta, pe c
deget și-am predat-o. . , s era de formă
Celula în care am fost intprnUiet mic țesut cu
mptunghiulară, prevăzută cu un g ’eaj să scapi-
bare de oțel. Muscă de-ai fi fost, nu reușe

205
 De-o parte și de alta a lungimii camerei era
montată o tăblie-pat, lipită de perete tot timpul zilei.
Numai după orele 21 aveam dreptul s-o întindem la
orizontală. Avea și saltea din vată, precum și o
permită. De asemenea și o pătură înfațată cu cearceaf.
întinsul pe pat la culcare nu se face oricum, ci cu fața-n
sus și cu capul descoperit, nu cumva să creadă
ciasovoiul c-ai evadat. Tot timpul eram binoclat prin
vizorul de la ușă. Mă păzea ca pe un bulz de aur, ca pe
o minune de corp ceresc. Dacă adormeai și-ți
acopereai fața și nu-ți vedea capul, pe loc intra peste
tine cu câine cu tot, să verifice personal dacă ești
acolo. Stingerea și deșteptarea se facea nu printr-o
muzică de Chopin, doamne ferește, ci cu ajutorul unei
lame elastice de oțel, trecută în fuga printr-un gărduleț
format din drugi de fier. Săreai din somn ca opărit cu
apă fierbinte și până când nu-ți scuipai în sân, nu te
linișteai.
Am avut marea bucurie că la intrarea în celulă
am dat de maiorul Mușețeanu Gheorghe, român de-al
meu, cu care mă înțelegeam și cu care trecea timpul
mai repede. Aveam atâtea să ne spunem, să ne
încurajăm și să ne consolăm.
La două, trei zile, nu regulat, că ne-ar fi obosit
picioarele, ne scotea 10-20 de minute la proguldca,
adică la plimbare. Se deschidea ușa celulei și-apărea
pazmcul cu comanda-n gură: “șir indian” și eram, doi
și pă bâstrei, boho dușu mati”, iar noi veseli că
vedeam soarele, doar ce nu băteam pasul: un, doi-
Coboram niște trepte c-aveam reședința la primul etaj,
după care intram într-o curte de formă circulară, unu
după altul, ca boierii, c-avea cine să ne păzească.
Cerul părea pe capul nostru ca pălăriile fetelor

206
de la Căpâlna, mic, din cauza gardului înalt, cum nu
mai văzusem niciodată gard peste gard și deasupra un
alt gard. Rândunică de-ai fi fost și până sus punea
mâna pe tine sigur.
Adeseori când ieșeam pentru progulca sau
când reveneam, auzeam vorbă românească din
celulele care se întindeau de-a lungul coridorului ca
mărgelele pe ață: Aurică, Paulațiu, Papadopol, Vuia!
vorbeam chipurile ca de unul singur. A w A.
Stătea rusul și se uita lung la mine, până îi
cădea fisa, nu prea pricepea despre ce-ar fi vorba și
când se dumirea, îmi altoia câțiva dupaci după ceafă.
“boh dușu mati”. r
Alteori se întâmpla să mă scoată din celula,
noaptea îndeosebi pentru a mă duce Ja interogatoriu
sau în altă parte și-n drum mă întâlneam c-un a
nefericit ca mine, care venea din sens opus. Traznet e
parcă se întâlneau două locomotive. Striga rusu ca
putea: “fața la perete și mâinile după ceafa.
Când mi s-a întâmplat, mi-a sărit inima m
pa unui recrut care se teme și de-o frunza c
jos. De la o vreme însă m-am obișnuit că nu ma
de-o zi două. Trecuseră deja aproape doua
°uveste- Mă sândeam !a ^^‘iFvoi^upta din
Misiunea îndeplinită a fost legala. fru a vă
răsputeri să conving organele superioare pentru
Sc°ate de sub orice urmărire penală. ; cu
stud" Oare el Ca magistrat de-PmSea^ ’Devenise
.du ș! nu pe puncte, ma nun, . faceam
^atacabilă încadrarea lui Birman? Zi ni tot mai
Pr°eese de conștiință și din zi în zi deveneam
ervos, tot mai revoltat. . A credința".
“Nu te frământa și nu-ți P^rde

207
încerca să mă încurajeze maiorul Mușețeanu, un
temperament mai potolit, mai așezat. Orice-ar face nu
poți schimba nimic. Drumul trasat de destin este lege
imuabilă. Răbdare”.
”Iartă-mă Doamne!” începeam să mă rog în
sinea mea. N-am tăcut nici un rău. Tu,
Atotputemicule, le știi pe toate! Tu ești începutul și
sfârșitul lumii. Luminează-le cărarea încâlcită celor
rătăciți. Scapă-mă din ghearele necuratului și-ți voi
sluji cu profundă credință până la sfârșitul vieții!
“Zilnic mă retrăgeam într-un colț al celulei și-n
genunchi încercam să mă înalț cu spiritul la
Dumnezeu, dar nu reușeam. Mă concentram,
strângeam pumnii, închideam ochii, dar mă pierdeam
în drum în învolburarea fără sfârșit a universului și
reveneam din nou pe locul unde mă aflam.
Uneori îl vedeam pe Dumnezeu, îi descifram
figura cu barba lui albă și mare, cu ochii lui albaștri ca
limpezimea cerului și când să m-apropii să-i vorbesc,
dispărea ca prin minune.
Mai bine de cinci săptămâni, întors cu spatele
către ușa de la intrare, cu fața către geamul mic cât
ca^e^m în genunchi și făceam exerciții de
a 1 erare față de tot ce-i lumesc și ca un fachir
încercam s-ajung la Dumnezeu.
7idurîi Nureu$earn- Porneam din nou. Treceam peste
nrintrp x a’e. închisorii și zburam cu spiritul
O luam di Ș1 n-Ori neexPlorați și totuși n-ajungeam.
mea speranțV^ s*n®ura mea izbăvire, singura

produs min?ă “ Ziua de 6 decembrie 1947, când s-a

celor dou5ea mînUnilor- Cu fata în încheietura
a ziduri, eliminând din sufletul și gândirea

208
 mea totul. Am văzut aievea cum s-a dat de-oparte o
cortină uriașă de argint și cum mi-a apărut în față
Dumnezeu, așa cum îl purtam în suflet, aceeași figură
ca cel din icoana copilăriei m'ele, îmbrăcat cu aceeași
mantie albă și transparentă, cu ochii de culoarea ierbii
de pădure și cu același zâmbet pe figura lui aureolată.
Stătea în fața jilțului sub care scria: Eu sunt alfa și
omega! ”Era Dumnezeu, cel care a făcut- luna și
pământul, universul cu marile oceane, pădurile și
munții”.
“Doamne, de ce mă chinuiești? Numai tu știi
că sunt nevinovat! Luminează-le calea, Doamne, celor
cumințea rătăcită și fa să fiu liber, fa s-ajung la soția
și copilul meu!”
S-a uitat la mine cu un surâs de parcă s-a
aprins soarele și-am auzit: ”Ești nevinov- s:
revenit în același colt și fericit, m-am n

“Sunt nevinovat, nevinovat! domnule maior

Dumnezeu mi-a spus. Am ajuns la el. ,
Maiorul Mureșan dormita in pici . spus
rezemat de tăblia patului... Când a auz fata je
a alunecat de-a lungul tăbliei de și- J
scândurile negeluite. „o auzeam cum se
Chiar atunci, în clipa aceea’ , , : țn care ne
învârtea cheia în broasca de la ușa eveniment
aflam. Ce-o fi? Ce se întâmpla, un jn
^obișnuit ca în timpul zilei să se deschidă uș
Jurul orelor 12. . . . HnUă persoane!
Ușa s-a dat în lături și-au in era juptător
an colonel, voinic și lat în spate, de P
ue lupte greco-romane și-un grada\--
“Drasvuiti!”ne-a salutat, a c

209
 De emoție nici n-am apucat măcar să-i
răspund. Nu știam ce va fi. Așa ceva nu se întâmpla
decât foarte rar.
- Cum te cheamă, anu nașterii, naționalitatea,
gradul, i-au fost puse aceste întrebări maiorului
Mușețeanu, după care a făcut câțiva pași în susul și-n
josul celulei.
“Tî!” adică tu! brusc s-a întors către mine,
punându-mi aceleași întrebări.
I-am răspuns într-un suflet, firește.
“Tocino! adică exact, corect, fără dubii și
privindu-mă din creștet până-n tălpi mi s-a adresat: “tî
nevinovat”, adică tu ești nevinovat. la-ți bagajele și
mergi cu mine”.
A picat ca un trăznet din cer. O situație
similară cu cea a condamnatului la moarte, căruia i se
comunică că a fost iertat tocmai în clipa când să-i
tragă scaunul de sub picioare.
“Mare este puterea ta, Doamne! Ai făcut
lumină. Cred în atotputernicia ta până la sfârșitul
■ vieții”.
Mi-am adunat cele câteva lucruri, am data
mâna cu maiorul Mușețeanu, urându-i eliberare cât
mai rapidă. L-am asigurat, de asemenea, că ceea ce-am
stabilit în^legătură cu jurământul luat, ca cel care
scapă mai întâi anunță familia celuilalt, va fi îndeplinii
cu orice risc.
Afară când am ieșit în curtea închisorii, am dat
cu ochi1 de prietenii mei de suferință: maiorul Luscan
și Emil.
Aveau figura lividă, ochii scoși, dar cu
luminată, veseli. Citeam în ochii lor înrouați d
lacrimi, bucuria libertății.

210
 Când am iețit din curtea închisorii, care te
strivea sub zidurile ei înalte, tocmai iețeau copiii din
țcoala de vis-f-vis plini de viată, bucuroși că sunt
liberi.
6 decembrie, Sfântul Nicolae, pe care nu l-am
văzut când am ajuns în fața lui Dumnezeu, dar i-am
mulțumit că fiind sărbătoarea numelui lui s-a rugat
poate el pentru noi cei trei, învinuiți fără vină.

PRIN JERTFĂ LA LUMINĂ

Așteptam al șaptelea Crăciun tot în colivie, tot

fără speranță. Mai bine de trenam se Șcur
când țara noastră devenise aliată vecinei ’
mai bine de trei ani trecuseră de când fr §
luptat și-au murit alături de ei împotriva n ,
noi tot aici, părăsiți de țară, abandonați Ș ,
ai nimănui. Oare tot așa s-a petrecut c
italienii și chiar nemții? . . , ă nu vrea
Circula zvonul insistent in 1 => tindu-ne
Guvernul Groza să ne rePatneze’ . â împotriva
dușmani, fiindcă am luptat cu arma-n
Poporului pașnic sovietic. contradictorie
Intr-o atare situație cu totul corn .
Și-ntr-o stare psihologică de de ^"Xfpeste
umilință, sosise o nouă iarnă, care se ș
n°i cu toate atributele ei. . , e cântecul în
Crivățul începuse să-și fredoneze
«rele sârmelor ghimpate. . adânc în
5 n Cu ochii întredeschiși, coborât^
cn^-U- .meu> Priveam c'an;.trv;braîntregul satin
Pilariei. Ce frumoase vremuri. rjomnului IsUS
n°aptea de Crăciun, noaptea nașterii

211
Hristos. în sobă ardea focul, iar casa era luminată ca
ziua. Se așteptau colindătorii.
“Din an în an sosesc mereu
La geam cu Moș Crăciun
E ger cumplit, e drumul greu
Dar e un obicei străbun...
Abătut și trist priveam prin gemulețul
bordeiului și întrezăream în noianul fulgilor de nea
casa părintească. Vedeam parcă cum se îngrămădeau
cei mici și mai târziu din noapte cum veneau cei mari,
ducând cu ei o tradiție de veacuri.
Descifram figura mamei cum învârtea pe plita
încinsă tot felul de bucate de sărbători. îl vedeam pe
tata îmbrăcat în haine de sărbătoare și mai ales, îmi
vedeam copilul pe care îl lăsasem la vârsta de 9 luni
și-acum împlinea aproape 8 ani. îl simțeam parcă cum
se apropie de mine și cum începea să-mi ureze:
“Tare ca fierul/ iute ca oțelul/ tare ca piatra/
și iute ca săgeata/ La anul și la mulți ani! ’
Vedeam aievea cum se îngrămădeau la
fereastră cei mici și mai târziu din noapte cei mari, cu
urale șf voie bună.
Auzeam de asemenea cum se prelinge în inima
mea melodia dulce a celei mai frumoase nopți, noapte
sfântă când în natură se mișcă și s-agită tot ce-i viu-.
. Asta-i seara, seara mare - Seara sfanțului
Crăciun ...
mă tinean^TQ^’ doar că ele mă hrăneau, ele
Vremea t*16’ e e dădeau speranță, forță..
fracțiune de secund™ Se opre$te în curs^1 ei nicl °
odihne, vremea îSl ’ Vremea n-are bariere’
Până la ultima cîipătreCe Pe tOfl Ia venirea Pe lume ?
Iată ne pășiți de mult în anul 1948, un an de

212
așteptare, de dor, un nou an de tăiat lemne din pădure
și căratul lor cu spatele, o nouă iarnă cu scos cartofii
din pământul bocnă.
Acumulările revoltei și a nedreptății tindeau
către paroxism. Urma d explozie, o trecere dintr-o
fază inferioară într-una superioară.
Amânarea repatrierii de la un an la altul care
ne ținea departe de lume, fără nici o explicație, m-au
convins că singura salvare nu este alta decât jertfa. Ici
și colox șușoteau îndemnuri că ruperea lanțurilor este
greva. începută însă trebuie să meargă până în pânzele
albe. O mică abatere, o mică slăbiciune din partea
unora care nu se simt în stare, să nu se angajeze.
Așadar cine intră în luptă să meargă până la victoria
finală.
Fără pregătire, fără goarne, ne-™ Pc
început de lună februarie 1948 cu sala de me g •
. Bolnavii și bătrânii motivați, n-au nj m
grevă. Nemții care se mai aflau ner p ’’atia
propunerea de a li se oferi un suprimi români,
noastră refuzată, n-au primit. Volun țj ca
antifasciștii noștri disciplinați Și d ^au să
întotdeauna, n-au intrat în greva. Dunpotnva
ne înfiereze, alături de politrucii lag entau pe
gravă, nechibzuită în care am intrat. » ne vor
toate căile că Siberia va ști de noi,
Putrezi oasele. . ntllI iagărului a
. La izbucnirea grevei, comand^ ...
țamas pasiv, dar după 2-3 zile s-a bage ja
intimideze, să găsească țapi ’ȘPa.^ ’ parte dintre
j

carceră, să dividă marea masă, ttuni șj de la

ao' din lagărul de la Mănăstarca „ -te trucuri, în
Lranki la Mănăstârca să apeleze a un;cau prin
sensul că celor de la Oranki li se con

213
informatorii lor c-au încetat greva și celor de la
Mănăstârca invers. N-au reușit să facă ruptura, n-au
găsit dărâmători de grevă, fiindcă trecuse prea multă
vreme, prea multă ignorare, sfidare față de situația
noastră și în a patra zi a fost chemat val-vârtej
generalul Kabulov, comandantul encavedeului pe
întreaga regiune a Gorkiului.
Firește c-au încercat toate metodele, toate
amenințările, că vom fi răspândiți pe tot cuprinsul
Siberiei, că nu vom mai revedea patria niciodată, dar
în final, a rămas totul fără ecou. Libertatea sau viața și
nu în izolare de lume.
Generalul s-a convins până la urmă că situația
devenise disperată. Mulți dintre greviști, slăbiți fiind,
au umplut infirmeria lagărului. Personalul medical nu
mai dovedea cu intervențiile, iar încercările de a
convinge au rămas fără efect.
Discuțiile au luat o nouă întorsură, pe baza de
realități incontestabile. Fiecare vorbea în numele lui să
nu rezulte cumva că-i conducător de grevă. “Cum se
poate explica și motiva în fața rațiunii, în fața lumii,
reținerea, noastră a românilor, când frații noștri au
luptat alături de armata roșie împotriva nemților, jar
noi suntem ținuți în lagăre, nu o lună, două, ci ani și
ani?. Era o întrebare a unui oarecare care țâșnea din
mulțime. “Cum se poate să fie aduși din țară români
care n-au călcat pe front și-au fost răspândiți ca robi
pe întregul teritoriu al URSS-ului?“
Tăcea generalul, fiindcă erau întrebări la care
nu se putea formula un răspuns logic, convingătoi,

j__ , ?’a aJuns Și la explicarea noțiunii de război

pt Ș1 nedrept, problemă mult discutată la vremea

214
aceea 5i s-a răspuns ei românii au punal m

,
nedrept Dimpotrivă,
” fiindcă românii
ei, alături un răzhni
au purtathitleris^au
de Germania

atacat Uniunea Sovietică, a intervenit Kabulov.

• . * • r?mdn” au atacat sau mai bine zis au
invadat mai întâi teritoriul URSS-uIui, ci însăsi
niunea Sovietică a atacat România încă din 1940
n' S‘a smuls din truPul țârii Basarabia’
. i erței și nordul Bucovinei! i-a răspuns un
anonim.
j . , ~ Ne-am socoti invadatori, a răspuns un altul,
avCa.- are^e României erau intacte și din spirit de
hntn ia A atacat Uniunea, cu intenția de a ne lărgi
hotarele, de-a cuceri teritorii.
a int " ^r°blema cea mai arzătoare în clipa de față,
n evenit colonelul Hagiopol, ofițer de stat major,
e situația precară în care ne aflam mai bine de 1500
rez 11’en români' Dste vorba de felul cum se va
oent Va rePatrierea pentru care ne aflăm în grevă,
răzh1*11- Care ne este v*a£a îh Pericol. Problema
nu Oaielor drepte și nedrepte, problemele teritoriale
air;SUn\ competenta noastră și nici nu-și au locul
aiCl unde ne aflăm. ’
Alte foruri sunt chemate să-și dea verdictul.
“ Și ce propuneți? a întrebat generalul.
timn 'i ni se dea scris cum că în cel mai scurt
repatriatmU^ d°ua> prizonierii români vor fi

veni o-jîncercat generalul un răspuns evaziv, că va

ej n. ^aca se va hotărî repatrierea de către cei de sus,
Se opune, fiindcă nu depinde de el. a w
" Atunci rămâne să așteptăm în grevă p«n^ se

215
va hotărî repatrierea.
După câteva ezitări, negocieri, după mai multe
telefoane s-a hotărât să ne semneze o declarație, din
care să rezulte data anume când se va proceda la
repatriere.
Au urmat după aceea pe tot parcursul lunii
februarie, martie și aprilie tot felul de investigații
pentru descoperirea celor care au pus la cale greva.
N-a fost greu să-i descopere, fiindcă aveau la
îndemână informatori din rândurile antifasciștilor. Au
căzut victime: colonelul de stat major Hagiopol,
colonelul Stelică Dimitriu, avocatul Clonaru, precum
și doctorul Sari.
Așadar, iată-ne în armistițiu. S-a fixat limita de
1 mai 1948; în situația când nu se va rezolva
repatrierea la termenul fixat, vom reîncepe grava
convinși fiind că numai prin noi înșiși și prin jertfa
noastră vom putea ieși la libertate.
Cei din țară, prin guvernul Groza, cu întreaga
lui clică de vânzători și profitori ne-au vândut, ne-au
lăsat în gura lupului sacrificați.
Poate pentru faptul că repatrierea nu putea fi
prelungită la infinit, ne-am pomenit la sfârșitul lunii
aprilie 1948 că pătrunde în lagăr o comisie venită de
% care a dat citire celor care erau fericiți că în
smrșit pleacă la cei dragi. Peste 1200 de nume de
ofițeri s-au strigat și după fiecare nume simțeam cum
uni bate mima, simțeam că mă sufoc. în zadar însă. ,
Cei care nu și-au auzit numele sunt reținuți și
nuvot mai fi repatriați decât în urma înfățișării lor in
tața tnbunalelor noastre militare. Cine va’fi găsit fără
vina, va fi repatriat, cine nu, va fi condamnat și va
ramane sa-și ispășească pedeapsa pentru faptele

216
 Așadar, colonelul Cemenco n-a putut să
convingă. învinuirile politrucului Birman, învinuiri
mincinoase și nefondate au primat. Să-mi ridic zilele
n-am dreptul. Sunt prea nevinovat și cu voință vreau
să merg pe urmele destinului, până când înșiși rușii
vor spune: “ești nevinovat”.

REPATRIEREA: MAI 1948

Mai bine de 1300 de prizonieri - ofițeri româm
au învins prin greva din februarie 1948, ieșind la
libertate, din lagărele sovietice Mănastarca și
neajutorati de nimeni. . .r n
Noul guvern instalat sub conducerea lu G
după cum circula zvonul, ne-a vândutsoco
dușmani ai poporului pentru motivul c-am P
arma-n mână împotriva poporului pașni
vecinul nostru de la răsărit. ^ninî 14
Adunați în locul viran din fața co^
feciorii tineri de altădată, care au plecat ț jin
7 ani în urmă să reîntregească țara sfar e ortj}e
l?40,așteptau cu emoție să se deschidă pori
zăvorâte de atâta amar de vreme. Qnriiinându-
Unii deși slăbiți, îmbătrâniți, pământul
se în cârje, unii blazați, totuși dorul a Cei
scump al patriei, dragostea jor pălit6
dragi,, făcea să li se înflorească pe , ujt dorită.
bucuria reîntâlnirii, ziua eliberăm ce Splină, în
A Mulțumirea sufletească nu erau
lntregul ei. Discriminarea n^^înuare, pentru
tepatriați, iar alții rămâneau in c -uo}ogică de
totdeauna poate’, a creat o stf d.Lre și lacrimi-
niixiormântare, de încrâncenare, de

217
 Era început de luna mai, luna florilor,
anotimpul prospețimii, al trezirii la viață, după o iarnă
de hibernare, lungă și grea: anotimpul când natura își
îmbrăca straiele de mireasă și când cântecul păsărilor
se acorda cu armonii dulci pentru unii și amare pentru
alții.
Mă aflam în fața coloanei de repatriere,
împreună cu încă circa 200 de frați, coloană pe care
comandamentul sovietic, prin politrucii lui, a rupt-o-n
două. Unii fericiți c-a sosit ziua cea mare, iar alții
nefericiți, cu ochii-n lacrimi că rămân mai departe,
având în față prăpastia de netrecut, tribunalele
sovietice. De ce? Suntem frați, fiii aceluiași popor, am
luptat pentru aceeași cauză, am avut aceeași misiune,
de ce pentru unii mumă, iar pentru alții ciumă?
De ce acest joc diabolic? Este vorba de
orânduirea comunistă, cea mai dreaptă din lume, așa
cum o propăvăduiau ei, este vorba de milioanele de
oameni, care s-au jertfit pentru întronarea acestei
orânduiri, de milioanele de oameni care zăceau în
gulagurile sovietice, și de imprimarea ei prin dictat și
forță. Un nou sens, o nouă lume, o nouă concepție
diametral opusă gândirii și a tot ce-i adevăr și
dreptate. Revoltător...
Să te plângi cuiva? Să-ți arăți nevinovăția? sa
le demonstrezi nedreptate? să ’le diseci adevărul gol-
goluț?
Să te revolți'in timpul abuzului de putere, a
bunului plac? Nimeni nu te-ar fi crezut, nimeni nu te-ar
fi băgat în seamă. Di n moment ce-ai fost oprit, tabu,
. -------
pe mmemn-ai putut convinge că n-ai fi vinovat. De-ai
fi strigat m gura mare: “N-am furat nici un capăt de
.a, n-am schingiuit și n-am omorât nici o gâză, totul

218
ar fi rămas ca un strigăt în nustin t; <■» -

jwM printre dinți; n.ai

propaganda gratuita,de
Se vorbește promisiuniomului
cu drepturile iluziesi
’ O o£
uluitoare
vede șacn-n car minoritatea, după care cei mu’Ecă
^eA frica ca ursul cu belciugul prins de nas ’Asta-i

plîS|°obUn“‘ă’ “re S' încearcă Să f“ ““

se pl^n până la refuz câteva zile în turnă.
români5 o" —a parte- Rămăsesem circa 200 de
Z- Manastlrea Oranki, înaltă și zveltă, cu
!redi-ntrnpna exterioară împușcată de cei fără
narră c-’ S—a timPuî Șj plină de mândrie încerca
de rpo’ 1?curaJe.ze- înțelegeam din înfățișarea ei
că u6?1 despuiată de vesmintele-i strălucitoare
fea trebuie să rămână neștirbită, nepătată.
vină u^ream.pentru liniștea mea să-mi găsesc vreo
OcbiPer^ra a"m* ,reProșa: așa-ți trebuie, pătimește!”
găseamenlrU °C^ dinte pentru dinte!” Dar nu

care ^^mPotriva, îmi treceau prin minte fapte la

le-am1U m"a.m gândit, nu le-am cântărit că sunt bune,
conilPSO'C0^t firești, omenești. Cazul celor trei fete,
trimis ?ana'n i3 ani, pe care le-am salvat de a nu fi
fie ev 6 a Pionul esseist de ia Tiraspol, unde urma să
luat *ecutate^numai pentru vina că sunt evreice. N-am
sabia n ^amă faptul că satul întreg trăia destins, tară
înpoq UiPa.mocles deasupra capului. Fiecare muncea
fhnet;^0^^3 lui, bisericile le-aveau deschise, școlile
la un ?nau ca~n timp de pace, libertatea de mișcare de
mintp • !a aItul, fără restricții. Toate îmi veneau in
plâ^ n'aveam ce să-mi reproșez și nici cui sa ma

219
 Până noaptea târziu stăteam singur în spatele
mănăstirii. Uneori puneam capul înfierbintat de
gânduri pe zidurile reci și priveam cerul înstelat. Cu
ochii în nemărginirea albastră a infinitului, zburam pe
calea lactee până aproape de Dumnezeu. Acolo se
înfundau căile, se încurcau, se învălătuceau și mă
întrebam de ce oare s-a supărat Atotputernicul din nou
pe mine? De ce m-a părăsit?
Uneori tresăream speriat ca dintr-un vis urât.
Mi se părea aievea c-aud pașii prietenilor cu care am
mâncat anii cei mai frumoși din viața mea. Acum ei
sunt acasă, sunt în mijlocul celor dragi, sunt departe și
n-o să-i mai văd niciodată. Totul a murit odată cu
plecarea lor.

UN EROU ADEVĂRAT

rnn •, S?gUra filntă apropiată de sufletul meu,

f fCaun adevărat frate, rămas și el printre cei
clasă la 9lutea I°n’ învățător ca și mine, coleg de
fa?cla 3 normală din Roman, unde ajunsesem să
Școlii no’nȘX’FocsS1'™”'' P™ desffin’ar“

noanteJlS Amândoi sub clar de lună,

lumină ca dim de Zldurile mănăstirii, le scoatem la
petreceau acum^ Ungher Amtunecos’ de toate S£

,i Unde este Testeban, profesorul de istorie? Cu

ochii lui albaștri, mari deschiși în istoria neamului, ne
citea ca din biblie luptele lui Ștefan cel Mare deja
Lipmc, Baia, Podul înalt, Războieni sau martirajul
mare ui domn creștin Constantin Brâncoveanu.

220
 Nu mai vorbim de Benone, profesorul de
matematică, în fața căruia mă pierdeam de nu mai
știam pe ce lume sunt.
“De la ce școala ati dejugat, brebeneilor?” Așa
ne-a întrebat pe cei șase veniți de la diferitele școli
normale desființate. La tablă toți!” a strigat de parcă
ne chema la ghilotină...”
M-am deplasat cu inima strânsă cât o nuca,
fiindcă habar n-aveam de algebră. Nu făcusem nimic
cu Arghiriade, deși savant. Deci, nu titlul face pe om,
ci omul face titlul. a a
M-am furișat ultimul la tablă, la gândul că pană
se termina cu cei cinci dinaintea mea, până sene
fiecare exercițiu, până-i bate, mă gândeam la mine ca
nebătut nu scap, vremea trece și Dumnezeu nu doarme
și rămân pentru data viitoare. Amână, doamne, boala
până-se coace poama! , . .
Chiriac, matematicianul venit de la Șendnce ,
c-avea casa mai aproape de Roman, a trecut pnm
tablă. . . i
“Scrie: X plus Y paranteză, supra lui și totu
supra și tot supra și-i mergea mâna unsa și P
niște ieși de mai mare frumusețe. Mergea
lanț. , A x i
Când credeam că s-a împotmo^’ ^uf din
doamne, să treacă ora să scap neascultat, tu
tarn-nesam tăia tot ce-a scris de umplus ea trei
Jtei întregi și patru optimi dar pe ,ta, scria și
“ttregi și unu pe doi. Una vorbea și • ncă
Profesorul mut, parcă era frate cutat'^ tru pe opt îi
mare: să scrii unu pe doi în l°c P rul c5 fie
-' fie
să-i
'stanță mare. N-a băgat de seama pr n-o
de bine. Se preface că nu vede asta-i treaba

221
să-mi pârăsc eu colegul.
A trecut al doilea și de-o mai fi și ăsta tot așa
ca primul spirt, ne foarfecă pe toți și-mi vine rândul
sigur, de aceea, să mă ierte Dumnezeu, poticnește-1,
doamne! măcar acum că de mâine văd eu ce voi face.
Mi-a ascultat ruga Dumnezeu drăguțul, ca toți
cei care au urmat s-a trecut prin ei ca-n brânză. Nici
n-apucă să pună mâna bine pe cretă și cum începe să
le îndruge: “x, linie de fracție” îi și lua în pumni și la
loc. Nu știau să scrie egal înaintea liniei de fracție iar
eu nu pricepeam de ce. Noroc că mi-a spus Chiriac în
recreație, c-altfel eram nedumerit.
Cu mine, cel puțin, când mi-a venit rândul a
scăpat și mai repede. N-am știut să scriu “x pe lângă”,
dar nu m-am pierdut cu firea că pe loc am și scris ”pe
lângă” caligrafic în litere. Ce mi-i una, ce mi-i alta!
Nu-i tot una?
a vă7Ht n S'a lntors cu privirea către tablă și când
solduri qi cfn^ei ce.scrisesem și-a pus mâinile în
de unde^mă rlta a mme m^at’ parcă nu-și amintea
ue unae ma cunoaște.
lângătîn^TueS^r?^1 .dinaintea ta sunt Pui Pe
m-a si luat în e?l t °r Ș1 să nu mai Piardă vreme’
întâia c altfel ¥orocul meu c-alesesem banca
stare să mă uitam la el> ar fi fost în
Cine-1 putea onri?e dupaci> până-n fondul clasei.
“sKeT ma,găseam la mâna lui.
care l-am notat notele: afară de primul Chiriac, pe
zece, dar la totî î* n°ta.10’ v°uă celorlalți vă dau tot
“Di voi știți”. ’
să ne demonstrefL60™!Care a venit noi )a intȘlT1,at’
ți-amintești? măiestria aruncării cu cuțitele,

amintesc’ cum încadra între cuțite capul

222
și bustul unei femei, partenera lui de eschibiții, mi-a
răspuns Ciutea.
Câtă emoție! După fiecare cuțit aruncat
închideam ochii de parcă toate erau trimise către mine.
- Avea o mare îndemânare. De asemenea curaj
și multe exerciții. . .
- Dar mai mare curaj, ai avut tu, dragă Ciutea,
fiindcă la întrebarea jongleorului: Cine dintre voi are
curajul să treacă în locul domnișoarei, ai trecut tu cu
pumnii strânși și ți-ai proptit spatele de panoplie și-ai
strigat: aruncă!” . . . ,
N-a avut curajul jongleorul și totuși sa-ți aea
satisfacție, mirat de curajul tău, ți-a întins mana
dreaptă pe panoplie, cu degetele răsfirate și te-ai in
cu spatele să nu vezi și ți le-a încadrat intie cu.i ■
Era moldovean de-a lui Ștefan. Ce
caracter de granit și voință de oțel. Astfel s ‘ Pf
faptul că atunci când l-a chemat să-i întocmească n§a,
singurul Ciutea, inspirat, a răspuns simp •
cheamă Ciutea Ion, născut în ziua de, £sie d
comuna, județul, sunt învățător de P | y
locotenent în rezervă în divizia x, r *
comandant de pluton în compania a 5 ' dotarea,
jnfonnații pe care mi le cerefi, ”>•«,'*££
itinerare, denumirea diviziei și celelf‘t iurat că nu
^prezintă secrete militare pentru ca{ unicat din
le voi divulga inamicului. A fost un rasp ce|e|aite
miile de prizonieri, indiferent gradul și
• tați. . dpi? să-l determine, l-au
Au încercat toate metodele s înfricoșeze,
?COs în miez de noapte afară de lagai < însă au
l-au amenințat că Siberia va ști de ’
ratnas zadarnice. Nu l-au putut convin» - ? Rămâne
Dar evenimentul din februar

223
înfipt pentru totdeauna în amintirea celor care l-au
trăit.
Circa 70-80 ofițeri români dintre cei mai tineri,
mai plini de vlagă și mai hotărâri au refuzat să mai
iasă la cărat durghini cu spatele, muncă de autoservire
chipurile și toți au fost izolați în bordeiul nr. 7 de pe
aleea principală a lagărului de la Mănăstârca.
Intr-o situație ca atare, rușilor, cu experiență
multă în materie de revoltă, de nemulțumiri, le-au și
dat prin cap, că dacă greva nu va fi lichidată din fașă,
o asemenea încercare se va extinde ca o pecingine și
vor avea mult de lucru.
S-a și prezentat comandantul Grisciuc,
gruzinul, cu^fața smolită și cu figura ca de mască,
împreună cu întregul comandament al lagărului, întărit
de un pluton de ostași sovietici înarmați cu pistol
mitralieră și cu câini lup, cu botul galben.
t • ^arac^ și-aici s-a angajat un dialog
rminat iară nici un rezultat. Indignarea și revolta
erau prea mari ca să se cedeze.
represalii*2**^ UU ^Ot conv^nSe s"a trecut

lacărat^?diS“eȚMd^m1’

represa^tCâini;Sd^rn^a-luI.’ după care s-a trecut la

de armă trași H °bo?lp din lesă, mușcături, paturi
a

fasciști, luptă ine&gr re plcioare, răcnete, bandiți

au fost sc°șidin barr

ieșit din minți O at™ ? stn§at din nou colonelul ca
moarte. ’ ' atmosfera disperată ... pe viață și pe

“RăzboiuH_î f ’n Pata răsculaților Ciutea.

1944, 23 aumist p- erm'nat cu noi românii încă din
ugust. Părinții și frații noștri au luptat

224
alături de armatele voastre, împotriva nemților, iar noi
ne aflăm tot aici. Mai mult, ați adus, fără nici o
motivare și oameni nevinovați din țară. Este interesul
vostru politic că ne rețineți, noi reprezentând pentru
voi o marfa scumpă de propagandă comunistă, o
marfa de șantaj, așa că nu voi ridica nici un pai. Jocul
vostru este demascat, cunoscut, astfel că voi aveți
datoria să ne plătiți, nu să ne înhămați ca pe niște
robi”. ț
“De-ajuns! bandit fascist, de-ajuns!’
“Nea-ți luat Basarabia, nordul Bucovinei,
Stalin a târguit cu Hitler pe pământul nostru,^ care nu
i-a aparținut, voi ne-ați târât în război,~ voi încă in
1940. Loviți-mă, omorâți-mă! Dar cât măjineți pentru
interesul vostru, nu voi lucra, nicăgda,^ a ica
nicioadată. Prin moartea mea vreau să cunoască urnea
infernul bolșevic! t , .. .. oclinrn
S-au repezit asupra lui, lovindu-1, câinii P
lui, iar el striga cât putea: Niciodată, mcioda a
lucra. Strigătele lui ca un blestem se auzea p
departe în inima pădurii. . .. q^nae
Tot atunci a fost ridicat, lovit și ph w &
Și dus la Oranki unde a fost băgat în carcera.
îndată ce-a ajuns în celula respec A1^țn
‘arnă cumplită și-a scos hainele și ‘‘ămanai sacrifice
chiloți a intrat în greva foamei, hotara > despre
a afla Cmcea Roșie Internaționala ^esp^,
tratamentul prizonierilor, în țara cu ce ™unismUi.
rânduire din istoria tuturor timpurii ut pe
. După circa 7 zile de carcera, • a fost
etmentul gol, după atâta vreme de =rfv,. aăruiui unde
C°s aproape mort și internat în spitalul lagarui
~a aplicat un regim special pentru i

225
 N-a trecut prea multă vreme după aceea că
într-o noapte s-a prezentat la patul lui colonelul
encavedist. Cu amăgeli, târguieli, promisiuni a
încercat să-1 convingă să dea o declarație în fața
lagărului, prin care să-și recunoască greșeala comisă
și să se angajeze în continuare că va respecta
regulamentul de ordine interioară, iar că drept
recompensă i se va asigura repatrierea cu primul lot.
Nu l-a ispitit propunerea, dimpotrivă i-a
răspuns franș:
“Mor, așa cum au murit mii și mii de frați de-ai
mei atât pe front cât și în prizonierat, dar în fața
acestei crime pe care o săvârșiți ținând ascunși de
ochii lumii mii și mii de români, încă din 1944, când
războiul s-a terminat de mai bine de doi ani, refuz
nrea v°astra diabolică, în care nu cred. Este
continuați ^ed5eptatîa P.e care ați creat-o și pe care
sclavaoktă a lnvin£atori s“° mențineți. Orânduirea
comu£ S’* ?miinat de muIt> aflăm în
-omenirii cumT^6* Cea toai dreaPtă din istoria
au declanșat -n5ercaîI v°i s-o impuneri. Nemții care
românii ȘeeiraZb°IU1 aU mai multe drepturi decat noi
Xta ro“ „ar! au luPtat murit alături de
P™S nemții a vă fi eliberată țara. O faceți
arătând lumii eenp m’t3'1 caștlga de partea voastră,
nu sunt decât minciuni ÎT ?1 V1?13™301111’ care de fapt
vă slujesc interpQAi1Uni’ ®moraî1"niă dar nu lucrez, nu
mine li de cS ! V°astre diabolice- Aveți nevoie de
Prin sudoarea muncHnoasrie^' P6
Și s-au retras c°j°cuI tău”> bandit îasC1Sl
reîntors politrucul cide lbefare- După circa 2 ore s-a
Ș citit sentința de condamnare

226
la moarte.
L-au ridicat trei ciasovoi, toți cu pistoale
mitralieră și cu nelipsitul câine lup, l-au băgat într-o
dubă și-au pornit cu el în puterea nopții.
Ajunși într-o pădure, l-au dat jos și-au încercat
să-i înmâneze un târnăcop și-un hârleț.
“Sapă-ți groapa, banditfascist! “
- Eu? nici un mort nu-și sapă groapa singur,
alții o fac. Săpați-o! Am răbdare s-aștept. Nu mă
grăbesc. Au încercat cu amenințări, cu insulte, cu
înjurături, fără însă să-1 lovească. Probabil că fuseseră
atenționați cu cine au de-a face. De altfel se dusese
faima despre el că toți rușii din afară întrebau unde-i
Ciutea? Era dat exemplu pozitiv chiar în rândurile
ostașilor lor, înfierând în același timp lașitatea și
“““au trecut atunci, încercând să-1 lege l»

repezit pe ciasovoi ca pe un netr^,lcC mă tem de

‘"Piei din fața mea, satana. deschiși și
gloanțele voastre. Trageți din față, cu o
nu în chip laș. , , „ tea sfidând
Văzând că nu-1 pot înduplecat catre cej
moartea, l-au așezat în fața gropnsap a dat
doi ostași, au trecut în fața lui, iar sergentul
comanda: . . . foci”
“Poziția de tragere, ochiți și ț_-■ . să fie
Ciutea a rămas în picioare, ne > decât 0
«ins de nici un glonte. Nu ^s pe care
mscenare, voiau rușii să-i vada ci J
n'a dezmințit-o. . moldovean din
Cazul lui Ciutea Ion, pm renlarcabil. Nu
sângele lui Ștefan Vodă este cu toUJ ie acest
?tiu câți ca el ar fi putut trece cu atata

227
examen, care în esență înseamnă însăși viața.
în final, ca pedeapsă totuși, printre cei cu
dosare, a fost oprit și Ciutea. Nu cumva să se creadă
că și-un lup poate fi mâncat de oaie.
Ciutea avea însă o altă încadrare în fața
encavedeului, fapt pentru care în luna august 1948
intră val-vârtej un ciasovioi și anunță: “Ciutea,
domoi”. Ciutea, acasă. Era vesel parcă. Scăpau de el
și se bucurau rușii întocmai ca Scaraoschi când l-au
scos pe Ivan din Iad cu alai și surle, fiindcă făcuse
numai boroboațe.
L-au îmbrăcat frumos în haine subțiri de vară
și l-au dus la poartă, unde li se facea plata soldei
înainte de plecare.
Când a ajuns la Ciutea, căruia nu-i plătise
solda de circa 12 luni pentru faptul că fusese mutat în
diferite lagăre și cum între timp avusese loc reforma
monetară; pentru 10 ruble, urma să primească o rublă,
i-a întins chiar comandantul 12 ruble.
- Nu semnez pentru motivul că mie trebuie să
mi se achite 120 ruble și nu 12 câte sunt trecute în
statul de plată.
- A avut loc reforma monetară între timp, j"a
explicat chiar colonelul comandant, un ucrainian
ajm la vorbă venit în locul lui Grisciuc. . .
i \$~a &cut, dar nu-i vina mea că n-am prim1
S -CaxT 10 mble înainte de reformă. Este vina
voastra. Nu semnez și refuz.
v " Nu semnezi? Nu pleci acasă. Poftim în lagăr-
1 r?Pațflat când îți vei vedea ceafa.
bucuro^AhHFat adânc în sufletuI meu mă gând^’
dar si mâh °?arte ca mi’a Plecat un Prieten ? it?
pentru carp1111, de*alta de soarta mea și-a celorla , >
Pentru care nu se întrevedea nimic.

228
 Bucuria nu mi-a fost de lungă durată, nu
trecuse nici o oră, când îl văd intrând pe ușă. Era
Ciutea.
- Ce faci, mă? Te-a dat înapoi?
- Am refuzat să primesc solda pe 12 luni, în
sumă de 120 de ruble. îmi achitau numai 12 ruble,
câte-o rublă pe lună, chipurile, îmi documentau ei că
între timp s-a făcut reforma. Dar eu unde-am fost?
Repatriat?
- Ciutea dragă, fa-te frate cu dracul și lasa-i
dracului de bani, că și așa nu-ți folosesc la nimic.
Gândește-te că pleci acasă, ia libertate.
- Nu. Vreau să-i învăț minte să nu fie perverși
și dreptatea să fie numai de partea lor. .
N-au trecut nici două ore și numai că intră in
baracă însuși comandantul.
- Unde-i Ciutea? .. ,
A ieșit dintr-un ungher al barăcii un e s
apucase să joace șah. .
- Plătesc eu banii pentru tine și P
semnează. Gândește-te că-ți vezi țara, pannțn și .
Am intervenit toți cu gura: semnează,
semnează și până la urmă a semnat. .
L-am îmbrățișat și l-am rugat sa trea ș
Părinții mei să le comunice vești.

PROBABIL, LA FAȚA LOCULUI

Obosit psihic de nopți n^°‘^1cfheria va ști

zvonuri care mai de care alarmante^ fost
® noi, că pedeapsa cu moartea, dupăi u f nU
ab°htă, că mai jos de 25 am, indiferent u

229
se-acordă, dă Dumnezeu că trece vara și se curmă
toate câte se vehiculau.
Era în dimineața zilei de 12 octombrie 1948.
Toamnă frumoasă cu cer albastru și cu nopți cu luna
plină, cu Calea Lactee, cu un brâu alb, îndreptat chiar
către țară, după care suspinau.
In miez de noapte, noroc că mă obișnuisem cu
întuneric, ne-au urcat în dubă, din dubă în vagoane și
mână unde Dumnezeu știe. Oricât ai fi încercat să afli
unde ne duce, ce fac cu noi, nu era cu putință. O
situație similară cu animalul care era luat de funie și
dus la abator sau la oborul de vite pentru a fi înstrăinat
sau sacrificat. Pentru noi, așa zișii oameni era
înlocuită funia sau lațul cu pistolul mitralieră și cu
câinele lup.
- Ne duce la fața locului, bănuiesc, mi-am dat
cu părerea.
Acolo se va ri ost foarte bine, mi-a răspuns Emil.
judecător drpnt076^1 nevmovăția noastră. Singurul
și nu Dolitrn d P°Puiatia> cu care am conlucrat
Cârstocei sau martorul mincinos
‘Ubiocej vândut politrucilor.
nu caute a ^ntervenit maiorul Luscan, sa
Plătiți sau neplătiție emente du$mănoase’ vânzători

Politica l^rcom^etez^eu^08^^ cand eSte V°rba

din cele^dons* nu ne-am înscris în nici una

temenea greu în V1Z11-de v°luntari, cântărește de
q

împotriva noastrăf”re-Cierea “Cine nu-i cu noi este

’Dacăifî/Lntervenit EmiL
găsi vină fantul 4 n buna credinta în politica lor, n-ar
P ca nu ne’am înscris voluntari. Potrivit

230
legilor internaționale, la care au aderat și rușii,
prizonierul din lipsă de informație, nu poate fi silit să
facă politică și cu atât mai mult politica statului unde
este deținut a concluzionat comandantul nostru,
maiorul Luscan.
Duba s-a oprit. Unde-am ajuns? Unde ne
aflăm? ajută-ne, Doamne să nu ne bage din nou la
închisoare.
Ne-a ferit Dumnezeu că ne-au condus într-o
frumusețe de lagăr cu clădiri din cărămidă roșie, tip
cazarmă. De-o parte și de alta a aleii se înșirau,
încremeniți ca niște ostași în poziție de^ drepți
mesteceni cu tulpina albă, asemenea unor lumânări de
mireasă. Aici am rămas din luna octombrie pană a
data de 31 decembrie același an. Nu ne-au încadrat in
brigăzi de muncă, astfel că toată ziua citeam sau ne
plimbam prin curtea lagărului. . .,
Adeseori mă angajam în <^scuî^1J7ter?inei;na
în legătură cu procesul care urma să aibă loc in p
în clipă. De fiecare dată încercam, P™ va
juridice, să mă conving că tribunalul UK " ,
țespinge din lipsă de probe și de interpretare P
improvizate de către politrucul Birman. t-:nta
Numai minți înguste, fără prega ii f un
Jetului, spunea Teodorescu, ar putea^s/toare. jn
faPt evident uman într-o sentința conda- pe
cazul de față, nu se pune problema m P cj
care o face un om, recte PolltrVc“ e: astfel că
soluționarea cauzei în toată complex.1 a ’ viziune
wunalul militar, cu oameni de pro test corect și
de. ansamblu vâ hotărî și va soluționa
interpretabil. J nrnces de largă
De altă parte, este vorba de un p

231
rezonanță internațională și legile dreptului sunt
universal valabile, astfel că justiția nu-și va dezminți
onoarea. Ca avocat, în cazul de față, m-aș angaja să te
apăr, convins fiind că reușita va fi sigură. Nu pe
prezumții, nu pe lipsa de dovezi și nici pe martori
plătiți, în cazul vostru locotenentul Cârstocea, vândut
și recunoscut vânzător de suflete, își va fundamenta
hotărârea. /
, 0 , treceau una după alta și iată-ne în ziua
;net 8 dAecembn_e 1948. Zarvă mare. Emoție. Inima a
ntrat in panică. Bătea să-mi spargă pieptul. A sosit
sau n-a sosit clipa?
A intrat în dormitorul uriaș al clădirii în care
e c.iasPv°i care a citit o listă de 12 persoane.
Luați-vă bagajele și-afară pentru repatriere!”
. KePede am luat hotărârea, descurajat fiind și
vins ca soarta-mi este pecetluită. I-am scris soției
Prin care o rugam sa se elibereze de
trimkU* mȘu, lmPlacabil, și să devină liberă. I-am
dp mî ver!£heta’ scapând astfel de obsesia că alături
de mine suferă și-un suflet nevinovat.
uraga mea,
Prietenul meu de suferință, Popescu
trimit a^carui destin a fost mai generos, îț[
a sosit rf 6 c^jteva înduri, prin care îti comunic ca
C^leste,mată- <*Pa adevărului.
pentru totdeauna^ SUnt^ânte V P°ate vor fi frânte

vină, sunt curat Cu ,oate că nu port nici o

nU m'aZputut abale, aC''lma’ din calea destinului

tnama ta' Te-a^p171^ sPun să fii alături de

trecut prin focul răJzboiuluii firă

232
sprijinul meu de tată. Te-a făcut mare, ea te-a învățat
să cunoști lumea, te-a învățat carte, ea te-a făcut om.
Ca fiu recunoscător ai datoria sfântă, să-i urmezi
vorba și sfatul. Ai datoria să te comporți cu mama ta,
ființa cea mai apropiată inimii tale, cum s-a
comportat dânsa cu tine.
Tu, draga mea, fii tare. Gândește-te că ai o
datorie sfântă și nobilă, datoria de mamă. încearcă să
te smulgi din raza destinului meu fatal, care mă
urmărește. Intră pe făgașul vieții tale și mergi înainte.
Ți-aifăcut datoria pentru care îți mulțumesc, și-țisunt
recunoscător.
Cât mă privește, vor trece ani și ani, voi naica
golgota, mă voi cățăra pe piscuri, voi cădea in
prăpăstii, dar amintirea ta și-a copilului nostru ma
vor urmări și întări în toate clipele cele mai* e'. .
îți trimit și verigheta care m-a legat injața ui
Dumnezeu, pentru o viață lungă și fericita, at
cfre însă nu am avut parte. Războiul, cu
implicațiile lui, care m-a îndepărtat de tot ce’am
mai scump pe lume, mi-a fost dușman de moai .
Va îmbrățișez, urândii-vă o viața nou J
obsesii, o viață fericită și plină de imp
Sub ochii noștri plini de lacrimi
Poarta lagărului, poate ultimii Pr^zSnie-ri‘înfrângerile
țară, acum în ajun de sărbători. Intrau
.'nandu-se lanț începând cu 23 augu .eDatrierea
aPoi 9 mai 1945 terminarea războm Pp|ac. nu
a°astră a românilor s-a tăcut după un făcut
numai că nu ne-au repatriat în corpor chiar
u celelalte naționalități: finlandezi, . tară,
nemți, dar aud că miile după armistițiu

233
oameni nevinovați, prinși de pe stradă și aruncați în
vagoane bou și împrăștiați pe cuprinsul Siberiei, fără
nici o justificare.
Nici la armistițiu, nici cu ocazia păcii încheiate
nu s-a scos o vorbă de către comuniștii din țară apăruți
ca ciupercile. Ne-au lăsat în voia soartei, socotindu-ne
dușmani, fiindcă am luptat cu arma-n mână împotriva
pașnicului și bunului nostru vecin de la răsărit.

ULTIMA SPERANȚĂ S-A SPULBERAT

lată-ne în noaptea Anului Nou 1948 - 1949.

Intr-o atmosferă de îngropăciune, aflându-ne într-un
dormitor imens, o fostă hală de materiale, cu o lumină
slabă plecată dintr-un singur bec, fără prea mulți wați,
stăteam de vorbă tocmai cu maiorul Luscan,
comandantul meu.
Ce părere aveți despre procesul nostru,
domnule maior? îl întreb.
- Faptul că n-am jefuit pe nimeni, că n-am
purtat lupta cu partizanii, cu populația care a avut
hrană destulă și că n-a fost înfometată cum pretinde
Birman; că li s-au deschis bisericile, școlile și că li s-a
acordat libertatea de-a circula fără nici o îngrădii e,
consider că numai o justiție fără legi și fără Dumnezeu
ne-ar putea condamna.
- Dar că românul nostru, locotenentul
Cârstocea, a depus mărturie mincinoasă și că va fi ca
martor împotriva noastră ce-aveți de spus?
- Sunt capabili să facă orice. Iuda nu l-a vândut
pe Iisus?
Tocmai în clipa când desecam situația noastră

234
și nu găseam
«ig» o soluție,
pe cineva de iacare
„,'asă
: ne Hm

vinaieșit
putea saAm la marginea
tocmai în aceastăpatului
noapte, să văd cine
noaptea ar
Tului
"S ,OtU1 “ PUStiU’5i SUf,«£ « go"e

sufletu|B°me^ ’T" ?®că.s’a aPms ■> taina în

caOre“eSsemeu.
sunetul Era
tL1!-P°-itiC -Peînsuși generalul
KabulovGogului,
tOate regiunea cel

emse sa stingă greva din februarie 1948.

comun,> - a luat cuvântul Kabulov, să vă
a fost î Cu Pro^!ema. repatrierii prizonierilor români
I942 p tnCjeia^5 definitivată. Astăzi 31 decembrie
român- terminării repatrierii pentru prizonierii
teritnn'i va a^ari în clipa de fată aici, pe
flecar niunti Sovietice veți fi repatriați, după ce
milita6 V0* Ve^ trece P™ ^a-a unor tribunale
fi elin»6' ■ pnre Vor SasHi ca n"au nici o vină vor
crimi wrePatriați. Restul vor fi condamnați
fontei 1 de.razb°i și vor rămâne să-și ispășească
e ^legiuite prin ani grei de pedeapsă.
a a u încercat unii dintre noi să-i pună întrebări,
DieQn JPcneiat spunând că el nu reprezintă decât o

d mtr-un
razăad c^Pangrenaj.
a când s-a stins în sufletul meu ultima
n°uă et SPeran’a’ ultimul licăr de lumină. începe o
aPă, poate și mai grea și mai complicata. .
Venea - ne°r* se dădea o luptă în sufletul meu și-mi
să tem? duc direct în gardul de sârmă ghimpată și

delerr d ^racu
cei*m zilele...
S°stea . .
de viată însă, tinerețea, iubirea fața-
p

a sUnraf,3g1’ d°rința de-a fi liber și mai ales voința de-

Iețui pentru a-mi dovedi nevinovăția, m-

235
oprit. Nu. Până la urmă Dumnezeu va fi cu mine.
Așadar înainte! pe acest drum atât de greu, drumul
Golgotei.

din’ nou în prevenție

Cele câteva zile după anul nou au trecut și iată-ne
în dimineața zilei de 7 ianuarie 1949, sfântul Ion, ziua
mea onomastică.
Nici nu deschisesem bine ochii c-au intrat trei
ciasovoi în imensul dormitor și grăbiți: “davai,
davai!”ne-au scos pe poarta lagărului pe noi cei trei:
Luscan, Emil și subsemnatul.
Afară m-a izbit în față un vânt atât de puternic,
c-am simțit cum îmi picură sânge din nas. Ar fi curs
mult și bine, dar n-aveam. Cred că la vremea aceea
cântăream 43 - 44 kg.
- De data asta, s-alege într-unfel, ni s-a adresat
maiorul Luscan.
- Să se termine o dată, domnule maior! Și
■noaptea mă visez la interogatorii, i-am răspuns
mâhnit ...
- Să nu disperi, totuși! a intervenit Emil- Nu
degeaba cred că ne-a eliberat, prima data din
peresilca, colonelul magistrat Cemenco. Poate justiții
ne va da dreptate.
N-a durat prea multă vreme și dă Dumnezeu sa
se oprească duba; ne aflam în fața unei clădiri imense-
Era închisoarea nr. 1 din orașul Gorki, în care fusesem
cu un an în urmă.
La intrarea în închisoare, ne-au despărțit- Pe
mine m-a luat un paznic și m-a împins în celula nr. !->•
Nimerisem bine. O singură persoană înăuntru și

236
neamț și nu un oarecare, ci cogeamite colonelul. De la
el, în gândul meu, m-aleg cu limba lui Goethe învățata
la perfecție.
După ce-am rămas în doi, i-am întins mâna și
m-am recomandat.
- “Muhler!” mi-a răspuns neamțul calm, fără să
bată călcâiul.
Iată că mi-a prins bine: sein, war, gevesen sau
haben, hatte, gehabt, pe care le aveam în cap. Va trece
timpul mai ușor, întreținându-mă cu colegul meu de
cameră. . - r- x
Aici în celula respectivă, mică și îngusta, tara
să ne audă gardianul, care ne binocla din vreme in
vreme prin vizorul fixat în ușă, am avut pnleju sa
dezbatem împreună o istorie întreagă.
Ne condamna neamțul, că datonta noua,
românilor, ar fi pierdut nemții războiul, fim ca
trădat. u . . . ..
Firește că nu mi-am însușit afirmația uii și 1^.
documentat mai pe nemțește, mai pe fran. ș ,
Prin gestică că Hitler, fuhrerul lor ne-
catastrofa lor, că ei au dat ungurilor o pan
Ardeal, că ei s-au înțeles cu rușii mea ne
Ribențrop al lor și Molotov al sovi Herței.
smulgă Basarabia, nordul Bucovinei ș revendicat,
Românii n-ar fi avut nunic iune și de
Poporul nostim n-a purtat războaie de . p neVoit
'argire a granițelor. De-a lungul istoriei a
să poarte războaie numai de apărare. popor
în legătură cu învinurea ca care ar fi
neloial și că i-am trădat, motiv P în fața
P’erdut războiul, i-am spus că H^’^onsiderat un
Șlei mai puternice armate create a fosț mai
§lob întreg. Stalin, spre deosebire

237
viclean, mai diplomat. El a reușit să-i atragă de partea
lui pe Roosvelt și Churchil, considerat unul dintre cei
mai mari diplomați la vremea aceea, încât aceștia
alături de el, l-au salvat. Stalin a câștigat războiul, în
fața unei Germanii înarmată până-n dinți, datorită
politicii pe care a știut s-o facă.
Toate aceste discuții interminabile se purtau în
timpul zilei, fiindcă noaptea aveam slujbă. Mergeam
la interogatorii.
Venea gardianul pe la orele 10 noaptea și mă
lua din celulă și mă conducea în biroul judecătorului
de instrucție, care-mi pregătea, cum știa el mai bine,
să reușesc la examen. încerca din răsputeri să-mi
asigure o viață fără grija zilei de mâine.
La intrarea în biroul unde urma să-mi ia
interogatoriul, am dat cu ochii de aceeași perivocică,
domnișoara Tam ara Serer, de loc din Cernăuți. Mi-a
făcut impresia c-a schițat un zâmbet imperceptibil pe
figură. La urma urmei avea dreptate. Ea îmi fusese
nașă de la primul interogatoriu și tot ea mă pregătea
pentru căsătoria cu moartea.
.Alături de Tamara perevocica, m-a întâmpinat
cu ochi sfredelitori un bărbat, cu figura palidă ca o
pară coaptă, relativ tânăr. Să tot fi avut 41-42 am,
judecătorul anchetator, după cum, pe loc, am intuit eu.
. . - Mă numesc Securov, mi s-a prezentat el,
indicându-mi cu mâna să iau loc, vis-f-vis de birou
lui. '
_ Amabil, curtenitor, mă trata cu rrțu^
unavoință. Chiar de la început mi-a oferit o țigara,
e mahorcă, o țigară fină. Subsemnatul nu fuma
chiar dacă aș fi fumat n-aș fi primit, fiindcă ar fiu?1
-m! dea și altceva, o chiflă poate și până la ur? „j
fratn a? fi fost obligat să cânt cu el în ^eea?l

238
 tonalitate.
- Căti ani ai? M-a întrebat oarecum
dezinteresat parcă.
- Treizeci și trei de ani, i-am răspuns.
- Tânăr! a exclamat el, compătimindu-mă...
- Tânăr relativ, dar bătrân în nedreptate și
suferință.
- Căsătorit?
- Da. Am și un copil, pe care l-am lăsat la
vârsta de numai 9-10 luni, iar acum împlinește 8 ani.
- Păcat de tinerețea ta, păcat de copil. Acum ar
avea nevoie de tată. Vremurile sunt grele. Războiul a
fost nimicitor... r t
- Ăsta-i războiul pe care omenirea ar ti putui
să-l evite, dar lăcomia, lipsa de scrupule, il face pe om
să devină fiară, îi răspund. .
- Este adevărat! mă aproba el. Pes e .
milioane de oameni și-au găsit sfârșitul cu1 .
acestui război ucigător. O altă parte sunt pe ca
sfârși zilele în închisoare. De pildă tu, farade
°rdin, ai săvârșit fapte încadrabile in qnv;etică,
{alta, în sensul că ai jefuit populația sovietica,
infometând-o. . ,„rp la care ați
- De unde rezultă aceasta incai furios
ajuns, tovarășe judecător? l-am intr
oarecum. . Țnaeplinit-o.
- Din însăși activitatea pe care ai • nstrează
, - Păi activitatea executata, josar
tocmai că populația a fost îmbelșuga Ș‘ astfel
“u există nici o declarație care sa structureze
e încadrare. , sunt și alte
. - Nu uita însă că-ntr-un dosar
emente, care conduc la o adica.

239
 - Atunci, dacă lucrurile stau așa, n-ar avea nici
un rost pierderea de timp, cu interogatorii după
interogatorii. Treceți direct la încheierea dosarului,
fiindcă, la urma urmei, în mâinile dumneavoastră stă
pâinea și cutitul.

Si-ar ti corârtS'. ta‘‘,dealu1’ tovarășejudecălor,

SaSSutS fOr!a P™lui’ “ **

tânăr ai fcTnm aceasta mă gândesc la tine, ești băiat
din anii or?; h V1£^a cin. razboi, ai scăpat sănătos
tine-etea în 7 a,pr.'.zoniețat Și-ar fi păcat să-ți sfârșești
de muncă soviefice6 pușcăriei sau în lagărele

oarecum pare bine c-aprecîați just, îi răspund,

ca la sa+> rcumsPect față de drumul alunecos pe care,
la șah il prevedeam cu 2-3 mutări mai înainte.
condamnăma,inc°nJur ți-o spun în față, noi vrem să-l
vrem să-l = e B*p! pe Puscan, comandantul tău, pe el
suferit H on cnp c.am dând satisfacție celor care au
p

să rezulte „^eeaiȚ Propun să dai o declarație din care

ilegală si că ** ™lsi.un^a îndeplinită de batalion a fost
sovietice „^adevăr a dus la flămânzirea populației
executant n:aveai nici o putere, erai un simpW
nevSS^- a?ndeplinit un ordin și ca urmare eș i
soție și ia Ln’uT’-6168 scos din cauză. Gândește-te 1

tăi nrV-UnLvremun grele. Părinții care nu P

să închidă
ajutorul
a ochii, gandindu-se la fiul lor, te-așteapta-

240
Devii liber, liber ca pasărea cerului.
- N-aș fi liber, dimpotrivă. Aș fi gâtuit de
propria mea conștiință, aș muri sufocat. Nu semnez,
vreau să mor cinstit, corect, fără mustrări de
conștiință, fără nopți nedormite, tară coșmare. Este un
om prea nevinovat, un om de-o corectitudine cum rar
întâlnești, un cavaler în toată puterea cuvântului,
caracter de granit prin construcție, drept și cinstit, gata
să-și dea viața oricând pentru adevăr și corectitudine.
- Așadar, nu semnezi?
- Nu. Categoric, nu! Ar însemna să induc
instanța în eroare. Misiunea batalionului a fost o
misiune umană și în conformitate cu legile de ducerea
războiului.
- Te mai gândești. Te afli. Aintr-un impg
■ de
viață și de moarte. Caută să-l rezolvi inte ig
așa va fi judecat și condamnat. vă
- Asta-i cu totul altă problema care va
privește. Pe mine mă interesează sa spu ajunat
adevărul este că batalionul a munci, jignit
recoltele de pe câmpurile sovietic Ș
Populația, care a trăit foarte bi tare
Comandantul ne-a fost ca un ghi tr:mis la fața
corectă, fapt pentru care cer sa 1 1U omenia de
locului. Acolo în fața populație! veți vedea om
care am dat dovadă. . . 1oC a deschis
între timp a sunat soneria, și P >u|a nr.13,
gardianul care m-a luat și m-a dus
locul meu de toate zilele. • • u[tima dată,
w a Am mai fost chemat de doua ?. vejere, mi-a
gazând că am rămas la punctul m românește și
!ntcjcrnit declarația dictată de mi_L
radusă de domnișoara Tamara in

241
 - Ai ceva de zis, de completat?
- Nu. Totu-i corect, fără ambiguități, dar nu
semnez.
- Ai putea să-mi explici?
- Fiindcă orice-aș face, orice aș spune, din
moment ce-am ajuns aici, sunt convins că voi fi
judecat și poate condamnat.
Pentru câteva minute m-a lăsat singur cu
perivocica, Tamara Serer, pe care am întrebat-o, ce
părere are, voi fi condamnat sau nu?
Ca focul s-a făcut la față și privind în jur,
asigurându-se că n-o aude nimeni, mi-a răspuns șoptit.
- N-ați înțeles încă unde vă aflați?
Cu acest gând transparent s-au teminat
cercetările și-acum cu actele încheiate urma să ne
prezinte în fața tribunalului militar.

PROCESUL
adânc săpat^'m^ufi^î de 20 febmarie 1949, zi
C1aosovoii la can ,meu’ m'am pomenit cu
spună ce-i si en^?1St°Ju ®ata> 'a 0 adică și fără să-
pfiui puiul de Păins^’-'P6, oc m-a înhățat, cum înhață
î™pins la frizeria 51 țmbrâncit din mers, m-am trezit
î

an gealat, monnol^. unde m*a luat în Primi£e

de-i sclipea ca o oglindă ^gUră ?1 cu tartacu?a g°a^

era ziua când^Tînru3 gigea ca Pe-un gjnerică. Astăzi

moartea, act sigilat ■ eam cu scumpa mea mireasă -
mă ungea cu drent. P31"3^ Pe viață. Mai mult chiar,
mare, de la de™, n depene și mă avansa la grad rna1
război”, “amărât „UmirLea insignifiantă: “prizonier de
at Și nebăgat în seamă, la titlul onorific,

242
 modem și de rezonanță internațională: "criminal de
război"’.
Numai Hitler, Goring și alte căpetenii au făcut
isprăvi, să nu zic crime? Mai sunt și alții - mărunți și
nebăgati în seamă, cazul soldatului roșu, ordonanța
generalului și ca el o mie. în nemernicia lui, cum îi
spunea politrucul, tară să gândească, a luat lapte de la
vacile colhozului și i-a făcut cafea comandantului, de
parcă dumnealui n-ar fi putut s-o bea și în conținutul
ei natur. Dar noi, tripleta? Suntem mai breji. Am
secerat cu secera, am cosit cu coasa și-am adunat cu
mâna spic cu spic și-am împărțit pâinea populației
sovietice, rămasă sub ocupația noastra, prin
împingerea armatei roșii către Volga.
Dar să revenim la mongolul buhăit de pușc •
în brațele căruia mă împinsese. Fără sa ma in v
cum vrei: mai lung, mai scurt, mai pe nemțeș ,
pe franțuzește, mi-a și fixat o gioarsă de mașin/,
de pe vremea lui Pazvante Vodă, nu pe u p.
^-așteptam, ci direct în bărbie și în graba l >

pomit-o pe obraz în sus. De-aici, a ocoli d ă

Urcat pieptiș pe tâmplă până a ajuns; in
care a coborât la vale. Cărata vechitu .
lipsă, de-ți lua auzul și se înfunda cum i
dar și gealatul meșter cum nU.ț durea
Hat în sus, hât în jos cu păr cu tot va doar
Pe el, asta mă privea pe mine. Resptf răzuSe părul
când ajungea mașina pe
rotocoale - rotocoale de la repatner j. ă de
niai 1948. De-atunci, pe fond nerv spânului
^Jtamine în alimentație, luasem ?
ln Povestea Harap Alb. de Creanga- seama,
"Doamne, scapă-ma!” și Tara sa-rni

243
 am încercat să mă închin, dar n-am apucat să închei
bine crucea că m-am pomenit cu una în ceafa
zdravănă: “mistic, boho dușu mati, mistic!” Mă zărise
ceasovoiul care stătea cu ochii ficși pe mine, nu
cumva să mă evaporez.
Când am ieșit de-acolo, m-am bucurat, de
parcă plecam în excursie undeva pe Coasta de Azur.
Așa a început ziua de 20 februarie 1949, pe
care o așteptam de mai bine de șapte ani. Urma acum,
fie laie, fie bălaie s-alung din sufletul meu obsesia
care nu-mi dădea pace de la prima declarație dată
politrucului Birman, evreu din Basarabia, un tip
mărunt, cu pistrui pe față și cu ochii sticloși de viperă.
Conștient fiind în mâinile cui mă aflu, îmi
dădeam seama că lucrurile iau proporții și, în final, n-am
nici o șansă. Falsificarea adevărului și minciuna pe
față constituie legi fundamentale în politica stalinistă.
Resemnat, că de fapt războiul cât mă privește
nu ș-a terminat, priveam indiferent prăpastia
imaginară în fundul căreia mișunau parcă tot felul de
jivine, care mai de care mai încornorate, toate cu gura
deschisă gata să mă înghită. Singura mea forță mi-era
c°nștiința și sufletul curat ca lacrima. De asemenea,
mă,întărea și faptul că nu reprezentam nimic în p u
față de miile și zecile de mii de frați sfârtecați
katiușe sovietice și rămași acolo îngropați doar
cateva lame de hârleț, fără cruce la cap, departe
țară, în stepa calmucă, de care nici dracul n-auzis -
. Maiorul Luscan și Emil sosiseră și eitunș
irizați pentru același ceremonial, Ce
ceremonial!... Trist și fără invitați. . : cu
i . azi ti la cataramă de cei trei uzbec1 ?
ne IPsltul câine lup, în duba în întuneric, nici n

244
 când am ajuns. Davai, davai! ne-au condus într-o
clădire cu trepte de marmoră albă și după multe ocoale
și rotocoale, am deschis ochii într-o sală mare unde
ne-aștepta nașul, împreună cu invitații lui.
Primul a fost împins Emil în boxa cu zăbrele
de fier, aflată în a doua jumătate a sălii. De-a dreapta
lui am urmat subsemnatul și la margine maiorul
Luscam șeful tripletei.
în stânga boxei în care ne aflam, să nu zic
sicriu și pe lățimea sălii de formă dreptunghiulară, se
afla o masă lungă de culoarea trandafirului galben,
ocupată de cei care urmau să ne cunune cu moartea.
La mijlocul mesei stătea aferat și plin de el colone u
magistrat, președintele în persoană, nașul cum ar veni.
Mă uitam la el și mă înfiora figurai lui
prelungită, palidă, cu obrajii ciuntiți de varsat și
ochii în fundul capului. .
Nu cumva și-a pus masca pe figura.A
recunoscut când eventual va fi~ luat la in 9
legătură cu corectitudinea judecării cau^e* , i : se
Alături de el, în stânga și de-a dreptul Iwse
aflau câte doi asesori, îmbrăcați cu putoai ș
Se uitau în toate părțile, fără să înțelease
acolo. Parcă erau căzuți din cer. . sjnea
Culmea ghinionului. Mă Pla”° ^acolo
mea că n-avem nici un martor sa ne < p P’_ cea ion.
ce să vezi? Ca la teatru a intrat în scen avea
de profesie avocat, român de-al no care deja
Parte. Avea și el amestec în procesu batalion. în
era intrat pe rol. Făcuse parte din?^ ie Fusese
calitate de adjutant și comandant de post de
Mus. Bineînțeles, cu consimțăman djn
Iuda> în persoană, să ne dea sărutul

245
Tocmai el, tare și mare, cu stiloul în mână și cu
ordinul pe buze. Acceptase voluntar să ne îngroape în
pământul sovietic, cu toate că era convins că nu
purtam nici o vină.
Față-n față cu boxa noastră se afla Tamara
Scherer, nelipsita perivocică, evreica dm Cernăuți. Ea
urma să ne mai cânte și prohodul, cântarea cea din
urmă și cu asta - basta, își făcuse datoria. Ne trimitea
pe lumea cealălaltă, la loc de verdeață, unde nu-i nici
întristare și nici suspin.
N-a lipsit nici avocatul apărării din oficiu, un
bătrânel înalt și slab, cu glas în schimbare de \oce,
fără lavalieră sau cravată la gât, îmbrăcat modest ca
un colectivist. w . .
în liniștea de mormânt a sălii arn tresărit la
lovitură zdravănă de ciocan, bușită în masa
culoarea trandafirului galben deschis. . •
Afectat de misiunea ce-avea de îndeplini j
conștient de rolul lui de împărțitor de dreptate in i
proces de anvergură internațională, președinte e^
ridicat și după câteva secunde de reculegere, pri
pe deasupra noastră, ni s-a adresat: ~
- Procesul ce urmează a fi dezbătut as . ’ e
legătură cu crima de jaf și înfometare, savarș
teritoriul Uniunii Sovietice de către inculPa^je și
boxă, se va desfășura în conformitate cu e?torjUi
regulamentele în vigoare ale statului pe te
căruia s-a produs crima. Declar ședința dese. i • .Qat
“Martorul Cârstocea să poftească. a
președintele. înfoia
Pledoaria avocațională, după cum s erade
Cârstocea Ion, s-apară, nu în rol de martor^ cu
fapt, ci ca mare avocat, deși n-avea aceasta c

246
 început de la Adam, cu considerații de ordin cu totul
general.
“Onorantă instanță, tovarășe președinte,
onorați asesori” și cu ochii privind în toate părțile,
căuta să mai onoreze pe cineva. Sala fiind goală s-a
oprit doar în treacăt peste perivocică și avocat și
repede s-a întors cu privirea către boxa noastră.
Hitler a dezlănțuit războiul. Din ordinul lui au
fost uciși prin gazare și prin împușcarea în ceafa mii
și mii de oameni, îndeosebi evrei. Orașe întregi au fost
spulberate și transformate în cenușă și moloz.
Monumente de cultură, muzee, biblioteci, adevărate,
comori s-au mistuit în flăcări. Așadar, el este asasinul
și călăul nr. 1 al omenirii.
- Cum îl califici? A întrebat președintele.
- Criminal odios, călău.
- Pravilno! Adevărat, adică. Continuă!
“Antonescu, șeful statului român, comandantul
suprem al armatei, lacheu credincios, slugă supusă
Până la umilință în fața stăpânului: Hitler. rara
scrupule n-a comis decât fărădelegi. Enumărăm doar
câteva:
- A ordonat nedrept împotriva pașnicului vecin
de la răsărit, sub pretextul ca Basarabia, țmutu Herc
Ca Și nordul Bucovinei ar fi fost și sunt e
românești .
n - Și nu sunt? A tresărit președintele in
^cunoștință de cauză. . te prin
. ; Evident că nu. Toate au fos jjal.
^mațiuni politice, ca urmare arăzboiu de
«15k. . “ Va să zică, furt în regulă, rap , P’ •
kiciunea tânărului stat sovietic forma. ja
“Furt într-adevăr, ba de la Ș»

247
austrieci, ba de la unguri s-a făcut România așa zisă
mare.
J Din ordinul lui, ca militar, fără orientare
politică, a dispus dislocarea în masă a celei mai
talentate etnii conlocuitoare — țiganii, trubadurii
noștri, care prin talentul lor înăscut au ridicat pe cele
mai înalte culmi, cântecul popular românesc.
Pravilno! A dat din cap afirmativ președintele.
Ii cântase poate la vreun chef sau la vreo nuntă și-l
aprecia.
A fost sfătuit de cei mai mari generali români
să se oprească cu armatele măcar la Nistru. In
infatuarea lui, în încăpățânarea ce-o manifesta ca mare
conducător de oști, n-a ascultat de nimeni și-a trimis
la moarte, alături de armatele hitleriste; ei în blindate,
iar ai noștrii pe jos cu pieptul gol, până Ia Stalingrad.
- Prin fiii cei mai devotați patriei — comuniștii?
la 23 august 1944 s-a rupt legătura cu hitlerismul și s-a
trecut pe făgașul natural, alături de credinciosul nostru
vecin și alături de el, prin jertfe mari, în oameni și
materiale a dus luptă mai departe pentru distrugerea
fascismului chiar în bârlogul lui, cum a afirmat însuși
generalissimul Stalin.
Cum era și firesc, în noua schimbare, a trebuit
să răspundă Antonescu de faptele lui tot atât de
vinovat ca și Galileo Galilei: “Și totuși, războiul
împotriva Uniunii Sovietice a fost drept”.
Văzând cei de la Moscova ca nu-1 Pot
determina să vadă adevărul, l-au retrimis în țară ca
poporul să hotărască, fie să-1 condamne, fie să-1 scoată
din cauză. Aici s-a constituit un tribunal ales de popor
și după o judecată dreaptă l-a condamnat la moarte,
prin împușcare, alături de clica lui. - Bravo! a

248
exclamat președintele completului. Poporul este forța
supremă, într-un stat comunist. El hotărește. Mai
departe.
- Cei trei! și ne-a amenințat cu degetul arătător.
cum ar veni “să vă băgați mințile-n cap”. Fără
chibzuință, fără să-și pună capul la contribuție, au
executat orbește ordinele criminale ale lui Antonescu
și a clicii lui, jefuind și înfometând după bunul lor
plac populația sovietică, rămasă în urma retragerii
strategice a armatei roșii.
In lipsa lor de orientare au fost de acord cu
deschiderea bisericilor, încurajând astfel propaganda
mistic-religioasă prin popi burtoși ridicați la ranguri
ofițerești, combătând asfel teoria marxist-leninistă pe
care generalissimul Stalin, ideolog genial încă de pe
băncile seminarului se documentase de superioritatea
materialismului dialectic față de idealismul
bolnăvicios al capitalismului în putrefacție.
- Puteau învinuirii din boxă să evite executarea
unor asemenea ordine criminale? l-a întrerupt
președintele. f. dcă n_au înțeles
- Puteau, dar n-au vrut’fL^raU.penuucare
prefacerile și schimbările ce se pr © cred înCă în
armata roșie s-a sacrificat. Ei au crezut și
exploatarea omului de către om. • ej măcar
. - Ce puteau face? Spune-le s-au
® al nouălea ceas. Adică, cum ar , • , mj_a trecut
Șt-așa se duc de pe lumea asta, ca =>
princaP- , • • trecând CU ostași cu
- Părăsind linia frontului și j_ațături de ea:
tot în rândurile armatei eliberatoare? fascismului. ș
Cot la cot, să lupte pentru zdrobi . mai egala ș
Peutru întronarea unei ordini mai

249
iubitoare față de oameni. în esență, să dispară
diferența uriașă dintre palate și bordeie.
- Canejno! adică desigur, firește! a exclamat
președintele , zâmbindu-i cu multă bunăvoință.
Stană de piatră stăteam și nu puteam pricepe
cum cineva din sângele meu, român ca și mine, poate
să-și vândă conștiința și sufletul, abordând cu o
asemenea, nonșalanță și nerușinare astfel de
enormități, aberațiik Oare el se considera mai presus
de-un neam întreg? In numele cui tăia în came vie? în
numele lui, firește. El să trăiască și după el, potopul.
’ Harașo, adică bine, de-ajuns, i-a răspuns
președintele, mulțumit.
i A *ntrat aP°i în scenă nașul cel mare, adică
colonelul magistrat.
■ • " ^v^uitul Luscan Mina, recunoști că
batalionului pe care l-ai comandat în toate
e tate mintale a exercitat o misiune de jaf,
e a uș la înfometarea populației sovietice?
• ~ lnamte de a vă răspunde, cu permisiunea
™e4voastră, vă rog să-mi acordați câteva întrebări,
mai bine zis nedumeriri.
- Firește... Puteți adresa...
dosanii e aca Politrucul Birman care ne-a încheiat
viu iafiil d -eP ^a ^aîa locului pentru a constata pe
viu jaful £ înfometarea impuse în sarcină?
aduși oamp^T/0^ cand se judecă procesul au fost
afirme sau 3 fa*a locului, singurii în măsura sa
fața instanței?111^™6 Cele pentru care am fost aduȘ1

“criminezecriSS mărturii scrise la dosar care Sa

e ce aceleași fapte executate de către

250
 ’ubsemnatul și subalternii mei sunt incriminate, pe
când cele ale martorului mincinos Cârstocea sunt
scoase în afara cauzei?
- Pe el îl vrea guvernul Groza, fiindcă el a
înțeles mesul evenimentelor.
- Vă demascați, tovarășe președinte. înseamnă
că suntem trași la răspundere pentru fapte politice,
poate pentru motivul că n-am înțeles să devin-voluntar
într-o divizie formată pe teritoriul statului împotriva
căruia am luptat pentru o cauză dreaptă.
- De-abia acum totul este clar. Dușmănia și ura
împotriva poporului sovietic v-a determinat s
comiteți abuzuri de neimaginat la locul unde ați
activat. . . -
Dimpotrivă. Am avut și am o deosebită stana
pentru acest popor sovietic care s-a sacriiica ?
apere țara de nemții invadatori. . . ..
în final, având în vedere că la nici
întrebările mele nu se poate răspunde este
clar că totul este fundamentat fie politic,c . ..^
cu totul abuziv (Un prizonier, fie din
mțernaționale n-are dreptul să faca po i mâna
ură că nu m-am aplecat slugă credinci
encavedeului.

- Urmează învinuitul Hânguleșteanu-.^

Recunoști cămisiunea execu a jef și
?s ușii tăi a fost o misiune ilegala, bazata P
'ufometarea populației? „cterea mea se
- Nu recunosc și nerecwW* torii, pe
^udamentează pe lipsa de docume care pUteau
artori de la fața locului necitați, sin-,confirme.
elucideze aceste acuzații sau sa

251
 în continuare îmi însușesc cu toată convingerea
argumentele aduse în fața instanței de comandantul
meu, Luscan. în plus, vreau să răspund la declarația
martorului Cârstocea în legătură cu părăsirea liniei
• frontului și trecerea de partea inamicului, recte armata
roșie, adică dezertare. O socotesc, cu totul
inadmisibilă, trădare. Dumneavoastră ca cetățean
sovietic cum ați fi catalogat ofițerii și ostașii ruși care
ar fi trecut de partea armatei germane? Cum ar fi
apreciat poporul sovietic asemenea fapte?
- Ostașii noștri, a intervenit președintele, și-au
apărat mama lor - Rusia — cotropită de nemți și de
celelalte țări invadatoare, astfel că problema este cu
totul diferită. Una este războiul de apărare dus de
Uniunea Sovietică și altul este războiul de jaf și
cotropire dus de nemți în cârdășie cu voi românii și
ceilalți.
Noi n-am dus război de cotropire, ci de
apărare. Am intrat în război împotriva Uniunii
Sovietice nu pentru a ne lărgi hotarele, ci pentru a ne
. lua teritoriile smulse.
- Stai jos! A răcnit președintele.
Are cuvântul ultimul învinuit, Filinion.
. e - Recunoști că misiunea îndeplinită a io .
misiune de jaf și înfometarea populației sub cai
activat?
/ Nu recunosc, întrucât de nicăieri nu re*eS
această culpă. învinuirea politrucului Birmann:cio
netondată și nesprijinită pe nici o mărturie, pe ]
eclarație; Cât privește acuzațiile aduse de r tc6
nostrru, Cârstocea, sunt ca inexistente. Din mon ge
ui nu i se impută această crimă, logic este sa n j
^te inicînouă* De ce politrucul Birm^qtantei
artorul Cârstocea sunt socotiți în fața 1

252
 sovietice ca persoane pozitive, iar subsemnatul și
camarazii mei marginalizați și învinuiți?
- Jos. Vorbiți toți aceeași limbă, cu aceleași
argumente nefondate. Jaful și înfometarea au existat
categoric. Nu mai este cazul să se piardă vreme pe la
fața locului. Ca niște lăcuste ați lăsat pământul
gol și-acum vreți să demonstrați că n-ați pârjolit în
urma voastră?
- Are cuvântul tovarășul avocat al apărării.
- Tovarășe președinte și onorat complet de
judecată, ca stăpâni vremelnici, îmbătați de-o victorie
aparentă, evident că s-a format psihologia infatuării,
acel sentiment de mântuire, de ură și dispreț, de stăpân
Și slugă.
Este demonstrat faptul ca acest delir al
cuceririi și al devenirii peste noapte stăpân peste
sclavi, față să trezească în ființa umană acele instinc e
primare, negative, care dincolo de rațiune, duc a
pierderea echilibrului, la încețoșarea acelor sentimente
de iubire și la golirea sufletului de tot ce-i cur ș
omenesc. . , ,~ n
A . Ca urmare, pentru cei slabi, lablct:va,
gândire echilibrată și fără o imaginație pr P
c/ea ce a lipsit învinuirilor, era și
declanșeze în ei această sete de înbuibare , tj’yor
Faptele comise fiind clare, potrivi rijicat
tartorului ocular Cârstocea Ion, care sa
easupra egoismului și-a urii și obie ■ , * toată
?nce fel de resentimente a văzut ^au .
fișarea lui murdară, reiese clar ca a , văru[uj a
Ioc. în sinceritatea lui și în ^a adevaru
egat chiar noțiunea de sânge. . însăși
-Ca avocat al apărării am d ’£r oameni
P ofesia mea, sa susțin nevinovați

253
 căzuți în vină. Ținând seama și de împrejurarea că
aceste fapte s-au petrecut în toiul războiului și având
în vedere că omenirea trăiește o stare psihologică care
poate s-o conducă spre trăiri și atitudini dincolo de
normal, cer circumstanțe atenuante.
Cu acest final, spălându-se pe mâini ca Pilat
din Pont, bătrânul nostru avocat al așazisei apărări, n-a
mai avut nimic de completat. A luat loc mulțumit că
și-a făcut datoria, să nu zic că și-a apărat viața.
- “Spasibo vam”, adică vă mulțumesc, i s-a
adresat președintele.
Urmează cuvântul în apărarea inculpaților.
“Tovarășe președinte și onorat complet de
judecată”, s-a ridicat maiorul Luscan...
Cu amărăciune și cu indignare nrâ daresez
tovarășului avocat al așa zisei apărări, care în câteva
cuvinte, în legătură cu succinta domniei sale apărări,
totalmente superficială și fără fond, a dat dovadă de
superficialitate, de lipsă de interes pentru sarcina de
apărător ce i-a fost încredințată.
V-ați prezentat în fața instanței ca up^lev in
fața profesorului cu tema superficial întocmită.
vă sunt dovezile care să vă sprijine convingerea
legătură cu faptele ce ni se impută? Ați statjn
de vorbă cu martorul Cârstocea, asigurându' j
partea dumneavoastră de toată încrederea.
întrebat cine este acest martor Cârstocea? Este rom
omul N.K.V.D.-ului, informator și codoș. îl de.s 1 câ
pe-un gunoi. Acum ne-a vândut pe noi și
mame vă vinde pe voi. învinuirile aduse noua ae: ,
martorul Cârstocea sunt dictate de către p° 1
Bînnan, asigurându-1 în schimb de Hbe^alui
scoaterea de sub acuzare. Cu alte cuvinte declar ,

254
 este subiectivă și mincinoasă.
De asemena mă adresez dumneavoastră,
tovarășe președinte și onoratului complet de judecată,
cu rugămintea să luați în vedere la pronunțarea
sentinței și procesul de la Niirenberg. Aici au fost
judecate astfel de cauze, care au devenit procese
internaționale. Pedepsele acordate de acest tribunal au
fost pronunțate cu condamnări eșalonate, în funcție de
faptele comise. Prezumtivii vinovați au fost scoși din
cauză din lipsă de încadrare și de probe.
Ca militar activ, într-o armată regulată, nu cer
milă, vă rog în schimb să vă plecați cu toată
răspuderea asupra faptelor ce ne sunt aruncate în spate
și să pronunțați o sentință dreaptă care să v-aducă
liniștea sufletească și convingerea că nu comiteți
însuși dumneavoastră o crimă. Este vorba, în plus, și
de onoareajustiției sovietice pe care o reprezenta,!. a
trebuie să rămână nealterată, model în fața celor e
justiții.
- De-ajuns. Următorul: Hânguleștemiu.
- Sunt întrutotul de acord cu cele P
comandantul nostru. Ceea ce aș^vrea sa Oui
răspunsul meu în legătură cu ^afirmația
avocat cum că “războiul dezl^țwe ace
primare cu întregul lor de atitudini și

. - Poate, pe o arie mai largăfsau ^erepoWiC’

și elemente mai slabe din punct de flexibye ța
. sunt și ființe prin naștere care ram nu se
rau Și supuse oricăror încercări șitor j oameni
& de la legile morale. Pentru astfel
ubirea și respectul față de adevar și omeni ,
de la care nu se abac.

255
 Cu bunăvoința dumneavoastră aș vrea
ilustrez această afirmație printr-un fapt care poate fi
confirmat. Este un adevăr petrecut și cu bunăvoința
dumneavoastră poate fi și controlat.
.' Ne-au fost aduse în zona pe care o controlam
trei fete: una de 14 ani, alta de 10 și ultima de 8 ani
evreice, pentru a fi trimise la Tiraspol unde exista m
pluton esesist.
Jn fața unei situații atât de complicată și
barbară, nu ne-a lăsat conștiința să le trimitem la
moarte, infatiarea de care vorbește tovarășul avocat nu
ne-a împins la o asemenea crimă, dimpotrivă la
ordinul comandantului meu, maior Luscan, s-a hotărât
ca fetele respective să fie oprite la comanda
companiei, ajutoare la bucătăria unității, fapt care s-a
șio executat. La părăsirea zonei de către unitatea
noastră, au fost luate și fetele și predate autorităților
romanești din țară, unde s-au bucurat de un tratament
uman.
_ Iată deci, un exemplu care poate răsturna teoria
■ ara conținut emisă de către tovarășul avocat. De ce,
întreb, onorată instanță, se iau în considerare numai
ce e prezentate de politrucul Birman, sprijinit de
martorul mincinos, impus, iar pe noi ne ignoră, ne
m ierează, ne marginalizează? Noi nu suntem oameni.
oi n-avem onoare, n-avem conștiință?
i_ni. . a minare cer, cu insistentă, trimiterea la țața
Cjnv^ns fiind că numai acolo se va pute
eylA1 ?devărul> numai acolo se va stabili cu
SS ® £ne ?unt adevărații criminali. Adevaraxa
searn*Se- “^P^Ște acum și-aici, dacă nu veți lua
seama și argunientele noastțe
' Cvatit! De-ajuns, adică. Filimon!

256
 - Tovarășe președinte și onorat complet, n-aș
vrea să vă repet din apărarea făcută de camarazii mei.
Ceea ce vreau s-aduc ca element nou în
procesul ce se dezbate, vedeți piesa de la dosarul
cauzei, prin care am fost absolviți, misiunea exercitată
fiind apreciată legală și conformă cu legile de ducere
a războiului.
- O asfel de piesă nu există...
- Atunci, a fost sustrasă de la dosarul cauzei.
- Despre ce-i vorba în piesa respectivă?
- în 1947, luna octombrie, cu dosarul respectiv
încheiat de către encavedeul lagărului de prizonieri nr.
74, Oranki, în frunte cu tovarășul Birman, politrucul,
am fost ridicați și duși spre judecare la tribuna u
militar din orașul Gorki. Prezentați tun in a
tovarășului prim procuror Lebedev, după mai mu
interogatorii și ținând seama și de piesele de a ’
ni s-a comunicat sub semnătură că suntem nevi
misiunea îndeplinită fiind legală. q47
Pe ziua de 6 decembrie același <m, W,
bucuria ne-a fost mare, aprecierile fața J
sovietică excepțională, dar de scurta ă‘ fim
repatrierea din ’ 1948, când ^ne-așteptam ră
repatriați, spre durerea noastră, spre c
^amăgire, n-am figurat în rândurile celor
Piecau acasă fiind repatraiați. w . tovarășe
Față de cel de mai sus, va 1 H’truc recte
Președinte, oare încadrarea unui singu . jecâț
lrman, a cântărit și cântărește m . tărește mai
Procurorul general din regiunea Got • atlăm, decât
?u\decât însuși tribunalul în care 5 « soluționați
nsuși dumneavoastră, care urme* '
cauza?

257
 - Vorbiți toți aceeași limbă otrăvită, fiindcă toți
sunteți nepregătiți pentru a putea înțelege prefacerile
care au loc. Guvernul vostru din țară, instalat prin
voința întregului popor, n-are nevoie de refractari.
- Lupul și mielul din poveste, tovarășe
președinte. Cel mai puternic își spune cuvântul.
Era o atmosferă apăsătoare. Cu cât încercam sa
ieșim din mlaștină ca-ntr-un pământ mișcător, cu atât
mai rău ne-afundam. Era vorba de lipsa unor
argumente concludente care să le motiveze înscenarea,
prezumția pe de-o parte, iar de alta, de anumite
instrucțiuni înscrise sau verbale, în legătură cu
procesul nostru de anvergură internațională, de la care
nu se puteau abate. Poate undeva ascuns în
subconștientul președintelui sclipea o luminiță a
nevinovăției, de care imperios trebuia să țină seama,
dar la gândul consecințelor grave care ar fi urmat,
cavalerismul și adevărul, dreptatea erau eludate fara
mustrări de conștiință.
Ceea ce pot afirma cu tărie sunt argumentele
noastre sprijinte pe fapte concludente: lipsa martorilor
de la fața locului, declarații scrise sau alte mărturii,
precum și refuzul lor categoric de a ne trimite la locu
faptei.
A pedala pe aceleași neadăvăruri inventate,
imaginate, dictate din birou de către polltruC^
Birman^ ca și declarația martorului Cârstoc
ambiguă, dictată și interesată, precum și pe ’;n
cum că nu vă vrea repatrierea guvernul instala P .
voința poporului, constituiau argumente frag1
apt fund vorba de un proces cu bătaie lunga,
S ,° motivație cât mai solidă pentru a
re i ilă în fața opiniei mondiale.

258
 De-abia către orele 19 s-a ridicai președintele,
scos din fire, și bătând cu ciocanul de lemn în masa
înfiorată a ordonatf’pauză”! după care a părăsit sala
de ședințe împreună cu întregul complet pentru
deliberare.
în liniștea de mormânt a sălii, rămași în aceeași
boxă cu cioasovoii nemișcați în spatele nostru,
încercam să mă înalț cu sufletul la Dumnezeu,
singurul nostru salvator. ”Fă Doamne, cu puterea ia
divină, să vadă adevărul acești oameni, condu-i
Doamne pe drumul cel drept. Adevărata crimă acum
se înfăptuiește. Tu, în atotputernicia la, cruță-i„ e a
nu cădea în păcat și salvează-ne viața, libertatea .
Nici douăzeci de minute nu trecuseră ca s-a și
întors comisia. Sosise cu sentința gata, redacta a ș
dactilografiată într-un timp record. Firește ca ne-■
dat seama că fusese măsluită dinainte și comp v

"Drepți!” ni s-a dat comanda de c’“e'jnsu51

sfredelite de burghiul unui crivăț, care P un

Parcă să intre peste noi. Fluiera și se i . înSăși
mgpe foc. Inima-mi bătea să-mi sP^ga£ăPufOca, n-
Pr°pria mea respirație mă incomoPa\‘/;n5nirat aer
a\eam aer parcă. Am strâns pumnii, • sufocantă
adânc în piept, încercând să depășesc P
Care mă strangula. ^«tkare de mare
Președintele, luând mi . > un proces
Personalitate, ales dintre aleși să so u drepți și-a
de factură internațională, a luat poz!,
lncePut să citească pe un ton gȚaV-. ina|e săvârșiote
- Având în vedere faptele cr

259
pe teritoriul Uniunii Sovietice de către inculpații... și
ne-a citit pe nume, începând cu maiorul Luncan și
terminând cu Filimon Emil.
Considerând că prin strângerea recoltelor și
înmagazinarea lor la dispoziția statului român,
ocupant vremelnic, a lăsat populația, copii, femei’
bătrâni, fara hrană, fapt care a dus la cea mai cumplită
crimă - înfometarea și luând în seamă și propaganda
dusă de dărâmare a orânduirii comuniste, se
condamnă numiții Luscan Mina, Hânguleșteanu Ion și
Filimon Emil, fiecare la câte 25 de ani de muncă
silnică, fiind abrogat articolul care prevede pedeapsa
capitală.
”Hait!” trăznet ne-a bușit. La așa lovitură dată
la cap ca la șarpe, chiar că nu m-așteptam. Pentru
câteva clipe am simțit că mă sfârșesc, inima mi se
inmoaie. Cercuri concentrice, un vârtej, începuse să
ma învârtă parcă și cu întreaga mea ființă am zvâcnit
tocmai în clipa când perivocica Tamara traducea
ultimile cuvinte: ”se comută pedeapsa capitală în 25
de ani de muncă silnică”! Toți cei din fața mea luasera
înfățișare de monștri, cu ochi bulbucați, cu frunți e
teșite, cu nasul alungit, cu burțile umflate și cu mâini e
ca niște căngi gata să mă gâtuie.
Am strâns pumnii Si-am respirat adan ■
Așadar, nu mor, trăiesc, trăiesc! Era cât p-aci sa stn*’
dar m-am oprit. Biata mea inimă vlăguită de-atai
emoții, tinerețea netrăită, moartea alungata,
încălzit sufletul, pentru câteva secunde însă, că pe
a intrat pe fir gândirea mea cârtitoare ca-ntotdea
Te bucuri? De ce, mă rog? Un sfert de vea a
tot moarte-nseamnă? Avea dreptate gândyeacPbire
revoltată la culme, fiindcă o cât de mică deose

260
 între noi triplete, cei care am adunat recoltele de pe
câmpurile sovietice și le-am împărțit pâine populației
de-acolo, putea fi făcută între noi și marile căpetenii:
Gbbels, Himler, Goring și chiar Hitler? Devenisem
peste noapte vârfuri, pe picior de egalitate?
N-avusesem și n-am avut nimic nici în clin nici în
mânecă. Puteai să te plângi cuiva? Era un răcnet al
disperării, care se topea în tine, ca o lumânare în fața
focului.
N-au facut-o și nu din generozitate. Doamne
ferește! Inima le era prea de câine, ci pentru faptul câ
întârziase politrucul Birman să trimită dosani spre
judecare, timp în care a apărut decretul de c°mu
pedepsei cu moartea în surioara ei mai mica. -
de muncă silnică. u
Să fie oare un noroc sau un nenooc că la
urma urmei 25 de ani de muncă silnica p
Siberia sau la Vorcuta, bașca 7 am de pnz de
tăcuți, tot moarte înseamnă. Sarbațoreș
veac ca rob, animal de poavară faia ni Tr:t|erc-a
întreb: nu cumva a făcut mai bine camar . •
luat-o din loc? Camarad ne numeam acum,
jnai era nici o diferență. Că a fost cap caz
îi mic, fiindcă eu am fost locotenent, i rob|erna se
c“a fost fuhrer, asta s-a dus, s-a spui e • . m.ad -
pune ce suntem acum? Amândoi. ~ călăi
criminal de război sau cum se mai z
0Ulenirii- ,+„1 târgului- Hitlenst,
Strateg, măcar la sPartuJrAnd omora broaște
Urn obișnuia maică-sa să-i spună ^-_a iuat-o
?e gârlă, deștept de data asta, recuno dinainte
juninte, fiindcă a pus mâna pe P să moară cat
pregătită și-a dat-o peste cap, fura ap ’

261
mai repede. Se auzeau pe aproape sunete de fanfară
militară, alcătuită din catiușe, pe glas de soprane de
coloratură baritoni în schimbare de voce, branduri
adică tunuri cu mugete de fiară, precum și nelipsitele
mitraliere, gălăgioase ca un stol de vrăbii, țineau
isonul. Era trimisă fanfara cu tot alaiul de către tă’tucul
Stalin, care îi promisese că-1 va vizita chiar în bârlogul
lui și el a luat-o din loc, fără să-l vadă nimeni, lăsând
totul baltă. Păcat c-a murit genialul Beethoven că i-ar
fi încropit și lui o simfonie, cum i-a compus lui
Napoleon, dar cu o altă denumire: Simfonia praful și
pulberea în do diez minor cu trei diezi la cheie.
S-a dus și-am rămas eu. Ce fac? Mă găsesc la
răscruce. Dacă mă hotărăsc să-i fac pe toți 25 de ani în
cap, bașca cei 7 ani de prizonierat deja terminați,
ajung tot acolo unde-i nenea Hitler, îi spun așa că-i
mm în vârstă, dar cu oasele fărâmate de roabe și de
dărâmat stânci. Dacă nu-i fac, nu spun ce am de gând.
Vreau să fie surpriză și să moară de ciudă că m-a adus
degeaba și nici un pai nu le-am ridicat.
Pun mâna pe juvăț, caut săpun dacă găsesc,
fiindcă vreau să nu mă zgârâie pe gât, un cui zdravan
de să nu cad cumva și să-mi rup vreo
mpnă și cu piciorul drept dau deoparte scaunul și o11 •
lată-mă atârnat singur-singurel. Până aici a fost gre ’
că mai departe nici capul nu te doare, morj..sl?^u
Este drept că nu-i ușor să mori chiar în pat fim ■
totul altceva când te-ajută cineva cu una-n caP;« j
zgârcești, dai ochii peste cap, te strâmbi de parca
oțet, mai scoți limba puțin din lipsă de aer, mai dai o
picioare, apele te trec, dar până la urmă a tre.^,-n(ja
fost sufocant, după care te-ai liniștit. Asta este j
Și scapat de toate mergi la loc de verdeață unde

262
nici întristare nici suspin

creștem, cu ea râdem, cu ea plângem oîr"1’ CU “

lasă singur Câteodată chiar în somn te-^utSăZi
puntea pe lumea cealaltă. Dacă mergi li Honolu u
excS 3 3 &ă « daaă te
suferi Ce gr,e?ea,ă' Pe !oc te-ia să nu
lasă fa‘VUT’ pană nu‘P face feiu! ™ se
nSuSl 3 -e‘a băgat în groapă 5pa teminat
3 A?deVer,,t nemuritor și rece, dar cu regretul
imnrim t"1 bme era apară> Ja aer> chiar cu moartea
imprimată-n tine.
urh • k e î?°Ptase; Afară viscolul izbea cu furie, tipa,
ne nf/J 1 r-CU £earnurile înalte ale sălii în care
mea £5cea ™Presia că-i sfârșitul lumii, iar inima
zbătea să iasă din cutia fără noroc în care
sese înghesuită cu de-a sila.
ciaso -Dava!’ davai”! ne-au luat în primire cei trei
mai ^01’ IPai porniți, cu mai multă răspundere,
fiind 1fVer^Un.afi- La urma urmei, având dreptate,
fie ră7bn,U mai eram ni$te terchea-berchea, prizonieri
mult ^!sesem avansați și devenisem pe o treaptă
omen’5^^0^ ~ criminali de război, călăi ai
luat la 11 Ce Dușu, ordonanța generalului care a
coma vacile colhozului și l-a pus în cafeaua
can /Paantului? Ce mi-i Muhler care a împușcat in
oam^e mi4 Hans Brukner care a făcut experiențe pe

mar? 1 ca peam cobai? clin sala de ședințe în holul ce

Plină d c adlI*ii> se uita lumea la noi înspăimantata ș
blestem6 manie- Unii ne înjurau, unii ne scmpau,,
ma|J. Dacă nu ne-am fi aflat sub paza și pe lanoa

263
noi câinele lup cu botul galben, ne-ar fi linșat, ne-ar fi
făcut fărâme. Și n-aveau dreptate? Firește. Trecusem
doar prin fața unui tribunal militar și nu un tribunal de
două parale, tribunalul militar al Uniunii Sovietice.
țara ■ cu orânduirea cea mai dreaptă din istoria
omenirii, în care omul este piesa cea mai valoaroasă,
unde drepturile lui se respectă cu strictețe.
Duba își vedea de treabă. Lupta cu natura
dezlănțuită să ne întoarcă în vastele noastre
apartamente, din închisoarea nr. 1 din Gorki.
Lângă mine în dubă, plângea un rus de ți se
ffrângea inima când te uitai la el, cum se zbuciuma. Se
bătea cu pumnii-n cap: “moia mati, moia mati! mama
mea, mama mea!”
- De ce plânge, îl întreb pe rusul de lângă mine.
- Fiindcă a fost condamnat.
- La moarte cumva? Mă speriasem că-i unul
mai criminal decât noi trei.
-La9 luni și 15 zile.
- Și pentru atâta se bocește? A
- Pentru atât, fiindcă la mijloc nu-i vorba deca
de-o găină, luată de la colectiv. A tăiat-o și-a mâncat-o
de unul singur.
- Floare la ureche! îi răspund eu. La așa
pedeapsă tot să mănânci găini.
- Dar tu cât ai luat?
- N-am luat, mi-au dat.
- Cât?
- Douăzeci și cinci de ani în cap, și-am
noroc.
- Noroc la așa pedeapsă? u de
w " Noroc, c-am scăpat de pac, pac-
juvațul de gât.

264
 - Cum adică?
- îmi dăduse inițial pedeapsa capitală. Fiind
abrogat articolul care mă condamna la moarte, am
scăpat teafăr cu 25 de ani de mună silnică, cu
prelungire însă.
- Cum cu prelungire?? întrebă rusul nedumerit.
- Dacă te ține cureaua și supraviețuiești 25 de
ani în cap, înainte cu 3-4 zile să se termine sorocul, se
prezintă o comisie în lagărul unde te afli și daca te
găsește și nu te-ai răzgândit...
- Ce se întâmplă? mă întrerupe rusul speriat.
- îți mai arde cinci ani, un cincinal adică. De
data asta, cel puțin asa se-aude, sunt pâinea lui
Dumnezeu, mai indulgenți, mai omenoși, îți dă un
cincinal. Nimica toată.
- Și... pe urmă? -Analului vin din
- Simplu. La terminarea cincinalului,
nou și la fel: cinci ani... „ . înceout rusul
- “Boho, dușu mati, sabaca’ și-a începu
să-și facă cruce. . . eusit s-ajungă
Duba, în lupta ei cu vlfor? ■. eii”ne-au dat în
m fața porților. “Pa bâstrei, pa oasw acasă.
primire gazdelor noastre. Brami era 0
“Tiurmaua” noastră nr. 1 din o “ adevărată
clădire impunătoare, cu ziduri a ’ante Vodă.
fortăreață, și veche de pe timpul cu camere
Acum întărită și mărită de tătucu. e; 2/2,2/3 ȘJ
rnultiple și care mai de care mai P • a Q adică, daca
chiar mai mici; depinde cum te p • • jjnțște, gata
Pretenții, poți locui și s?n-ur’ă n.adormi, și cU
foozofezi, cu apă sub P1CJ?^L, ae
Cahva șobolani - să nu te plicti Ș altâdată Plin
Maiorul Luscan, omul

265
vigoare, curajos și drept ca un brad, s-a întins pe
cimentul rece, prăbușit.
- Nu disperați domnule maior, îi spun eu.
Gândiți-vă că aveți doi copii: un băiețel și-o fetiță'
Monu, copilul acela vioi cu fruntea luminată de doi
ochi mari și rotunzi. O aveți pe Tuți, fetița blondă cu
păr bălai. Sunteți încă tânăr și cu voință, poate vom
învinge. Dumnezeu este deasupra. Să n’u-1 părăsim.
- La vârsta mea, cincizeci de ani aproape, nu
văd c-aș mai putea lua în piept încă o golgotă. Suntem
deținuți - criminali de război - și Uniunea Sovietică
ieșită învingătoare din acest cataclism, nu va da
socoteală nimănui. Soarta noastră-i pecetluită.
Tu ești tânăr, Ionică, fii cu moralul ridicat.
Poate, așa cum spui, se va schimba pe parcurs ceva și
vei ajunge la copilul tău, pe care l-am văzut în
cărucior, alături de soția ta în vara fierbinte a anului
1942, în orașul Râmnicu Sărat.
- Păi această speranță pe care mi-o dați mie, in
aceeași măsură poate fi valabilă și pentru
dumneavoastră.
- Inima, inima, Ionică! De ea mă tem. Pentnj
acest fapt, iată este alături de mine și Emil- -1
încredințez inelul pe care îl am amintire din partea
soției mele și a socrilor mei, familia Grigorescu, ir^
orașul Buzău. L-am ascuns în colțul șubei și ]a .,
încearcă și tu dacă reușești să scapi cu el, te rog să mi
duci și să-l^predai soției mele. w • d noi
- Vă rog, nu descurajați. Mergeți alături de
și împreună toți trei, să ne ajutăm, să ne sprijinim-
primesc inelul. îl veți duce dumneavoastră
In timpul acesta ne-a adus masa de se.ara’
castron cu varză acră fierbinte și pâine din

266
respectivă.
- Poftă bună! domnule maior. Mâncați, vă rog,
mâncați!
- Bine. încerc să urc înc-o Himalaie. Cu
Dumnezeu înainte, și-a început să sorbească zeama
caldă formată din varză cu pete negre și galbene.
După masa de seară ne-a mutat în celule,
fiindcă aici ne aflam în camera de gardă. Pe mine m-a
repartizat chiar cu maiorul Luscan în aceeași încăpere.
să nu zic celulă, iar pe Emil l-a dus în altă parte.
Aici ne-au adus hârtie și creion și ni s-a cerut
să facem recurs pentru anularea pedepsei de 25 de ani
de muncă silnică.
După 72 de ore, timp în care mi-am tăcut tot
felul de vise, a intrat în celula în care ne aflam un
ofițer și ne-a spus să semnăm că ne-a fost respins
cererea,~ sentința rămânând definitivă. N-am semna,
firește. însemna să le dăm satisfacție.
A încercat ofițerul rus să ne ameninț,
subsemnatul cât și comandantul meu, maio
am rămas de neclintit.

ÎN PERESILCA
S-a confirmat vorba înțeleaptă™^|epți nu
nebun aruncă o piatră în bulboacăji politrucul
P°t s-o scoată”; încadrarea h?tara. ă dosar, s-a
pnman, fără a fi sprijinită pe nici o p soVietice, cu
impus ca literă de lege, în fața justiției so
mtregul ei complet de judecată. încercând să
Ca într-un pustiu, am s g săvârșește
convingem instanța că este nedreaptă ș

267
 un act discriminatoriu. Din moment ce misiunea
executată de noi a fost socotită legală pentru
Cârstocea, care a făcut parte din același batalion și a
avut aceeași misiune, era de la sine înțeles că nu
trebuia să se facă nici o deosebire între cazurile
noastre^
în zadar! Pentru Cârstocea, care acum avea
calitatea de șef al grupei antifasciste, în lagărul de
prizoniei, slugă credincioasă a N.K.V.D.-ului, fiind
turnător de suflete nevinovate, i s-a acordat libertatea;
pentru noi, adică pentru maior Mina. I. Luscan, slt.
rez. Emil Filimon și subsemnatul, neavând pentru ce
să fim recompensați, ni s-a acordat câte douăzeci și
cinci de ani de muncă silnică.
Se mai putea face ceva? Nimic! Totul a rămas
ca bătut în cuie.
Numai după câteva zile, sentința fiind rămasa
definitivă, am fost ridicați, noi cei trei condamnați și
întemnițați, cu mare pază, într-o altă închisoare,
denumită peresilcă, adică punct de trecere unde se
. făcea repartizarea locului de efectuare a osândei, in
funcție’ de gravitatea articolului în care. ^jsesj?nl
încadrat pentru stabilirea condamnării. Noi n"aV Q
a ne plânge, din acest punct de vedere, ni se c!ea$ t
poziție “solidă” pentru că fusesem încadrați
criminali de război, cu alte cuvinte, călăi ai omen
în limbajul folosit pe-aici. poSt
încăperea din noua închisoare, unde arn
încarcerați, avea lungimea pereților de 4 x ^rel,
prevăzută cu două gemulețe, țesute cu drugi » 0
asemenea unei plase de păianjen, peste carei^afarâ
mușama neagră, pentru a nu putea pătrunde ui
nici un licăr de lumină.

268
 Un beculeț, mare cât o nucă, implantat în
unghiul din plafon și perete, împrăștia o lumină
galbenă, difuză.
Interiorul celulei, unde stăteam îngrămădiți
peste patruzeci de suflete, era mobilat de o parte și de
alta cu “crăci” sau “cracă” cum au ele denumirea în
vocabularul deținuților, paturile supraetajate.
Dușumeaua, mâncată de șobolani, ici și colo,'ținea loc
de parter - pentru cei care dormeau jos, înghesuiți ca
scrumbiile în butoi. La 40-50 cm. Deasupra
“parterului” era primul rând al crăcii, etajul unu, cum
s-ar zice, unde zăceau alți năpăstuiți ai sorții.
Deasupra lor, cu capul aproape de tavan, se
îngrămădeau cei mai valizi. .
Undeva, într-un colț, la rând cu cei de jos, er
plantat vasul de tablă, de formă cilindrică, o o
drept closet. Cei care stăteau lipiți de e,
încercuiseră cu tot felul de obiecte și cârpe, pe
face față urinei șiroinde continuu. •
Vis-a-vis de paturile în care sta e
imanii și alte naționalități - dormitau J de ani
ycrainieni, condamnați politic, la cate do armata
mchisoare, pentru că ftiseseră volun^ • de nemți
generalului Vlasov, cel care a luptat a de
Pentru eliberarea și independența Uci
Uniunea Sovietică. x se știa
ntu

Timpul se scurgea încet, nemăs^t.1

?eă este zi sau noapte. Aceeași |a capul
^ftiză, ardea fără oprire, ca ° 'u . dimineața
ortului. Masa de seară ^'veșnică. A mai
trf?Stltulau Puncte albe, in noapte sau marți-
cut o zi, se pare. Ce-a
N1®eni nu știa. Poate a fost joi, Poate

269
pieduse calculul timpului.
Când venea noaptea, știam că trecuse ziua
după felul de mâncare pe care ni-1 împărțeau, fiindcă
seară de seară primeam aceeași varză fiartă.
Doamne, ce înseamnă foamea! Voința îți
dispare, rețiunea ți se întunecă, mâinile-ți tremură,
toată ființa-ți ia parte la starea de înfometare. Ochii
privesc în toate părțile, poate mai pică ceva și
Doamne-ferește să scapi bunătatea de ocazie. De-ai fi
încercat atunci să vorbești, de ajutor față de aproapele
tău, adică s-o faci pe samariteanul, te pomeneai c-un
castron în cap, de-ți trecea pofta. Se crea o situație
anormală; doar că nu mârâiam. Pentru unii friza
nebunia; își dezgoleau firea, caracterul, egoismul. Te
puteau ucide. Câți n-au încercat să-ți fure, sau să-ți
smulgă bucata de pâine din mână? Câți pe câți n-au
băgat în pușcărie, să le fie lor bine?
Și totuși, sunt oameni și oameni, caractere ,
care știu să-și înfrângă instinctul animalic, po
stăvilească această răzvrătire a ființei umane, ș i
•îmblânzească vulpea tolănită în stomac, cu 1
înfipți în came, gata să rupă. Voința este totu 1, v ,
dirijată de gândire, de sentimente, face să te 1
picioare, pe tine om, ridicat dintre patrupede. 1 cu
când gândirea, bunul simț au dispărut, s-a s *joUg
noțiunea de om; devii fără scrupule, animal p
picioare stăpânit de instincte. , je fapt
După hrana de seară, urma somnu ,
culcarea; un adevărat ritual. Pentru a se evita aceeași
nas în nas și gură lângă gură, toți ne așezam p cân^
parte. Tocmai când somnul se aștemea Protl\ ^un
se întrerupea fluviul cunoștinței, când intr t(lîleiue
somn buimac, când unii începeau să delireze.

270
Mutter” sau “mamă, mama mea”, iar alții scrâșneau
din dinți, în somn, atunci te pomenești zgâlțâit de cel
din spate, de parcă luaseră foc scândurile, pe care-ți
odihneai trupul vlăguit. “întoarcerea spre stânga - sau
spre dreapta” - după cum era cazul. Și mișcarea se
făcea automat. Fără murmur mă întorceam pe partea
cealaltă și, dezamăgit că n-a fost decât un vis
întâlnirea mea cu cei dragi, mă așteptam din nou, în
promiscuitatea cruntă în care mă aflam și, strâns ca-n
menghină, mă luau din nou gândurile. Numai fluviul
- de care am amintit mai sus - nu putea să mi-1
zăgăzuiască nimeni. Prăbușit în intimitatea sufletului
meu, îmi treceau prin minte scenele războiului - acest
monstru care strivește ființa umană și transformă totul

Sufletul mi-era gol. Ramăsemi.era

relativ scurtă, numai cu amintiri. alarmant,-
hidos, insuportabil, iar viitorul se5 i eicx pecare
sufocant, asemănător cu starea psih g
ți-o crează clipele, în așteptarea ca ul nii, au
Hitler, Goring, Himmler și nOi... și
fost socotiți criminali de război, și Nivelul de
soldatul Bușu, și ca el, mii și mlb, • iatj în această
insectă, fiindcă așa de mici eram ec «dreaptă’’ și
conjunctură a războiului, justiția sov /«seca-i-ar
porată ca apa de izvor de tpe picior de
^oarele!”), în mărinimia ei, ne-a litate, cu cei
egalitate, ne-a conferit una și aceajtler, ce mi-e
Care au declanșat cataclismul. Ce
s°ldatul Bușu, ordonanța genera u • sovietica a
Ca o bunică generoasă, justU . propriile
«npărțit “covrigei” nepoților.

271
preferințe; oare nu-i totuna, grâul adunat cu secera și
împărțit cetățenilor sovietici, din spatele frontului
românesc, părăsiți de armata roșie în retragere, cu mii
și mii de oameni gazați sau împușcați în cap?
La toate astea mă gândeam și despicam, de
unul singur, firul în patru. L-am revăzut, cu ochii
minții, pe Cârstocea, adjutantul batalionului nostru de
munci agricole, care, deși avea gradul de locotenent în
rezervă - fiind de profesie avocat în viața civilă - ne-a
vândut, fără mustrare de conștiință. Mi-am amintit
cum, în timpul desfășurării procesului, însuși
președintele completului de judecată ne-a dat răspuns,
pe un ton sarcastic: “pe voi nu vă vrea guvernul
Groza”, adică precum în povestea cu lupul și mielul.
La o asemenea afirmație resemnarea doar mă mai
putea ține în viață.

DINTELE, BANDIT FASCIST!

nostru C^C1* v^asoviȘtb și de altfel și șeful
și Păroie So ’ de om’ cu mâinile Iungi
botă. Ochii îi ‘ ®°n’ *ar caPul pătrat și mare cât o
într-un bostan ^UCaU *n caP ca două luminițe vârâte
’ CUni erau cei cu care mă jucam, când

eram copil,
fața unui^șefde t°*k ^TC-e?u temenele în fața lui, ca în
Pe ascuns, nu cun? \;lci.nu rnă uitam spre el, decât
Pomenesc că -Va sa"mi su^prindă privirea și să mă
sangele în vine mtrea*?a ce vreau; mi-ar fi îngheți

V1asoviștu se distrau jucând tot felul dejocuri,

272
cu zaruri făcute din pâine și chiar cu cărți de joc. Cum
le strecuraseră după atâtea controale, numai ei știau.
Jucau, dar nu pe bani, fiindcă n-avea nimeni, iar dacă
cineva ar fi reușit să-i introducă în colectivitatea
noastră, banii n-ar fi avut nici o valoare; cu ei nu
puteai cumpăra nimic. Era singurul loc unde banii
erau egali cu o neînsemnată bucată de hârtie. Jucau pe
dintele de aur al unuia din mulțimea care popula
încăperea în care ne aflam. Nici prin minte nu-ți trecea
că dintele tău era pus în joc, cu miză mare. Tu stăteai,
ghemuit, cu gândul la cei dragi, revoltat de soarta
nemiloasă în care fuseseși aruncat, iar cei șase trăgeau
la noroc, pe dintele tău. Oricum și-ar fi terminat jocul,
unul trebuia să piardă, așa că dintele de aur n-avea
nici o scăpare. . .
Am avut noroc în această privință. Nici auru
n-a alergat după mine, dar și eu după el .în zadar insa.
Până la urmă, mi-a prins bine, c-am rămas cu in, 11
mei, dinții de la mama. . .
Te pomeneai cu blatnoiul lângă tine.
- Dintele, bandit fascist! Era formula de
adresare. . • -n
- Care dinte? întreba buimac, I}‘c'jPa<;a
muite nu ți-ar fi trecut că s-ar fi putut in P
cevaPelume. . ră! L-am
- Dintele de aur, de la tine = ă
Pjerdut la căiți; o făcea tot el pe sup
’ntele tău ar fi fost proprietatea lui-_ Doate. in
Că-i una, că-i alta, că vai ca înfjgea
^dar. Bruta nu putea fi convinsa. >. duhui
gheara în gât și te ținea până aproaPeschideai gura,
> când te slobozea pentru o clip • . [ j lungi și
Sln§ur, iar el ți-1 prindea, cu degetele

273
noduroase, și tac! dintr-o singură mișcare erai aata
Parcă te pișcase un purice; mai ales că dantura era
slabă, după atâtea lipsuri de vitamină.
„ A căzut beleaua pe un neamț; n-a spus nici
pâs! Intr-o clipă a rămas cu caninul lipsă, fericit însă,
că nu mai avea nici unul aurit.
Puteai să reclami? nici vorbă! rămâneai cu el
și te gâtuia. Dacă te muta, îți facea un semn că aceeași
soartă te păștea.
Erau două tabere, o întreagă mafie și o luptă
surdă între cele două tabere: “suci” și “blatnoi”.
Sucile, adică - în traducere — cățele erau considerați
cei supuși stăpânirii, informatorii, iar blatnoii erau cei
care luptau împotriva vânduților stăpânirii.
Noi, cei nouă români, câți ne aflam acolo, în
frunte cu maiorul Mina Luscan, ne găseam sus pe o
cracă^ lângă geamul veșnic închis. Acolo sus, în
șoaptă, povesteam diverse amintiri, de pe vremea când
fusesem și noi oameni, în rândul lumii. Vorbeam de
lumina soarelui, pe care nu-1 văzusem de atâta amar
-de vreme, de strălucirea lui în grădina copilăriei,
despre răsăritu-i maiestos și de asfințitul lui
însângerat, de rotirea păsărilor care zburau libere, de
primăveri scăldate în verdeață și lumină, de fluturași
câți în toate culorile. Până la urmă însă, ca 0
obsesie (foamea săraca) venea vorba de Crăciun,
caltaboși, de sarmale, de plăcinte și de toate bucurm
pe care ți le oferă viața, libertatea. e
. Când se aducea cazanul de mâncare, pe 1°^
înființa unul din cei șase vlasoviști și, fără să-l i o g
nimeni, cu de la sine putere o făcea pe artelJnJ,nUi
ncepea cu șeful cel mare, căruia îi umplea castr
( atilocul) cu ce era mai gros și mai consistent,

274
care urmam noi, restul. Bineînțeles, pentru zeamă
goală. Nu puteai nici să crâcnești;’ te mulțumeai, ca un
copil, cu ce-ți dădea în catiloc.

PUMNUL ÎȘI SPUNE CUVÂNTUL

De mai multe zile, în șir, nu se deschisese ușa

celulei și nu mai intrase nimeni, până într-o dimineață
când auzim zăvoarele. N-aduce anul ce-aduce ceasul.
Ușa s-a deschis și au fost împinși înăuntru trei
vlăjgani înalți și bine facuți, îmbrăcați în Pu^oaiAc^^
pâslari; ruși în toată regula, fiecare purtan ca
traistă în spate. . n
- Care ești de-ai lui Maniu, ma?a at
primul intrat pe ușă, un tip blond și cu °ch11 . ș .
Parcă ne-a sosit cineva din cei dragi, e- ’ ețe
bucurie am simțit. Venea din afară cineva
nostru, care vorbea aceeași limbă ca șimoi,
puteam afla vești. Era o situație similara
muribund. într-un pustiu, care inta nește
poate să-și umezească gura uscata, a p £ erarn
. Aproape șapte ani trec^ d ■ acum eram
închis, șapte ani petrecuți in prizome , | ^ecj Ș1
deținut pentru ispășirea unei pedepse de dou
cinci de ani muncă silnică.
I-am răspuns chiar eu:
; Nouă români! . . ordin de la Șe
în timpu-acesta au și P gj ca fofâ ca
bandei, trei gorile potrivite de s f i vă
trei români, deabia intrați. ux;eti; c-altle
- Dați tot ce-aveț1 trâ-
°moară, i-am avertizat, în hmb

275
 - Ăsta-i obiceiul, pe-aici? mi-a răspuns
blondul. w
- Ăsta-i...
- S-o ia, dacă a tors el pe traista mea.
- Vă omoară, și până la urmă tot v-o ia.
- O s-o dăm, dar nu de pomană, fiindcă traista
îmi aparține.
Mă uitam la el, cum și-a dezbrăcat pufoaica,
tot o fugă, și-a rămas lejer, într-un pulovăr. Ceilalți
doi l-au imitat, ca la comandă. Blondul, parcă n-ar fi
f°st prizonier, avea un piept de taur. Mușchii de la
mână îi jucau ca niște bile. Cel de-al doilea avea
înfățișare de tătar, cu ochii pieziși și cu umerii
obrajilor ieșiți în evidență, roșu la figură și cu buzele
subțiri; celălalt, cu fața uscată, înalt și cu ochii negri,
scânteietori.
Cei trei reprezentanți ai șefului coborâseră de
pe crăci și se îndreptau spre prada sigură. Șeful stătea
la marginea patului și privea zâmbind bietele victime,
înainte parcă să dea drumul la taur ca să înceapă
■ corida.
Românașii, înfipți bine pe picioare, își frecau
mâinile ca și când le-ar fi înghețat degetele. Blondu,
mai *n fată, forma avangarda, iar ceilalți doi
rămăseseră eșalonați în urma lui.
- Traista! i s-a adresat blatnoiului.
- Sumancu (Traista)!? i-a răspuns blondul, p
rusește.
- Sumancu, blead (Traista, curva) și p°c- Pr^iria
lovitură a pornit. m
Am închis ochii pentru o clipă, iar când i a
deschis, blatnoiul era jos, ca trăznit. Ii prinsese m
om aer, cu stânga și cu dreapta i-a dat un ascuțiș,

276
palma pe dungă, imediat sub falcă, pe gâtlej. în
aceeași clipă, i-a proptit un picior în pântece celui de-al
doilea și l-a zvârlit cât colo. Și tot el, fulgerător, i-a
proptit un cap scurt, în barbă, celui de-al treilea, de-a
căzut ca electrocutat.
“Treaba-i groasă”, s-o fi gândit șeful, “mi se
surpă tronul” și fulgerând, din ochii lui de viezure, s-a
hotărât să coboare. La mijloc era onoarea lui de șef pe
care-o deținea de-atâta vreme. Mergea apăsat, călcând
pe mulțimea de oameni care stăteau ca ciupercile pe
podea și, când s-a apropiat de blondul nostru, s-a oprit
la o distanță de circa un metru, l-a fixat cu privirea,
să-1 hipnotizeze parcă, și pe neașteptate, ca un berbec,
s-a repezit în figura românului. O fentă stânga, și
namila a izbit în gol. . . .A
A sunat gongul parcă de pornirea reprizei in e
doi titani, experimentați în bătaie. Oamenii de pe
dușumea s-au strâns într-un colț, săje facă loc.
Blondul, cu piciorul stângJn fața, și cuc
drept retras în spate, cu o mână pavăză, la ticat,
ca lovește cu dreapta și fulgerător, *.ove?A^
Namila, deși plină de sânge, ca un animal i ,
^UP> repezea lovituri după lovituri, dar
spărgeau ca valurile mării de stanei, i
vânjoase ale blondului. . , am jucat
, - Deajuns! i-a strigat blondul, în ficatul
destul, și prefacându-se că lovește cu stâng repezit
!’ Na prins cu fata descoperită și cu cap ?njunshiat?
° ’ovitură năprasnică, încât, ca un animal injun.
'a Prubușit cu figura plină de sânge. . lovituri
M Deși năucit de lovituri, î'-1»
lcu Pumnul sau capul, ucrainian . tjns pe
> cărări s-a dus la ciracii lui, unde s * ta
blatul de scândură. N-a stat prea mult și

277
doua oară. îi procurase unul dintre ei, o lingură
ascuțită, ca un cuțit.
Când l-am văzut că se ridică, nu-1 mai
recunoșteam. Avea fața ruptă, tumefiată și ochi de
câine turbat.
- înc-o dată, curvă! Să te vedem acum! i s-a
adresat românului.
Ca un besmetic, s-a dus întins, călcând peste
cei dej os și, cum a ajuns, a ridicat mâna și scurt a și
lovit. In aer, românul i-a prins brațul șj cu amândouă
mâinile i le-a răsucit, până i-a căzut lingura ascuțită
jos. De data aceasta, dându-și seama blondul că
victima și-a pierdut echilibrul, ș-a jucat ~cu el ca
șoarecele cu pisica, aplicându-i lovituri înșelătoare, he
prefăcea că dă cu piciorul și lovea cu pumnul, iar can
simula că lovește cu mâna, se repezea cu capu .
Finalul s-a produs cu o lovitură de moarte, direc
ficat. . .t •
- Cvatit (adică, deajuns)! a strigat gorila, a
ruc nicăgda ne videi, boho dușu mati”. . w . ■
- Bravo! au strigat toți deținuții; adevai
dreptatea au triumfat. Făt Frumos din basme a so ,
iată-1 pe zmeu învins, la picioarele lui.^ . ... șj
Eu, cel puțin l-am sărutat pe-amândoi oL ^ea
i-am spus “Preda Buzescu în lupta cu tătarul .
modest și plin de respect, iar maiorul Luscan i-
mâna și l-a întrebat:
- Cum te cheamă?
- Sunt soldat Gavrilă Bașa. . w săvârșii
- Bravo! Ai făcut o faptă eroica, ^ea
pentru binele nostru al tuturor. Eram sud enjior;
acestor ticăloși. Au scos și dinții din gura oa
Tu, ca un adevărat haiduc, ai întronat dis
corectitudinea, care se impuneau.

278
 Se uitau nemții lui Hitler, speriați, dar plini
de admirație, cum un singur român - ceilalți doi
n-apucaseră să între în luptă - a spart cuibul de vipere.
care sugeau din sângele nostru, al tuturor. Unul dintre
nemți, un bavarez, care îmi luase bidonul, cu câteva
zile în urmă, chipurile să-1 vadă, și când i-1 cerui mi-a
arătat pumnul, acum a venit la mine și mi-a înapoiat
bidonul, spunându-mi:
- Am glumit, n-o lua în seamă și, te rog, să nu
sufli ceva noului șef, adică blondului, fiindcă îi
văzuseră pumnii și n-avea nevoie să-i zdruncine
maxilarele, drept plată.
- N-ar fi bine ca pe blatul lor, fiindcă este atâta
loc, să mai încapă și câțiva bolnavi, cei cu răni și cu
maxilarele umflate? a propus Emil Filimon.
- E-o soluție foarte bună, a răspuns Gavrilă și
li s-a adresat, îndemnându-i să se mai înghesuiască și
să facă loc celor bolnavi. .
N-a bombănit nici unul, fiindcă pumnul iși
sPtmea cuvântul.

SPRE LOCUL DE OSÂNDĂ

_re le trăiește
Cele mai nefericite clipe Pe-nnctivitate. Mă
°mul, sunt clipele de izolare, de infect
săturasem de lipsa de mișcare, .. je tăria
celulei, de privirile sinistre ale os , vreme, încât
scândurilor pe care zăcusem atât am e? să văd
Oream, cu întreaga mea ființă, sa 1 ^setat într-un
CeruJ> păsările cum zboară, ca ’ flam.
Ptistiu, să ies din atmosfera în care

279
 Ajunsesem să regret lagărul de prizonieri unde
aveam parte de soare și de spațiul imens pe care-1
vedeam dincolo de sârmele ghimpate. Ceasornicul
vremii, care rodea necontenit din timpul nemăsurat a
făcut, să sosească și ziua când să părăsim celula, în
care hibernasem atâta vreme.
Era în dimineața zilei de 20 martie 1949.
Afară, ger de crăpau^ pietrele, iar crivățul urla și
viscolea zăpada, de ne învălătucea. Mai bine de cinci
sute de deținuți, urni umbre, storși de vlagă, gata să-și
dea duhul, alții bătrâni, sprijiniți în cârje, unii pe targă,
fusesem scoși cu noaptea în cap pentru deportare către
locul de osândă, să nu fie pe veci.
Un pluton de politruci echipați ca pentru polul
nord, cu pâslari și cu căciuli cu clape pe cap, cu
pistolul la îndemână și cu câțiva câini lupi, cu botul
galben, ne-au luat în primire.
Zarva mare, strigăte, focuri de pistoale-n aer,
pentru intimidare, câinii: ham, ham! tot pe lângă noi,
ne-am îngrămădit de-a lungul gardului de lângă partea
de la ieșirea din incinta peresilcii. . ,
Incolonarea, pă piat (braț - sub braț), Perl°
șaga marș” Adică, pe câte cinci, înainte marș!
Cerul era acoperit cu nori groși, de cu\0^ -
plumbului ca și sufletul meu. Soarele palid și
viață,jncerca uneori să-și arate lumina prin pl^P -
groasă a norilor. Crivățul urla dușmănos, izbându-
direct în față. ’
. Lătratul răgușit al câinilor, care alergau cai
jurul unei turme, când în jos și când în sușul colo, !
ca și glasul strident al ciasovoilor “davai, davai djn
golea sufletul de speranță de viată. Mă concentr .
cate puterile să-mi impun voința să rezist si ■
Kespirația-mi devenea din ce în ce mai greoaie. 1

280
mi batea să-mi spargă pieptul parcă. Simțeam că mă
sufoc. “Fii tare, nu dispera, ai un copil care te
așteaptă44! Erau cuvintele comandantului meu, care mă
sprijinea de braț. Am inspirat aerul rece și parcă mi-am
revenit. Am intrat în ritm, înnebunit de gânduri...
Cine oare a făcut, ca până la urmă să mă scoată
din lume și să mă transporte într-un pământ
dușmănos? Cine a hotărât să mor fără lumânare și să
mă arunce într-o groapă comună, fără sicriu? Destinul
firește, mi-ar fi răspuns unii. Nu!... Nu destinul, nu
soarta, ci Birman, politrucul, locotenentul de rezervă
Cârstocea și, până la urmă, guvernul lui Petru Groza.
Altă situație aș fi avut dacă n-aș fi fost roman.
Poporul finlandez, o mână de oameni, in armistițiu
încheiat cu rușii, prima condiție pusă a fost repatrierea
fiilor ei, trimiși să-și facă datoria față de '*
noștri, apăruți ca ciupercile după 23 august 1~ ,
știut cum să se căpătuiască mai bine.. Lor sa e p
plac, cât privește restul, potopul. Lipsa e c
egoism feroce. . în
asemenea, m. nutea să mă
imaginația mea bolnavă și ideea ca s-ar P' uibere.
?ydă, iar cenușa să-mi fie împăștiata in v ,
Cumplit!... S-ajungi, fără vină, dinU;^.lberal ca o
tânăr, transformat în cenușă și-apoi P ^esping
Pleavă, este înfricoșător și chiar revo :ajn seamă
tdeea, din întreaga mea ființă, dar cine
ragostea de viață? Nimeni. cu Amânarea
Aș fi vrut să mor, ca un creș > pe pieptî
Prinsă în mână și așezat în s^nULCrt1irnai pentru mine
? hu înhumat într-o groapă săpata^ . avusesem
nu la comun, la îngrămădeala ca jorit, ca ma
parte în viață, pe crăcile din celula. Aș

281
simțeam cu sufletul curat, să-l întâlnesc, în fața porții
raiului, pe Sfântul Petru, care să strige: “Să între
numărul 74675!” Eu eram ăla. Purtam numărul pe
piept, pe căciulă și pe pantalonii de pufoaică. Puteam
să mai intru, dacă eram transformat în pulbere? Prrr!
un pistol mitralieră mi-a alungat visele, ca pe un stoi
de vrăbii și n-am mai apucat să-mi dau răspunsul.
Undeva, departe, am zărit o casă și-am văzut
cum ieșea lacom, vălătuci - vâlvătăi, fumul din horn.
Pe loc mi s-a aprins imaginația și, pentru o clipă, am
avut impresia că merg spre casă, ca atunci când ne
întorceam de la internat, în vacanța de Crăciun, și
când nu mai știa mama ce să-mi pună mai bun pe
masă. Auzeam, parcă, cum cântau lăutarii în zilele de
sărbătoare. II vedeam pe Frige Pește, cu orchestra lui,
cum ne cânta la baluri: “Gândește-te la mine” sau
‘Zaraza”. Vedeam fete frumoase, cu ochi verzi, ca
apele lacului de pădure sau negri ca mura câmpului.
Din nou o rafală de pistol automat a răbufnit.
Ce-o fi? Am tresărit ca dintr-un vis frumos. Coloana
s-a oprit.
“Pe șezut, culcat!” s-a dat o comandă scurtă-
Câinii liberi aleargau în jurul nostru, lătrând, cu ochii
injectați. Am ajuns, oare? întrebare de prisos. Cine
putea să-mi răspundă?
- Trecuseră 4-5 ore de când ieșisem
peresilcă cu o direcție necunoscută. Să fi fost acu
aproximativ orele 14... . .f
a w Acolo, jos, în genunchi, am rămas
pana către orele 22 noaptea. între timp s-a dezla ,
in nou o armată albă, venită de data asta în va^
valuri. Nu se distingea om cu om. Ne acoperisera u J
ca o boccea albă.

282
 “încolonarea!” aceeași voce aspră, străină mie,
a tunat ca să înfrunte crivățul.
Din nou forfotă, din nou lătrat de câine, din
nou focuri de pistoale și din nou: “șaga, marș”.
După circa două ore de mers, am coborât un
deal și am ajuns în spatele unei gări izolate. Aici, ne
aștepta trenul, cu zecile lui de vagoane, înzorzonate cu
sârmă ghimpată și cu legături telefonice. O'întreagă
companie de ciasovoi și câini lup, cu boturile galbene,
de parcă toți erau fatați de aceeași mamă, se mișcau
febril în jurul trenului.
Acum mi-am dat seama și de-abia am putut să-mi
explic motivul pentru care ne-a ținut atâta vreme, în
zăpadă, nemișcați. Au pregătit în cele mai mici detalii
vagoanele trenului, adică sicriele pentru mulți dintre
noi. Nu țineam să ne îngroape aici în lume, ci la
capătul pământului. Eram doar socotiți criminali de
război, astfel taxați de către tribunalele militare a e
celei mai perfecte orânduiri din toate timpuri e, up
cum se lăudau. . n*rea totuși că se
Cu toată graba_ lor, mi s P yăd odată la
mișcă încet. Doream să termine ș ejeapsa, să ma
locul unde urma să-mi xrar în lagăr- .
liniștesc, să mă pot mișca liber, , js și, la ]umin
Ușile vagoanelor, s-au ^nceput sâ.urc '
slabă a felinarelor, deținut11 și de alta,
Vagoanele erau prevăzute, și gloată m^5>
P’tai suprapuse Și auri, ea B'“^ m

n-aveam loc să stau decât pe-o o ?iăsa imprfsia • nU

pline cu zăpadă și gheața- ecos_ tQt
®trat într-un cavou rece și - s_a lasat
Sc°tea o vorba. O tăcere adaca sâsepuna
Vagonul. Ușile s-au închis. Aș P

283
în mișcare. Din afara vagoanelor se auzea, încă, lătrat
de câine și, din când în când, pârâit scurt de pistoale
mitralieră.
N-am apucat să-mi readun gândurile, să mă
liniștesc, că deodată au și început să scârție ușile
vagonului - care alunecau pe șenile - și-au intrat peste
noi doi ciasovoi, fiecare cu câte un ciocan de lemn în
mână.
- Jos de pe blaturi și încolonarea în mijlocul
vagonului! a strigat tare unul dintre ei.
Interiorul vagonului era luminat cu un felinar
cu o lumina slabă.
Era vai și amar dacă nu te mișcai repede că și
primeai una, două lovituri de ciocan în cap, de-ți suna
tărtăcuța a doagă. Urma, apoi, bocănitul cu ciocănele
de lemn, în fiecare scândură a vagonului.
- Oare, ce înseamnă asta? îl întreb pe unul de
lângă mine.
- Vor să vadă dacă nu a încercat cineva sa
desprindă vreo scândură, cu gând să evadeze.
• - Se poate asta? Cum pot să constate?
: Au urechea formată, că doar nu-i la prl
lor transport de deținuți în regiunea polară. a
- Cunosc sunetul care se formează din lovi
scândurii cu ciocanul, ca un acordeur de piane.
Operația aceasta avu loc de vreo doua
ori, în timpul nopții. ] sâ
In gând, îmi zisei: “facă ce vor, numai t n0U
plece”; dimpotrivă, l-au tras pe linia moartă și
ceasul vremii a înghețat. . , at^ de
Către dimineață, după ce-am primit o o
pesmet și-o scrumbie la doi oameni - se rePetf ui în
poveste de cu șapte ani în urmă au pus

284
mișcare. Doamne, cât de fericit am fost! începuse din
nou ceasul timpului să bată, să se miște către finalul,
care se mai micșora c-o clipă. Uneori, mă verificam
dacă sunt eu sau altul; eu eram, nu altul; eu. cel
condamnat la douăzeci și cinci de ani - muncă silnică
- și cu prelungire sigură, în caz de supraviețuire; așa
se vorbea.
Bucățica de scrumbie, roasă până la ultimul
oscior, mai ceva ca de un câine flămând, cu suharelul.
de asemenea, potroacă, mi-a creat o sete de moarte.
Toți strigau: apă, apă! Din când în când, se îndurau
ciasovoii să ne arunce zăpadă și gheață, dar asta pe
timpul zilei și n-ajungea. Dispărea ca în fața unui toc
imens, și venea noaptea când începea adevăratul
calvar. Atunci îmi dădui seama că foamea te mai
păsuiește, dar setea te sugrumă, te ucide. Este ca o
obsesie, care-ți îngheață întregul fluviu al conștiinței,
te izolează și te face să urli, să țipi- întreaga i ,
luptă cu moartea. Ai vrea să mori, dar nu pop-
Tot timpul simțeam în corp febra, ga
uscat și limba încleiată. Când. ațipeam.
gânduri, visam izvoare cu apă cnstaIm, eam
care scoteam apa cu ciutura la tot pasul- B Ș ya
Șt nu mă mai săturam, dar ce folos. Be <tat pe
trezeam cu buzele umflate și. de multe . tje șj
mine- îmi reproșam că acasă aveam apa <a
nu mă îndemnam să beau. Peste nc?aP ’ onuiui. din
CUP pe jumătate nebătut în peretele g fiindcă
cauza aburilor. îl sugeam fericit ca
S1mțeam ceva rece în gura mea încinsă- la data
v Douăzeci și două de zile au <tat cântecul
Pecarii, douăzeci și două de zile am moarte
jnonoton al locomotivei: “Te duc, te
luar, dar du-mă...

285
 După-atâtea zile fără mișcare, înghesuiti. cu
corpul slăbit, piele și os, cu șoldurile înnegrite’din
cauza hiaturilor pe care stăteam, fără posibilitatea
răsucirii de pe o parte pe alta oricând, dă Dumnezeu și
se oprește trenul. Cântecul și ecoul lui, pe care le
aveam permanent în cap, mă urmăreau încă.
- De ce te-a condamnat, Marinică? m-adresez
sergentului trist de lângă mine, licențiat în filozofie,
condamnat și el ca și mine la douăzeci și cinci ani,
muncă silnică.
- Am făcut parte dintr-o unitate de
aprovizionare, pe linia frontului din Crimeea și, din
discuția purtată cu politrucul, când să-mi întocmească
fișa, mi-a aruncat în spate ca pretext, că produsele
alimentare erau jefuite de la gura cetățeanului sovietic
și, ca urmare, m-a încadrat în decretul stabilit între
Sțalin, Roosevelt și Churchill și m-a condamnat un
tribunal militar din Riazan.
- Ai avut martori?
- Au fost doi ostași de-ai noștri, români ca și
mine, ambii voluntari și mari antifasciști, care au
confirmat încadrarea mea nedreaptă și mincinoasă a
politrucului.
- O situație identică a fost și pentru mine. A
depus un martor al acuzării, un locotenent de rezerva,
de profesie avocat, care a trecut de partea lor, sa-și
salveze hoitul.
A ’ Realitatea, a reluat Marinică, este că am căzut
m disgrația comandantului de lagăr. La o adunare,
când se făcea propagandă pentru formarea divi^1L
Hona, Cloșca și Crișan - deja Divizia Jug
ladimirescu era pe front - am luat cuvântul, in P
Șe înța și-am demonstrat că a ne înscrie într-o uni

286
formată pe un teritoriu străin, în speță pe teritoriul
dușmanului, care este U. R. S. S, fiindcă ne-a smuls
Basarabia și nordul Bucovinei, este un act de trădare.
Era după 23 august 1944. Puteam să luptăm alături de
U. R. S. S, împotriva nemților, prin repatriere. Ajunși
în țară, ne vom supune voinței poporului român,
fiindcă el este stăpânul nostru, el ne-a trimis să luptăm
pentru realipirea teritoriilor smulse de la sânul patriei.
- Ai pus corect problema, dragă Marinică. Așa
stau lucrurile și tot așa am procedat și eu.
- De asemenea, a reluat Marinică, am căutat să-
1 lămuresc pe politruc că noi românii am dus un război
drept împotriva U. R. S. S. S-a făcut foc și a încercat
prin tot felul de aberații să mă convingă de contrariu,
să-mi arate că am făcut cârdășie cu Hitler, că
Basarabia este pământul lor... A terminat, în final -
neavând argumente în fața dovezilor prezentate de
istorie —, cu invectivul că sunt bandit fascist și că va
avea ac de cojocul meu. • • xi «î răspuns
t

- Puterea pumnului, Mannica! I-ai rasp

corect; sunt de aceeași părere cu tine. , gcut
Am pus din nou capul P - potolesc
grămadă și-am închis ochii, caut s_a
firea agitată. Trecuse mai bine de o & pistol
rupt tăcerea, prin lătrat de câine ș
mitralieră. i,,; au început să
- “Davai, davai!’’ Ușile vaS° • țnColonați pe
scârțâie. Repede am sărit din vago
câte cinci, am pornit. , . „srrl>ri concentrice-
. V ântul spulbera zăpada in canton de mare,
Un câmp imens. O gară mică, ca ^eață. -
ne Privea tristă și plină de țurțun d ,|Jgă mine- T-ntr'
“Vorcuta!” a citit cineva de lang

287
 adevăr, Vorcuta, cuvânt compus din: vor-hoț și cut-
ținut. Ajunsesem așadar în regiunea polară, la capăt de
linie. Aici se termina lumea. Mai departe, pentru
mine, era capătul pământului. Aici era locul unde voi
sfârși. Vedeam iadul chiar mai înainte de a muri.
N-aveam nevoie de bilete de întors, din gara
Vorcuta, așa c-am pomit-o în aceeași formație, câte
cinci în rând, bine prinși de mână.~
Era un ger necunoscut mie. îmi făcea impresia
că sunt aruncat într-un congelator. Urechile îmi țiuiau
de parcă mă lovise cineva în timpane.
- Ce se întâmplă, domnule maior? îl întreb pe
comandantul meu, de mâna căruia mă prinsesem.
- Lipsa de oxigen, Ionică. Ne găsim în ținutul
tundrei, unde nu rezistă copacul, mi-a răspuns el, cu
figura trasă și înghețată parcă.
- Aici ne va fi sfârșitul! încercai eu sa
anticipez.
- Nu dispera. Atâta vreme cât te miști^mergi
înainte. Senzația pe care o trăim acum va înce a,
deîndata ce se va obișnui corpul cu acest clima
blestemat. A . i
Coloana se mișca anevoios, pe lntl^Le
nesfârșit al zăpezii, într-o pauză nejustificata.
dintre umbrele deținuților, mulți bătrâni, borna ?
unii cu răni, ar fi încercat să se încumete să Pie51 0
nebuni, din acest colț izolat de lume? Ne aflam i
pustietate albă, fără margini, fără repere, c-o si o
cale ferată și de dus și de întors. , nOri
Crivățul dușmănos a alungat perdeaua
și a apărut soarele, dar nu strălucitor, cu ^^goare,
luna aprilie, ci neputincios, bătrân, fara v ^oj în
bolnav parcă. Semăna cu luna — cum o vedeau

288
tară - un albastru ceresc rece, tară viață.
De undeva, din tufișurile pădurilor, gigantice
altădată, acum niște tufani mici și neînseninați, am
auzit cântecul răgușit al unei păsări, pe care n-o
vedeam. Era un geamăt cutremurat din tot corpul.
Doamne! Câtă nedreptate este pe această lume,
chiar și în natură!...
La noi, sau în alte părți, la vremea asta, este
anotimpul primăverii; înfloresc trandafirii, merii, cu
petalele lor albe; se întorc rândunelele la cuiburile lor,
pe când aici totul zace în adormire, totu-i tară viață,
încremenit și rece.
- Oprește coloana! a ordonat comandantul
eșalonului.
- Priviți! Aurora boreală! a strigat altul...
Un sentiment de nimicnicie m-a cuprins, e a
prima vedere. Ce reprezentam eu în fața acestei
priveliști dumnezeiești? O gâză neînsemnată...
Se facea, în imaginația mea, ca se rii
aievea, în trepte albe de marmoră, castele imp :
Vedeam râuri de ape înspumate, îngeri
argintate, statui uriașe cu madone cu par
despletite, pești care zburau în ape, alb • •
cuJori destrămate, țesând o pânza in
bilioane de puncte, care apăreau
alte forme. Ca-ntr-un caleidoscop uriaș, P
Urne de vrajă, dumnezeiască. ,
“Cât de mare ești, Țu, Do_amne d.
O rafală de pistol mitraliera și- animale
*aga, marș!” ne-a pus în mișcare. pornit din
nn.n?te de la spate, animale Bra gt > cincj. ^raț la
brai în aceeași formație, de: cOioanei.
’■ Camii slobozi trepădau de-a 1 » j câteva
Aproape sfârșiți de foame și

289
ore de mers, s-a oprit coloana în fața unei clădiri
îngropată în munți de zăpadă. Așadar, ajunsesem la
locuința noastră. Priveam să văd și alte case, biserica,
cimitirul. Nimic. Un pătrat, de câteva hectare,
împrejmuit cu garduri înalte, cu sârmă ghimpată și cu
vaști la fiecare colț.
De-abia când am intrat în interiorul lagărului
am aflat că nici aici nu vom rămâne, întrucât și aici
este tot un lagăr peresilcă. Am făcut cunoștință cu un
băiat tânăr, care vorbea o moldovenească ca la Iași,
curată și dulce.
- De unde ești? l-am întrebat.
- Dintr-o comună de lângă Chișinău, mi-a
răspuns.
- Așadar, ești român! mă grăbesc să-i spun, cu
bucurie în glas.
; Nu... sunt moldovean.
în zadar am căutat să-1 conving că este roman
și că Basarabia este românească, populată in
majoritate cu români de-ai lui Ștefan cel .Mare. El a
rămas neclintit, așa cum fusese educat, mai ales ca era
tânăr.
Executase cinci ani în lagărele de muncă, într o
mină de cărbuni și fiind disciplinat, i-au dat dnmiu
libertate, fără să-i mai prelungească detenția, c
auzisem că se obișnuia. ^eCj
. Când i-am spus că sunt condamnat la dou
și cinci de ani de muncă silnică, am observat ca i
înrourat ochii de lacrimi.
- Mai este vreo speranță? w ate fi
- Firește. Un om fără speranța. P^g^a
considerat mort. Speranța e singura pârgni ,
nădejde de-a învinge. . tremur
La despărțire m-a îmbrățișat și, cu un

290
 alas, mi-a spus să nu slujesc nimănui în lagărul de
muncă, fiindcă sunt ispite multe, oameni de tot felul;
să fiu cinstit, să nu fur din rația altuia și să muncesc,
fiindcă munca alungă gândurile și întărește corpul.
Două, trei zile, cât am rămas în acest lagăr,
peresilcă- zis, m-am întâlnit cu mulți alți români care
veniseră mai înainte. Erau din cei refuzați de guvernul
Groza, socotindu-i trădători, pentru că au luptat cu
arma-n mână împotriva poporului pașnic sovietic,
bunul nostru vecin de la răsărit.
Mare mi-a fost surpriza când, în ultimul lot
care a intrat pe poartă, l-am întâlnit pe Victor Vremir,
coleg cu mine la Școala Normală din Roman,
învățător și ofițer de rezervă, ca și mine.
Ne-am sărutat, cu ochii scăldați în lacrimi.
- Unde am ajuns! De ce-am învățat noi algebra
cu Benone, pedagogie cu vestitul Gngore.
putrezim în lagăre? Era mai bine să ne întanm mușcni
pentru lopată și târnăcop... , . - învPt;
- Tu, mai ales, îmi răspunde, trebuia
nisește, nu franceză, germană și alte Pros 1' ^ceau
jnvățai limba, cu matematica pe care o ș u, .e j
buhaltăr. Stăteai la căldurică, cu creionu ăturațe
cu țigara-n gură. Nu mai vorbim ca$a’P târnacOp,
Ș^&ă oase sfărâmate. Acum o sa trag
Până ți-o veni rău. . _ Victor?
p - Cine și-a închipuit nenoroci sustrage.
nste un destin de la care nimeni nu s p soiuție este
- Nu mai e nici o scăpare. Sing . ’^cj
a te prăpădești cât mai repede. Douăzeci și
3111 este o veșnicie. . e vezi lucrurile
' Ești prea pesimist. Tu, creZi se va
Parte, cu mintea ta clarvăzătoar ,

291
întâmpla cu atâta norod de lume, condamnată,
Victoraș? îl întreb eu.
A bătut cu piciorul în pământul bocnă și mi-a
arătat cu degetul în jos.
- Asta știam și eu, că pământul ne înghite; o
minune însă, nu se poate întâmpla?
- Minunea de la Maglavit? Minciună popească!
Mi-a răspuns cu lehamite, Victoraș.
- Mă gândesc că războiul a luat sfârșit de-atâta
vreme și popoarele se reașează. Apele se retrag în
matca lor.
- Și ce legătură faci cu tine? Popoarele pe
drumul lor, iar tu pe drumul pe care ți l-a trasat naș-tu
Birman, politrucul.
- Cu alte cuvinte, potopul, după tine, Victore!
A - Potopul s-ar părea și totuși cred și eu, vorba
ta, mtr-un destin al fiecăruia dintre noi. Vreau să-ți
căn-ofiunterchea h?r hantcC SpUS’ destinul asta>
muritor și într.o h1Ir.^chea- Stalin, la urma urmei, îi
va schimba treaba Nn ^POate cPPa- Te-asigur că se
câți sunt. Parcă ; ’ Nu]e^tl numai tu cu mine, privește
numai aici dar . apa' Șute & mii de oameni
- Prin nrh .I.ntr?aȘa Rusie? Milioane.
împărăția cernb/ *Iuni & suferință, Victore, intrăm în
Biblia.
închisori schinm- • ce sPune? Că prin muncă,
de aur a omen;F-Ult°n’ Poamete> se obține orânduirea
- ’ COmunismul.
- Firește t0^’ dra§a Victore.
Stalin? Ti-a mt nu’_^* Pretenția să stai la masă cu
conduc numai ra-t0Văl'ășia în cap? Numai cei care
spinării’ruptă. Care bat din Palme> cei cu ?ir^
nu de muncă, ci de trai bun, se pot nunii

292
unșn, dar nu ai lui Dumnezeu, ci unșii tătucului Stalin.
- La urma urmei, și Dumnezeu face la fel- îi
răspund eu. Pe unu îi bagă-n rai, trai și voie bună-pe
alții îi face îngeri mai norocoși, îi promovează
responsabili peste râurile de lapte și miere, iar pe alții
îi dă în primire lui Scaraoschi, talpa iadului. îți
închipui tu cât trage ăsta de ei să-i educe, să-i facă
oameni? Unde nu-i bagă? în cazanul de smoală de la
gleznă pânăja gât, pe alții îi părpălește în căngi, pe
unii îi saltă în sus să cadă în țepi. Iată dreptatea. Nu
era mai bine să nu te naști?
- Haz de necaz, Ionică. Ce să mai zicem și
noi...
- Iluzii, vise, Victore. Cu astea trăim de-acum.
- Visele ne-au rămas, fiindcă alte informații
n-avem. Trăim ca oile în țarc, completează Victor. Ai
văzut tu vreun berbec citind? Trăiește analfabet până
ha fost scris sorocul. Nici capul nu-1 doare; la fel și
noi.
- întradevăr, cu speranțe și vise ne hrănim.
- Apropo! Să-ți spun un vis pe care l-am avut,
cu câteva zile în urmă, rămâi țuț, Ionică...
- Ce-ai visat? îl întreb eu curios. w
. i’■ facea că vom pleca din acest lagar a un
ajul zis lagăr de muncă. Află că nu vom rămâne mei
, °lo, după care vom fi scoși și duși într-un
□tr;o zonă cu climat ca la noi și de-acolo acasa,
nefencitule.
' Și cât timp vom sta? . : nu
două '■ Șaptesprezece, optsprezece jetică.
uăzeci și cinci de ani, cât ți-a dat justi,
' Și tu chiar crezi? „ x toate în
* Sunt convins! Cum mi-au fost pi

293
vis, merg ca pe un drum bătut.
- Adică, cum? Spune-mi.
- Vom pleca, peste o zi - două, din acest lagăr,
mai la nord. Drumul să știi că este foarte greu, plin cu
nămeți de zăpadă. Un picior ți se înfundă, când pe
celălalt îl scoți din zăpadă. Ici și colo, tufani, specifici
regiunii în care ne găsim. împușcături și câini după
noi. Ține minte, și-ai să te convingi că visul meu nu
minte. Vom întâlni nouă coline, nouă mameloane, în
drum.
- Eu nu cred! Visele rămân tot vise, dragă
Victore.
- Tu ascultă-mă pe mine, nu fii Toma
Necredinciosul; ce-ți spun eu nici Pithia din Delfi nu
ți-ar fi putut prooroci, optsprezece luni, una-n plus sau
în minus, nu contează. Pleci acasă la nevastă, nu mori
aici. Te-asigur cu mâna pe piept. Vom trăi și vom
vedea.
A doua zi, mișcare mare. Umblau rușii în
goană și ordonau adunarea la poartă, cu bagaje cu tot.
- Unde plecăm, Victore? Unde ne mai duc.
Uitasem de visul pe care mi-1 povestise. -
- Nu ți-am spus? De câte ori să-ți repet, m
lagărul de muncă, unde ai să muncești vreo
șaptesprezece — optsprezece luni. Aici a fost lagăr e
trecere, peresilcă, pe limba lor.
- Așadar, rușii au început să acționeze ca
visul tău!
- Păi ce crezi tu, se joacă cu mine? Ei
știu ce fac. O forță dumnezeiască îi împinge pe drun
apărut în visul meu.
, . Intr-adevăr, s-a format un convoi de circa pa
sute de deținuți, dintre care nouăzeci sau o suta

294
 români, doi erau italieni restul
și ruși, mulți fiind detinu’ti de drZf nemț1’ mag^iari
. - Ti-amintești de pOe^S'h“”® c
întrebai la un moment dat pTvictoî^ “ S‘bir? ’’11

îi oase. Nu e^azu/să^n^ -Um ®untem> în came

™«fore, ei să Stăm

- A fost Alecsandri pe-aici?

părăsească frumuset- Te nU era prost să
«o-i iadul peptota ”S 51 Sa ™ă

tot *
dezamăgit r? maTelonui> mă? îl întreb eu
P^e să apără ceva^ C°nfirma predicîia; mergeam și
La urm'A răb.dare- Nu forța destinul. Știe el ce face.
sPânzură-nTte^ăbiU mergi E1
Unii slăb^t'^fjlna Se m!?ca încet, din cauza osândirilor,
cu Dicin j akia~Și țineau zilele, alții bolnavi, unii
Câinii degerate, alții bătrâni. Aspect jalnic.
lungul p |Vec*e?u.de treabă, alergau de colo-colo, de-a
dotând - oa?e*> *ar n°i pleoștiți, mergeam ca la tăiere.
care s IrL 2apada înghețată, cu o pojghiță deasupra,
Pargea sub picioarele noastre.
însumi ?cnîa* cand am reluat dialogul cu mine
^teQnr’^1 u*tasem de visul lui Victor, pe care-1
JSisem drept glumă, numai ce-1 aud că striga:
' Uraaa!
c°tet ci s"a întâmplat, Victoraș? Scroafa-i moartă-n
’Ș1 f^fi arde a zburda?
^'•o-n p rirna colină, nrivește-o! Exact ca-n
n țața.

295
 întradevăr, să vezi și să nu crezi; când mi-am
aruncai privirea, o frumusețe de mamelon ne
întâmpina chiar la poalele unui deal.
- Bravo! Prima la mână. înseamnă că mai sunt
opt. Visul tău se-adeverește, îi spun eu, cu oarecare
îndoială, totuși.
- Mă ironizezi, nu?
- Deloc, încep să cred. Ceva s-a înfiripat în
sufletul meu, ca o lumină de speranță, parcă. împrejur,
însă, lumina dispăruse încet, deși erau cam orele
șaisprezece. Uitasem că ne aflam aproape de Polul
Nord, unde poți dormi o noapte de șase luni, dacă ești
lăsat s-o faci. Are însă rusul grijă să te trezească, ca să
nu lenevești. S-au cheltuit prea mulți bani cu fiecare
dintre noi, până aici, în fundul nordului, așa că n-o să
te țină rusul pe mâncare, iar tu să dormi.
- A doua colină! le dibuie Victor, pe întuneric,
fericit de parcă se întâlnise cu nevastă-sa. Noteaz-o și
pe asta.
“Nu glumește, îi pus pe fapte biblice”, zisei în
gândul meu. “Nu se știe ca pământul, de unde poate
sări iepurele”. Parcă-mi reveneam din îndoială. . w
- A treia, a patra lângă ea; notează-le striga
Victor.
^Când am ajuns la a șaptea colină, ne aflam la
o azvârlitură de băț de lagărul, mai bine zis, de
gospodăria unde urma să ne instalăm pentru douăzeci
și cinci de ani. Un pătrat imens, cu zeci de clădii i
acoperite cu zăpada. Nu se vedeau decât coloanele c
ium care se înălțau în spațiul imens al cerului. Câteva
stele apăreau și dispăreau, cu sclipirea lor, acopei i
-e nori în trecere. Luna, chiar mică cât o virgula, s
lauda și ea că nu ne-a părăsit, și-i cu noi. Ceea ce m
întristat erau sârmele ghimpate și cele patru vaști, c

296
mi-au dat siguranță că n-am făcut nici o confuzie.
Ajunsesem.
- Sunt numai șapte coline, Victore; unde-s
celelalte două?
. - Nu te speria. înseamnă că plecăm și-mai
departe, necredinciosule Toma, am să-ți spun de-
acum.
Era trecut de orele 21, seara. Aveam'o durere
de cap, că mereu mă oblojeam cu zăpada. De-abia mă
țineam pe picioare și-mi venea să m-arunc în afara
coloanei, pe zăpadă și să strig: “Trage!”
Bucata de pâine ce mi s-a dat și nelipsita
silotcă le-am mâncat ca soldatul care pleacă in
delegație și primește hrana rece pentru cinci zile și e,
flămând, o mănâncă imediat, chit că după aceea ra a-
La fel s-a întâmplat și cu mine. După careva
înghițituri, am rămas tară nici o grije. .
Buzele-mi arseseră de sete, iar limba,
zăpezii cu care o milostiveam, c-aveam e
încleiase. w ,. ne
Până mi-a venit rândul să ma s » -cje
tabelul pe care eram trecut, mi s-a Pa g/eutăți.
Numele meu, afurisit, fără noroc, im oferitelor
N-am avut parte să mă strige cu ocazii sa_i
repatrieri. Le venea greu să-l pronunțe, ș & venit
SCrie, astfel că de fiecare dată s-au lip • atrjat și
uȘ°r, însă, când mai rămăseseră Pu^ politrucul
‘and trebuie să-și îndeplinească norma r
drrman. „ • ă c0nt și de
Era nevoie, pe de o parte, ^a, vândut,
• rgul încheiat cu guvernul de lucru
*Pe.de altă paSe era.nevoie demg^y.
Uluită, să reconstruiască ce-a di

297
 Au lâncezit politrucii ani de zile, cu tot felul de
intrigi, în lagăr, cu fundul pe fotolii, în timp ce
oamenii adevărați mureau cu miile pe front, împotriva
hitlerismului. Au pierdut timpul cu tot felul de dosare
și acum, peste noapte, luați prin surprindere de ordinul
venit de sus, de repatriere, au întocmit iute tabele,
oprind pe cine au vrut.
Când mai rămăsesem câțiva de intrat în lagăr,
fiindcă majoritatea deja intrase, mi-am auzit numele
stâlcit. N-am răspuns și l-am lăsat să-și mai bată
capul; văzând, așa, că mai tare se bâlbâie, am
catadicsit și am răspuns.
“Bohu, duși mati, blead” și m-a împins pe
poartă și cu câțiva pumni după ceafă. Era chiar
ce-aveam nevoie, la durerea mea de cap.
Pe două cărări, am intrat în incinta lagărului.
N-am avut vreme, fiind și întuneric, să-mi dau seama
unde mă aflu, mai ales că imediat ne-au organizat în
grupe de câte treizeci de oameni și ne-au dirijat către
baie. Aveau rușii o mare perseverență în privința
curățeniei, pentru evitarea epidemiilor, așa că n-am
întâlnit păduchi în toată perioada cât am stat acolo; cu
ploșnițele am avut de furcă.
Mare mi-a fost însă mirarea, că la intrarea în
baie am fost întâmpinați cu vorba românească. Este
adevărat că șeful băii era un rus get — beget, pe nume
Costea. Era un băiat tânăr, frumos, condamnat și. el a
douăzeci și cinci de ani de lagăr. Ajutorul lui, un
român moldovean, după cum vorbea, la vreo douăzeci
și șase de am, zvelt, cu ochii negri și cu o șuviță de p
alb, chiar pe creștetul capului, ceea ce îi dădea o no
de distincție.
- Ești român? l-am întrebat.

298
 - In came și oase, după cum vezi și mă cheamă
Ștefan Bagu!
Afară începuse crivățul, denumit acolo Purga,
un fel de uragan cu forță mare, care mătura în cale
totul. Urla afară de parcă era un monstru căruia i se
prinseseră ghearele în menghină. în interiorul
încăperii, însă, era cald. Simțeam o moleșeală plăcută.
M-aș fi întins undeva pe-un pat și n-aș fi mâi vrut să
știu de mine câteva zile, așa cum eram de obosit.
- Rufele, îmbrăcămintea toată și căciula, chiar,
cămăși, pulovăre, merg la etuvat, a strigat Ștefan.
Primiți câte două cercuri pe care le introduceți pe
fiecare lucrușor în parte și le dați pentru dezinfectare...

Am făcut o baie, ca la bria

Focșani, cu aburi și apa calda din be
ne-au înmânat rufe curate și calcate, iar
au rămas acolo pentru spălat și etuvat. d
Nu m-a mirat deloc, fnndca la
ajungeai într-un lagăr, baia spunea c întrebat
- Acum ce tăcem? Unde mergem? am
Chiareu - . Aprare vă găsiți un
j

- Mergeți la barăci, unde veghea. Cu

ioc! Ni s-a adresat ciasovoiul care brigăzi
începere de mâine veți face vizita m
de lucru. . tp în zăpadă, că te
• Toate barăcile erau cufun a eaj ja ușa lor.
urcai și te coborai pe trepte pana J Rănești, din
Erau construite în forma unor Vândută șt
tarne, cu pereții dubli, din ^u'aP tit, ca sa fi
!*teriorul Umplut cu cărbune'
^olația cât mai bună. Interioru metrj și la
dormitor lung de zece, doisprc

299
șapte - opt metri. De-o parte și de alta erau montate
paturi etajate. Nu erau despărțite paturile ci, de la un
capăt la celălalt, era o singură podină acoperită cu
saltele, umplute cu un fel de ierburi de mare, aduse
cine știe de unde. La intrare, era un hol, iar lângă el se
afla încă o încăpere unde se prepara continuu apa
caldă, “chipitilcă” zis. Aici se afla și lavaboul, precum
și diferitele rafturi pe care se așezau pâslarii pentru
uscat.
Nici un loc liber. Negăsind loc în pat, am intrat
sub pat. Am dormit neîntors tot restul nopții, având
drept pernă o pereche de pâslari, pe care îi luasem din
camera de-alături.
A doua zi a urmat vizita medicală, la care te
prezentai gol-goluț, ca vara la gârlă; așa era uzanța,
dar nu știu cum se facea, că de fiecare dată, comisia
era formată din rusoaice, care mai de care mai tinere
și mai frumoase.

ÎN BRIGADA DE EXCAVATOR

Cât n-aș fi dat să fiu bolnav, acolo, la PoJu'

Nord. Aș fi stat la căldurică fără stilou în mână, adie
târnăcop sau lom de spart pământul bocnă și c
blatnoiul lângă tine gata să te altoiască cu una'1?
când slăbeai ritmul. Nenorocul meu deși eram slab,
reușeam. Pârdalnica de tinerețe mă ținea la datorie^
Și uite așa, sănătos cum eram în scripte o ’
m-a repartizat în brigada excavator condusă de r io
câmpulungean, un băiat isteț și vioi ca un păstrăv* .
degete îi învârtea pe toți. Te cumpăra și tot atunci ?
vindea pe un preț dublu. Din toate împrejura

300
ie?eam eu norma întreagă, fără prea multă bătaie de
cap. Când nu ieșeau procentele, spunea c-am mutat
zăpada de la un loc la altul să deschidem front de
lucru.
“Ma, dușu mati”, îi spunea nacialnicul râzând.
N-a căzut atâta zăpadă pe întreg teritoriu al României
pe cât spuneți voi c-ați curățat. Până la urmă se îndura
rusul, că doar și el era cu 20 de ani în spate și vorba
ceea: corb la corb nu-și scoate ochii.
Brigada număra 40 de oameni, condamnați
adică, toți români. I-arn găsit acolo. De unde credeam
că eu sunt al doilea explorator al nordului, după Emil
Racoviță, fuseseră mai harnici decât mine. Se aflau
acolo circa 80 de-ai noștri și lucrau la diferite brigăzi.
Singurul avantaj al brigăzii era că lucram fără
șefi pe cap, ci numai cu brigadierul ales de noi, in
persoana lui Florea. De asemenea figura, în calitate de
mecanic de excavator, Sașa, moldovean de a
Chișinău, condamnat și el la 18 ani. Lucrase ca
perivocic în timpul ocupației germane.
Treaba n-ar fi fost grea, dar era pen*
Schimbam liniile de cale ferată pentru ex,
care tăia pietriș dintr-un mal și încărca o
fiecare linie avea o lungime de circa ceielalte
Când excavatorul trecea de pe prima lini p .
două și ultimele, le desprindeam cu lomul d ,
'e așezam în față. 5 minus 29-30
, Temperatura rămânea co^is!an5!lfl7nic. întrucât
de grade. Făceam însă față gerului nap pUfoaică
efam bine echipați cu pufoaică, pan aveam
^oușlat, iar în picioare purtam pas ■• căciula
Caciula cu clape, model autohton,cu jujui. Mâinile
cumva să te pierzi în imensitatea

301
le înmănușam cu mănuși călduroase, vătuite. De altfel
în fiecare dimineață când ieșeam la lucru, ne ungeam
pe față cu o alifie de culoare verzuie. N-aveai voie să
uiți să te ungi, că pe loc albea vârful urechilor și se
termina cu degeraturi de gradul doi sau chiar mai
mult.
Dar să revenim la plantatul liniilor și mutatul
lor. Greutatea șinei și efortul de ridicare și de așezarea
ei pe umăr, pentru a fi dusă în locul respectiv, trebuia
distribuită pe spinarea a 20 de oameni pe-o parte și alți
20 de cealaltă parte. Nu se punea problema unei
ezitări, ar fi însemnat o crimă. Efortul trebuia depus
egal, cu toată conștiinciozitatea. Aveam în atenție
cazul caporalului Pâslaru, bucovinean de la Suceava,
un tânăr frumos, înalt, blond. N-avea nici 20 de ani.
Căzuse sub șină și ca urmare a rămas cu șira spinării
ruptă. Cu mijloacele de-acolo n-a putut fi salvat și-a
devenit infirm pentru totdeauna. Mergea cu. capul
încovoiat până aproape de pământ. Ți-era mai jnare
mila să-1 vezi, tânăr la față ca un copii, cum se târăște
ca un moșneag, cu gheaba în spate pentru totdeauna.
. Florea, brigadierul nostru, era un foarte bun
organizator. El comanda, iar noi fără ezitare, cu toata
forța o ridicam pe șold. Aici făceam un popas și la a
doua comandă: Ei rup!, o așezam pe umăr. La e
procedam și la coborâre.
„ Vremea era întunecată, cum ar fi la noi în zo*]’
când se lupta lumina cu întunericul. Tocmai sparge
gheața din fața locomotivei pentru a fi plantate c
două șini depășite. . • s
Uneori reușea soarele, bătrân și neputincț
cum era, să se slobozească din învălmășeala
tacea sa strălucească zăpada albă ca argintul. V

302
încetase parcă și, ca la o comandă, au început să cadă
fulgi de zăpadă, roiuri - roiuri.
Furat de această armata albă, care invadase
pământul ca din senin, pe nesimțite am trecut în lumea
viselor, derulându-se din adâncul sufletului meu
amintiri, episoade trăite și petrecute în anii frumoși ai
adolescenței și tinereții mele.
Uitasem unde mă aflu și hoinăream departe cu
gândul la un bal unde tocmai iese regină o fată cu
părul de culoarea spicului de grâu. Era presărată cu
confete albe și râdea cu gura întredeschisă. I se vedeau
buzele cărnoase și roșii ca cireașa.
“Buf!” ca din senin m-am trezit cu o lovitură-n
cap.
Speriat, am sărit ca ars. Pasămite era Sașa,
mecanicul. Sărise din cabina volanului și socotind ca
m-am așezat ghem să sfârșesc cu viața, m-am trezit
din lumea viselor în care colindam. . w
“Mulțumesc, Sașa! N-a sosit clipa încă, is
și-am să visez mereu, mereu. Este singura uc
singurul meu refugiu, unde mă simt om.

CHIAR mai mare decât UN MINISTRU

Se obișnuia, după ce se termina cej cy

Sa; se recruteze în chip voluntar, ^e-im\ierbea cașa
^ă, să curețe cazanele uriașe în care $ ° coajă
e ovăz sau crupe. Prindeau imensele se face
gtoasă, așa cum prinde ciocanu curățată
^aniăligă, încât această coajă nu p
ecat cuLadalta
numaiși ciocanul ”. de la sosirea
câteva zile . a ?mn lagăr s-a

303
prezentat și Gavrilă printre cei care doreau să-și
suplimenteze rația.
Șeful bucătar era un rus, Volodea, bine legat,
tânăr, zvelt și cu ochi albaștri, condamnat și el la 20
de ani, de altfel ca fiecare dintre condamnații ruși, iar
ca bucătar la secția “cașă”, îl aveam pe Hans, neamț,
subofițer esesist.
Gavrilă a și sărit în ochii tuturor când l-au
văzut zdravăn și bine făcut, încât Volodea i-a dat în
primire cazanul cel mare, să-1 facă lună. I-a spus că
poate să-și aleagă încă doi deținuți să-1 ajute, dar n-a
primit. A înmuiat cazanul cu apă fierbinte și cum el
fusese bucătar în toți anii de prizonierat, firește că
forța și experiența l-au ajutat.
- Gata! a strigat Gavrilă.
- Maladeț! i-a răspuns Volodea și l-a bătut pe
umăr. Dă-i cașa pe săturate, Hans.
- Bite! i-a intins neamțul un castron ochi.
- Păi, cașa nu mănânc. O bucata de carne sau
de pește, o budincă, ceva mai acătării! i-a răspuns
Gavrilă,
Doar ce n-a murit de râs Hans, când l-a auzi
ce pretenții are.
- Nu vrea - întrebat Volodea.
bunătăți Farp ^nnmealui, dorește came și alte
nx • mandă ca la restaurant.
Volodea. Un Șut cu el, i-a răspuns

apuce de soatpC H*e aSta a?tePta a ?i ridicat mâna să-1

într-o menghină n"a avut vreme ca i-a ?i Prins'° ca

forța lui'T'* w ■ na?U1, ^ans! Volodea și observase

’Gavrilă^
.

304-
 lacut câteva întinderi de braț?c
de genunchi și cu garda luată s
S ? P 10C
t e a
ate CAU flexiuni
Gavrilă. ’ a ProPtit in fața lui
îi nici doXS pX?»»l,P0“e P"'M' si “ ™

<e chcarafr0' braTO! Stri§a Volod'a <* h C«

- Gavrilă.
- Ce naționalitate ești?
- Român.
ajutorul"luiamai bucătar ia cașa’ iar m Hans treci

diminp ^îare m*"a f°st mirarea când a doua zi de

stripnt a,a*tocmai* cand să ies Ia lucru, m-am pomenit
striga rTe nUrne c^neva- Când mă uit, Gavrilă mă
râde -e'aco^° unde poți mânca pe săturate, de unde
Cfl7_ Pain^a că nu poți să-i faci nimic, de-acolo de la
cazanul plin de cașă.
așezar^1'3 îm^acat în halat alb, cu boneta pe cap
distrib^^ .och*uî stâng și cu polonicul în mână.
sătul rJUle el cașa de ovăz de care nu mă văzusem
e mai bine de șapte ani.
la fim/1 seama! Ți-am pus un bulgăre de margarină
răhnF U castr°nului. Mănâncă mai de-o pane să nu
fiinHr^easca grăsimea deasupra și să vadă ceila ,i,
încoina ti-01? să mă ocup de ei.
Pune neaza'i Pe toti ai noștri după dumneata, sa e p
eca?ă mai multă.

305
 Cât de fericit am fost în ziua aceea. Din
rândurile alor noștri aveam și noi pe cineva mai mare
chiar decât un ministru.

UN STROP DE LUMINĂ
La nord, aici în blestemata de Vorcuta în
adS doi imrU mi-e-Ș-i'n aCeea?i Peresilca au fost
în L d011îall^ru’rataciți de camarazii lor repatriati
îno; °rpoJ.e infa din primăvara anului 1945, deci
înainte chiar sa se termine războiului.
Tra- P°atJ 8Jasul sân8elui moștenit de la bădica
rnm5 3 străbunicul Decebal, poate firea
qa qp U U1’
a ^CU C
t a *tabeni, frați de suferință
??{°Pie de noi, românii, deși erau și alte
’ na ități: nemți, unguri, polonezi, ruși și alții.
i • tre ei’ înalt> slab, fire delicată, de
Tnr 3r^1^ec^ m Milano, pe nume Giovani
, Fera’ X°^bea cu multă admirație despre firea
«înirît 3 ro.man^or- Celălalt, un tip sudic, aprins la
p^Pcîfr-3PaMediteranet nu putea să-i sufere pe
înaînt^1 Hitler. Profesase ca avocat la Roma,
sp ma1 / razboL l°r de-a fi? de multe ori nu
1 acea nici un fel de deosebire între ei și români.
un rntr^ntro ^Ună z*’ n-aduce anul ce-aduce ceasul,
roman de-al nostru, soldat, pe nume Ungureanu, de
statnrs P31^1^ Dorohoiului, un băiat mărunțel, ca
nesimtir bine legat, a fost adus pe targa m
acolo pC’ a 0 moara> zdrobilca, cum îi spuneau
bolovani nU măcina grâu sau Porumb, ci zdrobea
mai pStK “ transf°rma într-un fel de ciment,

306
 Zdrobilca era fixată într-o magazie plină cu
bolovani și intra în funcțiune pe cale electrică. I se
dădea drumul de la un comutator aflat la o distanță de
circa 3 m față de zdobilca, după care ore întregi,
. alimentată cu bolovani, circula fără oprire.
De multa vreme lucra la această zdrobilca
Ungureanu și nu i se întâmplase nici cel mai mic
accident.
Singur dădea drumul la curent și tot singur
alimenta mașina: totul mergea fără nici cea mai mică
greșeală, automat, parcă. Nenorocirea însă, când e să
vină, nu te întreabă, vine pe nepusă-masă.
încercând să scoată un bolovan care nu se
lăsase dus de jghiab, roata zimțată cu mulți colți de
oțel, asemenea gurii unui animal din era cuatemară. i-
a prins mâneca stângă de la bușlat și cu tot efortul de-a
se elibera, n-a fost cu putință și sub ochii lui, încetul
cu încetul urlând, de disperare, ca un animal prin gura
de șarpe, i-a zdrobit mâna începând cu ung 11
degetelor și până aproape de cot. Nu era ^mem s
audă, zdrobilca mergea cu zgomot și zdro
departe. Firește c-a intrat în comăîntr-unlac
Ca din întâmplare, a apărut nacialnicul ruyi
când a văzut nenorocirea în care se
Ungureanu, s-a repezit și-a întrenipt cur • în
f. In fuga cea mare l-a întins. pe-o sanie^
tlmPul cel mai scurt a și fost dus la in a cu
Hesimțire. Organismul lui tânăr și V1S
moartea. Inima îi batea încă. vorba de
. Problema mare care se punea era
sange pentru a-i face operație. . . • printre ei
. . S-au înscris pe listă rnulți ro ntrera ca și
q Cei d°i italieni, arhitectul Giov ma
niero Gratiani, fostul avocat de

307
 încolonați toți cei care s-au gândit la viața unui
om tânăr în vârstă de numai 26 de ani, s-au prezentat
la infirmerie, unde doctorița Marinov, o femeie de
mare suflet, a stabilit grupa sanguină.
Dintre toți cei care s-au gândit la viața acestui
om a corespuns ca grupă Giovani Incontrera.
Văzându-1 doctorița atât de debilitat i-a mulțumit că
din fărâma lui de viață, din lumânarea care ardea
aproape stins, a înțeles să dea unui camarad un strop
de lumină.
Ce-a făcut numai doctorița știe, Gheorghiță
Ungureanu, originar din Moldova lui Ștefan Cel Mare
a fost salvat. I s-a tăiat mâna din umăr, dar a scăpat cu
viață.
Așadar pentru soldatul Ungureanu, războiul nu
s-a terminat, deși ne aflam aproape după șase ani de la
terminarea războiului. Se dădea încă tribut de sânge
•nevinovat.

BĂTRÂNII SE RESPECTĂ
. Printre cei mai nevolnici, printre cei mai
neputincioși, care au suportat mai greu prizonierațu
se resimțeau îndeosebi toti cei care au pornit războiu
de la o vârstă mai înaintată 40-50 ani, indiferent de
gradul pe care l-au avut. . t
Generalul Stănescu, un bărbat uscățiv și
la figură, cu ochii triști în captivitate, fusese adus sa-ș
ispășească pedeapsa de 25 de ani, tocmai aici la noiru,
in climatul câinos al tundrei. L-am găsit acolo mtr'
baracă, populată în marea ei majoritate numai
unguri.

308
 Când și când mergeam să-l văd și de fiecare
dată îl găseam trist, fără putere, stând rezemat pe
același pat, de lângă ușa ce se deschidea direct afară,
introducând după ea un val de aburi și de frig.
încercam să-1 scot din apatie, să-i trezesc
dorința de viață și mai cu seamă să-1 conving că totul
va lua sfârșit și că vom fi scoși din acest climat atât de
aspru.
Se uita la mine blând, cu o zvâcnire de lumină
pe figura lui trasă și palidă. înțelegeam uneori, fiindcă
eu însumi nu eram convins de cele ce spuneam.^că din
felul cum mă privea, parcă ar fi voit să-mi spună: Cât
de copil ești! încă nu pricepi în mâinile cui te afli!
Ultima dată când m-am dus la el,l-am găsit cu
lacrimi pe obraz. Nu pentru soarta lui, fiindcă era
dârz, neînfricat de moarte și conștient,că și-a acut
datoria ca un ostaș credincios față de țară. Era revo
pe o mafie creată adhoc de 4 - 5 unguri, care traiaui p)
seama celorlalți. Ei aduceau marmidele cu mancar ș
tot ei le distribuiau după bunul lor plac. teau
Pe generalul de divizie Stănescu nu- coteau
din moșule, țiganule, valah împuțit- J închidă
Permis să-i dea și palme fiindcă încercas
u?a la intrare. t fie nepot,
- M-a bătut un copil care poa e ă ,j m.a
nu fiu. Mi-a smuls o parte din ■ cu mgna
amenințat că aici îmi vor putrezi oas
lui îmi va face felul. , - conștiința mea, în
Am rămas înmărmurit, in - • -ste soidați?
bunul meu simț nu puteam pricepe cu jfose
copii ca vârstă față de general, ostașv:au putut
față de noi românii, ei fiind unguri

309
să murdărească cu neobrăzarea lor obrajii unui bătrân
și nu un bătrân de rând, ci un general de divizie.
Nu i-am spus nimic generalului de intenția
mea, fiindcă m-ar fi oprit. Mâhnit însă, cum eram, m-
am dus direct la Gavrilă, căruia i-am povestit năpasta
căzută ca un afront asupra noastră a tuturor românilor.
în timp ce-i istorisisem, am citit în ochii lui
Gavrilă revolta și singur a intrat în baraca ungurilor și
s-a dus direct în chipitilca, adică acolo unde se
încălzeau cazanele cu apă.
- Cine-i șeful barăcii dintre voi?
- Eu, i-a răspuns pe un ton îngâmfat chiar
făptașul fără să se clintească de pe scaun.
- Tu l-ai bătut pe generalul român Stănescu?
- General! Pușcăriaș valah împuțit! i-a răspuns
chiar bătăușul. Eu, și?
- Și? s-a repezit Gavrilă și I-a prins de gât și l-a
scos din chipitilcă și l-a purtat în pumni până în fața
generalului și până nu l-a determinat să-și ceară
iertare, nu l-a slobozit din pumni. Nici unul dintre
ceilalțim-a schițat nici un fel de împotrivire. Poate
c-aveau ciudă pe el sau poate de teamă, să nu zic c-au
fost impresionați de pumnii lui Gavrilă care cădeau ca
niște ciocane.
Nu multă vreme după aceea, bătrânul general
fiind bolnav a închis ochii. L-am înmormântat noi in
pustiul nordului fără fanfară militară, ci modest, tăcu
l-am dus în câmpul alb de zapadă, unde l-am lăsat cu
dorul în piept față de țară. Am avut grijă însă sa i
tăcem o groapă adâncă ca la noi.

310
 N-ADUCE ANUL CE-ADUCE CEASUL

Mi-a căzut ziua de odihnă fixată după grafic

într-o duminică, o zi de început de mai, cu cerul
acoperit totuși cu nori groși, care se târau pe bolta
cerului ca niște balauri uriași.
De unde îmi propusesem să dorm o zi întreagă,
să mă lipsesc chiar și de mâncare, n-am putut să mă
odihnesc, cu tot locul meu retras undeva sub pat. Era
un du-te vino ca-ntr-o gară de metropolă. Unele
brigăzi se întorceau de la lucru cu zarvă mare, se lucra
pe trei schimburi, altele ieșeau cu strigăte, țipete,
înjurături, babilonie, încât nu știam unde să-mi bag
capul, să mă liniștesc, să mă simt singur, cu mine
însumi.
Sufletul mi-era gol. Aveam senzația că nu mai
circulă sângele prin vene. M-am ridicat obosit cu
eram și priveam pe geam. Vremea asemenea un
cameleon, luase o altă înfățișare, de răzvratir Ș
întreaga mea ființă. . . o rpvpn;t în
Unde mă aflu și de ce? Din nou nu-■
minte, ca o obsesie, tragedia pe care
întrebarea strangulată de care nu P^.amf.a L’ vieții
Cine a avut dreptul să scoata din i =dJz)ănțuit
atatea suflete câte se chinuiesc aici. Cin trata
ațâța ură și dispreț față de numai el, în
dmtre toate animalele? Omul- El Ș ,-ornja fără
egoismul și îngustimea minții lui. cataclism.
ațatgini, a putut să declanșeze cel naa
razboiul. ,. 0[0 de noi,
O putere supranaturală, la orn, de
apabilă să creeze atâtea minuni. . cu putere
la finil ierbii la stejarul falnic, o tun,

311
absolută, care la un semn poate să dărâme munții și să
reverse mări și oceane, nu este cu putință să dea
naștere atâtor nedreptăți, atâtor anomalii care sunt pe
lume. Și cu toate acestea le întâlnim la tot pasul, le
vedem, le pipăim cu propriile noastre simțuri.
Unii se nasc din start regi, înfașurați în scutece
cu fir de aur, alții în noroi, cerșetori, unii buni și alții
monștri, unii de-o frumusețe angelică, alții cu o
înfățișare de urangutan, unii înzestrați cu o inteligență
sclipitoare, genii, iar alții patrupede în chip de om. De
ce? Singura moarte pe care o uram, este egală pentru
toți. Ea, săraca, bătrână de când lumea, aleargă ziua și
nu\u?°i;să ucizi atâta norod.
pe toti indîfA 3 ? egală pentru fiii ei. Ne ucide
lasă con t fere*1* de- Yarste’ indiferent de rang. Nu se
nemăsurate °?cat ai mcerca s-o ispitești cu aur, averi
Rămâne re’ iafnan?e’ Per^e scumpe, palate. Degeaba.
corectituHi Ce ?1 neinduplecată. Este un exemplu de
bani n-are*16 Pcntru omenire, fiindcă nu pune preț pe
Fie eonii fPrLe-e™’ este rece 5’ nu se lasă influențată.
i s-a te^m’in1^ patr.an’, fie °m de rând sau împărat când
toate nnnaTf1^ Vie’ii cu toate lacrimile vărsate, cu
caută oriSeÎTsD-11110-316’moartea vine ?i te ia' Te
lunae ai h Șî te găsește.
Turbinca S1-g!?r a în?elat-o și ăla a fost Ivan
, ar pană la urmă i s-a înfundat și lui.
vreme Hnr.-Z1Uax-mea de odihnă, obținută după atâta
să descnnfA^0 era sinSura ocazie când puteam
deținuți tm.acest lagăr cosmopolit cu mii și mii de

zăpadă ÂP S0esc
m țfiȘ u?iiormei.
’1 roman ușa și am ieșit. O pală de
începuse “n>° de vultur, m-a plesnit în fafa-
P rgua , un fel de crivăț al nordului despre

312
 care povesteau cei mai vechi de-acolo, că atunci când
se dezlănțuie cu toată furia lui nu se poate circula nici
chiar de la o baracă la alta decât numai ținându-se
zdravăn de odgon.
Am intrat în prima baracă, în a doua, țipenie.
Am mers mai departe cu capul în vânt și-am intrat în
a treia baracă. Am deschis ușa și m-am oprit puțin în
prag. Md s-a părut că vorbea cineva.
“închide ușa, bă! că doar nu ești acasă la mă-ta!”
mi-a strigat cineva prozaic, chiar în limba mea.
- Sunt român, venit de curând.
- Dă-te aproape să-ți văd ochii.
Un deținut ca și mine, îmbrăcat în aceleași
țoale, mi-a ieșit în față.
- De unde ești, frățioare? m-a întrebat.
- Din România! i-am răspuns.
- Ați venit mulți?
- Vreo 60. w . -9
- Ultimul lot, cel de-acum 6 sau 7 săptămâni.
Da. . . ț acolo ca
- Eram la baie de serviciu. meserie. mi
fochist și mă cheamă Gheorghe,olte zdmbind.
s-a recomandat el, întinzându-mi m
- Mai degrabă rus! îi răspund • bătuți pș
- Ai dreptate, fiindcă după se schimbă
muchie, dacă ai noroc să supraviețuiești,,
Și sângele din vine. . criminal de război?
- Așadar, ai 25 de ani Ș1*11, u fflai puțini am
. - Păi! este vreunul mai bre^,, cu‘ cu 12 sau
>n articolul nostru? Rusul nu-și bat ! £ tățește pe
13 și șase luni, el dă rotund- Nun > pe donmul
nimeni. Cât la unul, cât la altul. ^®^rdonanța au un
general Stănescu care împreun

313
sfert de veac.
- Și eu la fel, 25 de ani, dar mi-e teamă că mi-i
prelungește, așa s-aude.
- Fă-i tu pe ăștia și-ai să mai vezi ce-o să fie!
mi-a răspuns Gheorghe râzând. Apropo, am auzit ca
laNiirenberg unde a judecat un tribunal internațional
a fost cu totul altfel. Fiecare a primit după faptele
săvârșite și pe bază de probe concludente. N-au fost
condamnați ca urmare a unei șușoteli la urechea
politrucului, de către un codoș, confrate de-al tău,
primind în schimb o țigară de mahorcă sau un polonic
de cașă din tărâțe fierte.
- Unii au scăpat chiar, îi răspund eu. N-au avut
probe, i-au scos din cauza. Altora le-au dat doi, trei
ani, în funcție de fapta comisă și dovedită clar.
- Doamne ferește, dragă prietene, să fi venit
vorba de partizani. Foc se facea politrucul, încercând
să te convingă că lupta împotriva acestor oameni este
crimă împotriva umanității. Dacă atunci pe loc ar fi
avut dreptul să judece, tot atunci te și condamna. Nu
scăpai de juvăț, sub nici o formă. Era considerată
crimă incalificabilă, deși acești oameni, fara
Dumnezeu, ne-ar fi omorât ca pe șerpi.
/ Argumentau că sunt civili, oameni pașnici,
mi-a răspuns Gheorghe.
- Ei bine, află că nu erau civili cu bastonul și
cu ziarul în mână, erau înarmați până-n dinți ș1
organizați, adevărată armată formând un al^ ?
front invizibil, atacând îndeosebi noaptea în c P
bestial. Ce se putea face într-o asemenea situație
atare, dragă prietene? i
. - Să nu te aperi, firește. Era război. Ori tu pe e ’
el pe tine.

314
 - Evident, dar după capul politrucului era să-1
lași să intre peste tine și când l-ai văzut, să sari direct
în picioare cu mâinile în sus; te predai adică și să-1
rogi cu lacrimi, nu să te lase viu, de-așa ceva nici nu
putea fi vorba, ci să nu-ți scoată ochii mai întâi, să nu-
ți taie nasul și urechile și de asemenea să nu-ți reteze
semnul bărbăției și să ți-1 așeze unde nu trebuie, că în
privința asta sunt inventivi. Nu le negăm talentul.
- Așadar, dragă Gheorghe, trebuie să-1 rogi, în
genunchi, cu lacrimi în ochi să te lase întreg,
neciopârtit, aveai și tu atât-a mândrie. I-ai fi dat la
urma urmei tot ce-aveai: ceas, verighetă, inel, numai
să nu te sluțească. în asemenea ocazie nu mai contează
bani, averi, că și așa ți le lua. Sfârșitul și-ntr-un tel și-
n altul era inevitabil. Mai era nevoie de moarte cu
floricele, cu abtibilduri?
- Firește că nu. Automat mi-a răspuns
Gheorghe. . , . ... np
- Ei află, ca așa procedau acest soi de^ ’R
care îi deplângea politrucul cu lacrimi e c
Erau burdușiți cu gloanțe și grenade de parc
sânul plin cu mere. Dacă ai fi avut curaju în
foc și scăpai de ei ca prin minune, te infu .
la completarea fișei. Aici, iț. cere»
laptele pe care l-ai supt de la mama, care te
tartori, dovezi găseau binevoitori . cu tot
vindeau ieftin: o țigară de ai jâneă el să
Pentru foiță și-un catiloc de casa. O mane -
ne sigur că nu-1 trișezi. a răspuns
- Da, ai perfectă dreptatregiunea
Gheorghe. Ne-au adus aici pe de= nimeni.
??.ta polară, câinoasă, de unde nu . maii...
U’tă-te ce-i afară și gândește-te ca-i iun

315
 - Intr-adevăr, luna mai, am reluat eu vorba.
revoltat chiar pe natură. Cum este la noi și cum este
aici! Luna mărgăritarului cu boabă de rouă, fiica cea
mai mică a anului, îmbrăcată în flori de măr și petale
albe de cireș. Cerul adânc și câmpul plin de flori. Aud
parcă zumzetul albinelor zburând din floare-n floare.
îmi sună în urechi ciripitul precipitat al rândunicii.
Toate îmi năpădesc în suflet. La noi de 1 mai,
armindeni, ziua muncii, bucurie, fete îmbrăcate în
costume înflorite și cu crânguri pline de lume.
“Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce
s-armonizează
Se înalță un parfum de roze și cântec de
privighetori
Mi-au apărut în memorie minunatele versun
ale poeziei “1 Mai” de Alexandru Macedonschi.
Ca din pământ au apărut în jurul meu vreo
șapte, opt români. Am făcut cunoștință cu toți și toți
m-au îmbrățișat. Un nume însă m-a frapat: “Vasea
Solovei”.
- De unde ești? l-am întrebat.
- Sunt moldovean din Tiraspol.
- Adică român! îl completez eu.
- Nu, moldovean din tată-n fiu. w ,
Era de fapt român și după chip și după lim
pe care o vorbea. A scos o mână de mahorcă și ne
împărțit la toți. Solovei lucra la buhalterie și~aV
buzunarul plin. Era considerat al casei, mai ales
vorbea limba rusă la perfecție. . pe
Când să plec, o mână puternică m-a prins
spate. }
- Nu pleca, mai stai. îmi place cum poveste
Când mă uit mai bine, pe loc mi-am

316
 aminte. Era același tânăr frumos, cu șuvița albă de păr
pe mijlocul capului, cel pe care l-am cunoscut la baie
în prima noapte când am intrat în lagăr.
- Sunt Ștefan Bagu, de loc din Neamț, aproape
de Valea Albă - Războieni, unde s-a bătut Ștefan Cel
Mare și unde zece mii de moldoveni au fost stropșiți,
vorba cronicarului, de armata numeroasă a lui
Mahomed al II-lea, cuceritorul.
- Bravo! Știi istorie, îmi place.
- Ce mi-a rămas mie în memorie. Unde
lucrezi? m-a întrebat.
- în brigada lui Florea, la dărâmat stânci și
bolovani.
- N-ai vrea să lucrezi cu noi la baie? m-a
întrebat.
- Nu mă pricep la spălat rufe.
- N-ai să speli, ai să calci, treabă ușoară.
- Bine, dar cum mă descurc cu Florea,
brigadierul?
- Rămâne pe seama mea. Aranjez eu totu .
Și iată, că n-aduce anul ce-aduce ceasul, i
în noaptea aceea m-am prezentat la noul meu servi

MEȘTER CĂLCĂTOR DE RUFE

5 Hintr-o cameră, cu
Spălătoria era compusa je piatra.
robinete în perete și uluce, un te un fej de
aPâ caldă, apă rece și la fiecare v . cu ondulațu
planșetă ca o coastă din tablă galv se freca de sus
de-a curmezișul pe care se așeza
ln jos până devenea albă. • zjsă se afla o
Alături de spălătoria pr P

317
cameră, la mijlocul căreia era o masă pentru călcat
rufe, așezată pe lățime, viitoarea mea catedră. Tot aici
era montată și plita sobei oarbe, alimentată cu cărbuni
din abundență, aruncați cu lopata. Nu se făcea
economie întrucât ne aflam în patria cărbunelui.
Devenea plita roșie și dogorea de la distanță, încât de
la o vreme era nevoie de multă voință să n-adormi cu
fierul în mână, c-a ta era izbânda, să nu zic
nenorocirea. Pe plită se aflau trei fiare struiijite de
mărime descrescândă, construite din fier masiv, grele,
din plumb. Pe ele le mânuiam 11-12 ore, când pe
una când pe alta, fiindcă se încingeau și deveneau
roșii. Stăteau pe cărămizi și le trăgeam mai la
marginea plitei și când se mai răceau le împingeam la
loc.
In fața camerei de călcat se deschidea o ușă
care dădea într-un hol, destul de mare, unde se afla și
etuva pentru etuvarea rufelor... Nu era serie de baie să
nu se lase cu etuvarea și schimbarea lenjeriei, primind
fiecare o cămașă și izmană spălată și călcată ca la
mama acasă.
Din hol se intra într-o cameră mare cu bănci de
jur-împrejur, unde se dezbrăcau deținuții pentru baie.
Ștefan avea multe relații în lagăr, fără de care
ai fi tras ca o vită-n jug și nu te-ai fi rezumat decât la
muncă și la norma de mâncare fixă zilnic și nimic in
plus.
în cinstirea venirii mele în mijlocul lor, de față
chiar și responsabilul Costea, rus de origine, un tanar
stilat, nu prea înalt, dar bine legat la vârsta de circa z
de ani, Ilie, un tip blond, moldovean de la Suceav ,
robust și bine legat. Tot la vană lucra Gheorghița
oiești, un tip brunet, închis la vorbă.

318
 S-a întors încărcat Ștefan cu o cașă de mei c
găleată ochi cu grăsime de trei degete deasupra și cu
cartofi prăjiți în untură de pește.
- Mâncați, nu vă uitați că miroase a untură de
pește. Sunt plini de vitamine, ne-a îndemnat Ștefan,
manifestându-și bucuria că m-a convins să mă vadă în
mijlocul lor, la o muncă mai pe măsura posibilităților
mele.
Cum mi-era foame, nu de-o zi, două, ci de ani
și ani, când m-am văzut cu asemenea bunătăți în față,
n-am mai ținut seama că miroase a pește și-am mâncat
tară să am nici pe dracul. Când eram copil, îmi dădea
mama câte o linguriță de untură de pește, că eram ca
sfântul Sisoie, piele și os. Vărsăm și mațele din mine,
până îi făceam felul sticluței, dar acum a mers hulpav
întreaga găleată. Foamea săraca dădea prin băț. .
Am mâncat ca de lăsatul secului și deși
simțeam că nu mai pot, nenorocita mea e P
care-mi stătea tolănită în stomac din 1942, »
laba, încă ar mai fi poftit, dar nu mai i P
Ajunsesem sac legat la gură. . .. noui
“Să cinstim evenimentulc?e“.
nostru frate de suferință, viitorul calcat de
ridicat Ștefan în picioare cu o cana de
băutură, cum ar fi braga la noi. de rufe,
A Când l-am auzit că zice . înSjneamea:
îndeletnicire practică așadar, mi-am oeiriănam cu
purici nu fac”, mă dă afară ca pe nu• și
^ta în privința asta, a înclinațiilor p’ ulîiva un cui.
când punea mâna pe ciocan sa a treia uita
ny la prima lovitură, nici la a doua, . zCjrobea
sa mai țină socoteala și-atunci cu ciocanul,
^getele de la mână și dădea de-a
Ca și când ciocanul ar fi fost de v

319
 Știam în schimb să fac teoria chibritului, că
bine spunea mama: de vorbă nu te întreabă nici dracul,
dar să faci ceva bun la casa omului nu ești în stare! Și
punea mâna mai degrabă ea.
Mai servește, -mă îndemnă Ștefan, mai ia. mai
este, mai aduc!
Doamne! ce spune ăsta-i minune mare. Auzi,
mai ia, mai este, mai aduc.
- Nu mai pot și-o spuneam cu tot regretul. Dar
lasă-1 aici, nu-1 lua că le fac felul până la urmă, unul
nu rămâne...
- Atunci încă un stacan de cvas.
„ Nu refuzasem. Știam ce înseamnă setea pentru
om. In cazul de față era cvasul, deși dădusem peste
cap câteva stacane. Mai bine dromader cu apă și
cocoașă, decât să mai trec prin simptomele pe care ți
le dă lipsa de apă, uneori mai înspăimântătoare decât
foamea.
Prima lecție de călcat a început. Maistrul mi-a
fost Ștefan, fiindcă locul lui îl ocupam, el rămânând ca
adjunct, pe post de administrator. Costea rusul, fiind
la el acasă, a rămas director plin.
Bravo mie mi-am zis: am dat peste noroc. lata
deci, că n-aduce anul ce-aduce ceasul.
Se făcuse orele două noaptea, când s-a deschis
ușa băii și-a intrat ca o umbră comandantul politic, un
siberian înalt, smolit la față și cu ochi negri, mari,
deasupra cărora stăteau două sprâncene ca doua
paranteze din exercițiile de algebră.
“Trăiți, tovarășe comandant”, într-un glas
strigat toți aliniați la perete, în frunte cu Ștefan.
“Ofițerul politic al lagărului, cel mai mi >
atenție!” mi-a șoptit el, în timp ce comandau

320
trecuse în camera de-alături pentru dezbrăcare. De el
depindea viața noastră. La un singur deget al lui
ridicat, ne pomenim aruncați în alt lagăr, curegim de
lichidare, lagărul morții așa zis, unde cine intră, nu
mai iese decât cu picioarele înainte.
între timp, urmărit politrucul de către toți
ceilalți, cu coada ochiului înspăimântați, a întredeschis
ușa puțin și-a aruncat mănușile din lână tigaie, cu
cinci degete să-i fie spălate.
Ilie, blondul de la vana nr. 1, îl servise și
altădată, astfel că-i cunoștea pretențiile. El a^ avut
onoarea să i le spele numai în clăbuc și frământate
delicat în mână, nu cumva să li se desfacă vreun ochi.
Ștefan stătea înfricoșat tot pe lângă^ușă. atent
să răspundă prompt la o eventuală comandă, astfel că
mănușile făcute fulg de către Ilie. mi-au fost
încredințate mie să le usuc. cu băgare de seama
deasupra plitei cât mai sus, nu cumva să le ar . ca i
moarte de om. , w
La fix am procedat, dar când e sa se i
ghinionul vine fără să-1 chemi. Cum mir
poate cine știe că o secundă am ațipit, c-
ars
“Mănușile, nu simți?" a strigat m
Când m-am uitat la ele și când 1-am ți
se schimbase la față și când i-am Pr* mi-am dat
cum se uitau la mine cu figura spe sfârșitul meu.
seama că a venit sfârșitul, nu»al lumii, mine-
Ce mă fac? La urma urmein . pUtui lumii-
^i-era de ei, fiindcă venisem eu, nep faCUiiatea
elevul lui Birman, trimis Pent^ ue muncă, loc a
din Vorcuta, să le desființez locul gândeam la
adăpost, loc la căldurică, și după ace

321
mine, fiindcă una era să tragi la târnăcop, afară la
minus 30 de grade Celsius, ba și cu blatnoiul lân°ă
tine gata să te bușească când cumva slăbești ritmului
alta cu cartofii prăjiți și cvasul lângă tine.
In timpul ăsta, comandantul encavedist se
răsfăța sub dușul potrivii de cald. Nici prin minte nu-i
trecea ce dramă se petrece dincolo de ușa băii.
O adevărată tragedie. Așteptam doar să iasă și
să ia hotărârea care nu putea fi alta decât moartea. Cei
26 de ani de muncă silnică, de abia începuți,
deveniseră o bagatelă, față de ceea ce urma să aibă
loc. Cu encavedistul nu te joci. Am în față exemplul
lui Birman. A hotărât el să fiu condamnat, nici justiția
nu i-a stat în cale. Cum a zis, așa s-a făcut.
. Arderea mănușii nu poate fi interpretată ca un
fapt divers, ci politic. A ars-o? Prima întrebare? Dar
mănușa cui a aparținut? Este a unui om de rând, a unei
persoane oarecare? Nici vorbă! Este a unei
personalități politice, comandantul encavedist pe mai
multe lagăre. Aici, e-aici. Problema începe să se
dezlege. Dar făptașul, cine-i? Un om oarecare, un om
de rând? Nici vorbă. Criminalul care a săvârșit crima
cu intenție este un călău, criminal de război, un
dărâmător de regimuri. Ambele mănuși au fost arse.
Numai mănușa stângă este arsă. Atunci totul este
limpede. De ce n-a ars-o pe cea dreaptă? Fiindcă
urăște de moarte comunismul. Așadar nu mai este nici
o salvare. Moarte a vrut, de moarte să aibă parte. Cu
alte cuvinte m-am lămurit, mor, dar cum? Parcă ar i
avut vreo importanță. Mortu-i mort, indiferent daca a
murit spânzurat, de moarte bună, sau împușcat.
acolo merge. Din curiozitate doar, pentru cultura mc
generală, fiindcă era vorba de mine, de însăși persoan

322
 mea, aveam acest drept legitim să știu, mai ales c-auzisem
tot acolo, de la cei vechi, care deja împliniseră sorocul
de pensie de când se aflau acolo. Spuneau că una din
metodele morții ar fi lovituri de ciocan în piept până
îți verși plămânii într-un lac de sânge. Alții însă spun
că moartea se produce prin sfărâmarea oaselor. Aici
sunt două ipoteze. După unii că s-ar începe de ia
picioare către cap, iar alții de la cap la picioare. Nici
eu singur nu știu care-i metoda cea mai bună. Poate.
începând de sus, că te cureți repede și mai departe nici
capul nu te doare, fiindcă moarte-ai sigură, s-a făcut.
întârzia uzbecul, să nu zic călăul. Se vede că-1
răsfăța apa caldă, astfel că imaginația mea ridicată Ia
temperatura cea mai înaltă avea vreme, avea voie să se
joace cu mine cum dorea. .
Și iată că muream și uitam. Aș fi vrn Ș
se va petrece cu corpul meu? Auzisem to ; -ne<
scoaterea mortului pe poarta lagărului, a i
că de mine-i vorba, se află acolo, dinaii.
fel de controlor de calitate, cum ar • sre|e
ciocan în mână, poc! ți-altoiește Sejoacă.
verzi, ștampilă cică. Adică mortu-i ’ j un feț de
nu trișează. Dacă nu mișcă, nu tară alte
Wbare, a lui e izbânda. Ii dă drumul liber.
Percheziții. . ... ma; variază cu
Alții, cică, același caIau, ciocanul cu un
metodele aplicate, în sensul ca sen secera. ascuțit
cosor, adică un cuțit puțin încoyot . .mj reteaza
br>ci și când am ajuns în ^pwl ’ de-acum în •
genele de la piciorul drept. Pltm dă greș. Cr . ‘
1R1> urează el, sigur pe meserie- N» b cât am
nenorocire. Adică n-am putut samaPj dint0lo.
lume fiindcă m-au închis, i

323
plimbă-te dacă poți.
“Ssst!” Numai ce-1 văd pe Ștefan că ne face
semn: “iese, iese!”
îndată ce-a ieșit i-am și smuls mănușile din
mâna Iui Ștefan, n-apucase să i le întindă și hotărât
m-am oprit în fața comandantului.
- Tovarășe comandant, poftiți mănușile. Una
din ele și-anume mănușa din stânga am ars-o. Poate
am ațipit o clipă, poate n-am cumpănit bine focul, nu
știu ce-am făcut, dar eu și numai eu sunt singurul
vinovat. Mie mi s-au încredințat să le usuc, astfel că
eu sunt vinovatul. O tăcere de mormânt. Toți stăteau
ca niște stâlpi înghețați. Sunt la dispoziția
dumneavoastră.
S-a uitat la mine comandantul, privindu-mă
direct în ochi, s-a uitat la ceilalți și mă pomenesc
că-mi restituie mănușile.
“la-le și păstrează-le, pentru tine. Poartă-le
drept amintire și nu uita c-ai trecut printr-un moment
greu”.
La ieșire, înainte de-a părăsi holul în care ne
aflam, s-a întors și s-a adresat celorlalți: . .
“Să nu-1 pedepsiți. Se poate întâmpla oricui. A
fost însă cavaler și-a avut curajul răspunderii. A luat
pe seama lui totul, cu orice risc. Tot atunci revoltat pe
mine însumi, fără să bage de seamă nici unul dintre ei,
am părăsit baia și m-am dus direct în baracă unde
mi-am găsit locul liber și pâslarii uzi. M-așteptau sa i
usuc sub cap.
Dimineață, la ieșirea pe poartă, cu briga a
mea, m-am trezit prins de un braț puternic. Era Ște*
- încotro? ’ . |
*■ La dărâmat stânci, la zdrobit bolovani,
orice, numai la baie nu.

324
 - De ce?
- Fiindcă unde-i bine, nu-i de mine. Sunt
blestemat. Ai văzut ce era să se întâmple? Dacă
comandantul politic era un o°m fără inimă și un
căpcăun, să nu înțeleagă fapta în toată profunzimea ei,
s-ar fi ales praful de voi care m-ați primit ca un
adevărat frate.
- Se întâmplă, Ionică, se întâmplă! Nu fi
supărat. La nenorocirea noastră, la soarta noastră,
măcar noi să înțelegem. Ai văzut că însuși
comandantul a apreciat. Intoarce-te la baie, te-așteaptă
băieții, Costea, șeful cel mare, întoarce-te la postul tău
care este mare: Ministru. 0
- Firește, Ionică a intervenit Florea, brigadierul
meu, mergi acolo, fiindcă-i munca mai pe măsurata.
Am acceptat până la urmă, apreciind inima
caldă de români și m-am întors hotărât să nu mai dau
drumul ^gânduri lor să zboare despletit, haotic.
In scurtă vreme am reușit să devin specialist,
mai cu seamă în ceea ce privește lenjeria de am.
Toate rusoaicele ștabilor își trimiteau c^av^ ,
călcat la Ionică, cel care lucrează la schimbul a

Odată, când tocmai călcam

furouri milaneze și sutiene de mătase, un ,
liber care se afla tocmai atunci la baie, - ig
- De unde sunt minunile astea? Cine 11
aȘa ceva? w . ontii|e slabilor.
Doamnele din afara lagărului, , Singure
- Ptiu, dușu mati, blead... a iic deținutul,
nu'Și pot călca chiloții, îi trimit sa
care duce lipsă.
Puteam să-l contrazic?

325
 LA GREA CUMPĂNĂ
Munca de călcător de rufe, pe lângă avantajele
ei, în sensul că lucram pe cont propriu, fără șefi pe
cap,-la căldură, ferit de gerurile cumplite, avea și mari
neajunsuri. Se lucra numai în schimb de noapte 12 -
13 ore, în picioare, într-o cameră lipsită aproape
veșnic de oxigenul necesar. Cărbunii de la soba oarbă,
aruncați din abundență, ca la vapor, degajau bioxid de
carbon, pe care îl inhalam pe parcursul întregului
schimb. Simțeam adeseori amețeli înfiorătoare, dureri
de cap și o slăbiciune generală. /
Mai bine de 13 luni s-au scurs de când lucram
aici. Cele patru fiare strunjite, grele plumb, din cauza
manevrării lor, a făcut să-mi crească cogeamitea
chistul, mare cât un ou de găină, chiar la încheietura
mâinii drepte.
Intr-o noapte, când nu-mi mai vedeam capul
de-atâta muncă și de atâta efort supraomenesc, mă
pomenesc c-un comandant neamț că-mi aduce la
călcat un costum de haine civile, de culoarea oului de
rață. Intrebându-1 al cui este mi-a răspuns că aparține
unui armean, blatnoi, recunoscut ca fioros în lagăr,
condamnat pentru mai multe crime. Cum armeanul
avea meseria de electrician, poseda și anumite
instrumente în formă de cuțit.
- Să nu-1 arzi sau să-1 pârlești, ia seama! M-a
atenționat neamțul. Proprietarul costumului este un
mare cuțitar. Are câteva crime la activul lui.
Firește că mi-am dat seama ce-ar putea să m
aștepte și l-am călcat ca pentru festivitatea lui de mu •
Nenorocirea însă a fost că mușamaua pe care purtam

326
 fierul era ruptă undeva, lucru pe care nu l-am observa*
și călcând l-am luat in botul fierului și-am pârlit haina
undeva în spate, pe o porțiune de mărimea unei
monede. Aproape invizibilă.
Seara, când m-am întors la lucru, m-am
pomenit cu armeanul în persoană, tunând și fiilgerând
cu costumul în mână, pe care l-a aruncat furios pe
masă.
- costumul, cine?
- TaaciPNu vorb-16^”6’' " ?optescPeîncetu<-
Ștefan. ' ’ cai Peric°H mi-a răspuns

scopul d/S doi: ‘ s-“ Șefa», CU

ai tempera, că devenise turbat.
a scos cutitnPnÂArme.anLJJ atri£a ca un nebun și pe loc
> pe care l-a înfipt în masă.
locul meu ^tefane’ nu vreau să pățești tu ceva în

spatele I spus, nu vorbi! și pe loc m-a împins în

masa o; lar a ^cercat să iasă în coridor printre
aSa ^ta roșie încinsă.
' Pu? striga turbat armeanul, cu spumă la gură.
1 *’a răspuns, spre surprinderea mea
9 eian’hotărât să ia taurul de coame.
a și hu, blead, curvă și cu cuțitul în mâna dreaptă

toate ^?,roc ca Ștefan, subofițer de jandarmi, cu

q

tnâria C° 1 e ®cute: karate, încercat în bătaie, i-a prins

Cu m tU CLIh'tul la câțiva centimetri deasupra inimii.
situați' Crea Pe care 0 caPeP în unor-astie ?
a ’ J’ a reușit să-i sucească mâna din umăr, ceea ce
picion i Sa'^ ca^ă cuțitul, pe care l-am impms c

tocmai sub masă.

327
 Scăpat din strunga dintre plita roșie și masă, a
ajuns în hol unde a început bătaia.
Cu mâinile lungi și cu un joc de picioare
derutant, Ștefan îi aplica lovituri scurte și seci, dai* nici
armeanul nu-și dezmințea titlul de blatnoi. Nu-și cruța
deloc capul și intra ca un berbec în pumnii lui Ștefan.
Bătaia a durat până când îi dă o lovitură cu
cotul în figură de l-a făcut tot una de sânge. A urmat
apoi o gamă ridicată cu pumni năpraznici în figura
armeanului, ~că devenise capul lui un sac de
antrenament. îl orbise, îl desfigurase, că nu mai știa pe
ce lume se află. Când să iasă și să plece bătut măr, s-a
întors în pragul ușii și amenințător i s-a adresat lui
Ștefan: “Eu ți-s moartea, în somn am să te ucid”.
I-am mulțumit din inimă lui Ștefan, l-am
îmbrățișat și l-am sărutat pe amândoi obrajii. “Mi-ai
salvat viața. N-am să te uit niciodată. Ești un om, un
om adevărat, cum puțini mai sunt pe lume, mai ales în
această junglă”.
Tot în aceeași seară a trecut pe la baie, Tetea
Vasian, .gruzin, un tip înalt, lat în spate, condamnat ca
spărgător de bănci. Spunea că prin anul 1934 ar n
trecut și prin București să se informeze dacă n-ar
putea cumva să facă o spargere la Banca Naționala.
Nu s-a încumetat, fiindcă era păzită fără cusur.
^Tetea Vasian era blatnoiul șef, recunoscut e
toți. Când a venit pentru prima oară în lagăr și can
intrat în baracă, unde erau adunați cei mai pericu oș
și unde se afla deja un șef, Tetea Vasian a ceru «
vină cel care conduce, fiindcă vrea să se bată cu
pentru șefie. Era o tradiție în lumea acestor oamc
tara scrupule și fără credință.

328
 Bătaia a fost aleasă de cel vechi, evitând s-o
facă cu pumnii, când l-a privit în față pe Tetea Vasian
asemenea unei sculpturi din piatră. Au hotărât să se
întreacă în proba cine bate mai adânc un cui cu
pumnul într-o scândură groasă.
Din cinci lovituri cuiul a intrat până în floare.
Vechiul șef n-a avut curajul nici să înceapă. I-a cedat,
desigur locul.
Tetea Vasian avea o simpatie jentru noi,
românii, și, mai ales pentru Ștefan. își încercau
adeseori forțele la Scandenberg și-i admira vâna lui
Ștefan, iuțeala și temperamentul lui vioi.
Când i-a povestit Ștefan ce s-a întâmplat cu
armeanul, s-a făcut foc Tetea Vasian și pe loc a cerut
să-i fie adus de îndată, oriunde s-ar afla.
Când a intrat armeanul și-a dat cu ochii de
mafiotul cel mare a și căzut în genunchi și cu palmele
lipite deasupra feței, l-a rugat să-1 ierte, să-i cruțe
viața. “Am greșit, am greșit”. ~ .
- Te iert, jivină, te iert! fiindcă văd că ți-ai luat
răsplata, după figura tumefiată. Mergi, viperăJârătoare
Și-ți cere iertare lui Ștefan. Altădată, dacă mcerci
ceva-cumva în chip laș, cum te-ai lăudat, de im a
spânzur. .. v_npa
De-atunci s-au împăcat lucruri e.
armeanul la baie adeseori și se împrietenise ?
jcu

Nu știu pentru cine o facea, PentrucJef^ rred că și

Pentru măiestria cu care îl bătuse Șie că-l
Pentru una și pentru cealaltă. Pentru e jncerCase
Știa om de cuvânt, iar pentru Ștefan ca_1 ^cina,
tăria pumnilor și le simțise greutatea care zorui
aniețea, dezechilibra.

329
 DUPĂ FAPTĂ ȘI RĂSPLATĂ
Maiorul român Vuia, fost ofițer activ, un
bărbat frumos, blond, cu ochii albaștri, a fost
condamnat la aceeași pedeapsă standard - 25 ani și
transportat la nord, cu câteva săptămâni înaintea
lotului nostru.
Fusese încadrat într-o brigadă condusă de
Giinther, neamț de pe Volga, condamnat și el pentru
colaborare pe timpul războiului cu frați de-ai lui de
același sânge.
Cunoscător al limbii ruse, ca cetățean sovietic
și al limbii germane ca fiind neamț, fusese încadrat în
calitate de brigadier peste o brigadă formată din 40 de
nemți, toți esesiști, bineînțeles, fiecare cu câte 25 de
ani pedeapsă. Cine ajunge în nord, în regiunea
Vorcuta, nu era un oarecare pârlit, hoț de buzunare,
era cineva, pe picior de egalitate cu cei mai mari
comandanți de oști.
Justiția sovietică n-a ținut seama că-i soldat sau
general^ cu putere de decizie și pe toți i-a pus pe picior
de egalitate. Ce mi-i una, ce mi-i alta. Comunismul
este cea mai dreaptă orânduire creată de om, în slujba
omului. Grade, titluri academice, acestea nu sunt
altceva decât mofturi burgheze. A A
De îndată ce-a fost repartizat maiorul român m
brigada lui, Giinther a avut ocazia să-și exteriorizeze
din plin sentimentele dușmănoase și pline de disprc,
față de el ca român.
Amenințat și insultat la fiecare pas, țigan, cu
toate că era înalt, svelt, fost sportiv de performanța,
barbat distins, cult și la figură chiar mai arian deca
însuși Giinther, n-a mai putut să reziste psihic și s”

330
sinucis, bând o cană cu zeamă de var. După o
prelungită dezinterie cu sânge a închis ochii în
îndepărtatul nord, departe de țara pe care a iubit-o și
a slujit-o cu credință.
Iată deci că Giinther, despre care se vorbea că
ar avea la activul lui mai multe crime, era în plus
asasinul fratelui nostru român, maiorul Vuia.
Ce conta pentru o brută ridicarea vieții unui
om? O gâză. Era judecat în lagăr și-ntr-un ceas i se
facea cunoscut că a fost readus la zi, cu pedeapsa
inițială. Firește că această soluție, acest sistem de a
rezolva o situație de crimă, pentru brute era o
încurajare propriu zis. Ce mi-s 25 de ani în cap și ce
mi-s 25 de ani fără câteva luni? Nicevo, adică nimic,
fapt pentru care jungla era în floare, cu toată grija
organelor oficiale de a o stăvili.
O dată cu venirea noastră în lagărul respectiv,
numărând circa 3000 - 3500 de deținuți, ne-am
informat despre întregul climat al lagărului și-ntr-o
discuție, între noi românii, de față fiind și Gavrilă și
Ștefan, s-a hotărât pedepsirea călăului, la prima
abatere^ Se aștepta un pretext.
~ Intr-o dimineață, când ieșeau brigăzile la
muncă, pentru a se completa brigada de nemți de sub
comanda lui Giinther, a luat din alte brigăzi câțiva
oameni pentru completare. Printre cei luați s-a
numărat și Rențea, consăteanul lui Gavrilă, cel cu
ochii de tătar și cu pomeții obrajilor roșii și ieșiti în
afară. Când l-a văzut Giinther chipeș și bine legat și,
mai ales când a mai aflat că-i și român a avut gnja sa-i
încadreze la munca
Rentea care cea
știamai grea.despre Gunthers-a
totul
apucat să bușească târnăcopul în pământul cremene.

331
 - Mișcă mai repede! i-a strigat Gunther.
- Mai repede decât atât nu se poate, i-a răspuns
Rențea.
Au încremenit toți esesiștii din brigadă când
l-au auzit cum vorbește în fața unui Richard Inimă de
Leu, cam așa trecea în fața celor din brigadă.
- Ce-ai zis? și fără vorbe multe s-a și năpustit
cu pumnii asupra lui Rențea.
- Dacă lupta s-ar fi dat de unul singur, nu mi-ar
fi fost deloc teamă dar în ajutorul lui Gunther au sosit
și câteva gorile să-i facă pe plac șefului, dovedindu-i
credință și supunere.
Cu coada de hârleț în mână și cu spatele
sprijinit de peretele gropii, din care scotea pământ, s-a
luptat ca un erou. Lupta fiind inegală s-a terminat,
fiind bătut Rențea.
Cu capul spart, cu ochii tumefiați și numai
vânătăi pe corp a fost adus în lagăr. Gavrilă tocmai se
pregătea să intre la bucătărie în serviciul de noapte.
A alergat tot o fugă la baie, l-a luat pe Ștefan,
împreună cu alți vreo 20 de români și-au întocmit
planul cum va fi răzbunat prietenul și consăteanul lui,
Rențea. De asemenea s-a pus și problema maiorului
Vuia.
- Merg.și eu Gavrilă, i-am spus eu. .
w ’ Mergi, dar nu pentru bătaie, ci să povesteș
uupa aceea cum s-au desfășurat ostilitățile. ,
. Brigada lui Gunther număra circa/O u
esesiști brigadă unită, oțelită și educată în spiritul •
. In fața intrării la biroul muncii, care se atia
mcmta lagărului, se aflau circa 20 - 25 din oamenii iu
Gunther.
pa, Astea"s cozile de topor, gorilele, a SP^
nla. Avem de luptat cu ei. Sunt mulți după

332
vedeți, dar nu vă temeți.
Se vede treaba că respectivul s-aștepta să fie
atacat, de aceea este înconjurat de o bună parte din
oamenii lui.
- Eu îl aștept, spune Gavrilă, în spatele
bucătăriei, după colț, și singur mă răfuiesc cu el.
Ștefan, Nistor și voi ceilalți vă angajați în luptă cu cei
care vor sări să-l sprijine.
în spatele bucătăriei, de unde vedeam totul,
deși luna se juca cu noi de-a v-ați ascunselea, aici
intra în nori, aci ieșea, îl văd pe Giinther cum cobora
scările tot o fugă cu gorilele în urma lui.
în clipa când i s-a părut-ceva-cumva că mișcă,
pârdalnica de lună ieșea dintre nori, a și scos cuțitul
Când să facă colțul după bucătărie i-a țâșnit m țața
Gavrilă, c-o țeavă de metal în mână șijară să-1 intre e
cum ți-s ochii, una i-a dat peste mână, una dar buna,
de i-a sărit cutitul cât colo. .
Ceilalți în loc să-i sară în ajutor, la apar1!
românilor, toti pregătiți să înceapă bataia, n-
cine, c-au luat-o la fugă. “Iepure ca te pnnd au
dispărut toti în baracă. . . . •• în s;
Aud și-acum parcă fluieratul
strigătele disperate ale lui Giinther Ri { ]
Leu. Circa 15-20 de lovituri au batoP
picioarele și coastele călăului, ferind^ P cine
S-au făcut cercetări, dar n P a stat jn
l-a lecuit pe fiorosul Giinther. Un și
infirmerie. Degeaba, insa. A ieș P J tă viața.
din câte am aflat, de cârje va avea P^rte j lui
Era blestemul celor uciși de el. Acum
sorocul și le-a plătit la zi.

333
 ȘI-A GĂSIT NAȘUL
Se cuibărise un neamț, pe nume Hans, la
infirmeria lagărului unde erau internați bolnavi de luni
de zile. Acolo trai și voie bună, n-avea treabă Hans. El
ridica mâncarea de la bucătărie pentru bolnavi și tot el
o distribuia după bunul lui plac.
N-ar fi avut nimeni curajul să-i ceară socoteală
sau să-l reclame, fiindcă neamțul era gras cât un
măcelar, cu ceafa groasă, de să-1 pui la jug și pe
deasupra umbla sperietoarea că-i și boxer, fost
campion al Germaniei la categoria semigrea, dintre cei
care de-abia puteau să se miște de la un loc la altul.
Adeseori mergeam să-1 vizitez pe comandantul
meu, maiorul Luscan, bolnav și internat de luni de
zile, suferind pe lângă altele și de inimă.
“îl vezi pe ticălosul ăsta, gras cât un porc?” mi
s-a adresat maiorul. Este fără scrupule, mănâncă din
rația bolnavilor și pe lângă el și alți nesătui cu care
este înhăitat.
doctorul rus?^ nU Vă năcialnicului de-aici,

vreme săPfJămânem cu el Și-fi face felul fără să ai

Ce-^realizSe?t1' PeSte noaPte vine te gâtUÎe-

moartea, asa cnm fven’ ?i ăstuia o bătaie, soră cu

-X X 'au administrat-o lui Giinther.
fălosul ăsta, fant „ ?1 foarte bine i-a făcut. Știe și
să-și facă reclami care s-a lăudat în gura mare,
feasta celui de io fUriie el> Personal, o să-i fărâme
bucătarului Gavrilă °aie’ ac^ca Ștefan, cât Ș1

să încerc să fac ceva în privința asta,

334
 domnule maior, poate scăpați de el.
- Tu, vezi-ți de treaba ta, nu te-amesteca. îi
vine lui rândul, fiindcă văd c-o caută cu lumânarea.
Nu m-a lăsat inima și i-am spus lui Ștefan și lui
Gavrilă să fie atenți, că le poartă cineva sâmbetele.
Ștefan deja auzise de amenințarea lui Hans, dar
nu s-a sinchisit.
Ocazia cea mai așteptată, spre satisfacția lui
Hans, s-a ivit. A venit într-o noapte, în calitatea lui de
responsabil a circa 40 de bolnavi, să le facă baie.
Se obișnuia ca rufele bolnavilor, de fiecare
dată să fie puse pe un cerc de sârmă groasă și Ilie
moldoveanul de la Suceava era de rând să le introducă
în etuvă. Pe timpul cât deținuții faceau baie 35 - 40 de
minute, etuva stătea închisă la o temperatură de circa
120 de grade. Cu zece minute înainte de a se termina
seria, intra din nou tot Ilie să le scoată. Aici era
întuneric beznă și pe deasupra o temperatură
insuportabilă, uneori până la izbucnirea sângelui pe
nas. Ieșea bietul Ilie numai apă, descompus, roșu din
cauza temperaturii atât de ridicată. Se întindea epuizat
pe-o bancă și rămânea nemișcat până la seria
următoare.
Bolnavii ieșeau din baie și în liniște, fiecare își
alegea cercul cu rufele și hainele dezinfectate.
Hans, care se lăudase sus și tare că-i va
sfărâmă țeasta lui Ștefan, a venit pornit. Pretextul
pregătit deja, cu toate că era cusut cu ață albă, a pornit
de la niște nasturi.
- Mi s-au tăiat nasturii de la pufoaică, români,
țigani, hoți, și-a început să înjure cu glas tare pe
rusește, adică pe limba oficială a lagărului.
Ștefan auzea totul și încerca pe cât posibil să

335
evite scandalul. Neamțul și mai tare se înfierbânta
când a văzut că nu-1 ia-n seamă nimeni. Credea c-o
facea din lașitate și-a prins și mai mult curaj.
- Ce s-a întâmplat? a venit Ștefan în fața lui.
- Mi s-au tăiat nasturii de la pufoaică și i-o
aruncă-n față.
- Nu te supăra, te rog, privește omul care a scos
cercurile din etuvă, este total epuizat. De asemenea
acolo în interior este întuneric și-o temperatură
sufocantă.
Nici pomeneală: lupul și mielul din poveste:
“Te mănânc fiindcă mi-ai tulburat apa. Nu eu. Tu ești
în susul apei, așa că tu mi-ai băut-o. Atunci strămoșii
tăi, astfel că tot te mănânc”. Cam așa și cu neamțul.
- N-a fost chip să înțeleagă și din una-n alta, i-a
repezit un pumn în falcă lui Ștefan, dar nu și-a ajuns
țintă. Ștefan s-a ferit.
Paharul s-a umplut și mașinăria de pumni a
fost declanșată. Fiecare lovitură trimisă de Ștefan
nimerea numai în punctele sensibile: ficat, gât, cap și,
la câte p răsucire, câte un picior în burtă. îngrămădit
într-un colț al băii îl transformase într-un sac de
antrenament. Nu l-a lăsat să respire nici o clipă și până
nu l-a sfărâmat într-un lac de sânge, nu l-a slobozit.
L-a ridicat din nou și l-a bătut până a început să țipe,
prăbușindu-se a doua oară.
Bătălia a fost atât de variată, încât nu se repeta
aceeași lovitură de două ori într-un loc. înșiși bolnavii
au început să țipe. Așa bătaie numai la gestapou o
capeți! a exprimat o umbră de neamț, care probabil
trecuse pe-acolo.
- Anunță la vaht, adică la postul de comandă al
lagărului a strigat Ilie. Moare neamțul

336
 A venit tot o fugă un plutonier rus, care-1
cunoștea pe Ștefan, fiindcă adeseori venea la baie. S-a
uitat la neamț și-â dat dispoziție să fie ridicat pe targă
și internat în infirmeria unde era el șef.
“Dacă trăiește, i s-a adresat lui Ștefan, ai
scăpat; dacă moare “Nicevo”, ți se completează
pedeapsa inițială de 25 de ani la zi, adică cu începere
de azi.
La vreo câteva zile am trecut din nou să-l văd
pe comandantul meu și-atunci am aflat că a rezistat,
dar plămânii și ficatul Iui își vor spune cuvântul mai
târziu.
- Cum a reacționat mulțimea, domnule maior?
- Toți sunt fericiți că ne-a răzbunat Ștefan.
- Bine mi-ați spus dumneavoastră cândva că
“urciorul nu merge de multe ori la apă, fiindcă ori se
sparge, ori se crapă”.

SUB POALA ȚIGĂNCH

Hans, așa zis boxerul, n-a murit. Era prea

rezistent și bine hrănit să nu facă față. Fusese chipurile
campion, așa că Ștefan a scăpat fără nici un fel de
pedeapsă. Cred totuș că fălcile neamțului zdruncinate
din temelii, precum și loviturile în ficat, dacă nu
acum, mai târziu își vor spune cuvântul.
- Unde ai învățat tu, Ștefane, să te bați cu
măiestrie cu ovituri atât de variate?
- Ficare om se naște cu un talent. Unii cu multă
aplicație la carte, talentați la matematică, iar unii știu
să cânte foarte frumos. Cât mă privește, m-am simțit
la mine acasă, numai când este vorba de bătaie. Mi-a
plăcut și-mi place sportul ăsta. Așa precum un pictor

337
își combină culorile într-un tablou, la fel și eu îmi
coordonez loviturile, de multe ori fără să gândesc,
merg la inspirație.
- Karate, jiujițu, de unde știi?
- Trei ani la școala militară, ce-am făcut?
Deveneam jandarm doar, și-aveam de-a face cu tot
felul de hoți, pungași, așa că era nevoie de-o școală
înaltă pentru a putea face față.
- Te-a bătut cineva?
- Să vă povestesc una și bună. Eram
flăcăiandru, să fi avut 18-19 ani. Era înainte de
armată. Ieșisem din sat, chiar prin țigănie și niște
țigani mai mari, să facă haz, că prea mergeam țanțoș,
veneau după mine să-și bată joc. Băteau niște fiare în
urma mea, de să-mi spargă timpanele.
- Hușchițo de-aici, măi baragladine! Bate toba
la maică-ta acasă, nu aici pe drum.
Nu numai că n-au încetat, ba unul dintre ei,
pune mâna pe-o piatră și zvrrr! în mine. Norocul meu
că m-am ferit, că cine știe ce cucui îmi planta în cap.
- Păi dacă-i vorba de-așa ceva, atunci să vă dau
eu de chelfaneală! și din doi pași am și pus mâna pe
cel mare, care a aruncat cu piatra.
- Cine te-a învățat, mă? n-am apucat să-i dau
nici una c-au și apărut câțiva balaoacheși în jurul meu,
în frunte c-o țigancă, o zdrahoancă de femeie, cu
rochie creață și cu o burtă cât toate zilele.
- Ce-ai, mă nătărăule, cu băiatul? E de-o seamă
cu tine? Până să-i spun eu una, alta mă și pomenesc
jap! c-o^scaltoacă în falcă de mă dezechilibrează.
“Ce faci, fa? Dai în mine? cum mă mișcăm ca
un sprânel, începui bătaia. Dă în dreapta, pocnește-n
stânga, aveam spor că erau mulți și nu nimeream

338
 niciodată în gol. îi răzbisem pe țigani, una cu
pământul îi făcusem, dar nu te grăbi să zici hop! până
nu treci puntea, că mi-a căzut pălăria de pe cap și când
s-o ridic, mă pomenesc la întuneric cu poalele țigăncii
în cap. Dau eu să ies de-acolo, încerc dincolo, pace,
nu scăpăm nici mort. Potrivea țiganca poala, umbrelă
pe capul meu și cu pumnii - tobă pe cocoașa mea.
Să știi că sub rochia țigăncii îmi dau duhul,
mi-a trecut prin cap și hâț colo, hâț! dincolo, mânz în
ham, degeaba, n-aveam spor. De mă ridicam pe
vârfuri se sălta și ea, de mă coboram se cobora la fel,
cloșcă așa mă acoperea. Ce te faci, Ștefane? Pumnii
mei degeaba îi aveam că n-aveam spațiu să-i extind,
picioarele nici atât și mă învârteam cu țiganca-n cap
când în șanț, când pe buza șanțului. Era pământ de
grea. îmi scrântise gâtul.
Când am văzut că s-a îngroșat treaba cu mine
și pace să scap de burta ei a dracului, dă Dumnezeu și-mi
luminează capul și Hârș! cu dinții zdravăn de buricul
țigăncii că prea mi-1 scutura tot pe lângă nas.
“Nu mă clănțăni de buric, văleu! bătute-ar
focul! Dă-mi drumul nu mai pot”. Se schimbase
calimera. Ce n-aș fi dat eu să mă slobozesc de ea
și-acum ce n-ar fi dat țiganca să scape cu buricul
întreg. Până la urmă am căzut în șanț cu hudabaia
și-am ieșit la lumină.

PESTE UN BLESTEM NU SE POATE TRECE

Acolo, departe în zona polară, mai sus de

Vorcuta, unde zăpada aleargă ca o zăludă în câmpul
fără opreliști, ne retrăgeam după miezul nopții și ne

339
povesteam diferite întâmplări din lumea demult
părăsită.
Mulți ani se scurseseră după primul război
mondial. Eram copil pe vremea aceea, începui eu
povestea mătușei Paraschiva. Apele scoase din matca
lor și-au reluat cursul lor normal. Ca un uragan care
mătură totul în calea lui, viața ușor - ușor și-a reluat
mersul înainte. Cei care și-au găsit morții în altă parte,
i-au adus acasă în cimitirul din sat, iar cei care s-au
prăpădit pe câmpul .de luptă, fără urmă li s-au făcut
morminte și cruci improvizate. Numele lor a fost
înscris pe placa de marmoră în fața unui monument
ridicat din inițiativa preotului și a oamenilor din sat.
Ca niște coloane infinite se înălța către cer, om dară cu
sufletele lor neprihănite.
Numai mătușa Paraschiva îl așteapta pe
Petrică, fiul ei, să se întoarcă, dar nu s-a întors. A
intrat ca-ntr-un mormânt înghițit de viu. Primul război
mondial s-a terminat și-au trecut de atunci aproape 30
de ani. N-are nici o veste. Nimeni n-a mângâiat-o cu
nici o vorbă de încurajare. Nimeni nu i-a călcat pragul
să-i spună în față adevărul, așa crud cum este. Este
bătrână și nu poate să moară, dragostea ei de mamă o
sugrumă, ar dori să inchidă ochii să scape de obsesie,
dar nu poate.
In fiecare an de 8 noiembrie - Mihail și Gavril
— se fac parastase în satul cu căsuțe albe la bisericuța
din deal, în amintirea și pomenirea morților. Aici se
înalță cântări de slavă pentru cei căzuți pe câmpul de
luptă, se cădelnițează sufletele, în veci neadormite.
După slujba bogată oficiată în interiorul
bisericii, se continuă cântarea afară sub aripa unui
șopron unde sunt întinse mese cu ștergare albe și

340
 bucate pentru parastas. Părintele Vasile, cu glasul lui
de bariton, îmbrăcat în odăjdii argintate, cu crucea pe
piept bătută în pietre scumpe, deschidea cântarea
pentru sfințirea colacilor și a pulpelor rumenite de
pasăre, plăcintele și .fructele aurii ale toamnei. Era
nelipsită coliva făcută din grâu amăut, zdrobit în piuă,
amestecat cu nucă și zahăr. Ani de ani se strângeau în
jurul bisericii, intrase în tradiție, pe toloaca din vale și
căruțe cu coviltir de țigani nomazi, cu pantaloni
albaștri de velur și cu vestoane de culoarea aramei, în
care sclipeau razele soarelui cu scânteieri de flăcări.
Oamenii mai în vârstă și femeile de-o seamă cu
mătușa Paraschiva au început să vorbească în mare
taină.
“Nu cumva țiganul cu cei patru copii este
Petrică, băiatul mătușii Paraschiva? Dacă n-ar avea
barbă mare și mustăți, l-ar cunoaște lumea după
frunte-ai lată și după ochii lui negri, ochii iui taică-su,
mort de atâta vreme.
“Nu se poate! își dădeau cu părerea alții. A
murit pe câmpul de luptă. Nu mai trăiește “.
“‘Inimă de câine să aibă și în fața mamei lui,
după atâția ani, n-ar putea să reziste și să nu vină să-i
spună “mamă “, își dădeau cu părerea alții.
Care mai de care vorbeau în șoaptă, în toate
felurile, cu teama de păcat. Numai mătușa Paraschiva
îl urmărea cu privirea și-i treceau prin minte multe. Să
fi fost blestemat de soartă, să fi depus jurământ pe
lamă de cuțit că a făcut vreo crimă și s-ascunde, ar fi
dezertat, atunci când a plecat pe front?
Bănuieli de tot felul și nimic sigur. Ceea ce
însă s-ar putea observa era că și țiganul o urmărea și
pomană numai din mâna ei primea. Era mândru, nu
cerșea din altă parte.

341
 La ultimul hram, după aproape 30 de ani de
lipsă a singurului ei băiat, acum când își pierduse
orice nădejde, glasul sângelui a strigat în inima ei de
mamă și tremurând de emoție i-a întins colac împletit
cu mâna ei, i-a dat picioare de pui rumenite și mere
roșii din mărul pe care l-a sădit în ziua când a venit pe
lume Petrică, singurul ei fecior.
“Tu ești, Petrică, fiul meu despre care nu mai
știu nimic din noaptea aceea blestemată de august,
vara anului 1916, când ai plecat în armată și de când
nu te-ai întors? De-atunci nu mai am nici o veste, de-
atunci nu au mai încetat să-mi curgă lacrimile. De ce
te-ascunzi de mine, mama ta, care te-a născut și te-a
crescut? De ce? Sunt bunica celor patru copii ai tăi.
Inima îmi vorbește, inima mea îmi spune”.
N-a scos nici un cuvânt țiganul. I-a prins mâna
doar și i-a sărutat-o prelung. Ochii lui negri, mari,
ochii mamei lui erau străpunși de lacrimi care
scânteiau pentru o clipă, după care se stingeau în
barba lui mare.
A coborât de vale căruța cu coviltir, cu scoarțe
înflorate și cu capace care sunau clopot în urma lui și
a plecat, dispărând din nou în lumea largă.
N-a trecut mult, și-ntr-o noapte, când totul
zăcea în adormire, a venit din nou și i-a adus în dar un
cazan mare din aramă și pe fundul lui i-a pus năframă
înflorată, o rochie neagră plisată și o pereche de cercei
de aur.
“El a fost, trăiește, cei patru copii sunt nepoții
mei și de bucurie s-a îmbrobodit cu năframa
înflorită, a îmbrăcat rochia de culoarea neagră, și-a
pus, cerceii în ureche și-a plecat să-l caute, pe un drum
fără adresă. Oriunde ajungea, i se răspundea că a fost
o șatră de țigani nomazi, dar a plecat în zori.

342
 Mătușa Paraschiva, cu inima zdrobită de
durere, pe care o ținea în ea ca o taină, îl aștepta să
vină și să-i dezlege misterul. într-o dimineață când
încă nu se destrămase zorile, s-a pomenit cu el în casă.
- Eu sunt mamă, eu sunt, fiul tău, în loc s-ajung
pe front cu toți ceilalți, m-am ascuns într-o șatră de
țigani nomazi și m-am jurat pe lamă de cuțit să țin
taina până-n mormânt. Din ziua aceea sunt fără
odihnă, pribeag pe un drum fără sfârșit! Mi-aș fi
curmat zilele, dar am de crescut patru copii, împreună
cu mama lor. îi iubesc din inimă. Ce să fac?
Sfatuiește-mă!
- Mărturisește și în fața celui de sus și în fața
oamenilor și sunt convinsă că după atâta amar de
vreme și după atâta căință vei fi iertat.
- Este un blestem, mamă, peste care nu pot
trece decât prin jertfa mea. Copiii, sângele meu, mă
vor condamna.
La următorul hram de noiembrie - Mihail și
Gavril, mătușa Paraschiva n-a mai făcut parastas cu
colaci și pulpe rumenite, cozonac și colivă dulce.
Se mutase în cimitir și odihnea sub umbra unei
cruci cioplită-n piatră pe care i-a adus-o un nomad.
Din când în când, la zile mari veneau cu copiii
și-aprindeau câte-o lumânare la căpătâiul mamei lui și
a bunicii lor, mătușa Paraschiva.

NEGUSTORUL DE PĂPUȘI

în seara asta este de rând Ștefan să ne

povestească despre prima lui iubire. Nu s-a lăsat prea
mult rugat și-a început povestea.
Eram la școala de subofițeri de jandarmi. Orele

343
de teorie militară le rumegam mai în silă, mai de
nevoie, pe când orele de imobilizarea adversarului,
exerciții de trântă, jiujițu, karate, mergeau strună.
“Spirt”, îmi spunea căpitanul. “Cazi în picioare ca
pisica”.^
într-un concediu, de Anul Nou pus la țoale
festive de jandarm activ, înțolit cu uniforma de postav
albastru, cu epoleți și franjuri, de rupeam inima fetelor
și cu diferitele tinichele în piept, obținute cu ocazia
diferitelor concursuri, bașca de cele puse pe mine, mă
aflam în concediu, în comuna mea natală, la un bal.
Doar ce-am intrat în bal, că pe loc mi-a sărit în
ochi o fată de oraș, după îmbrăcăminte, după
înfățișare, cu ochi verzi și cu părul moale mătăsos,
galben de culoarea aurului. N-o cunoșteam și nici n-o
mai văzusem. Venise în vizită acolo în sat la o mătușă.
Parcă m-a hipnotizat cu privirea ei, că m-am
dus întins la ea.
- Permiteți-mi să mă prezint: Ștefan. îi prind
mâna cavalerește, îmi plec capul reverențios și i-o
sărut, cu ochii însă în ochii fetei care scăpărau ca niște
licurici, într-o noapte de smoală.
- Cristina! îmi răspunde ea, aproape în șoaptă
zâmbind de-i făceau două gropițe în obraji. Buzele
cărnoase schițau un zâmbet feciorelnic.
întreaga noapte am rămas împreună. Ne-am
spus atâtea vorbe dulci și ne-am declarat atâta
dragoste, încât toată vremea cât a rămas la mătușa ei,
am fost nedespărțiți. Eram în stare să fac totul pentru
ea, așa mă aprinsesem. Toată vremea nu eram decât cu
figura ej în suflet.
In preziua plecării, m-a rugat s-o conduc până
la Roman, unde locuia, de altfel.

344
 Asta așteptam și eu. Aș fi fost în stare s-o
conduc la capătul pământului. Prea mă îndrăgostisem
de obrajii ei catifelați, de buzele ei cărnoase, de vorba
ei în șoaptă, să nu răspund prompt la rugămintea ce
mi-o făcea, alintându-se pe lângă mine ca o pisicuță.
Când am coborât pe peronul gării, civil, când
mă îmbrăcasem, special, de altfel, să mă pot ocupa de
fată, nu să stau cu mâna la chipiu și tocmai când o
luasem de braț s-o conduc la o trăsură, ne-a întâmpinat
în față un tip, cam de 30-35 de ani. Cristina n-avea
decât 18 ani împliniți chiar în ziua de Crăciun.
- Acum se vine? și poc! două palme fetei de
i-au scăpărat bujorii. Am pierdut atâția bani de
sărbători și-acum te întorci?
Firește că m-am dat în lături, socotind că-i
soțul, deși mi se părea prea bătrân, un frate cumva, și
m-am abținut să iau parte fetei socotind că-i treabă de
familie.
- Dar, ăsta cine-i? și buf, buf! și mie două
palme. Pe nerăsuflate le-am primit.
- Este o rudă, de la țară, nu da în el. N-are nici
o vină. Dacă ți-ar întoarce și el palmele; cu ochiul mi-
a făcut un semn discret: “dă-i adică, dacă te țin
puterile, cam așa am înțeles”.
- Auleu, mâncați-aș ochii tăi ăia bulbucați și
zmac! cu el la pământ, cu o răsucire prin spate și
ridicat mai sus pe umăr, să simtă omul sub coaste
caldarâmul tare.
N-a mai încercat nici o mișcare. Ii răsucisem
mâna din umăr, să stea omul liniștit.
- Tu știi cine sunt eu? îmi pune întrebarea,
ridicându-se de jos.
- Nu mă interesează: un om care lovește o

345
ființă mai slabă.
- Atunci să-ți spun eu.
- Spune...
- Peștele în persoană, negustorul de păpuși;
păpușa cu ochi verzi pe care o ai în față are acte în
regulă.
- Tu, Cristina, tu? înger de fată, păpușă într-
adevăr, cum e posibil?
Tăcea și plângea în hohote.
O lovitură de cuțit în inimă m-a pătruns. îmi
pierdusem echilibrul, parcă.
- Păcat, Cristina, păcat! Tu petală de cireș te
complaci în dezonoare și noroi?
I-am sărutat mâna totuși și prăbușit am întins
pașii ca de plumb și-am plecat fără să mă uit în urmă.
Ingropasem o ființă scumpă pentru totdeauna.
- lartă-mă, Ștefane, iartă-mă! Ești iubirea mea
adevărată... adevărată! la-mă cu tine!
Când mi-am aruncat privirea asupra lui Ștefan,
era c-un zâmbet amar pe buze, iar ochii lui negri, erau
înțepați de două boabe de lacrimi, care se prelungeau
pe obrajii lui, încet.

MOARTEA LUI ȘTEFAN

Paisprezece luni s-au scurs de când lucram la

baie, în calitate de călcător de rufe.
Ștefan acuzase sfâșietoare dureri de stomac.
Arsuri și înțepături de cuțit, insuportabile. își prindea
cu palmele stomacul și covrig, fără să scoată un
geamăt, cu fruntea plină de sudoare, rămânea încleștat
ore întregi. Mă uitam în privirea lui potopită de durere
și nu știam ce să-i fac, cum să-i alin suferința.

346
 - Ștefane, fii tare, îmi spune mie inima,
scăpăm, mai avem câteva luni și plecăm acasă la cei
dragi. Mă orientăm și eu după visul lui Victor, în el
credeam, fiindcă alte informații n-aveam. Ne
eliberează sigur și ne întoarcem în patria noastră
scumpă, va fi bine. Suntem încă tineri.
Parcă s-aprinde o flacără luminoasă, flacăra
speranței în ochii lui negri, mari, și mă înfășură cu
privirea lui caldă.
Cât n-aș fi dat să-i alin durerea! Aș fi fost în
stare să împart cu el suferința lui, crizele atât de
dureroase, dar nu era cu putință.
- Nu mai pot! Simt că îmi înfige cineva cuțite
în stomac. Simt că mor. Este cancer. Se văita către
mine și înțelegeam din privirea lui, dragostea
nețărmurită de viață.
M-am dus la doctor și i-am vorbit între patru
ochi și l-am rugat să-mi spună măcar diagnosticul.
- A opera un ulcer la stomac, mi-a răspuns
doctorul, cu mijloacele de-aici, înseamnă să-mi încarc
conștiința c-am ucis un om.
Evita să-mi spună adevărul, deși printre
rânduri, îmi dădea de înțeles la rândul meu, îl simțeam
pe Ștefan, spunându-i că-i vorba de un ulcer care
poate fi operabil. Răbdare.
- Durerea îmi depășește voința, mă mistuie.
Vreau să mă opereze. Mai bine mort decât să mă
chinui în dureri care nu mă lasă nici o clipă.
- Din moment ce doctorul a hotărât că-ți poate
trece fără operație, ascultă! El știe mai bine decât noi.
Trecuse’Crăciunul anului 1949. Se apropia
Anul Nou și durerile deveneau și mai năprasnice.
Fusesem internat cu el în spitalul din lagăr. Toată

347
noaptea se zvârcolea. Ceaiurile și pastilele pe care i le
dădea doctorul, nu mai aveau de multă vreme nici un
efect.
lată-ne în noaptea de hotar dintre anul vechi,
1949, blestemat pentru mine, și anul 1950 în care
speram: Ștefan slăbit, în ultima fază, convins că nu
mai este nici o scăpare, m-a apucat de mână și m-a
împins.
- Cheamă doctorul, cheamă-1 că mor, mor!
Am alergat tot o fugă și cu lacrimi în ochi,
l-am rugat:
- Fă ceva doctore. Ușurează-i durerea, măcar.
Printre buze șoptit, mi-a spus:
- Cancer generalizat, omule!
- Vreau să trăiesc. Am numai 27 de ani. Nu
vreau să mor în ținutul acesta blestemat. Vreau acasă,
vreau la mama mea, văduvă de război, vreau să-i
sprijin bătrânețile.
- înțelege, Ștefane, o operație, cu mijloacele
de-aici ți-ar face și mai rău.
- Mai rău decât atât nu se poate, și în clipa
când a intrat doctorul, el, cu cuțitul pregătit și l-a
înfipt în burtă.
- Ți-am deschis calea, doctore. Mai departe
lucrează tu.
Era un doctor polonez, condamnat și el, prieten
bun cu Ștefan.
“A scăpat de dureri, sărmanul, Dumnezeu să-1
ierte!”
Noi, prietenii lui, i-am săpat o groapă adâncă
ca la noi, nu ca în blestematul de nord, numai două
trei hârlețe, iarrestul gropii plină cu sloiuri de gheață.
Am plâns ca după cel mai bun frate. El mă

348
 adăpostise la căldură, mă salvase de la moarte sigură.
în luptă pe viață și moarte cu armeanul turbat și
criminalul odios. Pierdeam prin Ștefan jumătate din
ființa mea, din sufletul meu.
I-am scris o scrisoare și i-am pus-o în sânul
cămășii și i-am mulțumit pentru întreaga lui dragoste
pe care și-a manifestat-o atât pentru mine cât și pentru
cei mai slabi și mai neputincioși.
<cN-am să te uit, frate drag de suferință, în vecii
vecilor. Așteaptă-mă. Curând am să vin și eu lângă
tine, fiindcă lângă tine mă simt în siguranță. Poate
vom lucra împreună, poate tot la baie sau în altă parte.
Fie-ți țărâna ușoară. Fie ca sloiurile de gheață și
zăpadă veșnică de deasupra mormântului tău să te
încălzească”.
L-am sărutat și m-am închinat, întorcându-mă
în lagăr cu inima zdrobită, de durere.

MUTARE NEPREVĂZUTĂ

După moartea lui Ștefan am fost nevoit să

renunț la marea mea slujbă de călcător de rufe, sutiene
și chiloți de damă și-am plecat. Mă afectase mult
pierderea lui. îi auzeam glasul, parcă și-1 vedeam
aievea cum ne povestea cu atâta taient pățania cu
zdrahoanca de țigancă sau povestea atât de duioasă în
legătură cu iubirea lui dintâi, Cristina, fata cu ochii
verzi și cu părul galben, ca aurul. De altă parte,
începuse să mă supere chistul ce se instalase deasupra
încheieturii mâinii drepte.
Aranjasem, de altfel, dinainte cu șeful barăcii
nr. 13, Solovei, moldoveanul de la Tiraspol. Foarte

349
cumsecade m-a înscăunat pe post de responsabil pe
găleata de apă fierbinte și cârpe de spălat, iar drept
condei mi-a pus în mână razul. în fiecare dimineață
făceam podeaua coajă de lămâie și nu era de un metru,
doi, măsura cât ograda noastră. De două, trei ori,
schimbam cămașa, dar după aceea deveneam liber și
circulam din baracă în baracă.
N-a durat prea multă vreme nici aici, că-ntr-o
bună zi, fără alte pregătiri prealabile, ne-am pomenit
cu o listă întreagă strigată, de circa 150 - 200 de
deținuți. Ne schimba locul să nu facem pureci prea
mulți, vorba lui Victor, colegul meu de profesie.
Orice plecare mă bucura, în dorința de a mai
afla câte ceva și de a mai cunoște și alți români. Nu
era loc unde ajungeai, să nu întâlnești măcar de leac,
3-4 români.
- Unde vor să ne mai ducă ăștia? mi s-a adresat
comandantul meu Luscan, trist și totuși cu o sclipire
de speranță, în ochii lui storși de boală.
- Mai în urmă, domnule maior, mai la sud că
prea ne.găsim în nord, pe muchie de cuțit, gata - gata
să ne prăvălim în abis. N-auziți cum guruie pasărea
nordului? Geamătul ei sinistru, mai ales în timpul
nopții, mă înspăimântă.
- Cântecul cucuvelei de la noi, îi- dulce ca o
doină, pe lângă geamătul ei, mi-a răspuns
comandantul.
Coloana gata, bâstrei, pă bâstrei, adică mai
repede, câinii - lupi apăruți parcă din senin, davai,
davai, am pornit. Un vânt aspru ne-a luat în primire.
El era de-acolo, pământean nelipsit. își facea datoria
ca o gazdă bună.
Am mărșăluit câteva ore fără oprire, după care,

350
 la o rafală de pistoale mitralieră am oprit.
Aveam în față lagărul de unde se vedeau
pâlpâind lumini. Aceeași formă ca aspect, parcă toate
trase la indigou, în formă de dreptunghi, același gard
pe cinci rânduri de sârmă ghimpată și aceleași vaști la
fiecare colț. Ne-au încolonat pe câte cinci și-apoi ne-
au citit numele stâlcit că dădeai cu bobii să ghicești
dacă ești tu sau altul și ne-au băgat în țarc ca pe oi.
Prin gropi și hârtoape de dâmburi de zăpadă,
printre barăcile tip, toate construite din lemn cu pereții
dublii umpluți cu cărbuni pisați, când în picioare, când
de-a bușilea, iată-ne îngrămădiți claie peste grămadă
într-o clădire veche cu un coridor lung și cu ușile
deschise vraiște. O ușă la intrarea chiar în baie, n-avea
broască și se izbea de perete: bâf, bâfl de te-asurzea.
Era un curent de te lua pe sus. începuseră să-mi
clănțăne dinții de parcă bătea o ciocănitoare în gura
mea.
- Dezbracă-te, fără nici o grijă, îmi strigă
Victor, colegul meu de școală. Aici să știi că ne paște
norocul, cum te văd și cum mă vezi.
- Care noroc? Tu sau eu am terminat cu
norocul. Nu te-ai lămurit?
- Să răcești, nefericitule, să te îmbolnăvești
adică, dar nu la prospăială, ci la 40 de grade, cu
tendința către 41 de grade, c-altfel tot degeaba. Te iau
în șuturi, dacă te duci cu 39 de grade. Cică râzi de ei.
- Și ăsta-i noroc? Moarte sigură, deșteptule.
- Nu noroc. Lozul cel mare. Nu te duce capul?
- Noroc! chiar că nu pricep.
- Internare, adică spital, căldurică, pat, măcar
până trece iarna, că cealaltă a și intrat în pâine.
- Ar fi mai bine, s-avem noroc să ne bușească

351
boala pe-amândoi odată. Am sta ca belferii cu paturile
calde alături.și ne-am uita fericiți cum se încolăcește
purgaua ca un șarpe boa pe fereastra noastră.
- Vrabia mălai visează! îmi răspunse Victor.
- Visează, nu visează, dar să știi că-mi
sclipește-n cap soluția.
- Ce fel de soluție? Poate-i genială.
- Ne dezbrăcăm și intrăm sub dușul rece chiar
în dreptul ușii. Pe de-o parte apă rece, că cea caldă de
mult s-a isprăvit; iar pe de altă parte, ne cuprinde
curentul, de mergem cântând la comisia medicală,
fiindcă reușit-ai sigură. Tobă ne facem nu de mâncare,
ci de răceală.
- Să știi că ai dreptate. Soluție genială. Nu te
contrazic. Unde ai dreptate, ai! îmi spune Victor
fericit.
Fără altă vorbă, el pe de-o parte, eu pe de alta,
am și-aruncat totul după noi și goi - goluți am și intrat
sub duș.
- Văleu! Mă taie Victore! și fără să vreau, m-am
retras de sub duș, să nu mă transforme în țurțure.
- Ce faci, mă deșteptule? Ieși ca prostu de sub
duș? Ai vrea și sătul și cu slănina-n pod? Prin
șmecherii vrei să obții patul? Totul prin suferință, așa
ajungi în rai. Ai uitat versetul biblic, după loan citire.
M-am ambiționat parcă și cu voință, să nu mă
las mai prejos decât Victor, care scrâșnea din dinți,
mișca din mâini și nu ceda deloc. Am ieșit vânăt la
culoare și cu o dârdâială de dinți de nu puteam să-i
mai opresc. Victor, la fel, nici el mai breaz.
- Acum am eu o soluție, mi se adresează
Victor. Ce am făcut până acum nici pe jumătate nu-i,
față de ce trebuie să mai întreprindem.

352
 - Ce-ar mai fi? îl întreb eu bâlbâit, că nu mă
lăsa deloc clămpănitul.
- Ne lăsăm cu capul gol și cu gâtul desfăcut și
ieșim afară. Uită-te la mine. Dacă nu te prinde răceala
de la picioare, te ia sigur de la cap. Eu să fiu și mai
sigur că scap de muncă pe gerul ăsta și că obțin un pat
în spital, n-are importanță cât de răcit voi fi, cald să
fie, ud pâslarii, bag obielele în buzunar și intfu direct
cu picioarele goale în ei.
lată-ne în șir, cu piepturile goale, cu căciula la
subțioară și cu capul aburind, în direcția sala de mese.
Aveam o foame ca de lup. Era tocmai vremea cinei.
Victor înalt, bedereag cum era și slab, că-i
vedeam printre coaste cum se conturau plămânii,
mergea de parcă avea plumb în pâslarii uzi și din când
în când se împiedica și cădea în nas.
- Țin-te bine, Victorașx nu te poticni, fii tare
până mâine măcar, până trecem de comisia medicală
și bucuria ne va fi din plin, mai ales când vom vedea
cum se învârt doctorii pe lângă noi, dând din umeri,
neștiind ce să ne mai facă, pentru a ne mai scădea
temperatura.
- Dacă murim, Victore?
- Dai* dacă nu murim? Așa-i că va fi bine? Noi
încercăm nu să murim, Doamne ferește, ci să scăpăm
de iad, de blatnoi, de ger, iată câte bucurii ne-așteaptă.
- La mine cred că a și început reacția. Simt că-mi
vâjâie capul, de parcă sunt copil la moară cu tata.
- Te pomenești că ai noroc. Să-ți ajute Cel de
Sus. Ce mă fac eu, dacă tu reușești să intri la căldură,
iar eu trag în ger afară? •
- Poate mai lepezi ceva de pe tine.
- Ce să mai lepăd? Doar izmenele și să mai

353
înfund pâslarii cu zăpadă. Am făcut tot ce s-a putut,
Dumnezeu ce mai poate face.
- Ai dreptate, e mare și are grijă de toți. Nu te
răzvrăti.
Lagărul și-aici era populat, de parcă deșertase
năvoade cu tot felul de pești. Unii ruși, alții ucrainieni
- vlasbviști, dezertori, criminali cu 2 - 3 crime la
activ, nem-i, criminali de război și-apoi plevușcă mai
puțină: unguri, cehi, polonezi și nelipsiții români.
Unde ai fi ajuns, câțiva români, măcar de sămânță, tot
întâlneai.
Când am intrat în sala de mese - babilonie,
mulțime, figuri de tot felul.
- Ia, gamelele, Victoraș, și adu tu varză fiartă
și pictată în toate culorile, s-o sorbim goală, fiindcă
pâinea s-a dus pe gâtlejul lupului de dimineață la
plecare.
- De ce eu și nu tu? cum de mai ales chiar pe
mine?
- Fiindcă altul nu mai este. Nu-ți dă în cap?
- Dar tu, ce cusur ai?
- Nu se potrivește. Tu ai o altă înfățișare, mai
ales dacă te privește din spate. Pari un maciste. Cu
pufoaica asta parcă-i umflată cu pompa, se dă lumea
de-o parte, nu cumva să te enerveze, că cine știe ce se
poate înâampla. Doamne ferește! Mie mi-e teamă că-
mi iau gamelele din mână. Tu nu vezi ce figuri sunt
pe-aici?
Flatat oarecum a catadicsit și-a pus mâna pe
gamele și cum s-a nimerit c-a intrat în coada de la
varza fiartă, chiar la locul doi.
Bravo, Victoraș, mi-am zis în sinea mea. Ai
avut și tu noroc odată. Ne vine rândul repede și

354
 plecăm să găsim un loc pentru culcare.
După câteva minute însă când mă uit. ce-mi
văd ochii? Victoraș al meu mormăie, nemișcat pe-
același loc. Parcă era bătut în cuie.
- Ce faci, mă? strig eu disperat la el. Ai
adormit în front?
S-a întors enervat spre mine și cu palma făcută
pumn simula că-și dă ghionti între ochi, iar cu mâna
cealaltă, arăta la cel din față. Era un blatnoi, rus mare,
cât ușa. Făceai din el doi ca Victoraș cu bușlat cu tot
și vreo 2-3 ca mine.
Care cum venea, îi trecea în față, fiindcă erau
ruși sau ucrainieni d-ai casei, cum s-ar spune, iar noi,
celelalte naționalități, treceam în fața lor un fel de
animale domestice care trăiesc pe lângă casa omului...
Nu puteai crâcni o vorbă că te și lua în șuturi: fritz,
boho dușu mati și pe loc o încălțai chiar că erai român
sau alte naționalități. In afară de ruși și de toți ai lor,
restul erau socotiți: fritzi. N-aveai alt nume decât:
“Ghitler, Fritz, boho dușu mati” am crezut în voi că ne
scăpați de Stal in, dar nu sunteți buni de nimic.
Așadar, cu stomacul încălzit și cu zeama de
varză băltăcăind în burtă, ne-am îndreptat să găsim
undeva un loc într-o baracă pentru odihnă. Acolo nu
ți se repartiza un pat anume, fiindcă paturile erau
numărate, iar de-alde noi mulți, că nu știu cine le mai
putea ține socoteală; ani de belșug, recoltă mare. Eu
dacă nu găseam intram sub pat, patul însemnând o
podină pe lungimea barăcii și pe-o parte și pe alta.
Acolo liniștit, fără bătaie de cap, drept pernă aveam
pâslarii, pe care îi și uscam; până a doua zi dormeam
dus.
Nu puteai să te culci într-un pat chiar dacă-1

355
găseai liber, că dacă venea peste noapte un blatnoi, te-
arunca cât colo. De la vise frumoase direct la podea.
Unii mai încercau la noroc, dar îmbrăcați, ca la o
adică, s-o întindă repede că te prind.
La prima baracă chiar i-am întâlnit pe Ionică și
Vasilică din Focșani, regimentul 10 Dorobanți,
amândoi cogeamitea criminalii de război.
- Ce-ați făcut fraților? i-am întrebat.
- A fost atacată compania noastră de partizani,
undeva într-un sat și ne-au învinuit că de ce suntem în
viață, cum se explică că nu am murit? După capul
politrucului, a reieșit că i-am lichidat, fapt pentru care
ne-a întocmit dosar și ne-a trimis la Moscova, unde
am fost judecați și condamnați la 25 de ani muncă
silnică.
- Apropo, intervine Ionică, tizul meu, poate nu
știați, acolo a fost dus și mareșalul Ion Antonescu,
care a avut noroc că nu l-au judecat la Moscova, l-au
retrimis în țară unde l-au judecat ai noștri și l-au
condamnat la moarte prin împușcare.
- Noi am scăpat ușor, să zicem, dar până la
urmă 25 de ani, de fapt, tot moarte înseamnă. De-aici
nu mai scapă nimeni. Nu degeaba ne-au adus aici.
Gândește-te că mor și năcialnicii care trăiesc, oricum
mai bine, dar noi? Nu rămâne osul nici de sămânță.
Climatul este prea vitreg, iar noi nu suntem obișnuiți
cu astfel de climă.
După ce ne-a informat cum merg treburile
toate în noul lagăr, i-am rugat să se mai restrângă și să
ne facă și nouă loc, măcar într-o dungă. Băieții, pâinea
lui Dumnezeu, s-au mai înghesuit și ne-am culcușit și
noi în spatele lor.
Nici n-am apucat să închid ochii bine, că-1 și

356
 aud pe Victor: “nu te-acoperi ca o babă cu prea multe
pe ține și lasă spatele gol, că dacă Doamne ferește,
n-ai avut norocul să te fi pocnit răceala în timpul zilei,
când ai umblat cu capul gol și cu pieptul desfăcut,
măcar în noaptea asta să dai lovitura. Pe mine cred că
m-a și cuprins, îmi spune Victor fericit, dar am și tras.
Doar bucăți de gheață a mai rămas să bag în pâslarii
uzi sau în sân, că-n rest am făcut de toate. •
- Să-ți ajute Dumnezeu și ție Victore, dar și x
mie, că și eu m-am chinuit. Am băgat atâta gheață în
stomac, că nici acum nu s-a topit, o simt rece încă.
- M-aș bucura, îmi răspunde Victor, dacă am
reuși să ne internăm, pentru c-aș vrea să le văd pe
doctorițe, cum se învârt pe lângă noi neputincioase,
neștiind ce să ne mai facă, să ne mai scadă
temperatura. Să vadă ele că suntem români cinstiți, nu
umblăm cu șoalda, cu temperaturi mici de 38, 39 de
grade. Noi ne ducem când avem de la 40 de grade în
sus, cu tendință de urcare. La urma urmei, ce-a mai
rămas până la 42 de grade, când ar urma să dăm în
primire, nimica toată.
A doua zi de dimineață, când m-am trezit,
prima grijă a fost să pun mâna la cap. Am înlemnit.
Nici tu cap înfierbîntat, nici tu transpirat de boală și
nici măcar un locșor unde să simt un junghiuleț măcar.
- Cum te simți Victore? Te-a cuprins bucuria?
Simți ceva?
- De unde! Am înghețat de pomană. De-un
ceas mă caut ba ici, ba colo, doar voi găsi ceva, să am
motiv la comisie, degeaba.
Comisia examina într-o altă cameră și numai
pe noi, cei veniți cu ultimul lot.
Am plecat hotărât să nu stau ca prostul și

357
doctorița să mă palpeze, iar la urmă să-mi spună
zâmbind: “harașo”, adică bun, dar nu de pat la spital,
ci de târnăcop sau lopată.
Mai aproape, mai aproape, călcam cu piciorul
drept puțin târâș și nu știu cum m-am împiedicat de
colțul mesei, c-am căzut, cogeamitea slăbănogul,
plocon chiar în poala doctoriței.
- Bolnoi! s-a speriat și-a sărit ca arsă.
- Oceni, oceni! foarte, foarte! și-am supt burta
de-am lipit-o de șira spinării.
- Gde bolit? adică, unde te doare.
Am fixat și eu un punct oarecare cam în
direcția ficatului, să spun la o adică, dacă nu mă crede
că mă doare splina, fierea...
- Zdesi! Aici, adică? Am tăcut, să nu greșesc
cumva și să mă prindă cu ocaua mică. Dar nici ea n-a
zis nimic.
- Respiră!
Aici chiar că nu era vorba de nici o șmecherie
și-am tras aer în piept, dar nici să mă grozăvesc, să
creadă că am suflu de muncă.
- Storonu!
Când am auzit-o că spune “întoarce-te”, am
ras-o-n gândul meu, fiindcă ajunsese la punctul meu
sensibil.
Doctorița însă, cumsecade, n-a forțat, e drept
și-a palpat ușor, dar nenorocita mea de fesă s-a
încordat și când i-a dat drumul, nu s-a dus încet, arc a
fost la loc. Nici nu s-a cunoscut de unde a apucat.
- Oceni harașo! și-a bătut cu palma chiar pe
bucă. Se bucura că-i tare, bună de tras, dar nu la pat,
ci la târnăcop sau la lopată.
- Și la ce brigadă te-a repartizat? tocmai îmi
ieșise Victor înainte. Scăpase mai repede.

358
 - La brigada de încărcat vagoane cu cărămidă
arsă, scoasă din cuptor, atunci chiar când ți-o pune pe
capra din spate.
Ai dat de dracul. Treabă istovitoare. Când te
încarcă te faci numai apă, te arde la ceafa ca ziua pe
lună, iar când te descarcă afară la vagoane la minus 34
- 35 de grade, doar ce nu te congelezi.
- De-aici cred că mă bagă repede-n spital.
- Lasă spitalul, îmi răspunde Victor, nu te mai
gândi la el, că nu-i ușor de cucerit. N-ai văzut ce-am
tras ieri și s-a ales praful? Tu Ionică mori fie cu-n
lemn în cap că nu faci norma, fie sfârșit de munca
asta, dacă n-ai ambiție să trăiești. Vână ai însă, a văzut
și doctorița. Peste opt, nouă ani de-acum, ai să te
bucuri și tu.
- In opt, nouă ani, se pot întâmpla multe și cine
știe, poate ne dă drumul acasă.
- Și-acasă crezi că poate te așteaptă nevasta?
Cine știe, de când e măritată și dacă o mai avea și-un
soț gelos, îți dă ăla una-n cap și tot nu scapi. Totu-i
pecetluit, totu-i prescris. la-ți adio!
- După capul tău ăla prăpăstios, îi răspund eu,
înseamnă că m-am dus pe copcă. Nu mai e nici o
speranță.
- Păi ce speranță mai poți avea? Să-ți dea
drumul, rușii? Asta nu se poate, fiindcă tu ești vândut
de guvernul din țară. Din pușcăriaș, îmbrăcat în zeghe
dungată, unii s-au îmbrăcat în frac și se plimbă ca
belferii în toată lumea, din ambasadă în ambasadă.
Unii cu patru clase te-au vândut pe tine și-au devenit
savanți, chiar de renume mondial.
’ - La așa târg pe pielea altuia, e de-ajuns să fii
român.

359
 - Chiar toți? mă întrebă Victor.
- Mai rămân din ei, ici și colo câte unul care
este convins, că s-a născut om.
Restul la foc, ca din cenușa lor să se nască
oameni demni, dintr-o bucată, cremene, dragă Victor,
altfel murim, dispărem înghițiți de alții cu țară cu tot.

ÎNCĂRCĂTOR DE VAGOANE

Brigada în care fusesem anunțat lucra în

schimbul doi, de noapte, începând cu orele 18 și până
dimineața la orele 6. Pregătirea se facea însă cu două
ore mai înainte. în jurul orelor optsprezece, după ce
luam masa de seară, după mai multe apeluri ne
îndreptam la ieșire pe poartă.
Fabrica de cărămidă era tot un fel de lagăr,
împrejumuit cu cinci rânduri de sârmă ghimpată, cu
vaști la fiecare colț și cu pistolarii nelipsiți cu mâna pe
trăgaci. De asemenea, intrarea în incinta fabricii se
facea tot cu numărătoarea și se ieșea la fel, după
schimbul de noapte care dura mai bine de 10 ore.
Doar ce-am intrat, nici nu m-am dezmeticit
bine, că ne-a și luat în primire un tip blond cu fața
ciuruită de vărsat, tânăr, cam la 32 - 33 de ani, cam
leat cu mine. L-am și depistat că era de fapt de-al
nostru, condamnat și el, adică coleg de breaslă, cum ar
veni. Purta număr pe căciula cu clape, pus în frunte
chiar, pe mânecă și pe piciorul stâng avea un număr
barosan, balșoi cum ar spune rușii: 79989.
- Ce înseamnă numărul ăla, Victore? El
reprezintă enciclopedul meu, Victor gândea, eu
puneam întrebările, să nu-mi frământ creierii, dar până

360
 la urmă ne lămuream împreună prin deducție.
- Tu, adică n-ai nici o idee?
- Păi, dac-aș avea, te-aș întreba?
- Află că habar n-am nici eu, dar omul de-aia
are cap, să mai și gândească. De pildă, socotesc eu, că-i
numărul de condamnați până la el...
- Așa de mulți? îl întreb eu.
- Păi ce crezi tu. că tribunalele sovietice
primesc leafa de pomană? în instanțele lor se lucrează
ziua și noaptea. Stahanoviști. Nu vezi câți mișună pe
aici, în lagărul ăsta, dar în toată regiunea Vorcuta,
Karaganda și câte dracului mai sunt? Am ajuns de n-
avem pur și simplu loc.
- Dar în toată Uniunea Sovietică cât îi de mare.
adaug eu, unde soarele odată răsărit, răsărit rămâne,
nu mai apune?
- Sute de mii, milioane zac în lagăre și pușcării.
Unii vinovați poate, alții nevinovați, cum ai fi tu de
pildă, omul lui Birman, bineînțeles, cu aprobarea și cu
consimțământul guvernului nostru, totalmente vânduți
rușilor.
- Vnimanie! începuse să strige ciupitul,
dispărut pentru câteva clipe.
- Mă numesc Sașa, gruzin de-al lui Stalin.
Avem de încărcat cu cărămidă scoasă din cuptor zece
vagoane pe care le vedeți goale pe calea ferată.
înțeles? Zi, scurt toată lumea.
Și-am zis.
- Pentru asta, continuă Sașa este nevoie de.
unu: Circuitul are loc între cuptoarele încinse cu
cărămidă din interiorul fabricii și cele zece vagoane
flămânde care așteaptă. Până mâine dimineață toate
câte sunt să-și ia zborul. Clar?

361
 - Clar! era rândul nostru.
- Doi: Fiecare dintre voi își alege și capre,
avem destule. “Eu o iau pe una cu lapte și cu ugerul
cel mai mare”, fulger mi-a trecut prin cap.
- Trei: Mișcarea are loc pe traseu, energic și
vioi. Când a spus vioi, a și ridicat ranga sus. înțeles?
- Da! era răspunsul nostru, în sensul că-i în
regulă și că n-avem nici un motiv să ne opunem.
- Patru: Nu se admit ieșiri sau abateri în șirul
indian. El trebuie să curgă ca un râuleț de munte. Cine
simte că nu mai poate face față ritmului are dreptul să
iasă din circuit. “Eu ies!!” mi-am zis în sinea mea.
- Sau când a ieșit să și moară. A ridicat a doua
oară ranga și-o vântură de parcă bătea fasolea.
Toți ne-am uitat lung la rangă dând din cap^nu
a pagubă, că nu-ți cerea nimeni părerea, ci ca se
aprobă, toți de acord, nimeni contra. El e stăpânul, el
gândul, iar noi executăm fără murmur.
- Ai văzut ce-a spus? îmi șoptește Victor. Ieși
din rând, dacă te ține cureaua.
- Am înțeles și-1 cred după mutră că-i în stare.
Dar, parcă a spus ceva de capre?
- Da, a spus! O să le vezi chiar acum. Dar să nu
le mulgi și să bei lapte, ci să le iei în spate, fiindcă au
și ele tot patru, dar nu picioare, policioare! Deosebirea
e că n-o duci de funie, o pui în spate și rămâi cu ea
până mâine dimineață, dacă vei fi în stare să te ții pe
picioare.
Așa a fost că ni le-a și dat în primire, ni le-am
prins reciproc în cătărămi să nu miște și-așteptam
plecarea.
De la început mi s-a părut capra lui Victor cât
un ghiozdan de grădiniță și n-am de lucru și-i șoptesc:

362
 - Păcat că n-are opt policioare capra ta. pe care
o duci in spate. S-ar armoniza perfect cu statura ta de
atlet, cum te face bușlatul ăsta plin de câlți și vată.
- Termină cu gluma că te prinde-n obiectiv
ciupitul și când ți-o arde o rangă-n cap, ai și trecut la
metempshihoză...
- Șagaaa, marș! Noroc că nu ne-a dat tonul c-așa
eram obișnuiți la cântecul nostru obișnuit: “Eroi am
fost, eroi suntem încă”. îl cântam de ni se umflau
venele de la gât, cântam când făceam școala militară
de ofițeri de rezervă. Depuneam toată forța să trezim
gagicile, care săreau din pat să ne facă bezele. Noi la
ora cinci eram ieșiți pe poarta cazărmii.
După mine în sala cuptoarelor, marș! a dat
comanda Sașa și circuitul a început, năvalnic cu forță.
Focul gheenei, ce-am văzut acolo, la cuptoare!
O căldură de te punea jos. Pe cât eram de cotoșmăniți:
pufoaică, bușlat cu clape și alte mărunțișuri pe
dedesubt, la temperatura aceea mare în care intrasem,
îmi venea să mă întind undeva, așa mă cuprinsese o
moleșeală, c-aș fi dormit cinci zile și cinci nopți
neîntors, fără mâncare.
Se aflau cinci cuptoare, unul după altul și la
fiecare cuptor aștepta un încărcător, dezbrăcat, numai
în chiloți și cu mănuși protectoare până dincolo de
coate, roșu la față ca racul. Cum ajungeai în dreptul
lui te întorceai cu spatele în care era fixată capra, iar
el înfigea mâna înmănușată în cuptorul încins, ridica
patru și “tranc”, ți le punea pe prima policioară, după
care altele până se făceau șaisprezece. îți pârlea părul
de pe ceafă, așa sfârâiau, de fierbinți ce erau.
- Patru ori patru, mișcă! și pe loc plecam, că
Sașa era tot pe-aproape.

363
 Nenorocirea însă nu se oprea aici. începea alta
și mai mare. Te lua în primire purgaua, mama vitregă
a crivățului de la noi și n-apucai să ieși afară cu
direcția către vagoane la descărcat că te izbea cu furie
zapada de-ți tăia obrajii. Dacă n-aș fi avut greutatea în
spate, mă tem că m-ar fi zburat pe sus. Ar fi crezut
ciasovoiul c-o întind și-atât îmi trebuia: un cartuș în
cap. Tocmai de ce-aș fi avut nevoie la ora aceea. N-aș
fi regretat deloc.
Urma apoi descărcatul cărămizilor de pe spate
la 30 - 35 de grade minus. Până-ți venea rândul,
faceai promoroacă și mustăți la gură.
- Calculează, cât fac șaisprezece cărămizi de
înmulțit cu patru kilograme una? mă întreabă Victor
între două descărcări.
- Șaizeci și patru de kilograme o dusă și-o
venită.
- înmulțiți cu timpul și cu viteza cu care ne
deplasam, cu Sașa, cu ranga, umplem vagoanele până
mâine dimineață? mă întreabă Victor.
- în ritmul în care ne mișcăm, încurajați și
stimulați de rangă, mi-e teamă că spargem norma și
mâine seară se mai adaugă 4-5 vagoane. A văzut că
merge și dacă merge ar fi păcat să piardă bunătate de
timp.
- Ai altă soluție? Alege, dacă ai de unde!
- Aș avea! dar mă gândesc ce ne-a spus
ciupitul: “cine cade să și moară, că de nu îl ajut eu”.
- Ce faci? Te-arunci?
- Nu m-arunc nici mort. Vreau să-i fac în ciuda
destinului că-s mai tare decât el și-l înving.
- Sâc! îi spun și eu, nemilosului meu destin, că
nu mă dau bătut.

364
 Calculase bine Sașa, că mai devreme chiar de
orele șase dimineața, vagoanele încărcate bușit au și
luat-o din loc.
N-a căzut nici unul la datorie, toți au funcționat
ca piesele unui ceasornic. Nici Sașa n-a fost așa de
rău, cum îl arăta figura și cum la momente cheie
flutura ranga, ca birjarul biciul. Speria cu vorba.
fiindcă ținea la fotoliu. Una era să duci capra pe spate,
plină de cărămizi și să treci de la o temperatură ca pe
lună ziua, la alta, tot ca pe lună noaptea. Era ceva cu
totul diferit.
La un bilanț făcut în sinea mea, am ajuns să
cred, că încă 3-4 nopți ca asta și n-ar mai fi fost
nevoie de nici o vizită medicală. Treceam direct la
cotlovan.
Eram istovit, fără putere. O noapte întreagă, cu
un polonic de varză acră și leșioasă-n burtă, să susții
ritmul diabolic impus nu de Sașa, ci de ranga lui. crea
o stare psihologică de-ți venea să strigi: "omoară-mă!
că-ți mulțumesc”.
Dragostea de viață, nădejdea însă că va veni
poate ziua cea mare, dorul fată de cei dragi, mă opreau
și hotărât mai faceam un pas.
Odată intrat în lagăr, începe haosul,
dezordinea, bătaia între blatnoi și ruși. Nu te-aștepta
nimeni cu masa pusă. Mă duceam întins să-mi primesc
micul dejun format dintr-o bucată de pâine, o cană de
ceai și un degetar de zahăr. M-aș fi lipsit dar nu mă
lăsa vulpea din stomac, instalată cu pui cu tot în burta
mea și trăgea cu gheara. ”Dă-mi, da-mi adică! ~ și
pentru asta mă încadram într-o coadă interminabilă și
împins de colo, colo, de multe ori îmi venea să renunț.
Mă deplasam apoi în baracă să-mi găsesc un

365
loc să dorm. îl găseam undeva sub pat, dar
n-ajungeam să pun capul pe pâslari și să închid ochii,
că eram zdrobit, că nu ieșea vreunul la apelul care se
facea și dă-i apel. în picioare dormeam. încercam să
pun capul măcar un ceas fiindcă începea masa de
douăsprezece și vrând, nevrând n-aveai încotro,
trebuia să mănânci pentru a rezista. Era vorba de o
supă dulce și o cașă de ovăz pe jumătate decorticată.
Se mai pierdea un ceas, două și n-apucai să te mai
întinzi nici un ceas că venea masa de seară pentru cei
care urmau să iasă la schimbul de noapte, adică
începând cu ora 18.
Ieșeam pe poartă ca pe picioarele altuia.
Mergeam metehăind. Organismul chinuit rezista la
chin, la efort.
Oare ăsta va fi programul? întrebare de prisos.
Nimeni nu-ți dădea răspunsul și nimeni nu-ți cerea
părerea. Reprezenta! o piesă dintr-un mecanism
diabolic și te mișcai strâns din toate părțile. înainte,
nici o speranță, înapoi numai regrete, iar în clipa de
față ce vedeai cu ochii.
Comandantul meu, maiorul Luscan, fiind în
vârstă și bolnav de inimă, și-a reluat locul în spitalul
din lagăr, unde era o înghesuială și-o vânzoleală, de-ți
plângeai și laptele pe care l-ai supt de la mama...

CIOCLII

După mai bine de zece zile de iad, noapte de

noapte cu muncă la copită, dă bunul Dumnezeu, că ia
sfârșit comanda de încărcat cărămidă la vagoane și ne
este transformată brigada, formată din 40 de deținuți,
în brigadă volantă.

366
 / Ce z^i Victore, că s-ar putea înțelege prin
brigadă volantă? Adică, ce-am putea face? Să zburăm
de la "volo-volare”, să topim zăpada din lagăr, să
curățim țurțurii de gheață de la barăci, să cărăm
cărbuni^cu găleata la bucătărie, unde n-ar fi norocul
ăsta - să dereticăm în casă la rusoaicele ștabilor sau
altceva?
- Ți-ar conveni să deservești soțiile-ștabilor,
intervine Victor, dar astfel de muncă nu-i de nasul tău!
Tu ai denumire specială, încât lumea se teme de tine
ca de dracu! Criminal odios, călău al omenirii. Că
de-alde tine, îi numeri pe degete. Tu, eu, Hitler,
Himmler și alți câțiva.
- Nu mi-ai răspuns la întrebare. Lasă teoria, c-o
știu pe dinafară.
- Lucru neprogramat, francezule! Ți-am mai
spus cândva, rusa trebuia s-o înveți scris și vorbit, că
doar erai în tratative cu Birman, politrucul. Te aflai la
birou acum, cu creionul la ureche și cu căldarea de
cașă alături, bașca mahorcă gârla. De drag îți făceai
pușcăria, dar știi tu că este o vorbă: “nu toate muștele
fac miere”.
- Dar programat, n-are dreptul?
- Are dreptul să-ți dea și-n cap, că este stăpân
pe tine rusul, asta nu înțelegi tu, dar specificul de
brigadă neprogramată înseamnă lucru neprevăzut. Se
ivește ceva; nu se ivește, și mai bine. Cu alte cuvinte,
azi aici, mâine la Focșani, vorba - ceea. Poate să
treacă și-o zi, două, chiar mai mult o săptămână dacă
vrei, fără s-apară ceva și-n vremea asta lenevești,
fiindcă n-ai ce face. Ăsta-i specificul brigăzii în care
am intrat, spre norocul nostru.
- După câte înțeleg de la tine am brodit-o și noi

367
odată Victoraș. îi mai spuneam așa să-1 dezmierd, ori
de câte ori îmi dădea vești să mă bucure.
- Am brodit-o, dar nu uita că dacă ești tu în
brigada asta, chează rea cum ești, alesul lui Birman,
politrucul, nașul tău, propteaua ta, care te-a trimis să
studiezi aurora boreală, rămășag pun că până la urmă
s-ar alege praful. Vom trăi și vom vedea. Și-acum
gata, vorba lungă, sărăcia omului. Pune capul pe
pâslari și te culcă pe răspunderea mea, fără grijă. Este
unul special ales, care are misiunea să ne anunțe când
apare vreo intervenție. Ca la pompieri, el stă de
veghează, câine credincios și când ne strigă, să fim
prompți. N-o mai încurci de colo-colo, înseamnă că-i
urgență și ieși buluc din baracă. Așadar, numai la
comanda lui sărim și rezolvăm cazul pe loc. Ai
priceput acum, volanta n-are normă, se execută fulger
după care își ia direcția, baracă, adică la punctul de
plecare - patul.
- Mare chilipir căzu pe capul nostru, ca din
senin, Victoraș! în așa brigadă să tot faci pușcărie, nu
te plictisești, că faci ba una, ba alta și nici nu știi când
a trecut vremea, trece anul și se scade din total.
- Să-mi mulțumești mie, îmi răspunde el, dar
n-a mai avut vreme să-mi spună și pentru ce, că
tocmai striga unul în pragul ușii, de se zguduia baraca
“doi oameni din brigada volantă la poartă!” Ăsta-i ăla
cu pricina și m-am prefăcut că nu-1 aud. Nu mă chema
la mâncare să dau buzna și l-am lăsat să strige, poate
sare un altul, că doar eram 40.
Victor însă, în stare de alarmă, toată vremea a
sărit din pat direct în picioare, cu mâna la căciulă.
- Mișcă, mă! ce mai stai? N-auzi semnalul?
Poate ne solicită vreo ștăbuleasă din afară, să-i facem

368
 curat în casă. Poate te pune pe tine la călcat cămăși
milaneze, chiloței și sutiene și-ai să vezi mâncare!
Buci îți faci fălcile!
Nemaipomenit băiat este Victor ăsta! Parcă de
când lumea e condamnat. Pe toate le știe, ca după
carte. Cu el nu mori, mi-am zis eu în sinea mea și-am
ieșit în norocul lui, tot o fugă, îmbrăcându-mă din
mers către vaht. Așa ocazie rară ar fi fost păcat s-o
scăpăm din mână.
- Volant? De la distanță ne-a întrebat rusul,
care ne aștepta în fața porții la ieșirea din lagăr.
- Volni, volant! i-a răspuns Victor gâfâind.
- Pă bâstrei, bâstrei, bohu dușu mati! ne-a și
luat în primire supărat că întârziasem puțin, și de-
îndată ne-a înzestrat cu o sanie lungă și acoperită cu
prelată, de nu se vedea nimic sub ea.
- Marmitele, să știi! adică cazanele cu mâncare,
își șoptește Victor fericit. îi scânteia privirea.
- Bravo nouă, Victoraș! în plin ne merge treaba
de la o vreme. Și totuși parcă nu cred, sunt mânuite cu
mâncare? întreb eu oarecum neîncrezător. în prea
multe crezusem și s-a ales praful.
- Sigur! Nu încape nici o îndoială. O cașă cu
ulei dietetică și-n plus pârjoale. Miroase a ceva de-mi
gâdilă nările! Ceva deosebit. Poate le ducem la vreo
unitate militară care lucrează pe-aproape în zonă.
- De la distanță le adulmeci, mai ceva ca un
copoi! îl adulez eu ca pe-un copil.
- Tu te lăsai greu să ieși! Ai fi mâncat, ca și
când mâncare cum ai să mănânci acum cașă de mei. ca
pe timpul lui Ștefan Cel Mare. Vezi ce înseamnă să ai
miros? . , .
- Davai! ne-a făcut semn ciasovoiul și cum

369
Victor era aproape, tot pe lângă marmite se învârtea,
a și intrat direct între hulube și-a pornit cu nădejde.
- Ia seama Victoraș, nu te grăbi, ferește
dâmburile de zăpadă să nu se răstoarne vreo marmită,
să umplem zăpada de cașă și pârjoale, c-ar fi păcat!
- Mă înveți pe mine, tu? De ce crezi c-am intrat
eu între hulube? Să nu intri tu, că până acum erau
vărsate toate cu fundul în sus.
Când să ieșim pe poartă, cum eram eu ca un
mânz cu mâna goală, mă și înzestrează ciasovoiul cu
două târnăcoape și două hârlețe.
- Ni nado, grajdanin nacialnic, nu trebuie! îi
spun eu. Avem grijă să nu se răstoarne.
- Biri! dușu mati! și mi le-a pus sub brațe.
- Știe el de ce, a intervenit Victor. Omu-i
precaut. Dacă se răstoarnă sania? Tu nu vezi că nu-i
pârtie? Umpli câmpul cu pârjoale și se răcesc în
zăpadă.
- Adevărat, îi spun eu. Capul tău a mai fost, știi
tu unde?
- N-am apucat să-i spun că-1 mai purtase o
babă, că s-a opintit Victor cu putere și câlc! s-a
răsturnat cogeamite sanie cu fundul în sus. Când mă
uit să încep culesul pârjoalelor din zăpadă, ce-mi văd
ochii? Doi nemți, i-am cunoscut după figura lor
blondă, morți unul peste altul cu autopsia făcută, în
chiloți ca doi sportivi, cu număr la gât, marmitele lui
Victor, îi duceam la cotlovan, să le facem gropi.
- Al dracului nas ai, clămpăule! Te lăudai cu
el, înghețați-ar nările, ăle fine! îi spun eu, că prea o
facea pe deșteptul.
- Nu ți-am spus eu că tu ești chează rea? îmi
amintește el. Acum ce mai stai? Cașă, pâijoale, nemți,

370
 ș—ai noștri. Pune mâna să-i ridicăm. îmi zice el
supărat.
" Tu? cu nasul tău, ăla fin, cu simț olfactiv
nemaiîntâlnit! Mănâncă pârjoale și cașă pe saturate...
Am prins, el de cap, eu de nicioare și i-am așezat la
locul lor.
La circa 300 de metri de lagăr, între două
văioage cu zăpadă înaltă cam de-un metrti, ne-am
oprit. Nici țipenie de cimitir. O imensitate albă, fără
nici o cruce.
- Aici! Ne-a indicat mie un loc, lui Victor
alături. Săpați!
Escavator mergea lopata, fiindcă aruncam
zăpada numai decât și cum era ușoară, să tot faci
gropi. Mai mare dragul! îi spun eu lui Victor.
"‘Merge, Victoraș, merge. N-ar fi treabă grea,
dacă ne-ar fixa pe posturi. Tu cioclul nr. 1, iar eu
secundul tău”.
- Merge, merge, până dăm zăpada la o parte,
floare la ureche; dar să te văd când ajungem la
pământul înghețat bocnă! Pricepi tu? înghețat. Din era
cuatemară.
Perfect s-a orientat, că de îndată ce-am dat
zăpada la o parte, am ajuns Ia un strat de gheață de
grosimea a două lame de hârleț. Săreau scântei cât
unghia când izbeai cu târnăcopul și dacă mai aveai
norocul să te plesnească vreuna în față, te vedea
Dumnezeu. Alice de pistol. Trăgea Victor de parcă era
pișcat de țânțari. Norocul lui c-avea fața-ntinsă direct
pielea pe os, și nu-i curgea sânge. Strălucea ceva la
suprafață.
‘‘Bâstrei, bâstrei, boho dușu mati!” își pierduse
răbdarea rusul și-ncepuse să miște-n front. Învie

371
mortul până îi faceți voi groapa”.
Mi-am dat seama că n-aveam încotro, nemții
cereau groapă și m-am apucat cu nădejde de bușit și
trage. Ocnaș, nu-mi dezmințeam calitatea și trăgeam
de mă făcusem apă tot, cu toate că era un ger mocnit
fără vânt.
- Cinci lame de hârleț, ne-a indicat năcialnicul.
- Trei nu se poate? Pământu-i bocnă.
- Taaci! sare Victor cât colo! îl enervezi,
deșteptule, și ne pune să săpăm groapa ca la noi, de
doi metri, și vai de capul tău, nici mâine nu-1 îngropi.
Tu nu vezi că el e comunist și nu știe tipicul?
Am tăcut, gata să mă bat cu palma peste gură,
c-am spus prostia fără să-mi dau seama. Victor era
priceput. Parcă lucrase-n breaslă. A măsurat cu pasul
mai întâi mortul, apoi a trasat gospodărește, ținând
seama de calculul făcut și pe urmă a trecut să sape
groapa.
Eu, fără nici o experiență, nu mai făcusem
niciodată gropi, în țară, am trecut direct la groapă. Din
ochi l-am măsurat pe-al meu și tot din ochi, am
început săpatul. N-am nimerit-o însă.
- Nu-mi încape mortul, Victore! Ce mă fac?
Am greșit groapa mai scurtă. Dă-mi-1 mie pe Hans al
tău că-i mai scurt și ți-1 dau pe Fritz al meu. încape în
groapa ta?
- Unde nu-i cap vai de căciulă. Crezi că se
lucrează după ochi? Așa-ți croiește ție croitorul
hainele, după cum te privește?
- Am greșit-o, am greșit-o! Ajută-mă.
- Ți-1 dau cu o condiție, însă. Dacă rămânem
pe post de cioclii lagărului, să fîm înțeleși, croiesc eu
gropile, fiindcă tu habar n-ai. Mortul, să știi și tu de la

372
 mine, ca orientare, cultură generală,’ măcar în groapa
lui de veci să stea comod, lejer, nu înghesuit, cu
picioarele la. gură, cum stai tu sub pat în lagăr.
-Ai dreptate, Victore! fiindcă el rămâne în
veci în această groapă, nu mai iese la muncă, dar nici
la plimbare! îi întăresc eu cele spuse.
- Vezi că știi. Ți-a dat prin cap. Așa-i spui.
Glumesc eu cu tine, dar prea prost nu ești, pe cât te
prefaci.
Nemții pentru care depusesem atâta oboseală,
înghețați lemn, cu capul gol și-n chiloți, cu zgarda de
gât pe care scria un număr, militari cum sunt în fire.
au intrat în groapa plină de zăpadă și sloiuri, nezicând
nici pâs!
Privește, Victore ce ne-așteaptă. Iată pentru ce
ne zbatem. Nici sicriu pompos, nici flori și dantele și
nici groapă adâncă de doi metri, nici muzică militară,
să sufli cu obrajii chișcă în fligoame și nici slujbă
religioasă, de să cânte popa să-și dea duhul și-ncă doi
țârcovnici pe lângă el, de să le umpli traista.
Cu toate acestea, Dumnezeu e milostiv, și
primește în împărăția Lui de veci pe bieții nemți doar
c-o zgardă, c-un număr, precum și vezi, și asta să le
descopere numele, că atunci când vor ajunge Ia poarta
raiului să răspundă: “jawohl!” Credeau ei că s-a
terminat cu apelul? Nici vorbă. Fiindcă și la rai te
urmează, că nu merg buluc nici acolo. Unii sunt dați
la Scaraoschi, că de aceea sunt oameni buni și răi pe
lume. Unii de-a dreapta Tatălui și alții de-a stânga lui.
Am pus lopețile pe sanie și-am luat-o din loc.
- Unde mergem, Victore?
- în pat, unde? parcă n-ai ști.

373
 PULMANUL REȘIȚA

N-am apucat bine să intrăm pe poarta

lagărului, înghețați și morți de oboseală cum eram, că
n-a fost deloc ușor să sapi un lăcaș dc veci cuiva,
tocmai în regiunea polară. Volanta noastră, între timp,
se și instalase la poartă, gata să intervină undeva.
Lipseau doi la număr, adică noi, cioclii. Umbla după
noi noul schimb - năcialnicul, să ne descopere,
crezând că ne-am ascuns.
- Pariez pe ce vrei, Victore, că ăsta umblă
besmetic după noi! îi șoptesc eu la ureche.
- Nu mai paria pe nimic, taci! Fă-te că n-auzi
și mergi înainte, fără să te uiți în urmă, poate ne
strecurăm și mergem să luăm masa.
“Hei, kuda, boho dușu mati!” striga rusul cât îl
ținea gura.
- Ne-a depistat, oprește, că-i mai rău! îi propun
lui Victor.
- Norocul tău spart în fiind, mi se adresează el,
foc de supărat. Nu ți-am spus eu că tu ești chează rea
și că unde te afli și tu, s-alege praful?
- De norocul meu vorbești? N-ai sărit tu drept
în picioare când ai auzit “doi din brigada volantă la
poartă? ” Fugeai de parcă aveai foaie de eliberare
și ți-era teamă că scapi trenul?
- Kuda, ciortâi? încotro drace? înjura rusul și
gesticula de credeam că praf ne face.
Cum îl ajunsese pe Victor mai în față și cum
cunoștea limba rusă, tufa de Veneția, l-a luat la
întrebări pe el.
“Mâ, a început Victor, adică “noi” și s-a bătut
cu palma pe piept și mi-a atins și mie una-n cap, adică
amândoi bâl cotlovan și să priceapă rusul că era vorba

374
 de doi morți și-a pus mâinile pe piept, a închis ochii.
dar s-a împotmolit când să spună groapă.
- Zi, mă, tu pe rusește cum se spune groapă ca
eu nu știu.
- Habar, n-am! i-am răspuns.
- Atunci zi pe latinește, poate știe rusul.
- Gropa - gropae, substantiv de declinarea
întâi.
- Sapa, sapare; sapi, sapatum! I-am spus aiurea,
habar n-aveam.
- Și care din ele merge? mă întreabă Victor
disperat.
- Oricare, că rusul habar n-are. Se uită la tine,
de parcă ești căzut din lună.
- Gropae, rabota! gropi lucrat. I-am spus la
plural c-am săpat două. Spune-i.
în clipa asta se întoarce rusul și-i otânjește una-n
falca lui Victor de l-a zdruncinat.
“La brigadă, boho dușu mati!” și-i mai
completează vreo două, când lui, când mie câteva
picioare-n spate și-am ieșit pe poartă în coada brigăzii.
- Ai văzut, ce-ai făcut? îl iau eu la forfecat. Tu,
deșteptule, cu nările tale alea fine, uscați-s-ar că nu fac
două parale. “Hai repede că ne ia alții pe dinainte;
poate ne duce la ștăbulesele ștabilor și mâncăm
pârjoale moldovenești mari cât palma”. Ce-o fi fost în
capul tău, nu știu. Acum o să tragi acolo unde ne vor
duce, de-o să crezi că groapa făcută neamțului, n-a
fost decât o jucărie, un castelaș pe care îl construiai tu
când erai copil, la tine la apa Moldovei.
- Mai tacă-ți fleanca, mă odată, că-ți altoiesc
una-n bot, mai tare decât cea pe care mi-a otânjit-o
rusul cu mâna bleagă, de și-acum am sărat în gură.

375
Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Să zică bieții
fritzi bogdaproste că le-am asigurat un culcuș, cum ți-1
doresc să ai și tu parte.
- De-așa culcuș, să se bucure, știu eu cine.
- Naș-tu, Birman, politrucul, a completat
Victor. El te-a propus și. tot el te-a susținut, din
considerație față de tine, deși nu meritai, dar a știut să
convingă forurile superioare că ești o personalitate, că
ai rude la Paris și iată c-ai ajuns, unde n-a fost neam
de neamul tău. La talpa Aurorei Boreale, aici în
nordul nordului. Altul mai sus decât ăsta nu mai este.
Vezi cum calci să nu te prăvălești tocmai în sud. Ai
ocazia să vezi cealaltă parte a pământului, pe care n-a
văzut-o nici papa de la Roma.
- în concluzie, după calculele tale, aici e
sfârșitul lumii, totu-i pierdut, nici o speranță de viitor.
- Ai vrea să câștigi din treaba asta? Nu ți-au dat
25 de ani în cârcă, ce-ți mai trebuie? Să te și
plătească? Isprăvește tu sfertulețul ăla de veac, că nu
rămâi în pierdere, rusu-i bun, provoslavnic și nu se
uită el la încă un cincinal din admirație c-ai rezistat și
chiar două, dacă te vede că nu mori, te încăpățânezi.
Nu te obosești să te deplasezi la tribunal, vine
tribunalul la tine și dacă te găsește, din două vorbe
și-un cuvânt ești în formă, legal cu actele gata înnoite.
- Dacă murim, Victore?
- Așa se spune că murim, dar de fapt nu
murim, ne transformăm în străchini și ulcele, intrăm în
circuitul naturii, asta ți-o spune Victor, că el n-a fost
adus aici. Să-1 ferească Cel de Sus s-audă Stalin ce
teorie face el.
- Teoria prelungirii vieții prin îngheț? l-am
completat eu.

376
 - Stalin n-admite să fie contrazis. El știe că
toțu-i materie. Dumnezeu, sfinți, rai și iad sunt
minciuni burgheze. Așa că teoria prelungirii vieții prin
îngheț și dezgheț o infirmă Stalin ca nefondată.
- Mă gândesc că ai dreptate, dragă Victore. De-
aici nu scapă nimeni. Teoria cu înghețul și cu
revenirea pe lume după dezgheț, mănușă ni se
potrivește nouă.
- Și-atunci ce crezi? mă întreabă Victor fericit.
- Dacă totu-i pierdut pentru noi, nu mai avem
nici-o speranță, n-ai vrea să recurgem la o stratagemă?
- Care? Zi! poate avem și noi un noroc pe
lumea asta.
- Să ne înghețe, adică să ni se oprească
funcțiile organismului și să stăm cum stau peștii în
gheață și când îi scoți, juri că-s vii.
- Nemaipomenit! Capul tău, nu degeaba
glumesc eu cu tine că ești academician, a mai fost la
un cur de babă. Sunt adept. Decât cu spatele plin de
cărămizi, mai bine în coșciug de gheață liniștit
- îmi pare bine că ești de acord. Rămâne să
găsim pe cineva să ne facă felul, fiindcă-n rest avem
de toate: gheață nu ducem lipsă, zăpadă cât vrei, doar
puțină voință și de asta în situația în care ne aflăm, o .
facem cu toată bucuria.
- Și cam câți ani să stăm acolo? întreabă
Victor, speriat oarecum.
- Cred 300 de ani, sumă rotundă. Gândește-te
ce surpriză va fi la dezghețul nostru. Un fenomen
epocal. Lume după lume, va veni să ne cunoască, iar
noi vom călători din oraș în oraș să ținem conlerințe
copiilor de-atunci și să le vorbim de era noastră, de
război, de Vorcuta, de Stalin, de camaradul nostru

377
Hitler. Păcat că s-a sinucis, fricosul ciracului, că-1
aduceau ramburs rușii, fiind aici, climatul călăilor cel
mai potrivit. Cu gurile căscate ar asculta strănepoții
ăia la câte și mai câte le-am spus.
- Atenție, îmi dă Victor cu cotul. Am ajuns și
din clipa asta fii atent cum calci, ce faci să nu-ți facă
felul cineva, vreun blatnoi c-un lom în cap. Ar fi
păcat, că de mâine, poimâine, trecem să găsim soluția.
într-adevăr, intrăm în incinta fabricii de ciment
în construcție. Pe o linie moartă sosise un vagon plin,
ochi, cu 60 de tone de ciment vărsat. II luaseră rușii
doldora cum era “ajutor frățesc”, fiindcă prietenul la
nevoie se cunoaște și pe benzina noastră, tot eram
datori, l-au adus cum au putut, până la noi la Vorcuta,
sus.
“Reșița, Reșița!” a citit cineva tare: “Căile
ferate române”. Ca un copil l-am îmbrățișat și l-am
sărutat pe toate părțile. Să te pomenești după 10 ani de
lagăr și departe de țara ta, cu cineva de la noi, tocmai
la rădăcina aurorei boreale, c-un vagon lung, cu arcuri
elegant, mă mir că n-am luat-o razna!...
- Ce faci românașule? Ce poți să ne povestești
de la noi? Cum trăiți în noua orânduire? Nu v-au adus
cimentul comuniștii în schimb de experiență să vedeți
minunile societății comuniste?
Vagonul, cât ți-i elefantul de mare stătea mut,
și sătul
cum era, nu scotea o vorba. Ne plângea de milă în
sinea lui și-i părea rău de cunoștință. Știa cât era de
plin, până-n gât, fiindcă nu-1 luau rușii gol cu
împrumut, îl luau de tot.
- “Vnimanie!” altă sărăcie, atenție adică, numai
ce aud că strigă un rus, pe care l-am găsit acolo, picnit

378
 și el, adică condamnat. De altfel nu se afla nimeni în
contrabandă la nord, pripășit să circule liber prin oraș.
la cinema, sau la teatru. Era totul organizat - fete și
băieți separat, un fel de internate, bine păzite, cu
sârmă ghimpată să nu între lupii peste noi, că n-aveam
dreptul la pistoale. Era interzis. Așadar, o regiune
întreagă numai institute de educație și cultură
marxistă, toate cu administrație proprie. De asemenea.
mâncare ușoară, după prescripții medicale, că mureai
de flămând, nu de diabet. Alcoolul lipsea cu
desăvârșire. Stăteai de drag acolo, totul organizat ca
după carte că nu te mai îndurai să pleci. Este drept că
și rușii, stăpânii noștri, erau de-acord să nu te
obosească cu drumuri lungi. Te-au dus aici, ce-ti mai
trebuie? Ai nevoie de ceva, ți-aduc acolo, fără
oboseală.
- Vnimanie, din nou, numai ce-aud glasul
răgușit al blatnoiului și el de-al nostru, l-am
recunoscut după numărul de pe braț și de pe căciulă.
II ținea în frunte să nu se deoache.
Fiecare se înarmează c-un sac. a cincizeci de
kg. Se aflau într-o magazie și câte unul în spatele celui
din față, șir indian adică, începe descărcatul
pulmanului.
- Pui mâna pe sac, priviți cum fac eu, ne arătă
practic: intri sub vagon între șine, potrivești gura
sacului sub mânerul capacului și tragi de el. în clipa
asta curge cimentul și ții sacul până se umple. II legi
apoi la gură și ieși, nu înainte de-a trage capacul a

- După care? întreabă cineva din mulțime.

- Cu sacul în spate sau pe brațe, cum iți vine
mai bine, urci treptele până sus și-ai să vezi cisterna.

379
în care ai să verși sacul. îl scuturi bine, cu amândouă
mâinile, nu uiți ața și cobori de unde ai plecat, adică
de sub și...
nă! am completat noi într-un glas, semn
c-am urmărit explicațiile.
- Ca ultim cuvânt, să nu ne supărăm pe parcurs,
o mică recomandare: șirul indian curge ca o apă de
munte, adică mai concret când sub șină la vagon, când
pe scară la cisternă. Șnur. Așa-mi place. Să vă văd!
- Ce zici Victore, te ține cureaua?
- Dacă scap teafăr din schimbul ăsta și de toată
ziua de azi, și nu m-adoarme cu vreun lom în cap, de
mâine sunt hotărât să încep înghețul.
- Fără dezghețare? îl întreb eu.
- Mă mai gândesc.
A fost o zi de iad. Ghinionul când te paște se
ține de tine gânj și până nu-și face el gustul, nici că te
lasă-n pace.
La primul tur, parcă era fără mâini Victor,
descurajat, nu știu cum s-a întâmplat, că în clipa când
s-a aplecat din/vârful scării să verse sacul, câlc!
căciula din cap. în fundul cisternei a nimerit și amin,
că s-a și acoperit cu ciment. A încercat să se plângă
blatnoiului, dar când l-a văzut că înșuruba în mână
lomul de oțel, îndreptându-se spre el, nici Victor
prost, dintr-o mișcare a și luat-o din loc direct în șirul
indian s-a oprit, exact de unde plecase, imediat în față,
fără nici o pretenție.
Munca era infernală. Coborai sub vagon, între
linii, unde bâjbâind căutai mânerul. Trăgeai clapa c-o
mână de mâner și cu gura și cu mâna cealaltă potriveai
gura sacului. Cum era un vânt de te învăluia, și cum
cimentul era mărunt pulbere, te izbea în față de-ți lua

380
 vederea. Chiorăște închideai la loc și tot chiorăște
teșeai cât mai repede, fiindcă blatnoiul stătea chiar
acolo.
- Un lagăr îngropăm, mi-a spus Victor, pe care
l-am recunoscut după vorbă doar. Era tot una de
ciment, morar din cap până-n picioare. Pentru el a fost
cel mai greu, fiindcă prăpădise căciula și-i îngheța
capul; dar și mai greu pentru că era înalt și-l’ luase ia
ochi șeful, și-1 aștepta la cotitură să-1 împingă, că nu
încăpea și-atunci îl presa cu genunchi pe cap, cam
după ceafa până dispărea sub vagon.
Așa am lucrat în chip alert douăsprezece ore.
De-un singur lucru am avut baftă că nu ne-a obosit să
și cântăm: “Vrem Ardealul prin război și foc!” De fapt
voiam și Basarabia și celelalte, dar ne-a fost frică să
nu-i supărăm pe bunii noștri vecini.
Am fi hăgit de pomană, fiindcă Ardealul îl
luasem înapoi. Nu ni l-au dat din milă sau din inimă
generoasă, ci cu jertfa a mii de morminte, pe care
le-am semănat de la Alba lulia, la Budapesta și de la
Praga până la Berlin. Asta-i soarta mielului în fața
lupului.
Când ne-a văzut schimbul doi, îmbrăcați în
straie cenușii și-au pus mâinile în cap.
- Cum este? ne-a întrebat unul din coloana
proaspăt venită.
- O joacă de-a v-ați ascunselea; când ascunși
între șine sub vagon, când pe scară la cisternă! i-a
răspuns chiar Victor. . .
întorși la lagăr, nici mâncare nu mi-a tiebui.
frânt cum eram, m-am spălat cum am putut și-am
trecut sub pat cu capul pe pâslari.
Până să închid ochii, mi-au aparut in minte cei

381
doi nemți îngropați în pământul bocnă.
Mă gândeam și mă răzgândeam oare unde este
mai bine, unde mă găseam în clipa de față sau unde se
atlau cei doi nemți, pe care îi repatriasem pe lumea de
dincolo.
Cu nedumerirea asta pe care n-am clarificat-o,
am închis ochii și-am trecut pe jumătate mort lângă
nemți. Dimineața când m-am trezit eram un alt om.
Nu mă-ndur. “Pe cer sunt stele-flori și păsări pe
pământ”. Așadar versurile lui Vlahuță m-au încurajat.
“înaintea morții mele, moartea dragostei de viață”.
Tocmai apăruse-n ușă ăla care ne purta de
grijă. “Volanta la poartă”. Tot o fugă m-am instalat în
frunte și-alături de mine, i-am ocupat loc și lui
Victor... Prin muncă uitam de toate, prin muncă
învingem, dragă Victore...
- Chiar așa! se miră Victor. Ai uitat de îngheț?
Am ieșit pe poartă și ne-au dat în primire un
vagon, plin cu durghini și grinzi din lemn.
- Fii atent să nu-ți cadă pe picioare vreo
durghină că-ntr-un ceas ți le și taie și-ai și scăpat de
muncă...

CEI DOI ARDELENI

îmbătrânise bietul Victor, prietenul meu, de
suferință. Aproape zece ani de acumulări dureroase,
înfrângeri la fiecare pas, îl transformaseră dintr-un
temperament plin de optimism, într-o fire tăcută,
care-și găsea liniștea undeva în subconștientul lui.
Izbucnea uneori cu aceeași vervă și-avea în
sufletul lui de moldovan o bogată experiență de viață.

382
 Aplica la obiect un proverb sau găsea zicala cea mai
nimerită într-o situație oarecare.
- Du pâslarii să-i usuci și fii cu ochii-n patru să
nu-i arzi.
- I-am pârlit, Victore mă întorceam eu amărât.
- Nu toate muștele fac miere, îmi răspundea el
și dădea din cap a pagubă.
Argint viu, umbla din baracă-n • baracă.
înfometat după vești să-și liniștească sufletul lui
înecat. Noaptea dacă ar fi intrat un nou lot de deținuți
în lagăr, Victor era acolo de_ față și-a doua zi mă
informa cu lux de amănunte.
- Mai odihnește-te, dragul meu, mai și dormi.
nu sta huhurez noaptea întreagă și nu mai umbla după
cai morți să le iei potcoavele, că n-o să trimită comisar
special, Stalin, să te repatrieze. Situația ta este
definitivă, ștampilată și parafată. Douăzeci și cinci de
ani nu mai umblă nimeni la dosarul tău, atunci cu o zi.
două înainte de sfârșitul sorocului vine unul și-ți
prelungește cu cinci ani, adică un cincinal și rămâi
mai departe cu forme legale.
- Dacă-ți spun ce-am aflat, azi noapte rămâi
prost! îmi spune el.
- Ce vorbești, Victoraș? Spune ce mai stai;
- La a treia baracă față de-a noastră, am întâlnit
doi ostași români, amândoi din Ardeal. Pe unul il
cheamă Ieremia și pe celălalt Simion. Au făcut parte
dintr-un regiment din Bistrița, nu departe de satul lui
Coșbuc. Erau recruți și n-apucaseră să intre in toiu
războiului, că-n-tr-o zi, în timp ce armatele noastre au
trecut cu tot materialul de război, alătun de ruși și
mureau luptând împotriva nemților, o alta parte om
ostașii noștri au fost încolonați și transportați in

383
vagoane bou tocmai în Urali și împrăștiați ici și colo,
pe tot întinsul Uniunii Sovietice. Am rămas trăznit.
Unde s-a mai pomenit o așa frăție?
- Și sunt condamnați și ei?
- E cineva necondamnat aici? Parcă ai fi căzut
din cer. Năcialnicii că-s năcialnici mai întâi au fost ca
noi și după ce și-au făcut un stagiu de 10 - 15 ani au
fost opriți, că tot se obișnuiseră cu climatul.
- Criminali de război?
- Sunt condamnați de drept comun. Ca noi mai
rar. Reprezentăm piesa de muzeu cu valoare
inestimabilă. Ei au pedeapsa mică, doisprezece ani
fiecare.
- înseamnă că n-au făcut nimic. Au fluierat în
biserică, poate.
- Cică ar fi spart hlebăria (magazia de pâine)
și-au vândut buhăncile pe mahorcă. Un fel de
negustorie pe cont propriu.
- Sunt triști, abătuți? îl întreb eu pe Victor.
- Nici nu le pasă. Se mândresc cu articolul lor,
fiindcă toți îi bagă-n seamă! îmi răspunde Victor.
- Au dreptate. Mâine, poimâine sunt acasă, pe
când noi?
- Cotlovanul! completează Victor.
- Categoric. Aici ne îngroapă. Puteam face și
eu ceva să ies de sub ochii lui Birman, dar n-am făcut
nimic.
-Jți spun eu ce trebuia să faci, îmi răspunde
Victor. în loc să fii buchisit franceza și alte prostii
câte ai adunat în capul ăsta, pe care-1 porți de pomană,
că n-ai nici un profit de pe urma lui, să-1 fi așteptat pe
Birman în lagăr, să nu te vadă nimeni și poc, poc! să-i
fi dat două palme să-i crape obrazul. A ta era izbânda.

384
 10 ~ 12 ani, floare la ureche și era cu totul
o altă situație. Mai întâi, scăpai de cei șapte ani de
prizonierat, pe care nu ți-i ia în seamă nimeni în
situația de față. I-ai făcut degeaba și-acum bașca 25 de
ani de-abia începuți. Cât fac, mă, cu totul?
- Treizeci și doi de ani, bașca prelungirile, îi
răspund eu.
- Tu chiar crezi că-i faci cu completare, să
zicem, și rusul se îndură de tine?
- Atunci, e nenorocire.
- Să-ți între în cap, că nu ești un terchea -
berchea, un hoțișor de buzunare, ești mare, n-o fă pe
modestul. După Goring, Himmler urmează Bușu, eu,
tu, Mihăiță chiar, regele nostru e mic față de tine. A
fost decorat de Stalin și când a văzut că se îngroașă
treaba, să scape omul cu viață, a întins-o peste hotare.
S-a căsătorit cu Ana, fiica reginei Danemarcei, are
cinci fete și-și vede omul de nevastă și de gospodăria
lui. Tu ce faci? Uiți unde te afli?
- Nu uit, tocmai vreau să adaug ceva la cele
spuse de tine. Articolul ardelenilor intră sigur în
amnistieri și grațieri. Sunt diferite evenimente când se
mai eliberează pușcăriile și lagărele de hoții de
buzunare, de pungași, ca să aibă loc pentru cei care
critică în somn regimul. De pildă, am auzit că se
însoară Stalin, fiindcă i-au fugit nevasta și~ fata in
America. Imaginează-ți amnistii și grațieri. Gâilă o să
curgă. într-unul din aceste decrete care-s pe drum
intră sigur ardelenii noștri. Mă gândesc chiar să le dau
o scrisoare s-o ducă la ai mei. Vreau să-i rog sa-mi
facă cele creștinești. w.
- Ce crezi tu că nevestele noastre, ma inti erupe
Victor, au rămas aceleași fetițe inocente și

385
nevinovate? Știu ele ce fac. Ne-au dat și de pomană,
n-ai tu grijă. Ar fi prea naive, mai ales, că noi purtăm
vina, noi le-am pus pe frunte și lor: “soție de criminal
de război!” Nici la mătură n-o mai primește nimeni.
- Ești mai tare decât Solomon, așa le judeci,
Victoraș.
- Și totuși, dacă stăm puțin și ne gândim, ai
avut noroc cu carul. Ar fi nedrept să nemulțumești pe
Dumnezeu.
- Care noroc, mă deșteptule? Că mi-a căzut
părul de am ajuns să-1 fac mustață-n chelie?
- Nemulțumitului i se ia darul. Ai uitat că ți-a
comutat pedeapsa cu moartea în 25 de ani?
- Dar 25 de ani nu tot moarte înseamnă?
- înseamnă, dar diferă. Altă moarte este să te
vezi cum te dai huța-n ștreang și alta să te trezești
mort dimineața. Ai trecut pe tărâmul celălalt fără popă
și fără mulțime să te scuipe și să te înjure. Ăsta nu-i
noroc.
- Și-ncă ceva, intervine Victor. Intri în istorie:
criminalul Hitler, criminalul Himmler, criminalul -
subsemnatul, criminalul - tu. Este vreo diferență?
Asta-i dreptate, astea sunt drepturile omului, pe care
numai orânduirea comunistă le aplică și le respectă.
La comuniști, cum zic bărboșii Max și Engels,
oamenii sunt egali de la natură. Clasele sociale au
dispărut. Suntem tovarăși la târnăcop și nu la mapă.
Una-i să-i tragi din greu la descărcat vagoane de
ciment și alta să stai în fotoliu și să dai ordine.
- Re vino la ardeleni, nu mai bate câmpii! îi
spun eu.
- Se întorc bușiți de pâine, numai sfrunțită, de
soțiile ștabilor de-afară. Numai tu n-ai noroc. Cum știi

386
 tu să calci combinezoane, chiloti și sutiene, pe brațe
te-ar ține și rusoaica nici moartă nu ți-ar mai da
drumul. Păcat. Tu ești un '’Rembrandt” și nu vor rușii
să te fure cineva pe-afară. Și dacă am intrat pe făgașul
minunilor și dacă-ți mai spun una, mori de-a binelea.
- Zi, Victoraș, că la vești bune mă țin tare.
- Se întorc de-afară, de la rusoaice, cu ceapă.
Pem silabe îți repet: cea-pă!
- Extraordinar!...
- Ce-apă? Să vezi și să nu crezi, ceapă s-o
spargi cu pumnul și s-o mănânci cu pâine. îți dai tu
seama cum trăiesc băieții ăștia?
- Ca-n sânul lui Avram, Victore. Și pe lângă
asta îți mai spun și eu ceva. Articolul lor, zece ani
nimica toată, amnistia și grațierea sunt pe drum.
- Și-apoi optimismul face mult! îmi răspunde
Victor.
- N-ai putea cumva să le ceri și pentru noi o
ceapă? Nu s-o mâncăm, că nu-i de nasul nostru. S-o
păstrăm.
- Ai dreptate, îmi răspunde Victor. Când vom
sărbători 10 ani de pușcărie, fiindcă suntem sigur tot
aici, dacă nu murim între timp, s-o spargem cu
pumnul și s-o servim în loc.de șampanie.
- Hai să mergem la ei, poate cine știe cum ne
căpătuim.
- Mergem, fiindcă îi găsin% ei n-au norma.
Muncesc câte 2-3 ore pe zi și după aceea se așeaza
la masă cam tot pe-atât. Ce le lipsește: pâine - pain ,
ceapă - ceapă, buzunarul plin de mahorca, așa ș
fac de mai mare dragul pușcărie
Am plecat, tot aveam ziuai liberă după grafic și-
am dat de ei. Doi băieți înalți și bine facuți. fără prea

387
 .iulie probleme să le înfierbinte capul. Ne-au primit
cu multă bunăvoință, nedezmințând ospitalitatea
românească.
- Mi-a povestit Victor tragedia voastră, am luat
cuvântul eu cu scopul să-i apropii sufletește. Să fiți
aduși din țară, prinși cu arcanul și ^îngrămădiți în
vagoane ca pe vite, este ceva cumplit! în timp ce frații
noștri luptau și mureau alături de ei, adică de
comuniști, de altă parte se comportau ca cei mai mari
dușmani. Asta-i prietenie sau cum îi spun ei tovărășie?
Asta este adevărata crimă împotriva umanității.
- Taci! îmi spune Victor. Să nu tragă careva cu
urechea și să te toarne, că pe loc îți transformă 25 de
ani în juvăț sau cartuș în cap!
- Adică moartea? sare speriat Ieremia.
- Nu moartea, groapa! îi răspunde flegmatic
Victor.
- Asta-i situația. Suntem ostași și războiul
pentru noi încă nu s-a terminat. Numai când ne vom
vedea acasă, putem spune c-am scăpat.
- Tu nu vorbi de casă, îmi răspunse Victor,
fiindcă tu știi cine ești. Călăul omenirii. Asta nu-ți
intră-n cap, dar ai timp să te obișnuiești până la urmă.
- Articolul vostru, băieți prezintă un caz ușor,
minor și-ntr-o noapte, știți cum sunt rușii, vă pomeniți
scoși pe poartă, davai, davai și-acasă.
- Să te-audă Dumnezeu, Ionică dragă, îmi
răspunde Simion.
- De aceea v-aș ruga să-mi luați și mie o mică
scrisoare pentru a o duce la ai. mei, să știe și ei cum
trăiesc și în ce situație cumplită mă aflu.
- Cu toată plăcerea, dar vezi ce scrii, că dacă

388
 mă prinde cu scrisoarea ta, mă întoarce din nou pe
zece ani. H
Scriu c-o duc foarte bine, că am serviciu ușor.
serviciu de intelectuali, că mă aflu într-o regiune
unde-i primăvară continuu, că sunt ghiftuit de
portocale și că în scurtă vreme voi fi în mijlocul lor.
Misiunea ta, Simioane, este s-o duci personal și la
despărțire să-i spui tatei, numai tatei, că el e mai tare.
- Ce să-i spun?
- Să înțeleagă totul pe dos.
- Așa merge foarte bine... Te-asigur că mă duc
personal.
- Acum este cazul să ne bucurăm, la o frunză
de ceapă că n-ați mâncat așa ceva de ani de zile, ni s-a
adresat Ieremia.
- Au scos din trăiștile lor pâine făcuta în
cuptor, de rusoaicele cărora le făceau curățenie în
casă, suharei din abundență și la urmă, gând la gând
cu bucurie, ne-a înmânat câte o ceapă la fiecare, bașca
patru cepe zdrobite-n pumn și presărate cu sare. A fost
ceva festiv.
Când am pus mâna pe ceapa pe care mi-a
oferit-o, nu știam unde s-o ascund. Aur de 24 de
karate.
“De zece ani nu te-am gustat, nu te-am văzut,
gălbioaro. Eram indiferent cu tine, recunosc. Ip promit
că dacă mă voi întoarce cândva acasă, te voi răsădi in
pământul cel mai gras. Te voi uda la vreme, mai mult
chiar decât pe-o floare”.
Iată băieți, m-am ridicat solemn cu ceapa n
mână, unde ne duc războaiele. A venit vremea s-
alungăm din viața noastră acest cataclism uciga or. n

389
loc de tancuri să construim pluguri, în loc de rachete
combine, secerători. Nu cucerirea Cosmosului cu
cheltuieli incalculabile ci oprirea degradării Terrei,
generoasa noastră mamă.
Nisipurile se întind ca o pecingenă, alunecările
de teren, inundațiile de asemenea aduc nenorociri,
foametea a luat proporții, zeci de mii de oameni mor
de boii și inaniție.
- Aveți dreptate! mi-a făcut cu ochiul Victor.
Așa-cum spuneți dumneavoastră, domnule
academician.
Am tăcut să nu mă cert cu el, dar când am
plecat, l-am întrebat:
- Ai ținut să-ți bați joc de mine, în fața
băieților?
- Dimpotrivă. Am vrut să le arăt că cine are
cap, cazul tău, adică, rămâne om, indiferent de situația
în care s-ar afla. Ție să nu-ți intre-n cap, că nu-i cazul
la tine și-a început să râdă.
La vreo lună, nu mai mult, mă pomenesc cu
Victor că-mi spune fericit. “Au plecat ardelenii! și-ai
uitat să le dai scrisoarea”.
M-am bucurat firește, iar cât privește
scrisoarea, n-a fost decât o glumă, mai mult să-i
încurajeze.
- De i-ai fi dat una-n bot lui Birman, ți-am spus
eu cândva, plecai cu ei acum.
- De ce n-ai facut-o tu?
- De prost ca și tine.

390
 MOARTEA LUI VICTOR

Noaptea aceea de pomină cu capra-n spate la

încărcat cărămizi încinse la sute de grade temperatură
și la descărcatul lor afară la minus 32 -.33 de grade,
peste care s-a mai adăugat și munca de gropar, plus
descărcatul pulmanului ochi, de parcă fusese luat de
împrumut și nu cu japca toate una după alta și la
scurte intervale, a reușit cu succes să între în spital.
- Cred că blatnoiul care stătea lângă șină c-o
rangă de fler în mână mi-a injectat putere, îi spun eu
lui Victor.
- Pe mine cine crezi că m-a ținut în picioare?
Ranga, dragul meu. Nu mi-era că mă omoară, ci că mă
schilodește.
- Când mă simțeam istovit, dragă Victore și
începea să-mi vâjâie capul ca-ntr-o moară, gata - gata
să mă prăbușesc, mi-aruncam ochii la rangă și ca prin
minune prindeam putere.
- Frica păzește pepenii! Ți-amintești ce ne-a
spus de la început: “Cine vrea să iasă din șir are voie,
dar când a ieșit să și moară, c-altfel îl ajut eu”. Tu mai
mic de statură, te-ai descurcat ușor, pe când eu înalt și
slab de-mi zornăie oasele a fiare vechi, vorba ta. era
chin să intru sub șină și să trag capul! Nu reușeam
decât împins cu genunchiul blatnoiului după ceafă.
- Cred că cele 60 de tone de ciment le va ti
deajuns pentru trei fabrici și nu pentru una cât vor ei
să construiască, îmi dau eu cu părerea. .
- Dar de pietriș, bolovani, cherestea, grinzi nu i
nevoie? Cine le va descărca? Unul ca tine, fiindcă eu
reușesc la sigur, îmi spune Victor.
- Te plângeai c-ai rămas fără căciulă, pe

391
vifornița aia, în schimb te-ai ales, spre norocul tău cu
temperatură. îți urez succes.
- Sunt convins de reușită! Nu vezi cum îmi
clănțănă dinții din gură? Nici țigara n-o pot fuma.
- Parcă te-a îmbrâncit cineva în sloiurile de
gheață, să prinzi crucea la bobotează! îi spun eu
glumind.
- Râzi tu, râzi! Puteai să faci și tu ceva, dacă nu
căciula, măcar bușlatul. îl dezbrăcai și te lăsai mai
subțirel, fiindcă vânt și ger a fost. N-ai a te plânge.
Natura ține cu noi. Capul însă...
- Mi-1 șterpelea și rămâneam ca vara.
- Ți-1 șterpelea dar răceai și intram împreună în
spital.
- O să încerc și eu cât de curând să vin după
tine. Poate în aceeași secție.
- Un sfat însă. Să nu bei zeamă de var stins
cumva că-ți arde mațele. Ai văzul ce-a pățit maiorul
Vuia? Pe cale naturală, să te îmbolnăvești. Asta-i
soluția cea mai bună. Mai tragi nădejde.
- Explică-mi clar, fiindcă la mine este vorba de
un caz aparte: “sunt bolnav, fără temperatură”.
- De frecat termometrul, nu te sfătuiesc, fiindcă
l-am frecat eu de strălucea oglindă. Degeaba. Muncă
de pomană.
- Și-atunci?
- Muncește încotoșmănat și trage la lopată, să
te regrete blatnoiul de harnic ce ești și în clipa când
simți că ești lac de apă, aruncă totul după tine, totul și
retrage-te undeva într-un curent ji pe loc te prinde.
Asta-i treaba cea mai sănătoasă. îmbolnăvire pe cale
naturală.
- O să încerc soluția, poate am noroc.

392
 - Hotărăște-te cât mai repede îți țin locul măcar
să fim în aceeași secție.
- Succes, dragă Victore și dacă reușești îți dau
și eu un sfat. Nu te grăbi să te faci bine într-o
săptămână, două, că doar nu le-așteaptă colaci afară.
Te prefaci că iei pastila, dar tu de fapt n-o iei. O pui
bine. Numai când vezi că se îngroașă treaba, iei toate
medicamentele și mai ceri chiar. Cumpănește treaba în
așa fel, să nu cazi din lac în puț.
- Fii tu sigur. Nu-i prost Victor. Știe el ce face.
M-am și gândit la varianta asta.
- De ce naționalitate este bolnavul de lângă
tine?
- Nu l-am întrebat până acum, că nu vorbește.
Bâiguie întruna și sforăie. Stă cu ochii închiși și geme.
De aceea aș fi vrut să fim împreună, că trecea vremea
altfel. Să știi că nici nu-i raiul pe pământ. Oricum, nu
se compară cu cei de-afară. vorba țiganului.
Nu trece multă vreme și iată că se fixează
comisia medicală. Acum i-acum! Dacă scap, mă
odihnesc și eu, mi-o lî de ajuns de când robotesc Ia
rădăcina aurorei boreale. Spun rușii că n-a fost bine
plasată de la început. S-a greșit calculul cu doi metri
mai mult spre dreapta și trebuie adusă mai la stânga.
Dezbrăcat la pielea goală, așa cum cere
regulamentul cu șira spinării prin haină, burta și mai
suptă decât suptă, m-am oprit în fața comisiei.
Mi-a făcut impresia că s-a speriat președinta
pentru o clipă când mi-a văzut mutra și s-a tras repede
cu scaunul mai în spate.
- Bolnoi?
Norocul meu că în clipa aceea m-a bușit o tuse.
Ca atunci când îmi șoptește cineva la lecție, tocmai

393
când să-mi articuleze nota 2 (doi). Nu i-am răspuns,
dar ea m-a lăsat în pace, n-a vrut să-mi mai încerce
fesa.
- Idi! trei luni muncă ușoară în interiorul
lagărului. Mă căuta năcialnica de la brigadă de mama
focului. Sosiseră cinci vagoane cu butuci și bolovani
de mai mare frumusețea.
- Sunt OK, muncă ușoară pentru întremare, le-
am spus eu.
Când m-am dus la Victor să-i spun bucuria,
mi-a spus:
- Un început bun. Ai făcut progrese. Ai grijă
mai departe, că vine din nou comisia și să nu te
găsească cu fălcile buhănite de somn și să creadă că
ești gras, fiindcă știi ce te-așteaptă.
- Pulmanul! i-am răspuns eu.
La vreo două săptămâni când am trecut să-1
văd, am rămas înmărmurit. Victor murise. Am întrebat
care a fost cauza morții și mi-a răspuns că s-a prăpădit
având cancer la plămâni.
S-a rupt ceva în sufletul meu. Am plâns și mi
se umplu ochii de lacrimi ori de câte ori mi-aduc
aminte de el. A fost un om plin de omenie, un
adevărat camarad și prieten.

FRAȚI DE SUFERINȚĂ

începând cu prima jumătate a lunii iunie și

până către sfârșitul lunii august, climatul devenea
acceptabil chiar aici în ținutul blestemat al nordului,
regiunea Vorcutei. Cerul îndrăznea să-și dezbrace
pufoaica și bușlatul gros al norilor și să se lase mai

394
lejer, mângâiat de soarele gârbov, care devenea mai
blând, mai darnic și mai viguros. îi simțeam dogoarea
pe obrajii mei biciuiți de vânturi și înghețați deși
pământul în mișcarea lui îl ținea tot marginalizat. nu-1
lăsa să-i ardă șira spinării ca la noi în timpul verii. Era
vorba de-o iubire de la distanță, potolită, ca după
aceea să rămână învins în luptă cu uraganele
năprasnice, lipsit de lumină și căldură.
Câte ciudățenii sunt pe planeta noastră, mică
cât un punct în fața universului! Le simți numai când
le trăiești aievea.
Ar fi costat mulți bani să te poți deplasa pe
cont propriu și să asiști liber la astfel de fenomene și
să constați cu ochii tăi atâtea și-atâtea inegalități câte
întâlnești la tot pasul. Aurora boreală cu scânteierile
ei fantastice te transporta într-o lume feerică, ireală,
n-o poți admira decât aici. De altă parte aspectul
monoton al albului fără sfârșit, pădurile seculare ale
erelor întinse de-a lungul mileniilor, astăzi
transformate în tufani și mărăciniș pitic, creează o
priveliște stranie, înfiorătoare. w
Chiar țipătul tânguitor al păsărilor te
înspăimântă. De câte ori îl auzeam, aveam impresia ca
mă strigă un duh necurat din lumea de dincolo.
Pe când la noi, acolo unde am deschis ochii pe
lume, luna mai este îmbrăcată în straie de fecioaia. cu
coroniță de mărgăritar, asemenea boabelor de r ;
Luna mai când pulsează viață mi-a readus in m
e pajiștea din jața casei, caișii, zarzării și prunii.
Înveșmântați în haine albe se clatină înfata lunii
unt gata parcă să înceapă un pas ușor de menuet. "
(Balul pomilor) de Dimitrie Anghel.

395
 Cu ochii întredeschiși pe luciul zăpezii care nu
se da învinsă, imaginația mea. asemenea unei ape
molcome, mi-ad,uce în minte toate aceste nedreptăți.
“Bufi ca din senin o daltă grea de oțel ascuțită
la un capăt brici m-a readus în lumea prozaică în care
trăiam. Un instrument criminal aruncat de un blatnoi
împotriva altuia, s-a înfipt la câțiva centimetri de
tâmpla mea.
Tocmai sosise Nelu Tecdorescu, prieten bun
din prizonierat, ploieștean de loc, ofițer de rezervă,
licențiat în Academia Comercială, condamnat și el, nu
criminal de război, ci pe motivul că răspunsese cu
aceeași mijloace pe care le-au încercat asupra lui. Era
prea mândru și prea în forță să-și lase obrajii lui
nepătați, murdăriți de Birman, o arătare de om.
- Ionică dragă, nu-i de tine aici, este o baracă
de înrăiți, criminali de rând, iar munca de făcut
curățenie cu razul într-o încăpere atât de mare s-o facă
altul. Tu vei merge cu mine în baraca mea și vei fi
ajutorul meu în munca de contabilitate de la viitoarea
fabrică de ciment aflată în construcție.
Munca pe care mi-a încredințat-o Nelu
Teodorescu consta din eliberarea pe bază de bonuri a
diferitelor materiale necesare brigăzilor care
construiau fabrica respectivă.
De asemenea, în afara magaziei de materiale
mai figura alături și un gater, la care lucrau doi unguri.
După două, trei zile, m-am familiarizat cu
munca fixată pentru întregul schimb, de 12 ore.
Am făcut cunoștință și cu cei doi unguri:
Ștefan și lanoș, cam de aceeași vârstă cu mine. Mă
înțelegeam cu ei în limba rusă, ei recomandându-mi-
se ca fiind din Budapesta.

396
 - Ce părere ai în legătură cu Ardealul? Al cui
este de drept acest teritoriu? mă întrebă intr-o bună zi
Ștefan.
- Evident că este teritoriul românesc. Avem
rădăcini adânci. Săpăturile arheologice au dovedit și
dovedesc că în măruntaiele acestui pământ sunt dovezi
categorice rămase de la strămoșii noștri: daci și
romani. Rezultă clar că noi, românii stăpânim acest
teritoriu de mii de ani. Ceea ce au făcut Hitler și
Mussolini în sensul că au smuls din trupul Ardealului
și l-au oferit pe tavă ungurilor, nu înseamnă că
prezintă un argument istoric, o dovadă certă în
favoarea lor.
- Nu-i adevărat. Voi, românii l-ați realipit la
România, cerșindu-1 marilor puteri: Franța și Anglia,
cu ocazia primului război mondial.
- Tocmai atunci de-abia, prin tratatul de la
Trianon din 14 iulie 1920 s-a restabilit adevărul
istoric. Opt sute de mii de români au murit pentru a
realipi la patria mamă Ardealul și celelalte teritorii
smulse cu forța și dictat. . A
în final, le-am reamintit că ungurii au venit in
Europa ca năvălitori în anul 898, prin pasul Duela in
Carpații răsăriteni și că la acea perioadă erau eja
formate cnezate și voievodate: Gelu, Menumoru ș
Glad. , ,. -
Teoria vacuumului pe care
ungurii nu poate fi verosimilă, fiindcă barb •
momentelor grele țineau piept împotriva na
iar copiii, femeile și bătrânii luau drumu ■
unde și expresia: “codru-i frate cu romanulI Dup..
stingerea focului reveneau la vatra or
Multe argumente le-aș ii putut servi, mui

397
dovezi de prietenie din partea poporului român le-aș
fi putut prezenta, multe cimitire de români semănate
pe teritoriul ungar pentru a-i salva de sub jugul
fasciștilor le-aș fi putut arăta, dar pentru faptul că au
trecut la insulte spunând că poporul român este un
popor de țigani necivilizați, am încheiat discuția,
explicându-le că în Transilvania nu se face absolut
nici o diferență între români și unguri. Toți muncesc
laolaltă, respectând aceleași legi, fără priorități din
partea populației majoritare. Trăim ca frații și ne
înțelegem ca frații. Munca și omenia ne unesc și ne
vor uni ^întotdeauna.
într-o noapte, cerul acoperit cu nori groși s-au
scuturat printr-o ploaie măruntă, deasă, ploaie ca de
toamnă. Au intrat în cămăruța în care mă aflam, unde
s-au apucat să se bărbierească.
In clipa când se spălau a intrat un subofițer rus,
liber. Făcea inspecție la diferitele posturi din incinta
lagărului, unde lucrau în schimb de noapte circa 1200
de deținuți.
Evident c-a și observat că cei doi unguri s-au
bărbierit. Unul dintre ei a fost surprins chiar în
momentul când își spăla clăbucul de pe față.
Au încremenit. A purta în lagăr astfel de
ustensile, arme albe așa zise, lame, bricege, cuțite
constituie abatere gravă de la regulamentul de ordine
interioară.
- Scoateți briceagul, briciul sau lama cu care v-
ați bărbierit! le-a cerut subofițerul rus.
Se prefăceau că nu pricep despre ce este vorba.
- Atunci, spune tu! S-au bărbierit sau nu? mi se
adresă mie.
- N-am văzut. Nu știu. Eu am stat cu ochii în

398
scriptele mele și nu m-a preocupat problema lor.
“Poc, poc “! îmi lipește două palme de-am
văzut stele verzi.
- Spune!
- V-am răspuns. Nu știu.
Văzând că nu poate scoate nimic de la mine, a
trecut din nou la primul.
- Scoate briciul sau lama.
Când au văzut ungurii că-i groasă pe ioc i-au
întins crăcana de care era legată o lamă. Apreciase
poate tăria celor două palme, pe care le-am primit fără
nici o vină.
- Privește! mi-a fluturat rusul crăcana, bucuros
că reușise.
- Nu mă interesează. Răspund numai de
persoana mea.
După plecare subofițerul s-au desconspirat cei
doi unguri.
- Mulțumim! Ai fost om corect, de caracter.
Toate aceste cuvinte mi-au fost adresate mie
într-o frumoasă limbă românească, cu accentul
specific ardeleanului. , A 4 . O11
- De unde știți românește? i-am întrebat eu
surprins. „ , n rlîl:
- Suntem unguri dintr-o comuna de langa[ uuj
Napoca, născuți și crescuți din tată-n fiu in
- Ați luptat cu armata ungară.
- Dacă dă bunul^ Dumnezeu și ?ăJ^deal9
acasă, unde vă stabiliți? In Ungaria sau in Ardeal.
' - Acolo unde am deschis ochii pe
Așadar, suntem frați na$ hat mâna și ne-
meleaguri și frați de suferința. Ne-a
am îmbrățișat ca adevărați prieteni.

399
 MOȘ DRAGOMIR

Să cred într-un destin cu legile lui imuabile,

din care oricât ai vrea să te abați ar fi de prisos, n-aș
putea să mă pronunț. Ceea ce aș putea afirma cu
siguranță este faptul că sunt coincidențe în viață care
te cuprind, te uimesc, dar nu generalizează într-un
principiu, într-o lege anume. Ceea ce ai văzut și trăit
cu propria-ți ființă, sunt singurele elemente care-și
spun adevărul.
Lucram noapte de noapte în biroul pe care-l
căpătasem prin generozitatea bunului meu prieten
Nelu Teodorescu și când terminam cu scriptele ieșeam
afară s-admir cerul înstelat al nordului. Era vară,
noapte friguroasă, dar plăcută, ca-n octombrie la noi.
Așezat pe-o băncuță lângă lagăr, singur,
aruncat de soartă la mii de kilometri și fără nici o
perspectivă încurajatoare, mă lăsam purtat de gânduri
și ca-ntr-un film începea să mi se deruleze amintiri de
pe vremea când eram copil, când eram mai mărișor și
repede ajungeam unde mă aflu. Cât de scurtă mi-a fost
viața și cât de scurtă și săracă!...
Poate înfrigurarea pe care mi-o crea tremurul
luceafărului aflat aici la el acasă, poate jocul fantastic
al aurorei boreale a făcut să-mi vină în minte moș
Dragomir, cu povestea lui tristă, poveste asemănătoare
cu cea pe care o trăiam aievea.
Eram elev în clasa a VlII-a a școlii normale
Focșani. Afară vreme de toamnă, noiembrie 1936, cu
zile posomorâte și cu nori plumburii, cu vânt rece care
începuse să fluture primii fulgi de zăpadă.
Pe porțile largi ale școlii, îmbrâncit parcă de
vânt a fost împins pentru a-și găsi adăpost un om. Prin

400
 înfățișarea lui, deși era loc să mă ascund la o adică, m-
am speriat și-am dat să fac cale întoarsă și să mă
strecor, dar cavaler la 19 ani, cum eram, am rămas
locului hipnotizat parcă.
Făcea impresia că-i scăpat dintr-un balamuc,
dintr-o închisoare, că-i un om dintr-o altă lume... îl
vedeam pe Ivan Turbincă, din povestea lui Ion
Creangă, în drum către lumea cealaltă. Era încălțat cu
opinci mari, cu ițari peticiți și soioși și cu un cojoc
mițos până la genunchi. în cap purta o căciulă mare,
mițoasă care-1 acoperea până deasupra sprâncenelor.
Părul lung îi atârna în plete nepieptănate și încâlcite.
Barba mare, mustățile lăsate îi acopereau figura că de-
abia i se puteau vedea ochii speriați. Ajunsese la doi
pași de mine și până la pământ și-a scos căciula și m-a
salutat.
- Bună ziua, tinere!
- De unde vii moșule? l-am întrebat,
impresionat de figura lui atât de diferită. Făcea
impresia că vine din istorie, că-i dac coborât de pe
Columna lui Traian de la Roma.
- Vin tocmai din Rusia.
- Din Rusia?
- De-colo, de departe!
- Și unde mergi?
- Merg la nevasta și copilul meu.
S-a oprit din vorb* L și-a oftat. Ochii i s-au
umplut de lacrimi. . . 9
- Ai fost în Rusia? Cin’te-a trimis.
- Războiul.
- Care război? t 1Q1o
- Războiul cel mare din 19lo -
-Și?

401
 - Am luptat la Mărășești într-un regiment de
artilerie din Huși. Deserveam cu tunurile noastre o
divizie de muscali. în octombrie 1917 când a izbucnit
marea revoluție din Rusia, rușii au părăsit frontul și-au
plecat în țara lor, unde s-au bătut cu armatele țarului.
în acea vreme când a fost mare învălmășeală
de popoare, ieșite ca o apă din matca lor, în acea
viitură, ca un uragan și lua totul în calea lor, am fost
luat și eu cu întreaga unitate și duși mai departe în
Rusia.
- Și de-atunci, acum te întorci?
- Acum, fiindcă după război Stalin a închis
granițele și de-abiaîn 1932 s-a dat voie pentru a putea
pleca fiecare în țara lui. Mă aflam atunci la granița cu
China și târziu după câțiva ani am reușit să lucrez ca
fochist pe un vapor chinezesc. Cu el am ajuns în
portul Constanța și de acolo vin pe jos și mă duc la
mine în orașul Huși, unde m-așteaptă poate, dacă nu
s-a prăpădit în timpul războiului, femeia și copilul.
-Nemaipomenit! Din 1917 și-acum în toamna
anului 1936, după 18 ani te întorci?
Era ora 13. Tocmai sunase clopoțelul de
încheierea^ cursurilor de dimineață. Elevii, pe clase,
intrau cu rândul în sala de mese. L-am luat de mână pe
bătrân și i-am găsit loc undeva într-o cămăruță, a
sufrageriei și-acolo l-am ospătat cu de toate.
Economul școlii domnul Tutoveanu, cu inima lui
sensibilă era impresionat până în lacrimi și i-a făcut
pachet cu de-ale mâncării.
După masă ne-am retras în sala noastră de
clasă și-acolo ne-a povestit întregul drum, întreaga
tragedie, asemănătoare parcă cu odiseea lui Ulise.
Făcea impresia, după figura lui speriată, după

402
felul cum tresărea la fiecare întrebare ce i se punea că-
i urmărit de cineva, pentru crimă sau evadare dintr-o
închisoare.
Automat răspundea la toate întrebările ce i se
puneau. Cărțile noastre de școală, pe care le tocisem,
nu prezentau atâtea curiozități palpitante, rupte din
viață, cu scene înspăimântătoare, pentru care într-o
exprimare simplă ni le zugrăvea cu atâta realism moș
Dragomir.
Siberia, Polul Nord, coasta de-alungul
oceanului înghețat, eschimoșii cu viața lor tribală încă,
în luptă veșnică cu natura nemiloasă erau realiăiți care
ne înspăimântau.
Nopțile albe ale nordului care țineau o
veșnicie, timp în care oamenii s-au aclimatizat aidoma
animalelor sălbatice, povestea cu prinderea vulpilor
polare și împrietenirea omului cu urșii albi, erau
povestiri, pe care le urmăream cu respirația întretăiata.
O rafală de mitralieră al cărei ecou se
răspândea și se stingea într-o melodie tristă pan
departe în nesfârșitul orizont, m-a readus, pe ci
de lângă baracă, din lumea viselor in realitate
aVorcutei. . „.x
Oare nu cumva destinul a încerca.să
prevină, că nu va trece multă vreme Și
urmele moșului Dragomir? Cum se expl
chiar mie ia fost & sâ-mi ațar -r> h« »
am făcut cheta printre colegi ^Hea vestea
pentru tren? L-a trimis pe el cineva s ,jui? Nu
că voi păși pe drumurile Siberiei și- j un
știu. Ceea ce știu este că, la fel ca e am tj
copil, că l-am lăsat la câteva luni Și era dacă
ani. întrebarea ultimă pe care mi-p Dragomir din
voi scăpa și eu, așa cum a scăpat moș ur &

403
ghearele destinului!
Cu ochii înfipți în luceafărul nordului, ca un
punct luminos în orientarea lumii, zdrobit de
imensitatea fără hotare m-am împăcat cu mine, cu
ideea că dincolo de noi este totuși o forță peste care nu
se poate trece, este un destin dulce sau amar, cum ți-a
fost sortit.
Viața și moartea nu pot fi încadrate într-o
ecuație pentru a fi rezolvată de noi muritorii. Oricând
ne-am abate din fața destinului, vrând să-l
transformăm după voința noastră, rămâne o lege
implacabilă. De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar
feri.
Faptul în sine, că nu ne-a fost permis să
cunoaștem momentul sfârșitului, îl consider absolut
logic. Dacă am ști, nimic nu ne-ar mai stimula, nimic
n-ar mai evolua, toți, resemnați, am aștepta clipa, pe
care o știm, fiindcă zi de zi o număram.

MIȘCARE CĂTRE NOI LIMANURI

Au trecut 17 luni numai din cele 27

pronosticate de către colegul meu Victor Vremir, ca
urmare a visului pe care l-a avut în noaptea spre
dimineața zilei când urma să ne îndreptăm pașii către
lagărul pentru ispășirea pedepsei. Din lipsa altor
elemente acest număr de 27 se fixase în subconștientul
nostru ca un cui.
Intrasem în septembrie, 1950. Iama începuse
să dea târcoale pe la colțuri de baracă, spulberând
fulgi de zăpadă.
în lagăr zarvă mare. O întreagă companie de
ostași sovietici invadase lagărul. Ce-b fi? Ce s-a

404
întâmplat? Ne întrebam noi, zguduiți oarecum din
cotidianul în care ne învârteam ca niște roboți.
De la mustul care a fiert atâta vreme înainte de
condamnare și de la neastâmpărul care te împingea la
sinucidere după primirea sentinței acum se potolise și
fiecare cu destinul lui mergea înainte. O flacără totuși
undeva ascunsă, flacăra speranței ardea în inima
fiecăruia dintre noi.
Trecuseră mai bine de 6 ani de când se
terminase războiul, șase ani de așteptare și nici o
vorbă să se producă vreo mișcare, vreo minune.
Și-acum iată zarvă, mișcare, furtună, goana în
tot lagărul. Seamănă c-un stup în care intrase
musafirul nepofitit. Albine toate în frunte cu regina
încercau să evacueze stupul de șoricelul nepofit.
Probabil, își dădeau cu părerea unii dintre noi,
c-au primit vreun ordin superior să mute lagărul, să-i
dea foc cu noi cu tot, fiindcă prea s-agitau in toate
părțile. Atunci mi-am dat seama că~ tovărășia ese
tovărășie, dar aceasta nu înseamnă că toți sun em
apă și-un pământ. Tovărășia rămâne tovărășie■ ca™
este vorba de muncă și nu tovărășie când es e v
drepturi, avantaje. Ar fi o neobrăzare sate g«
numai c-ai putea să stai la masă cu năcia ici, ș
mari. ,. • •
“Davai, davai!” români, nemți,. ș-
câțiva italieni, măcar de leac, că doar șii eii P
alături de nemți împotriva. rușilor, Ș >
Mussolini al lor nu fusese mai breaz e .t cu
Și poporul italian, drept mulțumire l-ara p^v
juvăț de gât din fir de mătase duPă1f^”nărnânml că
jos și cu picioarele în sus, să vada i P
prea zburase cu capul în stratosfera.

405
 O remarcă s-a putut face în sensul că ieșeau pe
poartă toți străinii, afară de autohtoni, adică de rușii
condamnați. Le plecau slugile și rămâneau ei între ei
să se descurce, ceea ce nu era deloc ușor.
întrucât nimeni nu-ți putea da nici un fel de
informație, fiecare căuta să se lămurească într-un fel.
Să fi venit oare ziua libertății? Iată o întrebare.
Să se realizeze oare visul lui Victor?
Mare ești Tu, Doamne! Ești singura forță care
poate să sfărâme lanțurile acestei babilonii a zilelor
noastre. Ajută-ne să ieșim din iadul în care ne-a adus
războiul. Luminează-le, Doamne, mintea celor care
ne-au condamnat fără vină.
Porțile s-au deschis larg și-o coloană de circa
1800 de deținuți, încolonați pe câte cinci am ieșit cu
piciorul drept în față, să fie cu noroc.
Făcea impresia unei atmosfere mai potolite.
Nici câinii parcă nu mai hămăiau în jurul nostru și nici
focuri de pistoale n-au mai răsunat. Ce s-a întâmplat?
O bucurie, o eliberare amestecată cu neîncredere, îmi
chinuiau mintea.
Către seară am ajuns în jurul trenului cu multe
vagoane pregătite fără zorzoane și fără fire telefonice.
Simțeam că mi se aprinde imaginația.
Așadar, zburam ca păsările călătoare, domnule
maior, către ținuturi mai calde.
- Bineînțeles. Nu vezi c-a sosit toamna? Poate
ne ajută Cel de Sus.
Maiorul Luscan, cu ochii tulburi, șterși, fără
expresie, se uita neîncrezător. Nu i-a fost deloc ușor să
zacă pe scândurile lazareului mai bine de 17 luni.
Mergea bălăbănindu-se, stors de boală și de lipsă de
mișcare.

406
 îmi sună în urechi și-acum cuvintele lui: “Să
nu v-abateți de la omenie, de la legi și regulamente și
să vă purtați cu acești oameni ca și cu părinții voștri.
Facem parte dintr-o armată a unui stat civilizat. Cine
va fi prins că s-a abătut și s-a dedat la hoții sau
maltratări, va fi aspru pedepsit!”
Emil, prietenul meu de suferință și coleg de
profesie, în ciuda anilor de concentrări, de război,
rămăsese încă tânăr în limpezimea raționamentelor lui.
Diseca problema de fond și știa ca un maestru de la
bară să separe ceea ce considera balast și cristaliza
într-o formă logică și deosebit de convingătoare ideile
esențiale.
Rămăsese acolo, rupt din inima mea Ștefan, cel
care îmi salvase viața în lupta cu armeanul criminal,
Victor Vremir, cel cu care împărțeam munca, cel care
găsea o soluție la fiecare impas. Cât aș fi vrut să-i văd
alături de mine în acest tren al speranței!...
în vagonul în care intrasem ne-am așezat pe
prietenii, pe paturile respective și după o noapte de
așteptare s-au închis ușile la vagoane și-un șuiera
prelung s-a stins într-un strigăt disperat, un strig e
adio, ca dăngătul unui clopot de adio în nemărginirea
nordului. w . .
Mișcă-1, Doamne, du-1, poarta-1 a P
lumii pe acest cal năzdrăvan, care a v ă
reîntoarcă în ținuturile calde, blagoslovit
Am închis ochii și cânta
gânduri, de vise, legănat de locomotiv
cântecul monoton: "te duc, te duc’. de
Mă duci, dar .^dȚ Cusneră prea mulți ani
neîncredere mă urmărea încă. Trecu .. p & yoj
de dezamăgire, prea multe deziluzii

407
 sfârși acest calvar, să cred că voi deveni din nou om
liber, că voi putea s-arăt lumii că nu sunt altceva decât
o victimă a războiului.
Față de febrilitatea cu care fusesem scoși din
zonă, ținând seama că trenul apucase cu direcția către
interiorul Rusiei, undeva în străfundul inimii mele
pâlpâie o rază de speranță. Mă gândeam că se apropie
ziua care va dezlega această năpastă care a făcut să
devin - din nevinovat în vinovat.
Așa se explică și faptul că n-am intrat în
infirmerie nici o zi, deși eram o umbră. Voința și
sufletul curat m-au ținut tare, mi-au dat putere să
rezist la toate greutățile ce mi-au fost aruncate în cale.
Circa zece zile și zece nopți, cu opririle
inerente, locomotiva n-a încetat să-și cânte cântecul
“te duc, te duc”!
- Am ajuns! au început unii să strige din
vagoane. Sigur am ajuns, completau alții. Acum se
odihnește după atâta drum.
Intr-adevăr se odihnea locomotiva care
parcursese imensa distanță Vorcuta - Nipropetrovsc.
Ne odihneam, obosiți după atâta zgomot de șenile.
Când s-a făcut lumină și razele soarelui ca niște săgeți
. au început să pătrundă printre crăpăturile scândurilor,
am auzit cum se deszăvoresc ușile vagoanelor.
“Davai”, au strigat ciasovoii parcă și ei erau
fericiți.
Ușile s-au tras în lături. Un soare tânăr și
frumos ca un fiu de împărat a năvălit ca o avalanșă de
lumină și căldură peste aerul apăsător al vagonului. Se
vedea clar frontispiciul scris: “Nipropetrovsc”, o
clădire frumoasă, refăcută după război.
Inima din nou a început să-mi bată. Obrajii îi

408
simțeam fierbinți, poate și de soarele care ne încălzea
darnic, nu cu zgârcenie ca la nord, dar poate și de
flacăra speranței. Ajunsesem aproape, așa de-aproape
încât respiram același aer ca-n aerul copilăriei mele,
când mă trimitea tata cu boii pe imaș, unde culegeam
flori nemuritoare.
Copacii își legănau frunzele lor verzi, pline de
vigoare. Un parc în fața noastră își expunea o* mare de
crizanteme de toate culorile. Cerul era albastru ca
sineala. Păsările călătoare umpluseră văzduhul și
făceau exerciții în vederea plecării.
Lumea curioasă s-a oprit din loc. Copii,
bătrâni, fetițe cu fundulițele pe cap, femei îmbrăcate
în rochii subțiri, înflorate, se uitau curioși la noi.
Eram îmbrăcați cu pufoaice și bușlat, cu
căciulă cu clape pe cap, eschimoși în toată puterea
cuvântului. Renii, săniile și câinii înhămați lipseau de
lângă noi. Până și un stol de vrăbii care făceau baie în
praful cald ciripeau cu ochișorii lor rotunzi și mici și
din privirea lor curioasă voiau parcă să întrebe: “de
unde veniți voi, oameni buni? De unde vă întoarceți
voastl*â atât de speriată, cu figurile atât de

r o planeta nordului, planeta Vorcutei, care

acea notă distinctă între climatul ei și climatul zonei
din care fusesem aduși.
“Davai” pe câte cinci, numărați de mai multe
?ri> 3111 tresărit. Ne-au condus într-un lagăr nu departe
e M-am bucurat mult fiindcă ne-au dus la baie,
de ni s-au schimbat hainele groase cu haine subțiri,
aine potrivite climatului în care ne aflam.
ved După 0 zi’ două’ nici gând de pre?ătiri în
erea plecării cum se zvonea. Dimpotrivă, ne-au

409
constituit pe brigăzi și-am început punea în
construcții de clădiri. Până când? Nu se știe.

A ȘAPTEA ZI SE RESPECTĂ

După baie, s-a trecut la vizita medicală, în

vederea stabilirii brigăzilor de muncă. Totul s-a
derulat precipitat, nu cumva să se piardă timpul care
costă bani.
La urma urmei nu ne condamnaseră să ne țină
flori în glastră sau să facem excursii la polul nord
pentru studiul aurorei boreale, ci să reconstruim ceea
ce am dărâmat, fapt pentru care ne-au și condamnat,
bineînțeles cu consimțământul guvernului din țară, ca
o recompensă față de tătucul Stalin care-i scosese din
pușcării și-i făcuse oameni.
Ca-n brânză a trecut printre noi la vizita
medicală. Pe mine a încercat să mă apuce de fesă, dar
tare, talpă, i-a respins mâna cât colo. Ține însă și mi-a
spus: idi!
De unde! "vrabia mălai visează”, m-așteptam
să mă plimb prin lagăr în halat, m-am pomenit
repartizat la cărat cărămizi cu capra pe spate, meseria
mea de la Vorcuta. Tocmai lua ființă un bloc cu 8
etaje.
A mers o vreme, ce le luai de ici și le duceai
dincolo, era vorba de etajul unu, dar începând cu 4 și
mai departe, iadul pe pământ. Un fel de Golgota, ce
mai tura-vura! cu o mică deosebire. în loc de cruce,
lespede de grea, eu duceam tot pe spate și tot bolovan
de grea, capra. O făceam pentru iertarea păcatelor, nu
ale mele, ci păcatele lui Hitler și Stalin că ei au

410
 declanșat războiul, care a băgat în mormânt peste
cincizeci de milioane de oameni.
Era un dute-vino! Lanț continuu. Ca furnicile
ne mișcăm când în sus când în jos și tot nu dovedeam.
Se lucra ca la un construcția piramidei Tutancamon.
Nici n-apucai să te descarce că și începeau să strige
zidarii: “cărămidă, cărămidă!’" Tot o fugă coboram.
Câte două trei trepte coboram să facem față ritmului.
Se zvonise că dacă se îndeplinește norma vom fi
plătiți cu 300 de ruble pe lună. Așadar nu mai era
vorba de lomul blatnoiului de la nord să te pomenești
că ți-1 îndoaie în cap. Ne aflam numai într-ai noștri și
când s-a auzit că intrase pe fir banul, ochiul dracului,
a fost și mai greu. “Cine nu poate să țină ritmul, adică
nu poate să facă față, să se anunțe singur la
comandamentul lagărului, altfel îl anunțăm noi. Nu
admitem paraziți pe spatele celor care trag să-și
îmbunătățească hrana și să fumeze o țigară”. Mai
puteai zice ceva?
Așa am mers la copită, de luni și până sâmbătă
seara., câte 12 ore pe zi. îmi simțeam spatele țeapăn și
mă întorceam cu capul ca lupul. , w
Am dormit neîntors în noaptea aceea și fără
griji. Mâine îi duminică, sărbătoare și nu ies la. muncă.
Când s-a dat deșteptarea duminică dimineață la
°ieie 5, bucuros m-am întors pe partea celalaltă. Nu-i
pentru mine, deci pot să dorm n-am treabă.
Nici n-am apucat să închid ochii c-a intrat
buzna peste noi, de parcă veneau tătarii, o grupa de
ciasovoi, fiecare cu câinele lup, ce de-abia putea sa-1
ținăm lesă și-au început să tune și să fulgere de parca
Uase foc dormitorul în care ne aflam.
- Deșteptarea, boho dușu mati! Deșteptarea. La

41 I
brigadă! . .
- Sevogdnia, azi adică, voscrisenia-Duminică,
praznic, sărbătoare nu se lucrează, i-a dat răspunsul
cineva dintre noi.
- Cacoi praznic? Mati praznic, fritzi! și-a
început să tragă de noi, să ne îmbrăcăm în mers și-am
ieșit așa de repede că nu nimeream ușa. Lătrau câinii
și trăgeau de ei tocmai când să-ți înfigă botul. La
poartă! de ne-a sărit și somnul și duminica și tot.
Ne-aștepta comandantul lagărului chiar. Acum
îl vedeam pentru prima dată. Cogeamitea omul, înalt
și gras ca un măcelar.
- Care-i motivul de n-ați ieșit la brigadă? De
altfel eram lipsă numai noi cei șapte ofițeri, că restul
ieșise la lucru.
A pășit în față, unul dintre noi, un băiat brunet,
cu ochi pătrunzători, hotărât de calm, reținut și i-a
răspuns următoarele:
- Tovarășe comandant, este o mică
neînțelegere, fapt pentru care îmi permit să vă
raportez. N-am declarat nici o grevă și nici nu ne-am
gândit la problema aceasta. Am lucrat de luni până
sâmbătă adică șase zile lucrătoare și a șaptea zi,
duminica, am socotit că-i ziua noastră de repaos. Este
un drept prevăzut în toate regulamentele lumii.
• De unde și până unde hotărâti voi,
pușcăriașii, criminali de război și v-asumați drepturi
ce nu sunt compatibile cu poziția voastră? Să vă fie
clar, ziua de odihnă se ia în funcție de graficul
brigăzii, câte 3, cel mult 4, indiferent de-i luni sau de-i
duminică. Focul într-o uzină nu se stinge la aprecierea
sau comanda nimănui. El arde continuu. înțeles?
Pentru câteva minute nu s-a mișcat nici unul,
dar când a început să poarte câinii când în fața când în

412
 spatele nostru n-au rămas decât șapte ofițeri. Restul
dintre cei care se hotărâseră, ostașii au ieșit tot o fugă.
Printre cei șapte câți număram se afla și
locotenentul de rezervă Râmneanțu, un camarad
prietenos, de loc din Timișoara, cu părul blond și cu
ochi albaștri.
- Voi ce-așteptați? Ieși tu! Câinii slăbiți din
lesă lătrau agitați în jurul nostru.
- Nu ieșim, suntem creștini.
- La carceră, bandiți fasciști! O să vă scot de-
acolo pe targă.
îndată ce-am intrat în carceră, am declarat
greva foamei, fiecare din inițiativă, fără să ne împingă
nimeni.
Trei zile am fost lăsați în plata domnului,
nimeni nu s-a sinchisit de noi. Văzând însă~ că
mâncarea care ne era adusă se întorcea întreagă, a
venit într-o bună zi doctorița lagărului. După ce-a
căutat să ne convingă că nu-i cu putință să fie aprobată
dorința noastră, fiindcă hotărârea de-a lucra vine de la
forurile superioare, după ce ne-a arătat consecințele
grave care vor rezulta din această încălcare a
regulamentului de ordine interioară, a trecut la fiecare
jn parte și l-a rugat ca o adevărată mamă, să intrăm în
legalitate.
Când a ajuns la mine și m-a văzut străveziu și
fața < cu ochii scoși, fiindcă nu puteam dormi din cauza
unui furuncul care-mi crescuse pe brațul mâinii stângi,
pe loc vrând-nevrând m-au luat pe sus doi ciasovoi și
m'a dus direct la infirmeria lagărului.
’ Tu mergi pentru operație! mi-a spus doctorița
nergic. Vrei să mori de furunculoză? a w
Se înserase și în a patra zi de grevă văzând ca
u se sinchisește nimeni să renunțe la grevă, s-a luat

413
hotărârea să fim hrăniți artificial.
Problema era bine stabilită, era vorba de
onoare, de principiu. Nimeni nu deschide gura ca după
aceea să înceapă să sugă ca mielul la oaie. Se va
opune rezistență, fiindcă numai prin jertfa se poate
obține ceva.
Primul la care a intrat doctorița cu doi ostași
după ea a fost bunul nostru camarad Râmneanțu.
Firește că s-a împotrivit cu toată forța, a refuzat
categoric, dai' până la urmă totul a fost zadarnic.
Văzând doctorița că se opune, cu toate c-a
insistat să se lase hrănit artificial, a dat dispoziție celor
doi uzbeci să-l imobilizeze, timp în care i-a băgat
furtunul pe gură și-a dat drumul unei soluții preparate
din griș, lapte și miere.
In loc ca soluția respectivă să meargă prin
esofag în stomac a intrat în plămâni și cu toate că s-a
zbătut ca-n ghearele morții, nu s-a putut face nimic. îl
ținea ca-n clește și-a murit asfixiat.
Alertați, rușii și mai ales doctorița, căreia îi
curgeau lacrimile, au hotărât încetarea grevei, cu
mutarea noastră într-un alt lagăr.

O NOUĂ MUTARE

_ A trecut și anul 1950. an în care, pe lângă

greutățile inerente ale vieții de lagăr, am avut și
bucuria mare c-am fost smulși din ghearele Vorcutei,
climat câinos și cu totul potrivnic mai ales pentru noi
cei crescuți înțr-un altfel de climat. Scăpasem de
gerul, de vânturile năpraznice, purgale cum se numeau
acolo, de blatnoii fără conștiință, așadar de inamicul
orcuta și rămăsesem în luptă cu dușmanul nr. 1 ’.

414
 comuniștii ruși. Deziluzii după deziluzii, fiindcă pe
măsură ce se scurgea vremea, nici vorbă de repatriere.
Visele noastre au început să se destrame ca niște
amintiri vechi.
• Inima mi se împietrise. Nu mai vibra la nici un
fel de zvonuri, cu toate că aceste zvonuri îmi dădeau
puteri, făcea să-mi țină trează acea comuniune
sufletească cu cei dragi, pe care îi simțeam aproape.
Zvonurile însă în legătură cu repatrierea s-au
întețit. “Mi-a spus mie un năcialnic mare că plecăm
în țară, că se pregătesc vagoanele în vederea
repatrierii, că s-au adus marmitele și alimentele la
gară”, spuneau unii din cei care lucrau în afara
lagărului. Aceste informații, fie că nu credeam absolut
deloc în ele, aveau darul să-mi oxigeneze sufletul
închis și posomorât ca o zi de toamnă târzie, să-mi
stimuleze acele impulsuri care nu te lasă să dispari.
“Fraților! dacă trenul trece de Nipru, ni s-a
adresat Ieremia, ardelean de-al nostru, ceferist și fost
mecanic de locomotivă mai bine de 30 de ani și apucă
direcția către est s-a zis cu noi. Speranțele noastre sunt
spulberate. Intrăm în interiorul URSS-ului și ne
lr}dreaptă către alte orașe distruse, cu ocazia
Războiului. în 15 - 20 minute vom ști precis ce se va
Wmpla cu noi”. Ieremia lucrase în timpul războiului
chiar în aceasta regiune, astfel că era bine documentat.
Toți strângeam pumnii, toți ne închinam și ne
se Producă minunea, dar minunea nu s-a
P °dus. Locomotiva a început să bată grinzile de oțe
pe care deja intrase. Liniște de moarte s-a
a m întunecimea vagonului cât și în sufle e
lastre.

415
 Am închis ochii prăbușit și m-am adresat
conștiinței mele. Până când? Nu mai rămânea nici o
speranță între mine și cei dragi, între mine și libertate.
Deja trecuseră mai bine de 10 ani. Minunile despre
care am auzit toată copilăria, minunile cu care mi-au
împuiat capul mama și bunica, nu sunt altceva decât
iluzii deșarte, create de om în neputința lui. De ce
toate minunile s-au întâmplat altădată și de ce nu se
mai produc acum? S-a încercat cu Petrache Lupu, de
la Maglavit, dar până la urmă știința făcând pași
giganți s-a descoperit că era vorba de-o afacere grasă
la adăpostul și la îndemâna unora cu autoritate
spirituală, o afacere plină cu saci de bani și nici cum
o coborâre a Duhului Sfânt. Dumnezeu ne-a creat
după chipul și asemănarea Lui, ne-a înzestrat cu
inteligență, sentimente, voință, pentru hrană pământul
și toate celelalte animale, dar ne-a lăsat să ne
descurcăm.
La urma urmei, chiar omul nu-i o minune pe
pământ, că doar nu vine coborât cu hârzobul din cer
sau adus de barză-n cioc, este vorba de un proces care
dacă are loc este posibil să vii pe lume, dacă nu, la
sfântul așteaptă. Cât mă privește cred c-ar fi fost mai
bine să nu mă urnească din loc și să mă lase acolo
unde eram.
După trei sau patru zile, ca de obicei trenul s-a
°PPț Pe o linie moartă, “Davai, davai”! cu ciasovoii și
câinii târâș după noi, “scoro, scoro”, cât mai repede pe
drumuri ocolite, fiindcă ei înșiși își dădeau seama că
era vorba de o ilegalitate, un abuz de putere cât
privește reținerea unor prizonieri, după mai bine dc
cinci ani de la terminarea războiului, am oprit în fața
lagărului. A urmat ca un ritual numărătoarea pe câte

416
cinci de mai multe ori. apelul și-apoi “davai, davai”!
în incinta locuinței noastre.
De data asta, debarcasem în orașul erou
Stalingrad. Aici s-au purtat lupte crâncene. Au
explodat mii și mii de proiectile de toate calibrele,
încât orașul, pe drept cuvânt, a intrat în istorie și va
rămâne, așa cum a rămas Austerlitz-ul sau Waterlo-ul
zilelor napoleoniene.
Lipsa de orientare, infatuarea pe care a
manifestat-o l-a costat pe Hitler prăbușirea unui
popor, cu o bogată tradiție din toate punctele de
vedere. Stalin a fost mai prevăzător, mai viclean și
dincolo de ceea ce gândea s-a făcut frate cu dracul și-a
trecut puntea.
Tot atunci, în monologul cu mine însumi îmi
defilau prin minte cum treceau pe lângă noi armatele
germane îmbarcate în mașini grele și cu care blindate
moderne, în timp ce armata noastră înarmată ca-n
1916- 1918 mergeam pe jos cântând din răsputeri
“Vrem Ardealul”. Răsuna stepa Calmucă. Eram in
parte motorizați și noi cu căruțe cu coviltir ca țiganii
nomazi să nu-1 plouă pe bulibașă, adică ^ajurui
companiei, iar noi trupa mișcăm ca melcul cu toa e-
cârcă: pătură, manta, arma cu 300 f^artușe, -
ajuns în linia întâi zdrobiți după mai bine e
parcurși. Brandul doar de 60 mmîl purta pe spat
biet cal luat cu rechiziție cine știe de unde, .
avut parte că-ntr-o noapte la coborârea unui P cu
a căzut și-a murit cu brandul peste el.
artileria plutonului nostru fără acest tunu ,
nevoiți să-1 ducem în spate până-ri limaîntâi. Acolo
facea el toți banii, cu o singură condiție ~ apropiat
Proiectilele decât în situația când inamicul P P

417
la 500 de metri. Procedai altfel, erai luai la întrebări.
Dar mă luai cu ziua târgului și-am uitat să spun
că o dată intrați în lagăr am trecut la baie, vizita
medicală și încadrarea pe brigăzi.

O ÎNTÂMPLARE NEOBIȘNUITĂ

Pe mine m-a încadrat în brigada condusă de

Florea Gheorghe, cel cu care lucrasem Ia polul nord.
El conducea și aici o brigadă de specialitate în
construcții și deși n-aveam nici o specialitate, din
simpatie față de mine, m-a trecut pe listă alături de
încă 5 necalificați.
Tocmai se inaugura odată cu venirea noastră
un nou șantier. Lucrarea care avea să ia proporții
începe de la fundament și merge până la finisare.
"Ce naționalitate sunteți? ne-a întrebat rusul de
la intrarea în șantier, un om nu prea înalt, cu
sprâncene negre, împreunate și cu fața smolită,
pasămite inginer. Vorbea parcă în. vârful limbii,
coincidență cu Florea, brigadierul nostru.
- Români! i-a spus Florea.
k. 7 Hitler să cuceriți Stalingradul? și-a
zâmbit ironic. Cine-i brigadierul?
“ Eu, i-a răspuns Florea.
' Cum te cheamă?
- Florea Gheorghe.
- Florea!... s-a încruntat rusul, schimbându-se
la figură.
- Din ce loc anume?
- Din Câmpulung Muscel.
- Câmpulung Muscel! și l-a privit cu ochii
mari.

418
 Să știi, mă gândeam în sinea mea, ori ne
fericește cu un loc de muncă mai ușor și mai bănos,
ori ne potcovește, din două - una.
- Ce meserii cunoașteți? a întrebat emoționat
oarecum.
- Tâmplari, dulgheri, betoniști, zidari și
necalificați, i-a răspuns Florea.
- Veți lucra ca dulgheri. Este o muncă ușoară
și spornică. Dacă vă veți strădui să îndepliniți norma,
aveți posibilitatea să câștigați câte 200 de ruble lunar,
în mână, în afară de cele trei mese pe care le primiți în
lagărul vostru. Clar?
Către orele zece, brigada deja se afla în pâine,
adică la lucru, în calitate de dulgheri.
- Florea Gheorghe, la inginerul șef.
Am tresărit cu toții. Ne schimbă cumva loc
de muncă? Ne trimite în altă parte? Mi-ar fi pănit rau,
fiindcă mă încadrase, în calitate de normator, adie sa
țin în scripte evidența de lucru, în vederea întocmim
fișelor de plată.
Până să se înapoieze Florea, am stat cu s
la gură. în poziția în care ne aflam acolo, in .
clipă putea să se întâmple ceva, de rărE.^ne^1 |ivicfia
După circa 2- 3 ore s-a întorsjlo^
față, agitat și, întrebându-1 ce s-a m P ’
răspuns sec că totul este în ordine și n
treabă, brigada rămâne pe locul fixat e g
Mai către orele 4 - 5 după
Posibilitatea să stau de vorbă cu Flor . care
=1. firește vrabia mălai viseazăJ- “
t-am pus-o a fost dacă a aflat ce
durerea noastră - repatrierea. Tntrehându-L mi-a
- Nici vorbă de repatriere.

419
răspuns clar că nu se întrevede nimic.
- Atunci de ce te-a chemat?
- îți spun ție, fiindcă am încredere, dar te rog
nu difuza mai departe. E ceva nemaipomenit, mi-e
frică de parcă, mă cutremur din întreaga ființă.
- Fii liniștit, dragă Florea. Nu se întâmplă
nimic. Suntem aici cu toții.
- M-a întrebat dacă am tată și i-am răspuns că
tatăl meu a fost dat dispărut pe frontul de la Mărășești
din 1917.
- Și mama ta s-a recăsătorit?
- Mama l-a iubit pe tatăl meu. La capul ei șj
astăzi după atâta vreme arde o candelă și sub candelă
este fotografia lor: mire și mireasă. Stă ca o icoană la
care se închină să-i ierte Dumnezeu păcatele dacă a
murit, iar dacă n--a murit, să-i ajute să se întoarcă
oricât de bătrân, ar fi, să vină lângă ea și copilul lui,
care sunt eu.
în clipa aceasta, rusul a izbucnit în plâns și cu
mâinile mi-a prins capul și m-a tras la pieptul lui.
- Fiule, minune Dumnezeiască, fiule! Eu sunt
tatăl tău și mă cheamă Florea Gheorghe ca pe tine. De
data asta mi-a vorbit românește, cu expresii de la noi.
- Cum e posibil? l-am întrebat eu înmărmurit.
- în războiul din 1916—1918 când s-a format
România Mare cu mămăliga mică, cum s-a vorbit
multă vreme de noi, am fost mobilizat, așa cum ai fost
și tu acum și trimis să lupt la Mărășești împotriva
nemților. La flancul stâng al unității din care faceam
parte era o divizie de muscali, adică ruși, care a rupt
frontul și-a plecat într-un iureș nebun în Rusia țaristă,
fiindcă izbucnise revoluția din 1917. în această
nebunie de exaltare a popoarelor care se agitau “în

420
 lupta aprigă a năpăstuiților să scape din ghearele
imperalismului, pentru eliberarea celor săraci, a
robilor truditori pe latifundii boierești”, deși nu eram
comunist, nici n-auzisem de așa ceva, printre mulți
care am fost luați în acest uragan, m-am numărat și eu
și volens-nolens am luptat alături de ei, fiind și
decorat în mai multe rânduri, până am căzut grav rănit
într-o luptă cu cazacii albi de pe Don.
Internat într-un spital de campanie, picioarele
amândouă sortite amputării, am fost salvat de o soră
de cruce roșie, Tania, soția mea actuală. Noapte de
noapte a vegheat la căpătâiul meu și m-a salvat
rămânând întreg, nu un ciot cum era să fiu. Față de
acest suflet nobil, care prin eforturi supraomenești, m-
a păstrat așa cum sunt, ca o recompensă față de
sacrificiile ei, față de noblețea inimii ei, ne-am
căsătorit și-am hotărât să rămân aici, pentru totdeauna.
în patrie nu mai puteam să revin, fiind dat dispărut. La
întoarcere ar fi urmat să declar întregul adevăr. 1 inan
seama că la conducerea țării se instalase un regim
dușman de moarte al comunismului, m-ar ti a
dezertor - comunist și m-ar fi condamnat. De ~
parte, nu pentru motivul acesta am rămas, deJ^ani
voi fi condamnat, la mijloc era prea mare iui i
față de soție și țară, ci din motivul ca Stahi , P
victoria marei revoluții, a dat dispoziții ca gr ț
fie închise. meu
Asta-i biografia mea pe scurt, tu,
judecă-mă! , OTntm câteva
. ,0 tăcere de mormânt s-a aîlei™L Pjtam la el și
clipe. îi curgeau lacrimi pe obraz. M
nu-mi venea să cred. Este vis sau rea i
Parcă îmi ghicise gândunle că pe loc m
spus:

421
 “Nu este vis, sunt tatăl tău și soțul mamei tale,
pe care o port în suflet ca pe o icoană, ca pe o
martiră”.
- Pe front în războiul care s-a terminat ai
luptat? l-am întrebat.
- Am fost, dar am cerut să nu lupt față în față
cu frații mei români, fapt ce mi-a fost aprobat și-am
luptat față în față cu nemții, fasciștii lui Hitler.
Războiul crunt în care am luptat nu m-a ucis.
Poate ar fi fost mai bine, fiindcă m-a despărțit de
iubirea mea cea adevărată, iubirea cea dintâi. Cu
actuala soție am un băiat și o fetiță, căreia i-am pus
numele mamei tale: “Profira”.
- Ca-n basme, Florea. O realitate pe care
rațiunea ar încerca s-o alunge ca pe-un vis, ca pe-un
coșmar.
- Intr-adevăr, m-a zdruncinat, tremur tot, mi-a
răspuns Florea.
- Și cum a rămas până la urmă?
- Și-a scos verigheta din degetul lui și mi-a
arătat că scrie în interiorul ei “Profira, 12 august
1916”.
De asemenea, dintr-o despărțitură a
portofelului pe care îl ține lipit de inima lui, mi-a scos
fotografia mamei mele ca domnișoară.
“Ca pe un talisman le-am purtat pretutindeni,
în focul războiului, în luptă cu moartea și-acum ți le
încredințez ție ca să te convingi că sunt tatăl tău. M-aș
întoarce, dar drumul înainte către moarte este mult
mai scurt față de cel lăsat în urmă, iar jurământul față
de Țania care mi-a salvat viața, m-ar ucide. Am însă
să-ți fac o propunere. Tu ești mare și poți hotărî. N-ai
vrea să fac tot ce va fi cu putință să te scot la libertate

422
din acest lagăr condamnat și să devii cetățean
sovietic? Eu voi lupta să-ți asigur un viitor fericit
alături de mine, tatăl tău”.
- Și mama?
- Mama și-așa este singură și neajutorată,
fiindcă tu nu poți s-o ajuți. Ești condamnat. Poate s-ar
bucura că în loc să te numeri printre condamnați ești
liber. Ea te iubește și-o mamă oricând este în stare să
se jertfească pentru libertatea și viața fiului său.
- Am suferit prea mult în copilăria mea ca
orfan. Toți m-au îmbrâncit; fiindcă n-am avut tată.
Singura ființă care m-a crescut și m-a ferit de apă și de
foc, a fost mama. Nu primesc. Merg înainte încălzit de
iubirea ei, care se roagă pentru mine și pentru
dragostea mea pentru ea, care nu poate fi înlocuită cu
nimic în lume. Mi-e dor de asemenea de casa
părintească și de ulița copilăriei, pe care nu le găsesc
nicăieri în lume.
- Mi-a prins capul între mâinile lui și m-a
sărutat, simțindu-i lacrimile calde pe obrajii mei. Tu
repari tot ce am greșit eu și umpli golul atât din
sufletul meu cât și din sufletul mamei tale.
A N-au trecut nici două luni și Florea, îmbrăcat
m haine noi, a părăsit lagărul.

VISE
O șatră de țigani nomazi .și-au de țjcul
cu coviltir vopsite în roșu și verde, lagărul
unde lucra brigada noastră, la o șosea care lega >ag
de partea sudică a Stalingradului. . aflam în
, Era a unsprezecea toamna decan lup cu
lagăr închis sub paza pistoalelor ș

423
părul negru și cu botul galben. Era a unsprezecea
toamnă de când cu ochii triști vedeam cum aluneca pe
cerul albastru cârduri-cârduri de cocoare; a
unsprezecea toamnă când mi se înfigea cuțitul în
inimă același țipăt nostalgic. Plecau libere în țările
calde, plecau acolo unde aveau amintiri, plecau să-și
vadă cuibul unde au crescut, în timp ce eu rămâneam
tot aici fără nici o speranță că va mai veni vreodată
ziua izbăvirii, ziua cea mare.
Toți se uitau dușmănos la noi, fără milă,
fiindcă văzuseră cu ochii lor orașe transformate în
ruine, toți se uitau cu ură, pentru că trecuserăm prin
fața unor tribunale militare și aveau convingerea că
noi suntem criminalii care au comis masacre,
fărădelegi. Nu știau cât de superficială a fost
interpretarea acelui decret stabilit către Stalin,
Churchil și Roosevelt.
“N-am furat nimic, n-am omorât pe nimeni”
încercam să spun când era vorba să fiu întrebat.
- Nu, n-ai furat, ai luat, bandit fascist! era
răspunsul pe care ți-1 dădeau drept cuvânt. Credeau și
erau convinși de dreptatea justiției sovietice, celei mai
drepte din lume, cum o propagau în numele lui Stalin.
Cele douăsprezece ore bușeam în pământul
tare. Șoseaua se construia mai mult manual. Istovit și
fără putere, mâncarea fiind aceeași de ani de-a șirul,
cașa nelipsită de ovăz sau tărâțe fierte, lăsam ochii și
priveam la șatra de țigani. Tineri cu mustața-n
furculiță, țigănci trase prin inel se alintau în jurul unui
foc de tabără.
O vioară și-un acordeon au început să cânte. O
melodie ca o mireasmă de primăvară pătrundea dulce
până la noi. Cei doi tineri s-au prins în joc. El cu o
mână după ceafă și cu alta-n șold, iar ea bătând

424
 castagnetele își zomăia banii de aur în coadele ei
bogate și-și frământa șoldurile și sânii în tactul
muzicii care se îndrăcise.
O, cât de fericiți sunt? Ca păsările cerului nu
dau socoteală nimănui. Azi, aici pe malul Volgăi,
mâine în cine știe ce metropolă plină de ispite, pe când
eu, un câine înlănțuit în anii cei mai frumoși ai vieții,
zac în lagăr fără nici o perspectivă, fără vină. Toate
idealurile imaginate, pe băncile școlii, în anii
adolescenței, s-au spulberat ca un roi de albine.
Ce-ar fi oare să evadez, să zbor la libertate,
deși sunt lipsit de vlagă. Părul îmi căzuse de pe cap,
sprâncenele și genele de asemenea s-au dus din lipsă
de vitamine.
O forță lăuntrică mă împingea, ca pe un însetat
să beau apă rece și limpede dintr-un izvor de munte,
dar nu era cu putință. Ciasovoii cu pistoalele la umăr
n-ar fi admis nici un pas dincolo de cercul cuprins
între țărușii fixați cu sârmă ghimpată.
Cu gândul doar, care nu-mi era străjuit cu
imaginația cu care jonglam purtând-o de la un c .p
de lume la celălalt, fără să dau seama nimănui,
căzut pradă viselor. , . OÎ1 inq în
Se făcea c-am reușit să evadez și c- J
fața bulibașului pe care îl vedeam cu
sârmoasă și neagră, cu fața de culoaica c:
cu ochii ca smoala. M-a îmbrăcat cu Pa*\ nasturi
culoarea galbenă-roșcată, mi-a dat o ve < cămășii
de sidef pe piept, iar ia gât mi c "£
cusute cu floricele verzi. Parul îmi c
Pe spate și cu mustăți întoarse. hotărât.
- îmi dai fata, buhbașo? i-am ceru
- Dacă ea te place!

425
 Și fata s-a lipit de pieptul meu. Era frumoasă,
cu părul negru numai bucle, prins în coade cu bani
sclipitori, cu ochi verzi ca iarba de pădure, nasul
acvilin și buzele cărnoase.
Zburam alături de ea în goana cea mare într-o
căruță cu coviltir, trasă de doi bidivii iuți ca focul. Am
trecut peste orașe și ape ca un uragan, am traversat
păduri bătrâne și m-am oprit într-un sat de câmp cu
fântână și-am scos apă limpede și-am umplut uluca
s-adăp caii.
Soarele, cu razele lui calde, mă răsfațau. Eram
fericit. Alergam slobod, scăpat ca dintr-o chingă care
mă țintuise atâta amar de vreme, alergam parcă printr-
o grădină ninsă: “floricele de liliac și de trandafir.
Câte perle albe, primăvara nouă, Ai să-mi mai deșiri!”
Auzeam cum îmi bate inima ca un clopot de
vecernie dintr-un sat de peste munte, auzeam cu
întreaga mea ființă glasul cristalin al copilului, pe care
l-am lăsat de câteva zile și-acum împlinea unsprezece
ani. O veșnicie pentru un copil care a tânjit că mânuța
lui n-a fost prinsă în mâna tatălui, niciodată.
'Alerga după un fluture cu aripioare colorate, cu
sclipiri de aur și argint. Se străduia să-1 prindă. Zbura
deasupra unui boschet de trandafiri cu petale galbene.
Fluturele se juca cu el și nu se lăsa prins. El este
copilul meu, fluturele meu și m-apropiam să-1 prind.
“Unde ești iubirea mea? Unde ai dispărut. După tine
plâng, de-atâta amar de vreme”.
“Aici!” Mi s-a părut? A strigat cumva un glas
de copil?
Ca-ntr-o sahară, în goană după o oază
dătătoare de viață, îl căutam printre trandafiri. Am pus
mâna să-1 prind, deși nu-1 vedeam. De ce fugi de
mine? A aparut din nou. A zâmbit, a dispărut!

426
 “Davai, davai, dusu mati!” Am tresărit, de
parcă mi-a aruncat în față o cană cu apă rece.
Am început să sap postata cu care rămăsesem
în urmă.

SOCOTIT OM

Brigada noastră fiind apreciată ca o brigadă de

specialiști a fost luată într-o noapte într-un camion
acoperit și după nu știu câte ore, am debarcat la
canalul Volga-Don, aflat în construcție...
Sârme ghimpate de jur împrejurul lagărului, cu
vaști la fiecare colț, cu pază la intrare, iar în loc de
clădiri din zid, sau barăci din scândură cum ne-
așteptam, se înșirau nenumărate corturi. In timpul zilei
era o căldură sufocantă și-o muscărie de nu puteai nici
o clipă să stai în cort, iar în timpul nopții te bazaiau
țânțarii până către ziua cea albă, când te luau in
primire din nou muștele în roiuri. . Is .
Pe mine m-au găsit slăbit la vizita medicalai ș
m-au trecut la o muncă de autoservire,^ fără
plătit. Ceilalți primeau în mână, daca in ep
norma, câte 200 de ruble fiecare. w u
într-una din zile, în timp ce ma gc
curățat cartofi pentru bucătărie, intră co , ,
lagărului. Era un bărbat înalt, bine făcut, c g
maior, ofițer NKVD-ist. hi e9 a
- Cine dintre voi știe să calculeze bine.
întrebat comandantul. . „m^n; m-au
Cum de față se aflau și ochii
indicat pe mine. Când și-a aruncat c o
spre mine și m-a văzut cum aratam slăbit și

427
pereche de bocanci în care călcam pe ștaif, fiindcă mă
strângeau, nu-i venea să creadă.
-Tu?
- El e! i-au răspuns în cor câțiva de-ai noștri.
- Alege-ți trei ajutoare și de îndată să te
prezinți la poartă, la ieșirea din lagăr.
Firește că unde-i ordin nu-i tocmeală. Pe loc
mi-am încălțat bocancii până la fiind pe talpă,
înfașurându-mi picioarele cu obiele să nu mă roadă,
mi-am ales trei români și în câteva minute am și fost
la țarc.
Comandantul, în persoană, împreună c-un
locotenent major și trei ciasovoi cu pistoalele
mitralieră pe umăr, ne-au luat în primire.
- Iată, mi se adresează comandantul, avem
asupra noastră 11.000 ruble adunate de la brigăzile
lucrătoare, pe bază de listă. Vom cumpăra alimente:
marmeladă, margarină, salam, halva, acestea toate
pentru îmbunătățirea hranei celor care muncesc.
- Și câtă cantitate? întreb eu.
- Pe măsura banilor. întocmește o listă după
care vei face comanda.
Camionul s-a oprit în fața unui complex mare
și frumos unde ne-a întâmpinat o rusoaică tânără,
blondă și cu ochi albaștri.
- Cu ce vă servim? ne-a adresat întrebarea cu
zâmbetul pe buze.
- El comandă! i-a răspuns comandantul,
arătându-mă pe mine.
- Poftiți!
Mi-am făcut un calcul rapid, în funcție de banii
respectivi și-am început comanda.
- 60 de kg. Și 75 mg. margarină, îi spun eu,

428
privindu-mi lista.
- De ce și 75 mg? m-a întrebat intrigată
rusoaica.
- Aceasta-i comanda! îi răspund. De fapt
introdusesem zecimalele s-o văd cum se descurcă cu
sciotul, de care habar n-aveam.
- Mai departe.
La fel am procedat cu toate articolele
comandate, mai ales că și prețurile erau tot la zecimale
și când totul a fost cântărit, potrivit comenzii,
vânzătoarea s-a apucat de calculat.
Eu, de altă parte, având în față comanda, în
ordine cronologică am început calcului: 67 kg. Și
45mg. de înmulțit cu zero ruble și 49 de copeici este
egal cu... 400 buc. de pâine a 2 ruble și 75 copeici
bucata este egal cu...
Calculam cu toată mintea grămadă, nu cumva
să fac nici cea mai mică greșeală. Se uita comandantul
la mine, făcut pe puncte, cu admirație, cum uni
aluneca creionul pe hârtie și cum le orânduiam une e
sub altele: unități sub unități, zeci sub zeci, virgu a
^Ce studii ai terminat? m-a întrebat
comandantul cu admirație față de creionu p
tnânuiam cu atâta dexteritate.
- Uciteli! îi răspund.
- Câtați°obținut? îi pun întrebarea> vânzătoarei
- Zece mii două sute noua ruble și
copeici.
- Mai verificați o dată. b[e mai
Mie îmi dăduse cu aproape
mult.

429
 Din nou s-a apucat de socotit pe sciot și
radioasă îmi răspunde că n-a greșit și că rezultatul este
absolut același.
- Poftiți! și-i număr zece mii șase sute cincizeci
și nouă, 50 ruble, așa cum obținusem de la primul
calcul.
- Nu se poate, nu primesc. Vreau să verific, a
sărit rusoaica intrigată oarecum.
- Pe articole, îi răspund.
Omisese să înregistreze pe mașina cu bile
câteva kilograme și uitase margarina.
- Așa da! Vă mulțumesc, mi s-a adresat plină
de simpatie și îndatorată într-un fel.
- Bravo uciteli! m-a bătut pe umăr
comandantul.
Când să plecăm ne-a ieșit în față rusoicuța
emoționată foc.
- Rămâneți, vă rog. Vreau să fac eu cinste
pentru atâta marfa câtă mi-ați cumpărat, iar de altă
parte, cu învoirea dumneavoastră, să-1 recompensez pe
acest deținut, care, indiferent de haina care o poartă,
a dovedit că-i cinstit, corect.
Eu am rămas încurcat, iar comandantul parcă
nu-și găsea cuvintele. Rusoaica însă nu a cedat și până
la urmă ne-a invitat într-un loc rezervat. Era tocmai
ora închiderii.
- Și el, vă rog! a insistat vânzătoarea.
- Bine, bine! s-a îndurat comandantul.
După câteva cuvinte numai a apărut rusoaica
legată la cap, c-un batic în flori, ținând în mână o tavă
plină cu șuncă afumată, mezeluri de mai multe soiuri,
cu caș proaspăt și cu trei stacane de bere rece.
- Poftiți!

430
 A cam stângăcit comandantul când s-a văzut la
masă c-un deținut, dar la insistențele rusoaicei și poate
gândindu-se la felul cum mânuisem creionul în
calculul respectiv, a cedat.
- Vezi ce faci? atât mi-a spus comandantul. Să
nu te lauzi către deținuțîi tăi, că te-ai tras de nădragi
cu comandantul lagărului.
Firește că n-am șoptit nimănui bucuria mea din
acea zi, când pentru o clipă, după atâta amar de ani,
am trăit în adâncul inimii acea euforie că pentru un
moment a dispărut abisul ce mă separa de oamenii
liberi, am simțit acea clipă din milioanele de clipe că
sunt un om, nu un paria, nu un deținut adus în situația
de umilință, de cumplitul dușman al omenirii: războiul
și oamenii, a căror ură și egoism nu le poate acoperi
decât pământul.

NEGUSTOR, NU GLUMĂ

Aproape unsprezece mnde° rable aj

întreaga marfa. S-au spetit, cei ^enisem. Opt
Pană să încarce totul în camionuI cu COZOnac,
sute de bucăți de pâine crescută in margarină
Peste nouă sute de chifle, circa 3 r-’muite calități,
Și alte câteva sute de marmelada . cap je
împachetată în lădițe, însurna mar , faci față,
negustor să te poți descurca în așa fel
c-altfel erai linșat. . . p[ecat. Era o
Ne-am suit în mașina ș trebuia să-
distanță de mai bine de 20 - 25 km. pe care
i străbatem până la lagăr.

431
 Fericit cum eram, fiindcă mă împrietenisem
oarecum cu șeful șefilor, comandantul lagărului, mă
gândeam cum o să procedez să împart marfa în funcție
de suma dată de fiecare parte.
Cerul era acoperit cu o umbră uriașă de nori
negri și pufoși, se frământau ca valurile mării înainte
de furtună. Tunete și trăznete. Fulgere de lumină
spintecau văzduhul. Se prevedea potop mare.
Ce ne facem? Mă gândeam în sinea mea. Era
vorba de atâta marfa, care urma să se înfrunte cu
dezlănțuirea naturii ce se anunța insistent din clipă în
clipă.
Plecasem cu soare, cu vreme frumoasă și cu
cerni ca oglinda, așa că nici prin minte nu ne-a dat să
luăm cu noi o prelată, ceva să acopere marfa.
Doamne, fa cu puterea ta să nu înceapă ploaia,
fiindcă ne distruge marfa. în zadar. Nici n-am apucat
să facem o cruce pe limbă că s-a și dezlănțuit ploaia în
valuri. Picăturile nu se mai distingeau, erau turnate ca
printr-o cofa uriașă, încât nici respirația aproape nu
puteai să ți-o tragi. Mașina n-a mai putut să înainteze
și s-a oprit undeva pe dreapta, fiindcă nu se vedea nici
în cer, nici pe pământ Noi, îngrămădiți, ne rugam să
înceteze deznodarea cerului din toate băierile lui.
Plutea totul deasupra. Pierderea s-a ridicat la aproape
toți banii investiți.
Când am ajuns în lagăr, ploaia ca un făcut s-a
mai subțiat. Și până să descărcăm a apărut și soarele.
p "Te descurci! mi-a spus comandantul. Vezi ce
taci!
hnnstx ' descărcat camionul cu întreaga marfa, la
bucatana lagărului. Pâinea se făcuse terci. N-apucai să

432
atinși una și praf se făcea. Am așezat amestecul acela
de pâine, biscuiți, chifle în niște cazane mari, fără
s-arunc nici măcar o lingură.
Ce fac? Cum ies din cumplita încurcătură? La
mijloc erau nemți, români, unguri care depuseseră
bani pentru a li se îmbunătăți hrana. într-un fel sau
altul s-ar fi găsit motivare, dar comandantul n-a
admis. Rămânea doar să mă descurc.
în brigada din care făceam parte era și
Marinică Bașa, un brăilean care fusese cofetar și
plăcintar în viața lui civilă.
- Ce fac, Marinică? Privește!
- Nici o grijă. Margarina și marmeladă aveți?
- Avem, și i-am arătat margarina și lăzile cu
marmeladă, un talmeș - balmeș.
- îmi faceți rost de la bucătăria lagărului de 50
kg. faină albă, ca să frământ borhotul acesta de pâine,
biscuiți și chifle la un loc.
Cu ajutorul a încă doi brutari pe care i-am găsit
printre nemți, sub îndrumarea competentă a
cotetarului Marinică, au ieșit niște prăjituri și
cornulețe de să le mănânci cu ochii, așa aspect frumos
Veau- Marmelada era din fructe de pădure și le dădea
ca]1111,1'05 aPetisant în tot lagărul. A doua zi, la un preț
culat s-a vândut ca pâinea caldă. N-a mai rămas
mci una de leac.
- Te-ai descurcat, mi-a q• spu comandantul
enus durat-
Rămâi negustor mai departe, mes terminat
decât foarte puțin, pentru motivu unde
canalul Volga-Don și-am plecat la lagarul
provenisem.

433
 ASASIN ODIOS

Ajuns în lagăr, parcă m-aștepta brigada de

construcție condusă de Wilhelm, sas de loc din Sibiu.
Fusese adus după război cu mulți confrați de-ai lui,
împreună și cu câteva sute de români. Fuseseră aduși
după 23 august 1944 pentru reconstrucția Uniunii
Sovietice. Era Wilhelm un om cu foarte mult tact și
înzestrat cu mult suflet.
Marea majoritate a oamenilor care alcătuiau
brigada erau români regățeni. Unii dintre ei oameni
liniștiți și cu mult bun simț, alții însă cu nervii tociți,
prin comportarea lor creau o atmosferă surescitată, de
încordare. Printre aceștia cel mai înrăit era Lupan, un
teleormănean, înalt, negricios la față, cu ochii injectați
de răutate. Ieșea pe poarta lagărului odată cu brigada,
să scape de ochii rușilor, dar cum ajungea la locul de
muncă, își găsea un culcuș unde se culca, fără nici un
fel de jenă, de obraz, față de noi ceilalți. La sfârșitul
lunii se număra printre primii care semna ștatul de
plată.
Am încercat câțiva să-1 lămurim că de fapt nu
este corect cum procedează. Dacă vrea să arate că-i
erou și că-i înfruntă pe ruși, în sensul că refuză de-a
munci, să. se prezinte singur în fața conducerii
lagărului și să le spună răspicat> “cu începere din
această zi nu mai lucrez!” în această postură luându-și
toate riscurile pe cont propriu, te admirăm. Altfei
înseamnă că ești lipsit de curaj, laș și parazit pe seama
camarazilor tăi”.
Ca un dulău care mârâie, ne-a răspuns printre
dinți: “nu v-amestecați, fiecare face cum îl taie capul”.
Singur Wilhelm a avut curajul și-a apucat
taurul de coame.

434
 - De mâine nu mai ieși pe poarta lagărului în
cadrul brigăzii noastre! Dacă vei ieși și nu vei înțelege
să lucrezi alături de camarazii tăi, fac cunoscut
conducerii.
Atât s-a petrecut între Lupan și Wilhelm, nimic
altceva și ce-o fi rumegat el în capul lui de criminal,
nu știu.
Ceea ce știu și m-a cutremurat până ‘la limita
să-mi ies din minți a fost faptul că în noaptea care a
urmat către orele 3 dimineața s-a sculat din patul lui,
dinadins pregătit, tiptil s-a apropiat de patul unde
dormea Wilhelm și fără pic de conștiință, fără
scrupule, i-a înfipt un fier ascuțit de mai multe ori,
făcându-i stomacul și intestinele praf.
Un strigăt sfâșietor a trezit întreaga baracă.
Banditul îmbrăcat și pregătit cu tot ce-i trebuie a ieșit
tot o fugă și s-a oprit direct la vaht strigând cât îl
ținea gura: “am omorât un fascist. am omorât un
fascist”. Credea pesemne că rușii il * 'u-r lua în brațe și-1
vor decora.
Salvarea a sosit la timp, dar până Ia ieșirea din
lagăr către spital a murit bietul Wilhelm, bolborosind
jn ultimele clipe ale vieții, numele pe rând ale soției
lui Marta și a celor trei copilași pe care i-a lăsat
Lupan, orfani de tată pentru totdeauna.
A După circa o lună de detenție într-una din
Ochișori le Stalingraduiui, unde ne aflam încă și după
s-au făcut cercetări amănunțite la fața locului, l-a
judecat un tribunal militar și cum el avea deja 25 e
din care ispășise 3 ani, tribunalul i-a completa a
25 de ani, începând cu data redactării sentinței.

435
 MINCIUNA SE PEDEPSEȘTE
Am cunoscut și altfel de specimene în afară de
Lupan, ca de pildă pe Tănase, bucureștean get - beget.
Era o figură măruntă și la corp și la suflet, dar cu
ifose, distant, negricios la figură, cu buzele subțiri și
c-un accent de mahala. “Dă unde ești, bă? Dă-n
București? Să nu mai vorbim de pâine intermedială,
mizei, palizer”. Cuvinte stâlcite. Era umflat la față și
avea ochiul drept vânăt.
Am încercat să-1 întreb ce-a pățit, de unde a
căzut, dar a schimbat vorba și s-a strecurat nevăzut,
fără să-1 simt.
- Să vă spun eu ce-i cu el, îi cunosc biografia
complet, mi s-a adresat un băiețel tânăr, cu mult bun
simț și cumpănit la vorbă. Este țigan din București,
născut și crescut în cartierul “Crucea de Piatră”, știți
dumneavoastră. A făcut parte din batalioanele de la
Sărata formate numai din dezertori, pungași, hoți de
buzunare, pe care îi trimitea în linia întâi să scape țara
de ciurucuri. De mulți a scăpat, dar de Tănase, nu.
- II văd umflat la figură, l-a bătut cineva?
- S-a dat inginer constructor, cu realizări de
competență. Cum că n-ar fi clădire modernă mai
acătării în capitală, pe care să n-o fi proiectat-o el.
- A avut curajul să facă asta?
w 7 Ii Jără scrupule. Prima dată când a venit în
^gar, două luni în urmă, cum se obișnuiește să te
întrebe: “Kak vași obrazovania“ adică profesia,
formarea, a răspuns fără nici o sfială: “inginer
constructor”.
- “Stroietelstvo inghiner, Bravo “! s-a mirat
rusul, șeful comisiei.

436
 N-a fost încadrat în nici un fel de brigadă. I se
pregătea o cu totul altă misiune potrivit cu pregătirea
lui superioară.
Acum trei săptămâni a intrat o mașină luxoasă
în incinta lagărului cu doi “ștabi”, cum pronunța
Tănase. II îmbrăcă deodată conducerea lagărului cu
straie noi pe ilustrul nostru Ciurel, pe numele cel mic,
îl băgă în mașină și dus a fost.
Am aflat după aceea când s-a întors umflat de
pumni, ce s-a întâmplat cu el, de la prietenul lui
bucătar aici în lagăr, căruia, ca bucureștean, i-a
povestitit de-a fir a păr, totul.
M-a condus, vorbește Tănase, într-o clădire
imens de mare, impunătoare, cu coloane de marmură,
cu doi lei în față, construiți în mărime naturală. Mi-am
dat seama după aspect că era vorba de-un institut de
proiectare și construcții. Am urcat câteva scări și m-a
invitat însuși directorul șef într-o sală unde se aflau
numai planșete și aparatură modernă de ultimul
strigăt.
- Vâ, adică dumneavoastră, mi s-a adresat
însuși directorul, sunteți gospodin inghiner Tănase?
I-am întins mâna și m-am recomandat.
S-a bucurai directorul rus că arejn față un
cpleg de breaslă, pe cineva venit din altă parte, pe
cineva cu o concepție modernă.
Până să intrăm, propriu zis, în problema pentru
care fusesem adus, a sosit cafeaua fumegând cu cațiya
biscuiți și alături, după care o țigară fină nu din
niahoarcă puturoasă. .. . . în
- Este vorba de un proiect, începe direc o ,
icgătură cu o construcție a unui spital mo ern,. p
patru nivele, cu săli de operație, cu cabinet

437
stomatologic și cu alte atenanse pe care le veți citi în
lectura din prefața documentației. îl veți concepe la o
scară în funcție de numărul etajelor. Veți calcula
dumneavoastră mărimea. Aparatura respectivă,
calculatoarele și toate instrumentele, rigla de calcul,
creioane de toate dimensiunile și de toate culorile le
aveți aici la dispoziție. Și-acum să nu vă consum din
timpul dumneavoastră atât de prețios, mă retrag, nu
înainte de a vă ura spor la treabă.
“Canejni!” adică, evident, sigur, firește, i-a
răspuns Tănase, încântat de cinstea și onoarea ce i
s-au acordat.
Directorul a plecat, asigurându-1 că va avea
liniște deplină, că la ora prânzului i se va servi o masă
calculată cu toate caloriile de care are nevoie un
intelectual și va fi dus în lagăr cu mașina și adus la
serviciu cu aceeași mașină. Firește pentru o perioadă
de 5 - 6 luni, cât va dura conceptul și lucrarea propriu-
zisă a proiectului, dacă nu se va prelungi. Dacă e
nevoie de ajutoare, proiectanți sau proiectante,
desenatori, desenatoare să pună pe listă toate cerințele
șij se vor pune la dispoziție la momentul potrivit.
Tănase, dezmierdat Ciurel, i-a răspuns că deocamdată
nu este cazul, gândindu-se că ce face el cu mâna lui
este sfânt. Nu vrea să-1 încurce nimeni.
_^Am rămas singur — singurel, povestește
Tănase, în cogeamitea sala și mă uitam și mă miram
că nu puteam înțelege ce înseamnă atâta cheltuială,
risipă pentru atâta potop de instrumente, când de pildă
pentru proiectul meu o linie să nu zic riglă, un creion
și-o radieră mi-erau prea mult. Știi doar că am
petrecut copilăria împreună, n-am decât patru clase și
a ea terminate la fără frecvență, dar am cap, trăit în

438
București, pe picior mare. în calitate de nene - pește
zis, pe seama unor brunetele cu ochi ca mura, pipițe
cum le spuneam noi pe atunci. Ah! ce vremuri... Ne
vom mai reîntâlni oare? Ăsta-i Bucureștiul. Este de-
ajuns să stai într-un colț la șosea și te învață toate fără
carte, mult mai bine decât un pămpălău de bacalaureat
din provincie.
- Cu proiectul ce-ai făcut?
- Am pus mâna pe o coală de hârtie albă să se
vadă că erau și alte culori, m-am înarmat cu un creion
și-o linie și-am trecut la treabă. Mai întâi l-am
conceput, după care urma să-1 dau subalternilor să-1
tragă în tuș.
- Și cum a mers?
- Simplu. Am tras cu linia la fix un dreptunghi
pe toată coala de 1/1, l-am împărțit apoi în patru
fiindcă comanda mi-a fost dată pentru patru etaje,
după care am tas de sus în jos și-am obținut camerele.
Le-am desenat frumos tot cu patru ochiuri pentru a se
armoniza și la mijlocul dreptunghiului adică al
spitalului, să nu uit am desenat ușile, tot în formă de
dreptunghi, dar dreptunghiul în picioare că doar ușile
nu stau culcate Am lucrat cu cap, la meserie. în plus,
uitam să-ți spun că i-am făcut și acoperiș ca la noi
și-ntr-un colț am spânzurat și-o antenă de televiziune.
M-am gândit, la bieții bolnavi care vor fi internați
acolo.
- Și la ce scară l-ai conceput?
- Aici am avut putină bătaie de cap. Nu știam
Precis cât îl vor de mare. Până la urmă i-am dat de
^ac. Am trecut mai întâi scara în colțul drept al
Planului: 1/200. Am pus numai trei zerouri că ș-așa

439
ele n-au valoare. Zero este tot zero, oriunde l-ai pune.
- Și ce-a zis directorul?
- Nu m-a înțeles. A socotit, în nepriceperea lui
modernă, de care habar n-avea, că-mi bat joc. Văzând
că-mi susțineam teoria și munca, a apăsat pe un buton,
el în calitate de coleg la coleg n-a avut curajul și-au
apărut doi uzbeci care s-au pus pe-o bătaie pe mine că
săream minge din pumnii unuia, în pumnii celuilalt.
Până n-am spus ce-i cu mine nu m-a lăsat. Și uite așa
o pății de pomană.

CAPEL MAISTRU
Chiar cu riscul de a mă repeta, nu uit cuvintele
comandantului de lagăr rus. “Voi românii ați fost aliați
cu nemții, în războiul sfânt cum l-au denumit
mtleriștii!” numai să împărțiți moartea pe din două.
„ a arătau ei alianță pe picior de egalitate dacă ieșeau
învingători. Vă. desființau ca nație fiindcă găseau
printre-voi mulți care ar fi preconizat ideea. De când
considerat filogermani. Popor talentat, cu
? J 11 aî1’dar lăudăroși și gata să acceptați orice fel
daca e^e va sunt în avantaj. Treceți cu
nerenn’ai mână în cealaltă pentru folosul
no’ ara Sa tmeți seamă de anumite principii
coreetit^r nU p?ate trece: bărbăția, caracterul,
țară” lnea mai a^es mb^e față de om și față de

se Cinase mai bine de 7 ani și noi,

muncind din man!^ ^ră tată> ne aflam tot acolo,
SSd^11 ~ 12 ore Pe zi> hrMi fiind cu
a? așa de ovăz sau tărâțe fierte. Nemții, fasciștii

440
lui Hitler, din cei nerepatriați, încă primeau, din țara
lor transformată în moloz, pachete, în greutate de 8 și
9 kg.: șuncă afumată, conserve de carne de tot felul,
ciocolată, prăjituri, țigări. în egoismul lor: t;Goth fur
uns, Jeder Mann fur sich”, mâncau pe înfundate și nu
se îndurau să-ți ofere nici o țigară.
De asemenea, prin diferitele societăți de
binefacere, create după război, au primit și
instrumente muzicale: viori, violoncele, clarinete,
trompete, piculine, oboi, tobe, etc. Alcătuiseră nemții
o orchestră simfonică, care dădeau concert atât pentru
noi cei din lagăr, cât și rușilor din afară. Aveau în
repertoriul lor: Brahms, Hăndel, Wagner, Verdi,
Bellini, Donizzeti...
îmi ticluise și mie un român de-al meu. de la
Focșani chiar, meșter mare, cu școala superioară de
arte și meserii, o vioară după toate prescripțiile de
rigoare. în fiecare seară când ne întorceam de la
muncă le cântam din cântecele noastre populare: Calul
bălan, Maria neichii Mărie, Tudoriță nene, Doina
Oltului și chiar Valurile Dunării de Ivanovici. Nu se
mai săturau camarazii mei ascultând cu lacrimi pe
obraz cântecele noastre părăsite de atâta amar de
vreme.
- Ionică, mi se adresează într-o bună zi Chiri lă,
moldovean ca și mine, un tip înalt și mucalit foc: tu n-
a* avea loc să cânți în orchestra nemților?
- Loc este, cum să nu fie, dar nu fac față. Ei
sunt profesioniști, au studii înalte: școli de muzică și
chiar conservatorul. Asta le-o fi fost profesia înainte
război.
- Lasă-i în pace, nu mă omorî! Mi 5, personal,
nu~mi plac deloc cum trag pisica de coadă. Tu cânți de

441
la inimă, vioara ta plânge, stoarce lacrimi, înțelegi?
- Muzica noastră populară, plină de
sensibilitate, trecută prin sufletul neamului, chinuit de
jugul atâtor năvălitori. Pentru aceasta, dragă Chirilă,
trăim noi cu atâta intensitate fiecare notă, care
exprimă un suspin, o suferință, un dor, un alean de
nesecat. Nemții cântă operă din Wagner, Beethoven,
Verdi, înțelegi?
- I^să-1 dom-le pe Beethoven sau pe Verdi ăla-n
pace c-avem și noi, la urma urmei, muzicanții noștri.
Să-l audă ei pe Zavaidoc cum cânta că nu mai pun
mâna pe instrument o lună. îmi zicea mie, la patefon,
când eram acasă, la un pahar de vin, câte una de-mi
sfredelea inima.
- Muzica populară este una, un gen aparte, pe
când muzica de operă este cu totul altceva, mult mai
profundă, mai stilizată, mai pretențioasă și s-o
interpretezi este nevoie de studii complicate. Eu,
dragul meu, cunosc notele, vorba ceea: până la
genunchii broaștei. Poziția întâi, și-atât.
r Le înveți, Ionică, 25 de ani de-abia i-ai
sfrunțit, până să se scurgă este destulă vreme, așa ca
pune mâna și hârca - hârca, îi ajungi din urmă. Nu s-a
născut nimeni cu scripca-n cap. Câte note sunt?
- Șapte și-a opta se repetă.
- Și dai tu în lături în fața a șapte, opt note? Le
mănânci mă, dacă vrei.
Nu știu cum mi-a vorbit Chirilă că s-a prins
ideea de mine zdravăn și m-a convis.
- Te-ai hotărât? m-a întrebat într-o buna zi-
,inea morțiș să se laude cu mine în orchestra
nemțească.
■ Intr-un fel aș spune da, dar nu fac fața. Ma

442
 supun la probă și dau chics. cum te văd și mă vezi.
- Dar pe noi ne-a intrebat Hitler al lor dacă
știm să mânuim armamentul modem? Nici pomeneală.
Ne-au împins și-am învățat murind.
Are dreptate, mi-am zis în gândul meu. Poate
îmi găsește un loc, mai în fundul orchestrei la vioara
treia. Aici fac față, că mai toate sunt doimi și pătrimi
și nu saltă nici una deasupra portativului*. Hârca,
hârca, este pauză și socotesc că n-o să mă pierd de
cârd.
- Mergem chiar acum, că sunt în plină repetiție.
Să zici că nu te primește și las pe mine. Le fac
instrumentele praf într-o noapte. Mai iau vreo 15 de-ai
noștri și facem scandal. Noi de ce ne aflăm în fundul
Rusiei aici, am venit de capul nostru, sau ei ne-au
trimis? Aveau nevoie de petrolul nostru și de păpică.
-Nu merg. Noi nu suntem vandali, un popor
din junglă. Ne aflăm în Europa.
- Mergem să ne împăcăm ca oamenii și numai
dacă, cine știe, se opun, atunci o să apreciem la fața
locului. Vorba ceea: văzând și făcând, îmi răspunse el
cu mâinile în buzunar și cu țigara-n colțul gurii.
Când ne-a văzut dirijorul, un tirolez brunet, cu
Părul lung pe spate, țigănos cum era, s-a albit la fața.
“Was ist dâs?” și ramp! ramp! a oprit
orchestra.
“Pe rusește găvărim”. Aici suntem în țaia^ ui
Jv?.n nu Pe nemțește, l-a potolit Chirilă, mișcan
mâinile de parcă dirija o bucată în fbrtissimo.
Ca-n povestea “Harap Alb” cu toate dihănii e
după el, la împăratul Roșu, m-a împins pe nune in rața
cu vioara la subțioară, hotărât să facă targu .
- Suntem români, a luat cuvântul Chinlă pe

443
 rusește. L-am adus pe vioristul nostru, Ionică, zis,
mâdria românilor să-1 băgați în orchestră aici, alături
de voi. Cât știe, știe, o să v-arate el cât poate, cât nu
știe o să învețe, că doar n-a pus mâna pe diblă astăzi.
Pognial? Adică înțeles?
- Verstanden! i-a răspuns dirijorul. Ne face
cinste și-o mare plăcere, să cuprindem în orchestra
noastră un virtuos român. în gândul meu nici nu mă
cunoaște*și-a și început să-și bată joc. Apreciem cu
toții ce înseamnă sensibilitatea românească, adică
latină, prin marele vostru violonist de talie mondială
George Enescu, recunoscut în întreaga lume.
- Văleu, Doamne! cu cine mă compară?
Enescu Georgică și Ionică.
. a ’ Așadar, ne-am împăcat. Ce credeai, Ionică, că
și începem bătaia? Avem obraz și știm să punem
pro ema. La urma urmei n-am venit c-un terchea-
oerchea, am venit cu tine și noi știm cât poți!
rîranî- ■ p^iă!” i se adresează unul dintre
sa n vezî Pune problema chiar de la început,
sa n-avem discuții mai târziu.
- Ce problemă?
i " $ "1
a dea nea fonică un loc mai în față. Să
nu- bage in fund cu umflații ăia, că acolo nu-1 vede
nici acul. Nu vezi cât-a trombonul i-ar sta în față?
no "mJam gândit, dar nu mă amestec, lasă-1
P faca.cum știe el, c-o avea atâta obraz.
imediat î 1 e/Ami“a,^cut semn dirijorul și m-a așezat
violanîQh i S- an^a U*’ Pr™a vioară, adică pe locul
c™±tCU Care dau mâna dirijorii la concert,
treaba asta St!r’ cu cuvinte. Știam bine și eu
seamă. Ca doar nU era mare iucru să bagi de

444
1
 Neamțul pe care l-a ridicat să m-așeze pe mine
în locul lui și-a pus degetul pe partitura din fața mea
și mi-a indicat să înțeleg să atac de la “ab zwei
hundert dreisig, weiter”, adică mai departe. Norocul
meu c-a pus mâna, iar eu am fixat bine locul, c-altfel
habar n-aveam pe ce lume sunt. Nu cunoșteam pe
nume nici o notă chioară că erau prea sus. îmi bătea
inima să-mi spargă pieptul.
Până una alta, până să înceapă, mi-am aruncat
ochii de la abzweihundertdreisig. Să mor, ce-am văzut
acolo. Note așezate cu toptanul, pe trei - patru linii de
susținere, mult deasupra portativului și care mai de
care mai picnite. Nu era o notă, notișoară singură
adică curată, ea și numai ea, nota-notă, cum o scrie
compozitorul, ci și cu coadă după ea. Una avea punct
pe cap și dacă n-avea punct pe cap avea ceva, măcar
de-al dracului o liniuță culcată și dacă n-avea liniuța
culcată, avea un punct în dreapta și dacă n-avea nici
una nici alta, avea ceva ca rama ondulat. Unele mici
- de să nu le bagi în seamă se cocoțaseră ca niște
stegulețe sus la mama dracului și nu singure de capul
lor ci escortate, apogiaturi cică prinse toate într-o linie
curbă, că dacă mi-aș fi pus mintea să le cânt, nu mi-ar
fi ajuns arcușul și tot n-o nimeream. Altele sprijinite
pe niște scărițe, diezi urcau și coborau lăsate pe o linie
și-o bobiță-n dreapta, bemoli, așa că de unde dormeam
liniștit, mă băgase Chirilă la bucluc.
- Achtung! bate neamțul bețigașul cu mâner
de-argint. Poco lento e grazioso, ab zwei hundert
dreisig, und! ”La un semn deschisă-i calea” vorba
poetului și-a intrat orchestra-n plin, ca o furtună, iar
eu am rămas cu arcușul înghețat. N-am tras nici în aer.
“Ramp, ramp!” a oprit orchestra dirijon.il, toc.

44*5
Zeige ihm ab zwei hundert dreissig! I se adresează
neamțului de lângă mine.
’ Te înșeli amarnic, mein liber Mann, dacă
socotești că asta ar fi buba. Ignoranța... Ea, sărmana,
își spune cuvîntul, pe de-o parte iar de altă parte
împielițatele de note, care de la mezanin se urcaseră
sus lângă prăguș și prăgușul viorii mele era cu
vopseaua neatinsă.
- Achtung! und...
N-arn umit-o din loc, nici a doua oară, dai'
urmăream atent orchestra prefacându-mă că trag cu
arcușul pianissimo, deși mă găseam pe fortissimo și
numai iată că bunul Dumnezeu îmi scoate-n cale un
“sol”, notă întreagă și cu semnul de prelungire “ad
libitum” pe el. în sfârșit te-am găbuit, barosane, la
țanc mi-ai ieșit în cale și trage de el cu degetul trei pe
coarda re. Eram tocmai bine pe fortissimo, dar repede
a trecut la fa, de lângă prăguș, doime direct pe
pianissimo. N-am ținut cont și trage...
• Pianissimo, pianissimo! țipa dirijorul ca-n
gură dș șarpe, în timp ce Chirilă a izbucnit în
aplauze...
- Bravo, Georgică! îmi mai spunea Ionică.
Ți-am distins vioara, clopot. I-ai băgat în cofă pe toți
nemții.
- Dirijorul înnebunit se uita când la mine, când
la Chirilă, negru la față, fără să înțeleagă despre ce-i
vorba.
" Genug fur heute. Și-a aruncat bagheta cât
colo că tot de pomană o ținea în mână.
- A zis ceva, Georgică? m-a întrebat Chirilă
ofensat.
Nimic... s-a terminat repetiția! lua-te-ar

446
 dracul de analfabet, că m-ai făcut de ocară, aici în fața
atâtor nemți.
O bună bucată de vreme m-a ocolit dirijorul,
dar într-o bună zi m-a oprit și generos m-a invitat în
orchestră, dar la vioara trei, unde nu făceam decît
“esta harca”. Mă obișnuisem și de la o vreme, mergea
chiar bine.

ÎNTUNERIC ȘI LUMINĂ

Era în dimineața zilei de 5 martie 1953. 0

primăvară tristă și posomorâtă își făcea loc
imperceptibil. Semăna leit cu sufletul meu. Nori groși,
asemănători unor valuri ale mării în furtună, se
învolburau când într-o lumină ștearsă, când într-una
de culoarea aramei, prevestind parcă un cataclism.
Căram cu spatele materiale pentru a se face
cofrajul unui perete la clădirea pe care o aveam de
construit. Liniște de mormânt. Parcă încetase viața pe
pământ.
Deodată s-a declanșat o alarmă cu tot felul de
sunete stridente, înfiorătoare. Toate locomotivele din
gară ca și toate sirenele fabricilor din întregul oraș,
Sceau un zgomot asurzitor. Ce-i? Ne-am întrebat noi
speriați.
'încetați lucrul! Nici o mișcare. Toată lumea
^mișcată pe loc“ a strigat năcialnicul. “Un minut de
reculegere în memoria marelui dispărut”.
- Cine? am întrebat noi.
- Tovarășul Stalin a murit.
Pe loc rni s-a oprit mintea. Fluviul conștiinței
care curge neîntrerupt a încetat brusc. Au trecut câteva

447
secunde, în care timp parcă uitasem că exist.
E posibil oare? Ce va fi? O schimbare, un alt
mers al lumii, noi jertfe, noi speranțe? Oricum, va fi
ceva diferit față de clipa precedentă.
. Tot felul de presupuneri, de păreri, deducții,
ipoteze care mai de care mai îndreptățite. Evenimentul
acesta a căzut ca din cer, a avut darul să ne smulgă din
viața plată, pe care o trăiam, să ne frământe, să ne
pună în mișcare, să ne-aprindă imaginația, tot felul de
vise, dorințe, să dea vieții amorfe pe care o trăiam ca
niște roboți un nou relief, măcar pentru câteva clipe.
S-au scurs aproape două luni de la moartea
marelui dispărut, cum spunea năcialnicul, timp în care
am continuat același program de muncă, din noapte
până-n noapte.
în ziua de 23 aprilie, Sf. Gheorghe, o
dimineață caldă, adunați pe brigăzi gata de ieșirea pe
poartă la muncă, a intrat în lagăr comandantul cu încă
trei civili necunoscuți nouă.
“Cine dintre voi își aude numele strigat, trece
de-d parte”.
. Din nou un fior puternic, un zgâlțâit ca de
iguri mă scotea din netezișul vieții care curgea
on, ca o apă moale într-un șes. De moartea lui
snerTnt^1 Luminița aceea difuză a unei
stinoa ty Ca ^acăLa lumânări începuse să se
£n T SUfletuI meu zăcea în întuneric, fără
mei o speranță.
numeleA^XeSjrit' ¥ț-am auzit numele, am auzit
Luscan °™^dantului meu de batalion, maiorul
altul. De ce nni^T ® lui Toî’ ^l dupâ
Ne lăsau ne nn' trei? Rușii nu o clarificau-
Pe noi să ne facem tot felul de presupuneri,

448
tot felul de calcute.
repatrieze. O. m an urmă sa

SMiScă să nu-mi înșel propria-mi fimț

atât de mult decepționată, fapt pentru care am Jasat s
se dezlege de la sine, fără planuri și rara iluzii. .
Noi. cei strigați. în jur de 40 de deținuți, am
rămas în lagăr, iar ceilalți au ieșit la lucru m cadrul
brigăzilor din care făcusem parte și noL
0 ruptură sfâșietoare s-a produs în mima mea.
Din nou mă despărțeam de anumite ființe dragi.
oameni de nădejde, de suflet, cu care îmi împărțisem
durerea pe din două. Cât de frumos ar fi fost să ne
oprească pe toți românii și să ne spună: “rămâneți în
lagăr. Ați muncit destul. A sosit clipa repatrierii”.
In tulburarea sufletului meu. dar injectat cu
aceasta noutate survenită prin surprindere, creându-mi
ră interioară, am alergat tot o fugă la lazaret,
comnn-e maiorul Luscan cât și Emil. Le-am
fi să nnC-at ■1 Or m'nunea^ fiindcă numai minune putea
sa nu ieși o zi la muncă.
maiorul Uscan’ P°artă? mi’a PUS întrebarea

luichinuilă de&Că ° S.cânteie a strălucit în figura

cliPe, după ele J a: ° Șcanteie care a dăinuit câteva
preamultedezil”7ii2dParUt' Prea muita minciună și
h N-aStU™ i^ȘSfte Să mai crezi ceva! .
tai!” încolonltTn*agăr Și în câteva ore: "davai
ande ne ClnCi’ am P* poarta
< ^re deosebire de celenHCa^10n prevăzut cu
ghe^a scaune direct De nnT CU ieȘeam la
' de câteva degete P*°Uată sau ca

449
 Unii dintre noi nu îndrăzneau să creadă că nu
suntem adunați aici decât pentru a fi repatriați, alții
spuneau că vor rușii să pregătească un lot mare pentru
polul nord. Tot felul de presupuneri și deducții.
Lagărul unde fusesem aduși era liber, astfel că
se popula acum numai cu cei aduși din diferitele
lagăre răspândite pe tot întinsul Uniunii Sovietice:
polonezi, bulgari, unguri, cehi.
Noapte de noapte veneau și populau lagărul
care era destul de spațios cu clădiri din zid și bine
organizat, cu alei, flori și-un teren de fotbal, precum
și teren de voleibal.
Nu ieșeam la lucru nici nu s-a pus problema
organizării de brigăzi. Toată ziua ne plimbam, jucam
șah, volei și chiar fotbal. Până noaptea târziu sub cerul
albastru de luna mai, împănat cu stele, cu carul mare,
cu carul mic, steaua polară, ne făceam tot felul de
planuri.
tt , Rușii nu transpirau nimic. Erau toată vremea
cu niznai44 pe buze. Șecretoși la culme.
< - z^ua iunie, așadar, la circa două luni
..s!rm adu?i aici, zarvă mare în tot lagărul,
înviat?Jnutoate PMite și strigau: “românii sunt
invitați la club .
Cu inima bătând să-mi spargă pieptul,
intrat sfios ca pe picioarele altuia în sala unde urn
eventual să se dezlege enigma, adică motivul pcn i
care am fost scoși din lagărele de muncă.
într-o tăcere de mormânt a intrat comisia. N
am ridicat în picioare cu aceeași emoție până aproap
de sufocare, întocmai ca.niște elevi în fața examenu
de diplomă sau de bacalaureat. e .
“Cetățeni români!44 și nu bandiți fasciști, cu

450
 °ies' t±Tcud SiT"" f”“'» * “>i
aies tonul, cu totul diferit: calm, omenos aoroniat
frățesc. Simțeam că-mi iau foc obrajii
“Tril?unalul suprem al URSS întrunindu-se
spre revizuirea dosarelor pe baza cărora ati fost
condamnați, avem împuternicirea Moscovei’să vă
facem cunoscut, oficial, ca toți cei care vă aflați în
momentul de față aici, ați fost scoși de sub orice fel de
urmărire penală, din lipsa elementelor constitutive ale
infracțiunii!”
"Ați fost victime ale războiului. El poartă vină:
el, războiul, care a băgat în mormânt milioane de
suflete nevinovate. De-aici veți pleca în patria voastră,
unde vă veți întâlni cu cei dragi. Veți merge în țară,
unde aveți datoria să-i reparați rănile ca urmare a
războiului și unde, mai presus de toate, aveți sarcina
să luptați împotriva acelora care ar mai îndrăzni
vreodată s-aprindă focul războiului, acest cataclism
înfiorător, nemilos, distrugător de vieți omenești și
distrugător al civilizației”...
Comisia a ieșit din sală, urându-ne drum bun și
fericire, iar noi într-un delir, ca după o băutură tare
ne-am îmbrățișat și-am plâns ca niște copii.
Ziua cea mare a sosit, ziua pe care am așteptat-o
de ani și ani, a venit. . . ooo
Așadar sunt nevinovat, așa cum am știut, așa
cum am fost convins că dreptatea ya ieși ^P1. • •
cum iese untdelemnul. Ușoara să le ie ța .-că
acelora care și-au dat viata, faraL ® -tă
această clipă ^bliin^chpa^’a tinerețiij ?clipa
suflet, in anii cei mai
revenirii la libertate, la noțiuneatoalțe
Milioane de am au tre

451
deasupra noțiunii de patruped, pe două picioare, cu
capul sus și cu fruntea către soare, ca ființa cea mai
perfectă a naturii. Mie, personal, comparată viața mea
scurtă cu viața omenirii de-a lungul mileniilor, mi-a
trebuit mai mult să devin om, în rândul oamenilor. A
fost nevoie să treacă aproape 13 ani s-ajung la formula
simplă: “Sunt nevinovat”!
Atmosfera era înălțătoare. Din nou vedeam
patria, munții, marea în frământarea ei veșnică, din
nou vedeam ulița copilăriei, cea mai frumoasă
autostradă din viața omului, auzeam ciripitul
puișorilor de rândunică din pridvorul casei, vedeam pe
cei dragi că-mi sar în cale. Era ziua de 20 iunie 1953.
O zi liniștită, cu soare cald, mângâietor. O frunză nu
mișca, totul zăcea parcă în adormire. Ciasovoii cu
pistoalele în bandulieră erau binevoitori. Vorbeau cu
noi, râdeau chiar, ne băgau în seamă. Făcea impresia
că plecam într-o excursie, între noi colegii. Leul și
supușii săi se înfrățiseră.
îmbarcați în mașini cu scaune mari și lungi
puse de-a curmezișul, zi de vară, am călătorit cu inima
zburând către noul lagăr din orașul Niepropetrovsc,
unde ne-a întâmpinat o comisie cu un general sovietic
în frunte. Am debarcat, ne-am aliniat și cu sufletul la
gură așteptam să văd ce ne va spune:
“Fiți bineyeniți în lagărul de unde veți fi
îmbarcați și veți pleca acasă. Războiul a fost
nimicitor. Voi, cu toate greutățile prin care ati trecut,
ați supraviețuit.
Din generozitatea poporului sovietic, prin
organele noastre competente ați fost scoși de sub orice
tel de acuzare. Misiunea pentru care ati fost
condamnați a fost o misiune legală și în conformitate

452
 cu legile de ducere a războiului ”
voci din Sti£C“' "VarSse

- Curând. Aici este un lagăr de tranziție de

trecere numai. Urmează să fie aduși toti cei care s-au
încadrat m decretul de amnistie. Este vorba de zile și
e mdata veți pleca în țara voastră, pentru care aveți
datoria sa puneți umărul pentru refacerea ei.-

ANDREI, O ENIGMA

L-am cunoscut pe Andrei în lagărul de la

Niepropetrovsc. Fusese adus și el ca urmare a
revizuirii proceselor din timpul lui Malencov, deși
amnistiat și în situația de a fi repatriat. Era un bărbat
slăbuț, cu fața prelungită și cu ochii tulburi, injectați.
Deși relativ tânăr la 39-40 de ani avea obrajii scrijeliți
pe toată lungimea lor de două șanțuri adânci. Mergea
cu picioarele țepene, fără să le îndoaie și-alerga toată
vremea cu mâinile bălăbănind pe lângă corp. Se
deplasa ca o umbră fără să-1 simți și-ți apărea în spate
sau în fată uneori fără să-1 vezi.
“Berlinul46! și mai spunea câteva cuvinte
incoerente și dispărea. w A
N-a lucrat în nici un fel de lagăr și m nici o
brigadă. îl cunoșteau toți din lagăr. Când se^P^ezen ?
la comisia medicală punea degetul pe sanu •
ca și când ar apăsa pe buton și dm„gur P
“Bii! Râdea și-1 lăsa în pace, comisia .
Adeseori când era adun.'"“«gȘSX
să vmă conducerea, aparea.in bicoerent,
discurs, din care, dacă urmăreai atent, deși .

453
din expunerea lui se puteau desprinde anumite
realități, cu iz de simbol la adresa comuniștilor.
Nu-1 cunoscusem personal. îl urmăream de la
distanță și mă întrebam, oare care au fost cauzele
pentru care acest tânăr și-a pierdut echilibrul lui
mintal? Felul cum se comporta, având aceeași mimică,
cu buzele gurii strânse sub nas și cu fruntea încrețită
lăsată, în care de-abia i se vedeau ochii, convinsese că
nu se preface. A juca acest rol de dezechilibrat mintal,
fără să se demaște și urmărit și-n somn, îmi întărea
convingerea că este dereglat cu adevărat. Prea genial
ar fi fost cineva să joace rolul de nebun și să nu fie
surprins că el joacă teatru.
Prietenul lui cel mai apropiat din lagăr era
Ilarion, un băiat tânăr, frumos, cu părul negru ondulat
și-un sportiv deosebit de talentat. Avea un suflet de
aur, pe care însuși Andrei i l-a descifrat. Locuiau în
aceeași baracă.
într-o bună zi m-am aflat în dormitorul lor.
- îl cunoști pe Andrei Băncilă? m-a întrebat
Ilarion.,
- Din vedere.
- Să vă prezint: Andrei și Ionică.
. Mi-a întins mâna bărbătește și cum eram numai
noi trei, mi s-a părut că pentru o clipă i se descrețește
fruntea, luminată fiind de-o rază de lumină. Figura
chinuită, schimonosită a dispărut. Poate însă a
observat surprinderea mea și pe loc și-a reluat aceeași
mască. I-a fost teamă de mine, s-a temut că-1 divulg?
Ca să-l conving că n-am priceput, l-am întrebat:
- Joci șah?
Și-a strâns și mai tare figura ca pe-o gură de ac
și mormăind ceva mi-a dat să înțeleg că joacă.

454
 deschfe după carte, pornind cu gaXi damei^
mișcare două, trei, până la mișcarea noSmi a
răspuns fără greș. Când să răspundă la a zecea mie
T1 altf!L °are nU CL'mVa ^ăreșS ?vmo
cursa M-am uitat atent și mi-am dat seama că nu
putea ti nici un pericol. Ieșise din șablon.
Mergeam atent, cu privirea pe întreaga-tablă de
șah. Se făcuseră suficiente victime și de-o parte și de
alta.
La o mișcare a calului, sprijinită de nebun,
aveam posibilitatea să-i sacrific dama. Ce fac? Partida
ar fi fost categoric pierdută pentru el. Am renunțat,
mutând un pion oarecare.
A privit atent, și-a dat seama, c-am facut-o
intenționat și, ca urmare, m-a fixat cu fruntea
grămadă, cu bărbia de jos ridicată sub nas, fulgerător
a întins mâna dreaptă și-a culcat piesele rămase încă
în joc, spunându-mi încurcat și totuși să înțeleg:
- îngăduința ta mă umilește. Nu admit.
“Berlinul “! A ieșit din baracă, tiri-tiri cum mergea
lăsându-mă cu ochii mari. . ,
A venit ziua când ne-au repatriat și când am
fost aduși în arestul preventiv Văcărești. A rămas și
aici să joace același rol. Mergea la fel cu P>c'°^
țepene, cu fruntea încrețită și cu oc 11
J' Poate pentru suferința lui, J^ou

se afla - în ipoteza de nebun - in aju . uJ )ui

l-au eliberat, avându-1 ca însoțitor p P
Ilarion. A eliberat și eu
După circa o săptămâna am fost elioer

455
și m-am stabilit în București, întrucât aici mi-am găsit
soția și copilul.
Era în luna februarie 1954, când intr-o
dimineață aud soneria. Ies și spre marea mea surpriză
mi-apare în față un domn cu figura luminată și cu
ochii limpezi.
- Mă recomand: Băncilă Andrei, colegul tău de
suferință.
- Bată-te să te bată norocul, aproape că nu te
recunosc. Poftim în casă. Ce mai faci?
- După cum vezi.
- Te-ar însănătoșit?
- Păi n-am fost bolnav niciodată.
- Atunci cum se explică?
- O enigmă, pe altă dată. Nu sunt încă pregătit.
Au trecut câțiva ani de-atunci și-ntr-o primăvară l-am
întâlnit cu ocazia unei excursii. Se stabilise în Sacele,
nu departe de Brașov și se căsătorise cu o învățătoare.
O noapte-ntreagă am derulat amintiri triste din
anii războiului și ai prizonieratului.
* Și totuși, tu Andrei îmi ești dator cu o
explicație.
A dispărut într-o altă cameră și-a venit cu un
manuscris enorm intitulat: “Trei ani sănătos între
nebuni!” Vreau să-l public. Am citit enorm din lumea
acestor oameni, am conviețuit cu ei de asemenea luni
și luni de zile, purtând aceeași cămașă de forță.
- Și totuși o doză de țicneală ai în cap, i-am
spus eu râzând.
. - Ca fiecare. în vremurile de față, după 13 ani,
nimeni n-a rămas întreg.

456
 UN MĂCEL EVITAT

- a Z1?'noaPte au început să sosească din cele mai

îndepărtate colțuri ale Uniunii Sovietice, de la granița
cu China, din Omsk, Minsk, Tambov, toTcg
condamnați jjau deportați după 23 august 1944, care s-
au încadrat in decretul de amnistie, dat după moartea
lui Stalin.
Lagărul în care am fost aduși era plasat în
mijlocul unei păduri uriașe, cu copaci seculari, cu
verdeață și cu un climat blând și ozonificat. Făcea
impresia unei stațiuni balneo-climaterice prin numărul
de clădiri, stil vilă, toate construite din cărămidă roșie,
cu alei și cu trandafiri de toate culorile.
Firește că nu lipseau cele patru vaști, de la cele
patru colțuri ale lagărului, unde erau instalați pistolari.
care urmăreau cu ochi de vulturi, tot ce se petrece în
incinta jagărului, în formă de dreptunghi.
în jurul datei de 15 august 1953 deja se
strânseseră mai bine de 1400 de suflete dintre care
circa 450 - 500 de români, polonezi cam tot atât, 30 -
35 bulgari și circa 20 de aromâni, cu care noi, românii
ne înțelegeam perfect, ei vorbind un dialect, mult
asemănător cu limba noastră. De asemenea se mai
aflau și în jur de 90 - 100 cehi, oameni liniștiți și
Pneten A trecut firește o bună bucată de vreme p&ă să
ne cunoaștem și să ne respectăm, mai al
COnffiX?însă^are SriXS între toate
aceste naționalități a fost împărțirea posuin or
bucătari de la bucătăria agamluu In
fuseseră ocupate de romani,

457
primii.
Polonezii asmuțiți, îndeosebi de bulgari, în loc
să refacă împărțirea proporțional cu numărul de
naționalități, au intrat în bucătărie mai mulți polonezi
și i-au scos pe români afară în pumni din posturile lor
de bucătari.
Nici ai noștri nu s-au lăsat mai prejos și-au
reintrat peste ei și-au făcut la fel.
Polonezii, mândri cum sunt de felul lor, alături
de bulgari s-au înarmat cu ciomege, fiare, bolovani
și-au pornit, asemenea unei răscoale țărănești,
împotriva noastră, cu gândul să nu mai rămână nici
picior de român. Cehii, oameni cu mai mult scaun la
cap au rămas neutri.
Anton, un bucovinean tânăr, sucevean, bine
legat și neînfricat, pe loc s-a erijat în comandantul
nostru suprem.
Toată lumea la luptă, bătrân, bolnav, nimeni
nu se sustrage. Polonezii împreună cu bulgarii se
pregătesc să pornească spre noi hotărâți să ne ucidă “.
lată nenorocirea cum vine peste noapte. De
unde ne-așteptam, de la o zi la alta să ne repatriem, ne
Pomenim ca ne omorâm unii pe alții. De ciomege și
ne m - ^ K ,
d ea mie eu de-abia mă țineam
krnbl' t M-a ™bolnăvisem cu două luni în urmă de
consumau ? a’ UI? de miCI*obi intestinali care
organismului-1 hrana atât de necesară
41 -42 kg meU ^amasesem de cântăream numai

Părul d^n?^ran°''Ile-n0-0C^re nu v*ne niciodată singură.

lei Harap Alb, de Ion Creata SP“*’ P

458
 ^Circa 300 dintre băieții noștri, mai zdraveni au
trecut in primele rânduri cu misiunea să stăvilească
înaintarea impetuoasă a polonezilor, alții câte 70-80
să bată lăturile, iar cei neputincioși să îngroașe
rândurile.
Ne aflam deja la cca 40 - 50 de metri de
tabără, noi românii aflându-ne în defensivă. îi
așteptam, fiecare înarmat cu ce-a putut găsi mai la
îndemână. S-au stricat și paturile cu vergele de fier.
Norocul și de-o parte și de alta a fost c-a prins de
veste ofițerul rus de serviciu, care tot o fugă s-a
înterpus cu un pluton între noi și tabăra adversă.
“Voi, polonezii, voi ați început scandalul și ea
urmare voi sunteți vinovați. Ați avut norocul c-am fost
anunțat la vreme, c-altfel țiganii cum îi jigniți pe
români, v-ar fi arătat ce pot.
Amintiți-vă de Codrii Cosminului, unde
strămoșii voștri încrezători în forțele lor au fost
înfrânți și puși la jug de marele domn al Moldovei,
Ștefan Cel Mare”. . • x ••
Am tresărit. Ofițerul rus cunoștea istoria țării
noastre. Mai târziu am aflat că era român din
Basarabia, și că făcuse facultatea de istorie in orașu

A doua zi s-a tras gard mal pe șapte randtm

sârmă ghimpată între noi și P?Ionez1’. °vor să
rămas cu ei. întrebați cehn cu cme vor sa
coniocuiască, ne-au preferat pemoi. aromâni au
De asemenea, cei z ,or
consimțit să rămână lângă noi, romani, ,
dintotdeauna.

459
 VISE SPULBERA TE

într-o așteptare de mare încurcătură. psihică, cu

tresăriri de spaimă că vom fi reîntorși în lagărele de
muncă și revoltat că n-a fost decât o minciună
problema repatrierii, am lăsat în urmă și luna august
1953. Starea psihică, indignarea și revolta tindeau
către paroxism. “Scoro, scoro damoi”, adică repede,
repede acasă, nu mai avea nici o rezonanță în sufletul
meu.
Așadar, păsările, plecau din instinct în ținuturi
mai calde, când noi eram dezamăgiți fără speranță;
visele create o vară întreagă cu ochii către cerul
înstelat se estompau de la o zi la alta. Timpul nemilos
rodea ca un cariu neadormit din viața mea.
lată-ne în ziua de 7 noiembrie 1953, orele 12
ziua.
“Adunarea “ strigau rușii de parcă luase foc
lagărul. Ce-o fi? Ce s-a întâmplat? Poate ne dezleagă
misterul, minciuna în care fiersesem ca-ntr-un cazan
aproape 7 luni de când fusesem anunțați că vom fi
repatriați.
Bătea un vânt aspru. începuse să ningă. O
armată de steluțe spulberate ne izbeau în față. O noua
iarnă luam în piept.
“Comisia!” a strigat cineva de lângă mine.
Intra pe poarta lagărului chiar atunci, să taie nodul
gordian, să lichideze odată cu atmosfera apăsătoare în
care trăiam din luna aprilie 1953...
închid ochii, îi deschid, sa văd bine, fiindcă nu
recunoșteam nici o figură din cele vechi. însuși
generalul care ne primise în iunie cu multă afecțiune
era lipsă. Venea în schimb un macisto, gras și burtos,
cu nasul turtit îmbrăcat în haine de NKVD-ist, alături

460
 de 61 4 Dnnă^’ m hame de aceea?i croială.
pe un glas Sțigă^t^ids-^res Să “

inima co™loș'ităcât mpunm.U1

4CU
Voi, care ați ucis oameni pașnici sovietici, voi
care ați pângărit cu talpa voastră murdară pământul
siant al acestui popor, ați primit pedepse bine
meritate. Prin muncă și prin osândă, prin lacrimi cu
sânge, să vă ispășiți păcatele grele săvârșite cu atâta
cruzime. Ați fi voit să fiți repatriați? Să treceți în
rândul oamenilor cu conștiința curată, voi criminalii
fasciști? Poporul sovietic nu vă iartă. Ați cerut
pământ, cu pământ vă umplem gura. Prin urmare, vă
organizați pe brigăzi de muncă și terminați
somnolența, cu visele deșarte în care ați căzut și v-ați
complăcut atâta amar de vreme. Avem pădurile din
jur. Tăiați-le și puneți lemnul la dispoziția celor care
se străduiesc să reconstruiască în urma erorilor
săvârșite de voi. Cei care v-au alimentat cu minciuni
sfruntate, că veți fi repatriați, că sunteți nevinovați,
vor fi trași la răspundere de către organele
competente. . v x ...
A plecat comisia, iar noi am ramas năuciți.
înnebuniți. O deziluzie anunțată în cuvinte cat mai
brutale, să ne ucidă. , .
O liniște de mormânt s-a lasat in toata curtea,
ca o perdea grea peste unjietic: eunim - iune
. înscrierea pe togta a ? f„ cum „
intre romani nu poate sa exis
taie capul.

461
 Nu m-am înscris în nici un fel de brigadă și
pentru faptul că eram slăbit și pentru motivul că voiam
să se rezolve zbuciumul și otrava pe care o înghițeam
clipă de clipă. Nu mai credeam în nimic. Totul era un
haos, nici un principiu călăuzitor. Una se spunea
astăzi și alta se răstălmăcea mâine. Să fii hrănit mai
bine de șapte luni cu ideea că ai devenit liber și că te-
ai eliberat de coșmarul care te sugrumă, că ești
nevinovat și-apoi că la o răsucire de 180 de grade să
te azvârle brutal; în același întuneric, numai sufletele
fără sensibilitate, numai sufletele care se mulțumesc
să-și hrănească stomacul, pot să mai reziste. “Ori că
mănânc aici, ori că mănânc în țară pentru mine este tot
una. Că sunt liber sau închis n-are nici o importanță.
Mâncare să-mi deie!” Erau și mentalități de natura
acestora.
măsnr^ol0113 Care s'a iscat în sufletul meu, pe
diminueze f Scur^eau zilele a început să se
chingile ™Ăa f?st scris- Nu Pot ie?i din
suprem al însă satisfactia ca tribunalul
recunoscut ră n S'u U1? .cu ?arneni competenți, au
mor, mor curat ^P-OrîJllc’0 vină și ca atare chiar dacă
conștiința mea P3Cat fa’ă de Dumnezeu faîa de

de aneconJff3 uU- °rdinul colonelului NKVD-ist

cale de voluntariat de munca s-a executat pe

decembriet* ^Una n°iembrie și-am intrat în

Până la brâu aii,' Jarna a sos*t devreme. Zăpada era

vacanțelor mi-a ma^ aJes ^una decembrie, luna

estompau- dimnJ?3-0^ din nou amintiri, care nu se
mele, de parcăPahtriV3, Se Perindauprin fata conștiințe*
Parcă atunci se petreceau

462
 Oare n-a fost de-ajuns 13 ani departe de cei
dragi? N-a fost de-ajuns câtă muncă am depus fără să
port nici o vină? N-a fost de-ajuns să las o soție
tânără, cu idealurile ei de pe băncile școlii, spulberate?
Să las un copil de numai 9 luni fără dragoste și
sprijinul de tată? N-a fost de-ajuns ca Moș Crăciun să-1
tot înșele că-1 aduce pe tăticul?
Nu mai aveam puterea necesară să abordez și
alte probleme. Mă rezumam doar să-mi plâng soarta,
destinul implacabil.

îmbarcare neașteptată
Zilele alunecau anevoie una după alta. De­
ntară nu mai transpira nimic. Supraviețuiam separat de
lume ca niște leproși, izolați. Din când în când, în
întunericul minții mele se aprindea parcă o luminiță
care sclipea o secundă, după care dispărea.
Era în noaptea către Sfântul Nicolae, 5/6
decembrie, același an ambiguu, 1953. în dormitorul în
care mă aflam, priveam steluțele albe ale fulgilor de
nea. Ningea mereu, iar vântul frământa coroana teiului
din față.Am încercat s-adorm, dar nu puteam. Am
închis ochii și m-am lăsat pradă gândurilor. După un
timp n-am mai auzit nici o mișcare. Se vede treaba c-
am adormit. Lumea care mă chinuia în timpul zilei
mi-a apărut în vis. Se făcea că din nou am pornit la
drum. Poate de data asta ne repatriazâ. Nu tara o
dezlegare de sus ne-au comunicat ca suntem
nevinovati și că am fost cuprinși in ecre n
amnistie. Și-n somn îmi făceam procese și n

463
ajunsesem să gândesc, să vorbesc cu mine însumi.
J Tocmai când am intrat în lumea mea, lumea
amintirilor, un zgomot infernal m-a trezit:
“Davai, davai!” Ce-i? Ce s-a întâmplat? Pentru
o clipă am retrăit momentul groaznic din noaptea
aceea lugubră când Wilhelm își striga numele soției:
Marta! și-a celor cinci copilași, care rămâneau fără
tată. Banditul și criminalul odios, Lupan îi răsucise-n
burtă un fier ascuțit, și el țipa în ghearele morții.
Intraseră în dormitorul în care odihneau circa
300 de suflete,* un pluton de ostași sovietici. Strigau
din răsputeri îmbrăcarea și cu toate bagajele, afară.
Incolonarea pe câte cinci”.
Deși era noapte și afară ningea, deși țipau de
parcă erau în pădure nu m-am alarmat. Âș fi vrut ceva
mai tare, s-aud pistoale, țipete, lacrimi, care să pună
capat acestei tragedii.
. * acu pistoalele gata, câinii-lup pe lângă
J’ \notand Până la genunchi în zăpada căzută din
ența, părăseam ușile mari ale lagărului.
• Ha • 1 ae ^ata aceasta> în afara de “period” înainte
animai11’ nU ne~au C0ITlunicat nimic. Eram pe post de
animale necuvântătoare.
nnmpnî?UP* ma* mu^te ocolișuri de drumuri ne-am
NienmnPtPe i° moartă în spatele găni
^icpropetrovsk.
si se luntre?dezbrăca hainele cernite^ale morțu
a se lumina k^race ^neie albe ale zilei. înainte de;
suprapuse. Ue’De •> aflat in vagoane P

Șapte zile și șapte nopți, cu opririle de ujți

cate-o noapte pe câte o linie moartă, iar noi ino
pe hiaturile respective, trenul s-a oprit.

464
 “Coborâți în ordine cu bagajul!” am auzit
vorbă românească. Oare visam sau este realitate?
Nu visam, era aievea. O companie de ostași,
îmbrăcați altfel, cu comandantul lor în frunte, un
colonel de statură mijlocie, cu fața palidă și cu ochii
spălăciți ne-au încercuit, fără să ne spună “bine ați
venit pe pământul patriei voastre”!
Visam uneori, c-am ajuns acasă și n-ajUngeam.
fiindcă mă trezeam. Acum vedeam totul clar, vedeam
soarele pe cer cum ne încălzea cu razele lui calde. Era
parcă o altă lume. Nici un fir de zăpadă, o zi aurie de
toamnă.
“Ne aflăm în Ungheni, fraților! a șoptit cineva
dintre băieții noștri. Cunoștea locurile se vede.
Trecusem podul și pasămite fusesem predați ca niște
obiecte, pe bază de tabele, și când predarea a fost
terminată, atunci de-abia s-au deschis ușile
vagoanelor.
Am căzut în genunchi și-am luat în mână un
pumn de pământ și mi-am frecat fruntea și obrajii
încinși de emoție. Era pământul neamului în care
dormeau strămoșii mei, pământ în care doream cu
întreaga mea ființă să mă întorc și să-mi dau corpul
lui, fiindcă din el fusesem zămislit.
“Iha, Iha!” numai ce-auzisem că zbiera de
mama focului un măgăruș care pășise în fața unei
turme, nu departe de noi. Ne aflam pe rambleu! căii
ferate și priveam ciobanul rezemat în bâta lui, cântând
o doină, iar măgărușul, bine a glumit cineva “nu
zbiară, mă, nu zbiară, ne zice-n limba lui: “bine ați
venit, pe pământul patriei voastre!” Galonații ăștia nu
se sinchisesc să ne facă o astfel de onoare. Parcă
suntem străini, dușmanii cuiva”.

465
 Avea dreptate. Cei care aveau limbă și-ar fi
putut să ne vorbească nu ne-a adresat nici un cuvânt.
Știau ei pesemne, așa fuseseră instruiți și informați că
au de-a face cu un lot de criminali, care au luptat cu
arma-n mână împotriva poporului sovietic, din cei
care au luptat într-un război nedrept și care au plecat
de capul lor pe front.
O comandă scurtă și tăioasă de parcă eram
recruți ne-a înghesuit din nou în mașina dubă și ne-a
debarcat în gara Nicolina, de lângă Iași.
Lumea după lume ne aștepta. Nu cu flori și nici
cu muzică militară, ci cu lacrimi și îmbrânceli din
partea companiei de ostași, care ne fereau de lume de
parca eram ciumați.
_3 -. 9 bătrână cu părul alb a reușit în fmal s-ajungă
LAr ’ felului și să-l roage să-i dea voie să-și
'mbrațișeze fiul, sosit și el cu acest lot.
<jnantx
j V?*e’ serSent5 i-a spus colonelul în
P e teama parcă să n-aibă martori.44
cătrp până să se formeze trenul până
în vaonn e cand ne-au îmbarcat în vagoane dubă.
bucată câte o jumătate de pâine și o
acea burse 9U P°ftă am putut să devorez
frămânS -de Pame!- Mirosea a faină de grâu,
adevărat dpi r C<^Ptă “ cuPtor- Brânza a fost un
împlineau Âaîbine d^î?^T aSemenea bunătate’ *

avuseseîmSăTe2^311 Că nu rnă Pot Pier<Je’ ^cu

sentinelă larii Sa ne ^avorească mai rău ca la ruși, cu
am spus în sin?16 cu Pisto!uI mitralieră gata, nu-
mine nUă»'nea mea: “&că ce vor cu mine. Sunt la

La un șuierat prelung, s-a pus în mișcare

466
 locomotiva. Era o garnitură specială, în care nu
călătoream decât noi cei oropsiți ai soartei.
- Cu ce viteză merge, Ieremia?
- Peste 90 de km. la oră, mi-a răspuns în
calitatea lui de specialist. Mai bine de 25 de ani
lucrase ca mecanic de locomotivă.
- După ce cunoști?
- După bătaia capetelor de linie.
Mă uitam la Ieremia, de loc din Alba lulia,
cum i se umflau și dezumflau nările de bucurie.
Incălecase din nou pe calul năzdrăvan. Asculta iarăși
glasul roților de tren, melodia plină de romantism,
subtilă și pătrunzătoare ca un parfum de liliac.
“Trenule, trenuțule/ Ochii ce-i iubesc
Adu-mi-i drăguțule/ Să nu mai jelesc... ”
Locomotiva spinteca văzduhul ca o nălucă. Nu
se oprea în nici o stație. Gonea să mai scoată din
întârzierea celor 13 ani, pe care îi pierdusem din cauza
războiul. Gonea să potolească dorul care îmi ardea
inima.
- Ai condus pe linia aceasta, Ieremia?
- Am călcat în lung și lat pământul acestei țări.
Cunosc după glasul roților și locul unde mă aflu. Iată
acum urmează Mărășești gara mare, nod de cale ferată
cu bifurcații către toate colțurile țării.
- Te rog, Ieremia să mă faci atent când
ajungem în garaFocșani. Acolo-i locul copilăriei mele
și adolescenței.
- Acum, după Mărășești urmează orașul
Focșani. Aici se oprește, pentru tine Ionică! mi-a
răspunsCând
Ieremia
am râzând.
auzit cât de dulce a sunat Focșani. în
graiul lui ardelenesc, orașul cu vin dulce, ‘"cine-l bea

467
nu se mai duce”, o vâlvătaie de foc mi-a aprins obrajii.
Locomotiva s-a oprit un minut. In zadar am
căutat, ca o pasăre în colivie, să-i găsesc o mică
spărtură vagonului, dar n-a fost chip. Voiam să zăresc
gara, să văd orașul cum doarme, să-i văd luminile,
castanii aliniați și pe-o parte și pe alta, cum îi fac de
strajă, peronul unde mă plimbam cu fete și de unde le
făceam bezele celor care plecau din orașul unirii. N-a
fost chip. Vagonul era ca un cilindru culcat, un mic
tunel în miniatură, cu ferestruici cât palma sus într-o
parte, închise cu geamuri mate și cu zăbrele din oțel.
Nici la ruși n-am văzut așa minune... Parcă transporta
bandiți din mafia siciliană.
Cu imaginația doar, cu neobosita mea
imaginație, am străbătut peretele vagonului și-am
văzut orașul și întreaga panoramă a malului stâng al
Milcovului. Mi-am purtat ochii închiși și asupra
satului copilăriei mele, aflat la o azvârlitură de băț.
Slobozia Ciorăști. Acolo erau sau nu mai erau părinții
mei? Trecuseră ani de când nu mai știam nimic de ei
și de frații mei. Dar, mulțumesc bunului Dumnezeu, c-
am ajuns și curând - curând îi voi îmbrățișa.

JILAVA
Către orele 7 dimineața am coborât pe sub
furcile caudine ale fraților noștri români. Se crease un
coridor de soldați și de-o parte și de alta, toți cu
baionetele puse la armă de la coborârea din vagoane
și până în curtea închisorii, unde ne-a încercuit un
pluton de soldați, cu câini lupi fără botnițe.
- Unde suntem? am întrebat.

468
 - în incinta închisorii Jilava, una dintre cele
mai aspre și mai reci locuri de surghiun, de izolare, de
rupere a contactului cu lumea, cu viața, mi-a răspuns
căpitanul Banu.
- Oare de ce ne-au adus frații noștri, după care
am plâns și i-am dorit atâta vreme într-o asemenea
închisoare? Cine dăduse acest ordin nesăbuit? N-a
ținut seama de conștiința lui de român că noi suntem
frați de același sânge? Că noi am răspuns la chemarea
patriei în momentele cele mai grele ale anilor: 1939,
1940, 1941? N-a ținut seama că era o datorie sfântă^
datorie de a ne apăra pământul chiar cu riscul vieții.
Nu. Dimpotrivă. Ne-au trecut la rația de
deținut și numai prin greva foamei, cu amenințau,
înjurături, umilințe, am obținut rația ostașului lider. -
in

am avut voie să luăm legătura cu familia. Nu m

permis nici să scriem că ne aflam în țară- e-- ț
totalmente izolați. Nu s-au îndurat să inc z. >u_je
lumineze sufletul părinților bătrâni, com fonnat
că li s-au întors fii din surghiun. Cine i-
cu înfățișare de lup, de hiene? Orânduirea
care se cocoțaseră toți cei nechema i. situației
Nu puteam oare, până la c joc jntr_0
fiecăruia dintre noi, să negase sănu semene
garnizoană sau în incinta unei șco, războj din
a închisoare, cu ziduri reci.
inițiativă proprie? Mercenari. jnStalafi 1
Oare astăzi din cei car ^areapa^-
ce-ar face dacă n-am răspunde
*
* *

£69
 Un plutonier cu pistolul mitralieră la umăr,
deși încadrați între zidurile de nepătruns ale Jilavei, a
ordonat dușmănos de parcă eram ocnași: “jos” adică
pe șezut în luna decembrie, 1953. Ne confunda cu
câinele pe care-1 manevra cum voia el. Firește că n-a
luat nimeni în seamă comanda lui cazonă.
Așteptam după sudalmele ce-i ieșeau din gură,
să ne pălmuiască, să ne biciuiască, pentru a-și
manifesta și mai adânc disprețul față de noi.
După mai multe ore de investigații, după câte
am înțeles n-aveau locuri pentru noi, închisoarea fiind
tixită, ne-au îngrămădit din nou în mașini acoperite cu
prelate să nu ne vedem și nici să ne vadă orașul, am
debarcat cu o pază strictă și cu câinii târâș după noi în
fața închisorii Văcărești.
Intrarea în rai, așadar, nu se facea cu dragoste,
cu zâmbete măcar, o vorbă omenească, o încurajare,
ci ca un blestem căzut pe capul lor.
Pe bază de control până la piele, cu șireturile
de la bocanci și cureaua scoasă, am rămas cu
pantalonii în vine, fiind îngrămădiți într-o aripa
separată a penitenciarului, unde fiecare a ocupat un
pat identic ca la ruși.
w. Aproape nu regretam vremurile grele pe care
le trăisem în captivitate, comparativ cu ceea ce
simțeam aici la noi în țară pentru care am luptat și am
suferit ani de-a șirul.
In zadar încercam să încheg o discuție, să aflu
ceva de la ostașii care ne păzeau. Muți! îți aruncau o
privire răutăcioasă de parcă îi dădus’eși foc la casă.
Erau instruiți de altfel că au de-a face cu dușmani ai
poporului.
Seara am primit masa și spre nedumerirea mea

470
 am fost ospătați cu câteva linguri de crupe, de culoare
cenușie, care se întindea ca o mămăligă stricată,
cleioasă, fără gust, iar came, găseam ici și colo câte-o
buză de vacă sau câte-un zgârci de copită. Avea păr pe
el. A doua zi dimineața, la fel, un ceai rece, puțin
îndulcit, iar drept pâine un pătrățel de mămăligă,
făcută din mălai necemut. Scârțâia nisipul printre
dinți.
Și iată-mă istovit cum eram, am intrat în greva
foamei, împreună cu marea majoritate dintre cei cu
care sosisem, cerând să ni se acorde rația ostașului
român.
Firește că foc s-a făcut conducerea care
neobișnuită cu o asemenea comportare, ne-a spus
următoarele:
- Unde vă aflați? Ce credeți că sunteți în
URSS? Să nu încercați să ne faceți greutăți, că aici vă
îngheață oasele. Aici nu admitem. Sunteți criminali de
război și până la clarificarea situației, veți primi rația
de pușcăriaș.
- Suntem ostași ai acestei țări, am strigat in cor
și-am fost trimiși de țară să ne facem datoria pe front.
Până Ia elucidarea situației noastre, vrem să fim tra ai
ca ostași și să primim drepturile de hrană ale °^aJu
român. Numai în cazul când justiția rom ,
socotește că purtăm vreo vină, ne pute.i
criminali de război. ,, . rat;e ni
După două zile rămânând la aceea^.
s-a aprobat să fim trecuți la rați
Primeam de asemenea și 15 țiganp’ ' prin greva
Era o victorie pe care o cucenșem P’
foamei, și nu, cum de drept și de fapt, ar
r ’/em.

471
 Ceea ce mă îngrijora cel mai mult însă era
faptul că treceau zilele și noi ne aflam tot aici, în
închisoare. De asemenea și fără dreptul elementar de
a ne anunța familia că am sosit.
Noapte de noapte, în schimb, mergeam la
interogatorii, unde se consumau tone de hârtie: școli
făcute, rude în străinătate, dacă ai fost legionar sau ce
altă politică ai făcut? unde ai căzut prizonier? De ce?
Motivul pentru care ai fost condamnat și multe, multe
amănunte care n-aveau nici un rost.
într-o bună zi, trecuseră sărbătorile nașterii
Domnului lisus Hristos ca niște zile oarecare, m-am
prezentat la comisia care mă interogase și le-am spus
că sunt bolnav.
“Priviți-mă, părul mi-a căzut din lipsa de
vitamine în hrana care ne-a fost administrată, genele
și sprâncenele de asemenea mi-au căzut...”
- Și ce vrei? Să ți le punem noi?
- Să mă eliberați, fiindcă n-am săvârșit nici o
crimă nici în URSS și nici în țară.
~ Nu te cunoaște nimeni în satul unde am
întrebat de tine.
« Nu este cu putință. Mă îndoiesc.
- Adică, mint?
- Am spus că mă îndoiesc că dintr-un sat
întreg, unde m-am născut și-am crescut să nu se
găsească nimeni, să nu mă cunoască. Sunt bolnav și
vreau să mor acasă...
- Loc de îngropăciune avem și-aici. Ieși...

472
 lacrimi și revoltă
Noaptea Anului Nou, 1954, cu toate că
fusesem repatriați cu circa o lună înainte de sărbători,
am petrecut-o în arestul preventiv, întrucât frații noștri
români înscăunați în fruntea statului prin baionetele
sovietice ne-au zăvorât sub lacăte grele și sub pază de
pistol și câine, fără nici cel mai elementar drept de a
lua legătura cu familia, de care războiul și captivitatea
ne despărțiseră mai bine de 12 și 13 ani.
Fusesem trimiși de țară, din 1941, să luptăm
pentru reîntregirea patriei sfârtecate, suferisem 12 și
13 ani viață de lagăr cu munci istovitoare și-acum la
întoarcere, acesta trebuia să fie tratamentul? Nu fusese
deajuns cât am îndurat și n-ar fi fost mai uman, mai
onorabil să fim primiți până la clarificarea situației
fiecăruia dintre noi în cazărmile din care am plecat.
Ne-au tratat ca pe niște dușmani și ne-au primit inițial
cu regim de pușcăriaș. Numai ca urmare £reve*? in
situația precară în care ne aflam din punct de ve ere
fizic, am reușit să ne smulgem dreptul legitim
primi rația ostașului român. ...
Așadar, acolo, izolați de cei~ dragi, lirătorj
umezi ascultam pocnetele bicelor mânui
pe care nu-i vedeam.
“Aho, aho! copii șifrați
Stați puțin și nu mânați
Și cuvântul mi-ascultați”...
Știam că în noaptea aceasta, noaptea cea mai
mare, nimeni nu doarme. La orele 24, când toate
clopotele bat pe întregul cuprins al patriei, prin
dăngătul lor prevestitor de bucurii, se fac urări pentru
un an bogat, se înalță rugăciuni pentru cei departe de

473
tară, pentru cei pieriți în războaie și nu este casă, cât
de săracă ar fi, în care să nu se ridice un pahar cu vin.
Norocul și fericirea sunt noțiuni abstracte și
lipsesc din viața și limbajul multora. Poate pentru unii
învârtiți de război, poate pentru alții care au schimbat
macazul și-au ajuns în posturi cheie și nu pentru noi
când trecuseră sărbătorile Crăciunului, fără acest drept
fundamental de a-1 sărbători cu familia. Unde aș fi
dispărut dacă mi-ar fi dat drumul? O rușine pentru
astfel de oameni, o rușine pentru comuniștii cocoțați
la putere de către înșiși dușmanii noștri. Așa au
procedat finlandezii? Așa au procedat italienii,
japonezii și chiar nemții? Nu. Categoric nu. Ei au fost
oameni și i-au primit cu dragoste de frate. N-au
devenit unelte și slugi credincioase.
După o lună aproape, s-a spart gheața. Au
început să dea drumul cu țârâita, 1, 2, cel mult trei și
nu în fiecare zi, ci la două, trei zile. Știam că nu pot
să-mi incumbe nici o vină, fiindcă nu făcusem nici un
fel de politică. Nici n-apucasem să votez.
lată-măînziuade vineri 15 ianuarie 1954, ziua
izbăvirii, când mi-am auzit numele strigat.
- Unde mergi? m-a întrebat un căpitan de
securitate.
- In comuna mea natală.
- La cine?
- La părinții și frații mei.
Mi-a pus în față un formular prin care mă
obligam sub semnătură să nu divulg nimic din cele
văzute și întâmplate. De asemenea să nu fac cunoscut
nimănui numele celor cu care m-am întors sau numele
celor pe care i-am lăsat în urmă.

474
 Eram prea scârbit și prea lipsit de energie să
angajez o discuție prin care să-mi lămurească această
anomalie, această minciună. Dacă ar fi fost vorba de
vreun secret de stat, dar să-i ascunzi unei mame că i-a
sosit fiul după 12-13 ani, când poate i-a făcut și
pomenile, înseamnă o crimă, o prostie, o încălcare a
celui mai curat sentiment: iubirea. Am tăcut și am
semnat hotărât că n-o voi respecta.
Am primit foaia de drum valabilă pentru zece
zile, 30 de lei, precum și o pâine și o conservă. In
gândul meu recunoștință față de anii cei mai frumoși
ai vieții mele.
- Drum bun, Ionică! Drum bun și noroc în
viată!
- La fel și vouă.
Când tocmai să închid poarta, mă strigă de zor'
maiorul Mușețeanu.
- Nu uita, Ionică, angajamentul!
Era vorba de jurământul dintre noi doi luat
chiar în închisoare, la Gorki. Ne obligam să anunțam
familia celui care rămâne încă. ..
Am ridicat mâna, m-am întors către e și i
strigat: să n-ai nici o grijă!

ELIBERAREA

lată-mă cu toate d°c^ ^ja închisorii unde

vioara pe care o luasem de 1 o | deschisă.
fusese depusă și-am ieșit p P îndepărtat și
Orizontul mi s-a pan* t curajul sa
cerul atât de larg, o imensitate, ca n am

475
mă îndepărtez de poartă. Mi-era teamă că încearcă să
facă glume cu mine, că vor să se joace de-a libertatea
și în final să mă pomenesc c-un glonț în cap. “A fugit
de escortă!” Era o formulă clasică.
Cu Dumnezeu înainte, mi-am făcut cruce cu
limba și-am început să-mi depăn pașii în viața pe care
o întrerupsesem 13 ani în floarea tinereții.
Cu toate că eram slab, ca-n poezia lui Coșbuc:
“Ești schilav tot! Un cerșetor
Te-ntorci acum acasă”...
Bucuria că devenisem liber, îmi dădea puteri.
Era realitate. Nici vis și nici glumă. Sunt liber,
vorbeam cu mine însumi. Curaj! Sunt liber.
Ca un recrut într-o cazarmă unde tresari și la
un tremurat de frunză, am ajuns la tramvaiul 21. N-am
întrebat unde duce, unde merge. Oriunde numai să mă
îndepărteze de clădirea tristă și contradictorie. Pe de-o
parte lăcașul Domnului, raiul cu grădini de aur și
îngeri, iar pe de altă parte străfundurile iadului, cu
cazane de smoală și cu draci încornorați. Se vedea
crucea mănăstirii care trona și sclipea ca un luceafăr
deasupra răului și-a binelui.
Lumea și-a întors privirea către mine speriată
parcă. Poate culoarea obrajilor mei, cu pomeții ieșiți,
pielea galbenă ca turta de ceară, poate ochii mei
speriați și injectați de prea multă lumină, poate
bușlatul care curgea larg pe mine, căciula cu clape,
pantalonii din vată cenușie, poate mirosul de om stătut
într-un climat închis, a făcut ca lumea toată să
înceteze orice vorbă și să rămână cu privirea speriată
la mine.
Am scos toți banii pe care-i primisem, simbrie
după 13 ani și-am cerut bilet. Au sărit câțiva gata

476
 să-mi plătească și biletul, unii mi l-au întins chiar.
ta t ' nu-i schimbați! mi-a spus
taxatoarea. Aveți bilet, poftiți!
- Nu, vă rog schimbați-mi-i! I-am spus eu.
Mi-era rușine de lumea din jur. Nici nu ieșeam bine Ia
libertate și-ncepeam cerșitul. Figura și îmbrăcămintea
șleampătă m-ar fi motivat, dar ceva în mine, în
sufletul meu nu mă lăsa.
- Lăsați, vă rog! N-am să vă dau restul. Primiți!
Am tăcut, motivând în sinea mea, că sunt muîți
bani și n-a avut atâta mărunțiș. Mi-au socotit pesemne
solda pe 13 ani și mi-au achitat-o în întregime. Dar...
sunt puțini totuși. Numai 30 de lei? Cum se poate?
Câțiva bani pe lună? Eram nedumerit și nici nu
puteam cere nimănui să-mi explice. Aaa! Tot eu m-am
lămurit. S-a făcut reforma monetară poate, și-au
egalizat sute de mii cu un ban. Știam de la bunicul
Toader, din partea mamei, care-mi povestea că a
apucat vremuri când numai cu doi bani putea cumpăra
o vacă. Leul era mare cât roata carului!
“Săracul! Strigoi! Mort scos din sicriu. I-a dat
drumul să moară acasă”. Auzeam frânturi din
conversația care se aprinsese în tramvai. w
Nu cunoșteam Bucureștiul. O singură data, cu
20 de ani în urmă, la Tinerimea română, cu ocazia
unui concurs literar. Nu cunoșteam nici o sjaJie . .
Ba, da! Am tresărit. Mi-aduc aminte de stația
George Coșbuc, str. Constantin i jese maj
multe jurăminte ne făcusem recIPr ’ tă familia
întâi, dacă vom fi eIibe5aJ' ^uvân’t de onoare. Să
celuilalt. Era un legământ, un . e
D<J ce
nimănui de unde vin și
fărădelege comit? Mi-am pus întrebarea tot eu. Vând
țara?
Nu se poate. Cu tot riscul trebuie să-mi fac
datoria față de mine și față de prietenul rămas în
suferință. Dacă aș trece peste declarația dată,
nerespectând-o nu se întâmplă nimic, dar dacă n-aș
respecta acest jurământ dat între zidurile reci ale
închisorii nr. 1 din Gorki, ar însemna să nu-mi respect
cuvântul: “einMann, ein Wort!”, angajamentul luat ar
însemna să fiu egoist, după mine potopul așadar. Nu
se poate să uit atât de ușor de unde am plecat. Laș n-
am fost și nu vreau, nu vreau. Am onoare.
- Vă rog să-mi spuneți unde trebuie să cobor
pentru stația George Coșbuc, m-am adresat taxatoarei.
- Coborâți cu mine! m-a bătut cineva pe umăr.
- Când m-am întors să văd cine este atât de
amabil cu mine, am rămas lemn, cu ochii ficși. în fața
mea cogeamitea gardianul, îmbrăcat exact în aceeași
uniformă cu cei de care de-abia mă despărtisem și nu
regretam deloc.
i Unde mergeți?
- Pe strada Constantin Moroiu la nr. 3, la
mătușa mea, îi răspund eu uluit, înspăimântat.
- Tocmai acolo cobor și eu.
A dracului coincidență! în gândul meu. Am
căzut pe gânduri. Visele mele, visele alege-s-ar praful,
că niciodată n-ajungeam acasă, iar acum nici în carne
și oase. Prind sfârcul urechii și-1 frământ, îl pișe, m-ar
fi bucurat dacă nu m-ar fi durut, dar mă seca, așa ca
era clar.
La prima coborâm! îmi șoptește el la ureche.
în limbă eSte 0 Stație! U eu încurcat

478
 - Prima numai și vă conduc la mătușă...
- Nu vă deranjați, nu vă deranjați! Mă descurc
singur.
; Mi-este-n drum. Nu-i nici un deranj.
In sinea mea, mă deranjează șapca
dumneavoastră, pistolul de la șold.
Altă cale nu-i. Finalul tragediei vieții mele este
pe punctul de-a se îndeplini. La prima stație urmează
să explodez...
- Coborâm! și m-a sprijinit să nu cad pe trepte.
Când să pun piciorul pe pământ, i-am văzut strălucind
pistolul.
- Aici chiar? îl întreb eu înc-o dată.
- Aici! și-am pornit.
Ce fac? lume multă. Să mă pierd în mulțime?
Nu mă simțeam în stare. Deja eram epuizat... Să-l
întreb mai bine. „
- Domnu, vă rog, dacă aveți misiunea să ma
întoarceți de unde am plecat, mai degrabă^ fug și
dumneavoastră trageți, dar țintiți bine, direct în cap.
- Nici vorbă de-așa misiune. De aceea sunte.i
atât de afectat? Mi-este în drum blocul in care
locuiesc. Să nu vă înfricoșeze uniforma pe care o po
Asta mi-este slujba, să nu zic pâinea.
Atunci fie ce-o fi, mi-am zis m gând și-am
pornit.
- Ați mai fost vreodată la mătușa?
- Să zic 20, 25 de ani în urmă, i-am răspuns
mai încurcat, fiindcă îmi dădeam seama că-1 mint.
- Am ajuns. Iată aici îi casa.
Era un gard. Se intra într-o curte și-acolo se
faceau niște scări care urcau din curte la primul etaj.
Case vechi, probabil fusese han pe vremuri.

479
 Am urcat cu inima la gât. Mi-era teamă că mă
descoperă cu minciuna când voi ajunge să dau ochii
de mătușă. El, după mine, gata să mă sprijine când
urcam treptele. Era cazul să înțeleagă, dacă nu-i în
misiune. El pace. Ținea morțiș s-o cunoască pe mătușă
de care habar n-aveam nici eu. De-acum zarurile au
fost aruncate. Din fața destinului nu te poți abate.
Mergeam doar după el, numai că nu-1 vedeam.
Am apăsat pe primul buton al soneriei și mi-a
ieșit în față o doamnă în vârstă, mătușa cred, dar nu
știam cum să mă adresez, că dracul în uniformă de
milițian stătea lipit de șoldul meu...
Când să deschidă ușa și-a văzut ea pe cine are-
n față, eu rus în came și oase, cu căciula cu clape și
bușlatul până la genunchi, iar lângă mine un altul tot
așa de-al dracului a închis ușa...
- Cu doamna George, n-am spus Mușețeanu să
nu mă descopere.
- Nu este acasă. Este la serviciu și se întoarce
în jurul orelor 18.
7 Doamnă vă rog, nu vă temeți, am o
rugăminte. Vreau să las vioara la dumneavoastră, să i-
o înmânați doamnei, ca dumneaei s-o dea copilului
meu. Am aici pe cutie numele meu și adresa părinților.
Se orientează doamna.
v. ".Cu toată dragostea, să n-aveți nici o grijă.
loara ajunge sigur în mâna copilului dumneavoastră.
îmi făcusem datoria, de conștiință, și mulțumit
ca se va ști de mine, am coborât oarecum dezlegat,
eliberat, mulțumit.
• • fratele meu, înțelege că nu-ți vreau
raU* mine acasă> mai sunt circa 4 ore
P la orele 18. Nu te las în stradă ca pe-un câine.

480
 Sunt un om, om cu suflet, te înțeleg. Ai nervii slăbiți.
dar crede-mă. Nu te lua după uniformă. Mai sunt și
oameni care rămân oameni. Nu toți suntem la fel. O să
vă convingeți.
Asta-i drumul cu ocolișuri, și ca atare nu mă
pot abate. Sunt legi imbatabile, legile destinului și m-
am temperat. Fie ce-o fi.
Intr-adevăr, foarte aproape, la etajul IV într-un
bloc cu 8 etaje locuia gardianul.
- Soția mea este infirmieră și-i de serviciu. Se
întoarce în jurul orelor 20. Așadar suntem numai noi
doi. îmi permiteți să vă servesc o masă ca după
sărbători cu toate bunătățile și pe deasupra și-un pahar
cu vin. Dumneavoastră veți mânca ceva slab, un
copan de pasăre puțin, să nu vă facă rău. Aveți
intestinele subțiri.
Timp de mai bine de trei ore mi-a povestit ca
pe un roman psihologic tot ce s-a petrecut la noi in
țară, începând cu 23 august 1944. Mi-a vorbi de
seceta din 1946 când au murit de foamete mn și
zbate^eagapopuhț^1^ HpSUriIe* Care*
generatn?^?01111 este crunt! a SPUS eI- Este
catacli* nenorocirilor, este cel mai cumplit
nu iarta & care transformă oamenii in

£lare
mi A neîmblânzite ”. vinte a terminat, nu înainte de a-
aceste cu
1 TOpărtăși moartea părinților lui și a unui frate, ca
urmare a unui duel de artilerie între forțele rusești și
Ce*e germane. întregul sat a fost mistuit de flăcări.
Eu n-am avut curajul să-i povestesc decât
lucruri mari, cu totul îmblânzite și motivate. _
- Este tocmai ora plecării dumneavoastră la

481
mătușa, care v-așteaptă. Observ că v-ați cam pierdut
răbdarea.
- Cu rugămintea însă, îi spun eu.
- Care anume?
- Să mă lăsați pe mine singur. Vreau să văd
dacă mă descurc
- Firește. Nici nu cobor. Până la lift numai.
Așadar un om de bună credință, cu suflet, cu
care am reînnodat în linii mari, firul vieții întrerupt.

UN OM DE CUVÂNT

M-am urcat sus pentru a doua oară pe aceleași

trepte și-am bătut tot acolo unde lăsasem vioara.
Aceeași doamnă m-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze.
- Sunteți așteptat. Doamna Mușețeanu a sosit
și i-am povestit cum ați venit și cum ați plecat, condus
de un milițian. Nu eram sigură că vă veți întoarce. îmi
pare bine însă că ați venit. Sunt fericită.’ Iată și vioara,
pe care o veți face personal cadou fiului
dumneavoastră.
- Vă mulțumesc din suflet, stimată doamnă. Ați
dovedit că sunteți o ființă nobilă. Era de altfel soție de
general.
- Mult succes în viață. Sunați la prima sonerie,
cum faceți colțul coridorului, mi-a indicat doamna.
La prima țârâitură a soneriei a și apărut în prag
0 înaltă, zveltă cu ochi albaștri și cu figura
blândă și plină de lumină.
- Bine v-am găsit, stimată doamnă. Sunteți
soția domnului maior George Mușețeanu?
- Tocmai. V-așteptam. Poftiți.

482
 Am spus cine sunt și m-a poftit în casă. Aici.
după ce m-am făcut comod de pufoaica și bușlatul de
pe mine, mi-a prezentat cei doi băieți despre care îmi
vorbise maiorul în atâtea rânduri.
- Priviți-i cât de mari sunt. Când a plecat
George pe front, cel mic avea 10 ani, iar celălalt 12
ani. Acum amândoi sunt la majorat, cu mustăcioară,
studenți.
S-a întins o masă lungă și-au început să vină
cunoștințele și rudele atât din partea doamnei, cât și
din partea domnului Mușețeanu.
S-a angajat o discuție, unde pe șleau am
povestit totul. Ca la un examen, mi s-au pus tot felul
de întrebări. Firește că eram așa de documentat, însăși
înfățișarea mea de ascet dovedea un veritabil material
didactic. Nu puteam să mint, nu puteam să-mi ascund
amărăciunea și revolta și-apoi nu încălcăm secrete de
stat5 arătându-le suferința unor oameni, victime ale
cruntului dușman: războiul.
Masa era încărcată cu tot felul de bunătăți. Am
fost îmbiat să gust din toate câte puțin. Mi-a oferit
ș-un stacan mare cu bere, galbenă ca untdelemnu , pe
care l-am sorbit ca pe un elixir.
Se făcuse orele 21.
" V-am făcut patul, mi-a spus doamna
Mușețeanu. Sunteți obosit și este timpul să vă odihniți.
- Nu rămân, doamnă. Vreau să plec. Sunt liber.
liber! și-am respirat adânc. Ard de nerăbdare să mă

întâlnesc mei. să vă duceți acum noaptea?

cu ai vreți
- Unde
- La gară, de-acolo să plec la părinți, unde
vreau să aflu adresa soției și-a copilului. De șapte ani

nu mai am nici o veste.

483
 - Domnule Hânguleșteanu, mi se adresează o
doamnă tânără, nepoata doamnei Mușețeanu. Sunt
profesoară la liceul economic, unde funcționează o
colegă pe care o cheamă ca pe dumneavoastră. Are și
un băiețel de 13, 14 ani și-l cheamă Dorin.
- Ea este, sigur, fiindcă numele meu de
Hânguleșteanu este unicat.
- Dacă așa stau lucrurile, vă conduc în clipa de
față să vă bucurați, așa cum m-am bucurat și eu de
veștile bune pe care mi le-ați adus, a intervenit
doamna Mușețeanu.
- Nu-i știu adresa, a intervenit tânăra doamnă,
dar o pot afla, fiindcă știu telefonul doamnei secretare
Străchiescu, de la școala respectivă.
Din nou emoție, din nou inima mea pusă la
încercare începea să bată, timp în care vorbea la
telefon.
- Strada Ziduri nr. 5, lângă Oborul vechi, cu
tramvaiul 7, mi s-a adresat bucuroasă tânăra doamnă.
- Pregătiți-vă. Mergem. Este rândul meu să vă
conducda soția și copilul dumneavoastră.
Am plecat împreună mulțumit pe de o parte că-mi
făcusem datoria față de prietenul de suferință
Mușețeanu, iar pe de altă parte emoționat că problema
care mă ardea în inimă era pe cale de-a fi rezolvată.
Peste puțin timp urma să mă eliberez de toate
întrebările fără răspuns care mă obsedau.
Tramvaiul 7 merge destul de repede și cu toate
acestea mi se părea că stă pe loc. Credeam că nu mai
Ui??’ Pa’n v^se\e mele, niciodată nu reușeam să mă
îmbrățișez cu cei dragi, să le văd figura, să le simt
lacrimile calde pe obrazul meu. Mă trezeam chiar în
clipa când să deschid ușa.

484
 cumva visez și acum? Mă chinuia această
idee. Nu mai aveam încredere și ajunsesem uneori în
situația că nu mai deosebeam bine realitatea de vis.
Neîncrederea devenise atât de puternică c-adeseori
depășea însăși rațiunea.
" Am ajuns, mi s-a adresat veselă doamna.
Coborâm. Clădirea din stânga noastră este liceul lulia
Hașdeu.
~Luna.se trudea să scape din chinga norilor
mătăhăloși, iar eu înaintam prin zăpada topită cu
pâslarii plini de apă.
- Iată nr. 5! mă trezește din gânduri doamna
Mușețeanu.
O clădire mai arătoasă, cum intrai pe stânga, cu
o firmă pe care scria: “Vulcanizare”, iar în continuare
și pe-o parte și pe alta case mici, una după alta, în chip
de vagon până în fundul curții.
Pe clădirea cea mare din față se afla nr. 5, dar
pe ușa de la intrare era pus un lacăt mare cât o zi de
post. Visele mele, nenorocitele mele de vise și treaz
mă urmăresc. Ce mă fac? încotro? ,
- Nu vă pierdeți cumpătul, nu descurajați! mi
se adresează doamna Mușețeanu. întrebăm aici
undeva în curtea respectivă. .
Am pășit și eu în urma doamnei. Intrasem c iar
în casa unui milițian, îmbrăcat în uniformă, cu pis o
Ia șold, tocmai se întorsese de la serviciu.^
Hait! că bine nimerii. Taman musca in oala cu
laP'e' - Aci in curte» ace»» locuire dom.

uit. dorunnMae
- Nu știți, unde?

485
 S-a uitat la mine și când m-a văzut îmbrăcat
rusește, i-a răspuns că nu știe.
- Eu sunt tatăl lui Dorinei, copilul meu și-al
doamnei Ana Hânguleșteanu, am intervenit eu,
înțelegând evitarea milițianului.
- Dumneavoastră chiar?
- Da, eu, mă întorc acum! l-am asigurat.
- Pe strada Leonte Filipescu la nr. 58 în Vatra
Luminoasă. Se ajunge acolo cu tramvaiul nr. 26 până
la Mihai Bravu. Vă conduc chiar eu.
în timpul acesta s-a alarmat întreaga curte și
până să ieșim la tramvai, s-a luat după noi doamna
Lori, o evreică foarte cumsecade, soțul ei și-aproape
toți din curtea respectivă.
- Vă conduc acasă la copilul dumneavoastră mi
s-a adresat doamna Lori. De altfel, același lucru l-am
spus și doamnei: “Eu, jidanca Lori, vă voi aduce
bărbatul acasă și iată că vi-1 aduc, s-a împlinit
sorocul”.
Așadar, soția mea m-așteapta, singură, fără
probleme, cu copilul numai, care deja împlinise 13
ani, părăsit de la vârsta de 9 luni.
Tot eu îmi reveneam și-mi răspundeam în sinea
mea. Ce știa doamna Lori? Sunt lucruri intime, pe
care nu le cunoaște decât cel care trăiește situația.
Și-apoi “vă conduc la copilul dumneavoastră” mi-a
spus $\nu la soție. Astfel de întrebări mă chinuiau,
fără să împărtășesc nimănui frământarea din sufletul
meu.
" Aici, coborâm! mi s-a adresat soțul doamnei.
Coborâsem, culmea ghinionului, tocmai în
capul opus al străzii Leonte Filipescu. Numerele
începeau de la unu și sfârșeau cu numărul 58, unde

486
 locuiau cei dragi. Parcă făcut. Destinul nemilos ținea
morțiș să mă țină departe de final, finea să mă întârzie
cu încă câteva minute.
Mulțimea după mine ca după urs. Oameni
curioși să vadă ce se va întâmpla în clipa reîntâlnirii
după 13 ani. Voiau să trăiască, alături de mine, drama
unei vieți nefericite, pe care o crease războiul, plaga
omenirii, plaga cea mai odioasă. Eu n-am făcut la fel
cu moș Dragomir?
Nu voiam, cu sufletul la gură, să știu totul? De
ce m-aș mira? Omul este curios, sensibil, devine cu
totul altul într-o asemenea situație.
Mi se părea că nu mai ajung. Doamna
Mușețeanu, alături de mine mă încuraja. “Puțină
răbdare și totul va fi bine”.
în sfârșit, casa cu nr. 58, casa așezată la
sfârșitul străzii, colț cu strada Spartacus, conducătorul
sclavilor în lupta cu tirania romană.
A trebuit să iau în piept o stradă întreaga
pornind de la nr. 1 și-ajungând la ultimul, nr- - •
Destinul nemilos îmi juca renghiul pana in ui
clipă. N-a fost cu putință să intru P^Partea.(T^Jl1i
mă pomenesc deodată în fața casei. N-a vru •
A ținut morțiș să mă învingă, dar pana
voință și credință în puterea lui Dumneze

Doamna Lori, împreună cu

au intrat în curte și-au urcat cele întuneric. Orele
și s-au oprit în fața ușii- Prețuim' . cej maj adânc
23, 30. Se aflau laprimulsomn, somn, priveam ceru|
și mai odihnitor. Eu am rama ; sa iasă din
i vedeam cum se aici ^1 culminant?
învălmășagul norilor. Oare aici p

487
Aici se va sfârși tragedia? Nu cumva, visez?
Nu, nu visez. Uite luna dă să iasă, mai are
puțin și va lumina întunericul, uite casa, uite
numărul...
Doamne! Pune punct acestei tinereți ratate. Fă
să se rezolve odată durerea care o port în suflet!...
Ce văd? Doamna Lori, împreună cu doamna
Mușețeanu, s-au urcat pe trepte. A apăsat pe sonerie.
Ușa întârzia să se deschidă. Sună a treia oară.
în sfârșit, a apărut cineva. N-am distins bine
figura. Lumea se îngrămădise în dreptul ușii.
- Bună seara, doamnă Hânguleșteanu, bună
seara. Iată, eu, jidanca Lori, cum am dreptul să-mi
spun numai eu, că dacă mi-ar spune altul sunt în stare
să-1 mănânc, așa cum v-am promis, v-am adus
bărbatul.
“Eii!” a scos un țipăt și s-a rezemat de perete.
S-a speriat când a văzut atâta lume și mai ales când a
auzit fără ocolișuri vestea sosirii bărbatului ei plecat
de ani și ani.
- A sosit soțul și tatăl copilului dumneavoastră,
a intrat în vorbă și doamna Mușețeanu.
în timpul acesta, am ridicat treptele plin de
emoție și de spaimă. Astfel de clipe nu se trăiesc decât
o singură dată în viață și nu de toți oamenii, ci numai
de cei urgisiți și stigmatizați ai soartei. Eu, victimă a
războiului, făceam parte din aceștia.
Mi-am făcut loc și-am ajuns în fața soției.
- într-adevăr, am sosit și-am încercat s-o
îmbrățișez.
• speriați m-a împins și s-a uitat la mine
îngrozită ca în fața unui strigoi.
- Nu, nu, nu cred că ești! și s-a tras înapoi. Eu

488
după ea și lumea după noi. Doamna Lori ca și doamna
Mușețeanu se uitau întrebător spre mine. Parcă ar fi
voit să mă întrebe: “nu cumva ești un intrus? ”
La lumina unui singur bec care ardea în casă,
soția trasă, lângă căpătâiul patului, tremura ca varga și
se uita cu figura lividă și cu fruntea încrețită. Obrajii
11 erau plini de lacrimi. Doar ce nu striga: “Nu-i el, nu.
nu Soțul meu priviți-I în tabloul de la capătul meu și
al băiatului, avea păr bogat, sprâncene arcuite, gene
lungi, frumoase. Fața lui era ovală, cu privirea
expresivă și cu voce caldă. Cum se poate să-și ceară
dreptul de soț un străin?” parcă așa ar fi voit să spună.
Monstru pe drept cuvânt, așa păream. Părul
bogat de care își amintea îmi căzuse rotocoale -
rotocoale, unele mari, altele mai mici. Semănau cu
niște pecingeni, cu firișoare ici și colo, fără sevă, albe
și moi ca părul de pisică. Genele și sprâncenele
arcuite, despre care pomenea, erau căzute, fără vreun
pigment care să-i amintească c-ar fi existat cândva:
fața galbenă ca de mort, oasele feței ieșite în evidență,
conturând perfect capul unui schelet, acoperit cu o
pojghiță subțire ca foaia de țigară și întinsă ca pielea
pe tobă.- Dorine, mamă, cică-i tatăl tău! și-a izbucnit

în plâns.

489
 Partea a Il-a - Zâmbet printre lacrimi

ZÂMBET PRINTRE LACRIMI

- Nu, nu-i tăticu! și s-a uitat lung la tabloul din

perete și mă privea când pe mine, umbră, când tabloul
de lângă el.
- Eu sunt, totuși, din nenorocire, eu sunt și nu
altul. Tu ești fata Măriei și-a lui Vasile, ai frați pe
Gicu și i-am enumerat pe toți. Ne-am cunoscut la
Odobești, unde erai profesoară.
începea parcă să-și revină cumva, la o mină
mai caldă, mai apropiată, mai destinsă. Spaima din
ochii ei începea să dispară.
M-a fixat adânc cu ochii ei, după care s-a
repezit de gâtul meu și m-a îmbrățișat.
- Tu ești și mă cutremur cât ai suferit.
înfiorător. Ce-a făcut războiul din oameni. Pe unii i-a
băgat în mormânt, pe alții i-a mutilat, le-a luat ochii,
picioarele sau mâinile, iar altora le-a schimbat
înfățișarea.
îmhnontît31- Pe a !ntenzenit doamna Lori, i-a
conducere! ndlCat dm PuȘcăriaȘÎ în posturi de

O liniște apăsătoare s-a așternut - moment de

reculegere parcă pentru clipa regăsirii.
- Și-acum, doamnelor și dumneavoastră tuturor
celor care v-ați obosit pentru a-mi face bucuria de a-
mi aduce soțul, vă mulțumesc din inimă. N-am sa uit
niciodată această clipă, încărcată cu emoții de neuitat.

490
 Vă îmbrățișez pe toți cu toată afecțiunea. Au fost
cuvintele soției, exprimate cu ochii strălucind de
lacrimi.
Am rămas în casă singur cu ai mei. Acum îi
vedeam pe fiecare în parte.
- El este Dorinei, băiatul nostru, mi s-a adresat
soția ca și când îmi facea cunoștință cu un străin.
- Dorinei! copilul acela mic pe care l-am lăsat
la numai nouă luni! Doamne, cât de mare s-a făcut...
Avea ceva din figura mea, din aerul meu, dar semăna
mai mult cu maică-sa. Vino să te îmbrățișez și să te
strâng la piept, fiul meu iubit! Tu și maică-ta m-ați
adus acasă. Voi mi-ați insuflat puterea să rezist.
Dragostea puternică pentru voi a făcut să înving.
- Și-acum o surpriză, mi se adresează soția.
Cine este doamna care n-a plecat și-a rămas alături de
noi?
M-am uitat lung și-am privit atent, să nu mă
fac de rușine.
- Este Maricica, surioara ta, fetița pe care am
lăsat-o cu voi să continue școala. Avea 11 ani și acum
doamnă în toată puterea cuvântului.
- Bravo! Ochii tăi nu te-au înșelat. Acum este
căsătorită și locuiește în orașul Onești. Este venita cu
trei ore înainte de-a sosi tu, pentru scoaterea unor
doveditoare c-a lucrat aici în București. -
- Maricica, tu? Ai rămas tot așade frumo^
cu ochii tăi negri și cu sprâncenele arcu
de mine?- Cumplit, nene Culică, cumplit! din ochii ei
.it, și ain

curgeau lacrimi. în București micuța

De cinci ani nu maifa pa/că speciaj
Maricica și sosise acum m

491
să-i găsesc pe toți trei, așa cum i-am lăsat când am
plecat pe front.
întreaga noapte am povestit și ne-am înfruptat
din bunătățile pe care le adusese Maricica de-acasă, de
la mama Maria și de la tata Vasile, părinții fetelor și
socrii mei.
Aveam atâtea lucruri de întrebat, atâtea
probleme câte mă chinuiseră, că treceam cu rapiditate
de la una la alta. Nici n-apuca să-mi spună ce face
tata, că și întrebam de mama. Dar fratele? Dai*
Tudorița? Dar Costică?
- A murit.
- Cum se poate?
- A fost aruncat în aer de o bombă pe care au
încercat s-o demonteze cu încă doi prieteni și bomba
a explodat, aruncându-1 în aer.
- Doamne, Doamne! ce nenorocire!... Am
scăpat cu viață eu, care am trecut prin vileagul
războiului și-a murit el, sărmanul! S-a prăpădit numai
la 18 ani. Câte lacrimi pentru bieții mei părinți.
A doua zi, 16 ianuarie 1954, toți s-au sculat,
după o noapte albă, morți de obosiți și-au plecat,
fiecare la treaba lui.
Soția a avut grijă să-mi spună că se va întoarce
după orele 20, deoarece este de serviciu pe școală.
Băiatuljde asemenea pleca la școală.
în casă era cald. Lemnele duduiau în sobe de
teracotă. Afară ningea cu fulgi mari. Prin geamul casei
vedeain jocul steluțelor albe, care parcă nu se îndurau
s-atingă cu albul lor imaculat pământul murdar de
zăpada topită cu o săptămână-n urmă.
2^^ simt!... Am ajuns acasă. Sunt
liber. Sfantă-i libertatea. Nu în zadar oamenii luptă și

492
 mor pentru a trăi liberi, nu în zadar se fac atâtea
sacrificii pentru a nu fi închingați. Libertatea-i tot ce
are mai scump omul în această viață, atât de scurtă pe
pământ.
Duduitul focului cu limbi de balaur și vinul
roșu mi-au creat o stare euforică. Simțeam că mă
volatilizez și că plutesc printre nori, dar gândurile mă
coborau din nou pe pământ și-mi veneau în minte
prietenii rămași mai departe în suferință. Mă gândeam
la bietul Victor, cât de mult ținea la viață și cât de
mult ar fi voit să-și îmbrățișeze pe cei dragi, dar
neînduplecatul destin l-a învins. De asemenea Ștefan,
băiatul acela generos cu o șuviță albă de păr pe cap, pe
care l-am înmormântat în pământul înghețat al
Vorcutei. Toți îmi defilau parcă prin fața ochilor și-mi
faceau cu mâna, triști, că ei au rămas să ducă jugu
mai departe. . „
Cineva bate la ușă. Ușa era încuiata cu c .
să nu intre cineva peste mine și să mă omoare
când sunt fericit și mi s-au izbândit visele.
Am sărit și-am deschis ușa. în prag,
- Ce-i cu tine, draga mea? viciu. Când
- M-am întors. Nu mai sunt de se
a aflat domnul director Vladimy Nicu es
întors bărbatul după 13 ani, a r^s cum ar P
ca profesorul de franceză: bouc; s s e| yn
- De ce-ai mai venit la școala, mi
telefon și era de-ajuns. j;rPCtor! Școala-i școală,
-La datorie, domnule directo

So,»i duX a»»

să4 pui pe picioare. lata ip

493
salariu! așa mi-a spus și m-a rugat să rămân cu tine,
după ce-am încasat banii de la casierie.
- Doamne, doamne! Ce oameni, ce suflete! Să-
i pui la rană...
în timpul acesta a intrat pe ușă și băiatul
nostru. Acum îl vedeam la lumina zilei. Se făcuse
mare, chipeș și bine legat, vioi și plin de energie.
- M-a trimis acasă doamna dirigintă, când i-am
spus, c-a sosit din prizonierat tăticu.

*
* *

- Am primit un aconto din salariu, mi s-a

adresat soția. Vreau să-ți cumpăr lenjerie și-un costum
de haine pe puncte. Garderoba ta am dat-o de pomană
pentru sufletul tău pe lumea cealaltă, iar o altă parte
le-am transformat pentru mine și pentru băiat. De
asemenea părinții mei ți-au făcut pomenile, potrivit
obiceiurilor noastre creștinești.
- Așadar, m-așteaptă numai bunătăți pe lumea
de dincolo. Mi-e teamă însă să nu se strice până mă
voi duce eu acolo, fiindcă am poftă să râd de
blestematul meu de destin pe care l-am învins.
- Apropo! mi-au dat și mie solda pe 13 ani, în
clipa când am plecat din penitenciarul Văcărești și
cred că sunt suficienți pentru a-mi cumpăra toate
lipsurile.
- Câți bani ți-au dat? m-a întrebat soția.
- Treizeci de lei, i-am răspuns eu încântat că
pot să-i ajut chiar.
- Treizeci de lei!... s-a mirat soția.
Când am văzut-o cum se miră, m-am bucurat

494
 enorm. Mă gândeam că este chiar așa, cum am
presupus, că s-a făcut reforma monetară și că banii,
deși puțini la număr, au totuși valoare.
- De ce te miri? înseamnă că...
- Nu înseamnă nimic. Două kilograme de came
calitatea a Il-a.
Așadar iluzia că am bani s-a spulberat. Dacă n-
aș ti avut pe nimeni să m-ajute, pe câte lipsuri aveam,
ar fi însemnat să cerșesc până la o eventuală încadrare.
Asta-i recunoștința patriei? Nu a patriei, greșesc, ci a
celor care s-au cocoțat sus. ajutati de tancurile fraților
de la răsărit.
In aceeași seară, sâmbătă spre duminică a venit
la noi să mă vadă, deși nu mă cunoștea, familia
profesorului Constantin Marinescu, buni prieteni ai
soției.
Am rămas plăcut impresionat, fiindcă ne-au
adus o sacoșă plină de lemne, tăiate scurt pentru sobă.
De asemenea au venit și cu un fel de pardesiu, lodăn,
în vocabularul de-atunci, un costum de haine și o
căciulă albă mițoasă din blana unui cârlan tomnatec.
A fost o seară tristă, o seară de lacrimi, întrucât
mi-au povestit greutățile prin care au trecut cu oc^ia
războiului, câte bombardamente de infern au supo
câte victime câte 1946
Secetași din lipsuri.
-1947 a făcut ravagm Au
.. Au

murit de foame
restabilit mii și plutește
disciplina, încă haosul, dispar
mii de oameni. disp
oameni și înfundă pușcăriile nemcapatoar •
Le-am povestit și eu m mare de sub
războiul, le-am vorbit despre oam de om
legile civilizației, despre acele ere: t fiare rari
care mânați de instincte animalice,

495
scrupule și fără conștiință. N-am uitat să le vorbesc și
despre acei oameni de caracter, neînfricați, care
indiferent de situațiile grele, indiferent de moarte sau
de viață, rămân stejari falnici, neclintiți în fața
furtunii’ Am pomenit și despre nedreptatea din natură.
Ce înseamnă Vorcuta? ce înseamnă cercul polar și ce
înseamnă soarele blând al Mediteranei, al primăverilor
încărcate de viață și lumină.

ÎNTÂLNIREA CU PĂRINȚII

Luni, 18 ianuarie 1954, am plecat să-mi văd

părinții. Ardeam să-i văd după atâta vreme. Copilul și
soția au rămas acasă. îmbrăcat în lodănul larg și cu
căciula albă mițoasă pe care o căpătasem de la
profesorul Marinescu, în jurul orelor 15 mi-am luat
trenul către satul copilăriei.
Gonea locomotiva cu mare viteză în același
tact cu bătăile inimii mele, iar eu liber ca pasărea
cerului în colțișorul meu de lângă geam, priveam
steluțele albe care încercau să între peste noi. Nu
reușeam și de piudă plângeau transformându-se în
lacrimi. Erau reci și fără viață.
Trenul purtat parcă de aripile vântului gonea
din răsputeri să mă ducă acasă, așa cum mă ducea
năzdrăvanul de an, de fiecare vacanță, când eram elev.
Gândurile multiple îmi asaltaseră întreaga
ființă. Aș fi voit să le rezolv dintr-o dată pe toate câte
le aveam în minte. Doream să mă eliberez de obsesiile
care nu conteneau să mă chinuie. Lumea viselor se
terminase. Altele noi, cu totul de o altă natură și de o
altă nuanță le-au luat locul. Devenisem un altul, nu

496
mai eram de unul singur, devenisem cap de familie.
Așadar, un alt aspect, o altă lume, alte cerințe, alt
fagaș. Mai greu, poate. Trebuia să lupt să recuperez
trecutul, să-mi ajung colegii din urmă.
Trenul gâfâind ca o ființă vie, după atâta goană
de mai bine de trei ore, după ce-a scos un signal de
mi-a pătruns sufletul, s-a oprit. Era gara copilăriei,
gara Cotești.
Am coborât. Un geruleț destul de înțepător m-a
și luat în primire, facându-mi să-mi strâng lodănul de
la Costică Marinescu pe lângă corp.
Mi-am aruncat o privire către satul meu situat
la circa 6 kilometri și-am avut senzația c-am coborât
greșit, deși vedeam cu ochii mei: “Cotești”. Mi-era
străină configurația locului. Mărul din care culegeam
mere galbene ca aurul, reper în amintirea mea, nu mai
exista
/Armanul și toate hangarele din dreapta
fuseseră dărâmate și în locul lor apăruseră a te e
mari, mai încăpătoare. Fântâna din care pe
proaspătă și limpede cum îi cristalul itădată
urmă. Spre uimirea mea, paralel cu drumul de^tadata
s-a construit o cale ferată îngusta c £' is^jn
Cotești cu orașul Brăila. Fusese realizat
moși-strămoși.
Eram dezorientat oarecum, deși mantia cu care
acoperea satul întunericul nopții, îi descifram perfect

silueta. Ce fac? către sat nu mergea decât un onLf^ă°

femeie, care se aflau mult înaintea mea. i că*
noapte - noapte, să nu mă mănânce JuP11? , se utea
lângă gară era o pădurice, Știam încă
foarte bine să se ascunda astfel de

497
 din copilărie că adeseori intrau pe timpul nopții în
adăposturile oilor.
Cu atât mai mult în acest drum în plin câmp, pe
timp de iarnă și mai ales noaptea.
Am grăbit pașii, fiindcă mi-arn dat seama că
oamenii aceia mergeau în aceeași direcție.
I-am ajuns din urmă și îmbrăcat cu lodănul pe
mine ca un antiriu de larg și cu căciulă mițoasă pe cap,
cu figura mea slăbită, de parcă zăcusem de tifos, le-am
spus:
- Bună seara, oameni buni!
- Bună să vă fie inima, mi-a răspuns bărbatul
uitându-se la mine.
- Mă cunoașteți?
Era nenea Ichim, un vecin de pe ulița noastră,
care, mi-a răspuns că nu mă cunoaște. Soția lui,
Maricica, o femeie înaltă și frumoasă, mult mai tânără
ca el întârzia să-mi răspundă. Nu se dumirea de unde
să mă ia.
- Uită-te bine. Nu te grăbi.
A " Doamne, cât ești de mare! a țipat ea. Ești
învățătorul, băiatul lui moș Ștefan cel care a plecat pe
front pe timpul războiului. O viață de om. Ați înviat
in morți Nu știu dacă v-amintiți, eram un grup de
emei undeva adunate aici în colțul ăsta, mi-aduc
aminte că ne-ați spus că vă veți întoarce atunci când
va ti pace și iată că avem pace de mai bine de 9 ani.
emaipomenit. Ochii îi străluceau de lacrimi.
Atât of- 1C1 cum am depănat drumul de 6 km.
Ca Maricica Și bărbatul ei Ichim lacob,
nprina/i- Oarte Cufnsecade, mi-au povestit întreaga
retraopif- care a trecut satul cu ocazia
g i armatei germane și cu intrarea rușilor m

498
 urma lor.
felul cum a mS fratele ^ude.amănunte d«pre
orieteni
P ai 1„;
etern ai a r . durere șimeu
lui A fost j ’ ™P
doliu în reuna cusat.doi
întregul
Am intrat in sat. Lupta dintre nori si lună nu
faTtoT^ ° Clîpăi Cân,d luna’ mică cum era " dădea
factor comun plutind deasupra lor, când norii o
acopereau.
Se vede că la intrarea în sat, în timp ce
mergeam către casa părintească, ar fi întrebat cineva
cine-i străinul și-a fost deajuns să le spună cine sunt că
la un moment dat se umpluse de lume ulița pe care
mergeam.
- Vă duc chiar la surioara dumneavoastră,
Tudorița, care s-a căsătorit. Are casa chiar în spatele
grădinii familiei Dumitru Macedon.
Cunoșteam bine locul întrucât în copilărie
mergeam adeseori la nașul meu Ion Cojanu și la nașa
Ilinca.
Lumea după mine, parcă eram în coșciug și mă
însoțea pe ultimul meu drum.
Am intrat în ogradă. Mulțimea de asemenea.
Toți voiau să-mi vadă figura mea galbenă și slabă.
Erau curioși, mai ales copiii, pe care i-am lăsat de 3 -
4 ani și-acum flăcăiandri de 16, 17 am. ~
- Tudorită, Tudoriță! a început sa ștnge
Maricica și nenea Ichim cu care venisem și țineau

atâta tae, cât untptee “'“Sera

mine Miroseam a străin. Figura mea neprinani era
Stalță decea a celorlalți. Camele se speriase de
apariția unui adevărat strigoi.

499
 Am intrat în casă. Pe peretele din față ardea o
lampă cu gaz, iar pe pat se.afla o fetiță blondă, cu
părul galben ca frunzele viței de vie toamna, candidă
bruma. Se uita înmărmurită când la maică-sa și când
la mine. Ce-o fi? Ce s-a întâmplat? La o măsuță
rotundă și cu trei picioare un copil de 8-9 ani, băiatul
surorii mele își făcea temele la matematică. Era elev
în clasa a Il-a. Cu ochii vioi mă privea încruntat.
“Doamne, doamne!” a strigat soră-mea. “Ce-a
făcut războiul din fratele meu cel mare! Cum l-a
transformat? Cum?” și ca la mort și-a pus capul pe
pieptul meu și-a început să bocească. “Mort ai fost și-
ai înviat, pierdut ai fost și te-ai aflat”. “Ca-n Biblie”.
“El este fratele meu, unchiul vostru, apropiați-vă și
îmbrățișați-1”.
Mi-am îmbrățișat sora prelung, fiindcă ea
semăna perfect cu mine și am prins la pieptul meu
fetița care tremura ca varga, iar băiatul se uita lung de
parcă nu-i venea să creadă povestea pe care o auzise
de-atâtea ori de la mama lui: “A fost odată ca
niciodată pe timpul războiului. Sunt mulți ani de-
atunci.-Fratele meu a fost luat la oaste și dus a fost.
Lacrimile s-au uscat pe obraz și el nu mai apărea. Iată
acum, l-a adus Dumnezeu în mijlocul nostru. De-acum
mai aveți pe cineva care vă iubește”.
w Pe sobă clocotea apa în ceaun pentru
mămăligă. Totul a fost uitat și focul din vatră și
mămăliga care s-a uscat. Lumea se perinda ca la mort.
Unii intrau și alții ieșeau.
Câțiva flăcăiași din sat au alergat ca să ducă
vestea părinților mei.
Tata și mama stăteau la masă unde se afla și
moș lorea, fratele mamei. Cinsteau un pahar cu vin
in amintirea morților.

500
 mo. , T°? Ș-te^ne’ mo? Ștefane! S-a întors fiu!
matale, tocmai din Siberia. Este la fiica matale.
i udonța .
A rămas mut. N-a mai putut să scoată nici o
vorba și așa cum erau, împreună cu mama au venit tot
o rugă să mă întâmpine cu toată dragostea lor
profundă.
N-am să uit clipa când au intrat în casă la sora
mea. Tata era tras la față, cu figura pierdută, iar mama
speriată cu ochii plini de lacrimi.
“Ioane, Ioane, băiatul tatii, bine te-ai întors
acasă . Atât a spus și a căzut jos. I s-au făcut câteva
frecții pe față cu oțet și și-a revenit. “Nu puteam să
mor. Acum când ai venit, de unde ai venit, pot sa
închid ochii”. .
Mama, de gâtul meu, bocea cu lacrimi gr
când pe mine, când pe fratele meu c^I.ca’(rr^ ;n
“Hai, acasă. Te-așteaptă nucul din o^ada in
care te dădeai în leagăn când erai bătrân.
“Ticul” câinele care n-a murit. Este o
te-așteaptă”. ■ * Pănă la ziua cea
A fost o noapte de P°. 'directorul școhi,
albă s-a perindat tot felul e primarul și chiar
împreună cu cadrele mă Întrebe de
oameni din satele vecine.au
feciorii lor. Ce-am știut am P-oe pește cu
mint pe nimeni- Orc « albă" n-a^J'P^ream.
cântam„“Zaraza s^‘aoboseala, parca ma
în loc sa si fericit- ora 4 a
Că^S^-adi^^eva.săte
, o zi.
doua -zi Ești obosit, vin-o
poți odihni •
501
 La plecarea către București, tata mi-a dat o
jumătate de porc, mălai, faină, ouă, iar soră-mea mi-a
dat bani, s-o pot urni din loc.
în gara de nord eram așteptat. Soția cu
oarecare neîncredere, se gândea: nu cumva a fost un
vis?
- Mamă, i-a spus băiatul, dacă se întoarce și
sunt sigur că se întoarce, îmi spune mie inima, este el,
tăticul meu și soțul tău!
într-adevăr eu am fost. Ne-am îmbrățișat din
nou și ne-am legat prin jurământ să ne iubim și să ne
respectăm până în clipa cea din urmă.

502
CVPRI^S

Partea I-Gata la datorie!

In memoriam, de Mihai Chirițâ. .... 5

7
Introducere
.. 10
Vă ordon, treceți Prutul
Unde-i ordin nu-i tocmeală ....
.. 11
O clipă schimbă un destin
... 15
în Transnistria
... 17
.. 22
O masă de adio............................
Plecarea pe front.......................
. .. 27
Linia întâi.................................... . ... 33
Drumul Golgotei ... 57
Halta plină de surprize.......... .... 65
O intervenție la timp.............. .. .. 71
Procesul .. .. 73
La examen................................. .. .. HO
Ședința cu părinții
Galoșul ’
Lagărul 74 — Oranki
oamea bat-o vina
Fișa individuală

503
Pasărea pe limba ei piere.............. ................ 119
Activitatea politică........................................ 128
Tătucul Stalin nu glumește........................... 144
Vaniușa, fratele meu........................................ 150
Festivitate tristă................................ ............... 153
23 august 1944................................................. 156
Divizia: Horia, Cloșca și Crișan................... 159
Preocupări intelectuale................................... 162
Ce mi-i cu savanții ăștia................................. 164
Luceafărul........................................................ 167
Grea-i munca de creație................................. 170
Ore de limba franceză........................ ............176
Facultate imaginară........................................ 179
Orașul meu natal..............................................185
Cum am învățat șah........................................ .195
în penitenciar.................................................... 200
Prin jertfa la lumină........................................ 211
Repatrierea din mai 1948............................... 217
Un erou adevărat.............................................. 220
Probabil la fața locului.............. .................... 229
Ultima speranță s-a spulberat........................ 234
Din nou în prevenție........................................ 236
Procesul..............................................................242
în peresilcă........................................................ 267
Dintele, bandit fascist!....................................272
Pumnul își spune cuvântul............................. 275
Spre locul de osândă....................................... 279
în brigada escavator........................................ 300

504
 Chiar mai mare decât un ministru................ 303
Un strop de lumină........................................... 306
Bătrânii se respectă........................................... 308
N-aduce anul ce-aduce ceasul....................... 311
Meșter călcător de rufe..................................... 317
. La grea cumpănă............................................... 326
După faptă și răsplată....................................... 330
Și-a găsit nașul................................................... 334
Sub poala țigăncii.............................................. 337
Peste un blestem nu se poate trece...............339
Negustorul de păpuși....................................... 343
Moartea lui Ștefan............................................ 346
Mutare neprevăzută.......................................... 349
încărcător de vagoane..................................... 360
Cioclii.................................................................. 366
Pulmanul “Reșița”........................................... 374
Cei doi ardeleni................................................ 382
Moartea lui Victor............................................391
Frați de suferință.............................................. 394
Moș Dragomir.................................................. 400
Mișcare către noi limanuri............................ 404
A șaptea zi se respectă................................... 410
O nouă mutare................................................ 414
O întâmplare neobișnuită.............................. 418
Vise....................................................................423
Socotit om....................................................... 422
Negustor, nu glumă....................................... 4j 1
Asasin odios................................................... 434

505
Minciuna se pedepsește..................................436
Capei maistru.................................................... 440
întuneric și lumină........................................... 447
Andrei, o enigmă......................... >................. 453
Un măcel evitat........................................ ........ 457
Vise spulberate................................................ 460
îmbarcare neașteptată..................................... 463
Jilava.................................................................... 468
Lacrimi și revoltă............................................. 473
Eliberarea...........................................................475
Un om, un cuvânt............................................. 482

Partea a Il-a - Zâmbet printre lacrimi

Zâmbet printre lacrimi..................................... 490

întâlnirea cu părinții........................................ 496

506
 __
EDITURĂ RANIDA
&U CUR EȘTI
2.000 OOO
T5BH973-9Î91-87-8