SRI I ROMANI

1)i!rib EMPORANI

u. BANEA

ZILE DE
LAZARET
DE CAPTIVITATE J SPITAL

111,

!I,

11

FUNDATIA www.dacoromanica.ro
PENTRU LITERATURA 1141
SI ARTA REGELE CAROL II" .1111,1;'
 6 FUNDATIA PENTRU LITERATURA
SI ARTA. REGELE CAROL II"
CPT.-COMANDOR
P. C. FUNDATEANU Libertatea marilorgi prizele maritime epuizat

Au apArut BIBLIOTECA ENERGIA"

M. CONSTANTIN-WEYER Cavelier de la Salle traducers din
limba francezA de Paul I. PRODAN Lel 40
I. F. ROUQUETTE In cautarea fericirei traducere din
limba tranceza de E. FLAMANDA Lel 40
ALAIN GERBAULT Singur, strabatand Atlanticul tradu-
cere din limba francezA de A. VIANU Lel 20
COLONEL T. E. LAWRENCE Revo lta tn de,gert traducers din limbs 2 vol.
engleza de Mircea ELIADE, Cu o hartA Lou 80
RENE BAZIN Pustnicul din Sahara. Plata parlutelui
Charles de Foucauld traducere din limbo
traneezA de Alexandru BODO* Lel SO
MIHAI SADOVEANU Viata lui Stefan cel Mare (Editia a 111-a) Let 80
C. ARDELEANU Domnul Tudor (Edit la a 11-a) Lel 30
R. P. HUC Descoperirea Tibetulul traduoere din
limbs francezA de Apri liana MEDIANU Lel 30
HOMER Odiseia traducere tn proza din limba elinA
de E. LOVINESCU (Edltia a II-a) Lel 00
JAKOB WASSERMANN Viata lui Stanley traducers din limbs
germanA de Radu CIOCULESCU Lel 40
H. M. STANLEY Autobiogra fie traducere din limba en-
glezli de Mary M. POLIHRONIADE Lel 80
R. P. HUC In China traducere din limba trancezA de
Natalia BALUTA Lei 40
F. YEATS-BROWN Bengali traducer° din llmba englezA de
Rada GEORGESCU Lei 40
JAKOB WASSERMANN Christofor Columb traducere din limbs
germanii de I. SAN-GIORGIO Let 40
DEAN FARRAR St. Winifred sau $coala gi lumea el
traducere din limba englezti de W. si C. NOICA Lou 80
R. P. HUC In Tartaria traducere din limba francezS
de Victor STOE Lei 40
I. F. ROUQUETTE Imparatia tacerii albe Lei 40
M. C. WEYER Trecutul Domnului Monge Lei 40

An ap4rut BIBLIOTECA ,INFORMATIVA"

Ing. I. ORBONA$ Manual de atelier mecanic Lel 80
H. STAHL et DAMIAN
P. BOGDAN Manual de paleogra fie slavo-romans Lel 140

Au aparnt BIBLIOTECA ,DOCUMENTARA"

Amintirile Colonelului Lacusteanu,
pubiicate de Radu CRUTZESCU Lel 70
ELENA GENERAL Din vista gi corespondenta lui
PERTICARI DAVILA Carol Davila Let 200
B. DVOICENCO Inceputurile litera re ale lui B. P.Hasdeu Lei 60
EM. BUCUTA Duiliu Zamfirescu gi Titu Malorescu
tn scrisori (1884-1910) Let 120

www.dacoromanica.ro
ZILE DE LAZARET

www.dacoromanica.ro
S'AU TRAS DIN ACEASTA. CARTE,
PE HARTIE VIDALON, DOTJAZECI $1
CINCI DE EXEMPLARE NEPUSE IN
COMERT, NUMEROTATE DELA I LA 25.

www.dacoromanica.ro
 G. BANEA

ZILE DE
LAZARET
JURNAL DE CAPTIVITATE *I SPITAL

BUCURE$TI
FUNDATIA PENTRU LITERATURA $1 ARTA ,REGELE CAROL I1
99, Bulevardul Lamar Catargl, 99
1938

www.dacoromanica.ro
 Un nido di memorie
In fondo all' anima"...
Prologul din Pagliacci

www.dacoromanica.ro
PARTEA I

www.dacoromanica.ro
 « Do-mnu Mama-ligh"-reees-cu l »
« Bulgar, cap de magar ».
« Do-mnu Mama-liga-reees-cu l »
« Bulgar, cap de magar ».
Eram numai doi. Doi raniti. Dar greu de tot raniti.
De altfel, de cand fusesem cules de pe camp si dus
mai Intai In scoala din Parachioi, apoi mutat la Silistra,
eram asezat trantit mai bine zis, totdeauna pe un
brat de fan, cu capul mai jos cleat picioarele, dar
In coltul cu raniti greu.
Dimineata ridicau mereu de langa mine pe cate unul
mort.
Asa murise italianul din Basarabia de jos, Anton
Bulfon, greu ranit In stomac.
Cum bulgarii, mai ales la Inceput, Injurau si loveau
pe ranitii romani, pe care-i prinsesera ei, convoiul de
carute cu raniti, adusi dela Parachioi, era asteptat la
Silistra de multi bulgari Inarmati cu ciomege si nu
numai de frumusete lnarmati, bietul Anton Bulfon
protesta mereu, pe romaneste, ca el nu e roman, ci el
este italian din Basarabia.
Nu stiu dad era soldat roman sau rus, caci, cerand
al:4 bulgarilor, le spunea mereu ca rusii, bratupa.

www.dacoromanica.ro
10 ZILE DE LAZARET

Murise apoi tot de hInga mine, in noaptea urmatoare,

un plutonier de trupa din armata noastra, Petcu.
Acesta o rupea ceva pe bulgareste, caci era bulgar de
origine si-mi ajutase putin, talmacind sanitarilor bul-
gari A nu ma mai aseze tot cu capul mai jos dead,
picioarele. Fusese Irma impuns de prea multe baionete
bulgaresti si, dupa ce rasuflase repede, repede, murise
In spre ziva. Aceasta rasuflare pripita, ca semn al mortii,
Imi ramasese In minte $i, mai In urma, and voiam
sa mor, ca sa scap de atatea chinuri, incepeam si eu
sa rasuflu repede, repede.
and eram copil mic, tot asa Imi Inchipuiam ca
este de ajuns sa incrucisez mainile pe piept ca mortii,
spre a muri.
i cand ma culcam seara mai suparat cateodata, mai
amarit, cu Onduri de sinucidere, Imi puneam sub pla-
poma mainile Incrucisate la piept, ca sa mor. Dar nu
ma rabda inima sa le in asa prea mult si le desfaceam
de pe piept, renuntand la sinucidere. Acuma, ca ranit
greu, aproape cu aceeasi naivitate ca In copilarie, cre-
deam ea rasufland repede ca acel ce murise, voiu
muri si eu.
Dar acuma nu mai renunlam la gandul mortii, acuma
rasuflam asa repede, repede, papa ameteam. Moartea
lug, veche cunostinta a mea, nu ma voia, Imi dadea
numai tarcoale.
Acuma zaceam In cea de a treia class a scoalei pri-
mare din Alfatar, In Cadrilater.
Trecusem In zacerea mea prin alte doua clase ale
scolii. Din cea dintai piing de raniti, aproape to %i

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 11

bulgari, fusesem scos repede cu targa cu tot ci dus

In curtea ccolii, inteo magazie, unde se mai pastrau
vreo doua table, cateva banci $i ce mai ramasese dintr'o
catedra. Fusesem scos din clasa unde erau ranitii,
pentruca gemetele mete suparau pasa-mi-te pe
nicte ofiteri bulgari raniti $i ei.
0 noapte cu furtuna si fulgere si tunete dela ince-
putul lui Septemvrie 1916, o petrecusem pe WO, in
magazia scoalei din Alfatar.
Cand fulgera mai prelungit ci tuna mai tare, sani-
tarul bulgar Bai Hristo, ce statea cu mine pus A ma
pazeasca de medicul cef bulgar, care pana la sfarcit
mi -a aratat multa omenie, se Inchina repede. Din
cand in and $i chiar $i mai des imi mai trail-
tea si cativa ghionti, mai ales in cap, cu toate ea,
fiind 'Ina la cap, acesta imi era infasurat in vata si
legaturi.
De atatea lovituri, bandajul lunecase si sangele se
pornise din nou...
Greu de tot $i Meet, tare Meet, trecuse noaptea.
A doua zi, m'au dus In palatal. Vorba ma mirase
la Inceput, caci nu-mi inchipuiam la Alfatar niciun
palat. Dar insemna doar cort pe bulgareste.
Ranitii foarte numeroci nu mai Incapeau In clasele
ccoalei numai trei, caci una era sala de operatii ci
pansat $i atunci, in curtea mare a ccoalei, se ridicase
$i un cort mare, sanitar.
Pe mine ma asezasera Inteo margine si, daca a$
fi putut sa miec cat de cat, aci fi putut sorbi apa care
se prelingea pe cort, caci afara ploua mereu, ploua

www.dacoromanica.ro
12 ZILE DE LAZARET

vartos. Setea ma chinuia ve§nic §i, cum nimeni nu-mi

dadea sa beau, reveneala ploii, ala cum razbatea prin
panza cortului, tot para. ma mai alina.
Dupa o zacere de cateva zile in palatca, medicul §ef
bulgar §i-a adus aminte de mine §i a pus de m'a dus
intr'o alta class a §coalei. In aceasta class am zacut
singur, caci evacuase tot spitalul, oprind numai pe cei
raniti greu, intre care ma numaram §i eu.
Mai apoi ma trecuse in aka' eked, unde eram tot
singur.
Intr'o dimineata, in celalalt colt dinspre u0. al clasei,
am mai vazut un pat, in care zacea un rant, cu fata
uscativa §i mai mult pamantie, cleat oacher, dupa
cat puteam eu sa vad piezi§, caci nu ma puteam mica
de loc, nici macar salta capul.
De mult eu priveam lumea numai de jos, culcat pe
o mana de fan, sau pe o targa, §i lumea mi se 'Alma
altfel, decat aceea pe care o cunoscusem mai inainte,
privind-o din picioare.
Noul meu tovaratis de suferinta avea piciorul drept
taiat din §old §i infa§urat intr'un morman de vats.
Vreo doi sanitari bulgari 11 dadaceau §i ace§tia i-au
spus, se vede, tine sunt.
Dupa plecarea sanitarilor, ca raspuns la un geamat
al meu, ranitul bulgar Incepu sa silabiseasca rupt, in
framantari grozave, la adresa mea:
a Do-mnu Mama-liga-reees-cu l n.
Dupa o scurta nedumerire, la acestea, eu fi raspunsei
numai decat §i repede, caci eu nu silabiseam :
a Bulgar, cap de macar v.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 13

Ba, 1-am §i amenintat ca-1 azvarl pe fereastra, de§i

nu puteam mica nici macar un deget.
Cum nu-mi pierdusem §i simtul humorului, m'apuca
§i pe mine rasul de mine Insumi §i jalea de not amandoi,
inamicii, ea a§a, prapaditi cum eram, §i eu §i bulgarul,
continuam lupta, cel putin cu maxi homerice, daca
altfel nu ne mai puteam razboi. Dar ofensiva nu eu
o luam.
Mai pe urma a venit §i Petre Kreonof, sanitarul
bulgar, care §tia frantuze§te, caci era student In Elvetia.
Acest Kreonof era grec de prin Burgas, unde avea
§i o moara cu aburi.
La numele lui grecesc de Kreon, bulgarii Ii adao-
gisera un of, In coada, bulgarindu-I. Era un MAI-
naltut, blond, cu o fata deschisa qi cu ni§te ochi In
care-i citeai bunatatea. El Imi spuse, venind la mine,
ca noul tovara§ de spital este un ofiter bulgar ranit
greu pe frontul dobrogean, de artileria romaneasca.
Avand un picior rau sfaramat, i-1 taiasera de sus, dar
obuzul li (Muse din pamantul ce rascolise §i tetanos.
Trupul i se Indoia necontenit ca un arc §i ciontul
Infa§urat In vats se plimba ()data cu arcul trupului,
fara odihna, ca o pendula rasturnata cu limba In sus.
Cand II intrebau, cum 11 chiama, el raspundea:
# Si-me-on Radu-Off 1
Cu cea din urma silaba scotea §i un oftat prelungit
§i tipat, de parca vorbele 1-ar fi facut qi ele Fla sufere.
Mi se parea §i mie ciudat numele, a§a cum i-1 deslu-
§eam eu, caci oful din coada parea mai degraba un
oftat adaogat la un nume romanesc.

www.dacoromanica.ro
14 ZILE DE LAZARET

In cele din urma, li pusesera intre dinti coada unei

linguri de lemn, ca sa nu-§i mqte limba. A§a, gatit
cu lingura in gura, ii statea ca o carma , te-ar fi
facut sä razi, dad, nu te-ai fi cutremurat vazandu-i
svarcolirile neincetate. Bulgarii tot veneau 'i -i faceau
acum cu o seringa mare, ca pentru cai, injectii
cu ser antitetanic. Dar bietul Simeon Raduof nu era
mai u§urat cu asta.
Kreonof imi tot spunea:
a Tu vois, Georges, notre blesse est bien mal ; it
va mourir, tandis que toi, to vas guerir peut-titre ».
i in adevar, Simeon Raduof tot mai stins gemea
qi se svarcolea, dar tot mereu imi arunca, printre dinti
acuma §i de neinteles aproape pentru altii, dar eu
fitiam bine ce vrea sa spuna, aceea§i ocara, foarte
obi§nuita din partea bulgarilor la adresa romanilor:
« Do-mnu Mama-liga-reees-cu 1 D.
Replica i-o dadeam §i eu numai decat, caci a§a le
spuneam celor cativa bulgari dela noi, inch' din copi-
larie: - 4 Bulgar, cap de magar ».
A§a au trecut vreo doua zile qi in fiecare dimineata,
ba §i peste zi, tovara§ul meu bolborosea rupt, dar cu
aceea§i inver§unare: 1 Do-mnu Maa-gas-reees-cu I ».
La care replica mea suna totdeauna limpede:
« Bulgar, cap de magar ».
Intr'o sears, Bai Hristo, lasase ca sa ma pazeasca
pe un alt soldat. Pe cand Ina. Bai Hristo era un bulgar
ciolanos, cu un cap ralcos §i mustacios ca al lui Bimba§a
Sava, din tabloul prinderii lui Tudor Vladimirescu, cel
care ii Linea looul era tare pirpiriu.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 15

Cu Simeon Raduof eram inteun armistitiu cam de

multe ore, a§a Ca noul sanitar putu sa ma Intrebe In
nemte§te, dupa ce-mi citi pe foaia de ranit, ca aunt
student, data vorbesc nemte§te.
« Hm, a§a §i ar ».
- « Dar Socialist e§ti? ».

- « Socialist? Nu, nu sunt ».

« Ara? Apoi stai ».
Urma o ploaie de ocari, din care n'am inteles mare
lucru (ma invinuia, ca n'am oprit eu pe soldatii mei
sa traga in bulgari, can aunt §i ei tori social** Eu
zambeam mai mult de naivitatea socialistului bulgar,
care-§i inchipuia ca un biet elev teterist, cum eram
eu, ar fi putut opri pe soldatii roman sa traga.
Dar el intelesese altfel zambetul meu qi dupa cateva
minute aparu cu o varguta in mama, cu care Incepu
sa ma croiasca peste fata.
Nu puteam sa ma apar in niciun chip, nici mbar
sa-mi feresc capul, dandu-I lute() parte, caci de mult
nu mai puteam face nicio mirare, puteam doar sa
Inchid ochii, dar tipam.
Atunci §i Simeon Raduof se mai trezi putin Eli mor-
mai, horcai mai degraba, ca o subliniere la loviturile
socialistului bataq:
« Do-mnu Mal-reees-cu l ».
Acuma nu mai primi nicio replica.
Dar de strigatele mele se trezira §i bulgarii din cele-
lalte incaperi §i aparu pe u§a fli prietenul meu Kreonof.
El intreba:
« Dar ce a fost ? Ce e galagia asta ? *.

www.dacoromanica.ro
16 ZILE DE LAZAEET

« Sanitarul m'a lovit », raspunsei eu.

« Ei, ai avut iar un vis eau ».
« Ia Intreaba-1, daca nu m'a lovit ? ».
Cum dialogul Intre mine si Kreonof era In franW-
zeste, sanitarul socialist nu-1 pricepea si, cand fu Intre-
bat, daca adevarat m5. lovise, raspunse cu mandrie:
« Pai sigur, se 114elege (r dzbir ei se).
Kreonof ramase consternat, caci el, judecand lumea
dupa inima lui bung, nu ma crezuse niciodata, cAnd
ma plansesem de loviturile bulgarilor.
Dar si buzele Imi plesnisera de loviturile nuielei si
ma umplusem iar de sange pe fata, mai ales pe gura.
Ce vis Mu m'ar fi putut manji asa?
Din raspunsul lui Kreonof, adresat bulgarului, am
InIeles CA sanitarul bataus, care se mandrea cu isprava
lui, Meuse o mare greseala, lovindu-ma, deoarece me-
dicul sef (Muse porunca sa OA goleamei grijei (mare
grija) de mine. Pe urma, mi-a fagaduit si mie, ca -1
pune la Inchisoare...
Asta a fost cea din urm5. noapte In Alfatar.
A doua zi, iar un lung sir de cart* ne-a Incarcat
de dimineata pe toti relnitii.
Pana atunci, ran4ii tot fusesera evacual,i, dar spi-
talul ramanea pe loc. Acuma si spitalul se muta mai
aproape de front, In Dobrogea noastra si nu ma putea
lua cu el.
Kreonof a insolit tot convoiul de raniti, stand in
can* mea, ca sa nu ma gatuie bulgarii pe drum.
Scos cu targa din spital, cat am putut si eu vedea
de jos, satul Alfatar mi-a parut mare, asezat Intr'un

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 17

fel de vale, ca o copaie impadurita, sau poate a§a era

numai partea In care era spitalul.
Ni§te satence mi-au pus pe targa colacei de grail
unqi cu miere, iar una mai batrana ma caina (Ili ma
bocea pare'a§ fi fost mort.
Paste noapte, parca §i Simeon Raduof se cam foise
ciudat, bolborosise, horcaise, dar nu-mi puteam da
seama, ce are.
De aceea, m'a§teptam ca la plecare, In loc de once
salutare, caci pe el nu-1 ridicase Inca, sa-mi spuna mie,
celui care plecam spre alte patanii, acelea§i vorbe:
o Do-mnu Mama-liga-reels -cu 1 *.
Dar bietul Simeon Raduof intepenise Intr'o ultima
svarcolire, grotesc cu lingura Intre dinti, ca o alma.
A§a 1-am vazut, and m'au ridicat cu targa din class
ii m'au trecut pe langa el, scotandu-ma pe u§a afara.
I-am spus dar, Impacat §i eu acuma:
o Dumnezeu sa to iertelc
*
* *

...Era o zi calda de toamna.

Cart* le inaintau greu §i Incet. Nu ca drumul ar fi
fost rail. Dimpotriva, cei numai trei ani de stapanire
romaneasca daruise tinutul cu drumuri bune. A§a ca
§oseaua pe care se scurgea convoiul de &grille Cu raniti
era buns, cum observa, cu vadita multumire, prietenul
meu Petre Kreonof.
Dar el, §eful convoiului, cu grija pentru starea rani-
tilor toli greu raniti Incetinea pe cat putea mer-
sul, ca sa nu ne sdruncine. Ba mai oprea din card In
2

www.dacoromanica.ro
18 ZILE DE LAZARET

cand §i la cate o bostan5. mai putin stricata qi ne osp5.-

tam toti cu lubenite, adica pepeni. Apoi ne in§iram iar
la drum. < ySeful * care statea In caruta mea, prindea
sa ingane ate un cantecel, ba chiar si din ate o opera.
Mi-aduc aminte ca nu mormaia chiar rau aria Ridi
Pagliaccio, dar... pe bulgare§te, a§a ca am inceput
sa rad, cat eram de prapadit. Vazandu-ma Ca rad,
s'a bucurat de prima mea inveselire §i, aflandu-i pri-
cina, mi-a spus ca in limba bulgareasca multe vorbe
suna caraghios pentru ni§te urechi deprinse cu limbile
europene. Asa bunaoara denumirea de grec, in bulga-
re§te suna gcirc.
Mi-a povestit apoi de o dragoste cam nefericita a lui,
de -o logodnica medicinista, cu numele de Mara §i care
facea serviciul la un spital din Sofia. M'a pus sa-i faga-
duesc ca, vazand-o, am sa-i amintesc de logodnicul ei
Petre, care o dore§te atat. A adaogat, dar numai pentru
mine, ca de multe on ii vine sa-§i faca seams.
Ascultandu-I, in minte planuiam sa scriu romanul
suferintelor prietenului meu Kreonof, din pricina Marei
§i ma bucuram chiar ca mi-a cazut, a§a pe nea§teptate,
un subiect. Acesta a fost primal subiect, urmat mai
tarziu de altele ; dar pe niciunul nu l-am scris. t Lite-
ratura * mea a ramas doar proiecte.
Kreonof nici nu se indoia ca voiu ajunge la Sofia,
caci hartia bunului medic §ef al spitalului bulgar din
Alfatar, scria staruitor spitalelor urmatoare, pe unde
aveam sa mai tree, sä fiu trimis la Sofia, neaparat,
fiind un caz foarte interesant, scapat cu greu din ghia-
rele mor %ii.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZAREi 19

- Tu
# sais, Georges, on craignait pour to vie 1 #
Dar la Sofia am trecut tocmai peste jumatate
de an ...prin arestul comenduirii pietii, unde eram ga'z-
duiri toti prizonierii de razboiu la un loc cu dezer-
torii bulgarilor gi cu comitagii cule9i de prin Ma-
cedonia. A§a ca de Mara, logodnica lui Kreonof,
fata frumu§ica dupg cum ma incredinta el
§i mai ales sprintara, schimbacioasa (volage) nu am
mai dat...
Pe urma, am inceput a-i mai povesti a cata oars ?
§irul de patanii dela inceputul razboiului meu, pans
cand glasul mi se stinsese de tot, de drum, de oste-
neala, ajungand in cele din urma numai o Foapta.
Vezi ca veneam de departe, tare de departe...
* * *

Cand la miezul noptii la Santa Marie, an inceput

a bate clopotele la toate bisericile §i a vui sirenele la
toate vapoarele din portul de pe malul Dunarii, unde-mi
incheiam stagiul militar, m'am trezit deodata §i am
grit in sus. Sub fereastra odaii mele, la strada, plangea
o femeie, caci baiatul fi pleca la razboiu. Cu intuitia
mamelor, pricepea ea sarmana, ca cele ce vor urma
nu vor fi jucarie.
N'am mai putut dormi §i cum s'a Mout ziva, am ie§it
de dimineag.
La regiment nu era serviciu era sarbatoare
m'am dus dar pe malul Dunarii, sa privesc cum tree
in sus trupe ruseqti incarcate in qlepuri.
Ne bucuram ca ni§te copii In vacanta.
2*

www.dacoromanica.ro
20 ZILE DE LAZARET

Dar an urmat zile incordate de a§teptare, de consemnare

a trupei In cazarma §i, pe la 21 August, se hotarise
ca brigada noastra sa plece §i ea in sus pe Dunare, in
spre Cadrilater, unde se parea ca lucrurile merg prost.
ySi am pie cat la 22 August pe ni§te §lepuri trase de
ni§te remorchere.
Randuiala imbarcarii in §lepuri Sing nu fusese bine
facuta, caci soldatii erau inteun §lep §i bucatariile In
altul, fail sä poata fi ajunse. Am 1ncercat noi sa le
aducem pe un odgon intins intre noi §i §lepul cu buca-
tariile, dar greutatea bucatariilor le-ar fi dat 'Ana in
apa Dunarii §i ne-am lasat paguba0.
« Bine ne merge dela 1nceput 1 ».
Doud zile dar, cat a tinut drumul pana la Silistra,
mai sus pe Dunare n'am mers, toti am cam rab-
dat de foame, dormind cum puteam. La compania
mea, ofiterii au mancat ni§te provizii aduse de acasa
de un ofiter Lazarica, prieten al meu din liceu, iar
soldatii au Mout §i ei, cum au putut, mancand, mai
din ce-§i luasera de acasa, mai din hrana de rezerva,
dela sac. Ba pe urma le ramasese obiceiul de tot rodeau
pesmeciorii de rezerva, turturelele , cum le spuneau
ei. Capitanul nostru, om de isprava, se a§ezase cu noi
in cabina cu geamuri a capitanului de §lep. Pe urma
venisera la noi §i ofiteri dela alte companii din §lep.
« Ce mai faci tu, ma Stane, unde soilefti? * 1n-
treba capitanul Taranu, pe rezervistul R. St5.nica.
« Soileala ca soileala, dar cu haleala e cam prost P,
raspunse §i Stanica tot pe tigane§te, cum fusese §i
intrebarea.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 21

« A la guerre, comme a la guerre )), adaoga adju-

tantul batalionului.
i nici nu incepusem Inca.
La debarcare mancarea gatita de 3 zile se stricase
gi fusese aruncata. Alta belea insa. Serviciul de aprovi-
zionare n'avea sare. S'a gait deci mai intai fara Bare.
Rele bucate I
Neat de carnea de pore gi de pasare, capatata fara
parale. Mancarea nu facea nici doi bani. Toti ne amin-
team acuma de sare, cat e de trebuincioasa in bucate,
ha Lazarich chiar de o anume experienta a lui Haeckel
cu un Caine, caruia i s'a tot dat sa manance fara sare
gi dupa S zile a murit. Rezervistul Stanica, de felul
lui arenda§ prin Olt gi om gospodar, intelegea mai bine
decat not prapadul ce ne inconjura gi spunea mereu,
cu un glas scazut gi amarit:
« Eu, baiete, cum dau de o pravalie, cumpar un
drob de sare gi-1 dau soldatului sa mi-1 clued on unde
cu mine, sa-mi pun eu sare in bucate, cat imi trebue,
ca sa nu pateso ce a patit catelul lui Merkel ».
« Haeckel, Nea Stanica ».
« Ei, fie cum o fi, Haeckel, Meckel; tot un neamt,
tot un drac ».
*
* *

La Silistra am ajuns in dimineata de 24 August.

Peste Dunare era intins un pod de vase, iar pe capul
podului mai marii orasului gi judetului. In ceata aceea
sclipitoare, m'a izbit o uniforma noun de colonel,
uniforma de parada. Era prefectul judetului. Gum

www.dacoromanica.ro
22 ZILE DE LAZARET

acesta fusese mai inainte ceva coleg de coal cu

capitanul meu, I-a chemat pe pod, 1-a 1mbratiflat li
I-a luat apoi de o parte, spunandu-i repede ceva gi
strangandu-1 mereu de 'liana.
Intorcandu-se la noi, capitanul ne-a spus, ca avem
o misiune mare, delicata... §. a., dar parea mereu
dus pe ganduri.
In ziva aceea ccidea Turtucaia.
Am trecut fara sa ne oprim Yn grabs prin
oral, panditi de ochi du§mano§i de bulgari. Afars din
Silistra, spre satul mare Kalipetrova, sat evacuat In
intregime, campul era plin de vite §i pasari, toate
Fara stapan §i toate Vpand mai ales de sete.
and sa intre regimentul pe un tap§an, sa ne vor-
beasca maiorul batalionului meu, caci tot el era §i la
discursuri cel mai bun, un iepure Bare §i ne tae drumul,
Yn goana.
« Hait » zise Nea Stanica iar. Ce-ar fi zis el Insa,
daca i-ar fi cantat §i lui toata noaptea la cap o cucuvea,
cum mi-a cantat mie, apoi, pazind tran§eele Silistrei?
Numai semne de imbarbatare I
Bietul maior ne spuse ca sa ne iyinem sarita, sa ne
pastram sangele rece, &a nu dam o palms 1napoi,
nici sa nu ne auda mbar vorbind de retragere.
. . . ySi noi tot hate° retragere am dus-o pe urma!

Neat de retorica maiorului I

Pe §osea a trebuit sa facem loc unui §irag lung de
caru0 care duceau Yn goana doua batalioane fai-
moasele batalioane 4, de scutii §i reformati,ajutor
Turtucaiei.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 23

Se injelege oh n'au mers prea departe §i, rastur-

nandu-se cateva cart*, s'a oprit convoiul qi s'a se-
'lariat panica in truph §i chruta§i, mai tori bulgari.
Se strigase, nu se §tie de tine §i de unde anume: a Vin
bulgarii ». De abia dupa o s'aptamana s'a mai putut
aduna ceva din cele doua batalioane.
Dupa ce am phzit o noapte trameele Silistrei,
tran§eele fuseserh ocupate Odd atunci de cele doua
batalioane, care-§i lasasera acolo bagajul, a doua zi
am fost schimbati. Cat statusem in tranee insa, nu
ne-a venit nimanui sa ne intrebhm, ce cauth oare un
cioban tanar cu oile printre noi? Tocmai la cateva
zile, in urmh, ne-a dat mie §i prietenului meu Lazarich
in minte, ca ciobanul putea foarte bine sa nu fie un
cioban.
Cand ne-am aratat lush bhnuiala noastrh celor mai
mari, tot noi vinovati, ca de ce nu 1-am arestat 1 Parch
ei nu-1 vazusera. ...Am fost schimbati dela tran§ee
§i noaptea urmatoare ne-am ohihnit laugh §osea, eu
mai mult tremurand, caci plutonierul companiei imi
pierduse mantaua. i pana am ceizut, eu am tot tre-
murat noaptea lute() manta de ploae a capitanului.
De unde ne odihneam, de Tanga qosea, pe la miezul
noptii, batalionul meu, batalion mereu in buza tunului,
caci avea un maior mai destoinic, a fost sculat §i
trimes departe de Silistra, in spre Turtucaia, sa asigure
tuturor trupelor noastre de pe acolo retragerea. Am
stat dar ziva toga in ceea ce se cheama la carte flanc
gardei fixci. Ne a§ezasem pe o. coasts cu tufe Eli thrile
ni se deschideau panh departe, caci era acolo un cot

www.dacoromanica.ro
24 ZILE DE LAZARET

cu balti, peste care se vedea tocmai la vre-o 10 km

cum se inchidea cotul. Am pazit noi, s'au sours toate
trupele qi noi am ramas uitati acolo, caci din Silistra
se retrasesera toti dela ceasul 3. In sfar§it am plecat
§i noi. Intr'un sat lipovenesc de pe malul Dunarii
Teitcirica, mi se pare un lipovean barbos m'a plesnit
din up casei lui, parch' in obraz, Cu intrebarea: « De
ce fugiIi voi, ma Romilnilor? #. ySi, nu §tiu cum, dar
multa vreme in urma, tot eu a trebuit A port po-
nosul, sa fiu tras la raspundere, pentru faptele adeva-
rate, sau de cele mai multe on nu, imputate romanilor.
Silistra, pe care o lasasem frematand cu doua zile
mai inainte, acum era cu adevarat sinistra. Pe strazi
intuneree, case §i pravalii ferecate, cu obloanele trase
§i peste tot mirosind a rachiu de to traznea. Trecuserli
rufii. In marginea ora§ului o stiva cat un munte de
saci cu Mina, langa care era o patrula de cazaci. Ace§tia
spuneau ea vor da foc §i acestui depozit, cum dadeau
tot mereu §i satelor. Dar nu §tiu cum an ars acestea,
cad atunci cand am mai trecut iar p'aici inapoi ca
rant, nu le-am gasit prea prapadite.
*
* *

Ne-am in§iruit acuma la drum greu, nemancati,

spre Ostrov, unde nu ne-am oprit. Calea era anevoioasa,
piina de earl* faramate, carute, unele cu provizii,
altele cu proiectile de artilerie.
Cum era A ne ajute cinci zile mai tarziu arti-
leria noastra, and eaji lbase at&ta tucarcaturil pe
drum?

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 25

Toropiti, sfar§iti de osteneala, am adormit dela o

vreme pe drum cu toii, care cum am nimerit. Eu
m'am chinuit Intr'o caruta a companiei, intro lazi §i
alte buclucuri, « Ca gaina in lemne ». A doua zi, tarziu,
pe la pranzul cel mare, am ajuns §i regimentul §i restul
brigazii, la Cogugea.
Seara am pornit In mar' greu, direetiunea marea.
Pe §oseaua prafuita treceam pe lanai Oltina, peste
care se plecau salcii pletoase qi man. Balta aparea
misterioasa §i vicleana, tacuta cum era §i cu pete de
intunerec mai peste tot...
...Mergeam, on dormeam? Cred ca i una i alta.
Din cand in cand, ma mai trezeam §i nu mai aveam
langa mine din tot plutonul, decat 5-6 oameni.
Atunci ma scuturam din amorteala strigam
baietii. Cu greutate mai adunam din ei, dar tot mai
putini. Cand, la popas, i-am luat la rost, mi s'au plans
de oboseala, de rosaturi de bocanci... Dar §i mar§u-
rile strategice, ne innebunisera. Caci daca am mers
In noaptea intaia « directiunea marea », In noaptea a
doua am avut « directiunea Dunarea », inapoi, pe urma
iar spre mare, apoi iar spre Dunare §i tot a§a pans
am cazut. Dupa Co§lugea am ajuns la Dobromir. Aici
un aeroplan shwa deodata pe deasupra noastra, aproape
de pamant. Colonelul regimentului se a§eza pe spate
ci incepu sa traga cu o pu§ca in el. Noroc ca nu era
bun ochitor, caci aeroplanul era romanesc.
Dar seara am lasat de buns seams satul §i am por-
nit-o inapoi. Satul ramasese Impanat cu ru$i. Ace§ti
e aliati s ai nostri nu se sfiau de loc. Pe unde ajungeau,

www.dacoromanica.ro
26 ZILE DE LAZARET

luau tot ce voiau, pradau, bateau, violau, ei se

duceau de-a-dreptul in sate, pe cand not le ocoleam.
Intr'o sears am plecat iar spre Dunare §i In zori am
ocupat insfdrfit # o pozitie * la poala unei paduri. Am
sapat ni§te tran§ee §i ne-am 'a§ezat in aean-posturi.
Aveam In spate o baterie de artilerie de camp §i pe
comandantul brigazii noastre, un mopeag rezervist,
cu fata ro§ie cid cu carliontd de par alb ie§indu-i de sub
chipiu. Morpeagul, tabietliu §i simpatic s'a purtat
bine pe front, stand mereu In randul intaiu, pans
a cazut §i el mai tarziu se a§ezase tacticos pe o
rogojina la umbra unui tufffiq cu ibricul de cafea
alaturi §i cu steguletul lui albastru de comandant de
brigada infipt bite° prajina.
Numai poezie patriarhala 1
Plutonul meu a fost in cea dintai noapte la garda
mare, a§a ca, dupa o saptamana de truda §i nesomn,
am avut §i eu parte de o noapte intreagei de odihna.
Cea din urma l
Cine mi-ar fi spus ca ea va fi urmata de atatea de
nesomn Eli svarcolire?
A doua noapte am fost cu plutonul In post mic, dar
n'am stat decat pans la miezul noptii, caci atunci
am fost treziti eu tocmai visam rail §i am fost
trimi§i rezerva la trupele care Incepusera lupta la
Parachioi. De altfel §i cu o zi inainte plutise toata ziva
un balon captiv spre stanga §i fusesera cateva focuri
de artilerie, dar rare.
In zori am ajuns la marginea satului. Pala s'a facut
ziva, am afiteptat pe coasta unui deal. In. timpul

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 27

acesta am vilzut doi prizonieri nemi, pe care i-am

privit toji cu curiozitate §i soldatii i-au daruit cu paine
alba si cu pepeni. Din acestia aveam belqug, fiind
tabarIV Mug o bostana. Fratele mamei, caporal In
alts companie, dar tot In acelasi batalion cu mine,
venise mai inainte si-mi spusese, prezentandu-mi-se
mai intai scurt, Ca unui superior in gluma:
a Gheorghita, am auzit ca aid fi avand ni§te
pepeni. Ii aveti de vanzare? » (Plutonul meu < sparsese *

a
bostana).
De vanzare, de vanzare, dar plata la... in-
cheierea pacii ».
Apoi, in a§teptarea ordinului de a intra in foc, mai
in gluma, mai in serios, am randuit o mul %ime de lu-
cruri. Ba, impreuna cu Lazarica, mi-am Pieta fi testa-
mentul. Parch as fi avut ce sal las ?I Dar ceea ce mi
se parea atunci o ghidusie plina de haz, numai
peste doua-trei ceasuri avea sä capete o tragica in-
semnare.
Aveam un carnet cu insemnari scurte, pe apucate,
mai mult semne, ca sa-mi aminteasca mai in urma
firul intamplarilor. Mai tarziu, la Razgrad, bulgarii
mi 1-au luat. Dar tot sirul Intamplarilor mi-a ramas
vai I adanc sapat In minte si nu-1 voiu uita nicio-
data pans la moarte. In acel carnet aveam si testa-
mentul meu.
Hranit cu literature cum eram, a§teptam cu nertib-
dare copil ce eram I desfasurarea unor zile pline
cu fapte. Ba, inciudat de zilele de parka atunci, numai
de sucaleala, numai de sacaiala, mi-era ca o ea se

www.dacoromanica.ro
28 ZILE DE LAZARET

sfar§easca razboiul, fara sä iau parte la o lupta adeva-

rata §i ca o sa raman §i eu ca unul din eroii lui Stendhal,
dupa lupta dela Waterloo, tot intrebandu-se, daca a
fost cu adevarat de fala la o batalie.
Eram nelini§tit ca nu cumva sa fim pacaliti iar 1i
sa nu dam ochi cu dusmanul. Cu naivitate am Intrebat
pe capitanul. meu... adevarat, pared ma tragea
(0, . . . daca se poate ca o rezerva sa nu fie intre-
buintata de loc. Cu toata incordarea ce plutea in aer,
capitanul mi-a raspuns zambind, ca sa fiu pe pace,
li adevarat curiozitatea §i nerabdarea mi-au
fost mulIumite §i Inca cum ? chiar In dimineaa
aceea.
Dupa ce colonelul, care era departe de noi, a chemat
inapoi doua compa'nii din cele patru ale batalionului,
am primit insfcirfit ordin sa intram in foc.
* * *

Era o dimineata calda de sfar§it de vara... Am

coborit de pe coasta in vale, apoi am trecut in
alta, am dat de o cladire alba, cu o mare cruce
ro§ie pe ea, spitalul, §i in urma am luat-o repe-
jor pe un drum Intre dealuri. La o cotitura am dat
de o ambulanta care fugea In goana batuta de artileria
vrajma§a.
Ambulanta urmarita de artilerie ? 1 Mi se parea cam
ciudat.
Nu se potrivea cu cele invatate la carte. Dar
Gate din cele inveicate la carte aveau sa ramana In
picioare ?

www.dacoromanica.ro
 2ILE DE LAZARET 20

...Cand, dupa multirri ani dela razboiu, eram cer-

cetat de o comisie militara, care revizuia pe invalizi,
aceasta lucra chiar sub conducerea fostului cef al
ambulantei dela Parachioi acuma era general.
Nu mai contenea cu intrebarile gi amintirile despre
botezul lui de foc, de§i altfel parea un om destul de inchis
§i neapropiat.
...Dupa ce am trecut de ambulanta fugarita de
artilerie, am mai ocolit un deal spre stanga gi capitanul
ne-a varit in foc numai pe cele 3 plutoane, pastrandu-I
pe al patrulea cu el, ca rezerva.
Eu mi-am risipit soldatii In tragatori §i am prins a
urca dealul. Pe muchia dealului insa, aproape sa calc
pe trupul unui ofiter roman, lovit in cap, de unde
i se scursese o balta de sange peste parul lung blond.
Fata nu i-am vazut-o, caci o pelerina groasa verde,
aruncata peste el, i-o acoperea. Inima mi s'a strans...
dar am trecut inainte in goana. Pe creasta sus ne-au
primit gloante ploaie, §uerandu-ne pe la urechi. Gloan-
tele de infanterie insa nu impresioneaza decat pu %in
pe infanteri§ti. Nu tot a§a e cu focul de artilerie. Si
pe not ne-au primit §i salve, salve de artilerie, care se
intetiau din ce in ce. Salt inainte 1 Tot ca la. carte,
din goana, am hotarit o patrula de legatura cu trupele
din stanga eu ramasesem la flanc, gi, din salt in
salt, am ajuns la ni§te tran§ee pe coasta care se rasa
lin la vale spre poala unei paduri. Dar pe and tran-
§eele ce le facusem eu langa Dobromir erau bune,
largi, pentru trageitori in picioare, acestea de aici erau
strimte §i prost facute, numai pentru treigittori in

www.dacoromanica.ro
30 ZILE DE LAZARET

genunchi. Din urma sosira in goana §Ii capitanul cu

maiorul rii cu ce trupa mai era dela not qi se oprira
In acelea§i tranqee, mai Ia dreapta mea.
Valuri, valuri de soldati de ai no§tri veneau din
urma, dar O... din fata, indcirdt. In curand Intr'o
frantura de transee pentru o caprarie, erau peste 40
de oameni, In loc de 8 §i nu numai dintr'un regiment,
ci din vreo 5.
Le-am spus ca vor asculta de comanda mea, afa
cum inyd(asem la carte. Bietii oameni I Primeau asa
de bucuro§i, sa alba cineva grija de ei I
Nu e vorba, Ca aceasta mullamire n'au avut-o mult,
caci dupa pu %in am fost lovit §i trantit In tarana.
Inainte de asta insa, tot ca la carte, trimeteam mereu
pe 'aqui de tragatori, spre dreapta, unde erau capi-
tanul fii maiorul, intrebarea, ce sa facem? Mi s'a Ms-
puns sa stau pe loc, ca stint altii mai mari decat mine,
care au ei grija sa hotarasca ce e de facut. A§a or fi
raspuns, n'or fi raspuns asa, nu §tiu. tiu numai,
cum mi-au spus soldatii.
Acuma artileria du§mana ne incadrase fi ea tot
dupd carte §i batea tranpea cu Indarjire: o lovitura
In spate, alta In lath' fili a treia In plin. Noroc, ca nu
prea explodau cele In plin, ci se Infundau cuminti
In pamantul moale I
Soldatii ar fi vrut sa traga fii ei, dar nu se
vedea nimic In feta, a§a ca am oprit orice foc de
pupa...
... 4 Ia uita-te, domnule, asta s'a culcat pe talu-
zul tranpei I *.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 31

Cad pe clina din NA a trangeelor, clina pe care

soldatii o numeau gi ei barbar talus, op cum Ii
invatase la teorie un ofiter, care nu putea numi
altfel movila dela poligonul de tragere al regimen-
tului cleat biutei (frantuzegte butte), pe clina din
faVa a trangeei zic, un soldat statea lungit cu capul
la vale.
« Ce faci, baiete, acolo ? *.
Dar bietul baiat sta tot aga, cum 11 Incremenise un
gloat dugman.
Multa vreme in urma, am tot auzit huruitul grap-
nelelor gi vuetul greu al obuzelor. Pe acestea, un sergent
al meu mai poznag, le tot saluta la Inceput cu numirile
pitoregti, Invatate In cetirile de gcoala din Alecsandri,
despre patriarhalul razboiu dela 1877, dar mai pe
urma, cand s'a Intetit focul gi s'a Ingrogat gluma, a
tacut malc.
Un tigan din plutonul meu se Meuse alb-vinat de
frica. Din ranita ii iegea un colt de ilic Inflorat de catifea,
aga cum poarta satencele bulgarce. Il ciordise de prin
satele bulgaregti pe unde trecusem, poate din Kali-
petrova.
« Bata-te Dumnezeu, sa te bats, pasarico l Ai
ciordit ilicul bulgarcei, ca sa nu te lntorci cu milna
goala la tiganca ta, la sfargitul razboiului 1 *.
« Numai sa dea Dumnezeu sa ajungem teferi
pane atunci, dar teama mi-e, Domnule ilev, ca ne-om
pierde p'aici gi not if ectele gi pasarica noastra penele *,
raspunse tot sergentul cel bun de gura.
Apoi, Intorcandu-se catre tigan:

www.dacoromanica.ro
22 ZILE DE tAZARET

a Ai, ma faraoane, nu ti-e frica c'o da benga 'n

tine, c'ai umblat cu furtisag si pe langa tine, ne-o
lua si pe noi? Scoate de graba din ranita ilicul bul-
garcei, ca, de to -or prinde bulgarii cu el, ti -1 vita pe
gat si pe urma to belesc ».
* * *

Mi-era sete, dar n'aveam apa. Fundul unei sticlu %e

cu cognac I-am impartit cu cei de alaturi. Dar lichidul
in gura se facea cleiu.
Cum se Intamplase, aveam In pluton pe multi din
fostii mei tovarasi de joaca din copilarie si conscolari
din clasele primare. Atunci le fusesem monitor, acum,
datorita intamplarii, le eram comandant. Langa mine
statea unul, firav si atunci si acum, Ionescu Cristea
si se tot strangea langa mine, saracul, spunandu-mi:
« Gheorghita, am copilarit impreuna, acuma pans
la moarte tot impreuna ».
Si din toti acei tovarasi vechi ai mei, n'a mai limas
viu niciunul chiar in acea lupta.
In fata transeelor valea se la'sa de tot si era mai
mult impadurita, avand petece, petece de raritura $i
luminisuri pe cate o muche de deal. In spre stanga
mult, dar departe, parca s'ar fi zarit un fir de trag6-
tori bulgari, dar nu-i puteam vedea cu ochii liberi,
ci numai cu binoclul. In fata, departe, albea un canton
in fundul unei val. Poate acolo era artileria. Incolo,
dusmanul era nevazut si mai priceput decat noi
in ale razboiului astepta sa ne farame, sa ne rupti
bine artileria lui mai intai si pe urma sa se iveasca

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 33

si el. Artileria noastra lipsea aproape de tot. Mai tr5.-

sese si dela noi, dar amutise de mult. Ba, din and
in cand mai tusea greu numai un tun de al nostru,
din stanga.
§i ce imb'arbatati ne sim %eam cand auzeam si dela
noi artileria I
Barem tunule %ele de 53, demontate dela forturile
Bucurestilor puscoacele nici nu stiu data au
apucat sal spund si ele ceva, ea repede au fost par6Site
prin balarii. Ba, se vede cal pang atunci artileria
noastra trasese si in noi, caci ni se &Muse ordin dimi-
neata sa pund toti oamenii un stergar alb pe ranica,
ca s6-i deosebeasca artileria noastra de dusmani.
Dar chiar din ziva aceea, bulgarii aveau si ei ster-
gare albe, asa ca sä se vada ca si noi, ei asezandu-le
ing in faVa", pe piept.

*
* *

...De ata vreme stateam asa, cu sufletul la gull,

asteptandu-ne sfarsitul ? Ni se parea de o vesnicie.
Vedeam cum se apropie funia de par, cum, acum,
acum, ne amesteca cu pamantul vreun obuz, caci
toti eram incredintati, ca nu mai scapam de acolo.
ySi cand plecasem de acath, nth strecurasem de dimi-
neata de tot, neobservat, de teama scenelor de despar-
tire. Pe urrna, la plecare, imi ithrea rau si mergeam
in coloana cu regimentul ca un adu. Florile, ce mi
le aruncase pe drumul de sus dela cazarma la Dunare,
o fetiscang, le socotisem o gluma proasta. Pe malul
3

www.dacoromanica.ro
34 ZILE DE LAZARET

Dunarii era o forfota, cum nu mai fusese niciodata

p'acolo si eu cautam acum sa deslusesc vreun chip
de-ai mei, sau barem vreun chip cunoscut. Dar nu
mai vdzusem pe nimenil . . . Plecasem pe furis. Si
acum? Ce mai puteam zice acum?
Si era doar ceasul socotelilor supreme...
Pe soldati Irma aproape nu-i mai puteam Linea pe
loc. Sareau mereu fi se topeau indarat. Vocea capi-
tanului meu, cu adevarat erou a murit mai tarziu
in luptele de langa Bucuresti, o auzii mustrand pe
Iordanica, un caporal al meu, care &arise din cant,
gata sa fuga. Auzii si raspunsul: (( Sunt ranit, Domnule
Capitan ».
Glasul sublocotenentului Stanica, cel speriat de lipsa
de sare, sung tot din dreapta, parch' mai amarit ca
de obiceiu, mai de cobe unii ii spuneau asa, iar un
rezervist mai frantuzit ii spunea defait-ist:
« Ma baieti, ma, nu fugiti, ma, ca ne prapadim
cu totii, ma, si pierdem si -tam, maa 1 ».
Dar din stanga mea, de departe, valul de soldald
dadea inapoi. Ne scosese din tranfee.

*
* *

Nici n'am apucat sa fac cativa pasi vi ... o huruiala

groaznica, mai salbatica cleat on ce se poate inchipui
deasupra capului meu, urmata de un pocnet asurzitor
si m'am trezit cu fruntea in tarana in valea aceea.
Un srapnel ma traznise in cap. Eu credeam ca un
obuz. Si asa au crezut multi din jur.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 35

Cunostinta nu mi-am pierdut-o numai cleat. Auzeam

tropotele sold atilor cari fugeau toti in goana nebuna,
multi cainandu-ma, ii auzeam bine, nu m'a injurat
niciunul, si voiam sa le strig, sa ma is cu ei, dar
un junghiu ascutit in piept ma Linea $i nu ma lasa
nici sa rasuflu, necum sa vorbesc. Asteptam sa-mi
treaca junghiul, ca sa vorbesc. Pe urma printr'o in-
lantuire absurda a gandurilor, am avut con,stiinta ca
mor. Dar in acelasi timp am fost si nedumerit, scan-
dalizat chiar, Ca ma inselase presimtirea cu care por-
nisem la razboiu, ca n'am sa mor. Intr'o fulgerare,
am avut apoi un noian de sensatii: un regret adanc,
nespus, Ca mor Vaal., ca mor ca un caine, in tarana,
chiar franturi din vieata mea de pana atunci, pared,
ce vieata putusem eu trai papa atunci?
Apoi, cum eram cu capul la vale si sangele imi intra
sarat in gull si cenusiu parca in ochi, mi-am zis, ca-mi
curg creierii. Mi-am mai amintit si de o discutie de
mai inainte cu un prieten, discutie asupra compozitiei
creierului, dar oare discutasem asa ceva vreodata ?
cand eu sustineam ca substanta cenusie e mai multi,
iar el ca cea alba. Mi-am zis : « Vezi, tot eu am avut
drept-ate, si o sa i-o spun *, desi cu o clips inainte
aveam constiinta ca mor. Am incercat pe urma sa-mi
vad unghiile, daca se invinetese, caci stiam ca asta e
semnul mortii, am soptit, on mai degraba numai am
gdndit un nume si .. . n'am mai stiut nimic.
Acest lucru s'a intamplat pe la 10 dimineata, cum
mi s'a spus cu vreo doi ani in urma.
Lesinul meu a tinut Oa pe inoptat era 31 August.
9

www.dacoromanica.ro
36 zILE DE LAZARET

Cand m'am trezit, am fost foarte mirat ca nu mu-

risem. L'anga" mine doi inamici 1§i faceau adapost cu
lopatica, pentruca o mitraliera romaneasca toca repede,
din lap.
Prin ce joc al mil-4H, mi-am spus, sa le vorbesc

a
nemteste?
Toten Sie mich! Dar mi-am spus numai decat
Ca am facut o gre§eala, ca trebuia BA' le spun tOten.
Unul din inamici, blond §i cu ochelari, mi-a raspuns
foarte mirat, intorcand pu%in capul peste umar:
o Unsere Soldaten sind keine Rituber ». Observasem
§i ca avea un accent deosebit de al profesorului meu
de germana, din liceu.
Neamtul de bung seama era foarte mirat, ca aude
vorbindu-i-se nemteste de &Are unul din cadavrele
care zaceau semanate imprejur.
Am cerut apoi Wasser, dar mi-au raspuns: « Kein
Wasserl » §i au plecat, sau eu am mai le§inat, nu pot
sa-mi dau seama.
Adevarat Jima, cei dintai doi inamici n'au fost tal-
hari, poate §i pentruca erau nemt,i, poate unde erau
prea zoriV, dar bulgarii cari au tot venit apoi, au fost
talhari cu varf §i indesat. Nemtii se mulOmisera sa-mi
culeaga doar armele §i pe urma plecaserh in grabs.
Au venit apoi bulgarii... Ace§tia s'au repezit numai-
decat sa-mi scotoceasca buzunarele, mi-au luat ceasul
mai int'ai si banii din buzunarele de afara. Ceasornicul
1-au dus repede la ureche sa auda cum bate §i an fost
multumiti ca tacanea tare. Mi-au mai dat una cu cizma
In coaste i m'au lasat. 1mi cercetasera mai Intai

www.dacoromanica.ro
 ZILE DELAZARET 37

mainile, deget cu deget, pipaindu-le, sa vada daca

n'am vreun inel. N'aveam.
« Nu to -au cautat i in gura ? », ma intreba, mai
:tarziu mult, la Giurgiu un camarad evreu, cand ne
intorceam din Bulgaria in tail ca invalizi §i and
eu povesteam scena asta.
« In gull? De ce sa ma caute in gura? ».
« Sa vada, daca n'ai vreun dinte de our ».
« Ei i, daca aveam? ».
« Daca aveai, scotea si-1 lua. Sau, daca nu
putea sa ti-1 scoata, iti taia capul, vara in traista
pe urma and avea ragaz, ti-1 scotea frumusel. Ca
sunt oameni care precuesc aurul ».
* * *

Eu eram cazut intre fronturi §i inamicii cari ma

tot suceau in fel $i chipuri, erau patrule. Le auzeam
de departe balanganind baionetele de lopeli §i credeam
ca suns bidoanele de apa, cum etiam dela ai nostri.
De aceea ii acteptam cu nadejdea mereu inselata
ca-mi vor da sa beau. Au venit altii, can au mai
luat ce-au mai gasit prin buzunare: batiste, manusi
toate vechi i ponosite. A treia patrula n'a mai
gasit nimic in buzunarele de afara. In cel dinauntrul
hainei poate pang atunci bulgarii nici nu ctiau ca
exists asa ceva n'au cautat.
Eu ceream mereu apa. Saptamani intregi in urma
setea mi-era tot nesting, pierdusem atata sange
Unii mi-au dat patina, iar unul mi-a oferit o cresta-
tura ... de pastrama. Asta-mi mai lipsea la setea meal

www.dacoromanica.ro
38 ZILE DE LAZARET

Dar gemetele mele atrageau toate patrulele. Bul-

garii dintr'una inciudati ca nu le dadeam lamuriri
asupra trupelor noastre, au inceput sä traga In mine.
Dar nu ma nimereau, caci era noapte, Ma lung:. ySi
atunci unul mai cu cap, s'a aplecat jos, mi-a ridicat
capul, pe cand celalalt a pus pura In piept §i a tras
cu teava lipita de mine ca sa fie mai sigur ca ma nime-
re§te. Cel dintai Insa, care-mi sprijinea capul, hotarit
lucru, acesta era un bulgar de§tept §i-o fi facut soco-
teala ca glontul tras de tovaral§ul lui, dupa ce-mi va
fi trecut prin piept va nimeri §i 'n el. §i judecand a§a,
mi-a dat drumul chiar In clipa cand se descarca arma.
Atunci glontul, In loc sa mearga In jos, sa-mi
sparga pieptul, cum lunecasem eu, mi-a apucat numai
umarul, pe care mi 1-a strapuns, strecurandu-se prin-
tre case.
Toate astea pond nici nu ma priveau pe mine, parca
era vorba de altul.
and mi-a trecut glontul prin umar, am simtit o
greutate mare rupandu-mi-1 §i m'am rostogolit pe
dreapta Ora atunci zacusem pe stanga. Am mai
scos un geamat. Bulgarii mi-au mai tras un foc in cap,
a§a de aproape de urechea stanga, ca mi-au asurzit-o
pentru vre-o lung. Eu credeam ea mi-au spart §i tim-
panul, dar nu ma nimerise. .'i, iar am murit.
Ei m'au lasat apoi, crezandu-ma in sfarcit mort.
Dar mai tarziu m'am trezit iar §i din acest le§in i
eram acum tare inciudat ea tot nu murisem. Ba eram
hotarit sa" spun bulgarilor, daca s'ar mai Intoarce, sa-mi
mai dea una li buna In nodul vital In ceafa ca

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 39

sä sfar§easca odata. Cad eram tare mirat ca tot nu

murisem, socotind Cate lovituri primisem:
« Un obuz imi sfaramase capul, risipindu-mi
creierii In realitate fusese nu/n.6 un frapnel, care-§i
plouase gloantele in capul meu un glont imi sfara-
mase pieptul, un altul imi sparsese urechea stanga
(a§a credeam eu), qi tot nu murisem. Greu omori
un om I
*
* *

Acum mi-era frig rii am dat sa-mi scot tunica, sa

ma invelesc cu ea, cad a§a credeam eu, ca o sa-mi tins
mai cald, dar n'am izbutit cleat s'o descheiu §i am
ramas a§a cu ea desfacuta, n'am putut s'o desbrac.
Pe urma m'am apucat sa-mi desfac moletierele, de
ce ? dar asta a fost cea din urma mipare voluntary
a mea, cad de abia incepusem a desfa§ura una §i
mainile mi-au ramas Incle§tate pe ea. -

Cancl am fost ridicat mai In urma gi dus Intr'un spital

§coala din Parachioi mi-au fost descle§tate §i mai-
nile, dar aveam mereu convulsiuni in urma §i-mi fra-
mantam mainile, Incurcand intre degete vreun capat
de dearceaf sau colt de patura. Asta-mi facea iara§i
eau. Tipam §i trebuia Era vina un sanitar, sa-mi des-
cle§teze mainile. Sau, daca n'aveam nimic In maini,
acestea imi Intepeneau sucite, strambate, de trebuiau
frecate §i Indreptate iarasi. Si tot a§a: spasmuri §i
convulsiuni.

* * *

www.dacoromanica.ro
40 ZILE DE LAZARET

Lesinat asa ca more am mai stat si ce mai ramasese

din noapte. M'am trezit a doua zi tarziu. Soarele era
sus si fierbinte si bun. Ma incalzise. Dar mustele roiau
pe mine ca pe un cadavru. Peste tot campul unde cu
o zi mai inainte fusese iad, acuma era o pace adanca,
o pace idilica. i parch' se schimbase si decorul. Ne-
stearsa mi-a ramas impresia din dimineata aceea. Sunt
ani multi de atunci si o simt cu aceeasi prospetime ca
si atunci. Pared ma neiscusem din nou.
Dar cu un asa de aprig, de salbatic dor de vieata si
cu o atat de adanca parere de rail ca am sa mor tanar !
Luciditatea tot o pastrasem, dar inlantuirea ideilor
se strica intr'un punct. Ma gandeam sa ma scol, sa merg
sa gasesc un doctor, care sa-mi faca trepanatie si sa
scap, sa ma vindec. Dar nu puteam nici sa ma Indrept
zaceam cu capul la vale. Mai ridicam doar_ putin
capul, prea putin, si, ca sa gonesc mustele, sa nu-mi
intre in gura, suflam slab. 01 mustele sunt tare rele
si staruitoare pentru tine nu se poate apara de ele 1
Lucrul acesta 1-am simtit mereu si chiar mai tarziu
in spitalele bulgaresti, caci, pe cand rani ii bulgari
erau aparati de muste cu ate o crenguta de catre
rude sau fetiscane bulgarce, pe mine prizonierul bul-
garii ziceau rob mustele foiau nesuparate, intran-
du-mi in ochi sau chiar in gull.
Dar pacea aceea adanca si calda de inceput de Sep-
temvrie fu repede turburata si iar 1ncepu o lupta de
artilerie pe deasupra mea.
Iar haraitul de morisca al srapnelelor, iar vuetul
greu al obuzelor. Gandeam cu humor ca o sa ma

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 41

omoare a doua oath. Dar ca si in ajun, multe din proiec-

tile nu se spargeau, ci se Infundau In miri§te. Mai pe
urma au inceput sa traga si cu mitralii si eu auzeam
acuma §i fo§netul sparturilor prin iarba dimprejurul
meu. Dar nu m'a mai lovit nimic.
Am mai le0nat si m'am trezit luat pe brate si dus
pe coasta mai sus 0 a§ezat cu capul ca lumea, In loc
de perina pe o: ranita, la umbra unui par mare sal-
batic, cum stint multi prin tarinile noastre.
Cine erau cei ce m'au ridicat ? Nu mi-am putut da
seama atunci. 5tiu numai ca parch' erau artiler4ti.
Mai tarziu mult, socotind si controlandu-mi amintirile
mele cu ale altora ce an luptat prin apropiere atunci,
am ajuns sa zic ca erau sa'rbi, un regiment de arti-
lerie, din divizia sarbeasca ce a luptat cu not in_ Do-
brogea. Prin spitale, pe unde am mai trecut apoi,
pe langa multi raniti roman si bulgari, erau si cativa
sarbi. Romani nu erau cei ce ma culesesera. Bulgari
iar nu, 0 nici ru0 cum mi se parea mie la lnceput,
cu toate ca n'a§ jura ca n'au fost ru0, cum de altfel,
crezusem atunci.
M'au §ters de sangele de pe fata. Cum zacusem cu
capul mai jos 0 mai Intai pe stanga, apoi pe dreapta,
se Meuse sangele Inchegat ca o masca groasa pe fata
mea. Asta ma mai aparase 0 de muste, care nu ma
puteau ajunge cu acul tor, pang la piele, prin a§a
scoarVa. M'au pansat la cap cu vata multa, ca aceea
din pansamentele individuate, ro0atica. Dar, tot pips=
indu-ma pentru rana dela umar, careia dealtfel
n'au avut ce sa-i faca, n'au pansat-o, au dat si

www.dacoromanica.ro
42 ZILE DE LAZARET

peste ce aveam in buzunarul dinauntru al tunicii

ni§te bani cari scapase de buzunarelile bulgarilor §i
mi i-au luat, cu toate protestarile mele.
Mai este drept lug, Ca s'au bucurat mult cand,
dupa ce m'au §ters de sange, au dat de un chip ome-
nesc §i au inceput sa chiuie §i BA' joace imprejurul
meu, ca salbaticii.
Strigau mereu: jig, jiy, ceeace_ ar insemna, adica:
trdiefte, trdiefte, on viu, viu, dar ceea ce, mie celui amelit
cum cram, mi se parea ca e numele unui soldat al meu
Jipa, care ma rugase chiar in dimineaa luptei sä am
grija de semnul lui de intitate identitate dupa
care ar fi putut fi gasit in caz de moarte. Imi ziceam,
ca trebue ca au gasit §i pe bietul Jipa.
Cei ce m'au cules, mi-au dat insfar§it §i apd. Dar,
cum nu puteam sa in bidonul in mans, mi-au dat ei,
cat mi-au dat, ca lumea, dar setea mare era nestinsa.
Au inceput apoi sa-mi toarne de sus cu bidonul in
gura. Se InIelege ca m'am innecat §i apa a ta§nit in
sus din gura, ca dintr'o fantana arteziana.
A venit apoi din patrulare un tanar bondoc, cu pan-
taloni de postav albastru era cadet mi se pare §i
m'a poftit sä merg §i pe mine in patrulare cu el,
ceea ce ma face sa cred ea, cei cari ma culesesera,
nu erau bulgari, cad nu ma puteau pofti pe mine
du§man sa-i ajut la patrulare. Cu toate astea
tanarul cadet a avut §i un gest... bulgaresc. A asvarlit
in mine in gluma cu o scurtatura, care m'a lovit
in piept §i mi-a taiat suflarea... In timpul acesta
Incepusem a asvarli din picioare in sus, framantAndu-le.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 43

parts a§ fi incercat un dant, nou, culcat pe spate §i

batand aerul cu picioarele in sus.
Pe urma alts cazna, ca sa-mi afle rangul social §i
cel din o§tire. Nu §tiu, cum or fi socotit, ce-or fi chib-
zuit, dar mi-au spus mereu: iuncher, iuncher.
i am stat a§a la umbra parului salbatic din Carina
dobrogeana, cu capul pe o ranita, ca pe o peril*
zacand ca lumea, pang pe sears.
Cerul de deasupra §i priveli§tile dimprejur imi lune-
cau vederilor, lard sa le vcid.
Luciditatea insa iar mi se aburea, iar se strica intr'un
be firul sensatiilor §i al gandirilor.
Credeam ca aunt cules de un regiment romanesc de
artilerie calareata, pe care parca 1-a§ fi cunoscut mai
de mult, care ar fi fost anume un regiment de &glare*
din ormul de unde eram. i ma miram ca regimentul
cunoscut mie ca regiment de calara§i era in realitate
unul de artilerie, calareata Ina
ySi mereu dantul nascocit de mine atunci: culcat

pe spate §i batand aerul cu picioarele svarlite in sus...

Pe sears an adus o caruta plina cu fan, in care m'au
suit §i m'au pornit ipre spital. Cat imi dadusera de
baut papa atunci, §i tot imi era iar Bete 1 A§a ca des-
chideam gura sa sorb picaturile unei ploite, care ince-
puse a picura tocmai la plecare.
*
* *

Cat a tinut drumul ? Pe unde m'au dus? N'a§ putea

sa spun. i nici data am ajuns tot la spitalul vazut
de mine cu o zi, sau doua? mai Inainte. §tiu

www.dacoromanica.ro
44 ZILE DE LAZARET

cg am ajuns la o §coals primara, prefacut4 in spital,

§i di am fost apzat pe o mans de fan jos pe podea.
Un sarb gros, on rus ? ofiter, se plimba printre noi,
mai erau multi raniti, uitandu-se ganditor la o
harts a Romaniei, harts veche §i rupta, care atarna
pe un perete. aduc bine aminte ea partea de jos
cu Muntenia §i Dobrogea era rupta de tot, rgingsese
numai panza, un fel de prevestire a celor ce aveau
sa urmeze.
Dar afar incepuse vuiete de artilerie §i de luptg.
Toti ranitii ci eu simteam ca se petrece ceva.
Un huruit de motor de automobil, un semnal ascutit
ofiterul 'cel gros nu singur, de bung seams, pleca
repede.
Cred ca bulgarii, respin§i mai inainte, dadusera un
contra atac §i luasera satul cu spitalul, cu raniti, cu
tot. Dupg un timp scurt, In care nu se mai auzeau decat
vaete §i cereri de apg, au apgrut §i fetele mongole cu
ochi de ciur ale bulgarilor. Acuma eram in spital, nu
mai puteau sa ne omoare. Dar mai era altceva de facut:
sa ne prade.
Unul s'a repezit §i mi-a luat ghetele din picioare,
altul, dela gat un ban de argint, pe care aveam sapat
numele. Era o medalie alba nernteasca, cu chipul Iui
Iulius Caesar pe o fatg. a§a, bietul Caesar fu luat
prizonier de bulgari, sub forma unei medalii, mai Ina-
inte ca surghiunitul dela Tomis, Ovidius, sa cads pri-
zonier §i el tot la bulgari, sub forma de bronz a statuiei.
Eu am protestat cat am putut, alcatuind in mintea mea
ceva pe slovene§te, a§a ca sa inmoiu inima hotului:

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 45

Maica talisman, maica talisman », dar zadarnic.

Am fost lasat §i fard semn de identitate, cum mai
fusesem mai Inainte ceva, lasat §i fdrd incaltaminte.
Tot nu mai puteam merge
Toata noaptea m'a chinuit un rau surd. Hardiala
§rapnelului o auzeam aevea §i pocnetul sdlbatic ce
urma era junghiul care ma sageta prin cap, cand se
spargea §rapnelul. Visam numai apa pi pepeni. Acum
Imi parea grozav de rau ca nu bausem apd la trecerea
noastra prin ord§elul Ostrov, cum se repezisera soldatii
sa feed, mai ales ca eu §tiam ca apa de baut fusese
adusd in ora§el de un prieten inginer.
« Vezi, ce-o sa zica bietul Alecu, ca i-am dispre-
tuit lucrarea ? ».
si -mi mai parea rau acuma §i de pepenii din Lipnita,
« satul cu pepeni », cum it botezasem eu §i cu cdpitanul
meu pentru ca, trecdnd prin el, gospodarii ne dadusera
pepeni multi, atatia, cati nu putusem manta.
Dar cum s'a facut ziud, un lung §irag de carute
ne-a incarcat pe toti, cam cum s'a nimerit, lard multa
alegere §i chibzuiald. Cu mine, ba mai bine zis peste
mine, in car* au pus pe italianul din Basarabia,
Anton Bulfon, greu rdnit §i el in pantece. Cum 1-au
a§ezat, mi-au apucat mane stangd sub el §i a§a am stat
papa la Silistra, tale de o zi.
Nici eu, nici el, n'am putut mi§ca, a§a ca am stat,
eu cu mane dedesubt, el deasupra, vaitandu -ne amAndoi.
Drumul era lung §i greu, pentrucd §i ocolea calea
dreapta §i ward pe §oseaua bung de langa Dunare,
§0sea prea aproape insa de bataia- armelor romanelti

www.dacoromanica.ro
46 ZILE DE LAZARET

de pe malul stang. Ne-au dus dar prin paduri, am

coborit vai, am urcat dealuri grele. La un urcu§ mai
greu, un §ef bulgar a strigat intr'o romAneasca stricata:
« MA Romantilor, dati-va jos bre, care puteti, '35
mergem la deal mai u§or o.
Eu, cat eram de prapAdit, ma simteam vinovat ca
nu ma pot da jos, ca sa u§urez &Anita.
Ce bucurie am simtit, cand am ajuns la o fantana!
Mi se pare ca eram laugh' un sat, cad am vazut cum
o sateanca ne privea cu ochii plini de lacrimi. ySi eu
a§ fi ramas acolo la fantana sa tot beau, cum visam
mereu BA' ma vad la malul Dunarii, sa ma cult jos, §i,
cu capul plecat pe uncla, sa beau, sa beau, sir beau
toata apa Durteirii, sa-mi potolesc setea mea nestinsa.
Dar intre mine §i cealalta lume a mea se pusese un
zid de nestrabatut, un zid de foc, un zid pang la cer.
Ranit de moarte, trageam sa mor singur, ca un
caine, in straini, printre du§mani.
Voiam sa ma framant, sa strig, sa urlu, ca n'am
murit, sa vina sa ma u§ureze.
Dar nimeni din ai no§tri nu mai putea veni sa ma
ajute, sa ma ia.
*
* *

Pe §osea aproape de Silistra, ne-am intalnit §i cu

un calaret german, care trecea tanto§, cu tunica lui
albastra §i cu coiful cu un fel de pasare pe el sau
castron rasturnat.
La Silistra am ajuns pe innoptate §i ora§ul, pe care-1
lasasem pustiu, tacut §i ferecat, era acum plin de

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 47

bulgari, rasariti ca din pamant mai dusmanosi cleat

oricand. Cum am mai spus, pandeau cu ciomegile In
mans carutele cu raniti si loveau si ei ca sa-si sature
cainosia for innasouta. In mine n'au dat.
Drept este insa, ca nici nu se mai stia, ce neam de
om mai sunt, plin de sange peste tot, rasbatut si prin
vata care-mi infasura capul, caci iar pornise sangele.
Dar nu mi-au dat apa. I-au dat numai italianului
Anton Bulfon, iar mie mi-au spus in schimb ciocoi.
Aceasta insulta mi-au aruncat-o in urma mereu, cu
toate ca neam de neamul meu, n'a fost nimeni ciocoi.
De altfel, prin partite de unde sunt eu, nici nu aunt
ciocoi.
Dupa o lunga asteptare in caruta, in care timp
ascultam vaietele ranitilor, vaiete fie din pricina ranilor,
fie din pricina ciomegelor bulgaresti, am fost dus tot
intr'o scoala prefacuta spital si trantit pe fan jos.
Capul de sigur mi-era tot mai jos cleat picioa-
rele. Incaperea era plina de raniti, ale caror fete nu
be puteam vedea, dar ale caror nume le adunam lntr'un
colt de minte, ca sa nu be mai uit.
Un soldat mai tanar Neculai Apostolache mi-a
spui ca-1 chiama era doar un baietan si cu toate ca
avea un picior rupt de un fdranpnel, cum spunea el,
tot se putea ridica putin §i-mi intindea un ibric sau
canna de tinichea cu apa.
Gaud 11 strigam, raspundea repede si supus: ordonati
(si el, ca la carte 1). Bietul baiat, bucuros mi-ar fi asezat
mai bine si capul, dar nu putea sa se minte din loc.
Mai erau si alti soldati tori raniti greu. Le ascultam

www.dacoromanica.ro
 48 ZILE DE LAZARET

vorbele, fail ca sa-i vad §i cand auzeam vreun nume

cunoscut, spuneam §i eu numele acela, repetandu-1 de
cateva ori. In mintea mea vorba nu era singura, ci
spunea un gaud intreg, dar celorlalti le strigam numai
o vorba de cele mai multe ori. Ii auzeam bine, cum
spuneau unii:
« Dar ce vrea sa spuna si gsta, de striga numai
o vorba?». Iar alVi:
. « Lasaid-1 in pace, saracul 1 Nu vedqi ca i-au dogit
capul si i 1-au scrintit ? »
Pe urma eu: « Pluton, naintee-mars 1 Plu-ton, rupeti
randurile maql ».
Mai mult taceam insa, ascultam qi inregistram toate,
fara sa spun multe. tiu ca erau cu mine ranili:
Anton Bulfon (culcat tot Tanga mine, dar fara sa-mi
mai apuce mana sub el), apoi Neculai Aposto-
lache, pe urma Chirita (asta era dintr'un loc cu
mine, dintr'un or4e1 din Dobrogea) §i Turcu §i Avram
Rachieru.
Acesta din urma §i el cu un picior faramat de
un grapnel toli eram raniti numai de artilerie, era
foarte guraliv, pe cand ceila4i romani erau tacuti §i
ingrijorati.
Avram Rachieru nu mai tacea. El spunea tare, cui
vrea sa -1 asculte, ca el este de fel dintr'un ora§ de pe
malul Dunarii, ca este vanzator in cel mai mare magazin
de fierarie, ca era dispensat de armata, dar ca totu§i
a fost luat era deci in batalionul al patrulea. Acuma
el intorsese cojocul, se lepada de romani §i voia sa fie
§i el bulgar.-

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 49

Printre not tot umblau vreo doi, trei sanitari bul-

gari i ace§tia laudaro§i cum sunt bulgarii spuse-
sera ca ei merg bine, ca merg tot inainte, ca au §i
cucerit ... Salina. La aceste vorbe Avram Rachieru
incepu sa aplaude sgomotos, batand din- palme cu
putere, ca la teatru si strigand bravo. Ceilalti raniti
taceau. Pe urma tacerea grea fu rupta tot de Avram
Rachieru, care incepu sä socoteasca rangurile ranitilor.
A§adar fui descoperit, ca eu, bietul, eram cel mai mare
in grad. Nici nu era greu, caci comandam mereu plu-
tonul, cdnd porneam.
« A§a ma! AV vrut sa faceti Romania Mare, sa luati
Ardealul, sä to faci to poate an primar la Alba-Iulia ? »
« Hai sictir 1 »
Replica mea ta§nise repede §i chiar mai triviala decal,
am scris-o.
Ceilalti raniti au ras §i ei acuma de Avram Rachieru,
ha mi se pare ca si bulgarii au ras.
Degeaba m'a tot reclamat el pe urma bulgarilor,
pentruca 1-am insultat, caci nimeni nu i-a mai dat
ascultare (il facusem caraghios).
...De altfel, in cele din urma s'au cam lini§tit toti,
caei noaptea inaintase mult, ea nu statuse pe loc ...
*
* *

... Se lin4tisera toti, dar nu eu. Pe mine ma urma-

rea blestemul ... Mi-era rau, cald, sete ... Para' eram
din nou pe §oseaua care cotea tot pe langa lac, parch'
far ne in§iruiam la drum lung, somnoro§i li toropiti,
naclaiti de sudoare amestecata cu praf ...
4

www.dacoromanica.ro
50 ZILE DE LAZARET

Pe urma iar bombardamentul de artilerie cu harttitul

sinistru al §rapnelelor §i pocnetul salbatic §i asurzitor,
care ma traznea din nou...
Bombaneala nemultamita a celorlalti raniti o auzeam
and mai tare, and mai slaba, pared departata. Vor-
bele celorlalti se amestecau cu cele ce gandeam sau
poate chiar spuneam eu, Vara sa mai fie o granita
hotarita intre ele. Pe unele le auzeam, fara sa le dau
atentie, la altele voiam sa raspund, poate §i raspun-
deam...
« Ah 1 i baietii a'§tia din plutonul meu, tot raman
in urma I
Cum, Doamne, sa-i strang hi mans, sa nu se mai
lase pe marginile drumului?... A 1 Sa-i pun sa ante ».
« Plu-tonl Sa ante plutonull »
« ra, 0, -g, tt!... Ce dracu tot bolborose§te ala
de jos de langa u§a? Pe cine mai comanda acuma?*
« L-o fi comandand pe Neculai Apostolache *
« Al dracului ciocoiu 1 Cu capul dogit §i tot co-
manda, ba Inca si sa ante plutonul »
« Da pe mine, n'ai vazut cum m'a Injurat adi-
neauri ? Asta cred a se purta ca un Caine cu soldatii
lui... E vreunul din ai lui aici ? ».
« Nu-i niciunul. Dar nu se purta rau la regiment.
Eu it §tiu de mic. Era mai degraba baiat bun, dar n'a
suferit niciodata sa-i sufle nimeni in -bor.§ §i nici nu
s'a lasat dovedit de altii... asta, pAn'o da numa' din-
tr'un deget, &a §titi a nu se lasa... Ia vezi, ma Apo-
stolache, mai e ceva apa in tinicheluta aia ?
«A1 apa, apa 1 »

www.dacoromanica.ro
 it DE LAZAI1ET 51

« Nu-i mai da'i atata apa, ca-i putrezesc matele I *

« Nici nu mai este. S'a rasturnat tinicheluta »...
« Ba eu nu ma las. Am sa ma in de bulgari, sa'-1
pedepseasca, de ce m'a injurat. Ce? Se trezeste tot
sub roman ? Nu mai este Romania acuma 1 ».
« Da ce-ar putea sa-i mai faca i bulgarii ? Nu
vezi, ca e tot o rang? *.
« Lasa-1, ma Avrame, iarta-1 §i tu, nu vezi ca
deabia mai sufla ? Poate papa maine inghiata si el
saracul I Dumnezeu sa-1 ierte! »...

...Da, da. Cu mine nu mai era niciunul din « baietii*

mei. Ei cazusera, sarmanii, « ca snopii ». Ce mai « co-
mandam » acum ? Umbre 1
Trecusera toti In 1mparatia umbrelor, unde trebuia
sa-i urmez §i eu fara zabava...

*
* *

La Silistra nu mi-a venit randul la pansat a doua

zi dupa sosire. I-a venit numai lui Avram Rachieru,
care era mai Indraznet. El se lauda pe urma mereu,
ca §i -a scapat paralele pe care le avea si el, numai
multumita ocrotirii unui spaniol, dela sala de operatii.
Nici bietului Anton Bulfon n'a mai avut cand sa-i
vina randul la pansat, &gei murise chiar In noaptea
aceea, mai In spre ziva. Auzisem pe soldati plangan-
du-se de duhoarea ce-o raspandea sarmanul, cu ma-
runtaele rupte, cum era, dar eu nu simtisem nimic
V'

www.dacoromanica.ro
52 ZILE DE LAZARET

cat eram de prapadit ! 5i acum Ii ascultam iar

vorbind Intre ei:
« Ai vazut, ma ? L-au barbierit la fan, dar 1-au
pus lntr'un coping de scanduri nedate la rindea,
numai In caman §i in izmene... Cui i-o veni randul
maine? .
I-a venit randul plutonierului roman Petcu, culcat
in locul lui Anton Bulfon, tot langa mine §i mort tot
langa mine.
La pansat randul mi-a venit tocmai a treia zi seara.
In incaperea unde pansau, aprinsesera §i o lamps, caci
se inserase bine. Erau multi sanitari §i toti aveau de
lucru. Medicul era un evreu spaniol, mic, negru §i slab.
El silise pe bulgarul care luase paralele lui Rachieru
cand acesta era pansat, sa i le dea inapoi.
De altfel, bulgarii au aproape numai evrei spanioli,
cari told vorbesc frantuze§te, spre deosebire de gali-
tieni, can mai de grabs vorbesc nernIe§te.
Pe mine m'au ras la cap in jurul ranii, mi-au niat
tunica §i camp, ca sa mi le poata scoate de pe mine
§i sa poan a ma panseze §i la umar.
Cum capul imi cadea moale in jos §i eu nu mai mi§-
cam, eram chiar ca bunicul meu mort, pe cand 11 seal-
dau pentru inmormantare eu eram copil atunci §i
privisem curios scena si acum mi-o reaminteam. Me-
dicul spuse: paralizie, vorba care ma inspaimanta.
Voiam sa-i spun, ca probabil mi-a fost atins vreun
centru nervos insemnat, dar numai geindeam, de spus
nu spuneam nimic. M'a intrebat apoi, data mai am
§i alts rang.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 53

«A l'oreille gauche ».
Au cautat bine, dar nu era cleat, sange inchegat.
Nu-mi sparsese urechea stanga, cum crezusem eu in
noaptea de pomina.
Totu§i nu auzeam cu urechea aceea.
Incetul cu incetul lnsa urechea stanga i-a tot lim-
pezit auzul, mai in urma, la vreo lima.
*
* *

La Silistra n'am fost tinuti mult. Chiar a doua zi

dupa pansarea mea, am fost iar incarcati in cart* §i
ne-au pornit in spre Bulgaria.
De data asta am calatorit imparate§te, singur intr'o
caruta plina cu fan, aka ca ma sdruncina mai putin.
Dupa o zi intreaga de mers am ajuns in satul Alfatar.
Eram tot in Romania, in Cadrilater.
Spitalul era ca de obiceiu in §coala primara. Pentru
intaia oars acuma am fost wzat intr'un pat, dintr'o
chg. Incaperea era intesata cu paturi. Cand se des-
chidea up, pe &Oita, se vedea, chiar opusa u§ii noa-
stre, alts u§a care mai 'Astra o tablita neagra de tini-
chea, cu inscriptia romaneasca « Clasa II ».
Printre paturile noastre se plimba un ofiter bulgar
uscativ §i negricios §i cerceta cu bagare de seams pe
fiecare ranit. N'am avut rabdare §i i-am strigat:
« Est-ce que je guerirai, monsieur ?
Medicul §ef al spitalului, caci el era, a ridicat tare
mirat capul §i indreptandu-se catre mine, mi-a
spus :
« Certement, que vous guerirez ».

www.dacoromanica.ro
54 ZILE DE LAZARET

« Hait », mi-am zis eu, « n'a spus bine. Trebuia sa

spung certes on certainement §i nu cum spusese certe-
ment ». Dar imi dadeam seama cg qi intrebarea mea
ar fi sunat mai bine, mai frantuze§te, daca spuneam:
«Guerirai-je? »... A§a am fost eu insa intotdeauna:
Satul ardea §i mie-mi era de gramatica!
Medicul s'a apropiat de mine §i a inceput a ma
pipai pe unde eram pansat, punandu-mi mereu intre-
bari. Vorbea curgator franIuze§te, caci invalase medi-
cina prin Apus, mi se pare in ElveVa. In cele din urma,
eu it mai intrebai iar:
« Dar meningita cand se declara? ».
« Meningitg? De ce meningita ? ».
« Apoi daca am fost rgnit la creier ».
« A§a? i de unde §tii dumneata aca ceva ? ».
« Am invatat in liceu ».
« Se invaVg §i asta in liceele romAne§ti ? ».
« Se Inv*" ».
o Ei bine, amice, dumneata poate scapi de me-
ningita ».
Pe urn* ,vi-a cerut iertare, ca trebuie sa vadg §i
pe ceilalti rani%i. i mi-a trimes in schimb pe sani-
tarul Petre Kreonof, despre care am mai vorbit. Kreo-
nof era tare bland §i binevoitor. i a cautat sa ma
u§ureze §i el §i a talmgcit §i celorlalti bulgari, ce sa-mi
dea sau ce sa-mi faca. Dar bulgarii se uitau totdeauna
fnciudati §i bgnuitori, cand te auzeau vorbind Intr'o
limbg pe care n'o intelegeau §i ei.
Romane§te in%elegeau multi, turce§te la fel. Nuli
aratau 0iinta niciodata, ca sa te priuda ea ai spus

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 55

ceva impotriva lor. M'am convins de asta mai In urma

cand, cateodata si enervat de zacere, dar si de trata-
mentul for neomenos, Ii Injuram si eu pe romaneste.
Da, da, ii injuram, caci Invatasem destul de bine
E,3i treaba asta, si la regiment si chiar si In scoala mili-
tara mai Inainte.
Odatg mai tarziu, la Razgrad, in cel dintai spital
In care zacusem, a doua zi, dupa ce-i trecusem Du-
narea pe bulgari, nu altceva, seful spitalului, maiorul
Stanciof, care vorbea bine romaneste, caci Invatase
medicina la noi, la Bucuresti, pang la asasinarea pro-
fesorului roman macedonean, Mihaileanu, cand fusese
expulzat, mi-a spus:
« Ma domnule, astanoapte ai facut iar ghirultie
(galggie).
I-ai injurat pe bulgari cum ti -a venit la gurg ».
Apoi, cum eu faceam, el addoga:
« Ei, poate ai avut si to fierbinteala »...
Dar sa ne intoarcem la Alfatar, unde mai aunt
zile multe si grele.
*
* *

La Alfatar eu repede trecusem prin magazia scolii

si apoi ajunsesem sa zac in curte, In palatcg, adica
In cort sanitar. Nu ma pansa nimeni, nu ma intreba
nimeni: zaceam parasit intr'o margine de cort. De
mancat nu cerusem nimic pang' atunci. Numai de Mut.
Mi se dase cate °data si putin ceaiu, dar mai rar. Pe
urma, medicul a pus sa fiarba apa, se vede ca sg
n'o mai bem noi riinitii, a§a, as ne mai inboIntivim

www.dacoromanica.ro
56 ZILE DE LAZARET

si din cauza ei. Atunci, un bulgar mai rautacios, cum

tot ceream eu apa, s'a grabit sa villa cu o canuta cu
apa... fierbinte, pe care mi-a dat-o, sa ma opareasca.
El venise impreuna cu altii si toti pandeau atenti,
asteptand sä rada de opareala mea. Mi-a intins deci
cana cu apa fiarta, dar el nu stia ca eu nu pot Linea
nimic In mans, asa ca aceasta s'a varsat peste mine,
pe patura, ajungandu-ma pe la gat si prea putin in
gura...
Dar si asa fierbinte, apa tot m'a multumit, cum
eram eu mereu Insetat.
« Al dracului romanet, bre », spuneau ei pe urma,
# nici apa fiarta nu-I opareste, nici kruflim (glonte) nu-I
omoara... Asta-i ca pisica, bre! ».
Vezi, ca ei venisera cu gand sa ma opareasca, dar
ramasesera tot ei opeirici.
Pe urma incepusera a-mi da si putin lapte, dar de
copra si numai ()data ce surpriza placuta! o ca-
MO de iaurt. Pada tarziu nu mi s'a mai dat iaurt,
caci, spuneau binevoitorii (si erau de buns credinta)
acrul mi-ar supara ranile, le-ar face sa se obrinteasca.
Tot trecea un preot militar bulgar pe acolo. Era un
om -radar, nalt, frumos, cu o barba neagra si un chip
ca al lui Mihai Viteazul. II vedeam mereu pe langa
mine, dar el nu ma baga In seama, cu toate ca gemeam
destul si ceream mereu apa.
« Daca bulgarii ceilalti sunt dusmanosi on nepasa-
tori fata de mine, popa bulgaresc », socoteam eu, « tre-
bue sa fie altfel, caci, ce Dumnezeu 1 are doar darul
preqiei ». Parca auzisem cu o zi, dou'a mai Inainte o

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 57

slujba de lnmormantare, Waal in curtea scolii, dela

care ajungeau papa la mine crampeie de cantari bise-
ricesti ca la not . Mai auzisem on numai Inchi-
puirea mea completa ceremonia ? si niste scurte co-
menzi militare, din care mi se pArea ca deslusesc vorba
rota, pe care o invatasem ca inseamna companie. Imi
ziceam cal trebue ca dau onorul unui mort de ai lor.
« Vezi, for le da si onorul. Dar mie, cine o sa-mi
dea onorul ?... Eah I onorul!
...Pe mine or BA' ma puny intr'un cosciug de scan-
duri nedate la rindea, ca pe Anton Bulfon H.
Mi-era tare rail si credeam ca sunt pe sfarsite.
Credeam ca sunt pe sfarsite ? ySi da si mai mult nu.
Caci In tot timpul acesta, in strafundurile sufletului
meu aveam un fel de siguranta ca nu voiu muri, ca
suferintele prezente sunt simple accidente trecatoare.
Traiam Intr'un fel de dedublare, care-mi dadea un fel
de tarie launtrica, un fel de liniste, un fel de supe-
rioritate asupra evenimentelor... eram si actor si
spectator. Mai este drept insa ea de vreo doua on
aceasta siguranta launtrica a parut ca ma lasa...
Dar, pentruca era si popa acolo, hai sa ma Impac
cu Dumnezeu, sa ma spovedesc..., ba, ca sa spun
.drept, voiam mai mult o diversiune si mai voiam sa
vad daca popa n'o sa ma bage in seamy Ora la sfarsit.
Cum sa-i spun Insa ? Bulgareste nu mai stiam nicio
vorba alta, afara de rota, dar, adunandu-mi in minte
cunostintele mele de slavistica dobandite la universi-
tate ce rau Imi 'Area acum, ca nu dadusem prea
mare atentie acestei invataturi? si mai facandu-mi

www.dacoromanica.ro
58 ZILE DE LAZARET

si socoteala ca §i popa trebue c'a invatat in seminarul

lui bulgaresc vechea Umbel' sloveneascd, dup5 cum §i not
invalam latina in scolile noastre, chibzuind acestea,
am ticluit §i eu un verb la infinitiv (mai tarziu am
vazut ca limba bulgara, cea mai u§oar5 §i simpla dintre
limbile slave, n'are infinitiv) §i i-am spus popei:
« Ispovediti ».
Preotul bulgar a intors mirat capul §i s'a apropiat
de mine:
« Ispovediti *, am repetat eu, §i preotul, vazan-
du-ma a§a de slab, a§a de prapa'dit §i sgribulit, m'a
inteles §i s'a intors peste putin cu patrafirul la gat §i
on o carte in mana §i cu o cruce. S'a a§ezat laugh'
capataiul meu §i a inceput sa ma intrebe in bulgareste.
Frantuze§te sau nerne§te, el nu §tia ; bulgare§te sau
turce§te, eu nu §tiam. Greu sa ne intelegem I Dup5
multe incerc5ri, mai uitandu-se i pe foaia mea de
rdnit, ne-am inteles ca ma chiam5 Gheorghe. Au urmat
alte intrebari tot in bulgareste, tot neintelese de mine.
M'o fi intrebat ca la spovedanie de pacate, cred
eu, dar ce puteam eu sa-i spovedesc, daca nu §tiam
bulgare§te ?
Daca a vazut §i a vazut a§a popa, mi-a pus patra-
firul peste cap §i a inceput sa-mi cante canta fru-
mos ca de mort.
Atunci pentru intdia data, dupa atata timp de amor-
teala totals, de paralizie, un for puternic m'a stra-
batut din cre§tet papa in talpi, carnea s'a incrancenat
pe mine qi am (out l'amurit'd conviinta ca nu voiu
mai muri. Ma trecusera §i lacrimile, caci cantecul

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 59

popei mi-aducea aminte de lucruri vechi ci uitate,

prafuite, de slujba frumoasa, w cum o facea la
biserica la not Popa Ionica. Dar in acela§i timp
mi-am spus malitios, cad parch' aveam un demon
in mine:
« M'ai slujit tu, parinte, mi-ai cantat ca de mort,
dar, eu, sa §tii, n'am de gand sa mor ».
Parch' anume, insa, ca sa-mi strice impresia adanca
ce ma cutremurase, popa a terminat... bulgare§te,
cad dintr'o blogodoreala mai lunga am deslu§it:
« Pari ? ».
M'a intrebat adica, asta am inteles-o §i eu, ca nu
era greu, data am parale, sa-i plates° slujba.
Eu parale, avusesem ceva, n'avusesem cand sa
cheltuiesc nimic, aveam toata solda cum o luasem
dela regiment, dar de mult mi le luase care cum voise
sa se osteneasca a-mi scotoci buzunarele, de cand ca."-
zusem ranit. Acum imi parea rau cu adevarat, caci
n'a§ fi vrut sa desamagesc pe popa. I-am raspuns
dar pe romane§te:
« N'am parinte. Am avut, dar mi le-au luat pe
toate », iar in gandul meu am mai adaugat: « pacat de
bunatate de emotie, (lag la urma mi-ai fe§telit obrazul
cu pari ».
De§i popa nu §tia romane§te, a inteles §i el pe n'am,
dupa cum intelesesem §i eu pe pari. i-a luat ci el
ceaslovul §i crucea §i s'a dus cam desamagit. Dar,
pe urma, ma invatase §i trecea in toate dimine4ile
pe la locul zacerii mele, sa vada data n'am. murit.
El ma Intreba voios, -- Ii trecuse ca-mi slujise fara

www.dacoromanica.ro
60 ZILE DE LAZARET

plata in bulgarqte, ce mai fac (imi dadeam eu cu

socoteala), qi eu ii raspundeam in romanefle:
« Bine, parinte. Iaca n'am murit Inca §i chiar nici
n'am de gand sa mor, sa §tii I Te-ai pacalit, slujindu-ma
ca de mort ».
Popa dadea din cap prietene§te, in semn de: « Bine,
bine, lasa! » §i venea a doua zi iar.
i a§a pana am plecat din Alfatar §i ne-am despartit.
*
* *

Dar doctorul §ef §i-a adus aminte de mine §i a pus

de m'a ridicat din curte §i m'a dus iar in §coala, acum
in clasa II. Kreonof mi-a lamurit apoi, ca nu trebue
sa mai zac pe spate, care s'a captu§it cu plagi, za-
cusem pana atunci chiar cum daduse Dumnezeu,
nimeni neingrijindu-se de mine ci sa zac pe coaste
cand pe dreapta, cand pe stanga. Pentru asta insa era
o greutate mare, ca nu §tiam, cum sa spun pe bulga-
re§te: « intoarce-ma pe cealalta parte ! ».
Mi s'a spus. Parca nu era greu de tinut minte. Verbul
avea rude la noi in limba pe a urni, iar parte se spune
strand. Ca la biserica la noi ! Totu§i fraza: Obdrni-ma
na drugata strand tot am pocit-o la Inceput §i am spus:
lidzbirnd-ma na drugata strana. Incurcasem verbul cu
rdzbiram, a intelege, ceeace inseamna ca n'o rdzbisem
Inca. Nu mai spun ca vorba drugata ma Meuse sa
petrec mult, a§a de caraghioasa. mi se paruse. Dar
intre ranitii bulgari era §i Bai Dumitru, fost gradinar
pe la noi, prin Romania. yStia bini§or romAne§te, §i fiind
§li mai bun la inima, §i mai u§or ranit, m'ajuta, cat putea.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 61

Dealtfel am vazut ca bulgarii, oameni sanchii, mo-

rocanosi si inchisi la suflet, Bunt mai buni, mai ome-
nosi, data au mai umblat prin strainatate, pe unde
au putut sa-si mai inmoaie si sa-si mai toceasca cainosia
for innascuta.
Asa si cu Bai Dumitru, gradinarul, care statea mai
numai langa mine si-mi facea tot felul de servicii, asa
cum putea. El era un om putintel si maruntel, nu
mare si ciolanos, cum erau alti bulgari.
Ba la urma, m'am pomenit cu el, ca-mi spune, Inteo
seard:
« Bre Gheorghe, acuma rana al meu s'a vindecat
(fusese ranit la pulpa piciorului, dar osul ii ramasese
neatins). 0 sa ma trimeata iar /a pozitie (pe front)
bre 1 Si acum se aude ca a Inceput si aici in Dobrogea
zor, bre. Se lupta acum si romanii, s'au invatat si ei.
Si acuma este rau, bre, poti sa fii si omorit. Roaga-1
tu, pe Doctora nostru, in limba aia pe care o vorbiti
voi, bre, si not n'o intelegem, roaga-1 sa ma opreasca
ordinaret al tau ».
Bai Dumitru voia sa-mi ramana mie ordonanta 1
Biata naivitate 1
SI zac dar, cand pe dreapta (desna), cand pe stanga
(leya), dar mai trebuia sa-mi sprijine trupul, ca &á
nu se pravaleasca la be pe spate. Atunci invata,
baiete, cum se spune perina, s. a. Dar cu asta nu se
ispraveau chinurile. Caci, pe langa junghiurile In cap
si convulsiunile mainilor si mai putin ale picioarelor,
eu toatd ziva cdntam. Nu cu glas tare, nu, ci numai in
gaud ; cu voce tare multa vreme n'am putut canta.

www.dacoromanica.ro
62 ZILE DE LAZARET

Cand Incercam §i eu mai in urma sa cant, nu mai puteam

scoate decat un chirait ragu§it ca de coco§el care se
invata a canta ..
In gand insa cantam, cantam mereu §i zi §i noapte
Para incetare. Voiam sa nu mai cant, dar cantecul se
Linea scaiu de mine, nu ma lasa deloc, chinuindu-ma
§i el ca o ironie sinistra. Melodiile mi se strecurau
printre gemete §i cereri de apa, de intors.
« Bai Dumitre, intoarce-ma pe dreapta ».
a Viens toute petite, belle fleur

« De toptes couleurs » (dela cantareata Nita Jo).

« Bai Hristo, razbirna-ma na drugata strana s.
« L'empia fiamma the distrugge,
« 10 col sangue spegnero ! « (dintr'o opera italieneasca).
« Pierre, mon ami, mets-moi un oreiller contre le
dos ».
« Ingera§ dragala§,
« Vino 'ncoa 1»
« Nu zic ba » (dintr'o opereta)
Mai mult insa ma obsedau primele doua melodii ;
ele Imi cantau mereu In cap.
...Dintre sanitarii bulgari, cari ingrijeau p'acolo,
unul cu o fata lata §i deschisa 11 chema Mladen
1mi spusese rastit odata, cand tot strigam eu: « Dom-
nule, da-mi, to rog, putina apa I ».
- « De-acuma nu mai spune Domnule, de acuma
spune Gospodine: de acuma nu mai spune apd, de
acuma spune yodel».
ySi adevarat 1 Vorbele astea au fost parca un hotar.
Nimeni nu mai intelegea, sau nu mai voia sa Inteleaga

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 63

romane0e, iar eu poceam toate vorbele bulgare§ti,

pang sa le rostesc cum se cade. Un al treilea, daca ar
fi fost de lap', cum stalceam eu vorbele bulgare§ti,
s'ar fi stricat de ras. In lipsa de al treilea insa, radeam
tot eu de mine, dar tot in gcind. Nu pot spune Ca mintea
mea statea lene§a. Ma chinuiam, gemeam, simteam
dureri mari in cap, cantam, invatam bulgare§te, po-
ceam bulgareasca (mai aveam ce poci 1 ?) qi radeam
tot eu singur de mine.
Invatarea limbii bulgare era pentru mine ca un §ir
de ghicitori.
Ma cazneam sa prind intelesul vorbelor felurite tiii
ca sunet §i ca intonare, dupa situatiile in care le auzeam
rostite.
De cand zaceam in curte, in palatca, ascultasem
cum raspundeau soldatii bulgari, care mai tare, care
mai inset, pared aceea§i silaba. Unii rosteau tare as,
altii oas, altii os §i eu imi spuneam:
# Suciti mai sunt §i bulgarii 11§tia, frate 1 Noi,
cand eram mai multi la un loc, fie ca elevi in
liceu, fie ca elevi in §coala militara, cand voiam sa
stranutam in cor, spuneam tog. odata : as, es, is, os,
us, care rostite tare dadeau impresia unui stranut
puternic.
Dar bulgarii §i cand vor sa se joace de-a stranutul
in cor, tipci pe rand.
Mai tarziu insa m'am lamurit asupra stranutului
bulgaresc. Lor li se facea apelul §i ei raspundeau in
loc de prezent ca noi, cuvantul az, adica eu, ceea ce
ma Mouse pe nedrept sa banuiesc pe bulgari, ca s'ar

www.dacoromanica.ro
64 ZILE DE LAZARET

juca de-a stranutul, parca, sanchii §i morocano§i cum

sunt ei, ar mai fi in stare sa se joace 1
Mai cu haz fusese o alta peripetie.
Judecati, va rog 1
Intrebasem pe Bai Dumitru, cum sa spun pe bulga-
re§te, cand oiu avea §i eu o nevoie trupeasca mai mare.
« Po guleama nujda » (nevoe mai mare) imi spu-
sese el.
Dar iata, ce-a ie§it la mine, din asta:
« Legumin nadejda ».
eu imi dadeam seama ca am gre§it, caci §tiam
i
doar de mult ca nadejda inseamna speranla si ea
cealalta vorba n'are cum sa fie bulgareasca, pentruca
e latineasca §i bulgarul care m'auzise nu inIelegea
nimic nici el. I-a§i fi lamurit cu gesturi dar nu puteam
sa mi§c niciun deget.
.Daca am vazut a§a, am dat-o, i eu pe romanqte,
i-am spus verde... ca la u§a cortului.
Dar ce sa inteleaga bietul sanitar bulgar, cand, cea
mai grava, cea mai de mine vorba romilneasca pentru
aratat nevoile trupului, suna aidoma ca cea mai nevi-
novata vorba bulgareasca, cu care ei sunt mereu in
gura, pentruca este intrebarea for de toate zilele ?
(numele slovei chirilice K).
A§a ca a trebuit sa-mi iau nadejdea i dela intele-
gere §i dela ceea ce era firesc §i trebuincios pentru up-
rarea trupului meu.
Noroc, Ca de cand cazusem, aproape nu mancasem
nimic, numai bausem. De aceea §i slabisem, ma impu-
Vnasem §i ma u§urasem, de eram acuma ca o pang.

www.dacoromanica.ro
 Z!LE DE LAZARET 65

Bulgarul care ma sucea pe dreapta sau pe stanga,

se slujea pentru asta de o singura mans, care-i
ajungea.
Medicul sef bulgar Insa, care voia cu tot dinadinsul
sa ma scape, pusese de-mi aducea cate o farfurie din
mancarea lui personals la fiecare masa. Imi spunea
mereu:
« II faut manger, mon ami, it faut manger beau-
coup *.
Dar mancarurile erau lntotdeauna prea ardeiate si-mi
ardeau si ele buzele ranite si arse de friguri, dar si
de lovituri. Nu-i vorba, ca pans la mine mai erau
dijmuite, doar bulgarii mananca toti ardeiat, iar Bai
Hristo, mai ales, nu era sa se abata el dela regula.
Bunul medic nu stia nimic de loviturile primite, caci
n'aveam cand sa-i spun, deoarece, atunci cand 11

vedeam, nu stiam ce sa -1 intreb mai repede, cum se

spune cutare si cutare pe bulgareste.
*
* *
Dupa ce bietul Bai Dumitru fusese trimis iar la
pozifie, ramasesem cu Bai Hristo, cel mai crud, cel
mai salbatec dintre bulgarii cu care mi-am mancat
amarul atunci.
Eu zaceam singur lute() clash' a scolii (clasa II) si
el trebuea sa stea cu mine Ai pusesera si lui un pat
In celalalt colt al clasei. Dar el era mai mult plecat
si de asta nu-mi parea rail, caci de cate on trebuea sa-mi
dea ceva, sa vina la mine, sa-mi faca vreun serviciu,
ma injura si ma ghiontea, unde apuca.
6

www.dacoromanica.ro
66 ZILE DE LAZARET

Intr'o sears era tarziu §i vad ca se deschide u§a §i

intra doctorul §ef. El se uita imprejur §i cauta din ochi
pe sanitar, apoi vazand ca aunt singur, zise:
« Eh bien, mon ami, comment ca va ? ».
- 4 Assez hien. Mais dites-moi, comment dit-on en
bulgare oreiller?
« En bulgare, ca s'appelle podglavnitza ».
Doctorul fu impresionat de singuratatea mea §i de
intrebarile mele care aratau mai bine decat orice plan-
gere, cum eram ingrijit. Pleca sa se intereseze de Bai
Hristo.
Dar se vede ca nu 1-a gasit decat tarziu §i Inca §i
beat, caci Bai Hristo avea darul betiei, cum arata §i
fata lui stacojie. L-a luat la bataie §i in palme §i pumni
1-a adus pang la clasa II, unde 1-a repezit cu un picior
tocmai unde trebuia. Cred ca mai avea §i alts villa,
nu numai ca ma parasise pe mine.
Bai Hristo s'a facut gramada jos, cand a fost repezit
de piciorul doctorului §i a Isamu a§a ametit catva timp.
Pe urma s'a desmeticit §i s'a sculat venind la mine.
Si-o fi Mout socoteala ca doctorul for 1-a batut §i
pentruca m'oiu fi plans eu Impotriva lui « in limba
aceea, In care vorbeam amandoi, eu cu doctorul, de
nu ne intelegea nimeni, caci nu vorbeam nici bulga-
re§te, nici turce§te §i nici macar romane§te >>.
Pentru acest cuvant se repezi ca o fiara asupra mea
cu pumnii. Imi dadea iar numai In cap, a§a ca pansa-
mentul cazu §i sangele Imi spoi iar fata. Bietul meu
cap 1 Nu era destul de dogit de qrapnel, mi-1 mai lovea
§i bulgarul cu pumnii lui ca doua ciocane 1 Se intelege

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 69

Ca tipam bulgarul, intr'un fel de tutbare, care-1

'si
cuprinse, lua o fa§ie pentru legat pansamentul o
fa§ie lunga de tifon §i mi-o infa§ura in jurul gurii, ca
sa nu-mi iasa afara tipetele, ba sa ma §i innabu§.
Eram de multa vreme inert, cu desavar§ire para-
lizat §i nu-mi puteam in niciun chip dezlega legatura
ce-mi apasa gura. Atunci ea dintii am ros pcinza ce
ma innabu§ea. Daca a vazut asta, Bai Hristo, ca sa-mi
acopere pentru totdeauna tipetele, mi-a cuprins cu
mainile bine gatul, a strans tare i s'a mai suit §i cu
genunchii pe pieptul meu, sprijinindu-se §i de pervazul
ferestrei sub care era patul meu.
Sta."tea a§a, iar eu horcaiam tot mai greu.
- - « Ei baiete, imi spuneam eu, « pana aici si -a
fost. Ceeace n'a putut sa faca §rapnelul, nici Impuq-
Muffle in piept §i 'n cap, o sa faca Bai Hristo cu
ghiarele lui ».
Apoi dupa un timp, urmai:
« Dar lag, ca §i el o s'o paleasca maine, cand o
vedea doctorul ca am murit gatuit, nu de rang ».
De Parca asta mai putea fi o mangaiere ?I
I

Gatuitorul meu mi-a stat, ce a stat a§a deasupra

pieptului, cu mainele lui noduroase innodate in jurul
gatului meu, apoi somnul i-a venit, caci pe langa
betia din seara aceea, mai fusese ame%it §i de bataia data
de doctor. ySi a§a, a lunecat incet de pe mine §i a cazut
langa patul meu, unde a sforait sgomotos, pans la
ziva.
A doua zi am povestit p4ania mea lui Kreonof,
tot in limba aia neinteleasd de bulgari. Kreonof, insli
5*

www.dacoromanica.ro
68 ZILE DE LAZARET

fie ca nu m'a crezut, fie ca nu gasea cuminte sa ma

creada, mi-a raspuns:
« Bah, vous avez eu un cauchemar, vous avez eu
le Mire. Un blesse est sacra pour nous ».
f Da da », gandeam eu « sfant, sau mai bine
zis, era sa ma treaca In ceata sfin %ilor mucenici ».
Nu ma credea a§a dar rii n'am mai staruit. Dar EA
sanitarul meu se invatase acum minte §i-§i rasa inlo-
cuitor, de ate on pleca. Si pleca regulat. Intr'o sears
a lasat sa ma pazeasca pe o starpitura, un fel de pitic
urit §i cu o fala batranicioasa §i spanateca, un fel de
Suncarica, cum II chema pe un biet vagabond dege-
nerat din ora§ul, unde invatasem liceul. Acesta imi
spuse ca-1 chiama Iot.
5i fiindca ma tot necajea kii ass fi vrut mai bine sa
scap de el, i-am strigat odata, inciudat, pe romane§te:
« Iot, idiot! ».
A lnIeles tusk nu pentruca ar fi §tiut romane§te, ci
pentruca idiot e o vorba pe care o Ir4eleg §i bulgarii.
S'a suparat deci §i m'a daruit cu o ploae de ocari §i
cu palme, dupa care a inceput spre a ma Imbuna
sa ma mangaie, sa ma scirute i sa ma stranga In bra %e
chiar.
« Piei, iazma uricioasa 1 » i-am spus, scuipandu-1,
caci alt mijloc de atac nu mai aveam. Dar nu
mai aveam putere sa scuip §i cei ca-Vva stropi de
saliva nu ajungeau departe, ci cadeau tot pe barba
mea.
5i lot idiot a plecat §i n'a mai venit sa ma pazeasca
niciodata...

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 69

Zile le treceau grele §i monotone. Nopti le mai ales

erau pline de chin. De cum se lumina de ziva auzeam
sfaraitul unui « Primus » inteo alts incapere §i asta
ma bucura, caci §tiam ca se pregate§te ceaiul. Acum
incepusem sa mananc cate putin. Si ceaiul mi-era
placut, caci mi-I dadeau cu pesmeciori romane§ti, cu
«turturele», din care bulgarii se pricopsisera cu mare
cantitate. Dar eu nu puteam sa in nimic in liana
§i atunci, trebuia un om care sa-mi dea sä mananc,
sa-mi dea in gura ca la copiii mici. Dumica maruntel
panea sau pesmetii in ceaiu sau mancare §i-mi dadea
apoi cu lingura in gura. A§a am fost hranit cateva luni.
Pe urma, uneori, ma mai duceau §i la pansat.
-4 Votre table est trop dure », spuneam eu docto-
rului, caci scandurile mesei pe care ma pansau, imi
treceau prin oase.
Apoi-adus iar la pat ramaneam singur, sa ma sbat cu:
Reizbirnci-ma
De multe on imi era tare rau §i simteam ca am sa
mor.
Dar ma dureau tare plagile de zacere de pe spate
ci cum a§ fi rabdat seandura goals, nedatci la rindea a
cosciugului ?, caci de buna seams in sicriu aveau
sa ma a§eze pe spate, ca pe once mort.
Ah, nu! Scandurile sicriului sunt prea tan §i aspre 1
Nu vreau sa mor !
« Viens toute petite, belle fleur
« De toutes couleurs I

Partons, madonna et je to donne

www.dacoromanica.ro
70 ZILE DE LAZARET

Mon coeur de l'or pur, qui n'est pour personne )).

Nu voiam sa mor, pentruca tot mai aveam puteri In

mine. Dar zaceam ca pe carbuni aprinqi, ma ardea,
ma durea trupul. De convulsiuni mi se Meuse rani §i
la amandoi genunchii, aga ca §i ace§tia trebuiau pan-
sati gi izolati. Chiar daca izbuteam uneori sa-mi gasesc
o pozifie mai odihnitoare gi atipeam putin, repede Imi
amortea partea pe care zacusem, dreapta on stanga,
§i ma trezeam iar repede, parca fara piciorul drept
on cel stang. De cat a§a chinuri, mai bine moartea!
Moartea fug acuma ma inspaimanta. Mai ales seara,
cand ma Innabu§eam, cand ma cufundam parca intr'o
groapa fara aer... Ce bine ar fi fost sa fi murit atunci,
In noaptea intaia I Al fi adormit, ca sa nu ma mai
scol niciodata, as fi murit ca un puiu de gclin'd I...

Dar §i puterile omene§ti au o margine. Svarcoliri,

framantari, gemete nelntrerupte ma sleisera dela o
vreme. Ajunsesem la capatul puterilor §i nu mai aveam
de gaud sa protestez cu Indarjire: nu vreau sit mor, nu
vreau sa mor. Mi-era tot una acuma!
« L'empia fiamma the distrugge,
« Io col sangue spegnero...
*
* *

...Drumul urmat de carutele, ce duceau convoiul

de raniIi condus de Pierre Kreonof, se sfar§i seara
tarziu In satul Kemanlar, In Cadrilaterul bulgaresc.
Asta era tinta noastra. Asa ca prietenul meu Kreonof

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 71

ne dadu in primire, cu forme §i hartii In regula, cu

numar, avu iar o vorba buns pentru mine §i pleca
si el sa se odihneasca, In sat. Pe mine, spusese el,
trebuia sa ma Ingrijeasca mai bine. De aceea, ma du-
sera Intr'o incapere mai mare tot intr'o qcoala era
spitalul unde mai erau raniti.
Dar ne departasem de front. Prin urmare §i « ina-
micii » erau mai « patrioti », mai inverqunati. Cei de pe
front se mai gandeau ca pot avea aceea§i soarta ca si
mine, erau dar mai Ingaduitori. Aici la Kemanlar insa
s'au gasit vreo cativa sa-mi caute pricina pentru ter-
naisa godina (anul 1913).
ySi a§a, daca nu ma mai lovira iar, ma Injurara pe

intrecute §i In cele din urma nici nu §tiu, cum §i cand,

m'au ridicat de acolo §i m'au asvarlit In alts incapere
pe jos, nici macar pe o mana de paie sau fan.
In felul asta, m'au 'bat sa zac pe podele toata
noaptea... Ce noapte!
Ca pe carbuni aprin0 zaceam iar pe spate, pe
plagile descbise §i rele ce-mi acopereau ticalo§itul
meu trup.
Imi fadeam socoteala bine, ca voiu pa-V §i eu ca un
orii cu arsuri. Cam' arsurile acopera mai mult de jurna-
tate din suprafaia trupului, omul moare. A§a voiu
muri §i eu, nu de §rapnel, nu de gloante, nu de gatuiala
lui Bai Hristo, ci de plagi de zacere, care se Inmul-
esc, In loc sa scada.
Dar n'am murit nici de asta.
Hei,.bine-mi spunea mama, cand ,eram mic: « Fierul
au nu piere cu una cu doua I *,

www.dacoromanica.ro
72 ZILE DE LAZARET

« Dar sa nu dea Dumnezeu omului cat poate rabda ».

Nici nu-si poate inchipui cineva, cat adevar este In
vorba asta romaneasca I
...Noaptea era lungs, nu se mai ispravea. Tot
asteptam eu sa se iveasca o geana de lumina din dreapta
dela fereastra, dar era acelasi intuneric, sa-1 tai cu
cutitul.
< Partons, Madonna et je to donne ...
« Mon coeur, de l'or pur, qui n'est pour personne...»
Inspre dimineata lug nu mai puteam sa sufar. S'a
ispravit.
Nu mai puteam.
Atunci am spus o rugaciune muta: « Doamne,
usureaza-mi suferintele, Doamne I ».
§i, o minune ! Usa s'a deschis si In prag au aparut
doua tinere, dela Crucea Rosie. Para atunci nu mai
vazusem asa ceva fusesem In Romania, pe teatrul
de lupta. Acuma, ca trecusem In Bulgaria, apareau si
infirmierele cu crucea rosie pe sortul alb.
Cele doug rsurori », s'au oprit lung In prag si au
cautat sa desluseasca privelistea de pe podele, de jos,
unde se svarcolea o biata rams omeneasca.
Una din ele era urIta, carna, rosie la fats §i cu ceva
aspru si rece In chip.
Nu mi-a placut. Era bulgarca. Fara sa pricep anume
vorbele ei, am inteles ca nu-i placea, cum miroase
lnauntru. Cealalta era subtirica §i naltuta, cu ochii negri,
frumosi cred ca era armeanca a spus ca nu e nimic
(nifto), daca nu miroase bine si s'a apropiat de mine,
cautand si Intrebandu-ma, cu ce mi-ar putea fi de folos.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 73

Eu voiam sa-i spun si eu ceva, voiam sa-i multu-

mese pentru bunatatea ei, dar n'aveam cum. Ea nu
stia nici frantuzeste, nici nemteste si de sigur nici
romaneste. I-am spus atunci una din putinele vorbe
turcesti, pe care le sfiam pang atunci: «Ghiuzel n, adica
frumoa,sci. Ea a 1r4eles, s'a Inrosit si, dupa ce m'a
dadacit cat a putut, trecandu-mi des si usor cu
mana pe frunte, netezindu-ma a mangaiere cealalta
nu intrase de loc s'a dus si a facut de m'a
pansat.
Medicul de acolo era german si m'a pansat si sters
cu multa grija, iar sora cea buns si ghiuzel a stat pans
m'a pansat si sters peste tot, ajutandu-I, fara -sa
astepte sa i se spuna.
Eu ma sfiam, caci, afara de cam*, nu mai aveam
nimic pe mine. Dar ea nu 'inea seama de fleacuri
de astea.
Pe urma a pus de m'a scos cu targa din sala de
pansat si m'a dus de m'a Incarcat cu targa cu tot
bite° car* cu coviltir, cum au la noiliganii 144.
M'a petrecut apoi papa Ia poarta spitalului, facandu-mi
semne de prietenie cu 'liana Ia plecare.
Cum eram eu asezat acuma cu targa In caruta,
veneam cu picioarele spre carutas. Langa acesta se
mai urcase un bulgar ranit mai usor si se asezase chiar
pe picioarele mele.
Eu am protestat tot drumul, dar si acuma degeaba,
ca si atunci cand zacuse pe mana mea stanga bietul
Anton Bulfon. Ei, dar acuma mai rupeam ate o vorba,
doua bulgareste: gospodine, ()odd §i be tot Indrugam si

www.dacoromanica.ro
74 ZILE DE LAZARET

eu. Se vede insa, ca le rosteam ciudat, caci bulgarul

carutag, intrebat de unul de pe drum, pe tine duce
in caruta, raspunse ca duce pe un Barb.
Atunci o ploaie de pietre suns in coviltirul carutei.
Treceam prin locuri, pe unde sarbii erau mai uriti
cleat romanii. Noroc de coviltir 1
Eu, fire§te, am incercat sa coning pe caruIa§ ca
aunt roman.
Si, amintindu-mi, ca in copilarie, Petrache, un prie-
ten mai mare al meu, radea de bragagiii bulgari de pe
la noi, spunandu-le:
a Ia sam sdrbschi », adica eu sunt sarb, am ticluit §i
eu raspunsul:
t Ia sam roman », fara sa -mi dau seama ca eu
spuneam carutaplui ca sunt roman nu pe bulga-
re§te. Si adevarat, cum mi-am dat seama mai tarziu,
deosebirea dintre limba bulgareasca §i cea s'arbeasca
kti ruseasca sare dela inceput cu pronumele eu. Az spun
bulgarii, is spun sarbii §i rqii. Iar eu, nefericitul de
mine, spuneam Ca sunt roman pe scirbeste, pana la
sfar§it mi-a dat in minte sa spun pe romanefte: sunt
roman.
Atunci carqaqul m'a crezut f}i a oprit intr'un sat,
unde n'am mai fost bombardat cu pietre, ba mi s'a
dat chiar §i de Mut apa, apa multa, o tigva Intreaga
§i pe deasupra §i un pahar cu rachiu tare, care m'a
amortit §i m'a facut sa nu mai spun nimic, pana ce
am ajuns la Razgrad.
*
* *

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 75

Iata-ma dar si la Razgrad. Cine mi-ar fi spus, pe

cand eram mic si deabia deslu§eam la scoalA pe o
harts a Romaniei si a tarilor lnvecinate, Razgrad, ca
acesta va fi orasul unei indelungate zaceri a mele, unde
era cat p'aci, cat p'aci, sa-mi las potcoavele ?
Razgradul acesta este un orasel destul de mare,
cam pe drumul intre Rusciuc, ySumla si Varna, hind
mai aproape de ySumla. Daca n'ar fi si mai turcesc, ai
zice ca seamana chiar cu Tulcea noastra. Asezat intre
dealuri sadite cu vii si departe de garb la vreo 5-6
km gara era de pe vremea turcilor, care asezau
OHM departe de °rase, ca BA nu le vada calatorii
cadanele orasul are o vieata destul de vioaie, fail
BA fie capitals de judet. Acum era si bath' pentru aero-
planele nemtesti si toata ziva bazaiau pe sus pasarile
de fier, care se calcau in Bulgaria fi se ouau in Ro-
mania, cum spuneau flacaii nostri.
Etapele armatei bulgare din Dobrogea aveau spi-
talele vreo 5-6 tot in Razgrad, cele mai multe
In scoli bulgaresti, vreo clout& In poll turcesti sau
evreiesti. Eu am fost dus cu &Anita la un spital. Dar
acolo era lazaret, adica un spital mai prost, mai mult
inchisoare, decat spital. Nu stiu cum, dar vorba lazaret
ma impresiona mult numai cleat si In urma m'a tot
obsedat. Hartia mea de ranit arAta Insa ca stint un
caz interesant 0 ca trebue sa fiu indrumat la Sofia.
Asa scrisese doctorul cel bun dela Alfatar si tot asa
adaogase medicul german dela Kemanlar. N'am fost
deci dus deocamdata la lazaret, ci la o scoala pri-
mail mai mare, prefacuta in spital. Aici erau si cei

www.dacoromanica.ro
76 ZILE DE LAZARET

mai multi §i cei mai greu raniti. Mai mult bulgari

raniti la Turtucaia. Din romanii raniti acolo erau
numai un singur ofiter, locotenentul Ion Popa, dintr'un
regiment din Constanta §i cativa soldati, iar de pe
celalalt front dobrogean, eu §i cu cativa din tovara§ii
mei de camera din Silistra.
Rana acuma, prin spitalele pe unde trecusem, nu
vazusem decat raniti §i pe altul pe nimeni. La Raz-
grad, la spital, era ca In familie: baieti, fete, mame,
rubedenii de ale ranitilor. Toti adusesera cate ceva
ranitilor se lntelege, celor bulgari, pe toti Ii apa-
rau de mute ni§te feti§cane §i baieta§i bulgari, unii
In uniforma de liceeni. Numai pe mine nu ma vedea,
nu ma intreba nimeni. Dar vazui §i o uniforma roma-
neasca, de soldat. Strigai deci:
- 4 Ei, romanule, is vino'ncoa I s.
Romanul pe care-1 strigasem eu era insa... bulgar.
Bulgar din judetul Constanta. Soldat In armata roma-
neasca, era cazut §i el prizonier la Turtucaia §i, Im-
preuna cu alti soldati roman, cari putusera dovedi
prin cunoa§terea limbii bulgare, ea sunt, nu romani,
ci, bulgari, fusese luat de bulgari din lagar §i pus sa -

slujeasca la spitale, unde avea o vieata mai u§oara,

unde traia ca In sanul lui Avram, nu cum traiau cei
din lagare, ca In iad. i el, §i ceilalti, lepadasera doar
capelele romane§ti §i pusesera §epci bulgare§ti. Tiinase,
caci a§a se chema cel dintai roman-bulgar, era tocmai
cu capul gol §i deaceea 11 strigasem eu, se Infurie pe mine,
ca 1-am strigat roman. Veni la mine manios mai ales
c6 ceilalti bulgari, radeau sgomotos de vorbele # m4

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 77

romanule », era vremea cand toti se lepadeau ca de

foc de rumdnie (le temps du mepris), veni la mine
gi-mi spuse:
« Ma, sa stii dela mine, ea eu nu sunt roman.
Neam de neamul meu a fost bulgar. ySi bulgar vreau
sa raman. Asa sa stiff I »
Si era Tanase asta, bulgarul, o namila de om cat
un munte, urn ca naiba, un mal de came puhava si
vanata si rau la suflet.
Cum ma vedea apoi in zilele ce au urmat, zile multe
si grele pentru mine, venea si ma intreba cu rautate:
« Cum nu mai mori, tu, ma romanule? Se vede
ca ai facut pacate multe si nu mai vrea sa to is dracul
°data 1*.
Si eram asa de prapadit si asa de politicos, ca-mi
venea sa intru in pamant de rusine, ca nu puteam sa
fac pe placul bietului om, sa mor... Nu erau fug toti
asa. Imi aduc aminte de unul Stoiciu, care imbracase
uniforma bulgareasca in intregime, ca era si frumusel
si mai bland. El facea doar mereu dragoste cu bul-
garcele, pe cand Tanase 11 invinovatea ca asta e obi-
ceiu romanesc, care nu lade bine unui bulgar. E drept
in-sa, ca Tanase cel urn, chiar dad ar fi vrut sa faca
si el ca romanii si ca Stoiciu, n'ar fi avut trecere.
* *

Dar mai erau si romani curati si cari nu se lepadau

de neam, facand slujba la spitalele bulgare si doctori
si subchirurgi. Nu-i vorba, ca si legiuirile interne-
tionale Ingaduie asa ceva, dar si ranitii cei mai multi

www.dacoromanica.ro
78 ZILE DE LAZARET

erau romani. sSi tine i-ar fi Ingrijit §i pansat, daca n'ar

fi fost doctorii 1i subchirurgii romani prizonieri dela
Turtucaia ?
Erau multi doctori poate vreo 10 erau §i far-
maci§ti §i chiar simpli medicini§ti. Era doctorul Mar-
dare, batran jovial, era unul Flitmann sau Friedmann,
care toata ziva le canta bulgarilor... bidineaua, apoi
era doctorul Nistor, era Gancevici, Suciu.
A doua zi chiar dupa sosire, vad dupa masa intrand
In salonul cel mare, unde eram eu, un medic roman,
u§or de recunoscut, de pe hainele verzi.
« Domnule doctor, a§eaza-mi, to rog, mana asta
mai bine 1 *.
Doctorul se Intoarse uimit, veni la mine, Imi a§eza
mana mai bine zaceam pe stanga §i mana Imi fusese
apucata mai mult dedesubt §i se interesa, tine sunt
§i de unde.
Dar §i eu 11 cuno§team de mult, cel putin din au-
zite fusesem coleg de liceu, cu Mircea, un cumnat
al lui §i la universitate cu o soil a lui. Om cu o inima
de aur, doctorul Gancevici, a cautat sa-mi u§ureze
Intotdeauna zacerea. Dar tot om bun era §i subchi-
rurgul Dumitru Boerescu, tare priceput la pansat.
Datorita tuturor acestor cuno§tint,e, m'am bucurat o
vreme de oarecare preferinta la pansat. Dar nu prea
mult, caci repede bulgarii, In loc sa ma mai panseze
pentru mine trebuia multa vats, nu gluma (eu aveam
rani multe §i bulgarii Incepusera a duce lipsa celor tre-
buitoare ranitilor), puneau pe Dumitru Boerescu
sa-mi facit inject ii cu morfina. Ma uprase la inceput,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 79

mai bine zis, ma amortise, dar pe urma nu-mi mai

folosea nimic.
« Fa-mi doza dubla, Dumitre *.
« Dubla, domnule, dubla ».
Mai tarziu Boerescu mi-a marturisit, ca numai odata
la Inceput, Imi Meuse doza dubla, pe urma nu, cad II
durea inima sa ma vada ajuns §i morfinoman.
Trecut mai tarziu la alt spital, cand am cerut seara
injectia cu morfina, medicul austriac (roman bucovi-
nean) mi-a raspuns:
« Bataie, nu morfina. Lasa, scumpule, nu to mai
deprinde §i cu morfina *.
Medicul cef al etapelor era doctorul Stanciof. Vred-
nic de amintit §i doctorul asta bulgar. Inalt, zdravan,
cu un cioc In barbs, caracteristic bulgarilor, cu o voce
groasa de has profund, semana mai mult a macelar
decat a doctor. Prietenul meu Gancevici, care lucra
mai mult cu Stanciof, povestea ca odata, pe ctuid
stateau lmpreuna la masa doctorul Stanciof, fiind
§eful spitalelor etapelor, a stat mult In Razgrad a
venit un soldat bulgar sa-1 cheme pe Stanciof, pentruca
sosise un biet bulgar, popa de sat, bolnav de Incurca-
tura de mate, board' grabnica gi care nu sufera Intar-

Injure, ca-i strica masa fi

ziere. Doctorul bulgar a inceput sa bombaneasca, sa
placea mult sa mai In-
tarzie la un paharut, doua de vini§or dar tot a tre-
buit sa se duca la bolnay. Doctorul roman cu el. Pune
bulgarul pe popa pe _masa de operatie, is un cutit $i -i
face nici una, nici doua doua taieturi In cruce pe
burta, a§a WA' nicio socoteala. Bietul popa a mai clipit

www.dacoromanica.ro
80 ZILE DE LAZARET

de doua, trei on din ochi si a murit. ySi a§a Stanciof

si-a putut continua pranzul.
$i acestui doctor, cu faima de mare chirurg . (§i
Inca cum ?) m'am apucat eu sa-i spun, sa-mi faca tre-
panatie, ca sa scap de paralizia care ma amortise tot.
El mi-a fagaduit pentru ceva mai tarziu.
In a§teptare, zilele treceau tot grele si plagile de
zacere nu se inchideau. Se vindecase numai rana dela
cap, adica se Inchisese pielea afara, caci Inauntru...
iar cea dela umar mai grew.
De multe on noaptea aiuram. Ars de sete §i doritor
de racoare, ma visam In muntii nostri racoro§i, pe
valea Prahovei. A doua zi, dupa nopti framantate de
acestea, ranitii bulgari povesteau, facand haz, altora
ce Intelesesera din delirul meu. Atunci, In zilele acelea
seci si pustii, Imi venise hotarIrea sa-mi scriu romanul
chinurilor mele. « Zile de lazaret * aveam sa-mi numesc
romanul, caci un nemasurat, un nesfarqit lazaret era
Bulgaria pentru mine.
Dar odata simtindu-ma mai rail, am spus In delir
§i totusi Imi dadeam seama a este delir ca o sa
mor si este pacat ca o sa-mi ramana romanul nescris,
romanul meu pe care planuisem sa-1 intitulez zile de
lazaret. Unul din bulgarii cari zaceau acolo, a
povestit §i el ce o fi Inteles din aiurarile mele si
iata ca ma trezesc a doua zi cu un gradat bulgar,
ca-mi spune furios, jumatate in romaneste, jumatate
In bulgare§te:
«Ma romanschi, tuca ne e lazaret, tuca guleama
bolnita *. (Aici nu e lazaret, aici e spital mare).

www.dacoromanica.ro
 2ILV DE LAZARET 81

Deci, cum se vede, in limba bulgareasca §i vorba

care arata numele spitalului bolnita to face sa
zacil
In salon cu mine era §i un ligan din armata noastra.
Nu qtiu data mai era §i ranit, dar suferea de dizen-
terie. Lacom, ca once ligan, cerea mereu de mancare,
mai ales ca aceasta 1i era mai mult oprita. Asa tiganul,
Invergunat de foame, ameninta odata pe cei din
spital:
6 Las' ea raportez eu la domnu maiur Stanciu,
c5 nu-mi daIi de mancare I #.
5i adevarat ea a raportat. I-a spus maiorului, care
trecea zilnic pe la noi:
- 6 S. traiti, domnule maiur, n' am poftei de mdncare *.
Altadata vede un pepene langa patul unui soldat
bulgar. S'a plans tot doctorului bulgar, ca e pepenele
lui, ca s'a rostogolit dela patul lui la patul bulgarului.
« Chiar de ar fi w n'ai voie sa mananci pepene.
Dar eu vad ea patul tau e mai la vale §i pepenele este
la deal. Cum s'a urcat pepenele la deal? n.
Pe Tanase, bulgarul 11 ruga ve§nic pentru o tigare,
fagaduindu-i In schimb, ca-1 pupa...
-...5i sa nu mai credem anecdotele cu tigani 1
Cand am lntalnit mai tarziu In lagar solda0 din cei
cari fusese cu mine In spital, la Razgrad, i-am intrebat
de tiganul cu pepenele.
--#A murit, domnule. A murit de pantecarae #.
Era alt soldat roman ranit. Acesta era poet. I§i
scrisese frumos versurile pe un caetel cu scoalie tari.
In poeziile lui vorbea mereu de copila§ii de acasa, care
6

www.dacoromanica.ro
82 ZILE DE LAZARET

se gandeau la « taticu for din sector *. Dar odata,

fiindu-i mai rau, a Inceput sa ofteze tot In versuri:
« Bratiene, Bratiene,
o Tu mancasi zilele mele 8.
Nu stiu ce s'o fi facut poetul. CaeOlul lui cu versuri
era mai tarziu la unul din lagarul nostru...
Odata vin la spital mai multe cucoane bulgarce si
tree pe la paturile noastre, lasandu-ne la fiecare cate
un §tergar, un ou fiert si un pachet de tutun. Nu stiu
data am avut parte de ceva, mi le-au sterpelit repede
bulgarii-romdni, ca Tanase.
* * *

Pe foaia mea de rant scria ca Bunt student in litere

(in bulgareste: po literatura) §i acest lucru a izbit
pe unii din cei can ne vizitau mereu. Mai ales liceenii,
baiei si fete elevelor si bulgarii, ca si rusii, be spun
ghimnaziste §i au despre ele multe cantece epigrama-
tice au venit la mine si m'au Intrebat numai decat,
fel si chipuri, poate mai mult ca sa-si Incerce si ei cuno-
stinlele de frantuzeste, dar poate, si pentruca la varsta
for frageda, nu erau Inca asa dusmanosi, ca cei batrani.
Doi fra%i erau mai ales dragalasi, un baiat din clasa
VII si o fetiVa din a opta de liceu: Andrei si Sofca,
copiii unui medic cu stare din oras. Copiii mi-au adus-o
si pe mama lor, o cucoana frumoasa si destul de tanara
Inca.. Ba, cand le-a venit si parintele In concediu de
pe front, 1-au Intrebat despre cazul meu, pentruca nu
1-au putut aduce ¢i pe el sa ma vada. Baietelul Imi
tot vorbea despre un scriitor roman, cazut la Turtu-.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 83

caiagi cu care Meuse o bucata de drum spre Razgrad,

eseortandu-l. Cuno§tea bine activitatea unei cunoscute
reviste dela not ei deplangea trecerea Romaniei In
tabara opusa puterilor centrale. De§i era, ca toti
tinerii aprins patriot bulgar, alte aluzii la politica
noastra n'a mai Mout si nici nu mi-a imputat nimic
din cele ce se puneau, de obiceiu, pe socoteala roma-
nilor. Celor doi frati nimic nu le parea prea bun ca
sa-mi aduca. Ba mai aduceau §i pe alti prieteni t}i
prietene de ai lor. De sigur ca veneau mai ales cei cu
cuno§tinte de frantuze§te, ceilalti nu voiau sa se faca
de as. Mi-amintesc de o fetita bondoaca, roie la fats
ca un mar §i cu o fats de papu§a, Olga Strebrova, care
venea ci-mi dadea In carti. Numele ei fusese Silber-
mann, dar bulgarii i-1 tradusesera In bulgare§te: Silber
srebro argint $i -i mai adaogasera qi un of In coada.
Tot aqa facusera cu numele turce§ti Ahmed, Mehmed,
Ahmedof, Mehmedof §i cu al spiterului roman ajuns fn
Bulgaria, Turceanu, Torceanof.
Mai era §i o bulgarca batrana, care ajuta In spital.
Aceasta batranica Imi veghiase multe nopti, and imi
fusese mai rail. §i, mai pe urma, dupa ce, mutat din
spitalul etapelor, In cel comunal, peste 3-4 luni, m'am
Mut ceva mai bine, lute° zi de primire, m'am trezit
cu baba, ca vine sa ma vada. Intrebata la poarta, pe
cine vrea sa vada, raspunsese:
e Pe omul lath mdini >>, cum imi povestea apoi
Dumitru Boerescu de fats la poarta cand venise ea
la spital. Biata hunicuta, vazandu-ma acum cu mkini,
lacramase. (In bulgare§te baba Inseamna bunica).
8'

www.dacoromanica.ro
84 ZILE DE LAZAREP

Alta bulgara ce facea serviciu la spital era tanara,

voinia qi bunk dar urItica.
Mai t}tia puling. de tot din frantuzeasca Invatata In
proghimnaziu. Cu mine nu putea vorbi mai mult, se
despagubea Ina cu Stoiciu, donjuanul dobrogean (era
viidu9a). Mai era una, nu urIta, dar InIepata fii rautd-
cioasa. Refugiata din Turtucaia, Imi tot spunea:
a Frumosa Domnifora, ai? ». Astea In pofida
noastra, a romanilor, pe care-i cunoscuse vepic
curtenitori.
De altfel aceasta expresie, am mai gasit-o §i Intr'o
gazeta ilustrata bulgareasca, In josul unei caricaturi ce
reprezenta pe Tartarinul bulgar, Bai Ganciu, In bufetul
unei gari, adresand casieri %ei acest compliment.
Mai tarziu, In lagar, am citit In frant,uze§te Bai
Ganciu cartea lui Alecu Constantinov, alesul scriitor
satiric bulgar §i am ini.eles §i gravura din ziarul bul-
garesc. Anume: Bai Ganciu, plecat prin centrul Europei,
a§a ca sa vada §i el alti oameni §i locuri, and ajunge
Intr'o gars mare, intra In restaurant §i vazand la bufet
o fat4 frumuOca, vrea sa-i faca Bi el un compliment.
Dar cum sa-i spuna ? In bulgarefte, pricepe ti.i el, ea
aceasta nu 1-ar Incelege, in lure*, nici atat. Atunci
Ii spune §i el in romitnefte : 4 frumosa domnifora ». Dar
and fata nu da niciun semn de Intelegere, Bai Ganciu
ramane foarte scandalizat, a nu i-a preuit compli-
mentul, de§i i I-a spus Intr'o limbs europeand. In
caricatura din ziarul bulgar, cred ca Bai Ganciu era
reprezentat intr'o gars romaneasca, triumfator, a
i se poate IMelege Insfar§it complimentul.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 85

Citind cartea lui Alecu Constantinov, radeam §i ma

racoream, vazand cat de bine le-a prins scriitorul
satiric toate apucaturile bulgarilor. Dar, mi se pare,
ca am citit undeva, ca Alecu Constantinov a platit cu
vieata aceasta indrazneala, ca a fost omorit cu cutitele
ziva namiaza mare, intr'o piata a unui oral. Vezi,
ca se plate§te scump luxul de a fi scriitor satiric la
bulgari I
*
* *

In salonul cel mare, cam la trei paturi de mine,

era un bolnav bulgar, wit §i eau. De cateori spuneam,
on ceream ceva, el ma ingana:
« Un soldat la mine! Cali? zece-douazeci, haide,
fugal ».
Era bulgar din Cadrilaterul romanesc, liarca inva-
lator §i voia, adica, BA ma batjocoreasca pentru
ciocoismul ofilerilor romani. Avea §i pleurezie, nu §tiu
data o fi fost §i ranit. Venea un doctor §i cu un fel de
seringa-sonda mereu fi tot scotea apa din piept.
Pentruca ma caraia mereu, i-am spus odata scos din
rabdari:
--« Mai bine, ai pune &Ali scoata §i apa din cap,
rautate I »
Toti ceilalti au ras bucuro§i §i Tanase, caci era
uricios tuturor, chiar fratilor lui, bulgari.
Intr'o sears un 'Ina roman, un militdan batran §i
nalt, s'a sculat greu, sprijinindu-se In carji, de pe patul
lui din fundul salonului- §i a pornit afara §i el ca
omul. Cad bulgarii dobrogeni, cari faceau servicii de

www.dacoromanica.ro
$6 ZILE DE LAZARET

infirmieri, nu-i serveau mai deloc pe romani, lastindu-i

sa se descurce cum or putea. §i acestia faceau si ei,
ce puteau, bietii oameni Care era mai usor rhnit,
I

mai iesea pe afara, care nu,... ca pruncii.

Asa si bietul bsatran I Il priveam cum inainteazh din
fund, printre paturi, cumpanindu-se greu pe carjile
puse in subtiori, cand deodata, tocmai child uritul cu
pleurezia 1i spunea rauthcios:
« Asa, fa pas de defilare, asa 1 * se impiedich de
piciorul unui pat si se ram' gramada jos. Cazut pe podea,
incepu sh se sbath, sa loveasch pamantul cu bratele,
sa fach spume la gura. ySi toti se uitau la el. Nimeni
nu sarea sh-1 ajute, sh-1 scoale de acolo.
« Da %i -i ajutor, ce-1 lasati sa se chinuie pe jos ? *,
le-am strigat eu indignat.
« Are. duca-se pe pustii, Domnule a.
Epilepsia ! Am mai vhzut-o In razboiu, prin spitalele
pe unde am mai trecut. Mai tarziu, in Bucuresti, in
spitalul 315, aveam ca vecin de pat pe un taran voinic,
scurt si indesat. Sta'tea linistit si, numai 11 auzeai,
din cand in cand, scotand parch o mirare, parch
o chiuiturh ascutith: /iii/ La inceput nu stiam, ce
inseamnh asta. Dar un tanhr mai usor bolnav, se scula
cum auzea tiphtul lung si ascutit, repede de pe patul
lui, venea la taranul cazut pe pat, si-1 apuca de de-
getul mic strangandu-i-1 cu putere. In felul acesta ii
mai usura criza. Cum odath, and 11 apucase iar accesul,
era si doctorul 0., profesor universitar, i-am spus:
« Fh-i ceva, Domnule profesor, nu-1 vezi, cum se
chinuieste ?

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 87

-4 Ei, domni§orule, de cand e boala asta ? De

cand lumea. Si crezi ca n'a Incercat nimeni sa-i faca
ceva ? Dar nu i-a gasit leacul ».
Din salonul cel mare, unde ma sacaiau mereu ni§te
bulgari rautacioqi, am fost dus Inteo Incapere mai mica,
unde erau numai greu raniti, care In cap, care In gin.
spinarii. Toti erau paralizati ca mine. Si tot ca §i pe mine
li Intorcea, cand pe o coasts, cand pe alta, un sanitar.
Era unul, flacau In toata firea, greu ranit. 0 batrAna
nalta, maicuta lui, venise din satul ei, de departe §i
adusese §i plapoma, ca s5.-1 acopere mai bine. L-a tot
veghiat biata batrana Ingrijindu-1 ca atunci cand
fusese mic, nelasancl pe nimeni st-i ajute la nimic.
Dar moartea n'a vrut sa" i-1 lase.
Si iar mureau de langa mine, §i eu nu. Ba, cateodata,
seara mi-era greu iar §i ma sbateam sa nu mor.
« Nu mori, bre, nu mori. Lass ca trece §i asta §i te
vindeci qi te Intorci acasa #, Imi spunea Stoiciu, care
era de planton noaptea cu bulgarca cea vaduva.
« Sa treats Si asta, sa ma vindec, sa ma fac iar bine,
iar cum am lost I »greu lucru! Mi se parea greu
mai ales cand ma gandeam, cum o sa urc scarf pi
multi Ma miram chiar, ca 'Ana atunci suisem si
coborisem atAtea scarf, ba Inca §i munti.
Afara era toamna calda gi linigtitA. Ranitii mai
u§or, sau cei cari Incepusera sal se Intremeze, ie§eau
pe afara, pe sali, prin curte, coborau scara. ySi eu sta.-
team pironit In patul de durere I
M'apuca §i durerea de cap t;ii Imi venea sa fug de
aeolo din pat §i ea stau §i eu iar ca oamenii in picioare,

www.dacoromanica.ro
88 ZILE DE LAZARET

nu tot culcat. De atunci am ramas cu repulsiune pentru

pozitia de culcat. Cand oiu muri, dar cu adevarat, nu
numai pe hartie, am ad las cu limbs de moarte, sa
ma ingroape in picioare.
* * *

In salonul cel mic, unde fusesem dus acuma, era

mai linigtit, mai bine, §i nu mai erau toti cu ochii
pe mine. Ghimnaziftii qi ghimnazistele puteau sa vina
lath sa li se tot tie socoteald, ea yin prea des §i ca
arata preferinte anume strainilor. Dar se invatase gi
ma tot vizita dintre rani ii no0ri §i un tamplar roman
din Constanta. Acesta avusese un picior rupt, dar nu
a§a de rail, §i putea sa umble in carje, cu piciorul
spanzurandu-i indoit din genunchiu. De0 tanar, 10
lasase de inima rea sa-i creasca barba. Avea acum
o barba mare §i neagra ca de pops.
Se mandrea ca eu primesc atat de multe vizite gi
era mereu la mine. ()data vine la mine pe sears, §i,
aplecandu-se, imi §opte§te misterios: « §tii ca o sa ne

u-
captureze domnule elev ?
Sa ne ce ?

-« Sa ne captureze ».
a Cine ? 5.
e Averescu, cine altul? Ci-ca a trecut Dunarea
mai jos de Rusciuk §i a luat-o incoace. Ca maine e
la Razgrad ».
Se facea tocmai demonstratia dela Flamanda. Bul-
garilor le era teams caci treaba pornise bine la inceput.
Erau nelini0iti §i chiar luau unele masuri de plecare.

www.dacoromanica.ro
 BILE DE LAZARET 89

5i tin'te pe iluzii acuma, ca vom fi capturati, sca-

pati de robie 1...
Dar, dupa cateva zile, intr'o seara, mi-a fost dat BA'
and in ora§ o zarva, un chiloman, de to credeai undeva
in Africa la un trib de salbateci. Ce era? Demonstratia
se sfar§ise qi bulgarii oftasera tare u§urati.
Bucuria for aca de salbateca dovedea cat de mare le
fusese frica.
La cateva zile au aparut articole ci ilustratii in zia-
rele bulgare§ti, in care se arata ca tot romanii pier-
dusera mai mult. 0 foaie ilustrata Az znam vsicico
o §till tot y, ca frantuzescul Je sais tout, ma Fog! pu-
blics multe ilustratii culese la fata locului.
Si asa, in razboiu, n'am fost fi capturat.
Mai tarziu ceva, cand iar se pornise un svon de captu-
rare, Locotenentul I. Popa, tovara§ul meu de spital,
spuse doctorului Bur la, roman bucovinean, §eful echi-
pei sanitare austriace.
Ce ne facem, Domnule Doctor? nu ne gatuie bul-
garii inainte de a fugi ?
a Nu purta grija, mai frate. Am 200 de patroane
(cartu§e) §i ma pun cu burs -ul meu (ordonanta) de
paza. Dar numai sa dea Dumnezeu sa vie odata roma-
na§ii noctri *...
Eu spusesem mereu doctorului Stanciof de trepa-
natia ce doream sa-mi faca §i el, spre spaima priete-
nilor mei, doctori romani, aflati prizonieri, voia sa
ma opereze. Operase el ci pada atunci pe cativa rani i,
unii la cap, altii la §ira spinarii, dar nu vindecase pe
niciunul. Tog ',wiser&

www.dacoromanica.ro
 90 SILK DE LAZARBT

Era §i grea operatia, fara niciun fel de aparat de

radiografie, ca sa se vada mai Intai ce §i unde sa opereze.
« Hait, o sä-1 dea gata §i pe bietul nostru baiat *
spuneau toti medicii romani §i mai ales Gancevici.
Dar, fie ca vreunul din ei poate Gancevici ii
spusese pe departe, Ca ar fi nevoie §i de alto mijloace
medicale, pentru operatia mea, fie din alta pricing,
ma trezesc lntr'o zi cu §eful, Maiorul Stanciof, ca-mi
spune:
« Stii ceva, Domnule ? m'am gandit la ope-
ratia pe care vrei sa ti-o fac la cap. In ora' a venit o
echipa de doctori austriaci §i lucreaza la spitalul ora-
§ului. Unul e specialist In chirurgie dela Viena §i poate
sä te opereze. 0 sa viu §i eu cand ti-o face operatia.
Vrei sa te tree la spitalul ala, in loc sa te trimet departe
la Vrata? Pada la Vrata e drum lung §i greu numai
cu caruta. Tu poate mori pe drum ».
« Vreau mai bine, sa ma treceti la spitalul Aus-
triacilor ».
A§a dar, dupa vre-o doua. zile in care micii mei prie-
teni §i prietene au fost 1n§tiintati despre mutarea mea
§i, dupa ce ei mi-au spus ca in noul spital nu mai
avea sä fie ca in eel al etapelor, sa intre civilii on
cand §i cum, ci numai de doua on pe saptamana, Joia
§i Duminica, !rite° dimineata, patru brancardieri
au ridicat doua targi, una cu mine §i alta cu .Locote-
nentul Ion Popa §i haida-ha haida-ha dela spitalul
etapelor la spitalul ora§ului. Pana atunci eu §i Loco-
: tenentul, nu ne cunoscusem, cad eu zacusem numai
Intro cei prea greu raniti, lntr'o- parte a spitalului, el

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 91

in alta parte. Nu ca din cealalta parte a spitalului n'ar

fi murit niciunul, ci romemi ci bulgari dar aca
apucasem unul late° parte, altul in alta. Ba din
partea cealalta a spitalului unde zacuse locotenentul
I. Popa, cateva zile la urma, urlase necontenit un biet
rant roman, facand ba ca huhurezul, ba ca o cucuvea,
pans ce amortise.
Locotenentul Popa imi spunea mai in urma, ca-1
impresionasera mult cele dintai vorbe ale mele:
« Ei, domnule locotenent, dumneata ai un picior rupt
§i nu poti sä to mi§ti de loc, dar cel pujin e§ti mai
norocos ca mine, cd poti miga mainile, pe cand eu
stau ca un butuc §i fara picioare §i fara maini 1 *.
Drumul pans la spitalul oracului nu era scurt.
Brancardierii suflau greu §i se opreau des sa se mai
odihneasca. La un popas spitalul era afara din
oral vazui ca se oprisera aproape de cimitirul Iocului.
« Ha, ha, uite ca sosim la cimitir pe nasalie, dar
nu intram in el, ci trecem pe alaturi mai departe *.
« Incali mai arde §i de spirite, imi replica mai
aspru locotenentul, §i eu tacui pe urma tot drumul.
* * *

Ajunseram §i la spital. Brancardierii lasara targile

jos pe o sala Ingusta, intre intrare, spiterie §i pavi-
lionul principal.
Medici bulgari intrau §i ie§eau, forfotind in jurul
nostru.
-Cand, deodata, aril un chip cunoscut de doctor
roman.

www.dacoromanica.ro
92 ZILE DE LAZARET

.Doctor Nistor, Doctor Nistor *1 strigai eu, cat

putui, pentru cunoscutul meu.
*Mai omule, da nu mai taci din gull, gal lumea
mereusl Imi lila §i acum vorba din gura locotenentul,
care parea destul de sanchiu.
Dar cel strigai de mine era un bun §i cunoscut
medic din portul dunarean unde-mi facusem liceul, se
apropie curios, sa vada tine 11 striga, §i cAnd Ii spusei
tine aunt, incepu:
« 0 . bats -te s'a to bath' norocul, mai copile,
ca nenorocul vad ca te-a lovit In plin. Dar, cum
de ai ajuns Oa aicea? cä parc6 n'ai fost la Tur-
tucala?*
« Am cazut la o sapamana dupa Turtucaia
§i am ajuns gi aci dupa ce am colindat prin
Cadrilater *.
c A, to e§ti, se vede, cazul interesant trimis spita-
lului dela etape? *.
Pe urm'a plea §i se intoarse repede cu alti doi doc-
tori, ace§tia bine echipaIi, In bluze albe sclipitoare,
pe cand prietenul meu era tot In uniforma verde
romaneasca. Cei doi noui veniti erau austriacii, aps-
triischi, cum le spuneau bulgarii. Unul, §eful echipei,
era potrivit de statura, data nu chiar marunt, cu un
obraz alb-ro§u de mocana§, avand In persoana lui
grasug, ceva deschis, prietenos, mai ales ochii Ii avea
ve§nic razatori. Acesta era doctorul Burld, docent de
chirurgie la Viena.
« Burlii? spusei eu, Burla? Nu sunteti nepotul
junimistului Vasile Burls, dela Iaqi?*.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 93

« Da, scumpule, da. Un mog al meu a lost pro-

fesor la Ia§i pe vremea Junimii. Dar vad ca litii bine
toate lucrurile astea! ».
6 tie, §tie, ca invata bine la liceu la noi, la... *
adaose doctorul Nistor.
<c tie i n'a uitat nimic, numai nu poate sa mai
mite deloc.
Da, adevarat, interesant caz. Ia sa-1 cercetam mai
de aproape. Komm, Stanislas 1 * Insotitorul lui Burls
era un tanar polonez blond roqcovan, om bun, dar
Med nimic deosebit.
Toti cei trei doctori ma cercetara, §tersera §i pan-
sara vreo trei ore. Auzeam mereu pe doctorul Burls
spunAnd: fractura, tabula interna, hematom, decubi-
tus §. a. Insemna adica, spartura peretelui dinauntru
al testei capului, pumn de sange Inchegat, plagi de
zacere. Intorcandu-se catre mine imi spuse:
« Scumpule, bulgarii agtia te-ar fi dat gata, dar
eu o sa te fac bine, sa §tii 1 ».
Dupa ce gati cu examinatul gi pansatul, cand li
pomenii de trepana %ie, raspunse:
« Bataie », apoi mai incet la ureche: « nu mai starui
cu trepanatia, ca asta inseamna moarte sigura. Aici
n'avem nimic din cele trebuitoare pentru o operatie a§a
de grea. Taci din gura qi ai Incredere, ca eu te scap ».
Iar cAnd Ii spusei seara de injectia on morfinA, puse
de-mi dete In schimb un paharut de cognac, bleat
amortii Imbatat In prima seara.
Pand atunci, bulgarii, cand ma pansau, dadeau
peste rani cu desinfectante puternice, cu iod-ben-

www.dacoromanica.ro
94 ZILE .DE LAZARET

zinc care Imi iritau plagile mai mult decat le faceau

sa se inchida. Doctorul Burla ma §tergea cu grAsimi
curate, lin, u§or, sa nu supere ranile, apoi mi le izola
cu toti colacii de guma din spital, a,ga ca zaceam ca pe
roate de automobil.
Am uitat sa spun mai Inainte, ca in spitalul etapelor
mai erau ca sanitari bulgari §i ni§te armeni mi-amin-
tesc pe Sarchiz Ciolachian, scurt i Indesat §i evrei
spanioli, din care mi-a ramas In amintire Marco Ben
Rey, tanar blond, spanatec, nalt, cu rude in negusto-
rimea bucure§teana, pe Str. Gabroveni. Ciolachian
arata romanilor o deosebita prietenie §i ma Incuraja in
§oapta ca o sa mearga bine §i pe frontul romanesc,
ca francezii au trimes romanilor pe generalul Berthelot,
cu multi speciali§ti, ca infrangerile de papa acuma
au aratat mai mult ca soldatul roman n'a fost deprins
on rAzboiul (aguerri).
In spitalul etapelor gasise tocmai la sfar§itul §ederii
mele un colac de guma ¢i mi-1 a§ezase sub trupul meu
impreuna cu Dumitru Boerescu.
*
* *

In noul spital incapui pe mana doctorului Burla,

care se puse cu toata inima §i §tiinta lui sa ma vin-
dece. In fiece zi, cat am fost cu rani de pansat, in
fiecare zi a venit §i m'a pansat. Nu ma mai ducea in
sala de opera %ie, sa ma mai chinuiesc pe masa invelita
cu metal ci tare §i rece, ci venea chiar la patul meu
cu toate cele trebuincioase. Dar el spunea ca atata
nu este de ajuns.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 95

« Scumpule, trebue sa mananci §i iar sa mananci,

sa mananci mult gi multe. Nu vezi ca ai ajuns pielea
vi osul?
5i ma pose in porlie, ca pe orice ofi %er bulgar. In
privina asta nu admitea nicio deosebire §i intelegea sa
arate ca este §eful medical al spitalului. Pe urma
venea mereu sa ma vada qi peste zi. Daca ma gasea
mancand, ma intreba:
« Gusteazli bine papica? ».
« Adica, schmekt gut die Nahrung ? ».
« Intocmai, o bata-te norocul, scumpule l ».
si -i radeau ochii ca unei mame, cand i§i prive§te
copilul. Adauga de multe ori:
« Hai, fii mai vesel 0 said aduc Furnica, sa to
I

mai inveselesti ». Si mai in urma, ceva mai !met:

« Lag, nu mai fi trist, ca tot noi o sa ie§im dea-
supra *.
« Noi? Care noi 1 ».
e Cum, care noi? Noi romdnii. Asculta-ma bine
scumpule, §i sa ramana intre noi, eu le cunosc mai
bine decat altul starea:
Asta este cea din urma sfortare pe care au facut-o
dufmanii no§tri. Dupa asta, nu mai urmeaza cleat
desfacerea pentru ei.
Asculta-ma bine pe mine §i ai sa vezi ca am avut
dreptate.
Romania Mare tot o sa se Lea §i eu o sa fiu profesor
universitar la medicina. DacA nu s'o face la Cernauti,
in Bucovina noastra, facultate de medicina, eu o sa
fiu profesor la cea din Bucure§ti a.

www.dacoromanica.ro
96 .211,E DE LAZARET

Om de inima, doctorul Bur la se sbatea numai ca sa

uqureze pe rani%ii romtmi. eful administrativ al spi-
talului era un Iocot.- colonel bulgar Mustacof, care
Invatase prin Rusia medicina. El nu vedea cu ochi
buni preferintele lui Burla qi atase sa se amestece
gi la medicina. Dar doctorul Buda 11 repezea totdeauna
pe romane0e, aci Mustacof kitia §i el romtme§te §i,
binehgeles, nu se aratase ca §tie, dupe obiceiul but-
garesc, pang trebuise sa dea replica lui Bur la, care,
In ruptul capului n'ar fi vorbit bulgiire§te ; ad el,
totdeauna and avea nevoie de vreun sanitar bulgar,
11 striga tare, de rasuna u Fisior, ei n' auzi 1
Fisior ! e.
e Dumneata, spusese el lui Mustacof, s. stai la
iaurt §i lapte dulce, sa vezi numai de aprovizionarea
spitalului; medicina lass -mi-o mie qi nu te amesteca
In ea, c6ci nu te pricepi 1 e.
Pentruca doctorul Burla cauta pe raniii romttni
mai cu tragere de inima. Pe cei bulgari, data aduceau
sa le tae maini, picioare, el li le taia, fare sa stea pe
glinduri, pe and romanilor cauta, pe at putea, sA le
cru %e brEgele, picioarele.
e Lasa, mai frate, ca sunt oameni muncitori si
ce-o sa faca ei fara o mai* fara un picior ? Sa vedem,
sa 1nceram, poate sa-i scapam de Were *.
Mie-mi facea zilnic ca un fel de corset de vats.
« Mai cu economie la vats, domnule doctor, a
bulgarii nu mai au gi bombanesc mereu gi Injura, ca
nu le 'Inane pentru ranitii for P, spunea Radu Batog,
sanitar cazut prizonier la Turtucaia.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 97

« Lasa ma, ca asta e frate de-al nostru. Sa-i dam

tot ce avem, sa-i dam tot ce gasim. Bulgarii n'au ce
le trebue? Atunci de ce n'au stat cu fundul (el spunea
verde) pe \rated §i s'au mai apucat de razboiu ? ».
5i pentruca i se 'Area ca tot nu ma hranesc destul,
spusese §i prin ora§, pe la cucoane prietene, avea un
adevarat stat major de fete, romana§ul nostru, §i cu
toate venea la pansat, ca este in spital un ofiter
roman, greu ranit, care trebue musai sa scape §i numai
cu hrana buna §i multa se poate asta, si a Inceput
sa-mi vina din ora§, ba cate o gains fripta, ba mere,
ba pacheIele cu ciocolata.
Ce ma mai luau In urma peste picior tovara§ii de
camera, ofiterii bulgari, ca ciocolata avea marca
« Liebling » 0 era trimeasa de cucoane mai trecute 1
Alte Schachtel, spunea rautacios K. Serafimof.
Dar eram a§a de prapadit pe vremea aceea, ca nicio
clips n'am avut vreun gand lumesc, fag de atatea
fete §i cucoane care veneau mereu. Dealtfel, sa spun
drept, pentru toate femeile §i fetele ce mi-au aratat
bunatate In zilele grele ale zacerii, aveam sentimente
de copila§ mic. Pe toate le socoteam mamiei. 5i In sufletul
meu n'ar mai fi Incaput atunci altfel de sentimente.
Mititica mea prietena Olga Srebrova venea mereu
§i placerea ei era sa-mi dea cu linguria lapte qi pe
urma sa-mi dea in carpi.
« Ma, ca maine, astea o sa vina §i cu biberonul »,
Imi spunea rautacios pe urma locotenentul Popa, caci
cum am mai spur mai lnainte, neputand sa in nimic
In mans, mi se dadea sä mananc in gura ca la prunci.
7

www.dacoromanica.ro
98 ZILE DE LAZARET

Probabil cam maraisera bulgarii §i cand venisera

Andrei §i Sofca §i mama lor, cad aceasta spusese:
« Ni§to, ni§to, beden e tai mlad ». (Nu-i nimic,
bietul e a§a de tAn6r).
*
* *

Doctorul Burls era ajutat §i de vreo cateva infir-

miere externe dintre care una §tia romane§te.
-Dar spitalul mai avea §i. doua surori de caritate, de
meserie. Acestea erau interne. Una era ur4ica §i &alma
§i, de§i bulgarca, n'avea inima rea ; cealalta era mai
frumoasa, cu ochii mari negri. Neat ca era prea grass,
mai ales ca nu era nici nalta. Era grecoaica.
Bulgarii o tot necajeau ca e venizelista, adica parti-
zans a noastra, mai degraba, deck, a lor. Mi se pare
a nu era mult, de cand Venizelos se despartise de
conducerea oficiala a Greciei care, sub Regele Con-
stantin, ar fi fost mai degraba alaturi de Germani,
de§i pe aliatii acestora pe Bulgari, nu-i putea
suferi.
Pe sora venizelista o chema Ceamurova.
Odata Sestra Ceamurova citea o carte. Am cerut sa
vad ce carte. Era Strddanieta na mlad Werther, adica
suferintele tanarului Werther. Cum ramasesem pe gan-
duri, amintindu-mi de vremea cand citisem §i eu cartea,
venizelista, fats bung §i vesela, Ymi spusese:
« Ti Werther, az Loti» (Tu Werther, eu Loti) §i
a§a ramasesem apoi.
5tia tot spitalul, dar nu spunea nimeni nimic. lute-
legeau chiar §i bulgarii ca e o gluma, MA' perspective.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 99

Buna sora ajuta foarte mult pe doctorul Bur la. Ea

avea In grija manearea pavilionului cu ofieri §i venea
In fiecare zi sa scrie, pentru a doua zi la fiecare, ce
anume mancaruri sa se dea. ySi avea grija nu numai
ca sa nu sfar§ese ca eroul lui Gcethe, dar nici s6 sufer
§i de foame.
De§i fats vesela, nu prea facea haz de glumele ofi-
Ierilor bulgari, eaci tovara§ul nostru de camera Sera-
fimof, o facea ... broasca testoasg. Ea replicase la
acest ... compliment bulgaresc, spunandu-i broasea.
sadea.
« Ba chiar broasca raioas6 », gandeam eu.
De aceea, parea ea prefera mai degrab6 pe bietul
Werther, care starea ins pironit pe patul de durere.
Dar §i a§a, biata fata se ferea sa vina prea des, on
A Intarzie prea mult In camera unde zaceam, caci
atata le-ar fi trebuit bulgarilor celor ve§nic banuitori...
Cum am mai spus, doctorul Burla vedea de tori
rorranii ca un frate.
Raniiii bulgari, daca mureau, dupa ce-i opera el, nu
insemna vina lui, ci a bulgarilor care-i adusesera toe-
mai atunci, cand starea le era desnadajduita, dupa
ce-i Ingrijise prost cate un felcer bulgar, cum era §i la
spitalul nostru, unu Bai Chiro, bulgar uria§ §i musta-
cios, fost subchirurg la Silistra. Sanchiu ca to %i bul-
garii, bombanea mereu §i avea preten %ie ca el se pri-
cepe mai bine la franturi de oase, decat doctorii. Mi
se recomandase chiar el singur: « Doctor Chiro ».
Bai Chiro mai avea In spital un aliat Impotriva
doctorului Buda. Era un sergent rezervist, §eful
7

www.dacoromanica.ro
 100 ZILE DE LAZARET

aprovizionarii, on econom-domachina. Cum gradul de ser-

gent se arata la bulgari prin MO° inele galbene de ma-
tasica puse la epoleti, eu it luasem drept capitan, cand
11 vazusem plimbandu-se mandru ca Napoleon printre
paturile noastre. Ii spusesem dar capitan §i bulgarul
se umfIase In pene §i-i ramasesem chiar mai simpatic.
Cu el se razboia mereu Sestra Ceamurova, caci de
el atarnau toate ce ni se dadeau de mancare. Era
Increzut tare §i Ceamurova radea de el, silabisindu-i
porecla ce i-o dadusera bulgarii din spital: Az znam
vsici co, §tiu tot.
In ora§, toti caci aveau bolnavi de cautat, alergau
la medicii romani, cari erau toti foarte buni, a§a ca,
fiind qi chemati numai ei de toata lumea, doctorii
bulgari nu mai aveau niciun mu§teriu. Bulgarii au
luat atunci masura ca nicio farmacie sa nu mai faca
vreo reteta iscalita de doctor roman. Nici cu asta n'au
facut nimic, caci suferinzii cautau mai Intai vindecare
§i nu se Intrebau, de unde le vine aceasta. Aici nu
mai Incapea patriotism, chiar pentru bulgari. Asa ca
chemau tot pe doctorii romani §i retetele le iscalea...
Dr. Bur la. Ajunsesera farmaciile, de faceau numai
retete Dr. Burro,.
Pentru toate astea, adaogate la cele din spital, au In-
ceput 8'64 reclame la « divizia austriaca din Sofia ».
ySi In timpul acesta, starea mea era tot proasta. Tot
nu-mi puteam gasi odihna zi §i noapte. Mereu con-
vulsiuni, mereu svarcoliri, cu desnadejdea cateodata
Ca n'o sa ma mai vad mai bini§or. Ma tot mutau din
pavilion in pavilion. Asa aveam tot felul de tovaragi

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 101

romani, §i turci, i bulgari, §i Barbi. Noaptea mai

fiii

ales fi auzeam gemand in toate limbile Balcanilor: Of

ziceau romanii, aman turcii, umre (mor) bulgarii.
Mai auzeam pe unul spunand parca pe latinefte, mirum,
Ma intrebam, cine putea spune pe latineste ca e mi-
nunat, ca de minunat, nu mai avea cum sa fie mai
minunat §i tocmai mai tarziu m'am lamurit, ea nu
vorbea nimeni latine§te, ci numai un biet sarb ofta
pe limba lui: umirum (mor). Un roman, dupa ope-
ratie numara mereu: unu, doi, trei, pang la noua,
cum numdrase sub masca de cloroform.
Acesta era unul slab, prapadit, soldatul Hodorog, de
prin partile Brailei. A §i murit, chiar cum 1-a operat.
Parca-i vad chipul ca de ceard, in care deabia mai
ardeau infundati ochii, cari mai aruncau, totuO, parch'
o rugaciune muta. Erau altii mai u§or raniti, care
mergeau spre bine. Era un oltean Dinca, flacau voinic
§i potolit. Avusese un picior rupt, dar osul se fiersese
la lot, qi piciorul chiar n'avea sa-i ramana mai scurt
prea mult.
« Ia o sa merg §i eu, de pared' tot oiu purse la po-
rumb spunea el, vrand adica sa arate ca §chiopa-
»,
tarea n'o sa fie mare lucru. Era dintr'un loc, unde
se seamana porumbul in cuiburi, cuiburi, ca fasolea,
de unde-i venise sa spun. a§a.
« Apoi am avut la mine, domnule, am avut bani,
bani multi, fo trei zece de ruble §i-i ascunsesem bine,
fi cusesem in betelie ».
- 4 Cat ai avut, ma Dined? ».
« Trei zeci de ruble, domnule »,

www.dacoromanica.ro
102 ZILE DE LAZARET

« Cum ruble, mai Ding?».

« Trei zeci de bucati de argint de doi lei noui,
nouti, cu zimti, a§a, ca pentru vreme rea. ySi mi-au
prins bine, nu mi i-au gasit bulgarii §i m'am olejit
qi eu cu ei. Ba, pe urma, vazandu-ma a§a de norocos
la ascuns, mi-au mai dat §i altdi sa le in banii, mi-a
dat §i saracul sergent de dincolo, din pavilionul dela
poarta, din salonul al mare ».
Cad In spital mai zacea un roman, greu ranit, un
sergent.
Baiat tanar §i frumos ca o cadra zacea mut aproape,
nevoind nimic, necerand nimic.
« Mananca, scumpule, mananca, sa prinzi pu-
teri I » II ruga mereu bunul Burla fiii toti ceilalti, chiar
bulgarii.
Dar sergentul cel frumos ramanea tot indiferent §i
se imputina din zi in zi, pana ce, ajuns aproape de
sfar§it, vieata a mai avut o rabufnire lnapoi §i bale-
tandrul a cerut de mancare. i a mancat grabit §i
mult, ca sa scape, dar era prea tarziu.
Cu cateva zile Inainte de a muri, §i-a adus aminte
§i de banii dati In pastrare lui Dinca §i a trimes sa-i
ceara.
0 infirmiera externa, cea care ¢tia romane§te, era
fiica unui functionar dela o societate de navigatie pe
Dunare, veni Intr'o dupa masa in camera In care
eram eu §i intreba:
« Care e Dinca? ».
« Eu ».
« Sa-mi dai banii sergentului, ma a zis el c

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 103

5i Dinca §i-a scotocit frumos betelia pantalonilor,

de unde a scos vreo 3-4 bucali de ruble q.i le-a dat
infirmierei.
*
* *

Doctorul Bur la Imi spunea mereu ca un hematom,

adica un pumn de sange Inchegat, apasa asupra ore-
ierului meu §i 'Ana s'o resorbi (s'o risipi) acesta, o
sa-mi fie eau, o sa am convulsiuni. Caput mi se invar-
tea pe perna mereu acuma §i pana atunci nici nu-1
clinteam. Piciorul stang de asemenea, de atata Incor-
dare, se Indoia din genunchiu §i-1 aduceam mai sus.
Bur la, dadea patura la o parte §i, aproape cu lacra-
mile In ochi, chema pe polonez:
e Schauen Sie, Stanislas 1 4.
El Imi spunea &á de acuma, mi se trezeqte tot trupul
din amortire, cal ce-a fost mai greu, a trecut. Dar eu
tot nu-mi gaseam odihna sa zac mai lini§tit. Pana
Inteo zi, am spus lui Tanase, sanitarul, sa ma aqeze
pe spate pe un colac de gums qi aqa In sfarqit m'am
lini§tit. ranase, sanitarul, nu era acela§i Tanase, bul-
garul dobrogean. Acesta era un taran din satele de
langa Bucureqti, laptar de meserie. yStiind bulgare§te,
fusese oprit In spital. Ajuta pe roman cat putea,
numai cu locotenentul Popa nu se avea bine.
Locotenentul toata ziva citea §i repeta versuri fran-
tuze§ti dintr'o carIulie populara frantuzeasca, un fel
de antologie.
e Quand je mourrai, mes amis,
*Plantez un saule au cimetiere... »

www.dacoromanica.ro
104 ZILE DE LAZARET

« Ba eu zic, ca tot mai frumos spune Eminescu:

« De-oiu adormi curand,
« In noaptea uitarii,
« Sa ma duceli, tacand
« La marginea marii »,
11 intrerupsei eu.
- « Stie iganul, ce e sofranul », replica iar Popa.
Si nu ne 1ntelegeam de loc, mai ales la inceput
Dupa ce mi-am gasit In sfarsit « poziVa ideala de
zacere », vindecarea mea a urmat vazand cu ochii.
Dupa piciorul stang, s'a trezit mana stanga, apoi
mai greu cea dreapta si Inca si mai greu piciorul drept,
care mi-a ramas pang la urma, tot mai moale, mai
ales din glesna, de unde cadea bleg si fara putere.
Imi urmaream cu mare curiozitate si fericire nerab-
datoare trezirea treptata a trupului meu. 0 prietena
a doctorului Burla mi-a adus mere si eu am fost asa
de mandru, asa de bucuros, cand am putut Linea In
mana, eu, un mar si sa-1 due la gura I Am Intins si
sarmanului Hodorog un mar, dar lui i se si turbura-
sera ochii de panzele mor %ii.
Cu mana stanga imi ridicam pe cea dreapta, mai
tarzie, pang la gura.
Ce noua mi se parea iarasi lumea ! Ca in dimineata
de I Septemvrie.
Stateam iar cu fata In sus, cu ochii in tavan. Pe ferestre
intra soarele dulce de sfarsit de toamna, iar aeropla-
nele nemt,esti bazaiau parch' mai prietenos pe sus....
. . . Dar doctorul Burla tot nu era mulumit. El se

dadea de ceasul morii ca spitalul n'are baie si nicio

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 106

masinuta electrica pentru masaj. Lipsa baiei n'a avut

cum s'o dreaga, dar Inteo zi s'a suit In podul spita-
lului cu barf-ul lui si a cotrobait peste tot $i pe urma
a aparut prafuit, asudat, cu ate de paianjen peste tot,
dar triumfator, cu o cutie In brate. Era o masinuta
electrica veche, cred dela Inceputurile macinilor elec.
trice, la care se producea curentul prin invartirea unei
manivele. A dres-o el, a carpit-o, mai cu sarma, mai
cu sfoara ci a inceput sa-mi faca masaj cu ea. Stanislas,
doctorul polonez, Invartea §i doctorul Bur la Imi punea
electrozii pe maini, pe picioare.
Degetul mic ci cu cel alaturat dela maim stanga
Imi ramasesera tepene, lucii si drepte ca nicte cuie
unde bratul se sprijinise numai In cot, cum stateam
eu culcat pe spate,. amortisera.
Dar cum le-a pus electrodul, degetele s'au Incolacit
pe el ci s'au desmortit. Pe urma masajul meu electric
ajunsese o petrecere pentru tot spitalul. Care mai de
care, chiar din ranitii bulgari, cari se puteau scula §i
umbla, veneau ci Invarteau la masinuta electrica. Acea-
sta, cu cat Invarteai mai repede, cu atat dadea curent
mai puternic, deci mai dureros. Eu tipam, protestam,
strigam mai facet, dar binevoitorii invarteau bdrje, bdrje
(repede, repede) ca sa ma vindec mai repede, chiar
dintr'odatei.
Ei I daca s'ar putea vindecare dinteodata! Neno-
rocirea vine calare, cu trenul chiar, ci de plecat, pleacti
pe jos, daca pleaca. Vindecare dinteodata Visul tu-
I

turor suferinzilor.
*
* *

www.dacoromanica.ro
106 ZILE DE LAZARET

Bulgarii adunasera la urma In pavilionul nostru pe

toti ofiterii raniti. Romani eram numai doi, rus era
unu §i ceilal%i bulgari. Rusul fill cu aproape toti bul-
garii erau u§or raniti. Intre ace§tia era §i un artilerist,
nalt §i rau, mai ales gelos §i cu grija, ca nu cumva
sa se uite vreo bulgarca la not romanii. Toata ziva
venea iji se certa cu locotenentul Popa, dar, cum nu
§tia dead bulgare0e, trebuia ski se traduca In nem-
teste ca sa priceapa locotenentul. II auzeai mereu adre-
sandu-se lui Serafimof, care §tia nemteqte:
4 Ctiji-mu po nemschi... (spune-i pe nemte§te).
Cum mai avea ceva nou, vreo imputare, it vedeam
aparand pe u§a in mers leganat ca o rata §i Incepand:
* Cgii-mu * §i celelalte. Era u§or ranit la calcaiu.
Altfel vesel, toata ziva eolits cu tovara§ii lui de ca-
mera, Ilie Bencef gi Victor Pavlovici Mihailov, rusul.
Pentru ei era o petrecere toata ziva In spital, iar
mai la urma, noaptea, ie§eau §i In ora§. De acolo se
Intorceau veseli, caci dupa cum cantau ei:
4 Vino pia
s I rachia * (Vin beau gi rachiu),
nu se dadeau In laturi dela guleaiu. Rusul insa observa
ca In ruse§te guleaiu Inseamna mai mult plimbare, pe
card ei Intelegeau chef.
Rusul li invatase §i un cantec revolutionar rusesc,
cantec care zicea el se canta noaptea din celula
In celula, de catre toti politicii, In Sibir.
Era singurul cantec mai frumos §i-mi placea sa-1 and
cum se revarsa lin fii melodios, mai Intai pe o singura
voce, desfacandu-se armonios apoi pe doua §i trei voci.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 107

Intr'o sears, veselii bulgari, and s'au tutors din

crag mai cu chef, au venit insotiti gi de ofiteri aviatori
germani bulgarii le ziceau aeroplangii §i ne-au
deschis uga camerei, unde zaceam cei grew rdni(i, intre
sari gi un bulgar, student in Elvetia, la Zurich, ca sä
salute pe prietenul for bulgar. u Aeroplangiii * nemti
insa au declarat repede ca nu trebue sa vorbeasca gi
cu noi, cei doi romani (nicht sprechen). A fost singura
manifestare dugmanoasa a germanilor pe cari i-am
intalnit in Bulgaria.
Artileristul cel gelos pe vizitatorii cari veneau din
crag pentru noi gi mai ales, pe vizitatoare, mai intai
le-a bombanit mai in surdina, apoi le-a ocarit mai tare,
pans ce intr'o lima zi o Joi de primire, -- le-a Mout
un scandal mare gi le-a gonit, caci era o rugine din
partea for sa lege prietenie, sau sa faca ochi dulci unor
romani. A 1 Bulgarii aunt mai turci cleat turcii, sunt
foarte banuitori gi ar fi omorit cred cu pietre pe neno-
rocita care ar fi indraznit sa mearga mai departe. Aga
ca din prietenele mele n'a mai venit niciuna. Numai
tarziu a mai venit odata solia doctorului bulgar, mama
lui Andrei gi a Sofcai, a adus ceva pentru tom, deci
$i pentru mine, §i mi-a goptit repede, ca fiica ei imi
trimete complimente.
Cu mine nu prea aveau ei aga multe de impartit,
cat aveau cu tovaragul meu de camera, locotenentul
Popa. Dintre soldatii acestuia, erau unii bulgari pri-
zonieri gi pentruca el fusese nu prea bland la companie,
acuma se razbunau, denuntandu-1 bulgarilor gi asmu-
Vndu-i mereu in contra lui. De fats cu mine, un bulgar

www.dacoromanica.ro
108 ZILE DE LAZARET

din fotstii lui soldati, care acuma facea pe barbierul,

ha facut ,carpe.
I-am spus dar locotenentului :
« Domnule locotenent, mai bine lass -ti barbs,
decal, &a mai umble asta cu briciul pe beregata dumitale».
Dar Popa era un om cu oranduiala §i muncitor. Osandit
la nemi§care, cu un picior in ghips, toata ziva invata bulga-
re§te. Neavand carte pentru a§a ceva, scotea §i el ce putea
dintr'o metoda bulgara . . . pentru invatat limba germana.
Mai tarziu am inceput §i eu sa invat oarecum mai
metodic bulgareasca de pe cartile bulgare§ti, pentru
invatat limba franceza In liceele lor.
« Hu-ba-vo mo-mi-ce, Kra-si-va gos-pogi-ta (fru-
moasa fats, draguta domni§oara) silabisea in pofida
noastra, veselul Ilie Bencef, u§or ranit §i mai mult
deschis §i bun la suflet.
i el ironiza cum mai facusera §i altii apucatu-
rile rom'anilor de a fi ve§nic curtenitori. Dar Bencef
nu era rautacios. Dimpotriva, chipul lui deschis, cu o
gura cam mare, arata bunatatea.
Era student In drept, insurat cu o invatatoare. Imi
spunea ca ar fi bucuros, data am ramanea prieteni
(era socialist) i data i-a§i mai scrie dupa razboiu. (Era
de langa Plevna, dintr'un sat ridicat dupa 1877 de
Ru§i, botezat chiar cu numele unui general rus).
« Bine, o Ali scriu ».
« In ce limba ? ».

- « Dar pe tine crezi tu, c'o sa gasesc eu sa-mi

- 4 In fraquze§te ».

traduga scrisoarea ? Cine citie la not frantuzelte ? ».

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 109

Si asa legaturile noastre au ramas la atata, la prie-

tenia din spital. « Usor ranitii » si-au Incheiat sederea
In spital. Li s'a dat ate un concediu, dupa care aveau
sa se reintoarca la pozi(ie. Cu parere de rau avea sa
se intoarca mai ales zaplanul de artilerist, cel invidios
pe noi romanii, pentru prietenia sau numai atentia
ce ne-o aratase bulgarcele. 5i si cultivase el o toamna
rana usoara ce o avea In pulpa unui picior. Dar zadar-
nic. Rana se inchisese si, dupa ce ceruse degeaba
sa-i faca si lui masaj electric, ajuns acum la mods In
spital, tot fusese trimis.
In spital cu noi mai erdu ingrijiti §i niste copii de
sateni bulgari, raniti si ei. Acestia, pe camp, fie pazind
oile sau vitele, fie jucandu-se asa la camp, gasisera
obuze si srapnele neexplodate. Se jucasera cu ele,
bombele explodase si-i ranise. Pe unii Ii omorise pe
loc, altora le rupsese ba mainile, ba ate un picior,
doua. Ii adusese In spital cu noi 'i -i Ingrijeau ca pe
once soldat ranit.
Vai de ei, bietii copii 1 Unul, trezindu-se dupa ope-
retie Vara un picior, urlase zile Intregi: « unde e piciorul?
unde e piciorul ? »
Bulgarii ii botezasera bombagii.
Cand la sfarsitul saptamanii, ni se primeneau rufele,
pentru ei trebuiau cautate rufe mai mici, ca pentru
bombagii, iar pentru noi mai maH.
De multe on lnsa, nimereau la noi rufele de bom-
bagii, si la ei cele pentru oameni mari.
*
* *

www.dacoromanica.ro
110 ZILE DE LAZARET

Cum am spus mai Inainte, impotriva doctorului

Burly se ducea de mult o lupta, surds mai intai, mai
pe urma fatisa. Fu chemat dar pentru lamuriri $i jude-
cata la divizia austriaca, la Sofia.
Dar inainte de a pleca, veni pe la mine sa mai vada
unde au ajuns progresele mele, cat de mult m'am
vindecat. Imi dete un creion, spunandu-mi sa scriu.
Dar n'am putut sa fat nicio liters. Nu doar di as fi
uitat sa scriu, dar /liana Inca nu facea toate miscarile.
La Inceput, cand nu puteam Linea nimic in mana, nu
puteam nici sa citesc, caci nu era tine sa-mi Vila car-
tea la departare potrivita si Intoarsa asa ca privirile
mele sa cads pe litere. In spitalul etapelor, un bulgar
dobrogean Imi intinsese odata o foaie de ranit, ca sa-i
deslusesc ce aerie acolo, dar ramasesem de rusine,
neputand sa-i cetesc nimic, caci nu mi-o Linea bine In
fata ochilor. « Na b>, si-mi dete o tifla, « ce fel de baiat
Invatat mai esti si tu? >>.
Atunci vazand ca de scris Inca nu pot, doctorul
Burls m'a ridicat in picioare. Pada atunci statusem
numai culcat. Pe cei din jurul meu, nu-i vedeam decat
atunci cand veneau la mine, iar pe cei culcaIi, nu-i
vedeam decat piezis.
Dar nu am putut, n'am avut putere sa stau in pi-
cioare. Acestea mi se frangeau dela genunchi, acum
le vedeam, cat erau de topite si-mi fugeau de sub
mine. Ametit, m'am pravalit pe pat la loc. Asa pra-
padit cum ma vazusem, cu picioarele frante si uscate
de zacere $i cicatricele dela genunchi de multe on
Buda', cand ma pansa, ma intreba In gluma, data nu

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 111

cumva am fost atlet pe vremuri m'am asemanat cu

sarmanul slabanog pe care-1 vindecase Mantuitorul,
a§a cum era infali§at Inteo icoana dela biserica
dela noi.
« Nu face nimic, scumpule, mai prinde puteri §i
mai Incercam noi, °and m'oiu intoarce dela Sofia )).
Am ramas dar sä mai grind puteri, tot In pozitia
« culcat pe spate >. Dar pozi(ia aceasta de zacere Inca
nu Insemna sfar§itul chinurilor. Era In orice caz o
mare u§urare. Trebuia insa sa mi se ridice capul cat
mai sus pe perine, ca sä pot vedea mai bine In jurul
meu. Noaptea insa, pe spate §i din pricina perinelor
prea inaltate, sforaiam, horcaiam, mai bine zis, a§a
de tare, ca ma trezeam singur.
Incepusem Insa a fura §i ate un ceas doua de somn,
lucru ce nu mi se mai Intamplase de mult. Nesomnul
ma slabise mai mult decat orice.
Daca nu puteam sä scriu, puteam Insa sa citesc.
Mai greu era de gasit carti. Am recitit atunci multe
din cartile mai cunoscute de Alfonse Daudet, Pierre
Loti, Anatole France, apoi cateva traduceri In fran-
tuzqte din Tolstoi, Pu§chin fisi doua traduceri in nem-
1,e§te, una din bulgarul Ivan Vazof, alta din Mark
Twain (aceasta imprumutata dela doctorul polonez)
cii pe deasupra §i un studiu al filosofului francez
Guyau.
Doctorul Burla, cum s'a intors dela Sofia, unde
lucrurile nu mersesera bine pentru el, a venit Intins
la mine.
« Scoala! *.

www.dacoromanica.ro
112 ZILE DE LAZARET

Dar, domnule doctor, aunt desbracat r (aveam

41

numai o cama§a mai mult de bombagiu pe mine).

« Nu-i nimic, scoa1A-te, aqa cum e§ti Uite Sora Cea-
1

murova, flirtul tau (crezi, ca eu nu §tiu ?), o sa to ajute *.

Mi se adusese §i ni§te carji pentru subtiori, dar nu
le-am putut tine §i le-am dat Inapoi.
e Er braucht nicht * (n'are nevoie) se Inveseli
polonezul. 5i m'am sculat. Fiind desbracat, numai cu
cama§a de bombagiu pe mine, ma sfiam.
Dar doctorul Suciu, §i el prizonier dela Turtucaia,
Wand §i el serviciu la acela§i spital, spuse destul
de rautacios :
« Ce ru§ine, ma ? Elle en a vu beaucoup a.
Capul lmi vajaia, talpile picioarelor ma frigeau,
oasele picioarelor parca stateau sa mi sparga talpile,
stateam ca pe ace §i ca sa nu cad am fcicut un
pas, spre sora Ceamurova, ca sa ma prind de bratul
ei intins spre mine, dar ea se Indeparta trasa de Buda,
pe cand polonezul Stanislas venea dupa mine, ca sa
ma prinda la nevoie §i eu dupa ea, incii un pas, Inca
un pas, prin odaie, dandu-i ocol §i strigand mereu,
Sestra, Sestra de teama caderii.
« Craiu mai e§ti, ma baiete I Adevarat roman !
Uita-te la el I Nici nu s'a ridicat bine Inca de jos §i
alp desbracat, a §i inceput sa alerge dupa fete *, In-
cheie malitios tot doctorul Suciu.
Obosit §i ud leoarca de sudoare §i rdzdnd, rcizand
.mereu nervos §i tare, cum n'am mai rds in vieala mea,
am cazut inapoi In pat. La u§a se adunase tot .pavi-
lionul sa vada minunea.

www.dacoromanica.ro
 2ILE DE LAZARET 114

Imi vazusem atunci kii pe cei doi tovar4i de sufe-

rinta. Le vazusem adica fetele §i de deasupra §i, va
spun drept, nu se potriveau cu imaginile ce-mi facusem
eu despre ei, pada atunci...
*
* *

Vestea ea m'am sculat in picioare a ajuns in aceea§i

zi la toti din oraq. A doua zi a venit sa ma vada doc-
torul Nistor.
Pe and statea langa mine §i-mi mai spunea, cum
merge razboiul, se deschide up. §i intra un student
bulgar, care facea serviciul de asistent la farmacia
spitalului §i care nu-mi placea deloc avea ni§te
ochi albaOri reci ca de °lel intra §i zice:
« Monsieur le docteur, l'enfant de ma cuisine est
malade ».
Auzind a§a pozna, am bufnit de ras, ceeace a Infu-
riat pe suparaciosul asistent, care banuia ca rad de
frantuzeasea lui, dar doctorul Nistor fl lin4ti, plecand
sa vada §i sä vindece « pe copilul buccitariei sale »...
...Saracul doctor Nistor I In Bulgaria nu ne-am mai
vazut. Eu am fost In lagar §i el pe la toate lazaretele
§i in combaterea tuturor epidemiilor din Bulgaria.
In iarna lui 1919 1. -am intalnit iar in portul dunarean
de unde eram amandoi.
Eu, acuma singur §i sarac qi muncind din greu cu
lectdi, ca sa-mi adun bani sa ma due la Bucure§ti,
pentru a-mi trece licenta, el la brat cu sotia lui.
Cum era aluneen eu mergeam prin mijlocul strazii.
Doctorul cand m'a vazut, intai nu §i-a crezut ochilor,
s

www.dacoromanica.ro
114 ZILE DE LAZARET

pe urma §i-a rasa soVa pe trotuar §i a alergat la

mine, imbraV§Andu-ma qi plangAnd.
« Tu e§ti, mai baiete ? Prin ce ai trecut §i to 1
Eu, zau, nu mai credeam ca o sal to vad umblAnd, ca
to %i oamenii ». Apoi intorcAndu-se care solia lui:
« Vino, draga, said prezint cel mai extraordinar
caz din razboiu ».
N'au trecut insa nici doua saptamAni §i doctorul
Nistor, care era medic primar al jude %ului, s'a dus
inteun sat, unde se ivise tifos exantematic, s'a imbol-
navit qi la cAteva zile a murit. Parca a§teptase
anume, sa ma mai vada incaodata §i apoi sa-1 ajunga
din urma binele din Bulgaria.
...Dar daca pe doctorul Nistor 1-am mai vazut,
pe doctorul Burla n'am mai avut acest noroc.
Cad divizia asutriaca din Sofia, ca &A curme cu
reclamatiile bulgarilor din Razgrad, it luase de acolo
§i-1 trimisese la Niq, In Serbia ocupata.
Acolo i-am trimis odata o scrisoare prin ordonanta
polonezului Stanislas, ramas la Razgrad In locul lui.
Cu Burla Imi pierise sprijinul, caci el Imi spusese ca
o sa ma %ilia in spital 'Ana la Incheierea pacii.
Fara el, nu mai era tine sa lira piept lui Mustacof
§i lui Bai Chiro.
Se intelege, ea cel dintAi lucru ce 1-am facut, dupti
terminarea razboiului, a fost sa ma interesez de doc-
torul Burla.
Dar binefacatorul meu murise. Murise la Niq In
Serbia, impu§cat ca treideitor, dupa unii; rapus de o
grea §i fulgeratoare boala, dupti al %ii.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 115

Ce sa mai comentez moartea aceasta?!

Cum am rAmas atunci inmarmurit §i mut, w raman
lntotdeauna, cand ma gandesc la el.
Se vede Ca moartea, ca sa se despagubeasca §i ea,
ca doctorul Burial ma smulsese din ghiarele ei, 1-a luat
pe el in schimb.
*
* *

In spital am mai avut un scurt rAgaz. Am fost

adunati toti cei patru ofiteri raniti cari mai ramasesem
Intr'o camera cu patru paturi, unde am facut sarba-
torile Craciunului 1916, cei 3 jucand carti on table,
eu privind. Din cei patru, eram doi roman, unul
bulgar, K. Serafimof dela i§tov, de langa Dunare ci
al patrulea praporcicul rus Victor Pavlovici Mihailov.
Rusul era un baietan blond spalacit, cu dintii stricati
§i cam prostanac. Cred ca facuse In Rusia doar vreo
ccoala medie, caci n'avea nicio cunogtinta mai deo-
sebita §i nici nu pricepea alta limba decat ruseasca.
Invatase §i el de buns seams bulgare§te, cum
Invatasem §i not romanii §i ne intelegeam acuma cu
totii In limba gazdei. Cu Serafimof bulgarul ne cion-
daneam toata ziva In nemteqte eu mai putin, loco-
tenentul Popa mai mult. Serafimof, patriot qovinist
ca toti bulgarii, ne scotea mereu ochii cu ce se vorbea,
cu ce se scria, In ziarele lor. Atunci am vazut bine de
tot ce inseamna ospitalitatea bulgara.
Cand se ocupase Bucure§tii, vlajganul de artilerist
sarise numai decat sa-i anunte doctorului Suciu, bucu-
ria.i doctorul roman, model de eumintenie rabdatoare,
8

www.dacoromanica.ro
116 ZILE DE LAZARET

de masura in fapte §i vorbe, fierbea, 11 vedeam

bine, ca fierbea. Totu§i, s'a stapanit cu greu §i nu 1-a
mai bagat pe bulgar In seama. 0 fi in eles ,Si bulgarul?
nu §tiu, dar 1-a lasat pe doctor §i a navalit la not in
odaie gi i-a spus iar lui Serafimof, ca sal -i spuna lui
Popa:
« Caji-mu po nemschi... utide Bucure§ti, nema
vece Romania*.
(Spune-i pe nemte§te... s'au dus Bucure§tii, nu
mai e Romania).
...Serafimof lua toate ziarele §i ne talmacea qi
noua, cu o deosebita multumire cele ce scriau despre
razboiul cu romanii. Un ziar mai mare Mir (pacea)
a avut luni de zile o rubrical intitulatal Vlascata catas-
trofa, adical Dezastrul romanesc, in care scria vrute
§i nevrute. Din Capitala ocupata fusesera izbiti mai
ales de magazinele cu marfa pentru bai O... W. C.
W. C. za of iteri I (W. C. pentru of i(eri). 5i Intinde -te
paned., sal nu to rupi I
Pe urma subliniau toate elementele bulgare§ti din
limba romaneasca §i numele slave ei spuneau tot-
deauna bulgarefti ale locurilor din Muntenia ocupata.
Aici se ciocnea insa cu mine, care ma sileam sa-i do-
vedesc ea influenla slava asupra noastra nu-i chiar
influenta bulgareasca §i ca nici toate ce se scriu acolo
In ziare nu sunt literal de evanghelie. Placerea mea sal -i
aduc cat mai multe vorbe romane0i de origine lati-
neasca necontestata: ganz lateinisch.
Odata ma intreba, cum de a auzit vorbindu-se
romaneqte in unele sate din Elvelia.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 117

- « 0 fi fost tot bulgare§te !

« Nu, nu. Serios ! Am auzit vorbindu-se romane§te
sau aqa ceva ».
L-am lamurit, ca umbland prin cantoanele Elvetiei,
unde se vorbe§te retoromana, limba aceasta, ci ea
una din cele 10 limbi romanice ii sunase ca ceva
familiar, cunoscut, asemenea limbii romane pe care,
fiind el din i§tov, de pe malul Duna'rii, o auzise adesea,
Vara s'o §tie.
Altadata 11 ataca pe rus (to(i gazdui(ii bulgarilor
trebuiau sa inghita cu noduri) si ne citea despre svo-
nuri de revolui,ie in Rusia.
« Vestnicarsca rabota », adica nascociri gazetare§ti,
comentai eu.
« Al ne I Ima mnogo pricine s. (A, nu. Sunt multe
cauze), a adaogat rusul. M'a izbit aerul serios cu
care vorbise acesta.
Adevarat! Peste vreo doua luni izbucnea revoluVa
rusa.
Dar data tovara§ul nostru de cameral era aca de...
delicat, am gasit in schimb simpli soldati, cu mai
multa omenie.
Mai inainte ma tot vizitase dintre raniVi bulgari
din alte camere, un soldat de prin partile Vratei,
Stanef, care etia romane§te, poate o fi fost chiar roman.
Inainte de a veni pe la mine (pe vremea cand iar
mi-era rau, cand aveam tovara§i greu raniV, ca Ho-
dorog), it tot auzeam cantand toata ziva, despre un
pops; despre Sucri-Pala, comandantul turcilor in pri-
mul razb9iu: b.alcanic, .0 melodie cam tkalg'anatali care

www.dacoromanica.ro
118 ZILE DE LAZARET

aducea cu muzica noastra bisericeasca. Canta si se

tot poticnea mereu tntr'un loc, iar mie-mi venea sa
raci de el. Para intr'o zi m'am trezit cu el in odaie.
Era un baietan balan si simpatic, cu buza de sus,
pe care deabia-i mijea o must* alba de blonds, mai
umflata, ceeace-i dadea un aer de copil suparat, care
a pus buza, In doua carji si cu un picior spanzurandu-i
din genunchiul Indoit. Intra In odaie si zise frumos
buns ziva pe romaneste, apoi, apropiindu-ae de mine:
e Ei, cum merge, bre /rate?
Nu stiam ce sa cred. Pe urma, el imi spuse multe,
multe. Era de pe la Vrata, unde sunt bulgari mai
blanzi, nu cainosi ca cei de prin pantile unde ne arun-
case soarta sa zacem.
Rautatea celor de pe aici s'ar fi datorit dupa el
amestecului de sange mult turcesc. Lamuririle lui nu
ocoleau, ci spuneau de-a-dreptul, crud:
« Cand mergeau bulgarcele la porumb, pe camp,
turcii... ei la noi, Ia Vrata, altfel sunt oamenii, mai
buni, nu caini ca turcii astia de aici ».
Mai era altul, Abagef, negustor de prin partea locului,
dar om bun si blajin, cu un chip parca obosit.
Ma rugase sa-1 invat romaneste. Apoi imi aratase
mai tarziu un caiet pe care-i scrisese un bulgar prieten,
fost gradinar prin Romania, cantece si romanIe roma-
nesti la mods. In caietul lui, pe care mi I-a aratat ferit,
erau scrise, nu cu slove chirilice, cateva din cantecele
de pe la 1900, 4 Cine bate noaptea la fereastra mea? *,
« Aseara in grading * §i altele de acela§i fel. N'am stricat
inima omului, spunandu-i ca aunt canteoe de mahala,

www.dacoromanica.ro
 ZILE bE LAZARET 119

ci 1-am ajutat sa le descifreze gi serise, le §tia pe

dinafara, dar, desigur, le mai pocea el nitel. «Asealei'n
grading » a spus papa la sfar§it.
Cu toata ciuda §i gelozia bulgarilor, Romania li
cultura romaneasca a fost totdeauna un miraj pentru
ei, iar gradinarii for Intorqi din Romania, °data cu
baniqorii adunati dela noi, au mai dus §i ceva cultura,
oricat s'ar fi scuturat ca nu, gazetele lor, pe vremea
razboiului. De bung seama, nu nimereau tocmai ce e
mai bun §i mai de pret, dar cam a§a se intampla
lntotdeauna.
*
* *

Inainte de Craciun veni la spital, ca sa-§i vada

baiatul ranit, tataI lui Serafimof. Era un bulgar ma-
runtel §i vioiu.
De§i om chiabur, umbla In haine groase de aba §i
venise cuminte cu dasaguta lui atata drum.
Vazanduli baiatul In odaie cu romani §i ru§i, se
opri in u0. mirat §i spuse zambind rautacios, ca ofi-
Ierii romani prizonieri la bulgari dela Tutracan, acuma
fac §osele In Bulgaria ciucat camdc, sparg piatra
Era tare inveselit de aceasta. Apoi afland numele
locotenentului Popa, spuse:
« He, palinte, palinte ».
Ne mai spuse mai In urma, ea fii-su sa faca bine,
sa se inzdraveneasca bine, sa nu se cunoasca cumva
ca i-a fost piciorul rupt, caci altfel nu mai are ce cauta
In casa lui, sa -1 tacit de rufine. Aceste vorbe cazura
grew ca plumbul intre noi tli pe mine ma lovira mai tare,

www.dacoromanica.ro
120 ZILE DE LAZARET

caci simjeam eu, cum am sa ma tntorc, deli parca

nu-mi venea sa cred, c i §i ai mei or sa judece tot a§a
de... bulgare0e.
Ei, dar in privinta asta, parch' mai poti fi vreo-
data sigur !
Dintre fo0ii raniti bulgari veni sa ne vada un inva-
tator, care, in concediul medical, fusese §i la Bucure§ti.
« Bre, malac Parij I » (mic Paris).
In Capitala noastra intalnise din Bulgarii a§ezati
mai de mult acolo.
Ce puteau sa fie §i aceOia ? Bragagii, laptari. Toti
i se plansesera ca uitasera bulgareasca.
Apoi 4mi arata un pachet de tigari, In cutiuta de
tinichea, pe care el o folosea ca tabachera, §i ma ruga
sa-i talmacesc ce scria pe cutie.
« Mir of Bucuresti 1913 ». (Pacea dela Bucure§ti
1913).
Cand auzi aceasta, bulgarul se Inro§i de ciuda, parca
ar fi fost palmuit, scoase repede cutita§ul si rase ins-
criptia.
Fara sa caut, avusesem o satisfactie.
Dar Serafimof, ca sa se rasbune, ne ceti declam and
cu patos, o poezie de Ivan Vazof, In care maaarele
poet bulgar isi batea joc de Romania. Zugravea, ma
rog, banchetul pacii din 1913 dela Bucure§ti §i, opu-
nandu-1 decaderii Romaniei din 1916, termina strofele
cu refrenul: code e domachina? elide e domachina?
(unde e gazda ?).
I -am replicat qi eu, cum am putut, mai :nemte§te,
lna _bulgare.§te,_ c6. _Romania fusese. domachincti aclic4

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 121

gazda pentru Vazof, fugit de turci §i oplolit, prin

Braila noastra, Inainte de 1877.
Poezia, de altfel, suna ca o poezie humoristica. dela
Veselia noastra.
Vezi, tot avea dreptate Bencef, care, vazandu-ma ca
ma caznesc cu o traducere In nemle§te din Vazof
(Die Bulgarin); aratase dispret pentru el, spunandu-mi
ca lui Vazof 4i placuse mult in tinereIe « Phicerile
solitare I o.
...De sarbatori, primiram din ora§ mancari mai
bune, In spital ne Linea acuma numai In fasole
dela un pops bulgaresc, pops cu o fats de maritat
(Serafimof era cautat ca ginere, dupa cum chiar el
ne spunea). Dar scrisoarea de mulpimire tot un roman
i-a dictat-o. Locotenentul Popa i-a compus-o In nem-
te§te §i pe urma bulgarul §i-a tradus-o In bulgare§te.
Parandu-i-se ca eu zambesc de treaba asta, Serafimof
mi-a spus Intepat ca bulgarii n'au vreme pentru flea-
curile politetii.
Adevarati
* * *

La sfantul Ion era ziva locotenentului. Numai vad

pe Abagef apropiindu-se cu o calla de apa rece, pe
care i-o turna pe nea§teptate lui Ivan In cap: Va In-
chipuiti, sperietura bietului om, udat leoarca pe gerul
Bobotezeil
Dar a§a este obiceiul bulgaresc de a se felicita de
ziva. onomastics, .sa nu credeti cumva,- ca Abagef
Meuse vreo. gluma proastal

www.dacoromanica.ro
122 ZILE DE LAZARET

Dealtfel Abagef era om bun qi cum se cade, cum am

mai spus.
A invatat el romane§te cu mine, cat a invatat, apoi
deodata mi-a spus:
« Nu mai vreau sa invat. Poate ca maine mor.
Ce-o sa folosesc atunci daca oiu ti o limba mai mult ? ».
Cam la fel am judecat §i eu mai in urma, mult,
cand, in lagar m'am lasat, dupa a §aptea lectie, de
invatat singur engleza.
*
*
*
Unul din ghimnazi§tii bulgari avea, ca multi §colari,
un aparat fotografic. Ne-a fotografiat dar pe toti
ranijii cu surorile alaturi. Langa W erther statea bine-
inteles Loti.
Dar cum n'aveam nicio imbracaminte, eu am pozat
fn halatul spitalului §i cu capul gol n'aveam ce
pune in cap afara, pe ger §i cu zapada cat casa.
Afara, caci fotograful amator avea nevoie de spatiu
§i lumina, pe care nu le gasea in chitimiile spitalului.
Fotografia insa n'am mai avut vreme s'o iau, caci
a doua zi chiar a venit ordinul de plecare din spital.
A§a, pe tacute, pe nesimtite, a venit ordinul. A§a
lucrau bulgarii. De dimineata deci ni s'a mai dat doar
un ceaiu §i acesta dela buna sora Ceamurova §i
ni s'a spus sa ne imbracam, caci aveam sa plecam fara
intarziere.
« Bine ! SA' ne imbracam».
--- a Adu hainele », porunci un gradat bulgar, care
venise cu ordinul dela comenduirea garnizoanei.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 123

Hainele noastre erau la magazia spitalului. Ale loco-

tenentului Popa se gasira: o manta de trupa, o tunica
la fel, amandoua destul de bune. Numai pantalonii
erau manjiIi de tot de sange si spintecati la un picior,
la cel care fusese rant. Dar In sfarsit, de bine, de ran
avea cu ce sa se imbrue.
La mine insa era jale. In magazia spitalului nu se
mai gasea nimic din hainele mele. La drept vorbind,
nu dadusem acolo cleat o tunica de postav verde,
dar noua de tot. Avea doar doua gauri la umarul
drept, unde fusesem Impuscat cand zacusem pe camp,
iar maneca dreapta fusese spintecata toata, ca sa mi-o
poata desbraca atunci cand ma pansasera intaia data.
Altceva nu mai predasem la magazia spitalului. Man-
taua mostenita de mine la Silistra dela plutonierul de
trupa roman Petcu imi fusese furata la spitalul eta-
pelor, poate de Tanase, bulgarul dobrogean, iar ghe-
tele mi le luasera chiar din spitalul din Parachioi.
La magazia spitalului insa si tunica mea Mouse pi-
cio are.
Cu ce sä ma imbrac asa dar acum la plecare?
« Sail dea dela spital ceva, domnule... Sa-ti dea
rufele, ciorapii si sa-ti mai dea si niste haine, ca doar
n'o sa pleci In pielea goala )), spuse bunul sanitar
Tanase Ilfoveanu.
Dar Bai iStefan, economul pavilionului de ofiteri,
venise foarte hotarit sa ma desbrace de rufele spitalului.
Bai Stefan semana mult cu salbatecul Bai Hristo dela
Alfatar, fara sa fie chiar asa de °Enos. Dealtfel si
natura parch' n'a fost prea darnica fats de bulgari.

www.dacoromanica.ro
ira ZILE DE LAZARET

I-a fabricat mai mult in serie, de seamana unul cu

altul toll uriti.
Bai Stefan sustinea §i desigur avea dreptate ca
el nu poate da rufele spitalului, caci el a iscalit pentru
ele, le-a luat cu inventar. Avea §i el dreptate, cum
aveau §i ceilalti, care venisera cu porunca sa plecam.
Aveau toti dreptate, numai eu n'aveam, ba mai bine
zis, n'aveam haine cu ce sa ma Imbrac, cat despre
dreptate... nu era s'o gases° chiar la bulgari.
Ce ne facem dar? Tanase se ruga mereu de Bai
Stefan sa nu ma desbrace, dar bulgarul Incapatanat
lmi §i smulsese de pe mine ni§te pantalona§i albi de
flanela de casa, cum se (Muse la tori ofiterii sa poarte
pe deasupra rufelor.
Bai Stefan tragea de pantalonii de flanela §i mai
voia sa mi-i desbrace §i pe ceilalti, Tanase tragea §i
el spre mine.
« Ia-o mai inset, ea to tai in briceag*, fi spuse
Tanase bulgarului pe romanete.
« Briceag, briceag, az ne reizbiram» (nu inteleg),
striga bulgarul §i da sa ma lase cum ma Meuse mama,
cand aparu pe u§e Sestra Ceamurova.
Acum vazui ce poate venizelista.
Caci sora cea inimoasa, dupa ce Intelese cum
stau lucrurile, izbucni indignata intr'un potop de
vorbe repezite, din care prindeam doar vorbele,
care se tot repetau: scam (ru§ine) §i hristian (cre§tin).
Venise §i domachina spitalului, faimosul sergent' Az
znam vsicico, dar tuturor le %inea piept ca o leoaica
.Ceamurova,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 125

Mi s'au dat deci rufele de pe mine, fara pantalonii

de flanela. Ciorapii de lana pe care Bai Stefan mi-i
§i scosese din picioare, mi-i punea acuma la loc Sestra
Ceamurova. Pentru lntaia ma Indraznise 86-mi faca
un serviciu, dar trebuia sa plec §i eram numai eu,
Tanase §i ea In odaie. Sta aplecata pe patul meu 0,
cum se caznea sa-mi lncalte ciorapii, Ii vedeam o cuts
adancindu-i-se pe frunte Intre sprincene §i gura cam
stransa intr'un colt, accentuandu-i §i mai mult umbra
de mustata de pe buza de sus. Pe genele lungi se adu-
nasera parca ni0e stropi.
« Se vede Ca sora a trecut pe la bucataria spita-
lului qi a nimerit tocmai cand taia ceapa », spuse Ta-
nase, zambind pe sub mustata.
Dar Ceamurova se scutura §i, incruntata cum n'o
vazusem niciodata, 10 vedea de treaba mai departe,
ajutandu-ma la Imbracat.
Dela magazia spitalului Insa mi se adusese ni0e
zdrente.
Pantaloni bulgare0i de trupa dintr'o stofa cafenie,
tunica la fel. Dar tunica mai avea ni0e epoleti de
postav rop.
«A, asta nu, &a nu sunt ordonanta ».
« Nu domnule, w e uniforma bulgareasca de in-
fanterie. Dumneata nu e§ti tot infanterist? n, ma liniilti
Tanase.
« Bine, daca zici to a§a, Tanase », ma resemnai eu
1mpaciuitor.
Pe urma in picioare mi se pusera bocanci romane§ti,
dar vechi §i buni de reforms si de doua marimi. Cel

www.dacoromanica.ro
126 ZILE DE LAZARET

pentni piciorul drept avea o piele tare cd scortoasa,

numai bung pentru piciorul cel bleg.
Curat vorba: Unde-i ata mai subtire...
Dar mai trebuia §i manta! Mi s'a dat una austriaca
veche, fara captu§eala, numai o foita de ceapa. Co-
loarea ei dela Inceput din cenu§ie se prefacuse lntr'o
coloare pamantie amestecata cu rama§ite de sange. 0
spintecatura lungs din fats fusese cusuta grosolan. Mi
s'a mai 'dat §i o §apca bulgareasca de pus In cap.
A§a echipat parca eram prins de pe garla. ySi eu care
cautasem Intotdeauna eleganta I...
« Pe tine ai scaldat ma, on mai bine zis, pe cati
ai scaldat ?» spuse rautacios Popa, cand ma vazu a§a
OAR, cu efecte dela trei armate, caci pans atunci el fusese
absorbit cu propria lui gateala.
« Nu-i nimic, domnule Sandu » ma consols Ta-
nase... « omul frumos, tot frumos fi calare f i pe jos *.
Apoi tot Tanase a mai adaogat §i flanela lui, pe care
§i-a desbracat-o §i mi-a dat-o mie, ca prea eram gol.
Dar cum stateam In picioare langa pat, am avut
un fel de ameteala, am bolborosit ceva cu chipul stram-
bat qi alb §i am cazut pe pat le§inat (racisem la cap
In ajun, pozdnd cu capul gol, fotografului).
Cand m'am trezit erau langa mine speria %i §i doc-
torul Suciu f}i Loti. Doctorul care-mi daduse ceva sa
ma trezesc, Imi spuse hotarlt:
- 4 Tu nu pleci. Auzi ? ». Apoi pleca.
« Ce-a spus doctorul? », ma Intreba Sestra Cea-
murova.
« Ca nu trebue sa plec ».

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 127

o Ei *, §i ofta greu, « din nefericire, asta nu lie

trebue sa .ti-o spund *.
Apoi dupa o pauza:
u Da parch' 1-ar asculta cineva ? Adio Werther, s:a
fii sanatos, sä dea Dumnezeu, adio *. ySi tot Incruntat6
fugi repede, prin alte paili ale spitalului.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A 11-a

www.dacoromanica.ro
 I
La poarta spitalului, unde sosisem pe targa c&teva
luni mai Inainte, ne arAepta o sanie. Sania, cu un
bulgar dobrogean pe copra, bulgar mai de treaba, om
gospodar In satul lui, ne duse mai Intai la un coman-
dament militar, apoi pe sears la gars, de unde aveam
sa plecam la umla, la comandamentul diviziei.
Trenuri rare unul pe zi cu Inghesuiala mare.
Dupa o a§teptare de o noapte In gall, unde cunos-
cusem pe un soldat bulgar, §ef socialist ne tratase
chiar cu bere abia gasiram loc Intr'un vagon de
marfa, dar fara u§a. Loc am gasit, numai datorita
sentinelei, care ne pazea cu baioneta la pupa, sei nu
fugim.
La Sumla, la divizie, un ofiter bulgar cam bondoc
se uita la mine pe Fiala §i-mi spuse:
« Ma, to e§ti de-ai no§tri. E§ti bulgar. Din ce loc

-
e§ti ? *.
« Nu sunt, domnule maior s, facui eu. Ii spusesem
maior, socotindu-1 dupa burta, altfel era numai loco-
tenant. e Nu sunt bulgar. Numai hainele de pe mine
sunt bulgare0i, ca ale male s'au pierdut. Eu sunt din
vechea Dobroge (ot stara Dobrogea) ».
se

www.dacoromanica.ro
132 ZILE DE LAZARET

- 4 Apoi atunci tot bulgar e§ti. In Dobrogea Bunt

numai bulgari ».
K Da? N'am §tiut asta Ora acuma ».
Atunci grosul se supara §i intra cu not in biroul,
unde se hotarau lagarele prizonierilor §i §opti ceva la
ureche comandantului.
A§a am fost trime§i la Karjalia, cel mai departat,
cel mai urgisit lagar din Bulgaria, unde se trimeteau
spre pedeapsa toti prizonierii nesupu§i.
Mai pe urma, locotenentul Popa 'Idea mereu de mine:
- 4 Stara Dobrogea. Numai bulgari #.
De altfel w aunt bulgarii. Laudaro§i grozay. Unul
din gimnazi§ti Imi spunea cu deosebita mandrie, ca
bacteriologul Mecinikof botezase fermentul iaurtului
t bdlgarschi batil #, vrand sa dea de sigur o explicatie
calitatii bune a iaurtului bulgaresc.
Pe lAnga laudaro§ie, bulgarii ar vrea repede sa to
§i bulgareasca. Chiar dragalap mea prietena, Sofca,
dupa ce ma punea sa spun dupa ea cate o vorba, doua
bulgare§ti §i mai pe urma chiar fraze, mirandu-se ca
rosteam repede, aproape Vara greys, imi spuse odata,
spre hazul tovaraplui meu, locotenentul Popa:
4 On dirait que vous avez pane le bulgare, dans
votre enfance ».
(< Non mademoiselle. Je n'ai jamais pule ni en-
tendu parler le blgare, jusqu'a present ».
Dar tocmai atunci sosi Bencef, care-mi facu glumet
cu ochiul §i se puse, dupa obiceiul lui, sa silabiseasca:
- 4 Pi-le, An-ghel-ce 1 » (Puiule, ingeraple) §i
imi sperie prietena care nici nu mai dete prin spital

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 123

de loc, mai ales ca ci mai Inainte o speriase Itli artile-

ristul cel r6u.
Data mi-ar fi dat prin minte vreodatli sa ina bucur
de poliglotismul meu, apoi la spitalul din Hascov m'ar
fi lecuit un medic rus (georgian din Caucaz), prizonier
§i el, cules din Serbia, ce spuse zembind, celor care-i
atrasese atentia, ca eu vorbesc §i toate limbile Ba lca-
nilor, a asta nu-i mare lucru, car le perroquet aussi
parle plusieurs langues.
*
* *
NIa la plecarea trenului din Sumla, am stat mai
Intai intr'un fel de bordeie In zapadA, ca de troglo-
diii, unde erau numai ru§i (trupa). Ace§tia se bucurau
de un tratament mai bun ci se aqezasera gospodare§te
la iernatic. Mi-amintesc a §eful ler, un feldwebel de
cazaci, Imi spunea multamit, cä de acum a sapat de
grija eazboiului, de acuma poate a§tepta In lini§te
Incheierea pa'cii, eaci de luptat an sä lupte altii.
Pe urma am mers la gara oraplui, unde am a§teptat
mult Intr'o odaie rece, care se umplea din ce In ce
cu soldati bulgari, cell sfAr§isera concediul ci se In-
torceau morocanoqi pac na pozige (iar la front).
De aceea, de sigur, au Inceput 8'6 Injure mai Int&
inset, apoi tot mai tare, pe roman. Si cum romani
eram noi, eu liti Popa, se tot strangeau In noi mereu.
La drept vorbind, eu ca eu, nu be prea scream In
ochi, cleat data voiau sa cerceteze mai amgnuntit
uniforma mea ciudata parca eram, cum am mai
spus, prins de pe garla pe and bietul locotenent

www.dacoromanica.ro
134 ZILE DE LAZARET

era Imbracat in verdele romanesc gi Area numai cleat

In ochi.
Vezi, ca Incepuse pe frontul romanesc sa le mearga
mai greu, nu gaetan ca la inceput. Incepusera §i ai
no§tri sa deprinda me§te§ugul razboiului gi bulgarii o
simteau acuma. De aceea, soldatii din gara Sumla
voiau sa se rasbune pe noi.
Eu ma uitam la ei §i ma intrebam, cum o BA se sfar-
qeasca treaba, dacil n'o veni trenul, sa ne scape, cand
un soldat bulgar cam tuciuriu gi buzat ne lua partea,
izbutind sa-i mai lini§teasca putin. Era un dezertor
dela noi, de fel, chiar din satul bunicului meu de
pe tata, un sat dintre baltile Dunarii, In spre Galati,
sat vestit prin imprejurimi, caci nu putea sta niciun
strain acolo, Intre tartaoni, aka li se spunea sate-
nilor de rani lor.
« Tartaonule*, Imi spunea la necaz mama, cand
mic copil faceam vreo pozna.
Tartaonul meu din gara Sumlei fugit din Romania
de armata, trecuse in Bulgaria, unde -i intocmise o
gospodarie. Dar §i aici la bulgari, razboiul YI silise sä
faca lucrul, de care fugise dela noi: armata. Lupta
acuma Impotriva romanilor §i nu on tragere de inima.
Afland tine sunt, s'a bucurat, ca'ci cuno0ea pe
tata.
« Apoi, eu 11 §tiu bine pe Nenea Sandu », spuse el.
El 4i lini§ti pe bulgari, spunandu-le acestora, ca noi,
cei doi romani, nu eram vinovall de razboiu, la urma
urmelor, cad nu eram niciunul, nici Bratianu, nici
Take Iones cu.

www.dacoromanica.ro
 ZILB DE LAZARET 135

4 Da, da. Verna e: Brativan i Take Ivaneseul Te

sa vinovni I
(Adevarat e: Bratianu §i Take Ionescu, ei aunt vi-
novati).
§i bulgarii 1i i pedepsisera: le bulgarise numele.
...Cu vreo 10 ani In urmA, m'am trezit cu soldatul
din gara §umlei acasa, rugandu-ma sa-1 ajut ca BA
scape de pedeaps6. Lui i se urlse In Bulgaria ci se
1ntorsese iar In Rom&nia. Dar aid bocluc 1 Avea BA
rAspundA pentru dezertarea cea veche.
Cu bucurie 1-am ajutat, cu ajutorul unui prieten al
meu, ajuns avocat priceput In astfel de procese §i a
fort amnestiat.
* * *

In sfargit veni i trenul. Ne duse panA la Plevna.

Plevna noastra mi-a pArut un crag polar. Ger mare,
viscol ci zapacia In troene cat casa. Toata noaptea am
tremurat late° magazie, unde trebuiau sA se adapo-
steasca soldatii, In trecere dela ci spre front. Li se mai
dadea ci c &te un ceaiu cald, dar care trecuse numai pe
Itinga zahAr. Din gall ne gonise un ofi %er bulgar, ai
carui ochi erau jigni %ima rogl de privelistea unor
prizonieri. Sentinela noastra, care primise ocara, ne
luA In trap spre magazia de sanduri, mai mult, 1m-
pinglindu-ne, aca ca eu ma fAcui gramada jos In zä-
pada. Si nu ma ajuta nimeni sA ma scol 1
Abia Intr'un tarziu vreo doi civili ma ajutara sa
ma ridic (land din cap g&nditori. In sftulit iar In tren,
iar in vagon de marfa, ptInA la gara 11/1ezdra, uncle

www.dacoromanica.ro
136 ZILE DE LAZARET

trebuia sa schimbam trenul. La Mezdra, rusul Victor

Pavlovici Mihailof se desparti de noi, fiind trimes
intr'un lager mai bun gi mai apropiat, anume pentru
ru§i. Dar qeful Orli Mezdra era un om mai de inima.
El hni mai bosoli putin §apca bulgareasca din cap, ca
s'o mai transforme lntr'un fel de capca de calatorie,
crucindu-se Eli el de Imbracamintea mea. Cum a sosit
trenul, s'a suit cu noi, nu In vagon de marfa, ci de
persoane §i s'a rugat de soldati §i ne-a 'lent loc. Cu
greutate fill., aratandu-ma mereu ca pilda sau chiar
perspective pentru ei a razboiului, dar tot ne-a
gasit un capat de banca.
Am trecut §i Balcanii munti frumorii eram acuma
la caldura, In vagon cu ferestre §i aveam inima sa ma uit
§i afara, §i a doua zi dimineata eram la Sofia.
Dela gars am fost dui la comenduirea pieta §i
gazdaitipana una alta la arest. Arestul comenduirii
era In fundul unei cur %i murdare, in doug, camarute
darapanate §i reci.
Cand venisem dimineata, gradatul bulgar dela
poarta, cand ma vazuse, tinandu-ma de sentinels nu
puteam sa merg singur , intrebase:
- 4 ySto ? Toi ne vijde ? ». (Ce, el nu vede ?).
Cei 1nchi§i In arestul comenduirii erau foarte feluriti:
Prizonieri de razboiu, noi , civili din Serbia §i
Macedonia §i soldati bulgari. Dintre ace§tia erau unii
osanditi la munch' silnica, pe ate 10-20 de ani, pen-
tru fuga de pe front. Un regiment 1ntreg de infanterie
21-- dase dosul pe frontul dela Salonic, cu colonel,
cu ofiteri, cu tot.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 13.7

« De ce nu v'a %i predat? » intreba un civil rogcat,

cu un cioc in barbs gi care 'Area mai instarit, cad
avea de toate gi era gi mai bine imbracat.
« Cum era sa ne predam, cand in fa %a noastra
luptau Sarbii. i agtia nu iau prizonieri, Ii omoara
pe toti 1 ».
Civilul inghiti galugca, pentruca el era stub.
Alli soldati bulgari erau In arest in agteptarea jude-
catii, pentruca, plecati acasa in concediu, uitaserd ca
trebue sa se mai intoarca.
Sarbul cel rogcat lua In primire pe unul din acegtia,
care Mouse negustorie de zarzavat in Piata Bibescu
din Bucuregti.
« Aveti voi, ma Romanule, o ta'reva frumoasa acolo
pe deal, langa Sobrania voastra », imi spunea el vorbind
de biserica mitropoliei.
Dar sarbul cel staruitor incepu metodic sa convinga
pe soldatul bulgar, ca mai bine deck, sä uite sä se
intoarca din concediu, sa se predea, °data ajuns pe
front, aci pe front, nu-i afa? este ran, pofi sit fi nzori*.
Acest refren venea mereu. Ceilal %i ascultau indife-
renti, caci pentru unii cei din reg. 21 era o inva-
latura prea tarzie.
Mai era alt sarb Milan de prin partile Nigului.
Acesta gtia romanegte gi m'a ajutat apoi pe drum,
cinstindu-ma In gara Racovschi, la o carciuma, cu un
rachiu tare.
Tqi aresta %ii ne gramadiseram intr'o odaie din fund.
In cealalta ramasese numai un fel de civil, imbracat
prost gi murdar. Chiar de departe se vedea ca e plin

www.dacoromanica.ro
188 ZILE DE LAZARET

de paduchi. Acestia roiau pe el ca furnicile, urc&nd

gi coborind in siruri dese pe gat gi pe cap. Nenorooitul
nici nu se mai scarpina, ci statea prostit locului. Cum
facea vreo miscare, tori ceilalti arestanti strigau la el
si fugeau cat mai departe.
- u Da ne badcisi comita? » (S6 nu fii cumva comi-
tagiu ?) intreba ate unul mai iscoditor. Dar comita nu
raspundea nimic $i ramanea tot stand de piatra.
In sfarsit seara ne-au pornit la gall, in convoiu
patrat, cu sentinele cu baioneta la arms, pe margini,
cum sunt dusi ocnasii la puscarie. Din pricina mea
care nu puteam merge pe jos, ni s'a dat un soldat,
care, pe cei doi roman, ne-a suit inteun tramvaiu.
In picioare, de sigur.
0 doamna vad ca se sward, vine la mine, ma is
de mans $i ma aseaza pe locul ei. Pe urma a &it loc
ci lui Popa.
s Ma, mare noroc mai ai to la cucoanel ySi mai ales
la cele copticele imi strecura apoi in tren, tot in
vagon de marfil, Popa.
In zorii zilei urmatoare am ajuns la Filipopoli. Ora-
sul mi s'a parut deosebit de frumos, in lumina dimi-
netii. Case albe frumoase, vile elegante, cu un euvant,
eel dintai ora' european in Bulgaria.
Dela gara, garda a rechizitionat pentru mine o sanie.
Asa ca am ajuns inaintea convoiului la gazda.
Dar stiti unde era gazda ?
La inchisoarea orafului. . . Gazduire bulgareascal
Pe noi, cei doi romani, ne-au dus la Corpul de garda,
iar pe ceilalti in celule. E drept ca unii din convoiu

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 189

urmau sa ramana chiar la aceasta Inchisoare, Bali faca

osanda. Osanditii din reg. 21 infanterie nu Incapeau
toti Intr'o pu§carie 0 fusesera impartiti pe la toate
pu§cariile Bulgariei. Cativa au ramas la Filipopoli,
vreo doi au mers mai departe cu noi.
Ofiterul bulgar, comandantul garzii, §i ajutorul lui,
tot elev §i el, erau oameni tare de treaba. Ofiterul vor-
bea o frantuzeasca desavar0ta, fa'ra pic de accent
strain. Nici el, nici ajutorul lui, nici n'au pomenit
macar de vreo du§manie 1mpotriva noastra, nu ne-au
imputat nimic, cum faceau toti bulgarii numai dectit,
cum ne vedeau.
«Hei, Brativan i Take Iveinescu», a§a ne atacau
mereu bulgarii, cum eram noi doi. Si dupti asta urma
o lnjuratura grozava... dar la persoana III-a, ceea
ce ne facea sal radem. Si atunci bulgarii iar ne 1njurau,
noi iar radeam, 'Ana dadeau cu ce apucau In noi,
dupa care nu mai radeam, caci loviturile nu mai mer-
geau la persoana III-a, ci chiar la noi.
Ofiterii garzii ne-au dat noua mancarea adusa for
la pranz. Dar gazduirea aceasta prietenoasa a fost
curmata brusc de schimbarea garzii. S'a schimbat
g- arda, au plecat §i ofiterii cei omeno0. Le-au luat locul
ni0e boccii.
Ace0ia au trimes numai cleat pe soldati, can, cu
patul pu0ii, ne-au Impins gi pe noi catre una din celu-
lele mai mari.
« Haide », caci a§a 10 incepeau totdeauna bulgarii
poruncile.
* * *

www.dacoromanica.ro
110 ZILE DE LAZARET

Si ac4a ne-am trezit intr'o odaie mare, cu un pat

comun a§ternut cu rogojina patul cat jumatate
odaie, cu un hardau mare §i o caldare intr'un colt,
pentru nevoi,
Pe pat erau vreo 7-8 inchifi. Cativa erau in uni-
forma de pupariagi §i unul era civil §i chiar binilor
imbracat. Prin dreptul unei ferestruici zabrelite
bine, se vedea plimbandu-se sentinela cu baioneta la
arms.
Popa era tare abatut de aceasta Intorsatura a lucru-
rilor. Eu, mai cu curaj ma mir, ce ma gasise ?I
Ili spuneam:
a Ei lash', nu-i nimic. N'o sa gam doar aici*.
Atunci civilul, care ne urmarise cu bagare de seams,
and intrasem, intreba:
<< Vous parlez l'italien, monsieur? *.
Din cale afara de surprins, am dat sa-i raspund da
pe italieneqte. Dar la repezeala, de emotie, n'am ni-
merit sa-i spun si in italiene§te, imi venea in minte
da In toate limbile, numai In cea italieneasca nu, deqi
o invalasem chiar la universitate.
Civilul era un armean, care invatase arhitectura in
Elvetia franceza. Stia bine frantuze§te, iar de italic-
neasca avea numai idee. Limba noastra romaneasca Ii
sunase §i lui la ureche ca ceva cunoscut. Eu eram §i
bucuros de noua noastra cuno0inta, In care vedeam
iar un prieten §i de dovada ce-mi mai venea pe nea§-
teptate, despre latinitatea noastra.
4 Ah, unde efiti Serafime, sa vezi ca tot dela
Ram ne tragem_noi romanii?*,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 141

4 Satul arde qi baba se piaptana. 0 sa ma usuci

cu latineasca ta *, ma taie iar Popa.
Vorbiram apoi cu noul nostru prieten make. Despre
razboiu fireqte. El ne prezenta §i pe tovara§ii de
celula. _
« Vedeti, ala din capul patului, de Maga qa?
Ala e nebun.
L-au batut bulgarii, pans a Innebunit. Asta de langa
mine In uniforma bulgareasca, e tot armean ca mine.
E lucrator giuvaergiu §i a fost Inchis, fiind Invinuit
ea a furat marfa dela stapan. Pada acum nu 1-au putut
dovedi cu nimic. Si data o putea rabda bataia pang
Ia sfarqit, n'or sa aiba ce sa-i faca.
Eu sunt arhitect, supus turc. M'au Inchis bulgarii
pentru spionaj. Pe degeaba. Parca ai ce vedea cli spiona
la bulgari?
Nu mi-e Erica, caci de omorit n'or sa ma omoare.
Mai eau ar fi la turci pentru mine ca armean. Si
razboiul nu mai are mult pans la sfar§it. Si sigur,
tot not o sa ca§tigam ».
- 4 Care noi? » am Intrebat eu.
« Germanii », raspunse facandu-ne cu ochiul, apoi
In §oapta: « Franta §i Anglia ».
De§i erau numai ni§te vorbe, eu ma simtii mai In-
viorat. Numai Popa, cel ve§nic sceptic, ramase mai
rece.
« Ia, mai astampara-te to cu astea t Nici nu §tii
de unde te pande§te unul care lntelege ce vorbe§ti §i
iar te treze§ti cu vreun pat de pupa In coaste, on te
gazduesc aici la puparie pana la Incheierea p6cii s.

www.dacoromanica.ro
142 ZILE DE LAZARET

- 4 Ba sa ma fereasca Dumnezeu, domnule loco-

tenant. Atetta pu§carie imi ajunge §i ma declar pe deplin
lamurit. La urma urmei §i d-ta poti spune, ca §i mine,
cu mandrie, mai pe urma:
- 4 Puoaria? Am gustat-o. tiu, ce Inseamna sa
stai la celula, cu pat comun, a§ternut cu rogojina, cu
httrdau In colt,...*.
... In sfar§it dupa miezul noptii furam sco§i dela
inchisoare §i dui iar la gara §i iar Mei:11'04i Intr'un
vagon de marfa. De data asta, bunul meu prieten
Milan Imi facu un culcu§ mai cald cu o mana de
fan.
*
* *

Dimineata ajunseram in gara Racovschi, sfar§itul

calatoriei noastre cu trenul. Din tot convoiul dela
Inceput, mai ramasesem putini, not cei doi romani,
inca doi soldati bulgari din regimentul 21 infanterie,
cari urmau Bali ispraveasca osanda de cate 20 ani
munca silnica la Inchisoarea din Hascov, cale de 15 km.
dela gara Racovschi. Unul din cei doi soldati bulgari
era mai prapadit §i to ea mereu ca un 'agar. In tot
drumul nu §tiu ce avea, ca se vara tot in sufletul lui
.Popa, care-1 gonea mereu. Celalalt soldat bulgar era mult
mai simpatic. Foarte -War, mi-a marturisit ca a lasat
acasa nevasta, cu un copila§ mic, mic de tot. A oftat
fara sä vrea §i s'a uitat In alta parte.
Mai ramasese Milan §i Inca un sarb, pe care nu §tiu
undo aveau de gaud sa-i trimeata bulgarii. Langa
gall, ca §i la Plevna, era o magazie de scanduri,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 16

adapostul obisnuit pentru soldati. Hranitelen punct se

chema si acesta $i era condus de un Invatator bulgar.
Om blajin si cum se cade, maruntel si grasut, cam
Intre doua varste, ne-a dat tot ce-a putut gasi la el.
Prea mult n'avea tug. Apoi Milan, sarbul, ma chema
la o crasma de langa gars. Abia intrasem aici si vad
ca se apropie de masa noastra un tanar cam spoit
la fug parca de funingine, cu mainile rosii $i crApate
de ger, cu niste haine ponosite pe el si cu o capett
greceasca in cap. Ma miram ce vrea, cand, care nu-mi

-
fu mirarea, auzindu-1 :
e Ce faci, Gheorghita, p'aici? *.
4 Dar tu tine esti ? ».
e Eu sunt Ionia'. al Popei. Tu nu ma stii poate,
dar eu to cunosc bine, de cand erai mic ».
e Bine, dar ce cauti tu p'aici ? Cum ai venit $i
de uncle? *
e Apoi eu sunt plennic ». (Bietul flacau, trebuia sa
spuna plennic prizonier; eu and auzisem ca se
spune plennic la prizonier, ma gandisem la vorba
plean din cronicari; dar el legase vorba de Plevna,
atat de familiars romanilor). e Eram fochist pe un
vapor austriac de pe Dunare. Cum vaporul era In port
bulgaresc la Santa Marie, pe mine m'au arestat chiar
la miezul noptdi and sunau porturile romanesti din
toate sirenele $i m'au pus la corvezi mereu, pana am

- I Cu faratal. Descarcam si fncarcam tutun

ajuns aici. Suntem mai multi ».
e ySi cum traiti? *.
si
numai cu ce putem fura, putem s'o ducem, cad de

www.dacoromanica.ro
144 ZILE DE LAZARET

abia ne dau o painiparg pe zi de ruman gi ate o

fiertura, dar nu chiar In toate zilele ».
Pe uring, ma Intreba:
« De tutun n'ai nevoie?».
« Nu, mullumesc *.
«Tie %i-1 dau far5. parale *.
« Nu fumez *.
Ar mai fi vrut el sg-mi spung mai multe, dar cineva
11 striga sä se duca, sa-§i is tainul zilnic...
Cei 15 km. pang la Hascov- Ii fgcurgm cu o car** de
rechiziie.
La Hascov era un lagar mare pentru prizonierii
roman. Dar not nu eram sortiti acestui laggr. Am stat
*a§a dar la comenduire. Un bulgar, mai mare aci, se
scarping In cap, cand vazu ca eu nu puteam sg merg
In niciun caz pe jos.
Mai erau 45 km. pang la Karjalia.

II

Hascov era aproape de granita de pang la 1913 a

Bulgariei, Karjalia era un or4e1 In regiunea cucerita
In razboiul balcanic. Pe cand Hascov §i Imprejurimile
erau cu pamant bun, cu vii, cu tutunarii mai ales,
intram acum Inteun %inut saracacios.
Pamant sterp, mai tot o piatra sfartimicioasa, pu-
tredg parch'. Unde erau cateva prAjini de pgmant mai
buni§or de plugarie, se facea un sat. Nu mare. Doar
cateva case. De departe pareau frumoase, In orice
caz pitore§ti. Casele pgreau ni§te cutii. Toate ca etaj.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 145

Dar jos era... grajdul cu vitisoarele $i chiar deasupra

o singura Incapere, odaia de locuit. Prin podea gospo-
darul 10 putea vedea avutul de jos si primea In acelasi
timp caldura vitelor. Cad altfel de Incalzire aproape
nu aveau. Cateva gateje si tizic ardeau rar pe vatra
saraca. Pe 1naltimi eram chipurile In ramificatiile ce
se lasau din lantul Rodopilor abia cresteau niste
tufe chircite.
E drept ca iarna grea nu se prea pomenea p'acolo.
Numai not romanii mai norocosi avusesem parte
de aceasta raritate.
Targusorul Karjalia nu era mult mai breaz. Pe juma-
tate parasit $i darapanat, pu %ina populatie turceasca,
ce mai ramasese, 10 ducea zilele ca vai de lume. Bulgari
erau numai autoritatile. Orasul trebuia aprovizionat
din alta parte si era greu de facut drumul de trei poste
pans la gara Racovschi, cu carele sau mai des cu
caravane de catari $i mai ales de magarusi piperniciti.
De aceea, In anul cat am stat acolo, s'a Intamplat
uneori sa ramanem si fara hrana, and nu soseau carele
cu Mina la vreme.
0 caruta din Hascov cu cai' bunicei ne duse repede
la Karjalia.
Intr'o daramatura de cazarma ramasa dela Turci,
am dat de comandantul lagarului, locotenentul Chircef,
de meserie misit de grane In Silistra noastra. Stia dar
romaneste. Era un om ros aprins la fats, cad nu dis-
pre %uia bauturica si de statura potrivita.
and ne-a luat In primire, uitandu-se la mine, a
clatinat din cap si a zis:
10

www.dacoromanica.ro
146 ZILE DE LAZARET

- 4 Ma domnule, aici e rau al dracului, ma! Cum ai

sä stai to aici? *.
Apoi, dupa nitica chibzuiala, zise iar:
* Eu am sa te trimet la Hascov, sa te tina acolo
In bolnita, ca e mai bine. Am $i eu una aici, dar este
ca vai de lume *,
Pana sa se rechizi %ioneze Insa ceva, sa ma duca iar la
Hascov, m'a trimes sa stau la bolnita Karjaliei.
Dar In Karjalia nu era nicio caruta si nici cai. Turcii
aveau mai mult care cu bivoli, mai rar cu boi.
Peste cateva zile a putut rechizitiona un car cu
bivoli si Inapoi la Hascov. In car s'a suit desigur si
o sentinela cu pupa:. Era primejdie sa nu fug!
Ger, zapada, viscol si eu gol pupa. i bivolii abia
faceau cite doi kilometri pe ceasl La popas eram
teapan.
Am mas intr'o cafenea dintr'unul din satele semanate
pe drum si am dormit, am tremurat mai bine zis,
pe un fel de pat-tejghea, ca la brutarii. Cesovoiul
(sentinela) Incercase sa-mi smulga ceva gologani pentru
lemne ii era de mine, ca mi-e frig dar bani la
mine, tufa 1
In sfarsit am ajuns si la Hascov, la spital.
*
* *

La spitalul din Hascov, dupa ce mi-au dat hainele

de pe mine la etuva, de se botisera $i se mototoliserA
Si mai rau si dupa ce m'au tuns $i ras peste tot li
Invatase nemtii m'au bagat In camera din cap, unde
erau numai ofiteri romani. Acestia erau vre-o 5-6.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 147

Un colonel, un locot.-colonel, amandoi olteni §i

ofiteri activi §i vre-o 3-4 rezervi§ti (un mo§ier de
langa Bucure§ti §i alIi doi, intelectuali subtiri, cu doc-
torate dela Paris). Unul avea o figura fina, de§i cam
negricioasa. Om mai ales, acesta, avocatul Hurmuz, a
§i Inceput sa discute cu mine sociologie, parerile ger-
manului Reis, mi se pare. Noroc ca nu-1 auzea loco-
tenentul Popa, ea 1-ar fi repezit §i pe el, cum ma tot
repezea pe mine, pentru inactualitate!
Mai pe urma au mai adus pe un ofiter roman, care
venise cu picioarele goale pe viscol fi ger tocmai din
lagdr vreo doi kilometri. Venise a§a, pentruca nu mai
avea incaltaminte. Avea o pneumonie grea rii cu toate
cearceafurile ude §i reci In care-1 Infa§urau des avea
o fierbinteala grozava §i la urma vorbea de cucit.
Era de fel din Calara§i, functionar de banca. Dupa
cateva zile a murit.
Cand am intrat eu in camera, mo§ierul de pe lane(
Bucure§ti tocmai be povestea celorlalti despre frontul
romanesc.
Vazand ca intra pe u§a un bulgar, a§a ma credeau
ei de pe blestemata de §apca, pe care, on cat o turteam
eu §i o bosoleam, nuli pierdea forma bulgareasca,
au tacut. Pe urma, printre dinti au bombanit:
« Ai dracului bulgari l Nu ne puteau lasa singuri?
Ne-au mai trimis §i pe asta aici. Parca alt pat nu mai
gaseau In tot spitalul? *.
« Spune mai departe * zise colonelul, un om mai
trecut, cu o fata. aspra §i on doua mustali groase ridi-
cate In sus, ca ale Kaizerului.
10*

www.dacoromanica.ro
148 ZILE Dt LAZARET

- 4 Dar data bulgarul asta Inte lege romAne§te ? Nu-i

§ti%i cum sunt ? Deodata, cand nici nu te Wei*,
vezi, ca te-au Inteles §i hait I ai pAtit-o ».
4 Poveste§te atunci In frantuze§te, ca." nu cred sal
tie asta §i frantuze§te » I
4 Alors, mon colonel, on a envoys, sur le front
du Sereth 300 abeilles ».
- 4 Albine, adica aeroplane ? » 11 lntrerupsei eu.
< Na 1 Ptiu drace », spuse ti colonelul cel mic,
Traian, om vesel tii tare vioiu, 4 vazu§i, ma Poenare,
de unde sare iepurele ? ».
Dadusem o lovitura de teatru. Dar s'au lin4tit,
spunandu-le eu repede, tine aunt §i cum am ajuns
Ora acolo.
4 Tii, neniprule », urma tot colonelul cel mic §i
neastamparat, 4 mult traie§ti, multe vezi I i de unde-ai
spus di e§ti ? ».
Cand spusei CA sunt dintr'un targu§or din Dobrogea,
de pe Dunare, colonelul adaugA:
« Bine, baiete, bine I 0 sa te vedem numai decAt,
dna ne indrugi lucruri adevarate, on gogo0.
Apoi spuse ceva la ureche unui sanitar qi, dupa
pulin, aparu In u§a chiar spiterul oraplului meu,
prizonier dela Turtucaia §i ajuns tocmai p'aici, unde
bulgarii 11 foloseau la spitalul lor, care n'avea a§a
ceva. Cum eram prieteni, Nenea Mifu se dete un
pas Inapoi, nevenindu-i sali creada ochilor, apoi,
dupa o clips, ma lila In brate, cu lacramile in ochi,
cainandu-ma, ca-mi pierdusem, qi s'anatatea, nu nu-
mai libertatea.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 149

A venit insa §i medicul §ef al spitalului 11 chema

Chirurgicof §i, uitandu-se la mine, dupa ce vazu ce
scria pe hartia lagarului din Karjalia, spuse:
- 4 Ce ? Cautare in spital bulgaresc pentru un roman ?
Nu, nu, gospodine, la Bucure§ti, nu la Hascov ».
« Trimiteti-ma atunci la Bucure§ti 1 *.
Dar doctorul bulgar nu-mi facu cinstea unui ras-
puns, ci numai bombani ca. o &á ma trimeata inapoi
la lagar, cu cel dintai prilej. Am mai stat vreo doua
zile in spital, apoi m'a trecut la lazaretul oraplui.
Aici era mai rau. Deabia erau ni§te paturi &deka-
cioase, fara cearceafuri §i bolnavii erau numai soldati
bulgari, dar nu raniti, ci cu alte alea, lume§ti.
Medicul bulgar pufnea mereu, cand ii vizita §i nu-i
mai scotea din coco§ari (ga'inari).
In schimb printre sanitari erau oameni de treaba.
Unul s'a repezit papa in satul lui din apropiere qi
s'a intors cu ceva lucruri de mancare, din care a daruit
la toi cate ceva chiar §i. mie.
Zau, parca nu era bulgar.
*
* *

Prilejul a§teptat de Chirurgicof insa, pentru a ma

trimete iar la lagar, se ivi curand. Un biet ofi %er
roman Racovig bolnav, fusese trimis din Kar-
jalia la spitalul din Hascov, intr'un car cu boi.
Dar murise pe drum. A§a ca acuma, carul care adu-
sese un mort, n'avea sa se intoarca cu de4ertal,ci avea
sa ma incarce pe mine viu §i tot a§a 81 ma duca la
Karjalia, cum li scrisei eu In grab& lui Nenea Mi§u.

www.dacoromanica.ro
150 ZILE DE LAZARET

Iar 45 de kilometri, prin frig, zapada i viscol I

Dar boii merg ceva mai repede decat bivolii. Ajung

pans la 3 kilometri pe ceas I

Insfar§it, vazandu-ma iar inapoi, Chircef a dat

din umeri, dar n'a avut incotro gi m'a trimes la
lagar.
Ofierii romani erau adapostiti la inceput in vreo
3-4 locuri. Afars de colonei, gazduiIi ca plats, intr'un
han din mijlocul ora§elului §i unde aveau chiar paturi
cu cearceafuri, ceilalti ofieri tremurau inghesuiti in
ni§te daramaturi, foste §coli, olarii sau hanuri, pe
vremea turcilor. Am fost dus la cel mai apropiat din
astea, la hotel Arda.
Numele i-1 dadusera baie ii noOri In batjocura. In
realitate era cea mai pacatoasa daramatura.
Acolo, intre altii multi, era §i un prieten de-al meu,
Costica St. Preoteasa. El tocmai povestea, chiar cand
ma adusese harabaua turcului, despre moartea mea pe
front, a§a cum i-o povestise Alecu, cumnatul lui, tot
din regiment cu mine.
... «tiSi cum va spun, fratilor, ca sa vedeti gro-
zavie de foc de artilerie la Parachioi, un obuz i-a Mout
capul piftie »...
« Ma, veniti jos, ca a mai sosit un prizonier din
spital », 11 intrerupse un tanar sublocotenent.
« Cum il chiama ? ».
« Gheorghe Sandu ».
mi-a inviat mortul tocmai la timp I * iz-
« Tii 1
bucni §i Costica repezindu-se pe scarf In goana, cu
tori ceilali, ca sa vada « mortul viu *,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 151

Pe prietenul meu 11 recunoscui cu greu, caci, de unde

eu stiam o fatti rasa si subtire de om roscovan, aveam
acuma in fata ochilor un fel de lipovean bathos, cu o
barbil rosie, ca de arama.
6 Omul rogue on 4 barb6 de arama * li spuneau mai
apoi multi, dar nu cu rgutate, caci bietul om Tofu
avea o inima tare bung.
« Gheorghita, ma! Cum ai Mout bre, sa inviezi,
cand not ti-am mancat si calavia si coliva? *.
Prietenul meu era buzoian, fecior de popg si Intre-
buinta multe vorbe tarcovnicesti, de cele mai multe
ori.
Apoi urma:
« tii ca m'am Intalnit cu Alecu, la vre-o saptg-
mang dupa ce ai cazut tu si mi-a povestit tare miscat
si Innecandu-se de emotie, dupa obiceiul lui cum
te-a lovit un obuz In scafarlie. Ia sa vedem ma, ti-a
luat vreo bucatg de cap, cel putin ? *.
« Nu mi-a luat nimic, Costicg, dar m'a facia varza
destul *.
u Ma, si ce te-a mai plans capitanul tau pe urmg...».
« Dar tu, Costeo, ce ti-ai lasat barba asta lipo-

-
-veneasca? Parca esti dracu pe uscat I *.
« Mi-am lasat-o de nevoie, chiar de pe front, ca
nu mai aveam cand sa ma rad. Dar sa fi vazut, ce
pateam cu rusii din cauza asta? *.
« Ce pgteai ? ».
« Rusii de ate ori ma Intalneau, veneau la mine
si trecandu-mi cu maim pe sub barbg, spuneau fastit:
ejid I* si pe urmg radeau,sa se prapadeasca, vazandu-ma,

www.dacoromanica.ro
152 ZILE DE LAZARET

aiurit. Se late lege ca i-am convins ca nu stint 4 jid *

dar cand veneau altii, o incepeau dela capat a.
Apoi cum masa se apropia, ma intreba, data am
in ce manta, data am ce-mi trebue: strachina, lingura.
t N'am nimic. Dar ce, aici nu se da hi ce sa
mananci ? a.
-4 Ha, ha, asta se crede la restaurant aici a, spuse
unul din multime.
Bietii ofiteri romani 1
Cazusera §i ei cum ii apucase vremea: mai imbracati,
mai desbracati, mai cu parale, mai fara. Dar pe toti
ii dijmuisera bine bulgarii, §i de haine §i de bani.
A§a Ca In lagar, cei mai multi erau golaneti §i fara
parale. Ca sa-§i faca un gologan de un tutun, de un
sapun, economiseau din painea zilnica mai ales la
inceputul robiei nu erau a§a de flamanzi cate un
sfert-doua, pana aveau o paine intreaga prisos. Se §i
intovara§iau de multe on pentru asta. ySi a§a vindeau
painea la turcii din ora§, caci, cum am mai spur,
ora§ul era on desavar§ire sarac, departe de orice apro-
vizionare §i populatia era chiar mai lipsita cleat noi.
In ora§ nu era paine de vanzare nicaieri.
Costica Preoteasa tocmai i§i vanduse o paine in-
treag5. §i avea cativa gologani aproape un leu. Cand
a vazut ca n'am nici strachina, nici lingura, repede
mi-a cumparat farg. §tirea mea un ceanac de pa-
mant §i o lingura de lemn, in care mi-a adus apoi
mancarea. Aceasta era in toate zilele obi§nuite bulgur,
cu apa, aproape far4 sare qi zarzavat. Bulgurul era
un fel de pasat, adiea ni§te grgunia sfrulmate cu 0

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 153

raritnita primitive. Intre grauntele date la sfaramat ge

gaseau cateodata §i boabe de grau.
Duminica se dadea o fiertura de came. Faimoasa
ciorbd neagrd a vechilor spartani ar fi fost ambrozie,
pe langa fiertura ce ni se dadea noua, o zeama murdara
In care se gaseau mai mult oase §i piei. Miercurea §i
Vinerea ni se dadea o fiertura de fasole, din care ajun-
geau pans la not doar cojile boabelor.
*
* *

Ofiterii locuiau numai sus la etaj. Jos nicio Inca-

pere nu mai era Intrebuintata. Cu ferestre sparte, cu
obloane lipsa, faceau ca frigul sa ne ia §i pe dedesubt.
Baietii se stransesera pe camere, dupe meserii, dupe
varste §i prietenii rii desigur mai ales dupa In-
tamplare.
Buni de porecle, 10 botezasera camerele cu numiri
pitore§ti. Una era camera tinerilor fare viitor, alta a
inveigitorilor, alta a cavalerilor dela Malta. In aceasta
am nimerit eu. Incercase bunul meu prieten Preoteasa
ca sa ma ia cu el In camera, el apucase In cea mai
bung din tot hotelul. Cum scapase el cu o patura
-cazona mare de cai, noaptea dormea ca un beiu, nu
sim %ea frigul.
El se &Idea sä ma adaposteasca §i pe mine sub un
capat de patura, ca sa indur mai u§or, ce mai era din
lama.
Dar in camera cu el mai era si un barbos, avocat
pe undeva prin DQbrogea, Margineanu, om rau si
sgarcit. -- # Harpagon care-ai saracit si ucis pe tata-

www.dacoromanica.ro
154 ZILE DE LAZARET

tau! *, Ii strigase mai tarziu tntr'o cearta ramasa de

pomina In 'agar, locotenentul Her Og. Margineanu se
opuse din rasputeri primirii mele In camera, spunand
Ca inima lui s'ar rupe mereu, vazandu-mi chinurile
mele care, deli mai tanar ca el, eram in a'a hal.
Ceilalti din camera lui qi de prin alte camere, caci
se adunasera toti ca la urs, pufnira, cand auzira ca
inima lui Margineanu, s'ar rupe la vederea unei safe-
rinte omene'ti.
La vreo Maya saptamani dupa asta, urcam scara sus.
Aceasta scara era din doua parti: mai Intai 3-4
trepte fara rampa, dar cu un perete In stanga, apoi
facea un cot §i partea cea mai lungs, pans sus avea
rampa.
Eu urcam greu pe Tanga peretele partii dintai a scarii,
grabindu-ma sa tree la partea a doua, ca sa apuc
strans rampa. Margineanu venea de sus grail. Nu
m'a a§teptat sa slaws° partea intaia a scarii. N'a
luat-o nici pe marginea din afara, ci %inea el peretele,
a§a ca am fost rasturnat de pe scara. Nu zic ca m'a
Imbrancit, de§i unii baleti 11 credeau In stare de orice.
Am cazut §i m'am lovit In coaste. Margineanu §i-a
vazut senin de drum nu m'a ajutat sa ma ridic,
caci era totdeauna grabit.
A§a era el totdeauna grabit, econom li cu vremea.
Econom In toate, nu numai cu caldura inimii, mai
tarziu, in lagarul de sus, dela marginea oraplui, dupa
ce-§i facea ochiuri dintr'un singur ou, targuit cu mare
cheltuiala de vorbe de pe la turci §tia §i turce§te
dar ochiuri fcira gra.'simer apa In care se Inchegaso.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 155

oul ci se Meuse ochiu, n'o asvttrlea ca sd nu se piardci

caloriile, ci -$i facea cu ea cafea, aca cum era, cu firi-
mituri de albu§.
Altfel ling Margineanu etia o mul %ime de lucruri,
umblase qi prin strain6tate §i putea lamuri toate ama-
nuntele privitoare la muzeele qi pinacotecile Apusului,
avea cuno§tinte ca un perfect Bedaeker, dar era cu
desavarqire lipsit de inima.
Numai cunoqtinte seci, Med omenie.
Opunandu-se dar Margineanu, n'am mai staruit §i
am trecut alaturi in camera cavalerilor dela Malta.
Cea mai real Cad era ci deasupra salii de jos dela
intrare. Nu era mult mai mare cleat o chilie de 2
pe 3. Pe jos ne inghesuiam vreo 12-14 ofi %eri, culcan-
du-ne doar pe doua rogojini. A l Aceste rogojini fuse-
sera un dar de Craciun al lui Chircef. ySi nu putin s'a
mandrit el cu darnicia lui.
La Craciun, venise, spuneau baletii, pe doua carari,
fdcut bine, Muse maim cu told, apoi le spusese:
« Bani ci moarte 'n tiganil SA dea Dumnezeu, bre,
sä ne vedem toti la locul at nostru : voi la Romdnia at
vostru fi eu la Silistra at meu ». ..
...In cea dintai noapte, Preoteasa imi dadu patura
lui, ca cel putin sa nu tremur chiar dela inceput. I-am
dat-o Insa, a doua zi chiar, inapoi. Nu &á mi-ar fi
prins eau. Dar fiind atatia pe un petec de loc, dormeam
ci imbracali 0 peste noapte chiar ne incalzeam putin.
Mai puneam apoi cu randul cate un gologan de luam
putin mangal, 11 puneam intr'un harb ci mai desmor-
team ktcaperoa, De otravit, n'avea cum sa ne otraveasca.

www.dacoromanica.ro
156 ZILE DE LAZARET

si c &nd, caci intra aer proaspat printre crapaturile

numeroase si ale u§ii si ale ferestrei si ale tavanului
si ale podelei.
Cand am intrat In odaie, le-am spus a cavalerilor »,
inrosindu-ma:
# Eu, domnilor, yin din spitale. Tot ce e pe mine
a fost mereu dat la etuva, asa ca va rog, sa nu va fie
teams, ca va aduc ceva « oaspefi miscatori p.
# Nu este nimic, tinere, poate s'o gasi pe la not
asa ceva », raspunse cu un zambet mai mult trist,
locotenentul Petrascu, rezervist de pe la Iasi, unde era
contabil la Banca Nalionala. El era fel al camerei.
Era un baiat bun, potolit si retras. Mai era In camera
Nea Petrache Prastavat, judecator de pace prin Oltenia,
rezervist mai vrastnic, dar tare ager si duhliu. Avand
ni %ei bani, apucase de-si cumparase dela niste sateni
bulgari, mai Inainte, o Ioala de lane groasa. Heat
de ea 1 Fojgaia de a oaspeti miscatori » acuma. Mai
mult ca sa nu-i umplu si patura lui Costica, II rugasem
sä si-o ia inapoi.
Apoi mai era si un romanas, vioiu si tanar, Alecu
Dorojan, dar mic ca o miniature.
# Firfiricule a, ii spuneam eu miculati dorobant,
# ia spune-mi, dece esti asa de slab4 si galbior? Nu
ri -a priit papa, puicorule ?
# Asta vara la Ispasa
Erai tanara si grasa
Dar acuma te-a slabit
Pustiorul de iubit »,
raspundea unu, cantand ursareste.

www.dacoromanica.ro
 213,E DE tAZAREP 15?

« Mic, mic, mic, dar e §i mare.

Cine-a zis, ca el nu-i tare ? * raspundea tot cantand
§i artileristul Casteru.
Mai era Sica, fecior de popa, baiat cu daruri muzicale
§i cu o veselie neturburata. El avea cate un cantec
pentru fiecare.
4 i-au plecat Olteni la coasa,
Ila, ila, laa... » canta el pentru Nea Petrache, dar
Nea Petrache nu-1 baga in seama.
Daca vedea §i vedea asta, Sica se umfla ca un Iigan
lautar §i urma:
« si -au ramas oltencile,
Ila, ila, laaa....
si -au umplut carciumile...
Ila, ila, la ».
Cateodata Nea Petrache raspundea plictisit:
« ySi ca mai da-te dracului, ma Sica, §i lasa-ne olten-

cile in pace, c'or fi destul de amarite ».

«A 1 yStiu dece or fi amarite. Nu ca le-au plecat
oltenii la coasa, ci pentruca o sä se indoaie cum e
coasa de bine ».
Pentru Alecu, Sica obi§nuia sa cante:
« Unde to duci, Mi. lele » ?
« Prin targ pe la Magurele » raspundea cantand
cu o voce frumoasa de tenor Alecu.
De multe on sears Sica ne povestea poetic drumurile
lui, noaptea prin sectoarele Turtucaiei, Inainte de raz-
boiu §i apoi, dand-o iar in cantec, imita pozna§ pe can-
taretele din varieteul Turtucaiei.

www.dacoromanica.ro
158 ZILE DE LAZARET

* Cheia, cheia*, numai 11 auzeai cantand §i-1 vedeai

cum se suce§te ca un derviq, pe o scena imaginara.
Langa mine dormea Invatatorul Pitulice, baiat tine-
rel, care §i el 1§i lasase barba, dar aceasta Ii crescuse
numai ca o tacalie de tap, ca la fratii tineri de prin
manastiri.
Mai erau Inca vreo doi sublocotenenti activi, dintre
care unuia Ii crescuse o barba mare neagra. Grigorescu,
a§a-1 chema pe acesta, se repezise dela Inceput Ili ma
imbrati§ase cu multe semne de prietenie.
* Firfiricu * de Alecu Dorojan clatinase din cap ne-
Increzator, caci it §tia ce-i poate pielea.
*
* *

Un doctor civil grec, baietii no§tri spuneau ca ar fi

lost roman macedonean, dar el se ferea ca de foc,
sa arate ca ar fi aqa ceva, Albanopol Imi pare era
medicul lagarului nostru.
Se Intamplase ca se imbolnavise Grigorescu Mi-
tralierci (cum I§i adaugase el singur la nume). Vine
Albanopol la not In camera §i Incepe cautarea bolna-
vului. Dar doctorul, §i data o fi §tiut romane§te, nu
se arata deloc a§a ca cerceta pe bolnav, punand
Intrebarile In frantuzeOe §i eu talmacindu-i-le lui
Grigorescu. Nu ca el, la urma urmei nu ar fi inteles
frantuzeasea doctorului, sau oricare din camera n'ar
fi putut face acelatli lucru, dar doctorul ma cuno§tea
dela trecerea mea pe la bolnica locals §i deaceea mi se
adresa mie. Un timp lucrurile au mers ele cum au mers,
dar Grigorescu fierbea, ca trebuia said arate suferintele

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 159

prin talmacirile mele. Mai cerca el se-mi is vorba din

gure, cand eu traduceam respunsurile, dar se Incurca
In « oui, oui, oui, non, non, non * 0 In timpul acesta
diavolul de Alecu radea pe Infundate.
0 Demandez-lui, s'il a des points de cote *.
0 Auzi, ma Grigorescule, to Intreabe dace ai jun-
ghiuri #.
La acestea Gr. Mitraliera dadu raspunsul deadreptul
doctorului:
« Oui, oui, j'ai des joanghi *.
Un hohot sonor salute raspunsul nastrugnic. Doc-
torul Albanopol rase cel dintai, dovedind astfel ca
pricepea romanegte, iar Alecu Fidiricu se tavalea pe
jos de ras.
Urmarea a fost ca Grigorescu s'a suparat tot el
pe mine, parca i-a§ fi suflat eu raspunsul franco-
roman. Am cautat apoi se lamuresc pe baieti ca Gri-
gorescu respunsese a§a, pentru ca avusese In minte
scris cuvantul romanesc junghiu, gi-1 citise frantu-
zegte. Nici lamurirea aceasta Irma nu-1 multumea.
Deaceea, n'am mai staruit, dar mult timp baietii mai
pufneau de ras cand 10 mai aduceau aminte: 4 Oui,
oui, j'ai des jonghi *.
Prin alte camere erau multe chipuri interesante.
Era gi fostul meu profesor de fizica, din cl. III-a de
liceu. In locul cioculetului de odinioara, acum avea o
barbs mare blonde. Era printre cei mai mari mancei.
Adica avea o pofte de mancare nepotolita lntotdeauna,
dar n'avea cum gi cu ce se gi-o astampere. Toata ziva
construia viori.

www.dacoromanica.ro
460 ZILE DE LAZARET

Mai erau apoi altii, cari la nevoie acum, 10 desco-

perisera talente de meseriasi.
Tricopie dregea incaltamintea cu indemanare, iar
Petrescu avea talent de croitor. Dintr'o tunics verde
mai veche, el imi facuse o capela romaneasca si asa
am putut inlocui uricioasa sapca bulgareasca.
De altfel, pentru mine cel atat de dorit de so-
cietatea romaneasca, sederea in lagar, oricat era de
grea, la inceput mai ales, imi placea. Toate ma
interesau. Chiar nesfarsitele discutii asupra Turtucaiei.
fiindca aproape toti cazusera la Turtucaia, vanturau,
fara incetare, toata desfa§urarea luptei, pe zile qi
sectoare.

*
* *

Alteori, mai ales seara, venea dintr'o camera ala-

turata Tata BO, un capitan tare simpatic. Era slab,
de-1 sufla vantul, cu fa %a incretita, maruntel ca un
pergament §i cu ni0e haine tot asa de ponosite ca
ale mele.
« Il vezi, cat e de slab si ogarjit acuma ? Inainte
era cat un butoiu, de se indoia calul sub el #, imi spunea
Nea Petrache.
Tata Bitu ne povestea 'Ana' seara tarziu, a§ezat pe
un pietroiu fotoliul nostru filme de cinematograf.
Altfel parea om mai subtire. Spunea mereu, aratand
gloata celor cu care soarta ne aruncase sa vietuim la un
loc, in imprejurari asa de grele:
- 4 Cunoftinte de bid. Dupa ce pleci dela bai, repede
uii cuno0intele u.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 461

« Numai de-am pleca mai repede dela a§a bai,

domnule capitan », punea tot Alecu, Dorobantul cel
mititel, punctul pe i. Caci in imprejurari grele, ca
acelea prin care treceam atunci, se adevereau carac-
terele i oamenii, se vedeau cei fapte ani de acaseit.
La cei mai multi se deslantuise egoismul fara niciun
frau. Nu se mai cuno§tea grad, nu se mai cuno§tea
omenie, nu mai era obraz
Prin 1919, trecand prin forfota Cali Victoriei, ma
and strigat pe nume. Cine era ? Tata Bitu ! Dar nu
mai era slab §i ponosit, ci gras, aproape ca inainte de
vilegiatura bulgareasca. Inteo uniforms sclipitoare de
maior, Tata Bitu tinea sa-mi arate ca nu ma socotea
ca pe o cunovintei de beii.
* *

Tot la Karjalia mai era prizonier un maior de cava-

lerie, rezervist batran, fost comandant at unui batalion
de militieni. El ascunsese toti banii batalionului, aflati
la el in turul nadragilor §i-i folosea acuma numai pentru
sufletelul sau, nevoind sa tie de ceilalti, can rabdau
alaturi de el. Atunci generalul nostru, Nenea Nae,
unul din putinii oameni de inima §i demni, a pus baietii
de 1-au desbracat pe maior, i-au descusut banii trei
pachete de cate 5.000 lei in hartii de 500 lei cusute,
nu la un loc, sa se cunoasca, §i apoi i-a imp^artit la toti
deopotriva, lasandu-i o parte egala maiorului.
Nu toti fusesera la fel. Casierul regimentului de obu-
ziere ascunsese banii regimentului in bidonul cu apa,
unde bulgarilor nu le-a traznit prin cap sa caute.
11

www.dacoromanica.ro
162 ZILE DE LAZARET

Apoi 1i predase comandantului roman §i acesta-i Im-

p6rtise la toti ofi %erii lui, lu&ndu-le In schimb o
chitant5..
Cusutul banilor In haine ajunsese obi§nuit. Mai tarziu
si bietul general a fost denuntat de un maior, un
nefericit acesta comandantului bulgar al lag6rului,
a are bath ascun§i In epole %ii tunicii. Si comandantul
de acuma, Boiagef, care era o fiara, i-a descusut epo-
letii gi i-a confiscat cei 600 lei ga'siIi acolo.
Dar repede, repede, dupa ce se sleisera toate nouta-
tile §i-mi multumisem curiozitatea, au urmat zile grele
§i monotone. Mancarea incepuse sä se dea mai cu greu-
tate. Care mai putea, 10 mai Ikea vant la cazarma
oratiului, unde era puIina trupa bulggreasa de aduna-
tura: greci, turci, armeni, macedoneni i ateodata qi
bulgari, gi unde ni se pregatea §i mancarea noastra.
Pentruca ofiterilor roman nu li se Muse niciun
soldat pentru corvezi, cazanul cu mancare era adus
pe o prajina de doi ofi %eri romttni, cu schimbul.
Idealul nostru acuma era IA ne vedem °data satui
cum se cade. Pentru acest cuvant, sublocotenentul
Albescu, din grtmiceri, si cu Ronda, prietenul bun rill
camaradul meu din S.M.I., adunasera de mai mult
timp la paini §i, and an crezut ei ca-s deajuns, le -au
mdncat pe toate, cate 5-6 de ruman. Dar sit moard,
nu altceva I
Painea, nefiind coapta bine, le cazuse gloat, In stomac.
Mai ales bietul Albescu suferise mai mult, fiind mai
bondoc la trup, pe and namila de Petre Ronda, le
mistuise mai bine.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 163

Eu venisem la 1nceput destul de bine Intremat din

spital, chiar grasut.
« Ce faci, Eksch ? » ma Intrebase cel dintaiu elev
din S.M.I. fost camarad cu mine, prizonier §i el, cand
Muse cu ochii de mine, la bolni0, luandu-ma drept
un neamt bucalat, camarad al nostru. De aceea, la
Inceput, nu prea eram hamesit §i puteam economisi
ceva paine, pentru vanzare.
Un tovara§ de camera, faimosul « Peizea », se stre-
curase ()data la bucataria lagarului, de unde-mi adu-
sese In dar o ceapd, §terpelita de pe acolo.
0 ceapd era ceva deosebit, cam ca un purcel de lapte
fript la cuptor. Dar cum s'o mananci fara sare ?
Caci sare In Bulgaria nu se gase§te, iar din Romania
nu se mai aducea deocamdata. Ajunsese la 40 de
leve chilogramul. Dar nu Bare de a noastra, alba §i
frumoasa. Nu, ci sare de mare, ca aceea din butoaiele
de masline, neagra §i baloasa.
Sa-mi cumpar aca dar sare, din banii luati pe paine.
Langa Hotel Arda era pravalia turcului francez.
Baietii no§tri botezasera a§a pe un turc care lndruga
ceva franIuzeasca, §i fusese offer de administraIie
in armata turceasca pans la razboiul balcanic. Reformat
apoi, se Intorsese iar la Karjalia, de unde era de felul
lui, ci aici 10 ca§tiga cu greu acuma painea, ca bacan.
Pentru mine avea ceva mai multa simpatie, poate
unde fusesem §i ranit eram deocamdata singurul In
situatia asta.
De ate on 1i spuneam ceva, cauta ci Inteun dic%ionar
mare un Larousse tradus In turce§te (am vazut
II

www.dacoromanica.ro
164 ZILE DE LAZARET

mai tarziu, in Basarabia, cal §i Ru§ii aveau dictionarul

Larousse tradus in ruse§te) §i vedea ca am totdeauna
dreptate.
Asa ca, folosindu-ma de consideratia ce-mi arata
« turcul francez », i-am cerut sa-mi vanda sare de 20
de bani. Ira Inchipuiti, cata putea sa-mi dea, cand
chilogramul costa 40 de leve 1
Mi-a dat §i el, mai mult din ochi, cateva boabe de
sare neagra §i uda. A adaogat: « Hat& bre, faveur,
faveur, pour vows ».
i a§a am pranzit §i eu °data Imparate§te in Bul-
garia cu o ceapit fi cu sare de mare.
Nu mi-a cazut greu la stomac, am fost mai norocos
cleat, Ronda §i Albescu.
* * *

Se desprimavarase bine §i noi incepusem sa ie§im

pe afara. Chiar ap, fara putere cum era, soarele din
primavara aceea, dar tot mai cald era afara, decat In
pe§terile noastre de Mai. Ne gramadeam de aceea §i
noi la soare, ca mu§tele. Eu incercam cate un pas, doi
singur, fara ea ma mai in tot cu mainile de pereti.
« A§a, a§a », ma incuraja mi§cat rezervistul Rizea,
tot din camera lui Margineanu, cand ma intalnea pe
afara, mergdnd singur.
Hotelul Arda nu mai avea nicio curte, a§a ca, vrai§te
peste tot, noi ajungeam, nu numai papa la pravalia
« turcului francez s, ci chiar pang la un fel de Oda-
canal, care dadea afara din ora§, tot In rauletul locului
numit §i el tot Arda. La fel de libera era vederea spre

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 165

doua uliti strambe §i intortochiate, una, care urea spre

marginea de sus a oraplui, alta care o lua In spre
fcoala, alt lagar.
Baietii, unii oftau, altii cautau zadarnic sa faca ochi
dulci, dar cui ? unii citeau. Cateva carti frantuze§ti,
ajunse in mainile noastre, to miri cum §i de unde,
umblau din mana in mana. Mergea cam greu citirea
lor, caci nu era niciun dictionar francez-roman. De
aceea, eu le tot traduceam, ba una, ba alta, de ajun-
sesem un fel de dictionar viu.
< Ma, dictionarul ala par§iv », ma striga Sica cel
glumet, intotdeauna.
« Hajdaa» Imi spunea apasat, dar cu multa du-
io§ie In glas, inginerul Gunescu, care se necajea mereu
cu o metoda pentru engleza §i caruia-i talmaceam iar
unele lucruri, din « metoda » lui.
« Ce Inseamna, ma dictionarule, sablier? * ma in-
treba P. Fotinica, artileristul.
« Clepsidra ».
« Dar clepsidra, ce dracu mai e? ».
« Ceasornic cu nisip ».
« Atunci, cum vine asta: « Secouons le sablier ?»
(citea mi se pare din Alfred de Vigny).
« Vine foarte bine: sa scuturam ceasornicul, BA
curga mai repede nisipul, adica sa gralim timpul, sa
treaca mai repede ».
« Heei, sa treaca vremea mai repede 1 ». 5i Foti-
nica ofta adanc §i dupa el §i eu §i pe urma toti can
erau Imprejur...

www.dacoromanica.ro
166 ZILE DE LAZARET

<( Ce Inseam* Httjdau, surtout, ca lmbracaminte ?»

mil intreba Gunescu.
4 Surtuc *.
A Uite ma, a§a e. Adevarat oul lui Columb »...

Prin vara anului 1918, pe cand treceam pe lAnga

Ci§migiu §i eu cu cineva, un domn, care-mi venea din
fata. §i pe care-1 vazusem pang atunci, ca ma urma-
rqte cu interes, dar fara sa-i dau atentie, Imi striga,
apasat, ajungand lOnga mine:
a Het/au 1 *.
Era bunul Gunescu, dar un Gunescu fail barba
neagra de pops, pe care o avea In lagar. Caci In lagar
de inima rea, toIi ne lasasem ball* incat to credeai
mai de grabs intre calugari, decat Intre ofiteri. Unora
le crescuse barbi frumoase. Numai mie pang la urma,
nu mi-au crescut decat vreo doua fire in barba §i alte
vreo dona Inteun colt, pe buza de sus.
*
* *
De§i vremea se Incalzise mult, totu§i aprovizionarea
orawlui §i a lagarului mergea tot greu. Intr'o zi ni se
dete In loc de pAiniparele (.( mici de le pierdeai din ochi o,
cum spuneau unii, ni§te sfaramaturi de galete, greu de
imparlit Intre not §i care pe deasupra mai aveau §i
viermi. In acela0 timp vazuram trecand aproape toga
trupa dela cazarma rii luand-o peste dealuri §i coclauri.
« Mai, mai, armata bulgareasca se pregatelte de
ofensiva Impotriva lui Sarrail §i se antreneaz pe dea-
lurile Karjaliei ».

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE .LAZARET 167

far Sica 4i salutase cu cantecul lui Alecu:

« Unde to duci, fai lele? *.
Dar pe Beath' vazuram toata trupa intorandu-se cu...
broa§te testoase adunate de pe dealuri.
« ySi ce-ai targuit, fai lele,
Din targ dela Magurele ? b.
intrebase tot cantand Alecu.
« Ce dracu or fi avand de gand sa faca cu broa§tele
testoase ? Doar nu le-o da dracu 4n gtuld sa ne spurce
cu ele, sa ni le dea sal le mAncamI * ne Intrebaram noi.
.« Ba eu am auzit ca se mOnanc6 broa§tele testoase,
ea aunt bune *.
« Mai ales gOtite bine: unse cu ou §i pesmet §i
prOjite in unto>.
« Orice ar fi, eu n'ac manta, sO §tiu de bine el
mor de foame I*.
« Ba eu a§ manta, baiete *.
e Ba eu nu *.
ySi tot a§a am urmat p&na seara, unii Impotriva brow
telor testoase, altii pentru, twat la urma tofi, §i parti-
zanii §i potrivnicii bora§tei testoase, am adormit cu
gandul la « fnitel de broascii testoasa bine tdvalit in pesmet
pi ou,si prajit in unt, toti fiind hottuiti, ca sa nu ne lasOm
prea mult rugati §i sa mancam, In cele din urmg.
Dar bulgarii n'au Impins du§mania for impotriva
noastra a§a departe.
Nu ne-au spurcat.
Nu, broa§tele testoase le adunasera soldatii lor, ha-
mesiti de foame §i ei ca si noi aproape, pentru ei. Le-au
mAncat ei.

www.dacoromanica.ro
168 ZILE DE LAZARET

Iar ?loud nu ni s'a dat nimic de mancare in ziva aceea !

Pentru acest fapt, adica pentru a mai usura aprovi-
zionarea orasului," bulgarii au hotarit sa mai impuIi-
neze numarul ofi$erilor In lagarul din Karjalia, trime-
tand un numar mai mare la Hascov si pastrand In
Karjalia numai pe colonei si vreo 60-70 oficeri mai
marunti.
i intr'o bung zi « haide * a sunat iar brutal si bie ii
oameni s'au asternut la drum pe jos, cale de 45 km.
*
* *

Cei ramasi ofiterii marunti, caci coloneii urmau

a-si locui mai departe hotelul for luxos din centru,
furam adunaii si ingramaditi in doua hanuri dela mar-
ginea de sus a orasului. Unul, cel din margine de tot,
era mai vechiu, dat peste tot cu o boia albastra spa -
lacita, urita, era hotelul albastru ; celalalt, de alaturi,
era nou, Inca nu bine ispravit si ramasese nevopsit.
In acest al doilea han, mi-am gash si eu locul intr'o
camera la etaj. Jos era o camera mare, hotarita pen-
tru pravalie, cu un pat-tejghea ca la brutarii, dar in
fund, nu la geam. Patul Linea cam jumatate de odae.
Aci se asezase garda.
Era o odae la fel si in hanul albastru, dar acela era
mai prost si garda se asezase la noi. Alaturi de camera
garzii mai era una, tot jos, aproape la fel cu a garzii,
dar fara pat-tejghea.
Cum se intamplase, Margineanu se asezase in camera
de jos, chiar dedesubtul camerii noastre, cu cativa din
vechii tovarasi dela hotel Arda.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 169

Se acezase jos mai intai, pentru ca nu putea urea

scarf. « Suf erea de inimaD, spunea el §i, la drept vor-
bind, ar fi trebuit sa fie scutit de serviciul militar,
dar lasase sa treaca dela el.
« Cand patria te chiama sub drapel, ma Inlelegi, nu
te poli da la o parte ».
Dar el se grabise sa aleaga camera de langa garda
§i pentru un motiv nemarturisit, dar pe care i 1-au
ghicit to%i In curand. Nu ca said isgoneasca sie-§i vreun
gand de fuga, de evadare din lagar, departe de el a§a
gand 1 Nu, ci mai mult ca sa-§i Impiedice tovara§ii
dela vreo sbeagii. Cad, indreptandu-se acum vremea,
baietii no§tri cei cari erau mai inimo§i §i plini de
neastampar, incercau o evadare, intotdeauna zadar-
nica. Din vechiul verb slovenesc izbegati, not romanii
am scos verbul a se sbegui, far bulgarii pe isbeagam,
a fugi.
Cum va vazuse In spital la Hascov, colonelul cel
mic §i neastamparat, Traian, ma §i Intrebase data am
observat la trecerea mea prin Bulgaria, cum sunt po-
durile: pazite, on nu?
Colonelul avea §i o harta, nu §tiu cum §i de unde
§i tot cauta sa-§i limpezeasca gandurile, intrebandu-ma
mereu pe mine asupra drumului. Mai multe deslu§iri
ii putea da insa un ligan, soldat in armata noastra
prizonier §i el la Bulgari, dela Neajlov.
Tiganul de felul lui de prin marginile Bucure§tilor,
deci §i mai vioiu, povestea cu mult haz palaniile lui
§i ale altor soldaid romani in ciocnirea cu nemVi.

www.dacoromanica.ro
170 ZILE DE LAZARET

o Rumene, Rumene », ci-ca, strigau nemtii, dar

rumenii erau grabiti tare la Inceput, n'aveau vreme
sa-i asculte. Ei, da pe urma se invatase §i rumenii cu
razboiul §i la Neajlov, domnule, de trei zile ii duceam
§i noi pe ei numai la baioneta. Barem turcii, cari. erau
§i ei acolo cu artileria, incepusera a svarli inchizatoa-
rele tunurilor In Dunare, cand, dracu §tie cum? s'au
tutors lucrurile §i, In loc sa-i culegem noi pe ei, ne-au
cules ei pe noi. Ba ne-au mai dat §i la bulgari. Dar
eu zic ca acolo a fost veinzare)).
Colonelul cel mare i§i tot rasucea nervos mustatile.
Cel mic insa, intreba:
o Asculta, ma baiatule, dar de fugit nu se mai
poate fugi de aici? ».
- 4 Cum Era nu se poata, don colonel? Numai sa se
Indrepte vremea o leaca, sa dea coltul ierbii §i sa tot
fugi. Ascunzi§ bun poti gasi numai In balta, in cocioc,
unde to poti hrani cu radacini §i unde nu se vara nici
dracu said dea de urma ».
a Bietul tigan repeta fara sa §tie o invatatura de
mii de ani a romemilor, care, la vreme de navaliri, s'au
adapostit mai degraba In balti, deck, la muntii prea
indepartati», spusei eu, cam doctoral, mai pe urma,
dupa plecarea tiganului.
- 4 Cum spui tu, ma baietica?* replica iar colone-
lul cel mic.
4( Apoi da, domnule Colonel, c&nd era zor mare,
grabs de a se ascunde, ca navaleau liftele, unde erau
sa fuga mai repede bietii oameni? La munti? Era
departe.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 171

i atunci intrau qi ei prin bald, prin smarcuri, prin

cocioc, cum a spus baiatul mai adineauri. De aceea
balta a ramas ap de draga romanului, a i-a schim-
bat §i numele ».
- 4 Cum i-a schimbat numele, baiete ? *.
« Vedeti dumneavoastra, domnule colonel. In lati-
ne§te balta se spune palus paludis, paludem. Din
vorba asta a ie§it vorba romaneasca padure*.
« Ei, asta-i bung de tot. ySi cum s'a intamplat
minunea asta ? ».
- K Nu e nicio minune. Vorba latineasca a dat prin
metatezei padulem, din care prin rotacismul lui 1 a ie§it
padure 4.
- « Ce-i aia metateza?
« Saritura unei silabe inaintea alteia *.
« Cum sar §i silabele ? Eu credeam a numai
caprele ».
« Sar §i ele, domnule colonel *.
« Mari Bunt minunile tale, Doamnel i cum ti-a
venit a§a ceva, puiule? De and ai fost ranit in cap? *.
« Nu, domnule colonel, asta am invatat-o la uni-
versitate o.
Dar colonelul a ramas pans la urma cu o indoiala,
data nu eram cumva scrintit la cap.
Popa qi Serafimof, mai inainte, ma socotise cu idee
/ ixa .
Adevarat a ma urmarea gandul sa dau mereu dovezi
a suntem latini, lucru pe care-1 tagaduiau bulgarii on
o rea credinta, cum numai ei pot avea...

www.dacoromanica.ro
172 ZILE DE LAZARET

...Colonelul eel mic, am auzit apoi, a si fugit, a

trecut In Romania, dar 1-au prins nemtii si 1-au dus
In Germania.
4 Incidit in Scyllam... ».
Drept ar fi fost ca dela hiceput si el si alti vreo
doua Bute de ofiteri prizonieri cazuti la Neajlov, In
lupta cu Nemtii, sa fie dusi In Germania, unde, oricum,
se mai respecta demnitatea omeneasea, dar Germanii,
dram §tie, cum au chibzuit, i-au dat pe toti prizonierii
dela Neajlov tot Bulgarilor, dupa ce ii cernusera mai
Intai tot ei, cu: « Cine esti, cum to chiama, de unde
esti? ». Unul din tovarasii de camera dela spitalul din
Hascov, spunea multe hazuri dela aceasta Inregistrare
nemteasea.
Intreba neamtul pe un ofiter roman, cu ajutorul
altuia, care vorbea nemteste. Ajunge la Intrebarea:
verheiratet? (Insurat).
Cel Intrebat era burlae, doar logodit si, vrand sa
spuna singur verlobt (logodit) spuse verliebt, adica In-
dragostit. Cam la fel cu joanghi-ul lui Mitraliera. i tot
asa de mare fusese si hazul.
Neam %ul care pricepuse, elatinase din cap zambind
si spusese numai: So?...
...Dar intotdeauna dupa vreo sbeaga urmau repre-
salii pentru eeilalti. Asta insemna ea o vreme avem
sa urn Inchisi In camere, ea aveau sa ne fie oprite
cumparaturile, si cei mai multi n'aveau nici cu ce
sa-si cumpere macar o uleica cu iaurt dela turci.
Bunul meu prieten Preoteasa fusese dus la Hascov,
de unde Incercase cea mai serioasa sbeagi. Ajunsese

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 173

chiar pang( la Dunare cu multe greutati. Dar tocmai

acolo tovara§ul lui de sbeaga §i-a dat seama ca Du-
narea nu e la fel cu bazinul dela « Tir * din Bucure§ti,
ca sa fie trecuta innot.
Din pricina asta, fusesera prin§i, batu0 bine, adu:li
indarat in lagar, §i iar batuti, mereu batuti.
La Karjalia, data voia vreunul sa faca vreo sbeaga,
se muta Ia noi, In hanul albastru, de unde se putea
fugi mai u§or, caci era la marginea ora§ului.
A§a venise de jos, dela colonei §i N. Samuil, fost
comandant al unui regiment din Turtucaia §i, dupa
ce clocise mult de tot planul fugii, trite° bung noapte
se topise... Fugise impreuna cu motociclistul Mendel
Avram.
Colonelul era nalt, cu gatul lung, slab §i uritit de
bunul traiu din Bulgaria; motociclistul era scurt §i
gras. Chiar curat Don Quijote §i Sancho Panca.
Bietul Mendel Avram nimerise §i el Ia cel mai prost
lagar cu ofiteri romani. Neluat in seams, se refugiase
singur Intr'o camaruta In curtea hanului albastru.
Intr'o zi, vine la generalul nostru §i-i spune:
« Dom gineral, eu nu mai pot ea dorm in curte I ».
« Da de ce, bre Avram ? ».
« Mi-e fried de nevestica *.
« De care nevestica, de a cui ? ».
« Mi-e frica de nevestica de aia, care muqca qi te
omoara ».
« Cum ma, cum ai spus ? Bine, eu qtiu ca aunt
neveste, care te mu§ca din dragoste, dar fa te §i omoare
cu muficatura, n'am qtiut ».

www.dacoromanica.ro
174 ZILE DE LAZARET

« Dom gineral, nu nevasta. Nevestica, §oarece de

ala baltat qi ram ».
a A 1 vrei sa spui nevastuica ? *.
. . . and eram Inca la Hotel Arda, in apropiere de

sarbatorile evreeqti, cum stateam odata pe afara, la

soare, vad pe Turcul francez ca se apropie de mine
cu un batran respectabil bine 1mbracat europene§te gi
mi-1 prezinta : .

u Monsieur Penns:), riche negociant de tabac, qui

veut vous prier quelque chose *.
Era un bogat evreu spaniol, care voia de sarbatori
sa pofteasca la casa lui pe Mendel Avram. Incercase
sa-i spuna asta pe frantuze§te, dar bietul Avram nu
intelegea decat idi., , pe care spaniolul Perano nu-1 §tia. i
atunci am fost eu talmaciu Intre cei doi fii ai lui Israel.
A trebuit sa-i iau lui Avram §i fagaduiala ca nu va
fugi din casa lui Perano, care-1 Iua pe garantie. N'a
fugit atunci, ce e drept, dar mai In urma, cu cateva
luni, a facut sbeaga cu colonelul.
Bogata§ul negustor de tutun avea o fetirana, dela
care imprumutam §i not carti de citit. Carmen Gida
era iscalitura ei pe toate cartile. Trecea deseori calare
pe langa hanurile noastre §i aceasta Ware* In costum
occidental de amazoana, aducea o nota nepotrivita
cadrului oriental al Karjaliei.
4 Da, ce-ai vrea tu, mai Nita, sa umble &Mare pe
magareata ? a riposta avocatul Gheorghiu pictorului Nita.
« Ba mai bine ar incaleca pe magar I * tranti li
Teodorescu Bulgarul.
*
* *

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZAREP 175

Cum am spus, and se Intamp la vreo sbeaga, urmau

represalii.
Nu mai aveam voie sa cumparam nimic din oral.
Dar chiar cu voie si cu parole, mare lucru nu era
de cumparat.
Iaurt dela turcii din mahala, iaurt foarte bun (nu
stiu data era produs tot de balgarsehi batil), ate °data
oua (pe turceste imurta), seminte de dovleac (cavramus)
si... serdnjei de urs.
Aceasta marfa din urma era miez de nuca stoarsa,
ca sa i se scoata uleiul. Ce ramanea din teascul pri-
mitiv, mai era strans odata Intre degete ca Ali mai
lase din uleiu si borhotul acela pastra forma dege-
telor, care-1 stransese, ramanand ca nista bastonase
scurte si cafenii Inchise. Baietii nostri botezasera
numai decat marfa cu numele pitoresc, pe care
1-am spus, ba la drept vorbind, era chiar o vorba
mai verde.
« Ba! » numai 11 auzeai pe Samba, 4 a venit iar
ala cu serdnjei de urs ».
Gaud am auzit Intaia oars asta, am iesit sa vad si eu,
ce marfa e aia, cu asa nume. Si am vazut un tur-
culet purtand mandru pe un taler cele ce spusei. Ma
uitam curios si nu stiam ce sa deslusesc In gramajoara
aceea de betisoare de borhot.
o Poti sa incerci, mai copile, sa mananci, ca nu
este chiar asa, cum spun astia... de urs a, 1mi spuse
Tata Bitu.
La gust marfa era grata si siiIioasa si, de sigur si
hranitoare.

www.dacoromanica.ro
176 ZILE DE LAZARET

Dar Gunescu spunea ca el nu vrea sä manance din

pricina numelui ce dadusera baietii marfii.
La o brutarie ceva mai jos de hanurile noastre, dar
brutarie in care numai se coceau niste turte ale maha-
lalei, turte grace, si unde nu se facea paine spre van-
zare, caci nu era Mina in comert, brutarul, un mos
macedonean, care vorbea si romaneste, vindea si
niste maruntae de miel rasucite (mai mult mate),
cateodata.
« Astea an mai fost mancate °data. », spuse cu
rautate mai mult decal on duh, Teodorescu Bulgarul,
catre niste baieti de ai nostri care le cumparau.

* * *

La marginea lagarului, afara din oral, pe o coasta de

deal, erau un fel de locuinte de troglodi %i, bordeie,
in care locuiau tigani turciti. Noi botezaseram acea
adunatura: le petit Versailles.
In tiganii de acolo intrase tifosul exantematic.
Orasul avea un ladoiu mare, sicriu al obstei. In fie-
care zi vedeam trecand la deal cosciugul urias pentru
toate masurile. Incarca mortul, 11 ducea la groapa,
unde-1 asvarlea, Impreuna cu o mana de var si apoi
cosciugul era pastrat pentru o noua incarcatura.
Versailles-ul cel mic era inconjurat cu sentinele bul-
garesti care stateau ceva mai departisor, cat mai depar-
tisor. Cine, Dumnezeu, ar fi avut nebunia sa incerce
a intra acolo ? Cat despre iesit, cei de acolo iesiau in
ladoiu, cu picioarele 1nainte...

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 177

< Ascultati bri », spunea poznaqul pictor Nerva

Teohari, In moldovineasca lui, « amu, eu cred di a sa
ni plateasca 1i ceva parale l ».
s Cum, ma me§tere, de uncle dracu o seoseqi fi
p'asta ? » 1ntreba unul din boboci.
« Apai nu fa aducei aminte, bri, ci v'o urat
Chirciu la Craciun ? N'o zis el, sa dea Dumnezeu bani
si moarte in igani? Ei, moartea o dat In $igani, mai
ramane sa vin §i banii ».
«Ceacai bre, utre », Ingana altul pe bulgari cu
vegnicul for ayteaptd, maine. Dar othii ghiduqului de
Nerva Teohari scanteiau glume%i.
Cam la fel de duhliu era §i brigadierul Hrimu, raw
neag vioiu, care se purtase bine pe front gi fusese
luat prizonier numai pentrucg stgtea pe linia de foe,
Intre tragatori. Ca sä Incheie plicticoase §i 1ndelungi
desbateri asupra razboiului §i a duratei lui, el declara

- Apai, eu cred ca dupa razboiul aista, sigur a

mal4ios:
s
sa urmeze o pa§i ».
...Moartea din vecingtatea noastrg s'a oprit la
igani, n'a trecut si la noi, deli aveam Inca oarecari
oaspeti miscittori.
Ca sa scapam de ei, tocmai vara, am cerut §i ni s'a
dat Ingaduirea, sa facem bae In rguletul Arda.
Acest 111114 vine din muntii Rodopi §i trece pe 'Ana
Karjalia. Are apa limpede, bung, cam ca a Arge§ului
mai pe aproape de cheile lui.
Dar drumul pana la Arda nu era u§or, ci urea gi
cobora ni§te rapi. Cum sa merg qi eu ? Atunci, un
12

www.dacoromanica.ro
178 ZILE DE LAZARET

avocat din Constanta, Negrica, un uria§ Man §i bun,

ma lua in cdrcil Eli ma scobora rapa pans la malul apei.
Acolo, ma mai ajutau §i altii In apa, ca sa nu cad,
fie din baietii no§tri, fie Dragotin, ordonan %a bunului
meu prieten, capitanul sArb Iovan Brancovici, care
era tot cu noi, cum mai erau §i altii din a aliatii s
no§tri. CAci lagarul nostru, fiind cel mai rail §i departat,
ajunsese locul de pedeapsa al tuturor prizonierilor de
rAzboiu din toatil Bulgaria, care incercasera cAndva
vreo sbeaga.
A§a se facea ca era cu noi un francez, din infanteria
colonials, un rus din marina Mara Negre, un scotian
aviator ci un irlandez uriac, simplu soldat.
4 Sarbul, nu ca ar fi Incercat §i el vreo sbeagii, dar era
rAu vazut de bulgari §i tinut la loc rAu. I se lasase §i
lui ordonanta Dragotin ca §i tuturor celorlalti
ofiteri sarbi §i i se platea §i o solda lunara (80 leve).
Numai romAnii au avut parte de cel mai rail trata-
-ment: bataie, corvoadA.
Potrivit rAnduielilor dintre popoare, ofiterilor pri-
zonieri trebue BA li se dea ate o sums de bani, drept
solda. Acest lucru 1-au Mout bulgarii cu toti prin§ii
de razboiu, numai cu romanii nu, caci, bulgarii au o
fire deosebita de a celorlalte neamuri. Sunt alcatuiti
numai din zacg§ie ci pizma. Romanii Intotdeauna le-au
Mout umbra. Au ocarit §i Injurat mereu ciocoismul
romAnilor, iar pe ei s'au proclamat numai popor de-
mocrat, popor de larani.
s Cum s'a purtat InsA acest popor democrat §i de
tarani cu sold* romAni prin§i din razboiu ? Din soldatii

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 179

roman prizonieri vreo 25.000 aproape toti

tarani §i muncitori, democratii bulgari au facut a§a ca
sä nu se mai Intoarca In tail decat ca' tem sute. Demo-
cratie I vorba goala 1 Omenia este mai pretioasa decat
orice alta eticheta §i omenia este rara In Bulgaria »,
scria la cativa ani dupa razboiu un publicist roman,
In toiul unei discutii asupra democratiei bulgare§ti.
Nu §tiu data democratia reprezinta pe undeva vreo
realitate; in razboiul cel mare, toti cati au avut neno-
rocul sa ajunga In Bulgaria, s'au putut convinge ea
ea e vorba goala... cat despre omenie, aqa ceva nici
In vis nu se poate gad pe aceste meleaguri...
Ei, dar dovada de naivitate dam tot noi care-i
luam In serios pe bulgari. Ce democratie? Ce omenie?
Astea-s doar vorbe goale, la ni§te primitivi, cari de
abia s'au deprins a merge vertical, care de abia s'au
scoborit din pomul maimutelor.
Mai bine faceam, noi, cand le spuneam In acele zile
de robie, cum Ii vedeam:
« Da-te jos din porn! r>.
Aceasta poftire ne Inveselea §i atunci tii ne-a Inve-
selit mult timp §i In urma...
Intr'un ziar bulgaresc vazusem odata ca in Sobranie
un deputat bulgar ceruse sa se curme odata cu trata-
mentul ruOnos aplicat romanilor prizonieri.
Dar In mintea bulgarilor, pecetluita era soarta
Ronaaniei.
u Nema vece Romania)) (nu mai e Romania) spuneau
ei mereu, la ce bun sä mai cheltuiasca §i cu solde,
pe care poate nu mai aveau de unde sa §i le scoata?
as

www.dacoromanica.ro
180 ZILE DE LAZARET

Cand deodata au Inceput sa ne plateasca tot, ba

chiar din urma, socotind pentru fiecare cate 60-70-80
leve lunar, din care-0 opreau cate 40 leve de cap pentru
intreIinere. Ba nu zau 1 Chiar §i Ikea banii, a§a In-
tretinerel
Se adeverea dar vorba maestrului Teohari. Dupci
moartea'n ligani, urmau §i banii, cum ne urase Chircef.
Cand ni s'a platit eram In toiul lui August 1917,
deci cam pe la luptele dela Mara§ti, Mara§e§ti, cand
bulgarii vazusera, cu cats parere de rail! ca
romanii tot mai fac umbra pamantului.
Fiecare dintre not am primit dar ate 100 leve mai
mult nu era ingaduit sa aiba cineva. Si unde nu s'au
Incins, nene, nicte jocuri de carti de tot felul: mach,
chemin de fer, de to credeai la Monte-Carlo, nu la
Karjalia. Nu mai vorbesc de jocuri mai simple ca poker,
care s'au mai jucat pe urma 'Ana la sfar0t, dar numai
pe caravele, adica banuV de arama, de unu $i doi bani.
De sigur ca nu jucau toti. Eu n'am. jucat niciodata,
ci am format doar galeria chibiilor la spatele juca-
torilor. Eu am jucat doar table 0, mai putin, qah.
Mi-amintesc Insa cSi zambesc la amintirea aceasta,
cum °data, exasperat ca ma tot facea mat un pictor,
i-am rasturnat tabla de cah, ceeace 1-a suparat chiar
prea mult ci 1-a facut sa -ci ascuta" verva satirica im-
potriva mea scriind o fantezie, nu urita, Inteunul din
numerele revistei pe care o scotea In lagar, revista cu
ilustraii excelente, scrisa" numai de mans, de el singur,
Intr'un singur exemplar, cu o rabdare de benedictin.
* *

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 181

Pictori erau vreo trei in lagar. Afars de partenerul

meu de §ah, mai erau pictorul Nita qi Nerva Teohari.
Nita facuse portretul unei bulgarce, lucrare de comanda.
Cu multa indemanare scosese din chipul unei femei
mai mult batrana decat tanara ci hotarit urita, un
portret care i-a placut bulgarcei. Caci, trecand in umbra
trasaturile urite §i incretiturile fetei, scosese un chip
asemanator cu ceeace trebue ca fusese mai Inainte cu
multi ani.
« Sau cu ceeace ar fi trebuit sa fie, mai Velasquez »,
ii spuneam eu, caci aca 11 poreclisem din pricina bar-
butei ca o bidinea. Barba avea ci §ahistuI, dar o barbs
neagra, inelata, « de rege asirian », cum ii spusesem
tot eu, mai inainte. Numai eel de al treilea, Nerva
Teohari, se purta totdeauna ras cu Ingrijire. Acesta
statea in camera cu mine. Cel mai de inima om din
toti cei cu cari soarta ma aruncase la un loc. De ta-
lentul de pictor nu mai vorbesc. Dar ci §tia o multime
de lucruri ci citite ci invatate de pe unde umblase
prin strainatate ci prin Germania, la Dachau In Ba-
varia ci prin Franta, la Barbizon §i prin Italia, mai
ales pe la Venetia. Cunoctea §i literatura tot a§a de
bine ca pictura, facea §i versuri. Cu el Impreuna m'am
apucat sa reconstituim poezia lui Eminescu §i s'o
scriem pe un caet, ca s'o putem citi apoi, cand om vrea.
Am reconstituit not bine ceva, dar la sonetul e S'a
stins vieata falnicei Venetii o>, ne-am poticnit. Nu ne
aminteam un vers.
Toate mergeau bine parca, dar poezia iecea cu un
vers mai putin.

www.dacoromanica.ro
182 ZILE DE LAZARET

i ala ne-am descurajat qi am lasat lucrul balta.

Cum se intamplase acum, eram deasupra camerei
unde statea Margineanu. Prin podele se vedea jos,
caci a§a erau cam toate casele pe acolo.
« Lasa, ma badie, li facem noi /apului una buns ».
Caci, « me§tericul » Teohari auzise de purtarea lui
Margineanu la venirea mea in 'agar.
i a§a, Intr'o noapte, rastoarna el era un moldo-
vean ghithq §i jumatate un urcior cu apa, cam pe
unde socotise el ca doarme M. ca sa-1 udam bine
noaptea.
Dar norocul, care se vede ca tine cu oamenii pestriti
la mate, a facut ca ploaia sa ude pe alt baiat. Pe urma
1-am lasat §i noi dracului in pace pe Margineanu.
Maestrul Teohari avea mai In urma de lucru ca
pictor. Facea la portrete in uleiu. Comandirul lagarului,
Boiagef, comandase §i portretul tatalui sail, un Bai-
Ganciu oarecare. Teohari i-1 Meuse In genul lui Albert
Diirrer, dar uleiul 1.1 amestecase cu petrol.
< Las' c'a sa mai vada el pi dracu, peste cativa
ani. A sa se inegreasca di tot #, ne facu el cu ochiul.
# Goleamei hudojnic bre! » (mare pictor) spuneau bul-
garii §i comenzile plouau. Ba, Intr'o zi se trezi cu un
turc batran, care avea nevoie de o fotografie pentru
palaport. Cum, pe acolo pe unde ajunsesem noi, in-
tercase dracul copiii qi nu erau fotografi, maestrul
Teohari i-a facut pentru papport un portret in creion.
Bietul turc, pozand, a adormit §i maestrul lucra, iar
modelul sforclia sonor.
*
* *

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 183

In camera unde stateam acuma, aveam alti tovara§i

de camera. Era mai intai un vechiu prieten al meu
din 5coala Militara de Infanterie, din Dealul-Spirei,
Petre Ronda, fostul tovara§ al lui Albescu, la incer-
carea neizbutita de a se satura. Ronda era un uria§
bland, cu vorba domoala §i firea blajina. Chiar in cea
dintai noapte de spital la Razgrad, 11 visasem fil-1
strigasem sa ma ajute §i pe mine. 5i acum soarta ne
adusese iar la un loc.
Cand ma vazuse, uria§ul meu prieten ma luase in
brate far. sa spuna mai nimic, dar cu destule alte
semne ale emotiei.
4 Ma Petrache, iata-ne iar la un loc din cei patru
dela vila noastra « Otalirea », din Albe§ti. (Caci a§a ne
botezasem not cu numiri care de care mai pitore§ti
on cu intentii satirice la adresa superiorilor, vila
Otalirea, vila Don Tabarca, casele din Albe§ti-
Arge§, unde fusesem cartiruiti la manevrele §colii
militare).
a Ei, ofalirea aia ne-a ajutat acum sa rabdam

-
mai u§or raiul bulgaresc ».
« Da-ti mai aduci aminte, bre Petrica, cupletele
ce le cantam in pofida capitanului nostru?*
C i -apoi luni, marti, miercuri, joi...
Mar§ 'nainte, mars 'napoi...
Rupeti randuri §i-adunari...
Rasuflati numai pe nari e.
« Mi-aduc aminte, ca ma racoream, parca, atnnni
and i be cantam t,

www.dacoromanica.ro
184 ZILE DE LAZARET

=-4( Si-ti aminte§ti §i strofa ce i-o cantam noi care

mareduiam pe jos, capitanului, care umbla ealare (om
de treaba, dar Intrebuintand anapoda pronumele care).
e Disciplina-i aia care,
# Voi pe jos fi eu calare.
a Sä mar§alue§ti, sa nu obose§ti
# Si sa nu tei/azuiefti/ s.
« Ha, ha *, Mott Nea Petrache Prastavat. « Dar is
sa va spunem noi mai bine, cum au facut miliie cu noi
-ofiteri mai batrani, nu boboci ca voi, §titd eine? SA' nu
credeti ea vr'un ofiter bulgar de stat major, nu, ci
unul de ata. Da, fratilor, cum eram dui la rabord, la
§osea, numai ca ne trezim noi cu un repezit maior
de ata care da chior peste noi §i striga: « Major
Ionescu, Maior Ionescul*. Dar lntre noi nu era niciun
-maior §i nici macar vreun alt ofi %er cu numele Ionescu.
a Po dva, po cetiri* racni atunci atistul bulgar §i
noi trebuiram sa ne gezarn, ba cate doi, ba cate patru,
cat a vrut nebunul sa faca muftru cu noi *.
a Spune, Nea Petrache, ca pe urma am aflat, ca
atistul bulgar &Alta ca un turbat pe maiorul roman
Ionescu, pentru a razbuna o jignire adusa lui de roman
hi 1913. Dar maiorul nu mai era maior, ci colonel, iar
la nume mai avea o codita adaoga Alecu.
Pe urma, reluandu-ne firul amintirilor noastre din
manevre, Ronda-mi spuse:
« Da §i noi parca nu mai faceam a buns la Alberti.
Mereu cantam Vemica pomenire, frumos, pe 3 voci,
-dar tot eanteC de mort se chiama. Ti-aduci aminte,
cat s'a speriat biata nevasta a locotenentului nostru

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 185

and ne-a auzit noaptea veynica pomenire gi ce morals

ne-a Mcut a doua zi locotenentul?
Parca presimtea el, saracu Panait, a o sa moara
la Turtucaia ».
Petrache Ronda era mare mancau. In S.M.I. avusese
intotdeauna doua portii, date de bunul ajutor al
comandantului §colii, Nea Costied, el 1118110 un uria§.
i cele doua por%ii deabia-i ajungeau pentru namila-i
de trup. Ce sa filch' acuma la bulgari, ca sa manance
§i el mai ca lumea? S'a Mout bucatarul nostru Eli acolo
la cazarma jos, mai putea §i el Bali mai momeasca
oarecum foamea.
De altfel, nu numai Ronda era speriat de foame, ci
mai toti eram. Judecatorul gras §i mancacios, Dosof-
tache, spunea mereu cu glasul scazut, pang In taina,
un glas f;si o intonatie ce mi le aminteau pe ale lui
Stanica, dela compania mea, dela regiment:
« Eu fratilor, imi iau un sac mare cu fasole, altul
cu Mina §i altul cu malaiu, cum m'oiu vedea ajuns
acasa. si -i pun la pastrare, sa-i am rezerva, pentru
vreo foamete, Doamne fere§te. Nu vedeti, ce prapadul
lui Dumnezeu a dat peste noi? ».
Petrache Ronda la cazarma, pe langa mancare, a
mai invatat qi turce0e §i toata ziva canto., on vocea
lui falsa, cantece turce§ti, caci era mare amator de
muzica, de'i n'avea ureche muzicala de loc. Numai. 11
auzeai, cantand fals:
«Abibe, Abibe, ne ghiuzelerim var...».
Iar Henri gazetarul, ii Mouse o epigrams:
u Din Karjali la Trebizonda

www.dacoromanica.ro
486 ZILE DE LAZARET

Nu-i cantare ca a lui Ronda ».

Epigrama avea avantajul ca vorba dintare se putea
Inlocui cu multe alte vorbe...
Cate °data, mai ales seara, lncepeau discutii lungi
§i sterpe, care de multe on ne mai inveninau. Petrache
Ronda, mare pretuitor de versuri, incepea 86 declame
cu patos Umbra lui Mircea Ia Cozia, apoi cand ajungea
Ia 0 Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute »,
trecea la Oltul lui Goga, din care spunea o bucat'a §i
termina cu La Arme. Dar acest nevinovat potpourri
isca de multe on discutii inver§unate.
« Iar la arme, nu vedeti unde am ajuns, unde
ne-a adus patriotismul acesta declamator ? » spunea
ate un pacifist, din care rasarise multi.
Grigorescu Mitraliera ofta dup6 vremea cand se
g5tea cu chipiul chasseur.
Iar Petrache Ronda care starnise cu poeziile Iui
toata furtuna, apucat §i el acum de amaraciune, iz-
bucnea indignat, caci cu toata puterea Iui de uria§,
era un mare timid, ale carui izbucniri erau cu atat
mai violente, cu cat erau mai rare.
« Piara moara, dar sa piara §i §oarecii, spui Dum-
neata, Domnu....
Ei sa vedeti, fratilor, ca moara noastra romaneasca
s'a dus dracului, dar §oarecii, au ramas toti, feriti,
depute de front, sa nu le piara samanta »...
and lug pacififtii au inteles ca eu nu sunt paci-
fist, ca adica nu sunt ca ei, de parere sa ne incruciOm
bratele §i sa ne adresam poporului inamic, dela popor
la popor, caci poporul o sa fie MA 114 elept, s'au

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 187

indignat §i mi-au spus a mi-am meritat soarta, odata

ce nu aunt contra razboiului.
« Dar pacifismul astfel inteles e ca §i cum ti-ai
lasa casa vrai§te, fara chei, fara lacAte, la bunul plac
Nu, cel mai cuminte lucru e sail. faci
al hotilor I
110 solide cu lacate puternice, Bali mai iei §i o
pu§ca §i a§a e§ti mai sigur, ca scapi de hoti »,
replicai eu.
« Da da, dar de ce aprobi razboiul? to, ma Intreba
cu incapatanare un pacifist.
«Doamne fere§te, nu aprob razboiul. Dar trebue
sa firn pregatiti bine de razboiu ca sa avem parte
de pace ».
« Si vis pacem, para belluml 0 zise Vartosu.
« A! de vrei pace, da parale » spuse Sarbatoare
intr'o tradupere libera.
« Cam a§a », urmai eu firul, .3 daca in razboiu eu
am patit-o a§a de eau, este pentruca n'am avut ce
ne trebue. Ia sa fi avut In cap §i noi ni§te ca§ti, cum
au toti acuma §i Germanii §i ceilalti nici nu m'a§
fi sinchisit de §rapnel §i a§ fi fost §i eu acuma om ca
toti oamenii... ».
« Si noi la Turtucaia, dace.' am fi avut un pod
peste Dunare auzi dumneata, domnule, cap de pod,
lard pod? s... ma Intrerupse Sarbatoare...
« ySi pe deasupra §i cate o pereche de picioare de
iepure *, 11 fntrerupse §i pe el me§terul Teohari...
4 Ba §i aripi innotatoare ca la pe§ti »... sari altul
din fund.

www.dacoromanica.ro
188 BILE DE LAZARET

Ma mir, zau de voi, ce placere simtiti sa radeti

4
de voi a§a singuri a, ispravea ciondaneala Mitraliera,
care era mai scrobit decat ceilalti.
Iar maestrul Teohari se mai intorcea °data spre
- e Ti vad, ti vad, vrai sa spui adica, sa luptam
mine §i adaoga cu finete:

acum §i noi, pentruca §tii bine ca mata ai incheiat-o

cu razboiul ». Si cei ce nu-i vedeau zambetul §iret al
maestrului, credeau ca el este chiar cu ei...
...Daca dela bucatarie nu-mi putea aduce mare
lucru, Petrache mi-a facut repede rost de un sac gol
§i, pentru acesta, tot el mi-a adus paie, cate o mina,
cate o mana, pans mi-am facut o salteluta, ca sä nu-mi
mai treaca scandurile podelelor, pe care dormeam,
prin oase.
Cum era voinic, localnicii, mai to %i turci, 11 respec-
tau mult, §i §i-1 aratau unul altuia, pe unde-1 vedeau.
« Bu pehlivan dar 1 ». (Asta e atlet). Il respectau
§i bulgarii, caci blajin, blajin, dar tot 1-a amenin %at
°data pe un bulgar ca-1 baga." In cazanul cu ciorba.
*
* *

Acuma mancarea se Meuse putina §i saraca. Painea

ni se dadea deobiceiu dupa masa, cam pe la ceasurile 4.
Toti ne suceam gaturile cautand in josul ulitei, care
facea un cot mai jos, sa vedem, nu apar soldatii cu
paine. Maestrul Teohari ii Meuse o oda, versuri care
aratau spiritual, cum o a§teptam sa apara « de dupel
cotitura Cernei i>. (In comunicatele bulgare asupra luptelor
dela Salonic, se vorbea mereu de o cotiturci a Cernei).

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 189

Apoi, dupa ce luam painea, trebuia s'o chibzuim,

ea: ne ajunga pang a doua zi. Dar, ce EA' ajunga o pai-
niqoara", mare cat o prescura ? Taiam fji noi cu culita§ul
din ea, o felie, apoi Inca una, o mai cizelam, lard sd
pierdem nicio firimiturd, apoi iar o felie, tot rotun-
jind-o, pang nu mai ramanea nimic.
0 mancam toata la primire §i pe urma rabdg, frate,
pang a doua zi §i uit6-te lung « la cotitura Cernei *.
Si tragedia asta a cantat-o poetul nostru In altg poezie.
Mancarea nu mai era acum bulgur. Acesta se isprg-
vise §i, In locul lui, bulgarii puneau &a fiarba vreo
mang, doug de ardei gra§i, unii ardeiali, dar ... §i cu
viermi. Pang atunci nu mi-am Inchipuit ca ardeii pot
face i ei viermi.
Se InIelege Ca foamea ne chinuia pe toi. Locotenentul
Popa, cel a§a de mofturos la mancare cand fusese cu
mine In spital, ar fi ros acuma si cazanul In care ni
se aducea mancare. De aceea rautacio§ii II poreclisera
Cazan. i tot de foame, unii din noi prindeau §i ei
broa§te 1,estoase, pe care le mancau. Noi can nu ne-am
spurcat, mancand broa§te testoase, Ii botezasem: 4( So-
cietatea broasca testoasci». Dar societatea tacea qi-$i vedea
de treabg, facandu-ne prqti pe noi ce§tilalti.
Se Meuse Insa i o societate Ariciul.
Soldaiii din garda prindeau §i ei arici §i-i mancau.
Numai auzeam guilatul ascutit al ariciului §i qtiam
cg garda iar a prins unul §i -1 taie.
Mai fusese un noroc cand ne platisera soldele. Mie-mi
socotise timpul de cand venisem din spital numai, aqa
ca deabia putuse sa -mi dea la Inceput 100 leve.

www.dacoromanica.ro
190 ZILE DE LAZARE'r

Cat mai avusesem bani noi romAnii, se mai 1nvio-

rase bini§or negotul tinutului. Curgeau din satele de
sus turci cu mkgaru§i lncarcati, ba cu un co§ cu fructe,
ba cu o mans de gateje, ba cu ceva unt, oua...
« Ei comp, dur, hepsi alageam, toptan pazar o,
auzeai pe cate unul din noi, care invktasem acuma ai
turce§te, adica:
« Ei vecine (prietene), stai, lam tot, negustorie
cu ridicata *.
targul se facea la noi. Nicio marfa nu mai cobora
jos In targ.
Pana Intr'o zi a navalit sus la noi o bulgarck vestejita
§1 cu din ii strica0, dar Inca cu pretentii de frumusete
§i ne-a facut un taraboiu grozay. Pe urma afacut ca Nicu
sa goneasca toata marfa de sus dela noi jos In ora§.
Acest Nicu era un bulgar, §eful politiei militare.
Un slabanog urit, cu doua ate subIiri de mustali, pe
o fats balcanica, prelunga.
Ve§nic framantandu-se §i spumegand, caci totdeauna
vorbea repede, mai bine zis racnea, venea la noi sus
In lagar §i-§i Incepea repezit, pe cand spumele-i curgeau
pe la colIurile gurii, toate poruncile cu: u Nicoi neama
da s... adica nimeni sci nu, gi, dela vorbele lui, noi
11 botezaseram Nicu.
°data, la o nuntk turceasca, 11 vazusem in alaiu,
langk, muzica ascutita de surle §i tobe, jucand ai strAm-
blindu-se obscen In ritmul senzual al muzicii.
Pe urma, ne spunea Teodorescu-Bulgaru, Ii propusese
acestuia, sa-1 duck In ora§ la... bine, cu plata bine
1nteles, ceea ce Teodorescu nu primise.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 191

Dar Teodorescu- Bulgaru nu era bulgar bietul om,

ci doar §tia bine bulgare§te, pentruca fusese invatator,
ba §i revizor §colar, In Dobrogea §i chiar §i. In Cadrilater.
El era talmaciul intregului lagar la Inceput, dar pe
urma, and aproape toti prinsesera a o rupe pe bul-
gare§te, nimeni nu-I mai chema sa-i fie talmaciu. Nu-i
vorba, ca bulgareasca se deprindea destul de greu qi
Cu poticneli. Pitulice spunea In loc de leap, forma
populara dela hleab, paine: lipa, lips; iar maiorul St&
neseu spunea, In loc de vei§chi, paduchi, voinilschi (dela
voinic soldat).
*
* *
Tot in camera cu mine mai era artileristul P. &sir-
batoare, baiat bun, dar Cu o gull mare, mare, adeva-
rata « gura de Targovi§te o, de unde chiar gi era §1 care
toga ziva vorbea §i povestea tare.
«Ghiula#, ma striga el, desmierdandu-ma.
« De unde Ghiula, bre ? » Intrebase colonelul bri-
gadier Ra§canu.
« A§a I-am botezat eu. I-am tradus numele pe
ungure§te ».
1 Pai bine, ma Sarbatoare, dar Ghiula e tradu-
cerea numelui Iuliu ; nu F;tii: Alba-Iulia pe unguregte
sung Ghiula Fehervar? #
« A§aa ? Pal Iiii a§a e bine, domnule colonel, tot
era el sa fie primar la Alba-Iulia*.
« Cum primar la Alba-Iulia ? ».
« Da, da, primar. Primar la Alba-Iulia. Cad, sa
vedeti dumneavoastra, domnule colonel, cand era

www.dacoromanica.ro
192 ZILE DE LAZARET

Ghiula ranit la Silistra... dar mai bine sa spuie el,

cum a fost chestia cu primaria. Ia spune, mai Ghiula,
s'auza §i domnul colonel *.
Si mai spusei odata §i pentru colonel povestea pri-
meiriei.
Mai pe urma, Sarbatoare Imi spunea numai Ghioca,
dupa desmierdarea pe sarbe§te a numelui meu, de
catre capitanul sa'rb Iovan Brancovici. Dar nici nu-
mele Sarbatoare nu era Sarbatoare, ci altfel, un nume
romanesc mai obi§nuit. Fusese poreclit a§a dupa numele
unei ordonante a lui. Sublocotenentul bun de gura cum
era, toata ziva povestea. Si povestea cu haz mai ales
spusele ordonantei lui.
- 4 Apoi, sa vedeti, Don splocotinent », (ci-ca-i spunea
ordonan %a) 4 ma gandesc eu acuma la Safta mea ra-
masa singura acasa. Si doar deabia eram Insuratei ».
* Ei, ce-o fi facand Safta to acuma ? *.
4 Ce sa faca, don splocotinent? Ia curata mereu
la porumb, numai §tiuleti de-aia mari *.
Si din gesturile §i chipul ordonantei pozna§e, se
putea latelege u§or, ce fel de porumb cur** Safta.
Dela povestea aceasta, care inveselise pe toll, sub-
locotenentul fusese poreclit cu numele ordonantei, cad
nici el nu-§i facea inima rea ala de repede, ci radea
toata ziva, el mai Intai, de numeroasele sale amintiri:
din §coala, din armata, din captivitate.
-4 Si vedeti voi ma, ce geografie am Invatat eu
in liceu, la Mihai Viteazu 1 Si nu dela profesorul nostru,
nu, ci dela un candidat la examenul de capacitate
pentru geografie.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE DAZARET 198

Intr'o recreatie, ne trezim not In clasa cu un domn

cam jerpelit, ca ne aduna gi ne spune misterios: 4 Mai
baieti, uite, dau Eli eu examen de capacitate, vreau sa
fiu profesor de geografie. Am mai cazut odata. §i dac'oiu
mai cadea §i acuma, sunt prapadit. De aceea va rog,
sa-mi dati qi voi ajutor. Uite, ora a treia, am sa yin
la voi cu comisiunea, sa va fac o lectie « despre boga-
tiile Spaniei ». Sa §titi dinainte, ca bogatia Spaniei este
mai ales mercurul. Cand o sa va Intreb eu, a§a dar,
dupa lectie, ce bogatii are Spania, voi sa-i dati fnainte
cu mercurul 0.
Zis §i facut. Vine comisia cu candidatul. Se incepe
lectia de proba. Dar candidatul, fie ca nu §tia prea
mult, fie ca uitase §i ce mai §tia, n'a spus nimic mai
mult, decat:
4 titi voi, ma baieti, ce bogatie are Spania ? ».
# Mercuuurul# am faspuns not In cor.
4 Bun! Ap dar Spania este tam mercurului.
Merourul se gase0e mult In Spania ».
i tot a§a, Ghioca, n'a mai spus altceva, decat:
4 Spania este Cara mercurului; mercurul se gase§te
in mare cantitate in Spania ». Cei din comisie se uitau
unii la altii lung, papa ce unul cu o barbuta neagra,
care parea pre§edinte, 1-a oprit, spunandu-i: « Multu-
mese, domnule, suntem pe delpin edificati asupra bo-
gatiilor Spaniei... ». Apoi Sarbatoare urma iar:
- 4 §i ce voiai sa to faci tu, bre Ghioca ? ».
4 Prof esor ».
4 De ce materie ? ».
4 De limba latina v.
18

www.dacoromanica.ro
194 ZILE DE LAZAItET

« Pacat ma, ca nu vrei sa to faci de geografie.

Ia, uita-te, ce mai lecIie de geografie s'ar putea face
asupra Bulgariei economice: « Bulgaria ? Bulgaria
este Ora bulgurului. Bulgurul se gaseste in mare can-
titate in Bulgaria, deci Bulgaria e -ara bulgurului *.
(4. a broastelor testoase *, adaoga maestrul
Teohari.
e i a magarilor », spuse Ronda.
« Ho, ho, de ajuns, ca. se 'ncurca geografia. Dacia
vreti: Bulgaria e o -taxa locuita de magari, desi numai:
Bulgaria este Cara bulgurului, ar ajunge ».
*
* *

Capitanul Barb, bun of4er de artilerie, se bucura

din partea bulgarilor de acelasi tratament ca si ro-
manii, adica rat'.
i cred ca-i faceau asa, pentruca sarbul nu se inco-
voia de loc in faia bulgarilor, ci le striga drept in fata,
nu le ierta nicio minciuna.
Mai mult it indignau asa zisele campanii de presd
ale bulgarilor, cari pofteau, pe langa Macedonia si
regiunea Nisului, unde larul bulgar poftise pe impa-
ratul german la banchet.
« De ce banchet tocmai la Nis ? *, intrebase unu.
« Apoi are Chira socoteala raspunsesem eu.
« Cum ai spus, Ghioco ? Socochealo? Asta e pe
sarbeste ».
«Ba nu, este pe romaneste: socoteald, smeatca, pe
bulgareste*.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 195

u Ape? Vezi tu, noi sarbii avem qi multe vorbe

turce01: aman, ioc, dar ei romaneeti, cum vad eu
-
acum ».
« Si noi romanii avem multe vorbe turce0i
pi4ine §i sarbe§ti*.
rti

« SA vezi Ghioca, In razboiul cu Turcii la 1912,

eram eu cu bateria mea, alaturi de Bulgari. Veneau
ei la mine qi-mi cereau multe. Le dadeam mereu, pans
le-am spus: 4 Ioc, bre, aman! ».
i bulgarii au inceput BA rada de sarbi, ca au prea
multe vorbe turce§ti cli limba for *.
« Mai bine sa OA vorbe turce§ti, cleat sange
turcesc ca voi to, le-am raspuns eu, incheie capitanul
sarb.
Cum am spus, gazetele bulgare§ti erau pline cu
dovezi istorice falsificate grosolan, dupa mintea for
bulgareasca.
Brancovici imi tot spunea furios, aratAndu-mi gaze-
tele bulgare§ti:
« Falsificat, falsificat » §i alte lucruri, pe care nu
le inIelegeam bine, caci vorbea mai mult sarbe§te, cleat
bulgare§te, la mAnie mai ales, iar eu puteam doar sa
deosebesc sarbeasca de bulgareasca, dar nu. §i subti-
litatile ei.
i intr'o dimineata de toamna, card ma dusei in
camAruta din curtea hanului albastru, unde locuia
sarbul, gasii pe Dragotin, ordonanta capitanului, ca
tocmai sfar§lea de astupat cu pamant §i netezea rii uda
pe jos odaia era cu pamant pe jos. Brancovici adu=
nase cu rabdare, de mult, un teanc de gazete i reviste
13

www.dacoromanica.ro
196 ZILE DE LAZARET

bulgare§ti pline de falsificat-uri pe care sa le Ingroape

adanc in pamant, cu gandul, ca, dupa incheierea pacii,
sa vina victorios la Karjalia, sa le desgroape §i sa le
dea in cap bulgarilor, varandu-i pe ace§tia cu nasul
in propriile for falsificat-uri.
Ada au fost Ina bulgarii intotdeauna. Si impotriva
noastra a romanilor, au facut mare taraboiu, organi-
zand o mascarada mai bine zis mascaralac de
congres bulgaresc la Babadag, unde se bateau cu pumnii
in piept, cerand 43 pedepsirea Romaniei # gi anexarea
Dobrogei la Bulgaria. Ei bateau adica gaua la Ba-
badag, ca sa priceapa neamtul dela Berlin. Dar in
socotelile nemtilor nu intra ca bulgarii sa se Intinda
atata, cum s'a aratat prin pacea dela Bucure§ti in
2918, and asupra Dobrogei ramasese condominium
germano-bulgar.
Brancovici nu se indoia o clips de victoria a InIele-
geriia tiii fagaduia In acest caz, ca nu va ramane din
Bulgaria nici piatra pe piatra.
a Kamac na kameic a, striga el furios qi atunci
chipul lui rotund de barbat tank rli frumu§el, arunca
fulgere rii capata un fel de infal,i§are salbatica...
...0data ma intreba fli el:
# Ce vrei sa to faci to dupa razboiu, bre Ghioca ?
# Profesor ».
a Al profesor? Si de ce lucru profesor? ».

- 41 De limba latina ».
# De latina? Se invala §i in gimnaziile sarbeqti
latina, cu ni§te hrovati papista§i venii de prin
Austria, dar baietii tree la latina, mai mult platind

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 197

profesorului, cleat invilIand. i toata lumea ramine

multumita n.
4( A nu. Eu nu vreau sä ma fac asa. ySi nici nu aunt
papista§».
*
* *

Pe urma am inceput sa-1 Invat limba romans, dar

el s'a multumit sa deprinda numai a citi si a rosti
cum se cade romaneste. Am trecut dar la limba fran-
ceza. Pe o pared frenska citanca (prima carte de fran-
ceza), din care erau o multime In lagar, caci toli
invatatorii nostri invatau de zor frantuzeste, eu,
asezat pe un pietroiu, Brancovici, cinchit langa mine,
ma sileam late° dimineata, In ulicioara dintre hanurile
lagarului, ea fac pe sarb sa deprinda rostirea frantu-
zeasca pe nas, in timp ce sentinela lagarului, un tur-
calau, se plimba pe lanai noi.
« En, en, en (an, an, an), ma clizneam eu sa-1 fac
sa spuna pe sarb. Dar bolovanul, pe care stateam eu,
era chiar la o poarta turceasca. ySi unde vad ca iese
de acolo o caclana batrana nu mai purta cearsaf pe
cap si incepe sa oca'rasca repede, repede, tot ara-
tandu-ne, pe mine si pe sarb, turcalaului de sentinela.
Acesta, nici una, nici doug, se repede on patul pustii
sa ma loveasca.
Brancovici, Irish', care veghea urmarind sporovaiala
turcoaicei, ma acoperi cu trupul lui, oprind in main
patul pustii si ma duse de acolo mai mult pe sus.
Nu inIelegeam nimic, nici supararea cadanei, nici
gestul sentinelei. Pe urma Brutaru, tovaras de lagar,

www.dacoromanica.ro
198 ZILE DE LAZARET

foot ooleg de liceu al meu gi care §tia foarte bine tur-

ce§te, ma Iiimuri, ca ceea ce eu ma sileam BA invat,
pe sarb sa rosteasca, Insemna In turceritte o mascara
grozava, pe care cadana qi-o luase asupra-§i.
Dar aqa se intampla cu feluritele limbi, cu care a
Impanat Dumnezeu pamantul. 0 vorba, foarte cumse-
cade bite° limbs, poate sa sune ca o mascara In
alta.
La Razgrad, cand stateam de vorba pe franluze§te
cu bulgarcele, acestea se Inro§eau toate, cand ma
auzeau spunand da In franOze§te, iar ele se fereau cat
puteau sa-1 sputa ci, cand n'aveau Incotro, se uitau
In toate parlile, sa nu le auda cineva §i copteau Inro-
cindu -se, da In franluze0e, parca dupa o lupta la-
untrica.
Am intrebat ci eu atunci pe un roman, care stia
bulgare§te ci care parea tare inveselit, auzind pe bul-
garce apunand da in frantuze§te tragea §i el cu
urechea la ce vorbeam not ci-mi spusese ca vorba
franluzeasca suna In bulgare§te ca o mascara.
De aceea, and mai vorbeam apoi frantuze§te In
Bulgaria, rosteam qi eu voui, ca In unele locuri, spre
a ocoli aparenIa unei milscari.
*
* *

Sarbi mai erau la Karjalia, dar mai mult civili.

Era unul mai batran care facea serviciu la comen-
duirea garnizoanei ci a lagarului. Il vedeai venind
mereu cu scrisori sau pachete ci strigand tare:
K Adam Avlel, Ciuleliu Stefan, Pope Horescu # §.a.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 199

Mai era un judecator Barb, internat civil cu toata

familia, cu tot, cu vreo doug fetite mid, cam Intre
5-7 ani. Cand Boiagef, noul comandir al lagarului,
porunci sa ne agatam Ia brate fa§ii de carps, pe care
sa scriem cu slove chirilice: voeni plennic, adica pri-
zonier de razboiu, vazui fli pe fetitele judecatorului
Barb Infaprate la bras cu ni§te bucati de petica, pe

-
care scria un singur cuvant.
a Ce scrie acolo ? * lntrebai eu pe cea mai mica,
pe care-mi placea s'o Intreb, de cate on o prindeam,
cand pe bulgaregte, and mai ales, eu mandru pe
sarbe§te, elite° vorba Invatata de curand dela Bran-
covici.
o Internirana * (adica internata), raspunse ea cu
mandrie pentru noua ei podoaba.
Numai maestrul Nerva Teohari era tare indignat de
gateala fetitei de 5 ani, °and se &Idea Eli el la 4( plo-
durile * lui de acasa, Ia Catrinuta lui, cam de acee4
varsta, ca ci ostatica sarboaid.
Toti, cati eram acolo, afara de Margineanu de
sigur, iubeam copiii. Baiel,acii iii fetitele turcilor din
mahala erau toga ziva printre noi, In bratele noastre.
Abibe, ySerifa, Zinep (fet4e), efchet (biliat) erau mititeii
no§tri prieteni. efchet era baiatul hogei de peste
drum de noi.
----cc ySefchet Marafet Bocluc * 11 desmierda tli pe tur-

-
calet, Sarbatoare.
<4 Nu mai spune, bre, copilului ap, ca vorba
bocluc In turce§te suns rau de tot *, intervenise avo-
catul Negrica, bun cunoscator al limbii turcecti,

www.dacoromanica.ro
300 ZILE DE LAZARET

Turcaletul, ca de vreo 6 ani, venea des la noi In

camera, dupa ce-si lasa frumos imineii, cu care era
incaltat, afara, apoi se aseza turceste, langa Sarba-
toare, on laugh' mine si-mi tot cerea mereu un creion
-si o hartie si-mi desemna bir sicean (un soarece), sau
alte on ma insotea pe mine si pe Nea Ionia Via tli
lungd, invalid ca si mine, In plimbarile noastre, pe
langa cele doua hanuri, dar cu sentinela dupa noi,
ca sit nu fugim cumva.

*
* *

Caci in camera la noi mai venise dupa Paste Inca

un ofiter.
Drept din spital dela Varna cu un picior iridoit
eau din genunchi ii fusese prost Ingrijita frantura
sprijinindu-se Intr'un bat gros. Era un invatator de
prin Prahova. Scurt, bine legat, cam burtos, cu un
chip vesel, cam oaches si cu buza de jos rasfranta In
jos, era tare guraliv si avea de povestit si iar de povestit
o multime de lucruri si patanii.
Barem cele de pe campul de lupta, unde zacuse vreo
doua zile si fusese impuns ca si mine, erau la locul
de cinste:
« ySi cand am simtit, fratilor, ca baioneta bulga-
rului intra cam adanc In osanza mea, am facut si eu
din gura ca si cum m'as fi desumflat, ca si cum, mi-as
fi dat sufletul: ufff 1 *.
« Noroc de osanza, ma Nea Ionics a, spuse Sal.-
bRoare.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 201

- Da
« zau, mai fraVlor, noroc ca ms captutlisem
bine cu osanza. Mi-a prins bine. Si cum vedeti,' qi 'n
spital la Varna am pus ceva la loc. Si o sa-mi prinda
bine ksi aici, ca vad ca nu ne prea Imbulzesc mtuicarile s.
De mult, mancarea era rara §i scumpa. De pe la
turcii cari treceau la vale abia de mai puteam cum-
Ora niste fructe sarace am mancat In 1917 fructe
pentru toata vieata. Incepusera sa ne vina dela Crucea
Rosie din Elvelia ate ceva pachete. Dar nimereau
mai mult la cei ce mai aveau cat° ceva.
e Celui ce are, i se va mai da ci celui ce n'are i se
va mai lua )), cants pe nas Sarbatoare, ca tarcovnicii,
sand vedea unde nimeresc pachetele.
Mie-mi venise mai de mult un pachet cu nifite rufe
si incaltaminte, in urma scrisorii unui colonel din
Constanta, om de inima.
Pe urma mai a§teptasem, dar prea rar imi mai
venise ate un pachet, bine dijmuit de bulgari.
. . .Berna, rue de l'Arbalete, 5, adresa crucii ro§ii
elvqiene, era o adresa prea familiars noun. Spre ea
mergeau atatea din dorintele noastre 1 Caci crucea
rocie a noastra, din Bucure§ti, n'a putut, sau n'a vrut
sa ne trimeata mai nimic.
u Asta-i truce rocie? a, spunea unul mai. Infuriat...
4 asta-i tot ce vrei c1 din ce vrei: de lemn, de fier, de
piatra ».
In pachetele dela Crucea Ro§ie mai ramanea ate-
°data §i pentru not cAte ceva, choucroilte, pâté de foie,
oonfiture, cate un pachetel de ciocolata §i $igarile toate,
pe care bulgarii nu le luau, caci tutun aveau ci ei.

www.dacoromanica.ro
202 ZILE DE LAZARET

Mai gaseam ate °data gi cate o pungulita Cu cafea

boabe, prajita gata. In toate nu lipseau pachqele cu
un praf, pe care fierbandu-1 In apa, faceai o sups, Mi-
nestra Ticinese. Cu cateva pachete de astea de minestra,
cu un pumn de prune afumate, cumparate dela turci
§i cu o cutie de conserve, am Mout, eu cu Nea Ionics
Vieata Lungs, o °all de mancare la reveillon-ul lui
1918 §i am mancat-o numai noi doi singuri, caci
ceilalti se dusesera toti sa petreaca In hanul albastru,
iar noi ramaseseram acasa, neavand cu ce Fig Im-
plinim suma trebuincioasa, care fusese puss de to%i
parta§ii.
4.
Din cutiile de tinichea primite, baieii no§tri Mou-
sera tot felul de lucruri. §i mai Intai de toate sobe,
nu mari, mai mult miniaturi de sobe, dar deajuns pentru
noi care Oa atunci iernasem farA sobe. Acum toate
odaile aveau sobe. Cu rabdare §i Indemanare baie ii
adaogasera tinichea Tanga tinichea qi scosesera unele
sobe chiar frumoase. Burlanele le facusera la fel. Va
inchipuiIi, Ude cutii trebuisera puse cap la cap, pentru
ca sa iasa burlanele!
Ziaristul Henri, care locuia in hanul albastru, ocu-
pase singur Incaperea de jos §i-§i puse pe patul-tejghea
sobita, dar pentruca hurdughia mare nu s'ar fi Incalzit
niciodata, baiatul nostru, cu staruinta mare, lipise
ziar Tanga ziar§i despartise o odaita cu pereti de hilrtie
'Ana la tavan, numai cat Linea tejgheaua. §i cAldura
ramanea catva WI-1p acolo, deajuns In orice caz pant(

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 808

adormea bietul baiat. L-am vizitat si eu, dar nu prea

mult, caci, cu mersul meu nesigur, era primejdie sit-i
dareim toata casa, cum ma sprijin eu instinctiv de
pere%i.
Dar tot de sarbatorile acestea, bietul Marghiloman
ne trimisese dela Bucuresti niste vagoane cu lemne
si un vagon cu de ale mancarii. Din lemne a ajuns
ceva numai pana la Hascov; iar papa la not doar
ceva slanina rancezita si un fel de naut sau mazare
cojita, care se putea manta chiar cruda. (Ei, de multa
vreme, coteiul turcului ar fi mancat si mere padurete,
dar de unde?).
SlAnina cea rancezita si verde am daruit-o garzii,
care era atunci sub un stars (sergent) nebun. Un grec
traznit, baiat tanar, ajunsese, nici el nu stia cum, in
Bulgaria si bulgarii dupa obiceiul lor, 11 Meuse
soldat bulgar. Acuma conducea, pentru pacatele noa-
stre, lagarul nostru. Era repezit, nebun, fara frana,
de ajungeau, chiar bulgarii, sa-1 1,ina de rau. Ghiontise
pe generalul nostru, om batran si potolit.
De cum Mouse intaia oath' apelul, qi incepuse sa-si
dea arama pe faVa. Apelul se facea pe strada din fata
hanurilor. Ofi %erii se asezau pe un rand in front si
erau numaraVi. Un stars de mai inainte, vazandu-ma
cum Bunt, ma scosese din front si ma lasase sa stau
pe pragul hanului (banca lagarului), ca sa nu ostenesc
stand in picioare. De atunci asa se urmase, chiar and
se schimbase starsul: Baietii se insirau in front, iar
eu stateam pe pragul hanului. Asa si acuma cu noul
stars. Cand s'au asezat baie%ii in front, eu mi-am luat

www.dacoromanica.ro
204 ZILE DE LAZARET

locul pe prag. Dar star§ul °data s'a repezit cu pupa

la mine §ii mi-a trantit un pat In piept, de mi-a taiat
rasuflarea.
- 4 Ceacai bre! Tozi e bolen, ne vidi§li? a (Staff bre,
Asta e bolnav, nu vezi?) i-au strigat ceila4i din gardli.
Pala una alta ins6, eu am mai gustat un pat de
arms, dar, vorba aceea: unu mai mult sau unu mai
putin...
Stalul de acuma nu era numai nebun, ci era 11,i

lacom.
and vazuse ca ne-au sosit atatea bunatati, a cerut,
prea st-iruitor, ca s'a nu fie ascultat, sltinina din cea
primit de noi.
I-am dat-o, cred, chiar pe toata, tot am fi aruncat-o,
altf el.
A gatit garda mancare din ea §i a mAncat. A mancat
ca un Oman fli star§ul §i s'a imbolnavit de panteca-
raie, de era sa moara, nu altceva....
VazAnd ea suntem numai zdren %e, bulgarii ne d'ildu-
serf mai de mult ni§te haine sarbe§ti de vara, 4 prada
de razboiu* din Serbia.
Si desigur, le-au trecut la socoteala.
Tunicile mai erau, cum erau, dar pantalonii erau
numai nikite foite de ceap6 subtiri. In a doua iarng,
am primit dela Crucea Ro§ie §i Gate o pereche de pan-
taloni de bumbac alb, cam cum au soldatii marinari
prin Apus. I-am imbracat peste cei sarbe§ti, dar tineau
prea putin cald. E drept InsA cä eram tare arato§i
cu pantaloni albi de tenis, pe gerul Bobotezei. Si aqa
m'am tutors eu In Zara.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 205

0 comisiune a Crucii Ro§ii ElveVene venise din Apus

§i In Bulgaria sa vada starea §i tratamentul prizonie-
rilor de razboiu.
Cu mare greutate i maraind mereu, bulgarii 4i Inga-
duisera §i la un 'agar de ofiteri romani, la cel din
Hascov. De ofiteri, caci soldatilor romani le pierise
aproape samanta.
5i acuma, In fata comisiunii internationale, la lagarul
din Hascov, se uitau gi se Incruntau la romani, ca nu
cumva aceqtia sa le dea pe fats neomenia. Dar tot s'a
gasit un roman curajos, Caladi, fost procuror Inteun
ora§ dunarean, care a spus raspicat comisiunii straine,
Ca romanii aunt tratati prost, ea Bunt lasati flamtinzi,
ca pachetele dela crucea ro§ie le opresc bulgarii mai
pe toate, ca au fost §i batuti. ySi ca dovada $i -a lasat
deodata pantalonii jos, aratandu-le cicatricile care-i
captuqau spatele.

*
* *

Pana la Karjalia n'a ajuns nimeni niciodata sa ne

vada cum traim. La noi era lagarul de pedeapsa pentru
t oti.
...0data, vara tarziu, ne trezim dupti masa, cam
In spre sears, cu un offer roman mai trecut, care
urca greu §i gafaind a de dupa cotitura Cernei a.
Ajunse la noi cam Impleticindu-se frttnt de
osteneala, cazu greu pe un pietroiu, de pe care se
sculase facandu-i loc, unul din baieti, on un:
a Bine v'am gasit, fratilor 1 to.

www.dacoromanica.ro
206 ZILE DE LAZARET

Dupe ce-1 lasaram sa rasufle nice], oferindu-i, drept

orice dulceaVa si cafea, Ia-ta unui urcior cu apa rece
dela cismeaua din apropiere, pe care el o puse la gura
parca dupe o scurta lupta launtrica, tabarlram cu In-
trebarile pe el: tine este, de unde este, cum de a venit
asa de tarziu In lager, ce mai stie despre adevaratul
mers al razboiului.
Era un spiter Cotet de pe la Iasi, prizonier si el
dela Inceputul razboiului nostru. Tot Meuse slujba lui
de spiter prin multe spitale bulgaresti. Dar, fiind
mare beIiv, le Muse bulgarilor pe unde trecuse, tot
spirtul din farmacii, le secase si toate doctoriile cu
spirt, In cele din urma ca rusii si atunci bul-
garii, ne mai avand ce sa-i face, 11 trimisesera in
lager la noi.
Noi i-am aflat repede meteahna, ca nici el nu se
ferea sa-si marturiseasca patima, ci toata ziva visa cu
ochii deschisi betii si chiolhanuri. Nu e de mirare
deci ca o vreme toate taclalele noastre seara se Invartira
numai In jurul betiei si betivilor.
a Aista, bri *, spunea mesterul Teohari, a ii fai-
mosul Setilci».
--- a Ba nu fratilor *, raspundea avocatul Negri*
dared -o pe turceste, ca sa se potriveasca locului unde

a
eram..., a asta-i spiterul Su hicimez ».
?»
t Su hicimez, adica apa nu bea. N'ai vazut, cum
s'a *At, tend a Mut apa din urciorul nostru la
venire ?
Parca i-am fi dat sare amara *.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 267

# La de-al de a§tia, geambagii din gura Baraga-

nului le cants:
... a Neica, baui pret, la noua cai ...
De vin nu ma seiturai *.
sare Nea Ionics.
-4 Cum i-ai spus, bre Negri* pe turcegte? *.
« Su hicimez D.
a Apoi sa va povestesc eu una cu niV,e bativi pe
care i-am cunoscut in tinerefele mele *; n'am de lucru
gi eu de colo:
4 Sa vedeti, ma baiqi, pruba de betivi, in Dobrogea
la not pe langa Sarica. Era un italian, baiat tanar
gi focos, care avea §i o moara cu aburi. Italianul,
on a neanalul de talian * cum ii spuneau tartaonii
noOri Augusto 41 chiema era un stra§nic be-tivan.
Bea, nene, de stingea. Numai cu Popa Sava, care-§i
spunea singur, Su hicimez, cum 1-a botezat Negrica
adineauri pe Cote %, se putea potrivi. ySi doar gi ceilalti
din sat a nu duceau la ureche *. Italianul Augusto
fusese mai inainte fochist la tren, dar plecase de acolo
repede. Ascult4i, cum povestea el cu haz trecerea
lui pe la C.F.R., trageam qi eu cu urechea, dar nu
ma baga nimeni in seams, eram prea-mic pentru socie-
tatea lor: U nu fi unu, adica, dai tu un chil de vin,
dau gi eu unu, mai dai tu unu, mai dau §i eu la fel
§i tot a§a a pilna la scara murgului v.
Popa Sava nascocise sistemul.
« SA vedeti, fratilor*, povestea Augusto, a eram
fochist la C.F.R. Aga se Incepea cariera. 0 iei de jos....
Dar nemerisem rau. Aveam ca gef pe un mecanic

www.dacoromanica.ro
208 ZILE DE LAZARET

betiv, dar betiv stra§nic. Regele betivilor. Cat am fost

§i eu cheferist, nu 1-am vazut treaz *.
Pai atunci, era bine, ma Agust *, intrerupse
Popa Su hicimez, faceati societatea t unu §i unu *.
u La drumul de fier, pe maqina, nu prea merge
a§a de u§or, cu betia. Las ca mecanicul meu ar fi
vrut a §a societate, dar nu unu §i unu, ci una §i una,
ca el bea cu vadra... De aia eu m'am speriat ca §eful
meu da toata viteza ma§inii, de treceam prin statii ca
fulgerul, scream peste ace la macazuri, vere, de parca
erau unse toate cu untdelemn... Din garile, pe unde
trecusem, imi ramasese In ochi numai cate o path'
ro§ie, chipiul §efului, aiurit §i el de a§a iuteala. A§teptam
acum, acum, sa ne facem gramada undeva, pe la
yreo cotitura mai rea. Dar mecanicul al betiv era bun
al dracului, stapanea locomotiva, parc'ar fi avut-o in
palma, o manuia numai din quruburi, pe care statea
mereu cu mainile.
Eu am Incercat sa-i spun, s'o is mai domol, dar el,
a§i, a ridicat doar un deget, parca era Voda, ca sa-mi
reteze vorba §i da-i inainte. Cand a trebuit stt opreasca
insfar0t, a franat deodata, de erau sa se Incalece va-
goanele uncle peste altele, ca buhaii. Imi ziceam In
gaud (ajunsesem la Galati) a cu viteza asta, nene,
trecem §i Brate§ul, trecem §i Prutul §i pe toate
fara pod *. Dar cum am ajuns In gall, am §i dat
demisia.
a Ce ma, macaronarule *, imi spunea mecanicul,
ce te-ai speriat numai de atata. Hai, Buie pe maqina,
ea mergem in Moldova, pe la Odobe§ti, Panciu, Nicore§ti,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 209

si sa mai bem si not nitel vinisor mai bun, nu tot

bore, de asta de pe aici ».
e Nu mai merg, dom' mecanic, nu mai merg ».
e De ce, ma baietica? Te-ai suparat Ca te-am
facut macaronar? Pal, nici nu ti-am spus pisicar.
Ori poate ti-e frica de moarte? Para moartea te ia
numai de pe masina, nu te gaseste si In pat acasa?
ySi cand i-o veni ei sa vie sa te ia, mai bine sa te gA-
seasca ametit de sangele Domnului, ca BA n'o vezi...».
e Stant a vorbit *, aproba Popa Sava.
e Nu, dom' mecanic, nu mai vreau sa fiu ceferist...».
e Ei, tot ti-era tie frica de moarte », spuse agentul
dela Pescarie, proaspat venit In sat, dar care se dove-
dise bautor de frunte.
e Ba nu mi-era frica de loc, dar data e vorba sa
mor, and o fi sa mor, vreau sa mor de belie, nu de
tren )), Incheie Augusto In hazul general si cu apro-
barea tuturor.
e Dar cu mecanicul, cum a ramas? N'a murit si
el de belie on de tren? », mai intreba unu.
*Mecanicul a murit chiar dupa ce 1-am lasat eu,
de amandoua. S'a dus la Odobesti si s'a Imbatat tun
si pe urma s'a urcat pe masina si goana. goana,
si goana, pans s'a terciuit cu masina, cu fochist, cu
tot. Plecasem la vreme »....
Povestea mea fusese gustata, dar nu prea mult,
caci setea vine dupa saturare si de asa ceva de mult
eram 1n4ercati. Mesterul Teohari Ina si eu 11 ere-
deam prieten puse tot el, dupa obiceiul lui, punctul
pe i dupa povestea mea.
14

www.dacoromanica.ro
 210 ZILE DE LAZARET

Cum Mitraliera spusese mai printre dinti: .Ce -are a face

scripca §i cu iepurele*, me§terul de colo, ci-ca ma ajuta:
* Nu ti supara, bri Ghioca, lass ea main II in-
trebam pi Setila, daca n'o avut cumva rude pi
la drumul di fier. 0 fi fost neam cu mecanicul
f;se ala *.
4 Ori poste cu neamtul de talian *, spuse Ronda.
. Ba eu cred ca sigur era neam cu Popa Sava *,
se agate t}i Sarbatoare.
... Altfel, fratele Cotet era un moldovean sfatos §i
ne indruga pang seara tArziu tot felul de palavre, ba
ne dadea §i tot felul de reote.
Ude unul din camera noastra se facea ca-1 intreaba
pe Cotet, daca nu cumva a fost neam cu un mecanic
dela C.F.R., on cu Popa Sava, asta numai ca sa ma
sperie pe mine, pans intr'o seara, am mai spus povestea
Inca odata ca s'o auda qi Cotet. Dar spiterul era om
de9tept §i nu s'a suparat, ba s'a interesat foarte mult
de sistemul a unu ti unu * pe care spunea c'o sa-1
introduce §i la Iaiii ...
... Mai interesanti erau prizonierii de razboiu alia(i,
cari ajungeau la not in lagar.
Venise mai intai un marinar rus Vasiliev, dar nu
statuse mult, caci bulgarii mai aveau Inca slabiciune
pentru ru§i, cu toate ca dela revolutia ruseasca le mai
sarisera din perinile ce ru§ii aveau sub ei.
Pe urma adusesera pe un irlandez uria§, simplu
soldat de marina, Imi pare. Avea bratele rii pieptul pline
cu tatuaje colorate, reprezentAnd inimi strapunse, si-
rene, devize.

www.dacoromanica.ro
 Zat DE LAZARET 211

El nu stia alts limbs, cleat engleza ; eu nu §tiam

engleza.
Bietul Dunleavy ar fi vrut mult sa atea de vorba
cu mine, dar stateam amandoi unul MO altul, Wu-
bindu-ne cu prietenie si cautand in mintea noastra
ceva sä spunem, a§a ca sa ne 1ntelegem.
e How do you do? *, atata §tiam sa-1 Intreb In
engleze§te.
4 Very well, thank you *, 1mi r5.spundea §i el.
Mai departe, mai mult, el mai astepta dela mine,
dar eu nu-i mai spuneam nimic si el nu mai avea
la ce sa-mi raspunza.
Cateodata, doar cate o vorba, doua bulgAreasca. Buns
oara, 11 Intrebasem eu : 4 Sbeaga? o. x 0 yes b, Imi
raspunsese razand cu toti dintii lui mari ca de cal.
Mai tarziu, Intr'o sears, apare, venind tot din jos,
un tanar blond albicios, 3104 pu'intel, cu o hainnta
galbue, subtire si cu niste pantalonasi tot subtiri si
scurti, care-i lasau genunchii goi. Era un scotian, In
costumul obisnuit al scotienilor. Ii lipsea doar fustita
ecossaise.
Sidney Smith, asa se numea noul venit, fu dus In
camera prolesorilor, unde era un universitar dela Iasi,
uriasul Floares, om de treaba si care si-a pastrat cum-
patul pang la sfarsit. Cum el §tia englezeste, baietii i
1-au dus lui pe englez. Acesta, cum ajunse in camera,
pentruca era vremea de culcare, §i-a scos tacticos din
buzunare, mai intai o batista, a a§ternut-o pe jos, a
scos apoi alts batista, pe care a a§ternut-o alaturi,
apoi o a treia si In sfarsit o a patra.
146

www.dacoromanica.ro
212 ZILE DE LAZARET

Cei din camera, urmareau cu interes gesturile engle-

zului. Apoi, vazandu-1 ca pe asemenea saltea voia sa
se culce, nici nu stiu, daca au izbutit sa-1 faca sa se
odihneasca pe un saculet-saltea de paie, cum aveau
acuma mai toti ai nostri $i din care au dat si engle-
zului unu.
De a doua zi englezul a si fost luat In primire de taci
$i nu stiau, care de care, ce sa -1 mai Intrebe. Cei cari
InvilIau engleza, 11 intrebau cum se rosteste mai bine,
cutare si cutare vorba, alt,ii 11 Intrebau despre frontul
dela Salonic, despre viea %a pe care o dusese mai Ina-
inte In alt lagar, pangt $i despre ce autor englez li place.
Englezul ne privea zambind de svapaiala noastra latina
$i ne raspundea arzat, ma'surat, ca un adevarat englez
ce era $i pe rand.
Era aviator In armata dela Salonic, si cazuse cu
aeroplanul dincolo de Millie bulgare.
e Very mechants les bulgares *.
Fusese usor aria $i 1ncercase, cum se sdravenise,
numai deceit o sbeagit din lagar.
Vorbea puIin frantazeste, dar ne Intelegeam bine
cu el.
Ma plimbam cu el pe strada din faa hanurilor noa-
stre, caci hni arata multa prietenie si vorbeam de toate.
Aratandu-mi turcoaicele, Invaluite la cap cu cearsaful
for si multe Insarcinate, 1mi spunea foarte serios, Vara
sa schiteze mbar un zambet:
4 Tous les tures a la guerre; a la maison soliman
(seulement) les femmes et toutes grosses. Comment,
qui a fait cela?

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 218'

-4 Sidney Smith et je vais le denoncer a Llyod

Gheorghe, parce qu'il prepare de nouveaux soldats con-
tre l'Entente *, raspundeam eu.
« Non, ce n'est pas moi, c'est vous, car vous
parlez le turc », replica el.
« C'est un artilleur, maman, c'est un artilleur *,
adaoga gi francezul Louis, aratandu-1 pe Brancovici,
care era artilerist §i mai de mult in Karjalia, cu oare-
cari cunogtinte In crag.
i aga glumeam gi noi gi, ca sa-1 tachinez gi mai
mult pe englez, bulgeirisem §i eu numele primului mi-
nistru englez §i, din Lloyd George facusem Gheorghe
sadea, ca sa-i stea bine gi lui, alaturi de « aliatii* Bra-
tivan §i Take lecineseu.
-4 Cum ma, ce spuneati voi adineauri cu englezul
gi francezul despre razboiu fli despre noi soldatii*, ma
intreba Nea Petrache.
e Invinuiam pe englez, ca semanand plozi pe aici,
pregategte un nou contingent de soldati contra noastra *.
« Bine bre, ce socoteala este asta? Pal ati socotit
voi, cati ani ar trebui ca plozii ce nu s'au nascut Inca
sa ajunga gi ei soldati ? Cel putin 1.8 ani ».
-4-Nu face nimic. Englejii aunt obignuiti cu raz-
boaiele lungi. Nu gtii? Relzboiul de o purl de ani? ».
Da la rei moara am dejugat, fratilor *,
<4 Elei 1
incheie, scarpinandu-se poznag In cap, tot maestrul
Teohari, dand-o iar pi moldopinefti.
*
* *
Cum Anglia are grijg mare de toti fiii ei, repede
Sidney Smith a Inceput a primi pachete prin Cruces

www.dacoromanica.ro
244 ZILE DE LAZARET

rogie, dar nu ca ale noastre dijmuite, ci Imbelpgate,

ci, cu toat'a vrajmAgia dintre englezi si irlandezi, Smith
a dus numai cleat si irlandezului Dunleavy ceva. Mai
pe urma au Inceput §i pachetele englezului sa fie dij-
muite, 'Ana ce odata sarbul, curier al lagarului, ii
aduse un pachet In care nu mai era aproape nimic.
si -i intindea §i un caiet, In care sa semneze de primire.
Caci, de and cu u Comisia Crucii Ro0i » isc4leam toti
de primirea pachetelor In caet. Dar pachetele erau la
fel de dijmuite. Boiagef avea un adevarat magazin
acasa din pachetele noastre §i dadea ospete, urmate
de joe de carti. E drept ca doctorul grec Albanopol,
cu Inderanarea proverbiala a grecilor la jocurile de
noroc, ii a§tiga multi bani.
Smith, vaand In ce hal e pachetul, 11 respinse lini§tit,
apoi striae In caiet o fraza englezeasa, pe care o iscali.
Numai deat veni §i Boiagef ci Intreba cu ranjetul
lui de fiara, ce a Boris englezul. Intrebarea lui se adresa
in bulgare§te lui Teodorescu-Bulgaru. Acesta o traduse
in romane§te lui Gunescu, care, foarte bucuros c4-§i
gAsise Intrebuintare pentru noua lui invAt6tur6, tra-
duse fraza englezului: u Refuz sa primesc pachetul,
aci continutul i-a fost furat ». In sfar§it Teodorescu-
Bulgaru i-o traduse pe bulgare§te comandirului.
Boiagef, sub o inrati§are blanda, deschis6, ascundea
o rautate bulgareasc6. De aceea se ro§i tot si trimise
pe englez la lnchisoare, pentru Indrazneala §i jignire.
Acesta plea lini§tit si masurat ca un englez, fara
s4 clipeasa mbar §i fara sa daruiasca cu vreo privire
pe oomanclir.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 215

Atunci am lute les mai bine superioritatea intepe-

nelii britanice.
k Pauvre Smith! II a ete mis au violon 1 t, resin
francezul Louis, svapaiat ¢i el ca un roman.
Dar mi se pare, ca Boiagef n'a uitat de englez. Nu
atata, pentruca, furand ceva unui scotian, 11 atingea
pe acesta la avaritia-i proverbiala, cat mai ales pentru
pedepsirea pe nedrept.
Mi se pare a am citit undeva, dupa Incheierea pacii,
ca englezul a cerut pedepsirea lui Boiagef, care In-
teadevar ar fi fost pedepsit.
Francezul Louis, dintr'un regiment de infanterie
colonials, era un baiat tanar, frumu§el §i, care intre
noi romanii, se simtise numai decal ca Intre ai lui.
Vesel §i desghetat, umpluse tot lagarul cu cantece
frantuze§ti, cu povestiri de anecdote.
Se poate trite lege uriior ca toate povestirile §i cante-
cele noastre erau mai degraba rabelais-iene, eram doar
numai barbati §i Inca statuti, vorba maestrului Teohari.
Povestirile unora faceau concurenta Decameronului.
De aceea francezul &luta mereu qi dupa el noi toti,
un cuplet care putea Infatip atunci o preocupare
pentru unii:
o Quand Merle las eut perdu son He Ilene,

t Dans un boxon de l'antique Il lion,

4 I1 acheta, pour consoler sa peine,
I Un cadenas, pour lui boucler le...
4 Qu'on apporte du yin, -
u Mes amis, buvons; buvons a la ronde,
o Buvons,, buvons, jusqu'au lendemainl *..

www.dacoromanica.ro
216 ZILE DE LAZARET

Acest cuplet a dat unuia cu apucAturi literare ideea

fanteziei a centura de castitate » publicata in revista
lagarului. Primul numar al revistei avea un nume
pitoresc si tot asa si al doilea gi la fel gi al treilea
(WA sA pastreze acelasi nume).
Radeam cu Louis citind nazdrAvAniile despre cen-
tura de castitate.
a La ceinture de chastete, j'ai vu ca au Musee de
Cluny...», spuse francezul, iar eu urmai:
« Asa ca mai sigur este tot inelul lui Hans Carvel,
din Rabelais ».
Alt hohot la povestirea anecdotei tare piparate din
Rabelais, dup6 care francezul imi spuse, ca asteapt6
dela mine sr( scriu o carte despre toate cele vAzute
si auzite, ba mai mult patite in Bulgaria si s'a nu uit
cumva pe turci « qui sont les seules braves gens
dans ce pays de sauvages ».

-
Apoi, dupa o pauzA:
« Et savez-vous un beau titre pour votre roman ?
Eh bien, vous allez ecrire: Un homme chez les an-
a.

thropoides, un home chez les hommes singes ...».

Printre ofiterii roman se mai gAsea si Mos
Voicu, fost portar al unui hotel din Techir Ghiol.
Bulgarii, cand luasera localitatea, vAzandu-1 asa galonat
si cu fireturi, 11 luasera drept un amiral si-1 umflase.
Bietul bAtran 10 imbracase acuma chipiul buclucas cu
o pAnza veche si prrtfoasa. Fiind el din Ardeal, stia
saseste gi auzind pe Sidney Smith vorbind engle-
zeste, si-a dat cu socoteala CA englezeasca este un fel
de nemteasca stricata, un fel de caseload, si not ne

www.dacoromanica.ro
 ZiLE DE LAZARET 2'1/

tavaleam de the, uitandu-ne la chipul aiurit cu care

englezul asculta... englezeasca saseasca a lui Mos
Voicu.
Pe urma Smith credea ca asta e tot o farsa a mea,
pentru ca eu 11 Invatasem pe Mos Voicu sA-I Intrebe
pe englez dimineata:
« How do you do, mister Smith ? s.
* * *
Dar printre noi, se mai Osea prizonier dela Turtuoaia
gi un preot militar, profesorul Horescu, Pope Horescu,
cum il striga curierul Arb. Aproape In toate dumi-
nicile ne duceam toti jos, in curtea hanului, unde
erau coloneii $i acolo « Pope Horescus slujea liturghia.
Scirbiltoare racea pe dasalul si dovedea mare aplicare
ri tragere de inima pentru tarcovnicie, mai ales a
nu se alegea cu niciun colac sau prescurrt.
Ascultam toti miscati slujba bisericeasa ca la noi,
§i parca ne simteam mai still:10 unul de altul, mai
aproape de tiara noastra.
De Craciunul 1917, am pregatit coruri sub condu-
cerea inginerului Ciuleliu Lytelan, What si subtire ci
talentat. Am pregatit corul $i am mers la colonei sa
le antam.
Cantecul atat de simplu, pe care-I c&ntasem la cor
Ina din clasele primare a Pasarica treatoare s, acuma
capata un 1nteles si adAnc ci dureros:
< Pasaria treatoare
Ce eterul stabatand
Leganata pe aripioare,
Vii din patrie ctInthrtd.

www.dacoromanica.ro
318 ZILE DE LAZARBT

Cel din urmg vers incepuse s6 ne riiscoleascA.

To salut cu bucurie
Pe acest pdmant strein
Unde nimenea nu Vie
De-s voios sau de suspinl
La strofa a doua ochii tuturor, mai ales ai coloneilor,
se umezisersi ;
Numai tie drAgurara
I %i voiu spune dorul meu
Depdrtat. de tdrifoard
Nu mai tace pldnsul meal )).
Tar la strofa a treia, bietii batrani, unii ne puteau
fi bunici, plangeau de-a binelea.
Caci in vremea asta amara a robiei, am inteles mai
bine multe lucruri, am inteles cu toga blazarea
si dulceata tarii, a. cdminului parintesc §i am mai in-
teles ca dintre toate cuceririle a§a de trudnic dobemdite
de oameni, libertatea este cel mai pretios bun.
CAntam marsilieza frantuzeasc4 o reconstituisem
cu maestrul Teohari §i parca ne ungeau cu miere
buzele, vorbele:
t Liberte, liberte cherie. ..» a§a de plina de inteles
era vorba cherie, care traia aevea pentru noi.
t Digeaba bri * o dadea anume iar lute° moldo-
veneasca mai accentuate, ca s'o intoara mereu in
gluma, tot maestrul Teohari, « tot mai frumos este:
Frumosul Petre, hai sa cantam mai bine cu totii:
a Frumosul Petre-avea chitara
din chitara el canta...
t Bimba ra ba, ba, ba, bim ba, bimba ...a.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 219

$i cantam ¢i pe frumosul Petre, In pofida, de sigur

a blajinului Petre Ronda, care prindea repede milear ea
i incepea qi el, pe turce§te :
« Haide, haide ghidellm
« Bizlm odaia,
(Haide, haide, s& mergem
In odaia noastra ).
4 Dirijorul » corului nostru avea §i o voce frumoas& de
tenor ci mult talent muzical. El prindea numai cleat toate
cantecele francezului Louis §i le lmpra§tia apoi In lager.
Pe urma refrenurile ajungeau de le mormaiau toti,
chiar cei cari de abia deprinsesera limba franceza.
$i da-i toata ziva cu:
« Ton, ton, ton, ton, taine et ton, ton », sau balada
Trois orfevres
* * *
Cu daruri muzicale mai era in lager si capitanul
Hagianu, barbat Shalt qi mai de grabs urit, putin
ciupit de varsat. Avea o voce salbatica de has $i -i
placea sa radii chiar ca Mefistofel, In cascade sonore.
Nea Ionics Vieata lung& ne arata °data pe uli& o
turcoaica, cu §alvarii rupti, careia i se vedea pielea
prin §alvari, and i se mipau picioarele In mers.
« Ia uita-te, Sarbatoare, la turcoaica aia, cum Iii
face din fund cu ochiul I ».
« Ha, ha, ha, ha, ha * pundit rasunator, ca un
has de opera, Hagianu.
ySi adevarat 1 Hagianu acesta fusese offer de meserie,
dar, om cu stare, plecase din armata §i se dusese In
Italia 54 lave% 56 ante la opera.

www.dacoromanica.ro
220 ZILE DE LAZARET

InviitAtura muzicala i-o intrerupsese razboiul.

Dela Turtucaia ajunsese dar la Karja lia, unde o
ducea ceva mai bine decat noi, caci avea familia grija
de el gi cu pachete gi cu bani. A stat el la noi sus in
'agar, cat a stat, dar nu-i placea lipsa noastra de con-
fort gi-1 supara mereu gi fostul lui plutonier dela corn-
panie, Sterescu, bucuregtean afurisit, care acuma ii
radea in nas.
Un timp, ca sa-gi omoare plictiseala, incepuse lectii
de italiana cu ofiIerii amatori. (Am facut pe urma gi
eu aga ceva).
Sarbatoare imita mereu, declamand emfatic, vorbele
lui Hagianu, la leciiile de italiana:
--- # Se qualcheduno fra voi non ha capito qualche-
cosa, io sono pronto di dare le spiegazioni neces-
sarie #.
Plictisit dar de vie* de sus, Hagianu s'a mutat
jos la colonei. Dar el avea obiceiul sa faca zilnic exer-
cilii vocale, care la noi rasunau pana dincolo de Ver-
sailles gi cu care noi ne deprinsesem aga de mult, ca
nici nu le mai auzeam, pe cand in hanul din mijlocul
targului, muzica basului roman sunand ca o trambita,
nu era de mirare ca speriase vecinii.
Aga, trecand glare pe drum, in fruntea drujinei
(batalionului), colonelul bulgar Tabacof, comandirul
suprem al Karjaliei (partea sedentara), auzi gi el pe
Hagianu. Igi opri dar calul gi intreba sentinela dela
poarta hanului, ce este, ce s'a intamplat.
- 4 Nisto, edin romanschi capitan peia », (Ia nimic,
un capitan roman canta I).

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 221

Dar colonelul bulgar nu Intelegea asta tot tip, gi

cu toate ca Hagianu nu fcicea reiu, porunci scurt:
sa nu mai cante.
Pe urma pleca In mersul ghat al calului, spre ca-
zarma.
Tabacof n'avea inima rea Sing. Ce s'o fi mai gandit el,
ce s'o fi mai socotit si sucit In urma, dar chema un
soldat bulgar, ca sa duca alt ordin garzii. Anume:
In fiecare zi, capitanul Hagianu sa fie scos pe camp
ate doua ceasuri on un soldat 1i acolo, departe de
urechile oricui, sa fie lasat sa cante cat o vrea qi cum
o vrea. Ceeace Insemna ca humor se poate 1ntamplator
gasi §i In Bulgaria...
Ar fi nedrept, clack pe Tanga Boiagef §i Tabacof,
n'ar fi pomenit §i un rezervist bulgar, student In drept,
care facea slujb6 la partea sedentara a batalionului
la Karjalia. Era un tanar slab, negricios, cu chipul
mereu suferind. Era dat la partea sedentara, cad
fusese ranit (In piept, mi se pare). Vorbeam odata cu
el qi-mi spunea ca not suntem o generatie nefericitk
caci ne-am pierdut tinerelea.
« Daca ar fi numai atata ? I a.
« Da, da *, adaoga el, privind spre pamantul, care
parea ca-1 a§teapta nerabdator, cad, dupa cum spu-
neau unii: « nu-1 vezi cum u bate coliva In piept ?*.
...Mitraliera spunea, cand vedea cate un bulgar:
« Ah 1 frate-miu, ca maine sa vad crescute bozii
din tine a...
...Sterescu, fostul plutonier la compania. capita-
nului Hagianu, era rezervist. Cred ca n'avea nicip

www.dacoromanica.ro
222 ZILE DE LAZARET

meserie hotarita in Bucurepti, de unde era. In lagar, iii

lasase o barba, care creptea Mae, cu marginile albicioase.
Era in vepnica lupta, nu numai cu fostul lui coman-
dant de companie, ci chiar si cu alti ofiteri.
<4 De ce fi-ai lasat barba, ma Sterescule ?*
4( Ca 84 nu ma mai recunoasca niciunul din
t astia *, in tara, cand ne-om intalni, ca doar n'o sa-mi
pastrez barba asta gi acolo ! *.
Pe urma imi mai spuse:
- 4 Am said spun ceva, ca §-Liu ca n'ai sá ma vinzi.
Am sa fac gi eu o sbeaga *.
- 4 Tu, mai Sterescule ? Bravo pi sA dea Dumnezeu
sit izbutepti*.
Caci eu, din o mie fi unu de motive, nu puteam in-
derca sbeaga eu, dar indemnam pe toti s'o faca. Ste-
rescu urma:
t Vezi dumneata, toti cati au Mout sbeaga, n'au
fault nimic. Au fost prinpi, care mai departe, care mai
aproape I M.
e Da, Lip este *.
e Ei bine, de ce au fost prinpi ? *.
Pai ptiu eu? Poate, pentruca n'au avut noroc,
nu s'au ascuns bine, li s'au sfarpit puterile, hrana...*.
-4 Nu tinere. Au fost prini, pentruca n'au ptiut,
incotro s'o ia I.
7 4 Cum n'au ptiut incotro s'o ia? Nu trebuia s'o
ia spre Miaza-Noapte, syre Romania? *.
e Nu. Trebuiau s'o ia spre Miazazi, spre Turcia *.
-- e Cum asta bre? Ce sa caute in Turcia ? Cli doar
pi. Turcia este cu nemtii pi deoi §i cu bulgarii e.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 223

- 4 Este. Dar turcii cu bulgarii aunt ca pisica cu

cainele. 'Jack' n'ar fi neamtul sa-i strangk de mult
s'ar fi Incaerat Intro ei..ySi de aia, eu mi-am facut soco-
teala asta: fug spre Romania? Ma prinde bulgarul.
Dar, data fug spre Turcia, nu ma prinde nimeni, ca
nu ma cauta nisi dracul p'acolo. 5i ajung la turci s.
-44Ei §'apoi, ce-ai facut cu asta? Ai schimbat
numai inchisoarea §i staptuiul*.
- 4 Eu ma multumese numai Cu atat. Mi-am pus
In gam', cat oiu mai sta prizonier, sa nu mai rabd
de foame §i de frig. 5i la turci o s'o due mai bine, ea
§tiu cum sa-i Indult *.
5i a§a a §i facut. A fugit §i n'a mai fost prins de bulgari.
* *

Dar zilele in lager ajunsesera tot mai grele. Sim %eam

mereu foamea, eu, care n'am fost niciodata maneau.
Nu ma mai s'dtaram deloc.
Painea, cum o primeam, o mane= toata, §i 'Ana
a doua zi, rdbdare.
La inceput, sand cazusem ranit, ars de sete, cum
cram, imi 'Area rau pentru toate prilejurile ce pier-
dusem ca sa beau cat mai multa ape; acuma, in 'agar,
chinuit de foame, iar ma 1ntorceam cu gandul inapoi
§i, amintindu-mi ospe %ele la care luasem parte, imi
parea rau de moarte, eh nu maneasem mai mult atunci,
pare& in felul asta, mi-ar fi fost mai putin foame
aunt., In 'agar.
Deaceea, nu e de mirare ea told visam numai pran-
zuri Inaba:mate...

www.dacoromanica.ro
224 ZILE DE LAZARET

a Si a$ manta, mai fratilor*, incepea Sarbatoare,

t as mama o friptura grozava la « Leul si Ciarnatul *.
« N'are tetea, ca ti-ar da...
Da mai cere §i-altceval*.
t Da de niste sarmalute Cu mamaliguta, ce-ai
a
rice, Ghioca?*.
Hml Al dracului Sarbatoare, tot la mamaliga
%i -o aduce, Mamaligarescule I*.
a Si a§ mama, teteo, a§ manta... *.
« A§ manta poama si oua da cioara 1 *.
a Lungeste-i, Doamne, boala *.

- a Pan' s'o oua cioara...*.

t Si s'o coace agurijoara*.
t Pusche pe I ... Nu mai cobi, sa stam
Inca un an aici I *.
Replicile tasneau din toate partile camerii, ca scanteile.
Eu Imi puteam amorti foamea cu seminte de
dovleac pe can le vindea un turcalet, cu buza de sus
crapata. Tausan, adica iepure, Isi purta marfa printre
noi, ne cunostea pe cei mai multi si-i placea de noi
romanii, care suntem oameni buni, pe cand bulgarii
cioc tend (foarte raj). Se mai Intamplase In anul acela
§i o seceta cumplita. N'a plouat niciodata. Hanurile
noastre erau la margine. De unde eram noi, zarile se
deschideau spre niste Inalimi mari. Pant. acolo erau
tarini, unde se semanase tutun si pepeni (acestia chiar
Tanga noi), dar nu rasarise nimic. Nu crescuse cleat
prea putina iarba saraca. Se mai Inverzea putin zarea
doar Tanga rausorul Arda. In susul raului se vedea
un pod frumos, cu bolji de caramida roscata. Pe acolo

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 225

era drumul spre Papnaclia §i Ustov, locuri prea cuno-

scute de baieti, pe unde se trudisera mult in toamna
lui 1916. De acolo veneau spre noi mici caravane, de
pomaci, bulgari turciti, mai raj decat ceilal i.
and era vremea mai lini§tita, se auzeau bufnituri in-
f undate dela luptele de artilerie de pe frontul Salonicului.
De lipsurile ci de foamea indurata lima, mai toti
baieldi se imbolnaveau pe rand de malarie. La bolnita
oracului era un sanitar burtos, evreu bulgar, care
dadea un fel de chinina. Poate o fi fost vreun surogat
nemtesc, caci nu p area sa ne aduca vreo imbunatatire. Si
aca unii din noi ajunsesera la al aptelea acces de friguri.
Dupa asta urma oftica. ySi inteadevar, printre inva-
lizii, cari am fost schimbati prin Fevruarie 1918, erau
unii care nu fusesera raniti, ci numai istoviti, omorifi
aproape de friguri. Numai pe mine, eel crescut prin
baltile Dunarii, deprins de mic cu tantarii, nu m'a
ajuns §i malaria.
La suferintela noastre de tot felul se mai adaoga
§i nesiguranta In care traiam noi. Caci greu puteam
sa ne facem noi o idee adevarata despre desfa§urarea
fazboiului. Din gazetele for nu puteai hate lege nimic. Ele
min4eau, ca de altfel toate gazetele in vreme de razboiu.
Unele polemizau, ma rog, cu romanii, cu francezii
ci cu englezii . pe bulgare§te.
Aveau lug si un ziar scos intr'un fel de frantuzeasca
« L'echo de Bulgarie» §i mai pe urma qi unul nemtesc
Deutsche Balkan Zeitung.
Pe francezul Louis it facea tare mult sa, petreaca
frantuzeasca din Echo de Bulgarie. Dar ziarul bulgar,
15

www.dacoromanica.ro
22& ZILE DE LAZARET

stria In limba lui Voltaire, ducea fi campanii. Se raz-

boia mereu cu un portret facut bulgarilor intr'o gazet5.
frantuzeasca. Se razboia si era indignat, chiar si de
titlul portretului: t Les bulgares ne chantent pas >>.
« Cum nu calla bulgarii, cand ei Intoneaza mereu
cantecul: Seiuzniti reizboiniti (aliati banditi) pe care
1-au compus In 1913 Impotriva aliatilor Barbi? )L
Atunci tot bulgarii navalisera noaptea ca talharii
asupra tovarasilor for de arme $i tot ei tipau acuma,
ca sdrbii au lost banditi.
Tot to dai fi tot to tipi a fost Ins' totdeauna pus in
practical de bulgari.
Cum nu call' bulgarii? Ei, care au compus
cantecul tO dobrogeanschi crai,na, zemen raj.* (o tinut do-
brogean, raiul nostru pamantesc), Impotriva romanilor 1
Sau .3 Romanti minat Dunava, Dobrogea ocupiraha ? o
(Romani tree Dunarea si ocupa Dobrogea).
Cad bulgarii, cari au cheltuit totdeauna putin cu
propaganda, au stiut bine cui A dea. Asa ca puteau
acuma saii sprijine pretentiile asupra Dobrogei chiar
on cartea unui francez: A. de Launay : La Bulgarie
d'hier et de demain, carte vadit tendentioasel $i In care
era un capitol: Dobroudja, pays bulgare, anume licluit,
ca sal le sprijine pretentiile lor.
Dar propaganda bulgareasca ajungea chiar la naivi-
tali. Tiparisera o carte de vise, pentru popor, In care
Brancovici gasi urmatorul vis, cu talmacirea lui:
Pomorava (regiunea Nisului) pe care o cereau bulgarii
dela Barbi, pe langa Macedonia) de vei visa, ai sal capefi
vite lrumoase.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 227

Poftim vis, poftim cheia lui ! Cui dracu dea

prin minte aga ceva ?
Cum ar putea visa un Aran, chiar bulgar, o -Ora,
sau un Iinut ? Nu mai spun, ce a zis Brancovici citin-
du-mi visul, nici mai ales, ce talmacire a pus in loc.
Francezul Louis ticluise o parodie a baladei lui
V. Hugo, In care acesta zugravegte pe tatal sau, inteo
lupta din Spania, In seara unei lupte.
Pe cand Fatranul Hugo se pleaca milos asupra unui
spaniol ranit, care ceruse de taut, inamicul, cu cele
din urnaa puteri, trage asupra lui fara succes, day
eroul francez raspunde:
a Donne-lui tout de meme a boire s.
In parodia francezului nostru, un ranit cere... hartie
igienica. Dupa aratarea Incercarii neizbutite de a asa-
sina pe binefacator, parodia termina cu:
« Donne-lui tout de male... L'echo de Bulgarie s.
Dar, cat au mai stat nemii la not In 1918, i-am auzit
adesea cantand:
« Wenn die Soldaten durch die Stadt marschieren,
Offnen die Madchen Fenster and die Taren.
Warum ? Deshalb. Fur zindera, fur zindera da
bum 1 ».
Muzica gi chiar gi putin din text erau parodia im-
nului bulgar 4'umi Marita. ySi data cantecul nemcesc
era mai cuviincios de cat grozava parodie facuta de Barbi
aceluiagi imn, hotarft era mai prejos cleat romanescul:
Cand regimentul In cvartir sosegte,
Atunci toata lumea se inveselegte.
De ce ? Pen' ce ? La ce, prin' ce, ca ce? ».
15

www.dacoromanica.ro
228 ZILE DE LAZARET

5.

Prin toamna lui 1917 venise colonelul bulgar Tabacof

cu un. general bulgar f}i ne insemnase pe unii pentru
schimb de invalizi. Dar vremea trecea qi a§teptarea
noastra parea zadarnica. Tocmai prin Fevruarie 1918
vine Boiagef i ne spune, a§a de o zi pe alta, invali-
zilor, sa ne gatim de plecare. Ne-a speriat Intai bine,
sa nu care cumva sa luam vreo carte, sau Insemnare,
ca s'o trecem dincolo, Ca vom fi perchezitionati qi de
se va gasi ceva suspect la noi, In Bulgaria ne vor
putrezi oasele. Auzind a§a, eu am nimicit un caet cu
insemnari ce-1 aveam Inca din spital. Imi pare rau,
nu atat pentru insemnari, caci toate lucrurile qi pata-
niile acelui timp au lasat urme ne0erse In mine, cat,
pentruca pe acel caet Incepusem sa scriudupa desnrortirea
mainilor mele In spital la Razgrad. Se vedeau
acolo literele scrise stramb §i stangaciu la Inceput,
apoi din ce In ce mai deslu§ite, mai sigure
Cand am plecat era o zi frumoasa de primavara.
Tot lagarul ie§ise sa ne petreaca. La repezeala, fiecare
ne rugase ceva, sa mergem la ai for acasa, sa le spunem,
sa be cerem pentru ei...
Biei tovara§i de suferin-te 1 Noi ne intorceam acasd,
chiar aya schilavi cum eram, dar ne Intorceam, iar ei
Hindi neau pe loc. Ne-au urmarit cu privirile mult,
mult. Cand carul cu boi care ne ducea pe qoseaua
Hascovului, §osea care ie§ind din Karjalia, facea un
unghiu drept cu ulita ce cobora din lagar, se vedea
iar toata strada hanurilor noastre Oa de cei rama§i.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 229

Nea Ionia sari din car $i incepu ea le face semne

cu batul lui (dela asa departare nu se vedea) ¢i sä
ante:
*Ramiti, satule, cu bine!
Ce-am facut, n'am Mout bine *.
Dar avocatul Tudorica din Constanta, cel care ajun-
sese o umbra din pricina malariei, scuipa cu ura si
nu se mai uita inclardt.
6 Mi-era frica ma, sa nu se is dupa noi, sa nu se
rasgandeasca....
Pentru mine Irma, care aveam in adancurile sufle-
tului si o statornica neliniste, pe care varietatea di-
versiunilor din vieata de lagar: tipuri, patanii, anec-
dote, numai mi-o amortea, dar care dainuia totusi si
rabufnea din and in and ascutita, lucrul era mai
putin neted.
Ca sa uit nelinistea aceasta, luam parte Intotdeauna
la toate intrecerile de anecdote, radeam §i eu una cu
ceilalti.
Ba odata, and eram toti adunati ciotca pe ulita
din fata hanurilor, mai la o parte, pe niste bolovani
gi radeam toti de se cutremurau Imprejurimile, unul
dintre noi, mai batran si mai posac, ne spuse, mus-
trandu-ne:
--eRtideti voi, radeti, dar purceaua e moarta 'n
cosar, verel b.
Urmara cateva clipe de Were, dupa care Incepura
sa rasune protestele. Nea Ionia Intreba serios:
t Cum ai spus, nea Antoane? Ce e moarta In
cosar? Purceaua on scroafa? 6.

www.dacoromanica.ro
230 ZILE DE LAZARET

« Parcel nu-i tot una; scroafa on purceaua ? Ce,

tu nu §tiai ziatoarea asta? s.
a Ba o §tiam, cum sä n'o qtiu ? Dar vreau sa gtiu
cum ai zis, ca scroafa-i scroafa gi purceaua-i purcea...
Vreau sa c.tiu care e moarta In co§ar ? *.
« Mal, a dracului capatana ai. Parc'ai fi bulgar
Ce dracu, n'ai bagat de seams cum am vorbit ? Am
spus ca purceaua-i moarta 'n co§ar E
a Apaa ? Pai atunci e bine, fratilor. Paguba nu-i
asa de mare. A murit numai purceaua, dar a r6mas
scroafa gi mai fatii ea alte purcele, pe care le-om pttzi
mai bine, sa nu mai moara qi sa se mai catraneasca
nea Anton *.
ySi nea Ionics se rasuci vesel In piciorul cel sanatos,
chiui ca la nunta §i dete de-a asvarlita cu ba'tul lui
pe ulita.
Acum veselia era §i mai mare. Vreo doi soldati din
garda ieqira afara din odaia for sal vad6 ce s'a Intamplat.
u Gledai, gledai na eat ! * se Inveseli unu, aratandu-1
pe nea Ionics.
u Ce-a spus, Ghioca ? s intreb4 Sarbtitoare.
« Uit'a-te la schiop s.
a Asa se spune pe bulgare§te schiop ? b.
- u Aga. Nu-ti aduci §i tu aminte de porecla ce o
au romfinii macedoneni: Cuto-vlahi, adica romani
schiopi, o porec16 ce le-au dat-o balcanicii, pentru ca
probabil i-au vazut intotdeauna mergAnd uprel, s61-
tand dupa turmele for a.
« Aa 1 Mi-aduc aminte. parca: Daco-romttni, istro-
romani si cutovlahi. Da, da , Vezi tu, lu ceata asta

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 231

a noastra, eu credeam ca suntem numai daco-romani, da

vad a mai aunt $i doi macedoneni e, urma Sarbatoare.
« Care Bunt macedonenii, mai Sarbatoare? *.
« Nea Ionica si cu Ghioca... Nu aunt ei amindoi
schiopi ? Adica Cuto-Vlahi ? *.
« Ba nu *, Imi lua partea mestericul Teohari,
Ghioca nu-i schiop, amandoua picioarele lui Bunt
deopotriva de lungi. Ce-are aface, ca i s'au inmuiat
putin? Dar nu-i schiop *.
« Atunci sa Taman eu singur cutovlah ? *, se In-
trista Nea Ionica.
« Nu-1 lasa singur, bre Ghioca *, interveni Tar Say-
batoare Tot Ili place -tie filologia. Tine-i tovarasie
IC

lui Nea Ionica n.

a Apoi data -i vorba de filologie, nu i-ati gasit voi
o consolare lui Nea Ionica In folklorul romanesc ? *.
«Ce vorbecti tu, mai Ghioca ? o.
« N'ati publicat voi In revista lagarului o zica-
toare pentru Nea Ionica? *.
« Adu, mai Negrica, revista, sä vedem ce scrie
in ea... *.
Stai s'o luam domol: Interview . . . nu, nu-i asta
Centura de castitate, nu... stai mai departe, la glume...
a 1 * Ghioca a fost ranit la cap $i nu se poate sluji de
picioare ; Cazan, dimpotriva, a fost ranit la picioare...*,
nici asta... Al am gasit: « Dupa razboiu Nea Ionica
o sa OA mare trecere... vorba romanului ...o si
Sarbatoare izbucni intr'un ras cu hohote, nemai pu-
-and citi finalul o zicatoare romaneasca destul de pi-
parata ci care nu se poate reproduce aici.

www.dacoromanica.ro
28Z ZILE DE LAZARET

u Acuma-ti convine, hai, si asa schiop, cum esti,

cAnd te gandesti ca ai sa ajungi cocosul satului? )), se
amesteca si Ronda. Iar Nea Ionics chiui iar si Incepu
ea cante:
4 Foaie verde si-un pambriu,
Cand Ili vac' rochita 'n brau,
Nu pot tine calu'n frau ».
Multe scene vesele ca asta ne mai Meuse sa uitam
foamea si frigul si toate celelalte. Cred Insa ea multi
aveau aceeasi neliniste ca si mine, caci de multe on
cadeau pe ganduri si fala li se intuneca
... Acuma noi plecam si eram de buns seama plini
de bucurie. Pluteam nu altceva.
Cand sa ne despartim, Pope Horescu sare la mine
ci -mi spune:
e Drag6 Ghioca, nu uita, la plecare sa tragi pi-
ciorul, ca sa te urmam si noi #.
a Las' pe mine, taica, daca-i vorba pe asta.
Ca piciorul meu merge numai Lisa cum doresti, sfin-
ia to s.
i bucuros am luat-o t spre cotitura Cernei *.
Adevarat, eu plecam si vesel, dar si cu o indoiala.
Cad Imi dadusem eu seama bine, ca ai nostri trebue
ca m'au crezut mort, In lupta in care cazusem. §i chiar
asa fusese. Un sergent din batalionul meu mi-a spus
apoi, ca-1 trimisese maiorul care fusese pe aceeasi
linie de foe la Parachioi, sa vada data am murit,
cand cazusem. Sergentul venise si ma vazuse cu ochii
Inchisi, cu sangele curgand din cap si cu spume la
gura. Deci fusesem lasat acolo.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 28,1

Imi dadeam seama ca m'or fi crezut mort, dar

parca tot mai aveam o lndoiala tntr'un colt al sufle-
tului.
Cand, spre sfarsitul verii 1917, un camarad din
lager, primi dela nevasta-sa din Bucuresti, un pachet
prin Crucea Rosie.
In pachet, din Intamplare sau anume ? niste
ciorapi erau Invaliti intr'un numar vechiu din Dimi-
neata din Octomvrie 1916.
In ziar, care fusese bine pistrat si care, dupe nete-
zirea cu 1ngrijire, fu citit de toata lumea, se putea
vedea pe o fats mai Intai lista pierderi Nr. 52. i 'n
aceasta lista din Octomvrie 1916, al treilea nume pe
lista mortilor era al mea.
Eram mort afa dar !
De buns seama fusese, jale la cei ce lasasem, dar
vieata 10 urmeaza mersul ei cu nepasare.
« Mortii cu mortii si viii cu viii *.
Cum am sa mai apar acuma eu ca un strigoiu?
N'o sa le stric socotelile celor ramasi?
E drept ca fiind In lager, scrisesem 0 la bun si la
rau, dar greu ajungea ceva pane acasa. In cele din
urma se cam aflase, ca n'as fi mort, dar cam vag.
Gaud am ajuns acasa, am aflat ca mama nebuna
de durere, cand i se Muse dela regiment, caci nu
crezuse ce i se spusese dela Primarie, In loc de banii,
care-i hotarlsem sa-i plateasca pe fiece lung, actul meu
de moarte, plecase de acasa, lastind-o fare stapan, de
n'a mai gasit la Intoarcere nici peretii.
Imi fdeuse f i pomanii.

www.dacoromanica.ro
234 ZILE DE LAZAItET

a Vezi, mama, de aia am mancat la bulgari atata

bulgur ! Toata coliva ce mi-ai facut-o, Oa. sa ajunga
la mine, pe lumea cealaltii, s'a prefacut in bulgur #.
Dar mama era totdeauna Incurcata, cand ii vorbeam
de pomana ce-mi Meuse qi arunca vina pe bunica, ce
n'ar fi lasat-o in pace, pang nu mi-a Mout cele cuvenite
mortului.
Drumul la intors acosa ne parea, este adevarat, lung.
Dar 11 faceam cu inima wail, pentru a ne scotea
din iad. Intr'un sat, in drumul spre Hascov, am vazut
§i o fats imbracata europenefte.
Cand ma gandeam apoi, Imi dadeam seama ca n'avea
nimic altceva deosebit pe ea, cleat ca purta fusta, In
be de calvari §i ghete lungi in picioare, In be de
galen %i.
Am mas Intr'o cafenea dintr'un sat turcesc sarac,
a§a de sarac, bleat cafeneaua unde eram gazduiti, era
gi geamie, iar drept minaret era un copac de la usa,
copac in care se a§ezase din lot In lac pe crengi, ate
o sandura drept treapta, pentru muezin.
Eram culcald se Intelege, pe jos and turcii §i-au
facut rugaciunea de sears.
Eu m'am ridicat in capul oaselor, sfiindu-ma para.
de 1ntamplarea care ma facea sä fiu fat' la rugaciunea
unor oameni, care ne dasera gazduire, dar ceilalti
tovara§i ai mei ci adormisera, ba unii sforaiau sonor.
Turcii ins. [0-au Mout tacticos rugaciunea, neluan-
du-ne In seama.
A doua noapte am trecut-o In Hascov, tot la o
cafenea, caci nimeni din not nu putea plati o odae

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 235

la hotel sau eel putin la un han. decal, sa mai fim

gazduiti la puparie, mai bine inteo cafenea. In Inca-
perea la fel cu ale bragageriilor din Romania era
intr'o parte un fel de galerie sus, marginita cu un
parmaclac. Noi romanii am dormit sus, in coltul dela
capatul lojei. In felul acesta eram mai feriti de ames-
tecul de neamuri, care dormeau noaptea, clae peste
gramada, in cafenea. Se mai adapostea in cafenea §i
o mica ceata de tigani bulgari, cari vorbeau insa...
romane§te. Dar romaneasca for pares veche de cateva
sute de ani, parca era din cronicari. Era un tigan
batran, un baietal, vreo doua batrane §i o tiganca in
floarea varstei, ochioasa, frumoasa, cu fa %a albs. Ea
ma dascali mereu, cat -am stat in cafenea, sa ma
ferese « de muerile de pe la Dunare, ca aunt in-
tinate b> . Mai vazusem in Bulgaria §i roman mace-
doneni.
In toamna anului 1917 tarziu de tot a trecut o
turma de of cu doi copii nevrastnici ci o macedo-
neanca putintica la trup §i urita, dar vioaie §i harnica.
Impletea mergand, ba ciorapi, ba manu§i. A vilndut
.9i baietilor noctri cateva perechi. La urma gi-a facut
greu loc printre noi adunati ca la urs gi ne-a urat
plecand a sa ne vedem gi noi, la casele noastre, la
nevestele §i copiii no§tri a.
La gara Racovschi dadui iar peste invatatorul bulgar
eel blajin dela hranitelen punct. Se bucura mult, vazand
Ca Bunt trimes acasa.
a Uitafi rautiltile razboiului », imi spuse el ca in-
cheiere, la despartire,

www.dacoromanica.ro
286 ZILE DE LAZARET

Usor de spus, mai greu de facut, mai ales °and raz-

boiul ne-a lasat urme nesterse, care ni-I reamintesc mereu!
* a
*
Ne-am suit In tren, intr'un vagon de marfa ti ne-am
asezat bine acolo. Dupa vreo doua zile am ajuns la
Rusciuc. Aci am fost adunati toti invalizii lute()
fabrics de zahar a unei societati belgiene. Fabrica nu
mai lucra si locuintele lucratorilor ne-au primit pe
toti invalizii. Dormeam pe niste paturi comune, care
tineau dela un capat al odailor 'Ana la celalalt, avand
la mijloc o Intrerupere pentru sobe de zid.
In curtea fabricii erau niste stive de lemn de salcie,
nalte cat casa (fusesera aduse de pe malul romtuaesci
de langa Giurgiu). Ardeau dar fratii nostri, ardeau
Inteuna, zi gi noapte, pana s'a aprins soba gi cu ea
gi podeaua, lute= dormitor. Cad atata se Infierban-
tase soba $i nu se mai racise de loc, bleat se aprinsese
o grinds din podeaua ei, grinds push' la vreun metru
de vatra focului, de unde rasbatuse Insfarsit dogoarea
neIntrerupta pana jos In pamant.
Dar focul a fost stifle repede.
« Brulez, mes amis, et pas d'economie, ear c'est
du bois roumain », ne indemna totusi directorul fa-
bricii, un belgian simpatic.
El ne adusese 1i cateun plic galben la fiecare cu cateva
sute de Brame de zahar tos In dar qi ne Incuraja, pe
cat putea, uitandu-se mereu Imprejur, sa nu-1 auda
vreun bulgar.
Aici la Rusciuk, In curtea fabricii de zahar belgie ne
adevarata carte a minunilor, cu privelistea celor catevat

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 237

zeci de schiopi, ciungi, ologi, chiori si orbi, mi-am in-

talnit si vechi cunostinte, tocmai din cele dintai zile
ale zacerii mele.
Cum daduse un viscol mare tocmai la sfarsitul
iernii, a trebuit sa asteptam aproape vreo 20 de zile
comisia mixta bulgaro-romans. Pe cand iesisem si eu
°data in curtea fabricii sa mai iau nitel aer, vad, ca
Incercand sa treaca peste un sant, din care erau mai
multe in curte intre pavilioane, un invalid cu un picior
taiat din sold, se pravali cu cele doua carji ce le avea
la subtiori de pe podet, tocmai in sant. Se intelege
ca a fost repede ajutat, sculat de jos, sters de zapada.
Pe urma auzii pe niste invalizi, veniti dinspre Sofia,
ca si cel cazut, cum vorbeau intre ei:
o Ai vazut, cum a cazut bietul Avram Rachieru? »
Avram Rachieru? Dar numele mi-era cunoscut bine.
Era al celui care aplauda victoriile adevarate, on
inchipuite ale bulgarilor (Sulina n'a cazut niciodata In
tot razboiul) si care-mi arunca in obraz, ca era &A ma
fac primar la Alba Iulia. Atunci in Septemvrie 1916,
fa %a nu i-o vazusem, dar ii auzisem destul glasul.
Acum Imi multamii $i aceasta curiozitate.
Avram Rachieru era gras, cu o fats caracteristica,
cu o must* groasa, taiata scurt, pe buza de sus
carnoasa, cu un cap mare, rotund.
Am intrebat pe urma, in ce dormitor se afla $i m'am dus
sa-lvad, mai deaproape. M'am apropiat de el $i i-am spas:
o Te chiama Avram Rachieru, esti din regimentul
63, batalionul patru, compania 1.4. Erai vanzator in
magazinul de fierarie al lui Davidovici din Ca 141'4 *.

www.dacoromanica.ro
238 ZILE DE LAZARET

*Adeva'rat. Aga este. Dar de unde $tii, dumneata,

toate acestea a§a de bine ? Cine e§ti?
« Treaba mea, de unde le 1}tiu §i tine stint*.
ySi am plecat de langa el, Intorcandu-i spatele.
Pe urma, se vede, Avram Rachieru a tot Intrebat In
dreapta gi In stanga, tine aunt §i de unde-1 cunosc.
Din martorii ciocnirii noastre dela Silistra erau §i
aici unii qi aceOia i-au dat toate deslu§irile.
Aga ca In zilele ce urmara, Avram Rachieru Imi
tot dadea tarcoale ca un caine batut gi, apropiindu-se
odata de mine, spuse:
- 4 tii, Domnule elev, ca mi-am adus aminte de
cand ne-am cunoscut, la Inceputul razboiului, la Si-
listra. Dar erai tare raiz bolnav atunci.
Imi pare bine ca ai scapat, caci nimeni nu mai
credea asta, §i ma mir &á nu ne-ai uitat pe niciunul
din cati am fost acolo *.
- t N'am uitat, Domnule, n'am uitat nimic...*.
... Mai tarziu, povesteam Intamplarea asta la po-
pota regimentului Intr'un oragel din Basarabia. Unul
din cei de fata, se repede:
t Ai facut raport ? L-ai Inaintat ? *.
« Raport? Pentru ce raport? ».
* Pai, pentru Avram Rachieru to.
- 4 Si ce sa-i faceti lui Avram Rachieru?«.
-4 Si-I trimitem la Curtea MarlialA D.
- 4 Lasati-I, Domnilor, lasati-1 In pace, ca i-a plata
Dumnezeu destul 1 Nu vedeti ca bulgarii pe care-i
aplauda, 1-'au Ingrijit ap de bine, ca i-au taiat piciorul ? ).
* *

www.dacoromanica.ro
 Z1LE DE LAZARET 239

Intre invalizii roman cari a§teptau hotArirea s co-

misiei b erau fli doi civili. Minerii dela Pernic, cum li
se spunea, erau doi functionari romani din Bucure§ti,
dela Casa Bisericii, internati -ca ostateci, de bulgari.
Nici ei nu pricepeau, cum de fusesera luati odata cu
alti romani, intelectuali subtiri, profesori universitari
ilu§tri. Pe cand insa profesorii scapaserA dup& un timp,
cei doi functionari dela Casa Bisericii nu numai ca nu
fusesera liberati, dar fusesera pw}i A lucreze la minele
de earbuni dela Pernic, de lang6 Sofia.
Praful negru de carbune le patrunsese adanc in
piele, peste tot, §i-i Mouse oache§i ca tiganii.
« Vezi, domnule, ne-au Mout mineri, bulgarii I *i
cu toate astea, ne spuneau mereu, a ei au ce au cu
ciocoii romani, nu cu intelighenta (intelectualii) b.
Comisia i-a respins, negasindu-i invalizi. Ce puteau
intelege bulgarii la boala de inima, cum aveau bie/ii
mineri? I-a respins §i desigur, au fost dui iar la mine.
Democratie, democratic, dar robii nu trebuesc lepAdati I
Am Weptat noi mult, cam mult, comisia mixt& in
fabrica de zahAr.
Cum am mai spur, se stricase iar vremea, dar rAu
de tot §i o daduse din nou inteun viscol cu zapad&
multa. La inceput putusem gasi de ale mAncArii In
Rusciuc, dar acuma nu se mai gAsea nici in ora§. Ne
uitam cu dor la luminile Giurgiului, care se vedeau
bine dela fabrica a§ezata pe malul Dunarii. Ni se
spusese ca la noi se gasesc lucruri de mancare. Se
&eau qi la Rusciuc, dar trecute dela noi grin contra-
bandA. Nemtii tocmai prinseserii o contraband& qi

www.dacoromanica.ro
240 ZILE DE LAZARET

pusesera paza buns la Dunare, ca sä nu mai treaca

nimic In Bulgaria. Asta gi lamurea lipsa de acum a
alimentelor.
De altfel, cam aga erau «alia ii» unii fats de altii.
Nemtii opreau cu asprime trecerea alimentelor In Bul-
garia. Ungurii, cum imi povestea ceva mai in urma
un prieten, fost gi el prizonier la Unguri, 90 pazeau
%ara for de aliatii cei flamanzi stragnic, aga fel, ca gi
In cele mai grele zile de lipsa la Centrali, Ungaria era
ca o insula imbelgugata, ca o oaza jinduita.
In sfargit a venit gi comisia mixta. Erau cativa
bulgari, din care vreo doi medici gi un roman: pre-
fectul de Prahova.
Comisia era pretentioasa, facea greutati. Cdt p'aci
sd ma respingli. Nu ma gasea destul de invalid. « N'are
nici un os frant, nu e chior, nu e surd ; asta maine
lupta iar impotriva noastra ». Dar un medic bulgar
declara cu oarecare greutate:
« Ne, toi ima tabes* (Nu, are tabes).
Cand a citit medicul neamt dela Giurgiu un ca-
pitan bavarez nastrugnicul diagnostic bulgar, a ho-
hotit tare.
Warum lachen Sie ? So haben die Bulgaren
gesagt *.
Dar neamtul clatina din cap gi spuse ca bulgarii nu
gtiu ce vorbesc. Pe urma, vazand piciorul indoit rau
al lui Nea Ionics Viola Lunga, se cruci iar, CA n'au
gtiut sa-i scape piciorul drept. « Das ist eine Kleinigkeit *,
spunea el mereu lui Nea Ionia gi-1 tot indemna
sa-1 lase, sd-i frdngd iar piciorul §i pe urma sa. i-1

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 241

Indrepte. Dar tine mai avea acuma rabdare, sa mai

stea ranit In pat ?
Din cei cari venisem dela Karjalia fusese respires
numai Gheorghe, un soldat voinic gi nalt, cu arata-
torul dreptei retezat. Daca nu mai poate trage cu
pugca lmpotriva bulgarilor, in schimb le mai poate
robi for la corvezi. i 1-au trimes la taiat lemne gi stuh
in balta. Democratie bulgdreasca !
Scapase lush' ca invalid un carciumar vesel gi poznag
dela Cozieni, satul Iiganesc de langa manastirea Pasarea.
Avea doar degetul mijlociu dela mana dreapta ramas
indoit, parca Intr'un gest obscen.
Pentruca-i spusesem ca pe la manastirile de pe langa
Bucuregti gi prin satul lui chiar, umblasem gi eu in
tinerefele mele, ma intreba:
- 4 Vad eu ca Dumneata gtii multe, ai umblat gi
iscodit peste tot, dar liganegte, spune-mi gtii?
a Asta nu gtiu. Am citit parca mai demult, nu mai
gtiu unde, ate ceva despre limba tiganeasca, dar de
gtiut, n'o gtiu ».
- 4 Apoi, sa te Inv4 eu, neica, vreo cateva lucruri
sa nu mori de foame gi intre tigani gi sa gtii gi de ce
sa." te feregti. and 'al mai trece prin sat Iiganesc, poate
mai vii pe la noi, gi ai auzi: a Deles mo ! s, sa fugi,
Ca asta vrea sa zica: du" -i, -1 ! Ca la mardeala
gi tiganii se pricep, ca gi bulgarii ».
Pe urma, ramasese intre noi vorba cat am mai
stat in carantina vreo doua luni aproape, din care
17 zile la Rusciuc, de cate on ne Intalneam, sa
spunem: Deles-mo ! Wand cu ochiul dare vreun bulgar
16

www.dacoromanica.ro
242 ZILE DE LAZARET

sau neamt din apropiere. i r&deam ca nebunii. °data

la Giurgiu un tanar prusac, Mat frumu§el, dar Intepat
rti care vorbea niIel frantuze§te, auzindu-ne cu vorbele
nelnIelese de el gi vazandu-ne Ca radem ca apucaIii,
mi-a cerut socoteala, ce Inseamna asta.
Am ticluit li eu, ca radem de bulgari, amintindu-ne
de p4aniile de acolo. Dar prusacul nu Intelegea tot
a§a.
-- a Taisez, taisez t spuse el in franiazeasca lui lard
gres.
Cat p'aci 136-i pufnesc in nas.
Mai departe m'a§tepta cratimarul cel vesel.
-4 Deles mo ?* ma Intreba el, facandu-mi cu ochiul
catre prusac.
- 4 Da-i, ca-i neam1,1* raspunsei eu pe romane0e.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A HI-a

lb°

www.dacoromanica.ro
 1.

Dela Rusciuc ne trecu Dunarea la Giurgiu un re-

morcher obosit. In sfar§it, pe pamant romanesc I

La Giurgiu Crucea Ro§ie Romani': trimisese pe cea

Mai destoinica §i inimoasa romanca dela societate.
Doamna Brezoianu, o ardeleanca harnica si numai
inima: scurta, grass, cu ochelari, care aruncau sclipiri
peste obrajii ei albi -rocii ca de mar, era In fruntea
celor care ne-au primit pe malul romanesc.
Cum am ajuns In spitalul Crucii Ro§ii, care folosea
localurile unor cazarmi din partea de sus a oracului,
aproape singurele cladiri ramose tefere din tot ora§ul,
am fost pu§i la bae §i entlausung. Nu mai ramasese
fir de par pe noi. Raci peste tot, tun§i chilug, imbaiati,
pe urma imbracati in haine romane§ti, cam de adunat,
dar curate (tot dela Crucea Ro§ie) aveam o foame de
lup. Foamea era o cuno§tinta familial% a noastra, o
simtisem intotdeauna pang atunci, dar n'o potolisem
mai niciodata. Acuma avuram parte de o gaind fripta
fl rumenita de and an mai vazusem aka oeva?
cu !o ;ofari in opt,

www.dacoromanica.ro
246 ZILE DE LAZARET

Gaina cea atat de chipoasg pregatise a personalul *

sanitar din Giurgiu al Crucii Rosii pentru sufletelul sau,

-
dar Doamna Brezoianu le-o lug de pe masg, spunandu-le :
e Lasati-mi-o, s'o due la bietii baieti, care au venit
jinduiti de asa ceva, din iadul bulga'rese, ca voi mai
gasiti ¢I altceva n.
Asa, bucuria noastra a fost alaturi de desamggirea
altora.
La Giurgiu faceam caranting.
Dupa cateva zile, In care aflargmrii cunoseuram tot
ce era de aflat si de cunoscut, urmara altele multe de
plictiseala grozava.
Orasul era tot farknat, dar faramat cum nu cred sa
mai fi fost altul in razboiul cel mare. Ramasese In
picioare numai un turn din centru, foisorul de foe,
de pe care-si regulaserg bataia tunurile bulgaresti. In
case nu mai ramasese nimic, niciun cap de ata.
Cum plecasera romanii, bulgarii navalisera ¢i inclir-
casera tot $i carasera la Rusciuc. In orasul bulggresc
nu mai aveau unde sa pung atatea lucruri rii mgrfuri
prgdate din Romania, meat le insirau dark In curti,
pe strada chiar. Ajunsese la Rusciuc un pian 20 leve.
Pleacica, prada de razboiu pe bulgareste.
Curat pleagei !
Acuma se Intorsese puting lume In Giurgiu, asa ea
era greu de gasit vreo carte.
Printre not erau multi invalizi romani care scgpa-
sera de lagar pang atunci.
Era un biet dascal, cantaret bisericesc, ofticos In
cel din urma grad, Slab, de -1 dltiltniai la Ornant

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 247

numai cu suflarea, II vedeai ros de gandul mortii care-1

pandea nemiloasa.
Dar fi era fried sa §i-o marturiseasea.
« Ce ai, mai neica? Ce to doare? Unde-ai fost
ranit? A.
« Bronfitii suspectii, domnule 1 *.
Si parca vorbele astea ii mai deschideau o portita
de scapare, parca-1 mai u§urau, cad nu spuneau chiar
oftica sadea.
A murit apoi, cdnd &idea colcul ierbii, cum mor
oftico§ii.
Mai erau flacai voinici, cu cate un picior taiat, sau
cu cate o mana stricata, dar tot sprinteni, tot indrilz-
neti, pana cadeau cateodata jos.
« Na, ca patii ru§ineal Ia, dati-mi, ma fratilor,
pilonul Incoace, sa mi-1 pun la loe ».
Doctorul german, un capitan bavarez 1nalt, cu parul
ro§u, aspru, striga Intr'una §i vorbea rastit mai ales
talmaciului §i nu se Intelegea de loc cu personalul
Crucii Ro§ii Romane. Biata Doamna Brezoianu Cand I

voiai, o gaseai plansa §i indignata de ciocnirile cu doc-

torul bavarez.
« Il vezi ?» Imi spunea talmaciul Schwartz, un
tanar maruntel, frumu§el §i simpatic, «11 vezi, cum
ma persecuta? 5i eand ai §ti, ca §i el este ovreiu ca
§i mine! N'o spune Insa §i se mandre§te ca e dintr'o
familie bcwarezd, veche de aproape o suta de ani.
Dar not ne cunoa§tem, avem semnele noastre *.
Plecat mai tarziu la Bucure§ti, am avut placerea
as and dupa pqin, ca sup4r6piopi bamre; fuses9

www.dacoromanica.ro
248 ZILE DE LAZARET

trimis pe frontul de Apus « la fabrica de mititei *, vorba

lui Sarbatoare. Cucoana dela Crucea Ro§ie care-mi
spusese aceasta, adaogase malitios, ca doctorul bavarez
se Inscrisese « freiwillig * (de buna voie) pentru frontul
din Apus. Freiwillig, cu lucreiturei romtineascii pe care
o cuno§team bine, de care poate nu eram chiar strain.
In scurtul drum dela Giurgiu la Bucurelti, am vazut
cu strangere de inima prin toate garile, de corvoada,
echipe de fetirane romance.
o Nu mai aunt barbati pentru corvezi? Macht
nichts, punem fetele §i femeile *, vor fi lamurit de sigur
nemtii,
*
* *
La Bucure§ti, hi gara de Nord, randuiala nemIeasca:
Am fost luati in primire de ambulante automobile §i
dui mai Intai la Institutul medico-militar, pentru triaj.
Eu cu Nea Ionica Vieata Lunga am fost Indrumati In
spitalul 108, care ocupa localul unui azil de batrani,
iar avocatul Tudorica la spitalul arzat In sanatoriul
calugaritelor franceze din ordinul Saint Vincent de
Paul.
Spitalele Crucii Ro§ii Romane din Bucure§ti erau
conduse de romance din protipendada bucure§teana,
toate purtatoare de nume maxi boiere§ti sau chiar
domne§ti. Bietele femei! aveau mult de furca cu
nemtii,- dar tot isbuteau pans la urma Bali ocroteasca
spitalele vi pe bolnavii lor.
Spitalul 1.08 era condus de Domnirara A. F., nume
mare, mime vechiu boieresc. Mina de ininui, cum ne-a

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 249

vazut, n'a stiut, ce sit ne dea mai bun, ce odai mai

bune sa ne dea noun pentru odihna.
In spital aproape nu mai erau rani i, asa ca era loc
destul in cladirea mare cu trei randuri. Dar, din pri-
cina razboiului, nu mai umblau nici ascensoarele, nici
caloriferul, asa di se pusese si ate o sobs de fier prin
odaile personalului. Intr'o asemenea odaie am fost
gazduiti si not eu cu Nea IonicA.
Eu eram iar a numarul de succes
Domnisoara A. F. obisnuia sa ma prezinte tuturor
cucoanelor dela Crucea Rosie, ca pe un fenomen, de
cate poate rabda un om.
Adauga apoi, era singurul frantuzism ce §i-1 ingA-
duia, # a fost la bulgari, c'est tout dire *. Altele erau
Insa mai fraMuzite si eram prezentat apoi tuturor In
frantuzeste cu adaosul stereotip, ca yin din Bulgaria,
c'est tout dire*.
Dar altfel vorbeau si romaneste. Cand si cand, mai
scapa cate una intrebarea : # Domnul Postolachei
aveti tamperatiur?*.
4 Misoara * (cum ii spuneau numerosii copii, pe care-i
tot crestea) A. F. radea ea cea dintai de frantuzo-
mania unora din cocoane.
sSi Imi povestea cu mult haz, cum comentau alte
cucoane tot pe frantuzeste patania primarului Bu-
curestilor, caruia nemtii ii pusesera paza Wacha,
insoteasca pretutindeni.
u Figurez-vous, ma there, le pauvre Emile s'en
va partout avec la ()ache tt sea trousses, partout, /jar.
tout? comprenez-vows,

www.dacoromanica.ro
250 ZILE DE LAZARET

Unele din cucoane se jucau de-a mama rcinitilor,

consolandu-ne ca vom fi pretuiti de toti 1i pretu-
tindeni, ca adevarati eroi ce eram.
Una voia chiar sa-mi scrie acasa o scrisoare aproape
ca aceea cunoscuta din literatura razboiului dela 1877.
* *
Dar la Bucuresti am vazut §i calitatea scadentei.
Anume: cat fusesem greu ranit In Bulgaria, ma
mangidasem cu gandul ca o sa ma vad eu la not In
Cara si o sa ma lac bine.
In tara eram acuma, dar binele se facea asteptat.
Priveam cu melancolie, cat de usor se miscau ceilal %i.
Cineva din spital avea un gramofon. Surorile aduceau
gramofonul In odaia mea, puneau sa cante o Barba,
apoi Incingeau o Nora, In care ma tarau §i pe mine.
Imi tarsiam §i eu nitel picioarele, apoi ramdneam de
camp.
# Nu stiati sa dansati? » ma intreba una din
surori.
e Inainte de razboiu stiam §i sa merg ».
Apoi ca sa ma consoleze o sorsa: frumusica dela insti-
tutul vecin, Imi cants un cantec dela 1877:
o Salut, bray veteran...
Independenta to ne-ai dat-o ».
Dar finalul era o ironie dureroasa, caci biata noastra
Cara numai independents nu era In vara lui 1918...
*
* *

Noi fericitii scapati mai repede acasa, trebuia sa

vedem familiile tovar4ilor de vUegiativii, Am lost si

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 251

eu la vreo &ma, dar mai mult s'a dus Nea Ionics

Vieata Lungs, care forfotea mereu toata ziva.
Umbland el prin oraii, cum era bun de gura §i prie-
tenos, II vad ea vine Inso lit de un ofiterarl roman,
Stoicescu, un tinerel cu ochii ro§ii §i on genele arse
parcii (fusese otravit cu gaze la Mara§e§ti), imbracat
cu ni§te haine de catifea fumurie §i on un'baston Yn
mane:. Il gasise ratacind aproape fara capataiu §i-1
Intrebase, cum §i de unde, iar Stoicescu 1i raspunsese,
ca vine din Germania, unde a fost prizonier luat dela
Mara§e§ti.
Nea Ionics 1-a poftit la spitalul 1.08. Pe urmil. 1-a
dus §i la Crucea &fie, care avea i un fel de bazar
de haine vechi Imi alcatuisem gi eu un fel de costum
civil sa se echipeze qi el civil, dar presidenta, buna
Doarrina S., 1-a luat pe tinerelul Stoicescu la goana,
mustrandu-1, ca s'a dat cu nemtii, de a fost adus
in lara. Stoicescu se ro§ise, ridicase bastonul §i, mai,
mai, sa loveasca. Atunci Nea Ionics, speriat de intor-
&Aura nea§teptata a lucrurilor, 1-a cuprins de mijloc
§i 1-a scos afara dela Crucea Ro§ie.
e Mg, mai, ce-mi vilzura ochii §i-mi auzira ure-
chile?
Nici nu §tii, ce sa mai crezi intre zapacilii de aici,
din Bucure§ti. Mu, ca am sa ma duo mai bine acasa,
la mine in Prahova...». 5i a plecat la vreo cateva
zile.
Dar de Stoicescu n'am mai scapat. A mers cu mine,
In tren sanitar, In Moldova. Apoi, cam pe la afallitul
verii, 1,am mai trittilnit In Tali.

www.dacoromanica.ro
252 ZILE DE LAZARET

Trist, ponosit, Imi spuse:

a Mi se pare c'or sa ma puma la baston *.

a t De ce, ma Stoiceseule? ».
Apoi, pentruca am primit sa fiu adus de nemti
din Germania In teritoriul ocupat a.
a Va sa zica, tot a§a era, cum spunea Doamna S.
presidenta? ».
« Mda. Ala era. Dar venisem, pentruca sit dam
tarii o administratie romaneasca. Si acuma, iata-ma,
pi fara post in administratie, §i din armata vor sa ma
puna la baston *.
.0 De, ma Stoicescule, dacci-ti pleicea a§a de mult
bastonul I *. A pune la baston insemna a reforma.

*
* *

Spitalul mai avea §i ni§te surori infirrniere: Sora

Lucretia, fata tare buns, care 'Idea mereu de sacul
meu, caci Petrache Ronda Imi mai Meuse §i un saculet,
o traista mai mare, In care sa-mi in rufele §i celo
cateva lucrupare ce adunasem, apoi sora Smaranda,
din Banul Manta, cum ii spunea farmacistul, fata
voinica §i bung qi nu a§a de sentimentala ca Lucretia.
Mai era tot In spital gi un baietan infirm, care facea
pe farmacistul.
Dadea examen particular pentru clasa III-a de liceu.
Ii aratam cu placere mereu, mai ales la latina,
mai -mult, ca sa ma aflu qi eu in treaba.
Alaturi "de spitalul 108 era un institut al eurorilar
de caritate, care fusese pans .atunoi spital qi el,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 253

Cum aveam mai dinainte o cuno§tinta acolo, 1mi

mai facusem §i altele gi ma duceam toata ziva acolo,
unde luam de multe on §i masa.
Vine odata din ora§ sa ma caute un profesor, cunol-
tinta a mea.
Garda de croaIi ( spitalul 108 avea §i garda la poarta,
ca sa nu fuga prizonierii ranilji, dar acuma era numai
cu numele, caci nu impiedica pe nimeni sa lag) li
spune:
N Gheorghe Sandu ? da, 11 cunosc » (vorbea §eful)
((este doctor, sta aici, dar nu face serviciu aici, face
la spitalul de alaturi » §i arata cu mana Institutul
Surorilor de Caritate.
*Doctor? Eu nu-1 §tiam doctor *.
e Doctor, doctor. Altfel, nu 1-ar triva0 pe far-
macist *.
Al naibii croat 1 Nu numai ca ma Meuse doctor, dar
1mi pusese §i un u serviciu 1 ».
. . . Zilele se incalzeau. Ma echipasem civil, a§a ca

nu mai eram nevoit sa salut pe ofiterii nem %i (doar

batranul mare§al raspundea totdeauna corect la salut),
ma pregatisem dar sa merg la teatru, nu singur,
bine InIeles, juca Iancovescu 1

fPetrecere frumoasa s, 1mi ura, parca on o subli-

niere malitioasa In glas, buna Doamna Zeta M., care
%inea locul a Mi§oarei * la directia spitalului
Dar In timpul acesta, razboiul luase a 1ntorsatura
noun. Ru§ii, sub conducerea comuni§tilor, Incheiasera
pacea dela Brest-Litovsk. Romania ramasese singura
§i gatuita.

www.dacoromanica.ro
254 ZILE DE LAZARET

Armistitiul, apoi pacea dela Bucure§ti.

Ce A mai vorbim de lucrurile acelea?
Campanii de press, serii de reviste teatrale, care ne
batjocoreau pe 1ntrecute. In ora§, saracie vi... cartele.
Si peste tot obraznicia 6 Centralilor* (de multe on
balcanici) sau mai ales a cozilor de topor.
t In Moldova, baietel*.
2.

Si am plecat cu un tren sanitar unguresc pang la

Gara Mara§e§ti, ajunsa acum vama, de unde ne-am
suit In 4 Curierul* de Ia0, a§a se numea acuma
cel mai insemnat §i regulat tren In Moldova. Dar,
de unde papa la Mara§e§ti calatorisem 1mparate§te,
In paturi, acuma ne trudeam eau oasele pe bancile de
lemn ale vagonului de cl. I. Caci a§a ajunsesera vagoa-
nele In Moldova razboiului. La Ia§i nu ne-a primit
nimeni la gars. A trebuit dar, sa ne descurcam gi not
singuri, cum am putut.
Eu, noroc ca am dat de un avocat, vechiu prieten
mai mare al meu, pe care mi-am dat seams ca-1 cunosc,
dar nu-i mai §tiam numele.
6 Dumneata, eiti nene... ? *.
- 4 Da, da, eu sunt, mai copilel Hai, spune-mi, cum
ma chiamal*.
Si nu mi-am adus aminte, cu toate ca pe Nea Pe-
trache Jocu 11 §tiam de mult, de and eram mic copil.
Ii uitasem numele.
Se cladise langa gag, In spate, ni§te baraci de scan-
duri, adapost pentru oficerii Intorli din captivitate.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 255

Paturi de fier pe doua randuri, jos ,ci la alai, Imbu-

cats unul In fiarele celuilalt, intrio parte; un fel de
cantina cu infirmerie peste drum.
Un capitEm, fost offer la campania ce ma instruise
In S.M.I., venit si el, ca si mine, din pilegiatura, ma
Invata, aratandu-mi ce sa fac, unde sa ma due, ce
forme sa randuesc.
Mai Intai la Ministerul de Razboiu pentru ceva
drepturi din solda.
Se mai (Muse si la Bucuresti, la e Comisia Pacii *,
dar eu nu putusem razbate sa iau ceva.
La Iasi Ministerul de Razboiu era In localul universitaIii.
Niste a atisti » mai marunlei, mi-au facut o soco-
teala, mi-au scris pe o foae o suing, apoi alVi mai mari,
au mai taiat din ea, de au Minas numai 900 lei, si
instan0 supreme un atist mai mare, mare $i
umflat, a taiat si a pus 700 lei.
a Ei, apoi data merge tot asa, pada ies de aici, to
pomenesti, Ca mai dau si dela mine * Imi ziceam eu,
trecand la casierie.
a Maine I #, zise casierul, « azi nu mai sunt bath *.
a Bine! Atunci viu maine *, tot eu, impaciuitor.
Nu stiu, data ati observat ca niciodata casieriile
n'au bath azi, ci to amana totdeauna pe mdine.
Dar pang maine, m'am Imbolnavit de gripe spaniold,
boala atunci la mods.
Cum era sa raman eu de moda?
La infirmeria Orli, asa dar. Incapere calda, cleioasa
pang, si muste, mute. Temperature: 38, 39, 40.
Aiurari.

www.dacoromanica.ro
256 ZILE DE LAZARET

Ei, da ce-i cu baiatul asta ? », Intreba un tanar

bucovinean; medicinist.
«Co sa fie ? Ia 1-a ajuns ¢i pe el binele din urma »,
replica Doctorul Popovici, care ma cunoscuse de curand.
Capul Imi °Mita mereu ca ni§te dangate de clopote,
cand mai tari, cand mai potolite. Visam ? Vedeam aevea ?
vorbeam, bolboroseam...
« Zile de lazaret » romanul meu tot nescris o BA
ramana... zile de lazaret... de lazaret... cum ai
spus, doctore, ca-i spune masutii de noapte pe nem-
-00e ?. Nachtkiistchen? Da, da ...».
Partons, Madona et je to donne

4Mon coeur, de l'or par, qui n'est pour personne*...

Ce-i cu asta bre ?* intrebau iar vreo doi bolnavi
mai din fund.
- 4 Nu vezi ? A fi pornit-o. Parca-I vad maine la
« pardesiu de sainduri*, numai de s'ar mai gad, caci
nu mai vad niciun gard In picioare §i goarnele:
Du -1, du-1, du-11
Du-1, du-1, du-1,
Ca-i- fudul I
qi de lume e sdtul I *.
Auzeam franturi, intelegeam franturi, vream sa mai
spun §i eu ceva, poate fi spuneam, dar ma chinuiam
mereu sa urc o fnal ime, o urcam i iar cadeam. §i
urechile adunau toate clopotele din lume.
§i aria m'am chinuit pans spre ziva, cand, toropit,
am amortit, caci n'am mai §tiut nimic.
A doua zi dimineata temperatura 38° §i 6. Ma dau
jos din pat, amelit.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 257

« Hei, unde to duci ? Ce vrei sa faci ? », ma intrebti

medicinistul bucovinean.
« Ma duo la minister ».
- 4 Ia-i hainele, soldat I ».
i aka, fail haine, a trebuit sa Wept Inca vreo
3-4 zile, 'Ana sä pot ie§i din infirmeria Orli.

*
* *

« Acuma, du-te, baiete, la regiment. Nu mai

pierde vremea p'aici », ma sfatui capitanul din S.M.I.
Hai §i la regiment! Dar unde sa-1 gasesc eu, regi-
mentul ? Dela Statul Major mi se spusese:
« In Basarabia, la Ackerman. Dar acum este Inca
la Reni. 0 sa via. Insa tot la Ackerman ».
Pentru Basarabia pornea chiar din gara Iasi o linie
larga pe masura trenurilor ruse§ti. Ma§ini ruse§ti,
vagoane ruse§ti, adica largi qi Inalte, cu Cate doua
largi canapele-paturi, de fiecare parte a comparti-
mentului, una deasupra alteia.
Lume multa, Inghesuiala mare, bataie pe locuri.
« Parc'ar fi Mussolino spuse un camarad bondoc,
armean de prin Constanta. Era Inca populara faima
unui bandit calabrez Giuseppe Mussolino. Pe camarad
it cuno§team din cercul patriotilor francofili dela Iasi.
In zilele acelea amare gi pline de descurajare, ne In-
taream, mergAnd la legatia Fran %ei §i citind comuni-
catele aliaIilor noOri, cad foile ce apareau atunci §i
la Iasi §i la Bucure§ti, Cuprindeau numai comunicatele
nemtilor.
17

www.dacoromanica.ro
258 ZILE DE LAZARET

Cu ajutorul lui gash §i eu un loc§or. In comparti-

ment, In faIa mea, era o cucoana care statea numai
pe marginea canapelei, deoarece, dealungul, la perete,
era culcat un colonel rus, care se tot foia mereu §i
mormaia.
« Ce dracu spune asta mereu, domnule,ciorti,ciorti?».
« Ce spui §i mata, cuconita: dracu ».
« Auzi, domnule, ce indrazneala I ».
Mai erau In vagon qi ni§te ovrei batthni, cari greiiau
o moldoveneasca foarte frumoasa.
Iscoditori, cum sunt ei de obiceiu, repede m'au In-
trebat tine sunt §i unde ma duc. Le-am spus ca m'am
suit in tren ca sa ma duc la Ackerman, la regiment.

- «A1 e§ti doctor §i mergi la Ades ».

« Nu, oameni buni, nu sunt doctor. M'am urcat
in tren §i merg la Ackerman, nu Intelegeti ? ».
« IMelegem, intelegem, macar ca nu graiti curat
moldovinesti ca noi. Amu, noi graim a§a: ma suiu in
poezd fi merg la Ades, dar voi nu: « ma duo cu trenul
la Ackerman ».
i tot drumul m'au tot aratat la altii, spunand cu
incapgtanare:
« Il vezi pe domnul §eala ? E doctor §i merge la
Ades *.
In gara Chi§inau, colonelul rus, dandu-se jos, striga:

- « Nasilcic, nasilcic ! ».
« Ce striga ? * ma lntreba cucoana.

- « Hamalul ».
« A§a se spune pe ruse§te? ».
u A§a ».

www.dacoromanica.ro
 MLR DE LAZARET 259

t Da de unde, naiba, mai §tii bre §i ruse§te ? *

ma lntreba camaradul meu.
« Apoi, fa socoteala, ca a§a trebue sa fie: neisileie
dela noisalie, vorba slava, care Inseamna targa».
« Felice de tine, ma baiete, ca ai cel putin multn-
miri de ordin filologic », Incheie prietenul meu.
Dar cucoana, nevasta unui plutonier roman dela
Bender, care mergea la sotul ei, tinu sa spuna tot ea
cel din urma cuvant:
« Pai, atunci, vedea-l-a§ pe aildie pe colonelul
Ciorti, ea toata noaptea m'a inghiontit ».
*
* *
La Bender iar oprire mai mare, ba §i o schimbare
de tren.
Noul vagon mai primi pe doi tineri romani §i o ru-
soaica tanara.
Eram numai 4 Intr'un compartiment cu 4 canapele.
Unul din tineri era sublocotenentul Nicuta, frate cu
egumenul unei manastiri din Moldova, din munti. Fara
sa stea mult la ganduri, ma §i pofti la manastirea fra-
telui sau, ca sa ma mai lntremez.
Celalalt tartar era un student, cam de pe unde eram
-§i eu.
Trenul sau poezdul o porni Incet, Incet, pe dealurile
basarabene.
Vorbeam de toate numai not cei trei romani. 4 Bari§-
nea » rusoaica ar fi voit sa spuna §i ea ceva, dar nu §tia de
cat ruse§te. Avea un chip tanar ro§covan §i era mare
la trup, dar parca §i cu ceva vesel §i neastamparat In
ea. Se tot foia mereu §i parca nu-§i mai gasea loc,
17'

www.dacoromanica.ro
260 ZILE DE LAZARET

Umbrele serii tot mai dese pusesera stapanire pe

vagon.
Lumina nu era. Parca simtii o mancarime pe gat.
Da, da, o mancarime usturatoare, care frigea.
t Ia aprinde un chibrit, mai Iulius I *, spusei eu
studentului, care sta pe canapeaua din fata mea, ala-
turi de rusoaica. Deasupra for se culcase Nicuta.
Aprinzandu-se chibritul, vazui plopite fugind repede
pe pereti.
t A I plopite,* spuseram not romanii.
- 4 Klopai, Idopai » spuse gi rusoaica, bucuroasa ca
lua in sfar§it parte la conversatie.
Pe urma tot drumul a fost numai ras.
Cum se stingea chibritul simteam plopitele navalind.
- 4 PlopiIele, plo§nitele I Mai aprinde, Iulius, un
chibrit n.
Rusoaica radea cu hohote.
- 4 Kloped idiot, Hop& idiot I g spunea §i ea §i radea
de salta canapeaua.
e Ce spune ?» intreba Nicuta, e pe tine face idiot ? r.
e Nu, bre, Nicuta, spune numai pe ruse§te: plo§-
nita vine *.
Apoi, al naibei Nicuta statea lungit pe canapeaua lui
sus, dar nu dormea, ci aplecat cu capul afara, privea
la canapeaua de jos, &a vada, data nu vine, cumva,
plopip. . .
Trenul se oprea Ia gara Basarabeasca. De acolo avea
s'a se formeze un tren pentru Ackerman, tocmai a doua
zi tarziu. In spatele garii era un fel de han, dar murdar
tare. A§a ca, eu §i Iulius rusoaica se (Muse jos cu

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET -261

o gall mai inainte, iar NicuVa ramasese in guar 0

luaram pe jos noaptea pe luna. la Romanofea, sat mare
numai de ovrei, la cativa kilometri dela gars. Gasiram
un han §i dormiram pe perine mari de puf, invelindu-ne
cu alte perine tot de puf. Hangiul batran nu vorbea
nemle§te, dar grdia carat moldovenege.
Pe urma, inteo alts noapte, am mers §i cea din
urma bucata de drum, pans Ia Ackerman.
Ora§ul mi s'a pa'rut atunci frumu§el §i pitoresc,
de§i cam parasit. Avea unele case frumoase chiar pe
malul limanului §i zarea se deschidea spre Ovidiopol,
ora§el pe malul rusesc, fats in fats cu ora§ul de pe
malul romanesc.
Ma dusei drept la comenduirea pietii. Acolo, un loco-
tenent, fost camarad cu mine In §coala militara.
Cand ma vazu, se dete un pas inapoi.
« Tu e0i... ? ».
« Da, eu aunt ».
« Pai bine,... nu e§ti mort ? *.
# Stiu §i eu? Mi se pare ca nu sunt c
Scene asemanatoare mai avusesem §i la Bucure§ti.
Din fostele mele cuno§tinte, cei cari ma citi-
sera mort, cand ma intalneau, nu le venea said
creada ochilor §i se dadeau un pas inapoi. Pe urma
intrebau:
« Tu e§ti... ? ».
« Da, eu aunt ».
De multe on urma o imbraV§are.
Eu care nu m'am dedat niciodata Ia astfel de ma-
nifestari, de nand cu razboiul, primeam mereu la

www.dacoromanica.ro
262 ZILE DE LAZARET

Imbratisari. Ei, da cand esti un mort In Plat, poti face o

mica abatere.
La urma urmei, chiar ma Ikea sa petrec treab a
asta, mai ales la Inceput si de ce n'as spune-o la
o adica ? chiar Imi convenea, cand ma Intalneam cu
vreo fata.
Cu greutate mi-a gasit prietenul meu o camera In
oras. Caci rusii se uitau dusmanos la romani, iar acestia
se purtau cu ei cu manusi. In sfarsit gasiram o cama-
ruta buna chiar, la Iosif Vladimirovici Grodschi, evreu.
Stapanul casei fusese apucat In Rusia comunista,
de unde nu stiu data s'o fi mai Mors. Dincoace rama-
sese numai sotia si cateva fete, din care cea mai mica
avea doar vreo 9-10 ani. Vorbeau Irish' frantuzeste si
erau oameni subtiri. Si aici cucoana Imi verificase
cunostiatele cu Larousse-ul tradus In ruseste, ca si
a Turcul francez * dela Karjalia.
Dar regimentul meu nu era Inca la Ackerman. In
oras erau numai vreo cateva companii, In care se
gaseau buni prieteni ai mei. Printre of iteri descoperii
acuma si pe trupagii, fostii plutonieri majori de pe la
companii: Pusca, Hosovlete... Cel din urma era
popotar si se gandea, ce mizerii sa-mi faca la popota.
Dar eu n'aveam vreme &á ma uit la maruntisuri,
ci asteptam pe comandant.
In sfarsit a venit si colonelul. Acesta nu mai era tot
eel cu care plecasem in razboiu, acela fusese pus la
baston din partea I-a a razboiului, ci un altul, fost
ofiter de geniu. Scurt, gros, cu o mustata groasa,
surie, cu o fall pamantie, decorat cu « Mihai Viteazu *,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 263

ma privi mirat, cad eram lmbracat civil §i Inca cu

haine adunate, ca vai de lume, cdnd ma prezentai.
Dar o ajutorul * lui intra repede §i ma Intre-
rupse :
t Domnule colonel, uite asta a venit din capti-
vitate. Dar la not e trecut mort. Eu zic sa-1 trimitem
la Curtea Martiala, sa explice el acolo, cum a facut,
sa fie trecut mort, cand el s'a dat prizonier *.
- 4 Ce e§ti nebun, ma Grigore ? Cum sa trime %i
baiatul la Curtea Martiala ? Pa ce? Numai ca a Inviat
din morti ? La drept vorbind, el ar avea dreptul sa
ne judece, ea 1-am trecut mort, eand el este viu *.
Apoi 1ntorcandu-se catre mine :
a Vino 'ncoa, baiete, sa to felicit, ea ai Inviat din
morti. Dupa cate §tiu eu, dela Christos nu s'a mai
intamplat asta 1 *. Si, dupa ce ma Imbrati§a, sarutan-
du-ma pe amandoi obrajii, striga pe aghiotant:
( Calade, sa -ti dea memoriul In care sa arate, cum
a cazut prizonier. Vezi, sa faci cum scrie In ultimele
instructii dela divizie. Pe urma sa-i faci formele pentru
anularea actului de moarte §i sa-i faci propunere pentru
decoratie *.
Cand mai tarziu 4 comitetul de inspectori generali
de armata * a cercetat pe toti prizonierii, despre mine
a Boris: admis fi, decoratie. Aceasta decoratie nu mi s'a
dat nici pans astazi. Eu, naiv, credeam c'o sa villa
§i decora %ia singura, dar ea a ramas pe hartie. Cativa
ani In urma, un inspector general de armata, Generalul
Str.., care-mi arata prietenie, mirat ca n'aveam nicio
decoralie, mi-a cerut sa-i fac un memoriu qi o sa-mi

www.dacoromanica.ro
264 ZILE .DE LAZARET

scoata el dela minister decora0a. Dar, pang 86-i dau

memoriul, Generalul Str.. a murit.
* *
«Ce faci, ma, acolo?» ma intreba un locotenent,
la regiment, la vreo doua zile dupa prezentare, -and
ma vazu cotrobaind in arhiva regimentului.
« Imi caut (whit de moarte »
Apoi, cu « ordin de zi » fui inviat.
« Hei, data s'ar putea cu adevarat trivia alsa
mortii I... », zise colonelul oftand cu melancolie, °And
iscali ordinul de zi.
Pornii iar spre Iaqi, cu toate hartiile la mine. In
gara Basarabeasca, sarii cu ajutorul unui ofiter de
cavalerie, inteun vagon de marfa, a8a ca ajunsei chiar
in ziva aceea la Bender.
Dar cat statusem in gara Basarabeasca, cu un
team de ziare dinainte, pe care le sorbeam, alaturi
era un domn mai trecut, uscaliv, negricios §i cu dinii
negri si strical,i. El citea dintr'o carte de religie pentru
liceu, unui tanar rus, capitolul despre caracterul roman
al cre8tinarii romanilor, i-1 citea 1-1 traducea in
ruse8te. Eu urmaream foarte interesat lucrul, cand ba-
tranul baga de seama. Atunci zambi §i spuse:
« Iaca, domnule gazetar, ce facem not t A.
- « Dar nu sunt gazetar ».
« Ali 1 E8ti gazetar, 8tiu eu bine ».
« Poate intelegi ca sunt vanzator de gazete, unde
ma vezi cu atatea gazete dinainte? Nici asta nu aunt ».
« Nu, e8ti gazetar de cei care scriu la gazete I/.
4 Nu sunt, bre cre8tine, niciun fel de gazetar ».

www.dacoromanica.ro
 "ZILE DE LAZARET '266

i pana la urma nu m'a crezut.

Curios tinut §i Basarabia 1 Unii tineau morti§ ca
aunt doctor ci Ca merg la Ades ; acuma, altii ca Bunt
gazetar.
... Dela Bender, in tren am calatorit intre altii cu
un rus batran §i infirm, insotit de fata lui, o rusoaica
vioaie, care m'a poftit staruitor sa cobor la Chi§inau
ci sa merg la ei la mo§ie, sa ma tntremez cum se cade.
Un grasun de alaturi, urmarea zambitor §i poftirea ci
refuzul. Era un judecator basarabean, dar... bulgar,
care deslu§ea cu placere ca ruseasca pe care o vorbeam
eu aducea a... bulgareasca.
Tot nu scapasem de bulgari 1
La Iasi fui gazduit la un &grain pentru invalizi,
baraca din scanduri In curtea Goliei. La poarta vazui
stand trist jos, cu carjile alaturea, pe Avram Rachieru.
In e camin » ma bucuram de protectia unui -Dinar,
solclat cerceta§, nepotul lui Pascu birjarul din Braila.
Toata ziva canta ci alerga sa-mi dea once ac fi vrut.
Cum ma sculam de pe pat §i porneam undeva, el,
numai decat, langa mine. L-am Intrebat, dece face asta ?
« Pai mi-e frica, domnule, sä nu cazi, c'am mai
vazut eu aca ca dumneata, dupa ranire. Cand o por-
neau din loc, ii luau picioarele repede, repede, fugeau
nitel §i se faceau gramada jos.
Dar eu nu prea cadeam, cel putin pe vremea aceea.
Aveam doar, cum spunea un camarad la regiment,
ceva boatel, ceva arlig la gropi, inteacolo ma purtau
mai lesne picioarele.
* * *

www.dacoromanica.ro
266 ZILE DE LAZARET

De aceea, ca sa -mi mullumesc o veche doring din

vremea zgcerii, umblam mult, cat mai mult pe jos.
Cgci, la inceput, dupa ce schimbasem pozitia de culcat
cu aceea in capul oaselor, Imi venise atata dor de a
merge fi eu ca toatd lumea, !neat Imi jurasem ca voiu
merge §i iar voiu merge §i numai pe jos, sa ma rgsbun,
sa rascumpar atata zacere.
Umblam prin urmare, a§a cum puteam, toata ziva
pe ulitele Ia§ilor. Imi plateau, caci erau lini§tite, fard
circulage mare, patriarhale.
Pe una din ulitele mai jos de teatrul national, cum
treceam °data a§a agate, numai and dintr'o curte cu
ni§te cast* in stanga, racnind:
« Foe, foe, m'am aprins 1 ». ySi pe loc to §ni afarli
din ma o slujnica tanara, cu hainele aprinse pe ea.
0 urma in fuga un domn, stapanul de sigur §i incepu
repede, repede, sa-i rupa hainele de pe ea. Rupea din
ce in ce mai cu entuziasm, de lasase pe biata fetipana
goala de tot. Dar mainile lui rupeau mereu, deli nu
mai aveau ce, de pe trupul plin §i aramiu.
« Ho mg, ajunga-ti, nu vezi, a nu mai ai ce rupe
de pe ea, ai lasat-o goal. ? » sari cu gura din u§a o
gospodina ceva cam mustacioasa.
Un evreu batran care scobora ulita in spre mine,
ma intreba:
« Da §i-i ? 0 aars ? ».
« Cam aka ceva ».
Pornii mai departe. Ajuns inteo piata patratg, urcam
alene i ma uitam pe geamuri, Nth sa Pad, and, pe
scaunul unui bgrbier, cu prosopul la gat, sgpunit bine,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 267

statea la ras Nicufor Biietu, vechiu qi bun prieten al

meu, tocmai din clasa I-a de liceu. El ma 0ia mort.
Dar, vazandu-ma prin oglinda, facu ochii mari a mi-
rare. Eu Ii zambii. Atunci, orice indoiala risipindu-i-se,
ca n'q fi fost eu, Ia§ni din frizerie afara, cu prosopul
la gat, cu un obraz ras 0 cu celalalt plin de spumy de
sapun, lasandu-1 pe bietul barbier aiurit cu briciul
in mana ridicata, gata cum era sa-i rada riti celalalt
obraz.
# Gorj » (a§a-mi spunea el) « to e§ti ? ».
« Eu, ma Nicu§or, chiar eu #.
« Dar bine, nu qti ... ? ».
« Mort vrei sa spui ? Nu, nu sunt. Sau, mai bine
zis, am fost mort, dar am Inviat cu ordin de zi *.
Dar, pentruca imbrali§andu-ma, ma umpluse de
sapun, intraram amandoi la barbier, care se speriase
intai, crezand ca i-a Innebunit mu§teriul §i care se
linisti acuma, mai ales ca mai capatase Inca unu.
Am ie§it dela barbier 0nandu-ne de mijloc.
« yStii, ma Gorj, vorba noastra veche ? Tu spuneai
intotdeauna, ca din not doi, tot eu sa rotunjesc mai
intai milionul. Ei bine I N'am rotunjit Inca milionul, dar
am pornit-o pe drum bun. Am adunat pana acum o
suta de mii. A ! SA' ma vezi, am gospodarie in lege,
la lard, cu vite, cu pasari! Hai sa stai la mine...
*tii, am fost §i eu bolnav, nu ranit, dar bolnav de exan-
tematic. Am scapat insa, mai mult mulOmita Ingri-
jirilor unei surori de caritate. Ai s'o cuno0i ».
« T'ei fi Insurat, dihanie ? ».
« Nu, nu. Sau mai bine zis, nu Inca *.

www.dacoromanica.ro
268 ZILE DE LAZARET

Nu ma dusei Ia gospodaria lui Nicugor, caci trebuia

sa ma prezint la comisia medico-militara pentru re-
forma ca invalid.
Gaud urcam piata Unirii ca sa." ma interesez de asta,
ma auzii strigat iar pe nume, de un domn Inca tangr,
dar galben §i vestejit la fatg, cu haine Intoarse pe dos
(cum purtam told) inverzite, cu o geantg la subtioarg.
4 Sandel mg, to e§ti? ».
Era bietul meu G. Traistuta, care-mi fusese profesor
de muzica In §coala primarg, °And Mouse cu not un
cor la biserica, §i care ma desmierda §i acum, cand
eram om in toga firea, ca atunci cand eram de abia
un tam in cl. III-a primarg.
Acuma era avocat in Iasi §i tocmai trecea Ia o Jude-
calorie cu un proces.
Vgzandu-ma, ma recunoscu u§or. Apoi ma intrebg
multe, cad ma pierduse din vedere chiar de cand
isprgvisem qcoala primara. Cand aflg cg am fost rant,
prizonier si trecut mort, urmg:
a Bre, bre, ti-aduci aminte, cand erai mic §i
ni§te diavoli de copii ti-au apart capul la scrAnciob,
cum ti-au scos pe urma vorba §i atunci ca ai
murit ? ».

Parcg un val la o parte... ani In urma... cu capul

spart, adicg numai pielea plesnita §i cusutg la loc
de doctor, stateam Intr'o dupg amiaza de vara pe prispa
casei, bandajat la cap ca un turc §i infa§urat de mama
§i cu un §al de 'Ana pe deasupra, cand la poarta se
opresc doug fete dela COT (unde cantam §i eu). Veniserg

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 269

sa vada data am murit cu adevarat, caci imi prega-

teau inuiul de inmormantare.
Pentru melodia prohodirii : u Mergi la cer si to
aseaza...», Traistuta, care era si poet, compusese:
« Ai tai buni si dragi tovarasi,
u Fruntea la pamant ti-au pus... ! ».

Atunci scapasem cu o cicatrice mare ca o potcoava,

dar ciudatenie a soarteil srapnelul, ma lovise in
acela§i, loc, cicatricele not peste cele vechi, adao-
gind insa si o scofalcire a testei si cealalta urmare:
amortirea « paralizia ». .
Ciudat 1 Ma intalneam mereu cu fel de fel de oameni,
cari trecusera inteun fel sau altul prin vieata mea,
ca si cum soarta s'ar fi jucat cu mine, oferindu-mi ate
un epilog la toate episoadele vietii mele de pAna atunci.
*
* *
Pentru comisia medico-militara trig imi trebuiau fli
acte medicale, intre care mai insemnata o foaie de
observatii clinice.
Fui « internat » deci la Spitalul militar u Regina
Elisabeta », sectia de boale nervoase. Spitalul Sing era
adapostit afara din Iasi, la Socola, in localurile os-
piciului. Nebunii fusesera inghesuiti inteun singur
pavilion, mai pe deal, spitalul militar luase tot ce
mai ramasese. Acolo am fost bAgat si eu.
Un soldat tanar, ca si nepotul lui Pascu birjarul,
ma lua de mana si ma duse 1ntr'o camera eu doua
paturi; apoi ma lasA singur, inchizAnd up.

www.dacoromanica.ro
270 ZiLE DE LAZARET

Camera era destul de mare. Era nalta, cu un singur

geam sus de tot, de nu-I ajungeai cu mana, cu gratii
groase. Usa era si ea groasa, grea, masiva, deasupra
cu o firida in zid, cu geam, de unde pornea un scurt
fir cu un bet electric sus In tavan. Era o celulcsi pentru
nebuni. Lumina se aprindea de afara, de pe sala.
Pe fereastra la care nu puteam ajunge, ma cazneam
sa deslusesc ce scrie pe frontonul pavilionului din
deal.
« A itati » parca descifram eu, dar nu eram sigur.
«A1 Agitati stria desigur, dar cazuse litera g.
Vrea sa zica, acolo era pavilionul agitatilor? Cum o
fi fost de ferecat acela, data acesta al liniftitilor avea
astfel de celule ?
Dar usa se deschise si intra iar soldatul, care ma
adusese, lmpingand usor pe tovarasul meu de camera.
Acesta era un fel de tanar, cam vestejit, neras de multe
zile, cu imbracamintea ponosita.
Intl* Vara sa-mi arunce milcar o privire. Apoi in-
cepu a se plimba prin camera, pe ganduri, Wand din
gat ca o pendula: tac, tac, tac, tac.
« Ei dracia dracului I », gandeam eu « dar multe
mai am de vazut si de patit nene I Am stat in spitale,
am stat in lazarete, am stat la pufcarie, am stat in
lagare. I atei-mil fi la casa de nebuni ! Numai de-as scapa
teafar si de-aici si nu m'ar gatui tista I ».
Dupa ce ni se aduse mancarea de sears, o
farfurie cu o fiertura nelamurita si un codru de
'Aline neagra ca de pamant, soldatul ne incuie pe din
of ard.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 271

Cand 1-am luat la rost a doua zi, mi-a ras-

puns:
« Asa este aici la boale neryoase. Ei, domnule,
data nu i-asi incuia eu, am ramanea fara ei ».
« Cum asta ma ? Fac rau ? ».
« Nu face raiz, domnule, dar pleaca asa in nestire,
nici ei nu Vie unde, cum si dece ? Asta, care-i cu dum-
neata, este cum este, dar sa-I vezi pe Strachinescu $i
Tanganu 1 ».
Tovarasul meu de camera era un locotenent de marina
Verbeanu, cum ne-am cunoscut apoi. Bietul baiat fusese
prizonier la Unguri, la ySopronek, de unde Incercase si
el o sbeaga iarna prin Tirol spre Elvep, dar Inghetase
in zapezile Alpilor si fusese prins. Meuse mult timp
intre vie* si moarte.
« Vezi, domnule ...», imi spunea el mie, « eu
aveam un dinte stricat si In negrit drept la mijloc
deasupra, In fala.
« Da gioarsa aia neagra jos, dom' locotinent *,
imi tot spunea Vasile, ordonanIa mea. . Da-I jos si
pune In be un dinte frumos de aur, colo, sali fie drag
sa to uiti la dumneata 1 s.
Ar fi vrut adica marlanul, sa-mi pun un dinte de
aur, cu care se fudulesc ei lntotdeauna. N'am dat jos
gioarsa, Domnule si gioarsa a cazut, sand am Inghetat
acolo in zapada din Tirol, ba mi-a gaurit si cerul
gurii ».
« Ba a fost spirocheta, care ti -a Mout buclucul,
domnule ofiIer », spunea colonelul Predescu, seful sec-
tiei de nervoase, ascultand explicalia lui Verbeanu.

www.dacoromanica.ro
272 ZILE DE LAZARET

Unde-i era gaurit cerul gurii, i se pusese ni§te vats,

pe care el o tot mi§ca cu limba Fii se auzea astfel ca
un tic-tac de pendula.
« Nervo§ii » erau dar mai tori cu specific, adica sifilis.
i Strachinescu cel sentimental, cunoscut mie din
facultate, §i Tanganu, invatator, fost prizonier la
Hascov, deci neingrijit, prindeau acuma wive.
« Nu Ikea"' rau », vorba soldatului infirmier, nu
spuneau nimic, ramaneau nepasatori la toate. Daca
nu le aducea cineva aminte, nici nu mai mancau, nici
nu mai beau. Tanganu doar mai spunea, din cand in
cand, intr'un fel de licarire: c Da -mi o tigare 1 » §i
incolo alt nimic. In Bulgaria, in lag6r, fusese de multe
on aproape sa fie omorit de sentinelele bulgare, care,
vazandu-1 ca umbra noaptea a§a in ne§tire, credeau
ca vrea sa faca sbeaga.
Verbeanu facea §i versuri. Imi declama seara cu
patos versuri lungi.
« Seamans cu Dalila lui Eminescu, domnule Ver-
beanu ».
« A§a-i. Mi se pare §i mie Ca seamana », raspundea
el Impaciuitor §i renunIa la versuri. Apoi imi cerea
sa-1 imprumut cu bani, caci ordonanla lui, « nuirlanul *
de Vasile, fugise cu solda locotenentului silu.
Curat: « La omul sarac, nici boii la jug nu trag,
nici lemnele In foc nu ard...».
Cu vreo 5-6 ani mai tarziu, la congresul invalizilor
la Mara§e§ti, in ceata schilodi %ilor am vazut un tanar
in carji. 0 nebiruit6 chemare ma impingea spre el.
,i aceeaqi mipare sufleteasca Ili la el catre mine.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 273

Pdred-mi era Irate, parca-1 aSeptam de cand lumea!

and am facut cunoSinta, am aflat cu surprindere
ca-1 chema Verbeana §i era fratele mai mic al celui
din spital dela Iasi.
* * *

Pentru a-mi face foaia de observaIii clinice, m'au

tot ciocanit intai la piept. A§a Meuse §i Bur la.
Si ma lamurise ca, dupa atata zacere, s'ar fi putut sa-mi
slabeasca plamanii. Dar, §i el atunci in Bulgaria qi
Predescu acuma aici la Ia§i, n'au gasit nimic ingrijo-
rator Ia piept.
Pe urma m'au tot sucit, unde, cum am fost lovit,
m'au impuns, m'au sgariat, mi-au cercetat reflexele qi
mi-au pus diagnosticul: Pareza sciaticului popliteu ex-
tern drept, adica numai o turburare functionald a ner-

e
vului sciatic.
SA-i facem analiza sangelui qi puncie lombara,
sa vedem, daca nu-i specific ».
Se vede ca o fi cetit ceva mirare sau groaza pe chipul
meu, caci colonelul Imi spuse:
< Domnule..., nu trebue sa te miri, nici sa te
scandalizezi, caci asta e o boala care ne pandeSe pe
tori, nici nu Sim de unde §i cum. Ia gandeSe-te, prin
cate locuri ai umblat, dupa caci ai baut, dupa caci
ai mancat, prin spitale, prin lagare, prin pwcarii
(li spusesem eu, pe unde trecusem). Eu, sali spun
drept, zic ca ar fi mai bine, daca ai avea specificul.
Caci atunci am Si, cu tine avem de aface, cu tine
sa luptam §i 1-am birui ; pe cand a§a,umblam in bobote,
18

www.dacoromanica.ro
274 ZILE DE LAZAILET

o fi aia, o fi ailalta; vedem c6 rana la cap e in dreapta,

vedem gi meteahna piciorului in dreapta. ySi not gam di
centrele nervoase aunt incrucipte. Dacii ai fost fa-
nit in dreapta capului, paralizia trebuia sä fie in
stanga ».
... Prin urmare, asta era u§or de inteles, meteahna
adussd mie de razboiu se putea confunda cu urmarile
« specificului ».
Aceasta confuzie m'a urmarit apoi toata vieata....
... « Ei, tinerimea de azi e imprudenta * spunea
lute° vara la Govora, o pite§teanca nasoasa, catre
o doainna batrand, sotia unui pensionar, pe Uand ne
a§teptam cu totii randul la electricitate. Spunea ba-
tranei doamne, dar ca sa and §i eu. Mie repede mi-a
sarit tandara intotdeauna.
« Dar, ce credeti D-voastrg, duduie, ca eu merg
a§a de greu, pentruca am scirit pdrleazurile in tinerete? ».
« Da cum, maica? » raspunse batrana. 4 Poate-i fi
avand rematism. Sa faci frecfiuni pe picioare cu ali-
fie de salicilat, ca tot a§a i-am facut eu barbatului
meu ».
« i i-a trecut reumatismul? b.
--,« Ba lui nu i-a trecut. Dar mi-a trecut mie re-
matismul dela mAna dreapt6, §tii, unde 1-am tot frec-
tionat pe el cu salicilat mereu ».
« Apoi, doamna §i duduie, ce am eu, nu-i nici din
« saritul parleazului », nici din reumatism; am fost

-
ranit in razboiu ».
« In razboiu? Da ce dumneata ai fost in razboiu?
on poate cercetaq? ».

www.dacoromanica.ro
 ZILt DE LAZARET 275

Trebue sa adaog ca ciondaneala se tinea inteo sala

cam intunecoasa, si nu mi se vedea s talpa gastii a
dela ochi.
4 Ba am Mout razboiul ca orice ostean *.
« Vai, domnule, iarta-ma, ca n'am stiut. ySi cum
te-a ranit in picior ? Nu ti-a rupt osul ? ».
« N'am fost ranit in picior ».
« Dar unde? ».
« In cap *.
«V ai de mine 1 ».
« De artilerie *.
«V ail ».
«i am fost i prizonier ».
« ySi prizioner? *.
o§i Inca la bulgari ».
« La bulgari?
Apoi dupa ce cucoana batrana ceru un pahar cu
apa, ca sa -$i ascunda emotia, reala, urma:.
« Dar daca n'ai fost ranit la picior, cum de nu
poi merge, maica ? ».
« Apoi asa este. La cap este masinaria centrala
a omului, §i daca strici motorul, nu mai umbla nici
"roatele. Daca ma lovea in alts parte a capului, poate
amuIeam, poate orbeam, dar asa, mi-au amortit numai
picioarele ».
« Asa o fi, puiule. Dar eu zic ca tot ar fi bine sa
incerci §1 cu salicilat. tii, frectiuni pe picioare...».
* * *
Analize mi se mai facusera si la Bucuresti. Chiar #i
puncfie Lombard' de catre profesorul 0., dar aoesta se
le

www.dacoromanica.ro
276 ZILE DE LAZAItET

multumise numai sa-mi spuna ea e bine ci nu scrisese

rezultatul nicairi.
Mi-au Mout deci a doua oars punctia. N'au gasit
specificul nici acuma. Operat.ia aceasta insa nu e atata
dureroasa in momentul cand 1,i-o face doar o in%e-
patura cu o seringa in §ira spinarii, in dreptul §alelor,
cat este de grozava dupa. Dureri de cap ve§nice, gre-
Iuri §i varsaturi. De aceea, bolnavul trebue sa stea
culcat, gird perna sub cap, zile multe la rand, cel putin
o saptamtma.
Dar pe mine m'au trimis chiar a treia zi la comisie.
Un soldat sanitar m'a dus de sus din deal dela Socola,
pang la tramvaiu, unde m'a lasat fn voia norocului.
Pe §osea, aproape sa ne calce cu trasura, care-1 ducea
Ia vii§oara lui de pe dealul Socolei, intendantul cel Bras
§i umflat, care-mi scazuse suma de primit dela minister,
Ia 700 lei.
... Nu mai §tiam pe ce lume sunt.
Pe la halele centrale ale Ia§ilor a trebuit sa ma dau jos.
Ca sa merg la comisie, Ia Copou tocmai, trebuia sa
mai merg pe jos §i sa iau alt tramvaiu. Dar nu ma mai
puteam sine pe picioare. ySi au inceput varsaturile,
numai venin.
Lumea este miloasa de obiceiu, dar varsaturile pu-
Iini le pot suferi, a§a ca m'am chinuit ca un caine,
impleticindu-ma prin gunoaiele pieta un biet vaga-
bond ma ruga sa fiu bun §i sa ma due de Tanga el.
Insfar§it, imi mai trecuse, cand ma simii apucat de
mana.
Tu ecti..., ma ? *.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 277

« Eu sunt..., Gaicule A.
« Pal bine, nu egti mort ? Eu te-am citit mort Inca
din 1916, in Monitorul Oficial din Octomvrie
« Nu sunt mort. Dar mai bine a§ fi fost *.
« ySi ce faci acuma, unde vrei sa mergi? *.
« La comisia medico-militara 1 ».
I Aga? Apoi, hai sa te due eu la tramvaiul din
Sararie, ca de acolo mergi drept la Copou ».
Noroc dar cu bietul Gaiculescu, prieten de pe la
Universitate care ma sprijini tot drumul gi ma sui in
tramvaiu. Aici o cucoana mai In varsta, dar cu ceva
deschis, luminos in priviri, cand ma vazu aga de pra-
padit eram alb-vadat la fats, imi ram loc §i ma
intreba, ce am. Ii spusei. Apoi ea continua:
« Am avut gi eu un baiat, dar tot razboiul mi
1-a mancat.
Eu sunt nevasta fostului consul -austriac din Iagi.
Am venit sa-mi iau casa in primire. Nu mi s'a stricat
prea rau. Ba, am gasit gi ce am ascuns bine: nigte
sticle cu yin vechiu gi bun 1 Sä vii, dau sa bei
gi sa te intaregti ». Pe urma, lacramand:
« Si bietul meu copil, tot aga s'o fi chinuit
,Si el, pe unde o fi cazut ».
« Mult,umese, doamna, dar nu pot veni. Ma due
la Comisie pentru reforms ».
« Bine, bine. Du-te acum la comisie gi pe urma
vino in strada a.
« Nu cred c'o sa yin, va multumese Inca odata,
doamna. ySi nici nu-mi place vinul, nici nu pot sa-1
beau *.

www.dacoromanica.ro
278 ZILE DE LAZARET

Dar doi haidai din tramvaiu sar si ei cu gura:

a Lasa, madam', nu to mai incurca degeaba cu
baietasul Asta, ca nu e bun de nimic, nu-1 vezi, ca i-a
luat panza de pe obraz ? Lassa ca venim not si %i -om
bea si vinul, ca ne pricepem mai bine. Ba mai stim
si alte cele ? *.
Biata cucoana 1 S'a inrosit peste tot, s'a suparat.
Lumea i-a luat partea si « haidaii » au trebuit sä se
dea jos din tramvaiu, ca sa scape de °earl_
La comisie era lume ca la balciu. Erau unii adusi
pe targi, altii In carji, altii pe picioare. Eu eram dintre
acestia din urma, dar mergeam sprijinindu-mä cu
mainile pe parqi. Lume multa, asteptare si mai multa.
Dar comisia lucra boiereste. Mi-era iar rail si, de atata
asteptare, mai mai sa ma pravalesc pe jos. Insfarsit
tarziu de tot, mi-a venit randul.
# N'ai actele complete. Mai trebue si o copie de pe
foaia matricola ».
Inapoi la spital asa dar.
Rana in pia %a Unirii am venit cu tramvaiul. Dar de
aci, pans la tramvaiul de Socola, era mult de umblat.
5i chiar de m'as fi urcat in acel tramvaiu, el m'ar fi
lasat aproape la un kilometru de spital. ySi se Meuse
noapte. Hai sa merg cu trasura sau marina. Dar nimeni
nu voi sa ma clued' noaptea la Socola, deli fagaduiam
plata inainte. Un sergent de strada la care ma plansei,
dete neputincios din umeri si, ca sa nu zic ca n'a facut
nimic pentru mine, spuse unui birjar:
-- « Du-1, bre Ivanusca, jos la gard, la # fermelie ».
Iar la gall, la # caminul prizonierilor ».

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 279

A doua zi o camioneta hodorogita m'a dus la Socola,

unde am mai stat o saptamana. Iar cu Verbeanu,
Tanganu, Strachinescu. Ba acuma se mai adaogasera
gi un cocainoman tank, care toata ziva visa praful
alb si un nebun, capitan de cavalerie, vioiu, cu monoclu.
« Rittmeister *, spunea el cu mandrie, « Rittmei-
ster, Rittmeister *.
Apoi iar la comisie, unde nici nu mi-a mai vent
randul, macar. Scarbit, am lasat-o dracului de comisie
qi nici nu m'am mai Intors la spital, oprindu-mi actele
(foaia de observatii clinice) la mine.
a Domnu Iscu, domnu Iscu a ma striga disperat,
dupa cateva zile un medicinist prin piaIa Unirii. Dar
m'am facut pe niznai §i m'a lasat In pace. El ma con-
fundase cu un alt offer trimes de spital la comisie §i
care nici el nu se mai Intorsese la spital cu actele, ca
§i mine. Spitalul ar fi vrut adica, noi sa raspundem
altfel, la lipsa lui de grija. El ne trimisese sa ne des-
curcam, cum om ficti gi pe urma sa cheltuim tot noi,
sa-i aducem foile Inapoi.

* * *

M'am pregatit dar sa plec acasa ca demobilizat, iii

teritoriul ocupat. Dar plecarea nu se putea a§a, cat ai
bate din palme. Aga dar hoinareala gi intalniri. Parca-mi
dadusem intalnire cu toata lumea.
Ia§ii acelor zile erau un ora§ pitoresc. Un orag obosit,
ruinat, cu strazi desfundate, uneori carpite cu ceva
bolovani, pe langa petece de asfalt, alteori cu gropi,
sai frangi gatul. ySi peste tot lume multa, pestrita,

www.dacoromanica.ro
280 ZILE DE L,AZARET

amestec de uniforme si haine aproape civile, lume fla-

manda, suparata, bolovizatii.
Avocatul Oprisan, din regiment cu mine, umbla, cum
era el nalt si voinic, cu haine verzi militare, dar in
cap cu o palarie tare, gambetta.
« Deabia am gasit-o, ma, la un ovreiu. i am
fost bucurosi amandoi: el, ca §i-a gasit mu§teriu
pentru palarie, pe care cred c'o .inea spanzurata
afara, ca firma, eu, ea am gasit ce sa pun in
cap...
0 sa to faca locotenent. Ai intalnit pe Dadia, fostul
tau comandant de batalion? L-a Mout loc.-colonel.
A pierdut un grad ; ar fi trebuit sal fie colonel phn. Are In
schimb Mihai-Viteazu.i§tii pentruce ? Pentru lupta
dela Parachioi, unde ai cazut tu. Pentruca a orga-
nizat retragerea, oprind panica de acolo, dupci moar-
tea to ...*.
... Pe urma am dat si de Lixandru Ivaru, vechiu
prieten de liceu. II stiam sergent §i acuma 11 gaseam
sublocotenent de afa.
La regiment, cu put,ine zile inainte de mobilizare,
cand intram pe poarta, auzii la Inchisoarea corpului
de garda un cor grozav, organizat de Lixandru, pen-
sionar statornic al Inchisorii. Cantau toli arestatii de
rasunau imprejurimile... prohodul.
Poftim I Noi cantasem la Albe§ti, In manevre, Ve,s-
nica pomenire, Lixandru la arestul regimentului: a In
mormant, vieata....».
A trebuit sa fie dat alaril din Enchisoare, ca sa se
curme scandalul corului.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET sat

« Cum ai Mout, bre Zgabercea, de te-ai transfoi-

mat din sergent dirijor al corpului din inchisoare, fn
atist? Ori foci vreun rol? ».
«Nu, ma Gheorghita, nu joc niciun rol. Sunt
chiar ofiter de administratie. Sa vezi tu, cum a fost:
Cand s'a vazut ca s'au prapadit atalia intelectuali,
arti§ti, actori, Regina, Samoa, a intervenit ca pe cei
ram*, sa ne is de pe front, sa ne dea o pregatire
grabnica §i sa ne dea la administratie... Si cum eu
facusem arta dramatics. .. ».
« Dar fratii tai ce s'au Mout? Unde sunt?
« Fratii mei, ma Gheorghita...» §i pe fate. lui
Lixandru, o fats de baiat vesel fill bun de pozne, lumi-
nata ciudat de ni§te ochi verzi, deasupra carora se
ridicau in sus doua sprincene mefistofelice, pe o frunte
care fugea inapoi, trecu o umbra, care apropie cele
doua accente ale sprincenelor... «fratii mei... psi sa
vezi ce e cu fratii mei. Cel mare, Costica, e viteazul
familiei », nu mai este de sigur...».
« Unde a cazut? La Mara§e§ti? v.
« N'a cazut la Mara§e§ti. A cazut mai inainte « in
refacere ». Facea ccoala cu soldatii, §coala cu granate.
Solda %ilor le era frica de granate. Tot se temeau sa
nu li se sparga in mans §i le aruncau prea repede.
Costica, inimos cum 11 §tii, a vrut sit le arate el mai
bine, cum se asvarle granata. 0 iei In mans, o ciocne§ti
u§or de muchea lopetei sau de baioneta, innumeri unu,
doua gi la trei o arunci. Aga a §i Mout. Dar granata
§i prost facuta §i prost crescuta, n'a mai a§teptat sa
numere, unu, doi, ci i-a explodat In marl numai &cat,

www.dacoromanica.ro
282 ZILE DE LAZARET

omorindu -1 aproape pe loc. 5i a§a s'a due unu. Cumnatu-

meu a cazut §i el pe front... *.
# Bine, dar erati trei fra %i. De celalalt nu-mi spui
nimic ? *.
« reincanu? De el nu §tim nimic. Pe el 1-a apucat
razboiul in Germania, unde-§i trecea doctoratul in
filosofie ; nu era el filosoful familiei ?
Dumnezeu §tie ce i-o fi facut nemtii §i dacti nu s'o
fi curcitat §i el p'acolo... Din tot neamul lui Mo§
Stroe Iva§cu, a rams numai mandea. . .*.
4 Cel mai fmecher ».
*Ma credeam §i eu, dar am gasit §i altii mai
§mecheri ca mine ...». Pe urma dupa o pauza, Lixandru
urma: # Stii, ca In Dobrogea am scapat numai eu
trenul regimentar al nostru ? ».
?
# Dar mai bine s'o lasam dracului de Dobroge,
cá prea s'au tinut Mut nenorocirile acolo.
P'aici, In Moldova, n'am dus-o chiar a§a de rau ca
alometru.
Adunasem chiar §i ceva denghi, nu din invarteala,
doamne fere§te, dar m'a u§urat de ei Ghibaru la
RacAciuni.
5tii, Iti aduci aminte de Ghibaru din liceu ? Tot a§a
de Caicos, cum II stii, ajuns §ef de gall la Racaciuni,
nu la moara de pant, cum ar fi trebuit. Eu eram pe
acolo cu serviciul. Ghibaru insurat, cu un copil mic,
cu un ajutor in gara, ma pofte§te la o carte. Hai dar
sa juclim pocker. Eu, Ghibaru §i ajutorul lui, numai
In trei. Jucam noi, ce jucam qi Ghibaru spune nevesti-sit

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 283

sa aduca fetita la noi In odaie gi ea Bali vada de tre-

buri dincolo. Jucam iar. Dar Ghibaru se scula mereu
sä vada de fetita. i se mai scula din cand In cand §i
ajutorul lui, tot pentru fetita. Insfar§it, papa la urma
am pierdut, dar nu prea mult.
A doua sear iar, dar acuma am pierdut mai mult.
A treia sears pierdusem din gros. Aveam carte, nu
pot sa zic nimic ca n'aveam, dar ce folos ? Ma intal-
neam cu alta mai mare. Mergeam eu cu ful de valeti,
ma batea ajutorul, cu ful de dame ; mergeam eu
cu care de rigi, ma intalneam cu Ghibaru cu care
de a§i.
i totdeauna fetita In odaie cu noi. ySi mereu, and
Ghibaru, cand ajutorul lui, se sculau s'o mai dadaceasca.
4 Ma, sa fie a dracului de treaba 1 ». Nu §tiu cum fac,
ma, ca bunghesc, cum Ghibaru i§i potrivea cartile cu
ajutorul lui, ca sa fie ei totdeauna deasupra mea. Apoi
cand am vazut a§a, am pus laba pe to %i banii de pe
masa, i-am bagat frumu§el in buzunar fli am Inceput
sa-1 judec pe Ghibaru:
4 Bine, ma Ghibare, cum -i-ai Inchipuit tu, ca lui
Ghibercea o sa-i creased uite ass cioc §i tocmai la
Racaciuni ? * ispravi Lixandru povestea, conturand cu
mainile amandou6, dela barbie in jos, un cioc mare de
fraier.
Dar la Iasi am dat si de bunul maestru Teohari.
L-am dibuit eu nu prea greu, caci statea pe langa
centru, am flout nitica echilibristica pe un podet de
scanduri prin curte, cumpanindu-ma bine Fla nu cad,
voiam, Drag4. Dwane, set nu se eunoaselt cd surit

www.dacoromanica.ro
284 ZILE DE LAZARET

invalid. Dar solda bunului meu tovara§ de vilegiatura

a injeles dintr'o ochire, poate ma cuno§tea §i din po-
vestirile maestrului §i femeie subtire §i discreta a
plecat ochii in jos, Mra saii poata ascunde la vreme
insa, o licarire de mila.
Ah 1 Mila asta a oamenilor 1
Ce n'a§ fi dat sa n'o vad, sa n'o simt, &a nu-mi
citesc bicisnicia in privirile tuturor cu care ma in-
talneam !
*
* *

Si Inteuna din cele din urinal zile, cu cine credeti

ca m'am mai intalnit pe Strada Lapu§neanu? Cu
Sterescu dela Karjalia 1
Daca nu ma striga el, nu I -a fi recunoscut. Parea
un baietandru balan §i frumu§el, a§a de mult 11 intine-
rise lepadarea bidinelii de barba.
« tii ca am fugit dupa plecarea voastra, a inva-
lizilor. Am ajuns Vara greutate la turci, pe care i-am
incantat bine' ri i-am asmutit impotriva bulgarilor,
aratandu-le cat de prost o due turcii In Bulgaria.
i.-i injuram §i eu §i turcii, pe bulgari. Am trait ca in
raiul lui Mahomet, dar... Fara hurii...
A! Sa nu uit 1 Am intalnit la Bucure§ti pe Hagianu I
(se incheiase pacea dela Bucure§ti §i tori prizonierii
fusesera repatriati). M'am apropiat bini§or de el §i
i-am ars o injuratura, nene, cam printre dinti, dar
totu§i o injuratura. Sa-1 fi vazut, ma, cum a tre-
sarit, para. I-a§ fi plesnit pe °brad i era chiar pe
Calea Victoriei, in fata Cercului Militar. S'a uitat el

www.dacoromanica.ro
 Mt Dt LAZARET 285

Imprejur, dar a vazut coiful germanului §i a Inghitit-o ».

Apoi dupa o pauza, urma iar:
« Ai fost la Minister ? Ai luat ceva biftari din
solda? Eu am luat §i dela « Comisia Pauli » dela Bu-
cure§ti §tii in casele lui Costinescu, de Tanga Parcul
Ioanid? dar aici le -am spus, ca n'am luat nimic.
Si am Incasat mai mutt. Salutare 1 ».
« Ma Sterescule, dar nu ti-e frica de Hagianu
aici, ma? Daca dai cu ochii de el §i to duce la co-
menduire ? ».
« Ce face? Dar nu vezi ce bol§evism a dat In toti?
Nu vezi ca nimeni nu mai saluta pe superior? Stai
sa-V povestesc, la ce scena am fost martor ieri. La o
sta0e de tramvaiu, unde alergam §i eu, era mare
inghesuiala. Iti Inchipui cred, ce-a fost la sosire. Eu
imi facusem loc pe platforma din feta. Eram ca sar-
delele. Hop ea se mai reped doi in§i: un maior §i un
sublocotenent. La drept vorbind, maiorul venise mai
Intai, dar nimeni nu se clintea din loc, pe c&nd sublo-
cotenentului, eu, strangandu-ma nitel, i-am facut un
loc§or §i piciul a §i grit sus. Pe urma, scandal!'
Maiorul nu, ca locul lui i s'ar fi cuvenit, ca el a alergat
mai repede, chiar daca nu se tine mama de grad. Tot
batea el §aua sa priceapa sublocotenentul, dar asta
se uita Inainte drept §i fluera. Tramvaiul tot nu pornea,
eram la o cruce. Daca a vazut §i maiorul a§a, a trecut
la atac direct §i a cerut sublocotenentului sa-i dea
lui locul. Dar nici sublocotenentul nu era mut, ca 1-a
repezit, §tii, pe maior de mi-a placut §i mie, parca
i-a§ fi suflat eu vorbele:

www.dacoromanica.ro
286 ZILE DE LAZARET

t Da ce ? De ce sa-ti fat loc ? Ce, unde e§ti maior

qi eu numai sublocotenent ? Ce, nu v'ati saturat sa
fiti tot mereu In fruntea bucatelor ? Numai la front
nu va vedea nimeni. Ce, data e§ti maior ? Subloco-
tenenti aunt mai putini. Ei trebue sa fie mai la pret ;
maiori aunt pe toate cararile. Cine nu e maior acuma?
Maiori poate sa calce §i tramvaiul ».
ySi nu i-a Mout loc, nici nu §i-a spus numele. De altfel
lumea Incepuse sa murmure §i sa is partea sublocote-
nentului de fats, ap Ca acesta a iesit biruitor pe
deplin.
De aia, nu prea mi-e frica mie de Hagianu, dar nu-i
vorba, ca nici n'o sa-1 caut en, sa dau eu buzna
peste el *.

* * *

Am plecat In cele din urma §i ca demobilizat, Intr'un

vagon de marfa, dar cuibarit bine ca intr' an culcu'.
Podeaua vagonului era arsa la mijloc, asa de vreo
doug palme. Intrebai, cum de s'a Intamplat asta.
<4 Ru§ii, domnule, rusii, ca ei faceau foc sa se
Incalzeasca, lira a sta mult pe ganduri. N'a ramas
vagon cu podina nearsa ».
i soldatii §i ceferi§tii, cu toate ca sufla vant de
razvratire, m'au ocrotit bine §i nici n'am stiut, cand
am ajuns la Galati. Tot drumul rasuna de cAntecele
acelui timp:
t La cttrciuma din §osea
I-auzi, i-auzi, i-auzi, is I *

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 287

§i mai ales, cantecul melancolic al refugiului nos-

talgia dupa vremea dinainte de raboiu:
« Cand eram la Ialomita « Ma 'nchideam In odaita
a Cu mustata 'n furculita, « Numai eu cu biata Mita
« Fata alba ca alvita « Si halal de viata mea 1
« ySi cu bani la pungulita.
... «Ei da, da... « Ctind eram la lalomita...1*.
La Galati am a§teptat mult pang s'a format dela
un regiment de acolo convoiul de demobilizati, care
avea 86 treaca linia Siretului.
Cea dintai noapte la Galati am petrecut-o la un
hotel grecesc prost i murdar, incat imi edmasese plo§-
nite pe haine Fli pe deasupra ca la Karjalia voini§-
chii. Un cunoscut, Intalnindu-ma si racandu-i-se mils
de mine, m'a dus departe sus In mahala, unde am ga'sit
un pat mai curat.
In oraq la cafenea ne Intalneam multi cunoscu %i.
Mai tori erau abatuti, din cauza pacii dela Bucure§ti.
Putini mai eram cei cari mai aveam speranta, ca se
vor schimba lucrurile.
Intalneam lume multa de tot felul §i care umblase
In timpul celor doi ani de razboiu pfina in cele mai
departate §i nea§teptate coljuri ale Rusiei, de unde
scapasera mai mult sau mai putin va.muiti.
To %i se mirau de un armean, bogat negustor din
Dobrogea, cum de izbutise s'a scape cu vieata dela
Odesa, ba Inca §i cu sutipara de mii de lei neatinsa.
a Cum ai Mout, bre Domnu Leon ? », .1-am Intrebat
qi eu care-1 cunoqteam de mult.

www.dacoromanica.ro
288 211.,t DE LAZARET

41 Eu ai intbreicat haine at mai prost (cu banii in

ele); ai pus deasupra un balton vechiu, ai mai theilit
piusin la farina 0 ai umblat numai a,s.a. qi thud vedea
pa mine rusii, zicea :
< A 1 o bolovic. qi afa ai sapat ».
Aproape la fel scapase §i un chiabur brailean N.
Radu, refugiat tocmai pe la Elisabetgrad, Imbracat cu
un palton vechiu §i ros, lasanduli blana frumoasa de
burjuiu acasa §i folosind-o numai ca plaporna.
Dar intl.') zi IntAlnii pe mititelul Movilita, -Lanai' avocat
galatean, pe care-1 cunoscusem din anii studerrciei.
Tot a§a de mititel (nu Meuse armata), tot ca o veve-
HO, doar cu obrazul cam scofalcit, dad to uitai mai

-
bine, la el.
« Ce-i cu tine, bre Movilita ? Ce-ai paIit ? Ai fost
ranit ? ».
« Nu, dragA, n'am fost ranit. OH mai bine zis, n'am
fost ranit In razboiu, dar eram sa mierlesc la Ciurea *.

- ?
e Nu fitii ce a fost la Ciurea? Apoi afld, mai dragA,
ca a fost cea mai spaimantatoare catastrofA de tale
ferata, recordul catastrofelor. Un tren Intreg fArAmat
care a ars, cu marfA cu oameni, cu tot. Dintre putinii
care au scapat, am fost eu, dar... desfigurat. IncA
tata-mi spunea mereu, sa facem proces statului, cerand
despagubiri pentru desfigurare, sa facem proces, ca-I
cA§tigAm la sigur. Dar eu n'am mai vrut sa fac proces,
cAci, nu-i a§a? ar fi cam greu sa cerem toll dela stat ».
Apoi oftand greu: « Ei, dar on cum, d fii desfigurat
din timer*, pard nu §tiu, cum vine ? 9.

www.dacoromanica.ro
 ZILE toE LAZARET 289

« Lasa, mai Movilita, ca nu se cunoaqte, decat

deaproape §i numai data to uiti atent ».
e Da, da, a§a este. Dar unde pui ca mi-a rupt §i
ni§te dinti §i masele ? ».
o De abia te-a scutit de dentist ».
« Razi tu, razi, ce-ti pass, ca eel putin nu te-a
desfigurat, data ti-a inmuiat picioarele 1 ».
4 Da, da, ai dreptate. Ce m'a pocnit pe mine e
floare la ureche ».
« N'o lua a§a, bre I N'am vrut sa spun ca e floare
la ureche, sa prinzi un §rapnel cu capul ».
« Da, mai Movilita, au tras ei cu tunul In capul
meu, dar s'a spart tot ghiuleaua for qi capul mi-a
ramas, cam dogit, este drept, dar mi-a ramas, pe
cand ma'selele tale s'au dus. Ori poate le-ai mai gasit ? ».
< Ei gasit, pe dracu. Ia lass -ma In pace ! Ti se
pare ca data ai fost §i tu ranit ceva mai greu, ai dreptul
sa razi de noi, care poate am suferit mai mull decal
tine #.
*
* *

Cum Galatii erau In vremea asta pe 4 granita »

dintre teritoriul ocupat §i Moldova, erau aci unii cari
fusesera qi dincolo §i cari acuma povesteau multe din
cele ce vazusera sau patisera sub nemti.
Ionel Tarlungeanu, vechiu prieten de §coala al meu,
tot a§a cum 11 §tiam eu, bun de gura, ne istorisea cum
facuse parale cu un saculet de piper negru boabe, pe
care ordonanta lui i-1 uitase In bagajele cu care trecuse
acasa.
18

www.dacoromanica.ro
290 ZILE DE LAZARET

« Da, de unde aveai, mai, piper negru, ca nu to

§tiam toptangiu de Meanie ? ».
« Dela un depozit rusesc am apucat §i eu atata
§i nici n'am dat atenie saculetului, cand tocmai el
era cat p'aci sa ma Imbog4easca ».
Pe urma, dand-o iar in amintirile razboiului, continua:
e Ce am mai alergat §i eu cu tunurile in retragere
prin Muntenia! Trebuia sa acoperim scurgerea tru-
pelor §i trageam §i noi cateva salve, apoi goana, baiete I
Noroc ca aveam cai buni. Dar §i colonelul nostru
Toma ySieulafel nu glumea. Soldatii lui §tiau de tragii-
toare, iar noi ofiIerii de « sistemul zecimal ».

« Daca prindea vreun om cu grepla, da-i cu tra-

gatoarea dela cai ; iar data gre§itul era offer « cinci
zile de inchisoare » on mai ales « zece zile de inchi-
soare ». ySi cum dadea pedeapsa, adaoga numaidecat
aySi eu la fel ». Nimeni nu Indrazenea sa cracneasca ».
Intr'o zi unul din noi 1-a intrebat:
« Domnule Colonel, ce inseamna asta ce tot spu-
neti Dvs. dupe.' ce da i pedeapsa: «Si en la fel? *.
« Cum ma, nu pricepeld ? ».
« Nu, domnule Colonel ».
« Ma, eu nu-mi fac iluzii, ca voi va bucurai, cand
va dau pedepse §i §tiu eu bine, ca atunci cand voi
auziV: « zece zile de inchisoare », voi lmi raspundeld
in grind cu o Injuratura. Ei bine, la Injuratura aia va
raspund pi en la fel, ca sa nu va raman dator...».
Cand prietenul ne povestea astea, eram la un fel
de berarie din centru. Bere nu mai era de mult. Ionel

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 291

spuse sa ne aduca nigte yin. Dupa ce baiatul aduse o

sticluta cu yin §i nigte pahare, tot Tarlungeanu,
pregatindu-se sa toarne in pahare, ma intreba
serios:
« Si zici ca ai lost prizonier la bulgari ? Ai invatat
harem bulgare§te ? ».
« Am invatat ceva, de nevoie, ca n'aveam incotro ».
Dar Ione! raspunse:
« Ma prind ca nu §tii mai nimic bulgare§te », apoi
striga baiatul care ne servise §i porunci:
Adu, baiete, adu tulumbata nd Ass ».
Baiatul se uita aiurit la noi, care ne prapadeam
de ras.
« N'auzi, ma vino repede cu tulumbata na lass*.
« Ce-i aia, domnule ? ».
« Adu, ma, o sticla cu tulumbata na fasss », ter-
. mina pozna Tarlungeanu fasaind ca un Oscan §i imi-
tand astfel fasaitul sifonului.
Dar la urma, dupa ce s'a potolit veselia, Ionel imi
spuse serios:
« Vezi ca ti-am doveditca nu gtii bulgaregte ?
Si gtii ceva ? Eu a§ crede ca mai bine sa nu
mai spui la nimeni ca §tii bulgare§te. Te compro-
miti. .*.

« Te crede lumea bulgar a.

4.
Convoiul cu carat() trecu Siretul gi in ampia Vade-
nilor fu intampinat de nemt,i. PercheziIie amAnuntita
19*

www.dacoromanica.ro
292 ZILE DE LAZAR=

la bagaje. Eu nu mai aveam satul dela Karjalia, de

care radea atata sora cea bung, Lucretia, ci un cod
de rachit'a, plin cu ni§te carti adunate dela Bucure§ti,
ceva haine §i zece cutii ruse0i cu conserve de came,
date dela regimentul din Galati.
Neamtul, ce perchezitiona, ar fi vrut tare mult sa -mi
cumpere conservele.
u A 1 vra sa zica, stati prost cu mancarea, fratilor?
Apoi atunci tot e bine. Mai e nadejde sa va vina de
hac pans la urma tot voila! #, mi-am zis eu, daruind
neamtului o cutie, pe care el o lug cu mare bucurie.
Pe urma ne-au Indrumat In satul Cazasu, ca sa nu
intram In oraq, decal a doua zi, dupa bae qi « entlau-
sung #.

In 'agar, multi baieti tineau cu dintii still* ate

un leu-doi de argint, ca sa aibtt de trasura, cand s'or
Intoarce acasa.
- 4 Ce dragil, sa se sperie lumea de mine, BA' se
ru§ineze ai mei de mine, ca vin ca un cer§etor ? ySi cum
oiu intra, dela urfa lepild tot de pe mine, sa nu duo
niciun oaspete in'auntru #, spuneau aproape toti.
Baia §i etuva Indeplinise un punct din program.
Mai famtmea trasura. Ban de argint nu mai aveam,
dar aveam cativa lei de "Artie din cei sco§i de Banca
Generals. Dar trasura lard autoriza %ie auswais nu
putea lua un civil.
4 Nur fur Militar * suna ordinul.
u Nu putem, tats, fard « unsyais o, Imi spuse un
birjar batran uittIndu-se cu jale la mine.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 293

Asa ca m'am multumit si eu cu ce am gasit, cu un

fel de cotiga cu roate de plug, trasa de o gloaba rap-
ciugoasa. M'am urcat cu greutate deasupra cosului
meu de rachita, care umplea toata cotiga, asa ca-mi
atarnau picioarele afara.
*i asa a fost intoarcerea mea.
Gloria ?... Ei, da gloria... Nu se vedea, dar se
auzea, caci carul de triumf inainta hodorogind. Eu
In', modest ca totdeauna, tineam privirile plecate
in pamAnt.
Dar unde trag acuma ? Mama fusese trimisa de nemti
In Dobrogea. In oras dincoace cam nu mai aveam pe
nimeni. Nenea Costea, cel care-mi fusese ca un parinte,
era internat de Nenrti tocmai In Germania. M'am dus
si eu la noroc, la o fosta gazda, pe unde mai statusem.
Aci am stat ceva, dar mi s'a spus fara ocol, sa-mi caut
alt loc. In oral insa era greu de gasit camera din
cauza nemtilor.
De aceea, cum am vazut cel dint:Ai bilet de inchiriat,
am fost acolo si am inchiriat o camera Intunecoasa,
In curte.
Dar nemerisem la o wed cu fete. Se vede ca trebuia
sa-mi desavarsesc experienta, cad trecusem si prin
puscarie si pe la ospiciu, mai lipsea o « ma cu fete #.
Cand m'am vazut seara instalat In camaruta cea rece
si Intunecoasa, am avut cateva clipe de descurajare,
caci, iremediabil naiv, imi inchipuisem sfarsite zilele
de lazaret, si mi-am spus:
«Poftim, tinerel Iaca-ti limanul la care ai alergat.
Fuca nu facea atata truda, ca sa ajungi aoil s. Tot @ii

www.dacoromanica.ro
29i ZILE DE LAZARET

'Ma m'am scuturat repede §i la drept vorbind, n'am

avut nimic de suferit, dela bietele vecine, care au fost
lntotdeauna cat an putut de retrase, de discrete, si-
lindu-se, pe cat puteau §i ele, sa nu le simt vecina-
tatea.
Gaseam chiar mai multa omenie la acele nefericite,
decat buntioara la o cunoc4tinta a mea, care, vazan-
du-ma Intors, ca erou, a lamas mai Intal desamagita,
ca nu-mi lipsete nicio bucata din cap, ca n'am maw
o guard acolo i apoi m'a plesnit In obraz, cu:
« Ei, ce isprava mi-ati facut ? Unde va e Romania
Mare? #.
. . . ySi, and pang la sfarqitul anului, Romania Mare
tot se Infiripase, a adaugat cu ciuda:
« Sa vedem, cat v'o tine ».
Abia mai in urma, mi s'a risipit nedumerirea, -cand
am aflat ca acea « cunNtinta » a mea avea in vinele
ei jumatate de sange strain. Maied-sa era unguroaicii. . .
ederea unui demobilizat in teritoriul ocupat, de§i
se Incheiase pacea, era plina de formalitati. Mara de
autorizatia Ausweis de sedere, se mai facea control
la fiecare luna.
°data m'am dus la control. Dar neamtul un bale-
tandru nervos vorbea repede §i eu, cam nesigur pe
nemteasca mea, am dat-o §i pe romane0e §i pe
frantuze§te, cand imi cerea deslu§irile.
« Ich spreche nur deutsch », tipa neamtul.
« Ich spreche deutsch, aber ziemlich schlecht ; ich
spreche auch franzosisch », raspunsei eu.
Neamtul pufnind Ifni asvarli hartiile.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 295

0Apoi nu ma mai vezi to p'aici, frate-meu », gandii

eu §i nu m'am mai dus la control. Am fost amendat
cu 1.000 marci. Dar papa sa villa sa mi le ceara, s'au
carat ei dela noi.
Intr'o bung dimineata, la institutul particular, unde
dadeam in branci pentru cativa gologani, vine unul
din proprietarii §colii §i-mi spune, 0 Iti dau, cati lei
vrei, sa-mi arati un neamt ».
i adevarat! Nu mai era niciunul. Pe nesinitite,
noaptea se topiserci toci, nu mai era unul de leac. Tot
facusera ei mai Inainte mereu Probealarm, acuma ple-
casera deabinelea.
Intr'un tarziu, ni§te soldati italieni, prizonieri la
nemti, prinsera ei acuma pe vreo trei nemti uitati,
tine §tie cum, rataciti si schimbasera rolurile.
« Fratello, non ho scarpe, dami le tue ». ySi des-
culta pe neamt In pragul iernii.
... Prin ora§, mai gasisem prieteni, cuno§tinte, dar
n'aveam vreme de ei. La o masa un vechiu §i bun
prieten, Alecu Ivanu§ca zise:
« Mai Georgics, nici nu se cunoa§te ca au trecut
atatia ani de cand ne §tim §i ca a fost §i razboiul
printre ei: e§ti neschimbat ».
« Afara de creturile dela ochi « talpa ga§tii », sublinie
malitios Cezarica Silistrareanu, prietenul meu de gazda....
Inainte de plecarea nemtilor, mai venise in ora§ o
comisie medicala militara, spre a cerceta §i reforma
pe invalizii rama§i neclasafi. M'am dus §i eu cu toate
actele. Dar, dupa o cercetare mai mult de forma,
plictisiti mi-au dat un bilet albastru: Dwaliditate 20%.

www.dacoromanica.ro
296 ZILE DE LAZARET

Am plecat indignat, spunandu-le-o.

« Ia vezi, sa nu to dam pe mana nemtilor, baiete »,
imi spuse un colonel medic, presidentul comisiei.
o Da, da, pe mana nemtilor, ca pe a bulgarilor
am fost », replicai eu §i plecai.
Ap dar toata na'dejdea-mi ramanea numai la truda
mea.
5i eram trist, singur, sarac, de abia ma puteam taxi
la toate lecVile, pensioane de baieti, de fete, lectii In
familie. 5i acasa ma a§tepta o camaruta Intunecoasa,
rece, pustie. Dela « fetele » vecine rasbateau uneori
cantece, pe care acuma nu le mai pot auzi fara sa nu-mi
aduca tot amarul §i pustiul acelor zile.
Dar voiam cu orice pre% sa plec la Bucure§ti cu
banii stran§i, ca sa-mi tree licenta. 5i de aceea rabdam
qi nu ma mai uitam « la maruntiluri ».
* * *
Ei 1 au plecat nemVi de dincolo de Dunare, au plecat
§i bulgarii din Dobrogea noastra. Am putut atunci
sa tree §i eu Dunarea, sa ma duc, s'o Arad pe mama.
... Ce sa mai spun, cum m'a vazut? Ce o fi simVt?
Nu mai inceta plansul, §i mai mult se furip, sa n'o
mai lead eu bocindu-ma: o Cum i-a ajuns baiela§ul 1
5i cum fusese mai Inainte! ». 5i de atunci lntotdeauna
a facut ap, de cateori m'a vazut....
Ba, o curnatra, mai mult din nepricepere, decat
altfel, a adaogat: « In ce hal a ajuns bietul baiat I b.
Aproape la fel spusese, trecand prin ora§ul unde ma
aflam atunci, un general, din fo0ii colonei tovar4i
de c aptivit at e.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 297

Se ducea la comanda unei brigazi, lntr'un ora§el

de pe malul Duna'rii §i, intalnindu-ma prin centru, m'a
prezentat sotiei lui, adaugand: « Pant de el, drags,
om tanarl».
Dar prin Martie 1919 au aparut in Monitorul Oficial
inaintarile fo§tilor prizonieri, deci §i a mea. Cu ce adu-
nasem, cu ce mai aveam de primit dela Ministerul de
Razboiu, puteam sä plec la Bucure§ti, ca sä-mi tree
licenta.
Am trecut-o §i pe asta. Ne prezentaseram vreo 17,
dar ne tot imputinasem, de ajunsesem doi la cea mai
grea proba, de filologie romanica.
Venisera unii din candidati gatiti frumos, unul in
uniforms sclipitoare de alamuri fiii curele, altii imbracati
civil, dar arborand la butoniera panglici colorate rii
spade-decoratii.
Numai eu n'aveam nimic, decat ni§te haine roase
care-fi aduceau aminte de demult.
Filologul hag nu era dintre oamenii cari glumesc.
Trebuia sa §tii carte, nu gluma, ca 86 treci la el. A§a
ca degeaba crezusera unii Ca vor trece 4 pro patria ».
Chiar i pe mine m'a speriat, caci la lucrarea scrisa,
pac subiectul 4 influenta slava asupra morfologiei limbii
romane ».
Tot nu sal' pasem de slavi. Poate §i din pricina
asta, am stat cateva minute ametit. Nu mai ftiam
nimic.
Imi venea fli ciuda, dar §i sá rad. Ma ingrozea mai
ales intelesul pataniei. Pana atunci, vazusem, qi eu,
§i doctorii care ma cunoscusera, ca cel putin imi

www.dacoromanica.ro
298 ZILE DE LAZARET

ramasese neatinsa luciditatea, memoria, ca nu uitasem

nimic din cele ce Invatasem mai Inainte.
Si acum? Acuma mi se risipise si aceasta iluzie.
Asta ma rodea mai mult, cleat primejdia unei caderi
rusinoase.
Nu mi-am pierdut cumpatul frig. Am stat linistit
si mi-am adus aminte. Mi-am adus aminte numai eu,
caci tovarasul meu a cazut, iar la cea din urma proba
am ramas numai eu singur...
.. Si In vremea asta In Ardeal incepuse iar raz-
boiul. Se ocupa Buda-Pesta.
Eu stateam la un camin studentese prin Dealul
Spirei.
Cand ma intorceam ()data din oral, portarul lmi
spuse:
« Domnule, va cauta unul dela Politie ».
« Dela Politie. Adu-I Incoace ».
Aparu unul cam prafuit, cu niste hartii.
« Dumneata esti Gheorghe... ? ».
« Da, eu sunt. Da dece? ».
La acestea omul paru cam incurcat, dar spuse:
e Domnule, eu sunt dela comenduirea pieta §i am
venit sa as arestez ».
« Sa ma... ? Dece sa ma arestezi, domnule ? ».
« Pentru dezertare dela Buda- Pesta, sau mai bine
zis, pentru neprezentare la a doua mobilizare. Ati fost
mobilizat de regiment, din ordinul ministerului, ca sa
luptati la Tisa ».
Bietul agent, vazandu-ma cum sunt, zambea si el
incurcat de Insarcinarea ce-o avea.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 299

Ce se intamplase?
Venind incercarea ungurilor sub Bela Kun de a
navati in Ardeal, Romania mobilizase iar qi, din toti
fo§tii prizonieri de razboiu, chemase numai pe cei
socotiti demni. Fusese chemat §i Costica Preoteasa,
fusesem mobilizat §i eu. Ma rog!
Te joci cu demnitatea?
Cum la regiment fusesem inviat cu « ordin de
zi », fara adaogarea ca sunt invalid, regimentul
trimisese acasa ordinul de chemare. Dar eu nu m'am
prezentat, de sigur. Atunci alt ordin, set ma ridice. . .
Vine unul dela garnizoand la mama, cum imi spunea
ea mai in urma.
« Unde ti-e baiatul, matqa? ».
« La Bucure§ti ».
« Da-mi adresa I ».
Din tonul agentului mama intelese ca nu e bine.
« Da, ce vreti cu adresa lui? ».
« E dezertor on nesupus. Trebuia sa lupte la
Tisa, sa mearga. la Buda-Pesta ».
« Vai de mine §i de mine, dar cum sä mearga, ca
a fost greu de tot 'lint ».
« Eu nu §tiu. 5tiu numai ce am ordin sa fac. Da
adresa 1 ».
« Pai n'o §tiu ».
« Cum n'o §tii? N'ai spus ca e la Bucure§ti ? ».
« Dar nu-i la Bucure§ti, este Ia Ia§i ».
--- « Cum babo ? i la Bucure§ti §i Ia Iasi ? )>.
« Apoi, da, maica. Merge cu invalatura, °and la
Bucure§ti, cand Ia Ia0 o.

www.dacoromanica.ro
300 ZILE DE LAZARET

< Da-mi atunci adresa dela Ia§i r.

K Daca n'o §tiu ».
ySi nu i-a dat adresa.
Dar s'au gasit alti binevoitori, care au dat adresa. ySi
acuma afacerea ajunsese la comenduirea pieii Bucure§ti...
« De, domnule agent, dumneata ma vezi, cum sunt.
Am fost ranit greu §i nu m'au reformat, numai dato-
rita intamplarii ».
Agentul a Inleles §i n'a mai staruit, dar, plecand,
m'a sfatuit &aqui regulez situatia.
A§a, m'am dus la minister, unde aveam prieteni
din vilegiaturd.
Cand i-am povestit colonelului Stanescu pozna cu
Buda-Pesta, s'a crucit §i a dat ordin extraurgent ca
sa ma cerceteze comisia medico-militara.
« Nevrologul armatei » insa, un medic tare repezit,
imi facea greutati. Aratam ordinul telegrafic al minis-
terului, venit §i mie intr'un oraqe1 de munte, unde
eram profesor la o §coala militara.
« Telegrafic I Telegrafic n'ajunge. Trebue urgent ».
« Este §i urgent, ba chiar §i extraurgent ».
Insfar§it, n'a avut incotro §i mi-a facut hartiile de
reforma.
i m'au reformat. Diagnosticul suna acuma: para-
plegic /lased post traumatism cranian (glonte de frapnel).
and ma intrebd unul din filologi, fost profesor al

-
meu la litere, cu ce ma mai ocup acuma, i-am raspuns:
« Cu etimologia cuvantului paraplegie ».
Profesorul rase, dar ma sfatui sa vad si de situatia
de invalid, de vreo pensie.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 301

Pang atunci, n'avusesem parte de nimic.

()data, tot In vara lui 1919, cand schimbam tram-
vaiul In Pima de flori, acesta gata &a ma calce.
Un prieten veghia Irma §i °cart pe conductor.
Atunci sari un domn din multime §i spuse:
- 4 Nu cumva, dumneata e§ti Gheorghe Sandu, in-

-
validul dela Karjalia ? ».
« Chiar eu ».
«A, domnule, 1mi pare bine, ca te cunosc §i In
carne §i oase ; din auzite te cunosc de mult. Eu am
fost la Hascov ». Apoi, dupa o pauza urma:
« Dar cum ? Nu ti s'a mai indreptat sanatatea ?
P'aici, pe la noi, n'ai fost pe la doctori buni, profesori ? ».
# Ba am fost, dar mi-au spus, ca e prea tarziu
acuma dupa 3 ani.
Daca era lucrul luat In pripa, poate se facea ceva.
Cel mai mare doctor, un profesor cu renume mare,
dupa ce m'a cercetat cateva ore, desbracat ca Ia recru-
tare, m'a 1ntrebat cu candoare :
- 4 §i acum, domnul meu, ce voiti dela noi ? *.
La care en i-am raspuns cu aceea0 candoare:
4 Si ma facefi bine ».
Profesorul, tu§i putin, apoi raspunse:
« Apoi dupa atata timp, domnul meu, intelegeti
ca asta e ceva imposibil».
Dar domnul din tramvaiu nu se dadu batut.
« De ce nu te-ai dus in misiune Ia Paris ? Acolo
aunt doctori maxi, au avut cazuri multe, poate se pri-
cepeau mai binel ».
« Cum in misiune? ».

www.dacoromanica.ro
302 ZILE DE LAZARET

« Cum s'au dus ataxia, cu rost, Vara rost. Sa te fi

trimes acolo la Paris in misiune §i pe dumneata numai
de forma, ca doar nu era mare lucru ».
« Pentru asta i-ar fi trebuit « sfin i la Ierusalim »,
spuse un domn de alaturi, care urmarise atent vorba
noastra.
« Hei, da, asa este », terming cu un oftat lung
prietenul.
... Ce sa ma trimeata in misiune? Nici drepturile
ce mi s'ar fi cuvenit apoi, pe temeiul diplomelor si
examenelor mele, nu mi s'au dat aproape niciodata.
Si nu mi s'au dat, tocmai din pricina invaliditatdi asa
de reale, vai 1, pentruca nu puteam sa alerg, sa cioca-
nese, sa ma Inghesuiu, sä lip.
Vezi, de aceea este bine, sa nu mai scape cineva
impuinat din razboiu Daca ai cazut, set mori este
1

de mii de on mai bine, deck, sa te chinue§ti apoi o

vie*" intreagal Nu ca lumea n'ar fi In stare de
gesturi frumoase, generoase, dar, cat pot sa. tina
acestea? 0 clipa, doua.
Gesturile frumoase §i generoase prea prelungite insa,
o vie*" intreaget, obosesc §i plictisesc. i lumea este
asa de grabita 1 De altfel, toate merg in lume dupa
aceea§i lege aspra §i nemiloasa: fi este bine §i traieste
cel puternic §i infipt ; cel slab piere.
... Cand In Septemvrie 1919 fui numit profesor la
o §coala militara dintr'un ora§ de munte, comandantul
§colii, un colonel cu « Mihai -Viteazul » altfel, s'a
straduit cat a putut sa nu ma primeasca, « caci,
Doamne, oare oiu putea eu face slujba ? ». Noroc

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 303

cu consilierul technic al ministerului, ea nu s'a lasat

biruit ...
... Intr'o vara ma duceam la Mile Govora. Din
sta4ia drumului de fier pang la bai 14 km. drumul
se face cu un tren mic, pe o linie Ingusta. Pana sa ma
suiu §i eu, toate locurile ocupate.
Am rugat atunci pe un $aran mai in varsta, care se
lafaia singur pe un loc, unde a§ mai fi lncaput §i eu,
sa se stranga nitel, ca sa. §ed §i eu. faranul era un om
sur, nalt, mare, sdravan, ca un urs, cu ceva aspru in
chip, imbracat ca la munte, cu cioareci, cama§a pe
afard §i chimir lat de piele la brau, batut cu -Ville galbene.
« Da, de ce nu te-ai urcat mai repede, sa-ti apuci
be singur ? ».
« Ei, pai pentruch n'am putut. Nu vezi, ca sunt
invalid ? Am fost doar la razboiu ».
« Da ce, eu to -am trimes la razboiu ? ».
i nu mi-a facut loc. . .

... Atunci §i In toate zilele vie ii mele, mi-am amintit

mereu refrenul sarbului din arestul comenduirii din
Sofia : « pe front, nu-i afa ? este rau, poti sa fi
mori I ».
M'am convins lug ea nu cuprinde toata morala
razboiului, ca nu asta e adevarata invaVatura, ce se
desprinde din grozaviile lui, ci alta: ca de pe front
poll ramanea strivit, Imput,inat, infirm, in viecita totufi,
ca saqi tara§ti apoi amarul tot restul vieii, intre lumea
indiferenta, data nu du§manoasa. .

Sid mori este o perspectiva mai putin Inspaimanta-

toare, decat sa ramai schilodit ...

www.dacoromanica.ro
304 ZILE DE LAZARET

Moartea? Grozavie, de sigur, dar grozavie numai

de o clips, pe cand schilodirea, Imputinarea puterilor,
inferioritatea fats de ceilalli, inseamna o moarte con-
tinua, o moarte care dureaza milioane de milioane de
clipe ...
*
* *
... Odata In spital, un rant caruia i se amputase
un picior, s'a plans cateva zile in §ir de mancarime la
degetele piciorului taiat, apoi de dureri mari la ace-
lea§i degete, care de mult nu mai erau. Medicul po-
lonez Stanislas ne-a dat o lungs §i complicata expli-
caIie, din care am In %eles pe scurt, ca se intampla
confuzii, In cazuri de amputare, confuzii intre curentele
nervoase, care poarta senzatiile dela organe, a§a fel,
ca nu rar se face ca unul care a fost ranit Eli amputat,
sa mai simta Inca dureri sau mancarimi dela madu-
larul disparut...
... Eu n'am fost amputat. Dar mi se Intampla
deseori, ca sa nu zic intotdeauna, ca vreo cazatura,
vreo lovitura ce primesc, din ce In ce mai des, sa-mi
provoace, In be de vaiete sau gemete, hohote prelungi
de ras nestapanit.
Has sgomotos, ras homeric tmi provoaca vie*.

*
* *
... Fusesem numit a§a dar profesor, undeva, Intr'un
ora§el de munte. Cand am intrat In gara de Nord,
ca sa ma urc In tren, de tine dau mai intai qi intai?

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 305

De buna doamna Brezoianu, tot a§a de alba, tot

qa de ro§ie ca un mar in obraji, tot cu sclipirile oche-
larilor pe NO, tot a§a de falnica...
« Georgicule, mai Mete, ce to faci? ».
I-am spus. Ea urma apoi:
« Am fost, puiule, la Buda-Pesta, and an ocu-
pat-o ai no§tri, am defilat §i eu pe Andrassi utca §i
m'am racorit, m'am razbunat de toate ce le Inghi-
Iisem dela ei.
Pacat ca n'ai fost si tu, sa vezi 1... Dar unde ai
fost? De ce n'ai fost §i tu la Buda-Pesta?
« La Buda-Pesta, maicup?... La Buda-Pesta?...
Mda, la Buda-Pesta...
... Phi nu *tii ?... Am fost dezertor la Buda- Pesta I ».

20

www.dacoromanica.ro
 EPILOG
Prin 193... , inteo zi de vara, zi din cale afara de
calduroasa, in vaporul care scobora si el toropit parc6
Dunarea la vale, pe o bancheta lAng6 o masa stateam
ca pironit, un ins cam fare'. varst6 acuma.
In fata mea st6tea, de cealalt6 parte a mesei, un
b6rbat in floare, cu fruntea ceva mai desgolit6 de pArul
ridicat in sus ca o coama §i cu ceva asci4it in chipul
ras. 0 cama0 colorat6 tipator 11 arAta partizan infocat
al unor anumite crediate politice. Eu aveam imbraca-
minte obipuit5..
La oprirea vaporului intr'un mare port pe malul
stang, navalir6 inauntru vanz6tori de gazete, dela care
luai cateva foi.
4 Ia 86 vedem, bre, ce mai scrie din Spania », spuse
tovara§ul meu de drum, cerandu-mi mie una din foi,
&gel vAnzatorul de ziare, vazandu-i coloarea carn4ii,
11 cant6rise ca are alte convingeri politice, cleat ale
sale proprii si, mAraind, 11 ocolise.
« Tocmai la asta m6 uit si eu ».
« Va s6 zica, aF.a de intocsicat de razboiu ai ramas,
hick to intereseaz6 §i un razboiu.civil ? ».

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 307

- 4 Intocmai. Am acasa adunate si citite toate car-

tile despre razboiu, din toate limbile si literaturile
pamantului si studii militare, si memorii si romane ».
« Se vede ca 1i-a placut grozav razboiul, de sin*
nevoia BA' traiesti tot in atmosfera lui » ; Imi replica
ironic tovarasul, In timp ce strabatea cu ochii repede
paginele foilor, dupa care urma:
« Da. Razboiul obisnuit e grozav, dar mai grozav
e un razboiu civil, cand dusmanul 4i poate aparea de
oriunde, chiar din casa si familia ta, nu numai de dincolo
de linia frontului ca In razboiul dintre popoare. Asa
ca, baiete, nu mai ai multa vreme ca sa to crezi mandru
ca ai fost eroul unor peripeVi putin obisnuite. In
curand ai sa fii depasit ». Apoi dupa o pauza:
« Dar ce te-a gasit s'o iei pe zaduful asta spre
balta ? Inteleg s'o fi pornit la munte acum... ».
« Ma duc pentru o ultima formalitate a pap-
niilor mele razboinice >>.
« Zau ? Si chiar nu glumesti ? Ia spune-mi si mie,
ce si cum 1 ».
Dar vuetul sirenii vaporului ne acoperi vorba si
pregatirile tuturor spre a iesi din vapor, curmara
discutia.
La sosire, tovarasul meu eel vioiu isi aduna repede
lucrurile Intr'o geanta de piele si iesi de graba din vapor,
lasandu-ma sa ma descurc singur cum oiu putea.
Imi Indesai asa dar mai intai palaria pe cap, apoi
Imi pusei pe masa la indemana manii drepte un baston
cu cauciuc la varful de jos, pe urma ma proptii greu
in cele cloud maini si incercai sa ma scol. Intaia incer-
20

www.dacoromanica.ro
308 ZILE DE LAZARET

care fu zadarnica, tot a§a qi a doua. De abia ridicat

in picioare, cazui iar pe bancheta. Insfar§it, mai in-
departand masa din MO, izbutii sa ma ridic in picioare.
0 cucoana din fats imi urmarise toate miparile.
Vazandu-ma ca vreau sa ma sucesc spre ie§ire, ma
intreba cu grija:
« Dar nu v'ati uitat nimic, domnule ? N'ati avut
niciun bagaj ? ».
« Nu doamna, multumesc de intrebare. N'am uitat
nimic, caci n'am avut nimic. Ce-i pe mine si in lada,
fereasca Dumnezeu de un foc 1 ».
InsfarOt o pornii greu cu piciorul drept teapan,
aproape Mira sa-1 ridic de jos. Mergeam sprijinindu-ma
greoiu pe baston, vaslind parca cu mainile, care cautau
instinctiv ceva sa mai apuce, sa se sprijine.
Varful piciorului drept mi se infigea mereu in mers,
bleat era primejdie sa ma impiedic. Dar, cu o inde-
lungata experienta in privinta asta, inaintam incet,
cu mare bagare de seams. Calatorii grabiti zoreau
din spate.
Asa ca in cele din urma, la un cot al drumului, ma
lipii de peretele din stanga, la'sand ceata grabitilor sa
se scurga. Apoi pornii iar cu greutate. Pe puntea care
dadea afara din vapor, 00 in intampinarea mea un
ins ro§covan, cu o tacalie roOe in barbs §i o mustata
la fel pe buza de sus.
« Credeam ca n'ai venit, ma Gheorghita ».
« AO ! Am venit §i sunt de mult pe drumul ie§irii
din vapor, dar, dupil cum stii, eu merg iute, iute ...
ca un melc de lute. Ia, mai bine, fa-ti bralul toarta,

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 309

Costeo, sa ma prind de tine, ca sa -ti mai domolesc

grab a ».
Iesiram astfel mai repede din vapor.
Pe cheiu urcaram intr'o birja, care porni la deal,
saltand pe bolovanii caldaramului.
In dreptul unei farmacii oprii trasura, rugand pe
prietenul meu sa." coboare ca sa-mi cumpere ceva.
« Ce sa-ti iau, bre Gheorghita.
« Veronal, cat mai multe tablete de veronal, ate o
vrea sa-ti dea ».
... « Ia, lamureste-ma, frate Gheorghita, la ce-ti
trebueste veronalul », intreba prietenul meu, urcandu-se
in trasura, dupa ce trecuse prin farmacie.
o Apoi, mai Costeo, cand eram ranit si prizonier
Ia bulgari, din pricina neingrijirii si a ranilor multe si
felurite, multi vreme n'am putut dormi deloc. Ma
suceam zi si noapte, fara incetare, cand pe o parte,
cand pe alta, in prada durerilor. Idealul meu atunci
era sa-mi gasesc « o pozitie » de zacere, asa ca sa nu
ma mai sucesc, cand pe dreapta, cand pe stanga. Am
gasit-o insfarsit. Dar dupa asta am mai avut alt ideal :
sa pot dormi si eu ca oamenii, cat de putin, dar sa pot
dormi. i atunci am inceput a cere prin servitori
dela farmacistul spitalului, veronal, medicament pentru
somn, cum stiam eu mai de mult. Dupa zadarnice,
dar repetate cereri, farmacistul bulgar s'a Indurat in
cele din urma si mi-a adus chiar el intr'o hartiuta
putin prat somnifer. i am tras atunci un puiu de
somn, mai vere, de vreo doua ceasuri. Nici acum nu
1-am uitat. Ah ! Ce bun e somnul!

www.dacoromanica.ro
310 ZILE DE LAZARET

4 i de atunci ai ramas on obiceiul asta? u.

« AO, de unde ? De atunci nu am mai luat niciodata.
Dar lmi fat provizie pentru vreme de nevoie, tine
;3-tie...
Ce sa-i faci? A§a ies oamenii din razboiu: speriati
qi cu grija sa-§i faca provizii. Arenda§ul Stanica,
%i -aduci aminte, ca ti-am povestit, voia sa-§i Lea pro-
vizie de sare, Dosoftache dela Karjalia, de Mina §i
fasole, iar eu de veronal a...
Costea dete din cap, apoi ramase pe ganduri...

A doua zi urcam scarile tribunalului.

a Iaca, domnule avocat, acesta e clientul dumi-
tale...», spuse prietenul meu, prezentandu-ma unui
tanar avocat.
« A I Dumneavoastra sunteti cel vent pentru anu-
larea actului de deces din razboiu. E o spep, care nu
s'a mai desbatut pe aici... Dar ma mir ca ati lasat-o
atatia ani nedescurcata ».
« Domnule avocat, sä vezi Dumneata: In 1918
regimentul meu m'a inviat Cu ordin de zi §i eu credeam
ca-i deajuns, acuma vad Insa ca §i Dumneavoastra
aveti un cuvant de spus ».
... Dar vestea despre speta a§a de nea0eptatil se
raspandi repede §i sala de sedinte se umplu de
curio§i, cei mai multi avocati WA' prodese era va-
canta §i Tribunalul mic.
In sfar§it fu strigata pricina cea curioasa.
Alt bocluc insa. Un judecator n'ajungea, trebuiau doi.
i mai trebuia §i procurorul.

www.dacoromanica.ro
 ZILE DE LAZARET 311

Dupa vreo jumatate de teas, Tribunalul fu complet

insfarsit si ma Invie si juridiceste.
4 Ei acuma ca am Inviat si In acte, pot sa mor
deabinelea ».
« Zi doamne fereste si pune mana pe lemn ».
« Zic si doamne fereste si uite &a tin si bastonul
de lemn in mana. Daca lemnul e un talisman contra
nenorocirilor, apoi ar trebui ca eu sa fiu eel mai la
adapost de nefericiri, caci nu dau drumul batului din
mana nici in cash' si-1 am chiar langa pat, cand dorm...,
dar nu prea pare sa fie asa ».
« Adevarat 1 Eu to stiam ca esti mai bine, ca mer-
geai mai usor ».
« Am fost si mai bine, dar dela o vreme, meteahna
mi s'a mai lnrautatit §i am dat tot Inapoi ».
« Si cum, Dumnezeu, s'a intamplat asta ? ».
« Am tot cazut si m'am lovit la cap. Cu fiecare
lovitura para. amorteam. Caci, sa vezi tu, cat am fost
prizonier la bulgari, nu mi s'a putut face nicio radio-
grafie a capului, ca sa se vada ce mi-a spart. Mi s'a
Mout la not in Romania. Am o gaurica in teasta in
stanga, In crestet pe unde a intrat glontele si alta
aproape in tampla, dreapta, pe unde a iesit. Amandoug
aunt astupate cu un tesut fibros, care nu este chiar
os. Se cunoaste la pipait scufundatura si in crestet
si aproape de tampla. Tesutul asta fibros ar fi un fel
de Incercare a organismului ca sa inchida cele doua
intrari. Nu stiu cum le-o fi inchizand, caci din cand
In cand, ba dela o vreme chiar cam des, ma apuca
dureri de cap, dar groaznice. Cand din crestet, pe unde

www.dacoromanica.ro
312 ZILE DE LAZARET

a intrat glontele, cand din dreapta pe unde a iqit.

Durerile astea m'au naucit de tot. Lupt §i eu contra
for cu tot felul de doctorii care mi-au Mout capul ca
o moara. Din pricina asta, de multe ori, ametit, peste
noapte am cazut din pat §i m'am lovit iar la cap, de
am ramas lat pe podele. ySi de atunci am dat mereu
Inapoi cu sanatatea. In spital, pe vremea razboiului,
cand am Inceput sa ma vindec, imi urmaream cu bu-
curie nerabdatoare progresele Insanato§irii, iar acuma
imi urmaresc cu spaima drumul Inapoi.
ySi cu toate astea, tot ca atunci, in zilele grele dela
Alfatar, parch' In strafundurile sufletului meu am
acee4 siguraata ca voiu izbuti in cele din urma sa
arunc de pe mine greutatea nesuferita §i penibila a
infirmitalii §i ca iar voiu fi sanatos.
Anularea aceasta a actului de deces nu-mi pare ade-
varatul epilog al zilelor de lazaret. . . Epilogul 11 a§tept
Inca... para. tot o sa vin. ziva cand o sa mi se pail
ca totul n'a fost decat un vis rau, cand o sa-mi pun
iar intrebarea ce mi-o puneam la Inceputul razboiului :
« oare am luat §i eu parte la razboiu ? ».

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
Partea I-a 7

Partea a II-a 129

Partea a III-a 243

Epilog 306

www.dacoromanica.ro
MONITORUL OFICIAL SI
IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA
BUCURESTI - 1938

www.dacoromanica.ro
An apArut BIBLIOTECA ,ENCICLOPEDICA'
CONST. C. GlURESCU Istorla Romani lor, I, editia a II-a, Cu
numeroase ilastratii In text Lei 200
Dr. G. BAND Stimitatea poporulul roman Lei 200
I. SIMIONESCU Tara noastril, on numeroase ilustratli
In text Lei 200
CONST. C. OlURESCU Istoria Romani lor, II, editia a II -a,
Part. I gi a II-a, on numeroase Ilustratil 2 vol.
In text Let 260
AL. ROSETTJ Istoria limbil romane, I, Limbs Latina Lel 100
SCRIITORII ROMANI CONTEISIPORANI
Au apArut Romane
JOACHIM BOTEZ Insemnarile unui belfer Le! 60
C. DANE Trecute uieti de doamne ci domnite, II
on numeroase ilustratit in text Lel 160
ADRIAN MANIC Focurile primauerei fi flacari de toamna Lei 8o
8ARMANUL KLOPSTOCIC Feciorul lui Nenea TacheVamegul, II Lei 70
N. M. CONDIESCU Insemnarile lui Safirim, I Lel 60
N. M. CONDIESCU Peste marigi tart, on 20 de reproducer! In
culori, dupA acuarelele originals de S. MUTZNER Lei 800
LUCIA DFMETRIUS Tinerefe Lel 50
T. ARGHEZ1 Ce-ai cu mine, utintule? Lel 80
An apArut
PAUL ZARIFOPOL
Eseuri. CritleA
Pentru arta literarll Lei 60
PERPESSICIUS Mentiuni critice, II Lel 80
G. M. CANTACUZINO lzuoare f i popasuri Lel 60
N. IORGA Oameni car' au fost, I Lel 80
F.M. CIOMAC Viers gi opera lui Richard Wagner . Lel Co
M. D. RALEA Valor' Le! 60
N. IORGA Oameni car' au fost, II Lel 90
SERBAN CIOCULESCU Corespondenfa dintre I. L. Caragiale
gi Paul Zarifopol (1905-1912) Lel 40
2 vol.
G. CALINESCU Opera lui Mihal Eminescu, II gi III Lei 140
C. ANTONIADE Renagterea italiana. Trei figuri din
Cinquecento Lel 70
N. IORGA Oameni cars an fost, III Lel 90
ALICE VOINESCU Montaigne Let 70
EM. CIOMAC Poetii armoniei, I Lei 60
G. CALINFSCU Opera lui Mihai Eminescu, IV gi V Lel 160
PERPESSICIUS Menfiuni critice, III Lel 90
DRAGO8 PROTOPOPESCU Fenomenul englez Lei 100
N. IORGA Sfaturl pe tntunerec Let go
ION PETROVICI Figuri disparute Lei 60
C. BANU Gradina lui Glaucon sau Manualul
bunului politician Let 70
HAIG ACTERIAN Shakespeare Let 90
Au apArut
DEMOSTENE BOTEZ
Versuri
Cuuinte de dincolo Lel 60
ZAHARIA STANCU Antologia poetilor tineri, on portrete
de Margareta STERIAN Lei 60
G. BACOVIA Poesii, on o pretata de Adrian MANIC Lel 40
G. GREGORIAN La poarta din urmii Lel 60
ADRIAN MANIC Cartes Tariff Lei 40
G. LESNEA Cantec deplin Lei 40
GEORGE SILVIU Paisie psaltul spune... Lei 40

www.dacoromanica.ro
v. CIOCALTEU Poesii Lel 80
N. DAVIDESCU Helada Let 80
ION POGAN Zogar Lel 40
N. DAVIDESCU Roma Lel 80
RADII BOUREANU Golful Sangelui Lei 60
N. DAVIDESCU Emil Mediu Lei GO
ION MINULESCU Nu aunt ce par a fl... Lel 60
VIRGIL CARIANOPOL Scrisorl atre plants Lei 40
ADRIAN MARDI Poezii din Carmen Sylva Let 100
MIHAI MO$ANDREI Singzultlifi Lel 40
CICERONE THEODORESCU Cleptar Lei 60
ILARIU DOBRIDOR Vocile Singuretafii Let 70
ANDREI TUDOR Amor 1926, poeme Lel 40
V. VOlCULESCU Urcuf Lel 80
ION PILLAT 'arm pierdut Let 80
ZAHARIA STANCU Albe Lei 80
AL. 0. TEODOREANU Caiet Lei 80
EDITH DEFINITIVE
TUDOR ARGHEZI Versuri Lel 100
MATEM I. CARAGIALE Opere Lei 150
ELENA FARAOO Poesii Lei 100
An aparut SCRLITORII STREINI MODERNI $1 CONTEMPORANI
B. MADACH Tragedia omulul traducers in versuri
din Salim maghlarii de Oct. GOGA Lel 40
LUIGI PIRANDELLO Riiposatul Matei Pascal traducers din
limbo itallanA de A. MARCO Lei 40
R.-L. STEVENSON Comoara din insulii traducere din
limbo englezi de Radii GEORGESCU Lel 60
EMILY BRONTE La rascruce de vIlnturi traducere din
linitsa englezi de Mary POLIHRONIADE Let 80
COL. T. S. LAWRENCE Cei fapte stalpi ai fn(elepciunii Lel 240
EMIL GULIAN Poemele lui Edgar Poe Lel 50

Au apArut BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMANEASCA

D. D. AO/3CA Existenfa tragia Lei 80
T. VIANU Estella, I Let 100
LUCIAN BLAGA Orizont fi sill Lei 80
MIRCEA ELIADB Yoga. Esse sur les origines de is
mystique indienne Lei 200
T. VIANU Estella, II Lel 100
ALEXANDRU CLAUDIAN Originea sociali a filosofiei lui
Auguste Comte Let 70
LUCIAN BLAGA Geneza meta fore! pi sensul culturii Lei 80
CAMIL PETRESCU Modalitatea estetia a teatrului Lel 60
MIHAI D. RALEA Psihologie fi vieafa Lei 80

FUND ATIA PENTRU LITERATURA I ARTA

REGELE CAROL II"
CArtile noastre se gasese de vanzare fn principalele librAril
din far& Procurarea for se face numai prin
FUNDATIILE CULTURALE REGALE
CENTR ALA Bucure§ti,
EDITURILO
22, Strada Lipscani, 22
I.
R
Telefon 5-37-77
Lei 70. www.dacoromanica.ro C. 91.240.