2 F U R N I C A
7S, Luni 25 Octombrre 192D
Q. D. P .
Citesc mtr'un ziar din Capitala că
se proiectează înfiinţarea unei Q.O. P-,
iKip4 modeM faimoasei O. D. N., care
în timpul neutralităţii a făcut spaima şi
teroarea chioşcarilor şi a ţigănuşilor
vîmători de gazete. Iniţialele G. D. «,
c în memoria tuturora, ce an însem­
nat, ca şi ceea ce pretindeau să în­
semneze: „Garda Denunţaţii Naţionale!'"
— o gardă care, după cum c de ase­
menea de notorietate publica, n'a murit
dar predat. O. D. P., după acela?
calapod, are să însemneze „Garda Dem­
nităţii Parlamentare", şi intrînd în func­
ţiune deodată cu rodeschklerea sesiunii
Corpurilor legiuitoare, la 13 Noemvrie,
are să însemneze spaima şi teroarea...
a cui oare ? SA cercetăm şi să vedem
ciot ce-ar putea să fie.
Mal mtîl, nu ştim încă bine cam cine
are să alcătuiască această garda. C a d
m» e Indiferent. Altfel fşi mchiptneste,
in adevăr, demnitatea parlamentara un
guvernamental şi aîtfd un opoztţionist.
După mameluci, această demnitate ar
consta !n faptul automatismului ridicării
mîtnuor şl nunării bilelor albe în urnele
idem, plus cel mult clteva tămîieri
binesimţlte la adresa proledelor guver­
nului şi mai ales a însuşi autorului lor.
Din contra, dupâ concepţia opozitfo-
ulstă, demnitatea parlamentară n'ar fi
salvgardată dec fi din momentul liber­
tăţi absolute a terfelirii în orişice chip
ţi de ori şl care durată, a aedoraş
proiecte ale guvernului şi mai .'des (bis)
a însuşi autoruiui lor. Aceasta nefiind
o dilema, d o controversă, e întrebarea
ce s'ar întîmpla dacă s'ar alcătui două
tfărxi a demnităţii parlamentare?-. Ar
fi piu, şi simplu o organizare mai slste-
raÎBel a pâruelllor pînă acuma mai
mult dezordonate, sau de guerilă ~ Dar
ce ne-arn face cu demnitatea? Evident
ua ce ar rămînea turtită, Intre cele
două tabere campioane în numele e l
S'ar putea alcătui şi un comitet mixt
(slabă speranţă), şl aluncea necesar­
mente sfera Iul de acţiune ar trebui să
se reducă la măsuri mai mult palia­
tive, de pildă:
Reprezentanţii natfunîi cu oarecare
reputaţiune_ neparlamentară; să fie o-
bhgaţi să-şl lase., porecla îa uşă, sau
la vestiar. Astfel: d-1 Miudunâ să-^i
lase nunxete şi obiceiul aiiroat îa cui,
pfni U effrea din J U t n t l . d-1 A, Q„
fost şl viitor, M dar perpetuu şl inva­
riabil P , să se resemneze a se pre­
zintă în incintă ca O., ceea ce poate
să însemneze, indiferent, (după alegere),
sau Om, san... zero. Ş'aşi mal departe.
Tot ca paliativ, garda ax mal putea
să supraveghexe două focare ce pot
deveni pernidoase de asemenea dem­
nităţii parlamentare. Acestea ar fi: 1) bu-
feml; 2) tribuna damelor.
La bufet, într'adevăr, cu prea multă
uşurinţă se pot alimentă tendinţe extra­
parlamentare, iniţiate la lordache, An­
drei, Enescu sau Trei Sarmale (după
gruparea din care face parte respecti­
vul respectabil).—Tribuna damelor la-
răş, contribuie nu mai puţin uneori la
ieşirea din sărite a spiritelor prea es-
cttablle sau combative.—Deci: porţiuni
maximale Ia bufet, şi zăbrele la tri­
buna damelor.
Toate aceste Idei le ofer, fără nici o
prdenţie de brevet de invenţlune, pro­
iectatei G. D. P. Dac'o fi să se con-
stitulască, pot să-i mal suggerez şl altele.
Adresa mea e cunoscută: Ion Grămă­
ticii, Europa.
Sus Zisul
r * ~ » . i « « . « . - » • • • '£)4IC4' •" * - * • *"»•*•" ••**'•«• nefiind faţă.
POPESCU & Comp,
- ADAPTĂRI
Cea moi periculoasă meserie,
Fiecare industrie noua dă naşter*
altor mici „ H i v î r t e l l " ce trăesc fn jurul
ei ca parazitele pe animale. De exem­
plu, societăţile cari asigură viaţa, în
caz de moarte şi în schimbul unei eo«
Uzaţii, familia sau rudele decedatului
avînd dreptul de a încasa o sumă
fixată mai dinainte. Flecare meserie îşi
are „riscurile" c i : un preot trăieşte
mult mal mult decît un rismar care, Ia
rîndul său, vorba romînului, mănîncă
din coliva croitorului. Aşa c i taxele
anuale de asigurarea „vieţei" variază,
fiind cu atît mai mari cu cft meseriea
de pe urma căreia trăieşti te expune
mai des la accidente. Care-i meseria
care omoară mal repede pe omul ce-o
pradică ? — Ascultaţi şi v i minunaţi.
Scena se petrece Ia „ghişeul" unei
societăţi de asigurarea vieţei.
Intră un domn voinic, gras, bine îm­
brăcat
Amri a] XV No.
— Domnul ce doreşte? — H mbeaM
politicos funcţionarul de la ghişeu.
— Aş vrea să-mi asigur viaţa.
— Luaţi loc şl aşteptaţi puţin.
— Mulţumim. Aş dori mai Intit să
ştiu cît trebue să plătesc pe an.
— Depinde. Sunteţi automobilist?
— Nu.
— Umblaţi cu b i d d d a ?
— Niciodată.
— i Aveţi trăsură de casă?
— Neam de neomul meu n'a avut
a^a ceva!
— Poate că sunteţi mecanic ta a a r ă ?
— Oh, domnule, drept cine mă iei ?!
— Atund sburaţf cu aeroplanul?
— Nici asta. Eu, domnule, s i m t p j >
ton: umblu pe Jos
— Regretăm dar nu vfi putem asi­
gura: riscurile de-a fi omorît pe stradă
ca pieton sunt prea mari şi chiar au
mai existat cîteva societăţi cari au dat
faliment iot din pridna aceasta.
Scena».
». s*a petrecut fnt/un „birou" ai mi­
nisterului de externe, ministru titular
— Care va să zică, astăzi suntem
în unsprezece!... Nu este aşa, Popes-
cult ?
Popescu, distrat, uitîndu-&e la ceas:
-
— Unsprezece fără un sfert.
Domnul cu întrebarea, îucercfnd să
schimbe vorba:
— Unsprezece fără zece şi 'ncă rfarn
bmjk nid o ţigare! Popescule, firavă,
dă'mi o ţigare.
— Regret, dar n'arn.
— Atunci dă'mi tu una, Vaxilc-scuk
—- Ai uitat că nu fumez?
— Toată speranţa fn tine tufa. rămas,
looescul : iniprumută-mă c'o ţigare.
— Adineauri le isprăvii
— Canaliilor! Care va să zică mtia
tril lăsaţi să'mi furaer. ţigările mele!.'
Scoate tabaeherea din buzunar, aprinde
o ţigare, apoi iese afară, trlntiud uşa
tn urma UtL
Octombriadă.
Mfdcâ aşteaptă la cotţ.
Sunt trei săptămîni de cwd Mitică,
înfipt pe aoeiaş colţ de trotoar, aşteaptă....
— Păi dacă de trei săptămîni In şic
îi trage duuiui, co-o mai aşteaptă? —
veji obieda d-veostra, just

Totuşi Miticii ttrl să se dcs-curăjjwe.,
pretinde:
— Artu-asta arc t i sosească mai
repede ca niciodată!
— Cum, bre, d'un an o aşteaptă!
Fireşte. Mitică aşteaptă la c o l ţ . . .
îarru. S'a îngrijit de toate. Nu mai are
nevoc de nimic; nici chiar de „bonul
0 Doamna apare fn pragul uşei. Figura
tk lemne cu care tc 'ncăizeşti gratis
suind zilnic s c l r l e primăriei ca să 1
eipeţi
Mitică aşteaptă la colţ iarna si *n
kCul ci soseşte «ca", necunoscuta vie-
|ei, X-ul după care 'ţi pkrzi minţile
tocmai fiindcă n'ai reuşit să deeîegi
încurcata problemă,, a dragostei MltidS
tresare ca 'n ziua Bobote/ei cfmi gerul
li dă fi<>ri de moarte. Căci şi „ea" e
albă-, mai albă decit zăpada, aidoma
dt- aibă ca pudra cu care şţ-a acoperit
figura ceraiîtă negru la ochii, dun­
gată roşfu subt nas. Vine răscolind
simţurile, făcfnd să sblniie nervii celor
fntllnrp' în cale cum crivăţul zînife slr-
rnek telegrafului pe stflpi de lemn.
Mitică închide un ochiu... închide şi
pe .celaft- In bezna minţei „ca" trece
I-ntaslic, zfmbltoarc... Parcă-i face semn
cu degetu._
Mitică deschide repede ochi!... In faţa
lui un obuz de carne cu cap de ghiulea.
Deasupra, probabil ca să nu '.şi tur­
tească vîrfuj clnd va veni în cotrtad
c*un corp rezistent, pălăria tare joacă,
işi joacă rolul d e :
--•Bonjuri Ce maj fad. MHteâ?
O l interpelat n'aude, a întors brusc
taţa spre fantomă.
„Ёа" с departe...
Obuzul cu picioare tnsibtâ:
— Ce z i d ? . - Nostimă damă!
"Mhkn. readus realităţi, aproba au-
tvmahc:
«— Nostimă, Popescuk!
Ohîuleaua strlmbfi dintr'un ochiu, arâ-
tind spre fantoma care abia se mai
lăreşte :•
— Arc un picior...
& Eu credeam c i are două!
Şi lotul s'a sfîrţit. Ba nu: Mitică
aşteaptă şi-acum», iarn-i.
Crîmpeie,
— Crftiuk!
— Pardon ! Cc înţelegi d-ta prin
„crai"?
— Omul care are trecere ia temei
— Aşa da: primesc.
F U R N I C A
—- Pe mfne aidodaiâ nu mă 'nşcaJA
aparenţele: dumneata trebue să ai marc
iucces la femei.
— De unde şui ?
— Prea Ieşti darnic cu c k !
* şi~ repede a irimes tutu'or
Şeenâ de menaj proaspăt Înjghebai
îmbujorată de prea multă alergătură —
probabil.
Domnul, rar? o aştepta d'un ceas
cu masa pusa, ţâşneşte depe scaun:
— Nevastă, nid o vorbă; şilu tot!
Doamna, ţifnoasă:
— Anume?
— Mă 'nşeii cu Petrcscu.
Nu-i adevărat: te 'nşd cu kmescu.
—• Atunci, să ştii că ruă 'nşel eu!
— cade domnul mototol pe scaun,
complect descurajai
Postul Castrtw.»
.„ domidHază la dracii, tocmai afară
din barieră, unde felinarele M»nt tot atft
rk rare cn | i rimele bune. îşi petrece
viaţa inlr'o căscioară cu tavanul lîngft
fereastră, lungit pe duşumeaua goală a
odăet, de cum se Inserează pînă apare
luceafărul dimir.eţel cintînd în strofe
ncsfîrşrte splendoarea nopţilor înstelate
Vizite nu primeşte... de cft pe ale
proprietarului, „orzâr" în gura obo­
rului.
Chiar ieri a venit şi i-.i spus;
— Ce facem cu chiria ala, d-k.
Castron? S'aprupk Sfîntu Dumitru şi
'ncă n'ai achitat nici .semestrul Sfîntu
Gheorghe
— Nene Matache, se uză-mă; în pre­
zent n a m nici cinci parale,
— N"oi fi avtnd, musiu; dar asta e
a opta oară dc cînd viu mereu si pri­
mesc acelaş răspuns.
*»>• A cui e vina ?
— Pentru un fleac de trclzed de lei,
doar n'o să viu in toate zilde la d-U:
mai am şi altă treabă!
— Cînd ieşti liber?
— Duminica... că nu mâ lasă guver­
nul să ţiu prăvălia deschisă.
— El bine, pe viitor în Ioc să vil
fn toate zilele după clurie, vino numai
in toate Duminidle!
-Nae D. Ţ ă r â n a
REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA
Revistei „Furnica"
Calea Orlvlţci, 96
3
Biletul de 5 0 0
* ' ' — — 'A . iM '
Mai z i k k trecute, Bancă Naţională
s-'a pomenit cu o hfrtie de 300 falşă
gazdelor
următorul comunicat:
Sr aduce U cunoştinţa tuturor di ta'gttf-
ş e j l Cian-i of h'a pţesentit un biVH dc jOT)
le) tei? şi a « * t a tşte pfln« Jaijtfk-ane a
:
NlrtuJul oostra dc 5U0 Ici.
Paietul c falsificat pe o lilrtic m»i jpoask
Justrurta ( « r a i a ) v< " flligrann-ic o tl&ar
Imitate şt semnăturii?, cu caracim- sler#e,.
V3 rugim a fl atcnfl la pHroire* *cc«*«J
fel ie bliete, Baac» refuxdvl plata i^r jt
daca dlo lodmpîarc vt j'ar prct^wU us a.H>
titenoa bil«:« vtU wiu*t* autorităţii.: )ifata»ft
şl polrţîencjtt.
Doi ţărani au venit eu o vaci la
Obor. Unul din d slovene*te cu «las
bute pe un petic de gazetă; celalalt şi
vaca ascultă cu mare atenţie
•— Se aduce la cunoştinţa ruturrx c8
fa ghişeu! BAncri naţionale... tiaMscţtţ
primul. j
— Adică vrea să ikA la gMftftu, —
îl inu-erupe al doikfl-
prezentat un bilet rk 50»)
lei fals.
— Auzi al dracul 1 l>el«t! ZI a V d u s
singur ?
— Bfletul t falsificat pe o hhtk rrid
groasă».
— Să ştii câ c dc mucava.
— ..lustruită, cerată.» ,
~~ Nu ţi-am spus io E rW mucava
d*aia dtn care fac bocrii ştaifuri la ^heic,
dA le rustruesc ţiganii cu ceară!
— ,.şi fillgTaraek ordinar inutate.
— Hm, n'o fi dă hîrtk d'aia lustruită
d i tiligrâme, d'ala de, care 1-a vetiH hi
a k k Neacşu la trei săptămfni după c*
i-a mtuit băiatu la righiment...
— ...şi semnăturik şterse
—• Aicea nu mai pricep. Hei tot mai
bine era p â vremea cînd umblau bani
de argint- li mai muscal, îi mai sunai
iî mai frecai şi pi'ormă îi mirosea! şi
lot vedeai dacă era plumb. Da acuma...
Acuma, continuăm noi, iz fi de dortt
ca Banca siUumincre publicul întrio
limbă mai puţin păsăreasca, aşa ca să
priceapă şl un creştin care mu c nld
măcar afutor de uşier la adînca insti­
tuţie de credit.
Bumaşcâ
 Sport» modem

-r Cucoana «Un stingă e nevastă-moa. f»lnft «tum i m prim**» ém

•flüCi ori:
$1 obosit t
 — Cu ochii mei, domnule,
PORCII — Păi unde crai dumneata?
— Acolo!
Arhibâld a rămas, faţă dc chestia evree,
tot la mentalitatea ruginită dc acum
trei zeci de ani!
IMPRESII DIN TIMPUL INVAZIEI - In luptă? — Şi, ce, te miri? a replicat im­
NOTE DE OM NECĂJIT — Ac> io. portant şi grav, fratele Iui Antim. Arhi­
Afirmarea, făcută cu o tărie care bâld e cei mai atroce dintre toţi pă­
I-am răspuns, cu firea mea blajină, răsturna, m'a pus pe gînduri. Am luat cătoşii de antisemiţi din ţara asta de
aşa în cit coropişniţa a început să informaţii despre situaţia acestui preţios escroci! Mă surprinde că 'ţi ai pierdut
dea din mîini cu tradiţionalul gest al martor la tot ce s'a întîmplat şi la ce vremea să stai de vorbă cu aşa un
telalilor, cum face Diamandescu cînd nu s'a întîmplat în cursul acestui răs- maniac.
'1 atingi la zulufi — şi a plecat don­ boiu — şi iacă ce am aflat. Şi, sentenţios, a încheiat:
dănind : Wechsler, grămătic Ia Loteria de — Mizerabilii ăştia trebuiesc su­
— Ai rămas tot la mentalitatea aia! Stat, era, ca poziţie militară, rezervist primaţii
Şi, într'adevăr, eu, unul, spre deo­ bătrîn, la Dorohoiu, de unde e localnic, — Evident, evident, s'a grăbit, cari­
sebire de alţii, ăm rămas, în ce pri­ şi unde moşu-său avea porecla de tabil, să consimtă Mişu:
veşte chestia ovreiască, tot la mentali­ musser, adică „delator" — şi unde se Ii tolerăm de cinci zeci de ani. A
tatea aia. afla unitatea din care făcea el parte. venit vremea să punem mîna pe cio
Acolo, persecutat de comandant, fusese nu-ge şi să pornim noi pogromul.
De la mine, răsboinicul macabeu a lăsat printre sedentari. Firea belicoasă Zicînd aceste fioroase vorbe, neîn­
pornit la High-Life, ca să găsească pe a Iui Wechsler, însă, nu se învoia cu fricatul orator simţea că, pentru aşa
Wechsler, în braţele căruia să se con­ viaţa nulă de erou în cancelarie ori la elan, e meschină aprobarea numai a
sole de ferocitatea antisemitismului meu. croitorie, într'un orăşel ferit de- pri­ lui Wechsler—şi căuta cu ochii galerie.
Wechsler — Iţic, Natan ori Burăh — mejdie. De aceea, s'a răstit, prin s-jris, Privirea 'i cade, din întîmplare, asupra
este fratele lui Antim. Ia cartierul general, unde era ă tu et lui Goldenthal, ovreiu naturalizat fran­
Că toţi ovreii, ca frate-său şi ca toţi, ă toi cu generalul Iliescu, şi a ajuns cez, care, provocat de ochelarii lui
cei-l-ălţi, Wechsler sufere de bovarysm. în Bucureşti. Sunt de nedescris-'sufe­ Mişu, ia cuvînhil:
In judecata lui Wechsler, ca a neamului rinţele bravului acestuia cînd s'a văzut — Dar ce vrei să facă romînii,
întreg, dar la el mult mai patologic de în capitală, oraş mort unde nu trăgea domnule, cînd tot ovreiul se simte
cît la semeni, cui ia proporţii gigantice. nimeni cu tunul şi nu se dedeau asal­ dator să se puie în serviciul duşma­
turi la baionetă. Pentru a-şi scutura
Fratele lui Antim, ca toţi de legea toropeala, ca unul ce simţea că are în nului, socotind că serveşte cauza ju-
lui, îşi exagerează puterile intectuale gibcrnâ bastonul de mareşal. Wechsler daismului?
pînă ajunge să socotească cum că a mai luat o dată de piept pe Iliescu — Care? Unde? C u m ? întreabă,
lumea stă în cumpănă numai graţie şi'şi a atins idealul: a ajuns copist, în deconcertat, Kahana?
sprijinului ce'i dă el. Chinuit de iluzia capitală, Ia biuroui corpului de auto- — Ei, şi ? înfruntă, vitejeşte, Wechs­
atîtor însuşiri superioare, Wechsler are mobilişti. ler. Li se cuvine mai bine ?
halucinaţii, ca şi Antim: 'i se pare că — Ce vorbă e asta, domnule? mai
le ştie pe toate, că le poate pe toate, In această strălucită situaţie, la care, insinuiază, timid, francezul — şi se po­
că pe toate le-a văzut. F. documentat pe cît ştiu, n'a ajuns nici Joffre, nici meneşte potopit de verva pum/intenilor:
asupra ori cărei chestiuni, de aici ori Cadorna, nici măcar Hindenburg, cu -— De cinci zeci de ani ne chinuiesc.
de aiurea — de omni re se Huli et qui- toata idolatria ce au pentru ei com­ — Trăim în ghetto, ca în evul mediu.
busdam aliis. patrioţii lor, Wecbsler, contabil de pro­ — Suntem trataţi ca fiarele.
Dacă nouăzeci la sută dintre romîni fesiune, scria în condică numărul auto­ — Trebuie să ne muiăm în lacrămi
n'au intrat încă în puşcăria, o datoresc mobilelor militare şi asista, de la fe­ bucata de pîine.
mănmiei lui Wechsler; el a numărat reastra ministerului de râsboiu, la sîn- — Plătim cu hrana copilaşilor ca să
cinci mii de lei procurorului care, fără geroaselc bătălii cari se dedeau la răscumpărăm, dc la bandiţi, dreptul de
parale, refuza Loteriei d i Stat un ser­ Argeş - şi, arbitru al operaţiiior coman­ a agoniza.
viciu datorit; Wechsler, personal, a damentului, însemna, pentru uzul core­ — Destul! Ne au ajutat împrejură­
obrăznicit pe consilierul de la Casaţie ligionarilor de la sinagoga tinichigiilor, rile să aşezăm domnia noastră, aici —
care, cu ocazia unui proces, încerca greşelile criminale ale ofiţerilor, laşi­ şi moarte cui se va încumeta să ne
sâ'l ia ca pe un biet ovreiaş — pe el, tatea soldaţilor şi eroica purtare a jir- stea în potrivă!
fratele lui Antim! Wechsler ştie, cu manilor. Şi le însemna ca văzute cu — Ori noi ori ei!
acte la mînă, cîte vagoane de lină au amîndoui ochii — pentru că Wechsler, Şi, palid, vibrînd de revoltă, Ka­
furat Brâtienii, din depozitul armatei, ca şi frăte-sâu, stâpînit de egotism pînă hana sfîrşeşte:
ca s'o puie în podul casei pentru a în punctul de a se substitui persona­ — La nevoie, am să mă duc în străi­
împiedeca explozia bombelor aruncate jelor din anecdote, nu ştie nimic de Ia nătate ca să fundez ziare în potriva
de aieroplane; Wechsler a fost faţă cmd alţii ci toate localizările le dă ca pe­ mişeilor de romîni!
armatele romine fugeau, mişeleşte, din trecute în faţa lui, fiind el personal în Goldenthal a trebuit să se retragă,
faţa germanilor, Ia Mihăieşti; Wechsler joc, actor pururea, cu mîinile şi cu pi­ gîrbovit sub torentul de invective spur­
se uita pe fereastra ministerului de cioarele, în dramele, adesea din istoria cate cu cari îl striveau pâmîntenli. E-
râsboiu cind Dinu Stolojan venea, în antică, pe cari Ie povesteşte. coul purta pînă în stradă p e : „rene­
fie care dimineaţă, în automobilul în­ Nu e, pe suprafaţa pămîntului, nici gat!" cu care candidaţii la împâmîntc-
cărcat cu giuvaericale, de aştepta pe nn ovreiu mai caracteristic evreu de nire gratificau pe imprudentul care cre­
Vintllă, cumnaiă-sâu, în ultimele zile cît el — de aceea să nu vă surprlnză zuse că poate să aibă şi el o părere.
cari au precedat evacuarea capitalei; cînd îl veţi auzi, mai Ia vale, cum are Ca să incheiu capitolul, uit'-te, fac o
Wechsler, în sfîrşit, a văzut, cu amîndoi să vorbească. Dialogul nu se poate prinsoare: gladiatorii ce la High-Life o
ochii, între altele, cum, la Argeş, arti­ tăgădui, ori cît de prudenţi sunt pă- să citească rîndurile acestea, o să spu­
leria colonelului, nu'mi aduce aminte mînteni, pentru că, loviţi de nevroză, mege de furie neputincioasă, ba poate
care, trăgea în divizia lui Socec—ceea au scăpat din vedere martorii o să mă şi blesteme în havră — dar
ce a făcut pe acest brav general să — Inchipueşte-ţf, mon şer, a mcepnt, n'au să'mi ceară nici socoteală nici.....
piarză o bătăile cîştigată. de Ia uşă, la High-Life, Kahana, caro desluşiri
— Ai văzut dumneata toate astea? venea de la Brasserie, unde avusese Poliţia.—Esie inutil să repet că po­
am întrebat eu crucit într'o zi. incidentul cu mine, ?nchipuieşte*ţi că liţia, aşa cum e organizată, e o irsti-

tituţie parazitara, care face rău in tot-
d'auna — şi nu face bine decit atunci
cînd-.. n'are prilej. Intr'o ţară cu prin­
cipii morale şi cu norme de guvernă­
rii îot, s'ar creca, faţă de intituţii sinis­
tre cum e poliţia noastră, batalioane
de agenţi cu menirea să garanteze li­
bertatea, avutul şi viaţa locuitorilor, în
potriva ci.
:
Intriun cartier al Cap talei, cartier care
începe dela şcoala iancului şi cuprinde
trei secţii poliţieneşti s'au format bande
de haidăl cari fură, sparg, jefuiesc şi
terorizează mahalalele, ziua n amiaza
mare. N'au mai rămas garduri, nu se
mai stivele pasările—şi poamele dispar
dela un ceas Ia altul. Dc cum se lu­
minează de ziuă, începe ofensiva: cete,
înarmate cu pietre şi cu ciomege, intră
prin curţi — pe cînd rezervele pîndesc
afară ca sâ dea de veste dacă, ceeace
nu se întimplă de altfel niciodată, ar
apărea vreun sergent de vorbă cu cîte
o slujnică.
Şi svîntâ.
Dacă, ai casei, prind de veste şi ies
să gor.ească pe briganzi, bandiţii, nu­
meroşi şi înarmaţi, încep să arunce cu
pietre şi se retrag luptînd ca ariergardele
în răsboiu.
Dar se retrag un moment, numai. De
cum intră proprietarii în casă, bandiţii
se întorc şi inhă şi ei, din nou, în
curte. Sfî.şie pomii pe d'a'ntregul; scot
bulamacii de la zaplazuri ca s â n u m a i
fie nevoie să spargă poarta — şi se
avîntă la atac cu o îndrăzneală de tîl-
tîlhari.
Nu se măi poate trăi.
Porţia, orînduită să doarmă cînd nu
fură, rămîne nepăsătoare Ia toate re-
clamaţiile. N'are, într'adevăr, nici mij­
loace îndestulătoare, recunosc dar şi
pe cele pe cari Ie are, le păstrează ca
să le întrebuinţeze mai... productiv.
Părăsiţi de orice ajutor din partea
autorităţii, suntem siliţi să ne apărăm
singuri.
Prin ploaia de proectile ale cetei de
pungaşi, am reuşit deunăzi să prind
unu, graţie d-lui Vîţu, un elev de liceu
care trecea pe stradă in momentul cînd
ticălosul, sprijinit de rezervele de afară,
se retrăgea apărîndu-se cu bolovanii
din sîn.
L'am dojenit, întîi, ca acont din sa­
tisfacţia la care aveam dreptul; şi pe
uurmă, tfrlf, l'am dus Ia secţia 22, cea
mai apropiată de mine. Comisarul, ca
întotdeauna, e absent— dus în „cerce­
tare", subcomisarul Ia „o descindere"
şi toată puterea administrativă dintr'o
imensă felie a Capitalei e reprezentată
printr'un iplstat căruia somnul nu-1 dă
răgaz să bea tutun, şi un sergent bă-
trin, un fel de macac în uniformă gro-
tescă, a cărui menire, în maşina so­
cială, e să mănînce gratis, prune din
coşul oheniior, cind fşi dă osteneala sâ
.se rupă, vremelnic, de pe banca din
iLa4,3 comisiei» bancă pe cais, în re>
F U R N I C A
gută generală, desfăşură el toată acti­
vitatea pe care i-a fnchiriat-o prefectura. Obstrucţiunea
Pi macac îl chiamă Tudose Stan.
Pe pungaş, Ion Constnntinescu, zis
„Cocean". Intre mijloacele de luptă parlamen­
Ipistatul, nu cred să aibă nume, cum tară, de cînd numai e democratic să-l
n'are nici sex nici vlagă. iei pe tălălău de pielea spinărci şi s ă i
Am expus „cazul".
arunci pe fereastră, obstrucţionismul
Pungaşul se făcea că plinge.
Poliţaiul, neştiind cum să procedeze, ocupă locul pe care, în artilerie, II ţin
consultă din ochi pe macac—şi maca- tanknrile. Se scoală, pe rînd, 20, 30.50
c I, om hîrşit in cheiemecuri, ii îm­ ori 100—toţi cîţi n'au avut loc pe banca
prumută mijlocul care să-I scoată din ministerială, şi încep, de pe o technică
încurcătură:
— Cum te chiamă, m ă ? mai dinainte stabilita şi cu toata vigoa­
— Ion Constantinescu. rea pe care o dau huliganului crăpel­
— Şi unde srâi? niţa şi băutura pc care ' i o înlesnesc
— In Ţepeş-Vodă, cei 160 de lei pe z l :
— Ce n u m ă r ?
— Cer cuvîntul!
— 27.
Şi, către ipistat: Cum prezidentul, chiar văr bun cu
— Va's'câ nu e din secţia noastră. Christos de ar fi, nu poate acorda cu­
Apoi, către mine: vîntul, în acelaş timp, Ia 10, la 30, Ia
— La 24, domnule! 50 ori Ia 100 de inşi odată, se pornesc
— Dar unde e 24 ăla? oratorii, furios şi cu vervă:
— Ici, Ia Postelnicul.
Superiorul, lămurit, mi se adresează — Oligarhie!
şi e l : — Bandiţi!
— Nu putem să instrumentăm în — Regele samsarilor!
secţie străină, domnule; va sâ vă du­
— Antrepenor de permise!
ceţi la 24.
— Dar cu pungaşul ce fac? — Huo!
— II duceţi la 24. — Uideo!
— Eu? — Mascara!
—> Păi, dar! — Păcătoşi!
— Cum să'l duc, domnule, e u ? E
treaba poliţiei ca, cel puţin în cazuri Şi latră, şi urlă, şi sbiară pînă cînd
de flagrant de ict, să reţie pe bandiţi năucesc uşierii.
ori să-i expedieze unde are să se facâ In vremea asta, tribunele, pline de
cercetarea. Nu e destul că ţi l'am prins iovi — căci fiecare deputat are dreptul
eu—vrei ca tot eu să-l duc la spinare ? să introducă cîte o tistea dintre loca­
Convins, nu de judecata ci de tonul
meu, organul lui Samurcaş isprăveşte tarii de la Sf. Ionică—tribunele fac cor
de rumegat boabele de porumb de pe cu oratorii:
un cap de cocean, şi, după ce se opin­ — Huo!
teşte într'o grimasă violentă ca să vîre — Ciocoi parşivi!
măcinătura în foios, se întoarce către
— Trăiască Internaţionala!
sergent:
— Ia ia'!, 'nea Tudose, pc ăsta, şi — Jos vampirii cari ne sugsîngele!
fă-te cu el pîn' Ia 24. — Afară cu ei!
Şi plecăm: 'nea Tudose, cu punga­ — Carnaxi!
şul de m î n ă - ş i , eu, după 'nea Tudose. Prezidentul sună clopoţelul, şi, de­
Eşim din secţie, o luăm la dreapta,
bordat de tovi, ridică şedinţa.
mergem oblu cîteva minute, şi la ca­
pătul stradei Vişinelor, ne oprim: După un sfert de ceas, revine. N'a-
— Da und' mă 'ci 'neata, dom'lc ? pucă, însă, să'şi ia locul la birou, câ
mă întreabă macacul. sare Lupu, şi, făcînd contorsiuni ca cei
— Păi, nu'ţi spuse ipistatul ? La 24. cu ducă-se pe pustii, începe:
— N J pot să merg, domnule. Acolo
e altă secţie—eu nu pot să instrumen­ — Huideo!
tez in raion străin. Acesta e semnalul. Dc cum 'I aude
— De instrumentat, ştiu eu că nu d. lorga, porneşte, într'un peş, şi, trimi-
puţi sâ instrumentezi nici în bătătură ţ?ndu-şi caierul înnainte:
la tine, replic eu; dar acu nu e vorba
să instrumentezi—ci numai să'l ţii pc — Afară, huliganilor! Spurcaţi mo­
ăsta ca să nu fugă pînă vom ajunge ravurile parlamentare. Ce aţi făcut, ca­
acolo. na!!!, din drepturile bieţilor isracliţi?
Arhibald După d. lorga, vine d. Ţiţeo Pop,
Aceste „note* au început ia No. 83.
Cu începutul anului XV, „Porcii", apar care începe, pe rominească dela Bichig
regulat câta doua pagini la fiecare număr. Ceaba:
**- Nod,feăgfr-âtdracu'o toătelo

tale, c'ufule şi coadă l Că'r miniştri aun*
sunteţi voi, calce-vâ a neagră!
Urmează d. doctor Popovici, asvîr-
lindu-se asupra prezidentului, cu pum­
nii încleştaţi:
Prezident eşti tu, mă, âu porc de
cîgne ?
Şi în vremea asta urlă 10, 30, 50,
100 de deputaţi—pe cînd tovii din tri­
bune, sbierînd ca fiarele, prezintă băn­
cii ministeriale o pădure de ghionti.
Şi scandalul ţine neîntrerupt pînă la
sfîrşitul şedinţei, cînd se scoală d.
Vaida Voevod şi zice, solemn, în nu­
mele lui Mihalache, cel cu cooperativa
deîa Topoloveni:
— Dacă guvernul acesta de ticăloşi
nu lasă minoritatea să vorghiască, a-
tunci vom întrebuinţa toată puterea
noastră fizică şi morală ca să învăţăm
minte pe cînii dela gremiuri.
Noa, teremtete!
Şi spectacolul acesta costă 60.000
de lei pe zi adică: şaizeci de mii
de Iei pe zi! I ducţiune Ia noua şcoală de poliţie ce
La noi în mahala, era o tagmă de
puşmale, din pricina cărora nu se pu­
tea odihni suburbia. A fost, însă, des­
tul un sub comi#ar cu.... energie, pen­
tru ca derbedeii să plîngă cu amar
apucătura de zurbagiu cu care făceau
obstrucţionism prin partea locului.
Dar comisarul nostru avea.... cura-
giu — nu ca preşedintele consiliului de
miniştri, care are numai tuleie....
Un deputat
L a Cafeneaua Elizeu din Piaţa
Teatrului se adună adesea o clien­
telă interlopă, cocote, tipuri suspecte.
Un artist dc Ia Naţional supunea
deunăzi:
— Monşer, eu n'o să mai calc in
localul ăsta.
— Faci pe rîiosu (îi răspunse altul)..,
Tu vii aici un ceas pe zi, şi un om ca
Millerand nu s'a ruşinat să'$i stabilească
domiciliul pe şcapte ani la Elizeu!
0 bandă de spărgători s'au introdus
noaptea în farmacia Thüringer din
calea Plevnei de unde ar fi furat peste
o sută de flacoane de parfumuri şi o
mare cantitate de săpunuri,
(feti o fi vr'ua Schröck Holmes te
FÜ R N I CA
poliţia noastră, ei va trebui să raţio­
neze aşa:
Banda aceasta nu poate fi compusă
decît sau din cocote sau din peşti, de
oarece numai aceste categorii de vie­
ţuitoare au nevoie de atîta parfumerie
şl săpunărie. Este esclus ca furtul să
fi fost săvîrşit de gospodine oneste ori
de cetăţeni onorabili. In tot cazul, au­
torii hoţiei nu pot fi decît nişte- fiinţe
mu.-dare.
Apoi, hoţii trebuie căutaţi printre
oameni cari se bucură de o sănătate
excelentă, iar nu printre persoanele bol­
năvicioase, căci n'au şterpelit din spiţăric
nici un gram de chinină, antipiriuă, plas­
ture Rigolo, etc. Ei n'au viţiul beţiei,
fiindcă altminteri ar fi fost imposibil ca
un băutor să reziste ispitei d'a se apro­
viziona măcar pe un an cu bicarbonat
de sodă.
Iată domnule Romulus Voinescu, cum
aş mustrului eu copoii Siguranţei dacă
m'ai numi profesor de inducţiune şi de-
citesc în ziare că se va înfiinţa.
D eunăzi a fost examenul pentru ad­
miterea de bursieri în ş~olile militare.
Fiecare candidat era ţinut să declare
specialitatea militară căreia vrea să se
dedice.
— Popescu?
— La Cavalerie, domnule.
— Ionescu?
— La mitraliere.
— Vasilescu?
— Eu vreau să mâ fac aviator.
....Ţi-era mai mare dragul să vezi ce
nobilă emulaţie era printre fragezii
viitori apărători ai patriei să 'şi-aleagă
dintre îndeletnicirile ostăşeşti pe cele
mai grele şi mâi primejdioase.
Vine şi rîndul Iui Protopopescu.
-— Ce armă îţi alegi, tinere?
— Eu, domnule... eu vreau să fiu o-
fiţer însărcinat cu aprovizionarea...
Răspunsul micului Protopopescu a
stîrnit oarecare hilaritâte. De ce? Din-
potrivă, socotim că e un băiat solid şi
practic şi mai cu viitor decît toţi ca­
marazii săi.
Prinţul Gh tă.
D-nul Const. Petrescu, funcţio­
nar R. M. S. la Spt. Gheorghe
(Transilvania); Societăţile coope­
rative „Solidaritatea" din Dorohoi,
si „Concordia" din Herţa, sunt ru­
gaţi a ne plăti imediat sumele ce
dator esc din vinza<*ea revistei. Vom
continua publicarea a estui anunţ
pînă la complecta achitare.
Porumbielul şchiop
Maestrul Castaldi, profesor Ia Con­
servatorul de muzică, eminente com­
pozitor, autorul popularului imn războinic
„La Arme!", povestea deunăzi într'un
cerc intim o mică întimplare care 'I
impresionase în timpul şederei sale de
cîteva săptămîni la Veneţia.
Era în Piaţa San Marco. Maestrul îşi
lua în fiecare dimineaţă, Ia ora fixă,
1
cafeaua cu l.pte, pe terasa cafenele "
Florian, local istoric, care de trei sute
de ani nu s'a închis niciodată nici ziua
nici noaptea
Chiar în prima dimineaţă a sosire!
sale în magnifica cetate a gondolelor,
Maestrul observă că un porumbiel, din
nenumăraţii faimoşi porumbei veneţi ni
ce fac deliciul streinilor călători averti­
zaţi de curiozitatea aceasta prin ghidul
Baedecher, un frumos porumbel se a-
propia timid de masa unde el îşi lua
gustarea'i naţională. Porumbielul acela
era şchiop. Maestrul îi asvîrli cîteva
fârîmături de „brioşe", c'un gest dis­
trat, probabil meditînd în acea clipă
subiectul unei sonate sau simfonii. Dar,
băgînd de seamă că sfiosul porumbel
se dompsticise şi că, şontîc-şontîc. tot
mai mult şi cu mai cu încredere se a-
propia de oaspele necunoscut, începu
să'i arunce alte bucăţele de cozonac
pe care invalidul aviator le devora cu
un apetit remarcabil.
A doua zi, la acelaş ceas, porum­
belul şchiop se prezentă ca şi cum ar
fi fost chemat pri itr'o invitaţie în regulă,
sau ca şi cum un dor şi-o afecţiune
deosebită îl cuprnsese penrru necu­
noscutul voiajor atît de amab'l cu el.
Fireşte, maestr >l Castaldi a îm,;ărut
cu dînsul frăţeşte prăjit .rild cu care'şi
sorbea cafeaua.
A treia zi, porumbelul şchiop a ve­
nit ex.ict la vtzita*i cotidiană; ba astă-
dată, împrietenit cu totul, s'a aşezat
chiar sus pe masă, şi foarte drăguţ şi
cnminte a ciugulit bunătăţile ce amicu'i
italian venit ca sol al depărtatei Ro
mînii îi oferă cu galantomie.
A patra, a cincea, în sfîrşit în toate
zile cit a stat Maestrul la Vrneţia, a-
celaş lucru s'a întfmplat cu o exaci-
tate mate natică.
Castaldi, isprăvind povestirea, ne
întrebă >
— Este curiozo, nu e âşa ? aceasta
amiciţia de! un o uomo cu un p o n t o
 ?
beloJ Qu'an pensez vous? Şî ce r>c
mai fi întîuipiat, dupe plecare al mea,
chind povero porumbelo a venito se
ta cafeaua cu mine, e non piu trovato
Famfitrione I?...
Vâzînd câ Maestrul e într'un acces
de sentimentalism, şi ca să'i risipesc
regretul ce aproape îi umezise ochii,
îl întrerupsei:
— Maestre, nu'ţî mai face 6Înge rău
degeaba: porumbelul şchiop nu s'a
mai Întors la cafenea sâ te revadă 1
— C e s t impossible! il m'aimalt tant,..
Perche ?~
— Fiindcă, a paisprezecea zi, după
afectuoasele vizite ce'n' făcea, porum­
biţa, consoarta porumbelului, 'i-a făcut
şchiopuiui (ştii că şchiopii au mare re­
putaţie din punct de vedere amoros)
o straşnică scenă de gelozie: —„Unde
te duci, mă şontorogule, de te scoli cu
noaptea 'n cap şi mă părăseşti?" i-a
zis ea. Iar el: — Nu mai am ncvoe
B
de tine, columbă veneţianâ, divorţez
deoarece am găsit o gîscă dela Bucu­
reşti care mă 'ndoapă câ pe-un curcani"
— „Porcule I" a exclamat cu indignare
porumbiţa,trîntindu'i cîteva ghiare peste
cioc. „De azi innainte, peşte ordinar,
n'ai sâ mai părăseşti cuibul conjugal
fără mine sau fără voia meal Şi chiar
dacă aveai sâ râmii încâ un secol în
Veneţia, maestre Castaldi, porumbielul
şchiop n'ar mai fi venit la întîlnirea
de pe terasa cafenelei Florian. Punct I
— conchisei eu, măgulit de rîsetele
cu eari prietenii îmi ascultaseră im­
provizaţia.
Dar Maestrul nu se dete învins:
— Ai zis punct? Dar cu sunt la
Conservator de contra-punct; prin ur­
mare am se povestesco alta aventură
mea galantă în Italia... Eram laFireneze.
Contesa de...
Contele de Teklrghiol.
Revista „FURNICA"
Primeşte anunţuri In text
cu trei lei linia, minimum
zece linii.
Reclamele In versuri sau
ilustraţii cu l e g e n d e , d u p ă
învoiala.
Fapte Diverse
După nonă, care te face sâ dormi
dus; du-»ă gripa spanioli, care a bîn-
tuit în Moldova; şi după tifosul exan-
temati •, care se aşezase în tranşee ca
la el acasă, se par că răsboiul a mai
produs o racilă, mai sensaţională de
cît toate: vezi, ca un linx, şi prin pie­
tre, cînd pătimeşti de afecţiunea asta—
dar vezi numai peste gard. La dum­
neata, în imediata apropiere, nu zăreşti
nici ca prin sită.
Această crudă boală se p a n că a
lovit pe d. Iullu Maniu, feldwebelul
partidului naţional din Ar.Ieal.
Numărul din urmă al Patriei, or­
ganul prin care respiră supuşii d-lui
Maniu, este, la adresa Regelui, de o
ireverenţă stupidă, cum era adresa pe
care însărcinase Carp pe Lupu Kosiake
s'o înmîneze, pentru a fi transmisă
Celui în drept, comisiei venită la Bu­
cureşti, anii trecuţi, pentru încheiarea
armistiţiului. Nu e nici o deosebire
între interviewul prin care & Marghi­
loman cerea suveranului sâ facă gestul*
ori injoncţiunea drlui Stere, care, în
numele Ukrainei, porunciâ sâ ne alipim
de Austria, ca orice provincie auto­
nomă — şi intenţiile, grosolan mascate,
din articolul patriei.
Şi d. Maniu, care vede aşa de clar
ce se petrece la Atena, nu zăreşte ce
se scrie la Cluj — fiindcă, dacă ar
vedea ca prin ciur, măcar, suntem si­
guri că ar dojeni amarnic pe scribâlăul
care jonglează, la frontiera Ungariei,
cu ceeace cată să fie sflnt pentru ori
cine e romîn.
Urînd şefului organizaţiei din Ardeal,
grabnică însănătoşire, ne permitem sâ-i
recomandăm Păstrarea Vederei, o lu­
crare meritoaââ a doctorului Gheorghe
Fişer, excelentul medic comunal, lucrare
în care specialistul pentru boalele de
ochi dâ îndrumări sănătoase celor do­
ritori de a-şi îndrepta vederea.
Dacă, nici după ce va consulta a-
ceastâ curte, d. Maniu nu va ajunge
sâ'şi dea seama, de visu, despre ceea
ce face doctorul Lupu fn gazeta doc­
torului Vaida, atunci nu mai e dc cât
o încercare de făcut: sâ se ducă la
Moscova, ca să consulte pe profesorul
pe care 'H va recomanda Moscovici,
tov care '1-a precedat în paradisul
comunist.
Ei, nu vă spuneam cu că, schimbai
Ia faţă ca să nu fie recunoscut, Pln!<-
hofs a rămas în Bucureşti ca să ne in-
digiteze spre cele de folos!
Iaca dovada, între altele: 'toţi ovreii
cărora „blocul" le-a pus la îndemînă cîte
gazetă, toţi sunt cu Alitteleuropa—-cum
erau pe vremea cînd salariile se plă­
teau Ia poliţia de Siguranţî. Apoi, or­
ganul lui Câcău, căruia, fiindcă repre­
zintă hipodromul, 'i se zice Steagul,
are în fiecare zi cel puţin un articol
rupt din rărunchii lui von Tuelff. Şi, în
fin-, Burăh Braunstein, cel care, prin
Lumina lui Schulder, ne denunţa lui
Amelung cînd ne bucuram de înfrîn-
gcrile yîrmanilor, a eşit din ascunză­
toare şi ne învaţă azi, cu pseudoni­
mul de B. Brănişteanu, prin Adevărul
„ententistul", că. dacă vrem sâ ne fie
bine, să punem pe Christes u director
la drumurile de fier şi pe Dunăreană
ia arsenal—cum a făcut Giolirti la Roma.
Or, Giolirti, e, în Italia, ceea ce era
Neniţescu în Mitteleuropa — deci, în­
demnul lui Burăh e, ca şi în timpul
ocupaţiei, să mergem cu Virtschaftstabul,
dacă vrem să ne fie moale.
Şi, ca sâ îndrăsnească Burăh âtîta,
credeţi dumnea voastră că nu simte
pe Pinkhofs la spate?
Mari naivi trebuie sâ fiţi!
»
Una, fenomenală.
Viitorul, de cînd se simte popular
în Turtucaia, s'a apucat să denunţe pe
fostu-i şi viitoru-i ministru de permisuri.
In numărul din urmă, ziarul oficios
al Băncei Romîneşti dă, lămurit, o re­
ţetă de cum se „operează" la minis­
terul de industrie.
Şi.... d. ' Rusu Abrudeanu n'a demi­
sionat din partid.
* i i f
Cu 65 de Iei atlasul; cu 12 Iei a-
ritmetica pentru clasele primare şi cu
8 lei abecedarul, Cartea Romînească
a produs, pentru acţionari, anul acesta,
200 la 100.
Şi naivii se miră — naivii cari nu
ştiu câ director al acestti întreprin­
deri, menită sâ împrăştie kalkura prin
noi înşi-ne, este Pâtrăşcanu, colegul
lui Fortunescu in parlamentul lui Că-
cău şi plâmînul prin care răsufla ver-
waltung-ul nemţesc în gazeta pusă dc
Berger la îndemînă lui Stere.
Nu ştiu Brâtienii, pe care ii spîn-
zura în efigie—dar-mi-te naivii cari pe­
treceau pe front pe cînd huliganul
făcea politică tudescăl Democrat
Vast ty basloitu ásta t.. Orl ctnd vr<*ati, I * ©öt Iránit o r m a tn umferalft?
s

N11 mai sptme. Mltlca I Cum I

M i ém la iaffanaa, II P M ! In «««r * §* clnd piac iau o umSHrelá,
Dttea de f > f4re$&
MUCURI DE IDEI
— ORIGINALE —
Ciad doi se ceartă, al treilea...
Luni dimineaţă.
«In Interiorul celui mâi mâre magazin
dm Lipscani, funcţionarii comerciaii, ră­
maşi mahmuri din cauza repaosuiui du­
minical, forfotă dc cok) plnă colo, unii
pregătind vitrinele, alţii orlnduind marfa
pe rafturi, pentru ca totul să fie curat
Şi Ia locul lui cfnd va sosi „patronul".
Bercu, purtând Ia spinare două mari
suluri de postav, calcă fărâ să 'vrea
peste piciorul nodoros al lui Şmil.
Şmil, care urăşte de moarte pe Bercu
fiindcă acum doi ani a luat de nevastă
pe Raşda, cu care el trăia dc cită va
vreme ridicînd piciorul strivit, exclama
dureros:
— Ai! ai! ce dubiloc!
Bercu se opreşte locului, ripostează
dlrj:
— Şi tu măgari Aşa idiot.
Şmil ii tae vorba:
— Taci, moil Cine poate fi mai idiot
de cit tine?
Mai idiot dc cit mine eşti t u -
— Vuuut?!
— ...Iar mai idiot dectt tine c patro­
nul care te ţine incâ ?n slujbă 1—ispră­
veşte Bercu reiufndu-şi voiajul. înco­
voiat sub greutatea celor două suluri
de postav.
* . . •:. .
Şcolare,
Sunt aproape două luni de cfnd cursu­
rile şcoalelor primare au fost deschise
şi elevii clasei I-a, de sub conducerea
&i supravegherea d- lui institutor Ana­
fura, n'au făcut nici un progres. Doamne
sfinte, ce idee o să'şl facă de el d-nu!
revâsor cfnd, venind în inspecţie, va
constata că activitatea şcolară a insti­
tutorului Anaforă e absolut deplorabilă
wxact la fel cu a lut pe cînd încă nu
fusese luat de la catedră şi bombardat
slujbaş ministeriali
Astăzi, mai cu seamă, d-nul Anafura
e necăjit foc.
— Pină acum am scos cinci la ta­
bla şi nici unul n'a ştiut lecţia. Nu sunt
dc loc mulţumit de voi, măgarilorl
In fundul clasei, un elev mare cit o
cismâ de jandarm călare, sc sîcîie în
bancă, par'că ar vrea să protesteze.
D-nul Institutor Anafura se răsteşte :
- Popescu Gheorgbe, cc tot r1«
3coio ca un prost?
— D-l<v profesor, lonescu Dumitru...
— Ce'ţi face lonescu Dumitru?
— Spune că dacă d-voastră nu sun­
teţi mulţumit de noi, pentru ce nu vâ
daţi demisia?
•** W . i .
Conversaţie de cocote,
— Maşcr, ai auzit?... Ştii pcLilica...
— Blonda cu care am făcut cunoş­
tinţă la cazino-ul din Constanţa?
— Da._ care juca toată ziua la bulă.
A ajuns rău, săraca: i-a rupt picloru!
— A rămas ş c h i o a p ă ? !
— Nu ea, el: tipul cu care trăia.
Inchipueşie-ţi, maşer, un accident stupid
dc automobil. Plecase Jâ moşie siVşl
încaseze recolta. Pe şoseu, poc! lo­
to'un pom.
Piciorul stîng complect sfârîmat de
la genuchi. Biata LilicăL. tocmai In
pragul icrnel să râmlie fără picior!
— Zău dacă înţeleg.
— Ea, care trăia p'un picior de trei
sut*; mii lei pe anii
Vinerea traoută...
... zi cînd mai toţi mărginaşii Capi­
talei îşi îndoapă motorul uman cu fa­
sole albă.
In faţa gărei de Nord, colţ cu calea
flrivlţei, Oeorgescu dicamft desperat
cu mîr..i pe lonescu care abia îşi tîrte
picioarele, copleşit de greutatea unu!
geamantan dus la spinare.
— Hai mal repede, că pierdem trenu !
lonescu e calul încăpăţînat care dc
ce i dai cu biciul d'aia se înfige locu­
lui, amînîrKl plecarea odată cu demisia
guvernului Averescu. Drept răspans in­
vitaţiei lui Vaxilescu, pune geamanta­
nul pe trotoar, s'aşează ca p'un ecaun
şi începe să respire sgomotos, urn-
flmdu-şi fălcile.
Un pungaş de băiat, locţiitor de in­
valid care vinde trecătorilor "ţigări R.
M. S. veritabile, două.d'un leu!", martor
involuntar, incepe să rîdă,plimbîndu-şi
mereu privirea între perechea de viitori
voiajori.
Oeorgescu flueră odată—a pagubă—
revine şi mai autoritar:
— Scoală, mă omule, că nici Ia Cră­
ciun nu mai ajungem Ia Ploeşti!
Calul se opinteşte în geamantan, gea­
mantanul, smucit puternic, îşi reia locul
pe umărul drept.» lonescu porneşte ho-
târîL. hotărlt să-i o facă. Căci ajuns în
faţa lui Vaxilescu, se răsteşte:
— Ce uriai mă, coabe?
— Păi dacă pierdem t/ermJ! Tu mi
vezi?» uită-te la ceasl
Ambii, plus locţiitorul de invalid, în­
torc capul spre orologiul rnfipt în frun­
tea dădirei gărei dc Nord.
lonescu duce mîna streaşină deasu­
pra ochilor.-
— Cite ceasuri sunt, că cu nu vid
bine ?
— Unu.
in acclaş limp, vrnzătorul dc R, M-
S. veritabile, dă drumul unui sgoroo.
caralecristic motoarelor umane îndopate
cu fasole albă.
Auziobrăznide! Vaxilescu se 'nfuric ;
— Ce fad, păcătosule?
— L-am potrivit după coasul gărei!
Dinrr'o săritură latăl în marginea
trotoarului dc vizavi, lăsînd p« Vaxí-
lescu cu gura căscată, ras, tuns şi™
parfumat,
w &' S
Primăria Capitalei.
In audienţă la d- nul primar. SttfşHuJ
totiversaţid:
— Cetâţene, vexl bine că toate jin*-
nalele spun minciuni: avem lemne! Mi
Jără grije...
— Cam „fără grijă", d-le primar?
Vine iarn3. Ala de la depozite mi-au
spus că n'au un băţ.
• — Şi eu îţi spun câ avem lemrw:
avem lemne 13 Ploeţti, La Piteai, U\
Transilvania....
— Unde, d-le primar?!
— La pădure.
Păi atunci eu stau mai bioc; şi
eu am lemne, d Ie primar!
— Tot Ia pădure?
— Chipurile mai aproape: in piv­
niţa vecinului!
* •-•-» -.«*,,..
Pension modeL
Prospecte gratis, franco şi la cerere,
Mai ieftin ca ori unde, mai bine ca
ori unde!
Singurul pension modei din Capitală
in care un codru de pîine goală ţine
loc de supă, mîncare şi friptură. Pentru
gustarea dc dimineaţă se prevede fran­
zela puţin mucigăită, culoarea cafelei cu
lapte, totdeauna absentă.
; Unicul pension în cârc elevii sc simt
ca la ei acasă... cînd părinţii sunt duşi
la plimbare.
Intre alţi „autorizaţi" să predea
„cursuri particulare", e şi domnul Pa­
coste.

In Invăţămfntul particular, Pacoste
joacă rolul glndacului gălbui de care
surrt pline bucătăriile .murdare: îi gă­
seşti pretutindeni; n'a existat pension
care să dea faliment fără binevoitorul
concurs al d-lui profesor Pacoste.
Liceul I-a trecut tată-sâu, care regulat
venea Ia examen cu buzunarele doldora
de scrisori de recomandaţie. Bietul om
a murit tocmai cfnd nepricopsitul de
fiu-său era să dea „licenţa". Aşa că
astăzi, Pacoste, „absolvent al facullăţei
de litere", învaţă pe alri ceeace el însuşi
n'a fost în stare să înveţe.
lată'l în clasă, explicîr.d elevilor „lec­
ţia viitoare".
La un moment dat spune:
— Fiinţa cea mai superioară de pe
piatfnt, e omul. Omul e făcut din pul­
bere . . .
Oprindu-se bru&Cj către un elev din
fundul clasei:
— Pope«:u Marin! Ce citrţcăl acolo
ca un şobolan? - •
— D-îe profesor, lones'cu Petre nu
mi lasă In pace.
— Ce'ţi face ?
— Cică să vă întreb p e d-voastră,
de ce omul, dacă e făcut din pulbere,
mi se transformă în noroi cînd plouă?
Pacoste a uintrt catalogul, a ţrîutrt
$1 uşea, s'a dus drept Ia d-nul subdi­
rector să se plîngâ că elevii clasei a
lU-a sunt. cei mai imbecili din top şco­
larii cu'cari au avut el aface pînă în
ziua de azi.
Nae O. Ţăranu
Baba Oarba
Poliţia de moravuri a făcut o razzia
deuoiseară şi a găsit 120 — citiţi: una
sulă două zeci — de vergure: cu tocuri
ca piclorangele; cu buzele vopsite în
culoarea, ficatului de iapă; cu caucuic
la vîrfuL.' Iactoferelor; cu zulufi pe la
tîmple; cu degetile In formă de ghiare;
cu unghiile boite cum fac cadînele —
dar fără domiciifu.
Parte din aceste vestale, s'a cons­
tatat că dorm pe la cei cari le culeg
de pe drumuri fiindcă ei nu pot dormi
— iar celelalte, pe unde nemeresc cînd
nu 'nemereşte gardistul să -le ducă
la post.
Şi Ie-a trimes la urma lor, poliţia:
prin Popa Nan, prin Popa Petre, prin
Popa Qiiţu, prin Popa Rusu, prin Popa
Tatu — pe flecarei, adică, la locul ei
Aieltereie Grafice ^Tiparul
F U R N I C A ii
POMANA STEJARULUI
— Traducere după Jean Rameau —
Ca un bâtrîn cu braţe de vîrstă schilodite,
Stejaru-agonisează la un ocol de drum, ,
Şl 'ncetişor, aproape c'un gest uman, acum
Acoperă vîlceaua cu frunze vestejite.
Aruncă, tot aruncă, tăcut şi multă vreme.,;
Per nişte bani de aur ce-asvîrl'un prinţ superb,
Din ele, flori şi iarbă, cînd crivătu'i acerb,
1
Mantale îşi vor face, de frig nu vor mai geme.
Ei bucuros le-aruncă, şi făr'să socotească...
Ş*acoperit cînd totu'L el moare, mai păstrînd
Cîteva foi in vîrful unei crengi vii, oricînd
Un cuib. dragile'i păsări acolo să'şi clădească. •
Oameni, stejari sau trestii, pot fericiţi să'şi zică
La moarte, ştiind printrînşii câ'i anotimp milos
C'un cerşetor ori muşchiul micuţ,— şi că de jos'
O sâ'i blagosloveasc'un calic sau păsărică I
Taroscon
de originej ca sa nu le vie prea peste Pe acestea, mii şi mii, nu Ie-a văzut
mină mîine seară, .cînd, obosite de inspectorul care comanda razzia--şi nu
somnul zilei, se vor simţi impinse de je-a văzut fiindcă se juca de-a Babe
instinctul îirei lor umblăreţe să debarce Oarba, în ioc să caute cu. patru och,
din nou. Calea Victoriei şl prin stradele să stîrpească gonococii ambulanţi şi,
adjacente. lipsind pe provinciali de.~ hrana lor de
Ca să prînză în Bucureşti, întinzînd toată ziua, să-i îmbrîncească spre aho
năvodul Siguranţei, numai 120—adică orizonturi ca să se ieftinească chiliile
o sută două zeci — din miile de noc­ în Bucureşti
tambule care sc încurcă printre picioa­ Dar, ori cît de miop ar fi poliţaiul
rele trecătorilor, trebuie ca poliţia să care a cules pe cele 120 de pretese
se fl legat Ia ochi cînd a pornit s ă ale Venerei, tot nu pricep cum a lăsat
pescuiască Pentru că, pe lîngă,local­ să-i scape printre degete celelalte 1200
nice, şapte-opt sute Ia număr ; pe Ifngâ
legitimele celor cari, cu o mie de lei
— pentru că, niţel dacă eşti om, ie
simţi de Ia distanţă: îşi maschează-
pe lună, lasă, numai la bodegă, pentru mirosul părintesc cu opoponaxul dia
aperitive, o mie cinci sute—bez c ă pudră, opoponax care anunţă mur­
muierea-i cheltuieşte, din micile ei eco­ dăria de o poştă; calcă în lături cu
nomii, numai pentru ciorapi, simbria pe tocurile date p e s p a t e — ş i , dacă te
şase luni; dar pe Ungă astea, perma­ uiţi bine, aduce piciorul fiindcă, cu talpa
nente şi cu drepturi cîştigate in bata­ ciorapului formată din căiciiul tras spre
lionul Cyterei, se mai varsă asupra degete, sunt jenate la mers şi fac pasul
capitalei, de cînd cu permisurile si cu In bobote.
monopolul petrolului, toată fauna rămasă Să nu vază, dar, de cit pînă în vîriu!
fără plasament din Mizil, din Vălenii nasului, e infirmitate cunoscută—îl mai
de Munte, de Ia Urziceni şi, nu rare înţeleg, ded, pe comandiru! Siguranţei;
ori recunoşti, de pe eleganţă, de pe dar să-i fie obtuz şi simţul olfactic, asta
doliul de sub unghii şi de pe alura prea e de oaie — şi, dacă cumva e
bulgărească, pe exotica pornită din Tur- adevărat, atunci ce s ă cred despre
tucaia şi proptită, în cercul fătălăilor prefectul de poliţie care pleacă la vînâ-
fără mustăţi, de colţul Continentalului, toare cu cîîne 'surd ?
în aşteptarea unui comisionar care, cu Gardist
gestul discret pe care 't-l ştiji, s'o indi­
«4M.»....**>-t , * • • » • » * # » - ' •
gneze spre.... cel* de cuviinţă.
-
Românise, Sir, Sfttodfe Nft 8
 AL & P, in Transífvarta

- Ce fac copii âia, şefule I

- fie AII ¥©xi jtfecsiias io*«À
5 ,^агш",
- *asiç era.,, üar pof»«aia? эш ajnitt I Й Ш * «У mm**