PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI 1953 Testament Sa nu lasam pe urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti ale Nasterii Mntuitorului!

! Sa nu lasam o tara fara Biserici, fara icoane, fara ocrotirea minii lui Dumnezeu! Sa nu lasam copiilor nostri o viata n care vor fi pierdut pe Cristos! Iar pentru asta sa nu fugim din fata jertfei pentru apararea Crucii! Ion I. Mota COMUNICATUL COMANDANTULUI Miscare Legionar Comandantul Pentru Neam si Legiune Camarazi , Din tara ne-a sosit cutremuratoarea veste ca un grup de legionari, plecati de mai multa vreme din rndurile noastre, au cazut n minile comunistilor si au fost condamnati la moarte de Tribunalul Militar al Capitalei, n ziua de 13 octombrie 1953. Cu umilinta ne plecam fruntea n fata jertfei lor pentru Neam si Legiune Tanase Alexandru, Comandant Legionar, format n Grupul Studentesc Timisoara, a suferit n nchisorile antonesciene, a facut campania din Rusia n batalioanele speciale de la Sarata, iar dupa capitularea Romniei intra ca voluntar n Armata Nationala si se distinge n luptele de pe Oder, fiind decorat cu Crucea de Fier. Dupa un lung prizonierat n Belgia, continua lupta n mijlocul legionarilor din exil, ndeplinind functii de raspundere pna cnd pleaca n ultima lui misiune. Samoila Ion, Comandant Ajutor, originar de pe Trnave, a facut parte din organizatia de Prahova, ajungnd o figura legendara a prigoanelor. Arestat n timpul dictaturii carliste, reuseste sa evadeze din penitenciarul Ploiesti. Intra apoi n legatura cu echipa lui Miti Dumitrescu. Condamnat sub regimul Antonescu, e trimis la nchisoarea Aiud, de unde evadeaza din nou dupa cinci ani de detentie. Se alipeste miscarii de rezistenta, nscriind la activul sau o serie de actiuni ndraznete. Trece granita n Iugoslavia n 1948 numai dupa ce primeste ordin de la Centru, fiind prea urmarit de autoritatile comuniste. Dupa doi ani de pribegie n Austria, n care timp se casatorise si si crease o buna situatie materiala prin propria lui munca, se desparte de sotie si copil fara sovaire si se ntoarce n mijlocul luptei. Golea Ion, Comandant Ajutor, originar de pe Trnave, si-a facut educatia legionara n Fratia de Cruce, ajungnd n anii 19411942 sef de Grup FDC1 la Sighisoara. Continua activitatea legionara n cadrul Grupului Studentesc de la Iasi, unde era student la medicina. Dupa invazia sovietica intra n legatura cu legionarii veniti din Germania, ajutndu-i n misiunea lor si dovedind exceptionale calitati de luptator si camarad. Acest tnar e de un curaj fara margini, de o temeritate care ngrozeste pe urmaritori. Caznd la Sibiu ntr-o capcana, cu revolverul n mna si face drum prin zidul de agenti, dobornd pe unii, punnd pe fuga pe altii. Dupa aceasta ntmplare se refugiaza n Iugoslavia si apoi n Austria, unde nu are alta dorinta dect sa se ntoarca n tara. Popovici Mircea, legionar, originar din Oltenia, sublocotenent n rezerva, a facut campania din Rusia, iar dupa capitularea Romniei a intrat n Armata Nationala de la Viena. Un tnar de mare puritate si distinctie sufleteasca. Viteaz, fara sa se arate, si modest pna la desavrsire. Tolan Ion, legionar, nascut n judetul Arad, de profesie mecanic, intra ca voluntar n Armata Nationala si lupta pe Oder. Dupa capitulare lucreaza n cadrul organizatiei legionare din Germania pna cnd se ntoarce n tara, pe un drum plin de primejdii. Odata cu acesti camarazi rupti din rndurile noastre apar si alte nume legionare n proces, necunoscute noua celor din exil, Dinca Gheorghe, Mihai Vlad Vasile si Buda Ion, care arata ct de adnc traieste Legiunea n constiinta neamului. Acestia sunt solii pe care i-a trimis Miscarea din strainatate n tara. Viteji ntre viteji, credinciosi si devotati pna la moarte. Ei si-au ales de buna voie locul cel mai 1 din 120

greu n lupta de dezrobire a neamului, acolo unde sngele trece peste capul luptatorului. Ei stiau ca Miscarea traieste atta vreme ct spiritul de sacrificiu ramne viu ntre noi. "Mai mare dragoste dect aceasta nimeni nu are ca viata lui sa si-o puna pentru prieteni", zice Iisus. Ei au ascultat ndemnul lasat de Capitan "Sa va umpleti inimile de foc si de hotarre n lupta dreapta n care v-ati nclestat si din care avem cu totii porunca sa iesim biruitori sau morti". Sa nu uitam ca tineretul romn este expus astazi primejdiei de a fi deformat sufleteste din cauza educatiei comuniste care se prelungeste de ani de zile. Jertfa acestor camarazi a restabilit continuitatea de gndire si simtire ntre generatii si a dat ntregii miscari de rezistenta din tara un sens de afirmare legionar. Numele acestor eroi este rostit de toata suflarea romneasca. Legionarii din tara stiu acum ca noi, cei din strainatate, nu ne-am pus pe asezare si odihna si nu ne-am mpacat cu soarta de pribegi, ca suntem cu totii gata sa ne dam viata pentru mntuirea neamului romnesc. Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Samoila Ion, Golea Ion, Tolan Ion, nfratiti cu legionarii din tara Vlad Mihai Vasile, Dinca Gheorghe, Buda Ion si cu alti romni cazuti n mprejurari asemanatoare, formnd o grupa de 13 condamnati la moarte, asteapta mpacati ziua cnd vor fi dusi n fata plutoanelor de executie. Pe acesti eroi sa nu-i plngem dupa masura durerii omenesti, ci sa-i slavim. Oricine nutreste alte gnduri fata de jertfa lor, si dezvaluie propria neputinta si saracia sufleteasca. Ei au depus marturie pentru Neam dintr-un imbold interior, mai tare dect viata si mai tare dect moartea. n lunga lor agonie, pna cnd Dumnezeu i va chema n fata judecatii Lui, dragostea noastra sa nu-i paraseasca nici o clipa. Sa-i ntovarasim pe drumul Golgotei, sa le cercetam celulele n care zac si sa-i privim cu ochii ngndurati de Marea ntmpinare. Sa ne retinem de la orice grija, priveliste sau gnd care ar putea sa ne abata de la drama lor. Dar sa stie asupritorii ca, rapunnd viata acestor camarazi, n-au rapus Legiunea. Din jertfa lor se vor ridica mii si mii de suflete viteze si oricte morminte ni s-ar deschide n cale, nu vom da un pas ndarat n lupta de dezrobire a neamului. 16 Octombrie 1953 Traiasca Legiunea si Capitanul! Horia Sima Miscarea Legionar Comandantul Ordin de zi I. Pentru vitejie si hotarre n lupta pna la moarte sunt decorati cu "Crucea Alba" legionarii Tanase Alexandru, Golea Ion, Samoila Ion, Popovici Mircea, Tolan Ion, Dinca Gheorghe si Buda Ion II. Sunt decorati cu "Crucea Alba" cetateanul romn de origine germana Erich Tartler si Corlan Aurel din comuna Vladuleni, pentru ca si-au pus viata pentru camarazii nostri, gazduindu-i si ocrotindu-i. III. Sunt naintati n grad: Comandantul Ajutor Samoila Ion la gradul de Comandant Legionar. Comandantul Ajutor Golea Ion la gradul de Comandant Legionar. Legionarul Popovici Mircea la gradul de Comandant Legionar. Legionarul Tolan Ion la gradul de Comandant Ajutor. 16 Octombrie 1953 Traiasca Legiunea si Capitanul! Horia Sima Momentul 1953 Coboara Arhanghel cu spada de foc n fruntea revoltei valahe ! Se scoala mortii si viii din jug Si suna alarma din crestet de munte Spre Tetina, Dunare, Tisa si Bug... E ceasul cnd neamu-si croieste destin Strivind tirania pagna. Pe ruguri strigndu-si credinta spre cer, 2 din 120

Primeste-i jertfa de-a pururi crestina, Caci neamuri sfarma catuse ...sau pier! Dumitru Leonties SENTINTA n procesul unor spioni si teroristi parasutati de serviciul de spionaj american "Scnteia" Marti, 13 Octombrie 1953 La 12 Octombrie Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a pronuntat sentinta n procesul unor spioni si teroristi parasutati de serviciul de spionaj american pe teritoriul tarii noastre, pentru a desfasura actiuni de spionaj, terorism si alte forme de activitate subversiva mpotriva Republicii Populare Romne. Pe baza dosarelor de cercetari, a interogatoriilor acuzatiilor, a depozitiilor martorilor, a corpurilor delicte, a rechizitoriului procurorului si a sustinerii apararii, completul de judecata a stabilit urmatoarele: Acuzatii Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila si Bebi Toma au fost recrutati si instruiti de serviciul de spionaj american, dotati cu armament, munitii, aparate de radio emisie - receptie, substante explozive si otravitoare, cifruri, documente false, sume de bani, si parasutati din avioane americane pe teritoriul Republicii Populare Romne cu scopul de a savrsi actiuni criminale de spionaj, teroare si diversiune si de a desfasura o activitate subversiva mpotriva independentei nationale si a ornduirii de stat a Republicii Populare Romne. Acuzatul Tolan Ion, recrutat si instruit de catre serviciul de spionaj, a fost strecurat n mod clandestin pe teritoriul Republicii Populare Romne cu aceleasi misiuni criminale. Ajunsi pe teritoriul tarii, acuzatii au trecut la executarea acestor misiuni, pna la descoperirea si arestarea lor de catre organele de stat. 2. Acuzatii Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel, Popovici Alexandru, Stetin Elena, Ion Iuhasz si Ion Cosma au adapostit pe spionii si teroristii parasutati de serviciul de spionaj american, le-au dat sprijin activ n desfasurarea activitatii lor criminale, le-au nlesnit legaturi cu alte elemente criminale si le-au dat informatii din diferite domenii de activitate, cu scopul de a fi transmise serviciului de spionaj american. Stabilind ca faptele mai sus aratate sunt deplin dovedite, Tribunalul a pronuntat sentinta prin care: Au fost condamnati la moarte si confiscarea totala a averii pentru crima de tradare de patrie: Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila si Tolan Ion. De asemenea au fost condamnati la moarte si confiscarea totala a averii pentru complicitate la crima de tradare de patrie: Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel, Iuhasz Ion si Cosma Ion. Au mai fost condamnati pentru crima de tradare de patrie: Bebi Toma la 3 ani temnita grea si confiscarea totala a averii, acordndu-i-se circumstante atenuante pentru ca s-a prezentat organelor de stat dupa parasutare, a predat toate obiectele si materialele cu care fusese nzestrat naintea parasutarii si a marturisit misiunile de spionaj, diversiune si teroare pe care le-a primit nainte de parasutare; Stetin Elena, pentru complicitate la crima de tradare de patrie, la 25 ani munca silnica, ntruct i s-au acordat circumstante atenuante pentru ca a marturisit la primele cercetari faptele savrsite de ea si a ajutat cercetarile; Popovici Alexandru pentru complicitate la crima de tradare de patrie, la 20 ani temnita grea, ntruct i s-au acordat circumstante atenuante. Oamenii muncii au primit cu profunda satisfactie dreapta sentinta a Tribunalului Militar. Majadahonda Jertfa-ati cazut Idealului sfnt, n lupta contra-aceluiasi dusman. Cu snge ati scris sa piara Cei tradatori de tara, Cei vnzatori de neam. Voi traiti printre noi, 3 din 120

Al hidrei jug sa-l sfarmati, Cu glas de trmbita chemati Ai Patriei eroi. Mota, Marin, legionari, De straja sfnta stati acum, Dusmanul sa nu-si faca drum Spre-al Patriei altar. Un glas se-nalta-n zari, Strabate munti si mari, E glasul jertfei sfinte ce-ati adus: Strigat de lupta pentru neam, Un crunt raspuns pentru dusman, Al legionarilor discurs. Pe-al vostru snge juram, Crezul sfnt sa-l mplinim, Tarii noastre sa i dam Totul, ori murim. Pe-a voastra jertfa de eroi Juram ca nu vom da-napoi Va vom urma pna-n mormnt Caci glasul vostru-i sfnt. Cuvntul editorului Cartea "Procesul legionar 1953" a aparut prima data n toamna anului 1953 ntr-un numar special al revistei "Vestitorii", oficiosul Miscarii Legionare, imediat ce s-au primit din tara ziarele cu relatarile asupra desfasurarii procesului, caruia regimul i-a dat o mare publicitate. Cartea a aparut n limbile romna, germana, franceza si engleza si i s-a facut o larga distribuire. n fiecare an la Madrid se oficia un parastas pentru odihna sufletelor celor condamnati la moarte n acest proces. Si n alte centre legionare se faceau parastase, chiar daca nu cu aceeasi rigurozitate ca la Madrid. n 1973, la mplinirea a 20 de ani de la evenimente, la Mnchen s-a oficiat un parastas cu o participare mai larga, de la care redam un text al d-lui Mircea Dimitriu citit atunci. n 1983, la 30 de ani de la proces, a aparut a treia editie a "Procesului" ntr-o forma mbunatatita. Prezentam n cuprinsul actualei carti textul aparut n buletinul Miscarii Legionare "Tara si Exilul" cu acea ocazie. Nici regimul comunist din tara nu s-a lasat mai prejos n a marca a 30-a "aniversare". A publicat un articol de o pagina si jumatate, sub titlul " Drumul spre neant al tradarii", n numarul 426, din octombrie 1983, al revistei "Pentru Patrie", editata de Ministerul de Interne pentru trupele sale. Reproducem n ntregime articolul att pentru a ilustra importanta ce-a acordat-o regimul acestei actiuni a Miscarii Legionare n nclestarea ei cu comunismul, ct si pentru datele documentare pe care ni le furnizeaza si pe care altfel nu am avea de unde sa le luam. Articolul aduce mai ales o completare a datelor biografice ale lui Gheorghe Dinca si o relatare destul de instructiva asupra ntregii operatii de redactare si multiplicare a manifestelor, actiune ntreprinsa de grupul lui Ion Golea cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului Comunist care a avut loc la Bucuresti n august 1953. La Anexe redam n ntregime att textul acestui manifest tiparit n cinci limbi ct si textul manifestului adresat romnilor, ambele difuzate printre participanti la o scara care a nspaimntat guvernul. Un ziarist suedez care a participat la Festival, ntors acasa, descrie vasta si perfecta raspndire a manifestului astfel: "De te urcai n tramvai, cnd coborai gaseai n buzunar un manifest." "De te duceai la restaurant, sub farfurie gaseai un manifest." "Cnd te ntorceai la hotel, bagat pe sub usa gaseai un manifest." La acest Festival au participat cteva mii de tineri din toate tarile lumii libere, chemati sa vada "raiul comunist" din Romnia. Toti tinerii au primit manifestul n limba lor pentru a se edifica asupra adevaratelor realitati comuniste din spatele cortinei ce a fost tesuta ntre participanti si populatia tarii. D-l Aronescu-Baragan, ca student romn participant la Festival, a fost personal martor la actiunea ntreprinsa de Ion Golea pentru a demasca tinerilor din strainatate reala fata a regimului din tara. 4 din 120

n cuprinsul cartii redam si reportajul D-sale. n editia de fata mai mprumutam si un capitol: "nceputurile luptei anticomuniste" din lucrarea lui Teofil Mija "Am fost coleg si prieten cu Ionel Golea", unde el descrie aspecte ale activitatii antibolsevice care au motivat revenirea n tara a lui Ion Golea si Ion Samoila. Teofil Mija a facut parte dintr-un grup de luptatori anticomunisti din regiunea Trnavelor si din Grupul Studentesc de la Cluj, ceea ce implica o valoare documentara deosebita relatarilor sale de o autoritate politica si morala indiscutabila. Cei interesati de mai multe detalii cu privire la biografia lui Ion Golea sunt rugati sa recurga la cartea mai sus amintita a lui Teofil Mija. Deosebit de binevenita este descrierea facuta de d-na Dina Teglariu asupra "Centrului de rezistenta anticomunista din Codrii Fetea", locul unde a fost parasutat grupul Golea-Samoila. Portretele, actiunile, atmosfera si relatiile dintre cei care formau baza permanenta sau care se perindau pe la acest Centru sunt de o valoare documentara unica pentru istoria rezistentei anticomuniste din Romnia. n completarea biografiilor celor care au format lotul personal al lui Ion Golea, redam marturia lui Ilie Banciu, condamnat la 20 ani ,a sotiei sale Tamara Banciu, ct si a Nadejdei Golea, sotia mea, condamnata si ea la 6 ani nchisoare si 2 ani domiciliu obligatoriu n Baragan. Tin sa-i multumesc lui Teofil Mija si pentru marturia sa n ce-l priveste pe Ion Bucsan, condamnat n lotul lui Ion Golea. El mi-a fost coleg, camarad si ruda, fratele socrului meu, unul din ultimii oameni de care m-am despartit n septembrie 1948, spunndu-i ca vreau sa parasesc tara. I-am propus sa vina cu mine. Mi-a taiat-o scurt, spunndu-mi ca "este sub demnitatea mea sa fug acum din tara." n continuare, pentru ceilalti martiri, redam biografia lui Alexandru Tanase, scrisa de Filon Verca, apoi schita autobiografica destul de completa a lui Ion Samoila. n completare dam o depozitie a fostei sale sotii, d-na Maria Muscalu - Baicu. Cu multa bucurie am primit doua contributii biografice mai bogate privindu-l pe Vasile Mihai-Vlad, una de la fratele sau Aurel Vlad, care n prezent traieste la New-York si alta de la Teofil Mija, cu care a lucrat mai mult timp. Despre Gheorghe Dinca am luat un material si o fotografie de la d-l A. N., fost coleg de liceu si de Fratie de Cruce. Trebuie sa marturisesc cu regret ca nu am putut obtine mai multe date biografice despre Dr. Ion Buda si Erich Tartler, n afara de cele ce sunt n marturia d-nei Muscalu si a lui Banciu despre Tartler, ct si n depozitiile lui Mija despre Buda. Cu acelasi regret precizez ca, despre Ion Tolan si Mircea Popovici, n afara de putinele date cuprinse n scrisoarea circulara din 16 octombrie 1953, a lui Horia Sima, nu am reusit sa mai aflu ceva. Fiecare dintre cei condamnati la moarte a avut un lot al sau, care s-a judecat mai trziu si care n unele cazuri s-a ridicat la zeci de arestati. Ei au fost acuzati fie ca i-au adapostit, fie ca nu i-au denuntat sau ca i-au ajutat ntr-un mod oarecare. ntregirea acestei lucrari cu toate datele ramne n seama istoricilor. Ei trebuie sa aiba acces la dosarele Securitatii pentru a culege numele si faptele tuturor celor implicati n uriasul proces. Estimez la cteva sute numarul total al celor judecati si n final condamnati la diverse pedepse. 20 Octombrie 1993 Traian Golea nceputurile luptei anticomuniste de Dr. Teofil Mija mprumutat din cartea sa "Am fost coleg si prieten cu Ionel Golea" n luna septembrie 1944, Nelu a plecat voluntar ca elev sanitar, cu un spital de campanie n Ardealul de Nord. Eu am ramas n continuare la spitalul de zona interioara Medias, unde numarul ranitilor a crescut n urma luptelor pentru eliberarea Ardealului de Nord. Spitalul s-a extins, cuprinznd si internatul unui liceu german. Curnd nsa Nelu s-a ntors. Spitalul sau de campanie a plecat n urma trupelor care au trecut deja n Ungaria. Am nceput din nou sa lucram mpreuna la spitalul din Medias, dar lipseam amndoi destul de mult din spital pentru ca eram foarte solicitati fiecare dintre noi n satele noastre de bastina, unde populatia era periclitata. Au nceput sa se formeze garzi nationale pentru protectia populatiei. Armatele sovietice jefuiau din plin pe unde treceau, dar cei mai periculosi erau dezertorii lor, care ghidati de lichele si de ticalosi, intrau n gospodariile mai nstarite sau unde erau fete si femei tinere, jefuind si violnd. Noi purtam nca uniforma de elevi de scoala militara, aveam arma asupra noastra si am putut astfel ajuta la organizarea si consolidarea acestor garzi nationale care n mare parte erau 5 din 120

compuse din invalizii si batrnii satului. Nadejdea lor era n noi, care aveam instructie militara si care mai eram n plus si hotarti n atitudinea noastra att mpotriva rusilor ct si a comunistilor. Nu ma pot extinde acuma prea mult n descrierea rolului jucat de aceste garzi nationale n protectia populatiei noastre civile n fata prjolului ruso-comunist. n aceste vremuri n sate ramasesera doar batrnii si copiii, femeile fiind ascunse prin paduri, unde li se ducea de mncare n locuri numai de noi stiute. n comuna noastra pagubele nregistrate de catre gospodarii au fost imense. Pe de o parte jefuiau rusii, iar pe cealalta parte veneau autoritatile noastre sa sechestreze bunuri pentru mplinirea obligatiilor impuse prin asa zisul armistitiu. Mai greu lovite au fost comunele asezate pe soselele principale, asa cum era si satul meu. Nu ma pot avnta sa descriu n amanunt comportamentul armatelor sovietice nvingatoare, deoarece asta ar ocupa prea mult spatiu si as putea fi acuzat ca ma bag n treaba istoricilor. Pentru ei vad o mare sarcina n ce priveste viitorul tarii noastre, ca sa restaureze si sa instaureze adevarul istoric dupa acesti 50 de ani de minciuna, nselatorie, mistificare si mai ales jaf organizat, pus n slujba celei mai abjecte caste de exploatatori pe care i-a cunoscut vreodata neamul nostru. Vreau totusi sa subliniez curajul nostru de a ncerca sa ne opunem bestiilor n ciuda posibilitatilor reduse. Desi mbracat militar, socotind ca asa voi putea actiona mai bine, totusi aceasta uniforma era ct peaci sa-mi fie fatala, un plutonier rus considerndu-ma, n urma unei confruntari, drept dezertor din armata. Cu foarte multa greutate am reusit sa scap cu viata din mna lor, dupa ce am ajuns n fata unui polcovnic. Acestuia am reusit sa-i dovedesc cu acte ca sunt elev militar sanitar si ca lucrez la spitalul orasului Medias, la abia 5 km de comuna noastra. Ziua aceste pericole erau mai mari . Noaptea reuseam, mpreuna cu cei ctiva batrni consateni, narmati si ei, sa-i fugarim pe rusii izolati care se abateau prin diferite gospodarii n cautare de femei sau de posibilitate de jaf . Trageam cu armele dupa ei si-i urmaream pna la locurile unde erau cantonati. n acei ani, 1944-1945, ct timp a durat acel vacarm de miscari de trupe rusesti nspre Berlin si napoi, a fost o perioada de cumplite suferinte pentru populatia Romniei. Pot afirma nsa ca nceputurile luptei anticomuniste n Romnia au coincis cu formarea acelor garzi nationale, care s-au nfiripat n toate comunele din tara. Ele au nmanunchiat pe cei curajosi ntr-o lupta care a continuat si va continua atta timp ct va mai exista picior de comunist n tara noastra. Nelu atunci, imediat dupa 23 August, a nceput sa nvete ruseste, gndindu-se ca-i poate folosi la ciocnirile cu navalitorii. Vaznd prapadul ce-l fac bandele de dezertori rusi, s-a narmat cu un pistol si o mitraliera, si cutreiera calare regiunea pentru a-i descoperi pe raufacatori. Oriunde ntlnea cete de rusi care jefuiau, violau si ucideau, i soma sa se predea postului de jandarmi. si dezvoltase o tactica proprie de a-i surprinde, care n-a dat gres niciodata, si mai era ajutat si de faptul ca le vorbea limba. Populatia satelor din jur se simtea ocrotita de acest tnar si cnd apareau dezertorii, i trimitea vorba sa vina. Cursurile universitare au fost sistate n aceasta perioada. Au nceput abia n martie-aprilie 1945 si s-au ncheiat n iunie-iulie ale aceluiasi an. Nu-mi amintesc cnd a luat Nelu legatura cu grupurile din armata nationala parasutate n tara, nsa este cert ca asta s-a petrecut pe la sfrsitul anului 1944. mi amintesc nsa bine cum plin de bucurie a venit la mine sa ma anunte ca se ntrezareste o raza de lumina, ca de acum nainte stim ce avem de facut si ca ne vom nregimenta n aceasta armata nationala romna. Si asa a nceput nchegarea grupului de rezistenta activa n regiunea noastra. Baza teritoriala a fost aleasa tot de Nelu, n padurile Fetea, din apropierea comunei Noul Sasesc. n alegerea acestei amplasari ne-am bazat pe urmatoarele considerente: 1. Este cea mai mare ntindere de padure din regiunea noastra si chiar din Ardeal, avnd n jur de vreo 15 comune de refugiu. 2. Aici aveam cea mai sigura baza de existenta pentru un timp mai ndelungat oferita de familia Ursu, a colegului nostru Aurel Ursu din comuna Noul Sasesc. Aceasta familie, de la mic la mare, era cu trup si suflet alaturi de noi. Avea multe rude n comuna si n satele din jur, tot oameni de isprava ca si ei. 3. Dar cel mai convingator argument a fost existenta si prezenta familiei lui Zaharia Ursu, fratele mai mare Aurel, cioban, locuind ntr-o casa care se gasea chiar n mijlocul acestei regiuni mpadurite. n plus, beneficiam de ascendentul moral ce-l avea Nenea Zaharia asupra celorlalti gospodari risipiti n ntreg acest teritoriu, printre care una din familii era chiar a matusei sale, matusa Navodar Susana. Comunele din jurul codrului Fetea erau toate la o distanta ntre 6 si 15 km de centrul sau. Ele erau : Biertan, Richis, Pelisor, Zlatna, Apus, Coves, Ighis, Vard, Agnita, Ruja, Iacobeni, Stejeris, Malncrav, Copsa Mare, Noul 6 din 120

Sasesc si Rondola. Aproape n fiecare din aceste comune am creat puncte de sprijin, antrennd n actiune multi oameni dispusi sa ne ajute, gata oricnd sa se alature luptei noastre. Casa primitoare din Noul Sasesc a familiei Ursu era deschisa la orice ora din zi si din noapte pentru noi, cu adapost si mncare, precum si cea a lui Nenea Zaharia din Fetea, care de altfel au fost cei doi stlpi de baza ai rezistentei noastre mpotriva comunistilor. De aceste doua familii, a lui Zaharia senior si cea a lui Zaharia junior, respectiv familia Ursu, trebuie sa se tina seama atunci cnd se va scrie si se va vorbi despre luptele rezistentei armate anticomuniste din inima Ardealului, att n faza de nceput ct si mai trziu cnd s-a trecut la luptele de partizani. Aceste centre de actiune au reprezentat primele nceputuri de rezistenta eroica a neamului nostru mpotriva comunismului. Sper ca mpreuna cu colegul si bunul prieten Aurel Ursu, supravietuitor si el al nchisorii Aiud, sa putem reda mai n amanunt toate aceste fapte si acte eroice din aceasta regiune a epopeii rezistentei armate anticomuniste din perioada 1944-48. De codrul Fetea, respectiv catunul Fetea de pe harta, sunt legate cele mai importante evenimente ale grupului nostru de rezistenta din perioada 1944-48. La constructia buncarelor pentru alimente si armament am folosit oameni care nu erau de prin partea locului, cu exceptia familiei Ursu. De fapt tot greul la construirea acestor adaposturi a fost lasat pe seama membrilor familiei Ursu. Pe lnga faptul ca ea a fixat alegerea pozitiilor care erau cel mai greu de depistat de catre inamici, tot ei au fost aceia care, cunoscnd cel mai bine terenul, caile de acces si avnd si atuul de a putea cutreiera oricnd caile hotarului fara sa fie suspectati de activitati subversive, si-au luat si sarcina sa duca la bun sfrsit aceste operatii. Si dintre ei, cei mai de nadejde, fara ajutorul carora nu am fi putut realiza atta, au fost fratii Nicolae si Ieronim Ursu. Alaturi de ei nu-l putem uita pe bunul prieten al lui Ieronim, pe consateanul sau Toma Bogdan, un om de mare ncredere si daruire, care a ajutat mult att la construirea adaposturilor ct si la aprovizionarea lor. Toma Bogdan a avut nsa un tragic sfrsit. Arestat, si-a dat sufletul n minile jandarmilor n timpul batailor la care a fost supus. Plutonierul de jandarmi poreclit Cocoselul a fost autorul acestei crime, ajutat de un tigan din sat, activist de partid. La vrsta de numai 30 de ani, Toma Bogdan a fost asasinat att de barbar de calaii blestematului partid comunist. Camarazii veniti din afara comunei Noul Sasesc care au luat parte la construirea buncarelor au fost urmatorii: Broscateanu din Blaj, zis si Pruncu, ca fiind cel mai tnar, Ion ( Nelu ) Popescu zis si Pufi, nvatator ntr-o comuna de pe Trnava Mica, Gavrila Lepadatu din Medias, Axente Pacurariu din Coves, Corbeanu, elev din Coves, Aurel Ursu si cu mine, Teofil Mija. Chiar de la nceput ni s-a alaturat si un neamt foarte tnar, Klaus, descendent al unei familii de aristocrati din Germania, al carui tata a avut functii importante, fost ministru, si care aici era ocrotit de noi sa nu cada n mna vnatorilor de nazisti. Aceasta echipa care a lucrat saptamni n sir la construirea adaposturilor, n fiecare seara se retragea cu multe precautii n sat. Se evitau caile de circulatie publica pentru a nu strnii suspiciuni. Retragerea la casa lui Nenea Zaharia, n Fetea, era mai usoara, putndu-se ajunge acolo la adapostul padurilor, dar si la el ca si spre celelalte baze, nu ne deplasam dect noaptea. Pe lnga adapostul padurii l mai aveam si pe acela al ntunericului. n toata aceasta perioada n cele doua case, a lui Zaharia Ursu batrnul n Noul Sasesc si a lui Zaharia tnarul din Fetea, gaseam adapost si masa ntinsa, cu mncare ndestulatoare, n fiecare seara. Oricta bunavointa as depune acuma ca sa redau tot ce aceste doua familii au facut pentru noi si pentru cauza noastra, nu as putea reusi s-o fac nici macar fragmentar. Este peste putinta mea de a ma exprima n asa fel ca sa cuprind ntregul lor efort si sacrificiu pentru neamul romnesc. Crestin fiind, trag totusi nadejdea ca Dumnezeu, care le stie pe toate, are puse pe rabojul Sau toate aceste daruiri ale familiei Ursu pentru Neam si pentru El. Pentru ca, cine va fi vreodata n stare s-o nteleaga pe sora lui Aurel, pe Ana, care si-a sacrificat tineretea si toata viata ei n slujba Miscarii Legionare, ea fiind stlpul casei din Noul Sasesc, la acea vreme mama lor gasindu-se paralizata? Ana gatea pentru toti si nimeni dintre noi nu si-a pus vreodata ntrebarea, de unde mai reusea ea sa procure cele necesare pentru attea persoane, familia ei fiind destul de numeroasa, la care ne mai adaugam zilnic si noi vreo 4-5 insi. A fost alaturi de noi n toate ncercarile grele care s-au abatut asupra noastra. A reusit sa supravietuiasca totusi comunismului si sa treaca la cele vesnice n 1990 la Brasov, mpacata sufleteste ca si-a facut datoria fata de neam. Dumnezeu sa-i rasplateasca marea jertfa ! De asemenea pentru noi toti va ramne n frumoasa amintire sotia lui Nenea Zaharia, tataisa 7 din 120

Cornelia, cum i spuneam noi toti cti am trecut prin aceasta casa plina de atta bunavointa si cumsecadenie. Doar neamtul Klaus avea dificultati sa-i spuna tataisa, el pronunta mereu dadaisa Cornelia. Tataisa Cornelia a ramas pentru noi ca o icoana luminoasa de adevarata mama si sotie, pentru ca putine familii romnesti pot sa prezinte o att de uriasa baza morala si capacitate de sacrificiu precum aceasta familie Ursu, al carei stlp era tataisa Cornelia. Apoi cine va fi n stare sa redea portretul lui Nenea Zaharia, acel cioban luminat, plin de ntelepciune si de curaj, care impresiona pe oricine de la prima vedere prin vorbele lui cu tlc si ncrederea ce-o inspira n tot ce ntreprindea? Este aproape de necrezut cum acest cioban a putut n vara anului 1948 sa-i mbrobodeasca pe securistii care venisera sa-l aresteze, si care pna la urma sau multumit sa-l oblige sa duca pna la Medias, cu caruta lui cu cai, marea cruce de mesteacan pe care o ridicaseram noi, n Fetea, n august 1946, pe locul unde planuiseram pentru mai trziu o catedrala si o "Casa a Neamului". n nsemnarile lui Nelu gasesc ca el dorea ca "Romnii sa se roage pentru toti cei cazuti pe linia idealurilor romnesti aici slujindu-se slujba martirajului national si crestin. n Casa Neamului vor gasi romnii o alinare a durerilor lor si un drum nou spre marele "mine". Vom da prin asta un ritm nou vietii romnesti din jur, un ritm necesar dupa atta dormitare nationala. Rugndu-ne lui Dumnezeu, El va fi cu noi si ne va ajuta!" Este greu de explicat acum, si nici noi cei care am participat continuu la aceste actiuni de rezistenta anticomunista, nu ne putem da seama cum de am reusit sa trecem prin attea eforturi, uneori la limita puterilor noastre omenesti, prin nesfrsite precautii si simulari, sa ndeparta orice banuiala a satenilor, si mai ales a jandarmilor, despre prezenta noastra n acest teritoriu. Nelu a trebuit sa-si asume rolul de medic voluntar al comunei pe timpul zilei, ca apoi sa poata supraveghea nopti n sir construirea si camuflarea buncarelor si legaturile acestui centru cu restul tarii ct si cu cei de peste hotare. Legatura cu strainatatea era ncredintata lui Marusca, zis Sarpele, care avea n dotare aparatul de emisie-receptie cu cifrul respectiv. Prezenta lui Marusca trebuia sa fie bine camuflata, cu paza de ncredere gata oricnd de lupta. El avea n permanenta o zona ntinsa de deplasare n toata regiunea Trnavelor pentru a nu fi depistat usor locul acestui post de emisie pe timpul cnd transmitea, de catre organele militare de supraveghere goniometrica a teritoriului. Deplasarile lui Marusca, nsotite mereu de paza sigura, se faceau de regula noaptea, fie la Medias, fie la Bratei sau n alte comune din regiune, pentru a evita ntlniri cu politia sau cu jandarmeria. Dar cum lucrurile nu se ntmpla ntotdeauna cum sunt planuite si dorite, aici am avut si accidente, unul din acestea chiar cu urmari grave. Este cazul unuia dintre cei mai curajosi si mai devotati membri ai acestui centru, Broscateanu, zis Pruncu, care n timpul unei deplasari pe o noapte foarte ntunecoasa prin padure, a cazut pe pistolul mitraliera ce-l avea atrnat pe umar. Piedica pistolului a fost lovita, descarcnd un cartus n plexul brahial al minii sale drepte. Nelu, care-l nsotea, a rupt din camasa de pe el o fsie de pnza cu care i-a pansat plaga si i-a facut hemostaza de urgenta. Apoi a fost transportat imediat de Nenea Zaharia cu caruta la spitalul din Sighisoara nsotit si de Nicolae. Pruncu a fost supus unei interventii chirurgicale, dar anumite complicatii nu au putut fi evitate si asa a ramas cu pareza minii drepte. Cum au reusit sa salveze aceasta situatie Nenea Zaharia si cu Nicolae, ca sa nu trezeasca banuieli asupra modului cum s-a produs accidentul, numai ei stiu. Dupa terminarea construirii si dotarii buncarelor, dintre care unul era pentru alimente si celalalt cu armament, o parte dintre membrii echipei au putut pleca la rosturile lor, ramnnd de paza doar Nelu si Pruncu, mpreuna cu membrii familiilor Ursu. n aceasta perioada s-au perindat prin Fetea oameni de legatura, prieteni si prietene, unii urmariti de politie si jandarmerie. Aici toti si gaseau adapost sigur. Printre cei urmariti de politie erau Pufi si Samoila, amndoi evadati de la Aiud. Fetele cautate de politie au putut sta aici n toata siguranta. Ele au fost Dina Teglariu si Xenia Mihailescu, studente la Cluj. Dintre camarazii veniti din Germania care si-au gasit aici adapost de mai scurta sau mai lunga durata, au fost Bucur Secu, Popa Aurel, Ion Cristea, Mocanu Sebastian, Marusca, Constantin Oprisan si Nistor Chioreanu. Aceste nume se afla nsirate toate n nsemnarile lui Nelu. Binenteles ca lista nu-i ntreaga, fiind mentionati doar cei angajati n sistemul de actiune al rezistentei, caci daca se ia n considerare numele tuturor acelora care s-au perindat prin acest centru, se ajunge la ordinul sutelor. Din toti acestia au ramas putini supravietuitori. Pentru restul, plecati acolo "unde sunt cei ce nu mai sunt", avem datoria sfnta: sa veghem si sa luptam sa nu se astearna valul uitarii peste faptele si sufletele lor 8 din 120

de eroi, caci doar un neam traieste si va trai mereu prin martirii sai! Datele despre adaposturile cu alimente si cu armament, pregatite pentru o lupta de partizani, nu le cunosteau dect cei care au lucrat efectiv la construirea si dotarea lor, oameni de totala ncredere. Dar totusi nu a fost chiar asa, pentru ca puterea de rezistenta a unora, sau poate slabiciunea altora, a permis Securitatii din 1948 sa afle cte ceva din secretele noastre. Asa se face ca, n 1948, Serviciul Sigurantei din Medias, dupa arestarea grupului de rezistenta din Sighisoara, condus de Virgil Totoescu si Grigoras, a aflat de existenta buncarelor din Fetea, padurea Belgheroaia. n plus, n decembrie 1945, cnd s-a convenit sa se dea politiei armamentul si munitiile de care dispuneam, nu s-au predat toate cte au fost depozitate n buncare. Cei de la Sighisoara stiau de existenta armelor, caci au fost procurate n iarna 1944-45 chiar de la Legiunea de Jandarmi din Sighisoara, prin intermediul ofiterului legionar Havrilescu Vasile. Munitia si armamentul au fost aduse atunci la Fetea de catre Nelu, ajutat de Nicolae, cu o caruta cu caii nostri, condusa de Broscateanu - Pruncu. Toti trei aveau uniforme militare. Armele nepredate au fost ascunse sub cuptorul de pine n gospodaria lui Nenea Zaharia din Fetea. Mai trziu Aurel le-a luat de aici si le-a ngropat, bine ambalate, n padure, nu departe de casa lui Nenea. Pe baza declaratiilor grupului arestat la Sighisoara, Siguranta din Medias, al carei sef era o bestie umana, Moga, cel care l-a asasinat pe Dr. Emil Muresan, a gasit armele ascunse n padure si l-a obligat pe Nenea sa le transporte cu propria caruta la Medias, pe o distanta de vreo 30 km. Cu aceasta ocazie Nenea le-a jucat politistilor o farsa de pomina, nct au ramas convinsi ca el n-a fost cu nimic implicat n afacerea buncarelor, ca este un taran redus, care nu ntelege nimic din aceasta lume n afara de oile si de caii lui. Nu cred ca un artist scolit ntr-o piesa regizata de o mna mestera ar fi putut juca mai bine rolul lui Nenea. Cu aceasta ocazie a fost dusa la Medias si Crucea de mesteacan, de care a fost vorba mai nainte. O precizare: Nelu, dupa ce a ales acest loc ca centru de rezistenta n regiunea noastra, tot el a fost acela care a condus si supravegheat zilnic, toate actiunile anticomuniste din acest teritoriu, pna n decembrie 1945, cnd a trebuit sa predam armamentul Politiei n schimbul intrarii n legalitate a luptatorilor anticomunisti din Armata Nationala. Att Nelu ct si eu, am fost tot timpul alaturi de grupurile de luptatori drept pentru care nu am frecventat n acel an cursurile universitare, considernd ca este mai necesara prezenta noastra lnga unitatile Armatei Nationale, care nu cunosteau bine situatia si oamenii din regiune. Problema luptei anticomuniste era mai importanta pentru noi dect interesele personale. Despre actiunile pe care le-am ntreprins n aceasta perioada nu pot spune prea multe acum. Au fost momente foarte grele, mai ales pentru grupurile venite din Germania, carora noi trebuia sa le asiguram adaposturi, acte, legaturi sigure exterioare si interioare. Aproape toata iarna Nelu a petrecut-o n padurea Fetea mpreuna cu aceste grupuri, miscndu-se doar noaptea dintr-o comuna ntr-alta. As putea caracteriza acea perioada de timp ca pe una de "asteptare de ordine", care nsa nu au venit. mpreuna cu unul din cei opt frati ai lui Aurel, Marian, de o vrsta cu mine si bun prieten, ne miscam mai mult, noua revenindu-ne sarcina de a face aprovizionarea si a asigura baza materiala. Chiar daca rusii ne-au schimbat o pereche de cai buni pe altii obositi si rablagiti, am reusit totusi n scurta vreme sa-i refacem si sa-i putem folosi la caruta n deplasarile noastre. Cu toate ca ntreg teritoriul era ntesat de rusi, reuseam totusi sa ne strecuram printre ei. Dumnezeu ne-a ajutat de fiecare data sa nu fim depistati, nici atunci cnd treceam prin posturile lor de control, avnd asupra noastra obiecte zise compromitatoare. Nu pot ncheia acest capitol fara sa consemnez contributia imensa adusa de familia Nicolae Florea n toata aceasta perioada de lupta anticomunista. Casa lor, situata n Medias, pe strada Trgului, la marginea orasului, nspre Bratei, a fost de asemenea primitoare, deschisa zi si noapte tuturor camarazilor cti au activat din 1944 si pna la arestarea din 1948. Florea Nicolae era functionar la primaria orasului. Avea o tinuta morala ireprosabila, bucurndu-se de multa ncredere si stima att din partea colegilor de la serviciu, ct si din partea cetatenilor orasului. Nu era cunoscut ca legionar, ceea ce i-a permis sa poata activa fara teama de a fi urmarit. Si astfel casa lui a fost transformata n cel mai important punct de legatura ntre tot Ardealul si restul tarii, si asta mai ales dupa sosirea grupurilor din Germania. Ca si la familia Ursu, si aici si gasea fiecare camarad un adapost sigur si o masa pusa la orice ora din zi si din noapte cu draga inima. Cred ca n-a fost zi n care usa acestei familii sa nu fi fost deschisa de unul sau altul dintre cei multi angajati n lupta anticomunista. De mare nsemnatate a fost serviciul lui Nicolae 9 din 120

Florea mai ales ca el ne procura acte de identitate pentru cei ntorsi din Germania. Si tot n aceasta casa a stat bolnav Ion Cristea, pe care l cunosteam din liceu, el fiind elev n clasa a VIa, eu n clasa a II-a la Dumbraveni. Originar era din comuna Cergau, de lnga Blaj, rentors acum si el din Germania. Era iubit si stimat de toti pentru calitatile lui de bun organizator si luptator nenfricat. Facea parte din elita legionara, una din sperantele Miscarii Legionare. Desi a beneficiat de un tratament la domiciliu din partea unui medic specialist de la spitalul din Medias, consatean cu N. Florea, totusi nu a putut fi salvat, deoarece a facut un stop cardiac pe fondul unei pleurezii masive. Stingerea lui a fost pentru toti un moment foarte greu, cea mai mare pierdere suferita de noi atunci. Cu acte false procurate de dl. Florea, l-am ngropat dupa toata rnduiala crestineasca n cimitirul din Medias. Slujba a fost tinuta de catre parintele Stoian Valeriu, cel care a oficiat si nmormntarea medicului Muresan Emil de la spitalul Medias, asasinat de politistul Moga n 1948. Parintii au fost anuntati de deces si tatal sau a venit la mormnt. De aceasta nmormntare clandestina Securitatea a aflat abia dupa arestarile din 1948. Despre familia Florea, ca si despre attea familii care au fost angajate n acea perioada alaturi de noi n rezistenta anticomunista va trebui sa se scrie mult, sa se scoata la iveala toate sacrificiile lor, pentru a ramne exemple de demnitate umana si de simtire romneasca generatiilor ce vin. Dl. si d-na. Florea au fost pentru mine ca a doua familie datorita griji parintesti ce ne-o purtau. Arestat n 1948, dl. Florea a fost considerat ca unul dintre cei mai bravi si mai rezistenti la anchete, ceea ce i-a determinat pe politistii din Medias, n frunte cu acel odios Moga, sa-l supuna la cele mai bestiale chinuri. A fost condamnat la 15 ani, maximum de pedeapsa ce se putea da la ora aceea. Cnd a ajuns la penitenciarul Aiud, era doar o umbra care se mai misca. Aici s-a mbolnavit de toate formele posibile de tuberculoza, ramnnd pentru ntreaga perioada de detentie n sectia de bolnavi, fara nsa sa i se aplice vreun tratament, nchis n celule care semanau mai de graba a morga. Este o adevarata minune cum de a putut supravietui acest om. Tot Dumnezeu cu puterea Sa cea mare a intervenit si l-a salvat. Pentru a ntelege si dovedi pe deplin drzenia si vitejia sa, voi relata ntlnirea dintre noi doi, prilejuita sub forma de confruntare, n prezenta vestitului colonel Craciun si a statului sau major, confruntare care a avut loc n biroul din poarta nchisorii Aiud n ajunul Rusaliilor din 1963. Domnului Florea i expirase termenul de condamnare si trebuia sa fie pus n libertate. Dar aceasta eliberare era conditionata de o proba prin care el trebuia sa dea dovada ca este reeducat si nu mai prezinta nici un pericol pentru societatea comunista dupa ce va fi eliberat. Am fost pusi amndoi fata n fata: dl. Florea o aratare de om, un schelet ambulant, iar eu scos dupa ani de zile de izolare la celulele din zarca, ajuns distrofic, cntarind doar 47 kg la 173 m naltime. n jurul nostru erau Craciun si cu aghiotantii sai care nu mai ncapeau n uniformele de securisti din cauza osnzei depuse si care-i facea sa arate ca niste porci pusi la ngrasat. Colonelul Craciun l-a ntrebat pe dl. Florea: - Ia spune, ma, l cunosti pe banditul asta?, aratnd cu degetul spre mine. - Nu-l cunosc!, a raspuns el cu glas domol si blnd. - Uita-te bine la el, nu mai face pe eroul, ca imediat te ntorc de unde te-am adus si aici o sa-ti putrezeasca oasele. - Nu-l cunosc si puteti face cum doriti. A urmat apoi un ropot de njuraturi la adresa noastra a amndurora cum numai securistii de talia lui Craciun erau capabili sa rosteasca. Dupa care l-a mai ntrebat: Cum nu-l cunosti pe banditul asta cu care ani de zile ai uneltit mpotriva clasei muncitoare? Uita-te bine la el, este doctorul Mija. Dl. Florea s-a ntors mai hotart spre Craciun si a raspuns: Daca asa arata acum doctorul Mija este normal sa nu-l mai recunosc. Asa s-a comportat atunci ca si ntotdeauna si ct va mai trai acest om neegalat de nici unul dintre noi prin rezistenta si curajul sau. Ca prin minune, el supravietuieste nca. Si asa cum marturisea ntr-un interviu Petre Tutea, numai Dumnezeu l-a salvat. n ncheiere, ma simt obligat sa amintesc si despre participarea consatenilor mei, a familiei mele, a colaboratorilor mei Macarei Dionisie si Totoescu Ilie, a familiilor de sasi si a altor cetateni ramasi pna acum n anonimat, la actiunile centrului de rezistenta anticomunista de pe Trnave. Prin organizarea garzii nationale, care trebuia sa ne apere mpotriva dezertorilor rusi, am ajutat si uneori am salvat chiar pe cei de la postul de jandarmi. Am asigurat fetelor si femeilor tinere ascunzisuri prin paduri din fata puhoiului bolsevici si am ocrotit, pe ct s-a putut unele femei din familiile sasilor, ca sa poata scapa de deportare n Rusia. Dintre ele cteva au fost ascunse chiar n locuintele familiilor noastre. Ajutorul a fost reciproc, pentru ca mai trziu, n 1948, cnd aveam treaba prin Bratei, 10 din 120

am fost gazduit de familia Grossman. n primavara si n vara anului 1945, casa noastra a fost deschisa zi si noapte, celor care erau periclitati si aveau nevoie de un adapost mai sigur. Brateiul, fiind la numai 6 km de Medias, legatura cu familia Florea era foarte usoara de tinut. n ce priveste vizitele mai frecvente la noi acasa dect la alte familii din sat, nimeni nu-si punea ntrebari pentru ca ma stiau de student care n mprejurarile razboiului si face practica medicala la spitalul din Medias. De altfel aveam vecini buni iar faptul ca acordam asistenta medicala gratuita oricui din comuna a creat un fel de obligatie morala si respect att pentru mine ct si pentru familia mea, ceea ce ne-a fost de mare ajutor. Ca sa asigur conditii de adapost camarazilor mei de lupta, am primit ajutor de la familiile de sasi cu care am fost si am ramas n cele mai bune relatii. Dintre acestea, nu putem uita familia Radler, Schenker, Fronius, Schmidt, Grossman, Graef, Neckel si Schuster, ca sa nu mai nsir dect pe cele care m-au ajutat cel mai mult. Cnd Sarpele se afla la Bratei, locuia la noi, nsa aparatul de emisie l mutam mereu la alte familii de sasi, care binenteles ca nu stiau ce facem noi n camera pe care ne-o puneau la dispozitie. Dupa deportarea n Rusia a sasilor, la noi n Bratei nu mai ramasesera dect copiii sub 16 ani si adultii peste 45 de ani. M-am ajutat foarte mult cu acesti copii si mai ales cu cei ai familiei Schenker si n mod deosebit cu varul lor, Stefan. Persoana care organiza totul a fost o colega si buna prietena, Radler Medi. Ea a reusit sa scape de deportare casatorindu-se cu o ruda de-a mea, Gheorghe Vladut, de aceeasi vrsta cu tatal ei. Binenteles ca a fost doar o casatorie de forma, iar dupa un an au si divortat. Familia Radler a fost cea mai bogata din sat si i-a ajutat material pe toti, fie ca erau rudele celor deportati, fie ca erau expropriati. Se poate afirma ca si sasii au avut mult de suferit n acea epoca blestemata de instalare a comunismului la noi n tara. Nimeni dintre consateni nu va putea uita vreodata suferintele si exemplul personal de demnitate al preotesei sasilor, nvatatoarea Scheerer, ramasa fara nici un ajutor material dupa deportarea sotului ei, n decembrie 1944. Avea n ngrijire pe cele doua fiice, amndoua sub 5 ani, si numai Dumnezeu stie cu ce greutati si sacrificii de mama a strabatut aceasta perioada. Una dintre fetite s-a mbolnavit de rinichi, iar eu am tratat-o cu ce se mai gasea pe atunci, si a scapat fara complicatii. Preoteasa singura si lucra gradina, - att i mai ramasese - singura si ducea la piata zarzavaturile cu un carucior pe doua roate, pe care l tragea 6 km dus si 6 km ntors, de la Bratei la Medias. n plus, si ndeplinea si rolul de preot - nvatator al sasilor ce-au mai ramas n comuna. A fost o adevarata mama pentru toti consatenii, un exemplu de luptatoare anticomunista pentru generatiile viitoare. Medi ma informa despre toti soldatii din comuna noastra care se rentorceau din Germania si care erau fie raniti, fie bolnavi sau aveau nevoie de ajutor medical. Tot prin relatiile ei am luat legatura cu grupurile de militari germani rataciti de pe front ascunsi pe la diferite familii de sasi, asteptnd o ocazie potrivita sa ajunga n Germania. ntruct nu au reusit sa ma aresteze n mai 1948, a fost arestata Medi si tatal ei, considerati prieteni ai mei. Ei au trecut destul de bine prin ancheta si n curnd au fost eliberati. Si acesti consateni, cti vor mai fi supravietuitori dintre ei, merita ntreaga noastra recunostinta. n toamna anului 1945, dupa reusita evadare a lui Nelu din casa capcana de la Medias, salvarea si refugiul imediat al lui, a fost casa noastra de la Bratei. Cum Nelu cunostea bine hotarul si drumurile noastre, dupa iesirea din Medias s-a strecurat prin padure pna a intrat n curtea noastra. Cnd a aparut n casa, mama, care-l cunostea foarte bine, si-a dat seama ca e vorba de o situatie cu totul neobisnuita. L-a poftit n casa de dinainte, i-a facut ceva de mncare, apoi a venit la o ruda unde stia ca ma gaseste pe mine si chemndu-ma acasa, mi-a spus: - Du-te direct n casa de dinainte, unde te asteapta Nelu. E tare nelinistit. Vezi ce-i cu el. Am ramas cteva zile mpreuna la Bratei, apoi ntr-o noapte, pe drumuri stiute numai de noi, am ajuns "sus" la Nenea. nchei acest capitol, cu gndurile testament ale lui Nelu cu privire la ceea ce a fost si va trebui sa ramna Fetea pentru noi: "Ca prim pas spre realizarile noastre "sus", imediat ce vom avea mai multa vreme, vom amenaja un mic parc sportiv, cu toate cele necesare. Aceasta ca o prima treaba, pentru a ne recrea cu folos noi si altii care vor merge acolo..." "Trebuie sa ncepem cu lucruri mici, cu realizari practice, necesare pentru un nceput ct si pentru ca cei care vor trece pe acolo, sa ndrageasca regiunea. Numai daca o vor ndragi, vor putea sa se angreneze cu toata fiinta lor n mecanismul de elaborare si realizare a ceea ce noi vrem sa facem "sus". "Pentru copiii lui Nenea va trebui sa avem o deosebita grija". Am ntrerupt aici drumul a ceea ce a fost si va ramne pentru noi toti idealul si rostul vietii noastre. Aici ne-am nscris cu tot ce am avut 11 din 120

mai bun n noi, mai frumos, mai arzator de dorinte, de mpliniri pe linia destinului Neamului nostru. Doamne al Puterilor, fii cu noi! Doamne ajuta-ne! Centrul de rezistenta din Codrii de la Fetea de Dina Teglariu Dupa 23 august 1944 aliatii nostri din Rasarit au intrat n tara nu ca prieteni, ci ca jefuitori. Au pus stapnire treptat pe bunuri, pe pamnt si pe sufletele noastre. Comunismul si-a aratat imediat coltii: au nceput suferintele materiale si morale, iar cu ajutorul tancurilor sovietice comunistii au acaparat toata puterea. n aceasta situatie, Miscarea Legionara n-a putut ramne indiferenta. Steagul ridicat mpotriva comunismului n 1919 a fost renaltat si lupta cu acest flagel satanic a fost revigorata. Tineretul romn a strns rndurile ca sa apere Neamul si Biserica lui Hristos. Studentimea legionara s-a aruncat si ea n lupta cu tot elanul tineretii. S-au rentors n tara camarazii din exil, unii parasutati, iar altii strabatnd pe jos linia frontului, cale lunga, ca sa ajunga acasa si sa ia parte la rezistenta si lupta anticomunista. Toti mpreuna am ncercat sa oprim suvoiul comunist care, mai puternic dect noi, s-a revarsat asupra tarii ntregi. Dar noi n-am disperat, nu ne-am lasat nfrnti, ne-am opus si am rezistat cu trup si suflet timp de decenii, prin lupta si jertfa, fiindca am crezut neabatut n destinul crestin al neamului nostru. n drumul nostru de rezistenta din 1944-45 pasii ni s-au ndreptat spre dealurile mpadurite si spre minunatele plaiuri ale Trnavelor, gasind loc de popas ntre comuna Noul Sasesc si Agnita, n codrul Fetiei, unde-i asezata si padurea Bergheroaia. Acolo, pe un adevarat plai, "pe o gura de rai", se afla un platou, o poiana mare nconjurata de padure. n mijlocul acestei poieni sunt nsirate cteva gospodarii cu ciobani cu turme de oi si care formeaza asa numitul catun Fetea. Pe aceste plaiuri haladuia Nenea Zaharia cu turma lui de oi si cinii lui ciobanesti, cu o pereche de cai fara egal la acea ora n tot judetul. Un cioban desprins ca din legenda, ntrupnd toate caracteristicile strabunilor luptatori ardeleni: dragoste de glie si de neam, credinta n Dumnezeu si multa darnicie, ncoronate de o impresionanta bunatate. Erau adunate n el toate aceste calitati, ca sa ntruchipeze prin viata sa toata ntelepciunea seculara si tot umorul poporului romn - un reprezentant autentic al neamului nostru. Copil fiind, a fost dus de parinti la liceul din Dumbraveni ca sa nvete carte, dar el fuge de acolo, se ntoarce acasa nu fiindca nu ar fi putut face fata la nvatatura, ci asa cum i-a marturisit tatalui sau, care a ramas mirat de aceasta isprava ndrazneata a feciorului sau cel dinti, ca el vrea sa ramna n sat si sa duca mai departe viata parintilor si strabunilor sai. Si asa a devenit acest om "Nenea Zaharia"(cum i spuneam noi), un cioban de frunte. Era ndragostit de oile, de caii si de padurile din jur ca nimeni altul. Dupa eliberarea din armata - facuta la calarasi cu schimbul - si-a ntemeiat o "adevarata familie". Sotia lui, Lelita Cornelia, era jumatatea sotului n familie: harnica, credincioasa, cu multa dragoste de neam si frica de Dumnezeu. Si pe buna dreptate se poate spune ca aceasta familie era binecuvntata de Dumnezeu, si un rod al acestei binecuvntari au fost cei trei copii att de dragi parintilor, ct si noua, tuturor celor ce i-am cunoscut: Zaharia, Cornelia si Iancu. n linistea acestui camin copiii cresteau frumos, ocrotiti de grija si dragostea parinteasca. Aceasta familie, acesti oameni cu adevarat, s-au devotat cu ntreaga lor fiinta luptei mpotriva comunismului. Au fost pentru noi leagan si scut. Casa lor ne-a adapostit, fiindu-ne deschisa la orice ora din zi si din noapte. Cu umorul sau nnascut, Nenea Zaharia ntretinea o atmosfera optimista si ne nveselea cu snoavele lui, povestindu-ne cu mult talent ntmplari din viata ciobanilor din jur si a fostilor sai consateni din tinerete. Era un sfetnic bun si delicat. Cu ntelepciunea ce-l caracteriza din plin, adeseori se folosea de snoave si de parabole pe socoteala noastra pentru a ne da sfaturi. Nu tot la fel era tatal sau, Nenea Zaharia din Noul Sasesc. Acesta ne aparea ca un unches drz, parca cioplit din piatra, de o seriozitate impunatoare, care nu suporta neghiobia, si de ce sa n-o spunem: adeseori ne mustra pentru o oarecare superficialitate a noastra, mai ales n alegerea oamenilor cu care urma sa colaboram. n astfel de situatii devenea foarte categoric si ne certa ca pe adevaratii sai copii. Ne pretindea sa dam dovada de maturitate, sa nu gresim si "sa nu ne jucam cu focul. ntr-o asemenea hora trebuie sa-ti asumi toate riscurile si sa lasi copilaria la o parte". Dumnezeu sa-l odihneasca n pace pe acest dac ce ne-a trezit de multe ori la realitate. Cei mai multi dintre cei ce-am trecut pe aici, pe la acest Centru de rezistenta anticomunista de pe Trnave, eram tineri, n majoritate studenti de la 12 din 120

Universitatea din Cluj. Ne perindam prin Fetea cu diverse treburi. Se putea asista aici la adevarate dezbateri pe diverse teme, de la care Nenea Zaharia nu lipsea si ntotdeauna lua parte la discutii. Din gura lui ieseau numai vorbe ntelepte, ca de la un adevarat ndrumator spiritual. Adeseori, prin ironii pline de grija si dragoste, nu se lasa pna nu ndrepta greselile ce le observa la unii dintre noi. Acesta era pentru noi climatul din Fetea, iar n rarele ore de ragaz tineam pasul cu lectiile ce ar fi trebuit sa le audiem fiecare la Universitatea clujeana. De abia asteptam ocazia sa mergem la Fetea, unde ne simteam cu adevarat ca la noi acasa. Cu timpul Nenea i-a dat numele centrului nostru de aici "Facultatea de la Nicaierea", binenteles noi alegndu-l pe el decanul acestei facultati. Multe am avut de nvatat de la acest decan al nostru precum si de la camarazii nostri mai vrstnici ce se perindau n acea perioada prin codrul Fetea. Si trebuie sa recunoastem ca Facultatea de la Nicaierea si-a meritat cu prisosinta numele de "Facultate", fiind pentru noi o adevarata scoala a caracterelor. Au fost si situatii cnd frecventarea sediului (casei) Facultatii era interzisa. Atunci ramneam cu totii n padurea din apropiere, asteptnd un semnal convenit cu Nenea ca pericolul a trecut deocamdata. n zilele nsorite si senine era o adevarata delectare sa ramnem n mici poienite din padure ; mai greu era iarna si n zilele cu ploaie. Oricum ar fi fost nsa timpul, noi ne simteam ca ntr-o adevarata vacanta: discutam, glumeam, citeam si toata lumea era a noastra. Inconvenientul era ca trebuia sa ne obisnuim sa vorbim ncet, sa facem mereu de paza, ca sa nu fim surprinsi sau sa ne ntlnim cu persoane nedorite. Daca uneori ramneam si noaptea n mijlocul padurii, paza era ntarita, ciulind urechile n toate directiile. Ajunsesem sa putem surprinde si deosebi orice zgomot, din orice directie si de la distante ce ne asigurau o retragere fara nici un pericol. La marginea padurii, ntr-un loc bine ales, o asteptam de multe ori pe Ana, sora mai mica a lui nenea Zaharia, care locuia n Noul Sasesc. Era cu putin mai n vrsta dect noi, dar mult mai matura, mai curajoasa si de o bunatate rar ntlnita. Ea venea la noi ca sa ne aduca mncare calda. Profita de obiceiul din sat de a duce boii la pasune si cu acest pretext Ana pleca din sat dis-de-dimineata, nca ntuneric fiind, cu caruta cu boi nspre locul unde trebuia sa ne ntlnim. Cnd o auzeam ndemnnd boii "hai boulean, hais boulean ", noi alergam spre caruta ca niste copii ce-si asteapta parintii venind de la trg cu daruri. Deveneam nerabdatori sa vedem ce ne-a adus de mncare, dar mai ales sa ne spuna vesti bune din sat sau din regiune. Ana dejuga boii si apoi descarca desaga cu mncare. Bucurosi ne asezam cu totii n jurul mncarii calde, iar placintele calde umplute cu urda - specialitatea casei - nu le vom uita niciodata. Si n timp ce noi mncam cu pofta, Ana ne povestea despre ce mai e nou prin lume si ne transmitea informatii primite de la Centru prin punctul de legatura din Noul Sasesc. ntlnirea noastra dura putin, att ct sa terminam de mncat, apoi Ana si punea vasele n desagi, le ascundea bine n caruta si pleca sa pasca boii n alta parte a hotarului. Noi ne retrageam n liniste iarasi n padure, la locurile alese si bine asigurate de noi, gndindu-ne la sacrificiile si riscul ce si-l asumase Ana de a ne aproviziona. Toti o iubeam pentru bunatatea si caldura ei sufleteasca . Astazi Ana nu mai e printre noi; a plecat pe celalalt tarm, lasndu-ne amintirea ei ce nu se va putea sterge niciodata din sufletele celor ce au cunoscut-o n acea perioada n Codrul Fetea. De la o vreme am observat cum pe nenea Zaharia l framnta ceva ce noi nu reuseam sa aflam. n cele din urma Nenea si-a deschis sufletul si ne-a spus o vorba despre grija parinteasca fata de cei trei copii, toti nscrisi de acum la scoala n primele clase; si cum toamna deja venise, acesti scolari ar fi trebuit sa fie dusi la bunicii lor din Noul Sasesc pentru a frecventa de-acolo scoala. Cum Nenea si dadea bine seama ca acesti copii n-ar putea fi n stare sa pastreze secretul despre tot ce vedeau ca se petrece n casa lor din Fetea, a hotart ca n acel an scolar acesti trei copii sa ntrerupa cursurile si sa ramna izolati n Fetea. A ales aceasta solutie convins ca e mai sigura dect aceea de a interzice copiilor sa nu discute cu nimeni despre "Studentii de la Facultatea de la Nicaierea". Ne-am oferit sa-i scolarizam noi n particular, nsa Nenea s-a opus, motivnd n fata copiilor ca "asa a hotart tata, ca e mai bine sa ramna acasa n acest an." Binenteles ca noi totusi ne-am ocupat de instruirea copiilor si suntem convinsi ca au cstigat mai multe cunostinte n raport cu colegii lor ce au frecventat scoala n acel an. Toti i ndrageam pe acesti trei frati, iar ei nu de putine ori ne-au marturisit n taina ca stiu ce se petrece n casa lor si n jur, dar ca "nici pasarea nu trebuie sa afle secretele noastre." Si le simteam bucuria lor de a ne marturisi secretul, ei parca plutind n al noualea cer. mi amintesc cum odata Zaharia III, baiatul cel mai 13 din 120

mare, mi-a marturisit cum fara sa vrea a gasit pe patul din "casa de dinainte tot un rnd de perine si un rnd de arme, si iar un rnd de perine si un rnd de pistoale, tot asa pna-n grinda." La sfrsitul anului scolar Nenea, nduplecat de insistentele noastre, i-a luat pe cei trei scolari n caruta si i-a dus la scoala din Noul Sasesc, unde nvatatorul i-a examinat si i-a promovat n clasele urmatoare. Si viata din Fetea si continua cursul, care pentru noi devenise ceva normal, ducnd mai departe luptele de rezistenta anticomunista n regiunea Trnavelor. Un alt frate deal lui Nenea Zaharia, Nicolae, urma si el cursurile de la facultatea cu decanatul n casa lui Nenea. mi amintesc bine de ultima noastra ntlnire, ntr-o situatie foarte trista. n vara anului 1948, ma dusesem la Agnita ntr-o zi de trg ca sa-l ntlnesc pe Nenea Zaharia sa-i transmit unele informatii n legatura cu noul val de arestari ce ncepuse dupa 15 mai 1948. Eram aproape sigura ca Nenea va cobor cu caruta cu caii la Agnita ca sa vnda cas si brnza si sa cumpere cele necesare gospodariei. Dar zadarnic l-am cautat pe Nenea Zaharia peste tot, ca n acea zi el nu mai coborse la trg. Eram deci obligata sa ma furisez pna sus la Fetea ca sa aflu vesti despre cei de acolo. Cnd sa ies din piata, apare n fata mea Nicolae cu parul ravasit, cu fata plina de vnatai, tumefiata, aproape de nerecunoscut, abia tinndu-se pe picioare, ntre doi agenti de politie care l tineau fiecare de cte o mna. Probabil ca acesti agenti l cautau si pe Nenea, dar cu alte intentii diabolice. Bunul Dumnezeu ne-a dat n acel moment puterea necesara ca nici Nicolae si nici eu sa nu schitam nici cel mai mic gest care sa ne schimbe expresia fetei. Am trecut unul pe lnga altul ca doi straini. Agentii m-au privit totusi cu insistenta, cu suspiciune profesionala, dar n-au lasat prada din mna ca sa ma legitimeze. Oricum, posedam acte de identitate si alibiul mi era bine pus la punct. De atunci nu l-am mai vazut pe Nicolae, ramnndu-mi n minte doar aceasta ultima imagine a sa, de om la limita puterilor fizice, dar nenfrnt. Cu durere n suflet am luat drumul spre Fetea, loc att de ndragit si de bine cunoscut de mine. Puteam ajunge aici pe orice drum, chiar si pe ntuneric. Ma grabeam sa ajung la Nenea naintea politistilor. La apropierea de casa m-a ntmpinat Iancu, al doilea copil al familiei, strignd de bucurie ct l tineau corzile vocale : "Haideti ca a venit domnisoara ! " n graba mare au iesit din casa Nenea Zaharia si Matusa Cornelia, ne-am mbratisat cu lacrimi de bucurie cu totii, apoi intrnd n casa, am stat de vorba pe ndelete, anuntndu-i chiar de la nceput despre ntlnirea din Agnita cu Nicolae. Ei mi-au spus ca agentii de politie trecusera deja prin Fetea, le facusera obisnuita perchezitie, dar ca deocamdata n-au gasit nimic compromitator. Din Fetea, pe carari bine stiute de noi, am reusit sa ma strecor pna n Noul Sasesc, s-o ntlnesc pe Ana, cu ntreaga ei familie Zaharia Ursu I. Acolo l-am ntlnit si pe Marian, unul din acesti minunati opt frati ai acestei familii, ce de acum nainte va fi greu ncercata de regimul ateo - comunist prin slugoii sai, elemente tiganesti si alti netrebnici din comuna. Marian era de vrsta noastra. Era dotat cu mult simt practic, priceput n ale comertului si al aprovizionarii cu de toate. Aceasta ultima calitate a sa ne-a fost de mare folos si noua tuturor celor ce am frecventat Facultatea de la Nicaierea. Pe drept cuvnt, trebuie sa o spunem si sa o recunoastem ca tot ceea ce nu reuseam noi, reusea el sa duca la bun sfrsit. Avea multe legaturi, nu numai pe Trnave, ci n toata tara, datorita talentului sau de a cultiva prietenia. Mostenise din plin din zestrea familiei de a fi bun si sincer, saritor la nevoie pentru oricine, calitati ce l-au ajutat sa scape mai usor de supravegherea si urmarirea copoilor politisti. Se mai ntmpla uneori sa ne dea emotii, caci datorita attor relatii nu reusea ntotdeauna sa ajunga punctual la ntlniri . Aparea nsa ntotdeauna si motivarile sale ne linisteau. n ziua urmatoare Marian ne-a nsotit pna la gara Danes, strabatnd pna acolo alte trei comune ( Rondilea, Laslea si Danes ), un drum de circa 25 km. Dupa o viata de zbucium si o boala necrutatoare, Marian a trecut si el de timpuriu n lumea celor drepti. Dumnezeu sa-l odihneasca n pace! Si acum a venit timpul sa vorbesc despre cel mai tnar student de la Facultatea de la Nicaierea. Acesta a fost Ghita Broscateanu. Noi toti i ziceam Pruncu. Era de loc din Blaj, locuinta sa parinteasca fiind prima casa dupa podul ce leaga Blajul de catunul Veza (azi cartier marginas al acestui oras ). Era un tip mai scund, dar cu o musculatura bine dezvoltata, ceea ce i dadea o forta si o rezistenta deosebita. Ochii-i pareau ca seninul cerului, iar parul ca de aur. A facut parte din Fratiile de Cruce ale Blajului, ceea ce ia adus o condamnare de mic copil pe timpul lui Antonescu. Era devotat cu trup si suflet Legiunii, gata oricnd de sacrificiul suprem si era tare bucuros si mndru ca se afla alaturi de noi. mi amintesc de o noapte ntunecata si trista: ne aflam amndoi ntr-o caruta n care 14 din 120

transportam arme si munitii la adaposturile noastre de la Fetea. ntruct trebuia sa evitam drumul obisnuit pe sosea pentru a nu ne ntlni cu patrule de jandarmi, ne-am angajat pe un drumeag de lnga o vale cu salcii. La un moment dat a nceput o ploaie strasnica. Am acoperit ncarcatura cu tot ce aveam la ndemna pentru a nu patrunde ploaia la arme si munitii. Tunetele si fulgerele care luminau ca ziua s-au ntetit, iar boii s-au speriat, nct de-abia i-a mai putut tine Pruncu pe loc. Aveam n fata un spectacol feeric. Doar la ctiva metri de noi un traznet a lovit o salcie care s-a aprins si apoi s-a carbonizat. De abia atunci ne-am dat seama din ce mare pericol am scapat, fiind n apropierea materialelor metalice, n preajma salciilor si a apei. ncet, ncet furtuna s-a potolit si noi am ajuns cu bine acasa la Facultate, multumind lui Dumnezeu ca ne-a mai salvat nca o data de la moarte. Dar se vede ca totusi ncercarile grele nu l-au ocolit pe Pruncu. ntr-o noapte, cnd facea de planton n padure la "buncare", el a auzit niste strigate de ajutor. Era tot o noapte fara luna si fara stele, iar n padure domnea un ntuneric bezna. Sufletul sau nu putea ramne indiferent. A trezit imediat pe camaradul ce urma sa-i ia locul de planton, spunndu-i ce se ntmpla, ndreptndu-se apoi spre locul de unde se auzeau chemarile de ajutor. Toti ne-am trezit, dar n zadar am ncercat sa-l convingem sa nu se ndeparteze de adapostul nostru pna ce nu vom gasi o lanterna care sa-i lumineze cararea ntr-acolo. El a motivat ca nu poate pierde timpul, ca si asa va ajunge trziu ca sa dea ajutor celui n primejdie, asa ca a pornit singur prin ntuneric. Ca un nger pazitor, din urma l-a ajuns Ion Golea cu o lanterna, nsa a fost deja prea trziu. Pistolul mitraliera pe care l purta Pruncu fiind ncarcat, la o trecere peste o buturuga Pruncu a cazut, iar arma nefiind asigurata, i s-a descarcat n axila dreapta, lezndu-i plexul brahial si producndu-i o hemoragie grava. Ion Golea, student medicinist, fiind foarte aproape de el, la auzul mpuscaturii i-a sarit n ajutor si fara a pierde prea mult timp, i-a si facut un pansament improvizat, care i-a fost salvator pna a ajunge la spital. L-am scos din padure pna la un loc unde s-a putut apropia de Nenea cu caruta cu cai si n miez de noapte, mpreuna cu Nicolae, l-au transportat ct au rezistat caii de repede, la spitalul din Sighisoara. Ranitul avnd asupra sa acte n buna regula (binenteles, false ) a fost retinut la sectia chirurgie, unde i s-a extras glontul din brat, oprindu-i-se si hemoragia. Nenea si cu Nicolae au declarat ca l-au gasit din ntmplare lesinat pe marginea drumului. Au disparut apoi repede amndoi de la serviciul de garda al spitalului de teama de a nu fi identificati. Binenteles ca a doua zi un medic al spitalului, bun camarad, l-a luat sub ocrotirea sa, ajutndu-l n tot ce a avut nevoie pe timpul spitalizarii. Dar cu tot tratamentul si ngrijirile medicale de specialitate, Pruncu a ramas cu mna dreapta paralizata. Nu si-a pierdut nsa nici veselia tinereasca si nici speranta n reusita luptei noastre. A ramas n continuare cu noi acelasi bun camarad, blnd si gata de orice sacrificiu. Stiu ca n vara anului 1948 a fost arestat si torturat de Securitatea din Blaj, renumita n crime si bestialitati. Cu mult drag mi-aduc aminte si de Pop Cornel (Puiu), student medicinist la Cluj, transferat acum si el la Facultatea de la Nicaierea. Fiu de preot grecocatolic din comuna Lopadia de lnga Aiud, a primit nca din familie o educatie aleasa crestinnationalista, pe care usor s-a altoit cea din Fratiile de Cruce din Blaj, continuata ca elev n nchisoarea Alba-Iulia si Aiud n timpul regimului lui Antonescu. De statura potrivita, cu o fata maturizata prematur, serios, vorbea mai putin dect noi, iar cnd rdea, era o adevarata sarbatoare. Avea un suflet mare si bun. El si-a nchinat toata viata Legiunii. Toti l iubeau si-l respectau. Ni se parea ca dintre noi toti el este cel mai aproape de Dumnezeu. Cred ca nu greseam considerndu-l un viitor element al elitei noastre legionare. Era prezent ntotdeauna acolo unde era mai mare primejdia si nevoia. Uneori l surprindeam foarte obosit. mi aduc aminte cum ntr-o noapte n primavara anului 1945, pe Trnave sedeam amndoi pe marginea unui drum ce ducea la Fetea, asteptnd o caruta cu provizii de alimente si armament. M-a rugat sa ramn eu de veghe, ca el este att de restant cu dormitul si att de obosit nct trebuie sa atipeasca macar cteva clipe, dupa care e convins ca se va trezi mai refacut. L-am lasat vreun sfert de ora sa doarma, apoi l-am trezit si am pornit mpreuna la drum. Atunci l-am surprins cum mergea dormind, eu fiind nevoita sa-l trezesc mereu, caci numai el l cunostea pe cel ce trebuia sa vina cu caruta la ntlnire. Am mai avut apoi si alte ocazii sa-l vad obosit frnt, dar si sa-i constat ndrjirea cu care persevera n ndeplinirea misiunii noastre. Altadata eram tot pe aproape de casa lui Nenea un grup mai mare, si toti ne uitam n urma lui cum reusea sa mearga dormind. Pna n 1948 a fost student medicinist n Centrul Studentesc Legionar Ion Mota din 15 din 120

Cluj. Dupa 15 mai, data arestarilor masive printre studenti, ne-am mai rentlnit ca "fugari" la Cluj, Arad, Turda si Bucuresti. Ramasese acelasi bun si devotat camarad, prezent n aceasta noua prigoana dezlantuita de dusmanii lipsiti de neam si Dumnezeu mpotriva celor mai buni fii ai neamului romnesc. Oriunde era nevoie de sacrificiu si jertfa, se angaja si acum pna la epuizarea fortelor sale fizice, fara calcule si fara rezerve. A detinut functiuni de conducere n Fratiile de Cruce din Ardeal, facndu-si pe deplin datoria oricnd si oriunde. l caracteriza si l ajuta n lupta o vointa de fier, o nemarginita credinta n Dumnezeu si o dragoste deplina fata de Legiune si camarazii sai. Dupa arestarea sa a ajuns n nchisoarea iad de la Pitesti. Calaii si tortionarii de aici au pus din primul moment ochii pe el. Sentinta i-a fost hotarta. Trebuia exterminat, dar nu oricum, ci prin metode NKVD-isto-securiste, de la care nu mai exista scapare cu viata. Si astfel, dupa ce i-au zdrobit firavul trup, i-au distrus si sufletul, i-au paralizat constiinta si i-au spalat creierul. Au reusit sa-l transforme ntr-un robot al raului. Binenteles ca drumul de la drzenia si nenfricarea sa si pna la capatul Golgotei a fost foarte lung si greu, dar n final au reusit sa-l nimiceasca pe deplin, pe el, unul dintre cei mai buni dintre noi. Si ca sa dispara pentru totdeauna o marturie nca vie, l-au condamnat la moarte si l-au executat la Jilava alaturi de criminalii de la Pitesti. Acum este prea trziu, cnd adevarul ncepe sa iasa la iveala, ca nu el trebuia sa fie condamnat la moarte, ci generalul NKVD Nicolski mpreuna cu toti consilierii sai straini de neamul romnesc, ei care au ordonat si au savrsit infernul de la Pitesti. Noi toti camarazii care l-am cunoscut pe Puiu, i pastram n suflete chipul sau de luptator ce a pasit n scurta sa viata alaturi de noi. Dincolo de mormntul sau necunoscut de nimeni, rugam pe bunul Dumnezeu sa-l odihneasca n pace. Un alt camarad al Centrului de Rezistenta din Fetea a fost nvatatorul Popescu Ioan (Pufi), din comuna Jidvei, de pe Trnava Mica. Crescut si educat si el n Fratiile de Cruce din Blaj, facea parte dintre elevii care au facut puscarie nca de pe timpul regimului lui Antonescu. Era de statura mijlocie, bine legat, blond, cu ochii verzi. Singurul scop al vietii sale era sa-si slujeasca Neamul si Legiunea. Deosebit de curajos, nenfricat, cu o mare putere de daruire si dragoste pentru camarazii sai, starile de veselie si buna dispozitie se mpleteau cu cele meditative. Iubea mult copiii, un adevarat nvatator prin har si vocatie. Trasatura sa esentiala de caracter i era modestia. Dupa terminarea Scolii Normale din Blaj, se nscrisese ca student la Drept. Facuse aceasta alegere mai mult pentru a-si completa cunostintele, caci nu concepea sa-si paraseasca datoria de dascal. A cutreierat si el mpreuna cu noi drumurile de pe Trnave, am petrecut zile si nopti ascunsi prin padure si s-a bucurat si el de spiritualitatea decanului nostru de la Facultatea de Nicaieri. Plin de initiative, se gasea ntotdeauna n primele rnduri ale luptei noastre. Dupa 15 mai 1948 a ajuns fugar n Bucuresti, unde, pna la arestare, a dat dovada de aceeasi drzenie si daruire. n nchisoarea Aiud, unde a fost expus exterminarii alaturi de elementele de elita ale neamului romnesc, a avut aceiasi tinuta drza si demna, protestnd de mai multe ori prin greva foamei mpotriva tratamentului bestial la care au fost supusi detinutii politici aici. Ne rugam lui Dumnezeu pentru odihna sufletului sau bun! Pe legionarul Ionel Cristea, ( Patrut ), rentors parasutat din Germania n toamna anului 1944 n fruntea unei unitati din Armata Nationala, care s-a raspndit aproape pe tot teritoriul tarii, l-am cunoscut tot la Centrul de rezistenta din Fetea. nainte de a pleca n exil n Germania, n 1941, el a condus Fratiile de Cruce din Blaj. Cei ce au avut norocul sa lucreze cu el n Fratiile de Cruce, nu-l vor uita niciodata pe "seful" lor care ntruchipa toate calitatile de sef: bun organizator, cu mult tact pedagogic si plin de dragoste camaradereasca. Pe noi ne domina prin gndirea sa matura si nfatisarea sa de luptator calit n batalii legionare. Fratii de cruce pregatiti de el au avut un model reusit de urmat si binenteles ca nu s-au dezis, Fratiile de Cruce din Blaj fiind cele care au dat elemente de elita n Miscarea Legionara. n jurul sau simteam ntotdeauna dragoste camaradereasca, dar si respectul ce-l datoram noi toti acestui caracter integru, cu suflet mare, credinta tare si un curaj deosebit. Vorba lui era ntotdeauna bine gndita, cumpatata, cinstita si plina de demnitate. Locul sau n elita legionara era pe deplin meritat. Avea metode si un deosebit simt psihologic care l ajuta sa se apropie de fiecare camarad n parte, avnd mereu n obiectiv salvarea cinstei si demnitatii legionare. Dar a avut o soarta nenduratoare, un destin ce nu-l putem ntelege si greu putem sa-l acceptam, cu att mai putin atunci cnd am aflat vestea mortii sale la Medias, n vara anului 1945, la vrsta de numai 28 ani. A fost rapit brutal, pe neasteptate dintre noi. Probabil ca organismul sau supus la attea 16 din 120

ncercari si privatiuni. att n tara ct si n lagarele din Germania, nu a mai avut puterea de a se apara de o tuberculoza galopanta, desi a beneficiat de un tratament de specialitate, att ct se putea atunci n acea conjunctura nefavorabila noua. Pe crucea sa din cimitirul din Medias exista o inscriptie care spune doar att: "Ing. Tudor", caci a trebuit sa-l nmormntam cu actele din clandestinitate. A fost pentru noi toti atunci un moment de grea ncercare, de jale si de durere greu stapnita si toti l-am plns si l-am jelit ca pe fratele nostru cel mai mare si cel mai bun. Att am putut face atunci pentru el. Camarazii blajeni supravietuitori, care au pierdut pe cel care le-a daltuit caracterul si i-a convins ca scopul nostru nu este viata, ci nvierea Neamului, vor sti ce au de facut n viitor ca sa asigure trairea si dainuirea fiintei spirituale a acestui erou al neamului romnesc. Ct vom trai l vom purta n inimile noastre si-i vom datora vesnica recunostinta. Cnd ne aducem aminte acum de Central de rezistenta anticomunista din Fetea, ne apare n prim plan, n flancul din dreapta, figura de student haiduc a medicinistului Ioan Golea. El a pus bazele depozitelor de armament si alimente din Fetea, lund parte la toate actiunile de aici. A fost aproape nelipsit mai bine de un an din padurile Fetei, coordonnd si ndeplinind aici ndrumarile de la grupurile de comanda pe tara. Si cred ca a fost singurul care a avut frecventa completa, nelipsind de la nici un curs al Facultatii de Medicina. Era un baiat drz, curajos, luptator de elita, patruns pna n ultima sa fibra de dragostea de Neam si Tara. n plus era dublat de o sensibilitate care reusea sa emotioneze pna la lacrimi cnd descria sau povestea scene de vitejie din trecutul legionar. Sunt convinsa ca ntre timp a si ncercat sa scrie cte ceva din vibrarea corzilor sale sufletesti. Citea mult si cu placere. De Nenea Zaharia, decanul nostru, se simtea foarte legat sufleteste. i sorbea vorbele si n lipsa lui Nenea ni le reproducea cu mult talent. Era foarte activ, bun gospodar, avnd la ndemna solutii la orice situatii. Nenea i spunea "neastmparatul". Repede saritor n ajutor la oricine si oricnd. n timpul cnd eram n casa la Nenea, ti era mai mare dragul sa-l auzi pe Nelu cntnd, mai ales doine de pe Trnave. Stia multe cntece, iar cu cele legionare si ncheia ntotdeauna repertoriul. Stia pe de rost multe poezii ale poetilor nostri clasici, iar pentru Goga si Cosbuc avea un adevarat cult. Cu firea lui plina de energie ajungea uneori n conflict cu tatal lui Nenea, cu Zaharia I, din Noul Sasesc, care tocmai fiindca l iubea foarte mult, si permitea sa-l mai si mustre parinteste, ca pe proprii sai copii. Nenea Zaharia din Fetea, care cred ca a tinut la Nelu cel mai mult dintre noi toti, i lua ntotdeauna apararea n astfel de mprejurari si cu umorul sau caracteristic reusea sa transforme o nfrngere n biruinta. n padure Nelu ne ntretinea cu povestile lui, din care nu puteau lipsi snoavele lui Nenea. mi amintesc cum n primavara anului 1945 stateam toti ntr-o noapte pregatiti pentru aterizarea unui avion. Din timpul zilei pregatisem materialele si lemnele de foc pentru semnalizare, pe un platou, la o distanta destul de ndepartata de casa lui Nenea. Timp de doua saptamni, ziua ramneam n padure, iar noaptea ieseam si faceam de straja n aceasta poienita, asteptnd avionul, cursa care ntre timp a fost contramandata din motive de ordin politico -militar. Dupa ce am reusit sa refacem legatura prin radio cu Armata Nationala, ne-am rentors la poiana noastra din Bergheroaia, n apropierea adaposturilor construite de noi. La nceputul anului 1946 Nelu Golea si-a reluat cursurile la Facultatea de Medicina din Cluj. Aici ne-am rentlnit aproape toti cti frecventasem anul scolar universitar 1944/45 la Facultatea de la Nicaierea. n Centrul Universitar legionar Cluj stiu ca Nelu Golea a avut functia de raspundere, fiind un colaborator apropiat al Comandamentului legionar din Ardeal. Cnd l ntlneam, era numai voie buna, plin de dragoste camaradereasca, ceea ce l facea ndragit de noi toti. Desi vremurile erau grele, iar pentru noi ca studenti legionari si mai grele, consecintele pierderii razboiului simtindu-le din plin, plus si anul de saracie generala datorita secetei din Moldova, totusi acea perioada, pna la 15 Mai 1948, ramne pentru generatia noastra cea mai frumoasa perioada din viata studenteasca, cu cele mai frumoase amintiri de adevarata camaraderie si ajutor reciproc legionar. Nelu avea foarte multi prieteni la Cluj, cu legaturi n toate paturile sociale, iar colegii sai de an de Facultate l iubeau si-l respectau, caci prin tinuta si comportamentul sau el reprezenta cu adevarat studentul legionar din acea perioada. Din Cluj Nelu Golea ori de cte ori avea ocazie si clipa de ragaz, facea cte un drum spre Fetea, unde lasase o parte din sufletul sau, din viata sa de legionar. Rentlnirile lui cu familia lui Nenea Zaharia erau prilejuri de adevarata sarbatoare. Dupa 15 Mai 1948, a ramas si el n ilegalitate, "fugar" prin Ardeal. Cnd ne-am despartit pentru ultima data, el a luat-o nspre Sibiu, iar eu spre 17 din 120

Alba Iulia. Dupa o lupta cu politistii din Sibiu, care ncercuisera casa n care se afla mpreuna cu alti ctiva colegi medicinisti si buni camarazi, a scapat totusi nevatamat, fiind nevoit sa ia calea exilului. Numai el stie prin ce pericole a trecut si ct de grea i-o fi fost viata printre straini. N-a ramas nsa mult n Apus dincolo de Cortina de Fier, caci n 1951, cu o echipa de camarazi la fel de viteji, printre care si bunul sau prieten Mircea Samoila, au revenit n tara parasutati chiar n Codrul Fetea, pe care amndoi l ndragisera att de mult si-l cunosteau foarte bine. Doreau sa continue lupta de rezistenta anticomunista acasa, pe pamntul romnesc. Si a fost aceasta lupta a lor foarte grea, pna la jertfa suprema, lupta pe care istoria neamului din aceasta perioada va trebui sa o scrie cu litere mari pentru generatiile viitoare, de la care li se cuvine respect si recunostinta. Lupta lor a durat pna n toamna anului 1953, cnd, probabil prin aceiasi mrsava tradare cuibarita n creiere bolnave si suflete vndute ale unor renegati ai neamului nostru, aceasta lupta a fost ntrerupta prin arestarea unui numar mai mare de legionari si alti romni si oameni de bine ce au ajutat. Toti au fost arestati si supusi la crime inimaginabile n beciurile Securitatii din tara. Justitia tradatoare, pusa n slujba dusmanilor si a strainilor de neam, i-a condamnat la moarte si i-a executat la Jilava. Mormintele lor au ramas necunoscute, dar sufletele lor sunt n cer alaturi de ale celorlalti eroi si martiri ai neamului si ai Miscarii Legionare. Dumnezeu sa-l odihneasca si pe Nelu n pace si sa-i dea linistea de care att de putin a avut parte n cei 30 de ani ai vietii sale pe pamnt. Alaturi de Ion Golea trebuie sa ni-l amintim si pe Ion Samoila, zis Mircea, din comuna Ighisul Vechi, comuna curat romneasca, situata la marginea codrului Fetea. Mircea era putin mai n vrsta dect noi. O buna parte din viata sa si-o petrecuse pna atunci n lagare si-n nchisori alaturi de elita legionara. n vara anului 1945 a evadat de la colonia de munca Galda de Jos a nchisorii Aiud si si-a gasit loc de refugiu si siguranta la Fetea. Era nalt de statura, brunet, cu ochii foarte expresivi, cu niste sprncene bine arcuite, cu o fata ce trada drzenie si o hotarre caracteristica numai oamenilor integri si nenfricati. Viata lui se confunda cu viata Legiunii. Traia pentru a o servi. Era ager la minte, abil si reusea sa se descurce cu bine si n cele mai grele situatii. si iubea camarazii, i stima si-i ocrotea. Avea un suflet mare si bun, sensibil, care uneori l punea n conflict cu disciplina nteleasa de noi. Dupa plecarea din Fetea, si-a stabilit domiciliul la grupul legionar de la Rastolita -Mures. S-a angajat cu acte false la fabrica de tanin de aici. A ajuns unul din componentii de baza ai centrului de rezistenta anticomunista de aici. n 1948, organele de represiune ale comunistilor l surprind acolo, dar el reuseste sa-i dezarmeze si sa se retraga n padurile din acei munti mpreuna cu alti trei camarazi la fel de viteji. La scurt timp reuseste si el sa treaca frontiera si sa ia calea exilului spre Apus. Nu ramne nici el prea mult linistit n exil, caci n 1951 se rentoarce n tara mpreuna cu Nelu Golea, parasutati amndoi n Codrul Fetea, pe care amndoi l ndragisera att de mult. Pna n toamna anului 1953 a activat n regiunea Brasovului, reorganiznd reteaua de lupta anticomunista din Ardeal. A fost arestat mpreuna cu unii dintre cei mai buni camarazi care reusisera sa scape pna atunci de chinurile si bataile securistilor si a calailor din nchisorile comuniste. Justitia aservita regimului l-a condamnat la moarte si a fost executat si el la Jilava n luna noiembrie 1953. Nici el nu a avut parte de mormnt, nsa jertfa lui pentru Neam si Biserica lui Hristos va ramne pentru totdeauna nscrisa n istoria neamului nostru. Dumnezeu sa-l odihneasca n pace! Mi-a ramas ntiparita adnc n minte si n suflet imaginea acestui "muschetar romn", care a mers neabatut pe drumul Legiunii pna la sacrificiul suprem, nedorind altceva de la viata dect Biruinta Legiunii, a neamului romnesc, a binelui contra raului ce s-a abatut prin comunismul sovietic ca sa ne distruga. El sia petrecut tineretea n lagare, n nchisori si n ilegalitate. Numai copilaria traita pe dealurile Trnavelor, n vecinatatea codrului Fetea, i-a oferit un strop de libertate. Doar atunci, copil fiind, a putut sa se simta liber, dupa voia lui. Apoi el a oferit Patriei ceea ce a avut mai scump pe lume, propria viata, convins ca ea poate fi o caramida la temelia unei tari "ca soarele sfnt de pe cer" Un alt candidat la admitere la Facultatea de la Nicaierea a fost studentul Gheorghiu (Pustiul). A evadat odata cu Samoila, de la nchisoarea Aiud. Ambii s-au ndreptat spre Codrul Fetea ca niste haiduci de alta data, convinsi ca aici vor gasi cel mai bun si mai sigur adapost pentru ei. El era de loc din Constanta, fusese student la Politehnica din Bucuresti, iar n urma evenimentelor din ianuarie 1941, a fost arestat, condamnat si ncarcerat la Aiud. Era de statura potrivita, cu parul saten deschis, ochii caprui, mereu vesel, plin de viata si de dor. S-a acomodat 18 din 120

mai greu cu regimul nostru de viata din padurea Fetea. i venea greu sa se reobisnuiasca sa mannce cu cutit si furculita dupa perioada petrecuta la Aiud unde se folosea numai lingura. Pustiul iubea mult copiii lui Nenea, cu care s-ar fi jucat ziua ntreaga, ncercnd adesea sa-i obisnuiasca si cu situatii bruste, neprevazute. Era devotat Legiunii si era gata oricnd de jertfa suprema, straduindu-se sa-si asigure un echilibru sufletesc, o armonie interioara. Nu s-a despartit de Samoila, l-a nsotit la Rastolita - Mures. Cu acte false a fost si el angajat la aceeasi ntreprindere pe un post de carutas. n vara anului 1948, plecnd cu o misiune la Trgu-Mures, a fost arestat si mpuscat fara sa fi fost judecat, procedeu folosit n acea vreme de catre organele de represiune comuniste. O soarta trista, o crima de neiertat fata de un tnar cu un suflet curat ca lacrima, om de omenie, angajat cu tot elanul tineretii lui n lupta mpotriva comunistilor tradatori de Neam si Tara. Dintre legionarii care s-au ntors din Germania, unul care a gasit ajutor la Fetea a fost Ion Marusca, (zis Sarpele). El era cel mai nalt din grupul nostru, brunet, cu o fata cu trasaturi armonioase, cu ochii ca de vultur, patrunzatori, curajos peste masura, o vointa de fier, cu o prezenta de spirit ce friza uneori tupeul, calitate pe care i-am considerat-o absolut necesara, caci el era radio - telegrafistul nostru. Dublat de o forta fizica herculeana, purta ntr-o mna, ca pe o servieta, ambalajul ce ascundea si camufla bine aparatul de radio emisie - receptie, care avea o greutate de vreo 15 kg. Dadea impresia ca ar avea n mna o usoara servieta de diplomat cu acte de valoare. mi amintesc cum ntr-o noapte, trebuind sa schimbam locul de emisie al aparatului TFF, l-am nsotit mai multi camarazi care eram gata sa aparam acest aparat cu orice pret pentru ca ne era absolut necesar. n drumul nostru am observat apropiindu-se de noi o patrula de jandarmi. Cum o parte dintre noi nu eram nici cu actele de identitate prea n regula, Marusca a dispus ca numai doi dintre noi sa ramna n caruta, iar ceilalti sa coboare si sa mearga pe lnga caruta cntnd si fara grija. Cnd jandarmii au ajuns n dreptul nostru, ne-au oprit, iar noi am nceput sa cntam si sa glumim. Am simulat astfel ca suntem foarte bine dispusi, ca ne ntoarcem de la o petrecere colegiala. Jandarmii au fost convinsi ca asa stau lucrurile si ne-au rugat sa facem mai putina galagie pentru ca e noapte si sa nu trezim lumea care doarme si astfel au renuntat de a ne mai legitima si de a controla ce transportam n caruta. Altadata, urmarit de armata care nconjurase doua sate pentru a depista persoane si locul de unde se faceau emisiuni TFF, el si-a luat aparatul la brat, a iesit n sosea, a oprit chiar unul din camioanele cu militari dintre cei ce-l urmareau tocmai pe el, si pe un ton poruncitor le-a cerut sa-l duca imediat pna la Sfatul comunal din satul vecin. Militarii l-au poftit n cabina soferului si s-au scuzat ca nu pot sa-l duca chiar pna la sfatul comunal pentru ca ei sunt n misiune speciala si trebuie sa urmeze un alt drum. Marusca li s-a prezentat ca activist de partid, cstignd astfel ncrederea militarilor, care i-au si spus pe cine cauta n comunele care erau ncercuite. La despartire, Marusca le-a multumit pentru transport, convenind cu ei ca "reactiunea trebuie sa fie distrusa". si asa, n mod aproape incredibil, si-a mai salvat nca odata att viata ct si miraculosul aparat. Ne-am revazut pentru ultima oara ntro clinica din Cluj, unde eram internata ca sa-mi refac sanatatea. Surpriza mi-a fost cu att mai mare cu ct de aceasta data aveam n fata pe teologul Marusca cumintit, dar parca arata mai falnic n vesmntul preotesc. Devenise de acum un stralucit student teolog, ceea ce confirma ca numai situatiile exceptionale ne-au obligat sa punem mna pe arme. La scurt timp dupa aceea am aflat ca a fost arestat de Rusi si multa vreme nu s-a mai stiut nimic de el. A scapat nsa si de la NKVD cu bine, dar nu a mai putut scapa de arestarea securistilor romni, care odata ce l-au avut n mna, i-au aplicat un regim de exterminare si pna astazi nu avem o stire sigura despre soarta sa. Un alt coleg medicinist al lui Ion Golea care a frecventat si el cu regularitate Facultatea de la Nicaierea, a fost Axente Pacurariu. Pe lnga Facultatea de Medicina din Cluj, el frecventa si Facultatea de Litere si Filosofie, devenind astfel coleg si cu mine. n cele din urma a optat pentru Medicina si Teologie. De loc era din comuna Caves - Agnita, situata la una din intrarile n Codrul Fetea. Era un baiat blnd, tacut, dar cu o mare putere de munca, antrenat fiind si la muncile cmpului ca fiu de taran. Era gata oricnd pentru orice misiune, care putea ajunge pna la sacrificiul suprem. n vara anului 1948 a fost si el surprins mpreuna cu Ion Golea si cu alti camarazi ntr-o locuinta conspirativa din Sibiu. A fost o lupta ca n filme, studentii medicinisti reusind sa-i tina la distanta pe politisti. Toti fiind asediati, au reusit totusi sa scape din ncercuire datorita n primul rnd lui Ionel Golea care a reusit sa-l raneasca si sa-l 19 din 120

imobilizeze pe cel ce avusese curajul sa intre n camera n care erau adapostiti acesti camarazi. Pe Bubu Pintea, alt medicinist care luase parte la aceasta ncaierare, politistii l-au urmarit si l-au mpuscat n picior, nct usor l-au putut prinde. L-au dus la Blaj si fara nici o judecata l-au mpuscat pe malul Trnavei. La scurt timp dupa aceea a fost arestat si Axente Pacurariu. Stiu ca dupa aceasta prima arestare a reusit sa evadeze, nsa din nou a fost descoperit, arestat si mpuscat tot fara nici o judecata n curtea Securitatii din Sibiu. Relatnd acum ca o simpla marturie aceste incalificabile crime si bestialitati savrsite de securisti mpotriva tineretului romn ce nu avea alta vina dect aceea de a-si iubi Neamul si pe Dumnezeu, mpotriva carora se coalizase toata suflarea ateo -iudaico- comunista, ni se nfiora sufletele. Am lasat la urma amintirile si relatarile despre Serban Secu. El este cel care a stat si a ramas pentru noi toti ca cei mai bun dintre noi, n el concentrndu-se toata speranta noastra de viitor, fiind un legionar de mare elita. Era un luptator nenfricat, nzestrat cu o inteligenta sclipitoare, plin de dragoste si de daruire pentru Miscarea Legionara, deosebit de calduros si apropiat de noi toti; era mai interiorizat dect noi. S-a ntors si el n toamna anului 1944 din Germania. Avea un deosebit talent diplomatic, procednd cu multa grija n legaturile noastre cu restul populatiei. Era dublat de o cultura generala demna de invidiat. Dumnezeu l-a nzestrat cu toate calitatile de care are nevoie un adevarat conducator, att n vremuri de liniste ct si n cele de primejdie. si ntrerupsese studiile la Politehnica din Bucuresti n ianuarie 1941, cnd a luat calea exilului, dar n 1946, dupa intrarea n legalitate a legionarilor care s-au ntors din Germania, si-a completat si el studiile si si-a luat diploma de inginer. Arestarile din 1948 l-au obligat din nou sa intre n ilegalitate. Ne-am ntlnit n aceasta perioada de mai multe ori, eu fiind oarecum stabilita n judetul Alba, iar el prelund conducerea Miscarii Legionare dupa ce fusesera arestati Comandantii Patrascu, Chioreanu si Vica Negulescu. Serban Secu si stabilise domiciliul n Bucuresti, dar era mai mult pe drumuri, cnd la noi Ardeal, cnd la Iasi, cnd la Timisoara, ncercnd sa salveze ce se mai putea salva din calea uraganului comunist pustiitor dezlantuit cu atta furie si ura mpotriva elitei neamului romnesc. Cine oare va fi n stare sa nteleaga ce pierdere colosala si mai ales ireparabila a suferit Neamul romnesc prin exterminarea acestei elite, ncepnd de la elevi, studenti, si pna la cei cu parul albit, toti arznd de dragoste pentru Neam si Tara. Noi, cei ce-am supravietuit, ne straduim ca macar sa transmitem urmasilor nostri faptele de vitejie ale acestor suflete curate ca de crin, ca sa nu ramna sterse din istoria adevarata. Pe la Facultatea de la Nicaierea au mai trecut multi altii, care sper ca ma vor ntelege de ce nu i-am amintit aici cu numele. Si-au scaldat si ei privirile pe dealurile nsorite ale Trnavelor si au cutreierat si ei padurile din Fetea, poposind ca la o oaza la depozitele de armament si alimente din padurea Bergheroaia, asteptnd ca pe ziua de Pasti ziua izbavirii neamului din robia comunista. Dupa ctiva ani de la eliberarea mea din nchisoare, nu am mai putut rezista dorului de familia lui Nenea si riscnd orice, am plecat la Brasov unde am aflat ca s-a stabilit, dupa ce a fost obligat sa paraseasca Fetea, care i-a fost att de draga. Rentlnirea cu decanul nostru la Brasov mi-e imposibil sa o redau cu toata fidelitatea. Dupa ce ne-am secat de lacrimi, ne-am depanat mpreuna doar amintirile si am retrait intens trecutul nostru cu toate bucuriile, amaraciunile si tristetile lui. Nenea se simtea un om dezradacinat, ca si un brad pe care l furi din padure si-l aduci ca sa-l sadesti ntr-o curte pustie. La scurt timp dupa aceea am aflat ca a murit si Nenea si Lelea Cornelia. Dumnezeu sa-i numere cu dreptii pe acesti adevarati eroi ai neamului romnesc. Am amintit aici pe cei de care stiu ca nu mai sunt printre noi, care sunt adica acolo "unde sunt cei ce nu mai sunt". Sa nu-i uitam! Sa le pretuim cum se cuvine jertfa pentru Neam si credinta n Dumnezeu. Sa le urmam pilda n drumul spre mai bine att noi ct si urmasii nostri. Am pomenit aici doar pe cei executati, pe cei exterminati n nchisorile comuniste, pe cei cazuti n credinta legionara. Ei dorm sub glia strabuna fara cruci, fara slujbe de nmormntare, desi s-au scurs trei ani de la asa zisa eliberare a tarii din robia comunista. Trebuie sa fim lasati, daca nu noi, macar copii si nepotii nostri, ca sa-si ndeplineasca o datorie crestineasca fata de acesti eroi, caci ei sunt marturia sigura peste veacuri ca patria noastra nu s-a lasat calcata n picioare de catre cei fara - de - lege. ION TNASE 20 din 120

Ic Tnase de Filon Verca Extras din volumul "Pe meleaguri straine" La 31 octombrie s-au mplinit 35 de ani de la asasinarea lui Ica Tanase si a celor 12 camarazi ai lui. Simt ca o necesitate interioara evocarea momentelor care au dus la jertfa lor. n toamna lui 1948, evadnd pentru a doua oara de la Securitatea din Timisoara, dndu-mi seama, mai ales, dupa arestarea tuturor camarazilor mei, la 15 mai al aceluiasi an, ca nu voi mai putea lupta cu eficacitate mpotriva regimului comunist care stapnea destinul tarii, m-am gndit sa plec n Occident, ca emisar, unde, dupa guvernul romn de la Viena, mai ramasesera nca multi camarazi cu care sa pregatim o actiune de eliberare cu ajutorul lumii libere, care nu va lasa, credeam eu, ca Rusia Sovietica sa se instaureze pe jumatate din Europa. Dupa multe peripetii, n care mi-am riscat viata de mai multe ori, trecnd prin lagarul de la Kovacica, mina de amianta din Korlace, n Iugoslavia, fuga spre Grecia, prin frontul comunist grec care ocupa muntii, ce strajuiau Valea Vardarului, lagarul de la Lavrion, unde am fost imobilizat timp de un an si jumatate, ajung n sfrsit n Franta, la Paris, n primavara lui 1950. Aici l ntlnesc pe Dr. Mircea Musetescu, vechi camarad si pensionar al lagarului din Buchenwald. - De acum s-a terminat cu toate peripetiile, ma ntmpina el. Aici esti n lumea libera si vei putea sa te bucuri din plin de aceasta libertate... - Noi parca mai avem ceva de facut. Nu avem dreptul la odihna, i replic eu. Stiti bine, daca nu, va voi povesti eu tot ceea ce ndura fratii nostri. Multi au cazut n lupta, altii rezista n munti, iar altii zac din nou n temnite, asa cum au avut parte n cele doua domnii sngeroase, ca cea a lui Carol, care a stropit cu snge tot pamntul tarii si cea a lui Antonescu, care a ucis cu acelasi sadism sute, mii de camarazi. Noi nu putem sta acum cu bratele ncrucisate, bucurosi ca am scapat teferi, sa huzurim de placerile vietii, atunci cnd tara arde de atta prapad. ncet frate, sa nu crezi ca noi ne-am asezat pe odihna, reia el. Si ncepu sami mpartaseasca tot ceea ce au ntreprins pna acum. Dupa discursul lui Churchill de la Fulton, n Statele Unite n 1946, urmat de incidente multiple ntre aliatii de ieri, razboiul putea sa survina. O scnteie este de ajuns. Americanii si francezii au propus Miscarii Legionare sa creeze n tara o retea de rezistenta mpotriva comunismului. Ei vor ajuta Miscarea prin instruirea si nzestrarea cu echipament necesar grupele ce vor fi parasutate n tara, n eventualitatea unui conflict pentru a elibera tot estul Europei de bolsevism. Am fi avut o alta alternativa, sa refuzam, sa stam linistiti, sa nu mai riscam nimic, asteptnd ca altii sa ne elibereze tara, n timp ce noi sa profitam de viata calma, bine meritata. Puteam noi accepta aceasta perspectiva, atunci cnd attia romni sufera si mor, luptnd cu ultima energie pentru a supravietui? Ar fi ramas Capitanul insensibil la soarta celor destinati sa piara, n timp ce noi neam fi ornduit viata fara griji n Occident, cu riscul de a fi sortiti si noi disparitiei prin asimilare ntr-un popor strain, care ne-ar accepta sa supravietuim pasnic pna la adnci batrneti, uitnd ca vreodata am cunoscut, am iubit o tara, tara noastra Romnia? Daca am ales lupta, sa nu o conditionam de un final categoric favorabil. Nici o lupta nu cunoaste de la nceput soarta. S-ar putea ca angajamentul nostru sa nu poarte rodul sacrificiului consimtit, dar cti din camarazii nostri au cugetat, analiznd sansele, nainte de a purcede la lupta, daca vor ajunge sau nu la capatul ei, sa vada victoria? Pretul acestei victorii este jertfa si ei n-au ezitat o clipa a se darui pentru un ideal de Neam. Datoria noastra, daca mai exista o minima sansa de a contribui la salvarea fratilor nostri, este de a o sesiza si daca va fi sa cadem alaturi de cei ce si-au nchinat viata acestui crez, Dumnezeu va binecuvnta aceste jertfe, pe temelia carora se va construi mine o Romnie libera. lata ce ma framnta atunci si cu aceasta hotarre am intrat n centrele de pregatire. Aici am cunoscut pe toti aceia cu care trebuia sa ne ntoarcem n tara: Ica Tanase, Mircea Popovici, Ion Samoila, Ionel Golea, Ion Tolan. Se apropia ziua cnd prima echipa: Ionel Golea-Ion Samoila si va lua zborul sa duca ravas spre tara, ca cei ce sufera si gem, nu au fost abandonati. Doctorul Ionel Golea, nainte de a parasi tara, a promis ca se va ntoarce sa "ajut la eliberarea tarii mele de sub regimul comunist". Si a venit sorocul sa-si mplineasca o sfnta datorie; a plecat primul, cum si-a promis-o lui nsusi. Din ce n ce mai mult ramn la sfat cu Ica Tanase, care se pregatea si el sufleteste, asa cum a facut-o Mota nainte de marea jertfa. "Camarade Filon, daca mai avem ceva de facut n viata noastra, apoi numai acolo o mai putem face." Simtea el ca focul mistuie viata unui popor, departe de noi. Ca aici ne vom pierde n masa 21 din 120

altora, ca vom dispare, ademeniti de o viata usoara, de belsugul materiei. Ne vom desprinde de trunchiul natiei, vom deveni straini printre straini. De ar fi chiar sa cadem acolo, si el nu excludea acest deznodamnt, vom apartine de-a pururea Neamului nostru. Ne vom pastra numele n istoria tarii noastre, ca puncte de reper generatiilor viitoare. Avea un medalion ce-i atrna pe piept, o imagine sfintita a Fecioarei. A purtat-o tot timpul campaniei din Rasarit, a purtat-o pe Oder mpotriva aceluiasi dusman, apoi n lagarele americane. I-a protejat viata peste attea ncercari. O desprinde de la gt si mi-o ntinde. Un metal modest, un lantisor nvechit de sudoarea pielii. Nu avea nici o valoare materiala. El avea nsa valoarea unui simbol, a unei vieti oferite Neamului, peste tot acolo unde era amenintata supravietuirea lui. De acum Ica Tanase nu mai avea nevoie de protectie, pentru ca n inima lui decizia era deja luata: se ducea la moarte. Pentru el era o necesitate de a se oferi n toata seninatatea lui jertfei. "De vom mai putea face ceva n viata, numai acolo", rasuna vocea lui. "Fac azi", scrie Mota Capitanului, "ceea ce nu voi mai putea face n tot restul vietii mele". Iata ntlnirea dintre cei doi martiri ai crestinismului, ntre cei doi ce erau profund romni. Sunt momente n viata popoarelor cnd un singur om, prin pilda lui, zguduie un neam, pna a-l trezi din adormirea fatala, a-i da puterea de a se depasi, sa nfrunte furtuna care-l ameninta cu moartea. Poporul nostru a avut acest privilegiu sa nasca din rndurile lui, la intervale apropiate, un Corneliu Codreanu, acest profet care a prevestit Romnul, omenirea ntreaga, de ceea ce-l pndeste. El a creat o avangarda sa ntmpine destinul; un Ionel Mota, eroul crestin, care s-a oferit cu atta candoare pe altarul jertfei: "Nu este o binefacere de a muri pentru Hristos ?"; Ica Tanase, cavalerul fara teama, constient ca numai acolo, n focul ce mistuie fiinta neamului, vom mai putea face ceva. Da! El a mai facut ceva acolo. A murit cu seninatate si curaj, alaturi de cei 12 camarazi ai lui, constient fiind ca numai asa si va putea servi Neamul. M-am despartit de el cu speranta de a-l regasi si eu acolo. O presimtire totusi mi cutreiera cugetul : ca nu-l voi mai vedea. Eram trist, dar parca eram si fericit de a fi trait alaturi de el un crmpei de viata. Asa erau de fericiti toti aceia care i-au fost apropiati. Pe cti i-am ntlnit, mai trziu, povesteau cu smerenie dar si cu un legitim simt de mndrie, cum l-au cunoscut, cum s-au simtit atrasi de acest om de o bunatate rara. O atractie interioara era forta lui magnetica. Era acea dragoste sadita de Dumnezeu n sufletul lui. Capitanul spunea: "Vei fi sef peste attea fiinte, ct puterea dragostei tale poate cuprinde". Ica Tanase era un mare sef, pentru ca autoritatea lui emana dintr-o dragoste neconditionata. La cursul de fotografie eu serveam de cobai, ne fotografiam unii pe altii. Pastrez o fotografie a lui Ica Tanase pe care am facut-o eu. Privesc imaginea lui, l vad asa cum era n ultimul ramas bun si de fiecare data o tristete ma stapneste, o nostalgie neretinuta. Parca ar fi viu nca. Si viu va ramne n sufletele celor care l-au cunoscut. Procesul lui, atitudinea unui luptator n fata judecatorilor, l-au facut cunoscut Neamului ntreg. El va ramne viu n istorie si pentru aceia care-l vor cunoaste din scris, din gura n gura, dus de legenda peste vremi. lata raspunsul de mare curaj dat judecatorului, care-l interpela: -- Presedintele: "De ce americanii s-au adresat Miscarii Legionare pentru pregatirea de razboi?" - Pentru ca erau siguri ca legionarii prezinta mai multa ncredere n aceasta actiune. Pentru ca singura forta din Romnia, care poate mobiliza potentialul revolutionar al poporului romn si sa-l azvrle n lupta contra agresiunii comuniste este Miscarea Legionara. Acum, cnd tara era ocupata de Soviete, era natural ca Miscarea Legionara sa se orienteze spre alte forte capabile sa stavileasca expansiunea comunista si sa elibereze tara. - "Noi n-am schimbat pe stapn", raspunde judecatorului care acuza Legiunea de oportunism politic, referindu-se la alianta cu Germania, "ci fortele anticomuniste din lume s-au schimbat. Fortele din Vest au venit pe linia pe care eram eu cnd am intrat n Garda de Fier" Iata duelul pe viata si pe moarte dintre calau si condamnat. Din atitudinea lui Ica Tanase reiese clar ca prin jertfa lui, oferita cu atta curaj, voia sa adreseze un apel Neamului ntreg ngenunchiat si umilit, ca mai exista si o alta arma ce a mai ramas demnitatii de om, din resemnare, prin pilda daruirii lui. Era un apel la lupta, la sfarmarea lanturilor care au imobilizat spiritele, acceptnd fatalitatea. Ecoul acestui tribun al libertatii a strabatut vaile muntilor, care au nceput din nou sa freamate. Pna n anul 1957 muntii Carpatilor au format un zid de rezistenta mpotriva bolsevismului stapn pe tara. Gavrila, Arsenescu si attia altii, si-au daruit viata pe linia marilor eroi trasata de Ica Tanase si camarazii 22 din 120

lui. Istoria de mine i va aseza n Panteonul romnesc, figuri ce vor sta acum la temelia noii Romnii, daca ea va mai exista vreodata sub o alta forma dect cea de robie. Decembrie 1988

Ion Golea ION GOLEA Poet si luptator de Horia Sima La o noua editie a poeziilor lui Ion Golea, gndul meu se ntoarce, sfios si ndurerat, cu attia ani n urma, pentru a prinde ceva din taina acestui om. L-am cunoscut abia cteva luni, cnd am fost mpreuna n Germania, n vara anului 1951, unde se pregatea sa-si ia zborul spre tara. Ceea ce mi-a ramas mai puternic n amintire din ntlnirile si conversatiile cu el, era o voiosie cristalina, care tsnea din el ca dintr-un izvor de munte. Parea o imagine vie a eternei primaveri. Niciodata nu l-am vazut crispat la fata, muscat de nelinisti, sau cel putin ngndurat de ce avea sa se ntmple cu el, daca se ntoarce n tara. Parea ca nici nu are senzatia primejdiei. Era un viteaz de cea mai pura esenta, dar fara morga, fara sa acorde vreo importanta deosebita gestului sau. Ion Golea mergea la lupta ca si cum ar trage o chiuitura la o petrecere. Cred ca n-a iubit mai mult alte versuri din poezia legionara dect acelea care aseamana moartea pentru Capitan cu "cea mai scumpa nunta dintre nunti..." Ion Golea a fost un haiduc al vremurilor noastre. Era nrudit sufleteste cu Iancu Jianu si cu toti razvratitii din neamul nostru care s-au ridicat mpotriva ornduielilor straine. Primejdia, departe de a-l nspaimnta, l atragea, i dadea fiori de bucurie, l facea sa se simta n elementul lui. Dupa patru ani de lupta cu poterele dusmanului care ne cotropisera tara, a izbutit sa ajunga n lumea libera. Trecuse prin attea ncercari - biografia lui este marturie - nct nimeni nu i-ar fi putut lua n nume de rau daca si-ar fi statornicit definitiv rosturile n exil. si facuse datoria fata de tara si si cucerise libertatea cu arma n mna, participnd la cele mai temerare actiuni. Si totusi primul lui gnd de cnd a pasit pragul lumii libere a fost sa se ntoarca pe potecile muntilor lui dragi. Grija de neamul nlantuit si chinuit si de camarazii nchisi era mai mare dect grija pentru siguranta personala. Ion Golea era eroul pur, care nu se ntreba de rentabilitati sau de oportunitati politice. Avea n snge gustul marilor ntreprinderi. El stia doar att, ca masele populare, dupa marile arestari din 1948, aveau nevoie de o noua ncurajare, de suportul unor noi actiuni eroice, ca sa nu-si piarda speranta si sa reziste cotropitorului. "Spiritul Dobrinei" i cerea sa se ntoarca n tara "ca sa bage spaima n dusman". "Traiane," i spunea Ion fratelui sau la plecare, "gndul asta, de a ma ntoarce n tara pentru a continua lupta, s-a nascut si a crescut n sufletul meu ca o floare. Acuma s-a desfacut si eu sunt gata de duca..." Cu fratele lui de suferinta, Ion Samoila, si-a luat zborul spre Romnia n toamna anului 1951. De asta data, si-a fixat cmpul de activitate chiar n inima dusmanului. Au operat pe axa Brasov - Bucuresti. Aici au lovit cu putere chiar n capul hidrei. Prin mii de manifeste, despre care nu stia nimeni de unde vin, au tinut guvernul n permanenta ncordare si neliniste. n august 1953, se tine la Bucuresti Festivalul Mondial al Tineretului. Regimul voia sa ndulceasca imaginea cruzimilor ce le savrsea, oferindu-i Occidentului un alt aspect, o tara n sarbatoare, care primeste tineretul din lumea ntreaga, fara deosebire de ideologie. Ce teroare sa fie ntr-o tara n care tineri din toate continentele joaca "Hora Uniri" si fraternizeaza cu tineretul romn? Atunci s-a gndit Golea ca e momentul unui contra-atac viguros. Regimul trebuia demascat, aratndu-se participantilor din tarile libere ca tineretul Romniei, adevaratul ei tineret, tineretul legionar, e absent de la marea sarbatoare, zacnd n bezna nchisorilor. Au redactat un manifest n acest sens si l-au difuzat ntre oaspetii straini. Efectul a fost fulgerator. Guvernul a fost surprins nu numai de continutul manifestului, bazat pe o reala cunoastere a situatiei interne din Romnia, dar si de precizia raspndirii lui. Aria lui de difuzare 23 din 120

demonstreaza existenta unei organizatii bine puse la punct. Nu se putuse descoperi nimic, nici un fir, nici nainte si nici n cursul operatiei, desi o bariera de agenti izolau pe congresisti de restul populatiei. Manifestul aparea cu regularitate acolo unde se aflau concentrati strainii. Un ziarist suedez, invitat la Festival, n reportajul ce l-a facut la ntoarcere acasa, scria urmatoarele: - Daca te urcai n tramvai, la coborre, cautndu-te prin buzunare, dadeai de un manifest. - In restaurante, la mesele rezervate strainilor, sub farfurie gaseai un manifest. - La hotel, cnd deschideai camera, jos pe dusumea gaseai un manifest. Mai mult de doi ani, Golea si Samoila au tinut guvernul n alarma, dnd lovituri si apoi disparnd. Dar totul merge pna la un timp. Dupa Festival, regimul mobilizase ntreg aparatul de Stat ca sa-i prinda si cercul se strngea n jurul lor. Legaturile cu Occidentul se rupsesera, dar ei nu s-au descurajat o clipa. Cu aceeasi energie se rup de urmaritori, se strecoara printre retelele lor si poposesc la alte gazde. Pna-ntro zi... Nu stim n ce mprejurari au cazut. Sunt fel de fel de versiuni, dar ne imaginam imensa satisfactie a fiarelor bolsevice cnd au pus mna pe ei. Ce chinuri groaznice. La ce torturi au fost supusi de specialisti n materie, formati la naltele scoli ale Moscovei. Moartea a fost pentru ei o eliberare. Cnd oasele lor zdrobite au primit lovitura de gratie, sufletul lor nemuritor s-a urcat la cer, pentru a se ntlni cu cohortele de legionari cazuti naintea lor si pentru a da raportul Capitanului... Aceasta e viata luptatorului. Dar Ion Golea mai are si o viata intima, ancorata n viziunea poetica a neamului. Haiducul si tragea seva din basmele, legendele si doinele noastre "De vorba cu neamul" si-a ntitulat singur colectia de poezii. Sunt putine, dar suficiente pentru a patrunde n lumea lui de visuri si idealuri. n ele se reflecta aceeasi aspiratie fundamentala a sufletului sau de a fi n viata un crainic al neamului sau, fie cnd pune mna pe arma, fie cnd si exprima sensibilitatea poetica. Fiinta lui interioara nu se scindeaza, nu curge paralel pe doua planuri, ci o gasim ntreaga si imaculata att n lupta ct si n creatiile poetice. Poetul si luptatorul sunt cele doua tulpini care rasar din acelasi falnic stejar al neamului. 13 Septembrie 1975 ION GOLEA - Schita biografica Ion Golea se tragea dintr-o familie de tarani fruntasi din comuna Bachnea, judetul Trnava Mica. S-a nascut n 5 decembrie 1922, fiind ultimul din cei cinci copii ramasi n viata ai familiei. Att strabunicul, Gemu batrnul, ct si bunicul si tata, nca pe timpul dominatiei maghiare, au fost primari n sat, desi aproape jumatate din sat era format din unguri si cu toate ca tot aici si avea mosia si resedinta unul din grofii Bethlen, o ramura a vestitei familii care a dat att Transilvaniei ct si Ungariei conducatori de seama. Tatal lui Nelu, Nicolae Golea, n cartea sa de amintiri "O viata nchinata unui sat", aparuta n editura "Studii Istorice Romnesti" a lui Traian Golea, ne da n istoricul satului scene si ntmplari din trecut cu rolul grofilor Bethlen n viata satului. De mic copil, Nelu era istet si vorbaret, fiind iubit nu numai de parinti si neamuri, ci si de vecini. Unde aparea el, era numai joaca, rsete si veselie. Dupa ce a sfrsit scoala primara n sat, gimnaziul la Trnaveni, a terminat liceul la Dumbraveni, si ntre timp a avut si o bursa la Colegiul Carol I din Craiova. Dupa bacalaureat se nscrie, n anul 1942, la Facultatea de Medicina din lasi, desi nclinatiile lui personale l ndreptau mai mult spre Litere si Filozofie. Ion Golea descopera Miscarea nca de pe bancile liceului. Fratele de Cruce Ion Vintila, ntr-o scrisoare adresata lui Traian, si aduce aminte de el din anul scolar 1940/41, cnd conta ca unul din fratii de cruce de nadejde ai liceului. mpreuna am facut cteva marsuri de zi si de noapte... La rebeliune a participat la Blaj. Dupa parerea mea, Ionel facea parte din Miscare mai de demult, deoarece dupa rebeliune, reorganizndu-se Fratia de Cruce din Dumbraveni, el a ramas n continuare, cu toate ca atunci au fost scosi toti noii membrii. Momentul psihologic al intrarii sale n Miscare, Ionel l considera ca a fost "rebeliunea", cnd a pus mna pe pistol si s-a dus la Blaj. De atunci Nelu a ramas cu el n mna pna la moarte. Dupa invazia bolsevica, n august 1944, ncepe sa nvete ruseste, gndindu-se ca-i poate folosi la ciocnirile cu navalitorii tarii. Vaznd prapadul ce-l fac bandele de dezertori rusi, s-a narmat cu un pistol si o arma mitraliera si calare cutreiera regiunea pentru a descoperi pe raufacatori. Oriunde ntlnea cete de rusi care jefuiau, violau si ucideau, i soma sa se predea, i dezarma si apoi i preda postului de jandarmi. si dezvoltase o tactica proprie de a-i surprinde, care n-a dat gres niciodata, ajutat si 24 din 120

de faptul ca le vorbea limba. Populatia din satele din jur se simtea ocrotita de acest tnar, si cnd apareau dezertorii, i trimeteau vorba sa vina. n acelasi timp Ion Golea s-a angajat si n sistemul de lupta subterana contra armatei de ocupatie si a uneltelor lor din Romnia, sistem organizat de legionarii care au venit din Germania. ntre alti legionari, a lucrat cu Secu Serban de la Dumbraveni si Ion Cristea de la Medias. Tot de pe atunci l-a cunoscut si pe Ion Samoila, cu care s-a ntors n tara si a mpartasit aceeasi soarta. Pentru a fi mai aproape de casa, dupa ncorporarea Ardealului de Nord, Ion Golea s-a mutat de Ia lasi la Facultatea de Medicina din Cluj, unde a urmat cursurile pna n ultimul an. Ca toti legionarii care faceau parte din organizatia clandestina a Miscarii, Ion Golea a fost permanent hartuit de autoritati n perioada 1944-48. Gratie curajului sau legendar si istetimii lui nnascute, a reusit sa scape teafar din toate cursele n care a cazut si sa treaca frontiera n 1948. Ca sa ne dam seama de extraordinara lui prezenta de spirit, n mprejurari care pe altii i-ar fi pierdut, vom povesti doua episoade din viata lui din aceasta perioada. Faptele se petrec n Medias, 1945. Ion Golea pleaca la Medias pentru a face legatura cu un camarad care actiona n aceasta regiune. S-a dus la casa unde se ntlneau de obicei, fara sa stie ca, ntre timp, locuinta fusese descoperita de politie. Legionarul care sedea aici, fugise, dar nu avusese timp suficient ca sa-i anunte pe toti camarazii care frecventau aceasta casa. Cnd a intrat n odaia unde locuia prietenul lui, - care era o camera nchiriata - a gasit nauntru o persoana necunoscuta. - Buna ziua! - Buna ziua! - Ion, se recomanda Golea. De unde vii? ntreaba necunoscutul. - Din jur. - n numele legii, esti arestat ! Necunoscutul scoate un pistol pe care-l ndreapta spre pieptul lui Golea. Golea nu si pierde prezenta de spirit. Avea si el pistol si cauta sa-l scoata. Agentul se apropie de el, cu pistolul n mna, somndu-l sa se predea, dar Golea nu se nfricoseaza. Desi statea n bataia tevii revolverului, ncepe sa-i vorbeasca, facndu-l las, om de nimica, o crpa de om, care s-a pus n slujba bolsevicilor si tremura n fata unui om nenarmat. Agentul e uluit de ndrazneala lui. Profitnd de un moment de neatentie al agentului, pune mana la bru sa scoata pistolul. Agentul l someaza -Ia mna ca trag! - Voiam sa scot numai ceasul, i raspunde linistit Golea. Se ndreapta atunci spre fereastra, cu gndul sa sara n curte. Agentul din nou l someaza, dar Golea descopera atunci ca pistolul agentului era gol, caci de abia n acel moment agentul introduce pe teava pistolului un cartus. Daca ar fi stiut, de mult ar fi terminat cu el. Tinndu-l pe Golea sub bataia revolverului, agentul cheama pe proprietara casei, o femeie n vrsta, de origine germana, si i spune sa mearga la politie si sa cheme ceva agenti. Ion Golea si da seama de situatie. Daca veneau ntariri, nu mai putea evada. n graba si schimba planul. i spune agentului ca se preda si accepta sa mearga cu el la politie. Acesta, foarte satisfacut, este de acord. Se gndea ca meritul lui, n fata superiorilor, va fi cu att mai mare cu ct reusise sa aresteze singur pe un legionar att de periculos. Casa unde locuia camaradul avea doua iesiri si el le cunostea, iar treptele care coborau n strada erau repezi. Pe la jumatatea treptelor, administreaza agentului o lovitura zdravana si bine calculata; acesta si-a pierdut echilibrul si s-a rostogolit pe trepte pna n strada. Profitnd de acest moment, Ion Golea a iesit pe partea cealalta care dadea ntr-o strada paralela. Politistul se scoala, scoate revolverul si ncepe sa-l urmareasca. Dupa un colt de strada, Golea da de un gardian care vrea sa-l opreasca. Cu revolverul n mana, trage cteva focuri deasupra capului gardianului care se culca la pamnt. Golea sare peste el si fuge. Agentul nu l slabeste. Se tine aproape de el, tragnd focuri n directia lui, dar fara sa-l atinga. Un taran i taie calea. Vaznd ca fuge si este urmarit, crede ca e un raufacator si ncepe sa-l ameninte cu biciul. Golea, cu revolverul n mna, i face semn sa-i lase calea libera. Taranul se retrage nfricosat si Golea reuseste sa iasa din oras si-si pierde urma n padurile din jurul Mediasului. Cum s-a aflat mai trziu, cazul luase proportii. Agentul a raportat la Comisariat ca a urmarit pe un mare comandant legionar, ca a reusit sa-l raneasca si ca probabil se ascunsese n padurile din jur. Imediat s-au organizat potere, dar Ion Golea, iute de picior, parasise regiunea si si gasise adapost n alta parte. A doua ciocnire a lui Ion Golea cu politia se petrece n august 1948, la Sibiu. n acest an avusesera loc marile arestari de legionari. Putini mai ramasesera liberi si latul se strngea tot mai mult n jurul celor care scapasera din razia de atunci. Ion Golea, mpreuna cu legionarii Bubu Pintea si Axente Pacurariu, urmariti la Cluj, ajung sa se refugieze la Sibiu. Aici si gasesc refugiu la o familie legionara bine cunoscuta. Au ajuns spre seara si gazdele i-au chemat la cina. Nici nu ncepusera bine sa mannce si deodata se deschid usile n laturi cu 25 din 120

putere si intra un grup de 5-6 agenti cu pistoalele n mna. ncep legitimarile. Primul este legitimat Pacurariu, apoi este perchezitionat si trecut n antreu sub paza. Urmeaza la rnd Pintea, care avea asupra sa si un pistol ruginit, de care nici nu se putea folosi. Era doar pentru intimidare. Agentii ncearca sa-i ia pistolul. Pintea se opune si se naste o busculada. n acelasi timp un alt agent l legitimeaza pe Ion Golea. Acesta ofera calm legitimatia, dar n timp ce agentul o cerceteaza, scoate de la bru revolverul Walter si trage asupra lui doua focuri. Agentul se prabuseste. Ceilalti agenti, surprinsi, ncep sa traga si ei n nestire. n acel moment lampile se sting, probabil din cauza mpuscaturilor. n camera se face ntuneric, iar agentii se trntesc la pamnt. Ion Golea, din coltul lui, vede ca o umbra se strecoara pe coridor. Crede ca e unul din camarazii lui. Se ia dupa el, fugind afara n strada. Dar de pe trotuarul celalalt doi agenti l asteapta si trag asupra lui. Totusi reuseste sa fuga. Agentii se iau dupa el, tragnd mereu. Golea fuge ca un vrtej si le raspunde tragnd si el din fuga, pna ce reuseste sa-si piarda urma pe niste strazi laterale si sa-si gaseasca adapost la o alta familie legionara. Mai trziu s-a aflat ca legionarul Pacurariu a reusit sa se salveze. n schimb, Pintea a fost ranit, arestat si dus la Siguranta, de unde nu s-a mai ntors viu. Funia se strnsese n jurul parului mult de tot. Ion Golea a fost identificat si era urmarit de acum pe ntreaga tara. Dupa arestarile masive din mai 1948, legaturile se ngreunasera. Tot mai putini oameni erau dispusi sa si riste viata pentru a ascunde pe fugari. n aceste mprejurari Ion Golea si-a dat seama ca nu mai poate fi de nici un folos miscarii de rezistenta din interior si s-a hotart sa paraseasca tara. Fratele lui, Traian Golea, mnat de acelasi gnd, si aranjeaza un concediu de boala la baile de la Lugoj, ca sa fie aproape de frontiera si sa poata studia posibilitatile de trecere si reuseste chiar sa-si procure prin intermediul lui Ion Bucsan, coleg de facultate si ruda, care lucra la Institutul de Cercetari Agronomice din Bucuresti, o delegatie de inspector fito-sanitar pe judetul Timis. Se si deplasase pe frontiera pentru cercetari, trimis de Minister. Scopul sau a fost sa gaseasca locul de trecere n Iugoslavia. n acest moment vine Ionel si spune ca trebuie sa paraseasca tara n cel mai scurt timp, fiind pus n urmarire cu alarma de gradul I pe ntreaga tara. Atunci apare si Boris Bucsan, fratele Nadejdei, sotia lui Traian, student la agronomie la Timisoara, care traia n clandestinitate de cteva luni. n noaptea de 7 spre 8 septembrie 1948, cei trei, Ion, Boris si Traian trec frontiera n Iugoslavia pe la Jamul Mic. O noapte ntunecoasa, mbracati n negru, descaltati, cu cte o legaturica de rufe de schimb n spinare, cu pistoalele n mna si cu indicatii exacte asupra frontierei, fara nici un incident au trecut frontiera. Era pe vremea cnd nca nu se instalasera srma ghimpata si sisteme de alarma pe frontiera. Au fost arestati de militia srba n gara la Kikinda si dusi la nchisoarea din Kovacica, unde se gaseau si alti refugiati din Romnia. De acolo au fost dusi, cu un asa zis lot studentesc la minele de plumb din Trepcea, n apropiere de Srbska Mitrovica, unde au fost pusi la munca grea, la extras minereu de plumb de la 800 metri sub pamnt. Cum munca era foarte istovitoare si multora li se facuse rau, ntreg lotul a declarat greva foamei. La doua zile dupa greva, au fost scosi de acolo si dusi la minele de carbuni de la Kosovo Polje, pe Cmpia Mierlei, n sudul tarii, aproape de Grecia si Albania. Si acolo era rau. Dupa alte greve ale foamei, autoritatile i-au scos de la lucrul din mina si i-au dus la Pristina, capitala provinciei Kosmet, vecina cu Albania, cu 85% locuitori mahomedani, unde numai administratia si militia erau srbi. Ion Golea a fost repartizat sa lucreze la spitalul local, al carui sef se nimerise sa fie tot un romn din Timoc, numit medic n Ksmet pentru a nu lucra n regiunile romnesti ca sa vada ceilalti romni din Yugoslavia ca si dintre romni ajung sa fie medici. Ia Pristina lotul studentesc a stat din decembrie 1948 pna la Pasti 1949. Atunci mare parte din acest lot s-au hotart sa evadeze. Cu legitimatii furate, cu stampile si nume falsificate, un grup de 14 insi au plecat spre gara Kosovo Polje, nod de cale ferata, pe unde trecea linia Atena - Belgrad. Dar cum soseaua de la Pristina la Kosovo Polje era patrulata de militieni, au trebuit sa mearga peste araturi si asa se face ca au ajuns cu cteva minute dupa plecarea trenului, care trecea pe acolo doar o data pe zi. Cei 14 legionari au fost nevoiti sa se ntoarca la Pristina. Politia a sesizat aceste miscari si disparitii n grupul refugiatilor romni si i-a luat la politie. Dupa ancheta, ctiva dintre ei au fost declarati capi de rebeliune. Printre ei era si Ion Golea. Dupa ctva timp, el este dus la Nis si de acolo, ntr-o noapte, mpreuna cu alti doi colegi studenti au fost aruncati peste frontiera n Bulgaria. Au scapat vigilentei granicerilor bulgari, care i-ar fi dus din nou n Romnia. Au reusit sa se retraga n interior, asteptnd noaptea si au 26 din 120

trecut din nou napoi n Iugoslavia, unde au fost arestati si nchisi la Nis. Fratii Golea au fost astfel despartiti. ntre timp Traian reuseste sa treaca n Austria n toamna anului 1949. Aflnd ca fratele sau este n viata si tot n Iugoslavia, a facut nenumarate cereri pe la Crucea Rosie Internationala sa intervina pentru eliberarea lui Ion. Astfel de cereri au fost trimise la toate ambasadele si consulatele iugoslave din capitalele lumii libere, ct si la Ministerul de Interne de la Belgrad pentru eliberarea lui. Scopul actiunii a fost sa faca cunoscut autoritatilor srbesti ca se stie de soarta lui Ion Golea si ca cineva se intereseaza de existenta lui, de care nu vor putea dispune n tacere. Nu se stie daca datorita acestor cereri, sau din alte motive, dar Ion Golea a fost eliberat din nchisoare si trecut de granicerii srbi n Italia, la Trieste. n vara anului 1950, cu prilejul Anului Sfnt, se organizeaza un pelerinaj al refugiatilor romni din Austria si Germania la Roma, sub conducerea Parintelui Johann Mueller, catolic originar din Cobadin, Constanta, un anticomunist activ si foarte bun prieten al romnilor. Prin corespondenta, Traian stabileste cu Ion sa se ntlneasca la Florenta, n Piata Catedralei, unde va gasi n ziua si la ora respectiva, autobuzul de Salzburg. Cei doi frati s-au regasit si apoi au facut drumul mpreuna pna la Roma. Cum Ion Golea nu avea pasaport de nici un fel si cu att mai putin o viza austriaca pentru a trece frontiera, la ntoarcerea grupului, cu ajutorul Parintelui Mueller si cu complicitatea unor prieteni ai sai din Conegliano, care cunosteau bine terenul, n timp ce autobuzul si urma cursul pe sosea si a trecut prin formele de control al pasagerilor, Ion Golea, dupa indicatiile primite a trecut frontiera si ne astepta, tolanit pe iarba de pe marginea soselei la cteva sute de metri n interiorul Austriei, fumnd o tigara. Asa au ajuns la Salzburg, la Caminul din Elisabethstrasse 38, care apartinea ca proprietate Miscarii Legionare si functiona sub numele de Misiunea Catolica - Romna, care furniza alimentele pentru cantina Caminului, Miscarea asigurnd administratia. Ultima si suprema jertf - memoriei eroului Ionel Golea de Ovidiu Vuia n loc de motto: Am pastrat pe "mni si pni", ca-n unele versuri cotrusiene, pentru a da poemului primitivitatea scrisului iesit de sub minile batatorite si brazdate de vine groase ale unui taran din satul de origine a lui Ion Golea, stranepotul lui Horia, fratele batrnului sau tata, "Unchesii" pictorului St. Dumitrescu. Cu gndul la fapta Iui Ionel Golea, iata cu cine a voit sa se identifice umilul si ncercatul meu suflet. Asadar, nu am facut altceva dect sa rastalmacesc murmurul tainic, glasul venit de departe, din vesniciile neamului: n transee fratii tai au fost ucisi Sub cerul Apocalipsei rosii, unul cte unul, pe rnd, Dusmanii au trimis sa le sfrtece inima, haite de cni. Ai ramas tu si codrul lui Eminescu, pustiu si plngnd, Singur, cu steagul tarii tale n mni. Privesti napoi, sa fugi te opresc mortii Si strabunii coborti din Istorie, Caci toti nu mai sunt pe vatra lor stapni. napoi te-asteapta bejenie fara glorie, Singur, cu steagul tarii tale n mni. nainte vezi cum se desfasoara Armatele calailor, furiilor, hoatelor... nchinndu-te satului de pe Trnave si sfintei pni, Pornesti cu pieptul gol contra gloantelor, Singur, cu steagul tari tale n mni. Te-au dobort, sfrsindu-ti Calvarul Groapa fara cruce sub sngerosul cnut. 27 din 120

Din trupul tau, ncet, va creste altarul nvierii Romnilor, din nou n casa lor stapni. Si veciile ca soarele vor straluci pe locul unde ai cazut Singur, cu steagul tarii tale n mni. Marturia lui Ilie Banciu ntr-una din zilele lunii noiembrie 1951, ntorcndu-ma acasa de la birou, am gasit-o pe sotia mea, sosita cu putin timp nainte, stnd de vorba cu un tnar. - Nu-l cunosti ? m-a ntrebat sotia, zmbind. Ma uit mirat. - Nu ! - E Nelu! - Dar Nelu e plecat! - Plecat si napoiat, mi raspunde noul venit, Ion Golea, fratele lui Traian Golea, cumnatul meu. Da, mi aduceam aminte. n anul 1948, la Feldioara, judetul Brasov, unde functionam ca pretor, l-am cunoscut pe Nelu, fratele inginerului agronom Traian Golea, seful ocolului agricol al plasii Feldioara. Era student la medicina la Cluj si n trecere prin Feldioara. Stiam ca n acelasi an (1948), mpreuna cu fratele lui, Traian, si fratele sotiei mele, Boris Bucsan, student la facultatea de agronomie din Cluj, au plecat din tara. Si acum era din nou ntre noi. Mirarea nu a disparut. - Unde sunt ceilalti?, am ntrebat. - Ei n-au venit ! a fost raspunsul. n aceea seara de noiembrie 1951, ne-a povestit amanuntit cum au plecat din tara prin Iugoslavia unde au stat un an de zile mai mult prin nchisori si lagare, cum apoi despartiti unul de altul au ajuns n Apus, Traian fiind la aceea data n Austria, iar Boris n Franta unde si continua studiile, desi nu i-am putut trimite actele cerute mai nainte. L-am ntrebat pe Nelu daca stie ca situatia din tara s-a nrautatit, ca pericolul de a fi arestat e mai mare, ca Securitatea este peste tot si legitimeaza lumea la fiecare pas. Toate acestea le cunostea. Situatia lui era nsa grea, abia venise n tara parasutat lnga Sighisoara si acum statea provizoriu la cineva, avea nevoie de locuinta si buletin de identitate pentru a circula. Noi locuiam ntr-o singura camera, si eram cinci persoane: eu, sotia, un copil de sapte luni, mama si soacra mea. Deci a ramne la noi nu era chip. Noaptea aceea a ramas la noi, fara sa doarma, urmarind mereu ceasul si avnd n permanenta revolverul la ndemna. Stiind si el ct de periculos este sa te ntorci acasa n astfel de conditii, l-am ntrebat daca n-ar fi fost mai bine sa ramna n Apus sa-si termine studiile si apoi, ca medic sa se ntoarca n ajutorul celor pe care a fost nevoit sa-i paraseasca. "Daca crezi ca am plecat din tara ca sa-mi salvez pielea, te nseli. De rusi si de comunisti nu ne vor salva fostii mosieri sau industriasi refugiati n Apus, ci tineretul care este gata oricnd sa-si riste viata pentru salvarea tarii." Un raspuns care nu accepta nici o replica. Toti cei din tara asteptau ca scaparea de comunisti sa vina din partea Apusului, de la americani. Expresia "Vin americanii" era pe buzele tuturor. Ca termen n fiecare an se dadea primavara viitoare, dat fiind faptul ca iarna i favoriza pe Rusi. "De rusi trebuie sa ne scapam noi, contnd cel mult pe ajutorul americanilor, dar nici ei si nici altii nu ne vor scapa fara actiunea noastra. Iata de ce sunt aici", mi-a spus Nelu n continuare. La toata aceasta discutie a luat parte si sotia mea, Tamara. La plecare, n dimineata urmatoare, a spus ca mai trece pe la noi, noi neavnd unde l cauta. Ne-a cerut ca de sosirea lui n tara sa nu-i spunem nimic cumnatei sale, Nadejdea Golea, sora sotiei mele. Dupa plecarea sa ne-au coplesit gndurile. Cum am putea sa ajutam un om n clandestinitate cnd situatia este att de ncordata? Odata cu nfiintarea Securitatii n 1948, s-a emis un decret privind securitatea Statului, si o serie de actiuni anticomuniste erau de acum sanctionate cu pedepse care mergeau pna la cea capitala, precum: agitatie, uneltire, spionaj, tradare, etc. Legea prevedea obligatia de a denunta pe cei care s-ar fi facut pasibili de aceste infractiuni, sub sanctiunea pedepsei pna la 10 ani. Despre denuntare la Securitate nu i-a trecut prin minte nici unuia dintre noi. Desi pedeapsa pentru omisiune de denunt era mare, prea putini s-au gasit atunci n Romnia sa informeze Securitatea, dovada fiind numarul mare de condamnari pentru aceasta infractiune. n nchisoare fiind, un coleg de celula, Santa, din regiunea Baia Mare, napoiat n patrie clandestin, mi-a spus ca s-a dus la Iasi la o adresa primita la plecarea spre tara, unde locuia o persoana de ncredere. Gasind persoana n cauza, i-a relatat situatia n care se afla. Aceasta i-a raspuns ca nu-l poate ajuta si pentru a nu se expune la o condamnare grava, se vede nevoit sa se duca la Securitate sa-l denunte. I-a spus sa faca ce va sti pentru ca dupa o ora va anunta Securitatea. n ora de ragaz acordata, cel sosit a parasit localitatea. A fost prins mai trziu si la interogatoriu a fost ntrebat, cnd a luat legatura cu cel ce l-a denuntat. Declaratiile fiind de acord cel n cauza nu a avut nimic de suferit. Au fost desigur si oameni care au denuntat. Mai trziu informatorii Securitatii 28 din 120

erau pretutindeni si comunicau cele mai nensemnate ntmplari. Unii dintre ei au fost cunoscuti de catre cetateni, altii nu, listele lor nu s-au dat publicitatii si probabil ca nici nu se vor da. Din contra, SRI (noua Securitate), a adus la cunostinta publicului (n 1990, n. r.) prin ziarele locale, numerele de telefon la care cetatenii "de buna credinta" pot suna pentru a da informatiile despre care cred ca pot servi autoritatilor. Desigur ca vechii informatori vor fi reactivati. Nelu a mai trecut pe la noi, pe neasteptate, si cnd pleca, cauta sa fie nsotit de cte o persoana, cu care discuta, astfel fiind mai putin suspect. N-am stiut unde statea, dar de regula l nsoteam nspre zona Brasov-Bartolomeu. n februarie 1952 s-a adoptat reforma monetara, fiecare persoana majora putnd sa schimbe suma de 10.000 lei n raport de 20 la 1. Neavnd 40.000 de lei n casa, (salariul meu era de circa 10.000 lei) i-am schimbat si lui Nelu niste bani. ntr-una din zile cnd a venit la noi, ne-a spus ca vrea sa se duca la Bucuresti si n acest scop trebuie sa ia legatura cu Ing. Ion Bucsan, unchiul sotiei mele, care lucra la Institutul de Cercetari Agronomice. Am dat diferite telefoane la Institut pentru a-l chema la Brasov, nsa nu l-am putut gasi, fiind mereu n deplasare. I-am lasat vorba, nsa nu m-a contactat. Cum nu aparea deloc, am fost nevoit ntr-o smbata sa plec la Bucuresti, urmnd ca a doua zi sa ne ntoarcem mpreuna, iar Nelu sa ne astepte. Spre surprinderea mea, cnd am ajuns acasa la el, m-a ntrebat: - S-au ntors baietii? - Numai unul. - Care? - Nelu n aceeasi seara a venit la Ing. Bucsan un student, care s-a prezentat Vasile Vlad si a cerut sa doarma acolo. Bucsan mi-a spus ca tnarul nu are un domiciliu stabil si ca la el vin mai multi cunoscuti aflati n aceiasi situatie si profitnd de faptul ca proprietarul casei este o persoana discreta, ramn peste noapte. Cum de obicei acesti vizitatori sunt strmtorati baneste, i mai ajuta cu bani si mannca mpreuna. A doua zi dimineata am plecat spre Brasov toti trei. La obiectia mea ca nu pot duce n casa o persoana straina cnd Nelu este la noi, Bucsan mi-a zis ca pentru asta raspunde el. La sosire, Nelu ne astepta. Cum aveam o singura camera, s-au retras toti trei ntr-un colt si au stat de vorba. La un moment dat Nelu a venit la mine si m-a rugat sa nu ma supar, dar este mai bine sa stiu ct mai putin de activitatea lui pentru a nu ma expune la un risc prea mare. Nelu a plecat duminica seara, iar Bucsan si Vlad luni dimineata. Tot n primavara lui 1952, Nelu mi-a spus ca este gazduit la un sas si ca proprietarul are o problema, de care urmeaza sa ma interesez si eu . Acesta doreste sa se nsoare cu o tnara sasoaica, ce sta la el, nsa nu se pot casatori deoarece fata a fost condamnata la cinci ani nchisoare pentru ca n 1944 a gazduit un soldat german. A evadat si acum este n clandestinitate. A vorbit cu avocatul Mircea Stanescu sa deschida o actiune de rejudecare a procesului, dar acesta tot amna punerea pe rol a cauzei. mi cere mie, care-l cunosc pe avocat, sa ma interesez de situatie. Si Nelu are tot interesul ca aceasta situatie sa se rezolve. Trebuie sa fac o precizare. L-am cunoscut pe Traian Golea n toamna anului 1947, pe cnd functionam ca pretor la plasa Feldioara, Brasov, el venind n postul de sef al ocolului agricol. Cum agricultura, pe atunci necolectivizata, trebuia sa asigure hrana necesara populatiei, noile organe ale puterii de Stat se ocupau intens de nsamntari, de recoltare, de strngerea cotelor de cereale si n aceasta problema au fost angajate si organele administrative, ca notarii si pretorii. Astfel activitatea mea ca pretor era strns legata de cea a lui Traian Golea, seful ocolului agricol, amndoi avnd aceleasi probleme de rezolvat. Am colaborat cu Traian Golea pna n august 1948, cnd a plecat pentru tratament la bai, la Buzias, n Banat, n urma unei boli de febra tifoida. Fiind n plin sezon agricol, cei de la Serviciul Agricol judetean (fosta Camera Agricola), prin telegrame l-au rechemat la serviciu. De la Buzias s-a comunicat nsa ca acesta a plecat din statiune. Cum la Feldioara nu s-a napoiat nici el si nici sotia sa Nadejdea Golea, a fost dat n urmarire. Ing. Apostol de la ferma experimentala Satu Nou-Halchiu a spus organelor agricole sa nu-l mai caute pentru ca sigur a plecat din tara prin Iugoslavia. La aflarea stirii ca Golea a plecat din tara, subinginerul Turcanu de la ocolul agricol, originar din Basarabia, s-a speriat si a parasit localitatea. A ramas ca de ocolul agricol sa ma ocup eu, ca unul care cunosteam problema ndeaproape. Au venit organele judetene si au verificat situatia. Cum o mica suma de bani n-a putut fi justificata prin fuga subinginerului Turcanu, lui Traian Golea i s-au confiscat bunurile din casa si o vaca. n procesul intentat a fost judecat n lipsa si condamnat la 3 luni nchisoare corectionala, cu suspendarea executarii pedepsei, dat fiind faptul ca nu a mai fost condamnat. Cu ocazia prezentei n Feldioara a lui Traian Golea, am cunoscut-o pe sotia acestuia, Nadejdea, pe soacra sa Eudochia Bucsan si pe fiica ei Tamara Bucsan, cu care 29 din 120

m-am casatorit n decembrie 1949. Cum soacra si cumnata locuiau n incinta ocolului agricol, au fost obligate sa elibereze locuinta si atunci s-au mutat la Codlea, la familia lui Nicolae Modval, notarul comunei, care era frate cu Eudochia Bucsan nascuta Modval. Odata cu raionarea teritoriului republicii, plasile s-au desfiintat si eu am fost trecut ca avocat-jurist consult la Comitetul provizoriu al Sfatului popular al Regiunii Stalin. n aceasta situatie ma gaseam la venirea lui Nelu n tara. Avnd legatura zilnica cu instantele de judecata, mi-a cerut sa iau legatura cu avocatul Stanescu. Acesta mi-a raspuns ca a facut cererea de revizuire, nsa el urmareste sa ajunga la un anumit complet de judecata. n primavara anului 1952 s-a judecat procesul. A asistat si Nelu. Pe salile Tribunalului am schimbat chiar cteva cuvinte. La nceputul dezbaterilor procurorul (o femeie nou numita), a acceptat revizuirea procesului, dar a cerut ca inculpatul sa se prezinte ca prizonier. Cum cea n cauza era evadata, a cerut amnarea procesului pentru ca aceasta sa se prezinte n instanta sub stare de arest, conditie ceruta de lege. Avocatul a cerut instantei sa procedeze la audierea martorilor care sunt prezenti si sa se pronunte asupra incidentului de forma ridicat de procuror odata cu judecarea fondului. Martorii audiati au declarat ca persoanele gazduite de inculpata nu au fost nemti, ci sasi de-ai lor. Instanta a amnat pronuntarea sentintei pentru cteva saptamni, pentru ca n final sa admita cererea de revizuire si sa achite pe inculpata de orice pedeapsa. Deci cazul s-a rezolvat favorabil. Dupa arestarea lui Nelu si a sasului la care locuia, casatorit ntre timp cu cea care, fiind achitata, a putut sa apara n fata autoritatilor, avocatul Stanescu a fost declarat arestat n biroul procurorului. Profitnd de un moment de neatentie, acesta s-a aruncat pe fereastra de la etaj si a murit. Cnd s-a ntmplat acest lucru eu eram arestat si nici pna astazi nu stiu care a fost cauza. Cumnata-mea, Nadejdea Golea, dupa plecarea din tara a sotului ei, s-a stabilit la Codlea la unchiul ei, Nicolae Modval si ulterior a intrat n serviciu la ntreprinderea "Tesatura". Venea destul de des la Brasov la noi sa-si vada mama si sora. Cum Nelu nu venea niciodata anuntat, ntr-o zi n primavara anului 1952, cnd cumnata-mea a intrat n casa l-a gasit pe Nelu. Aflnd ca a sosit de mai multa vreme fara sa o anunte, s-a suparat foarte tare. I-am explicat ca ntlnirea cu cumnatul ei era periculoasa si ca ar putea avea mari neplaceri, motiv pentru care el nu a luat legatura cu nici un membru la familiei sale. Ulterior s-au ntlnit de mai multe ori si dupa ce Nelu a plecat la Bucuresti, obisnuia sa ne anunte cnd venea la Nadea la Brasov pentru a se ntoarce mpreuna la Bucuresti, sa nu calatoreasca singur. Mi-a spus ca are un aparat de transmisie si ca vrea sa-l duca la Bucuresti sa-l repare. ntr-o seara m-am dus cu Nadea lnga statia CFR Brasov-Bartolomeu unde l-am ntlnit pe Nelu si mpreuna am adus aparatul la noi acasa. Locuiam n Scheiul Brasovului. Apoi, nsotit de Nadea, a dus aparatul la Bucuresti. Dupa arestare am aflat ca inginerul Gheorghe Dinca a reparat aparatul. A fost si el condamnat la moarte mpreuna cu Nelu, Erich Tartler, gazda lui Nelu de la Brasov-Stupini, si alti inculpati, constituiti ntr-un lot si judecati n proces public, n 10-12 Octombrie 1953. n vara anului 1953, cu ocazia unei veniri la Brasov, Nelu mi-a spus ca se pregateste sa plece din nou din tara, prin Iugoslavia, caci de acum autoritatile au ajuns sa-l caute peste tot. ntr-o zi pe salile Tribunalului Brasov ma acosteaza un necunoscut si adresndu-mi-se pe nume, ma ntreaba daca Ion a plecat n strainatate. Fiindca am ramas surprins de ntrebarea lui, mi-a spus ca Ion a stat la ei, si deci cunoaste situatia familiei noastre, a unchiului sotiei de la Codlea. I-am raspuns ca nu stiu daca Ion a plecat si ca nu am n prezent nici o legatura cu el. n tot timpul ct a fost n tara, Nelu nu ne spunea unde locuieste sau cum l-am putea gasi. M-am ntrebat, de unde ma cunoaste cetateanul care s-a interesat de Ion? Mai trziu am aflat de la Hans Tartler, gradinar din Stupini, Brasov, ca Nelu a stat la fratele sau Erich, condamnat la moarte n lotul principal si ca la Tribunal a stat de vorba cu Erich. La jumatatea lunii august 1953, m-am dus n concediu la o verisoara de-a mea, n Crtisoara, Fagaras, mpreuna cu toata familia - mama de 78 de ani, cu un picior fracturat, sotia si doi copii, unul de doi ani si cea mai mica de sase luni. n dimineata zilei de 26 august 1953, de la primaria comunei, un copil m-a anuntat ca cei de la regiune ma cheama napoi la serviciu. Intrigat de aceasta chemare, m-am dus la primarie sa iau legatura cu telefonica cu regiunea. Centrala telefonica de la Arpasul de Jos mi-a spus ca nu poate obtine legatura cu Brasovul, linia telefonica fiind foarte ocupata. Dupa ce m-am ntors acasa, a venit din nou copilul si mi-a spus ca a sosit o masina sa ma duca la Brasov. mbracat cu un costum de pnza, m-am dus la Primarie, sa vad despre ce este vorba. La intrarea n curtea Primariei era un 30 din 120

Jeep. Fiindca nu cunosteam masina si nici pe nsotitori, i-am ntrebat daca ma cauta pe mine. Mi-au spus ca sunt de la Sfatul Popular a Raionului Fagaras si ca au primit ordin de la Sfatul Popular Regional sa vina dupa mine. Nefiind pregatit, le-am spus ca ma duc acasa sa ma mbrac. Mi-au raspuns ca merg si ei cu masina. M-au urcat si pe mine n spate, m-au ntrebat daca sunt narmat si daca am cutit, anuntndu-ma ca sunt arestat. M-au obligat sa ma las jos pe banca, pentru a nu fi observat de trecatori. La iesirea din comuna erau mai multi oameni la aria de treierat, care m-au vazut totusi n masina si au anuntat ca am fost luat. n comuna n zilele acelea era o mare agitatie. Se daduse ordin sa se aduca cerealele din cmp la aria din marginea satului sa se treiere acolo. Oamenii s-au opus. n mod normal, cerealele se transportau din cmp n suri unde se treierau . Prin treieratul la arie era nevoie de o munca dubla, si n plus, cerealele erau expuse intemperiilor si se risipeau multe boabe. In mod tacit, intr-o noapte oamenii au dus cerealele n suri. La somatia militiei de a le duce la arie, s-au opus si au plecat toti la primarie pentru a li se aproba sa treiere n suri, dar n-au ajuns la nici o ntelegere cu autoritatile comuniste, care nu dadeau napoi n fata opozitiei satenilor. La venirea noptii, lumea adunata la Primarie a plecat acasa. ndata au nceput arestarile. Aflnd de masurile luate, oamenii s-au ascuns, nsa zilele urmatoare au nceput sa duca cerealele la arie. Aceasta era situatia n comuna. n drum spre Brasov, masina n care eram dus a trecut prin fata oficiului de telefoane din Arpas, unde mai asteptau doua masini. La iesirea din Arpas, Jeep-ul n care eram, s-a oprit, soferul a desfacut capota de la motor, simulnd un defect. ndata a trecut pe lnga noi o masina, iar a doua a oprit n urma. Prima s-a oprit la ctiva metri naintea noastra si cei dinauntru au ntrebat daca am fost adus. M-au trecut n prima masina si nsotit de celelalte doua m-au dus la Securitatea de la Brasov. Aici am intrat ntr-o sala de conferinte si mai multi ofiteri au nceput sa ma ntrebe tot felul de lucruri. ndata ce mi s-a spus ca sunt arestat, mi-am dat seama ca este vorba de Nelu si am dedus ca si cel ce m-a acostat la Tribunal ar putea fi arestat prin el aflnduse de mine. ntrebndu-ma de cumnatul meu, Traian Golea, le-am spus ca din 1948 nu mai stiu nimic de el. Cnd a venit vorba de fratele lui, de Ion Golea, le-am spus ca l cunosc, ca stiu ca este student la medicina la Cluj si ca din cnd n cnd trece pe la noi pe la Brasov unde uneori ramne pna a doua zi. ntruct m-au ntrebat cu insistenta unde este acum, mi-am dat seama ca nca nu este arestat. n seara zilei de 26 August m-au transportat cu catuse la mini la Bucuresti, pe strada Uranus. A doua zi au nceput anchetele. Toate declaratiile mele s-au axat pe cele sustinute la nceput, adica l stiam pe Nelu student la medicina la Cluj si nu-i cunosteam o alta activitate. ntruct cele declarate de mine corespundeau eu cele declarate de Tartler, l-a nceput m-au considerat de buna credinta. Insistau tot mai mult sa-l descriu pe Nelu. Cnd au ncetat sa ma ntrebe despre el, mi-am dat seama ca l-au arestat. ntr-o zi anchetatorul mi-a spus ca desi nu au dovezi despre vinovatia mea, nu voi fi pus n libertate, ci mi se va da o condamnare de cinci ani, nchisoare administrativa. n ziua de 14 Septembrie 1953 un nou anchetator (mentionez ca anchetatorii se schimbau des) mi-a luat o noua declaratie, foarte detaliata. La un moment dat s-a oprit si mi-a spus ca doua saptamni m-au crezut, nsa acuma situatia nu mai este aceia pe care le-am relatat-o eu. Mi-a spus ca Ion Bucsan, pe care eu l-am adus de la Bucuresti spre a se ntlni cu Nelu la noi n casa, este arestat, ca mai sunt arestati Nicolae Modval, unchiul meu, Nadejdea Golea, cumnata-mea si Tamara Banciu, sotia. Acum sa stabilim adevarul. A trebuit sa recunosc ca l-am adus pe Ion Bucsan nsotit de Vasile Vlad, spre a se ntlni cu Nelu la noi acasa, sa recunosc ca am stiut de plecarea lui Nelu din tara. Acum aveau suficiente dovezi pentru a ma gasi vinovat de favorizare. Grija mea era ca sotia sa nu fie si ea ncadrata la favorizare, ncadrare grava. Ea trebuia sa ramna numai cu omisiune de denunt. Orice ajutor dat lui Nelu, trebuia sa fie recunoscut ca fiind dat de mine. n luna octombrie un nou anchetator, care s-a purtat frumos si omenos cu mine, mi-a spus ca voi fi martor n procesul celor judecati n lotul principal si mi-a formulat depozitia pe care trebuia sa o sustin n fata instantei. Cum ezitam sa fac unele precizari deoarece nu stiam ce anume lucruri sunt cunoscute de anchetatori, a scris singur declaratia, deducnd din cuprinsul ei ce anume se cunostea cu precizie si recunosc ca se cunosteau multe lucruri pe care eu nu le declarasem. S-a stabilit sa mai fiu chemat la ancheta pentru definitivarea declaratiei. Si cum nu s-a mai adus vorba despre ea ntr-una din zile cnd am fost chemat, am ntrebat care este situatia. Mi s-a spus ca s-a renuntat la aceasta declaratie. De la arestare si pna n octombrie am fost tinut singur n celula. n octombrie 1953 31 din 120

am fost mutat ntr-o celula cu alti doi detinuti, un cetatean francez, Louis Houte, inginer la filatura Jilava nca de dinainte de razboi, ramas n tara dupa 1948 si un avocat Filipescu, proaspat arestat n legatura cu parasutistul Mircea Popovici pentru omisiune de denunt, care, n timpul judecari procesului lotului principal de parasutisti si favorizatori, a fost liber n Bucuresti. De la acesta am aflat primele amanunte asupra procesului. Pe la jumatatea lunii noiembrie 1953, am fost judecati ntr-un lot format din ing. Ion Bucsan, llie Banciu, Ion Stanica, cumnatul inginerului - Gheorghe Dinca, Galut Ion si Galut Emil, frati din Banat, Weber din Medias, Golea Nadejdea, Nicolae Modval, Dicescu, sotii Cupceag si altii pe care nu-i mai retin. Procesul s-a tinut cu usile nchise si cu avocati din oficiu, s-a judecat foarte repede, iar dupa ncheierea dezbaterilor, la un sfert de ora de la retragerea magistratilor pentru deliberare, s-a pronuntat urmatoarea sentinta: Ion Bucsan, 25 ani munca silnica Ilie Banciu, 20 --------"---------Ion Stanica, 20 --------"---------Cupceag, sotia, 15 --------"---------Emil Galut 10 --------"---------Nicolae Galut 10---------,,----------Weber, 10 --------"--------Nadejdea Golea, 6 ani nchisoare Nicolae Modval, 5 -------"----------Dicescu, 5 --------"---------Cupceag, sotul, 3 --------"---------Valentin Popa, 3 --------"---------Banciu Tamara 1 --------"---------De la Tribunalul Militar Teritorial M A l Bucuresti am fost transferati la Jilava. Aici, stnd de vorba cu ceilalti din lot, am aflat ca Nelu a intentionat cu adevarat sa se ntoarca din nou n Apus, prin Iugoslavia. Prin Vasile Vlad a cunoscut doi soldati: pe Galut Nicolae, care avea casa parinteasca n Banat, pe malul Dunarii si pe camaradul Weber din - Medias. mpreuna cu acestia doi, mbracati militar toti trei, trebuiau sa se duca la familia Galut n Banat si de acolo cu Galut Emil, fratele mai mare al lui Nicolae, sa treaca Dunarea not, tot necesarul fiind pregatit, inclusiv actele. Plecarea ntrziind din cauza Festivalului, cei n cauza au fost arestati. Se stie ca n august 1953 la Bucuresti, a avut loc Festivalul Mondial al Tineretului. Nelu, ajutat de sotia lui Cupceag, asistent la Facultatea de filologie din Bucuresti, a facut mai multe manifeste n limba romna, franceza, germana si engleza, care au fost distribuite strainilor veniti la festival. Am aflat ca ing. Ion Bucsan a fost arestat la 30 august la Iasi, iar sotia mea si Nicolae Modval, unchiul ei, au fost arestati la 5 septembrie n Codlea. Cum sotia sosise la Codlea de la Crtisoara cu cele doua fetite - de 2 ani si respectiv de 6 luni - noaptea cnd au venit securistii sa-i ridice, sotia a spus ca ea are copii si ca nu poate pleca fara ei. Un securist sia dat cuvntul de onoare ca merge numai pna la Securitate sa dea o declaratie si se va ntoarce. S-a ntors dupa un an de detentie, copiii fiind salvati de soacra mea Eudochia Bucsan care, anuntata telegrafic la Odobesti, unde era la o alta fiica a ei, Lidia Poenaru, s-a ntors la timp lnga copii. Cnd s-a dus cu copii la locuinta din Brasov, a gasit-o ocupata de securisti si numai cu greu a putut ramne n ea. Mama mea, Elena Banciu, de 76 ani, infirma, a ramas la verisoara mea din Crtisoara, unde a murit n luna ianuarie 1954 n urma unei gripe. mpotriva sentintei de condamnare am facut cu totii recurs, nsa au fost respinse n ntregime. S-a admis recursul Procuraturii mpotriva mea, a sotiei si a cumnatei mele, Nadejdea Golea. Acesta s-a judecat n cursul lunii august 1954 de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti si a fost respins, ramnnd toti la vechile pedepse. Mentionez ca recursul Procuraturii nu a fost motivat nici n scris si nici verbal n instanta. S-a afirmat simplu ca pedepsele sunt prea mici. Motivul real al recursului contra noastra era prezenta n Apus a lui Traian Golea, fratele lui Ion, condamnat la moarte. n luna septembrie 1954, sotia a fost pusa n libertate si s-a napoiat la copii. n luna iulie 1955 am fost transferat de la Jilava la nchisoarea Lugoj, unde am ramas pna n februarie 1956, cnd am fost transferat, cu un popas de cteva zile la Aiud, n penitenciarul Gherla. Aici sa facem o paranteza: La 4 iulie 1958, n jurul orei 11, s-au auzit strigate si obloanele de la camera mare 32 din 120

dinspre oras a cladiri principale a penitenciarului, de la ultimul etaj, au fost aruncate jos. Bataile n usile de metal ale camerelor faceau sa vibreze tot celularul. Se striga: "Jos teroarea lui Goiciu!", (comandantul penitenciarului cu gradul de maior, fost hamal n portul Galati), "Vrem legaturi cu familia!". n camera respectiva, unde erau cca. 100 paturi suprapuse, erau detinuti nou veniti, cu pedepse mici de 2-3 ani, condamnati n deosebi pentru tentativa de trecere a frontierei. Penitenciarul Gherla era considerat unul din penitenciarele destinate executarii pedepselor mari, cu un regim aspru, fara drept de a avea legaturi cu familia. Aceasta s-a petrecut mai ales dupa revolutia din Ungaria si i-a nemultumit pe nou venitii. Actiunea nceputa n camera respectiva s-a extins si la celelalte camere, unde n cea mai mare parte obloanele au fost aruncate jos, se batea insistent n usi, iar detinutii se urcau la ferestre si strigau. Penitenciarul fiind situat la marginea orasului n apropierea soselei Gherla-Dej, a atras atentia locuitorilor din mprejurimi si a trecatorilor. Posturile de paza au fost imediat dublate, iar mitralierele au fost ndreptate spre cladirea nchisorii, care vibra ca un viespar. n mai putin de o ora nchisoarea a fost nconjurata de tancurile unei unitati militare din Dej. Dupa orele 5 p.m. n celular a intrat o multime de gardieni si militieni narmati cu arme automate si drugi de lemn sau de fier. Detinutii din camera unde a nceput actiunea au blocat usa cu paturi. Aceasta a fost fortata si detinutii scosi afara si trecuti printre siruri de gardieni din penitenciar si de militieni nou adusi, care-i loveau cu ciomegele si rangile unde si cum nimereau, au fost coborti la parterul cladirii si culcati pe ciment. S-a trecut apoi la celelalte camere care au aruncat obloanele jos si, la ntmplare, au fost scosi o parte din detinuti si dusi la parter, loviti unde se nimerea si umpluti de snge. Apoi a nceput pansarea celor raniti, unii cu mini rupte sau capete sparte. Penitenciarul s-a scufundat, odata cu lasarea ntunericului, ntr-o tacere sinistra, ntrerupta numai de gemete. Din dimineata zilei urmatoare a nceput n ntreg penitenciarul adevarata teroare. Diversi detinuti, multi la numar, au fost scosi din camere si dusi la parter, la dusuri, bagati cu picioarele n gratarele de lemn si astfel imobilizati au fost batuti cu parul de catre gardienii care faceau cu schimbul cnd oboseau. Multi detinuti au fost adusi napoi n camere pe paturi, nemaiputndu-se tine singuri pe picioare. Au fost dusi si batuti si detinuti bolnavi scosi din infirmerie. Maiorul Goiciu a participat si el la aceste batai. Era o namila de om, nalt si gros. Adesea batea personal detinutii . n celula n care eram eu cu nca 15 oameni, era si unul "Nagy", care a luptat n Vietnam n legiunea franceza. Cazut prizonier, a fost adus n tara prin China si URSS si condamnat la 11 ani nchisoare pentru tradare. Era bolnav si facea dese crize de epilepsie, nct nu putea fi tinut de catre ceilalti detinuti din camera dect daca era legat cu cearceafuri de pat. ntr-o zi a fost scos din camera, dus si batut si adus din nou pe patura si aruncat n camera. Un nvatator, Munteanu, bolnav fiind, a avut ntr-o zi un conflict cu medicul nchisorii, Sin, svab din Banat, caruia i-a reprosat ca nu i se acorda tratament medical. A fost scos din camera si batut cu parul. La aceasta bataie a participat si dr. Sin personal. Luni de zile a continuat aceasta teroare, si nu numai n penitenciarul Gherla; ea s-a extins n toate penitenciarele. Cei ce treceau dintr-un penitenciar ntr-altul, ajungeau n mod obisnuit si prin Jilava. Aici erau batuti att la sosire ct si la plecare fara nici un motiv si fara nici o discriminare. La sfrsitul lunii iulie 1958, detinutii condamnati pentru nalta tradare am fost transferati la penitenciarul Pitesti, unde am ramas timp de doi ani, supusi unui regim de nfometare, nct la plecare cea mai mare parte erau distrofici. Aici la Pitesti, pentru cea mai mica abatere, reala sau fictiva, detinutul era pedepsit cu izolarea ntr-o camera de ciment de 2/4 m., unele avnd o tineta, iar noaptea o rogojina. Mncare primea o jumatate de portie la doua zile. Celula fiind foarte rece n timpul iernii, cei pedepsiti se ntorceau bolnavi, multi dintre ei nemaiputnd sa-si revina. Cum ntre detinuti erau multi care au executat ani grei de detentie, nu au mai rezistat regimului att de aspru si au murit. La penitenciarul Dej, unde am fost mutati de la Pitesti, pentru cele mai mici abateri eram pedepsiti cu izolarea si cu regim alimentar redus. Apoi s-a introdus bataia. n asistenta comandantului si a medicului nchisorii (o doctorita), detinutului i se aplicau 25 de lovituri la spate. Pentru a nu se mai auzi n celule racnetele celui batut, se dadea drumul la gazul metan din soba care facea zgomot mare cnd ardea la maximum. n august 1958 am fost transferat la Pitesti, unde au fost concentrati detinutii condamnati pentru nalta tradare. n vara anului 1960 am fost mutat la penitenciarul Dej, pentru ca n 1962 sa fim transferati la Gherla, de unde am fost pus n libertate la 24 iunie 1964 printr33 din 120

un decret de amnistie. n cursul detentiei la Gherla l-am ntlnit pe Galut Emil, care mi-a spus ca n vara anului 1954 a fost dus la Securitatea din Brasov, unde a fost confruntat cu Nelu. Acesta era de nerecunoscut. Avea un dinte lipsa si n timp ce Galut nu recunostea anumite fapte, acesta continua sa sustina cele declarate nainte, la ancheta. Cnd si unde a fost executat Ion Golea? Nu stiu. Viata dup eliberarea din detentie Prin anul 1963 a nceput sa se vorbeasca n penitenciar de o posibila eliberare a detinutilor politici. La Gherla, unde am fost dus din nou, n unele camere unde au fost pusi anumiti detinuti alesi de ofiterul politic, au nceput sa se dea ziare. Mai trziu s-au dat si n alte celule. S-a rulat si un film, "Partea mea de vina". La prezentarea filmului, ofiterul politic a spus ca n tara s-au facut uriase realizari. Ca de la Aiud unii detinuti au fost dusi sa vada cu ochii lor aceste realizari si nu si-au putut nchipui cum s-au facut toate acestea. Ni s-au aratat vederi din diferite orase ale tarii pe care detinutii nu le mai recunosteau. Ofiterul a mai spus ca noi ca detinuti avem o parte de vina, nsa regimul ntelege sa ne dea posibilitatea de a contribui si noi la recladirea tarii, desigur fiind vorba de cei ce vor sa se ncadreze n munca. n primavara anului 1964, prin ziare s-a comunicat ca a aparut un decret de gratiere. Unii au fost pusi n libertate, pentru ca mai trziu eliberarea sa se faca n masa. Cu o zi nainte de data eliberarii, detinutul era chemat de un securist care i comunica ca va fi pus n libertate. l sfatuia sa fie cu rabdare, pentru ca afara multe lucruri s-au schimbat. Unii vor fi socati cnd vor afla anumite evenimente familiale, precum divort, deces, etc. Toti cei pusi n libertate vor fi ncadrati n munca prin grija organelor de Stat, dupa pregatirea fiecaruia. n ziua de 24 iunie 1964, dupa 11 ani de detentie, am fost si eu eliberat din penitenciarul Dej. n dimineata zilei cnd am fost dusi la magazie sa ne ridicam bruma de efecte ce le mai aveam, ne-am ntlnit cu ofiterul politic, care ne-a ntrebat: - "Cei cu voi, ma, de sunteti asa de abatuti, de parca ati merge la puscarie si nu n libertate?" Am asteptat iesirea din nchisoare ani multi si grei, fara a pierde nadejdea ca vom ajunge si aceasta zi; unii nsa n-au mai ajuns, n deosebi aceia care si-au pierdut orice nadejde sau cei rapusi de boli si care au devenit total degradati fizic. Desi dorita att de mult, aceasta eliberare, atunci cnd a venit, ne-a gasit obositi, sceptici, nct nu ne-am putut bucura pe masura asteptarilor. Au trecut mai multe zile pna ce, macar n parte, ne-am refacut sufleteste. Sotia mi spunea ca umblu pe strada ca speriat. Toti aveam nfatisari de om speriat. Eram tunsi si slabi nct oricine ne ntlnea, stia ca suntem fosti detinuti. Lumea ne privea cu mirare, dar si cu bunavointa, iar unii dintre cei cunoscuti, chiar cu excese de bucurie. Ajuns acasa la Brasov, a carui gara noua m-a facut sa nu mai stiu unde ma aflam, primul soc ce l-am avut a fost revederea familiei, si n deosebi a fetitelor, pe care le-am lasat mici, de jumatate de an, respectiv de doi ani si jumatate. Mi-au placut ntotdeauna copiii si nainte de detentie, ma apropiam cu usurinta de ei, chiar daca nu-i cunosteam. Fata de proprii mei copii ma simteam nsa stingher, si ei la fel. Sotia a plecat la serviciu si am ramas acasa numai noi. Ne uitam nedumeriti unul la altul. nfatisarea mea era deplorabila. Faceam eforturi sa vorbim ntre noi. ncet, ncet situatia sa ameliorat si am nceput sa ne apropiem unul de altul. Golul lasat de despartirea de ele n anii primei copilarii l-am simtit nsa tot timpul. Si ele au avut un soc. Stiau ca exist, li s-a spus ca sunt la spital bolnav si cnd ma voi nsanatosi, ma voi ntoarce acasa. La nceput mai ntrebau cnd ma voi ntoarce, dar mai trziu nu au mai ntrebat. Prin copiii din jurul lor au aflat adevarul si au tacut. Erau foarte atasate de mama lor, care le-a crescut cu multa dragoste si gingasie. Acum ca am venit acasa, un strain s-a interpus ntre ele si mama lor, si din cauza asta au suferit, mai ales Dana. Timpul vindeca toate, dar legatura care se face n primii ani ai copilariei ntre copii si parinti cu greu se reface, daca se reface vreodata. Pentru ca fetitele sa nu sufere la scoala din cauza ca tatal lor este arestat, sotia a divortat, asa cum au divortat majoritatea sotiilor detinutilor politici. Cnd n nchisori soseau comunicarile de divort, detinutii treceau prin momente grele, desi toti ne asteptam la asta si ntelegeam situatia. Sotia mea a avut grija ca sa nu mi se comunice divortul, de care am aflat abia dupa eliberare. Nu cunosteam care va fi evolutia situatiei politice n tara, dar stiam ca n viitor vom fi mereu nsemnati pentru trecutul nostru, si pentru a nu cauza noi neplaceri copiilor, nu ne-am recasatorit dect n toamna anului 1974, cu o luna nainte de casatoria Danei. n prima zi dupa ce am ajuns la domiciliu, a trebuit 34 din 120

sa ma prezint la Securitate pentru a-mi depune viza ca sa pot obtine buletinul de identitate. Securistul pe care l-am gasit acolo mi-a spus ca situatia n tara s-a schimbat, ca regimul este stapn pe situatie si ca lumea n totalitatea ei sprijina si are ncredere n regim, ceea ce nsa nu nseamna ncetarea masurilor de supraveghere. Mi-a spus ca Securitatea stie tot ce se ntmpla n tara si ca asta este menirea ei. i stie si pe cei care nca se mai ndoiesc asupra viitorului, ca noi cei scapati din detentie trebuie sa ne ncadram n cmpul muncii, sa avem totala ncredere n regim care ne va ajuta, iar cnd vom vedea ca totusi cineva ncearca sa ne faca greutati, ar fi de datoria noastra de cetateni n care guvernul, prin eliberarea noastra anticipata si-a aratat ncrederea, sa sesizam organele de resort. Mi s-a dat un numar de telefon si am plecat cu indicatia ca sa-l sun de cte ori ar fi cazul, chiar si numai pentru a-i spune cum m-am rencadrat n munca sau daca am anumite neplaceri si greutati, ei fiind dispusi oricnd sa ma ajute. Daca eu nu i-am sunat si nu i-am cautat, n schimb au facut-o ei n nenumarate rnduri, cnd m-au interogat sub diferite forme. Periodic mi s-au cerut declaratii, iar cei cu care lucram erau si ei pusi sa dea tot felul de declaratii despre mine. Chiar la putin timp dupa eliberare, am fost chemat la Securitate si mi s-a cerut sa-i scriu cumnatului meu Traian Golea, aflat n strainatate, ca am fost eliberat din detentie. Am refuzat categoric sa-i scriu, spunnd ca el poate afla asta din ziare. Am refuzat sa am vreo legatura cu ei si am refuzat orice sprijin din partea lor, stiind ca oricnd ti pot cere lucruri la care nu te poti preta. Daca eu am refuzat nsa orice colaborare cu ei, chiar si n cele mai inofensive probleme, ei au avut grija ca sa-mi puna piedeci n orice fel de actiuni pe care le-am ntreprins, orict ar fi fost ele de legale. Dupa doua luni de la punerea n libertate, am fost angajat la oficiul de plasare a fortelor de munca, ca economist cu probleme juridice, la IISAR (ntreprindere industriala de Stat pentru aprovizionare cu animale de rasa si medicamente de uz veterinar). ntreprinderea era mica, cu cca. 30 de salariati. Mai trziu, cnd ntreprinderea a ramas numai cu aprovizionarea cu medicamente de uz veterinar, aceasta a devenit si mai mica. Faptul ca am fost ncadrat la o ntreprindere att de mica a avut repercusiuni asupra salariului, care diferea dupa categoria ntreprinderii. Salariul de ncadrare a fost cel de stagiar si dupa 13 ani de munca, la data pensionarii, era cu mult inferior salariului colegilor de aceeasi vrsta cu mine. Orice ncercare de a ma transfera la o ntreprindere mai mare mi-a fost blocata. n 1970 am reusit totusi sa obtin transferarea la ntreprinderea comunala de apa, canal, gaze, fara ca la salarizare sa pot obtine un spor nsemnat. n general, conducatorii de ntreprinderi ezitau sa ncadreze fosti detinuti politici, de altfel si multi salariati evitau contactele cu noi. Un fost salariat de la Sfatul Popular Regional care ma cunostea, lucrnd la data arestari mele la aceeasi institutie, mi-a spus, cnd am ajuns la IISAR unde era si el, ca e mai bine sa nu spunem ca ne cunoastem de dinainte. Multi au ramas tot timpul timorati, dar au fost si oameni care mi-au aratat multa ncredere fara nici un fel de ezitare. Dupa pensionarea din 1983, am solicitat pasaport, dar cererea mi-a fost refuzata, oricte contestatii si memorii am facut. Am ramas pentru totdeauna pentru regim o persoana non grata. Calvarul Tamarei Banciu La 6 septembrie 1954, dupa executarea unui an de detentie la care am fost condamnata de Tribunalul Militar Teritorial MAl pentru omisiune de denunt la crima de nalta tradare, am fost pusa n libertate de penitenciarul Jilava, mpreuna cu alti detinuti, barbati si femei. De la penitenciar pna la soseaua nationala am mers pe jos, apoi am luat un autobuz pentru Bucuresti. Cum nu aveam bani, ne-am dus cu totii la o familie cunoscuta de unul dintre noi. Aceasta familie ne-a dat la fiecare banii necesari pentru a ne deplasa la cunostintele din Bucuresti. Eu m-am dus la tanti Vasea (Vasilisa Marian) n Baneasa. Ea mi-a dat banii de tren si am plecat apoi nspre Brasov, unde am ajuns a doua zi dimineata. Acasa la Brasov am gasit fetele si pe mama, mpreuna cu sora-mea Lili Poenaru si cei doi copii ai lor, toti ntr-o singura camera. Aici o mica paranteza: n mai 1952 din Brasov au fost evacuate fortat mai multe familii, ntre care si familia Zrnoveanu. Locuinta acesteia ne-a fost repartizata noua de Sfatul Popular Regional, ncheind contract de nchiriere cu fiul celor deportati, Nicolae Zrnoveanu. Dupa arestarea noastra, locuinta compusa din 2 camere, bucatarie si pivnita, a fost ocupata de Securitate. Numai cu greutate a reusit mama sa reocupe locuinta mpreuna cu fetitele de doi ani si jumatate, respectiv 6 luni. n 1954 familiilor evacuate li s-a spus sa revina la oras. Familia Zrnoveanu, sot si sotie, au revenit la locuinta lor. Au cazut de acord cu mama sa le elibereze o camera si 35 din 120

bucataria ,iar mama cu copii sa ocupe o camera si bucataria din pivnita. Aceasta era situatia locuintei la napoierea mea. Mentionez ca ntre proprietar si mama s-a ncheiat un nou contract de nchiriere, desi repartitia locuintei era pentru familia noastra. Cnd am ridicat problema ca acest contract este ilegal, mi-au raspuns s-o dau n judecata pe mama. n aceasta locuinta, care avea WC - ul n curte si apa n strada, am stat pna n anul 1963, cnd am schimbat camera cu o garsoniera (camera, baie si bucatarie) la bloc, ntruct imobilul vechi a fost vndut. Aici se ncheie paranteza. Desi am lipsit atta de acasa si fetita mai mare, Dana, avea doar 2 ani si jumatate la plecare, cnd m-am ntors din nchisoare si ea a deschis ochii din somn, m-a recunoscut imediat si m-a luat n brate, rostind "mamica mea". Cea de a doua fetita, Doina, care a avut sase luni cnd am lasat-o, spunea la toata lumea mama, numai mie nu. Mie a nceput sami spuna mama abia n 1958, cnd s-a mbolnavit tare rau. Prima obligatie dupa ce am fost eliberata si am ajuns acasa, a fost sa ma prezint la Securitate. O buna parte din timp a trebuit sa fac aceasta prezentare saptamnal. Prin cunostintele ce le aveam, n luna noiembrie 1954 am fost angajata ca muncitoare la fabrica de produse zaharoase Dezrobirea. Munceam la norma, plecnd dimineata si ntorcndu-ma seara pe jos, abia reusind sa cstig 180 lei lunar, suma enorm de mica, stiut fiind ca aveam de crescut doi copii, iar pensia mamei era si ea foarte modesta, mai mult simbolica si nu puteam conta efectiv pe ea pentru ntretinerea noastra ntruna din zile m-am dus cu fetita la consultatie la dispensar. Doctorita m-a ntrebat daca n-am facut liceul la Eparhial la Chisinau si daca nu cumva sunt din Basarabia. Am negat tot timpul. Nu doream sa ma cunoasca si sa ma recunoasca nimeni. Ea nsa n-a renuntat la dorinta ei de a sti cine sunt. Ea era Tamara Stirbu, casatorita cu medicul Nedelcu si care ma cunostea bine si stia si situatia noastra. Aceasta familie m-a ajutat apoi enorm de mult tot timpul ct a lipsit sotul meu. Prin ea fetitele au fost primite la caminul ntreprinderii, desi cea mai mica nu avea nca vrsta necesara; acolo fetitele primeau trei mese pe zi, ceea ce pe mine ma ajuta enorm. Prin dr. Nedelcu Aurel si dr. Bologa Emil, care-l cunosteau pe sotul meu, am fost acceptata sa ocup postul de registrator medical la spitalul dermato-venerian. Administratorul spitalului era Caftanat, basarabean, care nu ma cunostea dar care a fost pus la curent cu situatia mea. Acesta era seful personalului. Mi s-a dat sa completez un chestionar. Cei care m-au recomandat, m-au sfatuit sa nu scriu ca as fi fost arestata si ca sotul meu este nca detinut. Cum formularul avea ntrebari precise asupra situatiei fiecaruia, nu am putut sa mint si am nceput sa plng si am dat formularul napoi, declarnd ca ma voi ntoarce mai degraba la fabrica. Dl. Caftanat mi-a spus sa arat situatia reala si el va raspunde de faptul ca a dat de lucru unei mame pentru a-si putea creste copiii. Am fost nteleasa si ajutata mult n timpul ct am lucrat la acest spital. Pentru ca nu puteam sa-mi duc copiii la camin dimineata si sa fiu la orele 7 la serviciu, mi s-a aprobat sa lucrez de la orele 10 la 18, acoperind astfel la fisier ambele schimburi. Plecam dimineata de acasa cu copiii, ducnd-o pe cea mica n brate si uneori chiar si pe cea mai mare, si ma ntorceam seara. Drumul l faceam pe jos, ajungnd la serviciu transpirata si tremurnd ca varga, orict de frig ar fi fost afara. Aici am gasit multa ntelegere din partea colegilor, care cam toti aveau situatii dificile fata de regim, (unul fost ofiter, altul fost procuror, etc.). La prnz, neducndu-ma acasa, nu mncam, nici la cantina nu ma duceam ca sa nu cheltuiesc banii. O colega de serviciu, dna Chiritescu, sotia fostului director de banca de la Chisinau, cnd venea la serviciu n turele de dupa masa, mi-aducea ntr-un sufertas mncare calda. Administratorul spitalului ma trecea pe statele de prime foarte des. Cnd i-am spus ca ceilalti colegi nu privesc cu ochi buni acest lucru si l-am rugat sa nu ma mai treaca, mi-a raspuns ca el raspunde de aceasta si am continuat sa primesc prime mai departe. Pentru a putea face fata cheltuielilor cu salariul meu de 250 lei, mai mic dect cel al unei femei de serviciu, fiindu-mi insuficient, am nceput sa bat la masina de scris de la serviciu dupa orele de birou, diferite lucrari pentru medici. Faceam cte 9 copii, ceea ce era foarte obositor pentru ca trebuia sa bat tare, si totusi copiile erau slabe. Eram nevoita sa lucrez pna noaptea trziu. Cu toate aceste eforturi nsa, fara ajutorul celor din jur, cunoscuti si prieteni, nu m-as fi putut descurca. M-au ajutat cu alimente, haine pentru copii, bani. n special tin sa-mi exprim recunostinta fata de surorile Margareta Pop si Claudia Cadiu. Sprijinul moral ai celor din jur a fost neprecupetit. Foarte mult m-a sprijinit si Iosif Lazar, prieten al familiei si fost coleg al sotului meu. O perioada de timp am ndeplinit si functia de casier la Asociatia pentru ajutor reciproc a functionarilor, datorita dnei Ripanovici. n 36 din 120

felul acesta mi s-au nlesnit mai multe mprumuturi cnd eram la mare nevoie. n tot acest timp am fost mereu verificata de Securitate. ntr-o zi, un securist mi-a spus sa ma duc la un hotel sa stam de vorba. I-am raspuns ca nu am ce cauta la hotel; daca sunt chemata la Securitate, ma duc, caci n-am de ales, dar la hotel nu ma duc. - Nu va jenati sa veniti la Securitate? m-a ntrebat. - Nu, pentru ca nu vin dect cnd sunt chemata. n toamna anului 1955, m-am dus la vorbitor la sotul meu, la penitenciarul din Lugoj. Am luat cu mine bagaj mai mult, mbracaminte si alimente. Am ajuns n gara la Lugoj noaptea. Pe drum, un tnar m-a ntrebat unde ma duc cu atta bagaj? I-am raspuns ca sotul meu este arestat. Dupa ce m-a ajutat la bagaj, m-a ntrebat daca nu am vreo cunostinta la care sa stau. I-am raspuns ca voi ramne n gara, pentru ca nu am unde sa ma duc. Mi-a spus ca ma conduce el la un hotel. Am refuzat, pentru ca nu aveam bani. Atunci mi-a propus sa plateasca el hotelul. Am refuzat. Atunci a spus ca va ramne cu mine ntreaga noapte n gara, deoarece nu poate sa ma lase singura. Apoi am acceptat sa ma conduca la un hotel unde el a platit camera si a plecat. Nu stiu cine a fost acest om. A doua zi m-am dus la penitenciar la vorbitor. N-au vrut sa-mi primeasca bagajele, spunndu-mi sa le pun la posta. Eu nu aveam la mine nimic cu ce sa fac colete. Nestiind ce sa fac, m-am dus la posta si le-am povestit situatia. Au sarit cu totii, au adus cutii de ambalat, sfoara si ce ne-a mai trebuit ca sa facem pachetele si le-au expediat ei fara sa ma coste ceva. N-am cunoscut acesti oameni, dar erau vremurile cnd toti se aflau alaturi de cei vitregiti de regim. n iarna anului 1956/57, am avut vorbitor la penitenciarul Gherla, unde sotul meu a fost transferat ntre timp. Am ajuns la penitenciar n zori. Era umed si frig. Mi s-a spus ca numai la ora 9 am ncepe vorbitorul, care dura zece minute, dupa un drum de zile. Am plecat pe strada zgribulita, cu bagajul dupa mine. Dintr-o curte a iesit o batrnica si vazndu-ma, m-a ntrebat, ce-i cu mine. Iam spus ca am venit la penitenciar, la vorbitor. M-a adus imediat n casa, mi-a dat lapte cald, mi-a pus cald la picioare si nu stia ce sa mai faca ca sa-mi revin. N-am cunoscut-o si nu stiu cine a fost, dar comportarea unor astfel de oameni te ntarea mult sufleteste cnd erai n nenorocire. La sosirea din detentie, mama mi-a spus ca dupa ce s-a aflat de arestarea noastra n 1953, un locuitor din comuna Feldioara, Brasov, Petre Hubes, a venit la Brasov si a cerut mamei sa-i ncredinteze lui cele doua fetite sa le creasca, asigurnd-o ca le va ngriji ca pe copiii lui. Avea deja trei copii sub 12 ani. Petre Hubes a fost deportat n URSS, la Donbas, n 1945, de unde s-a napoiat n primavara anului 1948. Averea si casa i-au fost expropriate, sotia cu trei copii a ramas singura. n casa lui a locuit ctiva ani viitorul meu sot mpreuna cu mama lui, femeie n vrsta, de peste 70 ani. Cunoscnd situatia grea a sotiei lui Hubes, viitoarea mea soacra a ajutat-o ct a putut. Familia Hubes cu cei trei copii, de acum mari, au plecat mai trziu n Germania. n septembrie 1958 fetita cea mai mica, Doina, s-a mbolnavit grav de rinichi. A avut la nceput o forma usoara de scarlatina, care a trecut neobservata si ca urmare a facut o infectie la rinichi. Nu am observat dect cnd a nceput sa urineze cu snge. A fost internata de urgenta la spitalul de copii din Brasov. Atunci avea 5 ani. Doctorita Oprisescu a spus sa fie tinuta la pat cu caldura tot timpul. Sa nu fie coborta din pat nici pentru nevoile personale. Boala agravndu-se, mi-a facut si mie internarea n spital. Atunci am putut observa ca indicatiile date de doctor nu erau respectate, dimineata fiind dusa desculta si numai n camasuta pe coridorul care era rece, pentru a fi cntarita. Am ramas cteva zile n spital cu fetita, mama stnd acasa cu Dana, care ncepuse sa mearga la scoala primara. Boala Doinei progresnd repede, mi s-a spus ca situatia a ajuns foarte grava si ca sunt putine sanse de salvare. S-a constituit o comisie medicala cu specialisti veniti de la Cluj, care a propus sa fie operata. Doctorita Tamara Nedelcu, fosta mea colega de la Chisinau, de la Eparhial, mi-a spus ca operatia este foarte grea si ca sansele de reusita fiind reduse, crede ca eu ar trebui sa ma opun operatiei. Fetita era toropita de febra, ureea n snge crestea mereu si ajunsese nici sa nu mai poata urina. Am crezut ca din moment ce fetita nu mai poate fi salvata, de ce sa mai fie chinuita cu operatia? Daca tot timpul de cnd ea s-a mbolnavit eu am fost foarte ngrijorata si necajita, acum cnd mi s-a spus ca Doinita nu mai poate fi salvata, m-a cuprins o stare de indiferenta, de prostatie. Dr. Emil Bologa, seful spitalului dermato-venerian, care ne cunostea situatia familiei, ca de altfel toti medicii de acolo, m-a sfatuit sa plec cu Doinita la spital la Bucuresti. I-am spus ca nu plec, pentru ca nu am nici bani si nici nu cunosc pe nimeni acolo si atunci ce rost are sa ma duc cu ea ntre straini. Bologa mi-a raspuns ca daca mai este o sansa de unu la un milion, 37 din 120

nici atunci nu am dreptul sa renunt. Fara sa mai tina seama de parerile mele, a luat legatura cu spitalul Emilia Irza din Bucuresti si, fara sa mai pot trece pe acasa sa ma schimb, sa iau ceva cu mine, am fost dusa cu salvarea la aeroport, urcata ntr-un avion mic, sanitar, Aviasan, si trimisa cu fetita la Bucuresti. Cu noi a plecat si dr. Nicolae Pridie, care a tinut fetita n brate n avion lnga pilot, nemaifiind alte locuri. La aterizare n Bucuresti ne astepta masina salvarii care ne-a dus la spital. Aici medic de garda era o doctorita evreica, dr. Dona...., care a luat fetita n primire, spunnd: - Vedeti de mama, ca de fetita ma ngrijesc eu! Eu eram distrusa, obosita, nedormita, neschimbata de mai multe zile, disperata... Diagnosticul de glomerula nefrita era grav si starea fetitei era rea. Nu putea urina iar ureea n snge crestea si cazuse ntr-o stare de somnolenta. Doctorita mi-a spus ca va trebui sa nceapa un tratament intensiv, foarte dur, de injectii, iar daca fetita va rezista, ar putea fi o sansa de salvare, dar ca pentru moment nu-mi poate spune nimic altceva. La ctva timp de la nceperea tratamentului, fetita a urinat un lichid negru ca pacura. Tratamentul a continuat, facndu-i si injectii intra-venoase la mini, la degete, la cap, nct nici nu mai stia unde sa i le faca. Cnd doctorita venea la spital dimineata, nainte de a se dezbraca, venea sa vada fetita si zicea: "Mi-e destul sa ma uit la mama ca sa-mi dau seama de starea fetitei." Doina era foarte cuminte si ascultatoare. Niciodata nu se opunea la injectii. Punea mnutele ca la rugaciune si spunea: "Da Doamne sa nimereasca!", iar cnd termina injectia, spunea: "Multumesc!". Doctorita a spus ca a avut multi copii la tratament, nsa ca acesta, care dupa ce a fost chinuit cu injectiile intravenoase sa mai si multumeasca, n-a mai ntlnit. Cnd o vedea ca se roaga nainte de injectie, spunea ca ea nu crede n Dumnezeu, dar ca de-acum i vine si ei sa se roage. Situatia s-a mbunatatit usor si doctorita mi-a spus ca de acum a nceput sa aiba sperante. Aceasta stare de sperante cu clipe de deznadejde, pentru ca boala avea si ea oscilatiile ei, a fost groaznica. Bolnava a trebuit sa fie hranita, nsa tot ce nghitea, vomita. Eram foarte ngrijorata si mai ales foarte nspaimntata, nsa Doinita spunea: "Nu plnge mamico, ca mannc din nou." Tratamentul a durat foarte mult si eu am stat mereu n spital. Cnd si eu m-am mbolnavit de gripa, mi-a luat locul sora mea, Lili. Nu mi-am putut imagina niciodata ca medicii pot depune atta interes pentru salvarea si vindecarea unui bolnav. Dupa spitalizare, adusa acasa, a nceput o lunga perioada de convalescenta, timp n care trebuia sa urmeze un regim alimentar foarte strict, fara grasimi si fara sare. Mi s-a recomandat sa-i dau portocale. Cum acest articol nu se gasea pe piata, le puteam procura doar de la un restaurant de lux, de la Aro, la un pret foarte mare. Din ele extrageam sucul pe care-l dadeam Doinitei. Niciodata nu am avut nici cea mai mica greutate din partea Doinitei cu respectarea acestui regim alimentar. Mnca ce i se dadea si daca pe masa era o mncare care ei i placea foarte mult si eu i spuneam ca ea nu trebuie sa mannce din ea, nu mnca, fara sa faca vreun moft oarecare. Desi de la spital nu mi s-au cerut bani pentru ntregul tratament al Doinitei, totusi am avut mari goluri banesti de umplut, la care, fara ajutorul si sprijinul celor din jur, nu as fi putut face fata. Tuturor acestor binefacatori ai mei le multumesc si pe aceasta cale si l rog pe Dumnezeu sa-i rasplateasca. Tamara Banciu Si cnd gndesc la viata-mi, mi pare ca ea cura ncet repovestita de straina gura. Ca si cnd n-ar fi viata-mi, ca si cnd n-as fi fost. M. Eminescu - "Melancolie" Marturia Nadejdei Golea Peste viata senina a Basarabiei a cazut ca un trasnet ultimatumul dat de rusi la 28 iunie 1940, de cedare si evacuare n decurs de doua zile. Foarte putina lume a putut sa se refugieze ntr-un timp att de scurt, iar cei care au ramas, au platit scump. Asa l-am pierdut pe tatal meu, care a fost arestat la scurta vreme dupa intrarea rusilor si a fost deportat undeva n fundul Siberiei. Am primit de la el o carte postala, si dupa aceea nimic... Peste un an Basarabia a fost reluata si armata romna a urmarit dusmanul mpreuna cu armatele germane, adnc n interiorul Rusiei. n 1944 s-a ntors roata. De acum rusii erau aceia care-i alungau pe romni si pe germani. Tradarea de la 23 august le-a usurat mult invadarea. Multe jertfe au fost si multi ostasi si-au pierdut viata n aceste confruntari. Pentru cei care vroiau sa paraseasca Basarabia s-a organizat acum, n 1944, evacuarea, punndu-se la dispozitie trenuri, n majoritate marfare, care faceau zile ntregi pna la destinatie. Noua ne-a trebuit o saptamna de la Chisinau pna la 38 din 120

Timisoara. n tara, cei care au fost functionari de stat au fost repartizati pe la diferite posturi n tot cuprinsul Romniei. Mama fiind nvatatoare, a fost repartizata la Beregsau lnga Timisoara, unde organele locale au nfiintat o cantina pentru refugiati, n care alimentele erau date de comuna, iar refugiatii faceau cu schimbul la gatit. Dar rusii nu s-au marginit sa ocupe numai Basarabia, ci au invadat ntreaga tara si au mers chiar mai departe. Dupa ocuparea tarii de catre rusi, a nceput jaful cel mare organizat de armata: sute de vagoane pline cu gru, lemne si petrol luau calea Rusiei. n unele locuri au scos si sinele de cale ferata si le-au dus n Rusia. Dar jaful nu s-a marginit numai la marfuri. Ei vroiau sa-i ia pe toti cei nascuti n Basarabia pe care i considerau ca cetateni sovietici. Organele de stat ale administratiei romnesti ntocmeau liste cu cei nascuti n Basarabia pentru a-i "repatria". Mama a fost si ea chemata la inspectoratul scolar din Timisoara unde i s-a pus n vedere sa mearga la biroul alaturat, sa se nscrie pentru plecare. Dar mama a iesit pe o alta usa si s-a ntors la Beregsau. Am avut noroc ca n acest timp, la Beregsau, a venit din armata fratele meu Boris si cu Traian Golea cel care n scurt timp dupa aceea mi-a devenit sot. El era ardelean din Bachnea, de pe Trnava Mica, ceva mai sus de Trnaveni. Pe Traian l-am cunoscut cnd eram nca n Basarabia, pentru ca desi ardelean, a facut Agronomia la Chisinau, unde a fost coleg de an cu unchiul meu Ion Bucsan, fratele mai mic al tatii, caruia noi i spuneam Gioni, cu care de altfel am copilarit, caci era numai cu patru ani mai mare ca mine. Prin el l-am cunoscut pe Traian si pe multi alti colegi de-ai lui, care deseori veneau la Durlesti, lnga Chisinau, unde locuiam noi. Traian avea una din surori, Otilia, casatorita n Blaj. Sub amenintarea arestarii si "repatrierii" noastre ne-am hotart sa plecam n Blaj. Ne-am facut urgent bagajul si cu un tren de marfa am si plecat. Acolo baietii au cunoscut niste functionare de la primarie si cu ajutorul lor au confectionat acte false, ca fiind nascuti n Transilvania, ceea ce ne-a scapat de "repatriere". Mama a primit un post de nvatatoare lnga Blaj si asa a putut trai familia noastra, mama, eu si cu cele doua surori mai mici, Lidia si Tamara. ntre timp Traian, care fusese lasat la vatra, a fost numit administrator al mosiei Brukenthal din Micasasa, a doua statie din Blaj catre Medias, unde n septembrie 1945 ne-am si casatorit. Erau timpuri cnd nu puteai face multi purici ntr-un loc. Asa ca am ajuns n 1946 la Nanov, lnga Alexandria n Teleorman, de unde peste un an am revenit n Ardeal, la Feldioara, Brasov, unde Traian a fost sef de ocol agricol. Aici munca lui era strns mpletita cu a pretorului Ilie Banciu, care mai trziu mi-a devenit cumnat, casatorindu-se cu sora mea mai mica, Tamara. n ianuarie 1948 la Felioara a izbucnit o epidemie de febra tifoida. Traian, n drumurile pe care le facea zilnic prin comunele din jur, a baut pe undeva apa infectata Si asa a ajuns la Brasov, n spitalul de contagiosi, pentru doua luni, pna prin 20 Martie. ntre timp a facut si o complicatie de flebita (inflamatia venelor la picioare). Cum situatia interna devenea din ce n ce mai critica, ne gndeam si noi ca ar fi bine sa plecam din tara. Boala i-a nlesnit lui Traian un concediu la baile Buzias, lnga Timisoara. Lnga Buzias, la Bacova, locuia sora mea Lidia, ntre timp casatorita si ea cu un inginer agronom, Ilie Poenaru, seful statiunii viticole de la Bacova. Fiind noi la Buzias, ntr-o noapte a venit fratele lui Traian, Ionel, student la medicina n Cluj n ultimul an, si ne-a spus ca situatia lui este critica, fiind urmarit cu alarma de gradul nti pe toata tara, astfel nct trebuie sa gaseasca o cale de a parasi Romnia ct mai repede. La Sibiu atunci se ntmplase ciocnirea cu politia, din ghearele careia Nelu a scapat dupa ce a dobort cu pistolul pe un politist si i-a culcat la pamnt pe ceilalti. La Bacova mai statea ascuns si fratele meu Boris, fugit de la Cluj unde era student la agronomie, pentru ca era urmarit. Planul lui Traian si al meu era ca, de la Buzias, sa ne pregatim trecerea peste frontiera pe ndelete, cu att mai mult cu ct cumnatul meu Ilie Poenaru cunostea niste oameni care faceau treceri peste frontiera n schimbul unei sume de bani. n circa o saptamna se putea ajunge la Viena fara prea multe riscuri. Dar au intervenit evenimente neprevazute care au schimbat aceste planuri. Aproape de Arad a cazut un grup care voia sa treaca n Ungaria. Au fost arestate si calauzele care i conduceau. Oamenii pe care i cunostea Ilie Poenaru nu stiau n ce masura polita nu a aflat si de existenta lor ca "trecatori" si astfel sa fie pusi n urmarire, nct un timp oarecare trebuiau, sa nu ntreprinda nimic care sa-i faca suspecti. Pentru ca situatia lui Nelu era urgenta, iar Boris era si el urmarit, dupa discutii lungi s-a vazut ca nu este alta cale dect fuga din tara noaptea peste frontiera n Iugoslavia. Daca la nceput, cnd se pusese problema ca trecerea frontierei sa se faca cu ajutorul unei calauze, eram de acord sa ma duc si eu cu ei, dar 39 din 120

acum, sa trecem numai noi singuri, fara calauza prin necunoscut, mi se parea greu de realizat. Riscurile, dupa cum le vedeam eu, erau prea mari, de aceea ma chinuiam, plngeam si nu eram n stare de nici o decizie. Vaznd Traian nehotarrea mea, m-a sfatuit sa ramn, ca si asa lucrurile nu vor dura prea mult si ntr-un an se vor ntoarce si ei acasa. Ei au plecat si eu am ramas, dar ct am putut sa regret aceasta ramnere! Abia dupa plecarea lor parca ma trezisem si abia acum mi dadeam seama ct de rau am facut. De atta parere de rau ma mbolnavisem dea-binelea. Am avut o cadere nervoasa si o perioada de timp nu m-am putut tine pe picioare, mergeam sprijinita de pereti. Am ramas la sora mea. Mama a trebuit sa plece la Feldioara unde aveam toata gospodaria: pasari, mai cumparasem si o vaca cu lapte, etc. La Feldioara, resedinta sefului de ocol se compunea din locuinta noastra, grajdul n care erau doi armasari frumosi si tineri ai ocolului, iar n fundul curtii era o casuta unde locuia singura fosta proprietara a acestei curti, o sasoaica cumsecade, cu care ne-am nteles foarte bine. Cnd m-am ntors eu la Feldioara si am intrat n curte, aceasta femeie m-a ntmpinat si mi-a spus: - De ce ati venit, Doamna? Plecati ct mai repede ca va cauta. Mi-a mai spus scurt ca au ridicat tot ce era ca mobila, mbracaminte, vase de bucatarie, pasarile, vaca, n sfrsit, absolut tot ce-am avut. Mi-a spus ca mama s-a dus la fratele ei, Nicolae Modval, care fusese mai multi ani notar la Codlea. Acum era secretar la sfatul popular din Codlea. Nici nu stiu cum am iesit din curte. Nu stiam ce sa fac si cum sa dispar mai repede ca sa nu apuce sa ma vada mai multa lume, caci se facuse mare vlva la Feldioara din cauza disparitiei lui Traian. Un refugiu imediat l-am cautat n casa prietenilor nostri Claudia si Leonida Gheorghiu, amndoi ingineri agronomi, el fiind directorul Scolii de Agricultura din Feldioara. Am batut la usa dar nu mi-a raspuns nimeni. Am mai asteptat putin si ntre timp a aparut servitoarea lor, care mi-a zis ca dnsii sunt la Brasov si nu se ntorc dect seara. Ce puteam face? Gara era aproape dar din grija sa nu ntlnesc pe cineva, am luat-o direct peste cmp spre Bod, urmatoarea gara. Mi-am luat bilet pentru Codlea si asa m-am prezentat la casa unchiului meu, unde era si mama. Ei m-au sfatuit ca, pna se mai linistesc lucrurile, sa plec undeva mai departe, si asa am plecat napoi la sora mea Lidia, care ntre timp se mutase la Timisoara, sotul ei fiind numit asistent la catedra de Viticultura. La ei am stat pna n 1951, cnd m-am ntors din nou la Codlea n casa unchiului meu. ntre timp lucrurile s-au mai potolit n ce ne priveste, nct n 1951 am putut intra functionara la fabrica de tesaturi" Codlea". n aceasta perioada sora mea, Tamara, care se casatorise cu pretorul Ilie Banciu, era la Brasov, el fiind numit jurisconsult la Sfatul Regional Brasov. Mama locuia acum cu ei, sora mea avnd primul copil, o fetita, pe Dana, care era de vreo 8-9 luni. Eu lucram la Codlea, dar veneam foarte des la Brasov sa-i vad. ntr-o smbata, n vara anului 1952, cnd eram acolo, s-a deschis deodata usa si a aparut Nelu. Am ramas ca mpietrita: - Tu aici? De unde te-ai luat? Unde-i Traian? La asta el mi-a raspuns ca Traian e bine, sanatos si munceste. Apoi l-am ntrebat: bine, dar ce ti-a spus pentru mine? La asta Nelu a zis: - Nimic, pentru ca eu nu trebuia sa te ntlnesc pe tine. Tu ai fi fost prima la care Securitatea s-ar fi gndit n legatura cu mine. Mi-a cazut greu acest raspuns. Am asteptat att de multe de la si despre sotul meu... Nelu nu trebuia sa ia legatura cu familia si totusi a fost nevoit pentru ca, facndu-se stabilizarea monetara n vara anului 1952, a ramas complet fara bani deci fara nici o posibilitate de ntretinere si de mncare. El stia, nca dinainte de plecarea lui din tara, ca la Codlea locuia unchiul meu Nicolae Modval si atunci si-a ncercat norocul. Acesta a fost primul sau contact cu rudele. El a venit la Codlea, dar noi toti eram la serviciu. Acasa era numai bunica, de 90 de ani. Nelu o cunostea dinainte si i-a spus sa nu spuna nimanui, niciodata, ca l-a vazut, si n special mie sa nu-mi spuna. Desi locuiam n aceeasi casa, bunica nu mi-a spus nimic pna cnd am aflat singura, dnd nas n nas cu el, n locuinta surori mele din Brasov. Desigur ca unchiul meu l-a ajutat cum a putut. Unchiul a fost n comisia de schimbare a banilor si a putut astfel sa-l scoata din ncurcatura, nlocuindu-i o parte din banii cu care el venise pregatit din Vest. Mai trziu am aflat ca Ilie Banciu, cumnatul meu, a cautat, la cererea lui Nelu, sa-l puna n legatura cu celalalt unchi al meu, Ion Bucsan, care lucra la Institutul de Cercetari Agronomice din Bucuresti. I-a scris ca sa vina urgent la Brasov, dar Gioni n-a venit. si dadea seama probabil de marele risc ce-l implica o ntlnire cu Nelu, si atunci a plecat cumnatul meu la Bucuresti ca sa-l aduca. Gioni a venit, si asta l-a costat o condamnare de 25 de ani nchisoare. A iesit si el odata cu ceilalti n 1964. Cum a fost anchetat si ce i-au facut nu stiu, dar a suferit o depresie puternica n nchisoare. Nu-l mai interesa nimic, 40 din 120

nu vorbea, nu mnca. A fost cumnatul Banciu si altii care au avut grija de el. Nu mult dupa ce a iesit din puscarie, a murit de inima. Sora mea din Brasov locuia n Schei si chiar de la locuinta lor terenul ncepea sa fie neregulat, abrupt. Pe partea lor terenul era mai jos si pe cealalta parte, peste drum, era un mal mult mai ridicat. Cnd mergeam la Brasov, vedeam n casa de vis-a-vis de pe mal, un militar stnd mereu pe veranda. Asta a durat luni de zile. Ne-am dat seama ca era un lucru suspect, ca desigur se urmareste ceva, dar nu stiam atunci ca obiectul observatiei sale era chiar casa surorii mele. Prin august 1953, sora si cumnatul, cu cele doua fetite - caci ntre timp a mai venit una pe lume, - cea mai mare era de 2 ani si jumatate si cea mai mica de sase luni - s-au dus sa petreaca vreo doua saptamni la Cartisoara, judetul Fagaras, de unde era Ilie. La fabrica din Codlea, unde munceam eu, aveam foarte mult de lucru n preajma platii lefurilor, cnd trebuia sa complectez declaratia de salarii cu evidenta avansurilor, a concediilor, etc. ntr-o dupa amiaza, cnd toti ceilalti functionari plecasera, eu fiind tot la birou, vine conducatorul tehnic, care era si organul politic al ntreprinderii, caci directorul ntreprinderi avea numai atributii administrative, si mi spune sa ma duc la Militie ca sa ridic o corespondenta urgenta. Iam raspuns ca sunt prea ocupata si nu pot sa ma duc, gndindu-ma n sinea mea, ca de cnd am ajuns "curier"? Cnd am terminat treaba, pentru ca Militia era n drumul meu spre casa, m-am gndit sa intru totusi si sa ntreb de acea corespondenta. Acolo mi s-a raspuns ca acuma e trziu, nu mai e nevoie de mine. Dupa cum s-au nlantuit lucrurile, abia mai trziu mi-am dat seama ca de atunci ncepuse urzeala pentru arestarea mea, numai ca se astepta momentul prielnic. Dupa cteva zile m-am dus la Brasov sa-mi scot un dinte care ma necajea mult. nti am trecut pe la locuinta surorii mele care era deja plecata la Crtisoara. Pe drum spre casa ei, la o distanta oarecare de mine, un militar venea mereu n urma mea si apoi a intrat n vorba cu mine. Mie numai de taclale nu-mi ardea, ntr-atta ma durea dintele si i-am spus-o si lui. M-a ntrebat daca am un doctor bun si i-am spus care este doctorul. A plecat. Cnd am ajuns la doctor si i-am spus ca vreau sa-mi scoata dintele cu pricina, m-a mirat mult taraganeala lui cu pregatirea instrumentelor. n sfrsit, mi-a scos dintele si cnd am vrut sa plec, mi-a spus sa mai ramn, sa stau linistita caci se pare ca nu ma simt prea bine. Am stat putin si apoi am plecat, dar m-a mirat comportamentul doctorului. Abia cnd s-a derulat ntreaga operatie a arestarii mele, mi-am dat seama de ce doctorul insista sa mai ramn. Era nca o ncercare de a ma aresta, dar apoi s-au razgndit. Unchiul si matusa din Codlea n-ar fi stiut unde am plecat si s-ar fi alarmat iar Securitatea voia sa lucreze ct mai pe tacute. Obrazul mi era umflat, dar a doua zi m-am dus totusi la lucru. Pe la ora 11 vine directorul ntreprinderii si-mi spune ca seful serviciului financiar este chemat la Minister la Bucuresti. Eu i-am spus ca nu ma simt bine si nu pot pleca asa la drum. Contabilul sef a intervenit si a zis ca de ce sa nu se duca el, ca si asa are mai multe probleme de rezolvat la Bucuresti. Directorul a spus ca trebuie sa mearga cine este chemat. n aceasta situatie n-am avut ce face si m-am dus acasa sa ma pregatesc de drum si sa-mi anunt familia ca plec. Matusa mea, fiind n concediu, era acasa. Am mncat si tocmai vroiam sa ies, cnd cineva a sunat la usa. Au intrat doi barbati si au spus ca sunt de la spatiul locativ. Eu am plecat si ei au ramas stnd de vorba cu matusa. Am trecut din nou pe la ntreprindere, mi-am luat biletul de calatorie si m-am ndreptat spre gara. n urma mea veneau cei doi care fusesera n casa la matusa. Trenul a fost foarte aglomerat, mai aglomerat ca niciodata. Am trecut din vagon n vagon n speranta ca voi gasi un loc de sezut. Abia cnd am ajuns la Brasov s-au eliberat niste locuri. N-am reusit bine sa-mi aranjez bagajul si sa ma asez pe o banca, ca cei doi s-au nfiintat lnga mine, m-au ntrebat care-mi este bagajul, m-au nhatat unul de-o mna si altul de alta ca sa ma duca cu ei. Eu m-am revoltat, mi-am smuls mna si i-am ntrebat ce au cu mine. Ei mi-au spus ca am insultat o persoana sus pusa, dar asta era doar o justificare de ochii lumii care se uita nedumerita la hartuiala noastra. M-au trt din tren si m-au urcat ntr-o masina care statea gata si ne astepta. M-au dus la Securitatea din Brasov, si de acolo n continuare la Bucuresti. Pe serpentinele de la Predeal mi se facuse att de rau nct mi venea sa vomit si, probabil ca sa nu le murdaresc masina, opreau din cnd n cnd si ma lasau sa ies la aer. Asa mam trezit arestata la Ministerul de Interne la 25 August 1953. Am ajuns noaptea si m-au dus direct sus, ntr-o camera de ancheta. Primii anchetatori erau mai n vrsta dect cei care au urmat mai trziu si printre ei era, cred eu, chiar Nicolski, unul tuns, care vorbea foarte prost romneste. Au nceput cu ce stii despre el, si unde l-ai vazut. Era vorba de Nelu. Si pe acel 41 din 120

scaun am stat n continuare, fara nici o ntrerupere, toata noaptea si toata ziua urmatoare, pna s-a nnoptat din nou. Eram att de sleita ca nu mai stiam pe ce lume sunt. Capul mi cadea de oboseala si ochii mi se nchideau si atunci anchetatorul, ca sa ma trezeasca, lovea odata zdravan cu pumnul n masa, si eu saream din loc buimacita. Ma trimitea la geamul larg deschis n noapte ca sa-mi vina aerul direct n fata, sa ma mai nvioreze. Eram bolnava, eram obosita si plina de frica. As fi facut orice numai sa termin cu aceasta situatie. Daca as fi avut ocazia sa ma pot apropia singura, neobservata, de un geam deschis, n-as fi pregetat nici o secunda sa ma arunc jos de la orice etaj ar fi fost, pentru ca singurul lucru ce mi-l doream, era sa scap de toate. n sfrsit, m-au dus jos ntr-o celula mica de tot, cu un pat suprapus, n care nimic altceva n-ar mai fi ncaput. Ca sa fiu mai n siguranta, m-am urcat n patul de sus, dar imediat mi-au dat ordin sa cobor. Mi-au adus niste pastile, dndu-si seama probabil n ce hal eram. N-am vrut sa le iau si atunci mi le-au bagat fortat pe gt. Dupa toata aceasta oboseala si surescitare acuma, cnd n sfrsit as fi putut dormi, somnul nu se lipea de mine. Acelasi zbucium continua sa ma tina treaza. Deodata aud usa de vizavi si aud vorba. l recunosc pe cumnatul meu, Banciu Ilie, care suferea de ficat si cnd facea cte o criza acasa, l tinea cte o saptamna tot vomitnd. Acum i era rau, vomita, si plantoanele l chinuiau cu ntrebari. Mi-am dat atunci seama ca nu numai eu, ci toti ceilalti ai mei sunt arestati. Stateam pe pat, fara sa pot dormi. Aveam pe mine o rochita de vara si o jacheta mai groasa, pe care o luasem la drum. Nu stiu cum am dat cu mna si am simtit ca ntr-o cuta de la jacheta era nfipt un ac cu ata n el. Atunci mi-a venit nastrusnica idee sa mil nfig n inima si sa mor, sa termin cu toate. L-am nfipt n piept ca si cnd mi-as fi facut o injectie si apoi cu degetul l-am apasat ct am putut de tare n adnc. Deodata am simtit ca s-a ntmplat ceva. Acul nimerise probabil ntr-o coasta si s-a rupt si ata spnzura afara. Apucnd firul de ata care era n doua, ncet, ncet, tragnd de el, am reusit sa scot afara urechile si o mica portiune din ac. Restul a ramas bine nfipt si atunci, ca si cnd asta nu ar fi fost de ajuns, m-am gndit sa ma strng de gt si sa mor prin sufocare. Mi-am rupt poalele de la combinezon si miam facut un cordon cu care am nceput sa-mi strng gtul, dar orict ma fortam de tare, nu reuseam sa ma sufoc de tot. Am ncercat de mai multe ori, dar fara succes. Dimineata, cnd a deschis militianul usa sa ma scoata la program, l vad ca se uita la mine, strignd: - Ce-ai facut? Spune ce-ai facut? Nu ntelegeam ce vrea si deodata vad ca ncepe sa-mi cerceteze gtul. Ct am strns eu de tare ncercnd mereu sa ma sufoc, gtul meu se facuse numai rani. Imediat s-au repezit la pat, au scotocit totul si au gasit urechile acului cu ata nca atrnnd n el. M-au ntrebat unde e restul de ac. Nu le-am spus nimic. A doua zi m-au mutat ntr-o camera spatioasa care avea un singur pat. ntr-o parte era un geam mare, ca o vitrina, care dadea ntr-un culoar, iar n partea opusa era usa cu vizeta - un ochi mic n usa, acoperit cu o tablita de metal care se putea da la o parte si prin care plantoanele te puteau spiona. Acum o puteau face si prin geam si prin vizeta. Seara vad ca intra plantonul si-mi spune ca pot sa ma culc pe pat. Eu nu m-am miscat din pozitia mea rezemata de perete. A venit de cteva ori sa-mi spuna sa ma culc si cu ct ei insistau mai mult, cu att ma ncapatnam sa ramn n aceeasi pozitie. n fond, ma fortam sa ramn treaza. Nu stiam ce vor, ce aveau de gnd sa faca cu mine si-mi era frica. Cum stateam asa rezemata de perete, dintr-odata am simtit ca n camera patrunde un fum din partea geamului si fumul devine tot mai des. Deodata n-am mai stiut nimic. La un moment dat, ca o strafulgerare de-o secunda, am avut n fata ochilor un tablou. n mijlocul camerei statea un individ n halat alb, care tinea n mna o siringa ridicata n fata ochilor, ca atunci cnd te pregatesti sa faci o injectie si cauti mai nti sa scoti aerul mpingnd pistonul pna ncepe sa iasa lichidul. Atta, si din nou totul s-a scufundat n ntuneric. A doua zi ma duce plantonul la ancheta. Mi-a pus ochelari negri ca sa nu vad. Intrnd si el, statea alaturi de mine. Anchetatorul l ntreaba: - Ei, cum e ? La care plantonul raspunde: - Acuma i facem... si a aratat cu mna spre capul lui. Am putut sa vad gestul sau pentru ca militianul statea alaturi de mine si prin partea laterala a ochelarilor se putea vedea putin ntr-o parte, dar nimic n fata. Dupa ce a iesit plantonul, l-am ntrebat pe anchetator: - Ce nseamna "acuma i facem", si am dus si eu mna la cap. A sarit ca un turbat. - Ce, esti nebuna, ce vorbesti ? La noi nu se face asa ceva. Asta se face numai n tarile capitaliste. Cnd mai trziu, dupa 20 de ani, m-am rentlnit cu Traian si i-am povestit despre asta, mi-a spus ca desigur mi-au injectat niste droguri care te fac sa nu mai ai control asupra ta si sa vorbesti de toate, si mai ales despre acele lucruri despre care ai fi dorit sa nu se afle 42 din 120

niciodata. Eu nu stiam nimic din ce se practica nici n tarile capitaliste, nici n cele comuniste, dar din spusele lui am nteles ca ceva foarte grav mi-a fost facut. De la Ministerul de Interne am fost dusa la nchisoarea Uranus. Acolo, spre surprinderea mea, am auzit-o pe Tamara, sora mea, plngnd si chemnd numele fetitei sale, Doinita, Doinita, Doinita.... Mi se rupea sufletul de jalea ei si de jalea micilor fetite, de jalea tuturor napastuitilor ncaputi n marele abator al Securitatii. Militienii cnd o auzeau, se distrau, zicnd: - Iar a-nceput Doinita! Ce puteau ei pricepe din chinurile si durerile noastre, din jalea noastra fara margini, din jalea unei mame smulsa de lnga copilul ei care avea doar cteva luni. Cnd am fost scoasa din nou la ancheta, am spus anchetatorului ca sora mea e bolnava cu inima, are si boala "Basedow" si l-am rugat sa fie mai ntelegator ea. M-a ntrebat de unde stiu ca sora mea e aici. I-am spus ca i-am auzit plnsetul si strigatul de deznadejde pentru Doinita, fetita ei cea mai mica. Deci acum stiam ca si Tamara e luata, iar copiii ei au ramas singuri, fara nici unul din parinti. Dupa cum am spus, nca mai nainte de a fi fost arestata stiam ca Mara plecase la Crtisoara, n satul natal ai lui Ilie, ca sa petreaca acolo o vacanta de doua saptamni. Sotul ei, Ilie, era jurisconsult la Sfatul Popular Brasov si nu mai avusese concediu de ctiva ani. Acum, n sfrsit, se nfaptuise minunea, dar nici n-au apucat sa se aseze bine ca a venit un om de la Sfatul Popular local si i-a spus cumnatului ca l asteapta acolo cineva care vrea sa-i vorbeasca. Sora mea a sarit n sus, creznd ca e cineva de la Brasov si vrea sa-l recheme din concediu. Vaznd Ilie ct este de suparata Tamara, nu s-a dus atunci, dar putin mai trziu, s-a gndit totusi sa mearga ca sa afle despre ce este vorba. A luat-o de mna pe Dana, fetita cea mai mare, si au plecat amndoi. Cnd au ajuns acolo, nu mai era nimeni si s-au ntors acasa. N-au trecut dect cteva minute si de data asta a venit baiatul din vecini, spunndu-i lui Ilie ca cineva l cheama la poarta. El a iesit, dar nu s-a mai ntors n casa. Era Securitatea care l-a luat asa cum se gasea: ntr-un costum de pnza, n sandale, fara ciorapi. Sora mea nu si-a dat seama de cele ntmplate. Credea ca tot la Brasov a plecat, fiind nevoie urgenta de el acolo, dar pe de alta parte se gndea cum putea sa plece asa, sa nu-i spuna nimic? Nici a doua zi nu a primit nici un semn de la el. Atunci si-a luat fetitele, una n brate si alta de mna, si s-a dus la Brasov la Sfat, sa vada ce s-a ntmplat cu Ilie. Acolo i s-a spus ca ei nu l-au chemat si nici nu stiu ceva despre el. Disperata, a luat autobuzul si s-a dus la Codlea, la unchiul Nicolae Modval, sa vada ce este de facut. Dar Nicolae Modval nu mai era nici el. Fusese arestat. n casa lor era mare jale si suparare. Jeni, matusa, i-a spus Tamarei: - Nu mai vreau sa stiu nimic de voi. Din cauza voastra s-a ntmplat totul. Ce sa faca biata sora-mea, caci nici aici n-a aflat sprijin?! Mama n acest timp era la sora mijlocie, la Lidia, care locuia la Odobesti cu sotul ei, Ilie Poenaru, seful statiunii viticole de acolo. Asa ca, s-a dus la posta si i-a trimis mamei o telegrama sa vina imediat la Codlea. Att a mai apucat sa faca. Securitatea a venit si a arestat-o. N-a contat ca mai nainte i-au luat sotul, n-a contat ca cei doi copii ramneau singuri si erau asa de mici. Cnd a venit mama de la Odobesti, Dana a mbratisat-o plngnd si i-a spus: - Mamica a plecat si m-a lasat singulica, singulica! Doinita, care nu avea dect sase luni, nu stia ce se ntmpla n jurul ei si cred ca a suferit mult de foame caci, pna a venit mama, nimeni nu a avut timp pentru ea. Mama a ncercat s-o hraneasca cu biberonul. Ea plngea, l scuipa afara si nu-l suporta deloc n gura ei. Atunci mama a ncercat sa-i dea cte putin cu lingurita si n felul asta a fost ceva mai bine. La Codlea nu aveau gaz. ncalzitul si gatitul se faceau cu lemne. Pentru Doinita mama avea mereu nevoie de foc sa-i ncalzeasca laptele, caci putea mnca doar putin cu lingurita si atunci trebuia s-o hraneasca mult mai des. De aceea mama s-a vazut nevoita sa plece cu fetitele la locuinta din Brasov, unde aveau gaz si unde ar fi fost mai linistita, stiind ca nu deranjeaza pe nimeni. Cnd a ajuns la Brasov, casa fiind ocupata de Securitate, ea cu cei doi copii mici a ramas n strada. S-a dus la Securitate si a cerut sa-i dea locuinta napoi. Securistii i-au spus sa se duca la Codlea si sa stea acolo la fratele ei. Mama le-a raspuns ca ea nu se poate duce acolo, fiindca are nevoie de gaz si de caldura pentru copii. Si apoi la Codlea e totusi o casa straina, care nu e obligata sa suporte necazul altora. Asa a umblat cteva zile la Securitate cu o fetita n brate, cu alta de mna si cu olita dupa ea. Securistii, exasperati de insistentele mamei, i-au spus: - Daca nu te linistesti acolo la Codlea, te arestam si te trimitem si pe d-ta dupa ei. Mama, plngnd, le-a raspuns: - Mai rau dect mi este mie acum, nu-mi va fi, orice veti face cu mine. Cu chiu cu vai i-au aprobat o camera, deci acum avea un colt unde sa stea, dar era lipsita de bani. Avea n acea vreme o pensie de 180 lei, pentru ca se 43 din 120

pensionase cu un an mai devreme. nainte de fuga lui Traian din tara, cnd mama statea la noi, am sfatuit-o sa nu se mai chinuiasca cu serviciul nca un an ci sa iasa la pensie. Provizoriu i s-au dat acesti 180 lei lunar, urmnd ca atunci cnd i se mplinea timpul de pensionare sa i se recalculeze pensia. Asa au fost arestarea surorii, cumnatului meu, si patimirile mamei. Acum sa ma ntorc din nou la domiciliul ce-l aveam la nchisoarea Uranus. Celula era vopsita n verde nchis, culoare ntunecata si deprimanta. Aerisirea nu se facea. Cteodata, cnd te scoteau la program dimineata, lasau usa ntredeschisa si mai intra putin aer de pe coridor. Toata ziua trebuia sa stai asezata la marginea patului, cu picioarele spnzurate n jos. Asta n-ar fi fost nimic, dar marginea de fier a patului era mult mai nalta dect salteaua, asa ca practic stateai cu ncheieturile genunchilor direct pe aceasta margine ngusta de fier care ti ntra n carne. Aici pielea mi se ngrosase si se facuse de parca era tabacita. ntr-o zi mi-au adus n celula pe cineva. Avea vreo 25 de ani si era asa de nepasatoare ca parea sa sfideze toata mizeria puscariei. Era vesela, toata ziua glumea cu plantoanele la vizeta. Avea regim special de mncare, primea tigari, avea voie sa stea pe pat cum dorea si chiar sa doarma daca i venea somnul. Era scoasa din celula afara pentru ore ntregi. Nu invidiam nimic din toate cte le avea, caci nu-mi statea gndul la ele. Nenorocirea ntmplata noua, tuturor, era prea mare ca aceste favoruri facute cuiva n nchisoare sa conteze. Mi-am dat seama ca ea nu are nici o suferinta si era cu totul altceva dect un detinut obisnuit. M-am nchis n mine ca si cnd ea nici nu ar fi fost n celula. Era foarte nemultumita, chiar iritata ca eu taceam. Deseori mi spunea: - Dar spune si tu ceva. Povesteste o excursie, o ntmplare oarecare, o carte citita, ca sa ne treaca vremea mai usor. Pentru ea oricum vremea trecea usor caci ore n sir nu era n celula. Avnd acul n piept, deseori parca simteam ntepaturi. Odata, ea m-a vazut pipaindu-ma la piept si m-a ntrebat: - Ce ai? Te doare inima? I-am spus ce am facut cu acul. A fost scoasa din celula ca de obicei si n aceeasi seara am fost si eu dusa ntr-un birou unde se afla un sanitar. M-a ntrebat ce am si ce ma doare. I-am spus ca n-am nimic. Atunci a nceput sa-mi pipaie pieptul, sa strnga n diferite directii, ca sa-si dea seama unde si cnd ma doare la pipait. Ce putea el descoperi cnd acul era adnc si bine nfipt n nvelisul coastei ? Lui nu i-am spus ce am facut, cu toate ca acum acul ncepuse sa ma ngrijoreze. Dupa acest episod, tovarasa mea de camera a fost scoasa de la mine si pe altcineva nu mi-au mai adus ct am stat acolo. ntr-o zi m-au dus cu duba la Ministerul de Interne. M-au lasat ntr-un subsol plin de lazi si alte lucruri depozitate. Ma gndeam: ce mai vor sa faca cu mine? ntr-un trziu m-au dus ntr-un birou sus. A venit cineva, probabil unul dintre anchetatori, mi-a zis sa iau loc si apoi mi-a comunicat ca voi fi confruntata cu Nelu. Mi-a spus: - Acum ai ocazia sa-i strigi n fata toata revolta pentru tot ce v-a facut el voua. Sa-i spui ca este o bestie, un bandit care v-a nenorocit pe toti cu uneltirile lui criminale contra Republicii Populare Socialiste. Anchetatorii, sau cine erau acele persoane, intrau, ieseau, susoteau ntre ei, dar nimic nu se ntmpla. La un moment dat credeam ca Nelu nu va mai aparea si ma gndeam ca poate nici nu e prins. Dar, n sfrsit, s-a deschis usa si el a intrat n camera. Era linistit. L-au invitat sa ia un loc, l-au servit cu tigari. Ne uitam unul la altul... - N-aveti voie sa va uitati unul la altul, n-aveti voie sa vorbiti! a tunat vocea unuia dintre ei. S-a ntors apoi catre mine si mi-a spus: - Ei, acum poti sa-i spui tot ce crezi despre el, dupa toate cte v-a facut voua. Pentru ca eu taceam, a nceput sa strige la mine, de ce nu vorbesc si nu-i arunc n fata toata tradarea si ticalosia lui? Sunt si eu o ticaloasa. Nu stiu ce mi-au mai spus, strignd si spumegnd. Atunci a intervenit Nelu, zicnd: - Va rog tineti cont ca e femeie si are circumstante atenuante. Asta a fost toata confruntarea. Am fost dusa napoi la Uranus. Acum, ca parasutistii au fost arestati, se pregatea procesul lor. Anchetatorul m-a chemat si mi-a spus ca voi fi adusa la proces ca martor si trebuie sa nvat ce sa declar acolo. El mi zicea si eu trebuia sa repet dupa el si asta cteva seri de-a rndul. mi venea asa de greu sa repet, ca un papagal. Cuvintele mi stateau n gt si el mi striga: - "Ce, nu stii sa vorbesti? Repeta si iar repeta!" ntr-o zi era mare miscare pe sala. Se ntmpla n timpul procesului, care s-a tinut ntre 9-12 Octombrie 1953. S-a deschis usa de la celula mea. Mi-au dat niste sosete, caci fusesem arestata n rochita de vara si fara ciorapi. Cu rochita asta eram mbracata si ziua si noaptea. Au luat-o sa mi-o calce, dupa ce mai nti au ncercat sa-mi gaseasca ceva corespunzator de mbracat, dar n-au gasit. M-au dus la Tribunal noaptea. Cnd am intrat n sala de sedinte era o mare de lume. Cred ca toata Securitatea din Bucuresti se afla acolo. n fata, n partea stnga, pe o estrada (o boxa mare) erau ei, toti 44 din 120

parasutistii. Printre ei si o femeie. Era Elena Stetin, sora parasutistului Mircea Popovici, pe care am cunoscut-o mai trziu. A murit la Jilava de cancer la sn. M-au dus mai n fata si am fost ntrebata de Tribunal, cine sunt? Daca cunosc pe cineva din boxa? Am spus ca-l cunosc pe cumnatul meu Ion Golea. - Ce stii despre el? Ce ti-a spus? - Mi-a spus ca a fost prin mai multe tari si ca a venit n tara parasutat. - Dar ce sti despre activitatea lui? - Nu stiu nimic, absolut nimic. Nu mi amintesc cnd am fost apucata de brat si scoasa afara. Din nou n duba si napoi la Uranus. Cnd am ajuns era noapte trziu. Anchetatorul m-a chemat. Era foarte suparat. Mi-a adresat cele mai oribile cuvinte si cele mai grele insulte. Degeaba se straduise el seri de-a rndul sa ma nvete ce sa spun? Printre altele, mi-a zis: - Puteai sa fi libera acum, dar asa vei sta n boxa alaturi de ei. Eu nsa stiam ca tot n boxa aveam sa stau orice as fi spus. Numai ca, pentru un moment, supararea lor era prea mare caci nu zisesem nimic din cele ce am fost nvatata sa spun. Iar acest proces era foarte important pentru ei. Dupa acest proces al parasutistilor, despre care au scris toate ziarele din tara si din strainatate, s-au judecat procesele noastre, ale celor inculpati n legatura cu ei. Fiecare parasutist avea lotul lui de rude, prieteni, gazde, cunoscuti si chiar necunoscuti, care doar auzisera de ei, lot ce se ridica la cteva sute de persoane. La data de 1 Noiembrie a fost procesul grupului nostru. Numai din familia mea au fost judecati: sora si cumnatul (Tamara si Ilie Banciu), unchiul de la Codlea (Nicolae Modval), unchiul din Bucuresti (Ion Bucsan) si eu, Nadejda Golea. n afara de noi, rudele, mai erau si altii, printre care Mia Capceag, care a tradus un manifest al lui Nelu pentru a fi raspndit la Festival n mai multe limbi: spaniola, engleza, franceza, italiana si germana. A primit 15 ani. La proces, la ultimul cuvnt, att Ilie Banciu ct si Nicolae Modval au cerut sa le dea lor pedepse mai mari, dar s-o lase pe Tamara sa se ntoarca acasa la fetitele ei. Pedepsele au fost urmatoarele: Ioan Bucsan 25 ani Ilie Banciu 20 ani Nicolae Modval 5 ani Tamara Banciu 1 an Nadejdea Golea 6 ani. De la proces am fost dusi cu totii direct la Jilava, unde ne-au repartizat apoi n diferite camere. Pe mine nu m-au lasat n aceeasi camera cu sora mea. Cnd usa camerei n care m-au dus s-a deschis, am vazut nauntru o mare de lume. Am respirat usurata oarecum, caci pna atunci statusem singura, iar acum eram ntre oameni. n loc de paturi erau priciuri, adica scndura dintr-un cap n altul al camerei, pe o parte si pe alta, de-a lungul peretilor, pe doua rnduri, sus si jos. La usa, ntr-un colt, era tineta, un hrdau de lemn n care-ti faceai trebuintele si un altul mai mic pentru apa. Daca se ntmpla sa cobori noaptea pentru trebuinte fiziologice, riscai la napoiere sa nu-ti mai gasesti locul, asa de nghesuite eram pe priciuri. Iar daca n cursul noptii cineva se ntorcea pe o parte, tot sirul trebuia sa se ntoarca, caci altfel nu era chip sa te asezi. Dintre persoanele de la Jilava mi amintesc cu placere de Suzi Benvenisti, din lotul sionist, o persoana realista, calma, modesta si foarte buna. Pe toate ne ncuraja. Dupa cum se vede, sionistii, dupa ce au creat comunismul, au ajuns si dintre ei ctiva prin puscarie, datorita probabil unor conflicte interne, n familie. Dar nici pe departe nu au avut de suferit chinurile anchetelor si nici n-au primit pedepsele noastre de zeci de ani. mi vine mai degraba sa cred ca au fost bagati si dintre ei ctiva prin puscarii numai de ochii lumii, pentru a ndulci acuzatia ca ei ar fi marii conspiratori ai ntregii noastre tragedii. La Jilava am mai stat cu Mioara Muscalu, Tanti Magos, Frida Lacaz, n urma devenita Holban, prin casatorie cu baiatul generalului Holban. Dupa eliberare a plecat la Paris, unde este stabilita si acum. Pentru ca acum eram mpreuna cu atta lume, viata era mai suportabila. Stateam pe priciuri, vorbeam, povesteam, dar necazul meu cu acul ma preocupa n continuare, caci acum nu mai voiam sa mor. Voiam sa traiesc. Am raportat ofiterului politic cazul si am rugat sa fiu dusa la spital la Vacaresti pentru operatie. Nu m-au trimis si atunci am ,,raportat" ca fac greva foamei. Ofiterul politic mi-a spus: - Nu-i nevoie sa faci greva foamei caci vei fi trimisa la Vacaresti. ntr-adevar, m-au trimis la Vacaresti, la spitalul nostru, al detinutilor politici. Mi s-a facut radiografie si doctorul a confirmat ca am n piept un corp strain, ce pare sa fie un ac. Cu aceasta confirmare m-am ntors la Jilava si dupa putin timp am fost adusa din nou la Vacaresti pentru operatie. Mi s-a facut iarasi radiografie si doctorul a pus un semn cu creionul chimic pe pieptul meu. Cum nu m-au 45 din 120

operat imediat, semnul s-a sters, asa ca atunci cnd m-au dus la operatie, nu mai era. Doctorul a facut o incizie n lung pe piept, dupa aceea mai multe de-a curmezisul, cautnd sa dea de ac, dar nu l-a putut gasi, asa ca toata macelarirea pieptului meu a fost facuta degeaba. Acul mi-a fost scos nsa mai trziu, la spitalul Babes, fost Gerota. Am mai petrecut un timp la Jilava, cu viata si programul de acolo. Cred ca era prin 1955. De cteva zile nu mai aveam nici o pofta de mncare; mi venea sa vomit numai cnd simteam mirosul mncarii. Tin minte ca era la masa o tocana de cartofi cu maruntaie de carne, cu ceva ardei, o mncare socotita buna. Eu nu m-am atins de ea si toate colegele s-au pus pe capul meu, zicndu-mi ca trebuie sa mannc macar putin. Nu am putut. Cnd m-am dat jos de pe prici, o colega de celula se uita la mine si zice: Dar tu esti galbena toata, ai icter. Doctorita m-a vazut, mi-a prescris regim alimentar de cartofi, pe care nsa i fierbeau toti odata si cteva zile mi tot dadeau din ei reci. Numai bine nu puteau sa-mi faca. Boala mea a avansat, din galbena m-am facut verde nchis ca maslina. Atunci doctorita m-a trimis n sfrsit la spital. Militienii care m-au dus se uitau la mine si ma ntrebau: Cum ai putut sa stai pna ai ajuns n halul asta? Ei saracii nu stiau ca nu eu dispuneam de persoana mea, ci aceia n minile carora eram. La Vacaresti mi dadeau pastile de metionina, ceva zahar si ce mai puteam eu ciuguli din supa celorlalte detinute. Daca era supa de cartofi cu carne, cartofii erau ai mei. ntr-o zi vin la Vacaresti doua persoane de la Securitate si ntreaba de mine. Dupa putin timp am fost scoasa de militian si dusa ntr-o camera jos, unde ma asteptau cei doi. M-au ntrebat cum ma simt si cum e cu acul. - Acul, multumesc, sta bine nfipt n pieptul meu. Atunci ei mi-au spus ca nu pot promite nimic, dar s-ar putea ca ntr-o saptamna ori zece zile sa fiu dusa la un spital n oras pentru operatie, ca sa mi se scoata acul. Asa a si fost. Am fost internata la spitalul Babes, singura ntr-un salon, desigur cu militianca lnga mine. Operatia a fost facuta sub raze Roentgen, cu anestezie generala si acul mi-a fost scos. Pentru ca, desi adormita, nu ma linisteam, ma zbateam mereu cautnd sa ma ridic de pe masa, mi-au bagat atta narcotic nct am facut o grava congestie pulmonara, care m-a tinut mai mult de o luna. Ficatul a fost si el vatamat, mai ales ca aveam si icterul, asa ca am nceput sa vomit mult si numai verde. Am stat la acest spital vreo patru-cinci luni. Un capitan trecea mereu pe acolo sa vada care este situatia. De la Uranus a venit chiar seful Securitatii -- asa cum am nteles de la militience -- cu nca unul si mi-a oferit o carte postala ca sa scriu acasa. La nceput am refuzat, dar gndindu-ma la biata mama, ce lucru mare ar fi pentru ea sa stie ceva despre mine, am scris. Cei doi de la Securitate mi-au spus ca-i pot scrie si sotului meu, care era n Germania. Eu am raspuns ca nu-i scriu, gndindu-ma ca i-as putea cauza un rau, ei folosind scrisoarea n cine stie ce scopuri. Au insistat: - De ce nu vrei sa-i scrii, ca el a scris si se intereseaza de d-ta? - Mie nu mi-a scris nimic, am raspuns eu. - Dar ne-a scris noua, si am putea sa-ti dam pasaje din scrisoare, ca sa recunosti ca el a scris-o. - Daca v-a scris dvs., raspundeti-i dvs. Eu n-am de ce sa-i scriu. ntr-o zi s-a ntmplat un lucru cu totul extraordinar. Usa s-a deschis si-n camera a intrat sora mea, Lidia Poenaru, cu baietelul ei Radu, mpreuna cu cele doua persoane de la Securitate care-mi cerusera sa-i scriu lui Traian. Eu o stiam pe sora mea la Odobesti. Ea era singura nearestata, caci n-a stiut nimic de Nelu. Sotul ei, Ilie Poenaru, a fost adus la Bucuresti la institutul de Cercetari Agronomice, sectia Viticola, iar sora mea cu copiii a ramas la Odobesti, asteptnd ca Ilie sa gaseasca o locuinta, ca apoi sa vina si ea cu cei doi baieti, Radu de 6 ani si Vladut de 3 ani. Cum cumnatul meu nu reusise sa gaseasca nimic, a venit si ea cu copiii la Bucuresti, ca sa alerge toata ziua, sa-si poata gasi o locuinta. Prof. Negreanu, de la institut, i-a pus la dispozitie o camaruta mica, n care nu ncapea dect un pat unde dormeau copiii. Sora cu sotul dormeau pe jos, iar ca masa aveau un taburet mai lungut. nsotitorii surorii mele s-au asezat pe patul de vizavi si-mi povesteau rznd cum, sa o ncercnd sa o aduca pe sora mea, ea s-a asezat pe taburetul care-i tinea loc de masa si a spus ca nu pleaca nicaieri pna nu vine sotul ei de la serviciu. Atunci, ca s-o linisteasca, i-au spus sa ia si copilul, si asa m-am trezit cu ei la usa. Am vorbit cu ea ce-am vorbit si la un moment dat am apucat-o de mna si am tras-o spre geam, dorind sa-i spun ceva numai ei. Au sarit imediat de pe patul unde stateau si s-au apropiat de noi. Daca am vazut ca nu pot vorbi numai cu ea singura, atunci am spus fata de ei: - Lidia, daca ti se va cere vreodata sa-i scrii lui Traian, te rog mult sa n-o faci. Asta-i problema mea si nu a voastra, deci sa nu-i scrii. Ma gndeam ca au adus-o la mine ca sa-i poata cere si ei anumite servicii. M-au ntrebat, de ce am facut asta? - Pentru ca mi-e frica sa nu i se ntmple 46 din 120

ceva rau si lui Traian. N-au mai spus nimic si au plecat mpreuna cu sora mea. Eu am mai ramas la spitalul Babes. Militiencele tot mai des faceau aluzie la ziua cnd voi fi libera. Una mi-a spus ca desigur, atunci cnd voi fi libera si ne vom ntlni pe strada, nici n-am sa vreau sa ma uit la ea... I-am raspuns ca n-am de ce sa fac asta, pentru ca ea nu mi-a facut nici un rau. Cnd a venit dl. Capitan, printre altele, mi-a spus si el ca s-ar putea sa plec acasa n scurt timp. Am ramas naucita. Nu puteam sa cred si de aceea l-am rugat sa nu glumeasca cu astfel de lucruri. Mi-a raspuns ca nu glumeste deloc. Am insistat: - Pe cuvnt de onoare? - Pe cuvnt de onoare! a fost raspunsul sau. Nu-mi venea sa cred si totusi ct as fi dorit sa fie asa. Clarificarea a venit mult mai repede dect o asteptam. La urmatoarea vizita, Capitanul mi-a spus: - Nu vei pleca acasa. Trebuia sa se faca o amnistie mult mai larga, dar pna la urma n-au ntrat n ea dect putine categorii. Aveam impresia ca-i parea si lui rau ca s-a ntmplat astfel. Ce puteam sa mai zic? Am mai stat un timp scurt la acest spital, iar dupa aceea am fost adusa la Securitate, la Uranus. M-au dus ntr-o camera mica, dar care avea un geam ce dadea afara. Ce folos nsa de geam, cnd nu vedeai prin el dect un zid nalt, cenusiu si pustiu. Era asa de dezolanta aceasta priveliste. Nimeni nu avea cu mine nimic, nu ma deranja, nu ma ntreba, dar singuratatea ncepuse sa ma apese din nou. Am cerut sa fiu scoasa la raport. Nu m-au scos. Atunci am dat mncarea afara. Asta a avut efect. A venit chiar seful cel mare care fusese la mine, la spitalul Babes. Cnd i-am spus ca nu mai pot sta acolo asa, de una singura, ca vreau si eu sa merg unde sunt celelalte detinute, mi-a raspuns: - Vrei sa pleci? Bine, dar sa sti ca o sa-ti para rau. Acolo unde vrei sa te duci nimeni n-o sa te asculte cnd vei avea vreo doleanta. Raspunsul meu a fost ca eu vreau sa fiu mpreuna cu celelalte. Asa am ajuns din nou la Vacaresti, dar nu m-au dus la sectia unde erau detinutele, ci peste zid, la "secret", cum se numea acea sectie. Dupa nu mai tin minte cte zile, m-au trecut n sectia unde erau detinutele. Desigur ca am fost privita cu oarecare curiozitate. Unde disparusem atta vreme? Ce facusem ntre timp? De ce m-au scos la un spital n oras? De ce s-ar fi ocupat de mine mai mult dect de oricare alta? Le facusem poate anumite servicii? Si asa, mii si mii de semne de ntrebare, pe care poate si eu mi le-as fi pus, sa fi fost n locul lor. Cum ar fi putut ele sa stie ca mai sunt si abateri de la regula generala, ca mai sunt si diferite jocuri politice si ca ntr-unul din aceste jocuri eram si eu o mica piesa. Nu eu direct i interesam pe ei, ci sotul meu, Traian, care era n Germania. Prin mine puteau eventual pune mna si pe el, atragndu-l n vreo cursa. Pe vremea aceea se faceau rapiri de persoane din Vest, de catre Securitate. Asa s-a ntmplat cu Puiu Traian, rapit de la Viena si cu istoricul Decei, rapit de la Ankara. Asa ca eu, cu voie sau fara voie, eram o piesa importanta n mna lor. Ca urmareau ceva prin mine, era sigur. De aceea mi-au si cerut cu atta insistenta sa-i scriu lui Traian si de aceea eu ma temeam ca vor ncerca sa foloseasca n acest joc pe careva dintre cei apropiati mie. Mai trziu, cnd ne-am rentlnit, Traian mi-a spus ca a fost chemat de catre Securitate la Pankow (Berlinul de Rasarit), ca sa discute situatia mea. Legatura cu el a fost luata prin intermediul unei cunostinte comune (care nca traieste, destul de bine, la Bucuresti), si ale carei scrisori soseau prin curier la Mnchen. Erau bagate n cutia sa postala de la locuinta. n aceste scrisori Securitatea, prin "prietena" noastra, i spunea lui Traian ca eu sunt ntr-o stare critica, fiind foarte bolnava, ca nici doctorii nu stiu ce am, ca starea sanatatii mele e disperata si ca nu sunt prea multe sperante. Deci, scria prietena mai departe, numai o ntlnire cu Traian ar fi putut sa mbunatateasca starea sanatatii mele, ridicndu-mi moralul si prin asta ajutndu-ma sa nving boala. Asta si nca multe alte argumente au fost servite pentru a-l determina sa vina la ntlnire. Cum la Pankow Traian ar fi intrat de buna voie n ghearele lupului, fara absolut nici o aparare, a refuzat oferta. Apoi l-au chemat sa vina la o ntlnire la Viena, la o saptamna de la primirea scrisorii. Traian a cerut dona saptamni termen pna la ntlnire. El mi-a explicat ca cei de la conducerea Miscarii Legionare acordau o importanta destul de mare acestor tentative ale guvernului din tara de a intra n contact cu el, banuind ca n realitate ei vor sa intre, prin Traian, n contact cu Miscarea. Aceste tentative de contact aveau o justificare din partea lor, el fiind sotul meu si eu obiect de santaj n mna lor. Conducerea Miscarii Legionare a fost tinuta la curent si prin ea au fost informate si serviciile vestice, cu care Miscarea era n colaborare. Si ele, Serviciile, credeau acelasi lucru, ca sefii guvernului de la Bucuresti cauta contacte politice cu Miscarea, ngroziti fiind de amploarea actiunii parasutistilor n tara. Pentru ntlnirea de la Viena, cel care trebuia sa asigure acoperirea si siguranta lui Traian era serviciul englez, dar care 47 din 120

avea nevoie de aprobarea Londrei si asta nu se putea obtine ntr-o saptamna, ori Securitatea sia dat seama de manevra si ntlnirea nu a mai avut loc. La Vacaresti n-am stat mult, pentru ca nu venisem din cauza de boala, ci facusem doar un stop n drumul spre Jilava. De data aceasta nici la Jilava n-am locuit mult si am luat-o spre Miercurea Ciuc. Aici regimul era foarte sever. Nu te puteai apropia de pat toata ziua. Pna la ora 10 seara eram obligate sa stam pe o banca n mijlocul camerei sau n picioare. Pedepsele erau foarte severe. Pentru cea mai nensemnata abatere ajungeai la izolare n frig, fara mncare, fara haina mai groasa, fara ceva pe care sa te asezi n timpul zilei, pe jos fiind ciment, iar salteaua o primeai numai la ora 10 noaptea, pentru culcare. Perchezitiile se faceau des. Fiecare bucatica de os din care se confectiona un ac era un cap de acuzare. Cteodata perchezitiile se soldau cu rasturnarea paielor dintr-o saltea sau doua, n mijlocul camerei, cu tot praful din ele rascolit, si putinele lucruri pe care le aveam le aruncau special dintr-un capat n celalalt al camerei. Era o catastrofa sa bagi paiele napoi n saltea si sati aduni lucrurile. Tot aici, la Miercurea Ciuc, detinutele au fost supuse unui act cu totul barbar. Nu iesisem doar nicaieri, nu aveam contact cu nimeni, nu primeam pachete de acasa, eram cu total izolate si cu toate acestea detinutele din ntreaga puscarie au fost obligate sa treaca prin actul degradant al controlului vaginal. Militianca, care nu era nici macar sanitara, cu o manusa pe mna, fara nici un dezinfectant ne facea acest control trecnd de la una la alta. Cnd am aflat ca se va face, am propus ctorva din camera sa ne opunem toate si sa nu ne lasam controlate, caci opunndu-ne toata camera, ce ne-ar fi putut face? Dar n-am gasit ascultare si nici aprobare, si totusi, cnd am fost duse la acest control, s-a gasit una singura din camera noastra care a fugit direct de pe holul unde eram la cabinetul medical, strignd ca ea nu admite sa fie controlata dect de sanitare. Militienii fugeau dupa ea, dar odata intrata n cabinetul medical, au lasat-o n pace. Numele ei era Lucica, nu mai tin minte cel de al doilea nume. Dupa cte mi aduc aminte, nici n-au pedepsit-o macar. Prea oribil si dezgustator fusese gestul lor, umplndu-ne de scrba. Grea si cu totul nesanatoasa era viata n puscarie. Nu aveam un geam macar crapat, prin care sa ne intre putin aer. Tinetele erau dogite, iar prin crapaturi curgea afara pe podea din continutul lor si era un miros infect. Noi trebuia zi de zi sa inhalam acest aer. Cnd veneau dimineata sa faca deschiderea, militiencele duceau imediat batista la nas. Se gasea cte una mai "isteata", care ne striga cu dispret: - Spalati-va, mputitelor, nu simtiti cum mirositi? Si noi ne spalam doar n fiecare zi, nu numai pe fata, ci si pe corp. Detinutele care au trecut pe la Mislea au primit pachete de acasa si fiecare avea un lighenas al ei. Erau pe camera vreo 7 lighene si la fiecare din aceste lighene era abonat un numar de persoane, care erau mereu acelasi. Cum se facea deschiderea, imediat saream din pat si una dupa alta alergam la ligheanul unde eram abonate. Ne spalam din cap pna-n picioare. Daca n-ar fi fost aceste lighene, am fi ramas asa cum ne numeau militiencele, "nespalate". Si asa, cu mare greu si mizerie multa, anii au trecut si pedeapsa s-a terminat. M-am eliberat n aceiasi zi cu Tanti Magos, dar nu spre a merge acasa, ci spre Baragan, caci ni s-a mai adaugat la amndoua un supliment de pedeapsa administrativa de doi ani. Noi am fost duse la Rubla. O parte detinuti au fost dusi n alte localitati din Baragan. La Rubla fiecarui detinut i se repartiza o casuta de la primarie, din casele ce le construisera svabii cnd au fost deportati de pe frontiera cu Iugoslavia n Baragan. Casutele erau uzate, fiind ridicate din chirpici de pamnt iar acoperisurile erau si mai nenorocite, caci casele fusesera acoperite cu coceni de porumb, ori n cele mai fericite cazuri (foarte rar), din stuf. Cele acoperite cu coceni s-au degradat repede. Casa care mi s-a dat mie avea o camera si o bucatarie micuta. n camera ploua, dar bucataria era uscata. Desi mica, a ncaput n ea un pat si o masuta si mi-am facut aici camera mea de stat si de dormit. Unul dintre baietii cu domiciliu obligatoriu stia sa faca sobe, si mi-a amenajat si mie una. A nimerit-o foarte bine, caci puneam n ea doar cteva bete de floarea soarelui si imediat se ncalzea. De casa tinea si un mic lot de pamnt, unde se putea cultiva porumb. Ajunsa la Rubla, nu aveam nici un mijloc de trai si am fost nevoita sa ma duc sa lucrez la cmp, pentru ferma de acolo, la taiatul palariilor de floarea soarelui. Era o munca ngrozitoare, caci tulpinile de floarea soarelui sunt foarte nalte si att de tepoase, nct ti zgriau pielea oriunde te atingeau, pe gt, pe fata, pe mini si pe picioare. Unul dintre barbatii cu domiciliu obligatoriu, care lucra pe lotul vecin, la taiat de floarea soarelui, mia spus mai trziu: - Doamna, cnd te-am vazut att de mica si de necajita, zgriata toata din cap pna-n picioare, putin a lipsit sa nu vin sa-ti spun: du-te Doamna acasa sa nu te mai vad si lasa48 din 120

ma sa fac eu treaba asta singur. Si asa ne-am mprietenit. Pentru ca locuia aproape de mine, mai trziu m-a ajutat arndu-mi lotul de lnga casa si semanndu-l cu porumb. Mi-a ngradit curtea cu bete de floarea soarelui, mi aducea pine de la ferma Rubla, unde lucra, si-mi facea alte mici servicii. La taiatul de floarea soarelui, betele se dadeau spre folosinta celor care le taiau, adica noua. Asa am putut sa-mi ngradesc curtea si sa am si de ars. Alta munca presupunea prasitul porumbului si asta-mi era aproape imposibil sa o fac, caci nu ma puteam ndoi de sale, asa cum trebuia sa stai la prasit. Am lucrat putin, dar pe urma a trebuit sa renunt. Se mai putea lucra si la caratul stiuletilor de porumb, cu cosul de la siloz, pna la masina de treierat. Asta n timp de iarna. Cnd m-am dus si eu, cum stateam cu genunchii pe porumbul nghetat pentru a ncarca cosul, am racit. O saptamna lucram, cealalta eram bolnava. Nu ma obisnuisem cu acest fel de munca. Aveam obligatia ca n fiecare duminica sa mergem la Primarie, sa semnam de prezenta. Tot atunci, venea un securist care mai statea de vorba cu noi. La Rubla, prima care m-a vizitat a fost sora mea, Tamara, care mi-a adus si un rucsac de alimente. Mai trziu, a venit si mama cu fetitele, Dana si Doinita. Mama luase la Brasov niste pui de la o clocitoare, care au crescut, dar erau foarte debili, putin rahitici, caci crescusera nchisi n casa. Atunci, pentru ca tot se gndea sa vina la mine, mama a luat fetitele si cusca cu pui, si fara sa stiu nimic, m-am trezit cu ei la Rubla. Erau vreo 35-40 de pui. Aici, pe sant, n fata casei, aveau multa iarba. I-am lasat liberi, afara, toata ziua. Au crescut si s-au facut foarte frumosi. Au nceput sa faca si oua, deci acum aveam pui de taiat si oua proaspete de mncat. Cumparam laptele, iar vecinul meu ne mai aducea pinea si ne mai dadea de la el din curte ardei, vinete si rosii, pe care le cultiva singur. Mama a stat cu fetitele o luna si poate mai bine, pna a venit sora mea din nou sa le ia acasa. Pasarile au ramas cu mine. A dat Dumnezeu de s-a terminat si cu domiciliul obligatoriu si am putut merge, asa zis, acasa. Casa eu nu mai aveam din momentul n care a plecat Traian. M-am dus la Brasov la sora mea. La Brasov nu-mi puteam gasi serviciu pentru ca nu aveam buletin de Brasov, iar buletin nu mi se dadea pentru ca nu aveam serviciu. Cnd ieseam n oras, vedeam ca cei de la Securitate erau tot pe urmele mele. Luasem legatura cu Traian si el mi scria pe adresa surorii mele din Brasov. Ma duceam la posta si din cnd n cnd i dadeam cte un telefon, el nestiind cnd ma poate gasi. Securistii erau tot dupa mine. M-au invitat la Securitate: - Ai primit scrisori de la sotul? m-au ntrebat. - Da, am raspuns eu. - Pe viitor daca mai primesti, vino cu ele aici la noi. I -am ntrebat: - De ce sa le aduc cnd dvs. le cititi nainte de a le primi eu? - Asta asa este, dar vrem sa discutam pe marginea lor si daca nu le avem aici n fata noastra, ai sa spui ca nu scrie asa. Le-am raspuns ca pot sa le opreasca daca vor, dar eu cu scrisorile nu ma duc la ei. Mai trziu am primit cteva rnduri pe o carte postala de la cumnatul lui Traian, preotul Ioan Popa. mi scria sa ma duc pe la ei la Odorhei, poate voi putea gasi acolo un serviciu. A doua zi de dimineata, cum am ajuns, a venit un militian si mi-a spus ca sunt chemata la Militie cu pasaportul. M-am dus. Era tot Securitatea. M-au ntrebat de ce am venit tocmai la Odorhei sami caut serviciu si de ce nu am ramas la Brasov? Mi-au propus sa-mi gaseasca ei de lucru la un hotel, ca sefa a personalului de serviciu, nsarcinata cu evidenta si repartizarea pe camere a efectelor de la magazia hotelului. Cnd am ajuns din nou acasa de la militie, sora lui Traian m-a ntrebat: - De ce te-au chemat? Te-au ntrebat ceva despre noi? I-am raspuns: - Nu cu voi, numai cu mine au ei ce au. M-au privit nencrezatori. Vaznd ca nici aici nu pot gasi un serviciu, ca nimeni nu se straduise sa se intereseze de vreo posibilitate, m-am ntors la Brasov. Nu m-am dus nsa la Securitate, pentru postul de care mi vorbisera. Am facut cteva memorii la Ministerul de Interne, prin care solicitam aprobarea de a pleca la Traian n Germania. I-am trimis si lui Ceausescu acest memoriu, dar fara rezultat. Am cautat sa intru n legatura la Bucuresti cu un avocat Serbanescu, care se zicea ca facea interventii la Ministerul de Interne, avnd legaturile lui acolo si reusea. Eu nsa n-am reusit nimic. Ct am stat la sora mea Lidia, la Bucuresti, am fost urmarita tot timpul de cineva. Venea dimineata, se posta n micul hol de la intrare si ntepenea acolo pna ieseam. Atunci, se lua dupa mine oriunde as fi mers, cu autobuzul sau pe jos. Nici macar n-o facea mai cu perdea, ca sa nu fie att de jenant. ntoarsa la Brasov, am ncercat sa ma nscriu la excursii scurte, de 4-5 zile la Viena, n Franta sau n Germania. Am fost din nou chemata la Securitate si ntrebata n ce scop m-am nscris la aceste excursii. Am spus adevarul: - Caut o posibilitate de a ma ntlni cu sotul meu. n acest timp, Traian cauta o posibilitate sa ma aduca n Germania. La Londra era un oarecare domn Jakober, 49 din 120

care pentru 3.000 de dolari scotea pe oricine din tara. Traian a depus ntreaga suma, pe un cont cu destinatie conditionata (Sperrkonto), n Elvetia, urmnd ca dl. Jakober sa ncaseze banii dupa ce as fi sosit eu. Traian l-a facut atent ca e un caz mai dificil si nu va fi usor de obtinut aprobarea de iesire. Dl. Jakober a raspuns: - Dar cine crezi d-ta ca este sotia d-tale, ca eu sa n-o pot scoate cu bani din Romnia? Nu i se ntmplase probabil asa ceva pna atunci. Dupa vreo sase luni l-a anuntat pe Traian ca nu mi se da voie sa ies din tara. Mai trziu au nceput sa plece din Romnia multi sasi, pentru care guvernul german platea guvernului romn bani, printr-un interpus, avocatul Garlepp din Stuttgart. Dar Garlepp mai scotea din Romnia si pe altii, nu numai germani, pentru care plateau rudele sau prietenii respectivilor. Pretul pentru acestia era de 10.000 de marci de persoana. Traian si-a ncercat norocul si cu Garlepp si a depus banii la Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank din Mnchen. Rezultatul a fost acelasi: guvernul din tara n-a aprobat plecarea mea nici de aceasta data. Ei nu vroiau sa ma scape din mna si asa au continuat pna am reusit sa plec din tara. Mereu ma chemau, mereu aveau ceva de spus sau de ntrebat. Cu ajutorul unei doctorite de la Brasov, care o cunostea pe inspectoarea Rusila, mam angajat ca educatoare la Preventoriul de Copii TBC - Timisul de Jos. Faceam zilnic naveta Brasov-Timis si drumul nu era deloc usor, mai ales n timp de iarna. Trebuia sa ma scol cu noaptea n cap, ca sa iau autobuzul de la Steagul Rosu spre Timisul de Jos. Dupa ce Preventoriul Timisul de Jos s-a desfiintat si a fost mutat la Preventoriul de Copii TBC - Santuri, noi, educatoarele de la Timis, am ramas pe dinafara. Inspectoarea Rusila ne-a spus sa avem rabdare caci vom fi rencadrate la Santuri, ntruct acolo va fi nevoie de mai multe educatoare. Ne-a zis sa trecem din cnd n cnd pe la Inspectorat, pentru a ne tine la curent cu starea lucrurilor. Cnd am trecut si eu odata pe acolo, inspectoarea Rusila a fost foarte draguta cu mine, mi-a spus sa n-am nici o grija ca n curnd lucrurile se vor aranja. Dupa vreo saptamna am trecut iar. De data aceasta inspectoarea m-a primit foarte rece, parca n-ar mai fi fost ea. Era ostila si mi-a vorbit dur: - Eu nu stiu ce-ai facut si ce faci d-ta, dar a venit aici cineva de la Securitate si m-a atentionat n privinta d-tale. N-am zis nimic, dar n aceeasi zi m-am si dus la Securitate, de data asta nechemata. Eram asa de suparata si de revoltata, ca le-am spus: - nteleg sa nu ma ajutati cu nimic, dar nu sa-mi puneti bete n roate cnd e asa de greu pentru mine sa gasesc ceva de lucru, mai ales ca n-am nici buletin. - Noi n-am facut nimic. - Cum n-ati facut nimic, cnd chiar inspectoarea Rusila mi-a spus-o. Dupa asta am fost totusi numita la Santuri si nu pentru ca inspectoarea Rusila ar fi vrut, ci pentru ca probabil tot Securitatea a revenit. Cu inspectoarea Rusila am mai avut oarecare tangente la cercuri culturale, sau cnd venea n inspectie, dar cu mine a ramas mereu distanta si rauvoitoare. Acum, fiind la Santuri, nu mai trebuia sa fac naveta, pentru ca obtinusem o camera mpreuna cu alte trei educatoare. ncalzirea se facea cu lemne, care mai nti trebuiau cumparate, taiate si carate de catre noi. Oricum, era mai bine dect nainte. Dar "grija" Securitatii pentru mine n-a ncetat nici aici. Cineva a venit sa ma ajute sa obtin buletin si de atunci venea mereu sub diferite pretexte. L-am ntrebat care este motivul pentru care ei cauta sa fie mereu n contact cu mine si n puscarie, si afara. Ce urmaresc cu asta? Mi-a raspuns ca cei de dinaintea lor au vrut una, acum ei vor alta, dar ce anume vroiau nu mi-au spus-o nicicnd. ntr-o zi vine la Santuri tot acest domn n a carei grija se vede ca fusesem data de catre Securitate, si-mi spune: - Acum ai putea sa pleci la sotul dumnitale n Germania, dar pentru asta trebuie sa mergi la Bucuresti, la Ministerul de Interne, sa stai de vorba cu o persoana de acolo. Mi-a dat numele si biroul unde sa-l caut. M-am dus la Bucuresti si am stat de vorba cu aceasta persoana. Nu mi-a spus mare lucru, doar ca pentru a pleca la sotul meu trebuie sa fac cerere la Militia de la Brasov. Am ntrebat cum sa fac cererea ca sa am mai mult succes: pentru vizita sau pentru plecare definitiva? El mi-a raspuns: - Fa-o cum vrei, ca-i totuna. Am depus cererea de plecare definitiva, la Militia din Brasov. Nu am apucat sa primesc vreun raspuns, pentru ca acel domn de la Securitate care venea mereu la mine, mi-a spus ca ar fi mai bine sa-mi dea o viza de turist n Iugoslavia si de acolo eu pot pleca mai departe la Traian. De ce gndisera n felul acesta, numai ei stiau. Eu, la rndul meu, gndeam ca si asa e bine, numai sa ma vad iesita din tara. Mi-au dat viza de turist n Iugoslavia, valabila pentru trei luni: ianuarie, februarie si martie 1968. La tesatoria din Codlea avusesem coleg de birou un sas, Hans Gross cu care am ramas n legatura de prietenie. Tot acolo, lucra la contabilitate o sasoaica, Irene Brenner, care urma sa plece la Linz, n Austria, unde sotul ei se stabilise dupa ntoarcerea 50 din 120

din prizonieratul rusesc. Si ea mi-a ramas buna prietena. Cnd a plecat, i-am dat o scrisoare pentru Traian. M-am sfatuit cu Hans Gross cum sa fac sa-l anunt pe Traian ca am viza de turist n Iugoslavia, fara ca Securitatea sa stie despre asta. Atunci el mi-a spus ca i va scrie lui Irenne prin cineva din Viena care acum este n vizita la rude, n Codlea. Irenne l-a nstiintat pe Traian care, n aceeasi zi, a fost la ei la Linz. I-a dat lui Irenne 500 de marci pentru drum si a rugat-o sa vina imediat n tara si sa stea de vorba cu mine. Irenne a acceptat. Cnd a venit n tara, mi-a spus ca la Belgrad voi fi asteptata fie de Traian, fie de un prieten al lui din Mnchen, Willi Wolf, un svab din Banat. l voi putea recunoaste usor, caci este o persoana foarte nalta si voinica si va avea pe cap o palarie bavareza. Chiar daca din ntmplare nu-l voi ntlni imediat pe Willi, sa nu ma ngrijorez si sa ma duc la Hotel International din Belgrad, unde Traian va rezerva o camera pentru mai mult timp, de ndata ce va sti ziua n care sosesc si va depune si o suma de bani la dispozitia mea. La nceput Traian se gndise ca ar fi poate riscant pentru el sa se duca ntr-o tara socialista, mai ales ca trecuse prin Iugoslavia cnd fugise din Romnia si i fusesera luate toate actele de identitate de catre militia iugoslava. Cnd s-a dus nsa la consulatul lor din Mnchen pentru a obtine viza de turist, aceasta i-a fost data pe loc, fara nici o alta formalitate si a considerat ca nu e nici un pericol sa vina chiar el la Belgrad. Din Iugoslavia, Traian trebuia sa ma scoata la negru, eu neavnd viza. S-a sfatuit cu Willi Wolf sa vina n Iugoslavia cu doua masini germane. Willi avea atunci un Mercedes nou, iar Traian avea tot un Mercedes. Cu ei a venit si nevasta lui Willi, Rose-Marie. Au luat ca legitimatie pentru mine pasaportul mamei lui Willi, si astfel pregatiti trebuia sa ncercam o trecere clandestina. Prin Irenne i-am comunicat lui Traian ziua sosirii la Belgrad, fixata pentru 28 Martie 1968. Ajunsa la Belgrad, m-am dat jos din tren si am pornit dea-lungul peronului. Mergnd prin multime, am zarit figura masiva a lui Willi si m-am ndreptat spre el. Am trecut nsa mai departe, pentru ca la o distanta oarecare n spate era Traian, cu un buchet mare de flori. Si asa ne-am ntlnit exact dupa 20 de ani de despartire. Willi avea niste rude la Torac, n Banatul srbesc, nu departe de Belgrad. Ne-am dus acolo si am stat doua zile, asteptnd sa vina sfrsitul de saptamna, cnd la frontiera este o mare circulatie de turisti germani. Printre ei speram sa ne putem strecura si noi. Aglomeratia era mare, iar controlul se facea superficial sau deloc, mai ales pentru masinile germane. Aproape de frontiera eu am trecut n masina lui Willi si m-am mbracat cu o manta bavareza. Pe cap aveam o palarie tot bavareza. Numele de pe pasaport era Wolf ca si al lui Willi. Pentru orice eventualitate luasem un mar la mine, asa ca daca granicerii ar fi ncercat sa mi vorbeasca, sa nu le pot raspunde fiind cu gura plina, si sa-l las sa discute pe Willi. Pe la iugoslavi am trecut usor, s-au uitat la pasapoarte, si ne-au dat libera trecere. Cnd am ajuns la austrieci, a nceput o ploaie marunta si afara nu era nimeni. Willi s-a dat jos din masina ncepnd sa faca galagie ca sa fie auzit. Granicerii au iesit afara si Willi i-a ntrebat daca n-au un dentist pe acolo, pentru ca are mari dureri de dinti. Culmea ironiei: el nsusi era dentist. Granicerii rdeau. Deodata unul se desprinde de grup si vine spre masina unde eram eu. Am nlemnit. Era jale daca ma trimiteau napoi n Iugoslavia. El nsa s-a apropiat de masina, s-a uitat, a salutat si s-a ntors la ceilalti. Am rasuflat usurata. Scapasem cu bine, si asa am trecut frontiera n Austria. Ne-am oprit la primul restaurant de la frontiera, asteptndu-l acolo pe Traian si pe Rose-Marie, care ne urmau la interval de 20 de minute pentru a nu strni suspiciuni. Trecusem hopul cel mai mare. La cealalta frontiera, dintre Austria si Germania, nici nu ne-au oprit, n-au facut nici un control, si astfel am ajuns duminica seara la Mnchen. Nu luni, dar marti ne-am prezentat la politie, unde Traian naintase o cerere pentru mine sa ma stabilesc la Mnchen la el, n cazul cnd as fi venit cu aprobare legala din tara. La politie, Traian a spus cum a reusit sa ma scoata din Iugoslavia. Ei i-au raspuns ca nu-i intereseaza cum am venit, acum sunt aici, sunt sotia lui si mi-au eliberat imediat pasaportul pe statutul juridic al lui Traian, de refugiat politic. Ajunsesem n sfrsit la capatul unui lung si greu drum. Acum situatia mea era legala, eram lnga sotul meu la Mnchen si cu asta ncepea un nou capitol de viata. PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI -1953 -continuare51 din 120

Ing. Ion Bucsan Dr. Teofil Mija mprumutat din cartea sa "Am fost coleg si prieten cu Ionel Golea" scurtul capitol "Refacerea legaturilor" este pentru a pune n relief contributia la rezistenta activa anticomunista a lui Ion Bucsan, condamnat la 25 de ani nchisoare n procesul parasutistilor si decedat la scurta vreme dupa eliberare: Refacerea legturilor Refacerea legturilor n Bucuresti cu inginerul Ion Bucsan, Dr. Ion Buda, Dr. Stefanescu Cristache si studentul medicinist Vasile Vlad. Ramas n Bucuresti, cu domiciliul pe la rudele mele, nu aveam alta legatura dect cu inginerul Ion Bucsan. mpreuna ne-am straduit ct am putut sa refacem contactele cu cei nca nearestati, toti nazuind sa-si dea contributia la lupta noastra anticomunista. ncet, ncet grupul nostru de actiune a fost reconstituit. De la Cluj erau Ion Buda si Vlad Vasile, de la Iasi Stefanescu Cristache, iar de la Bucuresti Ion Bucsan. Fiecare aveam legaturi apropiate cu familii ce erau trup si suflet alaturi de noi, asteptnd sa vina americanii. Mare parte din aceste familii erau ale camarazilor arestati. Nu voi consemna aici "viata de fugar n Bucuresti", pentru noi cei ce eram deja condamnati n contumacie si dati n urmarire cu semnalmentele respective pe ntreaga retea din tara a Securitatii. Cel care conducea de fapt, de acum nainte, activitatile Securitatii, era NKVD-ul, care-i instruise pe securisti sa pastreze n rndurile lor si elemente din vechea Siguranta. Acestia din urma faceau exces de zel pentru a scapa astfel de pedeapsa ce le revenea, fiindca arestasera mai nainte comunisti. Tinerii securisti ne spuneau ca au nvatat meseria de a bate si a chinui de la fostii agenti ai Sgurantei. Grupul nostru, respectiv Buda, Stefanescu, Vlad si cu mine, n-am fi putut rezista n Bucuresti fara ajutorul moral si material al lui Bucsan. El singur ramasese nedescoperit ca legionar si lucra la Institutul de Cercetari Agronomice din Bucuresti. Avea o camera n fosta vila a Maresalului Antonescu de la Baneasa. n aceasta camera - garsoniera a lui ne strecuram prin poarta ntotdeauna pazita. Uneori ramneam saptamni ntregi nchisi aici, el plecnd ziua la serviciu. Aproape toata ntretinerea noastra, gazduire si alimentatie, a ramas n 1950 n grija sa. Din salariul lui ne ajuta pe toti, si mpartea ultima bucatica de pine cu noi. Era entomolog, ca pregatire profesionala. Studia viata insectelor si avea o structura sufleteasca cum nu am mai ntlnit. Era plin de compatimire si de ntelegere. Si acest suflet nobil, munte de credinta pentru Neam si Dumnezeu, a fost att de mult torturat n ancheta nct nu si-a mai putut gasi echilibrul n viata, decednd la scurt timp dupa eliberarea din 1964. Ion Samoil Schita biografic Sursa: Ioan Samoila, Germania, 1951 Primul contact cu Miscarea Legionara l-am luat n 1936, prin camaradul Vasile Borcoman, eu fiind elev la Scoala de Arte si Meserii la Rupea, Trnava Mare. n 1937 am terminat scoala si am fost angajat la I.A.R., n Brasov, unde cam. Borcoman era functionar si sef al sectiei motoare. Dupa o pregatire legionara facuta cu cam. Baicu, sunt introdus n "cuibul" "Nita Constantin", al carui sef era cam. Borcoman. n cuib mi-am facut ntreaga educatie legionara, alaturi de camarazii Veranovschi Nicolae, C. Georgescu, Nelu Munteanu, Tanase, Chioreanu, Manea, Blaga Iosif, Anton Nicolae, si altii veniti mai trziu n familia de cuiburi "Nita Constantin". n primavara anului 1938 cuibul nostru a "roit", si eu am plecat cu cam. Veranovschi n noul cuib "Nita Constantin Nr. 1", al carui sef de cuib era cam. Veranovschi. n luna septembrie 1938 cam. Veranovschi a plecat din Brasov si mi-a predat mie sefia cuibului. Cam tot n aceeasi vreme este arestat si cam. Borcoman, iar eu am ramas cu ntreaga familie de cuiburi pna dupa moartea Capitanului. Atunci am predat oamenii ce-i mai aveam camaradului Constantinescu, iar eu am fost trecut sa lucrez direct cu echipele de sacrificiu. n tot acest timp, de la intrarea mea n cuib si pna la intrarea n echipele de 52 din 120

sacrificiu, am luat parte la toate marsurile si bataliile date de garnizoana Brasov sau unitatea din care faceam parte. Am facut scoala de cadre sub comanda instructorului legionar Seceleanu, iar n campania electorala din 1937/38 am lucrat mpreuna cu cam. Borcoman n plasa Codlea. n timpul prigoanei am luat parte la raspndirea de manifeste si circulari. Cnd s-a raspndit "Adevarul n procesul Capitanului" au cazut mai multi camarazi, care au spus cu cine au mai lucrat si asa am ajuns sa fiu descoperit si pus n urmarire. A trebuit sa parasesc Brasovul. n martie 1939 am plecat la Ploiesti, unde l-am gasit pe cam. Vaicila Gheorghe, care mi-a facut legatura cu cam. Ciupala, Costica Dumitrescu si Ion Vasiliu. Dupa o verificare, sunt introdus n echipa lui Ion Vasiliu, n care mai erau cam. Vaicila si Constantin Bulau. Aici am cunoscut pe Miti Dumitrescu, fara sa stiu nsa cine este. El mi-a fost prezentat ca Ionescu, nvatator. Mi-au mai fost prezentati Nelu Moldoveanu, fratii Popescu, Ion Ionescu, Paraschivescu, Isaia si Marin Stanculescu. Am lucrat la Concordia, unde sef al organizatiei legionare era cam. Gheorghe Vasiliu. Cu acesta am colaborat la organizarea sectiei. Dupa pedepsirea lui Armand Calinescu a cazut ntreaga organizatie de Prahova. Eu nefiind cunoscut acolo de politie, prin mama cam. Ciupala am luat legatura cu el si cu altii de prin oras si judet, care scapasera. Am lucrat cu Badea Popescu, cu Puiu Davidescu care scapase si el, si am luat legatura cu Cmpina prin Meiu Petre, reusind astfel sa ne strngem o echipa de lupta. n decembrie cade si Meiu de la el aflndu-se mai apoi ceea ce organizasem aici. Politia a izbutit sa puna mna att pe parola ct si pe adresele curierului de legatura, si asa am ajuns sa fiu arestat n 15 decembrie 1939. Am fost anchetat de echipa volanta a lui Cristescu, Rosala, Curelea, am fost dus si confruntat cu Meiu. Am fost tinut la politia din Cmpina pna n ianuarie 1940, cnd am fost internat n lagarul de la Vaslui, cu ing. Alexandru Georgescu, Mitica Pavelescu, Vasile Popa si Mihaila. Aici am fost tinut pna la lichidarea lagarului, n 24 Aprilie 1940. ntors la Ploiesti, am nceput organizarea sectiei Concordia si pregatirea unei noi echipe de lupta, din care au facut parte: Giurincu Vasile, Nehu loan si Dan Constantin. n acest timp am avut contacte de lucru si cu Badea Popescu, Gica Tase, Gheorghe Crciumaru si C. Georgescu, iar dupa fuga lui Lucian Caramlau de la Chisinau, am lucrat si cu el pna n 1 Septembrie 1940. Cum atunci toate pregatirile le faceam pentru ocuparea institutiilor din Ploiesti, n ultima zi am primit ordin ca noi va trebui sa actionam la Bod-Brasov, unde era postul de radio. Numarul echipelor de lucru a fost redus. mpreuna cu cam. Giurincu am fost repartizati la echipa cam. Crciumaru, iar ceilalti doi au ramas la Ploiesti. n echipa lui Crciumaru eram eu, Giurincu, Stoicescu Ion, care de altfel nu sa prezentat la locul de ntlnire, si cam. Ardelea Constantin. Cu un taxi de Brasov am ajuns la Vlcele, unde era punctul de adunare. Am fost plasati la marginea padurii de catre cam. Costin. Aici am fost descoperiti si a nceput lupta cu jandarmii, moment cnd a cazut cam. Lucian Caramlau si Gheorghe Stefanescu. Apoi am primit ordin de raspndire. Eu nu m-am despartit tot timpul de cam. Crciumaru si Giurincu. Dupa caderea lui Lucian Caramlau, cei care aveau raspunderea s-au raspndit si ei. Noaptea am reusit, fredonnd prin fluierat "Pe-al nostru steag...", sa ne regrupam vreo 22 insii, printre care au fost: Crciumaru, Giurincu. Contes, Bozdog Aurel, Enachescu, Juganaru, Bodea Popescu, Blca si altii din Bucovina, pe care nu iam cunoscut. Cu aceasta echipa am plecat nspre Bod. Sef acuma era un cam. din Bucovina, al carui nume nu l-am stiut niciodata. La podul de peste Olt am fost primiti de paza podului cu focuri de mitraliera din partea jandarmilor. Am deschis si noi focul si cu ajutorul grenadelor am reusit sa-i punem pe fuga. Aici a cazut ranit Victor Enachescu si nca un camarad. n cealalta parte a podului s-a regrupat paza si le-au sosit ntarituri. Am primit ordin sa nu mai ncercam sa trecem podul, ci sa ne deplasam pe lunca Oltului nspre Brasov. n toiul luptei l-am pierdut pe Crciumaru. mpreuna cu Giurincu si Blca, prin apa si noroi, dupa o zi s-o noapte, am ajuns la Brasov unde am luat contact cu cam. Spornic; iar el a comunicat imediat la chestura, care era deja ocupata de noi. Eu am fost trimis la Ploiesti cu o motocicleta pentru a aduce bani si cele necesare pentru nmormntarea lui Gheorghe Stefanescu si a lui Lucian Caramlau. Dupa 3 Septembrie 1940 am condus cuiburile din sectia Concordia, unde am fost ajutat de Giurincu, si n acest timp am fost luat de cam. Crciumaru sa lucrez si n S.O. (Serviciul de Ordine) La 21 ianuarie 1941 am strns ntreaga unitate si am ocupat societatea Concordia, din ordinul cam. Ciupala, care era seful garnizoanei. Am fost chemat la sediu si cnd a sosit Com. leg. Victor Silaghi, am plecat cu dnsul la Prefectura. Eram: Crciumaru, Costica Dumitrescu, Bodea 53 din 120

Popescu si altii. La poarta era o santinela care nsa nu ne-a somat. Ne-am ndreptat nspre intrarea principala, dar usa aici era ncuiata. Un grup am reusit sa intram prin spatele Prefecturii, pe la federala, iar dl. Com. leg. Silaghi printr-o alta intrare din stnga. Dnsul era n fruntea noastra. n coridor suntem ntmpinati cu foc de pistol. Cade ucis pe loc dl. Com. Silaghi. Moare zmbind. Alaturi de el cade si Bodea Popescu mpuscat n cap, si Costica Dumitrescu mpuscat n omoplat si mna. Deschidem si noi foc, garda se refugiaza n pivnita si dupa un sfert de ora mai bine de 100 de soldati au fost dezarmati. Prefectul militar care era acolo, Col. Cretoiu, a fost facut ostatic, iar comanda garzii a luat-o lt. Dumitrescu. n acest timp am fost mereu n legatura cu legionarii din Chestura de Politie unde era cam. Misu Tase, si cu cei de la Telefoane, unde era Zoze Grigorescu. Apoi am revazut cu Ciupala toate unitatile legionare care au fost concentrate n fabrici si diverse alte sedii. Dupa rebeliune, cu Gheorghe Tase si cu Giurincu am nsotit masina care ducea corpul nensufletit al Com. leg. Victor Silaghi la Bucuresti, unde era deja sosita Dna Silaghi cu dna Codreanu si parintele Ardeleanu, un unchi ai lui Victor Silaghi, si nca un frate care era medic-militar. ntorsi de la Bucuresti, am fost arestati si tinuti pna a doua zi, cnd noul prefect, un alt colonel, ma roaga sa fac tot posibilul ca legionarii sa nceapa lucrul, pentru ca au fost mai bine de 200 de legionari care au lipsit n acele zile de la munca. Odata ce-am fost liber, am luat legatura cu camarazii si am lasat n locul meu pe Vaicila, iar eu, care eram urmarit, am fost dus de cam. Crciumaru la Consulatul german. Aici am fost tinuti mai multi ntr-o camera timp de doua saptamni si n acest timp am fost mintiti mereu, ba ca plecam azi, ba ca plecam mine. La Consulat mai era si Costache Georgescu, Crciumaru, Costica Dumitrescu, pe care l-am scos eu ntr-o noapte din spitalul Schuler, de unde a doua zi ar fi trebuit sa fie ridicat sau sa i se puna o garda. Dupa doua saptamni, timp n care am dormit pe jos, fara saltele si fara nici o patura, m-am mbolnavit si am fost obligat sa plec. M-am dus la casa unui inginer neamt, iar de aici, cu o autorizatie de calatorie, am plecat pna la Sibiu, la un unchi al meu. Dupa o luna de zacut n pat, m-am refacut si am reluat legatura prin Autofane cu judecatorul Dinica, care mi-a facut cunostinta cu Varnica, Grig Angelescu si Aleman. Am lucrat nsa cu judecatorul Dinica. n urma unui denunt, n iunie este nconjurata casa si eu sunt arestat. Anchetat la Sibiu si Ploiesti, cu doua mandate de cte 15 ani munca silnica, unul de la Chestura si altul de la Prefectura, nvinuit de dezarmare si lovire de santinela. Am fost bagat n procesul politiei legionare si cu declaratiile strnse de la evreii care se aflau n lagarul de la Tg. Jiu, am fost condamnat la 20 ani munca silnica. n ziua cnd sa declarat razboiul contra Uniunii Sovietice, eram n nchisoarea din Ploiesti, unde venisem doar de cteva zile de la Brasov. Comandantul legionar Aurel Ionescu era seful peste detinutii legionari din nchisoare si mi-a lasat mie sefia. n dimineata zilei de 22 iunie a venit preotul nchisorii si a facut o rugaciune de binecuvntare a razboiului, iar pentru seara am dat ordin sa se tina sedinte pe camere, sa se faca o rugaciune si sa se cnte "Cu noi este Dumnezeu". n fiecare camera sa se cnte un alt cntec legionar, dar nu prea tare. nsa cum bucuria noastra, a tuturor, ca a nceput razboiul contra comunistilor, a fost nemarginita, n-am putut sa ne abtinem, sa cntam ncet, si astfel a cntat fiecare pe ct l-a lasat sufletul, si nu numai cte un cntec pe fiecare celula, ci le-am luat pe toate la rnd, toate cntecele legionare, pna la ora 12 noaptea, cnd a venit directorul nchisorii Georgescu si cu procurorul militar, nsotiti de gardieni si soldati cu pusti mitraliere, care au nconjurat nchisoarea. Procurorul ne-a rugat insistent sa nu mai cntam, iar a doua zi eu am fost chemat la birou si apoi izolat n alta curte, cu Toma Ionescu, Seri Lenciuc, Popovici si Sichim. Mi s-a facut proces si am fost judecat de Curtea Martiala, avnd ca aparator din oficiu pe un capitan care mi-a cerut condamnarea pentru ca sunt un element incorigibil. Sunt acuzat ca as fi cntat cntece subversive, de rebeliune n nchisoare si ca am lovit un gardian. Mi se da si pentru asta 10 ani de munca silnica, iar ceilalti doi care au fost cu mine, au fost condamnati la cte 8 ani, respectiv 5 ani. Dupa aceste condamnari am fost dus la Aiud, la 12 august 1941 si am stat pna n primavara anului 1942. Tocmai n aceasta perioada erau framntari mari la Aiud. Noi am sosit un grup de vreo 20 insi. Dupa cteva zile sunt facut ajutorul sefului de etaj. n dimineata nvierii Domnului 1942, n curtea bisericii, se apropie de mine un bun camarad si prieten al meu, Sandu Stefanescu, si ma roaga sa-l iert, dar nainte de a se cumineca si a lua Sf. Pasti, ar vrea sa ma ntrebe, cum a murit camaradul Lucian Caramlau, pe care l-a cunoscut si a stat cu el n nchisoare la Chisinau. I-am povestit pe scurt 54 din 120

cum s-a ntmplat si l rog sa-mi spuna, de ce tocmai n aceasta dimineata a gasit de cuviinta sa ma ntrebe, la care ei mi-a raspuns ca a stat de vorba cu Ilie Niculescu cu cteva zile mai nainte, si acesta i-ar fi spus ca de moartea camaradului Caramlau eu sunt vinovat. El crede ceea ce i-am spus, descrierea pe care i-am facut-o asupra mprejurarilor n care a murit Lucian Caramlau, ma roaga nsa sa nu ma duc la Ilie sa-i spun ceva si sa-i dau cuvntul ca aceasta chestiune s-o las sa fie rezolvata dupa biruinta legionara. I-am promis si nici n-am spus-o nimanui, n afara de cam. Crciumaru si acum, cnd scriu aceste lucruri, mi-am amintit si de acel moment. Pe atunci n nchisoare se facea si repartizarea pentru a fi trimisi muncitorii la Deva, iar elevii la Alba Iulia. Eu am nimerit ntr-o camera cu dl. Caramlau, tatal lui Lucian, de a carui moarte eram acuzat. Aceste sarbatori au fost cele mai grele zile din viata mea. Ajuns la Deva, mpreuna cu un grup de aproape 150 insi, am stat de vorba la plecare cu dl. Rogojanu, cu cam. Ica Tanase si cu cam. Dragomir Streinu, care ma roaga sa am grija de grupul banatenilor, iar ceilalti n cteva cuvinte mi-au schitat atitudinea ce trebuie s-o avem acolo, si mi se spune ca legatura cu organizatia o are camaradul Bilascu, prin gardianul legionar Tanta. Din cauze de indisciplina un grup dintre noi este izolat si bagat la celula neagra. Noi ceilalti ne-am solidarizat cu cei pedepsiti si sunt si eu bagat la celula neagra de colonelul Petrescu, apoi am fost trimis disciplinar la Galati. La Galati am avut hrana proasta, si ni se dadea apa din ru, nefiltrata, si toata ziua eram tinuti n celula cu geamurile vopsite si batute n cuie. Aici m-am mbolnavit de dizenterie si cu mare greutate, abia dupa o luna de zile, mi s-a admis sa pot fi vazut de medicul nchisorii, un evreu, care s-a speriat cnd m-a vazut n starea n care eram si a cerut telefonic aprobarea de la Bucuresti ca sa fiu internat n spitalul nchisorii, unde am stat pna n 1944, cnd am fost din nou trimis la Aiud. Aici, pentru ca nu am acceptat sa dau o declaratie de desolidarizare de Miscare si de Comandantul ei, am fost tinut la zarca pna la 28-30 august, cnd nchisoarea s-a refugiat si ea la Alba Iulia. Apoi ntorsi din nou la Aiud, am stat aici pna n 1945. Prin camaradul Nicolae Cojocaru am reusit sa repun pe rol un proces vechi de 5 ani munca silnica, care s-a judecat n lipsa, si atunci am fost transferat la Ploiesti. Toate aceste manevre le-am facut ca sa ajung n alta nchisoare, deoarece de la Aiud nu puteam sa evadez. Ajuns la Ploiesti, am cstigat repede ncrederea directorului nchisorii si a primului gardian, si n ziua de 27 aprilie, fiind dus la spital nsotit de un gardian, l-am lasat sa astepte n sala de asteptare si eu am intrat n sala de consultatii, de unde pe o alta usa am iesit n coridoarele spitalului si am fugit acasa la Badea Popescu. Aici l-am gasit pe camaradul Vasile Popescu, care mi-a dat hainele lui militare si un ordin de serviciu, si n aceeasi seara am parasit Ploiestiul. Dupa cteva zile, prin sora mea, am reusit sa intru n legatura cu camarazii Golea, Mija si Misu. Am stat eu ei n padure cam o saptamna si pe urma am plecat la Medias, unde l-am gasit pe Serban Secu, Aurel Popa si Marusca Iosu. Fiindca eram foarte slab, cum iesisem din nchisoare, m-au trimis din nou la padure la Fetea, unde am stat o luna de zile. Complet refacut, m-am prezentat comandantului Nistor Chioreanu si am lucrat n continuare cam o luna de zile la Medias, facnd curierat cu Timisoara si Arad. n luna august am fost trimis la Cluj pentru reorganizare, unde aveam o singura adresa, a camaradei Silvia Drlea. Prin ajutorul ei am reusit sa intru n legatura cu camaradul Stirbu Ioan si Mitrea Dumitru, amndoi nvatatori. Cu ei am nceput reorganizarea Clujului. Dupa o luna a venit la Cluj si seful Ardealului de Nord, Tocoianu Gheorghe, care a facut greseala de a da celor din Muntii Apuseni adresa casei de siguranta din Cluj. Pavel Grimalschi a trimis apoi un curier cu totul nepregatit. A fost arestat si la perchezitie i s-a gasit adresa unde trebuia sa duca scrisoarea de la Grimalschi pentru Tocoianu. Eu trebuia sa trec pe la acea casa odata pe saptamna. n 19 septembrie am trecut pe acolo si casa a fost ocupata de politie, iar eu am fost arestat si dus la Chestura. Aici am fost cercetat de inspectorul Patriciu, dr. Lasla, Buciu, Hulubei si Dumitrescu. Mi-au stabilit adevarata identitate prin Tocoianu, care le-a dat ntreaga organizatie a Clujului. M-au tinut la Cluj pna n luna februarie. De aici am fost trimis ia Brasov pentru rejudecarea procesului. n procesul de la Cluj au fost achitati dl. Patrascu, Tocoianu, Secu si ceilalti, iar eu am fost condamnat la 2 ani munca silnica pentru activitate subversiva si evadare. La Brasov, n nchisoarea militara cu Ciupala, Cezar Partenie, Gheorghe Albu si Patrascanu am ramas pna n decembrie 1947. n februarie, garantat de Rogojanu, am fost scos la colonia de munca. De aici, n iulie am fugit, mpreuna cu Virgil Gheorghiu, la Medias, la dl. Florea, si de acolo am fost 55 din 120

trimis n judetul Mures, n comuna Rastolita, unde sub numele de Nicolae Cndea am fost angajat la o fabrica de tanin, "Etamal". Aici am fost sef de fabricatie pna n ziua de 4 iunie, cnd a venit politia sa aresteze pe un ofiter, Grigorescu Ninel. Erau veniti doi politisti si un jandarm. I-am dezarmat eu pe ei si i-am dus la padure unde i-am lasat si eu am plecat la Trnaveni, unde l-am gasit pe camaradul Crciumaru. De aici am plecat mai departe la Brasov. La Rastolita am avut legatura cu organizatia de Mures, cu seful judetului, Beiu, iar direct am avut legatura si cu dl. Chioreanu prin dl. Florea din Medias si prin Secu Serban. Aici am lucrat cu dr. Cengher, ing. Mihu, Virgil Gheorghiu, Sandu Moldovan, Samarghitan, Pop si altii. La Brasov am lucrat la reorganizarea cadrelor n judetele Fagaras si Sibiu, cu Crciumaru si Secu Serban, eu fiind curierul, pna n ziua de 22 septembrie, cnd am predat toate legaturile si am plecat la Bucuresti eu camaradul Crciumaru. La Bucuresti l-am ntlnit pe Grigore Pop, care venise eu acelasi tren de la Brasov. Am fost dati n primire camaradului Popescu Ioan, iar seara mpreuna cu Bozog Aurel, Braila si Pop am plecat spre Timisoara, nsotiti de avocatul Ionescu. De la Timisoara am plecat la Oravita, iar de aici, cu o caruta, ne-am dus spre frontiera iugoslava. n noaptea de 25 septembrie am trecut frontiera si am ajuns la Biserica Alba, de unde seara am plecat mai departe, spre Belgrad. n tren am fost nsa arestati si dusi la Alibunar, iar de aici n lagar la Covacita, unde am dat peste nca alti vreo 200-300 de romni. Aici i-am gasit pe Golea Ion si Traian, pe camaradul Verca Filon, pe inginerul Tuliu Basiu, si altii. De aici, dupa zece zile, am fost trimisi la lucru la mina din Trepcea, de unde apoi la Pristina. De aici pe mine m-au trimis la centrala minei din Zvecean, unde am lucrat pna n mai 1949. ntre timp mi-am procurat si niste harti si am fugit, ajungnd cu trenul la Belgrad. n Belgrad am cunoscut niste studenti romni din Banatul ramas la srbi, pe Onciu Tiberiu, Moise Trifon, Petre Dimcea si nca unul, al carui nume mi scapa. Apoi a venit Vasile Cretu si au mai adus pe un student medicinist, Nicolae Radoi. Amndoi au plecat cu mine spre Austria. Frontiera am trecut-o pe la Jeresko, si ne-am dus n continuare la Salzburg, unde era sediul unui Comitet al romnilor din Austria. La Salzburg l-am gasit pe camaradul Borobaru, si apoi am ajuns la Oberndorf, la Radulescu, unde am stat din 15 iulie pna la 1 ianuarie 1950, cnd am plecat cu societatea la care mi gasisem de lucru, la Kufstein, n Tirol. Aici am lucrat la o turnatorie de matrite, la o matriterie, pna n 13 septembrie 1951, cnd am plecat n Germania. Schingiuirile grupului legionar de la Cluj O depozitie a lui Ion Samoila Este vorba de schingiuirile grupului legionar de la Cluj de catre inspectorul de politie Patriciu, alias Petrovici, de catre evreul Ertzel, sef al Sigurantei, de ungurul Laszlo, comisarul romn venit din Iasi, Hulubei, si de ajutorul de comisar, Buciu. n luna septembrie 1945, dupa ntoarcerea unei parti din romnii refugiati din Ardealul de Nord la vetrele lor, ct si a o parte din studentime, au nceput luptele ntre romni si sovinii unguri din Cluj. Miscarea legionara s-a reorganizat aici pe vechile cadre si cu multe elemente noi. Din Cluj se face legatura cu echipele de rezistenta venite parasutate din Germania, care se gaseau prin Muntii Apuseni si prin Nordul Ardealului. Legaturile s-au stabilit n casa profesorului Bujor, care nchiriase o camera legionarei Silvia Drlea. n septembrie, comandantul legionar Pavel Grimalschi a trimis un curier dupa informatii, bani si alimente, la Cluj. Curierul a cazut n minile Sigurantei si a fost torturat, nct a marturisit casa unde trebuia sa se ntlneasca cu seful Ardealului de Nord. Este nconjurata casa profesorului Bujor cu armata ruseasca si politie, cu pusti mitraliere. Toti cei din casa au fost arestati si casa a fost ocupata de politie timp de o luna de zile. Toti cei care veneau n casa erau arestati si dusi la Siguranta, unde erau batuti si schingiuiti si retinuti ca sa nu poata anunta pe cei care mai trebuiau sa vina. Asa au fost arestati si trei studenti prieteni ai fetelor Bujor si alti prieteni ai familiei. Prin acest sistem au reusit sa prinda 14 legionari, care au fost batuti la talpi de catre nsusi inspectorul Patriciu care, cnd dadea si cu pumnii, nu lovea dect n ochi. Asa a fost batut Bucur Secu, Popa Dumitru si altii. Arestati si dusi la Siguranta sau la Inspectorat, unde nu li se dadea nimic de mncare. Comandanta legionara Silvia Drlea a fost tinuta ntr-o celula fara sa i se fi dat ceva de mncare 7 zile. Dupa aceste 7 zile i s-a dat o ciorba si apoi iar nu i s-a mai dat nimic 4 zile. Ca sa-si rda de ea, dupa acest tratament, inspectorul a ntrebat-o daca a nu cumva 56 din 120

a declarat greva foamei? n celule fara paturi si fara paturi, pe cimentul gol, a fost tinut n continuare grupul legionarilor din Cluj doar cu o ciorba pe zi si fara pine, sase saptamni, batuti zilnic, torturati, njurati si astfel terorizati de politia din Cluj. Noaptea ntre orele 1,30 2,00 venea masina NKVD si-l ducea pe cte unul la cercetari la Rusi. Aceasta masina devenise o groaza pentru toti. La Rusi era bagat n celula si tinut cteva zile fara sa fi ntrebat de ceva. Pentru unii aceasta perioada putea dura pna la doua saptamni, n care timp nu puteau sa ia nici un fel de contact cu nimeni. Mncare primeau numai daca ti tradai camarazii, altfel aveau doar ciorba cu doua-trei foi de varza si o bucatica de pine pe zi. Cnd ncepeau cercetarile, erau tinuti nopti ntregi n fata unor reflectoare puternice, n picioare, si chestionati. Daca nu erau multumiti, ncepeau cu amenintarile de mpuscare sau deportare n Siberia, cu batutul la testicule cu un ciocan de lemn si alte torturi. Preotul Mirasoiu (Murasanu?) Florea fiind arestat la ei de cteva luni, fara sa se stie nimic de el, n ziua nti de Pasti a fost scos si pus sa spele masinile bolsevicilor n curtea politiei, ca sa vada credinciosii crestini ce face preotul n Ziua nvierii. De la Rusi, dupa ce ti se puneau n fata zeci de fotografii ca sa le recunosti, erai fotografiat si predat Romnilor la Curtea Martiala, pentru a te trimite la cte 20 ani munca silnica n temnita. Marturia Mariei Muscalu-Baicu fosta sotie a lui Ion Mircea Samoila Supravegheati 1953 vara. De multe ori ma nelinistea postul fix de observatie militar aparut, de la un timp, pe vrful Dealului Melcilor, unde n vremea razboiului fusese o instalatie de aparare antiaeriana. De acolo de sus se putea vedea cu binoclu orice miscare n curtea unde locuiam cu mama si sora, si n ultima vreme si Ion Mircea Samoila, sotul meu, nca din 1946. n plus, acum mai aveam si pe micuta noastra doar de cinci luni. Mircea, implicat adnc n operatiunea parasutistilor, si epuizase orice posibilitate de a se adaposti n Brasov ori altundeva. Eu l ajutam cu toate puterile mele n problemele ce le avea de rezolvat, fie ca erau n legatura cu misiunea lui, fie ca erau n legatura cu siguranta sa personala. Majoritatea celor din grup, care erau raspnditi prin Bucuresti sau n alta parte, fusesera deja arestati. Stiam ca suntem si noi urmariti. Mai mult, ne dadeam seama ca suntem ncercuiti. Aici i-a fost ultimul refugiu si nu mai era scapare. El a fost parasutat odata cu Ion Golea, dupa ce mai nti fusesera instruiti n Franta. Eu m-am atasat actiunii lor, fiind convinsa ca lupta mpotriva comunismului e necesara. Simteam ca neamul romnesc i cazuse prada. nchisorile erau pline. Multi au fost mpuscati, cum a fost cazul studentilor Isac si Sava. Nici azi nu stim unde le sunt mormintele, martiri ai neamului stiuti doar de Dumnezeu. Arestarea n ziua de 23 august 1953 am fost arestati. Strada a fost mpnzita de securisti. Imediat am si fost transportati la Bucuresti, la Ministerul de Interne. M-au luat de acasa, fara sa-mi pot macar mbratisa fetita si pe mama, ramasi fara nici un sprijin si cu sora bolnava. Fratele meu Gicu a fost si el arestat si dus la Interne, fara sa fi avut vreo legatura cu cauza care ma implica pe mine. Singurul sprijin al familiei a fost el. Chiar si sora, care era bolnava, a fost arestata si retinuta doua saptamni la Securitatea din Brasov. Dupa sapte luni, n urma unei tuberculoze galopante, s-a stins din viata. Mama, ramasa singura, n-a putut sa hraneasca suficient fetita, iar Securitatea a interzis vecinilor sa-i vina ntr-ajutor. Un timp nici nu a avut voie sa iasa din casa, avnd-o n grija si pe sora care era bolnava. Pentru iarna au ramas fara lemne de ncalzit, nct degerau n casa. Toate astea au dus la mbolnavirea fetitei de tuberculoza. Internata mai trziu n spital si apoi ntr-un sanatoriu, a reusit sa-si revina. Cnd ma gaseam n nchisoarea din Arad, m-au vizitat doi securisti din Brasov si mi-au cerut sa ma nvoiesc ca Securitatea sa-mi ia fetita si s-o creasca, spunndu-mi ca mama nu mai are nici o posibilitate s-o ntretina si sa-i dea o crestere. Mama nsa a refuzat sa accepte propunerea Securitatii, dar ntre timp a facut o paralizie. Dupa cinci ani s-a ntors fratele acasa si s-a ngrijit el de fetita pna la eliberarea mea n 1964, cnd am putut sa ma ocup de ea. Pe tatal ei nu a reusit sa-l mai vada, el ramnnd undeva ntr-o groapa comuna de la nchisoarea Jilava. La Interne n celula mea de la subteran, pe patul de ciment, n orele dintre anchete, auzeam plnsul fetitei si vocea mamei n camera alaturata si eram convinsa ca-i aidoma, ceea ce ma chinuia pna la a nnebuni cu totul. Abia mai trziu mi-am dat seama ca a fost doar n framntarile, n chinurile si-n obsesia mea. ntr-o noapte de ancheta, am fost scoasa si dusa ntr-o camera unde, 57 din 120

dupa ce mi s-au scos ochelarii negri, m-am gasit n fata a patru cini uriasi. nspaimntata, n-am mai vazut pe urma altceva dect boturile lor lungi si gurile lor cascate. Desi stiam de mai nainte de figura asta a anchetatorilor, spaima a pus totusi stapnire totala pe mine. Cu alta ocazie, un anchetator m-a amenintat ca daca nu spun totul despre fratele meu Gicu, l vor mpusca. Nu am avut ce sa le spun. Atunci m-au scos pe coridor si acolo am auzit un zgomot puternic ca de mpuscatura ntr-una din camere. Mi-au spus ca este un avertisment. Disperata am strigat: nu cred, nu cred ca se poate ntmpla asa ceva! Nu am mai fost ntrebata despre el niciodata. La proces l-am vazut. Era bolnav. Fusese chinuit mult si batjocorit. Atunci m-am adresat instantei cernd eliberarea lui, pentru ca nu avea nici o vina. A fost totusi condamnat la cinci ani munca silnica, pe care i-a executat n ntregime. M-a framntat mult faptul ca el era nchis nevinovat. Infirm din nastere, ntreaga lui suferinta ulterioara s-a datorat faptului ca era fratele meu. Pastila Ancheta s-a desfasurat ntr-un ritm rapid si cu o nervozitate crescnda din partea anchetatorilor. Am rezistat n fata presiunilor lor. Eram singura n celula si nu mncam nimic. S-au adunat multe gamele de mncare neconsumata. Atunci m-au amenintat cu hranirea artificiala si de teama am nceput sa mannc cte putin. Eram totusi bolnava si slabita si nimic nu ma mai preocupa dect soarta fetitei de acasa. ntr-o zi am fost chemata la vizeta si un oarecare domn mbracat n civil mi-a dat o pastila, spunndu-mi ca "mi va face bine". Am uitat ce mi-a spus odata doctorul Soiu, n 1948, cnd ma gaseam n nchisoarea din Brasov, ca n timpul anchetei sa nu accepti niciodata nici o pastila, daca ti se ofera. Civilul mi-a adus si un pahar de apa, si ma obligat s-o nghit n prezenta lui. n situatia mea, nu mi-am dat seama ca la mijloc ar fi putut sa fie o rea intentie. Mai apoi mi-a venit rau, un rau de moarte. M-am dus spre usa sa bat, dar am cazut si apoi n-am mai stiut de mine. Cnd m-am trezit, dupa nu stiu ct timp, lnga mine, n celula, mai erau ctiva civili, dintre care unul avea n mna o siringa. M-au ntrebat ce mi s-a ntmplat, ntruct ei au fost anuntati ca eu am cazut jos. De altfel si cnd vorbeam cu ei, tot jos eram. Mi-au spus ca mi s-a facut o injectie si ca voi avea voie sa stau pe pat, care, dealtfel, era numai pentru noapte. Eu nu-l puteam nsa folosi nici noaptea, deoarece noptile eram mai mult n ancheta. n aceste zile am avut senzatia ca ma gasesc ntr-un mormnt. Confruntarea M-au scos din celula. S-a reluat ancheta, mi ziceam eu. Am fost dusa ntr-un birou spatios, cu geamuri mari, prin care patrundea o lumina naturala, de care n-am mai avut parte de cnd am intrat la subsolul Ministerului de Interne. Un ofiter mai mare n grad statea ntr-un fotoliu la birou. Mi-a spus sa iau loc la masuta, pe scaunul din dreapta usii pe care am intrat. Un timp destul de ndelungat nimeni nu mi-a spus nimic si nu am fost ntrebata de nimic. Aceasta asteptare ma tulbura. La un moment dat a aparut pe usa din fata mea Mircea, sotul meu si tatal fetitei mele. A fost si el invitat sa ia loc la masa opusa. Am nteles ca va avea loc o confruntare. Ofiterul, colonelul Dulbergher, cunoscut si ca Dulgheru, dupa cum am aflat mai trziu, ni s-a adresat la amndoi: "Daca aveti sa va spuneti ceva..." Am tacut si unul, si altul, si timpul trecea... iar noi nu ne spuneam nimic. Interventia lui, de a ne spune ce-ar fi crezut ei ca aveam sa ne spunem, era de prisos. Cineva a zis: Nenorocirea nu se teoretizeaza. Ea se traieste. Procesul S-a terminat ancheta ca un taifun care lase urme grele. Eram bolnava fizic, dar aveam nadejdea ca ma voi nsanatosi. n acelasi timp simteam ca n adncul sufletului va ramne o rana ce nu se mai poate vindeca: copila de-acasa. Staruiam totusi n convingerea avuta de la nceput, ca m-am atasat unei lupte sfinte, aceea de a-mi apara tara de comunism; dar durerile de oriunde vin, ramn dureri. Sotul meu era expus condamnarii la moarte. Poate ca era singura certitudine ce-o nfatisam, nimic altceva dect executia. mi trecea acum prin cap tot ce-au facut anchetatorii cu mine, ca ntr-un film i vedeam pe toti cei doisprezece la numar, dar al caror nume nu l-am stiut niciodata. i vad nsa cu gesturile lor de bestii, brutalitatile lor prin care ma terorizau n nopti si nopti de anchete n sir: unii n uniforma, altii civili, romni, rusi, unguri, evrei, ca Dulgheru, si pna la urma si-un grec. i las pe ceilalti n plata Domnului. Totusi la anchetatorul grec am simtit mai multa omenie. Eram doar o umbra cnd am ajuns sa ma cerceteze. Mi-a spus ca are si el copii si ca nu are de gnd sa forteze declaratiile mele. A venit si ziua procesului. A decurs fulger. Am avut impresia ca anii de condamnare ne-au fost prescrisi de dinainte, ca-ntr-un joc macabru La pronuntarea sentintei, am aflat ca sunt condamnata la douazeci de ani munca silnica, si ca mai erau altii care aveau condamnari si mai grave. Ctiva din cei cca. 300 de insi care formau lotul parasutistilor au primit chiar pedeapsa capitala. Printre 58 din 120

ei erau: Mircea, sotul meu, Erich Tartler, Ion Golea si Mircea Popovici. Dupa proces, n timp ce ne executam pedepsele n penitenciare, din cauza conditiilor proaste de viata n care traiam, au mai fost si altii care si-au pierdut viata. Dureros mai este si faptul ca sunt unele familii care au suferit mai multe pierderi, ca familia lui Popovici, de exemplu, unde au murit patru insi. Altele, care n-au avut attia morti, au avut mai multi condamnati, nct nenorocirea le-a lovit prea dureros. nchisoarea Jilava Dupa proces am fost ncarcata cu un lot ntr-o duba si nu stiam ncotro vom fi dusi. Putin dupa aceea duba s-a oprit si Fortul 13 Jilava si-a deschis portile si apoi usile celulelor. La capatul fortului, sub dmb, se afla sectia femei. Rnd pe rnd am fost repartizate n celulele nchisorii. Am nimerit ntr-o celula mai mare, cu detinute de tot felul, tinere si mai n vrsta. Una din fetele mai tinere m-a ntmpinat cu o apreciere putin magulitoare, ca anume cele din lotul parasutistilor n-am mai fi chiar zdravene. Spusele ei m-au tulburat. M-am uitat nsa la noi toate si aratam cu adevarat ngrozitor. La cteva zile dupa sosirea mea, a intrat n celula o femeie batrna. Parca era coborta dintr-o icoana. Ne-a spus ca era mama fratilor Popovici, condamnati n procesul parasutistilor. M-am apropiat de dnsa, am luat-o lnga mine pe prici. i curgeau lacrimile pe obraji si ntreba mereu daca o sa-i omoare. Dupa un timp mama Popovici a fost scoasa din celula, iar mai trziu am aflat ca a fost chiar eliberata. Avea deja 84 de ani. Unul din baietii ei, Mircea, cel parasutat, fusese mpuscat, iar la scurta vreme dupa eliberare a murit si ea. O fi stiut ceva despre soarta feciorului ei? A venit apoi iarna cu nzapezirile din 1953-54, cnd ntreaga Jilava a fost acoperita de zapada. Greu au putut patrunde pna la noi serviciile administrative. Cnd n sfrsit s-a desfundat drumul, a venit ofiterul politic sa ne spuna ca suntem nzapeziti, dar ca s-a reusit sa se taie o carare si ni se va da apa si hrana rece. Mai greu va fi cu scoaterea tinetelor. Nu mai tin minte ct a durat nzapezirea. n aceste zile, cnd nici geamurile nu se puteau deschide si noi sufeream de lipsa de aer, am avut vreme sa nsumam toti anii de puscarie la care am fost condamnate cele din celula: totalul trecea de cinci sute. Cei care au fost condamnati la moarte, au fost executati la 30 octombrie, acolo la nchisoarea Jilava, pe Valea Piersicilor, si asa s-a mai umplut o groapa comuna. "Fie ca din jertfele noastre sa rasara un soare cu mai multa lumina." (Eneida - IV - 628.) Vasile Mihai Vlad - Date biografice Sursa: Aurel Vlad, frate, nascut n 1933, detinut n perioada 6 mai 1949- 4 mai 1955. Ajuns n SUA n 1981 Prezint cteva date biografice sumare despre Vasile, pe care le-am nceput dar ntrerupt de nenumarate ori. ndata ce mi amintesc de el, ochii mi se scalda n lacrimi necontrolat, datorita structurii, afinitatii si atasamentului reciproc. n plus, m-a chinuit sentimentul vinovatiei fata de Vasile, mai ales n perioada detentiei. Mi-a lasat n grija si pastrare cartile legionare, care au ajuns la Securitate dupa arestarea mea, n mai 1949. La primele anchete am declarat ca proprietarul cartilor era un alt frate, mort pe front. Aceasta declaratie a dus la eliberarea lui Vasile de la Securitatea Cluj, unde zacea arestat din 15 mai 1948 si care nu i-a mai gasit motiv de condamnare. Ajuns liber, "s-a dat la fund" imediat. Drumul n viata ales de Vasile este explicabil prin evolutia familiei lui, parinti si frati, si pentru asta dau cteva cuvinte despre Familia Vlad Mihai Petreanu. Am fost sapte copii, din care sase baieti si o fata. La maturitate am ajuns doar 5 baieti, iar razboiul si ciuma comunista ne-au redus la doi n prezent. Desi Vasile a fost cel mal ndragit, tributul platit de fratii mai vrstnici, care si-au sacrificat cariera sau chiar viata, dupa caz, le confera locul de naintasi. Vasile nu a fost dect unul din frati, care si-a facut datoria, cnd i-a venit si lui timpul, n ordinea maturizarii. Succint deci cteva vorbe despre fiecare, n ordinea nasterii, care coincide si cu a mortii, exceptndu-l pe Gicu, care continua sa bea din paharul "fericirii" comuniste pna azi, 23 august 1983, cnd scriu la New York. n copilarie mi-am respectat parintii, dar nu eram atasat de ei. Erau reci si duri cu noi,cei mici. Pentru a urmari evolutia si ntelege caracterul copiilor, caracter ce le-a pecetluit destinul, se cuvine sa scriu despre parinti mai mult. Ei au dat tarii cinci ostasi, iar noi toti laolalta cel mult unul. Mihai Vlad, 1894-1944 deci tata, s-a nascut n Maramures, sub jugul austro-ungar, jug ce i-a grabit moartea. La scoala a fost ntiul la carte, si iubea neamul, asa ca nvatatorul l lua ntr-un colt, si desfacea haina si aratndu-i tricolorul cusut pe captuseala rostea doar doua 59 din 120

vorbe: "Vlade, priveste-l". Aceasta lectie neprevazuta n programul stapnirii, nu a uitat-o niciodata si ne-a transmis-o noua, urmasilor. Dupa primele patru clase primare, bunica l-a retras de la scoala din motive economice si egoiste, ceea ce a constituit durerea vietii lui. De aceea, ct a trait tata s-a zbatut exclusiv pentru scolarizarea noastra n capitala tarii, unde a dus si copii ai consatenilor. l interesau framntarile sociale si politice; Avram Iancu si Horia erau eroii lui. Nu s-a nscris n vreun partid, socotindu-se un adept al puterii poporului, un democrat. n anul 1939 mi-a fost arestat un frate, iar tata s-a mbolnavit de durere. ntr-o buna zi, si-a luat traista pe umar si a plecat sa-si caute feciorul, mboldit fiind si de un unchi. A batut la usile mai marilor, inclusiv la usa supremului "bordel" al tarii, ale carui crime ramneau nepedepsite, si unde avea acces la Maresalul Palatului. Si-a salvat fiul prin Vaida Voievod de la Interne, unde baiatul s-a bucurat zilnic de trei batai la talpi timp de sase saptamni. ntr-o zi, cel mai mare dintre noi, Ionel, venind de la scoala s-a oprit din drum sa doboare nuci cu pietre dintr-un nuc situat pe strada principala a satului; tata l-a vazut si l-a batut ngrozitor. El nu accepta nici furtul si nici escrocheria, lucru ce mai trziu i-a fost fatal. Ionel s-a trezit n clasa a IV-a de liceu ca nvatatura nu are sens, mai ales ca si zodia i prezicea ca nu are noroc la haine negre, adica sa ajunga om cu carte. A venit de la Bucuresti n sat si tata l-a batut att de crunt nct vecinii l-au salvat cu mare greutate. Ulterior Ionel a fost eminent la studii. Eram de fata cnd tata l-a ntrebat, n ziua de Pasti din 1942, la o masa festiva: - "Ei, Ionele, cine a avut dreptate?" "Dumneata, tata!" a raspuns Ionel. Dar si zodia s-a adeverit. Sau poate prezicerea tatii? Tata l sfatuise sa studieze Medicina si nu Dreptul, fata de care avea o aversiune datorita avocatilor hrapareti, care luau laptele de la gura copiilor saraci, cum zicea el. L-a prevenit ca studiind Dreptul, va muri pe linia ntia n caz de razboi, dar ca student la Medicina si va face datoria n spatele frontului. Al doilea copil, Gicu, a urmat sfatul tatei. El a lucrat n spital si traieste, pe cnd Ionel a murit pe linia I. Desi taran cu patru clase, previziunile tatei au fost exacte. Cnd a citit stirea cu cedarea Basarabiei, a izbit lampa cu petrol si-a spart-o. A zis: "Acum urmam noi. Se cedeaza Ardealul." Cnd nemtii defilau tantos prin toata Europa, tata sustinea ca vor pierde razboiul din cauza interventiei imbatabilului capital american. nainte de 1940, afaceristi necinstiti din comuna au vndut padurile, proprietate obsteasca, si au cumparat terenuri pe care si le-au nsusit. Tata i-a dat n judecata si i s-au oferit 100.000 lei mita ca sa nchida ochii . Si-a consultat fiii mai mari, pe Ionel si Gicu si i-a pus sa aleaga ntre glasul constiintei si un automobil ca partas la furt. Ei au optat pentru cinste si saracie. Consecintele: 1. Afaceristii ne-au incendiat o casa din afara satului. 2. Ne-au spart geamurile n miez de noapte, cnd tata era plecat la Bucuresti. 3. Au informat autoritatile, dupa cedarea Ardealului, ca tata ar fi antimaghiar, ceea ce echivala cu condamnarea la moarte prin schingiuire. Drept urmare am fost nevoiti sa ne refugiem cu totii dincolo de Carpati. 4. Tata a murit n mai 1944 cu gndul la sat si cu durere ca vrsta nu-i permite sa lupte pentru Ardeal. A fost un om dur si colturos, ca saracia n care se zbateau maramuresenii si motii. Daca-i cntai: "A plecat motul la teara, Cu donita si cu ciubara, ........................................" cstigul ti era asigurat, mai ales cnd era cu tuica pe masa, si asta se ntmpla destul de des, zicnd ca-i de inima albastra. El era invalid de razboi, dar a refuzat sa primeasca pensie din constiinta si mndrie personala, sustinnd ca-i apt de munca si nu accepta milostenie. Drept mostenire ne-a lasat rezistenta fizica cu care sa ne aparam tara. Dorinta lui era sa lupte pentru Ardeal, dar fiindca moartea l-a mpiedicat, aceasta sarcina i-a revenit primul nascut, Ionel. Maria Vlad, 1898- 1964 adica mama. Nu a nvatat carte. La scoala o batea un coleg, iar bunicul, om orgolios, nu a suportat ofensa. Nu a mai lasat-o sa-si continue nvatatura. A fost crescuta si pregatita sa fie sotie credincioasa si mama evlavioasa. Educatia de acasa, cele zece porunci crestine si predica ascultata n fiecare duminica la biserica, i-au nnobilat sufletul mai mult dect toate universitatile. S-a sacrificat pentru familie si rasplata nu s-a lasat asteptata. Izvorul lacrimilor nu i-a secat niciodata. ncepnd cu 1939 perchezitii, arestari, morti. Desi vaduva si cu un copil mort pe front, dupa arestarea noastra au trecut-o pe lista chiaburilor n mod cu totul abuziv, ca sa plateasca cote n natura: lapte, brnza, carne, lna, desi mai ramasese doar cu o vaca si o pisica. n viata a mentinut-o credinta. A murit asa cum a trait: singura. A dat toata viata ei si nu a primit nimic, de la nimeni. Nici un ajutor. Niciodata. Ion (Ionel) Vlad, 1920-1944. A studiat Dreptul si Academia Comerciala. S-a retras din Maramuresul cedat n 1940 cu ultimul reprezentant al administratiei romne, seful de post, si a 60 din 120

revenit n 1944 primul. A participat la toate luptele de recucerire pe linia I, fiind vnator de munte ntr-o unitate de elita acoperita de glorie pe ambele fronturi. Proaspat sublocotenent n rezerva, a cazut, dupa trecerea Tisei, n fruntea plutonului, mbarbatndu-si camaradul ranit, ardelean si el. Un fost coleg de liceu de-al lui Ionel, ntlnit n SUA, mi-a spus ca l-ar fi putut muta n spatele frontului, cu ajutorul unor relatii, dar Ionel facea politica. Da, este adevarat, el si avea politica lui, mostenita prin sngele familiei. Era politica Datoriei, care statea mult mai presus de viata pe care si-a dat-o la timpul si la locul potrivit. Sacrificiul sau a fost nteles de noi, fratii mai mici. A fost naintat n grad post-mortem si decorat cu "Mihai Viteazul" fara sa fi beneficiat cineva n vreun fel oarecare de avantaje ulterioare, n afara de nchisorile comuniste. Fiecare cu norocul sau! Gheorghe (Gicu) Vlad, nascut n 1921 n 1940 era student la Medicina, iar cedarea l-a gasit la Bucuresti, chemat de un coleg n pripa, printr-o telegrama cifrata. Si-a ntrerupt definitiv studiile datorita vremurilor, iar n toamna anului 1944 s-a ntlnit cu Ionel la Cluj, amndoi n uniforma kaki. Dupa nici sase ani, m-am ntlnit si eu cu Gicu la Cluj, dar de asta data n uniforme vargate, de tradatori. n 1950 eram detinut la Cluj, si doctorul penitenciarului m-a scos din celula fiind suspect de TBC. Pe coridor am dat cu ochii de doctorul detinut, ajutorul celui civil, adica Gicu. Cnd am ramas singuri pe culoar, a dus un deget la gura. Am nteles. "Nu ne cunoastem". A fost eliberat de la Aiud, executnd ceva si peste termen. Ulterior i-au mai gasit un nod n papura. Arestarile n familia noasta au nceput cu el, n februarie 1948. A pastrat si pentru mine ziarele cu procesul grupului de eroi Ica Tanase, din care am decupat micul anunt din 30 octombrie 1953 cu "executarea" parasutistilor. Locuieste la Cluj, dar lucreaza n afara orasului, pe un santier de constructii, ca mic functionar, n prag de pensionare. Din sapte ce-am fost, mai traim doar noi doi. Vasile Vlad, 1925 -31 oct. 1953 n 1941, directorul liceului "Mihai Viteazul" din Bucuresti i-a cerut tatei sa-l transfere pe Vasile, ca sa nu fie exmatriculat din toate scolile din tara. Asa se explica faptul ca el a terminat la Colegiul National Carol I din Craiova, n 1944. Dupa bacalaureat s-a nscris imediat la Facultatea de Drept si Filozofie din Bucuresti, dar a trecut la Medicina si s-a transferat la Cluj. Vasile a considerat ca numarul de avocati din tara era deja supraponderal, fata de nevoile reale, mai ales n conditiile viitorului stat socialist care prindea deja un contur amenintator. Spre deosebire de Ionel si Gicu, studenti si cu problemele lor, Vasile facea tot posibilul sa ajunga acasa n vacantele scolare. Asa se explica slabiciunea mea pentru el; l-am cunoscut mai bine. El nu-si trada niciodata principiile, indiferent daca pierdea sau nu. A trait neclintit n convingerile sale. n perioada 1941-45 camasa verde a lui Vasile a fost salvata de mama cu mari peripetii. Jandarmii rascoleau casa, iar mama a scos-o din soba, simulnd ca-i cenusa; a pus-o n oala, a iesit cu ea pe sub nasul santinelei si a aruncat-o afara n iarba. n 1947, presimtind ce urmeaza, mama a vopsit camasa, spre marea durere a lui Vasile. La alegerile din noiembrie 1946, Vasile a fost foarte activ n lupta electorala, bucurndu-se de multa simpatie din partea consatenilor. La votare a depus atta suflet n mobilizarea taranilor, nct ofiterul nsarcinat cu asigurarea ordinii, temndu-se de o ciocnire cu populatia si pentru a calma situatia, l-a chemat pe Vasile la o discutie n primarie. Apropierea ofiterului de Vasile a fost interpretata ca o ncercare de arestare. Cineva a ridicat un felinar si l-a ndreptat spre capul ofiterului. O mna din spate l-a oprit nsa la timp. Cel care a ridicat felinarul a fost un unchi, Vasile Ticala, arestat cu mine n 1949 si accidentat mortal la Canal. La Peninsula am ntlnit si pe fostul sef al garzii de la alegeri, condamnat si el. Presimtindu-si arestarea, Vasile mi-a ncredintat cartile lui spre pastrare. Credea ca eu nu voi fi niciodata nchis. Aici s-a nselat. n februarie 1948 Gicu este arestat, apoi urmeaza Vasile, cu Centrul Studentesc Cluj. Din beciurile Securitatii a reusit sa expedieze acasa o scrisoare, care exprima gndurile unui om ajuns n fata mortii. Considera ca a gresit n viata fata de mama; spunea ca s-a pocait n bezna celulei, ca i cere iertare. Adresnduse lui Mihai, scria: "Draga frate, poate gresesc ca-ti marturisesc aceste gnduri intime, dar daca voi fi supus unui regim de exterminare, nu voi urma dect o singura linie, linia legionara." l mai ruga pe Mihai, ca ultima ncercare, sa mearga la prof. Parhon ntr-o audienta, n speranta unei interventii favorabile. Raspunsul profesorului a fost ca nu are influenta la Securitate. Mentionez ca Parhon i-a propus lui Vasile postul de secretar particular nca din 1947, dar acsta l-a refuzat delicat, din motive politice. Totusi, la 1 ianuarie 1948, Parhon l-a felicitat pe Vasile de ziua sa onomastica, trimitndu-i urarile pe o carte de vizita proaspat tiparita, cu noua sa 61 din 120

functie de "Presedintele Republicii Populare Romne" Pentru a ilustra puterea de sacrificiu a unora n a-i salva pe ceilalti, povestesc urmatoarea ntmplare: n anul 1942, Vasile nota n Jiu, dar la mijlocul apei l-au lasat puterile. n loc sa se agate de gtul fratelui sau Mihai, care i-a sarit ntr-ajutor mpreuna cu un prieten, nu a procedat ca necatul, ci a facut apel la ratiune. Au reusit sa-l salveze, pentru ca Vasile nu a opus nici o rezistenta, ci nghitind apa, s-a lasat moale n minile lor. Unul l mentinea la suprafata, iar celalalt i mpingea spre mal. Daca s-ar fi agatat de ei, aveau sanse sa moara toti trei, asa cum s-a ntmplat la arestarile de mai trziu. A fost suficient ca unul sa cedeze, ca sa moara 13. Vasile, ca de altfel toti fratii sai, s-a ntretinut singur la scoala, dnd meditatii. Era de o cinste ireprosabila si de o delicatete rar ntlnita. Moartea tatei si fratelui cel mare a dus la nrautatirea situatiei financiare a familiei, ceea ce nu mi-a permis sa-mi continui studiile la liceu, desi eram primul la carte. Nu aveam nici macar o pereche de ncaltaminte ca sa ma pot duce la scoala. Cnd am primit niste bocanci cadou la Craciunul lui 1947, i-am oferit lui Vasile care, student fiind, consideram, ca are mai multa nevoie de ei. Pantofii lui nu mai aveau talpa. ncaltamintea nu poate fi ntotdeauna evaluata n bani. Pentru mine bocancii reprezentau atunci accesul la scoala. Insuccesul lui Mihai cu interventia la Parhon si apoi scrisoarea hotarta a lui Vasile trimisa din arestul Clujului, plus afirmatia, ca daca i s-ar gasi la o perchezitie tot ceea ce detine, ar fi mpuscat, m-au determinat sa vorbesc cu cei care organizau rezistenta n Maramures n iarna anului 1948/49. Era vorba de cartile sale legionare, ca "Pentru Legionari" etc., pe care urma sa le dau lor, plus un pistol. Nu am ajuns nsa pna acolo. ntre timp grupul de rezistenta a fost lichidat. Popsa Vasile din Sighet, student legionar, a fost surprins si nconjurat ntr-o casa din comuna Ieud, datorita unei tradari. n schimbul de focuri ce a urmat a fost mpuscat n cap de capitanul Retezan. Fratele sau, Ion Popsa, a scapat acoperit de o grenada defensiva, dar a fost capturat peste cteva luni si a murit de TBC la Trgu Ocna. Securitatea reusise sa-si infiltreze un om n grupul de partizani, si au urmat apoi sute si sute de arestari, nct si cartile lui Vasile, pna la urma, au ajuns tot la Securitate. La data arestari mele, la 6 mai 1949, nu stiam nimic de Vasile, ceea ce nsemna ca era nca n minile Securitatii. Posesia cartilor legionare am trecut-o pe seama fratelui mort, Ionel. n felul acesta Vasile a reusit sa scape, iar mama l-a avertizat sa nu mai dea pe acasa. A disparut... Dupa circa patru ani, Vasile a fost arestat la restaurantul "Zori de Zi", pe malul Dmbovitei, ncercnd sa vnda dolari unui locuitor din Otopeni. Vasile a fost condamnat deci pentru trafic de valuta si si ispasea linistit pedeapsa la drept comun, ntr-o colonie din Baragan, pna la aterizarea lui Bebi Toma si arestarea grupului de eroi. Tortura celor arestati a smuls marturisiri care au dus la Vasile. Anchetatorii sai, pacaliti mai nainte prin falsa justificare a provenientei dolarilor, l-au readus la Interne si aici i-au aplicat tratamentul corespunzator. Si-au luat revansa... De ce nu a fost el condamnat n 1948? Pentru simplul motiv ca nu a fost tradat. n plus, Vasile era venit de la Bucuresti, deci prea putin sau chiar deloc cunoscut la Cluj. La Bucuresti nu mai aparuse, la Cluj nimeni nu l-a acuzat. Prudenta si tacerea l-au salvat ct timp a depins totul de el. Nici eu nu stiam nimic din ceea ce facea. Amanunte cu privire la activitatea lui ar putea da exclusiv camarazii cu care a lucrat. Acum, dupa attea decenii, este greu sa-i gasesti, chiar daca traiesc. Am ntlnit cndva un fost student la medicina din Bucuresti, care trecuse prin focul de la Pitesti si care afirma ca Vasile a activat la Bucuresti, probabil ca sef de an. Dupa 1949, acasa nu a mai aparut, dar a trimis odata pe gazda sa, care a dus-o pe mama la Bucuresti. Ultima fotografie a lui Vasile dateaza de atunci, probabil 1953. Nu mai vin cu amanunte privind activitatea si straduinta sa de a abate linia ferata Salva-Viseu pe Valea Izei, si care are o asemanare cu povestea batrnului Golea cu albia apei din satul lui. Aceasta actiune a fost nceputa de tata nainte de 1940, facnd memorii la Bucuresti, si apoi a fost continuata de Gicu si de Vasile, atingnd apogeul n 1947, cnd au reusit sa antreneze toate comunele si toti primarii de pe Valea Izei. n octombrie 1953, eram la Canal si un camarad mi-a dat un ziar ca sa-mi recunosc fratele, implicat n proces. Era el. Ca ncheiere, cred ca Vasile, n fata mortii, a fost la naltimea grupului de sacrificiu. Cinste lor! Mihai Vlad, 1928- 21 Martie 1983. n 1940 a trecut granita clandestin, n grup, la vrsta de 12 ani, refugiindu-se din Ardealul cedat la Bucuresti. Dupa ce a murit tata, a terminat clasa a VI-a de liceu. Initial a lucrat ca nvatator n sat, apoi pe toate santierele mari ale tarii ca tehnician si maistru. n 1949 a scapat de arestare pentru ca a fost mai inspirat si mai prudent dect mine. A vrut sa-i verifice pe cei ce se dadeau 62 din 120

partizani, si a avut dreptate. Tradatorul era printre ei. Eu la ancheta nu am recunoscut ca el ar fi stiut ceva n aceasta privinta, desi Securitatea dorea acest lucru. Mihai, de teama arestarii, nu a venit nici la vorbitor, la Canal, dar s-a dus la Vasile cnd locuia cu Ionel Golea si altii pe care ia cunoscut. Vizita l-a costat doi ani de nchisoare, majorati la patru la recursul si insistentele procurorului, justificnd ca este "frate cu frate-sau", si caruia i-a dus un pachet cu mncare. A fost eliberat printr-un decret de gratiere aplicat pedepselor mai mici. Grav bolnav de inima, la emigrarea mea nu mai avea putere de munca si traia cosmarul ca ntr-o zi l vor trimite n frig, pe santier, si ca nu va mai putea sa reziste... A murit la numai 55 de ani, fiind singurul care a lasat un fecior si nu stiu de voi fi n stare sa l aduc n lumea libera. Vasile Vlad cum l-a cunoscut Teofil Mija S-a nascut n 1925 n comuna Dragomiresti, Maramures, pe Valea Izei, o comuna curat romneasca, binecunoscuta pentru luptatorii ce s-au opus stapnirii austro-ungare mpotriva metodelor de deznationalizare si suprimare a drepturilor romnilor transilvaneni. Cunosc bine specificul si traditiile de lupta ale acestei regiuni, caci, n 1948, am fost medic de circumscriptie n comuna Sacel - Saliste, la izvoarele Izei, la 10 km. de Dragomiresti. Familia lui Vasile Vlad a fost una dintre cele fruntase ale comunei. A avut cinci feciori, pe care i-a dat sa nvete carte. Pe Gheorghe, fratele cel mai mare, l-am cunoscut n primavara anului 1948, cnd am fost numit medic la dispensarul Sacel - Saliste condus de el. Eu aveam sarcina de serviciu sa acord asistenta medicala brigadierilor voluntari de la santierul Salva-Viseu, ce trecea prin teritoriul comunei Sacel. Aici i-am cunoscut si pe ceilalti 3 frati ai medicului Gheorghe Vlad, respectiv pe Vasile, Mihai si Aurel, caci unul din cei cinci murise pe front .Tatal lor, un om respectat att n familie ct si de catre consatenii sai, era tipul taranului ntreprinzator si plin de cutezanta, trasaturi care explica bine de ce dupa Dictatul de la Viena n-a vrut sa ramna sub ocupatie horthysta, ci s-a refugiat cu toti cei cinci feciori ai sai n tara ramasa libera, lasnd ntreaga gospodarie din Dragomiresti pe seama mamei. A murit n timpul refugiului nempacat cu soarta. Pe mama acestor bravi baieti am cunoscut-o tot n primavara 1948, caci venea aproape saptamnal la dispensar sa-si vada fiul ajuns medic. Facea pe jos drumul dus-ntors de cca. 15 km, uneori chiar n aceeasi zi. Era o femeie bine legata, plina de energie, cu o fata distinsa, ca de intelectuala, traind cu frica lui Dumnezeu, poate prea modesta, dar plina de dragoste fata de copiii ei, pe care i-a crescut n conditii materiale precare, mai ales dupa ce a ramas prea de timpuriu vaduva. Parca o vad n portul ei de taranca maramuresanca cum sorbea din ochi pe prima ei nepoata, Monica, fiica lui Gheorghe, avnd atunci doar frageda vrsta de doi ani. Pe ct de mult si iubea copiii, pe att de mult era severa cu ei, acestia ascultnd-o n toate sfaturile parintesti fara murmur sau sovaire. Aceasta autoritate de mama si-a pastrat-o chiar si dupa ce feciorii s-au casatorit. mi amintesc cum asistnd odata la o discutie ntre ea si Gheorghe, casatorit, mama, la o situatie sovaielnica a acestuia, l-a apostrofat, spunndu-i ca n comuna lor, Dragomiresti, nu se cunoaste cuvntul "divort", si ca un barbat divortat nu mai este demn de parintii sai si nici nu va mai avea dreptul sa se ntoarca n comuna natala. Crescut n aceasta atmosfera de familie, n care virtutile moral-crestine erau traite ca reguli de viata, iar sentimentul national transmis ca o comoara de mare pret din generatie n generatie, Vasile Vlad si-a continuat si desavrsit aceasta educatie n Fratiile de Cruce. Vasile a fost elevul liceului Mihai Viteazul din Bucuresti pna n 1941, cnd directorul liceului i-a cerut sa aleaga ntre a fi transferat la un alt liceu sau a fi exmatriculat datorita activitatii sale legionare. Asa se explica transferul n clasa a V-a la Colegiul National Carol I din Craiova, pe care l-a absolvit n 1944. Vasile revine la Bucuresti n 1944, cnd se nscrie ca student la Facultatea de Litere si Filosofie si la Facultatea de Drept. n 1946, din cauza unei boli necrutatoare de plamni, ct si datorita eforturilor intense intelectuale n conditii materiale din ce n ce mai grele, ntrerupe cursurile universitare la Bucuresti si se nscrie la Facultatea de Medicina din Cluj n toamna anului 1947. Att n perioada de elev ct si ca student, a trait din meditatii si bursa, altfel n-ar fi putut continua studiile din lipsa mijloacelor materiale. n primavara anului 1948, dupa ce l-am cunoscut pe Vasile n dispensarul din Sacel, i-am facut legatura cu studentii camarazi medicinisti din Centrul Studentesc "Ionel Mota" din Cluj. A ramas alaturi de acestia doar pentru scurt timp, caci n luna mai 1948 Centrul Studentesc din Cluj a fost ravasit de arestarile masive, Vasile fiind si el arestat dar necondamnat. Eliberat n 1949, a fost obligat sa devina "fugar", sa 63 din 120

paraseasca Clujul si sa se ndrepte spre Bucuresti, la vechile lui cunostinte, printre care familiile Dudescu si Antonescu. n primavara 1949 ne-am rentlnit n Bucuresti, ramnnd cei mai buni prieteni si colaboratori n lupta de rezistenta anticomunista. Dupa arestarea mea din 25 mai 1950, el a ramas n Bucuresti alaturi de dr. Buda de la Cluj si dr. Stefanescu de la Iasi, colegi de-ai mei de facultate, ca sa mentina legaturile cu familiile celor arestati precum si cu celelalte formatiuni ce se aflau angajate pe atunci n lupta de rezistenta. Continuarea activitatii n capitala a devenit din ce n ce mai grea dupa arestarea sefului nostru Serban Secu, n primavara anului 1949. Gazdele erau tot mai putine. Prigoana si arestarile masive au nfricosat pe cei ce nu erau nregimentati n rndurile partidului comunist, securisti, turnatori sau oportunisti. Pentru aceasta perioada pot spune ca omul trimis de Dumnezeu ca salvator al nostru a fost inginerul agronom Ion Bucsan, care avea o garsoniera chiar n cladirea Institutului de Cercetari Agronomice, unde lucra ca entomolog. Aici era refugiul nostru, unde ne strecuram cu multa prudenta att la intrare ct si la iesire din cladire. Vasile si mai gasea adapost si la cele doua familii amintite mai sus, respectiv Dudescu si Antonescu, care l iubeau si-l ocroteau ca pe adevaratul lor copil.De asemenea l mai ajuta si un avocat din Sorcuta Mare, care locuia n Bucuresti pe strada Romulus. Pentru a ne asigura ct de ct existenta, pe lnga ajutorul material primit n toata aceasta perioada de la inginerul Bucsan, mpreuna cu Vasile am lucrat ca zilieri la ncarcat si descarcat vagoane n gara Bucuresti Triaj, apoi ca tmplari. Dupa arestarea mea n 1950 si apoi a lui Stefanescu n 1951, dr. Buda si cu Vasile Vlad au supravietuit nedescoperiti de Securitatea. N-au mai putut scapa nsa de arestarile din 1953, din lotul Golea - Samoila. n 1953, n lunile septembrie-octombrie, fiind din nou dus la Ministerul de Interne, anchetatorul mi-a aratat fotografiile lui Golea, Samoila, dr. Buda si Vlad Vasile. Eram anchetat si eu n legatura cu activitatea lor din Bucuresti si cunoscnd toate metodele diabolice ale Securitatii, am cerut sa fiu confruntat cu cei despre care ma anchetau. Binenteles ca mi s-a refuzat confruntarea, dar mi-au fost prezentate fotografiile acestora, ca sa ma conving ca au ajuns si ei n minile lor. n mod sigur, fotografiile erau facute dupa torturile la care fusesera supusi n timpul anchetelor, caci toti erau aproape de nerecunoscut, slabiti, desfigurati. n mod deosebit, Vasile Vlad era foarte slabit si nu ma mira acest fapt caci l stiam de cnd eram mpreuna n Bucuresti ct suferise si de pe urma bolii lui pulmonare. A fost ultima data cnd i-am vazut fata blnda, purtata de un trup firav, dar stapnit pna la ultima sa fibra de vointa de a nu precupeti nimic pentru realizarea visului nostru, ca tara ntreaga sa renvie si sa devina mndra ca soarele sfnt de pe cer. Desi nu a avut nici el parte macar de un mormnt pe acest pamnt, sufletul sau curat si mare va fi n mod sigur alaturi de cohortele nesfrsite ale camarazilor cazuti n lupta pentru Dumnezeu si Tara, nscriindu-se n Cartea de Aur a eroilor Neamului. Dinc Gheorghe Gheorghe Dinc -Neam de Dac Biografie - Mrturii Giogiu - asa l chemam cei care eram mai apropiati de el - familie si prieteni. Adesea n gluma, i pronuntam intentionat, ca-n vers de poezie, numele lui complet: "Gheor-ghe-Din-ca", iar el adauga n-acelasi ritm:"Neam-de-Dac"; ochii lui negri si adnci parca i scaparau, n timp ce bratul drept accentua scadenta silabelor. Eram tineri, nca pe bancile liceului Gheorghe Lazar din Bucuresti, cnd ne-am ntlnit si ne-am mpartasit din acelasi duh de dragoste si sacrificiu pentru Neam si Credinta. Era prin 1938-39 cnd simteam ca rosturile lumii se schimba si ca furtuna groaznica a razboirilor si sacrificiilor sngeroase ameninta cerul tarii. Afirmarea lui de "neam de Dac" i-a definit destinul. n perceperea noastra a evenimentelor de atunci, ne reaminteam din ce n ce mai mult de virtutile stramosilor daci mostenite de noi ca popor romn. Tara noastra parea sa devina o noua Sarmisegetuza, iar noi eram chemati sa o aparam. Gheorghe Dinca si vedea - instinctiv - n aceasta identificare de "neam de Dac" adncurile si rosturile fiintei sale. n 1941 a facut nchisoare la Jilava; n 1942 a fost pe frontul din rasarit; n 1944 destinul ne-a despartit definitiv: el a ramas n tara, iar eu, trimis pe frontul de Vest, am ramas dupa razboi n lumea libera. Trziu, dupa multi ani, am aflat de suprema lui jertfire. Dupa 64 din 120

ct stiu a fost executat, mpreuna cu ceilalti din echipa, la Arsenal n Bucuresti. Sngele lor a fost varsat pe pamntul peste care astazi se afla sfidator palatul odiosului. Doamne Dumnezeule, ma rog Tie primeste jertfa lor pentru mntuirea neamului nostru Romnesc. A.N. - 1993 BUDA ION Not biografic de prof. Marcel Petrisor Nascut n Ardeal, comuna Bontesti din judetul Arad n anul 1920 din parinti nvatatori n aceeasi localitate. La vrsta de doi ani si pierde tatal, iar mama sa , Valerica Vujdea se muta n comuna Aciua, azi Avram Iancu, la fratele ei, preotul Petru Vujdea. Aici si creste copilul, ntr-o lume de tara, mirifica, plina de eresuri, legende si povesti. Studiile secundare le face la liceul "Avram Iancu" din oraselul Brad, liceu facut de bisericile ortodoxe din regiunea motilor de pe Crisul Alb. Satul de munte i modeleaza sufletul, iar scoala l educa n spiritul unui traditionalism autohton de care nu se va dezice niciodata. Termina cu brio studiile liceale si n 1938, sfatuit de ilustrul profesor Nestor Lupei din Brad, se nscrie la facultatea de medicina din Cluj. La terminarea studiilor universitare, este retinut ca asistent la catedra de ftiziologie a profesorului Danielo, unde si desfasoara activitatea pna n mai 1948 cnd, urmnd sa fie arestat cu grupul Centrului Universitar din Cluj, fuge ascunzndu-se prin Muntii Apuseni pe la prieteni si rude. n 1950 paraseste Ardealul si vine la Bucuresti unde i gaseste pe alti colegi si camarazi scapati de diverse arestari de prin tara. Asa i ntlneste pe Vasile Vlad, pe doctorul Dumitru Cosma, pe Nelu Dumitreasa, pe faimosul Teo zis "Tigrul"(porecla data pentru felul sau felin de a escamota primejdia) si pe cei din familiile Dinca si Constantin.Activitatea legionara si-a nceput-o n Ardeal. Implicarea n grupul Samoila-Golea-Tanase, s-a facut dupa venirea la Bucuresti, unde i ntlneste n diverse familii dintre care deosebit de ospitaliere cu ei s-au vadit a fi Dinca, Ciupitu si Constantin. Cu acestia actioneaza la raspndirea de manifeste n timpul Festivalului Mondial al Tineretului din 1953. Este arestat la Bucuresti n acelasi an, judecat tot atunci de un Tribunalul Militar special. Executat si nmormntat Dumnezeu stie unde. La 30 de ani de la proces Pentru Patrie - Revista fortelor Armate M. A. I Octombrie 1983 n 1983, la mplinirea a 30 de ani, n lumea libera Miscarea a scos a 3-a editie a "Procesului legionar din Romnia, 1953". Nici guvernul comunist nu s-a lasat mai prejos, si cu aceiasi ocazie revista fortelor armate "Pentru Patrie", nr. 10, din octombrie 1983, a publicat un articol lung n care descrie actiunea cu manifestele dusa de Ion Golea cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului din 1953 cu titlul: "Drum spre neant al tradarii". l redam n continuare: Omul ca suma a faptelor sale Era soare, era veselie si foarte multa caldura n Bucurestiul anului 1953. Caldura data de soarele torid, dar si de caldura inimilor tineretului adunat n capitala Romniei noi pentru a-si striga crezul sau: pace si prietenie. Dar undeva, prin niste coclauri sau hrube ntunecoase se ascundeau, ca sobolanii, temndu-se de lumina, niste rataciti care adoptasera interesele altora ca scop al vietii lor stlcite. Erau patru cu totii. Tineri si ei, cu trupuri atletice, dotati de natura cu o inteligenta corespunzatoare unor oameni socotiti, dupa toate regulile biologice, normali, cu buna stiinta de carte, care si-ar fi gasit locul, ca toti tinerii tarii n noua ornduire. Pentru ce paseau contra timp? Ce-i facea sa se ascunda? Rul care-si iese din matca, nu mai este ru, ci o revarsare stihinica, tulbure si rau mirositoare. Cnd au trebuit sa dea socoteala pentru faptele lor, n-au stiut sa arate resorturile care-i propulsasera n afara cursului normal al unei vieti de oameni normali. Niste rataciti. Da, rataciti, dar foarte periculosi pentru societate prin faptele lor abominabile. Cel care se gasea n fruntea lor avea o bibliografie pe ct de romantica pe att de absurda. Ion Galin (Ion Golea, n. n.), asa se numea, originar din judetul Maramures, a vrut, cu orice chip, sa urmeze exemplul fratelui sau mai mare, Traian, facndu-se legionar, prin 1948, tocmai dupa ce patronii legionarismului si zburasera creierii n buncarul cancelariei celui de al III-lea Reich, sau atrnasera n streang, conform 65 din 120

hotarrii Tribunalului International de la Nuremberg. Un anacronism, desigur, dar este un fapt de viata. Galin Ion fiind student la medicina la Cluj, mpreuna cu altii, a trecut la reorganizarea unei grupari legionare, asa cum aflase de la fratele sau ca facuse nainte de razboi, cnd era student la agronomie n Chisinau. Aventura nu a durat mult, pentru ca organele securitatii poporului, de curnd nfiintate (30 august 1948) le-au dibuit urma, facnd ceea ce se face n asemenea mprejurari: arestarea "rezistentilor". Galin Ion a reusit sa dispara. Luni n sir rataci n nestire si fara speranta. si formase un mers de nici nu se auzea cnd calca. La orice fosnet suspect se ncorda ca un arc, gata sa se destinda, sa loveasca, sa ucida. Simtea n ceafa suflarea urmaritorului, facndu-l sa traiasca un perpetuu cosmar. Lumina si oamenii i repugnau. Numai noaptea si punea pasii n miscare, ca animalele de prada. ntr-o noapte de toamna, ploioasa si neagra ca cerneala, daca simturile ascutite l-ar fi tradat, ar fi cazut n mna urmaritorilor. Se afla n locuinta unui prieten din Sibiu care, desi observase ca ceva nu este n regula cu el, nu stia nsa ca Galin se ascundea. Cnd a aparut ofiterul de securitate, somnd gazda sa deschida usa, Galin Ion fulgerator scoase pistolul din teaca de sub brat, trase, sari pe fereastra si disparu n noapte. Urmaritorii savrsisera o grava abatere de la regulile muncii si platisera un tribut greu. Lui Galin nu i s-a mai dat de urma pna.. n scoala de spionaj nfruntnd riscurile unei calatorii n necunoscut, Galin a trecut clandestin frontiera, ajungnd n Germania apuseana, unde se afla si fratele sau nca din timpul razboiului, dupa acea tentativa nereusita de a-l nlatura pe generalul Antonescu de la crma tarii. O Germanie iesita din cosmarul razboiului, care facea eforturi sa-si vindece ranile, ncercnd sa dea de lucru tuturor. Ce stia sa faca noul venit? Sa care caramida, sa faca zidarie, ce altceva putea sa faca atunci? Mai nti trebuia sa spuna ce mai este prin tara si ce speranta mai puteau avea naimitii care nu depusesera armele. "Comandamentul" legionar, n frunte cu Horia Sima, se descurcau de minune cu noul patron: spionajul american. Galin a scris saptamni ntregi zeci de pagini, a desenat, a fixat pe o harta tot ce vazuse si auzise n noua Romnie. Si a ntocmit o lista lunga de "relatii", descriind pe fiecare, facnd recomandari sau exprimndu-si ndoieli asupra loialitatii unora... Se contura o misiune pe care avea sa o primeasca, dar despre care, n acel stadiu, nu banuia nimic. Se grozavea ca sa para ct mai interesant si sa intre n gratiile noilor cunostinte, fiind ndemnat n acest sens si de fratele sau. Dupa un respiro de nici doi ani, a ajuns "elev" ntr-o scoala de spionaj n care se pregateau agenti pentru a fi lansati clandestin n Romnia. Ziua fatidica pentru el a venit a venit n noiembrie 1951 cnd, dintr-un avion american fara nsemne, a fost lansat cu parasuta, n echipa cu un altul, pe dealurile din preajma Agnitei. Au procedat ca si cei dinaintea lor, ca si cei care au urmat: au deschis cusca cu porumbei -postas, n speranta ca vor ajunge acolo unde trebuie, ducnd mesajul ca parasutarea s-a nfaptuit cu succes. Au ngropat parasutele, statia de emisie receptie si cifrurile, dupa care s-au ndreptat spre prima gazda. Au avut noroc: nu au fost azvrliti n strada si nici nu au fost anuntati autoritatilor, caci gazda era un vechi legionar, bine stiut de Galin. Tandemul nu a rezistat n timp, cei doi parteneri ajungnd repede la conflict, bataie si "divort". Mai departe fiecare se va descurca cum va putea. Misiunea pentru care fusesera trimisi n Romnia? Ce importanta mai avea acea misiune cnd asupra capului lor atrna o sabie amenintatoare. Totul era sa-si protejeze "pretioasele" lor vieti. Dar pna cnd o puteau face? Promisiunea facuta de "patroni", ca vor fi scosi din Romnia cnd viata le va fi n pericol, nu capata consistenta. n pericol se aflau de cnd pusesera piciorul pe pamntul romnesc. Si apoi nici unul nici celalalt nu avea posibilitatea de a comunica cu "Centrala", statia de radio se defectase, iar scrisorile, care sa ascunda un scris invizibil, puteau fi periculoase. Asa ca n asteptarea unei schimbari n bine se ascundeau. Securitatea intra n alerta Mai nti, ofiterul Saftu, din Brasov, primeste o informatie (1952) cum ca Maria Muncelu (Muscalu, n. n.) ar fi pe cale sa dea nastere unui copil, posibil sa fie facut cu... -- Fugi dom - le, ca ala se afla n Germania; chiar zilele trecute rudele sale au primit o scrisoare de la el. -- Totusi, nimeni nu cunostea sa aiba un prieten...Face si cam multe trguieli..., a cumparat si cteva perechi de ciorapi barbatesti. Stiti, nainte de a fugi din tara Galin, erau ca si casatoriti. -- Bine. Daca mai afli ceva, sa-mi spui. Si cu asta pretioasa informatie a fost cusuta la dosarul Galin, fara sa se ia vreo masura de verificare a ei. Saftu, de altfel un ofiter competent, lucra n alt gen de probleme si nu avea habar de agenti parasutati sau trecuti altfel granita tarii. El a gresit grav cnd nu a prezentat informatia sefilor sai care, desigur, 66 din 120

i-ar fi nteles tlcul, lund masurile ce se impuneau. n acest caz, faptele descrise n continuare, nu ar mai fi avut loc si ar fi fost mai bine asa. Dar ntmplarea determina fapte neprevazute, schimba destine... Galin Ion parasise gazda din Brasov si se mutase n Bucuresti. E un fel de a spune se mutase, pentru ca prietenul fratelui sau, legionar si el, la care apelase pentru gazduire, i spusese scurt: -- Fugi. Nu te-am vazut, n-am auzit de tine. Dispari, ia de aici, si i ntinse o suta de lei. Cteva nopti a dormit n Gara de Nord. A sondat o a doua cunostinta, tot un legionar. -- Mai mult de trei zile nu te tin. ntelegi ct risc eu... Galin, n disperare a recurs la un siretlic. n prag de seara, a acostat pe strada o tnara, pe care invitat-o la cinematograf. Am un bilet n plus si daca va face placere... Norocul i-a surs, fetei i-a facut placere compania tnarului chipes, cu trasaturi viguroase. Locuia singura ntr-o garsoniera. Ba mai avea o locuinta si ntr-o comuna de lnga Giurgiu, unde si exercita meseria de doctorita. Nici ca se putea mai bine pentru Galin: gasise un adapost sigur. Dar ct de sigur poate fi adapostul unui clandestin? Pe prietenul care-l gazduise cteva nopti si care la plecare i daduse o suta de lei, l "usurase" de buletinul de identitate, pe care lipise fotografia sa. Oricum, avea un document. Vaznd ca totul i merge bine, a nceput sa capete curaj, iesind "n lume", cum se spune. Numai ca tot ce-i mult, strica. Si lui Galin acele plimbari n lumina zilei, prin Bucuresti si prin comuna unde "logodnica" exercita nobila meseria de medic, i-au daunat. -- Alo! Securitatea? Aici un binevoitor. L-am vazut prin Bucuresti pe Galin Ion, fost student cu mine la Cluj. Cine sunteti dvs. ?, ntreaba ofiterul de la celalalt capat al firului. Dar mai mult de faptul ca Galin fusese student la medicina si ca, dupa cum auzise el, ar fi fugit n Germania, binevoitorul nu a vrut sau nu a stiut sa mai spuna ceva. Investigatii, cautari febrile, sperante si ndoieli. Locotenentul Ileasa Mihai, care primise de la maiorul Hontau misiunea sa verifice acea informatie, a facut primul drum la Cluj. Da, Galin Ion, student la medicina, n anul trei la facultate, nu se mai prezentase la cursuri si la examene, motiv pentru care fusese exmatriculat. Locotenentului Ileasa nu i-a fost greu sa afle povestea lui Galin din 1948, inclusiv o lista a celor implicati n organizatia legionara depistata atunci. Pe drumul de ntoarcere spre Bucuresti, ghemuit ntr-un compartiment de clasa a doua, si lasa gndurile sa zboare n voie. Pentru ce Galin si calauzise pasii pe o cale care ducea la pierzanie? Ce resorturi intime actionasera de-i formasera convingeri att de puternice? Sau poate simplu spirit de aventura? Un ratacit ca toti ratacitii? Iesind din reverie, locotenentul ncepu sa ncropeasca un plan de actiune, prin care sa-l dibuie pe Galin. "Mai nti am sa-l caut pe prietenul sau bucurestean, inginer Dinca Gheorghe." Despre prietenia cu studentul Dinca de la Politehnica, i vorbise unul dintre fostii colegi ai lui Galin, ramas asistent la medicina. -- Erau prieteni la catarama, dom'le. Dinca a fost cercetat n afacerea legionara, dar a scapat. Prieten tot att de bun fusese si cu Budaru (Buda Ion, n. n.), tot medicinist, si cu Stamate (Vlad Mihai Vasile? n. n.) de la geologie. Astia doi au disparut si ei odata cu Galin. Se strnge cercul Undeva, la periferia Bucurestiului, pe Pantelimon, locuiau parintii inginerului Gheorghe Dinca. O casa de chirpici, de oameni modesti, facuta si ea cu sacrificii. Mndria lor era fiul lor, Gheorghe, ajuns inginer, depasind conditia parintilor si a tuturor neamurilor din partea mamei si din partea tatalui. Numai ca Gheorghe nu gndea cum trebuie, nu gndea n spiritul vremurilor noi. Tata, ca muncitor se bucura de nnoirile ce cuprinsesera tara, n timp ce fiul gasea tot feluri de cusururi. Si-l mai supara ceva pe tata: acele aparitii: Budaru, Stamate. "Pentru ce vin si pleaca numai noaptea? Iar daca ramn si peste zi de ce nu ies din sopron?" n curtea casei, cum se intra, pe stnga, se afla sopronul pentru lemne si depozit a tot felul de angarale: butoaie dogite, maturi tocite, sapa, hrletul, grebla. n ultimii doitrei ani Budaru si Stamate facusera - mpreuna sau separat - nenumarate vizite familiei Dinca, atta timp ct Gheorghe nu se nsurase si locuia aici. Pe urma, dupa plecarea lui Gheorghe, disparusera si cei doi. Din luna mai 1953, au reaparut si odata cu ei nca unul, caruia i spuneau Nelu. Mestereau ceva n sopron. Ce anume, batrnul nu stia si nici nu avea voie sa intre acolo, atta timp ct ei "lucrau". -- Vom inventa ceva grozav, tata, ncerca Gheorghe sa-l linisteasca. Ai sa fii mndru de mine, mai adaugase el, apelnd la coarda sensibila a batrnului. "Inventie" se numea activitatea subversiva - contrarevolutionara. n acest sopron darapanat, "mndria" batrnului Dinca, inginerul Gheorghe Dinca, mpreuna cu cei trei "prieteni": Galin Ion, Budaru Ion si Stamate Constantin, au "inventat" cum se confectioneaza manifeste calomnioase, cu ajutorul carora sa informeze "corect si cinstit" pe participantii la Festivalul Mondial al 67 din 120

Tineretului, despre realitatile din Romnia, n urma "uzurparii drepturilor si libertatilor sarmanului popor romn". Aici, n sopronul darapanat, cei patru au redactat un text "trasnet", pe care l-au tradus n cinci limbi (germana, engleza, franceza, spaniola si rusa), au confectionat matrite, au reparat un vechi gestetner, gasit n podul casei n care se mutase inginerul Dinca, cu tnara lui sotie, au multiplicat n cteva sute de exemplare "manifestul" care avea sa "demonstreze" ca "mai sunt si romni ce nu dorm, nu nclina steagul". Dar actiunile bine gndite si corect executate ale organelor de securitate condusesera la identificarea lui Galin Ion, a gazdei sale doctorita Capraru, precum si a tot felul de alte legaturi ocazionale. Se stabilisera si vizitele pe care le facea cu regularitate inginerului Dinca la noua sa locuinta sau la locuinta parintilor acestuia, din Pantelimon. Si astfel se adunase un material voluminos, care, pentru a fi triat, selectat, clasificat, necesita o munca uriasa. Forte erau putine si nu tocmai experimentate. n proportie de 80 la suta erau tineri ntre 20-25 ani, cu 2-3 ani n munca de securitate. Erau nsa entuziasti si cu simtul datoriei foarte dezvoltat. Maiorul Hontau, locotenentul Ileasa si ceilalti colegi antrenati n afacerea Galin depuneau maximum de efort pentru a desira ghemul ce se arata a fi destul de nclcit. Se lucra cu srg, dar si cu multa prudenta. Ofiterii au apreciat ca nu si-au facut pe deplin datoria, cnd n luna urmatoare - august - din ancheta celor arestati au aflat - n sfrsit - ca ei sunt autorii manifestelor tiparite si difuzate. Aflasera si ei de manifestele difuzate n zilele Festivalului, dar nu-si imaginau ca prezenta n sopronul batrnului Dinca a lui Galin si a prietenilor sai ar avea vreo legatura cu aceasta. Crezusera ca aici ei ncercau sa repare statia de radio emisie - receptie, cu care fusese parasutat Galin si care, ntr-adevar, era defecta. Ca acest grup era foarte preocupat sa puna n functie statia de radio, rezulta si dintr-un raport naintat de Galin "Centralei", printr-un curier, raport intrat n fotocopie, n posesia lui Ileasa. "Echipa functioneaza ca un ceasornic. Pot furniza infirmatii pretioase, dar nu le pot ncredinta oricui. Si asa am riscat cu cele cteva ocazii, sper ca ati primit materialele. Pacat ca-i statia defecta. Sper ca n curnd sa functioneze." Lui Ileasa nu-i ramnea dect sa introduca n "dosarul Galin" si asa destul de voluminos, nca o fila, care ncrimina pe acesti nraiti. Scurt epilog pentru tradatori n procesul care a avut loc n octombrie 1953, n Bucuresti, Galin Ion, Dinca Gheorghe, Budaru Ion, Stamate Constantin, au fost condamnati la moarte. Sentinta a fost dusa la ndeplinire. Neagu Cosma Marturia lui Constantin Aronescu - Baragan privind Actiunea lui Ion Golea la Festivalul Mondial al Tineretului Comunist n august1953 l-am ntlnit pe unul din "CEI TREISPREZECE" nceput de august 1953. Tara traia zile de restriste. nchisorile erau pline, iar satele pe jumatate pustii. Taranii erau n parte arestati, iar altii fugiti care ncotro. Deposedati de rodul muncii lor de-o viata, ei erau acum privati de cele mai elementare drepturi si jecmaniti chiar si de uneltele necesare ndeletnicirii lor zilnice. Hartuiti, ngroziti si adusi la disperare, si vorbeau doar n soapta cnd se ntlneau pe ulita. Orasele traiau si ele aceiasi atmosfera de groaza. Bucurestiul si etala pe strazi figurile fantomatice ale cetatenilor sai flamnzi. Pentru a ngrozi si mai mult lumea, regimul a recurs la metodele cele mai macabre, ntlnite doar n filmele cu Frankenstein. Dimineata scoteau cadavre din nchisori si le expuneau pe Lipscani, la Sf. Gheorghe si pe alte strazi. Numai ngrozindu-i n acest fel mai puteau stapni populatia sa nu izbucneasca n revolta deschisa, din cauza mizeriei si lipsei totale de alimente. Toate rezervele tarii si toata productia luau drumul Rusiei. Singura grija a regimului era sa-si asigure o securitate si o militie credincioasa care, desigur, nu duceau lipsa de nimic. Pe acest fundal tragic au venit ziarele sa anunte ca n luna august va avea loc n capitala Festivalul Mondial al Tineretului. Erau asteptati zeci de mii de tineri din toate tarile lumii. Imediat au aparut pe piata, ca din pamnt, pine, brnza, carne, unt, bere, vin, fructe si cte altele. Bucurestenii au cazut ca paralizati la vederea tuturor acestor bunatati si nu le venea sa creada ca ele vor disparea din nou dupa doua saptamni, cnd Festivalul va fi terminat. n 1953 eram student, si ca atare eram obligat si eu sa conduc grupuri de oaspeti participanti la Festival, de la hotel sau camin, la salile de spectacole sau n diferite parcuri. Primele zile ale Festivalului erau rezervate contactelor, 68 din 120

schimbului de baticuri si insigne. Securistii nsa misunau peste tot, mpnzind multimea. Numai strainii aveau voie sa vorbeasca. Noi eram "gazdele", si dupa logica bolsevica "gazdele nu vorbesc", dar, cu toata interdictia Securitatii, contactele noastre cu strainii n-au putut fi oprite. ntr-o seara libera ma gasea cu un grup de colegi n fata Salii Dalles. Bulevardul fiind larg, grosul promenadei se mutase pe aceasta artera. Stateam cu totii rezemati de barele din fata micului, dar celebrului edificiu, care acum este mascat cu un falset de bloc asezat n fata lui pentru a ntregi linia arhitectonica a acestei artere. Priveam la proaspetii trecatori pe strazile Bucurestiului cu aerul lor nonsalant, caracteristic tarilor de unde veneau. Cnd se ivea cte un grup de rusi le ntorceam spatele. Era destul de animata aceasta prima seara a Festivalului si aveai impresia ca promenada de pe b-dul Elisabeta se mutase pe b-dul Bratianu. Multimea oaspetilor misuna peste tot. La un moment dat, zaresc venind dinspre Circul de Stat un grup care parea mai preocupat, mai prins n discutii, spre deosebire de celelalte care treceau degajate. Ceva m-a intrigat si m-am saltat n vrful picioarelor, deoarece mi se blocase privelistea. n acest timp, grupul cu pricina s-a apropiat. Cnd a traversat str. Batistei si a ajuns n fata Creditului Minier, am vazut ca acesti tineri, n majoritate francezi, ascultau la unul din mijlocul lor care le vorbea limba si care era foarte aprins. Avea vrsta studentiei, arata o fata deschisa, de statura mijlocie, ngrijit mbracat ntr-un costum de vara. Parea nsa un intelectual format, inteligent si vorbea cu multa ardoare. n primul moment am fost derutat. Credeam ca se cearta cu ei. Noi, gazdele, pndeam fetele si vnam insigne, baticuri, maieuri si chiar camasi, caci Festivalul a prilejuit un trg la negru de podoabe marunte tineresti. Atunci am facut prima oara cunostinta cu expresia "business". Grupul care se apropia, din cnd n cnd se oprea uluit de relatarile vorbitorului. Cu cei trei ani de franceza din liceu nu puteam ntelege prea bine, dect ca era vorba de o nemultumire de ordin politic. Pe mine ma fura si muzicalitatea limbii, dar totusi din cuvintele prinse am priceput cam ce spunea acest tnar ardent. Avea un proces psihic foarte rapid si ntoarcerile lui bruste catre unul si altul tradau circumspectie. Ochiul sau de argus si-l tot rotea pe la margini. mi aduc aminte ca tinerii oaspeti erau aproape intimidati de vorbitor. Unul din ei, de care nu-mi dadeam seama daca s-a atasat atunci grupului, sau de mai nainte, aproba vadit tot logosul aprins si convingator al tnarului iradiant. Apoi a facut din nou ctiva pasi, trnd grupul ca hipnotizat dupa el. Vedeti, parea ca spune, tara toata e o nchisoare. Exploatarea se vede si n nfatisarea celor de pe strada. Asa arata muncitorii n tara voastra? Pna mai ieri aceste vitrine erau complet goale. Nimic n ele. Absolut nimic. Acum, pentru ca ati venit voi, le-au umplut, dar dupa plecarea voastra totul va dispare. Venirea voastra aici este si un prilej de torturi pentru noi, caci dupa ce voi veti fi parasit tara, o insigna sau un alt lucru de-al vostru gasit la careva va fi piesa de acuza. O vorba de-a voastra adresata unui tnar de-al nostru este nregistrata si devine motiv de condamnare. Cuvintele lui erau nsotite de gesturi care accentuau o profunda nemultumire. La un moment dat pledoaria i-a fost ntrerupta de un tnar francez, care parea ca se scuza, spunnd ca el n-a stiut ca situatia este att de ngrozitoare n Romnia, pentru ca altfel n-ar fi acceptat sa vina. Manifesta o vadita jena, proprie omului cinstit. Apoi le-a vorbit de sclavia comunista, de nchisori, de cruzimile regimului si de barbaria rusa. Am nteles ca acesta trebuie sa fie mesajul adevaratului popor romn ce-l adreseaza oaspetilor. M-am tinut de grup pna la cofetaria Scala. mi venea parca mai usor sa-i nteleg pe tinerii francezi care comentau ca la Marsilia, Toulon si Paris lor li s-a spus ca vin ntr-o tara bogata, care nu duce lipsa de nimic. Domnul acela cu atitudine aprobativa era mereu acolo, dar deodata am observat ca-i face un semn oratorului, care s-a ntrerupt si a plecat. Mai departe s-a atasat altui grup. A fost probabil semnalul unui pericol ce se apropia. Pentru flacara patriotica din inima acestui tnar, pentru cutezanta lui de a vorbi chiar n brlogul fiarei, pentru frumusetea faptei sale, l-am numit "Ferante Pala, omul liber", dupa eroul din romanul lui Stendhal. n camin, dupa aceea, mi ntrebam colegii daca l-au mai vazut pe Ferante Pala, omul liber. Cnd a nceput anul scolar, l cautam prin cantine, pe culoarele de la Filologie, Drept, Arhitectura, dar n-am mai dat de el. Dupa frunte si statura l-as fi cunoscut dintr-o mie. Meteoricul tnar disparuse. A ramas asa cum l-am vazut n fata Sali Dalles: incandescent, hotart, divin. A venit apoi procesul celor treisprezece legionari parasutati de americani, tinut n luna octombrie. Din relatarile ziarelor puteam banui ca tnarul meu Ferante Pala ar fi fost Ion Golea, autorul manifestelor care au dat peste cap ntreg efortul regimului de a prezenta situatia 69 din 120

noastra interna, miilor de straini veniti la Festival, ca pe o "fericire socialista". Peste 30 de ani, n lumea libera, am dat peste o fotografie unde l-am identificat. Era cu adevarat el, Ion Golea, unul din cei treisprezece care s-au ntors n Romnia, tara a legendelor, pentru a se lua de piept cu fiara, intrnd astfel ei nsisi n legenda. Constantin Aronescu-Brgan ANEXE Manifestul pentru strini Festivalului Mondial al Tineretului, August 1953 la Bucuresti. Prieteni strini Romnia reala, care lupta n munti si sufera n nchisori, va spune: Bine ati venit! Cei care ne conduc azi vor face totul spre a va mpiedica sa cunoasteti adevarul asupra tarii n care va aflati. Un munte de minciuni a fost ridicat ntre voi si noi. n primul rnd, guvernul a chemat la Bucuresti pe toti agenti sai de prin orase si sate, pe toti copiii smulsi din familiile lor si crescuti prin fabrici n cultul urii pentru tot ce nu este sovietic. Luni ntregi ei au fost instruiti si apoi tinuti n cantonamente spre a nvata cum sa se poarte la Festival, ce sa raspunda, cum sa minta. Acestia sunt singurii oameni care au dreptul sa va conduca si au datoria sa va supravegheze, n timp ce populatia este tinuta departe prin concentrari ad-hoc, prin arestari si obligatii de serviciu, sau pur si simplu prin teroare. Organizatiile politice au cerut salariatilor sa ocoleasca mai cu seama delegatiile apusene, "compuse din spioni si dusmani de moarte ai poporului romn". Minciuna este si ceea ce vedeti n acest oras. ntr-o saptamna capitala noastra nfometata si-a schimbat complet nfatisarea. Vitrinele n care pna mai ieri se gaseau doar ghivece cu flori, portrete si lozinci, sunt acum relativ ncarcate de marfuri. Au aparut untul, ouale, vinul. Se gasesc prajituri si bomboane. Pinea din comertul liber, care putea fi cumparata numai pe baza buletinului de populatie n cartierul respectiv, pentru ca taranii flamnzi sa nu o poata capata, se gaseste astazi pretutindeni, ca si franzela si chiflele. Toate acestea au facut sa dispara cozile care ne storceau zilnic ultimul rest de energie, dupa 10 ore de munca normata. Dar si n alte privinte capitala nu mai este de recunoscut. Afisele despre "attatorii la razboi", caricaturile uriase, gazetele de strada sau de perete, cuprinznd cele mai nveninate calomnii, au fost nlocuite prin inscriptii ce propovaduiesc pacea si prietenia. Steagurile rosii - n proportie oficiala de 3 la 1 cu cel tricolor - au fost nlocuite cu drapelul national, iar enormele stele rusesti au fost demontate si coborte n pivnita. Ele vor fi puse la loc dupa plecare dvs. Daca va este greu sa ntelegeti toate acestea, amintiti-va din istorie ca mistificarea n proportii nebanuite este o veche specialitate ruseasca. Potemkin a folosit-o primul, ridicnd n Crimeea sate din decoruri de scndura vopsita. Capitala RPR este astazi un astfel de sat al lui Potemkin. Aceeasi minciuna domneste n viata noastra politica si sociala. Romnia este n realitate o tara ocupata militareste, dar pe care invadatorul o sileste sa-si proclame n fata ntregii lumi libertatea si recunostinta pentru el. n mare masura nsa, asa numitul nostru comunism, este o mistificare. Imperialismul moscovit a avut ntotdeauna nevoie de un instrument ideologic care sa-i usureze penetratia peste hotare. n sud, fata de popoarele slave din jurul nostru, ideea panslava. Azi, mijlocul de a nsela multimile l ofera comunismul, caci ntre principii si aplicarea lor este o deosebire de nenteles pentru cei ce respecta logica si buna credinta. La nceput, proletariatul nostru a putut crede ca inegalitatea de avere n Romnia va fi rezolvata n favoarea sa, dar n-a trebuit sa treaca mult spre a vedea ca tot ceea ce era luat din mna claselor avute, pleca ntr-un fel sau altul, n Uniunea Sovietica. Astfel, ndata ce industria a devenit sector socialist, ea a fost obligata sa lucreze pentru pretinsul nostru export, n baza caruia RPR primeste de exemplu 0,25 lei pentru o pereche de bocanci trimisi n Rusia, adica pretul unui pahar de sifon. n sectorul rural, mosiile ramase dupa prima expropriere din 1945 n-au mai fost mpartite taranilor, ci au devenit "gospodarii de stat", care trimit tot ce produc peste granita. Aceasta face ca Uniunea Sovietica sa fie astazi singurul latifundiar din Romnia. La rndul lor, zacamintele si industria petroliera au fost luate n ntregime de sovietici, devenind binecunoscutul Sovrompetrol, ale carui produse sunt asa de rare pe piata interna, nct populatia s-a ntors la opait. ntr-un cuvnt, tot ceea ce a 70 din 120

devenit "sector socialist", inclusiv Sovromurile, a fost scos din circuitul economiei nationale si a devenit domeniul de exploatare sovietica. Ct despre taranul romn, ordinea comunista nsemneaza pentru el o iobagie mai grea dect oricare alta din trecutul ndepartat. Stapnirea de azi i rapeste de pe propriul sau pamnt dijma cea mai ridicata ce s-a pretins cndva n aceasta tara, iar cotele de lapte, carne, lna, sunt o nerusinata hotie. ntreaga primavara, cnd comunistii au pregatit Festivalul, taranul acesta flamnd si gol a adus la oras cte 2-3 litrii de lapte tras de la gura copiilor, schimbndu-l pe bucati de pine, pe care militia nu-i ngaduia sa si-o cumpere singur, sub pedeapsa de a fi ridicat de acasa si dus pe o zi la munca fortata. De altfel aceasta discriminare n paguba taranului - pe care o reflecta pna si regimul de vnzare a pinii sau a altor produse alimentare si industriale - este urmarea fireasca a punctului de vedere oficial, dupa care taranimea formeaza o categorie sociala inferioara, caci desi n republica noastra de "democratie populara", muncitorii agricoli reprezinta 80% din totalul populatiei, ei nu fac parte din "clasa muncitoare", fiind numai niste "tovarasi de drum", tolerati de nevoie. De aceea ei nu pot aspira, nici macar formal, la conducerea treburilor obstesti, care este apanajul exclusiv al proletariatului, adica a minoritatii de cel mult 11%. Cnd va formulati teoretic concluziile cu privire la ordinea politica ce domneste la noi, amintiti-va aceste realitati statistice, care prin nimic nu pot fi subtilizate. Dar cel putin daca proletariatul ar fi multumit cu regimul care i proclama pretutindeni hegemonia. Cstiga oare muncitorul romn atta ct sa-i ngaduie sa traiasca n conditii normale de hrana, locuinta si mbracaminte? ntrebati pe primul acar de tramvai pe care l gasiti n strada, ct cstiga lunar si veti afla ca salariul sau este de 280 lei pentru cel putin 10 ore de munca. Puneti aceiasi ntrebare tinerei muncitoare de fabrica ce va nsoteste pe strada si, daca nu minte, va va spune ca salariul ei nu trece de 350 lei pentru acelasi numar de ore. Calculati apoi ce s-ar putea cumpara cu aceste salarii - daca binenteles va exista totdeauna marfa - stiut fiind ca pinea alba este 4,35 lei kg, untul 27 lei, carnea la trgul liber 16 lei, uleiul de floarea soarelui 40-45 lei. Considerati apoi preturile articolelor de manufactura, pe care le vedeti n vitrine, desi si acestea au fost serios modificate n vederea Festivalului, ceea ce explica marea afluenta de cumparatori n magazine, ceea ce va mira. Un costum de haine gata, care foarte probabil nu este mai bun dect cel pe care-l purtati, costa la Bucuresti 850 lei, iar o pereche de pantofi nu prea frumosi, 200 lei. Aceste cteva cifre va vor face sa ntelegeti care sunt posibilitatile de trai ale muncitorului nostru. Nu uitati nsa ca pinea alba, untul si untdelemnul, untura, carnea si zarzavaturile - care sunt trimise n Uniunea Sovietica, unde pretul lor a fost redus cu 50% la instalarea lui Malenkov - au lipsit aproape cu desavrsire naintea Festivalului, ca si articolele de mbracaminte necartelate. Situatia va fi cu siguranta si mai grea dupa plecarea dvs. Tabloul conditiilor de viata din RPR mai trebuie ntregit cu alte cteva aspecte esentiale. Ceea ce striveste pe muncitor si n special pe salariatul romn, mpingndu-l catre cea mai periculoasa epuizare fizica si morala, este pe de o parte jugul normelor, iar pe de alta parte, asa numitele sarcini obstesti si ideologice. Daca la noi salariile sunt att de disproportionat de mici, faptul se datoreaza si preocuparii haine de a face ca munca sa atinga cu orice pret rentabilitatea maxima posibila, indiferent de urmarile ce le-ar avea pentru muncitor. "Cincinalul n patru ani" al lui Gheorghiu Dej este cea mai buna ilustrare a acestui principiu, caci mpins de nevoie si de foame, muncitorul nostru se sileste sa "sparga normele", adica sa cstige prin supramunca un adaos de salariu. De aceea n RPR se munceste astazi ca ntr-o colonie sovietica de detinuti - o colonie creata nu ntr-o insula de la capatul pamntului, ci ntr-o tara de cultura, care a cunoscut tiparul naintea Rusiei nsasi. Ca sa nu-si gaseasca vreme sa cugete asupra mizeriei sale externe, ceea ce l-ar mpinge sa se rascoale, salariatul nostru are si obligatia de a participa, n afara orelor de program, la sedintele de productie, de sindicat, de limba rusa, marxism si "Arlus" (Asociatia romna pentru legaturi cu URSS), cu ajutorul carora el descopera mai ales ca, n tara sa, tot ceea ce nu este obligatoriu este interzis. Aceste sedinte i ocupa n mod obisnuit, toate zilele saptamnii, cu exceptia smbetei. Salariatul mai este ndatorat sa mearga la parade, purtnd portrete rusesti, lozinci sau steaguri rosii. Daca la sedinte el a trebuit sa aplaude n picioare ori de cte ori i cerea ritualul, la manifestarile de strada are datoria sa cnte sau sa scandeze lozinci. Toate aceste "sarcini" trebuiesc ndeplinite punctual, cu "constiinciozitate". n caz de abateri, absente, evaziuni, este denuntat masei n sedinta largita si, n sfrsit, daca abaterile se repeta, este licentiat din slujba ca dusman al clasei muncitoare. 71 din 120

Rezultatele acestei mizerabile apasari morale care degradeaza si distruge, lunga subalimentatie si oboseala se vad pretutindeni. Romnia este astazi tara cu cel mai mare procent de mortalitate infantila din lume, cum rezulta din raportul recent al Organizatiilor Natiunilor Unite de la Geneva. Oamenii nca tineri au corpul ros de boli si sunt epuizati. Tuberculoza si maladiile nervoase fac ravagii de nenchipuit. Daca vreti sa aveti dovezi concrete n aceste privinte, cercetati sanatoriile TBC sau Spitalul Central de boli mintale din Bucuresti, unde veti gasi ca majoritatea covrsitore a bolnavilor o formeaza muncitorii si functionarii subalimentati, epuizati de munca si nfricosati de restrictii, care n ratacirea lor continua si acolo sa-si faca normele si sa se autocritice. Acest aspect al nebuniei, cu radacini directe n conditiile noastre sociale, a facut obiectul unor repetate referate ale corpului medical catre Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romn. Nu e de mirare deci, ca n tara noastra domneste pretutindeni o revolta surda, ca n munti generalul Arsenescu comanda grupuri organizate de rezistenta, ca cel putin 600.000 dintre cei mai buni romni putrezesc n nchisori sau mor muncind la Canalul "DunareMarea Neagra" sau la Bicaz. Guvernul comunist ar fi maturat n cteva ceasuri daca nu l-ar apara trupele sale de securitate, foarte bine platite si mai ales, daca nu ar fi protejat de diviziile sovietice raspndite peste tot si camuflate prin paduri. Va aratam toate acestea pentru ca dvs. ati venit la Bucuresti n numele pacii, al progresului si al tineretii. Dar va rugam sa credeti ca noi pretuim pacea cel putin tot atta ct si dvs., mai ales ca la noi razboiul continua si azi, dupa 12 ani. Fiecare familie romneasca si are jertfele ei n aceasta lupta interna, pe care un guvern, care nu cunoaste dect teroarea si propaganda, v-o ascunde cu discursuri si scamatorii. Romnii doresc din tot sufletul pacea, dar nu pacea tlharului care o pretinde numai ca sa se poata bucura n liniste de prada sa. Va dam de asemenea aceste informatii deoarece adevaratul progres nu are nimic de-a face cu ceea ce vedeti dvs. n jur. n ultimul deceniu lumea a facut un impresionant pas nainte n domeniul tehnicii si al stiintei, dar noi nu beneficiem nca de noile descoperiri. ntreprinderile statului sunt obligate sa ntrebuinteze instrumente si aparate vechi, cumparate de la particulari prin mijlocirea comertului de consignatie, care este tolerat tocmai din aceasta cauza. Simpla existenta a acestui comert de aparate vechi este cea mai buna dovada de a carentei tehnicii noastre, de altfel mpreuna cu Uniunea Sovietica, "tara cea mai naintata din lume". Un fapt petrecut cu ocazia venirii dvs. este tot att de graitor: delegatiile care au adus cu ele autoturisme de tipuri mai noi au fost mpiedicate sa le foloseasca, deoarece provocau prea multa mirare n publicul romnesc, pe care oficialitatea se sileste n tot chipul sa-l convinga ca progresul vine numai de la rasarit. S-au dat chiar dispozitii membrilor de partid sa tagaduiasca existenta si caracteristicile acestor masini, ceea ce aminteste un alt fapt asemanator, dar din pacate mult mai grav: acum cteva luni, n sanatoriile TBC, unde descoperirea Rimifonului a adus legitime sperante printre bolnavii care l-au cerut cu insistenta, s-a comunicat prin afise ca acest medicament este un leac fals, folosit de capitalisti numai pentru a se mbogati. Iata o pozitie fata de stiinta si progres, la care desigur ca nu v-ati gndit pna acum.. n sfrsit, ne adresam dvs., tineret strain, pentru ca la vrsta pe care o aveti v-ar fi imposibil sa nesocotiti adevarul si valorile morale. De aceea, ceea ce vedeti la noi s-ar putea sa aiba pentru dvs. o mare nsemnatate daca veti interpreta corect realitatile. Situatia din Romnia subjugata este datatoare de seama pentru toate tarile de sub dominatia rusilor si denunta astfel, n fata dvs. ntreaga mistificare mondiala a Moscovei. Acei ce credeti n comunism, sunteti astazi n situatia n care s-au aflat Gide si scriitorul romn Panait Istrati, cu prilejul vizitelor lor n Uniunea Sovietica: ei s-au napoiat de acolo absolut convinsi ca Sovietele au tradat toate idealurile sociale pentru care acesti doi gnditori luptasera ntreaga lor viata. Daca veti sti sa va documentati singuri, fara ajutorul interpretilor scoliti, mincinosi, care va dau mereu ocol, dvs. veti ajunge la acelasi rezultat la care au ajuns Gide si Panait Istrati. Drumul n Romnia va va ajuta astfel sa iesiti din robia unei minciuni care va falsifica judecata, facndu-va instrumentele oarbe ale celei mai degradate tiranii. MANIFESTUL PENTRU ROMNI TINERI ROMNI CARE PARTICIPATI LA FESTIVAL

72 din 120

Cu ocazia trmbitatului "festival" aveti o datorie sfnta catre Tara si anume: <<Dezvaluiti delegatiilor tarilor participante viclenia mrsava a comunistilor care au transformat frumoasa noastra tara ntr-o nchisoare. Spuneti-le si aratati-le cu aplica comunistii doctrina lor pentru a robi si asupri masele muncitoresti. Dezvaluiti-le asa zisa lor cultura si superioritate tehnica. Explicati-le ca "democratia" sovietica nu e de ct sclavie: sclavia mintii si a trupului. Spuneti delegatilor celorlalte tari ce nteleg diavolii rosii si satrapii lor comunisti prin "gospodarie colectiva", prin unitati si munca voluntara" prin "pace" si "prietenie". Explicati-le ca s-a luat hrana de la gura muncitorilor - chiar si de la gura copiilor - pentru a se da mncare din belsug delegatiilor straini. Vorbiti-le ca un adevarat tineret romn si nu ca purtatori de cuvnt al U.T.M. -ului. Acesta este sfatul nostru, al tuturor Romnilor adevarati, adresat asupritorilor sovietici: "Zi de zi voi vorbiti despre pace si prietenie. Daca ntr-adevar doriti pace, dovediti aceasta prin fapte si lasati-ne liberi. Nu vrem , pe pamntul nostru scump, armatele voastre harparete si asupritoare, politrucii vostri salbatici si hotii vostri . care nu ne-au adus dect violenta , foamete si suferinta! Atta vreme ct ei vor ramne n mijlocul nostru va fi razboi, nu pace, ura, nu prietenie. Plecati! Iesiti din Tara! Duceti-va la voi acasa!">> Biata noastra Tara asuprita ne cere ca noi sa tinem aprinsa flacara adevaratei libertati si sa aparam patrimoniul nostru national. Alaturati-va noua si pregatiti-va n taina pentru marea zi cnd vom lua parte la eliberarea Tarii de muscali. Dumnezeu si lumea libera e cu noi! TRAIASCA TINERETUL ROMN! TRAIASCA ADEVARATA PACE SI PRIETENIE NTRE POPOARE! TRAIASCA ROMNIA NTREGITA SI INDEPENDENTA! Treceti aceasta prietenilor de ncredere. BALADA CELOR TREISPREZECE - variant Ce vorb s cad In ritm de balad? Ce cuvnt s vin In plns si suspin, De cei treisprezece, Morti n sfnta lege? Treispe feciori Ca treispe bujori, Morti pentru dreptate, Pentru libertate, Pentru toti din noi, Toti morti ca eroi. Toti, unul si unul, S sfarme cu pumnul Stnca, ct i ea De mare si grea, Muntii, ct s ei De mari si de grei. Cinci Ioni sprintari, Cu trup de artari, Vlad si cu Lisandru, Lujere de leandru, Erich, prul lui Spicul grului, Mircea si Gavril Cu ochi de copil, Gheorghe si-Aurel, Blndete de miel, Si Golea cel tnr, 73 din 120

Ce purta pe umr Goruni printre stele Si mesaje grele. Toti, acelasi leat, Au desclecat In tara de loc, Din psri de foc, De prin alte zri, De peste mri si tri, La stiut hotar, In luna lui jar, Cnd aprinde dor, Luna lui Cuptor. In tara strbun, Tara lor, cunun, In tara cu nuci, In noapte de tuci. Stele i-au adus, Luna i-a ascuns. Noaptea i fereste, Ciutele-i hrneste, Adpost si sap, Apele-i adap, Si cu pasi mrunti Vin n jos pe munti, Cu albul zorilor In sfrcul sprncenelor. Crarea-i n dou Si-s botezati cu rou, Si-acei treispe feciori, Ca treispe bujori, Cnd calea-i abate, Hlduesc prin sate, Prinsi n bru cu flori, Treispe srbtori. Cu flinte 'narmati, Treispe soldati. Si-apoi s'au deprtat, In oras svon au dat, Cuteznd cu fiara, Ce ne-a vndut tara, Si dusu-le-a sfat La cei n oftat, Si le-au spus la tineri Cin-ne st pe umeri. La toti de departe, Din tara pe moarte, Plin de orori Si de trdtori. Romn de-i auzea, Inima-i crestea, Si se ntrema Ca izvoarele Cnd d soarele, 74 din 120

Ca praiele Cnd dau ploile. Si era brodeal S dea la iveal Criminali cu fise 'Ntr'un cer de afise. Dar zile cu soare Nu-s fr trdare... Si numa'ntr'o zi Fiara auzi Svoana c n tar Va fi foc si par. Comunista pleav, Plin de otrav, Nprca ivit Creznd c-i zdrobit. Si-au pornit tlharii, Ca mai ieri jndarii, Suflete zlude, Cu figuri de slute, Si ast ciread Prins-a mndra ceat: Cinci Ioni sprintari, Cu trup de artari, Vlad si cu Lisandru, Lujere de leandru, Erich, prul lui, Spicul grului, Mircea si Gavril, Cu ochi de copil, Gheorghe si-Aurel, Blndete de miel. Si Golea cel tnr, Ce purta pe umr Goruni printre stele, Si mesaje grele. Si lun si stea Nu-i va mai vedea. Lacrimi au secat, Dar au prins rsad, Ura se ncinge Si ea te mpinge S strigi pentru frati La acei argati, Ce-au stins primvara, Si ne-au vndut tara: V nfierez Ca pe vite'n cirezi, Cu fier rosu'n carne, Ca pe vita cu coarne, Cu fier ct o turt, Ca pe cal sub burt, La fel ca pe fiare. Si vine rzbunare 75 din 120

Pentru cei feciori Impuscati n zori, Cinci Ioni sprintari, Cu trup de artari, Vlad si cu Lisandru, Lujere de leandru, Erich, prul lui Spicul grului, Mircea si Gavril, Cu ochi de copil, Gheorghe si-Aurel, Blndete de miel. Si Golea cel tnr, Ce purta pe umr Goruni printre stele, Si mesaje grele, Cei treisprezece, Morti n sfnta lege, Lege romneasc, Lege haiduceasc, Lege pdurean, Cea lege codrean. Auzit de la o btrn n muntii Vrancei, n Mai 1977, de ctre dl. Nicolae Nit, directorul si redactorul revistei "Libertatea" care aprea la New York, SUA.

PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI -1953 -continuareECOUL PROCESULUI N LUMEA LIBER PENTRU NEAM SI CRUCE "UNIREA" Oficiosul Bisericii Unite din SUA Decembrie 1953 n urma unui proces de o anvergura neobisnuita, pe data de 13 octombrie a.c., la Bucuresti a fost condamnat la moarte un grup de 13 tineri romni pentru "spionaj n favoarea americanilor". De la 23 august 1944, ziua "eliberarii de sub jugul fascist", aceste condamnari la moarte s-au repetat ntr-un tempo din ce n ce mai rapid, ncercnd astfel sa se pecetluiasca soarta poporului romn. Deschiznd nsa mormnt dupa mormnt, cei fara lege si fara Dumnezeu nu fac altceva dect sa aprinda si mai puternic n sufletul neamului robit flacara nadejdii n eliberare; sa stimuleze actiunea de lupta mpotriva lui Anticrist, lupta care nu va ntrzia a-si arata roadele depline... Pentru ca exista un Dumnezeu si pentru ca mai credem neprecupetit n El, Cel care s-a jertfit pentru noi. n spatele "adevarului" pe care tara l-a aflat prin intermediul presei comuniste, poporul romn simte, traieste si mpartaseste - poate ca n mai mare masura dect credem noi - toata drama si rasunetul jertfei grupului celor 13 tineri. O mna de oameni numai - n comparatie cu imensitatea hoardelor navalitoare care ne-au cotropit tara, datorita orbirii si tradarii altora - o mna, da, nsa cu suflet curat, cu suflet mare, oameni ce s-au depasit pe ei nsisi, asa cum au fost attia n cursul istoriei noastre glorioase. Ca arma nu aveau altceva dect dragostea de Cristos, dragoste ce a dominat complet viata lor pamnteana, si iubirea fierbinte a tarnii care le-a dat viata, arma pe care au materializat-o constient n propria cenusa a trupurilor lor... S-au dus senini la lupta mpotriva dusmanilor lui Cristos, stiind dinainte ca ncununarea acestei lupte nu poate fi alta dect moartea, jertfa ultima si cea mai 76 din 120

plina a iubirii Patriei subjugate. S-au dus pentru ca si acasa la noi se "trage cu mitraliera n obrazul lui Cristos". Iar Neamul si pleaca fruntea cu smerenie n fata jertfei lor. Cei din tara stiu acum ca nu i-am uitat nici o clipa, ca sunt mereu n mijlocul gndurilor si inimilor noastre. Nu putem face prea mult pentru ei, pentru ca suntem putini. nsa din mijlocul acestor "mici si putini" s-a desprins un grup care s-a dovedit a fi "mare si puternic", care a facut pentru cei de acasa nsutit mai mult dect toate declaratiile oamenilor de stat apuseni. Da, "se tragea cu mitraliera n obrazul lui Cristos". . . nsa cu o mult mai diabolica nversunare de cum se tragea nu de mult ntr-o alta tara crestina (Spania-n timpul razboiului civil - n.r.). Si Apusului i se ofera din ce n ce mai des dovada ca dintre noi se ridica alte rnduri care repeta ntrebarea: "oare putem sa stam nepasatori?" E.C. SI-AU DAT VIATA PENTRU LIBERTATE Donauschwbische Rundschau Sdost Pressedienst Nr. 48 - 29 Nov. !953 Nr. 46 - 14 Nov. 1953 n zorii zilei de 31 octombrie 1953 au rasunat din nou 13 salve ucigatoare ale armelor comuniste undeva ntr-o curte interioara a Tribunalului Militar Bucuresti si au curmat, odata cu rasunetul lor, viata a tot attia martiri, luptatori pentru libertatea neamului lor. Dupa cum transmite Radio Bucuresti, luptatorii mpotriva tiraniei comuniste, condamnati la moarte n procesul de la Bucuresti din 9-12 octombrie, au fost executati. Este vorba de acei barbati curajosi ce dispretuiau moartea si care au fost parasutati n patria lor subjugata si au organizat, condus si reanimat, de mai multa vreme, rezistenta romneasca. Securitatea din Romnia a putut, fara ndoiala, sa nscrie la activul ei un mare succes prin descoperirea grupelor de rezistenta din care faceau parte si cei 13 condamnati la moarte; fara ndoiala, acest succes se datoreaza tradarii, nsa faptul apare secundar n aprecierea de ansamblu a problemei. Numai cnd ne dam seama cu cta oboseala si cu cta daruire a fost dezvoltata aceasta actiune de rezistenta, se poate judeca n mod corect ntinderea tragediei luptei anticomuniste. S-ar nsela nsa acela care ar presupune ca dupa acest eveniment cu adevarat zguduitor de pe tarmul Dunarii inferioare, cruciada romneasca a fost nfrnta sau cel putin intimidata pentru multa vreme. n cursul procesului s-a relevat cu toata claritatea ca att persoanele care au fost parasutate n Romnia, ct si aceia care au pregatit n Vest aceste actiuni, erau membrii ai Garzii de Fier, despre care la un moment dat se spunea ca este moarta demult. Ceea ce se stie n cercurile mai intime ale luptatorilor anticomunisti din Romnia si anume faptul ca numai acei antibolsevici convinsi ai Garzii de Fier sunt n masura sa conduca lupta mpotriva terorii rosii, a fost acuma difuzat n ntreaga lume n cursul procesului. Comunistii n-au ascuns c-a fost vorba de "legionari ai Garzii de Fier ai lui Horia Sima" si nici n-au ncercat sa bagatelizeze activitatea acestei grupe. Dimpotriva, comentariile presei romnesti au aratat cu toata claritatea posibila ca regimul comunist considera Garda de Fier ca fiind dusmanul lui de moarte si cel mai periculos. S-ar putea afirma, avnd constiinta mpacata, ca bolsevicii din Romnia se tem numai de Garda de Fier si ca sunt convinsi ca pot termina fara greutate cu toate celelalte organizatii politice. Astfel, pentru prima data dupa razboi, Garda de Fier a aparut din nou n public. Populatia nrobita a Romniei a urmarit cu atentie procesul si se nmultesc semnele ca o mare parte a ei manifesta o rezistenta pasiva contra regimului, ca si cum ar simti ca legionarii se gasesc pretutindeni printre ei. De pe acum, se poate afirma ca propaganda antilegionara, desfasurata de autoritati att de intens, a actionat ca un bumerang si a obtinut tocmai rezultatul opus. Cu exceptia putinilor comunisti convinsi, nimeni n Romnia nu se teme de "fascistii criminali ai lui Horia Sima", ci dimpotriva, toti si pun sperantele de eliberare n ei. Denuntarea Garzii de Fier ca organizatie "fascista", nu mai face asupra nimanui vreo impresie, deoarece comunistii acorda acest calificativ tuturor celor care nu le sunt pe plac. n realitate, Garda de Fier este o organizatie nationalista si nationalismul nu este acelasi lucru cu fascismul. Tot att de bine ar putea fi denumiti "fascisti" miile de locuitori ai Triestului care, animati de sentimente nationaliste, au demonstrat n favoarea cauzei lor. Ultimul proces din Bucuresti a aratat de asemenea limpede ca multi romni au fost gata sa-i ajute pe cei parasutati n tara. Sacrificiul celor 13 nu va ngrozi marea masa, ci va constitui un simbol n lupta pentru libertate a tarilor subjugate din spatele Cortinei de Fier. 77 din 120

NTOARCEREA FATAL A Dr-ului GOLEA The Windsor Daily Star 3 Nov. 1953 -- Prietenii spun povestea care a condus la executie -Unul dintre cei treisprezece executati de catre regimul comunist din Romnia ca "spion pentru americani", dr. Ion Golea, s-a dus n tara nu la cererea americanilor, ci din proprie initiativa. Identitate secreta. Aceasta informatie precum si fotografia dr-ului Golea au fost date ziarului "The Windsor" de catre un om ce l-a cunoscut si care a venit acum ctiva ani n Canada din Romnia. El nu poate fi numit din cauza represaliilor ce s-ar abate contra familiei sale ramase n tara. Dnsul spune ca dl. Golea a scapat din Romnia cu un grup de compatrioti n 1948 si s-a refugiat ntr-un teritoriu neutru al Europei. Ctiva dintre ei au venit n Canada si n Statele Unite, nsa altii au preferat sa se rentoarca n Romnia pentru a se nregimenta n miscarea subterana de rezistenta. Golea a spus atunci ca el vrea sa mearga napoi si sa ajute la "eliberarea patriei mele" de sub regimul comunist. Stirea executarii celor treisprezece a fost facuta cunoscuta luni, ntr-un ziar din Viena. TREISPREZECE EROI ROMNI de J. L. Gomez Tello "ARRIBA" Nr. 6550, Madrid, Nov. 8, 1953 Alexandru Tanase, Mircea Popovici, Ion Golea, Ion Samoila, Gavrila Pop, Ion Tolan, Erich Tartler, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Ion Iuhasz, Ion Cosma, Vasile Mihai Vlad, Aurel Corlan. Iata treisprezece luptatori ai Garzii de Fier romnesti mpuscati de comunisti n ziua de 1 noiembrie n Bucuresti. Acesti oameni sunt mostenitorii doctrinei lui Corneliu Codreanu, ai Capitanului, care la Iasi n 1935 rostea urmatoarele cuvinte : "Legionarii nu mor. Drepti, nemiscati, nenvinsi si nemuritori privesc victoriosi ntotdeauna convulsiile urii neputincioase. Din aceasta lupta n care ne-am nclestat am primit toti porunca de a iesi nvingatori sau morti. Ma gndesc la voi, acei care va trebui sa muriti, primind cu seninatatea stramosilor traci, botezul mortii." Ei sunt mostenitorii lui Mota si Marin, cei cazuti cu fata spre inamicul occidentului, la Majadahonda si ai ostasilor care mergeau la lupta pentru Patrie, avnd ca ndemn frumoasele versuri ale lui Vasile Alecsandri: "Hai sa dam mna cu mna, cei cu inima romna"..., care aduc cu ele parfumul codrilor si primavara Carpatilor. Sunt urmasii drzelor echipe ale mortii, ale Arhanghelului Mihail din icoana nchisorii de la Vacaresti. Sub acest semn au cazut mii de oameni la Chisinau, la Odesa, pe Nipru, n fata Sevastopolului si a Stalingradului, att n ofensiva, ct si n ultimele lupte din timpul retragerii. Alexandru Tanase, ca si ceilalti doisprezece camarazi ai sai, a trait n pericol. Stia ca si pentru ei era scrisa deviza de a primi moartea cu seninatatea stramosilor traci. Tanase apartinea Garzii de Fier din 1935. A nfruntat moartea, a suferit n nchisori. A luptat mpotriva trupelor sovietice pna n ultimul moment, cnd regimentele romnesti aparau cu onoare drapelul tricolor n padurile Germaniei. Traia n Europa Occidentala ca si alti camarazi de-ai sai. Nimic nu-l obliga sa rencepa lupta. Nimic n afara de inima sa. Si un om este o inima de soldat, sau nu este nimic. Am cunoscut existenta acestor refugiati veniti din tarile europene cazute sub stapnire bolsevica. I-am ntlnit, saraci, n lagarele germane si pe strazile Berlinului. Am vazut aceste comunitati de romni intelectuali, studenti, muncitori dormind pe acoperisul buncarului din Zoo, lucrnd n fabricile de la nceputul strazii Grenelle din Paris si n portul Marsilia. Oameni cu o credinta fara limite, fara scepticism si fara a cunoaste pacatul lasitatii. Europa ar trebui sa simta teribile remuscari fata de acesti oameni luminati, care cred n eliberarea patriei lor si lupta mpotriva ntunericului, sclaviei si plutoanelor de executie. Este posibil sa fie unii care cred ca nu exista alta atitudine n fata comunismului dect a discuta cu el cum sa-si aseze capul n apropiere de "nagan". Aceasta este o chestiune de gusturi personale si nu ne ramne dect sa deplngem ca responsabilii dezechilibrului omenesc sunt totodata responsabili de o serie de erori care au prefacut n grajduri bisericile din Alba Iulia, din Sinaia si din Vlcovul cu frumusetile verzi ale Dunarii att de mult visate. Este posibil ca aceasta inconstienta sa transforme - dupa un nou 78 din 120

acord Yalta -- ntr-un spatiu lipsit de aparare si partea libera a Europei, victima a lasitatii sale. Totul este posibil. Daca nu se va ntmpla asa - si credem ca nu se va ntmpla -va trebui sa datoram aceasta nu unei mase de burghezi speriati, nu "rafinatilor" intelectualitatii, aceasta pasta acra si respingatoare, ci unei mini de alesi care, n loc sa astepte ntr-un neutralism mpaciuitor tancurile rusesti, au plecat sa lupte contra lor, acolo, n spatele "cortinei de fier", fara speranta rentoarcerii. Alexandru Tanase si camarazii sai au ales cea mai frumoasa atitudine: sa moara luptnd. Timp de un an si jumatate cei treisprezece voluntari au savrsit minunea de a se nfrunta cu vigilenta ruseasca si cu slugile ei. Probabil ca amanuntele luptei lor nu se vor cunoaste niciodata. Ceea ce se stie nsa sigur, este faptul ca n acest timp milioane de oameni nrobiti s-au simtit razbunati si ncurajati de aceasta echipa de eroi. Comunistii turbau de mnie si de neputinta cnd gaseau n birouri, n buzunare si n adunarile lor manifestele Garzii de Fier, care, dispretuind tot aparatul propagandistic al bolsevicilor, demascau farsa festivalului comunist din luna august. n fiecare casa, n fiecare cabana si n fiecare sat, legionarii au gasit prieteni. Au fost torturati timp de doua luni, judecati n doua zile si mpuscati n zori, n apropierea Dunarii "rosii". Au avut nca ragaz de a privi o stea si a descoperi ca moartea lor nu va fi inutila si ca de la Nistru si pna n Carpati s-au naltat rugaciuni pentru ei. Rusii au folosit ocazia pentru a reactualiza prezenta pericolului fascist n termeni identici cu cei folositi la 17 iunie pentru manifestatiile din Berlin; i repeta n Polonia, unde o padure nghite o coloana sovietica, i repeta n Cotbus, Croatia sau n Slovacia, fiindca se ridica mpotriva lor nu pacifistii, ci oameni n carne si oase, cu arma n mna. Fiecare si poate alege drumul pe care-l doreste: acela al sinuciderii de la Lugano, sau moartea ca fiinta libera. Dar, ntre o viata de "subtili contemplativi-atotstiutori" - carora li se rezerva si asa un glont n ceafa - si ntre o moarte pe cmpul de lupta, mi se pare mult mai onorabila ultima, aceea a celor treisprezece eroi din Romnia. Pentru ei nu s-a miscat nici una dintre bocitoarele condeie care au plns att de mult soarta spionilor Rosenberg. Nici cel putin n-a existat pentru ei spatiul care se aloca rocambolistilor aventurieri ai lui Pontecorvo si Mac Lean. Nici cel putin nu au gasit o presa "buna", care n schimb era atenta la ultimele piruete ale comunistului Picasso si la extravagantele d-lui Sartre. S-au dus sa lupte ca niste soldati necunoscuti; dar eu doresc ca cel putin numele sa le fie cunoscute cnd, peste opt zile, noi, prietenii lor, ne vom ruga pentru ei. Pentru acei care au ales libertatea ce nu este prescrisa niciunde: aceea de a muri cu arma n mna. 13 EXECUTATI N ROMNIA The Windsor Daily StarCanada - Nov. 2, 1953-- Cifra - avertisment mpotriva miscarii de rezistenta -Viena, (70) - Romnia a executat 13 "spioni n favoarea americanilor ", probabil ca un avertisment - prin severitatea fara precedent - mpotriva miscarii de rezistenta fata de regimul comunist. "Spioni" americani Cei 13 barbati - sase dintre dnsii acuzati ca ar fi spioni instruiti de americani si lansati cu parasuta n Romnia de catre avioane americane - au fost condamnati la moarte n ziua de 12 octombrie de catre un tribunal militar din Bucuresti. Prima veste despre moartea lor a fost transmisa de "Radio Bucuresti" la sfrsitul saptamnii. Radioul n-a spus cnd au fost executate sentintele sau prin ce metode, nsa se presupune ca cei 13 au fost mpuscati n cursul zilei de smbata. La radio s-a mai anuntat ca cererile de gratiere ale condamnatilor "au fost respinse de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale Romne" si ca "verdictele au fost deja executate". Toti au marturisit Se spune ca toti cei 13 au marturisit ca au facut "spionaj, terorism si activitati subversive mpotriva Republicii Populare Romne, n favoarea serviciului secret al Statelor Unite". Asprimea pedepselor subliniaza hotarrea regimului comunist de a stavili extinderea rezistentei subversive. GARDA DE FIER A FACUT SA SE VORBEASCA IARASI DESPRE EA 79 din 120

Die TatSalzburger Nachrichten Zurich, 6 Nov. 1953 Salzburg, 6 Nov. 1953 - De la colaboratorul nostru pentru Europa de Rasarit Procesul despre spionaj, terminat zilele acestea la Bucuresti cu condamnarea si executarea a 13 acuzati, a reactualizat un nume despre care de mult timp nu s-a mai auzit nimic si ce parea sa apartina deja istoriei. 20 de ani a tinut Garda de Fier a lui Codreanu n ncordare nu numai Romnia, ci si Europa, pna cnd, n 1941, fiind supusa unei ncercari de forta cu Generalul Antonescu, a trebuit sa cedeze si a disparut de pe scena politica. Horia Sima, urmasul lui Codreanu, omort de regele Carol, s-a refugiat n Germania si a format, n ultima faza a razboiului, un guvern de exil la Viena. Apoi s-a dat la fund pentru un alt sir de ani. Procesul de la Bucuresti a aratat acum ca, Garda de Fier n-a murit, ci dimpotriva, s-a regrupat si a reluat lupta contra stapnitorului de azi al Romniei. n timpul Festivalului Mondial al Tineretului, tinut la Bucuresti n luna august a acestui an, s-a petrecut un incident penibil pentru regizorii acestei manifestari de mase: ntr-o buna zi, au aparut, n Capitala, manifeste contra regimului, scrise n mai multe limbi. Ele au distrus toate pregatirile de culise ale acestei ntlniri. N-a stiut nimeni la nceput de unde au venit manifestele anticomuniste. Abia acum s-a aflat ca au fost opera grupelor de legionari lansati cu parasuta n Romnia. Procesul n care au aparut 16 acuzati si 9 martori, dezvaluie detalii interesante n legatura cu activitatea subterana mpotriva regimului comunist din Romnia. Acuzatii au fost narmati cu aparate de radio-emisie, arme, bani si harti si au reusit sa gaseasca n toate cazurile adapost si ajutor n snul populatiei. Imediat dupa aterizarea lor, centrala de la Paris a fost ncunostintata prin porumbei curieri si chiar n noaptea urmatoare s-a stabilit legatura radiofonica cu Vestul transmitndu-se, n decursul saptamnilor urmatoare, importante stiri lumii libere. Dupa doua saptamni s-au expediat chiar carti postale si ziare, pe care cu cerneala simpatica s-a transmis o adresa pentru trimiterea unui al doilea aparat de radio-emisie. A sosit si raspunsul n limba germana, care totusi n-a putut fi descifrat de complotisti. Cu legitimatii false s-au deplasat la Bucuresti, au luat legatura cu cercuri anticomuniste si au ndraznit chiar sa tipareasca manifestele mai sus amintite. Probabil ca le-ar fi fost posibil acestor diferite grupe sa continue activitatea, daca nu ar fi avut tradatori n propriile rnduri. Acuzatul Bebi Toma, care se refugiase mai demult din Romnia si care n-a gasit n Vest acea soarta pe care o sperase, a facut un act fatal pentru toti prin aceea ca ndata dupa lansarea sa n Romnia, s-a prezentat politiei si a tradat misiunea lui si a celorlalti. La nceput efectul a fost redus. Totusi a atras atentia. Prin difuzarea manifestelor, cercul n jurul legionarilor a devenit din ce n ce mai strns. Unul dupa altul au fost ridicati. Curioasele lor stilouri, n care se puteau introduce cartuse lacrimogene, a caror declansare orbea pe urmaritori pentru 48 de ore, n-au mai putut fi ntrebuintate. Numai grupa "Carpati" a reusit sa se opuna prin forta armelor, n aceasta ciocnire fiind mpuscat Mare Sabin. Din desfasurarea procesului a parut ca din rndurile emigratiei romnesti numai membrii faimoasei Garzi de Fier au continuat lupta activa de eliberare a patriei lor de sub comunism. Aproape toti acuzatii au fost legionari, care nca din timpul dictaturii lui Carol primisera mari condamnari. n orice caz, prin concursul populatiei, a fost asigurat diverselor grupe de sabotaj, n timpul activitatii lor n Romnia, un succes nsemnat pe care, desigur, l-au platit cu viata. Interesanta de asemenea este si declaratia unui acuzat, ca ar fi fost condus din Salzburg, prin zona de rasarit austriaca, peste granita ungara, pna spre teritoriul romn si apoi predat unei alte persoane care l-a trecut si peste aceasta frontiera. Aceasta declaratie demonstreaza ca toate masurile de siguranta luate la granita democratiilor populare, nu sunt suficiente pentru a mpiedica circulatia din aceste tari spre Vestul liber. 13 CONDAMNARI LA MOARTE N BUCURESTI Sdost Echo 17 octombrie 1953 - Proces de mari proportii contra legionarilor romni parasutati si tradati de o Iuda 80 din 120

ntre 9 si 12 octombrie a avut loc la Bucuresti un proces de mari proportii de spionaj si sabotaj, redat ntr-o forma senzationala de catre presa romna. Au fost acuzate 16 persoane pentru "nalta tradare n favoarea serviciului de informatie american si francez". Sentinta a fost pronuntata cu 13 condamnari la moarte; mpotriva celorlalti 3, temnita grea. Procesul pune n lumina lupta tragica a tinerilor nationalisti mpotriva regimului comunist. Dezvaluie nsa si reversul nscenarii n care se dezvolta aceasta lupta. Acei barbati si femei care au ndraznit sa combata statul ntesat de militieni si agenti, stiau ca pentru ei nu exista nici un fel de scapare. Sapte dintre acuzati - Tanase, Popovici, Golea, Samoila, Tolan, Pop si Bebi - au fost lansati n Romnia cu parasutele ntre jumatatea anului 1951 si iulie 1953. Ceilalti au fost acuzati ca au dat primilor adapost si ajutor n ndeplinirea misiunii. n sala de judecata a Tribunalului au fost expuse arme, aparate de radio-emisie si receptie, documente false, material exploziv precum si alte obiecte, printre care si parasutele pe care Securitatea pretinde ca le-ar fi gasit n momentul arestarii asupra acuzatilor. Pe banca nvinuitilor se gasea de asemenea si Erich Tartler, german din Brasov. Acestuia i s-a pus n sarcina ca ar fi adapostit pe doi dintre cei parasutati. A fost suficient pentru Tribunal ca sa-l condamne la moarte. Ultimele cuvinte rostite n fata judecatorilor de catre acest fiu de gradinar, nascut n 1920 n Brasov, au fost miscatoare. El a spus: "Daca Golea si cu Samoila n-ar fi venit la mine si nu m-ar fi rugat sa-i adapostesc, eu n-as sta acum sub aceasta acuzatie. Rog sa mi acorde circumstante atenuante". Dar nu i-au fost acordate, cu toate ca era vizibil ca nu si-a dat seama de consecinte si ca a fost doar o jertfa a ospitalitatii sale. Trei grupe de rezistenta n actul de acuzare se sustine ca cei parasutati ar fi fost scoliti n Vest de catre serviciile de informatii americane si franceze. Ei ar fi urmat cursuri speciale n Salzburg, Lindau, Isny, Andilly si Paris. Apoi ar fi fost adusi separat n grupe mici, pe cale aeriana, la Atena, unde au primit un supliment de instruire. n cele din urma, n sprijinul misiunii lor, au fost dotati cu acte false, arme, bani si aparate radio de emisie-receptie si au fost apoi lansati succesiv n Romnia pe teritorii nelocuite. Lansarea s-ar fi facut n cursul noptii. n fata Tribunalului, se ntelege de la sine, acuzatii n-au tagaduit ca aceasta prezentare a faptelor n-ar corespunde realitatii. Tanase si Popovici au declarat ca ar fi fost trimisi n tara vara anului 1952. Dupa parasutare, s-au pus n legatura cu tatal lui Popovici, un fost plutonier de jandarmi disponibilizat, dupa ce mai nainte si-au ascuns ntr-o padure armele si aparatele. Batrnul Popovici i-a pus n legatura cu Elena Stetin si Aurel Corlan, care de asemenea se gaseau pe banca acuzatilor. Cei doi din urma functionau ca oameni de legatura. Acuzatii Golea, Samoila si Tolan au marturisit ca ar fi format si condus grupa cu numele de "Jacques". Primii doi n regiunea Brasov, iar Tolan, care de altfel n-a fost lansat pe calea aerului, ci s-a strecurat pe jos peste granite, la Arad. Golea si Samoila au gasit, la nceput, adapost la Tartler, iar mai trziu au reusit sa ia legatura si sa lucreze mpreuna cu acuzatii Vasile Vlad, Gheorghe Dinca si Ion Buda, n Bucuresti. Printre altele, acestia au redactat n mai multe limbi si acele manifeste anticomuniste ce au fost raspndite n Bucuresti printre participantii la Festivalul mondial al tineretului. O a treia grupa a actionat n regiunea Oradea Mare. Era condusa de catre fostul ofiter al armatei romane, Sabin Mare. I-au apartinut acuzatii Pop Gavrila si telegrafistul Ilie Rada. Si aceasta grupa a stat mai nti n Franta si apoi a fost dusa si echipata la Atena. Ea s-a parasutat n noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 1953 n regiunea Oradea Mare. Seful grupei, Sabin Mare, a luat curnd dupa aceea legatura cu acuzatii Cosma si Juhasz, care le-au acordat adapost si le-au sustinut activitatea. Cnd Securitatea a ajuns la arestarea grupei, s-a produs un schimb de focuri, n urma caruia Sabin Mare a cazut. Telegrafistul Ilie Rada a disparut. Pna la ora actuala acesta a ramas nedescoperit. Cu toate ca postul de Radio Bucuresti a difuzat mereu ordinul de urmarire precum si premiul ce s-a pus pe capul lui. Arestat a fost numai Pop Gavrila si cei doi membri ai grupei, recrutati n Romnia, Cosma si Juhasz. Tradatorul Bebi Toma Tradatorul a fost de asemenea prezent n aceasta drama: acuzatul Bebi Toma. Semnificativ, acesta a primit numai 3 ani nchisoare, pentru ca "a marturisit, caindu-se". Aceasta a fost plata Iudei . Bebi Toma a pretins n fata Tribunalului ca ar fi fugit din Romnia n Grecia, unde ar fi fost internat n lagarul Lavrion, interogat de serviciul de informatii american si dupa aceea pregatit pentru misiunea sa n Romnia. La nceput s-a codit, spune el, 81 din 120

dar, pna la urma ofiterul american a reusit sa-l "nduplece". Bebi a luat cunostinta, n timpul instruirii sale n Grecia, de existenta celorlalte grupe, care erau deja n Romnia, sau urmau sa fie lansate. Banuiala ca el a "fugit" spre Grecia ca spion si pasare ademenitoare se ntareste prin purtarea sa dupa lansarea n Romnia n noaptea de 26 spre 27 iulie 1953. n dimineata imediat urmatoare s-a prezentat primului post de militie si "caindu-se", a facut cunoscuta misiunea sa, dupa cum spune actul de acuzare. El nsa nu s-a oprit numai la aceasta marturisire, ci a dat Securitatii importante indicii pentru descoperirea si arestarea celorlalte grupe de rezistenta. Daca n 1951 a fost trimis ca agent comunist n Grecia, sau daca tradarea a facut-o din proprie initiativa, nu reiese clar din dezbaterile procesului. Prima ipoteza este cea mai plauzibila. Nu se greseste daca se admite ipoteza ca Bebi va ispasi cei trei ani de nchisoare care i-au fost dati de forma. El si-a nsusit merite mari. Moartea celor treisprezece oameni care si-au pus viata n joc pentru libertatea poporului lor i cade n sarcina. Scnteia si celelalte ziare romnesti relateaza dezbaterile procesului cu lux de amanunte. n sala Tribunalului ar fi asistat, dupa cum se deduce din reportajele si articolele de fond, reprezentanti ai "poporului muncitor" si ar fi "scrsnit din dinti, plini de ura contra dusmanilor poporului si bestiilor n chip de om" de pe banca acuzarii. Cnd nsa "s-a scrsnit din dinti", aceasta nu privea pe tinerii curajosi, barbati si femei, ce au fost adusi n fata Tribunalului de catre regimul politist, ci regimul nsusi. Poporul din afara salii Tribunalului a nteles jertfa acuzatilor, dupa cum indica informatiile asupra sarii de spirit di sala, asa cum a fost: ca pe un gest deznadajduit si tragic al unei convingeri viteze. Pronuntarea sentintei a avut loc la 12 octombrie. Au fost condamnati la moarte Tanase Alexandru, Mircea Popovici, Ion Golea, Ion Samoila, Gavrila Pop si Ion Tolan, Erich Tartler, Vasile Vlad, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Aurel Corlan, Ion Juhasz si Ion Cosma. Tradatorului Bebi Toma i s-au acordat "circumstante atenuante". Elena Stetin a primit munca silnica pe viata, iar batrnul Popovici douazeci de ani temnita grea. GARDA DE FIER N-A MURIT Duisburger General Anzeiger 21 noiembrie 1953 Remscheider General Anzeiger 4 decembrie 1953 - 13 Legionari executati. Politia sesizata prin tradare - - de la corespondentul nostru P. Davies Conform ordinului, gdele romn a curmat viata a 13 oameni care au jurat sa se dedice eliberarii patriei lor. Acei 13 oameni au apartinut celor mai diferite categorii sociale: erau ntre dnsii medici, ingineri, electricieni, un poet si doi fosti ofiteri. Ceva aveau totusi n comun: siau iubit patria si au fost membrii ai Garzii de Fier. Evenimentele din ultimii cincisprezece ani aproape au sters amintirea Garzii de Fier a lui Codreanu. Garda care timp de 20 ani a tinut n ncordare nu numai Romnia ci si Europa ntreaga. Se credea ca aceasta organizatie nationalista ar apartine deja istoriei. Ultimul ei conducator, Horia Sima, urmasul lui Codreanu - ucis de regele Carol, a disparut de pe scena politica n 1941, n Germania, dupa ce la o proba de forta cu generalul Antonescu a trebuit sa cedeze. n 1945 a mai facut, pentru putin timp, sa se vorbeasca de el, cnd a format la Viena un guvern n exil, antibolsevic. Pe unde se afla actualmente este un secret bine pazit al Garzii de Fier. Cu parasuta n Romnia Pentru prima oara si-a facut aparitia, acea Garda de Fier trezita la o noua viata, cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului din Bucuresti n august anul acesta. La ntlnirea bolsevica au aparut dintr-o data manifeste anticomuniste, scrise n diferite limbi, care chemau la lupta mpotriva regimului. Nimeni nu-si putea explica atunci cum i-a reusit miscarii de rezistenta sa redacteze si sa raspndeasca aceste manifeste. De abia cu ocazia marelui proces de "spionaj" din octombrie s-a aflat ca ele au fost opera grupelor de legionari parasutate n Romnia. Porumbei curieri spre Paris Acest proces, n care au fost implicati 16 acuzati si alti 9 martori, a dezvaluit amanunte interesante asupra activitatii subterane mpotriva regimului comunist din Romnia. Grupa era prevazuta cu arme, aparate de radio-emisie, bani si harti, gasind adapost si ajutor zelos n snul populatiei. ndata dupa lansarea lor, cei parasutati au anuntat Centrala din Paris prin porumbei curieri, ba chiar n a doua noapte au reusit sa stabileasca legatura radiofonica cu baza de 82 din 120

plecare, transmitnd pe aceasta cale n decursul saptamnilor urmatoare, importante informatii spre Vestul liber. Tradatorul a fost de asemenea condamnat De n-ar fi fost n propriile lor rnduri un tradator, aceasta grupa prudenta ar fi lucrat nca mult timp spre bataia de joc a politiei de stat romnesti. Acuzatul Bebi Toma, fugise mai demult n Occident, dar care n-a aflat acolo soarta comoda ce si-o imaginase. Parasutat n tara, si-a tradat camarazii politiei de stat, care dupa un timp a reusit sa aresteze ntreaga grupa. De altfel nu-i lipsit de interes faptul ca Bebi Toma a fost condamnat si el, dar numai la trei ani de detentie. Din desfasurarea procesului s-a putut cstiga impresia ca n snul emigratiei romnesti numai membrii faimoasei Garzi de Fier au fost gata pentru o lupta activa de eliberare a patriei lor de sub jugul comunist, cu att mai mult cu ct aproape toti acuzatii au fost legionari, care nca de sub dictatura lui Carol au fost condamnati la pedepse grele. Grupul de spionaj ar fi putut sa-si continue nederanjat activitatea sa anticomunista, daca elemente noi nu s-ar fi strecurat n rndurile lui, elemente care au tradat denuntnd nume si actiuni politiei de stat. MONSTRUOASELE ASASINATE ALE BOLSEVICILOR SI CALVARUL POPORULUI ROMAN "Radio Nacional" Madrid, "Amanecer" din Zaragoza, "Proa" din Leon, "Informacion" din Alicante, "La Voz de Espana" din San Sebastian, "Linea" din Murcia, "Solidaridad Nacional" din Barcelona, si "Albacete" din Albacete - Difuzat si publicat n zilele de 10, 11, 12, 13 Noiembrie 1953 n ziua de 1 noiembrie au fost executati n Bucuresti 13 luptatori nationalisti romni, condamnati la moarte de un Tribunal Militar la 13 octombrie. Este vorba de membri ai Garzii de Fier: Alexandru Tanase, Ion Golea, Ion Samoila, Mircea Popovici, Ion Tolan, Pop Gavrila, Gheorghe Dinca, Vlad Mihai Vasile, Ion Buda si aceia care i-au ajutat si gazduit: Tartler Erich, Corlan Aurel, Ion Iuhasz si Cosma Ion. Asa cum anunta "Radio Bucuresti", acestia au patruns clandestin n tara n ultimii ani pentru a lupta mpotriva regimului comunist. Ceea ce este deosebit de relevant n acest ultim proces este temeritatea si sacrificiul respectivilor luptatori, care dupa ce au reusit sa evadeze de sub teroarea rosie n anii care au urmat ocuparii Romniei si sa guste din privilegiile libertatii, au renuntat la tot pentru a mbraca "camasa mortii". S-au ntors n tara, nfruntnd toate primejdiile inerente acestei actiuni si au renceput lupta din care nu exista scapare. Jertfa eroica a celor executati n zorii zilei de 1 noiembrie - ziua tuturor sfintilor - constituie o pilda si o mustrare pentru acei din lumea libera care, ca pret al unei linisti si bunastari aparente, vor sa lase pentru vesnicie prada Sovietelor natiunile de dincolo de Cortina de fier. Cu toata criminala represiune a monstrului bolsevic si a complicilor sai, nobilul popor romn lupta si va lupta pna la ultima picatura de snge, pna va reusi sa se elibereze de catusele sclaviei si de valul mortii pe care i l-au aruncat tradatorii, fara frica de carcera sau de plutoanele de executie. Un popor, care pune mai presus de orice bine omenesc independenta si eliberarea patriei, stie sa sufere, sa lupte si sa moara pentru ea. Va sosi ziua cnd sngele si sacrificiul attor patrioti si martiri vor da roade ntr-o era de libertate, de pace si de unitate nationala, era pe care ei au visat-o. Ne solidarizam cu durerea camarazilor din Miscarea Legionara a Romniei si pentru cei cazuti strigam: Camarazi ai Garzii de Fier: Prezent! ROMNIA EXECUTA 13 SPIONI N FAVOAREA AMERICII The Detroit News Nr. - 2 Nov. 1953 -- Cererea de gratiere a fost respinsa -Viena, 2 Nov. (UP) - Romnia a executat 13 spioni n favoarea Americii, probabil ca o amenintare, cu masuri de severitate fara precedent, mpotriva rezistentei subversive fata de regimul comunist. Sase dintre barbati au fost acuzati de a fi spioni instruiti de americani, care sau lansat cu parasuta n Romnia din avioane americane. Toti au fost condamnati la moarte n ziua de 12 octombrie de catre un tribunal militar din Bucuresti. Prima veste despre executarea lor a fost transmisa de "Radio Bucuresti" la sfrsitul saptamnii. Radioul nu a anuntat cnd a fost executata sentinta de moarte sau prin ce metoda. nsa se presupune aici ca cei 13 an fost 83 din 120

executati n cursul zilei de Smbata. Radioul a anuntat ca cererea de gratiere naintata de conamnati "a fost refuzata de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale Romne si ca verdictele "au fost deja executate". S-a anuntat mai departe ca toti cei 13 au marturisit ca au facut "spionaj, terorism si activitati subversive mpotriva Republicii Populare Romne si n favoarea serviciului secret al Statelor Unite" Asprimea pedepselor ntareste hotarrea regimului comunist de a stavili extinderea rezistentei subversive. Radioul comunist a repetat ieri anuntul de executie de mai multe ori, probabil pentru a intra n urechile fiecarui romn soarta aspra ce-l asteapta pe oricare ar ridica armele mpotriva regimului rosu. Anticomunistii sunt activi Anuntul coincide cu rapoarte asupra cresterii nelinistilor n Romnia, cu o "banda" de partizani anticomunisti ce se spune ca ar activa n Muntii Carpati, la nord de Sinaia. Rechizitoriul spune ca parasutistii "au fost lansati pe teritoriul patriei noastre de catre serviciul de Spionaj american cu scopul de a duce la ndeplinire actiuni de spionaj, terorism si alte forme de activitati subversive". Se spune ca serviciul de spionaj american s-a bucurat de sprijinul serviciilor secrete francez, grec, "si a altor tari capitaliste", n folosirea de "elemente criminale, legionari, fascisti, criminali de razboi si alti criminali pregatiti n scoli speciale". O femeie condamnata Trei alti acuzati, printre care o femeie, au fost condamnati la nchisoare ntre 3 si 25 ani. Cei sase parasutisti au fost identificati n persoana lui Alexandru Tanase, Mircea Popovici, Ion Golea, Ion Samoila, Gavrila Pop si Ion Tolan. Executati pentru a fi ajutat pe acestia au fost Erich Tartler, Vlad Mihai Vasile, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Aurel Corlan, Ion Cosma si Ion Juhasz. GARDA DE FIER N ROMNIA CONDUCE LUPTA MPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST Il Giornale d-Italia Nr. 258 3 Nov, 1953 -- Din partea corespondentului nostru -Viena, 2. n 16 octombrie corespondentul nostru ne-a comunicat ca Tribunalul Militar din Bucuresti a condamnat la moarte 13 persoane nvinuite de a fi dus o activitate de spionaj pentru puterile occidentale. Noutatea, care n-a fost confirmata din partea unui for oficial, n-a ajuns sa fie publicata din motive de exactitate. Acum comunicarea oficiala din Bucuresti face cunoscut ca n 12 octombrie a fost pronuntata condamnarea la moarte mpotriva a 13 spioni. Procesul de la Bucuresti a readus n actualitatea cronicii o pagina uitata a istoriei Romnesti si a pus din nou n circulatie un nume despre care de multi ani nu s-a mai auzit: Codreanu. Timp de 10 ani aceasta personalitate a condus renumita Garda de Fier care a cstigat faima nu numai n Romnia ci si n restul Europei. n 1941 generalul Antonescu a facut ca numele lui Codreanu sa dispara cu totul de pe scena oficiala romna. n ziare a aparut stirea mortii sale ntr-un comunicat: "Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui Carol". Omul care a succedat lui Codreanu la conducerea Garzii de Fier se numeste Horia Sima si a creat la Viena, n ultimii ani ai razboiului, un cabinet romnesc n exil, care ulterior s-a dizolvat. Pentru mult timp nu s-a mai auzit vorbindu-se de el. Acum procesul confirma din nou ca Miscarea Legionara si seful ei n-au disparut ci dimpotriva, sunt foarte activi si conduc o lunga lupta clandestina mpotriva actualilor dictatori comunisti din Romnia. LOVITURA DE PUMNAL PRIN "SATELITI" "Ruhrwacht"Oberhausen 3 Decembrie 1953. - Activitate subterana n tinuturile preluate de Soviete - Teama de agenti -- De la corespondentul nostru Martin Bethke -Experti ai conducerii NATO deseori s-au gndit asupra problemei daca armatele satelite pot conta ca fiind de ncredere pentru Soviete. Acestea pareau a fi consimtit prin tratativele maresalului Bulganin, maresalul partidului, caruia mai nti n timpul razboiului i-au fost ncredintate sarcini militare. Dotat cu o inteligenta ascutita si cu oarecare talent de la natura, a 84 din 120

ndraznit saltul de la functionar de partid la ofiter n armata, n care calitate a organizat armatele satelite drept organisme tactice pentru nevoile Sovietelor. Totul s-a petrecut ntr-o forma care pare a-si cauta un precedent la Napoleon. Napoleon a facut o coalitia din regimentele Rhinului (Bavaria, Wrtemberg, Baden si Sachsen), din italieni, olandezi si altii, coalitie aflata pe lnga armatele franceze si sub comanda maresalilor napoleonieni. Tot asa a fost prescris de Soviete cum sa fie facuta narmarea, instruirea si mobilizarea pentru Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romnia si Ungaria. n exterior s-a obtinut impresia ca, fata aceste coalitii, Sovietelor le este suficient, ntr-o anumita situatie, rolul de corset, pentru a putea dispune de masa diviziilor satelite, instruite si uniformizate. Idealuri sovietice nemplinite Cercetari precise arata ca speranta - daca a fost serios ntretinuta - a dezamagit. Aproximativ 22 divizii cehe nu reprezinta n nici un caz idealuri care ar nsemna ceva pentru Soviete. Cu toata disciplina lor de fier, exista totusi o nesiguranta, a carei expresie clara o formeaza cele cteva duzini de dezertari lunare ce cuprind toate gradele pana la maior inclusiv. Rezultatele cercetarilor arata ca cei mai de ncredere n sensul sovietic sunt poate, bulgarii, la care aversiunea istorica fata de turci si srbi (iugoslavi), mai slaba fata de greci, poate fi mobilizata. Ei sunt relativ bine narmati, contrar Romnilor, Ungurilor si polonezilor. Cehii sunt multumita propriei industrii, bine narmati, dar nici ei nu sunt transparenti si nici caliti n crize. ntr-adevar, conventiile lor militare izvorasc mai mult dintr-o manevra optica de camuflaj, dect dintr-un cstig de forta. ndoctrinarea trebuie sa salveze Nencrederea sovietica este, ca totdeauna, foarte treaza. Ea opereaza cu neobisnuit de multi ofiteri de legatura, MWD-Oficii, instruire si ndoctrinare politica. S-ar putea spune ca, conducerea armatei sovietice, priveste fara iluzii asupra situatiei actuale. Ea a dedus, pe ct se poate desprinde din diferite surse (ntre altele, din marturisirile dezertorilor), o surprinzatoare extindere a miscarii de rezistenta n cazul unui eventual razboi n zonele de vest ale concentrarii de trupe. Daca ntr-o tara mai avansata cultural, rezistenta n-are sa fie att de raspndita pe ct au trait-o armatele germane n interiorul Rusiei, ea ramne totusi foarte periculoasa. Aceasta nu se poate evita dect prin evacuarea tuturor barbatilor pe care ar trebui sa-i supravegheze cu armate ntregi, n nici un caz cu compatrioti. Natural, astazi unitatile de partizani nu mai lucreaza, ci doar grupuri restrnse prin Carpati, Slovacia, Polonia si-n Ucraina. Aparate de radio-emisie clandestine si explozive Astfel, o vie activitate a agentilor, se poate constata. Ei sunt echipati cu aparate de radioemisie si explozibil. Priesc sprijini din partea populatie. La nceputul lunii noiembrie, un tribunal romn a trebuit sa condamne la moarte 13 membrii ai Garzii de Fier. Ei au fost parasutati cu mai multe saptamni nainte si numai fiind tradati, pentru ca unul din ei si-a pierdut nervii, au putut fi descoperiti. Prin aceasta nsa s-a putut afla doar un coltisor din secretele Sovietelor, de obicei tainuite.Sovietele stiu foarte bine ca ele trebuie sa asigure o organizare armata care angajeaza multe divizii si despre a caror moral nu se poate spune mult. Ct de putin satisfacatoare este tnara generatie comunista - chiar si n conducerea maselor - o dovedeste (aparent deviat) folosirea maresalului Paulus. E nevoie de specialistii de alta data, pentru ca nu este nici o ncredere n noua generatie si acesta este un factor de nesiguranta. ****** INITIATIVA DIPLOMATIC "YA" - Madrid Nr. 4757 - 19 nov. 1953 -- Foster Dulles dispus a discuta cu Rusia Foster Dulles a insistat din nou ca Statele Unite "nu vor negocia cu Rusia, cu pretul sacrificarii popoarelor subjugate si a pozitiei de aparare a Europei", dar sunt dispuse a discuta cu Uniunea Sovietica asupra punctelor concrete ale tensiunii internationale. Discursul acesta al lui Foster DulIes are importanta prin personalitatea acestuia si prin conjunctura speciala n care se afla relatiile internationale n acest moment. Pe de alta parte, discursul este destinat 85 din 120

Conventiei anuale C.I.O. (Congresul Organizatiilor Industriale). Nu ncape ndoiala ca acest nou apel al sperantei va avea un profund ecou n spatele Cortinei de fier. Omul care conduce politica externa a Statelor Unite se pare ca si formeaza o idee optimista asupra posibilei eliberari pacifice a tarilor satelite. "Nu este necesar, nici de dorit sa sustinem revolutii violente" n aceste tari pentru a le elibera de sub jugul sovietic, deoarece "aceasta ar nsemna expunerea si macelul acelora care iubesc cel mai mult libertatea"". Fara ndoiala ca lui Dulles i va fi trecut prin minte, vorbind asa, imaginea celor 13 patrioti romni din Garda de Fier, care acum cteva saptamni au fost mpuscati la Bucuresti, dupa un lung proces n care acestia au dovedit superioare calitati crestinesti si umane. Acelora care imputa guvernului de la Washington de a fi las sau neglijent fata de planurile Moscovei, li se adreseaza Dulles cu o fraza care trebuie aprofundata: "Luptam n mod activ pentru autoguvernare (se ntelege pentru tarile nrobite) mai mult dect se poate vedea la suprafata". Face aluzie aici Dulles la activitatea rezistentei si la contactul cu opozitia care se pare ca se agita n interiorul Uniunii Sovietice? Fraza se preteaza la o asemenea interpretare, mai cu seama explicnd-o prin cele ce urmeaza. Alt pasaj important este acela n care DulIes se refera la indiciile de debilitate ale structurii comuniste. "Guvernantii sovietici - spune Dulles - sunt n defensiva pe terenul diplomatiei. Initiativa o are acuma lumea libera". Si nu numai n domeniul diplomatiei, ci si n acela al moralei, dupa cum afirma Dulles. Pentru a mentine aceasta initiativa, omul politicii Washingtonului preconizeaza o atitudine de "persistenta si de forta"". Cu privire la conflictele coloniale, Dulles asigura: "nu am uitat ca noi am fost prima colonie care si-a cstigat independenta si nu am dat nici un cec n alb vreunei puteri coloniale". Comunismul exaspereaza sentimentele nationaliste ale coloniilor, dar Dulles avertizeaza ca "trecerea de la starea de colonie la cea de independenta este drumul cel bun, si nu revoltele". PNA UNDE POATE MERGE REAUA CREDINTA BIRE. Paris, Nov. 1953 Comentariu, pe marginea afirmatiilor lui BIRE - (Buletin informativ al Romnilor din Exil) BIRE si deschide barajul de foc mpotriva Miscarii Legionare cu ntrebarea: Cine este Bebi Toma ? si chiar de la nceput ataca "crdasia" ce-ar fi existat ntre legionari si comunisti, ca si cnd legionarii ar fi creat comunismul si nu coreligionarii lor de la BIRE, ca arma de lupta mpotriva crestinismului si a statelor nationale. - ca si cnd Codreanu nu si-ar fi nceput cariera politica cu organizarea la 17 ani - a unei echipe de luptatori anticomunisti n padurea Dobrina si nu si-ar fi nchinat ntreaga viata acestei lupte. - ca si cnd nu ar fi fost el acela care s-a catarat pe vrful cladirii de la Nicolina ca sa dea jos crpa rosie a bolsevicilor pe care au ridicat-o oamenii lui Gheler si Ghelerter, coreligionari ai d-lor de la BIRE si pe care s-o nlocuiasca cu tricolorul romnesc, - ca si cnd nu ar fi fost Gheler si Ghelerter, cu ajutorul comunitatii coreligionarilor lor din Iasi si cu sprijinul Moscovei, aceia care au vrut sa transforme Romnia ntr-o guvernare sovietica, - ca si cnd la 23 August legionarii ar fi fost aceia care au complotat ca sa-l aresteze pe Antonescu si sa deschida astfel larg portile puhoaielor bolsevice ca sa ntre n tara, - ca si cnd ei, legionarii, ar fi format, n coalitie cu comunistii, primele guverne dupa 23 August, care au umplut puscariile cu oameni nevinovati, au confiscat averile oamenilor si au rapit pamntul taranilor. - ca si cnd dupa 23 August evreii ar fi intrat n nchisoare si nu n guvern, de unde apoi au casapit populatia. - ca si cnd, dupa nsasi marturisirile lui Moses Rosen facute n 1981, nu le-ar fi mers lor att de bine n Romnia nct s-a simtit obligat sa-si exprime profunda recunostinta fata de Ceausescu pentru grija ce-o poarta comunitatii evreiesti din Romnia, n timp ce romnilor li se darmau satele si bisericile. Dar BIRE (cnd se leaga de legionarul Bebi Toma, facndu-l cu oua si cu otet, trndu-l prin toata mocirla unui om fara vna, fara caracter si fara scrupule, unul care-i minte pe toti si-i vinde pe toti, si mpreuna cu el ncearca apoi sa atraga Miscarea Legionara n aceeasi decadere) nu numai ca este pe o pista gresita, ci dovedeste o totala rea credinta. Bebi Toma nu-i de al nostru. N-am auzit de el dect cnd numele lui a aparut n ziarele cu procesul. Daca Bebi Toma este sau a fost legionar, el este sau a fost "un legionar de-al lui Valimareanu et Co", cu care noi nu avem nimic comun. Si astfel, tot ce BIRE a varsat ca murdarie mpotriva lui Bebi Toma si ai presupusilor sai sefi, 86 din 120

aceia care l-au recrutat, trebuie sa schimbe de directie si sa fie varsat asupra "altora", asupra acelora al caror oficios este "Vatra" d-lui Petre Valimareanu - dupa cum afirma BIRE - si de unde BIRE si extrage parte din argumentatie. Aici avem o stranie coalitie antilegionara ntre "Vatra" si BIRE n exil si "Scnteia" n tara, la care numai viitorul poate sa-i gaseasca dezlegarea. Probabil ca Bebi Toma a fost "presat" sa accepte sa fie parasutat n tara pentru ca vroiau "si ei" neaparat sa-si aiba omul lor n tara. Si Bebi Toma a facut ce a putut. Raspunderea nu este a lui. Raspunderea comportamentului sau o poarta ce-i care l-au "recrutat" pentru aceasta misiune, ct si cei care l-au instruit si pna la urma chiar l-au parasutat. Bebi Toma a fost trimis pe o cu totul alta filiera dect a noastra, filiere care nu au avut absolut nimic comun n afara poate de tipurile de mijloacele si servicii tehnice de lansare. El a fost trimis de unul singur, asa ca afirmatia lui BIRE ca "a fost pus n fruntea unei echipe care are misiunea de a activa n tara", este de absoluta rea credinta, fara nici o tangenta cu situatia reala si cu cele petrecute, facuta numai si numai n scopul de a denigra Miscarea Legionara. Unde BIRE si tradeaza reala fata este la ncheiere, acolo unde afirma ca: "Ne gndim cu amaraciune la unele cercuri din lumea libera, care mai nclina nca sa creada ca Garda de Fier reprezinta o autoritate si ca actioneaza pentru cauza romneasca." Da, domnii de la BIRE se gndesc "cu amaraciune" si i doare ca mai sunt oameni care sa creada n Garda de Fier. La nversunarea comunistilor din tara mpotriva Miscarii Legionare, n exil se adauga nversunarea acelora care i-au jurat moarte lui Codreanu nca din 1920, de cnd a dat jos crpa rosie a bolsevicilor de pe Nicolina si a ridicat steagul romnesc. n acest punct BIRE si cu zbirii din tara sunt din nou de aceeasi parte a baricadei cnd ataca Miscarea Legionara, pentru ca unul din scopurile majore urmarite de comunistii de la Bucuresti, prin marea publicitate pe care au dat-o procesului legionar, si nu ne ndoim ca au actionat sub directivele Moscovei, a fost acela ca sa dea un semnal de alarma responsabililor cu conspiratia internationala, ca acestia sa aduca cele doua tabere zise "adverse", lagarul comunist si cel capitalist la o "coexistenta" pacifica. Actiunile echipelor de legionari i-a nspaimntat att pe comunistii din spatele Cortinei de fier, ct si cercurile din exil nrudite ideologic cu domnii de la BIRE, si au tras alarma, au mobilizat marea conspiratie, sub presiunea careia s-a ajuns ca armata americana sa fie privata de prerogativele ei de a actiona independent politic si administrativ pe terenul pe care-l controleaza. Exemplu clasic este guvernarea generalului Mac Arthur n Japonia, careia i-a dat o constitutie dupa gustul sau, si azi a ajuns o mare putere economica n Europa, imediat dupa razboi, comitetele romne din Austria, Germania si Franta, formate aproape exclusiv din legionarii si militarii care au fost n armata nationala a Guvernului Romn de la Viena, au colaborat strns si rodnic cu autoritatile civile locale si cu serviciile armatei americane. Pe aceasta cale s-a ajuns la colaborarea dintre Miscare si armata americana, care s-a soldat cu parasutarile. Colaborarea i-a speriat nsa att pe comunistii de la Bucuresti, ct si pe cei de la Moscova, care apoi au alarmat patronii conspiratiei mondiale. Acestia din urma au intervenit ca toate actiunile ofensive, nspre tarile comuniste, de acum nainte sa fie scoase din competenta armatei si puse sub controlul State Departamentului - S.U.A., sub autoritatea caruia a trecut si "Europa Libera"(postul de radio n.r.) ce sta bine prinsa n chingile marii conspiratii. SERVICIUL DIVIN pentru odihna sufletelor celor 13 eroi romni Madrid, 15 Noiembrie 1953 Duminica, 15 Noiembrie 1953, n biserica Las Salezas din Madrid, dupa slujba obisnuita de duminica, parintele Alexandru Mircea a oficiat un serviciu divin pentru odihna sufletelor celor 13 eroi romni executati la Bucuresti. Nu s-a facut nici o invitatie scrisa. Romnii au fost anuntati din om n om. Falangistii au fost anuntati de Luis Beneyto, reprezentantul Falangei pentru Romnia. Ceilalti straini au luat cunostinta de serviciul divin din anuntul dat n ziare si la radio. A luat parte toata colonia romna din Madrid, afara de Stelian Popescu, grav bolnav si care a tinut sa comunice tuturor regretul ca nu poate participa si el la pomenirea celor 13 eroi. A mai lipsit si Vintila Horia din aceeasi cauza. A participat si Principele Nicolae. Dintre straini a mai fost Garcia Ortiz, reprezentnd pe ministrul Fernandez Cuesta, Jose Antonio Eilola, seful national al "Frente del Juventud", Sergio Cifuentes, secretar general al Serviciului Extern, Maria 87 din 120

Victoria Eiroa, reprezentnd pe Pilar Primo de Rivera, sefa Falangei Feminine, viceprimarul Gutierez del Castillo, reprezentnd pe primarul Madridului, Contele Mayalde, Sintes Obrador, director general al bibliotecilor si arhivelor, Marchizul de Valdeiglesia si circa 30 de reprezentanti ai organizatiilor falangiste de tineret, organizatii universitare, etc. Apoi reprezentantul Radioului National Jesus Suevos, 10 delegati ai Movimiento Sociale Italiano, n frunte cu Andreani si Negrelli, Colonel Pusici, etc., precum si numerosi ziaristi. Biserica a fost plina pna la refuz. DUP DOU DECENII Parastas Mnchen Oct. 1973 Alexandru Tanase, Ion Samoila, Ion Golea Mircea Popovici, Ion Tolan. Ei au trait printre noi, au trait cu noi. Multi i-am cunoscut, am vorbit cu ei, am glumit cu ei. Nici unul dintre ei nu avea o stea n frunte sau alte semne deosebite. Erau la fel ca noi, si totusi... Miscarea Legionara se gasea ntr-unul din momentele grele ale dramaticei sale istorii. Legionarii din tara nu erau numai nimiciti trupeste n nchisori, lagare si la canal dar, ce era mai grav, erau otraviti sufleteste prin metodele dracesti de reeducare de la Pitesti. Cei din refugiu erau dezbinati si dezorientati. n acest moment de rascruce, glasul deznadajduit al Miscarii Legionare a fost auzit de multi, dar numai ei l-au si nteles. Din naltimile sufletului lor legionar s-a cristalizat o hotarre: cu pretul vietii lor sa deschida noi orizonturi. S-au smuls din viata sigura si comoda a refugiului si s-au ntors n tara pentru a relua lupta mpotriva comunismului, o lupta dusa n conditii care nu lasau nici o sansa de supravietuire. Au mers asadar, n mod constient, la sacrificiul suprem. Au luptat si au cazut. mpreuna cu ei au mai cazut si alti opt legionari din tara care i-au ajutat. Ultima munitie le-a fost propria cenusa, si asta le da dreptul sa se nalte pe podiumul istoriei si de acolo sa vorbeasca Neamului... De la sacrificiul lor au trecut douazeci de ani. Neamul a auzit si nteles discursul lor nsngerat, iar Miscarea Legionara, prin camarazii care mai pot spune: Prezent! i poarta n suflete si sunt gata sa le urmeze exemplul naltator. Alexandru Tanase Prezent ! Ion Golea Prezent ! Ion Samoila Prezent ! Mircea Popovici Prezent ! Ion Tolan Prezent ! Ion Buda Prezent ! Mihai Vasile Vlad Prezent ! Gheorghe Dinca Prezent ! Erich Tartler Prezent ! Aurel Corlan Prezent ! Mircea Dimitriu LA A 30-A ANIVERSARE "Tara si Exilul" Nov. - Dec. 1983 Pomenirea echipei Golea - Samoil - Tnase Duminica, 30 Octombrie, s-a celebrat o slujba de pomenire a eroilor legionari din echipa Golea-Samoila-Tanase, la Biserica Greceasca din Madrid. Slujba a fost facuta de Preotul Dimitrie Tsiampalis, asistat de dl. Ion Bozosan care a dat raspunsurile. Se mplinesc anul acesta 30 de ani de la condamnarea si executarea legionarilor din aceasta echipa, denumita ntr-un articol al Iui Vasile Posteuca "Spargatorii Cortinei de fier". Nici nu se putea o expresie mai potrivita pentru a sublinia valoarea sacrificiului acestor camarazi. n timp ce lumea fugea din tara ncatusata si transformata ntr-o vasta nchisoare, acesti tineri, n care viata abia nmugurise, s-au ntors pe plaiurile strabune pentru a se nfrunta cu fiara bolsevica. Sansele de supravietuire erau minime, nct putem spune ca s-au ntors la moarte sigura. Dar peste durerosul lor sacrificiu se nalta biruitoare ideea nationala si crestina. Ei pot spune, ca si Mota, ca prin fapta lor au facut mai mult dect n tot restul vietii si chiar dincolo de ea. Ei au murit transformnd existenta lor ntr-un monument al constiintei nationale. Cte suflete din nchisori si din marele lagar de concentrare care este Romnia ntreaga, nu s-au mbarbatat, continund rezistenta contra cotropitorului? Avem attea marturii nct nu mai ramne nici o ndoiala asupra zguduirii provocate n opinia publica de eroismul lor cutremurator. Attia au murit si mor n exil datorita unor scadente biologice, dar rare sunt cazurile cnd cei plecati dintre noi pornesc de buna voie sa nfrunte moartea, lasnd n urma lor familie, prieteni si sursul cald al vietii. E un sacrificiu urias pe care-l va rasplati Dumnezeu n ziua nvierii, iar neamul le va pastra vesnica recunostinta. Echipa Tanase-Golea-Samoila nu numai ca au intrat n istorie, dar au creat istorie. 88 din 120

IMNUL BIRUINTEI de Radu Gyr Batuti de crivatul nebun, Dusi n surghiun Am sngerat. Cu carnea rupta n fsii Mucenicii Ne-au inspirat. Temnite reci: Tismana si Ciuc Si Dragomirna lumini aduc. Se strng si vifore si nori, Biruitori Clcm pe zori. Refren: Din ranile noastre, Cresc glorii de legionari Si-n ceruri albastre S-aprind ca niste flacari mari. Din temniti si bezne, Din ocna-n care am suferit, Cu aripi la glezne Se-nalta Neamul dezrobit. Venim cntnd din nchisori, nvingatori Prin aurori. n lanturi trupul ne-a scrsnit, Dar am zidit alt rasarit. Am patimit prigoane si chin, Pentru credinta n alt destin, Iar astazi faurim sub cer Un veac de fier, Un veac de fier. Refren: Se zvrcolesc toti cei misei Sub pasii grei De legionari. Dreptatea noastra triumfnd Strafulgernd Pe umeri tari. Cu pieptul ars de grindini si vnt, Tu Capitane tradari ai frnt Si mari destine romnesti, mparatesti, Tu mplinesti. Refren: ... 89 din 120

PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI -1953 -continuarePROCESUL EXPUNERE SI INTERPRETARE 1. Instanta si acuzatii Procesul grupului legionar cazut n minile Securitatii din Romnia n toamna anului 1953 a nceput vineri, 9 octombrie 1953, la ora 8 dimineata, n sala Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti. Actul de acuzare a fost compus de Procuratura Militara Teritoriala Bucuresti. Completul de judecata se compune din colonel Rapeanu, presedinte, lt. colonel Gheorghe Popentiu si lt. colonel Nicolae Lita, asesori populari militari. Acuzarea este sustinuta de procurorul militar, colonel Aurel Ardeleanu. Pe banca acuzatilor se afla: Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Tolan Ioan, Pop Gavrila, Bebi Toma, Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ioan, Dinca Gheorghe, Popovici Alexandru, Corlan Aurel, Stetin Elena, luhasz loan si Cosma Ioan. Apararea este sustinuta de avocatii Victor Lazareanu, Dan Polichron, Salvator Ciurdaru, Boris Desliu si Petre Georgescu. 2. Durata procesului Dezbaterile au durat trei zile. Procesul a nceput vineri, 9 octombrie 1953 dimineata, cu identificarea acuzatorilor si citirea actului de acuzare. S-a continuat cu interogatoriul acuzatilor. S-au luat interogatoriile lui Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila, Bebi Toma si Tolan Ion. Smbata, 10 octombrie, dimineata, s-a continuat cu luarea interogatoriilor lui Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel, Popovici Alexandru, Stetin Elena, Iuhasz Ion, si Cosma Ion. n sedinta de smbata, dupa masa, sa nceput audierea martorilor: Ularu Sever, Popovici Dina, Niculescu Aurel, Muscalu Maria, loan Bucsan, Golea Nadejda, loan Stanica, Bonta losif si Meltis Anghel. Duminica, 11 octombrie, n cursul diminetii, procurorul militar, colonel Aurel Ardeleanu, a expus rechizitoriul. n continuare au vorbit avocatii apararii si apoi s-a dat ultimul cuvnt acuzatilor. Dezbaterile s-au ncheiat n aceiasi zi. luni, 12 octombrie, dupa amiaza, s-a pronuntat sentinta. Sentinta s-a dat publicitatii n ziare si la radio n ziua de 13 octombrie. 3.Cum este redat procesul n presa din Romnia? Dezbaterile apar cu doua zile ntrziere. Astfel, primele interogatorii au fost luate de Tribunal n cursul zilei de vineri, 9 octombrie. Dar n ziarul de smbata, 10 octombrie, nu apare dect actul de acuzare, formulat nainte de nceperea procesului. Abia n ziarul de duminica aflam ce-au declarat primul lot de interogati. Declaratiile celorlalti acuzati, facute smbata, la 10 oct. 1953, nu le putem citi dect n ziarele de marti, 13 octombrie, ziarele neaparnd luni. Pe lnga ultimele interogatorii, n acelasi numar sunt concentrate rechizitoriul procurorului, cuvntul apararii, ultimul cuvnt al acuzatilor si sentinta. Cele trei zile de proces sunt redate asadar n trei numere consecutive: 10, 11 si 13 octombrie, ntrzierea ce se observa ntre dezbaterile procesului si redarea lor n ziare se explica prin nevoia organelor de cenzura de a "potrivi" declaratiile acuzatilor la nivelul propagandei interne si externe. Anumite lucruri au fost modificate sau trecute sub tacere din motive de securitate. Comunistii au deschis pe tema procesului o campanie de presa care nceteaza la comanda, dupa publicarea sentintei. Dezbaterile sunt reproduse n toate ziarele mari din capitala, pe care am avut prilejul sa le consultam: Scnteia, Scnteia Tineretului, Romnia Libera, Viata Capitalei, Munca, Der Neue Weg, etc. n ce priveste textele procesului, ele nu difera de la un ziar la altul. Nu numai actul de acuzare si rechizitoriul pot fi urmarite litera cu litera, dar si declaratiile acuzatilor si martorilor, cuvntul apararii si ultimul cuvnt al acuzatilor, cu extrem de mici deosebiri, sunt aceleasi n toate ziarele. Unde se observa o munca personala, este n notele introductive ce le fac corespondentii de presa la dezbaterile procesului. Dar si aici sar n ochi anumite idei de baza care se repeta n toate comentariile. n ziarele din 13 octombrie, care publica sentinta, editorialele sunt consacrate procesului. Ideile sunt aceleasi pretutindeni, numai ordinea lor de asezare n articol difera. lata cteva titluri: "n tara nu-i loc pentru spioni si tradatori" (Viata Capitalei), "Pamntul scump al patriei nu-i rabda pe spioni si tradatori !" (Scnteia tineretului), "Pedeapsa necrutatoare pentru tradatorii de tara" (Romnia Libera), etc. 90 din 120

4. Asistenta Guvernul a dat mare amploare procesului. El a fost n asa fel regizat nct faptele acuzatiilor sa apara n conflict cu sentimentele marii majoritati a poporului romn. La condamnarea judecatorilor sa se adauge si condamnarea tarii. Deoparte oamenii muncii, spumegnd de mnie si ura contra lor, de alta parte acesti "tradatori de patrie". Iata ce scrie "Viata Capitalei" n "aspecte" din sala Tribunalului: "... n fata a numerosi oameni ai muncii din fabrici si uzine, oameni de cultura, scriitori, ziaristi, militari, se judeca de doua zile procesul unor spioni... n contrast cu asistenta, formata din oameni ai muncii, hotarti sa-si apere cu ndrjire drepturile cstigate n lupta cu clasa burghezo-mosiereasca, stau n boxa neputinciosi, jalnice zdrente terfelite n mocirla celei mai josnice dintre josnicii: tradatori de patrie si popor, slugi vndute pe o mna de centi, criminali cu dosare suprancarcate" (articolul "Zdrente", comentarii la proces n "Scnteia Tineretului", 11 oct. 1953). Acest ton este ntrebuintat pretutindeni : n actul de acuzare, n rechizitoriu, n ntrebarile presedintelui (de pilda: ce activitate "criminala" ai mai desfasurat? desi el era chemat sa judece, sa aprecieze activitatea lor, nu acuzatii), n comentariile si articolele de ziar, n emisiunile de radio si probabil si la sedintele de celula si sindicat. O cascada de invective a iesit din masina propagandistica a guvernului, cu scopul de a-i desfiinta moraliceste pe acuzati. 5. Atitudinea acuzatilor Atitudinea acuzatilor e departe de a fi aceea a unor "zdrente umane", cum relateaza chiar ziarele comuniste, att ct a lasat cenzura sa apara n ele. Pe plan politic si ideologic, acuzatii marturisesc fara sovaire pozitia lor anticomunista: ntrebat fiind, de ce legionarii lui Horia Sima au trecut din "serviciul" lui Hitler n serviciul americanilor, Alexandru Tanase a raspuns cu seninatate: "noi (adica legionarii) suntem consecventi" (dupa Scnteia Tineretului, 11 oct. 1953, articolul "Zdrente"). n ce consta aceasta consecventa care supara att de mult pe corespondentul ziarului, ne-o explica Alexandru Tanase n ultimul sau cuvnt: "Fortele din Vest au venit pe linia pe care eu eram de cnd am ntrat n Garda de Fier" (era vorba de permanenta atitudine anticomunista a Miscarii Legionare) sau ca sa luam un alt exemplu, ndrazneala cu care Samoila Ion raspunde presedintelui la ntrebarea, ce voia sa faca cu armele: "Doar nu era sa le pun la icoana". 6. Temele procesului Procesul se dezbate n jurul a doua mari teme: a. Demascarea cercurilor agresive din Apus si n special pe imperialistii americani. b. Miscarea Legionara s-a pus n slujba imperialismului american. "Procesul care se judeca n momentul de fata la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti - scrie "Viata Capitalei" din 11 oct. 1953, n "Aspecte de la proces" - dovedeste nca odata ca noii pretendenti la dominatia lumii nu se dau n laturi de la nici o fapta pentru a realiza scopurile lor razboinice". Procesul e ncadrat n strategia razboiului rece, e folosit pentru a dovedi opiniei publice mondiale intentiile agresive ale americanilor. Recrutarea si lansarea legionarilor cu parasuta n Romnia fac parte din pregatirile de razboi ale occidentalilor: "Urmarind mersul procesului, oamenii muncii din tara noastra si pot da seama ct se poate de bine de caracterul mincinos si demagogic al declaratiilor cu privire la pretinsa dorinta de "pace" si "destindere", facute de unele personalitati oficiale din SUA. Faptele demasca vorbele" (Scnteia, 11 oct. 1953, "n sala de judecata"). Atitudinea pasnica a Uniunii Sovietelor si a democratiilor populare e pusa fata n fata cu atitudinea agresiva a occidentalilor: "Toata lumea vede ca n timp ce Uniunea Sovietica si celelalte tari ale lagarului democrat duc o lupta activa, constanta pentru destinderea ncordarii internationale, pentru reglementarea pe cale pasnica, prin tratative ntre tarile interesate, a problemelor litigioase nerezolvate, pentru restabilirea relatiilor comerciale normale ntre state, exista forte care actioneaza mpotriva politicii de destindere a ncordarii internationale, forte care ncearca sa submineze cu orice pret aceasta politica" (din Rechizitoriu). ntre declaratiile repetate n favoarea pacii, facute de URSS mpreuna cu celelalte tari democratice si ntreaga lor politica interna si externa este o "perfecta concordanta". Nu acelasi lucru se poate spune despre America, considera comunistii: "Nu de mult, n cuvntarea ce a rostit-o la tribuna adunarii generale a ONU, John Foster Dulles declara ca: "SUA nu ndeamna pe altii la violenta". Pistoalele, munitiile, grenadele, aparatele de radio emisie-receptie... sunt o ciudata ilustrare a acestor 91 din 120

vorbe." Aceleasi cercuri, de alta parte, care se fac vinovate de aceste fapte si mping la razboi, "mpiedica de ani de zile primirea n ONU a tarii noastre, care nu ameninta pe nimeni si care prin ntreaga sa politica interna si externa se dovedeste credincioasa pacii si prieteniei ntre popoare"(Romnia Libera, 13 oct. 1953, din editorialul "Pedeapsa necrutatoare pentru tradatorii de tara"). Statele Unite se fac vinovate de urmatoarele fapte: a. de a viola spatiul aerian al Republicii Populare Romane cu avioane ce zboara noaptea fara semne caracteristice; b. de a lansa parasutisti pe teritoriul Romniei; c. de a-i pregati si narma cu scopul de a rasturna ordinea interna din Romnia. "Istoria relatiilor internationale nu a cunoscut nca o activitate subversiva de asemenea proportii, un amestec att de brutal n treburile interne ale statelor, provocari att de sistematice ca cele pe care le desfasoara n prezent fortele agresive" (Rechizitoriu). Aceasta actiune de subminare a ordinii interne din statele democratiilor populare a fost ridicata de americani la rangul de politica de guvernamnt: "Nu este un secret pentru nimeni ca nca din anul 1951 a fost adoptata de Congresul American asa numita "lege a securitatii mutuale", pe baza careia sunt alocate anual din bugetul Statelor Unite sume considerabile de bani pentru recrutarea a tot felul de huligani, fascisti si de elemente decazute din drojdia societatii, care sunt trimise n tarile democrate pentru a desfasura o activitate de subminare." (Rechizitoriu). Procesul se doreste o demonstratie contra americanilor. Dincolo de capetele acuzatilor, vizeaza Washingtonul: "n spatele acuzatilor din boxa stau monopolurile americane care au stapnit n trecut petrolul, telefoanele si alte bogatii ale tarii" (Rechizitoriu). "Pentru realizarea scopurilor lor agresive, americanii nu s-au dat n laturi sa se alieze cu "huliganii", cu "fascistii", cu "odioasa Garda de Fier". "Fascismul a devenit un aliat principal al cercurilor agresive americane". (Scnteia, 13 oct. 1953, n Editorial). Un corespondent mai zelos merge la amenintari la adresa americanilor: "Noi stim ce-i asteapta (pe tradatorii si spionii din boxa)... iar pe stapnii lor, urmariti de ura popoarelor libere si pasnice, nu-i asteapta alta soarta" ( Dumitriu Mircea, n Scnteia Tineretului, 11 oct. 1953). 7. Rafuiala cu Garda de Fier Acuzatiile nu se limiteaza la persoanele implicate n proces ci e trasa la raspundere si organizatia din care ei fac parte. ntreg trecutul Garzii de Fier e reluat si atacat cu cea mai mare violenta de limbaj. Ce este Garda de Fier ? Interpretarea comunista, care apare la comanda n toate ziarele, afirma ca Miscarea Legionara nu e, nici mai mult nici mai putin, dect o creatie a vechilor partide, care aveau nevoie de un organism politic diversionist n rndurile clasei muncitoare: "Toata lumea stie ca Garda de Fier a fost creata de fostele partide istorice ca o organizatie de provocatori mpotriva clasei muncitoare si de pogromisti fascisti" (Scnteia, 13 oct. 1953, Editorial). Trecutul Garzii de Fier e prezentat n culorile cele mai negre: -"scoala a crimei si a salbaticiei rasiste", "banda de lefegii fara patrie", "haita legionara" care a slujit "tuturor jefuitorilor si asupritorilor poporului romn: mosieri romni si bancheri straini ".- Un punct important n formularea rechizitoriului sunt condamnarile anterioare ce le-au suferit inculpatii pentru activitate legionara: "Cine este acest Tanase Alexandru? Fost comandant legionar n anul 1941 Tanase Alexandru a fost condamnat la 5 ani temnita grea pentru participare la rebeliune". "Samoila Ion, legionar din 1937, are la activul sau numeroase crime. El a luat parte la organizarea unui grup terorist pentru uciderea lui Armand Calinescu. Pentru participare la rebeliunea legionara a fost condamnat la 15 ani nchisoare." "Acuzatul Mircea Popovici este tot un vechi legionar, condamnat n 1941 pentru participare la rebeliunea legionara" (Din Rechizitoriu). n politica externa toate piesele procesului si comentariile ziarelor tind sa arate ca "Miscarea Legionara a vndut lui Hitler pamntul tarii, bogatiile ei, sngele attor fii ai poporului care au cazut victime unui razboi criminal" (Scnteia, 10 oct. 1953, "n sala de judecata"). Participarea legionarilor la razboiul contra Sovietelor e considerata o noua crima la activul lor: "Intrat n Miscarea Legionara n 1935, Tanase Alexandru participa la rebeliunea legionara din 1941, pentru care este condamnat la 5 ani detentiune. Dar el abia si ncepe cariera banditeasca. Imediat dupa aceasta se afla n primele rnduri ale sustinatorilor criminalului razboi antisovietic, fiind decorat de regimul antonescian de doua ori" (Scnteia Tineretului, 10 oct. 1953). Popovici Mircea e prezentat ca exponent al armatei burghezo-mosieresti, facnd, n gradul de sublocotenent razboiul din rasarit. Dupa prabusirea Germaniei hitleriste, Miscarea Legionara si-a schimbat stapnul, trecnd n slujba imperialismului american: "Mercenari de 92 din 120

profesie, legionarii slugaresc astazi imperialismul american cu acelasi zel cu care au slugarit ieri imperialismul german fascist" (din Rechizitoriu). "Ramasitele organizatiei diversioniste-teroriste Garda de Fier, creata de fostele partide istorice... constituie astazi o pepiniera din care serviciul de spionaj american si recruteaza spionii si teroristii pentru cele mai murdare scopuri" (din Rechizitoriu). Activitatea trecuta a legionarilor - scrie Viata Capitalei, 13 oct. 1953 - "prezinta destula garantie pentru cercurile influente din Statele Unite." Explicatiile acuzatilor sunt altele. Ei arata ca legionarii s-au atasat democratiilor apusene, pentru ca atitudinea acestor tari a evoluat spre anticomunism. Legionarii nu si-au schimbat pozitia, ci si-au gasit noi aliati n lupta contra comunismului dupa prabusirea Germaniei. ntrebat fiind, de ce legionarii lui Horia Sima au trecut din serviciul lui Hitler n slujba nu mai putin onorabila a serviciului de spionaj american, Alexandru Tanase a raspuns cu seninatate: "Noi (adica legionarii) suntem consecventi" (Scnteia, 11 oct. 1953). n ce consta aceasta consecventa, o explica tot el n ultimul sau cuvnt: "Fortele din Vest au venit pe linia pe care eu eram de cnd am intrat n Garda de Fier" (de la alianta cu Rusia, la linia anticomunista). Din interogatoriul lui Buda Ion rezulta aceeasi opinie: "Procurorul: Cum explici dumneata ca legionarii, care pna n 1944-45 au servit pe Hitler, s-au pus, dupa prabusirea Germaniei hitleriste, n slujba celor mai reactionare cercuri razboinice? Acuzatul: Explicatia nu poate fi alta dect aceea ca legionarii din Vestul Europei se gasesc, fata de regimul democrat popular, pe aceeasi linie cu aceste cercuri." 8. Crimele acuzatilor n speta, legionarii judecati de Tribunalul Militar Bucuresti se fac vinovati de urmatoarele crime: 1. S-au pus n slujba imperialistilor americani si a cercurilor agresive din Apus. 2. Au urmat scoli de diversiune si spionaj, patronate de catre serviciile de informatii american si francez. 3. S-au strecurat noaptea, parasutati din avioane americane pe teritoriul R.P.R. 4. n vederea executarii misiunilor lor au fost nzestrati cu aparate de radio emisiereceptie, arme automate, truse de falsificat acte, bani si alte ustensile. 5. Au transmis informatii cercurilor din Vest si au fost surprinsi tocmai n faza cnd pregateau acte diversioniste, ale caror obiectiv final era rasturnarea regimului de democratie populara n Romnia. 9. Rasturnarea regimului comunist din Romnia n toate textele procesului si comentariile ziarelor se subliniaza faptul ca rolul acestor agenti ai imperialismului american nu a fost de ordin strict informativ. Misiunea lor principala a fost sa submineze ordinea interna, cu ajutorul elementelor fasciste recrutate din interiorul tarii. Opera de subminare trebuia sa aiba ca deznodamnt fie rasturnarea regimului pe cale revolutionara, fie sabotarea posibilitatilor militare ale R.P.R. n eventualitatea unui razboi. Cteva marturii: "ntreaga desfasurare a procesului a aratat ca spionii si teroristii ct si stapnii lor din Apus urmareau acelasi scop, sa rastoarne puterea noastra populara si sa readuca trecutul ntunecat... " (Viata Capitalei, 13 oct. 1953). n rechizitoriu Procurorul se ntreaba: "mpotriva cui urmau sa foloseasca ei aceste arme? mpotriva independentei noastre nationale, mpotriva libertatilor democratice ale poporului muncitor, mpotriva ornduirii de stat democrato-popular." "Au venit aici ca sa rastoarne regimul, iata scopul principal al misiunii lor", scrie Scnteia Tineretului din 11 oct. 1953. 10. Complicitatea elementelor fascisto-legionare n lupta deschisa mpotriva regimului democrat-popular din Romnia, legionarii veniti din strainatate au gasit sprijin si gazduire la legionarii din tara. Unii din acestia traiesc clandestin de ani de zile, iar altii ocupa functiuni n stat. "n activitatea lor criminala - spune actul de acuzare ei au cautat sa-si asigure sprijinul elementelor dusmanoase regimului democratic, sa gaseasca complici printre elementele fascisto-legionare, fosti capitalisti si mosieri, printre chiaburi si alte elemente reactionare." n ce masura au reusit ? Grupul legionar s-a implantat n perfecte conditii si nu a fost descoperit dect dupa lungi intervale de timp: - Tolan Ion dupa trei ani de activitate clandestina (1950-1953). - Golea - Samoila, dupa doi ani de activitate clandestina (1951-1953). Tanase-Popovici, dupa un an de activitate clandestina (1952- 1953). - Echipa Pop Gavrila - Mare -Rada, care n-a plecat pe fir legionar, e descoperita dupa doua luni de activitate, iar Bebi Toma 93 din 120

se preda imediat. E remarcabil faptul ca echipele Golea - Samoila si Tanase-Popovici au patruns n Bucuresti, n vreme ce echipa Pop Gavrila - Mare-Rada e surprinsa n satul unde si-au gasit adapost. Din dezbaterile procesului rezulta ca legionarii din strainatate si-au grefat actiunea lor pe nervurile din tara ale Miscarii Legionare. Golea Ion ntlneste pe legionarul fugar Vlad Mihai Vasile, care locuia la Bucuresti sub alt nume. Prin Vlad Mihai Vasile, Golea intra n legatura cu Dinca Gheorghe, vechi legionar care avea serviciul la stat si locuinta declarata. Casa acestuia serveste de adapost ntregii actiuni desfasurate de echipa Golea - Samoila la Bucuresti. Tot prin mijlocirea lui Vlad Vasile, Golea descopera un alt legionar fugar, Buda Ion, care si avea domiciliul clandestin tot la Bucuresti. E aproape cert ca elementele legionare din tara, ce apar la proces, Dinca, Vlad si Buda, reprezinta numai o parte din reteaua legionara din Bucuresti dirijata de Golea. Lucrul acesta se poate verifica din doua surse: - Mai nti, la proces apar o serie de martori ai acuzarii, recunoscuti de noi ca legionari, viitorii acuzati si condamnati ntr-un proces nou. - Apoi raspndirea, de catre aceasta grupa a manifestelor cu prilejul Festivalului Mondial al Tineretului, presupune ca un numar mai mare de legionari au participat la mprastierea lor. Dar nu numai cercurile legionare din tara dau sprijin legionarilor din strainatate. ntreaga populatie le sta n ajutor. Tolan Ion e gazduit de o cunostinta sau prieten al sau, Meltis Anghel, iar actul de acuzare afirma ca a atras de partea lui o serie de elemente dusmanoase regimului. Golea si Samoila sunt primiti de sasul Erich Tartler din Brasov si locuiesc multa vreme n casa acestuia. Tanase Alexandru si Popovici Mircea sunt primiti si gazduiti de ntreaga familie a lui Popovici, tata, surori, cumnati. Ei gasesc adapost si la taranii din satul Vladuleni: Aurel Corlan si altii. 11. Festivalul Mondial al Tineretului n timpul Festivalului Mondial al Tineretului, care s-a tinut la Bucuresti n cursul lunii August 1953, echipa Golea (Golea, Dinca si Buda) mprastie mai multe serii de manifeste redactate n limba romna si n cteva limbi straine, prin care se dezvaluie oaspetilor straini mizeria si suferintele poporului romn sub regimul de democratie populara. Aceasta actiune le-a facut mult snge rau comunistilor: "Unii dintre spioni ca Golea, ajutat de Dinca Gheorghe, au ntocmit si au ncercat sa difuzeze fituici prin care calomniau regimul nostru. Organiznd aceste actiuni josnice tocmai n perioada Festivalului, propaganda cercurilor monopoliste urmarea astfel sa ponegreasca tara noastra n fata miilor de oaspeti de peste hotare veniti la marea sarbatoare a tineretului din lumea ntreaga" (Viata Capitalei, 13 oct. 1953). "mprastiind n timpul Festivalului Mondial al Tineretului de la Bucuresti fituici murdare cu caracter diversionist acuzatii Golea, Buda, Dinca si altii, sperau sa ntunece uriasul succes al grandioasei ntlniri a tineretului lumii pentru pace si prietenie, a carei amploare a speriat de moarte pe fabricantii de armament din Apus" (Scnteia Tineretului, 13 oct. 1953). Daca manifestele n-ar fi avut ecou n masa participantilor la Festivalul Tineretului, probabil ca la proces nu s-ar mai fi insistat asupra acestui fapt. Dar cum raspndirea manifestelor nu mai putea fi trecuta sub tacere, s-a cautat sa se demonstreze n cursul procesului ca ele nu exprima opinia tarii, ci au aparut n urma instigatiei agentilor din afara. 12. Reactia poporului Guvernul comunist din Romnia a facut eforturi considerabile ca sa prezinte actiunea grupului legionar venit din strainatate n disonanta cu starea de spirit a populatiei. Nu e regimul care se teme si se apara cu mijloace drastice de infiltratiile legionare, ci tara ntreaga condamna pe acesti "tradatori". Prin toate mijloacele propagandistice ce le stau la ndemna, cercurile guvernamentale cauta sa trezeasca aceasta impresie, de unanima abjurare a acuzatilor. Asistenta de la proces e formata din oameni ai muncii. Ei reprezinta ntreg poporul muncitor: "Este ora 8 dimineata Sala Tribunalului Militar Teritorial al... este arhiplina. Dintr-o privire recunosti n ea stahanovisti si muncitori fruntasi, tarani, muncitori, nvingatori n bataliile recoltei, cunoscuti scriitori, oameni de cultura, ziaristi, militari. Prin ei este prezent n aceasta sala poporul nostru muncitor, milioane de oameni ai muncii, care-si iubesc fierbinte patria", (Scnteia, 10 oct. 1953). "Justitia care-i trage la raspundere pe inculpati este justitia poporului". Ziarele scriu ca legionarii au fugit peste hotare ca sa scape de judecata poporului. "Atitudinea oamenilor muncii aflati n sala de judecata scapara de ura contra agentilor imperialismului american. Dar nu numai cei prezenti, ci poporul ntreg freamata de ura contra lor. Oamenii muncii au luat cunostinta cu mnie n suflet de actiunile criminale puse la cale pentru a mpiedica poporul sa-si construiasca 94 din 120

n libertate o viata fericita" Care este cauza acestui "val de revolta si indignare al ntregii tari" contra legionarilor aflati pe banca acuzarii? Dupa cum explica ziarele comuniste, legionarii, mpreuna cu stapnii lor din Apus au urmarit sa mpiedice cuceririle poporului romn pe drumul de pace, bunastare si socialism constructiv, ce si l-a ales dupa 23 August, si sa renvie vremurile de crunta exploatare burghezo - mosiereasca. "Oamenii muncii nfiereaza aceste nelegiuiri si condamna fara rezerva pe uneltitorii care ncearca sa loveasca n linistea caminelor noastre, n munca noastra pasnica" (Viata Capitalei, 13 oct 1953, Editorial). Ziarele comuniste mai stabilesc ca elementele parasutate n-au gasit sprijin n masa populatiei. "Ce-au descoperit n Romnia? Ura si numai ura", scrie Scnteia Tineretului din 11 oct 1953. Afirmatia aceasta, repetata de toate ziarele, e dovedita cu declaratia lui Pop Gavrila, facuta n cursul interogatoriului: "Am vazut ca poporul nu ne prea iubeste". "N-au gasit sprijin dect la lepadaturi", constata tot "Scnteia Tineretului". Aceste "lepadaturi" sunt "elementele fascisto-legionare, fosti capitalisti si mosieri, elementele chiaburesti si alti dusmani ai poporului", cum se exprima Procurorul n rechizitoriu. "Nu numai ca n-au gasit nici un fel de ajutor n snul maselor muncitoare, dar - cum ne asigura aceleasi ziare - teroristii lansati pe teritoriul Romniei au fost capturati de organele securitatii cu sprijinul populatiei." "Odiosii spioni si tradatori de tara... n-au reusit sa-si realizeze obiectivele datorita priceperii si devotamentului organelor de securitate ale statului, datorita vigilentei mereu treze ale maselor muncitoare, care au contribuit la capturarea lor" (Scnteia Tineretului, 13 oct 1953, Editorial). 13. ndemn la vigilenta Cu toate ca propaganda comunista ne asigura de solidaritatea poporului cu regimul din tara si de ostilitatea lui categorica contra aventurierilor veniti din Apus, n schimb, din alte afirmatii ale ziarelor rezulta tocmai contrariul: lipsa de vigilenta a maselor. Procesul e folosit de presa comunista ca sa dea un semnal de alarma contra sabotorilor si teroristilor ce ar mai calca pamntul tarii: "Acest proces ne arata n acelasi timp ca este necesar sa ne sporim permanent vigilenta, demascnd si nimicind toate ncercarile dusmanilor regimului nostru democrat-popular", (Viata Capitalei, 13 oct 1953). Se pare ca vigilenta maselor populare a lasat de dorit caci acelasi ziar scrie: "De aceea este necesar sa combatem cu tarie atitudinea de gura-casca si tendintele de auto-linistire." "Romnia Libera" tradeaza si mai clar adevarata stare de spirit a populatiei, care e departe de a fi att de favorabila regimului cum ne asigura organele de presa comuniste: "Pentru oamenii muncii din patria noastra, procesul care s-a desfasurat zilele acestea n fata Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti constituie un puternic imbold pentru sporirea vigilentei de masa... Este o datorie pentru fiecare om al muncii, pentru fiecare om cinstit sa pastreze cu strictete secretul de stat. Este o datorie sa combatem n orice loc manifestarile de usurinta, palavrageala."(Romnia Libera, 13 Oct. 1953, Editorial). Ca sa nu intre n contradictie cu propriile ei afirmatii, propaganda comunista trece sub tacere un fapt deosebit de important: legionarii veniti din strainatate stau ascunsi n tara de la trei ani la un an: Tolan a ajuns n tara n 1950, echipa Golea - Samoila, n 1951, iar echipa Tanase-Popovici n 1952. Mentinerea lor vreme att de ndelungata nu se putea face fara sprijinul populatiei. Acuzatii legionari Buda Ion si Vlad Mihai Vasile stau ascunsi n Bucuresti din 1948. Dificultatea aceasta este rezolvata de comunisti n felul urmator: acei care i-au sprijinit sunt scosi oarecum din snul poporului, sunt declarati elemente dusmane regimului, lepadaturi omenesti, asa nct, cu aceasta epuratie a conceptului de popor, extrem de arbitrara, masele muncitoresti stau ntr-adevar de partea regimului. 14. Punctele asupra carora se insista n proces 1. Cercurile agresive din America pregatesc razboiul. Ei au fost parasutati n cadrul acestor pregatiri. Interogatoriul lui Alexandru Tanase este extrem de instructiv n aceasta privinta: Presedintele: Cine pregateste razboiul? Acuzatul: Este o situatie politica generala. Americanii n primul rnd, apoi francezii si englezii. Presedintele: Este vorba de populatie? Acuzatul: Nu, diriguitorii. ...................... Presedintele: Voi ati fost parasutati n cadrul acestor pregatiri de razboi? Acuzatul: Da. Presedintele: mpotriva cui sunt ndreptate aceste pregatiri de razboi? Acuzatul: mpotriva Uniunii Sovietelor si a tarilor din rasarit. 2. Misiunea principala a acuzatilor a fost sa provoace sabotaje si acte de teroare, sa intre la lupta armata cu regimul: "mpotriva cui urmau sa foloseasca toate aceste arme ucigatoare? 95 din 120

mpotriva independentei noastre nationale, mpotriva libertatilor democratice ale poporului muncitor, mpotriva ornduirii de stat democrat-populare", afirma Procurorul n rechizitoriu. 3. Nu si-an putut ndeplini misiunile. Populatia i-a respins, le-a refuzat orice sprijin. Regimul e tare. Rasturnarea regimului prin violenta este o actiune irealizabila: Ajuns n tara - declara Ion Golea s-a vazut lipsit de posibilitatea de a-si ndeplini misiunile pentru care a fost trimis: "Nu poate o mna de oameni sa rastoarne ordinea de stat." Aceste nvinuiri nu corespund patrimoniului sufletesc al acuzatilor. Att realitatile de fapt ct si starile intime ale celor judecati, nu le permiteau sa se exprime n forma aceasta. E mult mai probabil ca li s-a impus sa faca aceste declaratii sau sa le nuanteze continutul n asa fel nct sa serveasca ct mai bine ca material de propaganda regimului. Presa comunista reia aceste teme, le amplifica si le denatureaza si mai mult. Cteva exemple: "Au fost trimisi - scrie "Scnteia Tineretului" - pentru a organiza grupuri teroriste, acte de sabotaj, etc." Tot aceleasi ziare: "Curioasa conceptie... Sa creada ca exista oameni pe lumea asta care sa spuna veniti, ucideti-ne! Stam cu minile ncrucisate" (Scnteia Tineretului, 11 oct. 1953). Ne marginim la afirmatii care intereseaza declaratiile de la punctul doi, voind a le pune n mod special n lumina, caci ele dezvaluie un aspect principal al procesului, asupra caruia vom reveni n concluzii. 15. Sentinta Sentinta a fost pronuntata luni dupa amiaza, 12 octombrie 1953, dar nu s-a dat publicitatii dect marti, 13 octombrie: "Au fost condamnati la moarte si confiscarea totala a averii pentru crima de tradare de patrie: Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila si Tolan Ion." "De asemenea au fost condamnati la moarte si confiscarea totala a averii pentru complicitate la crima de tradare de patrie: Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel, Iuhasz Ion si Cosma Ion." "Au mai fost condamnati pentru crima de tradare de patrie: Bebi Toma la 3 ani temnita grea si confiscarea totala a averii, acordndu-i-se circumstante atenuante pentru ca s-a prezentat organelor de stat dupa parasutare, a predat toate obiectele si materialele cu care fusese nzestrat naintea parasutarii si a marturisit misiunile de spionaj, diversiune si teroare pe care le-a primit nainte de parasutare; Stetin Elena, pentru complicitate la crima de tradare de patrie, la 25 ani munca silnica, ntruct a marturisit la primele cercetari faptele savrsite de ea si a ajutat cercetarile; Popovici Alexandru, pentru complicitate la crima de tradare de patrie, la 20 ani temnita grea, ntruct i s-au acordat circumstante atenuante." "Oamenii muncii au primit cu profunda satisfactie dreapta sentinta a Tribunalului Militar." 16. Executarea condamnatilor la moarte Dupa cum au anuntat ziarele din strainatate, executarea celor treisprezece condamnati la moarte a avut loc smbata, 31 octombrie 1953, dupa ce li s-a respins cererea de revizuire a procesului. 17. Interpretarea procesului Singura forta din Romnia care poate sa mobilizeze potentialul revolutionar al poporului romn si sa-l azvrle n lupta contra agresiunii comuniste este Miscarea Legionara. Dar aceasta forta nu se poate afirma dect n ipoteza ca ar obtine sprijinul unei puteri occidentale. Pna cnd aceasta legatura nu se face, nici o primejdie nu ameninta din interior regimul comunist din Romnia. Din dezbaterile procesului rezulta ca legionarii plecati n tara s-ar fi bucurat de asemenea sprijine externe. De aici toata furia regimului comunist descarcata n acest proces si asprimea pedepselor care s-au dat. Procesul se ridica peste importanta unui proces de spionaj si devine unul politic. Nu sunt atacate serviciile de informatii americane, ci ntreaga politica americana si aliata este pusa n discutie. Nu sunt loviti, umiliti si batjocoriti numai legionari ce stau pe banca acuzarii, ci ntreaga Miscare este trasa la raspundere, cu tot trecutul ei. Scopul principal al procesului este sa aduca dovezi care sa "demaste" att politica "agresiva" americana fata de tarile din rasarit ct si sa compromita actiunea Garzii de Fier. Cercurile americane si occidentale n genere sunt nvinuite de pregatirea razboiului contra Uniunii Sovietelor si celorlalte tari "pasnice" din rasaritul Europei. Trimiterea grupului legionar este considerat ca un act pregatitor al ostilitatilor: subminarea regimului, narmarea elementelor dusmanoase actualului stat romn si sabotarea posibilitatilor militare ale R.P.R. n eventualitatea unui atac din vest. Un al doilea cap de acuzatie ce se aduce Statelor Unite este ca n pregatirea agresiunii nu-si aleg nici metodele si nici aliatii. "Violarea" spatiului aerian romn si parasutarea de agenti 96 din 120

nseamna un act de grava imixtiune n afacerile interne ale unei alte tari, neobisnuite n raporturile normale dintre state. De alta parte, politica occidentala nu s-a dat n laturi sa-si gaseasca aliati printre elementele "fascisto-legionare" refugiate, printre membrii "odioasei" Garzi de Fier. Acest fapt este cu deosebit relief scos n evidenta pentru a impresiona opinia publica occidentala si a trage apoi concluzia ca n tovarasia unor asemenea elemente, Americanii vor sa le dea lor "lectii de democratie". E genul de propaganda comunista, careia i-au cazut victima occidentalii nca din timpul razboiului trecut, facuta n scopul de a ndeparta din lupta cele mai bune si mai valoroase elemente anticomuniste. Miscarea Legionara e acoperita cu toate invectivele posibile, pentru a o compromite n fata tarii si n ochii strainatatii. ntreg trecutul ei este rascolit pentru a-i descoperi punctele unde sagetile regimului sa se poata implanta. Dar urmnd aceasta cale, propaganda guvernului comunist se angajeaza ntr-o zona de contradictii. A ataca trecutul Legiunii nseamna a te declara solidar cu regimurile Carol-Antonescu, a-ti nsusii argumentele si atitudinile acestora. Exista vreo nrudire ntre comunisti si regimurile care au prigonit Miscarea? Probabil ca da, deoarece condamnarile ce le-au suferit Tanase Alexandru, Samoila Ion, Tolan Ion si ceilalti din cauza luptelor lor anterioare sunt relevate cu intensa satisfactie n timpul procesului. O condamnare anterioara pentru "rebeliune" sau alta actiune legionara, e un indiciu pentru procuror ca justitia se afla n fata unui caz inveterat de legionarism si cu att mai mult se justifica pedeapsa ce o cere. Procurorul militar si ziarele comuniste care i tin isonul afirma ca Garda de Fier a fost o creatie a partidelor "istorice" si a servit acestora ca instrument de diversiune contra clasei muncitoare romnesti. Logica, bunul simt si realitatile istorice dezmint aceasta afirmatie. Cum se explica atunci ca aceleasi partide, de la primele nceputuri ale Miscarii, au prigonit-o fara ntrerupere? Iar, mai departe, cum se face ca Miscarea Legionara desi "un produs diversionist", o proiectie de culise a partidelor, se ncapatneaza sa traiasca, iesind biruitoare din attea prigoane? Spiritul de sacrificiu al Garzii de Fier, verificat n attea prigoane, spirit de care se tem comunistii, este si el o simpla diversiune ? Pe plan extern, Miscarea Legionara este nvinovatita ca din slujba imperialismului hitlerist a trecut n solda imperialismului american. Si aceasta acuzatie este usor de spulberat. Daca Legiunea Arhanghelul Mihail ar fi fost n slujba hitlerismului, ar mai fi nfundat legionarii lagarele de la Buchenwald, Dachau si Sachsenhausen? Nu numai ca legionarii n-au fost agentii nemtilor, dar nici n-an constituit o expresie politica usor de manevrat de catre regimul national-socialist. Fiind alaturi de germani, legionarii si-au aparat patria contra primejdiei bolsevice, apelnd la singurul aliat posibil n mprejurarile de atunci. Dupa prabusirea Germaniei si ocuparea Romniei de Soviete, era firesc ca Miscarea sa se orienteze spre acele forte care puteau sa opuna o bariera eficace expansiunii comuniste si sa ajute, mai trziu, la eliberarea tarii noastre. Cnd aceasta schimbare de mentalitate politica s-a produs n snul puterilor occidentale, Garda de Fier nu putea dect sa fie alaturi de ele. Pozitia ei nu s-a schimbat: anticomunism pe timpul lui Hitler, anticomunism acum. N-am schimbat stapnii, ci s-au schimbat fortele anticomuniste din lume. Lucrul acesta a fost clar declarat si la proces de catre Tanase Alexandru, Golea si Buda. Propaganda comunista denatureaza sensul misiunii avute de legionarii plecati n tara. Se insista asupra terorii, actelor de sabotaj, asasinarea cetatenilor pasnici, pregatirea de conflicte armate, narmarea elementelor dusmane regimului, etc., lucruri care sunt departe de a corespunde realitatii. Comunistii pedaleaza n aceasta directie, nti, pentru a scoate n evidenta caracterul agresiv al intentiilor americane, apoi pentru a provoca ura si dusmanie n snul populatiei contra legionarilor, caci a azvrli o fabrica n aer nseamna victime omenesti, nimicirea inutila a unui bun existent ct si provocarea de represalii crncene din partea guvernului; si, n sfrsit, pentru a acoperi de ridicol si neputinta pe acuzati: "Uitati, ce-au voit sa faca! Au voit sa rastoarne regimul!", intentie care, pentru orice om cu scaun la cap, nu poate nsemna, n mprejurarile actuale, dect o stupiditate. Misiunea principala a legionarilor n-a fost sa faca acte de sabotaj, nici de a provoca dezordini, ci contactul psihologic cu tara, restabilirea unei unitati de gndire si actiune ntre tara si romnii refugiati. Planul guvernului din tara este de a nstraina generatiile tinere de aspiratiile neamului si de a crea o noua mentalitate n Romnia, mentalitate aservita doctrinei comuniste. Daca evenimentele si procesul nseamna o nfrngere pentru Miscare n domeniul cadrelor si organizarii, pe plan psihologic reprezinta o mare nfrngere pentru guvernul comunist. Tara reactioneaza favorabil la mesajele aduse de solii din strainatate. Sufletul ei a ramas acelasi. 97 din 120

Procesul de la Bucuresti a popularizat pna n cele mai ndepartate colturi ale tarii numele si activitatea acestor eroi ai Legiunii. Garda de Fier e pe buzele tuturor, e forta de care se leaga nadejdile de eliberare ale poporului nostru. Moartea nu-i nspaimnta pe legionari. Ei strabat Cortina de fier iar vigilenta uriasului aparat politienesc al regimului nu-i mpiedeca sa-si ndeplineasca misiunile lor. Cnd ziarele comuniste proclama triumfal ca legionarii nu si-au ndeplinit misiunea, noi ne ntrebam: despre care misiune este vorba? Aceea ce le-o pun n sarcina autoritatile n-a existat niciodata. N-au fost trimisi sa provoace regimul la lupta, ci sa se implanteze n sufletul neamului, pentru ca pe acest fundament psihologic si de adeziune spirituala se pot cladi apoi orice fel de actiuni anticomuniste. Tot att de putina dreptate are propaganda comunista cnd afirma ca populatia detesta pe legionari si nu le-a dat nici un concurs. Oamenii care reusesc sa se mentina n tara ani de zile, nu o puteau face dect cu sprijinul populatiei. Propaganda comunista rezolva simplist aceasta problema, trecnd pe tainuitorii legionarilor n categoria "dusmanilor regimului", elemente chiaburesti, reactionare, fosti mosieri si capitalisti. n realitate sunt bieti tarani, fosti mici functionari, oameni de categorie modesta, care i-au sprijinit pe legionari. Ei apartin marii mase a nemultumitilor care se confunda cu nsasi existenta poporului romn. Dar ce sa spunem de camarazii nostri Buda Ion si Vlad Mihai Vasile, care din 1948 traiesc clandestin la Bucuresti si sunt capabili sa ntreprinda si actiuni legionare? Un alt indiciu al legaturilor adnci pe care le ntretineau membrii Garzii de Fier, veniti din strainatate, cu masa romneasca, este reteaua de elemente care au participat la raspndirea manifestelor n august 1953, mult mai vasta dect grupul de initiativa. Numele, acestora nu apare nicaieri, dar Scnteia Tineretului confirma existenta lor: "mprastiind n timpul Festivalului Mondial al Tineretului de la Bucuresti fituici murdare ou caracter diversionist, acuzatii Golea, Buda si altii..." "Acelasi grup planuia - dupa declaratiile de la proces - ca mai trziu sa scoata manifeste, destinate sa fie raspndite n lumea muncitoreasca, ceea ce nseamna ca dispuneau de posibilitati de penetratie n uzine si n fabrici. De altminteri, cum rezulta din textul manifestelor iesite din tara, exista o organizatie clandestina de lupta anticomunista formata din studenti si muncitori, care a lansat aceste manifeste sub semnatura "Comitetul National al Tineretului Muncitoresc si Studentesc". Ce semnificatie are apoi pedepsirea cu moartea a celor ce i-au gazduit pe legionari? n nici un caz favorabila regimului. Pedeapsa este prea grava, prea inumana, prea deplasata n raport cu faptele, ca sa exprime tarie si siguranta de sine din partea conducatorilor comunisti. Rostul pedepsei a fost ca sa nfricoseze populatia, guvernul stiindu-se lipsit de sprijinul ei. Numai pedeapsa cu moartea - crede guvernul - mai poate mpiedica populatia sa nu intre n complicitate cu elementele venite din Apus. Noi ne ndoim ca aceasta amenintare va avea efectele asteptate de guvern. Dupa noua ani de teroare comunista, riscul mortii nu mai nspaimnta pe nimeni. Tot asa apelul la "vigilenta maselor", reluat cu deosebita vigoare de ziarele comuniste cu prilejul procesului, condamnarea atitudinii de "gura-casca" si accentuarea datoriei fiecarui cetatean de a nu trada secretele de stat si de a nu palavragi, nu sunt de bun augur pentru popularitatea si soliditatea regimului. INTEROGATORIUL ACUZATILOR Interogatoriul acuzatului Alexandru Tanase Pres.: Din ce organizatie ai facut parte nainte de razboi? Acuz.: Din 1935 am facut parte din Miscarea Legionara si n 1941 am luat parte la rebeliune, fapt pentru care am fost condamnat la 5 ani detentiune simpla. Pres.: n ce mprejurari ai fugit din tara? Acuz.: Dupa 23 August 1944 a sosit la Timisoara un curier de la Comandamentul legionar din Iugoslavia, care a anuntat ca este dispozitie sa treaca ct mai multi legionari n Iugoslavia. Prin septembrie 1944 am plecat la Kikinda, n Banatul iugoslav, apoi am plecat la Belgrad si ulterior, cu un subofiter neamt din serviciul de informatie din imediata apropiere a frontului, la Budapesta si Viena. Pres.: Ce ai facut la Viena? Acuz.: La Viena am fost prezentat lui Horia Sima, care mi-a spus ca vom pleca la armata ntr-o unitate care s-a format n cadrul armatei germane. M-am nrolat. M-a dus ntr-o cazarma unde se facea recrutarea. Am fost gasit apt pentru armata si am plecat la Kaufholtz, n Austria, unde era centrul acestei armate. Pres.: Ce activitate ai desfasurat la aceasta formatie legionara din armata hitlerista? Acuz.: Unitatea a fost trimisa la Schwed, pe Oder, n 1945. Din noiembrie 1944 si pna la capitulare am fost si eu pe front mpotriva Uniunii Sovietice si mpotriva tuturor fortelor care luptau contra Germaniei. La ntrebarile presedintelui, acuzatul 98 din 120

relateaza, n continuare, mprejurarile n care a fost luat prizonier de americani, care l-au predat englezilor, felul n care a evadat din lagarul de prizonieri si s-a stabilit ntr-un lagar de "persoane stramutate" din Hanovra, patronat de U.N.R.A. Pres.: Ce ai facut dumneata acolo? Acuz.: n lagar a sosit Mircea Dimitriu, un legionar fugit din tara. El mi-a ncredintat comanda legionarilor din zona engleza. Drept misiune aveam mai nti documentarea asupra situatiei legionarilor din zona, apoi organizarea si gruparea lor. Ulterior am primit dispozitia de a organiza n comitet pe romnii fugari aflati n zona engleza. Dupa ce am facut scoala de spionaj, am avut misiunea de a recruta elemente apte pentru scoli de spionaj. M-am deplasat n diferite regiuni si am luat contact cu legionarii. Pres.: De ce ai fost nlocuit n aceasta misiune? Acuz.: La sfrsitul anului 1949 sau nceputul lui 1950, mi s-a spus ca s-a gasit o posibilitate de a trimite baieti la scoala de pregatire pentru misiuni n tara. S-a precizat ca sunt propus si eu. Am aflat ca era vorba de serviciul de spionaj american, care lucreaza mpreuna cu serviciul de spionaj francez si care avea n grija o parte din pregatirea elementelor din scoala. Mi s-a spus ca mai trebuie nca un om. Eu l-am recomandat pe Tolan. Am fost la Bonn, am discutat cu dnsul si am cazut de acord ca la 9 Mai sa fim la Lindau. Pres.: Ce era la Lindau? Acuz.: Era un centru de trierea elementelor care urmau sa faca scoala de spionaj, elemente fugite din diferite regiuni sau tari. Noi eram primii. De aici mpreuna cu Tolan am plecat cu un avion la Paris. Pres. : La Paris cine v-a primit? Acuz.: La Paris am fost primiti de Mircea Musetescu, un legionar fugit din tara n 1941, care facea parte din Comandamentul legionar si care tinea legatura ca serviciile de spionaj francez si american. Mai era un francez, Beaumont. Dupa impresia mea si dupa cele observate, era cea mai nalta persoana din partea autoritatilor franceze care a aparut printre noi n legatura cu scoala de spionaj. Pres.: Ce s-a ntmplat dupa aceea? Acuz.: Am plecat la un loc de ntlnire fixat de serviciul de spionaj. Acolo s-a prezentat cineva care ne-a comunicat anumite dispozitii pe care trebuia sa le respectam. Ne-a spus ca vom merge cu un automobil cu geamul mascat ca nu avem voie sa ne uitam si sa tinem minte o serie de nume, de strazi si de localitati. n plus sa respectam toate regulamentele de care vom lua cunostinta. Am plecat catre ora 12 cu aceasta masina cu geamurile vopsite. Am iesit din Paris si am mers ntr-o directie necunoscuta. Dupa trei ore am ajuns la o cladire izolata unde am stat numai o zi, dupa care am trecut n alta localitate, unde am facut scoala propriu-zisa. Pres.: Cine au fost instructorii n aceasta scoala? Acuz.: Un oarecare Georges pentru radiotelegrafie, un oarecare Jean pentru fotografie, sabotaj si tir si un alt instructor care facea un curs despre tehnica apararii n operatiuni. Am facut ulterior un exercitiu de filaj la Paris, apoi am plecat n alte localitati unde am facut exercitii de tir si sabotaj prin explozii. Acuzatul precizeaza n raspunsurile urmatoare felul la care si-a pregatit plecarea n R.P.R mpreuna cu ceilalti complici ai sai la centrul din Biberach: Pres.: Ct ai stat d-ta la Longjumeau? Acuz.: Am stat cu intermitente, din martie-aprilie 1952 pna n august 1952, apoi am plecat la Paris, rue de Pergolese, unde misiunea noastra a fost controlata direct de serviciul de spionaj american prin persoana lui Vidal. Pres.: n ce a constat aceasta pregatire? Acuz.: Misiunea noastra comuna consta n ajungerea n tara, n asigurarea noastra personala si dupa aceea la crearea de posibilitati pentru primirea unei noi echipe parasutate. Cealalta misiune era de a crea un canal de scurgere din Romnia spre Iugoslavia si contactarea pe baza unei parole a echipei "Jacques" compusa din Ion Golea si Ion Samoila, si a echipei Tolan.Trebuia sa culeg informatii si n masura n care ma informam, trebuia sa le transmit, urmnd ca apoi sa primesc dispozitii. De asemenea, daca unul din ceilalti era urmarit, l scoteam afara prin canalul de scurgere. n cazul n care ar fi putut sa treaca dincolo, ei se prezentau autoritatilor iugoslave si cereau sa fie dusi la consulatul american. Daca n-avea gazda si eu aveam, i faceam rost de gazda. Pres.: Ai spus ca te-ai vazut cu Horia Sima nainte de plecare. Cu ce scop? Acuz.: Au fost ultimele recomandari pe care mi le-a facut n legatura cu plecarea mea n tara. Mi-a spus sa fiu precaut, prudent, ntruct, din informatii sigure, Securitatea din Romnia este destul de puternica. La ntrebarile Presedintelui acuzatul a aratat amanuntit calatoriile facute prin Franta, Germania, pna la Atena, nainte de a fi parasutati pe teritoriul R.P.R.-ului; faptul ca pna la Stuttgart au fost nsotiti n avion de instructorul de parasutism Charpentier, iar la Stuttgart au fost primiti de Vidal, care i-a condus pna la Atena si a ramas cu ei pna la plecarea n R.P.R. Proc.: Unde ati fost nzestrati cu materialul necesar n vederea misiunilor? Acuz.: O parte din material l-am avut din Franta. La Atena am primit o alta parte. n Germania am primit porumbei calatori, care 99 din 120

trebuiau sa dea primele stiri de la noi. Proc.: n afara de porumbei cu ce ati mai fost nzestrati? Acuz.: Am fost nzestrati cu doua aparate de emisiune si receptie, unul la priza si cu acumulator, iar altul cu generator. Am avut doua pistoale mitraliera, doua pistoale mici Mauser, de 7,65, cartuse circa 250 sau 300 pentru pistoalele mitraliera si circa 100 pentru pistoalele mici. Am avut lanterne, doua topoare, doua lopeti speciale, doua cutite, doua bricege, harti, un lichid care determina pierderea mirosului la cini, bani romnesti si cocosei. Am avut acte false, cte doua rnduri de acte n alb, care urmau sa fie completate pe baza informatiilor pe care le capatam la sosirea noastra. Am avut si otrava, pe care spionul o ia atunci cnd e prins si nu mai are posibilitate de scapare. Proc.: Cu ce fel de avion ati fost transportati spre R.P.R? Acuz.: Era un avion american special construit pentru parasutare. Pres.: Ce ati facut dupa ce ati fost parasutati? Acuz.: Dupa ce am ajuns la sol cu Mircea Popovici, am adunat bagajele si le-am ngropat n pamnt. Acuzatul a relatat amanuntit cum a prins de veste ca prezenta lor a fost observata si ca din aceasta cauza a fost obligat sa plece ct mai repede din locul respectiv. n continuare acuzatul a descris cum a luat legatura cu serviciul de spionaj american din Paris prin corespondenta, cum a ajuns la Bucuresti, legaturile pe care si le-a creat si cum si-a falsificat actele, etc. Proc.: Cnd urma sa fiti trimisi n misiune n R.P.R., de unde ati primit fondurile si materialul? Acuz.: Va spun ceea ce s-a ntmplat practic cu echipa mea. Banii romnesti si cocoseii mi-au fost predati de americanul Vidal la Atena, iar aparatele le-a adus Charpentier de la Stuttgart. Proc.: Ai spus ca acolo n Vest se vorbeste mereu de razboi si ca se fac pregatiri de razboi. Cine anume se pregateste de razboi si cine vorbeste de razboi? Acuz.: Este o situatie politica generala. Propaganda, adica o parte foarte mare este facuta n acest sens. Proc.: Cine organizeaza aceasta propaganda pentru razboi? Acuz.: Desigur ca aceia care dispun mai mult, dupa cum am vazut si n cadrul scolilor, sunt americanii. Conteaza si englezii si francezii. Proc.: Este vorba de populatia Frantei, a Angliei si a Americii? Acuz.: Nu. Guvernele si diriguitorii. Proc.: Din partea cui sa se duca acest razboi? Acuz.: Din partea fortelor din Vest engleze, franceze si americane, lucru cu care noi eram de acord, urmnd numai de a gasi modalitatea de a ne putea ncadra n acest front al fortelor din Vest. Proc. : Voi ati fost trimisi n vara n cadrul acestor pregatiri de razboi? Acuz.: Da. Proc. : mpotriva cui sunt ndreptate toate aceste pregatiri de razboi ? Acuz.: Aceste pregatiri de razboi sunt ndreptate contra Uniunii Sovietice si a celorlalte tari din rasarit. Proc. : Asa dar, voi sunteti uneltele acelor care pregatesc noi masacre de vieti omenesti, noi distrugeri ? Acuz.: Da. Proc. : Dar pentru ce tocmai pe legionari i-au ales fortele agresive razboinice si-i folosesc n vederea ndeplinirii planului lor ? Acuz. : Sunt siguri ca legionarii prezinta mai multa ncredere n aceasta privinta. Proc. : Pentru ce pna n 1945 legionarii au servit fascismul si hitlerismul si dupa caderea hitlerismului, legionarii au intrat n slujba acestor forte agresive? Deci legionarii s-au dovedit a fi niste mercenari n slujba fortelor razboiului. Cine-i subventioneaza pe legionari si pe ceilalti mercenari? Acuz. : Desigur ca americanii. Noi am fost subventionati de americani prin intermediul francezilor. Am vazut ca n ultima faza noi am fost preluati de americani si parasutati n tara. Proc. : Cu ce scop ati facut exercitii de tragere si cu ce scop ati fost narmati ? Acuz.: Evident ca toate aceste lucruri duceau la pregatirea n tara a unor grupe care sa saboteze posibilitatile armatei romne si ale guvernului pentru a le pune n imposibilitate de a face fata unui eventual atac. Proc. : Adica sa sabotati fortele armate ale R.P.R.-ului? Acuz. : Da. Interogatoriul acuzatului Mircea Popovici Pres.: Ce activitate politica ai avut nainte de razboi? Acuz.: n 1937, fiind elev n clasa V-a de liceu, am intrat n organizatia legionara "Fratia de Cruce". Pres.: Ai fost condamnat? Acuz.: Am fost condamnat n 1941 pentru participare la rebeliune. Pres.: Dupa ce ai executat pedeapsa, ce ai facut? Acuz.: Am activat ntr-un "cuib" al Facultatii de Drept. Acuzatul descrie n continuare felul n care, fiind trimis pe frontul antihitlerist a dezertat n decembrie 1944, trecnd de partea trupelor hitleriste. "M-am nrolat n armata legionara de la Viena", a spus acuzatul. "n 1948 am trecut n Franta, cu ajutorul unei organizatii legionare create pentru a nlesni trecerea peste frontiera, condusa de Alexandru Tanase. Pres.: Cum si prin ce mprejurari ai ntrat n contact cu elementele legionare din Paris? Acuz.: La Paris m-am prezentat la biserica ortodoxa, unde era un oarecare Mitica Popa, un legionar. El a declarat ca ma cunoaste si a semnat o declaratie pentru a putea obtine prelungirea sederii mele n Franta. Raspunznd la ntrebarile 100 din 120

Presedintelui, acuzatul relateaza n amanuntime felul n care a fost recrutat n serviciul de Spionaj american si cum a fost instruit la centrele de spionaj din Andilly, la 30 km de Paris si Isny din zona franceza din Germania Occidentala, de unde apoi a plecat din nou n Franta, la Longjumeau, unde s-a ntlnit cu Tanase si cu alti legionari. Pres.: Cine v-a nsotit? Acuz.: Francezul Blondel, agent din serviciul de spionaj francez. Pres.: De la cine ai primit misiunea de a pleca n tara? Acuz.: De la serviciul de spionaj american. Pres.: n ce consta aceasta misiune? Acuz.: n plecarea n tara si aranjarea unei situatii semi-clandestine, pentru a ne putea duce activitatea, n gasirea unui teren sau doua de parasutaj si de comunicare a lor, prin radio, unui centru de spionaj american din strainatate precum si gasirea unor adaposturi pentru cei care urmau sa fie parasutati; crearea unui canal de scurgere catre frontiera iugoslava si luarea de contact cu o echipa cu numele de "Jacques" parasutata mai nainte. S-a hotart ca n caz de nereusita, sa ne retragem n Iugoslavia si daca este posibil, sa ajungem neobservati pna n Franta. Pres.: Si daca totusi erati observati? Acuz.: Daca eram observati atunci scriam o scrisoare n Franta, sau faceam n asa fel ca prezenta noastra sa fie cunoscuta de ambasada americana sau de alte autoritati americane prin parola pe care ne-a comunicat-o Vidal nainte de plecarea noastra din Grecia. Pres.: Dupa pregatirea misiunii ce ati facut ? Acuz.: Am fost dotati cu materialul necesar de la Longjumeau, adica cu doua aparate de radio emisiune si receptie, cu doua pistoale 7,65; mi s-a aratat planul de lucru, cifrurile. Am primit trei pungi de not pentru a putea trece Dunarea n cazul unei retrageri spre frontiera iugoslava; lanterne pentru semnalizare si bagajul nostru personal. Pres.: Cu ce fel de avion ati plecat? Acuz.: Un avion trimotor camuflat. El avusese la nceput inscriptia americana. La ntrebarile presedintelui, acuzatul a relatat felul n care a fost instruit de Vidal si de un alt agent al serviciului de spionaj american de la Atena si cum a fost parasutat pe teritoriul R.P.R. El a aratat si materialul pe care l-au avut asupra lor si pe care l-au ngropat n pamnt. Pres.: Unde este acest material? Acuz.: A fost gasit de organele Securitatii. Pres.: Este aici? Acuz.: Da. Recunosc parasutele camuflate; au fost ale noastre. Recunosc combinezoanele cu care am fost mbracati, pistoalele mitraliera si pistoalele Mauser, un generator electric. Relatnd n amanunt activitatea desfasurata dupa parasutare, Popovici confirma declaratiile acuzatului Tanase, mpreuna cu care a fost parasutat. Proc.: Ce aranjamente ai avut cu tatal dumitale n vederea contactarii altor spioni parasutati ? Acuz.: nainte de plecarea la Bucuresti, i-am spus tatalui meu ca probabil vom fi cautati de alti parasutisti. I-am spus ca, daca se prezinta cineva cu un cuvnt format din trei litere din "provocare", sa fie recunoscut si sa fim anuntati acolo unde trebuia sa ne gasim o gazda. n continuare acuzatul a vorbit despre activitatea sa criminala la Bucuresti cu sprijinul acuzatei Elena Stetin si a altor oameni de legatura. Interogatoriul acuzatului Ion Golea Pres.: n ce a constat activitatea legionara pe care ai dus-o nainte de a fugi din tara? Acuz.: Am intrat n Miscarea Legionara n 1940. n ianuarie 1941 am luat parte la rebeliune, apoi am fost nsarcinat sa organizez un loc de refugiu pentru eventualele elemente urmarite si, n acelasi timp, sa sap doua adaposturi n pamnt pentru materiale si alimente, altul pentru locuinte. La ntrebarile presedintelui, acuzatul a relatat felul n care a trecut frontiera spre Iugoslavia n anul 1948 si cum a ajuns n 1950 n Germania Occidentala, unde s-a pus la dispozitia Comandantilor legionari. De aici a plecat cu un francez, anume Blondel, n Franta, la o scoala de spionaj. n aceasta scoala, a declarat acuzatul, am urmat cursuri de radio - telegrafie, de fotografie, un curs de cerneluri simpatice, instructie de tragere cu pistolul, s. a . Acuz.: Apoi la casa de spionaj din Isny ne-au vizitat Horia Sima, Traian Borobaru si Mircea Dimitriu si de cteva ori a venit si Alexandru Tanase. Pres.: Cine era Dimitriu? Acuz.: Era omul de legatura cu serviciul de spionaj franco-american. mpreuna cu Mircea Dimitriu am plecat la Lindau, unde sau facut pregatiri n vederea parasutarii n Romnia. La ntrebarile presedintelui acuzatul a aratat cum a fost instruit si pregatit n scolile de spionaj de catre Vernier si alti ofiteri francezi n solda spionajului american. "De la Lindau - a spus n continuare acuzatul - am fost luati cu masina de un om al serviciului de Spionaj francez, pe care nu-l cunosc, si de un american, pe care-l cheama Johny, si dusi la un aeroport militar american din Germania, mbarcati pe un cvadrimotor si transportati la Atena. Acolo mi s-a predat echipament n plus, aparatele si codurile cifrate. Proc.: Cine v-a predat acest material? Acuz.: Americanul Johny, mpreuna cu un cetatean care stia 101 din 120

limba srba, pe nume Andrei. Era mbracat ca americanii nsa nu purta nici un grad. Acuzatul recunoaste printre corpurile delicte expuse n sala de judecata armele, echipamentul si celelalte materiale cu care au fost nzestrati. Pres.: Cum ati ajuns pe teritoriul R.P.R.? Acuz.: Am fost mbarcati la Viena ntr-un avion trimotor, care cred ca era un Douglas. Pres.: Ce ati facut din momentul parasutarii? Acuz.: Ajunsi pe sol, am cautat imediat sa iesim din zona respectiva. Am plecat n orasul Stalin unde am tras la Erich Tartler. Acesta si cu Samoila, dupa o ntelegere prealabila, au plecat si au dezgropat aparatele de radio - emisie si receptie si le-au adus ca sa faca primul contact. Am ncercat, nsa, pentru ca au stat prea mult timp ngropate n pamnt, s-au defectat si contactul nu ne-a reusit. Atunci m-am gndit la modalitatea de a-l repara. Vlad Vasile mi-a promis ca va ncerca sa repare cutia de alimentare. Pres.: Cine este Vlad Vasile? Acuz.: Un legionar pe care l-am ntlnit n orasul Stalin si caruia i-am spus ca am fost parasutat. La ntrebarile presedintelui, acuzatul a aratat ca ncercarea lui Vlad de a repara cutia de alimentare n-a reusit si ca a dat-o lui Dinca pentru a fi reparata. De asemenea acuzatul relateaza cum s-a pregatit cu sprijinul lui Vlad sa se ntoarca n strainatate. Pres.: Ai mai dezvoltat si alta activitate criminala n Bucuresti. Acuz.: Da. n perioada care a precedat arestarii, n casa lui Dinca am redactat, multiplicat si apoi, n luna august, am difuzat doua tipuri de manifeste, unele din ele scrise n limbi straine, si altele redactate n limba romna. Pres.: Ce continut aveau aceste fituici ? Acuz.: Continutul lor era dusmanos la adresa regimului de democratie populara. Dupa ce acuzatul a relatat felul n care si-a procurat cele necesare pentru multiplicarea fituicilor, procurorul i-a nmnat fotocopiile fituicilor si a altor materiale. Cercetnd fila cu fila dosarul, acuzatul a recunoscut si a numit obiectele cu care a lucrat: o masina de scris marca Senta, matrite, un multiplicator rudimentar, borcanele cu tus, planul de lucru al aparatului de emisie si receptie, instructiunile privind functionarea aparatului, codul scris de Ion Buda pentru Golea. La ntrebarile procurorului, acuzatul a aratat ca nsarcinarea de a ndeplini misiunea a primit-o prin legionarii Horia Sima, Traian Borobaru si Mircea Dimitriu. Proc.: Ce raporturi sunt ntre acestia si serviciul de spionaj american? Acuz.: Acestia sunt elemente de legatura ntre serviciul de spionaj american si elementele care au fugit din tara. Proc.: De ce serviciul de spionaj american se adreseaza tocmai legionarilor? Acuz.: Pentru ca Horia Sima si ceilalti pe care i-am amintit sunt n serviciul Americanilor. Ei au cautat sa recruteze elemente legionare pe care le-au parasutat pe teritoriul R.P.R. Proc.: n ce scop? Acuz.: n scopul de a spiona n favoarea Americanilor. Proc.: Din ce fonduri traiesc acesti oameni acolo? Acuz.: Din fondurile serviciului de spionaj american. Proc.: mpotriva cui urmau sa fie folosite mijloacele de distrugere cu care ati fost nzestrati ? Acuz.: mpotriva Republicii Populare Romne. Proc.: Cum iti explici faptul ca unul va pregateste si altul va preia si va duce? Ce raporturi sunt ntre acestia doi. Acuz.: Pentru mine nseamna ca exista raporturi de subordonare: serviciul de spionaj francez este n subordinea serviciului de spionaj american. Interogatoriul acuzatului Ion Samoila Pres.: Ce activitate politica ai desfasurat? Acuz.: Am fost ncadrat n Miscarea Legionara n 1937. n 1941 am luat parte la rebeliune, dupa care am fugit la Sibiu, unde am fost din nou arestat. Adus la Bucuresti, am fost implicat n mai multe procese, din care doua pentru rebeliune si unul pentru asasinat. Am fost condamnat la zece ani munca silnica. Acuzatul relateaza amanuntit repetatele sale evadari din nchisori, fuga n Iugoslavia, apoi plecarea n Austria, la Salzburg, unde a luat legatura cu Borobaru: "L-am cunoscut pe Borobaru la Mircea Dimitriu acasa, unde stiam ca este un sediu legionar. Mai trziu m-am lamurit nsa ca era o casa de informare a serviciului de spionaj american. Aceasta am aflat-o dupa 1951, adica dupa ce am fost propriu zis recrutat de serviciul de spionaj american. La 20 Septembrie 1951 Borobaru mi-a spus ca este ordin de la Horia Sima sa plec mpreuna cu Golea. Am fost dus la Isny, unde era o scoala de spionaj americana. Aici l-am ntlnit pe Horia Sima, care mi-a spus ca a luat hotarrea sa ma trimita n tara cu Golea. Mi-a spus ca eu trebuie sa-l ajut pe Golea n misiunile pe care le va avea. Pres.: n ce a constat misiunea pe care ai primit-o? Acuz.: Misiunea pe care am primit-o mpreuna cu Golea era ca, dupa ce vom fi parasutati n Romnia, sa facem un prim contact prin aparatul TFF, sa-i anuntam ca am ajuns cu bine, ca regiunea n-a fost alarmata, apoi sa cautam sa ngropam aparatele, sa gasim o persoana care sa ne adaposteasca si sa ne informam asupra situatiei din tara. Apoi trebuia sa cautam terenuri de parasutare, sa le raportam si sa primim una 102 din 120

sau doua echipe de spionaj legionare. Dupa ce vom fi primit aceste echipe, aveam misiunea de a le scoate din zona de parasutare, a le adaposti si a le duce la prima gara apropiata, a le da informatiile necesare economice si politice. Proc.: n ce calitate v-a dat Horia Sima aceste misiuni? Acuz.: El lucra cu serviciul de spionaj american. Proc.: Dupa ce ati facut scoala si pregatirile, cine v-a nzestrat cu material si bani? Acuz.: Un anume Johny, agent al serviciului de spionaj american. Scolile erau patronate de serviciul de Spionaj american. Acesta ne-a dotat cu bani, echipament, aparate. Scolile franceze de spionaj erau o masca a serviciului de spionai american. Pres.: Ce instructie ai primit? Acuz.: Am plecat la un centru de instructie cu parasuta la 40-50 km de Paris. Erau niste baraci la stnga, iar n dreapta era terenul de instructie. Era un sopron de circa 50-60 m lungime. La centru erau niste mese cu o parasuta, iar n stnga o estrada nalta de 75 cm. La un capat era o usa, care reprezenta usa avionului, iar sus era un cablu. De aici am facut exercitii de sarit. Apoi ne-am urcat pe niste sanii si ulterior ntr-un turn de 15-25 m pe un trapez, unde am fost legati cu curele. Trapezul se continua cu un cablu si am sarit de acolo. Dupa aceste pregatiri am fost la aeroport unde am sarit de trei ori din avion cu parasuta si am facut trageri la tinta cu pistol cu tragere automata. Pres.: ti aduci aminte ce fel de avion era? Acuz.: Era un avion cu doua motoare de tip Douglas. n continuare acuzatul a descris pe larg codul conventional stabilit pentru trimiterea corespondentei destinate serviciului de spionaj american. Pres.: Dupa ce ati fost instruiti ce s-a ntmplat? Acuz.: Am plecat cu o masina pna la aeroport de unde, cu avionul, am plecat n Germania, la circa 50 km de Lindau. Acolo a venit o masina americana, condusa de un ofiter american care ne-a dus la un aeroport. La 2 p.m. am decolat cu directia spre Atena, unde am ajuns seara. Pres.: Cu cine erati n avion? Acuz.: Era ofiterul american Johny, eu si Golea. Americanul era n carlinga. La Atena ne-am dat jos. L-am observat pe Johny ca s-a dus dupa o masina. Proc.: Cu ce materiale ati fost nzestrati? Acuz.: Un aparat TFF, pistol automat, pistol mitraliera, un pistol Mauser, munitiile necesare si bani. Pres.: Cum trebuia sa folositi armamentul? Acuz.: Doar nu era sa-l pun la icoana. Pres.: Cum anume? Acuz.: Sa trag, sa omor. Acuzatul recunoaste printre corpurile delicte expuse n sala de judecata armele si materialele cu care a fost nzestrat. Acuzatul a descris n continuare amanuntit felul n care a plecat spre Romnia, cum a fost parasutat si activitatea pe care a desfasurat-o dupa aceea, felul n care tinea legatura cu serviciul de Spionaj american prin scrisori, legaturile pe care le-a stabilit n tara, printre care cu Tartler, prin intermediul caruia si-a procurat arme n plus fata de cele pe care le avusese la parasutare. Proc.: n ce scop ti-ai facut rost de alte arme? Acuz.: n scopul de a le folosi n eventualitatea unui razboi. Pres.: Cine dorea acest razboi? Acuz.: Cei care manevreaza lumea de acolo. Proc.: n acest scop te-ai si pus n slujba celor ce-l doresc? Acuz.: Da, aceasta este realitatea. Pres.: Cum se explica ca legionarii Horia Sima, Traian Borobaru si ceilalti au trecut n serviciul de spionaj american? Acuz.: Sigur ca si ei doresc acest razboi. Interogatoriul acuzatului Gavrila Pop La ntrebarile Presedintelui acuzatul arata mprejurarile n care a fugit din tara si a ajuns n Austria, la Klagenfurt, unde a dat informatii economice, politice si militare serviciului de spionaj englez. Pres.: Ce ai facut dupa aceea? Acuz.: M-am dus la caminul legionar din Salzburg. Proc.: Cine ntretinea acest camin al legionarilor? Acuz.: Acest camin era ntretinut de Biserica Catolica. Cnd am ajuns n camin, am fost prezentat agentilor serviciului de spionaj american. Acolo am fost cercetat si timp de trei zile am dat informatii din tara, fapt pentru care am primit 150 de silingi. Acuzatul relateaza felul cum a fost recrutat n serviciul de Spionaj american, plecnd apoi la Mnchen: "Acolo - arata acuzatul - am fost cercetat de un american Lorenz si de francezii Wagner si Cassis. Am fost trecut printr-o masina pe care o numeau "masina de minciuni". Mi s-au pus o serie de ntrebari la care trebuia sa raspund cu da sau nu. Masina nregistra pe o banda de hrtie respiratia si pulsul inimii. Am plecat apoi pna aproape de frontiera. Acolo am luat un jeep acoperit cu pnza. Mi s-a atras atentia ca atunci cnd vom trece frontiera sa nu vorbim si sa fim linistiti. Masina s-a oprit la frontiera. Soferul a intrat la vama, apoi a venit din nou la masina si am trecut n Germania. De aici am plecat cu un avion n Franta, la scoala de spionaj din Andilly". Acuzatul relateaza n continuare felul n care a fost instruit la aceasta scoala. Proc.: n timpul ct ati stat la instructie n scoala, mai veneau si alti straini acolo? Acuz.: Americanul Lorenz, unul din sefii serviciului de spionaj american si Beaumont, unul din sefii serviciului de spionaj francez, veneau n inspectie. Dupa ce am terminat pregatirile, am fost trimisi n munti ca sa facem o proba exact asa ca si cnd 103 din 120

am fi fost parasutati n Romnia. La aceasta proba au asistat sefii serviciilor de spionaj american si francez. Apoi am fost nzestrati cu materiale din fondurile serviciului de spionaj american. Pres.: n ce consta misiunea pentru care ati fost pregatiti ? Acuz.: Misiunea consta n a fi parasutati pe teritoriul R.P.R. pentru a lua legatura cu elementele ostile regimului si a recruta agenti pentru culegere de informatii. Proc.: Cu ce fel de materiale ati fost nzestrati n vederea ndeplinirii misiunii ? Descriind armamentul si materialele cu care a fost nzestrat acuzatul le recunoaste printre corpurile delicte expuse n sala de judecata si vorbind despre stiloul cu gaze, arata n continuare cum fiecare stilou are cartuse. - "Se introduce cartusul nauntru, cnd esti surprins si nu vrei sa faci uz de arma ca sa nu faci zgomot, scoti stiloul din buzunar si declansezi gazul lacrimogen care orbeste omul pentru 48 ore. Astfel ai timp sa fugi. De asemenea am avut cutite automate, un pumnal, 6 grenade, 300 cartuse pentru pistolul mitraliera, 200 cartuse pentru pistolet, o lanterna mare pentru semnalizare pentru avion, 2 lanterne dinam, o lanterna patrata precum si mai multe beculete pentru balizarea terenului n vederea sesizarii avioanelor ce vin sa parasuteze. De asemenea un aparat de fotografiat" - . Pres.: Ce fel de acte aveai asupra dumitale? Acuz.: Biroul populatiei, livret militar, carnet de tractorist, extract de nastere si ordin de serviciu. Ele mi-au fost date de serviciul de spionaj american. Am fost nzestrati cu o trusa de "machiaj". Aceasta este o trusa pentru falsificarea actelor. Mai aveam 3 busole, 12 harti cuprinznd anumite suprafete din R.P.R. Am primit o mare suma de bani romnesti si monede de aur, trei sticle cu lichid contra cinilor, o sticluta cu somnifer si trei fiole cu otrava. Pres.:Cum ati fost mbarcati pentru plecarea n Romnia? Acuz.: Am fost luati de catre americanul Lorenz cu masina si dusi pe un aerodrom. Aici am fost mbarcati pe un avion american, fara pavilion pentru a nu putea fi recunoscut, n care se gaseau o serie de manifeste. Pres.: Dupa ce ati fost parasutati ce ati facut? Acuz.: Am ngropat pistoalele, castile de parasutisti, am luat tot materialul care era asupra noastra si a doua noapte am luat legatura cu centrul de spionaj american din Franta, caruia i-am transmis situatia noastra precum si locul unde suntem gazduiti. Ases.: Ce te-a determinat sa iei aceasta cale criminala? Acuz.: Pe mine m-a determinat faptul ca dincolo citeam ziarele si ascultam emisiunile posturilor de radio apusene despre situatia din Romnia. Pres.: Venind n tara ce-ai vazut? Acuz.: Am observat, pna la urma, ca poporul nu era cu noi. Am constatat ca lucrurile nu sunt asa dupa cum mi s-a spus n Apus, dupa cum spun posturile de radio si dupa cum scriu ziarele de acolo. Am vazut ca poporul nu vrea sa ne primeasca si ca nu ne iubeste. Interogatoriul acuzatului Bebi Toma Acuzatul relateaza despre activitatea sa legionara din 1932 si pna n 1951, cnd a fugit din tara. Pres.:Dupa ce ai fugit, ce activitate ai desfasurat? Acuz.: n Grecia am fost dus n lagarul din Lavrion, o localitate situata la 50 km de Atena. Acolo mi s-au luat declaratii. Dupa aceea a venit o comisie cu un fel de anchetatori americani. Dupa patru sau cinci zile de sedere n lagar, am fost dus de un jandarm la directia generala a controlului strainilor, unde mi s-a spus ca un american doreste sa mi vorbeasca. Peste cteva minute am fost trimis la biroul grecilor plecati din Romnia. Acolo am asteptat pna a venit un american. Mi-a facut propunerea sa ma trimita n Romnia ca sa le furnizez informatii. Nu l-am refuzat. El a schimbat discutia si mi-a spus sa merg n lagar, sa ma mai gndesc si ca o sa ma cheme altadata. ntr-adevar, peste cteva luni m-a chemat odata. La a doua chemare am acceptat n fata lor, cu gndul de a veni aici si sa-i dau peste cap. Am fost parasutat n tara n 1953 ntre 25-26 iulie. Pres.: Dupa ce ai acceptat propunerea lor nu ai facut nici un fel de instructie? Acuz.: Da. Am fost pregatit timp de un an ca radio-telegrafist. ntre timp faceam scoala de topografie, cunoasterea terenului cu harta si busola. Am facut apoi trageri cu revolverul. Pres.: Dupa ce s-a terminat instructia ce ai facut? Acuz.: Sau adus materiale cu care trebuia sa fiu trimis n tara si s-au mpachetat. n ziua de 25 iulie dimineata mpachetatul a fost gata. Dupa masa a venit o masina nchisa acasa la mine, am bagat n masina toate bagajele si m-am urcat cu cei doi care au venit cu masina. Am plecat la aeroportul 112 Machis. Aveam la noi aparatul de radio-telegrafie, un aparat compus din patru piese, cifratorul si descifratorul, un revolver Bereta 7,65, un Walther de 9, doua granade defensive, cartuse pentru revolvere, un cutit de vnatoare, o suma mare de bani romnesti, 50 de napoleoni de aur, o trusa de medicamente personala, o fiola de otrava. Proc.: Ce misiune ai primit pentru venirea n Vara? Acuz.: Sa furnizez informatii cu caracter militar, economic, politic si social centrului de spionaj american de la Atena. Am fost instruit ca atunci cnd voi fi 104 din 120

ncoltit de autoritati, sa trag si sa mpusc n stnga si n dreapta si daca vad ca nu e scapare, sa iau o fiola cu otrava si sa termin. Pres.: Ce ai facut dupa parasutare? Acuz.: Am atins pamntul pe la orele 20. Am strns lucrurile din locul unde am cazut si le-am bagat ntr-o padurice ca sa nu fie la vazul lumii, dupa care am dormit pna s-a luminat de ziua. Cnd m-am trezit era ziua. Am lasat toate lucrurile acolo si m-am dus n satul apropiat, am anuntat autoritatile ca am fost parasutat, m-am dus cu ele si am luat lucrurile de acolo de unde le-am lasat. Pres.: Cum ai fost adus de la Atena catre tara? Acuz.: ntr-un avion american cu patru motoare, fara nici o emblema pe el. Pres.: De ce nu era emblema pe el? Acuz.: Un hot cnd se duce sa fure nu ia clopotel cu el. Interogatoriul acuzatului Ion Tolan Pres.: Cnd ai luat prima legatura cu organizatia legionara si ce activitate ai dus? Acuz.: n 1940 m-am nscris n organizatia legionara. n septembrie 1944 am fugit n Germania pentru a ma ntlni cu grupul de legionari care se organiza la Frankfurt pe Oder. M-am nrolat n formatiunea legionara. Pres, : Cine platea aceasta formatiune legionara? Acuz.: Era n subzistenta SS - ului. Pres.: mpotriva cui lupta aceasta formatiune? Acuz.: mpotriva armatei sovietice si a armatei romne. Pres.: n slujba cui ai fost? Acuz.: A hitleristilor. La Hamburg, n timpul retragerii, m-am predat armatelor americane. Am stat trei luni la americani si apoi am fost predat englezilor, care m-au dus n Belgia. De aici am ajuns n lagarul de la Hanovra care era sub patronajul UNRRA. La ntrebarile Presedintelui, acuzatul arata cum a luat contact cu Alexandru Tanase si Mircea Dimitriu si prin intermediul lor cu serviciul de spionaj american: - "ntr-o dupa amiaza a venit un strain, care ne-a condus cu masina la aeroportul Friedrichshafen. Acesta era un agent al serviciului de spionaj american. Am fost condusi la un avion trimotor cu care am plecat la Paris. Dupa doua zile am fost luati cu o masina cu geamurile vopsite si am fost dusi n afara Parisului la circa doua ore de mers cu masina. Asupra directiei nu pot sa-mi dau bine seama fiindca soferul era asa de bine instruit nct la mare distanta de orice ncrucisare stingea farurile. Am putut totusi sa-mi dau seama ca am ajuns la marginea unui orasel de provincie, n curtea unei vile. Aici am facut scoala de spionaj. Pres.: Ct timp ati facut instructajul la aceasta scoala? Acuz.: Am facut instructaj timp de patru-cinci saptamni, dupa care am fost dusi ntr-alta parte, ntr-o padure, n niste baraci, ntr-un fel de cazarma. Aici am facut exercitii de tir si sabotaj cu explozibil. Pres.: Ce scop aveau aceste exercitii? Acuz.: Sa stim sa aruncam n aer orice: un atelier, o fabrica, etc. Pres.: Unde? Acuz.: n tara, atunci cnd am fi primit misiunea. Pres.: Cu ce ai fost dumneata nzestrat n vederea ndeplinirii misiunii despre care ai vorbit? Acuz.: Pe o bucata de hrtie am scris strictul necesar n legatura cu radio, de asemenea frecventele, orele de ntlnire si codul cifrat de lucru. Hrtiuta pe care erau scrise aceste lucruri era bagata ntr-un ventil de bicicleta. n afara de aceasta eu am memorat un cifru cu care urma sa cifrez scrisorile pe care le-am trimis mai trziu din tara centrului. Am primit nsemnate sume de bani n lei, dolari, dinari si forinti. De asemenea am primit circa un kg. de pietre de bricheta, pe care la nevoie sa le pot vinde si pe care sa le am pe drum ca sa-mi camuflez misiunea, sa apar ca un negustor contrabandist. Pres.: Relateaza crimele desfasurate din momentul cnd ai ajuns n tara. Acuz.: Dupa circa doua saptamni am scris o ilustrata prin care am anuntat ca am ajuns si ca stau bine. Apoi pe un ziar am scris cu cerneala simpatica, aratnd mai clar adresa mea pentru ca sa primesc scrisori, si alta adresa, ca sa primesc aparatul de radiotelegrafie. Dupa cteva luni mi-a sosit raspunsul. Pres.: n ce consta raspunsul? Acuz.: ntr-un text, scris nemteste, mi s-au dat probabil anumite directive cifrate, pe care n-am reusit sa le descifrez. Am repetat totusi sa-mi trimita aparatul pe aceeasi adresa si am cerut bani. Pres.: Ce alta activitate criminala ai mai dus? Acuz.: n timpul sederii mele n tara am recrutat anumite persoane pentru a le pregati ca radiotelegrafisti. Pres.: Ce scop ai urmarit dumneata prin toate actiunile acestea? Acuz.: Toata actiunea mea era ndreptata mpotriva Republicii Populare Romne, executnd ordinele primite direct de la comandantii legionari de dincolo, care si ei erau subordonati centrului de spionaj american.

PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI -1953 -continuare105 din 120

Interogatoriul acuzatului Erich Tartler Pres.: Ce persoane urmarite de organele de stat ai gazduit n locuinta dumitale? Acuz.: Crciumaru Gheorghe, Samoila Ion cu sotia sa si Golea Ion. Samoila mi-a spus ca a fost parasutat dintr-un avion american. Am vazut ca are doua parasute asupra lui. Mi-a cerut sa stea ctva timp la mine si am acceptat. Pres.: Unde l-ai pus sa locuiasca? Acuz.: La nceput n aceeasi camera cu mine. Apoi Samoila Ion, Golea Ion si cu mine am construit un bordei. La ntrebarea Presedintelui, acuzatul relateaza ceea ce i spusese Samoila si cu Golea n legatura cu pregatirea pe care au primit-o n strainatate n vederea parasutarii lor pe teritoriul RPR. Pres.: Ce ti-au vorbit ei despre misiunea cu care au fost trimisi n tara? Acuz.: Eu am dedus din discutie ca trebuie sa ia legatura cu legionarii si sa primeasca parasutari, sa faca legatura prin TFF. La nceput nu aveau dect pistoale si mbracaminte personala. Golea cerea sa aduca si aparatele TFF si ce mai aveau ngropat n padure. Samoila nu era de acord si atunci a fost o discutie ntre ei. De fapt se certasera. Pres.: Pentru ce le trebuia acest aparat? Acuz.: Golea vroia sa ia legatura cu strainatatea. Pres.: Cu cine anume din strainatate? Acuz.: Cu centrul de spionaj. Pres.: n afara de faptul ca ai gazduit pe acesti doi, ce alte servicii le-ai mai facut, ce ajutor le-ai dat? Acuz.: Am scris scrisori. Dupa ce a venit Samoila, stiind ca eu aveam motocicleta, m-a ntrebat daca am nevoie de piese. Am spus ca da. Mi-a cerut sa fac o lista cu tot ce-mi trebuie. Am facut lista si mi-a spus sa scriu n limba germana ceea ce-mi dicteaza. Am scris vreo cinci scrisori pe care le-am expediat n strainatate. La ntrebarile Presedintelui, acuzatul arata amanuntit felul n care i-a ajutat pe spionii parasutati sa dezgroape si sa transporte materialele pe care le ascunsesera n pamnt imediat dupa parasutare. Interogatoriul acuzatului Vlad Mihai Vasile Pres.: De ce domiciliai clandestin ? Acuz.: Doi frati ai mei fusesera arestati si cu aceasta ocazie la locuinta mamei mele s-au gasit carti legionare. Creznd ca voi fi arestat n legatura cu aceste carti, m-am gndit ca este mai bine sa intru la anonimat. Pres.: Ce acte ai folosit? Acuz.: Un buletin fals pe numele Spitzer Adrian, pe care l-am procurat prin furt n tramvai, profitnd de lipsa de atentie a purtatorului sau. Pres.: Cnd l-ai cunoscut pe Golea si n ce mprejurari? Acuz.: L-am cunoscut n primavara anului 1952. Am discutat despre faptul venirii lui aici, planul cu care a venit si planurile pe care le avea pentru viitorul apropiat. El mi-a spus ca a fost trimis de catre americani pentru a comunica, cu aparatul cu care era dotat, sosirea lui si eventualele pregatiri pentru venirea altor parasutati. El sustinea ca n cele din urma n mod inevitabil se va ajunge la razboi, ca anglo-americanii vor recurge pna la urma la un razboi mpotriva Uniunii Sovietice. Pres.: Este vreo legatura ntre aceasta chestiune si faptul ca el a fost parasutat? Acuz.: Prin faptul ca el a fost parasutat aici cu misiunea de a pregati si venirea eventuala a altora. Pres.: Ce activitate ai desfasurat din clipa n care ai fugit si pna la arestarea dumitale ? Acuz.: L-am ajutat pe Golea n primul rnd, oferindu-ma sa-i gasesc un tehnician care sa-i repare cutia de alimentare a aparatului de radio-telegrafie cu care a fost dotat la parasutare. I-am schimbat vreo 1500 dolari n lei. I-am gasit doua locuinte provizorii. Pres.: Cnd s-a pus problema fugii lui Golea din tara? Acuz.: Fata de amnarea continua de a pune n functie aparatul, el s-a gndit la plecare, si n vederea plecarii am gasit oameni care puteau sa-l ajute si am dus tratative cu acestia. Acuzatul descrie n continuare felul n care l-a ajutat pe Golea n legatura cu repararea aparatului TFF cu care a fost nzestrat. Interogatoriul acuzatului Ion Buda Pres.: Ce activitate politica ai desfasurat dumneata? Acuz.: n septembrie 1940 am intrat n organizatia legionara. Acuzatul relateaza amanuntit n continuare activitatea legionara pe care a desfasurat-o. Pres.:Ce fel de acte de identitate ai folosit n perioada n care te ascundeai? Acuz.: Am folosit acte false. Primul buletin de identitate pe care l-am avut a fost cel sustras prin 1950 de la persoana cu care locuiam mpreuna. Prin 1952 am falsificat alt buletin. Am mai falsificat o serie de buletine pentru prietenii mei. Pres.: Cnd te-ai ntlnit cu Golea? Acuz.: n martie 1953. Pres.: Cum au evoluat legaturile dumitale cu Golea si ce ajutor i-ai dat? Acuz.: La nceputul lui iulie eu discutasem cu Dinca si-i facusem propunerea sa facem niste manifeste si sa le difuzam n luna august. Apoi am discutat cu Golea si i-am facut aceeasi propunere. Am facut manifestele si le-am difuzat. Am nceput cu ajutorul lui Golea sa emit si sa receptionez radiograme. Golea mi-a dat un cod dupa care puteam sa descifrez ceea ce eventual aveam de 106 din 120

comunicat. Golea a propus sa facem niste manifeste pe care sa le difuzam periodic n centrele muncitoresti si prin institutii. Am renuntat nsa la aceasta deoarece mi-am dat seama ca nu avem cu cine sa ducem la ndeplinire actiunea. Pres.: n slujba cui era Golea? Acuz.: n slujba serviciului de spionaj americano-francez. Pres.: Dumneata urma sa fii loctiitorul lui Golea dupa plecarea lui? Acuz.: Da. Pres.:Ce scop ai urmarit prin activitatea criminala pe care ai dus-o? Acuz.: Fiind legionar, am fost educat pe aceasta linie si nutream sentimente de dusmanie fata de R.P.R. Proc.: Cum explici dumneata ca legionarii, care pna n 1944 l-au servit pe Hitler, dupa prabusirea Germaniei hitleriste s-au pus n slujba celor mai reactionare cercuri razboinice? Acuz.: Explicatia nu poate fi alta dect aceea ca legionarii din vestul Europei se gasesc fata de regimul democrat popular pe aceeasi linie cu aceste cercuri. Interogatoriul acuzatului Gheorghe Dinca Pres.: Cnd ai intrat n organizatia legionara si ce activitate legionara ai dus? Acuz.: n 1941 am luat parte la rebeliune si am fost condamnat la trei ani si jumatate nchisoare. n 1950 m-am ntlnit cu Vlad Mihai Vasile, pe care-l cunosteam. El mi-a prezentat pe legionarul fugar Ion Buda. Apoi l-am cunoscut pe Ion Golea sub numele de Iliescu. n iunie 1953, Ion Buda mi-a spus ca are de gnd sa tipareasca niste manifeste. Eu am spus ca si eu sunt de acord cu aceasta idee. Manifestele au fost lucrate la mine acasa. La ntrebarile Presedintelui, acuzatul a descris metodele prin care spionii si complicii lor au difuzat fituicile. Acuzatul a declarat n continuare: - "Ion Golea mi-a povestit toate peripetiile lui, adica fuga din tara, cum a ajuns n Germania si cum a fost parasutat n tara. Totodata mi-a spus ca are un aparat de radio-emisie si receptie pe care m-a rugat sa-l aduc n stare de functionare. I-am spus sa aduca aparatul sa-l studiez si sa-l repar". Pres.: Dumneata stii cum a venit Golea? Acuz.: Da, stiu ca a venit parasutat de un avion american. Acest lucru mi l-a spus chiar el. Pres.: Cu ce misiune a venit Golea? Acuz.: Mi-a spus ca a venit cu misiunea de a crea conditii sa vina si alti parasutati n tara, cu scopul de a submina regimul actual. Pres.: Cine i trimitea pe Golea si pe ceilalti parasutati? Acuz.: Centrul de informatii legionar de la Salzburg sustinut de americani. Stiu ca americanii sunt aceia care ntretin o serie de activitati subversive. Interogatoriul acuzatului Alexandru Popovici La ntrebarile Presedintelui, acuzatul relateaza cum a luat contact cu fiul sau, care i-a spus ca a fost parasutat dintr-un avion american. n continuare, acuzatul arata cum i-a pus pe spioni n legatura cu Aurel Corlan, care i-a gazduit. Cum a ascuns aurul pe care i l-au dat n primire si cum l-a nsotit Elena Stetin pe Alexandru Tanase la Bucuresti. Acuz.: Am primit scrisori din Paris. Ultima carte postala am primit-o cteva zile dupa venirea lui. Interogatoriul acuzatului Aurel Corlan La ntrebarile Presedintelui, acuzatul relateaza felul n care a luat contact cu spionii Mircea Popovici si Alexandru Tanase, cum i-a gazduit si le-a facut diferite servicii. Pres.: Ce plata ai avut pentru faptul ca i-ai gazduit pe cei doi? Acuz.: De la Mircea Popovici am capatat un ceas de mna care nu era bun, un brici de buzunar, cinci galbeni si 70 lei. Celalalt mi-a dat la plecare 10 galbeni, 300 lei, o camasa, o pereche de indispensabili, o haina rupta si o oala de untura. Interogatoriul acuzatei Elena Stetin Pres.: Ce ai aflat despre fratele dumitale Mircea Popovici dupa ce a ajuns tara? Acuz.: Am aflat ca a fost parasutat cu nca un spion de pe un avion strain. Dupa ce m-am ntlnit cu el mi-a spus acelasi lucru. Pres.: Ce ajutor i-ai dat lui Mircea si celuilalt spion? Acuz.: Am procurat actele sotului meu pentru Tanase iar pentru fratele meu, actele varului sotiei lui. Pe amndoi i-am gazduit la mine acasa. Am aflat de la fratele meu ca ei au fost parasutati de un avion strain ca sa culeaga informatii despre starea de spirit a populatiei n R.P.R. Pres.: Ti-au cerut si la Bucuresti sa le faci legatura cu anumite persoane? Acuz.: Mi-au cerut sa le caut o gazda unde sa stea. Interogatoriul acuzatului Ion Iuhasz Pres.: Ce ai aflat despre Gavrila Pop dupa ce a fugit din tara? Acuz.: Stiu ca a facut o scoala n strainatate si ca apoi a fost parasutat n tara mpreuna cu Sabin Mare si Ilie Rada, de catre serviciul de spionaj american. Pres.: Ce servicii ti-au cerut spionii parasutati ? Acuz.: Miau facut propuneri sa colaborez cu ei. Am acceptat si am ndeplinit misiunile primite. Le-am gasit o ascunzatoare, am dus diferite bagaje de ale lor, le-am procurat informatii, le-am facut 107 din 120

legaturi cu elemente dusmanoase regimului. Pres.: Cui transmiteau ei informatii? Acuz.: Serviciului de spionaj american. Interogatoriul acuzatului Ion Cosma La ntrebarea Presedintelui, acuzatul arata cum l-a cunoscut pe spionul Mare Sabin si cum l-a sprijinit: - "Am aflat ca Mare Sabin a fost parasutat sa faca spionaj mpotriva R.P.R. pentru serviciul de spionaj american. Pres.: Ce ai discutat cu Mare Sabin ? Acuz.: Am discutat despre preocuparile americanilor pentru Europa, ca aceste echipe parasutate n tara trebuiau sa ia legatura cu alte elemente dusmane, si ulterior, bazati pe ajutorul strain, pe cale razboinica sa schimbe regimul. Pres.: Cine punea astfel problema? Cine dadea aceste indicatii? Acuz.: Serviciul de spionaj. Era linia americanilor. Pres.: Ce propuneri ti-a facut Mare? Acuz.: Am fost recrutat pentru spionaj si cu aceasta ocazie am primit mai multe misiuni. I-am dat informatii cu caracter economic, militar si politic. Am lucrat doua stampile pentru falsificarea unor buletine. De asemenea am primit misiunea de a cumpara un geamantan, destinat pentru transportarea unor munitii si aparate. Proc.: Cu ce fel de materiale au venit spionii parasutati ? Acuz.: Stiu ca au venit cu armament, substante otravitoare, harti, acte false, salopete. Stiu ca unul dintre ei era mbracat n salopeta ca tractorist. Acesta era Pop Gavrila. Proc.: Unde erau transmise informatiile pe care le-ai dat ? Acuz.: Serviciului american de spionaj din Franta. Pres.: Cum se explica faptul ca dumneata ai acceptat aceste misiuni? Acuz.: Se explica prin dusmania pe care o nutresc fata de regimul democrat popular. Audierea martorilor: Ularu Sever. Martorul Ularu Sever, dupa ce a precizat ca l cunoaste pe acuzatul Mircea Popovici, a spus ntre altele: - "Stiu ca a fost legionar, iar pe frontul din Apus s-a predat armatelor germane si a luptat contra patriei. n discutiile ce leam avut cu spionul Mircea Popovici, n timp ce a fost gazduit la mine acasa, mi-a spus ca a fost parasutat mpreuna cu Tanase pe teritoriul R.P.R. de un avion strain cu scopul de a desfasura activitate de spionaj, de a culege informatii si de a le trimite serviciului de spionaj cu ajutorul aparatelor de radio emisie si receptie. n continuarea depozitiei sale, martorul a confirmat activitatea tradatoare si de spionaj a lui Mircea Popovici. Didina Popovici Martora Didina Popovici a relatat ceea ce stia cu privire la activitatea criminala a acuzatilor Alexandru Tanase si Mircea Popovici, confirmnd si dnd totodata amanunte asupra activitatii criminale a acuzatei Elena Stetin. Alexandru Niculescu Cu privire la acuzatul Mircea Popovici, martorul Alexandru Niculescu a aratat ntre altele: - "Stiu ca a facut politica legionara, a luat parte la rebeliune si a suferit condamnare. De asemenea mai stiu ca a fost comisar la fosta prefectura a politiei capitalei." Pres.: Ai discutat cu Mircea Popovici n legatura cu misiunea pentru care a fost trimis n tara? Mart.: Mi-a spus ca scopul pentru care a fost parasutat este de a furniza si comunica serviciului de spionaj american date care privesc capacitatea de aparare a R.P.R. si alte informatii. Martorul a declarat n continuare: - "Americanii au pus la dispozitia Garzii de Fier, care a trecut sub orbita americana fonduri pentru tot felul de actiuni ndreptate spre subminarea R.P.R. E vorba de fondul de 100 milioane dolari pus la dispozitia "persoanelor selectionate". Maria Muscalu Dupa ce a precizat ca-l cunoaste pe acuzatul Ion Samoila, martora Maria Muscalu a relatat mprejurarile n care s-a revazut cu el dupa parasutare. Ion Bucsan Martorul Ion Bucsan a facut relatari cu privire la activitatea criminala a acuzatului Ion Golea, aratnd ce fel de armament si echipament a avut si ce fel de legaturi a ntretinut cu acuzatul Vlad Mihai Vasile. Nadejda Golea Martora Nadejda Golea a facut declaratii despre legaturile pe care le-a avut cu acuzatul Ion Golea. Ion Stanica Martorul Ion Stanica, dupa ce a precizat ca i cunoaste pe acuzatii Gheorghe Dinca, Vlad Mihai Vasile, Ion Buda si Ion Golea, a spus: - "Stiu ca Vlad Mihai Vasile a primit de la Ion Golea n primavara anului 1953 un numar de dolari pentru a-i schimba. Stiu de asemenea ca 108 din 120

Gheorghe Dinca, Ion Buda si Ion Golea au redactat fituici cu caracter contra-revolutionar. Am vazut si aparatul de radio emisie-receptie pe care Golea l-a adus la Dinca pentru a fi reparat." Iosif Bonta Martorul Iosif Bonta a aratat ,cu privire la acuzatul Gavrila Bonta: - "mpreuna cu ceilalti a cules informatii, a instalat aparatul de emisiune, a transmis informatii serviciului de spionaj american." Anghel Meltis Martorul Anghel Meltis a dat lamuriri cu privire la activitatea criminala a acuzatului Ion Tolan, care a locuit clandestin n casa lui. RECHIZITORIUL PROCURORULUI MILITAR Colonel Ardeleanu Aurel Tovarasi judecatori, Procesul care se desfasoara n fata dvs. arunca o lumina puternica asupra uneltirilor dusmanoase pe care le pun la cale nca de multa vreme cercurile agresive din SUA mpotriva poporului nostru si a Republicii Populare Romne. Toata lumea vede ca n timp ce Uniunea Sovietica si celelalte tari ale lagarului democrat duc o lupta activa, constanta pentru destinderea ncordarii internationale, pentru reglementarea pe cale pasnica, prin tratative ntre tarile interesate, a problemelor litigioase si nerezolvate, pentru restabilirea relatiilor comerciale normale ntre state, exista forte care actioneaza mpotriva politicii de destindere a ncordarii internationale, forte care ncearca sa submineze cu orice pret aceasta politica. ntre declaratiile repetate n favoarea destinderii ncordarii internationale, facute de reprezentantii guvernului sovietic si ai celorlalte guverne din tarile democratice si ntreaga politica interna si externa a acestor tari, exista o deplina concordanta. Opinia publica din lumea ntreaga a salutat si aprobat cu nsufletire initiativele de pace ale Uniunii Sovietice si ale altor tari democrate, masurile concrete si clare pe care ele le-au propus pentru a se asigura un progres real n destinderea ncordarii internationale. Totodata apare evident faptul ca paralel cu fortele iubitoare de pace, actioneaza forte care s-au legat prea puternic de politica agravarii situatiei internationale, forte care mizeaza pe razboi si vad n destinderea ncordarii internationale posibilitatea nedorita de ele a scaderii uriaselor profituri pe care le aduce fabricantilor de armament si celorlalte monopoluri politica agresiva. n slujba acestei politici agresive este pusa asa numita "strategie a razboiului rece" si n mod deosebit actiunea de subminare desfasurata de cercurile agresive mpotriva tarilor democrat-populare. n cursul procesului a fost demonstrat pe baza unor probe zdrobitoare, ca serviciul de spionaj american recruteaza din rndurile legionarilor si altor tradatori de patrie, fugiti peste granita de teama judecatii populare, spioni si teroristi, pe care-i parasuteaza din avioane americane strecurate hoteste n cursul noptii pe teritoriul tarii noastre, cu scopul de a savrsi actiuni de spionaj, de sabotaj si de diversiune. Modul n care sunt strecurati, instruiti si dotati spionii si diversionistii de pe banca acuzarii, misiunile criminale pe care le-au primit de la serviciul de spionaj american, precum si faptele savrsite de acestia dezvaluie cu ntreaga forta a faptelor politica cercurilor agresive de amestec grosolan n treburile interne ale tarilor lagarului democrat si metodele gansteresti fara precedent n relatiile dintre state, care sunt folosite n realizarea acestei politici. Istoria relatiilor internationale nu a cunoscut nca o activitate subversiva de asemenea proportii, un amestec att de brutal n treburile interne ale statelor, provocari att de sistematice ca acelea pe care le desfasoara n prezent fortele agresive. Lucrurile au mers pna acolo, nct organizarea spionajului, a diversiunii si activitatii teroriste mpotriva guvernelor legale ale unor tari suverane, a fost ridicata la rangul de politica guvernamentala. Nu este un secret pentru nimeni faptul ca nca din anul 1951 a fost adoptata de catre Congresul american asa numita "lege a securitatii mutuale", pe baza careia sunt alocate anual din bugetul Statelor Unite sume considerabile pentru recrutarea a tot felul de huligani fascisti si de elemente decazute din drojdia societatii, care sunt trimise n tarile democratice pentru a desfasura o activitate de subminare. Dupa cum se stie, pentru a ascunde opiniei publice metodele si mijloacele cu care este dus "razboiul rece" mpotriva tarilor lagarului democrat cercurile agresive din SUA se straduiesc din rasputeri sa prezinte activitatea subversiva pe care ele o dirijeaza si finanteaza de la Washington, drept o asa zisa "miscare de rezistenta", iar pe asasinii platiti si narmati pna n dinti de serviciul de spionaj 109 din 120

american, drept niste "victime nefericite". n ultima vreme, sub presiunea vointei maselor care cer cu energie crescnda sa se puna capat metodelor si actiunilor de nveninare a relatiilor internationale, reprezentanti ai cercurilor conducatoare din SUA au ncercat sa nsele opinia publica si sa atenueze nelinistea creata chiar n cercurile atlantice de rigiditatea politicii "de forta" americana, prin declarati ipocrite despre asa zisa lor dorinta de pace si ntelegere. n cuvntarea rostita la tribuna Adunarii Generale a ONU, dl. Dulles a declarat - ntre altele - ca SUA "nu ndeamna pe altii la violenta". Faptele sunt nsa si de asta data n contradictie cu vorbele. Descoperirea si arestarea spionilor si teroristilor parasutati de serviciul de spionaj american, Alexandru Tanase, Golea Ion, Pop Gavrila si altii, pe care i vedeti n boxa, demasca cu vigoare prefacatoria, ncercarea cercurilor agresive de a nsela pe cei naivi cu privire la adevaratul caracter al politicii americane. Fiecare om poate pe drept cuvnt pune ntrebarea: cum se mpaca declaratia ca SUA "nu ndeamna pe altii - la violenta" cu toate aceste scoli de diversiune si spionaj pe care serviciul de informatii american le organizeaza si conduce n Germania occidentala, Austria, Franta, Grecia, cu avioanele americane care s-au strecurat hoteste, noaptea, n spatiul aerian al tarii noastre, cu toate aceste pistoale si grenade, otravuri si substante explozive pe care le vedeti expuse aici? Inspiratorii si organizatorii activitatii de subminare dusa n tarile democrate au fost prinsi n flagrant delict si demascati n fata lumii ntregi. Poporul romn stie cine sta n spatele acuzatilor din boxa si ntelege prea bine cu ce scop au fost trimisi. n spatele acestor mercenari fara scrupule, care ieri si-au oferit serviciile Gestapoului, astazi serviciului de spionaj american, dupa principiul ca trebuie sa te vinzi celui care plateste mai bine, stau monopolurile americane, care au stapnit n trecut petrolul, telefoanele si alte bogatii ale tarii, stau fostii jefuitori ai poporului romn care si-au umplut doldora buzunarele cu aur strns din sudoarea si lacrimile muncitorilor si taranilor romni. Cercurile monopoliste agresive din SUA nu s-au consolat nici pna astazi de faptul ca au pierdut dreptul de a porunci si jefui n Romnia, ca poporul romn si-a dezdoit spinarea si, alungnd de la putere pe mosieri si capitalisti, a devenit un popor liber, singurul si adevaratul stapn al tarii si bogatiilor ei. Regimul democrat popular, independenta si suveranitatea de stat i sunt scumpe poporului ca ochii din cap. Toate uneltirile dusmane s-au sfarmat si se vor sfarma de hotarrea ferma a poporului nostru de a-si apara cuceririle si dreptul la o viata mai buna. Contributia activa a oamenilor muncii la descoperirea spionilor si teroristilor din boxa subliniaza cu o deosebita vigoare atasamentul poporului fata de regimul democrat popular. Nici o ncercare, orict de perfida din partea dusmanilor republicii, nu poate clinti ornduirea de stat democrat-populara, profund ancorata n popor. Pamntul sfnt al patriei arde sub picioarele dusmanilor. Instrumentele josnice ale serviciului de spionaj american trezesc ura si mnia fara margini a ntregului nostru popor. Unde sunt organizate centrele de spionaj si diversiune si cine sunt elementele recrutate de serviciul de spionaj american Din marturisirile facute de acuzati a rezultat ca serviciul de spionaj american a organizat, cu complicitatea serviciului de spionaj francez, adevarate centre ale crimei si spionajului. A rezultat de asemenea ca serviciul de spionaj american a organizat n Franta, Germania Occidentala, Grecia si Austria, centre de diversiune si spionaj, care au la dispozitie localuri, terenuri si alte mijloace materiale pentru pregatirea si instruirea spionilor si teroristilor destinati actiunilor banditesti contra tarilor de democratie populara. Selectionarea si recrutarea spionilor a fost solutionata de catre serviciul de spionaj american prin folosirea asa ziselor lagare de "persoane deplasate" organizate pe teritoriul unei tari apusene. Se stie ca ani de zile cercurile imperialiste si-au exprimat ngrijorarea lor "umanitara" pentru soarta acestor persoane. Procesul acesta, ca si procesele similare din celelalte democratii populare, a scos nsa la iveala ca n asa numitele lagare de "persoane stramutate" au fost strnsi laolalta tot felul de criminali de razboi, legionari, szalasisti, ustasisti si alte categorii de fascisti fugiti de la locul crimei pentru a nu da socoteala popoarelor respective. Ucigasi de profesie, teroristi, incendiatori si tot soiul de escroci, tlhari, iata cine sunt "victimele nenorocite" de care se nduioseaza cercurile agresive. Din asemenea elemente si recruteaza serviciul de spionaj american agentii sai. Aici se potriveste pe drept cuvnt nteleapta zicala a poporului: "La asa stapn, asa sluga". Ramasitele organizatiei diversioniste-teroriste Garda de Fier, creata de fostele partide "istorice" ca o organizatie de agenti provocatori mpotriva clasei muncitoare si de pogromisti fascisti, care s-a acoperit de 110 din 120

snge prin crimele monstruoase savrsite mpotriva poporului nostru, mpotriva libertatii si independentei nationale, constituie astazi o pepiniera din care serviciul de spionaj american si recruteaza spionii si teroristii pentru cele mai murdare misiuni. Mercenari de profesie, legionarii slugaresc astazi imperialismul american cu acelasi zel cu care au slugarit ieri imperialismul german-fascist. Rostogolindu-se tot mai jos pe panta descompunerii morale, o mna de nemernici, n cap cu Horia Sima, Traian Borobaru, Mircea Dimitriu, Mircea Musetescu si altii, ndeplinesc sarcina murdara ce le-a ncredintat-o serviciul de spionaj american, de a aduna tot felul de lepadaturi umane, ramasite fascisto-legionare, criminali de razboi, escroci; binenteles ca n acest scop serviciul de spionaj american le-a asigurat putinta sa circule n toata libertatea prin tarile occidentale aflate sub stapnirea dolarului. n felul acesta au fost recrutati spionii: Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Tolan Ion, Mare Sabin, Pop Gavrila si altii, care au fost trimisi la scoli de spionaj organizate pe teritoriul Frantei, Germaniei Occidentale, Greciei si Austriei. Dupa cum a rezultat din recunoasterile acuzatilor, ei s-au pregatit n scolile de spionaj de la Andilly, Isny, Lindau, Kefelaria, sub conducerea serviciului de spionaj american secondat de serviciile de spionaj francez si grec, aflate n subordine. Dupa cum recunosc nsisi acuzatii, serviciul de spionaj american i-a admis pe lista "persoanelor selectionate" numai dupa ce au fost supusi unui examen n cursul caruia au trebuit sa demonstreze ca au un trecut criminal, conditie de baza pentru a fi investiti cu ncrederea Washingtonului. Din recunoasterile acuzatilor se mai desprinde faptul ca pentru serviciul de spionaj american nu este granita ntre diferitele tari ale Europei Occidentale, spionii recrutati fiind trecuti pe calea aerului dintr-o tara ntr-alta cu sfidarea celor mai elementare drepturi ale suveranitatii statelor. Avioanele militare americane folosesc aerodromurile Germaniei apusene, Austriei apusene, Frantei, Greciei, etc., dupa bunul lor plac. Uneori transportul spionilor americani se face cu avioane militare franceze. n scolile de spionaj americane, adevarate scoli ale crimei, acuzatii din boxa au primit o pregatire sistematica n vederea desfasurarii activitatii lor teroriste, diversioniste si de spionaj ndreptata mpotriva libertatii poporului nostru. n cadrul pregatirii lor, i-au nvatat cum sa foloseasca pistolul, grenada si pistolul mitraliera, precum si diferitele substante explozive si otravitoare, pentru acte de diversiune si teroare. mpotriva cui urmau sa foloseasca ei toate aceste mijloace ucigatoare? mpotriva independentei noastre nationale, mpotriva libertatilor democrat-populare. Ei au nvatat sa manipuleze aparatul de radio emisie si receptie, sa foloseasca cifrul si codul cifrat pentru a transmite informatii si pentru a primi instructiuni, sa foloseasca, n acelasi timp, scrierea conventionala si tehnica fotografica. Ei au fost instruiti sa falsifice acte de identitate si alte documente, au facut exercitii de lansare cu parasuta. Spionii americani s-au straduit chiar sa-i nvete cum sa se fereasca de urmarirea organelor de securitate. Dupa cum se vede nsa, aceste nvataturi nu le-au folosit prea mult spionilor parasutati. Cursurile crimei au fost predate de catre spionii americani cu nume conspirative: Johny, Vernier, Vidal si altii si de catre ofiteri din serviciul de spionaj francez, cu numele de Beaumont, Blondel si altii. Elementele selectionate pentru a fi trimise n tara n scopul desfasurarii actiunilor lor banditesti, primeau o instructie suplimentara. Ea a fost facuta de aceeasi agenti ai serviciului de spionaj american si francez. Dupa cum se vede, n timp ce alocatiile din bugetul SUA pentru nvatamnt au fost reduse la minimum, milioane de copii americani fiind lipsiti de posibilitatea de a se instrui, pentru scolile de spionaj sunt cheltuite milioane de dolari. Cu ce au fost nzestrati acesti criminali n vederea ndeplinirii misiunilor lor mrsave? Iata, priviti arsenalul acesta de scule criminale puse la dispozitia spionilor, dintre care nu lipsesc aparate de radio de emisie si receptie de provenienta americana, coduri cifrate si cifruri, pistoale mitraliera, revolvere si grenade de diferite calibre si tipuri, munitiile respective, materiale explozive, fiole de otrava, harti ale teritoriului R.P.R., buletine de identitate false, acte militare false, echipament de tot felul, terminnd cu parasutele care au servit la lansarea banditilor pe teritoriul tarii. Astfel nzestrati, spionii au fost mbarcati n avioane americane militare, conduse de echipaje americane. Pentru a se camufla, avioanele americane si scoteau semnele distinctive de recunoastere, dupa cum au declarat acuzatii. n acelasi timp, pentru a acoperi parasutarea spionilor, aruncau pe parcurs diferite fituici pline de cele mai murdare calomnii mpotriva poporului nostru. Decolnd de pe aerodromul de la Atena, aceste avioane au violat spatiul aerian al Republicii Populare Romne n mai multe rnduri, lansnd prin 111 din 120

parasutare grupe de criminali pentru a desfasura actiuni scelerate de spionaj, de diversiune si teroare mpotriva patriei noastre. Care au fost misiunile date de serviciul de spionaj american spionilor parasutati pe teritoriul patriei noastre? Tovarasi judecatori, Materialele anchetei prealabile precum si propriile marturisiri ale acuzatilor au aratat ca principalele misiuni ale acestei bande aflate astazi pe banca acuzarii au fost acelea de a spiona, de a culege si transmite informatii din toate domeniile de activitate ale statului si de a comite actiuni de diversiune si teroare. Ce dovedeste acest lucru? Dovedeste ca ntreaga activitate a serviciului de spionaj american ntreprinsa mpotriva tarii noastre ca si mpotriva celorlalte tari de democratie populara, este strns legata de planul criminal al cercurilor agresive americane de pregatire si attare la un nou razboi mondial. Pentru a duce la ndeplinire misiunea de culegere si transmitere de informatii cu caracter de spionaj, acuzatii Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila, Bebi Toma si Tolan Ion au primit sarcina sa recruteze n acest scop elemente fascisto-legionare, fosti capitalisti si mosieri, elemente chiaburesti si alti dusmani ai regimului si poporului nostru. Este limpede ca serviciul de spionaj american nu se putea bizui n aceasta actiune criminala dect pe asemenea lepadaturi omenesti lipsite de orice scrupule si gata la orice mrsavie. Din dezbaterile procesului a reiesit, fara putinta de tagada, ca serviciul de spionaj american se bizuieste n uneltirile sale mpotriva tarii noastre pe mercenari recrutati dintre elementele fascisto-legionare. O ct de succinta analiza a trecutului spionilor de pe banca acuzarii va demonstra cu prisosinta acest lucru. Iata, de exemplu acuzatul Alexandru Tanase, una dintre capeteniile grupului de spioni si tradatori de patrie. Cine este Alexandru Tanase? Trecutul lui banditesc l califica drept o sluga demna de stapnii sai. Fost comandant legionar, n anul 1941 a fost condamnat la cinci ani temnita grea pentru participare la rebeliunea legionara. n luna august 1944, cnd armatele sovietice au eliberat tara noastra si fortele patriotice conduse de partidul comunist au rasturnat dictatura fascista si au pornit la eliberarea restului tarii de sub jugul germano-fascist, elemente ale Garzii de Fier si alte lepadaturi fasciste au fugit n Apus. Printre acestia a fost si Alexandru Tanase. Acest dusman al poporului muncitor a fugit la stapnii sai hitleristi, nrolndu-se n armata fascista si luptnd pe front mpotriva patriei noastre pna la capitularea Germaniei. Refugiindu-se apoi n Germania Occidentala, Alexandru Tanase si-a schimbat stapnul, intrnd n slujba serviciului de spionaj american. n aceasta calitate el a primit sarcina de a regrupa legionarii fugari si a selectiona dintre ei agenti pentru scolile de spionaj si diversiune. n galeria acestor tradatori, pe lnga Tanase Alexandru sunt vechi criminali, asasini, fascisti, teroristi de profesie si dezertori ca Samoila Ion, Golea Ion, Popovici Mircea si Tolan Ion. Samoila Ion, legionar din 1937, are la serviciul sau numeroase crime. El a luat parte la organizarea unui grup terorist pentru uciderea lui Armand Calinescu. Pentru participare la rebeliunea legionara a fost condamnat la 15 ani nchisoare. Mai trziu, fiind arestat n vederea executarii unui numar de cinci condamnari, dintre care doua de cte 15 ani nchisoare si temnita grea, una de 10 ani nchisoare si una de 20 ani munca silnica, a evadat din nchisoare si a fugit din tara. Pentru trecutul sau plin de crime odioase a fost recrutat de serviciul de informatii american si trimis la scoala de spionaj si diversiune. Spionul si diversionistul Golea Ion, parasutat pe teritoriul tarii noastre mpreuna cu Samoila Ion, este tot un vechi legionar, organizator al unei bande teroriste legionare n regiunea Stalin din toamna anului 1944. n anul 1948, fiind urmarit de catre organele de stat pentru activitate subversiva si pentru crima de omor, a fugit n Austria, n Germania Occidentala si n Franta, unde a fost recrutat si a urmat cursurile unei scoli americane de spionaj si diversiune. Acuzatul Popovici Mircea este tot un vechi legionar, condamnat n 1941 pentru participare la rebeliunea legionara. n anul 1944, fiind pe frontul antihitlerist, a dezertat la fascisti, intrnd mai trziu si el n slujba serviciului de spionaj american si urmnd pe teritoriul Frantei cursurile unei scoli americane de spionaj. La aceasta scoala a fost selectionat de catre Tanase Alexandru, mpreuna cu care a fost parasutat pe teritoriul tarii noastre. Acuzatul Tolan Ion, legionar din 1940, condamnat la 3 ani temnita grea pentru activitate legionara, a fugit din tara odata cu alungarea hoardelor hitleriste. nrolndu-se ntr-o formatie legionara n cadrul armatei hitleriste, a luptat mpotriva patriei noastre pna la capitularea Germaniei. Aflndu-se ntr-un lagar de "persoane stramutate" din Germania apuseana, a luat legatura cu spionul Tanase si prin 112 din 120

intermediul acestuia a fost recrutat la Salzburg n solda serviciului de spionaj american si apoi trimis la scoala de spionaj si diversiune. Ca si ceilalti spioni, acuzatul Tolan Ion a primit de la serviciul de spionaj american aceleasi misiuni criminale de spionaj, diversiune si teroare, n care scop s-a strecurat pe teritoriul tarii noastre. Acuzatul Pop Gavrila, aventurier descompus, capabil oricnd sa tradeze patria n care s-a nascut, a fugit din tara n Austria, unde s-a pus n slujba serviciului de spionaj american si a fost instruit n scoala de spionaj si diversiune mpreuna cu fostul ofiter antonescian Mare Sabin si cu Rada Ilie, din care apoi a fost alcatuit grupul criminal de spioni si teroristi parasutati pe teritoriul tarii noastre de catre serviciul de spionaj american. Din aceasta scurta trecere n revista a trecutului criminal al principalilor acuzati, reiese clar pe ce elemente se bazeaza serviciul de spionaj american n scopul actiunilor sale de spionaj, diversiune si teroare mpotriva Republicii Populare Romne. El mizeaza n primul rnd n actiunile sale pe ramasitele fascisto-legionare, criminali de rnd, asasini, teroristi de profesie, fugari tradatori de patrie, pe care poporul nostru i priveste cu ura si dispret. Grupul acestor unelte josnice ale serviciului de spionaj american s-a angajat sa ndeplineasca misiunile criminale ncredintate. Iata-l de exemplu pe acuzatul Alexandru Tanase: El a primit din partea serviciului de spionaj american misiunea de a lua conducerea grupurilor de spioni parasutati si de a organiza fuga din tara n Iugoslavia a elementelor legionare urmarite de organele de stat. Att acuzatul Tanase ct si ceilalti spioni parasutati au primit misiunea sa alcatuiasca bande de diversionisti, teroristi, n scopul de a comite acte de teroare si diversiune. n vederea ndeplinirii acestor misiuni, agentii serviciului de spionaj american, aflati pe banca acuzarii, dupa ce au fost parasutati mpreuna cu armamentul, echipamentul si aparatele de radio emisie si receptie, au trecut la realizarea misiunilor lor criminale. Ei au gasit complici n elementele pe care le vedeti n boxa alaturi de spioni, recrutate din resturile legionare, hitleristi, fosti exploatatori, chiaburi si fosti jandarmi. Astfel, n rndurile tradatorilor de patrie se gasesc drept complici ai spionilor acuzatii: Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel, Popovici Alexandru, Stetin Elena, Iuhasz Ion si Cosma Ion. n activitatea lor criminala de sprijinire a spionilor parasutati, acuzatii Cosma Ion, Iuhasz Ion, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion au furnizat acestora informatii din domeniul economic, politic si militar, care apoi au fost transmise fie prin aparatele de radio emisie si receptie, fie prin corespondenta cifrata, serviciului de spionaj american. Un alt aspect al activitatii criminale a acestor agenti ai serviciului de spionaj a fost raspndirea de fituici n diferite limbi, cu continut calomnios la adresa patriei si poporului nostru. n ndeplinirea acestei misiuni criminale acuzatul Golea Ion a fost ajutat de catre acuzatii Buda Ion si Dinca Gheorghe. Pentru a se sustrage de la judecata poporului, n caz de urmarire a lor de catre organele de stat, spionii parasutati - asa cum declara ei - aveau consemnul sa fuga n Iugoslavia, unde pe baza unei parole dinainte stabilite, urmau sa se puna la dispozitia ambasadei americane de la Belgrad pentru a li se restabili legatura cu serviciul de spionaj american. Actiunile criminale comise de acuzati, mpotriva patriei si poporului nostru, dezvaluie metodele perfide la care recurge serviciul de spionaj american n ducerea "razboiului rece" inspirat si organizat de cercurile agresive din Statele Unite. Vinovatia acuzatilor si pedepsele prevazute de lege pentru faptele lor criminale Tovarasi judecatori, n fata dvs. se gaseste o banda de spioni si teroristi mpreuna cu complicii lor, elemente criminale recrutate de catre serviciul de spionaj american. Printre capeteniile bandei se afla Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila si Tolan Ion, introdusi pe teritoriul tarii noastre pe calea aerului, prin violarea spatiului aerian R.P.R. de catre avioane militare americane, si parasutarea lor n cursul noptii. S-a dovedit ca aceasta banda de spioni si teroristi a fost nzestrata de catre serviciul de spionaj american cu aparate de radio emisie si receptie, cifruri si coduri cifrate, numeroase arme si munitii, materiale explozibile, acte si documente false, harti militare, echipament divers militar si civil, precum si diverse alte materiale n vederea ndeplinirii misiunii lor scelerate. Odata ajunsi pe teritoriul tarii noastre, ei au trecut la executarea misiunilor primite, cautndu-si si gasindu-si complici, lund legatura cu elemente fascisto-legionare si alte elemente dusmanoase, n vederea organizarii unor actiuni teroriste si diversioniste si transmitnd prin aparatele de radio-emisie si receptie si prin corespondenta cifrata, informatii secrete din diferite domenii de activitate ale statului nostru. Ei au fost capturati si facuti inofensivi datorita vigilentei organelor de securitate, care stau de 113 din 120

veghe si apara cuceririle revolutionare ale poporului nostru muncitor, zdrobind n fasa orice ncercare criminala a dusmanilor statului nostru. n actiunea de descoperire a spionilor au dat sprijin activ organelor noastre de stat oamenii muncii nsufletiti de patriotism, contribuind la demascarea si prinderea dusmanilor care au ncercat sa stavileasca munca noastra pasnica, constructiva. Vinovatia spionilor parasutati este pe deplin dovedita. n fata probelor existente, a corpurilor delicte gasite asupra lor, ei au fost nevoiti sa-si recunoasca activitatea lor criminala. Depozitia martorilor care au fost audiati n fata instantei de judecata au confirmat ntru totul recunoasterile acuzatilor. Ei sunt adusi aici, pe banca acuzari, pentru a raspunde de activitatea lor criminala comisa mpotriva Republicii Populare Romne. Acuzatii Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila, Bebi Toma, Tolan Ion trebuie sa raspunda pentru crima lor de tradare de patrie. Faptele lor criminale se ncadreaza n dispozitiile art. 184 c. p. si art. 1 lit. a si art. 4 din decretul 199/950, deoarece fugind din tara s-au pus n slujba serviciului de spionaj al unei puteri straine, care i-a instruit si i-a introdus apoi pe teritoriul R.P.R., de unde au transmis informatii cu caracter de spionaj si au ntreprins actiuni n vederea organizarii de acte teroriste si diversiune n scopul suprimarii independentei noastre de stat. Spionii trimisi de serviciul de spionaj american au gasit adapost si sprijin la complicii lor care se gasesc astazi alaturi de ei pe banca acuzarii. Acestia sunt acuzatii: Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Stetin Elena, Popovici Alexandru, Corlan Aurel, Cosma Ion si Iuhasz Ion. Acuzatul Tartler Erich, educat la scoala hitlerismului n spiritul urii fata de poporul muncitor, a gazduit si a dat ajutor activ acuzatilor Golea Ion si Samoila Ion n actiunile lor criminale. Acuzatii Vlad Mihai Vasile si Buda Ion, amndoi legionari nraiti, urmariti de organele securitatii statului pentru activitatea lor dusmanoasa poporului, s-au stabilit n mod clandestin n Bucuresti nca din anul 1948. Ei au luat legatura cu spionul Golea Ion si lau ajutat sa organizeze actiuni criminale diversioniste contra statului nostru. Acuzatul Dinca Gheorghe, legionar, condamnat la trei ani temnita grea pentru activitate fascista, a fost gazda spionului Golea facnd din locuinta sa loc de ntlnire pentru elementele criminale care au pus la cale, cu complicitatea sa, actiuni diversioniste mpotriva statului nostru. Acuzatul Popovici Alexandru, fost plutonier de jandarmi, mpreuna cu acuzatul Corlan Aurel au gazduit pe spionii Tanase Alexandru si Popovici Mircea, ajutndu-i n actiunile lor criminale si i-a ajutat n transmiterea de informatii. Acuzata Stetin Elena a gazduit pe spionii Tanase Alexandru si Popovici Mircea si le-a dat ajutor activ n vederea ndeplinirii misiunilor ncredintate de serviciul de spionaj american, procurndu-le acte false si cautndu-le gazde. Acuzatii Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Popovici Alexandru, Corlan Aurel, Stetin Elena, Cosma Ion si Iuhasz Ion se fac vinovati n fata poporului de complicitate la crima de tradare de patrie. Faptele criminale savrsite de ei sunt pe deplin dovedite prin recunoasterile lor, coroborate cu recunoasterile celorlalti acuzati si n depozitiile martorilor si prin corpurile delicte gasite la acuzati cu ocazia perchezitiilor domiciliare. Faptele lor se ncadreaza n dispozitiile art. 121 si art. 184 c. p. precum si art. 1 lit. a, art. 4 si 6 din decretul Nr. 199 din 11 august 1950, deoarece au gazduit si au ajutat pe spionii parasutati de serviciul de spionaj american n vederea ndeplinirii misiunilor lor criminale de spionaj si diversiune. Tovarasi judecatori, n procesul pe care-l judecati dvs. aveti la dispozitie tot complexul de probe necesare ntr-un proces penal. Pe baza acestor probe dvs. sunteti n masura a pronunta hotarrea cu privire la gradul de vinovatie al fiecarui acuzat. nvinuirea principala care este imputata acuzatilor, crima de tradare de patrie, prevazuta de art. 184 din codul penal si art. 1 din decretul Nr. 199, precum si complicitatea de crima de tradare de patrie prevazuta de art. 121 si 184 din codul penal si art. 1, 4 si 6 din decretul 199/950, este pe deplin dovedita pentru toti. Acuzatii trebuie sa raspunda n fata justitiei populare pentru toate crimele savrsite de ei. Din tot grupul acesta criminal se detaseaza n mod deosebit acuzatii Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila, Tolan Ion, Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel si Cosma Ion, care prin trecutul lor ntunecat de crime si prin activitatea lor scelerata n slujba serviciului de spionaj american, dusa cu deosebita nversunare si ura mpotriva poporului nostru muncitor, nu merita nici un fel de circumstante atenuante. Pentru acesti acuzati eu cer, n numele poporului, sa aplicati pedeapsa capitala prevazuta de 114 din 120

lege. Din grupul celorlalti acuzati, fac o mentiune n legatura cu acuzatul Bebi Toma. Trecutul sau l califica ca pe un dusman al poporului. Si Bebi Toma a comis crima cea mai grava contra statului nostru, contra puterii populare, intrnd n slujba serviciului de spionaj american. Acuzatul Bebi Toma, odata ajuns pe teritoriul tarii, n-a trecut la executarea misiunilor cu care a fost trimis ci s-a prezentat imediat autoritatilor de stat cu ntreg echipamentul si materialele cu care a fost nzestrat de serviciul de spionaj american, facnd marturisiri cu privire la misiunile ce i s-au ncredintat. Din cele de mai sus reiese ca acuzatul Bebi Toma si-a dat seama de caracterul criminal al legaturilor sale cu serviciul de spionaj american, de mrsavia misiunilor ce trebuia sa le ndeplineasca mpotriva patriei noastre. El a simtit ca spionilor imperialisti le arde pamntul sub picioare. Cer, n consecinta, instantei sa tina seama de aceasta situatie speciala n aprecierea faptelor sale si sa-i acorde circumstantele atenuante. ntregul nostru popor, plin de mnie si ura mpotriva dusmanilor care atenteaza la viata, munca sa pasnica, la independenta si suveranitatea nationala a statului nostru, asteapta de la dvs. sa pedepsiti fara crutare pe tradatori. Nu putem admite ca n timp ce milioane de oameni ai muncii, din patria noastra si consacra efortul operei de constructie pasnica, cladirii unei vieti mai bune pentru ei si pentru copiii lor, ntaririi si nfloririi Republicii Populare Romne, acesti huligani fascisti, oameni fara constiinta si fara patrie, sa unelteasca din umbra pentru a lovi miseleste n cuceririle istorice ale poporului pentru a face jocul criminal al provocatorilor unui nou razboi mondial, al milionarilor si miliardarilor care vor sa acapareze noi gramezi de aur din sngele si lacrimile popoarelor. Verdictul dvs. sa exprime hotarrea ferma a poporului romn de a nimicii spionii, teroristii si diversionistii din solda spionajului imperialist precum si pe cei care dau sub orice forma vreun sprijin unor asemenea banditi. Pentru asemenea mercenari fara scrupule si pentru cei ce favorizeaza ctusi de putin crime mpotriva patriei noastre nu poate exista nici un fel de crutare. N SALA DE JUDECAT Reportaj de B. Stoian "SCNTEIA" Duminica, 11 Octombrie 1953 Sa fie introdusi acuzatii. Pentru cteva clipe, n sala plina pna la refuz, n care Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti judeca procesul spionilor parasutati de spionajul american, se asterne linistea. Oamenii muncii aflati n sala si ndreapta privirile fulgernd de mnie spre usa din spatele boxei acuzatilor. Rnd pe rnd sunt introdusi n boxa spionii si teroristii care au uneltit sa vnda pe dolari independenta si suveranitatea, libertatea si sngele poporului nostru. Unul dupa altul selectionatii spionajului american dezvaluie n fata Tribunalului si a publicului din sala crimele monstruoase pe care le-au faptuit mpotriva patriei noastre, executnd instructiunile primite de peste granita de la aceia care i-au dotat cu arme, otrava si cu acte false si i-au parasutat la adapostul noptii pe teritoriul R.P.R. Interogatoriul acuzatilor a scos la iveala cu toata limpezimea chipul hd al acestora, de vnzatori de tara, de josnici tradatori ai poporului si de dusmani feroci ai pacii si democratiei. Alexandru Tanase este fiul unui chiabur, fost plutonier de jandarmi. n anii cnd Hitler era nscaunat la putere n Germania, Tanase a devenit legionar. Mai trziu a participat la rebeliunea-legionara, fapt pentru care a fost condamnat la 5 ani nchisoare. Asemeni lui Tanase, majoritatea celor interogati arata ca au un trecut similar. Ei si-au facut ucenicia n ticaloasa organizatie fascista Garda de Fier, pepiniera de schingiuitori si tradatori de profesie, creata, finantata de jefuitorii si asupritorii de odinioara ai poporului nostru si folosita mpotriva clasei muncitoare si a poporului. ntruchipnd tot ce era mai josnic si bestial n regimul burghezo-mosieresc, legionarii au savrsit crime si masacre de o cruzime de nedescris. Haita legionara s-a dovedit a fi o agentura platita de spioni si tradatori n slujba Gestapoului care instruia pentru a sparge grevele muncitoresti, a organiza pogromuri si deschide cotropitorilor hitleristi nrobirea poporului nostru. Spionii Alexandru Tanase, Mircea Popovici si Ion Tolan au aratat cu cinism cum dupa 23 August 1944 au fugit mpreuna cu hitleristii, s-au nrolat n armata acestora si au ndreptat armele mpotriva tarii noastre. Dupa zdrobirea fascismului hitlerist asemenea elemente ca Tanase, Popovici, Tolan, tradatori, gata sa se vnda oricui, n-au trebuit sa-si caute multa vreme 115 din 120

noi stapni. ncepnd cu capeteniile lor Horia Sima, Traian Borobaru, Mircea Dimitriu, etc., toti acesti tradatori aciuiati pna mai ieri pe lnga Gestapo, au fost preluati de spionajul american. Trecutul lor sngeros a constituit pentru cercurile agresive din SUA o recomandatie suficienta. ntrebat de procuror pentru ce fortele agresive i-au ales tocmai pe legionari pentru ndeplinirea planurilor lor, spionul Alexandru Tanase a raspuns cu cinism: - "Sunt sigur ca legionarii prezinta mai multa ncredere n aceasta privinta" Spionii si teroristii aflati n boxa - att cei parasutati ct si cei ctiva complici recrutati din interior - reprezinta o colectie a celor mai mrsavi dusmani ai poporului: ei ntruchipeaza nu numai ferocitatea criminalului setos de snge, dar si putreziciunea morala a tradatorului, gata oricnd sa-si vnda tara, sa ridice mna narmata mpotriva poporului pentru o punga de arginti. Metode criminale - scopuri criminale Corpurile delicte expuse pe peretele din fata boxei, ca si marturisirile acuzatilor nu lasa nici o urma de ndoiala asupra metodelor folosite si a scopurilor urmarite de dusmanii patriei noastre. Totul - de la pistoalele mitraliera si pna la tuburile de otrava - arata ca n actiunea de subminare dusa mpotriva tarii noastre si mpotriva pacii, acestia nu se dau n laturi de la nimic. Dupa cum, arata cu lux de amanunte acuzatii interogati, serviciile de spionaj imperialiste, nainte de a-i parasuta pe teritoriul R.P.R., i-au instruit ndelung n scoli speciale, iau nvatat sa spioneze, sa saboteze si sa ucida. Urmarind mersul procesului, oamenii muncii din tara noastra si pot da seama ct se poate de bine de caracterul mincinos si demagogic al declaratiilor cu privire la pretinsa dorinta de "pace" si de "destindere" facute de unele personalitati oficiale din SUA. Faptele le demasca vorbele. Interogatoriul luat lui Alexandru Tanase este edificator n privinta scopurilor urmarite de patronii spionilor din boxa. Referinduse la spusele acuzatului n legatura cu pregatirile de agresiune pe care le fac cercurile imperialiste din Apus procurorul l-a ntrebat pe acuzat: "Voi ati fost trimisi n tara si parasutati n cadrul acestor pregatiri de razboi ?" "Acuz.: Da." "Proc. : mpotriva cui sunt ndreptate toate aceste pregatiri de razboi?" "Acuz.: Aceste pregatiri de razboi sunt ndreptate contra Uniunii Sovietice si a celorlalte tari din Rasaritul Europei." Asa arata "dorinta de pace" si de "destindere" a cercurilor influente din SUA. Interogatoriile au demascat totodata una din metodele folosite, de propaganda cercurilor agresive din SUA n ncercarea de a calomnia tara noastra. Spionul Ion Golea a aratat cum n luna august a acestui an, cu complicitatea lui Dinca, a ntocmit si ncercat sa difuzeze fituici cu continut dusmanos la adresa regimului nostru. Punnd la cale acest lucru tocmai n perioada Festivalului Mondial al Tineretului, propaganda americana a ncercat sa - i dea o oarecare amploare pentru a nsela pe oaspetii straini asupra realitatilor din tara noastra. Si ce dovedeste procesul ? Ca jalnicii fabricanti ai acestor cteva fituici sunt o apa si un pamnt cu aceia care revarsa calomniile mpotriva tarii noastre la microfoanele diferitelor "voci" ale cercurilor agresive. Interogatoriile luate acuzatilor, ca si ntregul mers al procesului, arata ca ntre dorinta dusmanilor poporului nostru si putinta pe care o au ei de a-si nfaptui aceste dorinte, este o distanta uriasa. Consimtind sa accepte misiunile odioase primite de la serviciul de spionaj american, tradatorii din boxa acuzatilor si-au facut socoteala ca odata parasutati pe teritoriul R.P.R., vor gasi aici destule elemente ostile regimului, care sa-i sprijine si sa - i ocroteasca la nevoie. S-au nselat nsa amarnic acesti tradatori de patrie. La o ntrebare pusa de Presedintele completului de judecata, spionul Gavrila Pop raspunde: "Am observat pna la urma ca poporul nu era cu noi. Am constatat ca lucrurile nu sunt asa dupa cum ni s-a spus n Apus dupa cum spun posturile de radio si dupa cum scriu ziarele de acolo. Am vazut ca poporul nu vrea sa ne primeasca si nu ne iubeste." Poporul nostru nu numai ca nu iubeste asemenea lepadaturi dar si exprima ura cea mai aprinsa mpotriva lor si a acelora ce, i-au trimis sa tulbure viata noastra pasnica. Asa cum s-a ntmplat cu prilejul arestarii acestor spioni, populatia sprijina activ organele de securitate ale puterii noastre populare. Descoperirea si prinderea spionilor si teroristilor aflati astazi n fata judecatii, dovedeste ca poporul nostru muncitor vegheaza cu vigilenta asupra independentei patriei si a cuceririlor sale dragi, ca el este hotart sa zdrobeasca pe oricine ar cuteza sa atenteze la viata noua pe care si-o construieste. SPIONAJUL SI TEROAREA METODE ALE POLITICII CERCURILOR AGRESIVE 116 din 120

"SCNTEIA" Marti, 13 octombrie 1953 n fata Tribunalului Militar din Bucuresti s-a judecat procesul grupului de spioni si teroristi parasutati de serviciul de spionaj american cu scopul de a desfasura actiuni de spionaj, terorism si alte forme de activitate subversiva pe teritoriul tarii noastre. Toti oamenii cinstiti, toti aceia carora le sunt scumpe independenta patriei si pacea, primesc cu adnca satisfactie sentinta dreapta a Tribunalului Militar, care exprima fermitatea necrutatoare a puterii populare fata de oricine atenteaza la viata si munca pasnica a poporului, la independenta si suveranitatea statului nostru democrat-popular. ntreaga desfasurare a procesului, cu marturisirile criminalilor din boxa, depozitiile martorilor, armele si celelalte corpuri delicte expuse n sala de judecata, au constituit o demascare directa zdrobitoare, fara putinta de tagada a politicii agresive a cercurilor influente din Statele Unite, a metodelor nemaintlnite pe care aceste cercuri le practica n relatiile internationale, a uneltirilor razboinice la care se dedau mpotriva tarii noastre ca si a celorlalte state democrate. n timp ce ntreg lagarul democrat n frunte cu Uniunea Sovietica, desfasoara cu energie neobosita lupta pentru rezolvarea pe cale pasnica, prin tratative sincere ntre partile interesate, a tuturor problemelor internationale litigioase sau nerezolvate, fortele agresive de peste ocean fac tot ce le sta n putinta pentru a nvenina si mai mult atmosfera internationala. Respectarea drepturilor popoarelor celorlalte tari mari si mici, neamestecul n treburile interne ale altor state, respectarea normelor internationale stabilite, sunt principii care stau la baza ntregii activitati internationale a tarilor lagarului democrat. n schimb, pentru fortele agresive, care se tem ca destinderea ncordarii internationale va diminua profiturile fabuloase ale monopolurilor de pe urma cursei narmarilor, nici un mijloc nu este considerat prea josnic cnd este vorba de nveninarea atmosferei internationale. "Razboiul rece" si ndeosebi activitatea subversiva de provocare si diversiune, pe care o duc organele de spionaj americane mpotriva tarilor democrate, constituie forme principale de manifestare a politicii cercurilor agresive. n cursul procesului judecat la Bucuresti s-a dovedit fara putinta de tagada ca serviciul de spionaj american recruteaza dintre ramasitele legionare care s-au salvat din naufragiul hitlerist, spioni si diversionsti, i instruiesc n scoli speciale n Germania occidentala, Franta, n Grecia, i narmeaza pna n dinti, iar apoi din avioane americane, care violeaza spatiul nostru aerian, i strecoara hoteste, noaptea, pe teritoriul tarii, cu misiunea de a savrsi acte criminale de provocare si diversiune. Asemenea amestec grosolan n treburile interne ale unui stat suveran, asemenea practici gangsteresti sunt fara precedent n relatiile dintre state. Istoria relatiilor internationale nu a cunoscut nca o activitate subversiva de asemenea proportii, un amestec att de brutal n treburile interne ale statelor, provocari att de sistematice ca acelea pe care le desfasoara n prezent fortele agresive ale cercurilor imperialiste. n ciuda protestului opiniei publice internationale, faimoasa "lege a securitatii mutuale" adoptata nca n 1951 de catre Congresul american, nu numai ca n-a fost abrogata, ci dimpotriva, sumele alocate pentru actiunea de subminare n tarile democrate sporesc de la un an la altul. Organizarea unor scoli de spioni ca acelea n care au fost instruiti huliganii fascisti, arsenalul cu care au fost prevazuti, monedele de aur si sumele de bani ce li s-au pus la dispozitie, iata cum se cheltuiesc dolarii storsi din sudoarea contribuabilului american. n ultima vreme, alarmati de rezistenta crescnda a popoarelor mpotriva politicii "de forta" a Statelor Unite si de nelinistea care a cuprins chiar unele cercuri ale blocului atlantic, exponentii acestei politici si-au nmultit declaratiile fatarnice despre asa zisa lor dorinta de "pace" si de "ntelegere". n cuvntarea rostita la tribuna ONU, Dulles a mers chiar pna acolo nct a afirmat ca Statele Unite "nu ndeamna pe altii la violenta". Dar ce pret se poate pune pe asemenea declaratii o demonstreaza, scolile crimei organizate pe teritoriul Frantei, Germaniei occidentale si Greciei de catre spionajul american, pistoalele si grenadele, otravurile si substantele explozive cu care au fost dotati spionii parasutati din avioane americane, misiunile tlharesti ce le-au fost ncredintate de catre serviciul de spionaj american. Criminalii din boxa n-au facut nici un secret din faptul ca misiunile ce li sau ncredintat fac parte integranta din pregatirile de razboi ale cercurilor agresive din Statele Unite ndreptate mpotriva Uniunii Sovietice si a tarilor de democratie populara. Tocmai n cadrul acestor pregatiri le-a ncredintat serviciul de spionaj american misiunea mrsava de a njgheba o "coloana a V-a" n interiorul tarilor democrate. Procesul a scos n evidenta ct de 117 din 120

nerealista, ct de mioapa este asa numita politica de subversiune pe care o duc cercurile agresive n tarile democrate. nsisi acuzatii din boxa au fost nevoiti sa recunoasca izolarea lor de masele populare, faptul ca n tara noastra le arde pamntul sub picioare spionilor si tradatorilor de tara. Ei au simtit de la nceput ca poporul le este ostil. Puterea statului democrat-popular si a organelor de securitate, care stau de veghe cuceririlor poporului, si are izvorul n sprijinul activ al maselor. nsufletiti de un nalt patriotism, oamenii muncii au adus o contributie activa la descoperirea spionilor parasutati, demonstrnd odata mai mult atasamentul poporului fata de regimul democrat-popular, forta statului nostru. Inspiratorii si organizatorii politicii subversive n tarile democrate au fost pe deplin demascati n fata opiniei publice mondiale. Lumea ntreaga a aflat nca odata despre metodele pe care le folosesc cercurile influente din SUA n aplicarea politicii lor. Procesul a aratat cu prisosinta din ce mediu si recruteaza uneltele spionajul american. Huliganii fascisti, criminali de razboi fugiti de teama judecatii popoarelor, legionari cu un trecut bogat n crime, iata cine sunt nvestiti cu ncrederea Washingtonului. Fascismul a devenit un aliat principal al cercurilor agresive americane. n aceste conditii, nu constituie oare dovada, celei mai crase nerusinari faptul ca tocmai obladuitorii fascismului ne dau lectie de "democratie" si se opun intrarii Romniei la ONU, desi tara noastra este pe dea-ntregul ndreptatita la acest lucru. Nu ntmplator preferintele spionajului american s-au oprit asupra legionarilor. Prin ntregul lor trecut mizerabil, acesti nraiti tradatori si vnzatori de patrie prezentau cele mai bune garantii pentru centrul de spionaj american. Toata lumea stie ca Garda de Fier a fost creata de fostele partide "istorice" ca o organizatie de provocatori mpotriva clasei muncitoare si de pogromisti fascisti. Activitatea acestei organizatii fasciste este un lant nesfrsit de crime sngeroase si de tradari abjecte mpotriva poporului nostru. Ca unealta a hitlerismului si agentura a Gestapoului, ea a predat tara n minile lui Hitler. Gata sa se vnda cui plateste mai bine, capeteniile legionare au trecut cu ntreg inventarul din solda Gestapoului n solda spionajului american, pe care-l slugaresc cu acelasi zel de agenti platiti. n fata Tribunalului toti - fara exceptie - sub povara probelor zdrobitoare, au facut marturisiri complete. Spionii au aratat cum si-au facut instructia n scolile de spionaj american, cum au fost pregatiti n "arta" spionajului, cum au fost nvatati sa ucida, cum au fost narmati si parasutati, cum au ncercat sa realizeze pe teritoriul noastre actiunile teroriste si diversioniste pentru care au fost trimisi, sa-si transmita informatiile de spionaj din diferite domenii de activitate ale statului nostru. Pe banca acuzarii au stat alaturi de spionii parasutati o serie de complici care i-au gazduit si le-au acordat sprijin. Ei au fost recrutati dintre elementele fascisto-legionare, hitleristi, fosti mosieri si capitalisti, chiaburi, fosti jandarmi, adica jefuitori si mpilatori de totdeauna ai poporului nostru. Sentinta Tribunalului exprima hotarrea ferma a poporului romn de a nimici pe spionii, teroristii si diversionistii din solda spionajului imperialist precum si pe aceia care dau sub orice forma vreun sprijin unor asemenea banditi. Pentru asemenea mercenari fara scrupule si pentru cei care favorizeaza ctusi de putin crime mpotriva patriei, nu poate exista nici un fel de crutare. Nu se poate admite ca n timp ce milioanele de oameni ai muncii din patria noastra si consacra eforturile operei de construire pasnica, cladirii unei vieti mai bune pentru copiii lor ntaririi si nfloririi Republicii Populare Romne, huliganii fascisti, oameni fara constiinta si fara de patrie, gata sa se vnda pentru un blid de linte, sa unelteasca din umbra pentru a lovi miseleste n cuceririle istorice ale poporului, pentru a face jocul criminal al provocatorilor unui nou razboi mondial, al milionarilor si miliardarilor care vor sa sugrume independenta patriei noastre, s-o readuca n ghearele lor de exploatatori nesatiosi, sa acapareze noi gramezi de aur din sngele si lacrimile popoarelor. Dusmanii nversunati ai poporului nostru, aceeasi care ani dea-rndul l-au jefuit si asuprit, ar dori sa aseze din nou jugul pe grumazul muncitorului si taranului romn. Fortele agresive se zbat din rasputeri sa ntoarca cursul istoriei. Dar aceasta nu sta n puterea lor. Nu poate fi clintit un popor puternic prin constiinta cuceririlor sale, prin forta si unitatea ntregului lagar al pacii si socialismului. Nu poate fi clintita ornduirea democratpopulara profund ancorata n popor. Principalul nvatamnt al procesului este necesitatea ntaririi necontenite a vigilentei. Trebuie mereu reamintita datoria organelor de partid si de stat, a tuturor oamenilor muncii de a fi vigilenti oriunde si n toate mprejurarile. Unit n jurul partidului si guvernului, poporul nostru este nsufletit de dorinta de a consolida si dezvolta 118 din 120

marile sale cuceriri, de a obtine mereu noi succese pe calea nfloririi si ntaririi patriei, de a lupta si mai drz pentru triumful pacii n lumea ntreaga. Spargatorii Cortinei de Fier de Vasile Posteuca Povestea e simpla. Att de simpla nct devine cutremuratoare, revelnd maiestatea mortii si maretia jertfei supreme. Sase frati de-ai nostri s-au desprins din viata de exil pe care, n dorul lor de-acasa si n fierbintea lor chemare spre fapta, l-au gasit fara sens sa-l mai prelungeasca si s-au ntors n Tara. Cei ce i-au ajutat sa coboare pe tancurile Carpatilor, au adaugat, un minim de ajutor tehnic incandescentului lor dor de a urca verticala jertfei, ntr-un moment de deznadejde al neamului: dorului de a nscrie o noua rascruce, de oase frnte si morminte, n drumul care duce spre Golgota nvierii romnesti. De cnd a cazut Cortina de Fier, mpartind neamurile lumii n doua si despartindu-ne de vetrele noastre stramosesti, de parinti si de copii, au mai fost pe acest drum al contactului cu tara si altii dintre noi. Unii din ei si-au masurat jertfa adusa cu aceiasi masura: mormntul. Dar ei au plecat ntotdeauna cu gndul de a se ntoarce. Altul e nsa sensul plecarii celor sase. Ei s-au vrut echipa de jertfa. Au cunoscut exilul cu maruntele lui ambitii si trgul pe care cei mari l fac cu sngele celor mici, si s-au ntors n tara sa lupte si sa moara, stiind ca numai de acolo ne poate veni biruinta. S-au ntors n muntii rezistentei romnesti pentru a tine sus steagul libertatii si al mndriei nationale, pentru a da neamului ntreg, ajuns la disperare, un nou ndemn de lupta. Fara gnd de retragere. Cine i-a cunoscut pe acesti barbati, si poate da imediat seama de splendida semnificatie a faptei lor. Explicatiile si vocabularul comun nu li se potrivesc. Majoritatea cu titluri academice, capabili sa-si faca oriunde pe pamnt o situatie nfloritoare, ei nu pot fi acuzati de spionaj. Ei au mers sa stea de vorba cu Neamul, sa-i insufle spiritul eroic al marilor batalii, sa moara si sa nvinga, sa-l alunge pe dusman. S-au constituit n echipa de sacrificiu, pentru a arata celor de acasa ca noi cei din pribegie nu i-am uitat si nu ne-am uitat rostul. Si gestul lor e menit desigur sa ne trezeasca si pe noi din letargia ce ne-a cuprins, din mizeria totusi comoda a exilului, ce ne departeaza tot mai mult de neam si tara, facndu-ne sa ngenunchem n deznadejde, sau sa abdicam n fata unor ieftine satisfactii materiale. Unul din ei, doctorul Ion Golea, si-a scris nainte de a pleca, n mod inspirat, testamentul. Un volumas de poezii: "De vorba cu Neamul". Si iata ca rndurile lui pline de vlvatai ceresti au prins n ele destinul ntregii echipe. Alti sapte frati din tara li s-au alaturat pentru a completa echipa. Violentnd moartea printr-un suprem efort de acceptare a jertfei, ei au stat de vorba cu neamul n sens crestin: dndu-si sngele si viata pentru frati si prieteni. Pentru neamul subjugat si ncatusat robiei si genocidului. Si-au tinut n felul lor unic, ultimul si cel mai mare discurs adresat neamului. Au lasat sngele sa curga. Acuza de tradare le face n fond cinste. A-l apara pe Dumnezeu, a-ti servi neamul, nseamna ntr-adevar a-i trada pe rusii barbarizati. Dar moartea celor 13 nu e spaima. Ci durere si revolta sfnta. ndemn la purificare de maruntele pacate ale tarnii. Rug de jertfa pilduitoare aprins n inima neamului. Ea nalta, mobilizeaza. nvata. Atitudinea strainilor fata de aceasta jertfa ne intereseaza putin. Ea ne mngie cnd e omenoasa si dreapta. Si se nscrie la capitolul "batjocura", cu care de altfel neam obisnuit, atunci cnd e negustoreasca si infama. Nu ni-e indiferent nsa rodul acestei "calcari a mortii si a robiei prin moarte" n sufletele romnesti. Pentru ca n fond, orict de dotati ne-am crede si orice am nfaptui pe pamnt, nu vom putea ntrece niciodata valoarea unica a jertfei supreme pentru Neam si Tara. Ea e ultima noastra extrema spirituala la granita cu absolutul. Chiar n sens christic, nu se poate gasi nimic mai nalt, dincolo de jertfa pentru aproapele. Asta e totul. Se vor gasi probabil unii dintre noi cari sa arunce umbre, sa spuna ca nu era momentul potrivit. Vor vorbi probabil de-o inutila deschidere de artere n trupul si asa destul de slabit al neamului. A judeca asa nseamna a-i ofensa pe cei morti. Pentru ca gestul lor a fost voluntar. Ei au avut dreptul sa-si aleaga momentul" vorbirii cu Neamul". Noi avem numai dreptul sa ne nchinam smeriti n fata marelui lor discurs. Ct despre sngele varsat, e bine sa ne repetam adevarul ca neamurile nu mor atta timp ct nu uita de puterea formidabila a jertfei. Vor mai fi si altii care vor trece acest mare eveniment al istoriei noastre sub tacere, pentru ca probabil, aplecndu-se asupra trupurilor ciuruite de gloante, vor gasi sub baltile nchegate de snge, camasa de culoarea primaverii. Dar cei 13 murind, n-au vorbit cu vreun partid politic oarecare, ci cu Neamul ntreg. Ei s-au ntors acasa ca romni. Le era dor de tara libera. Si n cele din 119 din 120

urma, vor mai fi unii care vor tacea din teama ca recunoscnd adevarul, s-ar acuza, s-ar trezi la un moment dat descoperiti. Dar infamia tacerii n-ar trebui sa mai aiba loc ntre noi, dupa attea amare experiente si luminoase nvataminte. De nu putem vorbi, sa pastram tacerea solemna si demna a recunoasterii. Singura atitudine pasiva admisibila n fata jertfei supreme. Sa ne gndim ca soarele libertatii de mine va purta ceva si din lumina lor. Aceasta e una din putinele fapte ale emigratiei, ce ne apropie cu un pas mare de biruinta visata, de ziua eliberarii. Pentru a ne pastra demnitatea si constiinta de oameni sa vorbim despre cei 13 n ton sarbatoresc, n termenii celor mai curate legaminte de jertfa. Ne-am cobort, cu toata planeta, att de adnc n pacat si batjocura, nct nu mai exista alta cale de vindecare si mntuire dect dinamita jertfei. n fata unei omeniri ce, cntareste pacea lumii n arginti, n cisterne de petrol si vapoare de marfuri, cei 13 au vrut sa arate tuturor, ct mai e timp, adevaratul drum spre pace: sacrificiul de sine. Si ca sa vorbeasca rodnic, au spart cu piepturile lor Cortina de Fier. Din ambele parti, ntr-un efort suprem, treisprezece barbati si-au sfrtecat trupurile de zidul ei de ntuneric si nedreptate. Si bresa facuta, aburind nca de sngele tnar, e mare. Se poate vedea prin ea pna n temnitele Kremlinului, din care monstrii ies la creasta lumii crestine pentru a o nimici. Prin aceasta bresa largita vor patrunde curnd armatele crucii si ale libertatii. mi arde-n gene lacrima unei sfinte mndrii. Aceea ca neamului nostru i-a fost dat sa nscrie acest moment de nalta semnificatie. Cu asemenea feciori si fapte, neamul nostru n-are de ce sa se mai teama de moarte. Are Rusia bolsevica metode de a ucide, dar nu va putea inventa nici ea, cu tot spiritul ei diabolic, unelte care sa nvinga moartea jertfelnica. Puterea de bomba atomica a propriei cenusa. De aceea scriu, pe cerul neamului, cu aurul din inima tuturor acelora care vad adevarul si au curajul sa-l marturiseasca, numele cu care viitoarele generatii romnesti vor trebui sa cinsteasca pe cei 13 tineri: Spargatorii Cortinei de Fier. Pentru ca prima conditie a biruintei e cinstirea eroilor. Vasile Posteuca SFRSIT

120 din 120