--
PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã
PreŃul trădării
ANUL XXII- NR. 8
AUGUST 2019 CULTURAL - POLITIC - SOCIAL
BOGDAN MUNTEANU
Luna august a acestui an marchează două aniver-
sări fatidice pentru România. Pe de-o parte s-au
împlinit 75 de ani de la un moment de cotitură al
istoriei României: puciul de la 23 august 1944 şi
consecinŃele acestuia. Să nu uităm nici faptul că
tot într-o zi de 23 august, dar acum 80 de ani, în
urma tratatului Ribbentrop-Molotov, Uniunea
Sovietică îşi exprima cu fermitate (deşi doar într-
o faimoasă anexă secretă) pretenŃiile teritoriale în
răsăritul Europei, fapt ce a dus la ocuparea
Basarabiei în 1940, teritoriu românesc aflat încă
şi astăzi în sfera de influenŃă rusă.
Dezbaterile asupra actului de la 23 august 1944
continuă şi în momentul de faŃă. Lăsând la o parte
aberaŃiile propagandei comuniste care i-a defor-
mat complet semnificaŃiile, declarând ziua cu
pricina drept zi naŃională şi prilej de scoatere sil-
ită a cetăŃenilor la manifestările grandomane
organizate după tipic comunist, divergenŃele
asupra acelui moment istoric continuă încă şi azi.
Pentru unii, această dată constituie una salutară,
care a salvat România de o soartă mult mai nefa-
vorabilă. ReprezentanŃii acestei opinii, din 1944
şi până azi, ne tot reamintesc că România ar fi
ajuns în cele din urmă oricum sub ocupaŃie sovi-
etică, dar că în aceste condiŃii dracul nu a fost
chiar atât de negru ca în cazul unei rezistenŃe pre-
lungite şi a unei eventuale capitulări ulterioare.
Chiar aşa? Cataclismul teribil care s-a abătut în
România odată cu 23 august 1944 îl cunoaştem
foarte bine. Aşa că nu ştim ce ar fi putut fi „mai
rău” decât atât. Se putea oare şi altfel? Probabil că
nu, dacă ne referim la consecinŃa finală a căderii
României în sfera de influenŃă sovietică. Faptul
fusese pecetluit deja la Yalta, unde liderii puter-
ilor occidentale i-au pus pe tavă lui Stalin toate
Ńările din estul Europei. Dar soarta următorilor 75
de ani de istorie românească ar fi putut fi în orice
caz alta. Puciştii au avut un obiectiv clar, pentru a
cărui atingere niciun preŃ nu era prea mare: ieşirea
României din războiul anticomunist, dar numai
sub conducerea lor, nu a şefului statului de atun-
ci, mareşalul Antonescu. Totul a început –cum
altfel?- cu o trădare, care a forŃat mersul lucrurilor
înspre ceea ce ştim că s-a petrecut apoi la 23
august 1944.
„O problemă ignorată până acum de istorici
priveşte deschiderea frontului de la Iaşi la 20
august 1944. După plecarea participanŃilor de la
consfătuirea cu comuniştii din 13/14 iunie 1944,
au mai rămas în incintă pentru o “consfătuire de
rutină“ Emil Bodnăraş şi Dumitru Dămăceanu
care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlă-
turării lui Antonescu şi pentru a grăbi ieşirea
României din război, un segment de front de la
Iaşi, denumit conspirativ “Poarta Iaşiului” să fie
deschis din punct de vedere militar la o anumită
dată. (…) La începutul lunii iulie 1944, o vizită
discretă la Iaşi a generalului Aurel Aldea, pentru
16 PAGINI
7 LEI
a se întâlni cu generalul RacoviŃă, a prilejuit
întocmirea unui plan strategic, în sensul pre-
conizat de Bodnăraş-Dămăceanu pentru
deschiderea frontului în „Poarta Iaşiului”, iar la
sfârşitul lunii iulie 1944, Bodnăraş i-a comunicat
lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea
programată a frontului; zona deschiderii; data
prevazută-20 august. Pentru materializarea plan-
ului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofen-
sivei sovietice pe frontul din Polonia şi transfer-
area de trupe pe frontul din Moldova în sectorul
stabilit. Ofensiva sovietică a început în dimineaŃa
zilei de 20 august, iar trupele române din „Poar-
ta Iaşiului” s-au retras în cursul nopŃii. La ora
13.00, trupele sovietice au intrat în Iaşi, depăşind
trupele Armatei a IV-a, aflată în retragere dezor-
donată. Mareşalul Antonescu a făcut o scurtă viz-
ită de inspecŃie pe front în perioada 20-21 august
1944 şi a constatat dezorganizarea frontului şi
începutul retragerii disperate, dar s-a întors
repede la Bucureşti, mai hotărât ca oricând să
semneze armistiŃiul cu ruşii.” [sursa:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/
23-august-1944-salvarea-romaniei-sau-tradare-
nationala]
Aşadar, iarăşi trădarea unor cozi de topor, această
eternă racilă a neamului nostru, a condus în cele
din urmă la o situaŃie practic fără altă ieşire decât
continuare în pag. 2
2 PERMANENÞE
PREłUL TRĂDĂRII
căutarea imediată a unui armistiŃiu cu sovieticii.
Doar asta nu le era însă de ajuns. Aşa cum am
amintit mai devreme, obiectivul unic al conspira-
torilor, pentru care niciun preŃ nu era prea mare, a
fost unul dublu: ieşirea din război şi înlăturarea
lui Antonescu, care în acel moment se vedea
nevoit să caute el însuşi armistiŃiul cu sovieticii.
Iar atunci când duşmanul ştie (fiind informat sau
intuind) că tabăra cealaltă e dispusă să plătească
„orice preŃ” pentru atingerea acestui Ńel, atunci e
lesne de înŃeles că nu-şi va face niciun fel de
scrupule şi va căuta cu cinism să tragă foloase
maxime pe seama celor care se înghesuie să-i facă
plecăciuni şi să cerşească ceea ce ei credeau a fi
„pacea”.
Astfel, capitularea propriu-zisă s-a semnat abia pe
12 septembrie, timp în care armata sovietică se
considera încă în stare de război, luând prizonieri
sute de mii de militari români, dintre care cei mai
mulŃi şi-au lăsat oasele în vreun fund de Siberie
îngheŃată. Mai mult, deşi România a întors armele
şi a luptat până la final contra Germaniei, la
sfârşitul războiului a fost tratată tot ca o Ńară
învinsă. Basarabia a rămas pierdută dar, ce-i
drept, s-a recâştigat Ardealul de Nord, pierdut tot
în 1940 în dauna Ungariei în urma dictatului de la
Viena.
Nu putem să ne lansăm acum în ample scenarii
contrafactuale, dar e destul de logic faptul că, din
moment ce URSS a tratat oricum România şi
Ungaria drept Ńări învinse şi ocupate, să le
„pedepsească” pe amândouă, ceea ce dealtfel s-a
întâmplat şi probabil s-ar fi întâmplat în orice
condiŃii. Anume, Basarabia a fost (re)incorporată
în URSS, dar pe lângă ea şi nordul Bucovinei şi
HerŃa, care nu au aparŃinut niciodată ruşilor. Iar
pedeapsa asupra Ungariei a constat, destul de
firesc, tot în deposedarea ei de un anumit terito-
riu, cel care s-a pretat cel mai natural în acest sens
fiind tocmai Ardealul de Nord, care a revenit
României. E drept, acum se poate spune retro-
spectiv că această reîntregire parŃială a Ńării s-a
făcut prin luptă şi prin sânge românesc. Dar era
obligatoriu să ne aliem pentru asta cu cotropitorii
sovietici?
Dacă ne întoarcem puŃin la momentul anterior lui
august 1944, ne putem da totuşi seama că soarta
României ar fi putut fi alta, dacă la nivel naŃional
ar fi existat consens, patriotism onest, demnitate
şi o viziune pe termen lung, care să nu caute doar
scopul ieşirii din război cu orice preŃ, ci care îşi
punea problema Ńării şi a neamului din perspec-
tivă istorică. Cei capabili de acest lucru, şi care
considerau bolşevismul drept răul absolut care s-
ar putea abate asupra României (iar mersul ulteri-
or al istoriei le-a dat dreptate), erau legionarii,
care în acel moment se găseau însă închişi în
lagărele de concentrare ale lui Hitler. Cu siguranŃă
au mai existat o serie de generali şi mulŃi ofiŃeri
de rang înalt care împărtăşeau şi ei acest punct de
vedere. Din păcate, în cadrul armatei şi al vechii
clase politice a existat o serie de cozi de topor şi
de personaje bolnave de miopie istorică, care nu
au fost în stare să anticipeze consecinŃele gestului
lor. Au crezut că într-un final lucrurile „se vor
rezolva” cumva, sau că ei vor fi „răsplătiŃi” în
vreun fel de ocupanŃi pentru gestul lor. Evident,
răsplata a constat în cele din urmă –cum altfel?-
decât tot în azvârlirea în aceleaşi puşcării comu-
niste.
Oare ce curs ar fi luat evenimentele dacă patrioŃii
şi vizionarii lucizi ai României nu s-ar fi aflat în
imposibilitate de a acŃiona sau nu ar fi fost cov-
ârşiŃi mişeleşte de gesturile trădătorilor, ci acestea
nu ar fi avut loc, sau ar fi putut fi împiedicate la
timp?
Să privim pentru un moment harta teatrelor de
operaŃiuni din vara lui 1944. AliaŃii occidentali
debarcaseră deja în FranŃa şi pe zi ce trece deve-
nea tot mai clar că această operaŃiune se va trans-
forma într-o amplă ofensivă dinspre vest contra
Germaniei. Sovieticii reocupaseră deja sudul
Ucrainei, ajungând până la CarpaŃi, nu însă şi
Bielorusia şi mai ales łările Baltice, unde armata
germană, care includea şi trupe autohtone, opunea
încă o puternică rezistenŃă şi ameninŃa flancul
nordic al frontului.
Deşi odată cu deschiderea frontului apusean soar-
ta Germaniei a devenit pecetluită, putând fi lesne
anticipată (ca dovadă şi tentativa eşuată de înlătu-
rare a lui Hitler din 20 iulie 1944), începuse o
cursă contra-cronometru între sovietici şi anglo-
americani pentru ajungerea înaintea celorlalŃi la
Berlin. Din harta frontului se poate desprinde
limpede că prioritatea sovieticilor era Berlinul şi
nicidecum România. O rezistenŃă pe linia
CarpaŃilor prelungită cu linia fortificată dintre
cotul CarpaŃilor şi Dunăre (Focşani-Nămoloasa)
ar fi implicat sporirea masivă a efectivelor soviet-
ice pentru a sparge acest front, ceea ce ar fi con-
dus la încetinirea ofensivei spre Berlin. Dar ar fi
făcut oare sovieticii aceasta? Nu cumva, dacă
Berlinul era principalul lor obiectiv, aceştia s-ar fi
mulŃumit, fie şi temporar, cu stabilizarea frontului
românesc, lansând principala lor ofensivă spre
inima Germaniei, pentru a ajunge acolo înaintea
aliaŃilor occidentali, urmând să „rezolve” ulterior
problema României de dincolo de CarpaŃi?
Să nu uităm că şi în Primul Război Mondial
România a continuat lupta, retrăgându-şi armata
în Moldova şi apărând eroic trecătorile de la
Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, deşi restul Ńării, inclu-
siv capitala, fuseseră ocupate. Scenariul era şi
acum unul asemănător, doar că inamicul venea de
data aceasta dinspre răsărit. S-ar fi putut opune o
rezistenŃă demnă şi eroică, preŃ de câteva luni
bune, timp în care sovieticii nu şi-ar fi permis să-
şi slăbească trupele aflate pe linia principală a
ofensivei lor către vest. Iar în acest răgaz s-ar fi
putut organiza în tot restul Ńării neocupate o put-
ernică rezistenŃă anticomunistă. Posibil tot cu
implicarea legionarilor eliberaŃi din lagărele ger-
mane, care cu siguranŃă nu ar fi condiŃionat lupta
lor anticomunistă de plecarea de la putere a lui
Antonescu. În aceste condiŃii, chiar în urma unei
eventuale capitulări militare a României, ar fi exi-
stat răgazul organizării în munŃi a unei ample
rezistenŃe anticomuniste, care să includă un front
unitar românesc, dincolo de feluritele orientări
politice ale protagoniştilor. Dacă o astfel de rezis-
tenŃă a început să se închege chiar în condiŃiile
ştiute, deşi în final ea nu a mai dobândit un carac-
ter coerent la scară mare, rămânând redusă la
activitatea unor grupuri independente, cu atât mai
amplă şi mai organizată ar fi putut fi o rezistenŃă
pregătită din timp. Adică exact în răgazul pe care
l-ar fi putut oferi armata care încă ar mai fi rezis-
tat în faŃa ofensivei bolşevice o bună bucată de
vreme.
Din punctul de vedere al sovieticilor, situaŃia se
prezenta cu siguranŃă tot în aceşti termeni. Singu-
ra lor şansă pentru obŃinerea unui succes facil era
tocmai să beneficieze de trădarea unor cozi de
topor care le-au pus pe tavă întreaga Românie, ba
mai mult, care chiar s-au aliat ulterior cu ei con-
tra Germaniei. Dacă majoritatea covârşitoare a
politicienilor şi ofiŃerilor români ar fi fost imună
la trădare şi ar fi dat dovadă de o viziune lucidă şi
realistă pe termen lung, acest plan al sovieticilor,
singura lor şansă imediată de a ocupa România cu
eforturi minime, s-ar fi năruit. Dacă recitim cu
atenŃie cele afirmate în citatul adus din studiul
publicat de historia.ro, putem vedea că numai
deoarece se întrevedea trădarea petrecută în rân-
dul armatei române prin deschiderea „PorŃii
Iaşilor”, sovieticii şi-au încetinit ofensiva în Polo-
nia şi au adus de acolo trupe suplimentare, pentru
a rezolva rapid problema României care le cădea
practic în braŃe.
Dacă această trădare nu ar fi existat, dacă infor-
maŃiile sovieticilor ar fi fost acelea că românii
sunt hotărâŃi şi capabili să opună o rezistenŃă
eroică şi înverşunată, nu ar mai fi dislocat acele
trupe din alt sector al frontului, care de fapt era
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
prioritar. Iar în faŃa unor efective sovietice mai
reduse, cu o armată hotărâtă să lupte cu spirit de
sacrificiu, o rezistenŃă românească mai îndelun-
gată ar fi fost fără îndoială posibilă şi realistă.
Da, soarta finală a României ar fi fost probabil
aceeaşi. Dar aura demnităŃii ar fi încununat atun-
ci o întreagă naŃiune, nu doar pe eroii ei izolaŃi,
luptătorii din munŃi, dintre care cei mai mulŃi au
căzut victimă trădării unor conaŃionali cu caracter
de iude.
Acest mod nefast de comportament instituit la 23
august a continuat şi după 1989, după un inter-
mezzo în care „demnitatea naŃională” afişată de
Ceauşescu pe plan extern începând cu 1968 a fost
subminată de o dezastruoasă politică internă, a
cărei ideologie siluia profund felul de-a fi şi cred-
inŃa românilor. Aşadar după 1990, politicienii
români s-au întrecut în alte şi alte cedări „pe
nimic” în dauna interesului naŃional, în ploconiri
lipsite de demnitate, doar pentru atingerea unor
scopuri care în cele din urmă tot s-ar fi realizat.
Astfel, pentru primirea României în NATO
regimul Constantinescu a semnat în 1997 acel
nefast tratat cu Ucraina prin care se recunoştea
cedarea Bucovinei de Nord. Peste puŃin timp, la
începutul anilor 2000, guvernul Năstase acorda
fără licitaŃie un dezastruos (pentru statul român,
evident) contract companiei americane Bechtel,
drept preŃ tot pentru primirea în NATO. CâŃiva ani
mai târziu se privatiza Petromul pe seama aus-
triecilor de la OMV, „plătindu-se” astfel pentru
renunŃarea la opoziŃia faŃă de primirea României
în UE.
Semnificativ e faptul că celelalte Ńări est-
europene, în special cele din grupul de la Vişe-
grad, care şi-au negociat această aderare cu dem-
nitate şi urmărindu-şi în permanenŃă interesul,
sunt tocmai Ńările care se opun acum politic, prin
guvernele lor, politicii dezastruoase a marilor Ńări
occidentale (mai ales tandemul germano-francez)
în privinŃa imigraŃiei nerestricŃionate şi a elim-
inării treptate a suveranităŃilor naŃionale pe seama
unui viitor superstat european. România se află –
ca întotdeauna- pe nicăieri, nu are niciun cuvânt
de spus, ducând o politică externă docilă, lipsită
de orice personalitate. Nu e vorba nicidecum de
ruperea de aceste structuri politico-militare din
care fac parte majoritatea Ńărilor europene, ci de o
implicare activă şi curajoasă, care-şi apără cu
demnitate interesele.
Politicienii din trecut, capabili să servească drept
modele de atitudine şi consecvenŃă în acest sens,
sunt din păcate în majoritatea lor încă puşi la
index. „Reperele” României oficiale au rămas şi
în ziua de azi aceiaşi nevertebraŃi şi lipsiŃi de viz-
iune de genul celor implicaŃi în 23 august. Iar un
Ceauşescu naŃional-comunist şi dărâmător de bis-
erici nu are cum să intre în discuŃie, deşi unele
elemente pozitive ale politicii sale externe, gre-
fate pe o altă ideologie, ar putea să-şi păstreze o
anumită valabilitate. Cu menŃiunea că doar în
cazul acelor atitudini ce au servit cu adevărat
interesele româneşti, dar care cu siguranŃă ar fi
fost reprezentate mult mai bine de naŃionaliştii
azvârliŃi în puşcării sau siliŃi să ia calea exilului.
Nu avem aşadar de ce să-l înălŃăm pe un piedestal
doar pentru faptul că a intuit, din păcate parŃial şi
foarte rudimentar, ceea ce ar fi putut constitui
esenŃa unei veritabile politici româneşti la scară
internaŃională, şi care s-ar fi putut închega mult
mai bine sub conducerea altora.
Din păcate, România plăteşte în continuare, până
în ziua de azi, preŃul acelei trădări de la 23 august.
Chiar dacă pe plan politic consecinŃele sale viz-
ibile au fost depăşite – de 30 de ani nu mai există
regim comunist sau ocupaŃie sovietică – va mai
trebui să treacă probabil multă vreme până când
România se va putea emancipa şi la nivelul men-
talităŃilor de „modelul” de comportament al pro-
motorilor unor gesturi politice mioape şi lipsite de
orice anvergură istorică.
BOGDAN MUNTEANU
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
Nicoleta Nicolescu – 80 de ani de la martirizare
CEZARINA CONDURACHE
În data de 10 iulie 2019 s-au împlinit 80 de ani de
la asasinarea Nicoletei Nicolescu, şefa Corpului
Legionarelor, comandant legionar, consiliera
Căpitanului, modelul perfect de femeie legionară,
care prin prezenŃa şi exemplul ei a înălŃat
duhovniceşte şi a întărit în luptă întreaga gener-
aŃie de martire şi pătimitoare legionare a secolu-
lui XX. Fetele Nicoletei, în lumina jertfei ei, au
înfruntat prigoane, temniŃe, exiluri, biruind în faŃa
duşmanului care, deşi şi-a schimbat de trei ori
înfăŃişarea (carlism, antonescianism, comunism),
a urmărit acelaşi lucru: distrugerea neamului
românesc, cu cele trei valori cardinale – credinŃă,
Ńară, memorie.
Moartea Nicoletei, dincolo de revolta pe care ne-
o provoacă şi astăzi, împreună cu un acut senti-
ment de nedreptate umană, a fost mereu învăluită
de o anumită doză de mister şi incertitudine.
Acest lucru se datorează, pe de o parte, grozăviei
asasinatului în sine (omorâtă şi apoi incinerată) şi
pe de alta, mărturiilor contrare pe care le avem
asupra cauzei morŃii ei.
Anul acesta vom relua evenimentele cronologic,
folosind numai surse primare (martori direcŃi,
documente şi ziare ale vremii) de care dispunem
în acest moment, între care menŃionăm: mărturia
Sofiei Cristescu Dinescu publicată pe scurt în
„Lacrima Prigoanei” şi pe larg în cartea sa de
memorii „Pe firul amintirilor”, mărturia lui Petre
Niculae, publicată în volumul 2 al „Pământului
Strămoşesc”, ediŃia din exil, ziarul „Cuvântul”
din lunile octombrie-decembrie 1940, arhiva fon-
dului penal etc.
„Ne-am obişnuit să socotim femeile şi
deci şi studentele, ca simple păpuşi. Şi
atâta tot. CredinŃa şi Ńara sunt pentru
toŃi. DaŃi-le voie să şi le iubească şi să le
apere. Să nu se surâdă pentru ultimul
cuvânt. Acolo unde este iubire este şi
spirit de jertfă şi unde e acesta totul e
posibil. E deajuns să se ştie că atunci
când se va face strigarea cea de pe urmă,
fecioarele-şi vor avea candelele
aprinse.” Nicoleta Nicolescu
PERMANENÞE
În Prigoana cea Mare
Odată cu arestarea Căpitanului în aprilie 1938,
Nicoleta Nicolescu este pusă sub urmărire ală-
turi de întreaga elită a Mişcării Legionare.
În 30 aprilie 1938 are loc la Bucureşti întâlnirea
legionarilor nearestaŃi, sub conducerea lui Ion
Belgea; Nicoleta este prezentă. În cadrul ei se va
decide intensificarea acŃiunilor legionare în tim-
pul prigoanei. Nicoleta reuşeşte să stea ascunsă
în perioada aprilie 1938-iunie 1939, fără să
părăsească Bucureştiul, schimbând mai multe
gazde şi locuinŃe.
În timpul acesta crează o adevărată reŃea infor-
mativă prin care cunoaşte tot ce se întâmplă în
Ńară, are legături, prin curieri, cu legionarii near-
estaŃi, dar şi cu cei din închisori. Principalele
curiere ale Nicoletei au fost Elena Bagdad, Sofia
Cristescu, Atena Ianuli, NataliŃa Nicolicescu,
Aneta Vasilache. O notă a Corpului Detectivilor
din 2 mai 1938 precizează că Nicoleta Nicoles-
cu reuşise să creeze încă de la acea dată un ser-
viciu de legătură legionar pe toată Capitala.
În timpul prigoanei organizează şi coordonează
numeroase acŃiuni de o importanŃă magistrală
pentru Mişcare: monitorizarea permanentă a
Căpitanului, aflat în detenŃie la Jilava, Doftana
şi Râmnic, monitorizarea permanentă a liderilor
legionari, aflaŃi la Râmnicu Sărat după
asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi
Decemvirilor, legături cu legionarii din exil, dis-
cuŃii şi autorizări avute şi date celor cu care se
întâlnea în secret.
Aşa cum se ştie, Horia Sima are o asemenea
întâlnire cu Nicoleta undeva înainte de Crăci-
unul anului 1938 (la acel moment Horia Sima se
afla alături de prof. Vasile Christescu la conduc-
erea Comandamentului Legionar de Prigoană,
cei doi fuseseră desemnaŃi de Căpitan în această
poziŃie, cu precizarea de a se sfătui cu Nicoleta
în orice privinŃă).
La începutul lunii ianuarie 1939 este arestată
legionara Elena Bagdad, curiera principală a
Nicoletei şi prietena ei cea mai bună. După
anchetă, este trimisă în lagăr la Sadaclia.
În mai 1939 Nicoleta trimite un curier la Berlin
pentru a lua legătura cu Horia Sima şi a se infor-
ma asupra unui legionar, Vârfureanu. Horia
Sima transmite Nicoletei că nu îl cunoaşte per-
sonal, dar că şefii lui ierarhici (Dragomirescu şi
Vojen) garantează pentru el.
Ultima locuinŃa folosită de Nicoleta în 1939 se
afla undeva în zona PiaŃa Romană, unde locuia
singură. Aici primea curierii din toată Ńara.
Sofiei Cristescu i s-a găsit o cameră în gazdă la
doi bătrâni, undeva în cartierul Dudeşti. Camera
era perfectă: era parte dintr-o magazie mare de
lemne, avea intrarea mascată şi gemuleŃul
acoperit de scări, în plus se afla într-o mare grăd-
ină care dădea spre mai multe străduŃe. Pe post
de servitoare, continua să vină zilnic la Nicole-
ta, în imobilul din Romană, sub pretextul ser-
viciilor de curăŃenie, astfel la dus şi la întors
făcea oficiile de curieră fără a da de bănuit.
Între timp, conform arhivei fondului Penal,
Nicoleta a fost judecată şi condamnată în contu-
macie prin sentinŃa dată de Curtea MarŃială în
data de 2 iunie 1939. Nu cunoaştem alte detalii
(acuzaŃiile aduse, sentinŃa etc).
3
Trădarea şi arestarea
Nicoleta părăsea rar locuinŃa (întâlnirile cu
legionarii având cel mai des loc în casa din PiaŃa
Romană). În luna iunie însă, avea să părăsească
casa de cel puŃin 4 ori (ieşirile pe care le avem con-
semnate de la martori direcŃi). Petre Niculae,
legionar, revenise la Bucureşti în iunie 1939 (are-
stat iniŃial la 30 noiembrie 1938, dar eliberat, pără-
sise o vreme capitala de teama SiguranŃei şi
acŃionase la graniŃa de vest pentru scoaterea din
Ńară a mai multor personalităŃi legionare). Este cău-
tat de NataliŃa Nicolicescu care se interesează dacă
locuinŃa lui este sigură şi dacă poate fi folosită de
Nicoleta Nicolescu pentru organizarea unei întâl-
niri. Niculae confirmă.
Pe parcursul lunii iunie Nicoleta organizează 2
întâlniri acasă la Niculae, la interval de câte o săp-
tămână, prima, cu legionarul Mihai Vârfureanu, iar
a doua, cu legionarul Şerban R. (aşa îl numeşte
Niculae, nu am reuşit să aflăm cine era). Între timp,
Nicoleta participase la o altă întâlnire cu Vârfure-
anu în camera din cartierul Dudeşti pe care o ocupa
Sofia Cristescu. Această întâlnire a avut loc
noaptea, undeva în a doua jumătate a lunii iunie. În
data de 28 iunie Nicoleta o anunŃă pe Sofia că
urmează să îl întâlnească încă o dată pe Vârfureanu
(deci a treia întâlnire cu el în mai puŃin de o lună),
în acea seară în casa lui Petre Niculae. Mihai Vâr-
fureanu, fiu de preot, student la medicină, preluase
în februarie 1939 conducerea Centrului Stu-
denŃesc, prin căderea succesivă a tuturor celorlalŃi
şefi. Colaborator apropiat al lui Victor Dragomires-
cu şi al lui Vojen, era mai presus de bănuială. Cu
toate astea, Vârfureanu se va dovedi unul dintre cei
mai abili agenŃi al SiguranŃei.
În seara de 28 iunie 1939 Nicoleta vine la întâl-
nirea din casa lui Niculae, însoŃită de Atena Ianuli.
Apare şi Vârfureanu. Niculae iese în curte şi stă de
pază. Îl întâlneşte pe fratele NataliŃei Nicolicescu şi
amândoi observă cum un agent apare în zonă. Nic-
ulae intră în casă pentru a da alarma, Vârfureanu le
spune să stea liniştiŃi că nu e nimic important. Nic-
ulae iese iar în curte unde agentul îi legitima pe
Gheorghe Nicolicescu şi pe Atena Ianuli. Între
timp, iese şi Nicoleta cu Vârfureanu şi agentul se ia
după ei; Nicolicescu şi Ianuli dispar imediat din
vizorul acestuia. Pe strada Cercului cei doi se
despart, Nicoleta o ia spre dreapta, către strada
Popa Petre, iar Vârfureanu merge spre stânga, spre
strada Popa Rusu. Niculae rămâne afară şi vede în
scurt timp cum Nicoleta trece prin faŃa casei lui sub
escorta agentului ce o urmărise.
În cursul nopŃii SiguranŃa îi apare la uşă. Petre Nic-
ulae este arestat împreună cu colegul de cameră
(care nu ştia absolut nimic). În seara aceleiaşi zile
este arestată şi Sofia Cristescu. SiguranŃa a încon-
jurat casa bătrânilor din Dudeşti, dar Sofia nu se
afla acolo, dormea la nişte vecini din cauza unei
furtuni care stricase acoperişul cămăruŃei ei. Ridi-
cată în haine sărace, de servitoare, este dusă în
arestul SiguranŃei. Ancheta ei este sumară,
anchetatorul anunŃând-o că o au deja în arest pe
Nicoleta Nicolescu, deci e inutil să nege. Sofia
refuză să discute şi nu îl crede. A doua zi însă o va
vedea pe Nicoleta într-o celulă aflată pe acelaşi etaj
cu al ei.
„Şi să vrem camarade să dăm neamului
acestuia o femeie mare, care-i înŃelege
năzuinŃele, o femeie care nu şovăie, care
călcându-se pe ea, închină tot: minte,
inimă, voinŃă, neamului ei. Îndrăzneşte
tot pentru el şi moare pe redută cu gân-
dul mereu înainte”. Nicoleta Nicolescu
continuare în pag. 4
4 PERMANENÞE
Nicoleta Nicolescu – 80 de ani de la martirizare
DetenŃia
În arestul SiguranŃei ajung în aceeaşi noapte şi
Petre Niculae cu colegul de cameră, Gheorghe
Nicolicescu, Şerban R. şi Atena Ianuli.
DimineaŃa următoare arestării, în 29 iunie, Nicu-
lae o vede pe Nicoleta pieptănâdu-se într-un
birou de pe coridorul arestului. ÎnŃelege că a fost
prinsă. Niculae este anchetat, bătut la tălpi şi
lovit pentru a declara ce căuta Nicoleta Nicoles-
cu la el acasă. Insistă într-o primă fază că nu ştie
nimic, apoi declară că aceasta se ocupă cu aju-
torarea celor din închisori. Nu este crezut. După
terminarea anchetei, care a durat câteva zile,
reuşeşte să comunice pentru prima dată cu Nico-
leta, într-o seară când deŃinuŃii erau scoşi la
raport, Nicoleta îi spune să susŃină în continuare
varianta întâlnirii pentru ajutorarea celor din
închisori pentru că aşa a făcut şi ea. Colegul de
cameră este eliberat după terminarea anchetei.
Niculae mai comunică în câteva rânduri cu Nico-
leta, prin indulgenŃa sau complicitatea soldaŃilor
de gardă. Aceasta îi spune de mai multe ori:
„Dacă Vârfureanu trădează, e o tragedie!” Vâr-
fureanu apare şi el pe coridoarele SiguranŃei, era
arestat, dar cu un regim mai liber decât al celor-
lalŃi. Îi abordează pe camarazi destul de agresiv,
încercând să îi facă să spună ce au declarat
fiecare la anchetă.
Potrivit Sofiei Cristescu, Nicoleta a reuşit să
comunice şi cu ea de două ori. Prima mini-dis-
cuŃie a avut loc a doua zi după arestare când,
cerând să folosească toaleta, Sofia a fost lăsată de
soldaŃi să meargă singură (toaleta era la capătul
culoarului). Ajungând în dreptul celulei Nico-
letei, aceasta a deschis vizeta şi i-a şoptit în grabă
că se află arestată împreună cu Atena Ianuli şi cei
doi băieŃi pe care să încerce cu toate să îi scoată
din cauză, protejându-i. A doua comunicare a
avut loc în prima parte a zilei de 10 iulie 1939,
când Nicoleta a spus „De vă duce în lagăr,
spuneŃi că ordinul meu este să nu se dea nicio
declaraŃie, să nu se admită niciun compromis”.
Timpul petrecut în arestul SiguranŃei a fost de
aproximativ 10 zile, după mărturia Sofiei (mai
exact 12 zile, după mărturia lui Niculae), care
adaugă că nici ea şi nici Nicoleta nu au fost
scoase la anchetă în acest timp. Acelaşi lucru îl
mărturiseşte şi Niculae, Nicoleta nu a fost bătută
sau torturată în timpul celor 12 zile petrecute în
arestul SiguranŃei.
În după amiaza zilei de 10 iulie 1939 au fost scoşi
din arest cei doi băieŃi, Gheorghe Nicolicescu şi
Şerban R., împreună cu Petre Niculae. Apoi în
jurul orei 22 a fost scoasă Nicoleta Nicolescu.
Datorită faptului că soldaŃii îi lăsaseră uşa
deschisă ca să intre ceva aer, Sofia a împins-o cu
putere după ce Nicoleta a fost scoasă din celulă,
astfel s-au putut vedea pentru ultima dată. Nico-
leta i-a făcut cu mâna un semn de bun rămas.
Sofia a rămas în celulă, plangând şi presimŃind că
a văzut-o pe Nicoleta Nicolescu pentru ultima
dată.
În aceeaşi seară Sofia Cristescu şi Atena Ianuli
vor fi transferate în lagărul de la Sadaclia, iar
Gheorghe Nicolicescu, Şerban R. şi Petre Nicu-
lae, în lagărul de la Miercurea Ciuc. Gicu Nicol-
icescu va fi asasinat în acest lagăr, în masacrul
din 21/22 septembrie 1939. Vârfureanu va fi elib-
erat la scurtă vreme din arest, astfel că în luna
august 1939 Ilie Vlad Sturza, sosit la Bucureşti
de la Berlin, va avea o întâlnire cu el. Povestea
mişeliei lui Vârfureanu este complicată dar, pen-
tru moment, nu o vom derula detaliat, vom
menŃiona doar faptul că trădarea lui (deşi bănuită
de mulŃi legionari încă de la începutul anului
1939) va fi descoperită ca atare abia în 1940,
împreună cu lungul său şir de victime.
Asasinatul
În timpul guvernării legionare s-a instituit o
Comisie Specială de Anchetă Criminală, cu scopul
de a ancheta şi instrumenta crimele comise contra
legionarilor în timpul regimului carlist. Din păcate,
după cum se ştie, lucrările acestei comisii au fost
lente, s-au soldat cu puŃine arestări şi apoi au fost
sistate la 8 decembrie 1940 (după evenimentele
petrecute la Jilava în noaptea de 26/27 noiembrie
1940, când o parte din asasinii legionarilor au fost
executaŃi).
Din paginile ziarului „Cuvântul” din octombrie,
noiembrie şi decembrie 1940 aflăm că Nicoleta a
fost ridicată de agenŃii SiguranŃei, transportată în
afara Bucureştiului şi asasinată prin împuşcare în
marginea Pădurii Mierlei, km 13, localitatea Jilava,
pe partea dreaptă în direcŃia de mers dinspre
Bucureşti. De aici trupul a fost urcat din nou în
maşina SiguranŃei cu care a fost transportată la
Crematoriu, unde a fost adusă în jurul orei 23 sau
24 şi incinerată în prezenŃa comisarilor care au
înfăptuit crima.
„Şi ocroteşte, Doamne, Ńara aceasta, nea-
mul acesta, organizaŃia şi pe Omul acesta
(Corneliu Zelea Codreanu) şi le dă lor put-
erea să se ridice, până la înălŃimea iubirii
şi dreptăŃii Tale. Ai milă Doamne de cei
trei mucenici ai noştri (Nicadorii) şi
primeşte jertfa celor dragi nouă.”
Nicoleta Nicolescu
Învierea din hrubele Crematoriului
În cursul lunii octombrie 1940 se investighează
situaŃia de la Crematoriu, atât de către autorităŃi cât
şi de o echipă legionară condusă de Bartolomeu
Livezeanu în cadrul căreia Agripina Dumitrescu
(soŃia Lt. Nae Dumitrescu, legionar asasinat şi
incinerat la Crematoriu) reuşeşte să obŃină infor-
maŃii esenŃiale de la angajaŃii Crematoriului.
Datorită mecanicului cuptorului de cremaŃie, Ion
Cerchez, se stabileşte numărul total al legionarilor
incineraŃi în timpul prigoanei - 24, se stabileşte
identitatea lor după data la care au fost aduşi şi
cenuşa lor este recuperată (datorită tot lui Ion
Cerchez care, deşi fusese somat să o arunce, a păs-
trat-o îngropând-o sub un strat de flori din colŃul
Crematoriului). Iată declaraŃia lui în legătură cu
incinerarea Nicoletei: „În ziua de 10 iulie 1939 s-a
adus la crematoriu pe la orele 23 sau 24 o femeie,
cu o maşină de turism a Prefecturii PoliŃiei.
Depunerea în sicriu s-a făcut în dosul crematoriu-
lui, pe întuneric, aşă că nu pot da altă relaŃiune.
Incinerarea s-a făcut în prezenŃa delegaŃilor Pre-
fecturii PoliŃiei”.
Sofia Cristescu participă direct la investigaŃia de la
Crematoriu şi este martoră la răsturnarea cenuşei
Nicoletei din urnă (urna cu numărul 4571) în
săculeŃul de pânză verde în care urma să fie reîn-
humată. În timpul operaŃiunii de răsturnare a
rămăşiŃelor în săculeŃul verde apar legate împreună
de un ac de siguranŃă cele două scumpe odoare pe
care Nicoleta le purta întotdeauna sub haină: o
iconiŃă cu Maica Domnului şi una cu Sfântul Nico-
lae. În ziarul „Cuvântul” este menŃionată şi exis-
tenŃa mărŃişorului Majadahonda alături de cele
două iconiŃe. Din hrubele Crematoriului se ridică
spre veşnicie legenda Nicoletei, cea care spusese
într-o zi Sofiei, pe când se plimbau în zona Crema-
toriului Cenuşa: „În ziua BiruinŃei Legionare,
printre primele măsuri, va trebui să cadă acest
templu masonic atât de străin credinŃei noastre.”
Spre finele lunii octombrie, Comisia Specială de
Anchetă Criminală a citat şi audiat pe inginerul
Mihai Popovici, directorul Crematoriului, inten-
dentul Ioan Stoica, zidarul Andrei Peltan şi pe
mecanicul fochist, Ion Cerchez. Aceştia au dat
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
declaraŃii despre incinerarea trupurilor aduse de
agenŃii SiguranŃei şi despre indicaŃiile de a arunca
cenuşa (încălcate de Cerchez, care a păstrat-o în
secret). Relatarea publicată în ziarul „Cuvântul”,
fără a cita direct declaraŃiile, precizează că între cei
incineraŃi, unii ar fi fost „aruncaŃi şi de vii în cup-
toare”. Singurul legionar despre care presa
legionară din 1940 confirmă că a fost ars de viu
este comandantul Victor Dragomirescu.
Reînhumarea
Cenuşa aflată în săculeŃul verde a fost legată de
Sofia cu o panglică tricoloră şi apoi a fost depusă
într-o urnă de piatră. În noaptea de 26/27
octombrie 1940 se săvârşeşte privegherea şi sluj-
ba de pomenire a legionarilor incineraŃi chiar în
incinta Crematoriului. Se aduce crucea Nicoletei.
La ora 3 sinistra clădire răsună în dureroasele şi
mântuitoarele cuvinte „Veşnica lor pomenire”.
Spre dimineaŃă urnele cu cenuşă sunt urcate într-
o maşină, iar mulŃimea legionară, în care „nico-
letele” domină prin Ńinută şi lacrimi, le însoŃeşte
la pas până la Gara de Nord pe traseul Calea Şer-
ban Vodă, Splaiul DâmboviŃei, Schitu Măgure-
anu, Cobălcescu, Dinicu Golescu. Deşi în toiul
unei nopŃi reci de toamnă, convoiul uriaş este
întâmpinat de oamenii care ies în stradă sau la fer-
estre cu lumânări aprinse, ca la Înviere. Crucea
Nicoletei este purtată în această procesiune de
Sofia Cristescu şi de Lucia Scurtu (Popşor). La
6:15 trenul ce purta deja în vagoanele sale sicriele
camarazilor ucişi la Vaslui plus sicriul Elenei
Bagdad de la Iaşi şi al lui Vasile Naciu de la Tecu-
ci, porneşte spre Predeal.
Trenul opreşte în toate staŃiile, pe toate peroanele
sunt sute şi mii de oameni veniŃi să se închine
martirilor, la toate opririle preoŃi locali oficiază
slujbe. 27 octombrie 1940, la ora 14, trenul
ajunge în Predeal unde este aşteptat de mii de
legionari, în frunte cu Horia Sima, Ilie GârneaŃă,
Corneliu Georgescu, Mile Lefter, Elena Zelea
Codreanu, Mihail Sturdza etc. Sicriele şi urnele
sunt încărcate în care trase de boi şi pornesc spre
cimitir. Slujba este oficiată de un sobor de preoŃi
în frunte cu Arhim. Serafim Georgescu, stareŃul
Mănăstirii Sinaia, Arhim. Atanasie Popescu,
stareŃul Mănăstirii Ghighiu, Ierom. Dionisie
Udişteanu, stareŃul Mănăstirii Cernica. După ora
continuare în pag. 5
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
Nicoleta Nicolescu – 80 de ani de la martirizare
17, purtate pe braŃe de legionari, sicriele şi urnele
sunt coborâte în morminte. Se face apelul şi se
înalŃă din mii de piepturi „Cântecul Legionarului
Căzut”.
Astăzi urnele de piatră ce au adăpostit cândva
săculeŃii verzi cu cenuşă se găsesc goale şi pusti-
ite de timp în curtea Mănăstirii Sfântul Nicolae
Predeal. Crucile şi troiŃele martirilor au fost dis-
truse după instaurarea comunismului. Osem-
nitele, deşi lipsite zeci de ani de semnul biruinŃei
lui Hristos, au rămas îngropate în pământ, fiind
străjuite după 1990 de monumentul ridicat în
memoria legionarilor înhumaŃi la Predeal. Dar
cenuşa celor incineraŃi?
Potrivit lui Duiliu SfinŃescu, aceasta ar fi fost sal-
vată după 1944 de preotul Mănăstirii Predeal şi
ascunsă. InformaŃia se confirmă şi printr-un doc-
ument publicat de Pr. Adrian Gabor în „Biserica
Ortodoxă Română şi regimul comunist (1945-
1964) - O imagine a relaŃiilor Stat-Biserică”.
Acesta reproduce parŃial un document, o notă
DGSP din 25 martie 1949, în care se precizează
că la Mânstirea Predeal „stareŃul Dionisie Velea a
permis călugărului Nicandru Prodan să aducă
legionari pentru şedinŃe clandestine şi să adă-
postească osemintele lui Nicoleta Nicolescu,
Ńinând slujbe speciale pentru ea”.
Asasinii
După reînhumarea Nicoletei, Comisia Specială a
dispus cercetarea comisarului Pavel Patriciu din
prefectura Capitalei în legătură cu asasinarea ei,
dar acesta (arestat anterior pentru un alt delict şi
inexplicabil pus în libertate) dispăruse fără urmă de
la domiciliu. Patriciu s-a predat însă în cursul serii
de 30 octombrie 1940, fiind preluat de poliŃia
legionară şi întemniŃat la Jilava. În data de 31
octombrie 1940 Patriciu este audiat de Comisie,
din cercetări reieşind că acesta a împuşcat-o pe
Nicoleta Nicolescu în data de 10 iulie 1939, la km
13 Jilava, după care a transportat trupul la Crema-
toriu unde a fost incinerat. În zilele următoare au
urmat confruntări ale lui Patriciu cu mai mulŃi
comisari şi agenŃi de poliŃie, în urma cărora se dis-
pune arestarea lui şi a agentului Ion Iordache pen-
tru asasinarea Nicoletei Nicolescu.
Asasinii Nicoletei, Pavel Patriciu şi Ion Iordache
vor cădea, la rândul lor, sub gloanŃe, la Jilava, în
noaptea de 26/27 noiembrie 1940. Împreună cu ei
va cădea şi trădătorul Mihai Vârfureanu.
Marea biruinŃă legionară
Sub conducerea Luciei Trandafir (care primise
comanda de la Nicoleta în 1936) CetăŃuile
legionare, deşi decimate în prigoane, renasc cu o
vitalitate şi o tărie demnă de exemplul Nicoletei
Nicolescu.
În data de 6 decembrie 1940, ziua în care Nicoleta
PERMANENÞE 5
ar fi împlinit 29 de ani,
a avut loc o slujbă de
pomenire la Predeal la
care au luat parte
mama Nicoletei, sora
şi cumnatul ei, alături
de numeroase person-
alităŃi legionare între
care Ilie GârneaŃă şi
Radu Gyr.
În luna decembrie
Corpul Legionarelor
ridică o TroiŃă pe locul
în care Nicoleta a fost
împuşcată. În puterea
nopŃii, în ninsoare şi
vânt, s-a făcut sfinŃirea
troiŃei la km 13 Jilava
şi slujba de pomenire.
De gardă stau de-a stânga şi de-a dreapta troiŃei
Marieta Iordache şi Titi GâŃă. Între preoŃii care au
oficiat serviciul religios s-a numărat şi duhovnicul
Nicoletei, Pr Andrei Mihăilescu de la Biserica
Sfântul Ilie Gorgani. În cuvântul său de evocare
acesta amintea celor prezenŃi: „Se ruga la biser-
ică... Dumnezeu era prezent în toate acŃiunile şi
faptele ei. A trăit ca o creştină în duhul Căpitanu-
lui şi a murit ca o mucenică. Trecutul şi faptele ei
Noi mereu te plângem soră, iar tu
să fie pildă vrednică de urmat pentru toŃi”. Marieta dormi mereu...
Iordache face apelul, iar Anastasia Sica Popescu
În 10 iulie 2019, la 80 de ani de la asasinarea Nico-
evocă personalitatea Nicoletei.
letei, am săvârşit pomenirea ei în incinta Cremato-
„Ce rost ar avea ca până la biruinŃă fetele riului Cenuşa. Alături de Nicoleta au fost pomeniŃi
noastre să se căsătorească? În ziua luptei toŃi cei 24 de camarazi incineraŃi la Crematoriu în
decisive va fi nevoie de ele pe baricade. Şi perioada ianuarie-octombrie 1939, Agripina
de ce să rămână câte trei orfani, când cele Dumitrescu şi mecanicul Ion Cerchez.
care vor supravieŃui pot întemeia familii Am văzut intrarea din spatele Crematoriului unde a
după ziua biruinŃei? Desigur, prezenŃa a avut loc punerea în sicriu, am văzut colŃul în care
100 de fete în luptă nu va fi foarte impor- au fost adăpostite urnele cu cenuşă. Sala cuptorului
tantă, dar jertfa vieŃii a 100 de fete care nu s-a putut vizita, fiind în prezent sigilată. În sala
nu vor fi cunoscut decât sărutarea vântu- principală, numită „de ceremonii” a fost săvârşită
lui, oare nu va conta nimic în faŃa lui slujba parastasului într-o atmosferă gri. Clădirea
Dumnezeu?” Nicoleta Nicolescu masivă, cu o arhitectură eclectică (îmbinând ele-
mente bizantine, siriene şi egiptene într-o stranie
întrepătrundere) miroase greu şi închis (clădirea nu
Memoria Nicoletei mai funcŃionează din 2002).
Legionarii din toate generaŃiile şi de pe tot globul Ne adunăm în centrul încăperii, purtăm în braŃe
au păstrat în memorie icoana ei, cei înzestraŃi cu fotografiile celor asasinaŃi şi incineraŃi aici. Fumul
talent literar i-au închinat poezii, cei care au pus de tămâie urcă spre tavan; peste colivă şi prinoase
în scris luptele generaŃiei legionare de început au cade de sus o rază de soare, un porumbel intrat prin
evocat-o ca pe o mare eroină a neamului. unul din geamurile sparte se roteşte disperat să
găsească ieşirea. „Întru fericita adormire, veşnică
Legionarele au purtat-o cu ele în temniŃe, anchete, odihnă dă, Doamne, sufletelor adormiŃilor robilor
prigoane, în exil, în munŃi şi în deportări, ca pe un Tăi, celor ce s-au pomenit aici şi le fă lor veşnică
far călăuzitor. pomenire”. Cântăm cu toŃii, încet, strangânâdu-le
fotografiile la piept.
Icoana Nicoletei luminează de 80 de ani destinul
femeilor care au avut bucuria de a se forma ca După terminarea slujbei, gupaŃi, începem şoptit
legionare în preajma ei şi care, la rândul lor, au „Cântecul Legionarului Căzut”. Acolo, între
dus mai departe, altor şi altor generaŃii exemplul zidurile morŃii păgâne are un alt ecou. Urmează
Nicoletei, împreună cu legenda ei. Prin marea lor apelul, toŃi cei care, împotriva credinŃei şi voinŃei
dragoste, prin lupta, jertfa şi biruinŃa lor, Nicoleta lor, au sfârşit în pântecul cuptorului sunt
a continuat să trăiască toŃi aceşti ani. PREZENłI alături de noi. Este a doua slujbă care
li se face acolo, prima a avut loc acum 79 de ani, în
În piepturile nonagenare ale „nicoletelor” care 26/27 octombrie 1940.
încă mai trăiesc bate aceeaşi inimă şi aceeaşi
Terminăm şi ne grăbim să ieşim. Jur împrejurul
credinŃă nestrămutată ca în pieptul împuşcat acum nostru sunt sute de suflete captive în cutiuŃe mici şi
80 de ani. Datorită acestor doamne ale demnităŃii dreptunghiulare de piatră. Pe majoritatea din ele
româneşti pe care le-am cunoscut direct sau prin apare secera şi ciocanul, steaua roşie şi sunt săpate
moştenirea lăsată de ele în scris, Nicoleta contin- cuvintele „vechi militant al mişcării muncitoreşti”,
uă să vieze şi în sufletul generaŃiei de azi. „membru PCR”, „vechi militant al PCR”. Sunt
toate prăfuite de trecerea timpului şi de uitarea
„FericiŃi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, familiilor. Dar sufletele lor? Cât de prăfuite şi chi-
28-29). Noi nu i-am vâzut chipul blând surâzân- nuite or fi? Doar Dumnezeu ştie.
du-ne, pe noi nu ne-a mângâiat şi nu ne-a strâns la
piept, cu noi nu s-a rugat împreună pe lespezile Părăsim cetatea plângerii celei fără sfârşit în gând
cu Nicoleta cea vie şi astăzi, după 80 de ani de la
bisericilor, pe noi nu ne-a educat în tabere şi în moarte.
cetăŃui, noi nu i-am atins nici mâinile asprite de
munca taberelor şi nici nu i-am sărutat cenuşa. „Drum de foc şi biruinŃă pentru garda ta...”.
Dar credem din tot sufletul în sfinŃenia ei, în mar- Nicoleta Nicolescu – PREZENT!
tiriul ei, în viaŃa ei trăită într-o perfectă morală
creştină şi în nelimitată credinŃă legionară! CEZARINA CONDURACHE
6 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019

Aspecte ale detenŃiei comuniste

spune că trebuie să ne întoarcem în cameră, că doc-
torul - pe care îl chema Aşchenazie - şi-a făcut

în memoriile lui Aurel Vişovan (IV)

CONDIłIILE IGIENICO SANITARE DEZASTRUOASE
Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos-
cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan –
„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce m-ai
părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tematice care -
sperăm - vor fi de folos, atât cercetării istorice asupra
represiunii comuniste, cât şi publicului larg.
În închisorile comuniste lipsa de respect pentru
sănătatea şi demnitatea umană a deŃinutilor era
deplină şi pe lângă frig, foame şi bătaie aceasta se
reflecta şi în condiŃiile igienico - sanitare dezas-
truoase. Aurel Vişovan a cunoscut aceste probleme
în toate închisorile prin care a trecut în cei 16 ani de
detenŃie.
Piteşti, 1949 …„Regimul închisorii era foarte aspru,
începând cu dormitul pe prici unde, datorită
numărului mare de oameni, nu ne puteam odihni.
Nu aveam loc să stăm pe spate. Eram înghesuiŃi ca
sardelele în cutie... Ca să te întorci pe cealaltă parte
trebuia să-i antrenezi şi pe ceilalŃi, ceea ce nu era un
lucru uşor.
Greu era însă cu nevoile fiziologice. În acea cameră
imensă erau vreo 4-5 tinete şi care - în special -
datorită faptului că varza era atât de diuretică, aces-
tea erau cu totul neîncăpătoare. SimŃeai că plezneşti
sub presiunea urinei şi a jenei că nu puteai să o eli-
mini. Unii au ajuns la aşa exasperare, încât să
urineze în şepcile pe care le aveau şi să arunce
conŃinutul pe fereastră. AlŃii, în stridenŃa neputinŃei
de a rezista, urinau în gamelele din care mâncau.
La WC eram scoşi o dată pe zi în ture de câte 10-15
inşi pentru 2 locuri. Nu dura - poate - nici un minut,
că erai scos afară cu bâta de către gardian. MulŃi nu
reuşeam să evacuăm şi rămâneam aşa sub presiunea
organică de pe o zi pe alta. Cred că era prima metodă
de tortură pe care şi-au imaginat-o tartorii ocultei
iudeo-comuniste. Acum o aplicau pentru slăbirea
sistemului nervos. Nici foamea, nici bătăile de la
Securitate n-au reuşit să ne chinuie mai îngrozitor.
Faptul că o dată pe săptămână trebuia să te băr-
biereşti cu un brici pe care îl aducea gardianul şi cu
care - după cum spunea el - îşi tăia unghiile de la
picioare, era cea de-a doua tortură, nu aveai săpun de
bărbierit, nici apă suficientă, nici dezinfectant după
bărbierit... În timpul bărbieritului se produceau răni
îngrozitoare, ceea ce ne aducea la disperare.” ( pag.
23-24)
Aiud 1955, secŃia TBC … „Într-una din zile intră
doctorul BogăŃeanu în celulă şi văzând paturile
suprapuse (ca să avem spaŃiu de mişcat în celulă), dă
dispoziŃie să punem toate paturile jos ; eu, nervos
fiind, văzând că ni se ia şi puŃinul loc de plimbat, am
ripostat - poate - puŃin mai energic, drept pentru
care sunt pedepsit şi trecut pe cealaltă parte a secŃiei
cu orientare spre nord într-un salon imens cu bolnavi
- în general - bătrâni. łin minte că moşul Stana, de
prin preajma Aradului, avea către 70 de ani.” ( pag.
107)
Transport Aiud - Jilava, 1957 … „Era o căldură
îngrozitoare… SimŃeam că mi se face rău. Am leşi-
nat. Când m-am trezit, eram întins la marginea şose-
lei, iar gardienii se uitau la mine şi mă stropeau cu
apă.
Cel mai mare în grad - probabil conducătorul
escortei - pe care îl chema IoaniŃescu era un tip înalt,
negricios, cu o expresie foarte rea. Mă întreabă dacă
am medicamente la mine. Ştia că sunt grav bolnav
deoarece avea şi dosarul medical. Eu, cotrobăind
prin bagaj, găsesc o sticluŃă cu o licoare ce am prim-
it-o pentru potolirea crizelor mele nervoase şi sper-
am să mă ajute... Respectivul îmi cere sticluŃa, se
uită la ea, şi spre groaza mea, o sparge de asfalt. Eu
aşteptam să-mi dea câteva picături ca să mă refac cât
de cât. Câtă cruzime!” ( pag. 121)
Jilava, 1957 … „Au trecut zile, poate chiar săp-
tămâni, până când - într-o zi - gardianul ne anunŃă că
cei care ne-am înscris pentru consult să poftim la
infirmerie. Ne adunaserăm cam mulŃi. Atunci am
aflat că medicul O.R.L.-ist vine la consult de două
ori pe an. După un timp vine gardianul nervos şi ne
norma de 16 oameni pe zi. Restul era să fim consul-
taŃi altă dată, adică peste jumătate de an.
Gardianul însuşi era revoltat de atitudinea doctorului
şi a zis că merge la comandant să-i raporteze despre
acest caz. Ce a făcut, ce n-a făcut acest gardian, care
se dovedi a fi om de omenie, că s-a întors nu peste
mult şi ne-a zis: - Înapoi la infirmerie… Mama lui
de doctor…16 oameni norma?! Nu-i vorbă că şi
doctorul ne-a consultat pe măsura: doi inşi pe
minut.” ( pag.127 )
Lagărul 9 Culme, Dobrogea, 1958 … „CondiŃiile
din lagăr erau aşa de bine reglementate că toŃi foştii
bolnavi s-au îmbolnăvit din nou. Exista şi o aşa-zisă
infirmerie unde se aplicau nişte măsuri draconice.
Eram obligaŃi să mâncăm ciorba în clocot şi repede,
ştiind că bolnavilor de plămâni le făcea rău - aceas-
ta putându-le provoca hemoptizii. Pneumotorax nu
se putea face, neexistând aparatură.
Din grija „paternă“ pentru noi cei internaŃi,
dimineaŃa primeam o bucăŃică de marmeladă pe care
trebuia s-o înghiŃim dintr-odată, altfel ne-o confisca.
Încercând s-o păstrăm pentru mai târziu, o lipeam
sub bancă. Aşa înŃelegeau tovarăşii să dea asistenŃă
medicală celor bolnavi.”( pag.172)
Satu Mare, 1959 … „Văzând că mi se refuză orice
ajutor medical şi că grija permanentă a SecurităŃii,
prin administraŃia închisorii, îmi pregăteşte o moarte
înceată şi naturală, m-am hotărât să recurg la greva
foamei. L-am anunŃat pe gardian că de a doua zi
refuz mâncarea. Nu cred că au trecut două ore şi uşa
se deschide din nou: - „Fă-Ńi bagajul şi urmează-
mă!”.
Mi-am dat seama că e vorba de o nouă mişelie. Dia-
bolica minte a conducerii comuniste a plănuit la
repezeală să împuşte mai mulŃi iepuri cu un singur
foc. CeilalŃi tineri, condamnaŃi o dată cu mine, erau
înghesuiŃi într-o celulă mică, în partea opusă a celu-
larului. Ştiind că sunt grav bolnav şi am dese
hemoptizii, crezând că sunt şi contagios, au plănuit
distrugerea mea concomitent cu a celorlalŃi. M-au
mutat în celulă cu ei, cu intenŃia clară de a mă ter-
mina. În acea celulă îmi lipsea total aerul pentru a
supravieŃui.” ( pag.186)
Aiud, 1962 … „Peste tot acest chin, apăru pentru
mine unul nou nemaicunoscut: durerea unei măsele
cariate. Durerea creştea, mă chinuia zi şi noapte fără
să o pot potoli cu ceva. Zadarnic mă adresam gar-
dianului pentru a merge la cabinetul stomatologic.
Avea ordine precise.
Nu ştiam ce să mă mai fac de durere, când îmi veni
o idee pe care am considerat-o salvatoare. Aveam -
nu ştiu de unde - un pic de sare. În naivitatea mea am
considerat-o dezinfectant şi am pus sare pe măsea.
În loc să-mi treacă durerea, a înzecit-o. Urlam de
durere, nu mă mai puteam stăpâni. Am bătut în uşă,
rugându-l pe gardian să mă ducă la dentist. Au inter-
venit şi ceilalŃi colegi de celulă, stăruind la
rugămintea mea...” (pag.198)

Întâlnirea anuală a
supravieŃuitorilor „lotului Vişovan”
La Sighetu MarmaŃiei, ca în fiecare an la 29 august, a avut loc întâlnirea anuală a
supravieŃuitorilor „lotului Vişovan”, tinerii legionari din Maramureş arestaŃi în
1948, elevi şi studenŃi, trecuŃi cu toŃii prin ani mulŃi de temniŃă comunistă.
După participarea la liturghia pelerinilor conduşi de preoŃii catolici din „Congre-
gaŃia Don Orione” celebrată pe celularul închisorii - Memorial, în cadrul căreia a
luat cuvântul domnul Nistor Man, seniorii şi urmaşii lor au urcat în celula 74 (unde
fuseseră „cazaŃi” în iarna ’48 -’49) pentru un moment de rugăciune condus de
părintele Marius Vişovan.
Alături de cei 3 membri prezenŃi ai „lotului Vişovan - Ioan Ilban, Petru Codrea şi
Nistor Man, au mai fost prezenŃi foştii deŃinuti politici Vasile Măgurean (Baia
Mare) şi Melania RiŃiu (Bucureşti).
Cei 4 supravieŃuitori (din cei 18 cât totaliza „lotul Vişovan”), ajunşi la vârste ven-
erabile sunt: Ioan Ilban (89 ani) şi Petru Codrea (88 ani) - ambii cu domiciliul în
Sighet, Ioan Dunca (87 ani) -Vişeu de Sus, şi Nistor Man (90 ani) - Tg. Mureş.
În afara celor din „lotul Vişovan” mai sunt în viaŃă 10 deŃinuŃi politici din Mara-
mureşul istoric.
pagină realizată de Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
Schimbarea la FaŃă: o viziune mistică
BOGDAN MUNTEANU
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul (1934-
2019) se înscrie, fără îndoială, în galeria marilor
mistici ai Bisericii Ortodoxe. Iar după receptarea
aşa cum se cuvine a operei pe care a lăsat-o în
urmă şi adunată în numeroase volume, majori-
tatea fiind transcrierea unor cuvân-
tări/predici/omilii, cu siguranŃă că la momentul
potrivit se va pune şi problema canonizării sale.
Egumen al mănăstirii athonite Simonos Petras,
retras în ultimii ani de viaŃă din motive de sănă-
tate la mănăstirea de maici Ormylia, stareŃul
Emilianos se remarcă prin lumina pe care o iradi-
ază în permanenŃă. Citindu-i scrierile, sau privin-
du-i pur şi simplu figura senină, se poate sesiza
ubicuitatea peceŃii unei lumini lăuntrice, a unei
profunde experienŃe spirituale care i-a transfigu-
rat sufletul şi care se răsfrânge în exterior,
împrăştiindu-şi razele şi asupra celor care intră în
contact cu el. Acum, la câteva luni după trecerea
sa în veşnicie, această împărtăşire mai poate avea
loc doar prin imagini şi scrieri, dar cu siguranŃă
fericiŃi se pot considera cei care au avut binecu-
vântarea de a-l cunoaşte şi personal.
Pentru publicul larg românesc, persoana stareŃu-
lui Emilianos a devenit familiară abia recent, prin
editarea în ultimii ani a numeroase traduceri ale
cărŃilor sale. Una din ele este şi cea la care mă voi
referi în cele ce urmează, „Cuvântări mistagogice
la sărbători”, în care printre altele se referă şi la
praznicul Schimbării la FaŃă.
Acest moment al Schimbării la FaŃă a Domnului
pe muntele Tabor reprezintă în viziunea părintelui
Emilianos o revelare deplină a noii realităŃi care a
pătruns în lume odată cu Întruparea lui Hristos. Pe
muntele Tabor nu s-a schimbat, propriu-zis,
nimic. Ci doar s-a descoperit ce este cu adevărat
Dumnezeirea, s-a arătat, pe cât era cu putinŃă
apostolilor prezenŃi acolo să priceapă şi să
perceapă, firea dumnezeiască a Mântuitorului.
După această recapitulare sumară a învăŃăturii
Bisericii cu privire la acest important moment
descris în Evanghelii, începe propriu-zis ade-
văratul traseu mistic pe care părintele Emilianos
ne cheamă să-l urmăm şi să-l înŃelegem.
Ceea ce s-a petrecut în mod exemplar pe muntele
Tabor nu reprezintă altceva decât Ńelul oricărei
vieŃi creştine: comuniunea cu Dumnezeu. Pe dru-
mul către desăvârşire, fiecăruia din cei care se
ostenesc sincer şi adevărat îi va putea fi hărăzit un
moment al iluminării lăuntrice. Citatul adus aici
este: „Până când se va lumina de ziuă şi
luceafărul va răsări în inimile voastre.” (2 Petru,
1,19). Luceafărul este, desigur, Hristos, iar arhi-
mandritul continuă astfel: „În realitate însă, acest
text este personal. Pentru fiecare dintre noi există
o anumită zi în care vom fi robiŃi de revărsarea
luminii lui Dumnezeu, la fel ca Apostolul Pavel şi
ca atâŃia alŃi sfinŃi ai Bisericii. Cu toŃii aşteptăm
ziua în care ni se vor deschide ochii şi Îl vom
cunoaşte şi Îl vom vedea pe Dumnezeu, în aşa fel
încât nu vom putea uita niciodată această trăire.”
ExperienŃa luminii taborice, a harului necreat,
deşi descrisă în evanghelii drept un fapt exterior,
e în realitate mai cu seamă una de natură lăun-
trică. „Odinioară exista Legea, dar Legea a dus
la păcat. Legea a fost apoi înlocuită cu harul, iar
harul este lumina, mişcarea luminii. Lumina este
lucrarea, energia lui Dumnezeu, care este dăruită
în mod special prin Sfântul Duh fiecărui om.
Lumina este primită de către firea omenească. Şi
când ziua noastră „va străluci”, când va veni
PERMANENÞE 7
ziua propriului nostru Damasc, când va veni pric-
ina bucuriei noastre, când vom câştiga nunta
noastră mistică, atunci vom răspândi lumină,
pentru că ia naştere înlăuntrul nostru o stare per-
manentă. Încetează toate stările noastre care se
schimbă succesiv, toate tulburările, greutăŃile,
problemele, şi devenim oameni ai lui Dumnezeu.
Fiecare faptă a noastră, până şi privirile, vorbesc
despre Dumnezeu. Atunci suntem cu adevărat
martori, devenim pilde.”
Cu smerenia cuvenită, fără să o mărturisească
explicit, părintele Emilianos şi-a realizat prin rân-
durile de mai sus un veritabil autoportret lăuntric.
Fireşte, ajungerea pe una din cele mai înalte trepte
e un drum extrem de greu, posibil doar cu ajutorul
lui Dumnezeu, şi doar învingând posibilele
căderi, rătăciri şi ispite, care sunt exemplificate
prin îndrumări practice şi cuvinte concrete de
învăŃătură. Traseul mistic e unul anevoios,
paginile care îi sunt dedicate se cuvin, desigur,
citite şi ele cu luare aminte, dar experienŃa celor
care reuşesc să-l parcurgă până la capăt este o
adevărată plenitudine: „Şi apostolii, şi sfinŃii, şi
sărbătorile noastre sunt scăldate în lumină! Ade-
seori, chiar şi ochii noştri trupeşti se împărtăşesc
de lumina cerească, veşnică şi neapropiată.
Când? Atunci când ne aflăm în lumină – ne aflăm
cu adevărat în lumină pentru că trăim în har - , înaltă treaptă duhovnicească. Arhimandritul
când ne preschimbăm lăuntric de-a lungul călă- Emilianos ne spune pe acest subiect următoarele:
toriei noastre către tihnă, către odihnă, către „După lupte de veacuri, în Biserica noastră dom-
smerenie şi îndumnezeire, când ne schimbăm la neşte acum un entuziasm, fiindcă este singura
faŃă aşa cum s-au schimbat la faŃă ucenicii. care a păstrat înŃelesul lucrării necreate a lui
Schimbarea la faŃă a ucenicilor nu e nimic în Dumnezeu şi singura care poate să-L primească
comparaŃie cu schimbările la faŃă pe care le-au pe Dumnezeu. În alte Biserici [iată că acesta e
gustat SfinŃii Bisericii noastre. Potrivit PărinŃilor, termenul folosit fără niciun fel de crispare, deşi
omul ajunge ca o lumină şi, împreună cu lumina, cu prilejul Sinodului din Creta mulŃi s-au opus
Îl vedem pe Dumnezeu. (…) Trăim întru lumină. terminologiei de „biserici eterodoxe”, n.n.] nu
Sporim întru lumină. Suntem sfinŃiŃi, scăldaŃi, există această credinŃă, iar lipsa ei este un cri-
absorbim lumina. Prin urmare, trupul nostru teriu esenŃial pentru unicitatea Bisericii, adică nu
devine lumină şi, încet-încet, capătă un chip tot mai poate să existe şi „altă” Biserică, pentru că
mai dumnezeiesc. Pe cât gustăm din lumina lui Biserică este doar trupul lui Hristos. Cu sigu-
Dumnezeu, pe cât trăim cu putere, pe atât trupul ranŃă că mai există persoane care cred în energi-
nostru are o înfăŃişare mai dumnezeiască.” ile necreate, dar ele sunt ca şi cum ar intra şi s-
ar veseli de comorile Bisericii Ortodoxe, de tot ce
Paginile părintelui Emilianos abundă de aseme-
a păstrat ca un tezaur Biserica Ortodoxă. Dar
nea pasaje care trădează fără putinŃă de tăgadă o
acestea sunt nişte lucruri pe care ei nu pot să le
trăire înaltă, pe măsura sfinŃilor. Fireşte, ele sunt
aibă, nici să se desfăteze de ele, pentru că nu pot
completate şi cu numeroase îndrumări practice
deveni proprietatea lor, de vreme ce ei înşişi nu se
pentru depăşirea posibilelor obstacole şi difi-
află în spaŃiul Bisericii Ortodoxe, a cărei
cultăŃi. Unul din cele mai importante aspecte îl
comoară este energia necreată a lui Dumnezeu.”
reprezintă aici păstrarea smereniei. „De aceea,
faptul că am trăirea lui Dumnezeu înseamnă că Iată şi un pasaj de o mare profunzime dogmatică,
merg spre Dumnezeu prin voia mea proprie, iar dacă documentele Sinodului din Creta ar fi
întoarsă cu credincioşie şi statornicie spre El, şi propus o dezvoltare şi o reformulare mai amplă a
dintr-o dată, pe cale, mă întâlneşte Hristos, Îl văd acestei temelii puse aici, atunci cu siguranŃă nu
şi sunt uimit. ToŃi sfinŃii au avut o astfel de trăire am mai fi asistat la disputele surde între aşa-
duhovnicească, şi într-o oarecare măsură toŃi numiŃii „conservatori” şi „progresişti” din sânul
oamenii, în afara celor care o revendică. Aceştia Bisericii Ortdoxe. O astfel de teză precum cea
din urmă nu au simŃământul propriei nevrednicii, expusă mai sus nu cred că poate fi contestată de
trăiesc proiecŃia propriului ego, iar unde apare niciun ortodox, ea cuprinzând tot ce e esenŃial în
egoul, acolo vine şi învârtoşarea, iar Dumnezeu definirea raporturilor cu alte confesiuni/Biserici
se face nevăzut. După cum lumina alungă (majuscula de care s-au poticnit mulŃi e folosită
întunericul, tot aşa şi Dumnezeu, cinstind propria chiar de părintele Emilianos, care cu siguranŃă şi-
noastră voinŃă, îngăduie întunericului nostru să a revizuit versiunea tipărită a cuvântului rostit,
alunge lumina Lui.” însoŃită, fireşte, de precizările de rigoare).
Dacă vine vorba de trăiri similare în cadrul altor Nădăjduiesc că aceste sumare şi sărace rânduri au
confesiuni creştine, atunci nu vom găsi aşa ceva. putut scoate în relief imensa comoară dăruită Bis-
Pentru că între acestea şi Biserica Ortodoxă e o ericii de către acest profund mistic şi trăitor care
deosebire fundamentală: altundeva nu se află vreo este Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, şi
învăŃătură despre posibilitatea experierii energi- că generaŃiile viitoare vor şti să-i valorifice
ilor divine necreate, manifestate pentru întâia moştenirea aşa cum se cuvine. Iar o posibilă can-
oară în momentul Schimbării la FaŃă, dar percep- onizare nu ar fi decât o consecinŃă cât se poate de
tibile şi lăuntric de către cei care ajung pe cea mai firească a acestei importanŃe.
8 PERMANENÞE
Pr. Veniamin Micle, la ceas aniversar
CONSTANTIN MIHAI
Este întotdeauna un prilej de bucurie marcarea unui
moment aniversar atât pentru Biserica Ortodoxă,
cât şi pentru laicatul creştin, cu atât mai mult cu cât
este vorba de una dintre personalităŃile sale, Pr.
Veniamin Micle, modelul unui cărturar exemplar,
dar şi al unui duhovnic care constituie un far lumi-
nos pentru fiii săi duhovniceşti, prin verticalitatea
staturii sale cuminecătoare de Hristos.
Născut la 7 iulie 1939, în localitatea Plopiş-Şişeşti,
judeŃul Maramureş, dintr-o familie descendentă
nobiliară, crescut în cultul muncii, rugăciunii şi dis-
ciplinei, Pr. Veniamin Micle a intrat novice la
Mânăstirea Sfânta Ana din Rohia, condusă de pro-
tosinghelul Iustinian Chira, la 11 noiembrie 1954.
La 19 iulie 1958, a depus voturile monahale, prim-
ind numele Veniamin. A terminat Seminarul teolog-
ic din Cluj în iunie 1959, obŃinând diploma de
absolvire, fiind declarat pe locul 1 din cei 40 de
colegi seminarişti. Cu aprobarea episcopului Teofil
Herineanu al Clujului, susŃine, în toamna anului
1959, examenul de admitere la Institutul Teologic
din Sibiu, reuşind pe locul 1, cu media 9,75. În
urma decretului de desfiinŃare a monahismului 410
din 1959, Pr. Veniamin este îndepărtat din Institut
şi, ulterior şi din mânăstire. Se angajează la un Ate-
lier de pictură şi confecŃionat rame de tablouri din
oraşul Dej, urmând şi Şcoala de artă populară din
Comemorarea anuală Fetea
Cu jertfe mari şi vrere cruntă
s-au încrestat pe răboj glorii.
Legionari, veniŃi la luptă! –
v-aşteaptă pagini de istorii…
Ionel Golea
O pagină memorabilă de istorie anticomunistă s-a
scris şi cu sângele luptătorilor anticomunişti din
centrul de rezistenŃă Fetea. Aici, în inima Târ-
navelor, şi-au găsit adăpost şi tabără de învăŃătură
studenŃii clujeni în prigoana din 1944-1948 şi tot
aici s-a întors să lupte Ionel Golea – figura legen-
dară, alături de ceilalŃi legionari paraşutaŃi de avi-
aŃia americană la începutul anilor 50.
localitate, fiind talentat şi cu certe înclinaŃii prac-
tice.
Întrucât Mânăstirea Sfânta Ana din Rohia rămăsese
fără slujitori, Părintele stareŃ Iustinian intervine la
Episcopia Clujului pentru a fi reprimit, fiind absol-
vent al Seminarului teologic. În urma aprobării
chiriarhale, la 20 decembrie 1959, este hirotonit
ierodiacon, iar la 21, ieromonah. Absolvent al Insti-
tutului teologic din Sibiu, se înscrie la docorat la
Institutul din Bucureşti, secŃia practică, specialitatea
omiletică şi catehetică. ObŃine o bursă doctorală din
partea Guvernului francez, oferită de preşedintele
Charles de Gaulle, urmând un stagiu de cercetare la
Strasbourg (1968-1971), în vederea pregătirii tezei
Problemele predicii creştine în vremea noastră.
Deşi este numit asistent şi duhovnic la Institutul
Teologic din Bucureşti, în 1971, prin „intrigi de
culise Ńesute în cercuri mai înalte”, Pr. Veniamin
ajunge profesor la Seminarul Teologic Special din
Curtea de Argeş (1971-1972), predând limba
franceză şi tipicul bisericesc, fiind şi duhovnicul
elevilor.
La solicitarea profesorilor de la Institutul Teologic
din Sibiu, Pr. Veniamin candidează şi ocupă postul
de asistent la catedra de omiletică şi catehetică,
unde conduce seminariile catedrei şi cele de istorie
a Bisericii Universale, predând în completare lim-
bile franceză şi italiană. De asemenea, Patriarhia
Română l-a propus delegat, reprezentant al Institu-
tului Teologic din Sibiu pe lângă Institutul Teologic
Tantur din Ierusalim, unde pleacă în 1973, contin-
uând, totodată, şi cercetarea doctorală. Înainte de
plecarea la Institutul din Ierusalim, mitropolitul
Nicolae Mladin al Ardealului i-a sugerat să rămână
în Ńară, să-l promoveze episcop vicar la Arhiepis-
copia Sibiului. La insistenŃele Pr. Veniamin,
mitropolitul Mladin acceptă plecarea cu înŃelegerea
că, dacă se va ivi ocazia, îl va chema în Ńară. Reîn-
tors, Pr. Veniamim află de la Patriarhul Justinian că
este „prelucrat”, fiind chemat la Departamentul
Cultelor, unde este acuzat de activitate antipatri-
otică, antiortodoxă şi antiguvernamentală. În pofida
blândeŃii sale şi a temperamentului său calm, Pr.
Veniamin, revoltat de gravitatea acuzaŃiilor,
ameninŃă că îi va da în judecată pe acuzatori –
Părintelui i s-a replicat într-o manieră ironică: Fii
cuminte, că tot tu pierzi!
Atitudinea Părintelui Veniamin de apărare a Bis-
ericii lui Hristos şi a credinŃei ortodoxe nu suportă
nicio abdicare, motiv pentru care este nevoit să
Pe cer cu toŃii ne legăm,
Ńării viaŃa să-nchinăm;
din al jertfei noastre jar
creşte veacul legionar!
Ionel Golea
Şi anul acesta pădurea liniştită a prins viaŃă sub
rugăciunile înălŃate pentru veşnica pomenire a
eroilor din rezistenŃa Fetea.
Comemorarea a avut loc după rânduială, în ulti-
ma sâmbătă a lunii august, prin grija dlui. Sorin
Chiorean şi a Pr. Marius Rebegel.
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
îndure foarte multe, asumându-şi calea mărturisirii.
În acest sens, se hotăreşte să se întoarcă definitiv la
mânăstire, la vârsta de 40 de ani, având deja 25 de
ani de viaŃă monahală. Se stabileşte la Mânăstirea
Cozia, unde avea o parte din biblioteca personală de
când era asistent la Sibiu. Aici, Părintele Veniamin
îşi continuă activitatea de cercetare, publicând o
serie de studii de referinŃă pentru teologia
românească. A refuzat orice fel de avansări şi titluri
academice, refuzând să-şi susŃină şi teza de doctor-
at pe motiv că în mânăstire nu îi sunt necesare
titlurile academice. De fapt, retragerea la mânăstire
însemna o rupere de tot ceea ce viaŃă academică ofi-
cială, cu tot soiul de interese de culise şi cercuri, de
malversaŃiuni şi de jocuri mai puŃin oneste.
În urma unor insistenŃe venite din partea episcopu-
lui Iosif al Râmnicului, Pr. Veniamin acceptă
funcŃia de mare eclesiarh al Catedralei episcopale
(1982-1983), perioadă în care întreprinde două
călătorii de studii la Muntele Athos pentru cerc-
etarea manuscriselor româneşti din Biblioteca Schi-
tului Prodromu. Revenit în Ńară, Pr. Veniamin solic-
ită în scris Episcopiei Râmnicului de a interveni pe
lângă forurile competente pentru recuperarea
clădirilor Mânăstirii BistriŃa, aflate de peste 20 de
ani în folosinŃa Ministerului Muncii. Primind apro-
bare i s-a încredinŃat Pr. Veniamin stăreŃia Mână-
stirii BistriŃa în vederea restaurării şi organizării
vieŃii monahale. Ca urmare a multor demersuri, s-a
decis ca la Mânăstirea BistriŃa să se instituie un cen-
tru de restaurare şi conservare a bunurilor de patri-
moniu (icoane şi cărŃi vechi), precum şi organizarea
unui muzeu al tiparului românesc – aici, s-au
descoperit primele tipărituri din Ńară noastră –, săli
spaŃioase pentru lectură, simpozioane, conferinŃe şi
comunicări ştiinŃifice.
Activitatea teologică a Părintelui Veniamin Micle
trădează vocaŃia cercetătorului par excellence, un
cărturar rafinat, dedicat studiilor de istorie culturală,
în care acribia ştiinŃifică, pasiunea şi talentul se
completează cu o disciplină intelectuală de invidiat.
ErudiŃia Părintelui Veniamin nu este una ostenta-
tivă, ci dimpotrivă, este una cuminecătoare şi
restauratoare de sens în planul cuvântului, înŃeles în
dimensiunea sa plenară, de expresie a logos.-ului.
Chipul Părintelui Veniamin Micle este o mărturie
vie a Bisericii lucrătoare, a monahului-intelectual
exemplar, în care rugăciunea se împleteşte armo-
nios cu livrescul, totul spre slava lui Dumnezeu şi
spre slujirea aproapelui, dăruind comori de
nepreŃuit pentru sufletele noastre mult încercate.
La acest frumos ceas aniversar, la împlinirea vârstei
de 80 de ani, rugăm pe Bunul Dumnezeu să îi
dăruiască multă sănătate, spor în activitatea sa cul-
tural-teologică, ocrotindu-l sub acoperământul Său!
Pr. Veniamin Micle rămâne o voce inconfundabilă a
Bisericii Ortodoxe, un stâlp al zidirii noastre întru
Hristos, prin toată lucrarea sa jertfitoare pe altarul
credinŃei şi al culturii române.
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
Petre łuŃea, trezitorul conştiinŃelor
CIPRIAN VOICILĂ
Petre łuŃea, sacerdotul fără parohie, semnată de
prozatorul şi memorialistul Marcel Petrişor, carte
apărută nu de multă vreme la Editura Christiana,
este un savuros exerciŃiu de admiraŃie. În cultura
europeană, există o adevărată tradiŃie a admiraŃiei
culte, care îl animă pe învăŃăcel în relaŃia struc-
turantă cu maestrul său. Putem aminti, la întâm-
plare, convorbirile lui Eckermann cu Goethe,
scrisorile lui Rilke adresate lui Auguste Rodin,
exerciŃiile cioraniene sau eseurile lui Benjamin
Fundoianu despre Lev Şestov, luptătorul împotriva
evidenŃelor implacabile. Într-o epistolă datată 1
august 1902, Rilke i se confesează lui Rodin:
„Toată viaŃa mi s-a schimbat de când ştiu că sunteŃi
Maestrul meu şi că ziua în care vă voi vedea va fi,
poate, cea mai fericită zi a mea”. (Rainer Maria
Rilke, Scrisori către Rodin. Auguste Rodin, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1986)
Cineva afirma, pe bună dreptate, că doar un om care
a atins limita de sus a sfinŃeniei îl poate înŃelege pe
un alt sfânt şi îi poate descrie, veridic, universul
interior al fiinŃei. ObservaŃia cred că rămâne vala-
bilă şi în cazul eroilor. Pentru mine, cel puŃin, atât
Petre łuŃea, cât şi mai tânărul său discipol, Marcel
Petrişor, sunt mărturisitori ai lui Hristos şi eroi ai
neamului românesc. Au plătit cu un noian de sufer-
inŃe, şi cu preŃul tinereŃii lor frânte, faptul că şi-au
trăit până la capăt ideile (łuŃea a îndurat frigul,
foamea, tortura vreme de 13 ani în închisorile
comuniste, iar Marcel Petrişor 12).
Prin ton, începutul cărŃii aminteşte de nuvelele lui
Cervantes, de romanul picaresc sau, şi mai bine zis,
de Tristram Shandy. Scrie Marcel Petrişor: „Cine
să-l poată uita pe Petre łuŃea? De altfel, chiar şi
maică-sa, preoteasă, văduvă şi analfabetă din Mus-
cel, îi spunea nu ştiu cărui primar, la un recen-
sământ agricol, că nici ea nu-i prea dumirită în priv-
inŃa asta, doar că «el, băiatul ei, ştie carte pentru tot
judeŃul».”
Cu darul său, memorabil, de povestaş, Marcel
Petrişor reface din bucăŃi mnezice momentele
esenŃiale ale biografiei tumultuoase şi fascinante
trăite de filosoful creştin, stăpânind fără cusur doza-
jul optim între stilul solemn (cu un cuvânt împru-
mutat chiar de la Petre łuŃea) şi şarja intelectuală,
glumiŃa memorabilă sau butada. Dacă naraŃiunea s-
ar fi desfăşurat, de la începutul la sfârşitul ei, doar
într-o tonalitate gravă, de la o pagină la alta cititorul
ar fi simŃit că lectura devine plumburie, uscată,
„academică”. O abordare prea subiectivă ar fi riscat
să o transforme într-o mărturie sentimentală, prea
PERMANENÞE
colorată afectiv, sau ditirambică. Dacă volumul ar fi
adunat la un loc doar întâmplările anecdotice trăite
de łuŃea şi vorbele sale de duh, la final, cititorul ar
fi rămas cu impresia falsă că acesta a fost doar un,
efervescent, „filosof de cafenea”. FiinŃa spirituală a
lui Petre łuŃea depăşea, însă, în chip „scandalos”
categoriile în care obişnuim să înglobăm realitatea
înconjurătoare, conceptele, cuvintele uzuale. El a
fost un paradox viu. Care poate fi descris, concomi-
tent, într-o cheie anecdotic-pilduitoare sau, din con-
tră, pe un ton solemn.
PetrełuŃea fost un filosof autentic, hărăzit cu darul
filosofiei, adică al căutării înverşunate a Adevăru-
lui. În limitele largi ale fiinŃei sale, filosoful era
mărginit, însă de omul religios din el (făcea, prin
urmare, parte dintr-o întreagă familie de spirite
afine - Kierkegaard, Şestov, Nae Ionescu, Wittgen-
stein). Trăirea sa creştină îi lumina, critic, limitele
cunoaşterii raŃionale. Răzvan Codrescu – un alt int-
electual al Bisericii care a avut, în tinereŃea sa,
marea şansă de a-l cunoaşte pe łuŃea – scrie: „Lui
nea Petrache nu-i plăcea să i se spună filosof: el,
care-l citise pe Kant din scoarŃă-n scoarŃă, îi socotea
pe filosofi, ca şi bătrânul Tertullian, nişte «patriarhi
ai ereticilor». Ei dizolvaseră cândva Olimpul, iar
acum stau să dizolve şi Taborul: se substituie con-
stant, cu orgoliul lor «autonom» zeilor/Zeului, rela-
tivizează adevărurile de credinŃă, prefac în viciu
nevoia întrebării”, cum citim într-un text publicat în
anexa cărŃii – Despre filosofi şi filosofie. Marcel
Petrişor povesteşte: „Şi dacă uneori era întrebat de
ce nu-i suportă pe unii filosofi de mare prestigiu,
răspundea prompt: «Pentru că sunt părinŃii celor
mai mari erezii; mai ales dialecticienii moderni,
Hegel, Kierkegaard şi genitorii teologiei protes-
tante: Bultmann, Kastner etc.». Împotriva lor era cel
mai pornit”. Tot de fiinŃa sa paradoxală Ńine şi con-
tradicŃia următoare: a rămas în conştiinŃa contem-
poranilor săi ca un „Socrate român” dar... cu operă
scrisă. De la monumentalul Omul.Tratat de
antropologie creştină (în 2 volume), până la vestita
321 de vorbe memorabile sau la uimitoarea Lume
ca teatru se poate vorbi de o operă ideatică deloc
neglijabilă, devenită parte integrantă a istoriei
filosofiei româneşti.
Petre łuŃea a fost un căutător înveterat al Adevăru-
lui etern, camuflat, tainic, printre adevărurile
pământeşti, vremelnice. Marcel Petrişor scrie:
„Obsedat de citatul biblic «Bate şi Ńi se va deschide,
caută şi vei afla», bătea cu gândul pe la toate uşile
cunoaşterii şi căuta mereu, ca Socrate, pe acel zeu
care să-i spună unde se află Adevărul Absolut. Ceea
ce l-a şi făcut, odată, să exclame că până la sfârşit-
ul vieŃii „va scrie numai despre Dumnezeu, chiar şi
atunci când va vorbi doar despre o pălărie”. Creşt-
inul nu se mulŃumeşte, însă, să străbată de unul sin-
gur calea spre Adevărul care-l va izbăvi de neştiinŃă
şi moarte. Caută să îi scoată la lumină şi pe cei din
jur. O întâmplare, povestită cu mult umor, ne va
lămuri, pe deplin, în acest sens: „[łuŃea] putea
porni cu vorba de la orice fleac, ca s-ajungă te miri
unde, din iad în rai şi-napoi, ca-n Muscelul lui. Sau,
cum i s-a-ntâmplat înainte de moarte, în spitalul
generosului doctor Pavel Chirilă, unde, într-un colŃ,
«răstignise» la perete nişte asistente medicale care-
l îngrijeau, care se nimerise să fie totodată şi
măicuŃe, şi nu le lăsase să plece până nu le lămurise
asupra celor trei stadii ale Scolasticii medievale!
«Aşa să ştiŃi şi să nu le uitaŃi!» – mai Ńinu el să
adauge, tocmai când intram eu pe uşă. Iar bietele
măicuŃe erau gata s-o şteargă ca din puşcă, să scape
de tot ce se ostenea să le-nveŃe bătrânul Gelehrter
(savant). Ce să le intereseze pe ele Scolastica, şi mai
ales cele trei stadii ale ei?!”
Păstrând tonul sobru-umoristic, reproducem aici şi
dialogul dintre łuŃea şi părintele Stăniloae, care dă
seama de titlul deconcertant al volumului de faŃă:
Petre łuŃea - sacerdotul fără parohie. Autorul cărŃii
9
ne lămureşte: „Cu părintele Stăniloae însă, din
cauze creştineşti-ortodoxe, se împăca foarte bine.
Pentru că, de multe ori, şi părintele Stăniloae, în
grija lui părintească şi admiraŃia sa faŃă de felul în
care apărase nea Petrache în reeducarea din temniŃa
Aiudului Ortodoxia şi identitatea naŃională, îl între-
ba cu deosebit respect şi afecŃiune: «Ce mai faci,
dragule?» La care răspunsul lui nea Petrache era
mereu acelaşi: «Bine, părinte, că-s sacerdot». După
care, părintele, tot grijuliu: «Da´ parohie ai?» «Da,
oriunde, cu amvon şi catedră improvizate peste tot
unde spovedesc»”. În bună tradiŃie socratică, łuŃea
moşea, pe cale dialectică, adevărul ascuns în inter-
locutor – despre care acesta nici nu ştia că îl ştie –
adăugându-i un corectiv creştin. Partenerul de dia-
log trebuia să conştientizeze scopul său existenŃial,
ultim: că Dumnezeu există şi că fără comuniunea
cu El, „omul rămâne un biet animal raŃional şi vor-
bitor care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”.
Petre łuŃea nu a fost doar un geniu pasionat de idei,
care a dialogat de la egal la egal cu multe spirite
reprezentative pentru secolul XX, nu de puŃine ori
eclipsându-le – Keyserling, Spengler, Nae Ionescu,
Lucian Blaga), ci şi un român exemplar (un
„Român absolut”), care, în timpul reeducării de la
Aiud, spre exemplu, îi mulŃumea colonelului Crăci-
un, conducătorul închisorii, că „i-a făcut onoarea de
a face puşcărie, pentru a apăra, chiar şi în zeghe,
demnitatea naŃională”. Pentru łuŃea, naŃionalismul
(şi expresia sa maximă, legionarismul) nu a fost
doar un sentiment, un impuls efemer al inimii, ci un
element definitoriu al personalităŃii sale, o rezultan-
tă a unui întreg proces reflexiv. Marcel Petrişor
notează: „[Pentru łuŃea], faptele istorice capătă
semnificaŃii doar în lumina filosofiei istoriei şi a
psihologiei popoarelor. Şi-n această ordine de idei,
istoria invincibilităŃii poporului nostru a produs în
sufletul generaŃiilor succesive capacitatea de jertfă
pentru el; nicio jertfă nefiind prea mare pentru
strălucirea istorică. Au suferit înfrângeri istorice
răsunătoare, dar clase sociale, partide şi felurite aso-
ciaŃii, indivizi puternici, conducători de stat şi de
oşti, creatori în diferite discipline ale minŃii (doc-
torul Nicolae C. Paulescu, fizicianul George Manu,
Emil RacoviŃă, Nicolae Densuşianu, Traian Vuia şi
alŃii) s-au dăruit cu toŃii fără ca substanŃa lor etică,
purtătoare de istorie, să dispară sau să poată fi
împiedicată să iasă glorios în lumina istoriei uni-
versale”.
Petre łuŃea, sacerdotul fără parohie completează
profilul spiritual al filosofului creştin, aşa cum s-a
impregnat el în conştiinŃa colectivă, venind în com-
pletarea altor scrieri evocatoare (cum ar fi cartea lui
Radu Preda, Jurnal cu Petre łuŃea), ea fiind rodul
dragostei jertfelnice pe care i-a purtat-o, până la
capăt, până la mormânt şi dincolo de el, autorul. Nu
poŃi citi epilogul cărŃii, fără ca aceste rânduri să nu
te răscolească pe dinăuntru: „Dacă l-a iertat Dum-
nezeu? Eu cred că da. Dar să-l uite cineva pe acest
bătrân, mai ales dacă l-a cunoscut personal, cred că
BA. Şi nu pentru că era fermecător la vorbă, ci pen-
tru marea lui iubire de oameni, de toŃi şi de toate,
fără măsură, până-n ziua plecării sale. După aceea,
unde a ajuns? În satul care se născuse şi-ntr-un mor-
mânt de împrumut, în care n-a încăput decât în
picioare, ca Till Eulenspiegel (Buhoglindă), şi puŃin
înclinat pe o parte, pe dreapta. Slujba de înmor-
mântare a fost scurtă, de câteva minute, după care
cei doi preoŃi, de frica SecurităŃii din epoca imediat
postceauşistă, au dispărut fără urmă. Era o noapte
de început de decembrie, ningea cu fulgi mari şi
piatra tombală nu prea acoperea mormântul atât de
strâmt pentru un om atât de mare... Iar, dincolo de
gardul cimitirului, un cor de voci stinse cânta
«Plânge printre ramuri luna»... La poarta cimitiru-
lui, un grup de şcolari înfriguraŃi, trăgându-şi de
poala surtucului dăscăliŃa, o întrebau: «Doamnă,
doamnă, ăştia-s legionarii?» Iar doamna, cu ochii
înlăcrimaŃi sub felinarul stins al bisericii satului,
privind la studenŃii – o mână de fete şi de băieŃi –
care căraseră sicriul lui Petre łuŃea de la carul tras
de două vaci sterpe până la groapa neîncăpătoare, le
răspundea: «Ăştia mamă, da; ăştia-s legionarii». «Şi
ăia care cântă la gard?» «Şi ei, de asemenea».”
Sursa: Lumea Monahilor
10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019

Mărturia lui Ion Gavrilă Ogoranu

nia care au înŃeles că „dacă armatele sovietice vor
intra în România nu vor pleca până nu ne vor
bolşeviza şi sataniza”. Ideologia comunistă

despre Fericitul episcop Ioan Suciu

Luptătorul legionar Ion Gavrilă Ogoranu, cel mai
cunoscut partizan anticomunist, liderul rezistenŃei
din munŃii Făgăraş a fost un admirator al episcop-
ului martir Ioan Suciu, recent beatificat. Mărturi-
ile sale constituie un document important pentru
cunoaşterea personalităŃii „apostolului tineretu-
lui” - cum a fost deseori supranumit şi a legă-
turilor sale cu Mişcarea Legionară. Fragmentele
pe care le prezentăm în continuare fac parte dintr-
o mărturie mai lungă intitulată „Episcopul Ioan
Suciu şi rezistenŃa armată anticomunistă din
România” inclusă la finalul cărŃii „Episcopul
Suciu în faŃa furtunii” (editura ViaŃa Creştină,
2006), ultima lucrare a lui Ion Gavrilă Ogoranu.
„Primeam de la Blaj o revistă frumoasă cu poze,
revistă care ne strica liniştea şi siguranŃa de până
atunci. Revista se numea „Tinerimea Nouă” şi
era scrisă de un preot, Ioan Suciu. Aflam din ea că
în lume există oameni care-i urăsc pe creştini
prigonindu-i şi ucigându-i, că există Ńări ai căror
conducători duşmănesc Numele şi învăŃătura lui
Cristos şi în care se dărâmă bisericile şi se omoară
preoŃii. Aşa se întâmplă în Rusia şi mai nou în
Spania şi în toate cazurile autorii relelor poartă
numele de comunişti. Dar în acelaşi timp „Tiner-
imea Nouă” ne aducea întruna exemple de curaj,
dăruire şi tărie de credinŃă a unor creştini ce nu
voiau să se lepede de Cristos. În special tineri.
Încetul cu încetul am înŃeles că pentru a ne numi
creştini e nevoie de mai mult decât cuminŃenia din
băncuŃa ta. Că e nevoie de curaj, de dăruire, de
luptă, de jertfă, de eroism...
Când mai târziu am făcut parte din „FrăŃia de
Cruce” de la liceul „Radu Negru” din Făgăraş,
„Tinerimea Nouă” ne-a fost carte de căpătâi ală-
turi de „Îndreptarul FrăŃiilor” a lui Gheorghe
Istrate. Nu l-am cunoscut atunci pe preotul Ioan
Suciu, dar ne-am întâlnit cu „fraŃii de cruce” de la
Blaj care îl aveau profesor şi care îl prezentau ca
pe un om cu totul deosebit...
În temniŃele antonesciene eram deŃinuŃi în jur de
5.000 de tineri condamnaŃi pentru activitate în
„FrăŃia de Cruce”, în majoritate elevi de liceu. În
1943, cei din închisoarea Aiud am primit o
scrisoare de la - de acum Episcopul - Ioan Suciu.
În afara sfatului de a folosi timpul din detenŃie
pentru desăvârşirea intelectuală şi morală,
scrisoarea avea şi câteva rânduri care ne-au şocat.
Era un îndemn de a ne pregăti sufleteşte pentru o
viitoare şi îndelungată rezistenŃă împotriva duş-
manilor lui Cristos. În această viziune, Ioan Suciu
se înscrie printre puŃinele personalităŃi din Româ-
înainte de a fi o problemă politică şi socială este
în primul rând o religie pe dos, care venea să
alunge din sufletul nostru pe Cristos şi învăŃătura
Lui.
Când au apărut cărŃile „Eroism” şi „TinereŃe” ale
Episcopului Suciu le-am primit în închisoare ime-
diat, calde de sub tipar. Ne făceau impresia că
nouă ni se adresau în primul rând. De altfel, un
capitol din „TinereŃe” ne privea în mod direct. Era
vorba de cei care aşezau accentul vieŃii pe suflet,
cei gata de dăruire de sine, de jertfă pentru ideal,
pentru adevăr, obişnuiti cu viaŃa aspră, cu râvnă
pentru o aristocraŃie a virtuŃii, o tinereŃe ce privea
moartea ca pe o „logodire cu eternitatea”, căci
„cine renunŃă la mormânt, renunŃă la înviere” cu
convingerea că poŃi dobândi prin moarte ce n-ai
cucerit prin viaŃă (citate din Mihai Eminescu şi
Corneliu Zelea Codreanu). Ortodocşi şi greco-
catolici am înŃeles mesajul tânărului Episcop şi
ne-am legat să-l realizam în cursul vieŃii noastre.
L-am întâlnit pe tânărul Episcop în vâltoarea
evenimentelor de după terminarea războiului ca
autor al cărŃii „Mama”, poate cel mai frumos cânt
al femeii române, apoi cu articolele din
Almanahuri, şi l-am văzut în persoană la predicile
ce le Ńinea din amvonul bisericii UniversităŃii din
Cluj.
I-am citit ultimele scrisori către noi tinerii, către
credincioşi, către preoŃi. Era tot mai grav şi mai
profetic. „ProvidenŃa ne oferă un moment unic de
eroism, de sfinŃenie, de mărturisire a convinger-
ilor creştine. Să nu refuzăm lui Dumnezeu şi
patriei aceasta glorie sfântă. Dupa 2.000 de ani
ne-a venit şi nouă rândul... Sângele lui Cristos şi
al martirilor ne strigă: Nu fiŃi absenŃi, pentru că
Domnul ne cheamă!”
Atât cât ne-au ajutat puterile şi ne-au lăsat
păcatele noastre, i-am urmat învăŃăturile şi ne-am
modelat viaŃa după îndemnul lui. Nu mai ştiam
nimic de existenŃa lui fizică, dar eram convinşi că
de unde va fi, viu sau mort, sufletul lui ne veg-
hează...”
(Ion Gavrilă Ogoranu, Episcopul Suciu în faŃa
furtunii, editura ViaŃa Creştină, 2006)

România şi sfârşitul Europei (27)

Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de
prestigiu, ministru de externe al României în
perioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941)
şi a Guvernului NaŃional de la Viena (944-1945).
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” con-
stituie un izvor documentar de excepŃie.
Convingerea că numai un guvern cu adevărat
legionar ar fi putut asigura României respec-
tul cuvenit unei Ńări independente, hotărâtă a-
şi apăra hotarul împotriva oricărui agresor şi
până la ultimul glonŃ, a determinat pe Horia
Sima ca la 7 iulie 1940 să părăsească brusc
Guvernul unde abia intrase, nădăjduind să
reuşească a forma în timp încă util singura
formaŃie guvernamentală pe care o putea
crede încă mântuitoare. Într-adevăr semnele
sinistre se înmulŃeau. Teleky şi Csaky avus-
eseră lungi întrevederi cu Hitler la
Munchen… Bulgarii la rândul lor erau şi ei
primiŃi de Fuhrer… (pag.169)
Cedarea Basarabiei, Bucovinei de nord şi Ńinutu-
lui HerŃa nu fusese decât începutul tragediei pe
care o trăia România în 1940. Complet izolată pe
plan internaŃional, din cauza politicii catastrofale
a regimului carlist, România era presată să cedeze
ofere Ungariei şi Bulgariei bucăŃi din trupul Ńării.
Decizie obtuză pe care Germania o va plăti
scump mai târziu, dar care a fost determinată de
sfidarea constantă cu care fost tratată Germania
de-a lungul anilor de politica lui Carol şi Titules-
teritorii Ungariei şi Bulgariei, care se orientaseră cu.
la timp spre Germania, stăpâna de moment a con-
tinentului. În special pierderea probabilă unei pagină realizată de
părŃi din Ardeal (nu se ştia încă ce suprafaŃă urma Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
să fie cedată) îngrozea opinia publică, Ardealul
fiind inima geografică şi istorică a românismului.
Legionarii în frunte cu Horia Sima şi-au oferit
forŃele pentru salvarea hotarelor Ńării, dar regele
Carol nu a dorit să le dea o putere reală de a putea
reprezenta autoritar Romania în negocierile dure
care urmau cu Berlinul şi Roma, ci doar să-şi
decoreze regimul cu un pic de culoare naŃional-
istă, sperând să-l poată menŃine şi după cedările
teritoriale, cosmetizarea făcându-l (aparent) com-
patibil cu „noua ordine europeană”.
După câteva zile de prezenŃă simbolică în guver-
nul Gigurtu, Horia Sima demisionează, neacep-
tând ca Mişcarea Legionară să fie folosită în mod
viclean şi apoi făcută co-responsabilă de dezas-
trul previzibil al Ńării. După 7 iulie, Horia Sima va
continua contactele politice, dar reprezentanŃii
regimului vor respinge orice schimbare reală,
ceea ce-l va face să se gândească tot mai mult la
soluŃia revoluŃionară.
Urmărind cu atenŃie jocul diplomatic european
(în august 1940), Mihail Sturdza constată cu
amărăciune că Germania nu mai poate fi oprită să Ion Gigurtu
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
„Căderea în istorie”, o cădere care ne înalŃă
Trăind sau mai exact supravieŃuind din timpurile
de teroare până în zilele de restrişte curente,
asistăm muŃi la ceea ce jigodiile şi troglodiŃii au
reuşit să impună - forŃând şi obligând opinia pub-
lică, cetăŃenii precum şi pe toŃi cei care vor să aibă
un cuvânt de spus pe firmamentul politic să o facă
numai Ńînând seama de jargonul politically correct
- o ameninŃare anticreştină, antiumanitară, anti-
naŃională. Nouă, victimelor, ni se impune să
recunoaştem o istorie a trădătorilor şi vânzătorilor
de neam, în loc de cea reală, scrisă cu sângele mar-
tirilor care au înfruntat satana pentru ca noi, cei de
azi, să mai facem umbră pământului.
Un pământ al nostru strămoşesc pentru care am
luptat, deşi nu avem niciun motiv să-i idolatrizăm
istoria, ea fiind vitregă cu noi, dar străbunii noştri
născuŃi aici l-au iubit şi l-au apărat de vecinii
hrăpăreŃi care ne invidiau, de hoardele păgâne care
invadau o Europă Creştină care zidea catedrale în
timp ce noi îi apărăm porŃile. Un pământ pe care cu
sacrificii intense am încercat să-l păstrăm intact.
Un pământ care azi, în zilele noastre, suportă
indiferenŃa, resemnarea şi laşitatea unui popor de
căpşunari, intrat pe poarta de serviciu a unei Uniu-
ni în faŃa căreia îşi lasă jos pantalonii pentru a fi
acceptat, în loc să pretindă recunoştinŃă pentru sân-
gele vărsat în istorie.
Un pământ pe care, călcând în picioare legile şi
dreptatea, îl stăpânesc cei rebotezaŃi democraŃii de
azi, păgânii istoriei universale care visau să cotro-
pească lumea creştină, toŃi călăii şi codoşii care au
jucat sârba târfei roşii, cei care au asasinat elitele
intelectuale pentru a crea puştiul care stăpâneşte
azi o Ńară a derbedeilor, a gunoaielor şi găinarilor,
a hoŃilor autoînnobilaŃi baroni, analfabeŃi cu doc-
torate plagiate şi diplome de la academii inventate.
Aceştia sunt politicienii care alcătuiesc astăzi elita
neagră care ne guvernează, adică ne jefuiesc, sub
aripa ocrotitoare a unei aşa-zise Uniuni Europene
care a semnat pactul deşertului islamic anticreştin
cu cei care ne vor coloniza mâine.
Occidentul, ca de obicei pasiv şi progresist, asistă
şi ne obligă azi să ne deschidem porŃile refu-
giaŃilor, noi fiind colacul salvator cu care ne vor
sugruma mâine.
Din temniŃele memoriei: 24 august 1944
Bombardamentul asupra lagărului de la Buchenwald
În urmă cu 75 de ani a avut loc bombardamentul
aviaŃiei engleze asupra lagărului Buchenwald. łinta
atacului a fost eliminarea nucleului de legionari
internaŃi aici de către autorităŃile germane. În data de
24 august 1944, la ora 12, avioanele care survolau
lagărul au început să lanseze bombele. Au murit 5
legionari:
Constantin Zaharia – student anul III la Teologie
Ion Graur – inginer
Constantin Călin – fost primar al oraşului Giurgiu
Ion Voinea – farmacist, fost prefect al oraşului
Giurgiu
Gheorghe Papanace
Cei 5 au fost înmormântaŃi în cimitirul din Weimar,
acolo unde îşi găsise odihna veşnică şi camaradul
lor, Gigi Bădulescu, mort în lagărul Buchenwald cu
doar 4 zile înainte de bombardament.
Dumnezeu să-i odihnească cu drepŃii Lui!
„Lagărul Buchenwald-Fichtenhain se afla la vreo
15 km de Weimar. Era aşezat în plină pădure. În
creştetul pădurii, pe un platou denumit Fichtenhain,
a fost construit lagărul special pentru legionari.
Era format din cinci barăci, două pentru locuit şi
două pentru ateliere, în plus o baracă pentru căsă-
toriŃi.
Legionarii au fost aduşi în lagăr în două serii: în
Decembrie 1942 şi în Ianuarie 1944. În afară de cei
PERMANENÞE
Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă,
dacă-şi pierde sufletul? Sunt cuvintele Mântuitoru-
lui Hristos.
O istorie care s-a repetat şi se va repeta. Un basm
al unei comori Dacice, a unei Ńărişoare pe care
Buna Vestire a rupt-o din rai pentru a o aşeza în
calea tuturor blestemăŃiilor care ameninŃau creştin-
ismul, ştiind că noi ne vom îndeplini cu credinŃă
până la capăt menirea de scut al unei lumi politice
care ne dispreŃuieşte.
O istorie a unui occident al cărui scut ne-a abando-
nat fără regrete de câte ori interesele lor au cerut-o
şi o vor cere. O istorie a unei Ńărişoare cu un suflet
care îi depăşeşte hotarele.
Până unde? Până când? Încotro?
Mircea Eliade are, în „Căderea în istorie” (1952)
câteva fragmente care, puse cap la cap, pot consti-
tui cel mai scurt tratat de istorie a românilor: sub
400 de cuvinte. ÎnŃelegi totul, surprinzător, din
două pagini. Cu condiŃia să fii de acord cu viziunea
despre istorie a autorului.
„Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idola-
trizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne
numărăm în frunte.”
„Cu ce am idolatriza, noi, românii, Istoria?
Descindem dintr-unul din neamurile cele mai
numeroase din lume şi praful s-a ales de el; nici
măcar limba nu i se mai cunoaşte.”
„Ca să supravieŃuim în Istorie, ne-am istovit mai
mult decât s-au cheltuit alte neamuri să
cucerească pământul”.
„Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de
la Alexandru Machedon: în loc să-şi ridice privir-
ile spre miază-noapte şi să unească toate nea-
murile tracice într-un mare imperiu, Alexandru s-
a lăsat atras în orbita civilizaŃiei mediteraneene şi,
ajuns la culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia”.
„Cu o mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem
numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile
consecinŃe pentru istoria românilor: slavii au ocu-
pat Peninsula Balcanică şi s-au întins până la
Adriatica”.
de la Rostock, au fost internaŃi toŃi legionarii care
până atunci trăiau liber în Germania. Bombarda-
mentul a avut loc a doua zi după capitularea
României, în 24 August, pe la orele 12. Au murit în
bombardament cinci legionari: Graur, Zaharia,
Voinea, Călin şi Gheorghe Papanace. Au fost răniŃi
peste 70. După două zile, legionarii din lagăr au
fost îmbarcaŃi în tren pentru Viena, în afară de cei
grav răniŃi care au fost transportaŃi în diferite spi-
tale.”
(fragment din „Legiunea în imagini – Albumele
Traian Borobaru”)
„Între anglo-americani şi conspiratorii de la
Bucureşti era o legătură continuă. ComunicaŃiile
erau înlesnite chiar de guvernul român, care avea
cunoştinŃă de existenŃa unor posturi de emisiune
engleze şi tolera activitatea lor. De altă parte, la
Ministerul de Externe Român, sub conducerea lui
Niculescu-Buzeşti, exista o altă centrală de legături
cu străinătatea. Cert este că lovitura de la 23 August
a fost cunoscută cu anticipaŃie de serviciile aliate,
care la rândul lor, au informat Londra. Numai aşa se
explică groaznicul bombardament de la Buchen-
wald, a doua zi după ce complotiştii de la Palat
operau arestarea lui Antonescu. De altminteri, după
efectuarea lui, Radio Londra a anunŃat raidul
asupra Buchenwald-ului, al cărui scop principal a
fost nimicirea grupului legionar internat aici, pentru
ca acest grup să nu mai poată organiza o nouă linie
11
„Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta
sânge şi atâta nenoroc datorită în primul rând
incapacităŃii Occidentului de a vedea dincotro vine
primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos
din istorie victoria Imperiului Otoman; şi această
victorie se datorează neputinŃei occidentalilor de a
se uni împotriva unui duşman comun al crucii”
„Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită şi sân-
gelui nostru. Occidentalii nu stăteau nici ei cu
mâinile în sân, ci se luptau; dar se luptau între ei.
Evident, lupta aceasta între fraŃi, veri şi cumnaŃi,
nu putea avea aceeaşi sângeroasă intensitate ca,
prin părŃile noastre, lupta cu turcii şi tătarii. Se
ardeau oraşele în apus, dar parcă tot mai rămânea
ceva. Occidentul e bogat în ruine şi toate sunt
istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă.
Încă din timpul năvălirilor barbare, oamenii
învăŃaseră cum să-şi ardă satele şi să le refacă
primăvara următoare.”
„În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre
Apus, se înălŃau catedralele, se îmbogăŃeau
castelele, se înfrumuseŃau mânăstirile şi oamenii
aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe
sfinŃi, pe teologi şi pe poeŃi, să înŃeleagă că sunt
oameni şi să se bucure că trăiesc omeneşte – iar nu
ca fiarele sălbatice, prin munŃi, prin păduri, ca
strămoşii noştri, care nu aveau altă vină decât
aceea de a se fi născut în calea răutăŃilor.”
„Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o şi i-
au rezistat din toate puterile lor”. (Mircea Eliade)
VASILE JACQUES IAMANDI
de rezistenŃă în România.
Bombardamentul s-a desfăşurat în plina zi, pe la
orele 12. Legionarii priviseră de multe ori spre cer,
când treceau stoluri de avioane americane şi britan-
ice spre oraşele unde trebuiau să-şi descarce încăr-
cătura lor mortiferă. Şi de astă dată credeau că
asistă la un exerciŃiu asemănător: avioane destinate
să împrăştie moartea în alte localităŃi. Nu ştiau ce să
creadă când au început să trosnească bombele în
jurul lor. PereŃii barăcilor cad sub presiune şi lumea
îşi căuta adăpost sub mese, sub paturi, în şanŃuri sau
în adăposturi anti-aeriene. După ce avioanele au
trecut, cei rămaşi neatinşi descoperă în jurul lor pe
cei morŃi şi răniŃi. Sunt cinci camarazi care şi-au
pierdut viaŃa: Zaharia, Graur, Papanace, Călin şi
Voinea. RăniŃii sunt foarte mulŃi. Aproape 40 de inşi,
dintre care, unii grav. Aceştia sunt luaŃi şi duşi cu
brancardele în infirmeria lagărului, iar de aici, mai
departe, în diverse spitale.
În focul bombardamentelor au dispărut poarta,
reŃelele de sârmă ghimpata şi turnurile de pază. În
faŃă se întindea o pădurice. Nu mai existau nici san-
tinelele, care împărtăşiseră aceeaşi soartă: morŃi şi
răniŃi.
Efectele bombardamentului n-au fost atât de grave
pentru grupul legionar, pentru că avioanele n-au
calculat exact amplasamentul lagărului Fichten-
hain. Conform ordinelor primite, trebuia să-l
lovească din plin. Abia primele bombe au căzut peste
legionari, în timp ce covorul lor s-a deplasat masiv
spre lagărul propriu-zis, semănând moartea între
deŃinuŃi. Peste 8.000 au fost ucişi. Au fost lovite şi
fabricile de armament din lagăr, unde lucrau aceşti
deŃinuŃi.”
(fragment din Horia Sima, „Prizonieri ai puter-
ilor Axei”)
12 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019

Comemorarea de la Târgşor, august 2019

martiri ai temniŃelor comuniste.
S-a cântat Imnul Legionarului Căzut, după care
actul s-a încheiat cu o agapă frăŃească, la umbra
copacilor din curtea bisericii.
„Pământu-acesta până-n zare titatea şi chiar existenŃa pe acest pamânt sfânt, ne- Multumim Domnului şi-L rugăm să ne îngă-
Podit e cu strămoşii mei; am onorat martirii, luând parte alături de domnul duiască şi în anii viitori să ne îndreptăm paşii spre
Cucernic când zidesc Altare, Petru Codrea, ultimul dintre ei, prezent şi în acest acest loc sfânt!
Pilaştrii bolŃilor sunt ei!...” (N. Crainic) an la pomenirea dragilor săi camarazi, care-şi
amintea cu o oarecare tristeŃe, probabil văzând cât CĂLIN GABOR
de puŃini am rămas, cum
Joi, 22 august 2019, la Monumentul FraŃilor de în prinul an aici se
Cruce din curtea Bisericii SfinŃii Voievozi din umpluse de autocare cu
Târgşorul Nou au fost pomeniŃi cei care cu 70 de care veniseră sute de
ani în urmă au transformat acest loc în Candelă a „frăŃiori” din întreaga
Veşniciei Neamului, prin rugăciunile pe care Ńară.
sufletele lor neprihănite le-au înălŃat la Cerul, de
care irozii veacului trecut au încercat să-i priveze În faŃa monumenului
prin cea mai diavolească lucrare închipuită vreo- împodobit de chipurile
dată pe pământul românesc: reeducarea de la elevilor-martiri s-a
„Închisoarea Îngerilor”. săvârşit parastasul pen-
tru sufletele lor, numele
La această comemorare instituită de către fiecăruia dintre ei fiind
supravieŃuitorii acestui monstruos experiment, rostit de Pr. Marius
spre necinstea majorităŃii istoricilor români, Vişovan care a evocat
această plagă a intelectualităŃii actuale, tributară într-un scurt discurs
şi aservită reziduurilor regimului comunist, prea această pagină de ero-
puŃin cunoscut de către poporul român stimulat ism creştinesc scrisă de
astăzi prin toate mijloacele posibile să nu mai fie cele mai tinere vlăstare
interesat de jertfele celor cărora le datorează iden- ale generaŃiei sfinŃilor

Dragomireşti – sfinŃirea monumentului eroilor paraşutişti

Duminică, 14 iulie 2019, a avut loc la Dragomi- Ńară a unui număr de luptători, spărgându-se astfel Vasile Vlad a mers pe drum de foc şi biruinŃă şi a
reşti sfinŃirea monumentului închinat eroilor para- Cortina de Fier. Acei luptători, împreună cu cola- ajuns Prezent în oştirea glorioasă a martirilor.
şutişti şi sprijinitorilor lor, condamnaŃi la moarte şi boratorii lor care acŃionau în Ńară, în cladestinitate, Amin!
executaŃi de regimul comunist, la Jilava, la 31 au constituit o reŃea de rezistenŃă care a ridicat mari
octombrie 1953. probleme aparatului securităŃii comuniste timp de
Ceremonia religioasă a fost oficiată de un grup de doi ani.
preoŃi greco catolici (care au sfinŃit monumentul) După ce au fost prinşi, au fost judecaŃi şi condam-
şi un grup de preoŃi ortodocşi (care au oficiat naŃi şi li s-a spus lotul paraşutiştilor şi aşa vor intra
parastasul). în istorie, sau lotul Tănase Golea Samoilă, după
Au luat cuvântul, evocând semnificaŃia evenimen- numele celor mai cunoscuŃi dintre ei. Din acel grup
tului, foştii deŃinuŃi politici Marcel Petrişor, Nistor 13 au fost condamnaŃi la moarte şi executaŃi la Jila-
Man şi Aurel Vlad (cel care a finanŃat lucrarea - va, la 31 octombrie 1953. Lor le este închinat acest
foto), părintele Marius Vişovan (cuvânt pe care îl monument, ei sunt dovezile demnităŃii româneşti,
redăm mai jos) şi primarul Vasile łiplea. Unul din- ei sunt luminile pe cerul demnităŃii naŃionale.
tre eroii omagiaŃi, Vlad Mihai Vasile, a fost fiu al Unul dintre ei a fost un fiu al Dragomireştiului,
Dragomireştiului. Vasile Vlad sau Vlad Mihai Vasile, după cum apare
numele în document. Vasile Vlad, prin jertfa sa, a
pus încă o dată Dragomireştiul pe harta rezistenŃei
IubiŃi fraŃi întru Hristos, anticomuniste din România şi, prin el, Maramure-
Mântuitorul ne adresează tuturor o chemare sfântă, şul a dat încă un tribut de sânge nobil la temelia
Cine va vrea să-şi salveze viaŃa, o va pierde, dar libertăŃii şi demnităŃii noastre de astăzi. Numele lui
cine-şi va pierde viaŃa pentru Mine şi pentru Evan- Vasile Vlad trebuie să rămână în inimile generaŃii-
ghelie, acela o va salva. Sunt cuvintele Evanghe- lor următoare de dragomireşteni şi săpat cu litere
liei după Marcu 8, 35. Aceste cuvinte sfinte au de aur în istoria Maramureşului şi ca să exprim în
răsunat în conştiinŃele celor mai aleşi fii ai neamu- spiritul în care a fost el educat, putem spune că
lui românesc care s-au opus barbariei sovietice
care a ocupat Ńara în 1944 şi a instaurat cu forŃa
regimul comunist, a cărui maximă teroare a ajuns
în 1948, plătind pentru aceasta cu libertatea, cu
tinereŃea distrusă şi de multe ori cu viaŃa.
Aceşti români curajoşi veneau din toate colŃurile
Ńării, din toate partidele sau fără afiliere politică,
din toate categoriile sociale şi din toate confesiuni-
le. Şi-au mărturisit pe Cristos şi credinŃa în desti-
nul creştin al neamului românesc. łara întreagă
gemea de lacrimi şi sânge. Lupta era inegală, duş-
manul era mult mai puternic. Au putut ucide tru-
purile, dar sufletul nu poate fi legat, credinŃa nu
poate fi închisă sau, aşa cum spunea Episcopul
Ioan Ploscaru: N-au avut duşmanii lanŃuri destule
ca să ne oprească dorul de cer şi dragostea de
Dumnezeu.
În această atmosferă crâncenă care era în Ńară, Miş-
carea Legionară a continuat lupta anticomunistă şi
în exil, în colaborare cu armata germană şi armata
franceză şi în felul acesta s-a realizat paraşutarea în
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019 PERMANENÞE 13

Flori de aur din Maramureş (62)

Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări de
viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca
dovezi eroice de credinŃă şi iubire creştină. (M.V.)
L-am găsit pe Marius acolo unde unitatea lui
efectua muncile agricole, la o fermă lângă Piatra
NeamŃ. Erau cazaŃi în condiŃii mizerabile. Era un
vechi conac boieresc, ce părea părăsit. Geamuri
sparte, uşi lipsă aminteau, totuşi, de vremuri tre-
cute. În camera unde dormea erau paturi supra-
puse, foarte frig, deşi exista o sobă de tablă într-
un colŃ. - Soba au adus-o părinŃii unui coleg, dar
nu avem lemne. Înainte de a-1 servi cu bunătăŃile
pe care i le-am adus, zice - Mă duc să mă spăl. -
Unde? - Jos. VeniŃi să vedeŃi!
În curte era un jgheab lung pentru adăparea
vitelor, iar la capăt o Ńeavă cu un robinet. Mâinile
umflate şi vinete, zgâriate şi nevindecate erau
acelea care, nu de mult, cântau „Balada” lui
Ciprian Porumbescu şi pe care acum şi le dez-
morŃea sub jetul de apă rece. Era foarte greu de
smuls sfecla din pământul îngheŃat, era foarte
greu de făcut norma!
Când am deschis geamantanul, Marius zice: - Ce
de bunătăŃi! Mai există aşa ceva?! - Le-am obŃin-
ut cu mare greutate, de pe la restaurante, dar ce
însemnătate are faŃă de bucuria că venim la tine!
- V-aŃi dat seama din scrisoare că e foarte greu.
Acum vă pot spune mai multe, dar după
depunerea jurământului vom rămâne în cazarmă,
unde sunt condiŃii ceva mai bune. - Şi când va fi
asta? - Probabil peste o lună. - E mult, în aceste
condiŃii... Mă gândeam cu groază la jurământul
pe care trebuia să-l depună în faŃa celor ce-1
asupreau, nedreptăŃeau, în faŃa unui regim care
oprima un popor întreg.
În acelaşi timp, mă gândeam la jurământul pe
care l-am depus şi eu împreună cu atâŃia alŃi tineri
ai acestui neam, că-1 vom apăra şi că nu vom lăsa
să fie asuprit neamul românesc de acest blestem
comunist. Dar am fost înfrânŃi, trădaŃi de Occi-
dentul care ne vânduse ruşilor. Bunul Dumnezeu,
în planurile Lui - pe care nu le înŃelegeam - părea
că ne părăsise. Ne invadase răul, iar acum, după
atâŃia ani, trebuia să plătească şi fiii noştri pentru
vina de a avea părinŃi care au luptat împotriva
comunismului. Nedreptatea era revoltător de
mare! Şi noi... neputincioşi.
(Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)

Monahia Mina Mămăligă

Xenia s-a născut în 26 octombrie 1922, la Lugoj
în familia Mina şi Sempronia Mămăligă. Tatăl,
Mina Mămăligă, era basarabean, ofiŃer în armata
imperială rusă şi ulterior colonel în armata
română. Mama, Sempronia, era fiica protopopu-
lui ortodox de Vârşet, David Terfaloga. Născută
la Lugoj, Xenia, alături de fratele Leonid (născut
la Vaslui), şi de ceilalŃi copii ai familiei, îşi vor
petrece copilăria între Banat (la familia mamei) şi
Basarabia (unde locuiau părinŃii) înconjuraŃi de
dragostea părinŃilor şi a rudelor.
Xenia începe studiile liceale la CernăuŃi, la
„Liceul ortodox de fete Elena Doamna” şi îl va
finaliza în Lugoj din cauza evenimentelor politice
din vara lui 1940. Fugind din calea urgiei bolşe-
vice, familia Mămăligă se va stabili la Lugoj.
Încadrată în CetăŃuile legionare din 1936 sub
conducerea Iolandei Popescu, va continua să
activeze în prigoana cea mare, în timpul gener-
alului Antonescu şi un timp sub regimul comu-
nist.
După terminarea liceului se va înscrie la
Politehnică, în Bucureşti, urmând Facultatea de
Chimie Industrială. Ca inginer chimist va lucra ca
şef de laborator la Institutul de Biochimie al
Academiei Române, ocupând şi poziŃia de asis-
tent universitar. Aflată în strânsă legătură de pri-
etenie cu familia părintelui Boris Răduleanu (cu
care se afla în relaŃie de rudenie) va primi de la
acesta spre descifrare şi dactilografiere o serie de
poezii ale Pr. Ilie Imbrescu, decedat în Aiud.
Poeziile scrise în temniŃă ajunseseră în posesia
preotesei, odată cu paltonul Pr. Imbrescu returnat
de autorităŃi după decesul acestuia (poeziile au
fost găsite în gulerul paltonului).
În 1960 Părintele Răduleanu este arestat pentru
„activitate intensă contra clasei muncitoare“; în
acelaşi lot cu el sunt arestaŃi cei doi copii ai săi,
Galina şi Mihai, şi Xenia Mămăligă. ÎntemniŃată
la 31 august 1960 este judecată în lotul Răd-
uleanu şi condamnată de Tribunalul Militar
Bucureşti la 10 ani muncă silnică pe celebru arti-
col 209, „uneltire împotriva orânduirii sociale”.
În timpul anchetei Xeniei – anchetă care a durat
în cazul ei un an, incluzând şi o grevă a foamei de
5 zile (pentru că nu dorea să semneze declaraŃia La aproape 97 de ani, Monahia Mina Mămăligă a
dictată de anchetator) – s-a aflat, graŃie unei trecut la cele veşnice, la 13 iulie 2019, fiind
turnătoare adusă în celula Xeniei, de existenŃa înmormântată în cimitirul Mănăstirii.
poeziilor părintelui Imbrescu, poezii descoperite În veci pomenirea ei!
şi confiscate de Securitate.
Xenia (Mina) Mămăligă – PREZENT!
Xenia va executa în total 4 ani de detenŃie în tem-
niŃele Jilava, Arad şi Oradea. La Jilava va adopta
o lungă perioadă legea tăcerii, la Arad şi Oradea CEZARINA CONDURACHE
va lucra în ateliere alături de prietena sa Galina
Răduleanu. GraŃiată în 28 iulie 1964 prin decretul
general de graŃiere a deŃinuŃilor politici, va reveni
la Bucureşti şi va lucra ca biolog până la pen-
sionare.
După 1990 va reuşi să recupereze poeziile con-
fiscate în timpul anchetei şi să le tipărească.
Xenia Mămăligă s-a îngrijit şi de tipărirea cărŃii
de memorii a Pr. Imbrescu, de predicile Pr. Răd-
uleanu, de evocările Pr. Constantin Sârbu etc. Tot
după 1990 şi-a putut revedea fratele – prozatorul
Arcadie Leonid Mămăligă (cel care în anii comu-
nismului a preluat şi ascuns memoriile Galinei
Răduleanu), stabilit la Paris. Camaradă şi
nedespărŃită prietenă a supravieŃuitoarelor din
CetăŃui – Lucica Popşor, Meri Constantinescu,
Ana Maria Marin etc – a făcut parte din comite-
tul de iniŃiativă şi construcŃie a Paraclisului
Naşterea Maicii Domnului Mislea, fiind una din
cele 12 „muceniŃe ale Mislei”.
La începutul anului 2000 se retrage la Mănăstirea
Diaconeşti unde va fi călugărită cu numele de
Mina (pentru că Sfântul Mina a fost mereu pro- Xenia Mămăligă, Maria Brahonschi
tectorul familiei sale şi întru memoria tatălui său). şi Meri Constantinescu
14 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
a ne fi aproape. Din inimă, mulŃumiri tuturor !

Aurelia Vişovan
Aş fi dorit să exprim câteva gânduri dar nu mă simt în stare… impresiile
încă nu s-au decantat. De aceea prefer să dau cuvântul doamnei Cezarina
Condurache de la Bucureşti, care în prefaŃa cărŃii mamei mele „Treptele
unei vieŃi” (publicată anul trecut), i-a adus un frumos omagiu, pentru care
îi sunt profund recunoscător.
(preot prof. MARIUS VIŞOVAN)

Demnitatea la feminin
Vişovan… nume de legendă ce-l cântă munŃii şi-l freamătă codrii Mara-
mureşului… El, eroul, Aurel cel viteaz, pe linia destinului neamului româ-
nesc însângerat în prigoanele secolului XX avea să se întoarcă la viaŃă din
iadul temniŃelor şi să întâlnească pe linia destinului personal pe Aurelia, dis-
tinsa doamnă profesoară ajunsă azi la vârsta înŃelepciunii depline.
În An Centenar edităm acest volum de amintiri a cărui eroină a urcat treptele
vieŃii în pas cu multe dintre durerile şi pătimirile istoriei româneşti din veac-
ul trecut.
FetiŃa a trăit neajunsurile şi spaima războiului, drama şi incertitudinea
refugiului. Adolescentei i s-a întemniŃat pentru scurt timp tatăl şi în acelaşi
timp i s-a furat dreptul de a-şi manifesta liber credinŃa, Biserica sa greco-
catolică fiind interzisă prin lege. Tânăra şi-a croit cu greu viaŃa şi cariera în
anii de început ai comunismului, dar cu ajutorul lui Dumnezeu a devenit o
strălucită profesoară de matematică. Femeia s-a dovedit o adevărată doam-
nă a demnităŃii româneşti, urmându-şi cu îndrăzneală şi curaj bătăile inimii
pe care a dăruit-o unui proscris… Şi mai mult încă, fără să-şi lepede propria
cruce, a susŃinut pe umerii ei mici o bună parte din crucea soŃului, cruce
încărcată cu Piteştiuri şi Gherle şi cu toate consecinŃele lor: boală, sensibil-
itate, supraveghere, lipsuri etc. Femeia s-a desăvârşit mai apoi devenind

Gânduri despre mama
Înmormântarea a trecut… dar a rămas atmosfera de rugăciune şi pace,
solemnitate şi înălŃare sufletească care a înnobilat comuniunea şi solidari-
tatea umană pe care le primeam de peste tot. Am simŃit dragostea şi respec-
tul rudeniilor, al confraŃilor preoŃi, al foştilor colegi profesori şi ai foştilor
elevi ai mamei mele, al multor intelectuali sigheteni prezenŃi, al vecinilor şi
cunoscuŃilor precum şi al multora care au trimis mesaje de departe pentru
mamă, oglindindu-şi bucuria în privirea curioasă a copilului. Iar mama, a
devenit bunică pentru 6 nepoŃi frumoşi, cuminŃi şi talentaŃi.
Aurelia Chindriş Vişovan şi-a împlinit cu prisosinŃă destinul întru Christos,
iar viaŃa ei poate sta oricând drept pildă şi îndreptar pentru cei ce respectă
dăruirea, jertfa şi dragostea femeii române din toate timpurile şi din toate
locurile.
CEZARINA CONDURACHE, decembrie 2018

În data de 29 iulie 2019, a trecut la cele veşnice
doamna profesor Aurelia Vişovan, soŃia cunos-
cutului luptător anticomunist Aurel Vişovan.
Doamna profesor Aurelia Vişovan a predat
matematica şi fizica, cea mai mare parte a
activităŃii desfăşurând-o la Liceul „Dragoş
Vodă” din Sighet. În ultimii ani, a fost colabo-
ratoarea site-ului www.salutsighet.ro, unde i-au
apărut câteva articole interesante.
CondoleanŃe colegului nostru de redacŃie, preot
prof. Marius Vişovan, fiul doamnei profesor,
precum şi familiei îndoliate!
* În anul 1945 familia se întoarce la Sighet, unde
Prezentăm mai jos o scurtă biografie a regretatei
doamne profesor Aurelia Vişovan (n. Chindriş).
Aurelia Vişovan s-a născut la 23 iulie 1933 la
Sighetu MarmaŃiei, fiică a învăŃătorilor Ioan Chin-
driş (originar din Ieud) şi Ana, n. Iusco (originară
din Dragomireşti), români greco-catolici. A avut 3
fraŃi mai mici – Valentin, Alexandru şi Mircea.
Până în 1938 a copilărit la Dragomireşti unde
lucrau părinŃii ca învăŃători, tatăl fiind şi directorul
şcolii în două mandate – a condus demersurile de
construire a noii şcoli.
La vârsta de aproximativ 3 ani recită o poezie în
prezenŃa episcopului dr. Alexandru Rusu, unul
dintre viitorii martiri ai Bisericii Greco- Catolice
(recent beatificat de către Papa Francisc), aflat în
vizită pastorală la Dragomireşti.
În 1938 familia se mută la Sighet unde va locui
până la cedarea Ardealului de Nord, în 1940. Casa
unde locuiau fiind în zona Cămara (pe malul
Tisei), asistă cu ochi de copil, în martie 1939, la
retragerea autorităŃilor cehoslovace din Ucraina
Subcarpatică.
După Diktatul de la Viena (30 august 1940), famil-
ia ia drumul refugiului; tatăl, acuzat de spionaj
pentru România se ascunde o săptămâna în pădure
apoi îşi urmează în secret familia; la Salonta vor
trece cu mari emoŃii graniŃa în România.
După câteva zile la Arad părinŃii primesc posturi şi
locuinŃă în comuna Socodor (40 km de Arad) unde
familia va locui până în 1944; tatăl va face frontul
de Răsărit până în Caucaz.
În perioada 1943 – 1944 urmează primul an de
liceu greco-catolic la Beiuş, în internatul
călugăriŃelor asumpŃioniste.
În septembrie 1944 – în faŃa ofensivei germano-
maghiare, familia se refugiază la Vulcan, pe Valea
Jiului, unde se retrăsese unitatea de care aparŃinea
tatăl ei. Aurelia Vişovan va continua un an liceul la
Petroşani.
Aurelia va termina liceul în 1951.
În anul 1948, tatăl, Ioan Chindriş este judecat şi
condamnat la 6 luni de închisoare, pe care le va
executa la Timişoara, în urma unui proces însce-
nat pentru “refuz de serviciu”. După eliberare nu i
se va mai permite să lucreze în învăŃământ; va
lucra o vreme la şantierul Salva -Vişeu, perioadă în
care sănătatea i se va înrăutăŃi. Va muri în 1958 la
50 de ani neîmpliniŃi
În 1953 Aurelia Vişovan devine profesoară de
matematică şi fizică, (absolvind la Cluj Institutul
de doi ani), predând la catedră până în 1990 (fac-
ultatea de 5 ani o va termina la fără frecvenŃă în
1958). Cea mai mare parte a activităŃii o va des-
făşura la Liceul “Dragoş Vodă” din Sighet unde va
îndruma peste 1.000 de elevi.
Fiind reclamată că frecventează biserica romano-
catolică în anul 1955 este mutată disciplinar la Ńară,
la 30 km de Sighet; protestând că are fraŃi mai mici
în întreŃinere i se găseşte un post la o şcoală mai
mică din Sighet; i se va permite revenirea la
“Dragoş Vodă” doar după câŃiva ani.
A participat activ, de-a lungul anilor, la numeroase
activităŃi culturale sighetene, în special spectacole
de teatru.
În anul 1966 se căsătoreşte cu fostul deŃinut politic
Aurel Vişovan, deşi fusese avertizată din toate
părŃile că îşi compromite cariera; în 1967 se naşte
Marius şi în 1968 Flaviu, cei doi copii ai lor (cel
mic moare în 1973 după multă suferinŃă).
ObŃine gradul didactic I în anul 1976.
După 1980 când soŃul se pensionează de boală în
urma agravării sănătăŃii, devine aproape unică
întreŃinătoare a familiei (pensia soŃului fiind
infimă, având foarte puŃini ani lucraŃi după cei 16
ani de închisoare).
Fiul Marius şi nora Magdalena (căsătoriŃi în 1989)
termină în anul 1990 Facultatea de Matematică din
Cluj şi primesc repartiŃii la marginea Sighetului.
Aurelia Vişovan se pensionează exact în ziua în
care devine bunică (30 iunie 1990). Cei 6 nepoŃi
(în ordine cronologică) sunt: Aurelia, Cristina,
Iuliu, Mihai, Liviu, Aurel.
În anul 1991 moare mama Aureliei Vişovan, înv.
Ana Chindriş, membră a ordinului terŃiar francis-
can.
La 22 mai 1994 fiul Marius este hirotonit preot
greco-catolic prin punerea mâinilor episcopului
Lucian Mureşan (actualul cardinal) şi a episcopu-
lui mărturisitor Ioan Ploscaru.
La 7 august 2002, trece la cele veşnice Aurel Vişo-
van, liderul rezistenŃei anticomuniste din Mara-
mureş.
Din anul 2002 până în 2019 Aurelia Vişovan a con-
tinuat să fie prezentă în viaŃa socială sigheteană, la
evenimentele familiei sale, la reuniunile aniversare
ale foştilor absolvenŃi ai Liceului “Dragoş Vodă” la
care a participat cu bucurie atât timp cât sănătatea
i-a permis precum şi prin articolele publicate pe
site-ul nostru.
Prof. Aurelia Vişovan s-a stins din viaŃă încon-
jurată de dragostea familiei şi de respectul
foştilor elevi. Înmormântarea a avut loc pe 1
august 2019, la capela cimitirului romano-
catolic.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019
Drum de foc şi biruinŃă
Discursuri rostite la înmormântarea Dlui. Gelu Gheorghiu
Preacuvioşi părinŃi, îndoliată familie, dragi cama-
razi,
poate mulŃi dintre Dvs. aveŃi sentimentul întristării
atunci când ne aflăm la ultimul drum spre mormânt
al celui care a murit şi, totuşi, ca să putem înŃelege
viaŃa creştină şi viaŃa Bisericii, să ştiŃi că nu are în
ea nicio slujbă care să permită întristarea celor care
asistă. Ştim că înmormântarea are un moment dra-
matic al ei, când cel care a trecut la cele veşnice este
plâns şi totuşi Biserica, în conŃinutul acestei slujbe,
ne aminteşte de Fericirile pe care ni le-a dăruit nouă
Mântuitorul Iisus Hristos. Pare-mi-se la un moment
dat bizar, cum tocmai în momentul unei înmormân-
tări noi cântăm Fericirile şi nu putem uita că cea mai
dramatică slujbă pe care o are Biserica este Sfânta
Liturghie care are în conŃinutul ei jertfa de răscum-
părare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, suferin-
Ńele şi supliciul şi Crucea şi Golgota, şi Învierea şi
ÎnălŃarea Domnului. Deşi este cea mai dramatică,
totuşi şi în conŃinutul ei se găsesc Fericirile, adică
Biserica ne propune întotdeauna ca orizontul nostru
să fie optimist, să fie un orizont care Îl aduce pe
Dumnezeu în viaŃa noastră.
Am avut ocazia să-l cunosc pe părintele Stăniloaie,
am prins acei ani când părintele putea fi vizitat şi eu
zic că părintele Stăniloaie este cel mai mare teolog
al lumii pentru secolul XX. Interesant că pe dosarul
lui de la CNSAS, pe prima pagină scrie cuvântul
Legionar.(...) Părintele Stăniloaie a fost întrebat:
Care este cea mai mare dramă din viaŃa omului? Şi
părintele Stăniloaie ne-a zis: Cred că cea mai mare
dramă a omului este să fie pe patul de moarte şi să
nu fi fost vreodată spovedit şi împărtăşit.
Camaradul nostru Gheorghe a cunoscut viaŃa Bise-
ricii şi nu pot surprinde acum, pe scurt, decât două
idei importante, ideea de patriotism, ideea de româ-
nism pe care el a cunoscut-o când se afla în FrăŃiile
de Cruce, unde, pe lângă faptul că se cultiva ideea
naŃională, ideea echilibrată despre românism, se
făceau repetate şedinŃe despre rugăciune. De aceea
şi camaradul Gheorghe, după ce a fost arestat (când
mai avea un an sau doi de facultate) şi a fost dus în
închisoare a avut marea binecuvântare să întâlneas-
că oameni mistici, printre care Costache Oprişan,
care a fost un mare trăitor al rugăciunii şi nu uităm
nici de Dumitru Bordeianu şi nici de părintele Ghe-
orghe Calciu care este înmormântat la mânăstirea
noastră. Deci, aceşti oameni, pe lângă patriotism, au
avut şcoala rugăciunii. De aceea, rugăciunea care
sfinŃeşte întreaga fiinŃă a omului, şi trup şi suflet, te
face să fii bun, să fii om cu blândeŃe, care vezi totul
în jurul tău cu fericirea lui Hristos.
Stăteam de vorbă odată cu Prea Fericitul Patriarh
PERMANENÞE
Daniel şi l-am întrebat cum vi s-a părut când îl
vedeaŃi pe părintele Stăniloaie că se ruga? Şi ne
povestea şi nouă, eram studenŃi: Părintele Stăniloa-
ie se ruga cu rugăciuni scurte: Doamne, Miluieşte-
mă!, Doamne, nu mă lăsa!, Născătoare de Dumne-
zeu, fii cu mine!, cu alte cuvinte, dacă citiŃi rugăciu-
nile dimineŃii, acolo veŃi găsi rugăciunile rostite de
marele ierarh Sf. Ioan Gură de Aur, care era foarte
succint în rugăciune, dar care oferea trăire şi trans-
mitea. În momentul când transmiŃi şi omul simte. El
transmitea blândeŃe şi bunătate. Dacă noi oamenii
simŃim această virtute şi această lucrare sufletească
deosebită, sunt convins că şi la Dumnezeu mai mult
se simte această trăire.
S-a urcat la Domnul în luna iulie. Foarte interesant,
pentru că a fost eliberat în iulie 1964. Are Dumne-
zeu o conexiune formidabilă, exact cum şi părintele
Stăniloaie spunea că Dumnezeu stă întotdeauna
ascuns în spatele lucrurilor care momentan sunt
aparente, dar ele spun foarte multe.
Dumnezeu să-l odihnească!
Gheorghe Gelu Gheorghiu, PREZENT!
Amin!
Pr. stareŃ HARITON, Mânăstirea Petru Vodă
OnoraŃi părinŃi slujitori, îndoliată familie, stimaŃi
seniori ai rezistenŃei anticomuniste, dragi camarazi,
iubiŃi fraŃi întru Cristos,
în numele FundaŃiei Prof. George Manu aducem un
profund şi respectuos omagiu celui care a fost şi va
rămâne preşedintele nostru, mentorul nostru, priete-
nul nostru, Domnul Gelu Gheorghiu, un om de
mare caracter, de un curaj şi o dârzenie impresio-
nante, dar în acelaşi timp de o modestie rară, de o
deschidere şi o delicateŃe sufletească remarcabile.
Suntem aici ca să ne rugăm pentru veşnica odihnă a
sufletului său, în acelaşi timp ca să ne rugăm pentru
ca mesajul pe care dânsul ni-l transmite prin toată
viaŃa sa să rodească în sufletul generaŃiilor mai tine-
re, a tututor celor care l-au cunoscut şi l-au iubit şi a
altora care-l vor cunoaşte prin intermediul nostru
sau prin cuvântul scris, care a rămas, de dânsul sau
despre dânsul. Noi, FundaŃia Prof. George Manu îi
datorăm foarte mult pentru că în ultimele aproape
trei decenii a oferit totul: timpul, energia şi banii de
foarte multe ori pentru fundaŃia noastră, pentru
revista PermanenŃe al cărui redactor şef a fost timp
de foarte mulŃi ani. Pentru toate acestea îi mulŃu-
mim şi ne rugăm pentru dânsul.
Într-o privire retrospectivă putem spune că din cei
97 de ani Dl. Gelu Gheorghiu şi-a închinat mai mult
de 80 de ani Mişcării Legionare, ale cărei idealuri şi
le-a însuşit din fragedă tinereŃe şi pentru care a măr-
turisit, a visat şi a suferit toată viaŃa sa. Şi activita-
tea sa în cadrul FundaŃiei George Manu se înscrie
tot în această linie a continuităŃii Comandantului
Horia Sima şi a urmaşilor săi, Mircea Nicolau şi
Nicolae Roşca care au reorganizat activitatea din
Ńară. Dl. Gelu Gheroghiu a suferit enorm în temni-
Ńele comuniste, timp de 16 ani de lacrimi şi durere,
16 ani de mărturisire a credinŃei şi a idealului la
Aiud, la Jilava, la Gherla, în alte locuri de detenŃie,
dar mai ales la Piteşti, acolo unde barbaria satanică
s-a dezlănŃuit ca nicăieri altundeva pe pământul
românesc şi puŃine situaŃii comparabile sunt pe plan
mondial. Acolo, la Piteşti, puterea comunistă a dorit
distrugerea tineretului român, cei 2000 de studenŃi
închişi la Piteşti, floarea, elita tineretului român,
majoritatea membri ai Mişcării Legionare, urma să
fie dezumanizaŃi, să fie mutilaŃi sufleteşte prin tor-
tura fizică şi psihică timp de aproape doi ani, tortu-
ră numită, cu cinism, reeducare.
În cartea lui Dumitru Bordeianu, probabil cea mai
completă lucrare memorialistică despre Piteşti, Dl.
Gelu Gheorghiu apare într-o lumină deosebită, ca
fiind unul dintre cei care găsea resurse de a-şi încu-
raja colegii de celulă, printre care s-a aflat şi tatăl
15
meu. În mijlocul iadului, Dumnezeu a lucrat prin
Gelu Gheorghiu ca printr-un instrument providen-
Ńial de a putea să mai dea o speranŃă, o reconfortare,
un motiv de a continua rezistenŃa atunci când, ome-
neşte, nu se mai vedea nicio speranŃă. Acesta a fost
Piteştiul şi acesta a fost rolul lui Gelu Gheorghiu, pe
care literatura memorialistică îl pune la locul care i
se cuvine. Numai Dumnezeu ştie câte mângâieri,
câte binecuvântări au primit acele suflete aflate la
limita disperării prin Dl. Gelu Gheorghiu pentru
care merită mereu să ne rugăm şi să-l pomenim cu
drag.
Dl. Gelu Gheorghiu, prin însăşi familia lui, a mai
realizat un aspect înălŃător, aş putea spune. Din
părinŃi ardeleni, se naşte la GalaŃi, copilăreşte la
ConstanŃa şi trăieşte cea mai mare parte a vieŃii la
Bucureşti. Noi am sărbătorit centenarul marii Uniri.
Putem spune că, prin familia sa, Dl. Gelu Gheor-
ghiu a realizat marea unire, a fost un exemplu al fra-
ternităŃii între românii din toate provinciile Ńării şi
este tot una din marile realizări ale Mişcării Legio-
nare, pentru că nimeni nu a lucrat atât de mult ca
Mişcarea Legionară pentru unitatea neamului româ-
nesc, fiind un spaŃiu spiritual în care românii veniŃi
din provincii diferite, cu istorii diferite, cu educaŃii
diferite să se regăsească în deplină unitate, nu pe
baza unor interese conjuncturale, ci pe baza adevă-
ratelor valori creştine şi naŃionale. Dl. Gelu Gheor-
ghiu a mers pe drum de foc şi biruinŃă.
Dumnezeu să-l facă prezent cu sfinŃii şi drepŃii săi,
Amin!
Pr. Prof. MARIUS VIŞOVAN
Îndurerată adunare,
am ales să spun câteva cuvinte despre acest moment
unic în viaŃa omului care este, de fapt, o naştere şi
pentru care fiecare dintre noi ne pregătim toată
viaŃa.
Dacă Dumnezeu ne naşte atunci când venim pe
lume, împreună cu consimŃământul părinŃilor noştri,
aici - şi nu suntem conştienŃi de acest fapt, de data
asta moarte este o naştere conştientă, adică este sin-
gura certitudine din această viaŃă.
Părintele a vorbit despre activitatea, despre viaŃa
tumultoasă a Dlui. Gelu. Dl. Gelu nu a fost dintr-o
familie săracă; ce interes ai fi avut să intre în Miş-
carea Legionară, unde aveai toate pericolele în faŃă?
Au suferit enorm pentru alegerea pe care au făcut-o
în această viaŃă, de a-L mărturisi pe Hristos. Dar ce
i-a dus la această mărturisire şi ce i-a făcut să măr-
turisească cu atâta putere credinŃa creştină în acest
grai românesc. Este taina omului pe care numai
Dumnezeu o ştie şi de fiecare dată, mai ales în
Piteşti, când erau bătuŃi, Dl. Gelu povestea că ei, cei
care erau mai plângăreŃi, care mai uşor se lăsau
bătuŃi, se ridicau mai uşor. Ce suflet au putut să aibă
şi ce i-a împins în Mişcarea Legionară, care au fost
resorturile sufleteşti care i-a împins să mărturiseas-
că? Cu siguranŃă, dragostea de Ńară, educaŃia pe care
au primit-o şi mai ales împlinirea României Mari
care le-a adus un ideal în faŃă, un ideal de a împlini
ceea ce înaintaşii făcuseră şi de a împlini sufleteşte
şi de a lăsa în faŃa lui Dumnezeu ceea ce le dăduse,
adică să mărturisească pe Hristos în faŃa întregii
lumi şi să arate că de aceea le-a dat Dumnezeu
pământul ca să arate că suntem robi ai lui.
Niciodată nu era crispat, deşi avea un rucsac de
suferinŃă în spate. Întotdeauna era bine dispus, glu-
meŃ, cu toate că nu mai vedea, puterile îl lăsaseră,
dar ne simŃea pe fiecare dintre noi altfel. Chiar dacă
era glumeŃ, ne cântărea pe fiecare dintre noi foarte
bine şi întotdeauna a ştiut, din această suferinŃă, să
se înalŃe şi i-a dat Dumnezeu cu adevărat un har
extraordinar: ca în jurul lui şi celor asemeni lui să
plutească un alt fel de duh pe care l-au dobândit cu
siguranŃă din această suferinŃă pe care au îndurat-o
cu mare bucurie, iar unii dintre ei i-au mulŃumit lui
Dumnezeu pentru că le-a dat această Cruce ca să o
poarte pentru neamul românesc, că i-a ales ca să
meargă pe acest drum până la capăt în numele Lui.
Dumnezeu să ne dea puterea ca măcar o fărâmiŃă
din ceea ce au lăsat ei, să ducem mai departe.
Dumnezeu să-l odihnească!
Prof. RADU POPESCU
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 8, AUGUST 2019

O scrisoare a Nicadorului Niky Constantinescu către Nicoleta Nicolescu

Dragă Nicoleta, Pe 14 octombrie împlinesc 33 de ani. Dacă nu-Ńi voi mai putea scrie
până atunci, du-te cu fetele la Biserica Sfânta Vineri şi rugaŃi-vă pentru
De data aceasta hârtia e sufletul meu. Şi mulŃumiŃi-I că nu m-a părăsit în ceasurile grele.
mai bună, dovadă că legă- Trăiască Legiunea şi Căpitanul! Tuturor tot binele. Pe tine te îmbrăŃişez
turile mele aici au avansat. cu dragoste,
Totul se face însă cu multă Niky
greutate şi mult risc, sunt Doftana, 25 august 1937
însă fericit că vă pot trimite
câteva rânduri din lumea
noastră lipsită de soare.
Urâtă închisoare! Brr...
Numai comunişti. Ce dia-
bolică idee au avut aceia
care ne-au trimis aici!
Majoritatea ruşi şi jidovi.
Să le plângi de milă.
Nu-Ńi poŃi imagina ce fel de
mâncare se dă aici. Un
cazan cu apă în care s-a
aruncat o mână de buruieni
adunate de prin curte şi
uneori şi câteva boabe de fasole (cam 5-6 de om). În loc de pâine,
mămăligă cu gunoaie. Bântuie dizenteria şi podagra [n.n gută].
Apa e nefiltrată, are culoarea borşului şi un gust imposibil. În prima zi n-
am băut deloc. Nimeni aici n-are stomacul sănătos. Unii în ora de plim-
bare fac bai de soare: mă întreb cînd le văd coastele cum se mai Ńine viaŃa
de ei. Nu ştiu dacă aş putea vreodată să fac pe un om să sufere, după
suferinŃa pe care am văzut-o aici. Oamenii ăştia suferă pentru o credinŃă
– rea, dar e credinŃa lor, idealul lor. ÎnŃeleg pentru siguranŃa colectivităŃii
în care trăiesc să fie privaŃi de libertate, dar nu chinuiŃi astfel. E mai
preferabil să fie ucişi.
... şi ipocriŃii democraŃi ne acuză că nu suntem creştini când cerem
pedeapsa cu moartea, dar ceea ce se petrece aici e mai rău decât în tim-
PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
pul galerelor. Cuvintele nu pot reda nimic. Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
Suntem toŃi izolaŃi dar printr-o serie de combinaŃii am reuşit să ne vedem. Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
Ba... chiar să Ńinem şedinŃă. Vineri, 20 august, dimineaŃa am reuşit să 024073, Sector 2; Bucureºti
aduc în celulă la mine pe Doru şi pe Iancu. Erau foarte emoŃionaŃi. Am e-mail: fgmanu@gmail.com
închis repede uşa, am ridicat dreapta spre icoană şi am rostit jurământul
nostru de şedinŃă, repetat de ei. Pentru că timpul era extrem de scurt, de Internet: http://www.fgmanu.ro
teama de a nu fi surprinşi, întreaga noastră şedinŃă s-a rezumat la un tel. 021-252-20-41; 0746 548 305
„Tatăl Nostru”. Apoi iar jurământul, ne-am îmbrăŃişat şi au fugit furişân- REDACTOR ŞEF:
du-se fiecare la locul său. Am fost fericit! Prima noastră şedinŃă la Dof-
tana! Şi în ce împrejurări. ViaŃa e iar frumoasă. Trăirea în spirit ne dă BOGDAN MUNTEANU
înălŃări, satisfacŃii nebănuite. MulŃumim lui Dumnezeu! REDACTORI:
Sănătoşi. Tari. Dârzi. Aşteptare tăcută şi pregătire cruntă pentru ziua PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON
aceea. E aproape! Cu toată umezeala rece de aici, îi simŃim şi noi căldu-
ra razelor ei. CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE

În fiecare seară stau de vorbă cu MoŃa, Marin, Sterie. Şi Ei spun la fel CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:
„Victoria e aproape. Numai Căpitanul să fie sănătos”. Nouă ne este mai
uşor să ne apropiem de Ei. Drumul de la noi la Ei e mai scurt. Mai scurt CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU
decât bănuiŃi voi. DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR
Dragă Nicoleta, în gara P. ai spus că am „cobit”. Adevărat? N-aş vrea. ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
Şi am multe motive. Dumnezeu să te păstreze sănătoasă, în pace. MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 Bucureºti
Lucrează mereu pretutindeni pentru victoria Legiunii. Va veni şi ziua
bucuriilor mari, întregi. RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:
Când vom mai putea sta de vorbă? Nicoleta! L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18
Afară plouă, plouă mărunt, rece. Un comunist de alături, probabil la fer-
eastră cască atât de zgomotos că nu pot zâmbi fără să mă gândesc de ce
proporŃii trebuie să fie plictiseala lui. Bietul om! FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”
I-aş întinde o Ńigare, dacă restul de convelenŃă ce mi-a mai rămas nu m-
ar opri.
1994-2019
Să auzi în puterea nopŃii cele patru sute de guri strigând „mi-e foame”! PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:
łi-ai sfâşia şi tu sufletul ca şi mine. Ştiu că sunt duşmanii noştri de
moarte, dar aici nu-i pot urî. Chiar atunci când voi trage în ei, nu din ură † NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:
voi face-o. ELISABETA IONESCU
Dragă Nicoleta, Ńi-am scris numai orori, dar voi trebuie să cunoaşteŃi † MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
situaŃia de aici. Ar fi stupid să vă spunem că trăim pe roze. Suntem sănă- CONSILIERI ONORIFICI:
toşi, totuşi şi mulŃumiŃi.
† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013
VASILE AFILIE
† GHEORGHE GHEORGHIU, PREŞEDINTE:
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.