Sunteți pe pagina 1din 16

--

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

ANUL XXII- NR. 9


SEPTEMBRIE 2019 CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 16 PAGINI
7 LEI

22 SEPTEMBRIE -
Ziua eroilor şi martirilor legionari
„În ziua de 22 Septembrie 1940, ziua eroilor şi martirilor legionari, se vor face rugăciuni la toate bisericile din Ńară. La ora 10 dimineaŃă, în Capitală,
la Biserica Sf. Ilie Gorgani, la Râmnicu-Sarat, la Vaslui, la Predeal şi pe întreg cuprinsul Ńării unde au căzut martirii noştri, vor lua parte legionari din
aceste localităŃi.
Cu conducerea şi organizarea pelerinajelor, sunt încredinŃaŃi Profesorul Tase, la Bucureşti, Bartolomeu Livezeanu, la Râmnicu-Sărat, Toma Simion,
pentru Vaslui şi Vasile Iovin, pentru Predeal.
Cu acest prilej voi fixa câteva norme de viaŃă legionară, cerute de jertfa lor şi legate de asprimea vremurilor pe care le trăim.”
Horia Sima,
Bucureşti, 19 Septembrie 1940

Pe mormintele Eroilor
„Ce să aducem?
Flori? AduceŃi, dacă vreŃi. Dar ei nu le vor.
Lacrimi? Plânsul nostru e o uşurare pentru noi, nu e ce
le trebuie.
Pe mormintele eroilor să aducem, în sufletele noastre,
ecoul înalt răscolitor al credinŃei şi jertfei lor sublime.
Să aducem încruntarea tăcută a gândului hotărât de a
înfrunta moartea pentru Adevărul răstignit de nemernici,
pentru Dreptatea pălmuită de făŃarnici, pentru Neamul
prigonit de vitregia vremurilor şi trădat de lăcomia şi
laşitatea cârmuitorilor.
Asta e închinarea ce li se cuvine. Asta chiamă şi coboară
în noi la luptă puterile sufletului lor ceresc.”

Prof. Ion Găvănescul, 21 septembrie 1940

Cu fruntea sus!
„Aşa au căzut sutele de legionari în primele ceasuri ale
zilei aceleia de 22 septembrie 1939.
Au căzut cu gândul datoriei împlinite, cu gândul jertfei
rodnice.
Pe oricare din ei l-ai fi întrebat dacă e gata să moară el,
de bună voie, pentru ca să piară îngerul răului, ar fi
răspuns fără şovăire: DA! Oricare ar fi fost gata să ia
locul lui Miti Dumitrescu. Sufleteşte, toŃi au acelaşi merit
în curmarea răului. ToŃi cei căzuŃi, şi încă mulŃi alŃii, au
dorit moartea lui Armand Călinescu. Fapta camarazilor
lor era fapta lor. Fiecare din miile de legionari a apăsat
pe trăgaciul revolverului liberator.
De aceea, când gloanŃele mitralierelor secerau vieŃile
legionarilor, ele culegeau doar rodul jertfei acceptate de
fiecare în adâncul sufletului lor, a jertfei dorite.
Pentru cei căzuŃi gloanŃele nu însemnau o pedeapsă, ci o
binecuvântare dorită. Ele săvârşeau cununia lor cu
moartea legionară.
Şi la cununie, mirii merg cu fruntea sus”.

Grigore Manoilescu, 22 septembrie 1940 Grafică de Simion Lefter


2 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

Căpitanii în destinul românesc


Neamul românesc a cunoscut toate durerile în
decursul veacurilor. Încercări grele s-au ivit în
răscrucile istoriei sale. Nedreptatea, lipsa, munca
fără rod, i-au apăsat umerii şi sufletul. Trecutul său
este o istorie de apăsări nemeritate. Neamul nostru
Ńine mult la trecutul său, la trecutul-tradiŃie, cugetul
şi fapta strămoşilor, dar nu despre aceasta e vorba
aici, ci de o istorie a suferinŃelor nemeritate pe care
le-a purtat cu resemnare şi credinŃă.
La început, condiŃiile istorice ale neamului româ-
nesc au fost cu totul neprielnice unei creşteri organ-
ice, fireşti. Plămada originară s-a păstrat, dar isto-
ria neamului s-a oprit în loc. Atunci s-a închis în
sine şi a grăit numai cu Dumnezeu. A venit apoi o
nouă epocă, epoca eroică, aceea a marilor voievozi
creştini. Soarta s-a arătat mai blândă cu preŃul unor
mari jertfe însă. De la Mircea până la Ştefan şi
Mihai, românii au încercat să deschidă noi porŃi
istoriei. Neamul românesc a încercat în acea vreme sau fără carte, dar oameni din popor, Ńărani. ToŃi dragostea şi munca pentru cele obşteşti.
să devină un neam creator de istorie. A pornit la trei s-au ridicat aprigi, iluminaŃi şi mari, în Ei au fost căpitani în sensul de căpetenii, adică
faptă cu fruntea luminată de credinŃă şi bogată în momentele de deznădejde ale neamului românesc îndrumători şi conducători ai poporului în toate
gânduri îndrăzneŃe. Un neam de mari şi destoinici pentru a tăia drum nou în istorie şi a împlini porun- împrejurările vieŃii, nu numai în luptele cu armele.
conducători domneşti, un popor tânăr şi bărbat, au ci de mai sus decât acelea ale unor oameni sau Aceasta ne-o arată însăşi faptele istorice şi chipul
străbătut vremea cu tăria faptei şi credinŃei lor. aşezăminte. în care se oglindesc ei în mintea Ńăranului nostru.
FrumuseŃea gândului şi faptei româneşti, după Ce îi uneşte şi ce îi aşează laolaltă pe aceşti trei Horia, Tudor, Iancu, au fost mari căpitani de arme,
Mihai arhanghelul fulgerător al istoriei noastre, a mari Căpitani ai istoriei Românilor? Desigur ei au cunoscători ai luptelor, viteji, netemători de
mai scânteiat de câteva ori mai târziu într-un Matei avut trăsături comune, atât ca însuşiri sufleteşti cât moarte. Ei au trăit viaŃă aspră de înaltă viziune a
Basarab sau Brâncoveanu, pentru a se stinge odată şi ca stare socială, uneori chiar şi ca temperament. comandantului adevărat. Dar această însuşire se
cu acest neam de ctitori, al Basarabilor. Ce-a mai Dar nu atât ceea ce au avut asemănător din firea lor, împletea şi se completa cu altele nu mai puŃin
urmat, se ştie. După stingerea neamului domnesc, ca indivizi, îi apropie şi ne face să-i privim laolaltă. însemnate. Ei au fost conducători politici, inspira-
atât în Moldova cât şi în łara Românească, a venit Îi înŃelegem mai bine dacă îi privim în legătură cu tori de credinŃă, administratori de bunuri obşteşti şi
rândul boierilor, rândul celor ce trebuiau să stea cap colectivitatea din care făceau parte şi vremurile în ceea ce le dădea mare preŃ în vreme de pace,
poporului, să-l povăŃuiască şi să-l îndrume pe calea care au apărut, ceea ce înseamnă, în legătură cu împărŃitori de dreptate.
biruinŃei. Vreme de două veacuri, boierii s-au destinul istoriei neamului. Norodul pe care l-au
condus, îi definea; de aici şi-au tras înŃelesul şi făp- Căpitanii nu erau „numiŃi” în aceste locuri, nu
înstrăinat de Ńară şi de neam, s-au alungat, s-au îndeplineau funcŃiunile întăriŃi de cineva, ci de
omorât între ei până ce aproape li s-a stins sămânŃa. tura. Momentul istoric şi fapta pe care au fost sor-
tiŃi să o împlinească, ni-i arată în adevăratele lor prestigiul lor în faŃa poporului, care venea la ei în
În lupta aceasta dintre ei a lucrat mâna vrăjmaşă a orice împrejurare, încrezători şi mulŃumiŃi de jude-
străinilor, pentru împlinirea poftelor lor. Şi aşa duş- chipuri.
cata şi de fapta lor. Dacă poate fi vorba de o
manul din afară al neamului l-a adus la viaŃă pe cel ToŃi trei au fost de jos, din poporul pe care l-au con- întărire, apoi aceasta nu venea decât de la neamul
dinăuntru, duşmanul de neam străin l-a crescut pe dus. Ei au crescut tari din viaŃa şi din truda pămân- întreg, ale cărui dureri şi năzuinŃe căpitanii le-au
acela de un sânge şi de o credinŃă pentru ca să se tului românesc. Au apărut ca nişte forŃe dense, întrupat întotdeauna deplin.
împlinească sfârşitul Românilor, după dorinŃa şi strânse prin vreme. Cei trei căpitani s-au ridicat din
nevoile celor din afară. popor şi prin el, l-au condus şi s-au lăsat conduşi de Marii căpitani ai Românilor au fost înaintemergă-
credinŃele şi nădejdile lui, toŃi trei au simŃit că au tori au istoriei acestui neam, ei au purces la faptă cu
Două veacuri de înstrăinare, de durere închisă fără credinŃă şi cuget dornic de întocmire nouă a Ńării.
nicio rază de lumină dătătoare de nădejde. Se datoria în faŃa lui Dumnezeu şi a neamului să lupte
pentru deschiderea unui drum nou de viaŃă. Ei au fost mari întemeietori.
înstrăinase mintea şi portul, se înstrăinase bogăŃia,
se pierduseră bunele deprinderi şi obiceiuri ale nea- Căpitanii au luptat, au suferit şi au jertfit totul, pen- Cei mişei i-au urât, iar cei cu mintea scurtă nu i-au
mului. Poporul nu mai avea de mult un domn al tru acelaşi gând şi în acelaşi fel. ApariŃia lor în isto- înŃeles. I-au nedreptăŃit, i-au supus chinurilor şi i-
său, din sângele şi sufletul său, care să sufere cu el ria Românilor şi rostul lor în destinul acestui neam, au osândit, gândind că în acest fel se vor închide
laolaltă şi să ridice spada pentru dreptatea lui. Nea- alcătuiesc un capitol de viaŃă aparte. Este o lume zările noi, că lucrurile vor merge mai departe după
mul nu mai avea nici conducători boiereşti de deosebită a lor. trebuinŃele lor nedemne şi urâte.
suflet tare şi încercată omenie. Nu mai era nimeni Aceşti oameni aleşi, s-au ridicat împotriva duş- S-au înşelat. Căpitanii sut oameni împotriva cărora
în Ńară care să-l înŃeleagă şi să-l îndrumeze. manilor din Ńară şi din afară, s-au ridicat „pentru nu se poate lupta, pentru că ei sunt înfăptuitorii
Românii rămaseră singuri, fără domn şi fără boieri întocmirea patriei” şi pentru „câştigarea drep- unui destin istoric. Ei înving şi dincolo de moarte.
înŃelepŃi şi iubitori, rămaseră părăsiŃi şi uitaŃi în turilor”. Da, s-au ridicat să facă dreptate singuri Cei ce i-au chinuit au cunoscut întunericul des al
propria lor casă. dacă altcum nu le venise; dreptate pentru Ńărani şi condamnării eterne.
Această viaŃă dureroasă i-a făcut să se închidă în ei pentru neam. Pentru aceasta au luptat şi s-au jertfit
înşişi, să părăsească cele lumeşti, trecătoare, să se cei trei mari căpitani ai neamului nostru. Ei nu au
plece cu gândul mai mult către lumea valorilor luptat pentru „egalitate” ci pentru dreptate. Cât de ERNEST BERNEA
eterne, către lumina întăritoare a credinŃei. Prin epic şi legendar a fost momentul când Ńăranii pan-
această renunŃare totală, a putut Românul să duri, dornici de o nouă viaŃă, au jurat în faŃa lui
dăinuie ca neam în faŃa tuturor suferinŃelor şi Dumnezeu şi a lui Tudor, în Poiana Podeşului, că
nedreptăŃilor venite din partea vrăjmaşilor din afară sunt gata să moară pentru „dobândirea dreptăŃilor”
şi mişeilor dinăuntru. Prin tăria şi curăŃenia cred- şi ridicarea neamului din obidă.
inŃei şi-a păstrat grăuntele de aur al inimii dornică ToŃi trei au înŃeles până la sfârşit, cu toate ostenelile
de viaŃă nouă şi tot prin ea a biruit mai târziu. lor, că dreptatea nu le poate veni de la oameni.
Se spune: Când un neam nu mai are conducători, Numai Dumnezeu este drept. Ştiindu-se curaŃi în
dispare. În adevăr, istoria ne-a dat multe exemple îndemnurile lor şi buni apărători ai neamului, ei au
de acest fel. Când Românii şi-au pierdut domnii şi pornit lupta de îndreptare, încredinŃaŃi de nevoia
când s-a risipit sau înstrăinat clasa conducătoare, acestei lupte şi de scopul ei înalt, deoarece prin ea
încercările grele ale istoriei nu i-a pierdut în şi jertfele pe care le cerea, se împlineau legi cu
negură. Rămaşi singuri la răspântii s-a ridicat din ei mult mai grele decât o simplă vrere omenească. Ei
unul. S-a ridicat de jos din mulŃime, s-a ales din au îndrăznit cu cugetul şi cu fapta pentru că
popor câte un om, câte un Ńăran simplu, curat, simŃeau că din tot ceea ce porniseră, se împlineau
întreg. A crescut stâncos, s-a înălŃat cu toată puterea porunci de Sus.
omeniei lui până la locul de conducător şi coman- Căpitanii au fost oameni bogaŃi la suflet, cu multe
dant al norodului. Aşa au apărut căpitanii în istoria însuşiri şi cu multe rosturi în viaŃă. Aceşti oameni
noastră naŃională. Aşa au apărut Horia, Tudor şi temători de Dumnezeu şi cu voinŃa de granit,
Iancu. ToŃi trei au fost oameni din popor, cu carte păstrători ai bunelor rânduieli, n-au cunoscut decât
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 3
acestui neam se răsfrâng astfel la modul integral Adevărata desăvârşire se găseşte însă mai presus
CĂPITANII ÎN DESTINUL ROMÂNESC în textul lui Ernest Bernea, care nu poate fi înŃe- de acest nivel. Aceasta pentru că în cazul lui Cor-
les altfel decât ca făcând referire la toŃi patru. neliu şi a legionarilor săi s-a făcut treptat o tre-
În el găsim evocată simbioza dintre neam şi cere de la lupta exterioară la cea interioară, la
aceşti reprezentanŃi de seamă ai săi, cu care au transfigurarea în sens creştin, năzuind înspre o
rezonat toŃi românii adevăraŃi. Fiecare din aceşti transformare lăuntrică la scara întregului neam.
căpitani s-a inspirat din pilda celor care i-au pre- Aceasta e însă cu putinŃă doar atunci când
cedat. Între ei există o continuitate firească, asuprirea nu e una deplină, sau când libertatea
organică. ToŃi au fost animaŃi de valorile credinŃei reală se poate câştiga mai degrabă altfel decât cu
şi de idealul luptei pentru libertatea şi dreptatea armele în mâini, anume prin mijloacele politice,
neamului românesc. Care, în cazuri excepŃionale sociale şi spirituale teoretic posibile în contextul
şi atunci când în joc era soarta unei întregi colec- societăŃii moderne. Căci altminteri, la nivel per-
tivităŃi, implică şi posibilitatea violenŃei ca ultima sonal, metanoia poate avea loc în orice condiŃii,
ratio împotriva stării de robie şi a abuzurilor din inclusiv de robie absolută, aşa cum s-a petrecut în
partea stăpânirii. O ridicare ce punea totodată în temniŃele comuniste. Dacă neamul din afara
joc şi propria viaŃă, căci tiranii obişnuiesc să se închisorilor trăia înstrăinat de propria fiinŃă, în
răzbune crunt împotriva celor ce-i înfruntă. Dar spatele gratiilor se jertfeau transfigurându-se prin
venită invariabil din starea celui apăsat de suferinŃă şi rugăciune aceia care i-au întruchipat
nedreptăŃi, care vede în ea un gest de dreptate în cu adevărat destinul. Ei au avut un înaintemergă-
lumina legilor eterne ale neamului. Acestea au tor: Căpitanul însuşi a suferit această metamor-
fost preŃuite întotdeauna mai mult decât soarta foză, care a culminat cu atitudinea spiritualizată,
personală, care s-a identificat fără rest cu de renunŃare programatică la orice formă de vio-
împlinirea unui destin colectiv. lenŃă, care s-a înfiripat în temniŃa unde şi-a petre-
NOTĂ cut ultimele luni ale vieŃii, înainte de a fi asasinat
Faptul că ei au fost luptători pentru o asemenea de duşmanii din cadrul neamului.
Ernest Bernea a publicat „Cartea căpitanilor” în cauză nu-i face incompatibili cu creştinismul,
anul 1937. După acest text care o deschide, pe o dimpotrivă – să ne amintim doar de lupta de elib- Tiparul destinului său s-a potrivit aşadar fără greş
pagină înaintea capitolelor dedicate celor trei erare naŃională a grecilor de sub jugul otoman, la cu soarta finală a luptei şi cu sfârşitul jertfelnic pe
căpitani: Horia, Tudor şi Iancu, pot fi citite cuvin- care au participat până şi membri ai clerului sau care l-au avut toŃi aceşti căpitani ai românilor aşa
tele: Căpitanului închinare. Atât. Doar două monahi şi care sunt cinstiŃi până azi de Biserica cum reiese din textul lui Bernea, încheiat cu un
cuvinte, care conferă noi sensuri mesajului pe Greciei. Căci în lipsa imperiului creştin aer premonitoriu în privinŃa a ce se va petrece
care autorul a vrut să-l transmită. Şirul celor trei răsăritean, neamurile au devenit pavăza şi toto- aproximativ un an mai târziu. Cuvintele sale din
căpitani proveniŃi din Ardeal şi łara Românească dată întruparea istorică a Bisericii. Lupta legitimă final: „ei înving şi dincolo de moarte” capătă ast-
se întregeşte în mod firesc prin Corneliu, Căpi- pentru afirmarea şi apărarea propriei identităŃi fel o alură profetică.
tanul născut în urmă cu 120 de ani pe plaiurile poartă astfel o indelebilă pecete creştină.
Moldovei. SpaŃiul geografic românesc şi destinul B.M.

Catastrofa climatică: apocalipsa unei religii seculare (I)


BOGDAN MUNTEANU

Un chip de copil transfigurat de emoŃie, pe care o Nu încape vorbă, ei merită să fie admonestaŃi
lume întreagă a putut vedea întipărite panica şi dis- sever, dar din alte motive: în fapt sunt doar nişte
perarea: „Cum îndrăzniŃi să ne furaŃi copilăria şi şarlatani capabili să instrumentalizeze orice le
visurile?” Discursul Gretei Thunberg la ONU din serveşte interesul. Care, după cum vom vedea, este
data de 23 septembrie 20191 a împletit lacrimile cu în primul rând unul de natură politică şi socială. Iar
furia. Politicienii lumii au fost somaŃi să acŃioneze figura de copil a Gretei, împreună cu toŃi copiii şi
acum, într-un mod radical şi lipsit de compromisuri tinerii inconştienŃi şi disperaŃi că nu ar mai avea
pentru izbăvirea lumii de spectrul unei iminente niciun viitor şi care ies pe străzi în numele mişcării
apocalipse climatice, pe care oamenii de ştiinŃă o „Fridays for Future” sunt nişte paravane minunate
tot propovăduiesc de 30 de ani încoace. îndărătul cărora păpuşarii îşi văd de interesele lor.
Greta Thunberg are încă înfăŃişarea unui copil, deşi A văzut cineva oameni de ştiinŃă care să fie
a împlinit deja 16 ani. CompetenŃele ei în privinŃa cuprinşi de o asemenea disperare existenŃială? Cu
teoriilor ştiinŃifice cu pricina sunt, desigur, nule. toate că semnalele de alarmă vin de fapt de la ei.
Dar ea crede în ele. O face sincer, cu toată fiinŃa ei, Nu, pentru că aceştia … vor să-şi trăiască viaŃa, În cele ce urmează voi încerca o analiză lucidă şi
fără să-şi dea seama că ar putea fi o biată victimă sperând poate şi la cununa de lauri acordată „sal- obiectivă a fenomenului la care asistăm în prezent
naivă. În primul rând a ambiŃiilor părinŃilor, dar şi vatorilor planetei”. Se gudură în faŃa oricui le oferă şi care datorită atenŃiei excesive pe care i-o acordă
a unor influente grupări de lobby ecologist, a mass- mălai şi faimă. Ei primesc fonduri generoase pen- mass-media occidentală ne va urmări şi în anii
media sau a politicienilor care îi cântă în strună, tru ca rezultatele cercetărilor lor să se plieze pe următori. Trebuie să lăsăm isteria deoparte şi să
pentru că le serveşte de minune interesele2. Toate agenda politică a sponsorilor. Le convine să fluture punem în evidenŃă o serie de fapte esenŃiale pentru
aceste cercuri au făcut dintr-o biată fată, uşor retar- ameninŃarea, dar pe de altă parte să o lungească cât a înŃelege ce se întâmplă de fapt cu lumea de azi.
dată în evoluŃia ei biologică (nu şi intelectuală), mai mult, pentru ca proiectele lor să continue să
suferind de o dereglare psihică (sindromul Asperg- beneficieze de finanŃare. Dacă ne-ar paşte apoc- Marea Transformare: schimbarea urgentă a
er) care se manifestă printr-o fixaŃie obsesivă, un alipsa climatică în următorii 10 ani, nu le-ar mai paradigmei energetice
adevărat profet al apocalipsei acestei noi religii păsa lor de astfel de amănunte, de bani şi de lauri, Teoria care a căpătat treptat un caracter de dogmă
care tinde să devină ecologismul panicard şi ci ar fi primii care ar ieşi disperaŃi în faŃa întregii indiscutabilă este cea a „încălzirii globale antropo-
iraŃional. lumi, înaintea Gretei şi a adolescenŃilor care o idol- gene”, adică a încălzirii fără precedent a climei
Cei care au de profitat de pe urma ei i-au confirmat atrizează. De fapt, ei lansează avertismente catas- planetei datorată emisiilor de CO2 (dioxid de car-
şi întărit obsesiile, i-au alimentat spaimele, au trofice în care în mod evident nu cred pe de-a bon), gaz rezultat din toate procesele de ardere a
transformat-o într-o portavoce, fără să se gân- întregul. Ei ştiu că teoria lor nu e 100% dovedită, combustibilor fosili: benzină, motorină, gaz, căr-
dească la consecinŃele dezatruoase asupra sufletu- că există şi obiecŃii semnificative, pe care le-ar dori bune. Adică practic tot ceea ce a constituit motorul
lui acestei fiinŃe neajutorate şi exploatată fără cenzurate şi marginalizate, şi despre care vom mai civilizaŃiei de până acum, resursa principală de
ruşine. ConsecinŃa? În discursul ei de la ONU, vorbi. Sunt nişte false Casandre, care pe undeva energie care a permis dezvoltarea economică şi
Greta Thunberg şi-a revărsat furia împotriva politi- cred în „dracul” de care vor să ne exorcizeze. atingerea unor standarde de viaŃă superioare tutur-
cienilor, care chipurile nu acŃionează cu suficientă Numai că în sinea lor probabil că nu îl consideră or epocilor istorice anterioare.
hotărâre pentru a opri aşa-zisul dezastru climatic. atât de negru, pentru a putea profita cât mai mult de
statutul care le este oferit politicieni. În mod evi- De-acum însă: STOP! Teoria conform căreia con-
Marioneta de care se folosesc aceştia riscă aşadar centraŃia sporită în atmosferă de CO2 antropogen
să scape de sub control, pretinzându-le ca faptele dent, interesele unora şi ale altora coincid, aşa că
să le fie consecvente până la sânge cu retorica prac- ceea ce vedem zi de zi nu ar trebui să ne mai sur-
ticată. prindă. continuare în pag. 4
4 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
Cu ce surse de energie se vor încălzi locuinŃele tatura climatică”6 , în care istoricul şi profesorul
CATASTROFA CLIMATICĂ: APOCALIPSA oamenilor, în cazul în care combustibilii fosili vor
UNEI RELIGII SECULARE (I)
berlinez Wolfgang Wippermann, expert în totali-
fi la un moment dar interzişi? Tot cu electricitate, tarism, aprecia ideologia acestei „Mari Transfor-
eventual cu pompe de căldură alimentate cu elec- mări” drept o distopie, un produs al unor fanatici ai
ar cauza un efect de seră la nivel planetar reclamă tricitate? Dar blocurile, instituŃiile, halele industri-
măsuri radicale. Dacă omenirea nu va renunŃa total ştiinŃei care vor să-şi impună concepŃiile cu orice
ale? E drept că există deja tehnologii în acest sens, preŃ. Pe scurt, avem de-a face cu o mentalitate
şi cât mai rapid (în mare parte în următorii 10 ani) pompe de căldură gigantice, dar ele sunt folosite
la aceste surse de energie, ne paşte „apocalipsa cli- îmbibată de „mesianism revoluŃionar”, cu scopul
doar la clădiri noi, construite la alte standarde de de a face o lume mai bună, trecând peste „mecan-
matică”: o încălzire globală a temperaturii planetei izolaŃie termică. Ne spune cineva cu ce se vor
cu 4-5 grade în următoarele decenii, cu consecinŃe ismele de blocaj” şi poziŃiile de „veto” care ar inhi-
încălzi clădirile vechi mari, unde sunt analizele ba această transformare. Spus fără perdea: o dic-
catastrofale pentru întreaga omenire. SoluŃia pro- dacă adaptarea acestei tehnici la clădirile existente
pusă e „decarbonizarea” totală şi folosirea în exclu- tatură la scară mondială.
e fiabilă sau la un preŃ accesibil omului obişnuit?
sivitate a „energiilor verzi”, „regenerabile” Sau cum se va depăşi dezavantajul inerent al aces- ObservaŃii pertinente, căci tocmai asta pare a fi
(eoliană, solară, hidraulică, etc). tor pompe de căldură, care la temperaturi foarte urgenŃa reală a promotorilor acestei religii secu-
O gândire raŃională trebuie să fie conştientă de fap- scăzute îşi ating limitele, sistemul de încălzire fiind lare: transformarea societăŃii în sensul cedării con-
tul că resursele de combustibili fosili sunt limitate nevoit să apeleze la resurse suplimentare pentru a trolului (adică a resturilor de democraŃie care au
şi se vor epuiza în timp. Că în viitor va trebui apelat asigura în interior o temperatură decentă? Cum mai rămas) unei elite globaliste „luminate” care ne
oricum la surse alternative de energie şi la noi combustibilii fosili vor fi interzişi, singura variantă va conduce pe cele mai înalte culmi ale… nu vă
tehnologii. Unde e aşadar problema? Ei bine, rămâne curentul electric. Produs prin ce metode? sună cunoscut? Iar unul ca Ceauşescu… nu cumva
aceasta constă în urgenŃa cu care trebuie să se facă InstalaŃii eoliene, care pe o vreme liniştită dar ar putea fi reabilitat cândva, drept un veritabil pio-
această tranziŃie, chiar dacă tehnologiile menite să geroasă de iarnă, pur şi simplu ... stau? Aşadar, nier al salvării climei? Cu restricŃiile sale forŃate la
le înlocuiască pe cele vechi nu sunt nici pe departe chiar dacă această tehnologie e o variantă bună în combustibili, căldură, curent electric, carne (con-
la fel de fiabile. În mod normal, noile tehnologii, multe cazuri, deocamdată nu e o soluŃie universală. siderată mai nou neecologică) prin care a Ńinut un
atunci când se vor dovedi cu adevărat performante popor întreg în întuneric, frig şi foame, nu s-a
şi rentabile, le vor înlocui de la sine pe cele vechi. Toate cele de mai sus vor trebui să devină realitate dovedit el oare un vizionar cu adevărat „genial” şi
În câteva decenii acest fapt s-ar fi putut produce de peste nici 30 de ani, dacă se va merge în direcŃia un înaintemergător al actualului trend ecologist?
la sine, pe cale „naturală”. Numai că în realitate decarbonizării totale în termenul preconizat. Din păcate pentru el, nu a ştiut să-şi împacheteze
asistăm la o forŃare fără precedent, aproape iraŃion- Numai că alternative serioase pe scară largă nu suficient de bine aceste măsuri nepopulare. I-a lip-
ală, în această direcŃie. Se vizează în primul rând există încă. Deocamdată se improvizează. Ideea sit argumentul irefutabil al celor de azi, că toate
renunŃarea cu orice preŃ la tehnologiile prezentului, pare a fi mai degrabă aceea de a restrânge, limita, aceste sacrificii trebuie făcute pentru salvarea plan-
pentru a impune „de sus în jos” anumite alternative interzice, în numele unei ipotetice „stări de urgenŃă etei. Altminteri, peste 30 de ani i s-ar fi ridicat
care încă nu şi-au dovedit fiabilitatea deplină. climatică” şi pe urmă: las’ că vedem cu ce le vom probabil statuie la Bruxelles... Iar tovarăşa Elena,
înlocui pe toate acestea pe scară largă. Există un nu cumva îşi va putea restabili şi ea faima de aca-
Aceste metode heirupiste pretind că pun pe primul plan care să mizeze cumva pe extinderea masivă a
plan reducerea emisiilor de CO2. Noul preşedinte demician specialist în „codoi”, termen aflat actual-
energiei atomice care, după cum se ştie, nu emite mente în vogă maximă?
al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a gaze cu efect de seră? Măcar pentru o perioadă de
declarat chiar că Ńelul care trebuie atins de Uniune 30-40 de ani, timp în care s-ar putea dezvolta în lin- (va urma)
este cel de „zero emisii” în anul 2050. Aşadar, işte tehnologiile viitorului care să constituie alter-
această politică va avea, mai devreme sau mai târz- nativa reală la cele de până acum? Evident, nu,
iu, efecte asupra tuturor Ńărilor europene, inclusiv BOGDAN MUNTEANU
pentru că nici energia atomică nu e considerată
asupra României, unde deocamdată nu e o temă „ecologică”.
fierbinte. Dar nu peste mult timp va fi, nu încape Note:
îndoială. Acest imperativ al salvării planetei e de fapt doar
pretextul ecologic pentru o transformare socială 1.https://www.nbcnews.com/news/world/teen-cli-
Ceea ce nu ne spun artizanii acestei politici, este de fără precent, care nu poate fi realizată cu metode mate-activist-greta-thunberg-delivers-scathing-
unde va veni curentul „ecologic” necesar, dacă în democratice. Când vine vorba de viaŃa sau de speech-u-n-n1057621
viitor întreg parcul de automobile va folosi motorul moartea lumii, oamenii ar putea fi siliŃi să aleagă
electric? Sau litiul necesar bateriilor, o cantitate 2.https://www.rt.com/news/469534-greta-thunberg-
între o dictatură globală şi extincŃia speciei umane fear-business/
ipotetică, aflată mult peste rezervele mondiale – cel puŃin dacă ne luăm după concepŃiile arti-
existente? De unde? Deşi dreptul la liberă circu- zanilor acestei Mari Transformări3 (a se vedea şi 3.https://www.wbgu.de/en/publications/publication
laŃie e prezentat drept una din realizările funda- „Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”4 a /world-in-transition-a-social-contract-for-sustain-
mentale ale UE, acesta va trebui reinventat. Stră- ONU, analizată aici5) teorizată de ideologii unui ability#section-2
baterea continentului dintr-o parte în alta cu un curent care poate fi descris cel mai bine prin ter-
vehicul a cărui autonomie măsoară în jur de 300 4.https://sustainabledevelopment.un.org/content/do
menul de eco-marxism. Care diferă de marxismul cuments/21252030%20Agenda%20for%20Sustain
km şi a cărui reîncărcare durează câteva ore, va clasic doar prin pretextele invocate, Ńelul final fiind
deveni o experienŃă insolită. StaŃiile de reîncărcare, able%20Development%20web.pdf
acelaşi. Căci după unii, doar socialismul planetar,
care se presupune că vor fi supraaglomerate, vor 5.http://humansarefree.com/2015/10/the-un-2030-
dirijismul total, ne mai poate salva de apocalipsa
deveni un soi de oaze multifuncŃionale în deşertul agenda-decoded-blueprint.html
climatică care ne-ar ameninŃa în viitorul apropiat.
de beton al autostrăzilor. Pentru a ajunge să stai 6.https://www.focus.de/wissen/klima/klimaprognos
câteva ore cu maşina „la priză” va trebui să aştepŃi Cu câŃiva ani în urmă, când presa mainstream nu
en/tid-22565/klimawandel-auf-direktem-weg-in-
cuminte, la rând, alte ore bune. Probabil în jurul era subordonată complet acestei tematici, se mai
die-klimadiktatur_aid_634490.html
acestor puncte se va dezvolta o întreagă industrie puteau citi interviuri cu titlul „Pe drumul spre dic-
de agrement, cu restaurante, magazine, parcuri de
distracŃii, cinematografe, piscine, hoteluri. Omul
nostru care soseşte acolo cu bateria descărcată va
trage un tichet cu un număr de ordine, după care se
va putea relaxa în voie până îi vine rândul la ali-
mentat. Un viitor minunat, nu-i aşa? Un scenariu
demn de utopiile SF! Ce ne-am putea dori mai
mult: orice călătorie mai lungă va îmbina de-acum
încolo utilul cu plăcutul!
Viitorul ne va aduce probabil şi acel miraculos
combustibil care încă nu există, şi cu care vor putea
circula vapoarele şi avioanele, care nu vor mai
avea voie să folosească păcura, motorina sau
kerosenul, toate fiind combustibili fosili, emitenŃi
de CO2. Ne poate da detalii vreunul din politicienii
care s-au molipsit această fixaŃie a decarbonizării
totale şi cât mai rapide? Cu ce combustibil vor cir-
cula aceste mijloace de transport? Pentru a visa mai
departe la cum ar arăta atunci viitorul: ne vom
întoarce poate la corăbiile „ecologice” cu pânze, de
pe puntea cărora vom putea admira magnifice
panouri solare zburătoare? Sau mai degrabă, deşi
nu se spune explicit, se are în vedere reducerea
masivă a transportului pe apă, prin aer, dar şi pe
uscat?
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 5
„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” CZC

MITI DUMITRESCU
conducerea unuia dar, înteŃindu-se prigoana,
rămâne rând pe rând fără membri. Cu mare deza-
măgire revine alături de celălalt cuib în care mai
rămăseseră 2 persoane. Vremurile erau grele, dar
cu repeziciune deveneau crunte.

CEZARINA CONDURACHE

G. Duca, Miti aflând vestea pe când se afla fix în


mijlocul oraşului Ploieşti izbucneşte într-o
bucurie expansivă. Deşi student la drept, se va
înscrie şi la facultatea de filosofie fiind unul din
marii admiratori ai prof. Nae Ionescu. Între 1933
şi 1936 a fost nelipsit de cursurile acestuia, nu a
ratat nicio conferinŃă. În vremea studenŃiei va
locui un an împreună cu Mişu Tase, cu Nicu
Dumitrecu şi unul din fraŃii mai mici ai acestuia
(a nu se confunda cu legionarul Lt. Nae Dumitres-
cu, inventatorul aruncătoarelor de flăcări). De
Nicu Dumitrescu – student la filosofie în acel
moment – îl va lega o prietenie vie. Acesta,
legionar, va fi capturat de autorităŃi şi va muri în „La un moment dat, în mijlocul ple-
spital în ianuarie 1939, fiind rănit grav în explozia doariei, Căpitanul ne-a cerut un pahar cu apă.
laboratorului aruncătoarelor de flăcări din strada Ştiam că se fereşte să nu fie otrăvit. M-am repez-
Căpitan Oarcă. it şi i-am adus apă. M-a privit drept în ochi cu o
expresie de încredere şi blândeŃe pe care n-am s-
o uit niciodată. Am simŃit atunci că sufleteşte m-
„E timpul ca Legiunea să învingă sau să a înŃeles. A văzut în ochii mei toată dragostea pe
piară. Dar nu trebuie să piară! Şi de aceea, toate care i-o purtam şi mi-a mulŃumit din ochi, fără
forŃele neamului trebuie să se înregimenteze” cuvinte” Miti Dumitrescu
Miti Dumitrescu
Avocat în procesul Căpitanului
Intrarea în Legiune În Vinerea Mare a anului 1938 este arestat Căpi-
În noiembrie 1937 Miti locuia la Ploieşti, fiind tanul. Miti, trecând peste durerea provocată de
21 septembrie 1939... ziua în care echipa avocat în baroul acestui oraş. Legiunea era în laşitatea celor ce abandonaseră cuiburile şi lupta,
legionarilor prahoveni condusă de avocatul plină campanie electorală. Într-o seară Mişu Tase revine cu o forŃă din ce în ce mai mare, sec-
Dumitru Miti Dumitrescu a pedepsit pe Armand pregătea materialele necesare unei acŃiuni de ondându-l pe Gheorghe Teodorescu la conducerea
Călinescu, asasinul Căpitanului şi altor zeci de afişaj electoral. Miti, venit în vizită, îl surprinde judeŃului. În mai 1938 Căpitanului i se înscenează
camarazi martirizaŃi în perioada decembrie 1937 cu afişele partidului Totul pentru łară, înŃelege pe al doilea proces, cel pentru înaltă trădare. Miti
– septembrie 1939. Despre Miti Dumitrescu se deplin apartenenŃa cumnatului său şi se oferă să-l Dumitrescu se numără printre avocaŃii care se
vorbeşte puŃin. Propaganda antilegionară îl prez- ajute. Din seara respectivă va participa activ la înscriu ca apărători în proces. Zilnic face naveta
intă unanim ca pe un criminal îngrozitor. În lumea campania electorală a Mişcării, fără a fi încadrat. Bucureşti-Ploieşti-Bucureşti pentru a duce cama-
noastră este iubit şi aşezat în panteonul marilor În data de 20 decembrie 1937 au loc alegerile razilor prahoveni veşti despre cursul procesului.
jertfe date de Legiune, însă detalii despre viaŃa generale şi Miti Dumitrescu votează pentru prima
lui, itinerariul său legionar, întocmirea planului Numărul mare de apărători înscrişi de partea
dată şi tot atunci întreabă pe Mişu Tase dacă se Căpitanului face ca numai o parte a acestora să
pedepsirii lui Călinescu etc, se cunosc vag sau poate înscrie şi el în Legiune.
chiar deloc. Nu de puŃine ori am auzit că Miti nu participe electiv la proces şi să se afle în sala de
ar fi fost de fapt legionar, sau că acŃiunea lui a fost În ianuarie 1938, când tocmai reîncepea campania judecată. Câteodată se număra şi Miti printre ei.
făcută pe cont propriu, fără aprobarea Comanda- electorală, se încadrează oficial într-un cuib În ziua în care Căpitanul a Ńinut pledoaria finală,
mentului, că nici nu-l văzuse vreodată pe Căpitan legionar din Ploieşti şi începe să acŃioneze cu Miti Dumitrescu era în sală. În mijlocul pledoariei
etc. Adevărul este cu totul altul. toată fiinŃa, vorbeşte Ńăranilor şi muncitorilor, par- Corneliu Zelea Codreanu a cerut un pahar cu apă
ticipă la toate întrunirile legionare ale garni- pe care Miti i l-a adus. Ochii lor s-au intersectat
zoanei, străbate oraşul în cântece legionare. Orga- direct pentru prima şi ultima dată, nu au schimbat
„Şi să spuie Legiunea că nu am greşit. nizează primul său marş în judeŃ, la Nedelea, niciun cuvânt, dar pentru Miti a fost destul...
Şi că puterea de jertfă a noastră a fost chezăşia unde va intra pentru prima dată în morişca jan-
adevărului. RugaŃi-vă pentru mine” Miti darmilor. Marşul său, legal organizat şi ireproşa-
Dumitrescu bil coordonat, s-a văzut oprit ilegal de bastoanele „Să vezi ce flăcăi s-au adunat acolo.
jandarmilor. Miti este bătut de autorităŃi pentru ToŃi, unul şi unul! Ieşeni, constănŃeni, bucovi-
prima dată. Cu toate astea, marşurile continuă neni, bănăŃeni şi ardeleni, toŃi, ca brazii! Numai
Copilăria şi studenŃia străbătând fără răgaz judeŃul. Încep însă un semn de la Căpitan şi vor vedea toŃi cei ce-l
„arestările electorale” (reŃineri ilegale ale lovesc ce reprezintă Şeful Legiunii!”. Miti
Dumitru Dumitrescu s-a născut la Ploieşti în Dumitrescu
1913, într-o familie numeroasă. Fire contempla- legionarilor, făcute de şefii de post la ordinul
tivă cu înclinaŃii spre artă, filosofie şi literatură, autorităŃilor, procese fictive care îi Ńineau în
iubitor de personaje eroice, va intra în contact detenŃie pe timpul campaniei, eliberându-i după
alegeri etc).
Activitatea în timpul
indirect cu atmosfera legionară la vârsta de 17 ani
când una din surorile sale se va căsători cu Din Prahova primul arestat este Miti Dumitrescu
Prigoanei celei Mari
legionarul Mihail Tase (care, temându-se că Miti care, alături de alŃi camarazi, ajunge în temniŃa Din acel moment hotărăşte să lase în urmă totul şi
este prea necopt pentru angajarea pe drumul cu Braşov unde se va apropia sufleteşte de neîn- să se ofere Legiunii. Deşi familia sa era într-o
arhangheli, nu îi va spune explicit că este legionar fricatul prahovean Gheorghe Tedorescu – şef al situaŃie foarte grea – tatăl, muribund, iar el, sin-
decât în anul 1937). E fascinat de existenŃa Căpi- muncitorimii prahovene, de care nu se va mai gurul sprijin al casei, se mută la Bucureşti unde
tanului aşa cum era fascinat şi de marile person- despărŃi până la capturarea acestuia de către Sig- caută să intre în legătură cu membrii Comanda-
alităŃi din artă sau ştiinŃă despre care citea şi cu a uranŃă, un an mai târziu. Deşi scurtă, detenŃia la mentului de prigoană. Părăseşte aproape cu
căror gândire şi creaŃie se hrănea. Pasul cel mare Braşov îl ajută pe Miti să înŃeleagă atât Mişcarea desăvârşire baroul Prahova unde profesase. Sigu-
îl va face câŃiva ani mai târziu... Legionară, cât şi starea de fapt în care se afla Ńara ranŃa începe să îl caute. Tatăl aflat pe moarte
Miti va absolvi liceul în Ploieşti şi va opta din şi abuzurile la care era supusă Legiunea. dorea să-şi vadă fiul pentru ultima dată. Mişu
motive financiare pentru Facultatea de Drept din Tase reuşeşte să înşele urmăritorii şi să îl ducă pe
După ieşirea din închisoare cuibul din care făcea
Bucureşti. În 29 decembrie 1933 Miti era acasă, parte Miti a roit, împărŃindu-se în două. Miti preia continuare în pag. 6
în vacanŃa de Crăciun. Nicadorii pedepsiseră pe I.
6 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” CZC
Miti pentru o oră la căpătâiul tatălui său, apoi „Trebuie să reuşim, căci altfel ne-o iau
porneşte iar la luptă. Tatăl va trece la Domnul, dar alŃii înainte. Este o cursă de întrecere pentru
Miti nu va putea fi alături de familie la înmor- pedepsirea canaliei, din care nu va scapa, dar
mântare, ci târziu, după ce prigoana a mai slăbit, trebuie să îl lovim noi, nu altcineva. Nu se
a putut să se închine în faŃa mormântului. admite nicio greşeală, reuşita trebuie să fie sută
Comandamentul de prigoană hotărăşte reorgani- la sută”. Miti Dumitrescu
zarea elementelor nearestate. Miti conduce grupul
1 din cadrul corpului legionar, cu 10 cuiburi în Plecarea în Germania
subordine, organizează avocaŃii, conduce munci-
torii, face servicii de curier şi preia conducerea Voia să ia încă o dată contact cu Comandamentul
plasei legionare UrlaŃi. Prahova devine cea mai şi să încerce să găsească o cale prin care să se
puternică unitate legionară, strângând în luna încredinŃeze dacă Corneliu Zelea Codreanu este
august 1938 cotizaŃii în valoare de 100.000 lei. A viu sau autorităŃile într-adevar l-au asasinat. Şi
organizat patru echipe de sacrificiu, aşteptând dacă vestea rea se confirmă, să primească dezle-
cuvântul prin care Căpitanul să dea semnalul gare pentru a-i pedepsi pe asasini. Potrivit măr-
luptei... acesta nu a venit. turiilor lui Constantin Papanace, Miti merge la
Bucureşti şi reuşeşte să o întâlnească pe Nicoleta
Tot în iulie-august a existat un plan de salvare a Nicolescu căreia îi explică planul şi gândul lui.
Căpitanului – fără acordul acestuia –, aflat în tem- Nicoleta îl trimite în Germania, cu misiunea de a
niŃă la Doftana. În acest sens s-au procurat arme, confirma sau infirma zvonurile legate de Căpitan.
planul era finalizat, aşteptându-se doar momentul
potrivit pentu a se acŃiona. AutorităŃile au trans- În 15 martie 1939 Miti Dumitrescu trece graniŃa
ferat însă pe Căpitan înainte ca echipele să în Cehoslovacia şi este arestat de autorităŃi.
acŃioneze. Arestarea lui coincide cu intrarea trupelor ger-
mane în Cehoslovacia, astfel că după 3 zile de
„Căpitanul are o încredere oarbă în arest este eliberat de armata germană şi în 19 mar-
justiŃie. El vede justiŃia ca ceva supra-pămân- tie ajunge la Berlin. Cu durere, se convinge că
tesc, care se va pronunŃa peste puterile răului şi într-adevăr Căpitanul a fost ucis. Hotărârea lui de
peste voinŃa oamenilor. Moldova înstrăinată, începutul lui ianuarie 1939 (ajunge în lagăr la
Ciuc unde va fi executat în noaptea masacrului), a-i pedepsi asasinul devine mai clară ca niciodată.
invadată, a dat naştere celui mai mare om pe Problema ridicată de Miti – pentru care trebuia să
care-l putea avea neamul şi azi toŃi privesc iar Miti Dumitrescu va prelua conducerea judeŃu-
lui Prahova. ducă şi răspuns în Ńară Nicoletei – se discuta în
înmărmuriŃi la cea mai mare mişelie, înlătu- cadrul comandamentului legionar aflat în exil,
rarea acestui om din calea destinelor neamului” Tot în ianuarie cade şi Vasile Cristescu, spre dis- lângă Berlin, la Amalienhof, într-o şedinŃă a
Miti Dumitrescu perarea lui Miti care nu înŃelegea de câte jertfe Comandamentului din care făceau parte Horia
mai este nevoie pentru ca Ńara să înŃeleagă mon- Sima, Constantin Papanace, Dumitrescu-Borşa,
struozitatea regimului condus de Regele Carol al
Asasinarea Căpitanului II-lea, prin braŃul criminal al lui Armand Călines-
Victor Vojen, Victor Silaghi şi Alexandru Con-
stant. Pe lângă ei, participă Nicu Şeitan şi
În cumplita noapte a Sfântului Andrei Căpitanul cu. Cândva, după căderea lui Teodorescu (dar Dragomir-Jilava.
este asasinat mişeleşte de către autorităŃile statu- până pe data de 5 februarie), îl va reîntâlni pe
lui. Vestea cade ca un trăznet. O Ńară întreagă Comandant în Ńară, asigurându-l că echipele pra- Singura scăpare (în primul rând pentru Ńară şi apoi
geme de durere, legionarii doresc dreptate. Miti hovene sunt gata de luptă şi aşteaptă ordin. Horia pentru Mişcare) pe care o văd cu toŃii este elim-
Dumitrescu merge la Bucureşti pentru a afla dis- Sima, necunoscându-l decât indirect la acel inarea Regelui şi a lui Armand Călinescu – elim-
poziŃiile primite de la Comandament. Se întoarce moment, evita să îi acorde încrederea sa, iar Miti inare care se mai încercase, atât prin echipele
cu ordinul „trei zile linişte”, apoi ordinul se pre- simte ca un cuŃit îndoiala Comandantului, dar nu Nadoleanu, acŃiunea Lt. Dumitrescu etc. Miti
lungeşte cu încă o săptămână şi tot aşa. Horia deznădăjduieşte. Enache Nadoleanu cu echipele primeşte în cadrul acestei şedinŃe dezlegare pen-
Sima şi prof. Vasile Cristescu – aflaŃi la conduc- sale, primeşte dezlegare pentru a acŃiona, iar Miti tru acŃiunea sa. Decide să revină în Ńară.
erea Comandamentului – ştiau că în piepturile este la curent cu aceste ordine şi acŃionează sub Înainte de a pleca, îşi ia rămas bun de la Coman-
unei generaŃii întregi clocoteşte uraganul durerii, comanda lui Nadoleanu. dament care era perfect încunoştiinŃat de planul
dar că dreptatea nu poate veni printr-un act făcut În jurul datei morŃii prof. Cristescu, Miti a primit său de acŃiune. Îi încredinŃează lui Papanace core-
la întâmplare, sub impactul momentului. Miti ordin să ducă 10 grenade la Bucureşti. Deşi pra- spondenŃa cu camarazii din Ńară, scrisori către
Dumitrescu înŃelege ordinul, dreptatea nu poate hovenii s-au opus de frica trădărilor care apăreau familie şi fotografiile acestora – între ele, una cu
veni doar printr-un act de răzbunare personală, ea la tot pasul, Miti execută ordinul. La scurtă o sora a sa (Miti a avut 3 surori) care-şi Ńinea fiul
trebuie să vină în primul rând prin răsturnarea vreme, Mişu Tase vede într-un ziar fotografia în braŃe. Miti este însoŃit la gară de Horia Sima
Regelului Carol al II-lea şi a camarilei sale – marii grenadelor capturate, însoŃită de ştirea căderii care îl urmăreşte cu privirea până când trenul se
vinovaŃi ai morŃii Căpitanului. grupului Nadoleanu. Era începutul lunii februarie topeşte la orizont.
La scurtă vreme după mişelescul asasinat apare şi SiguranŃa descoperise casa din strada Pretorie-
zvonul că moartea Căpitanului ar fi o înscenare, nilor nr. 8 Bucureşti, unde echipa Nadoleanu „Simt pe aripi pumbul dragostei
Căpitanul trăieşte şi e ascuns undeva în Ńară sau în deŃinea armanent şi muniŃie, în vederea pregătirii omeneşti care mă trage în jos. Trebuie să-i
străinătate. Asemeni multor legionari (inclusiv a execuŃiei Regelui, a premierului şi declanşării părăsesc, e peste puterile mele. Nu înŃeleg să fiu
doamnei Lilica Codreanu), Miti crede şi speră să revoluŃiei legionare – în cadrul acestui plan Miti şi robul pământului, când neamul mă cere” Miti
fie adevărat. Iar de nu va fi adevărat, atunci... el oamenii săi trebuiau să acŃioneze la Palatul Regal. Dumitrescu
va trebui răzbunat şi Miti îşi ia această sarcină. Se fac zeci de arestări în lotul Nadoleanu, 7
legionari sunt asasinaŃi imediat la Bucureşti şi
încă 2 vor fi asasinaŃi la Târgu Ocna, două luni În Ńară, gata de acŃiune
„Să nu creadă cineva că această crimă mai târziu, alŃii vor pieri în masacrul din 21/22
va rămâne nepedepsită. AveŃi încredere în septembrie 1939. În 5 iunie 1939 porneşte spre Ńară alături de Ilie
comandanŃii noştri. Domnul Comandant Horia Smultea, până la graniŃă îi însoŃeşte şi Victor
Sima este o apariŃie extraordinară. S-a ridicat la Miti intră şi el în vizorul agenŃilor, cumva se Silaghi. Trece prin Timişoara, apoi revine la Pra-
locul de conducere ca ceva natural, aşa cum aflase că el a furnizat grenadele. Casa părintească hova fără să îşi contacteze familia şi se stabileşte
scrie Căpitanul despre recrutarea elitelor prin din Ploieşti era filată de SiguranŃă. Toată garni- la Teişani în Prahova. Apoi începe organizarea
luptă. Am convingerea că omul acesta nu va fi zoana Prahova pândea la gară întoarcerea lui Miti actului de pedepsire a lui Armand Călinescu cu
prins niciodată”. Miti Dumitrescu de la Bucureşti. Reuşesc să îl avertizeze la timp. două echipe de prahoveni. Potrivit lui Mişu Tase,
Pentru a-i deruta pe urmăritori, Miti se ascunde echipa a fost gata de multe ori să intre în acŃiune,
undeva în Prahova, îşi lasă mustaŃă, poartă dar de tot atâtea ori a primit ordin de amânare, sau
Şef al judeŃului Prahova ochelari. Între timp, Horia Sima trecuse graniŃa, planul a eşuat în ultimul moment din cauza unor
refugiindu-se la Berlin, unde se aflau deja mare factori de necontrolat. Tot Tase precizează că
Prima întâlnirea între Miti Dumitrescu şi Horia parte din membrii Comandamentului (a căror tre-
Sima a avut loc la Bucureşti, în luna decembrie numai în luna august 1939 Armand Călinescu a
cere în vest fusese asigurată de echipele lui Miti scăpat de 3 ori. Tot în luna august soseşte în Ńară
1938. Miti însoŃea atunci pe Gheorghe Teodores- de la Ploieşti, până la traversarea graniŃei spre
cu la întâlnirea pe care acesta o avea stabilită cu Horia Sima.
Polonia). Spre disperarea camarazilor prahoveni
Horia Sima, undeva, pe o străduŃă din capitală. Miti, deşi urmărit, hotărăşte să plece iar la
Gheorghe Teodorescu, şeful legionar al judeŃului Bucureşti. continuare în pag. 7
Prahova, va cădea în mâinile agenŃilor la
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 7
„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” CZC
Gheorghe Argeşanu, la interne, pe Gavrilă Mari-
nescu, iar la apărare, pe Generalul Ion Ilcuş.
Primii doi depun jurământul la ora 22, în data de
21 septembrie 1939, apoi intră în şedinŃa de con-
siliu. La ora 23 şi câteva minute echipa Miti
Dumitrescu, bătută şi torturată cumplit, este asasi-
nată prin împuşcare exact pe locul în care îl exe-
cutaseră pe Armand Călinescu. Potrivit memori-
ilor scrise ale Regelui Carol al II-lea, în acelaşi
timp se dă ordin ca în Ńară să fie împuşcaŃi câte 2-
3 conducători legionari pe judeŃ.
Comunicatul oficial al guvernului publicat în
toate ziarele vremii suna aşa:
„Bucureşti 23 septembrie 1939. În noaptea de
21/22 septembrie, asasinii răposatului prim-min-
istru Armand Călinescu, împreună cu toŃi com-
plicii lor, organizatori ai complotului şi îndrumă-
tori ai crimei, au fost executaŃi. Măsura drastică
care s-a luat a fost dictată de interesul apărării
Ńării în împrejurările excepŃionale de astăzi, când
nu-i este îngăduit niciunui element să se abată de
la linia solidarităŃii naŃionale”.
Cele 9 trupuri ale echipei Miti Dumitrescu (cei 8
executaŃi după ora 23, plus trupul lui Paraschives-
cu, împuşcat după amiaza în locuinŃa din str. Bră-
tianu) rămân expuse publicului până în data de 24
septembrie, ora 16, timp în care sunt straşnic
Luna septembrie 1939 îi găseşte pe toŃi cu nervii prăvălit pe jumătate afară din maşină. În total, păzite de jandarmi. Lângă trupurile lor tumefiate
întinşi la maxim. Cercul se tot strângea în jurul trupul premierului asasin Armand Călinescu a şi zgrobite în bătaie înainte de împuşcare,
lor, teama de a fi arestaŃi înainte să poată acŃiona primit 20 de gloanŃe. autorităŃile afişează o pancardă mare cu textul:
era din ce în ce mai mare. Se stabileşte planul În acel moment Echipa Miti Dumitrescu opreşte o „Aceasta va fi de aci înainte soarta asasinilor
atacului prin tamponarea maşinii primului min- maşină care traversa strada şi somează şoferul să trădători de Ńară”. Timp de 3 zile populaŃia a fost
istru. În acest sens, Cezar Popescu cumpără o îi ducă la sediul Radio-ului. Ajunşi aici, opresc obligată să vină să vădă macabrul spectacol. Pen-
maşină pe care o înmatriculează în Prahova, orchestra şi intră în direct la radio. Cezar Popescu tru îngrozirea populaŃiei şi pentru descurajarea
legionarii studiază traseul premierului (oamenii spune: unor acŃiuni similare, autorităŃile publică în presă
lui Miti făceau asta încă de la începutul anului fotografii cu trupurile însângerate pe Podul Eleft-
1939). În data de 20 septembrie echipa a pornit să „Primul ministru Armand Călinescu a fost erie. Cei 9 erau atât de desfiguraŃi, încât camarazii
acŃioneze, Miti era la volan, dar primul ministru omorât. El a fost executat astăzi de o echipă de i-au recunoscut din ziare după îmbrăcăminte! Ast-
nu a folosit maşina în acea zi. legionari” şi apoi Miti Dumitrescu continuă: fel Ion Boacă şi Mituş Rădulescu recunosc pe
„Suntem fii de români din Prahova şi am împlin- prima pagină a ziarelor, între cadavrele expuse, pe
it o necesitate dureroasă. Am pedepsit pe acela cu camaradul Jean Ionescu după jacheta în carouri.
„ŞtiŃi care e cea mai mare fericire? Să a cărui învoire a fost omorât cel mai mare român,
pedepseşti pe Armand Călinescu şi să te duci la Aceasta este o parte din povestea adevărată a
Corneliu Zelea Codreanu”. legionarului Dumitru Miti Dumitrescu, şeful
Căpitan să-i spui: Te-am răzbunat, Căpitane!”
Miti Dumitrescu În acel moment intervin soldaŃii de gardă, echipa echipei „Răzbunătorilor”, atât cât am putut să o
Miti Dumitrescu se predă, depunând armele. reconstituim din surse primare (broşura cumnatu-
lui său Mihail Tase, „Miti Dumitrescu”, mărturi-
21 septembrie 1939 ile lui Horia Sima din „Sfârşitul unei domnii
„Ne vom preda toŃi. Altfel nu este sângeroase” şi „Era LibertăŃii”, mărturiile lui
Pentru ziua de 21 septembrie 1939 Miti a pregătit legionăreşte. Nu pentru canalie ne jertfim, ci Constantin Papanace din „Evocări”, „Pământul
două echipe prahovene. Costică Dumitrescu pentru neam”. Miti Dumitrescu Strămoşesc vol. 4” şi „Martiri Legionari”, Nico-
(monahul Marcu de la Sihăstria) era şoferul lae Roşca „Cronologie legionară”, „Mărtur-
primei echipe care trebuia să-l pedepsească pe isirea unui creştin. Părintele Marcu de la Sihăs-
Călinescu în dimineaŃa zilei de 21 septembrie Represiunea tria”, ziarele din septembrie - octombrie 1939:
1939, dar motorul maşinii lor s-a oprit chiar „Dacia”, „Realitatea ilustrată”, „Gazeta de
înainte de a intercepta maşina primului ministru, Cei 6 sunt duşi la Prefectură şi anchetaŃi cumplit.
Între timp SiguranŃa descinde în Bucureşti pe Transilvania”, „Drapelul” etc, ziarul „Buna
în intersecŃia de lângă Facultatea de Medicină. Vestire” din octombrie 1940).
După eşecul primei echipe, cea de-a doua, din strada Brătianu nr. 24 unde aflaseră că petrecuse
care făcea parte şi Miti Dumitrescu, era pregătită noaptea Jean Ionescu. Aici vor fi găşiŃi Ovidiu Miti Dumitrescu – PREZENT!
Isaia, Marin Stănciulescu şi Gheorghe
să acŃioneze în momentul în care premierul se
Paraschivescu. AgenŃii trag, li se răspunde tot cu
îndrepta spre Cotroceni. CEZARINA CONDURACHE
foc. Gigi Paraschivescu este omorât pe loc, Isaia
În jurul orei 13 prahovenii au parcat pe strada este rănit, iar Stănciulescu reuşeşte să fugă, fiind
Făgăraş (zona Ştirbei Vodă) aşteptând să sosească capturat în cursul aceleiaşi zile. Isaia şi Stănci-
maşina premierului. La 13:55 maşina şi-a făcut ulescu sunt aduşi la Prefectură, alături de echipa
apariŃia, ea fiind urmărită, ajunsă din urmă şi tam- Miti Dumitrescu. Sunt arestaŃi şi aduşi acolo şi
ponată de echipa Miti Dumitrescu în intersecŃia alŃi legionari. Între ei se află fratele lui Nicu
de la Facultatea de Medicină, aproximativ 5 Dumitrescu (filosoful, cel ucis în urma exploziei
minute mai târziu. Maşina premierului s-a oprit în din str. Căpitan Oarcă). Acest tânăr este introdus
urma tamponării (despre care notele Corpului în camera în care se afla Miti Dumitrescu. Era
Detectivilor menŃionează că a fost făcută din faŃă, bătut groaznic de comisarul Otto Reiner.
spre aripa dreaptă), pe partea stângă a drumului. Anchetatorul îl întreabă pe Miti dacă îl recunoaşte
Miti, care se afla la volan, era însoŃit de încă 5 pe cel adus – Miti neagă.
camarazi: Cezar şi Traian Popescu, Nelu Între timp, primul care ajunge la trupul lui Căli-
Moldovanu, Ion Vasiliu şi Jean Ionescu. Imediat nescu este, potrivit lui Carol al II-lea, chiar
după tamponare, cei 6 au coborât din maşină, Urdăreanu care se afla şi el în drum spre
îndreptându-se către Ńintă. Şoferul premierului, Cotroceni. Regele şi camarila sunt îngroziŃi – nu
JoiŃă, a fugit, agentul Androne Radu, care îl atât de moartea lui Armand, cât de teama că ar
însoŃea pe Armand Călinescu a încercat să scoată mai putea exista asemenea echipe pregătite şi
arma, dar a fost împuşcat – din păcate, mortal. pentru ei. În seara aceleiaşi zile, Regele numeşte
Armand Călinescu a fost împuşcat prin geamul şi în fruntea Consiliului de Miniştri pe Generalul
portiera maşinii. Uşa a fost deschisă, trupul s-a
8 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

LEGIONARI,
„Mâine, 15 Septembrie 1940, Majestatea Sa Regina – Mamă Elena,
după un lung exil, se întoarce în capitală, în aclamaŃiile de bucurie
ale întregului popor.
O veŃi întâmpina cu toată dragostea şi veŃi lua parte la solemnităŃile
de mâine ale primirii.
La ora 10 dimineaŃa, legionarii vor fi înconjuraŃi, sub aceeaşi
comandă şi aceeaşi ordine, între Biserica Albă şi PiaŃa Victoriei.
Nu vor fi încadraŃi decât legionarii în cămăşi verzi. CeilalŃi pot asista,
dar nu vor intra în rânduri.
Cer tuturor o nouă dovadă de Ńinută, corectitudine şi disciplină”.

HORIA SIMA

Aspecte ale detenŃiei comuniste


în memoriile lui Aurel Vişovan (V)
VIAłA SPIRITUALĂ A DEłINUłILOR
Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos- întrucât eu însumi aveam trăirea mea în rugăciune,
cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan – pe care reuşisem să mi-o maschez. Fiind însă pe
„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce patul superior, la nivel cu Dinescu, am profitat şi
m-ai părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tem- pentru o comunicare sufletească. Seara, când cei de
atice care - sperăm - vor fi de folos, atât cercetării la parter aveau discuŃii aprinse, am învăŃat pe de
istorice asupra represiunii comuniste, cât şi pub- rost - de la Dinescu - psalmul 50. Mă obişnuisem
licului larg.. (M. V.) în această celulă să mă trezesc la o anumită oră şi
să recit Rozariul. Mă simŃeam astfel destul de lin-
iştit, nu mă tulbura nimeni. ToŃi dormeau, reuşind
Mărturiile cvasi-unanime ale deŃinuŃilor politici astfel să-mi refac cât de cât forŃele.” (pag. 59)
din închisorile comuniste arată importanŃa
menŃinerii vieŃii spirituale în condiŃii de detenŃie Piteşti, 1951 … „Cea mai grea lovitură o simŃeam
pentru a putea supravieŃui şi rezista psihic şi mai în faptul că nu mai puteam să mă rog. Încercasem
ales pentru a dejuca manevrele SecurităŃii care de vreo două ori, dar mă speriasem de mine însu- Baia Sprie, 1953 … „De Paşti, slujba Învierii s-a
urmăreau slăbirea rezistenŃei, compromiterea mi. De câte ori am încercat - dimineaŃa mă duceam făcut în adâncurile pământului, la lumina lămpilor
morală şi dezbinarea deŃinuŃilor- adversari politici. la comitet să-i spun că m-am rugat. Nu reuşeam să de carbid. Acolo ne-a fost dat să cântăm acel
Cu foarte rare excepŃii, deŃinuŃii politici erau creş- mă gândesc la absolut nimic. Mai bine zis nu „Cristos a înviat” din toate inimile, iar melodia s-a
tini practicanŃi şi credinŃa lor era cauza (dacă nu îndrăzneam să aduc în memorie nimic din ce ar unduit prelung de ecourile stâncilor de minereu.”
singura, în tot cazul, principala) opoziŃiei faŃă de putea fi considerat gând banditesc. Grozăvia cons- (pag. 90)
regimul ateo-sovietic. ta în faptul că eram conştient de toate aceste
neputinŃe ale mele ce mi le reprobam. Dacă un Lăteşti, pe Bărăgan, 1959 … „Datorită faptului că
Sighet, 1948 … „Rămas singur în mijlocul celulei nebun face nebunii, el fiind fericit că le face, în părintele Pătraşcu şi-a amenajat o capelă într-o
m-am întrebat: Oare voi fi în stare să rezist aşa cazul meu, eu însumi îmi cream tragedia.” (pag. casă mai bună, am putut participa şi la slujbele reli-
după cum aveam atâtea pilde ale înaintaşilor? Am 62) gioase de sărbători. Credincioşii din parohia lui din
rostit - mai întâi - o rugăciune Celui de Sus pentru Moldova îl vizitau, aducându-i cele necesare cultu-
a mă încuraja. Apoi, încet, am început să fredonez Baia Sprie, 1952 … „Eram, nu galben, ci verde la lui; i-au adus chiar şi un armoniu şi o statuie a sfân-
Sfântă tinereŃe legionară!...” (pag.15) culoare. Îmi aduc aminte cum cei doi doctori tului Anton... Mai erau în comună două călugăriŃe
deŃinuŃi mă vegheau în timpul nopŃii. Ştiam că-i şi un călugăr, toŃi greco-catolici de prin regiunea
Piteşti, 1949 (înainte de începerea reeducării)… Săptămâna Mare 1952. În culmea disperării, am Clujului. Ei îngrijeau capela unde puteam asculta
„Rugăciunea noastră de zi şi de noapte, contactul strigat în gând către Dumnezeu să-mi ajute. Am liturghia în fiecare zi. Mica noastră biserică era
nostru cu Cerul, erau momentele ce ne înseninau avut impresia că strigătul meu din gând a străbătut plină.” (pag. 154)
frunŃile, care ne uneau mai strâns şi care ne dădeau genunea până la marginea universului... Cum era în
încrederea că până la urmă forŃele răului vor fi timpul nopŃii, în febră mare (de obicei hepatita nu Transfer Jilava - Baia Mare, 1959 … „Ca să
înfrânte, chiar cu puŃinele noastre forŃe ce ne-au se face cu febră), am strania impresie că deasupra împiedic gândurile de a mă tortura mereu, repetam
mai rămas.” (pag. 29) uşii de la intrare a apărut o cruce în flăcări care fără întrerupere rugile cele mai fierbinŃi. Era mai
ardea cum ardeam şi eu. Brusc - miraculos de brusc bine să mor! Toate prin câte am trecut erau peste
Piteşti, 1950 … „OscilaŃia aceasta zănatică între măsură. „O, Isuse-al meu, iartă-ne păcatele,
tortură şi frig, preferând întotdeauna una celeilalte, - simt că pot rosti „Tatăl nostru” (am relatat că nu
puteam să-mi fac rugăciunea încă de la Piteşti). scuteşte-ne de focul iadului, du la cer toate
îmi dădea impresia că timpul se deformase. Zilele sufletele, dar mai ales acelea care au mai mare
nu mai aveau nume. Sărbătorile dispăruseră într-un Am simŃit cum mi se deschide sufletul şi un val de
bucurie, de sfântă bucurie, mă învăluie. M-am ridi- nevoie de îndurarea Ta!” (fragment din Rozariu)...
hău, de parcă n-ar fi existat niciodată. Când a fost Aici eu eram, fără îndoială, printre ei!” (pag. 174)
Crăciunul (1950) n-am ştiut... După cum n-am ştiut cat brusc din pat simŃind, nu numai că sunt vinde-
că ar fi putut să existe aşa ceva. Dacă cu un an cat, dar simŃindu-mă puternic, chiar foarte puter- Satu Mare, 1961 … „În celulă domnea o atmos-
înainte, în ajunul Crăciunului când s-a dezlănŃuit nic. Doctorii au rămas nedumeriŃi: - Vezi ce faci, feră de familie reîntregită. Aveam un program vari-
urgia... Dacă cu un an mai înainte - repet - auzeam Vişovane! - Mă simt bine. Nu mai am nimic. I-am at, destul de organizat. În urma unor schimbări
clinchetul clopoŃeilor şi glasul copiilor ce vesteau mirat pe toŃi cei din salon care s-au trezit auzindu- între noi şi celula vecină (făcute de administraŃie),
naşterea lui Isus, Crăciunul din 1950 - în acest şoc mi mişcarea şi atenŃionările doctorilor. Am simŃit a venit la noi şi părintele Vasile Hotico. DimineaŃa
al groazei - nici n-a existat. Aceleaşi chinuri de că nu mi-e frică nici de łurcanu, nici de reeducare. recita tot ce se putea din Sfânta Liturghie, apoi ne
clipă de clipă... Acelaşi frig ce ne îngheŃa până şi Tot Piteştiul şi Gherla căzuseră - parcă - la mai învăŃa şi alte rugăciuni.” (pag. 174)
respiraŃia. Nici nu gândeam că putea exista undeva picioarele mele.” (pag. 82)
Aiud, 1964 ...„ AdministraŃia închisorii era mulŃu-
prin lumea largă un Crăciun al bucuriei. Pur şi sim- Baia Sprie, 1953 … „Au mai sosit şi doi tineri pre- mită cu o aderare formală. Puteam să rămânem în
plu, Crăciunul - pentru noi cei din închisoarea oŃi romano-catolici din Moldova: părintele Dumi- interiorul nostru ce am fost, numai să zicem ca
Piteşti - nu a existat.” (pag. 49) traş şi părintele Rotaru, care s-au specializat şi în dânşii... Zadarnic. Mă simŃeam învăluit din toate
Piteşti, 1951 … „Chiar în seara aceea Apăvăloaie ritul greco-catolic. De aceştia doi îmi aduc aminte părŃile de o forŃă nevăzută. Era harul lui Dumnezeu
îmi spusese că-l va anunŃa pe łurcanu de acest cu mare plăcere. Tineri, deschişi la suflet, mereu cu - cea mai mare răsplată pentru suferinŃele îndurate.
Dinescu care ducea o viaŃă mistică pe faŃă. M-a zâmbetul pe faŃă şi cu nişte voci minunate ce Cu fruntea sus am intrat în închisoare, cu fruntea
cutremurat puŃin acest plan al lui Apăvăloaie, răsunau în subteran, umplându-Ńi inima cu bucurie sus trebuia să ies.” (pag. 212)
creştină.” ( pag. 86)
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 9
InfracŃiunea de a iubi
Din iubirea lor interzisă se împărtăşeşte acum dra-
gostea celor care îi păstrează în amintire. Niciodată
nu mi-a fost dat să văd, ca în zilele acestea, atâŃia
oameni cu adevărat buni, atâta iubire necontenit
revărsată din inimile lor. Programul FundaŃiei „Pro-
fesor George Manu” a fost o lecŃie a iubirii întot-
Prof. GRUIE PITICAR deauna biruitoare.

Binecuvântate au fost zilele de 28-29 septembrie din ră şi ne-am recules la mormântul familiei.
acest an! Plutea un duh de pace peste colinele blân- Aşa am înŃeles că relaŃia apropiată a Căpitanului cu
de ale bătrânei noastre Moldove... Iar nouă ni se membrii unei familii însemna schimbarea definitivă
părea cu atât mai înfiorătoare sinistra noapte de 21- a vieŃii acestora, însuşirea idealurilor şi convingeri-
22 a altui septembrie, când stăpânitorii întunericului lor legionare şi asumarea jertfei.
şi-au trimis călăii să omoare 252 de oameni care
aveau o vină de neiertat: Îl iubeau pe Domnul nostru Spre seară am ajuns la Bârlad, unde ne-a fost şi
Iisus Hristos şi iubeau neamul românesc masul. Eram adunaŃi, în lumina agonică a amurgu-
lui, într-un cimitir parcă nesfârşit, la mormântul
Comemorarea anuală şi pomenirea întru Domnul a părintelui Vasile Serghie, duhovnicul „misticilor”
martirilor seceraŃi de gloanŃele slugilor diavolului, legionari din temniŃa Aiudului. Un preot tânăr slujea
comemorare organizată de FundaŃia Prof. George cu multă râvnă pomenirea celui plecat între sfinŃi.
Manu a început în Muntenia, la cimitirul din Râm- Numai preotul acesta, dintre cei care au oficiat
nicu Sărat, unde a fost ridicat un monument spre pomenirile, a spus „Prezent!” şi a cântat cu noi.
amintirea şi cinstirea căpeteniilor legionare ucise în
închisoarea din oraş: Alecu Cantacuzino, Ion Banea, Niciodată nu am cunoscut o ospitalitate fără rezerve
Gheorghe Clime, Nicolae Totu, Bănică Dobre, Ale- ca aceea a prietenilor fundaŃiei din Bârlad, nici nu
xandru Tell, Paul Craja, Sima Simulescu, Mihail am crezut că aşa ceva ar putea să existe. Oamenii
Polihroniade, Aurel Serafim, Gheorghe Furdui, aceştia care ne-au găzduit, ne-ar fi pus şi sufletul pe
Gheorghe Istrate, Gheorghe Apostolescu. Slovele masă; nu avem cuvinte să le mulŃumim.
scrise pe cruce dau mărturie asupra faptului că ei Duminică dimineaŃa am plecat degrabă să prindem
făceau parte din elita intelectualităŃii româneşti, au Sfânta Liturghie la Mănăstirea Ciolpani de lângă
fost omorâŃi fără milă, în floarea vârstei, dar vor fi Buhuşi. În biserică ne-am apropiat cumva de poarta
mereu prezenŃi în inimile noastre, aşa cum am răs- cerului, dincolo de care ne zâmbeau cei pomeniŃi şi
puns la apelul lor şi le-am căutat cântecul amintirii, cei ce urmau a fi pomeniŃi.
după slujba de pomenire. O cruce de fier se înalŃă la marginea drumului ce
TemniŃa din Râmnic, acum dărăpănată şi lăsată duce către Mănăstirea Runcu, însemnând locul unde
parcă în grija nimănui, în ciuda unei vagi intenŃii de au fost împuşcaŃi, la 21/22 septembrie 1939, de către
consolidare şi recondiŃionare, e cunoscută prin criminalii regimului, Nicolae Mălinici, Vasile Avă-
metoda „originală” de tortură aplicată deŃinuŃilor danei şi Vasile Puiu. Mormintele lor nu se mai ştiu,
politici de către torŃionarii comunişti: izolarea şi după cum nu se ştiu nici mormintele lui Mircea Con-
tăcerea absolută, o tăcere menită să-i scoată din dopol, Alexandru Mandache, Constantin Antono-
minŃi pe cei întemniŃaŃi. Nu se mai cunosc pe zidu- vici, ucişi la Bacău, cele ale lui Nicoale Voinea şi
rile curŃii interioare urmele gloanŃelor ce i-au dobo- Petre Marin, asasinaŃi la Adjud (?)
rât pe martirii Legiunii, însă pietrele nu vor tăcea Poate că Dumnezeu are să ni le descopere când Îi va
niciodată. Nădejdea noastră s-a întărit mai ales, des- fi voia. De data aceasta jertfa de pomenire a celor
coperind că în acea singurătate un om al lui Dumne- din FundaŃie s-a adăugat la jertfa băcăuanilor, veniŃi
zeu a umplut o încăpere de la intrare cu icoane şi la cruce înaintea noastră. Era pe la nămiez, soarele
candele. El, paznicul unei închisori fără deŃinuŃi, a ardea deja cu putere şi preotul întârzia. O oarecare
înŃeles că numai Domnul cu Sfânta Lui Maică, nelinişte se furişa în noi, însă nu izbutea să ne stingă
împreună cu sfinŃii, ar putea păzi de uitare acel loc al dulcea flacără ce ne lumina inimile. În sfârşit, a apă-
suferinŃei mântuitoare. rut preotul şi slujba a început. Un preot care vorbea
Pelerinajul nostru a continuat în Moldova. Am trecut cu Dumnezeu aşa cum ai vorbi cu bunica, arătându-
Milcovul la Focşani. În cimitirul sudic al oraşului i în detaliu şi lămurind-o ce trebuie să facă.
ne-am oprit la cavoul familiei Hristache Solomon Pe urmă am făcut pomeniri în Bacău, mai întâi la
pentru următoarea pomenire. Personalitate excepŃio- Cimitirul Central, la mormântul lui Petru C. Baciu,
nală, mare proprietar de pământ şi vie, secretar al fostul şef al legionarilor din judeŃ, marele luptător
Primăriei Focşani şi preşedinte al CurŃii cu Juri din anticomunist şi mărturisitor creştin care a cunoscut,
localitate, „bătrânul” Hristache a aderat la Legiunea vreme de mai bine de două decenii, suferinŃa grea a
Arhanghelul Mihail încă de la înfiinŃarea acesteia, la detenŃiei, în închisorile antonesciene şi comuniste;
24 iunie 1927, prezidând adunarea solemnă de depu- apoi în cimitirul Izvoare, împreună cu familia lui
nere a jurământului din 8 noiembrie, acelaşi an. Ales Nicolae Păduraru, camaradul lui Petru Baciu, orga-
membru în Senatul Mişcării, a fost unul dintre susŃi- nizator al rezistenŃei anticomuniste din munŃi, con-
nătorii financiari ai acesteia şi un apropiat al Căpita- damnat la 7 ani de temniŃă grea, unde a îndurat neîn-
nului, de care şi-a legat destinul până la moarte. A chipuite torturi. Au fost comemoraŃi şi pomeniŃi la
participat la campaniile electorale din 1931-1932, în mormintele lor şi legionarii ale căror morminte nu s-
ultima fiind bătut groaznic cu ciomege de bandele au aflat încă.
naŃional-Ńărăniste. A fost arestat în două rânduri
împreună cu Căpitanul (a doua oară şi cu alŃi frun- În buna tradiŃie românească, am fost învitaŃi de
taşi legionari) şi a fost răpus de cancer în 1935. Fiica familia Păduraru la un praznic îmbelşugat, întru
lui, Valerica, a fost soŃia inginerului Ioan Blănaru, pomenirea morŃilor dragi. Le mulŃumim din inimă
Comandant al Bunei Vestiri. pentru primirea deosebit de călduroasă.
Celor ce vor spune că aceste lucruri sunt deja ştiute, Am încheiat ziua la Adjud, într-un colŃ de cimitir, la
le răspundem că degeaba le ştim dacă nu ne reamin- mormântul uitat al lui Vasile State, căzut şi el victi-
tim, cu credinŃă şi cu dragoste. ViaŃa unor astfel de mă, alături de Nicolae Voinea şi Petre Marin în acea
oameni ar trebui scrisă cu literele iubirii în calenda- cumplită noapte de septem-
rul inimii tuturor românilor. brie. După pomenire, am
văzut cum prietenii noştri
La Nicoreşti am fost primiŃi în casa familiei Iorda- curăŃă cu mâinile goale
che, o familie de martiri şi pătimitori ai neamului pământul depus pe piatra
românesc. La monumentul frumos lucrat în lemn tombală şi smulg buruienile.
din faŃa curŃii i-am pomenit, între alŃii, pe bădiŃa Ior-
dache Nicoară, asasinat la Miercurea Ciuc, în noap- Nu a fost deloc uşor să ne
tea de 21-22 septembrie 1939 de către slugile regi- luăm rămas-bun.
mului carlist şi pe sora lui, maica Mihaela Marieta Zilele de 28-29 septembrie
Iordache, moartă în aceeaşi temniŃă, devenită comu- 2019 mi-au întărit convinge-
nistă, din Miercurea Ciuc, în aprilie 1962. Dumne- rea că aceşti martiri au repre-
zeu a rânduit în chip minunat pentru ei, mai mult zentat nobleŃea autentică a
decât legătura firească între frate şi soră: o unire neamului nostru, stâlparea
întru jertfă dincolo de timp şi o soartă asemănătoare înflorită a poporului român.
pentru a ne arăta că duşmanii lui Hristos, indiferent Gândul la ei e răscumpărător
de vremuri, sunt mereu aceiaşi. Am stat apoi la masă pentru fiinŃa noastră naŃiona-
şi am ascultat mărturia fiicei lui Victor Chirulescu, lă; ne redă demnitatea şi
secretar de stat la Agricultură în guvernarea legiona- bucuria de a fi noi înşine.
10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

Comemorarea anuală de la Mislea 2019


transformată în magazie, a fost pentru cele întemniŃate aici o adevărată binecu-
ALINA IOANA DEAC vântare. De aceea, supravieŃuitoarele au găsit de cuviinŃă să înalŃe pe acest loc
o Cruce.
Am plecat de la Mislea cu bucuria pe care care ne-o dă fiecare întâlnire cu mar-
tirii noştrii. După obicei, în drum spre Bucureşti am poposit întâi la Monu-
mentul de la Potigrafu ridicat în memoria Pr. Constantin Voicescu (de la a cărui
moarte s-au împlinit 22 de ani) şi apoi la TroiŃa Căpitanului, Nicadorilor şi
Decemvirilor de la Tâncăbeşti. Am cântat aici „Cântecul legionarilor căzuŃi”
pentru ei şi pentru cele care au pătimit la Mislea în numele aceluiaşi crez.
La câteva zile după comemorarea de la Mislea am dăruit o copie după noua
icoană praznicară uneia dintre doamnele care au pătimit în temniŃele comu-
niste. Strângând la piept imaginea Maicii Domnului şi a sfinŃilor prezenŃi la
naşterea sa, am auzit-o şoptind: „Mislea mea dragă!”… Un alt „Mi-e dor de
Aiud”, cutremurător şi paradoxal, care confirmă încă o dată faptul că în ciuda
suferinŃelor de nedescris îndurate în iadul temniŃelor, marea majoritate a celor
trecuŃi prin el păstrează vie în inimă lumina şi harul pe care Dumnezeu şi Sfân-
ta Sa Maică le-au revărsat asupra lor, mai puternice decât orice amintire
dureroasă, orice traumă sau revoltă…
Am rugat-o pe această doamnă să ne scrie câteva cuvinte despre Mislea şi
experienŃa carcerală de aici, cuvinte pe care le redăm în continuare:

Subiectul detenŃiei politice feminine din România secolului XX m-a preocupat Amintiri din timpul detenŃiei
de la închisoarea de femei Mislea
în mod deosebit încă de la începutul întâlnirii mele cu martirii şi mucenicii
celor trei dictaturi care au încercat să distrugă sufletul Neamului Românesc.
Am considerat întotdeauna că jertfa acestor muceniŃe este pe nedrept mai puŃin
cunoscută şi discutată în literatura de specialitate, cu toate că umilinŃele şi chin-
urile îndurate de ele nu au fost cu nimic mai prejos decât cele ale fraŃilor lor de LETIłIA VIORICA POP
suferinŃă. De aceea, mi-am făcut un obiectiv din a citi cât mai mult despre ele,
a le cunoaşte pe cele care încă mai trăiesc şi mai ales de a participa la comem-
orările care se fac în memoria celor deja plecate la Domnul. În luna iunie a anului
1948 asupra Univer-
Anul acesta am avut bucuria şi binecuvântarea de a participa la trei astfel de sităŃii noastre din Cluj
evenimente organizate de FundaŃia Profesor George Manu: parastasul pentru s-a abătut urgia comu-
Nicoleta Nicolescu de la Crematoriul Cenuşa, comemorarea de la Miercurea nistă menită să distrugă
Ciuc (despre care am scris în numărul trecut) şi cea de la Mislea care a avut loc, floarea studenŃimii din
ca în fiecare an, la praznicul Naşterii Maicii Domnului. oraşul nostru. Au fost
Pe 8 septembrie 2019, aşadar, ne-am adunat ca în fiecare an la Paraclisul fos- arestaŃi tineri studenŃi
tei închisori prahovene pentru a sărbători hramul acestuia (la 25 de ani de la de la toate facultăŃile,
înălŃarea şi sfinŃirea lui) şi pentru a le comemora pe cele care au suferit aici în ridicaŃi din cămine sau
timpul prigoanei comuniste. de acasă, din mijlocul
Maica Domnului ne-a primit şi anul acesta în curtea aşezământului patronat de familiei i închişi la
ea cu mult soare, chipuri de prieteni a căror revedere ne-a prilejuit multă Securitate pentru vina
bucurie şi cu o nouă icoană praznicară (realizată special pentru acest eveniment de a se opune unui
de către artistul Mihai Nechita BurculeŃ). regim inuman, criminal
şi ateu. Pentru că nu au
Anul acesta am avut alături de noi o singură supravieŃuitoare a temniŃelor vrut să accepte compro-
comuniste, pe doamna Galina Răduleanu care, în ciuda vârstei înaintate, misurile care li se
găseşte mereu resurse de a ni se alătura la astfel de evenimente. Bucurie mare cereau au fost torturaŃi
ne-a făcut şi prezenŃa doamnei Maria Trifan, fiica mărturisitorului Traian Tri- şi bătuŃi (în special la
fan, şi dânsa fiind unul dintre seniorii care, cu ajutorul lui Dumnezeu, participă tălpi).
la o bună parte din comemorările de pe întreg cuprinsul Ńării.
Un an mai târziu, în
După Sfânta Liturghie închinată acestui frumos praznic s-a oficiat parastasul în 1949, în luna aprilie, a
memoria martirelor şi mărturisitoarelor care au pătimit aici şi întreg cuprinsul avut loc procesul la tri-
întregii Ńării. bunalul militar din Cluj,
Pe masa împodobită cu un ştergar românesc de culoare verde, alături de colivă în cadrul căruia au fost
şi colac, au fost aşezate portretele celor 12 foste deŃinute politic care au înfiinŃat judecaŃi peste 150 de
acest locaş de rugăciune, astăzi toate mutate la Domnul: Sofia Cristescu studenŃi, fiind unul din-
Dinescu, Lucica Scurtu Popşor, NataliŃa Nicolicescu Vasilovschi, Alexan- tre cele mai mari procese din România. SentinŃele s-au dat în Vinerea Mare,
dra ChiriŃescu, Maica Mina (Xenia Mămăligă), Florica Mitre Constanti- prefigurând Calvarul pe care urma să îl urcăm. Nimeni nu a fost achitat, iar stu-
nescu, Aspazia OŃel Petrescu, ConstanŃa Georgescu MoŃei, Elena Ionescu, denŃii au primit condamnări uriaşe (chiar şi 25 de ani de temniŃă grea).
Elena Ioan Bota, Victoria Holtean, Georgeta Iancu Gherghiu. Printre aceşti tineri ne aflam şi noi, un grup de studente, care, după proces am
łinând la piept şi noi, cei prezenŃi, fotografia uneia dintre pătimitoarele de la fost repartizate să ne ispăşim pedeapsa la închisoarea de femei de la Mislea.
Mislea trecute la Domnul, am înălŃat, alături de părintele paroh, rugăciuni întru Fostă mănăstire de măicuŃe, clădirea impunătoare de la Mislea, construită într-
veşnica lor pomenire. un loc mirific, printre brazi, a fost transformată în temniŃă pentru femei. La
În discursul de la finalul parastasului, citit de doamna Sanda Mazilu, Mihnea venirea noastră aici, în curtea închisorii se mai găsea o bisericuŃă de toată fru-
Gheorghiu le-a evocat pe fostele deŃinute politic mutate la Domnul anul aces- museŃea, locaşul de rugăciuni al vechii mănăstiri fiind acum transformat în
ta: Ecaterina (Cotea) Juriari, Monahia Mina (Xenia) Mămăligă şi Aristi- magazie, iar mai târziu, demolat cu totul.
na Pop Săileanu. Ne găseam la Mislea sute de femei venite din toată Ńara pentru ispăşirea
După agapa frăŃească ce a urmat parastasului, am vizitat curtea fostei închisori, pedepselor. Acomodarea cu noua viaŃă în condiŃiile aspre de detenŃie a fost difi-
astăzi devenită cămin de bătrâni. Un loc cu o istorie veche, un loc sfinŃit cu cilă. Trebuia să ne obişnuim cu mâncarea puŃină, proastă, greu de digerat şi cu
suferinŃă, dar şi cu multă rugăciune. aspect îndoielnic, cu frigul cumplit şi lipsa de îmbrăcăminte potrivită, cu
regimul de cazarmă şi condiŃiile precare de igienă, cu insultele gardiencelor, cu
Aici se mai păstrează încă fostul izolator, exact aşa cum era atunci: cu încăper-
pedepsele aspre care veneau în urma nerespectării unui regulament inuman şi,
ile lui negre, reci, umede şi înguste, celule de pedeapsă ale căror ziduri, impreg-
în general, cu situaŃia noastră grea puşcăriaşe.
nate cu suferinŃa tuturor martirelor care au trecut prin ele, te cutremură şi îŃi dau
fiori. În această atmosferă greu de suportat, ne-a atras atenŃia grupul de măicuŃe
întemniŃate aici după desfiinŃarea mănăstirilor, deoarece au refuzat să renunŃe
În curtea căminului de bătrâni ne-am închinat la crucea ridicată pe locul unde
la rasa călugărească. Ele au fost pentru noi un adevărat exemplu de comporta-
se găsea mesa altarului din biserica mănăstirii de la Mislea, devenită temniŃă.
În primii ani de prigoană comunistă, biserica s-a mai păstrat şi, deşi fusese continuare în pag. 11
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 11

Comemorările anuale de la Aiud şi Gherla 2019


pătimitor şi el în temniŃele comuniste.
ALINA IOANA DEAC
După agapa frăŃească de la Aiud ne-am deplasat
spre Memorialul Foştilor DeŃinuŃi Politici din
”Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvân- an la an, la comemorarea de la Aiud (unul dintre Cimitirul Central Gherla. Aici, părintele Marius
tează moştenirea Ta; biruinŃă binecredincioşilor cele mai mari evenimente de acest gen din Ńară) Vişovan a oficiat un parastas, la finalul căruia am
creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu rândurile celor prezenŃi se tot împuŃinează. Şi intonat „Cântecul legionarului căzut” pentru cei
Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.” totuşi, Dumnezeu şi sfinŃii, fără a Ńine cont de care au suferit la Gherla şi care, ca de fiecare dată,
De câŃiva ani încoace nu mai înŃeleg să petrec alt- prezenŃa scăzută, ne învăluie de fiecare dată în au răspuns „Prezent!” la apelul nostru.
fel şi altundeva ziua de 14 septembrie decât la acelaşi har, aceeaşi bucurie a Învierii prin Cruce. Următoarea şi ultima oprire din acest pelerinaj pe
umbra crucilor de la Aiud şi Gherla, monumente Aşa a fost şi anul acesta. Am început ziua însorită Drumul Crucii Neamului Românesc a fost
care veghează peste neamul românesc şi care sim- de 14 septembrie cu Dumnezeiasca Liturghie la Memorialul de pe Dealul Cărămidăriei – locul
bolizează biruinŃa absolută, prin Înviere, a Schitul ÎnălŃarea Sf. Cruci de la Aiud, urmată de unde se află gropile comune ale deŃinuŃilor politi-
mucenicilor ce s-au jertfit în cele două cumplite slujba parastasului pentru toŃi cei martirizaŃi aici ci din temniŃa Gherla.
temniŃe ale Ardealului comunist. şi în temniŃele comuniste de pe întreg cuprinsul După ce ne-a făcut o scurtă prezentare a locaşului
Cred că orice român creştin are datoria de a se Ńării. de cult şi a micului muzeu amenajat în incinta
închina în aceste locuri de Ziua Crucii, de a cânta La finalul slujbei au luat cuvântul foştii deŃinuŃi Memorialului, părintele Grigorie Benea a oficiat
aici frumosul tropar al acestei sărbători, de a săru- politc Vasile (Jacques) Iamandi, Marcel Petrişor o slujbă de pomenire pe locul gropilor comune,
ta osemintele de la Aiud şi de a păşi cu evlavie pe şi Demostene Andronescu, precum şi doamna alături de părintele Mircea Bejenariu.
Dealul Cărămidăriei de la Gherla, pământ sfinŃit Maria Trifan, fiica mărturisitorului Traian Trifan, La plecarea noastră de la Gherla, în paraclisul
cu sângele celor jjertfiŃi pe Crucea Neamului mentorul „misticilor” de la Aiud. Memorialului, un grup de copii cântau îngereşte
Românesc. Ne-am bucurat, de asemenea, şi de prezenŃa Paraclisul Maicii Domnului. Epilogul perfect şi
Şi totuşi mulŃi absentează nemotivat, preferând să doamnelor Galina Răduleanu, fost deŃinut politic dătător de nădejde al unei astfel de zile scăldată
petreacă Ziua Crucii în alte părŃi. MulŃi... Din ce şi TaŃiana Vlad Guga, legionară refugiată din deopotrivă în razele soarelui şi ale harului.
în ce mai mulŃi… Nu pot să nu observ cum, de la Bucovina de Nord, sora părintelui Mircea Vlad,

Cuvântul Dlui. Jacques Iamandi, la Aiud


Cucernice feŃe bisericeşŃi, dragi oaspeŃi, iubiŃi Armatei şi SecurităŃii bolşevice, un adevărat război
camarazi, masonic intern declarat elitei tineretului creştin al
O legendă a Mişcării, poetul Radu Gyr, ne Ńării.
zugrăveşte în numai câteva versuri figura soldatu- În promoroaca anilor de criză şi restrişte, când se
lui etern al credinŃei care este Legionarul: voia desfiinŃarea României, evreimea mondială se
„Zâmbind primesc şi temniŃă şi roată,/ Mucenicia dezlănŃuia cerând transformarea „grădinii Maicii
o aştept şi-o cer,/ În temniŃe Iisus mi Se arată/ Şi- Domnului” în Ńara făgăduinŃei poporului „ales”,
mi oblojeşte rănile cu cer.” (Radu Gyr) cerând ajutorul unui occident care găsea soluŃia
acceptabilă.
Iată-ne prezenŃi iar aici, pe acest pământ sfânt, ca
în fiecare an, în umbra celor 7 cruci înfrăŃite, să Că urmare a revoluŃiei sovietice, intelectuali orbi şi
răspundem prezent la apelul care cinsteşte cum se cumpăraŃi afirmau că lumina vine de la răsărit şi că
cuvine memoria unor camarazi care au primit zâm- vremea naŃionalismului a trecut. România Mare
bind şi temniŃă şi roată, a unor eroi, a unor martiri, este ciuntită, camarila acceptată, armata tace. Când
a unor oameni care au luat calea sfinŃeniei, mergeam cu paşi repezi spre acest declin, un tineret
jertfindu-se pentru credinŃa în Dumnezeu, gloria plecat de la Icoană, avându-l în frunte pe studentul
neamului, apărarea Ńării străbune, pentru libertate, Corneliu Zelea Codreanu, înconjurat de un grup cu
dreptate şi adevăr. orizonturi noi, credinŃă în Dumnezeu şi dragoste de devin inamicul public al politicienilor, al camarilei
Ńară şi de libertate, hotărăsc să o rupă cu conduc- regale, al forŃelor de ordine într-o dictatură regală
Ei, camarazii noştri, sunt cei plecaŃi, noi suntem erea bătrânilor care mergea spre nicăieri, să criminală, asumată şi ordonată de Regele Carol al
ultimii rămaşi, o mâna de bătrâni, din ce în ce mai lichideze racilele trecutului şi să-şi asume lupta II-lea. Legionarii sunt vânaŃi ca fiarele şi ucişi fără
puŃini în viaŃă şi la trup. Vom cădea şi noi la rândul pentru Biserică, patrie şi neam, promovând cred- judecată şi fără milă, torturaŃi, băgaŃi în lagăre şi
nostru, ca orice brad care nu se frânge. Anii inŃa, libertatea, onoarea şi dreptatea. AceşŃi corifei închisori, unde vor sfârşi ca victime ale ştreangului
tinereŃii noastre s-au risipit răspândind iubire şi ai neamului nu au vrut să învingă neonorabil, au masonic pentru că voiau şi luptau pentru realizarea
credinŃă, forŃaŃi fiind să luptăm, sfidând ura, perse- vrut să educe un popor, transformând oamenii în
cuŃia şi prigoana PoliŃiei, SiguranŃei, Jandarmeriei, eroi. Pentru aceste decizii şi afirmaŃii curajoase, continuare în pag. 12

Cu această stare sufletească, timpul de detenŃie a Nici în liberate nu a fost uşor la început. Statutul de
AMINTIRI DIN TIMPUL DETENłIEI
trecut mai uşor şi la un moment dat a venit şi elib- fostă puşcăriaşă mi-a creat diverse probleme cu cei
DE LA ÎNCHISOAREA DE FEMEI MISLEA erarea. CredinŃa şi nădejdea învăŃate în temniŃă, din jur care, de teamă, se fereau de mine. Dar, cu
apropierea de Iisus şi de învăŃăturile sale le-am luat ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să depăşesc şi
ment şi de Ńinută morală. În permanenŃă zâmbitoare cu noi şi la ieşirea din închisoare şi ne-am străduit aceste momente. Apoi lucrurile s-au calmat, mi-am
şi senine, ducându-şi crucea fără să cârtească, erau să le cultivăm întreaga viaŃă. întemeiat o familie, am devenit soŃie, mamă şi
pline de afecŃiune pentru cele din jur, aşa încât ne- bunică, trăind o viaŃă lungă şi fericită. Îi mulŃumesc
am ataşat de ele ca de nişte surori mai mari. Eu am executat la Mislea cei patru ani de con-
damnare politică primiŃi pentru vina de a-i fi vizitat lui Dumnezeu că mi-a dat înzecit ceea ce mi-au luat
Dânsele cunoşteau pe dinafară Liturghia, cântece la spital pe colegii mei din anul IV de la Facultatea alŃii!
bisericeşti, VieŃile SfinŃilor, diverse rugăciuni, ast- de Drept, internaŃi în urma bătăilor suferite în Acum, la 95 de ani, amintirea anilor petrecuŃi la
fel că în compania lor am început să ducem şi noi anchetă. Mislea este încă vie. Dar în ciuda suferinŃelor şi
o altă viaŃă sufletească, învăŃând să ne lăsăm în umilinŃelor trăite acolo, această amintire are şi o
voia lui Dumnezeu şi să punem la picioarele Lui Pe toată perioada detenŃiei nu am avut dreptul la
niciun fel de contact cu familia, neavând nicio parte luminoasă. Pentru că acolo am învăŃat ade-
toată suferinŃa noastră. Apropiindu-ne de Iisus în vărata credinŃă care m-a legat de Iisus pentru tot-
acest fel, viaŃa din temniŃă a devenit suportabilă. veste despre mama mea pe care am lăsat-o bolnavă
şi care nu ştia nimic despre mine, dacă mai trăiesc deauna şi, prin El, de surorile mele de suferinŃă care
Sfintele sărbători ale Paştelui şi ale Crăciunului sau nu. mi-au rămas până astăzi în inimă.
erau cele mai dureroase zile din viaŃa noastră, De aceea, vă îndemn pe toŃi să fiŃi încrezători în
deoarece gândurile ne erau acasă, la familie, la CredinŃa în Dumnezeu, dragostea şi solidaritatea
care mă legau de colegele mele de suferinŃă m-au viaŃă şi să nu vă pierdeŃi niciodată nădejdea în Cel
părinŃi, la soŃi şi copii. Dar măicuŃele ne ajutau să de Sus! Doamne ajută!
trecem cu demnitate peste aceste zile şi să ne ajutat să îndur toate lipsurile şi umilinŃele la care
bucurăm de Naşterea şi Învierea Mântuitorului. am fost supusă.
LETIłIA VIORICA POP, Cluj
12 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

COMEMORĂRILE ANUALE
DE LA AIUD ŞI GHERLA 2019

unei Ńări că soarele sfânt de pe cer.


ViaŃa acestor tineri care au fost fraŃii noştri de cruce
şi a cetăŃuilor care au ars pe rugul inchiziŃiei
masonice nu este nici o poveste şi nici un basm.
Este balada neamului nostru crucificat, căruia i-a
fost interzisă istoria, baladă scrisă în versuri de
înşişi martirii şi eroii care au trăit cu noi împreună,
simŃind ura pe propria noastră piele în aceste
prigoane, în lagăre şi Aiuduri. Trăite în funduri de
ocne, cu riscurile de rigoare, şi scrise cu sângele
lor, aceste versuri ne-au arătat că uneori pot ucide
la fel aglonŃul celor care ne apărau demnitatea în
munŃii noştri.
Erau cântece de jale, doine, rugăciuni, mărturia
dragostei eterne şi a camaraderiei, dar şi îndemnuri
la rezistenŃă şi luptă cu arma în mână, zugrăvind
clipe între zacere şi moarte, torturi şi bătăi, dar în
cerând îndurare în cer şi ajutor pentru Ńara lor Celui comună îngropaŃi fără cruce cei ce nu mai sunt, ne
acelaşi timp şi de înălŃare sufletească şi eroism
de Sus. Astăzi este firesc, după ceea ce se întâmplă, întrebăm unde suntem noi cei care am fost, care
trăite în anchete, lagăre şi închisori, sfidând opre-
să ne punem o altă întrebare: Unde suntem noi cei mai suntem încă? Unde ne este demnitatea?
sorii care mânuiau cnutul, plutind eroic deasupra
care suntem? Strigăm, protestăm, înjurăm pe cei care de ani ne
acestor vicisitudini ale vieŃii de deŃinuit contrarev-
oluŃionar, aşa cum ne acuzau ei. Aceste versuri erau Acum, din păcate, trăim în marele întuneric. Desig- jefuiesc şi ne mint, promiŃându-ne o Ńară în care va
hrana noastră zilnică, fără limită de calorii, care ne ur, nu este acelaşi întuneric de care vorbeşte poet- curge lapte şi miere, îi recunoaştem, sunt aceiaşi
ajutau să rezistăm regimului bestial impus de călăii ul, dar trăim mai rău, într-o beznă politică şi călăi care ne promiteau raiul în limba de lemn car-
care slujeau dictaturile oculte. sufletească, fără dragoste, fără de orizont şi fără acteristică a trecutului, cultivată până în prezent,
viitor. La treizeci de ani după cacealmaua regizată ştim că nu ne vor decât votul şi noi li-l dăm, conş-
De la anonimul care şi-a scrijelit amarul într-un
de Malta, trăim în acelaşi mare întuneric impus de tienŃi fiind că mâine ne vor scuipa.
vers pe un colŃ de zid al celulei până la consacraŃii
serviciile de securitate ale timpurilor de glorie Ei fac parte din nomenclatura aceluiaşi socialism
barzi ai neamului, cinste acestor cronicari de
comuniste din trecut. comunist care Ńi-a ucis tatăl şi Ńi-a închis familia
epopee, martori ai sacrificiului unei generaŃii. Cin-
ste şi celor care au reuşit să le transmită posterităŃii. Este adevărat, nu avem voie să disperăm, dar ce într-un gulag care cuprindea Ńara până la hotare. Iar
puem face, care este soluŃia pentru a ne salva Ńara? noi, imbecili resemnaŃi şi apatici, am uitat că avem
Avem îndemnul de a îngenunchea în faŃa artei şi
Unde ne sunt românii de odinioară care puneau datoria să vindecăm rănile acestei Ńări.
măreŃiei lor, în faŃa dragostei, în faŃa curajului,
mâna pe furcă sau pe coasă pentru a secera jaful, Ăştia suntem, ăştia am devenit. Ruşine nouă! Le
mulŃumindu-le, purtându-le recunoştinŃă şi respect
hoŃia şi nedreptatea? Unde ne sunt un Iancu sau un cer iertare luptătorilor, eroilor, martirilor, legionar-
veşnic. Au făcut-o pentru ca să se ştie că a existat
Vladimirescu de care Ńara are nevoie azi? ilor, precum şi celor care şi-au oferit bisericii şi
această literatură carcerală, oftatul unei Ńări, o măr-
turie a suferinŃei unui popor care acuză o crimă Unde sunt cei care am fost? Unde suntem dacă mai patriei obol crinul vieŃii lor. Noi ne-am uscat? Noi
împotriva umanităŃii; au făcut-o pentru istorie. Dar suntem noi cei rămaşi şi ce facem, în afară de a ne nu mai avem flori de oferit? Nu mai avem curajul
au făcut-o pentru noi, cei bătuŃi şi schingiuiŃi, pen- văita? Mai suntem sau am uitat că suntem? de a spune Nu?
tru toŃi cei care aşteptam în celulă să le mângâiem Borfaşii politici sunt aici şi au puterea decizională. Unde sunt cei care ar trebui să strige: „No,
suferinŃa camarazilor noştri cu un prosop ud pus pe HoŃia guvernează. Vindem, ne debarasăm sau gata!”, când lipsesc cu desăvârşire cei care ar
rănile sângerânde sau cu o izmană curată şi mai aruncăm la fier vechi sau la gunoi (dacă nu le pot răspunde: „No, gata!, No, Hai!?”
ales cu o vorbă bună. Eram într-un iad în care sin- vinde) bogăŃiile naturale ale unei Ńări scoase la
gurul cuvânt auzit de sute de ori zilnic era „bandit- Închei şi vă întreb: Unde suntem noi, românii, cei
mezat în faŃa unui occident orb, care se uită şi nu care ar trebui să fim? Nu cei care am devenit slugi
ule”, urmate de înjurăturile şi loviturile nelipsite vede, la fel ca în trecut, şi a unei Europe-cloşcă care
care erau replica şi argumentul de bază al anal- şi robi lumii pentru a oferi o pâine albă şi o casă
îşi dospeşte ouăle la Moscova şi tace atunci când familiei pe care nu le pot avea muncind cinstit în
fabeŃilor degeneraŃi ai SecurităŃii. nu ne judecă şi ne impune baliverne. Iar cei mai Ńara lor, asta fiind prima noastră preocupare: mate-
Răspundem Prezent! pentru o generaŃie de eroi ple- vinovaŃi bine înŃeles suntem noi, care îi votăm şi ne ria.
cată în lumina Celui Nepătruns. Aidoma poetului şi merităm soarta, lăsându-ne amăgiŃi de nişte baroni
omului de credinŃă Nichifor Crainic ne întrebăm şi borfaşi, experŃi ai minciunii care se numesc Ponta, Noi suntem veteranii. Ne-am purtat lanŃurile, le-am
noi: Unde sunt cei care nu mai sunt? Dragnea, Tăriceanu etc, lista lichelelor este rupt, făcându-ne datoria personală. Nu cedăm, nu
deschisă. ne resemnăm, nu capitulăm; aşteptăm, credem în
„Întrebat-am bufniŃa cu ochiul sferic,/ Oarba care sfinŃii noştri care nu ne vor abandona, aşa cum
vede-n întuneric/ Tainele necuprinse de cuvânt:/ „Alelei, popor durut/ Cât de altfel te-aş fi vrut/ Acu grăieşte poetul:
Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Unde sunt cei fapte grele/ ArşiŃa naŃiei mele:/ Astăzi spânzur,
care nu mai sunt?/ Zis-a bufniŃa: Când va cădea mâine spintec,/ Rănile să i le vindec” (Nichifor Va veni cândva o dimineaŃă/ Când neamul întreg
Marele-ntuneric, vei vedea.” Crainic) va fulgera la viaŃă/ Cuminecat de sfinŃii din
morminte. (Radu Gyr)
Da, îi vom vedea pe solii noştri care au murit eroic, Aici, pe acest pământ sfânt în care zac la groapa

P.S. 1: Pe toŃi aceşti eroi care au trăit şi luptat scri-


ind istoria prigoanelor noastre şi a gulagului roşu,
îi găsiŃi după numele lor în cartea poetului erou
Zahu Pană, „Poezii din închisori”, apărută în 1982
la Hamilton, Canada, în Editura „Cuvântul Româ-
nesc”. Era prima ediŃie, de atunci s-au mai scris
antologii. Eu, din respect, nu am avut îndrăzneala
să-i cataloghez, nici măcar în ordine alfabetică,
cunoscându-i şi fiind considerat prieten de mulŃi
dintre ei, acum poate decedaŃi.

P.S. 2. Am păcătuit prin lungime, dar este pentru


ultima oară, aşa că vă rog să o treceŃi cu vederea.
Întotdeauna am considerat că un logos sau o
predică ca să-şi atingă Ńintă nu trebuie să
depăşească 30 de minute. Iertare.
TLC!

VASILE JACQUES IAMANDI


ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 13

Comemorarea de la Predeal 2019


În încheiere, cineva din grup ne-a reamintit tuturor
că ortodoxismul este calea cea adevărată. Intere-
sant subiect, rezervat în primul rând pentru exegeŃi,
poate o nevoie de analiză creştină care are nevoie
de o atenŃie exclusivă, directă. În sufletul meu am
înŃeles neliniştea vorbitorului; ca neteolog, subiec-
DOINA GRECU, S.U.A.
tul mă depăşea, iar inima mea era animată de
dragostea şi unitatea în cuget pentru respectarea
De copil nu am înŃeles (nu am fost informată) ce legionarii! Poate nu toŃi au avut parte de dragostea martirilor noştri ortodocşi şi catolici - ei, uniŃi în
rezistenŃă remarcabilă am avut noi, Românii, partenerului de viaŃă, dar pentru iubirea de Hristos luptă şi moarte, noi, uniŃi în dorinŃa de a-i pune pe
împotriva comunismului. În anii ‘60 credeam că şi Neam, câtă frunză, câtă iarbă!... Am văzut pen- toŃi în paginile istoriei noastre recente.
Bucureştiul e plin de hahalere dâmboviŃeneşti tru prima oară cartea Mariei Trifan cu „nestemate”
(chiar eu eram una), de politruci şi împăcaŃi în din închisori, modelele de troiŃă făcute de părintele
cuget cu Şcoala „Ştefan Gheorghiu”. Papacioc şi păstrate ca prin minune în familia Tri-
Acum scriu acestea cu umilinŃă, despre eroii noştri fan.
încă necunoscuŃi de istoria contemporană A două zi, la biserica Sf. Nicolae din Predeal, am
românească. mers la Sfânta Liturghie şi apoi la slujba de paras-
Cu două săptămâni în urmă, am făcut parte din tas din faŃa monumentului închinat martirilor asasi-
grupul FundaŃiei „George Manu”. Drumul nostru a naŃi de Carol al II-lea, la 21-22 septembrie 1939.
fost în zona Prahovei. Străjuit de tineri în haine româneşti, monumentul
şi cele 252 de suflete de tineri parcă primeau cele
Ne-am oprit mai întâi la Zărneşti şi apoi la Tohan- rostite, mărturie că istoria nu i-a uitat: „Dumnezeu
ul vechi, încercând să găsim mormântul legionaru- să îi odihnească unde nu este durere, nici întristare,
lui prahovean Ion Bordeianu Lehaci şi să nici suspin, ci viaŃă fără de sfârşit”.
depunem o rugă la locul unde el a fost asasinat
împreună cu prietenul lui, Radu Papacioc. Adică Am ascultat apoi vorbele unui mare orator, părin-
am început cu un moment pe care părintele Marius tele Marius Vişovan. El şi-a pornit discursul pe ver-
Vişovan îl numea un act de „arheologie spirituală”. surile poetului martir Radu Gyr: „MorŃi sfinŃi în
temniŃi şi prigoane/ MorŃi sfinŃi în lupte şi furtuni/
Apoi ne-am dus la Biserica Sf. Treime din Scheii Noi ne-am făcut din voi icoane/ Şi vă purtăm pe
Braşovului pentru parastasul dlui. Nicolae Pur- frunŃi, cununi”. Predealul, o istorie vie, este un
cărea, un legionar de elită. S-a făcut slujba şi la reper sacru al identităŃii româneşti a spus Păr. Vişo-
mormânt, unde tineri în straie naŃionale parcă erau van. Aici, 252 de tineri au murit pentru demnitatea
îmbrăcăŃi în cuvintele „sunt demn şi mândru noastră naŃională iar łara s-a „cuminecat” cu ei,
român”. Chipuri senine, fără ostentaŃie. Am trecut aşa cum continuă versurile lui Radu Gyr. Vorbind
apoi pe la mormântul legionarului Traian Trifan despre politica imorală, trădătoare şi criminală a lui
unde am ascultat un şuvoi de sfinte relatări ale Carol al II lea, păr. Vişovan îl citează pe dr. Teofil
fiicei Maria Trifan, de parcă le-ar fi rostit ca pe o Mija care spunea că regele şi guvernul lui s-au
singură frază: temniŃă, domiciliu obligatoiu şi „luat la întrecere cu diavolul” - introducând în ace-
iarăşi temniŃă... Fără să îşi propună, dna Maria Tri- laşi timp, un nou şi binevenit termen în înŃelegerea
fan, descria - cu sufletul curat al primei ei tinereŃi - acelui moment istoric, şi anume termenul de
însăşi curăŃia propriului ei tată, dragostea lui pen- „terorism de stat”, practicat de regele Carol, înainte
tru Iisus şi dragostea pentru soŃia lui. Aşa erau ei, (culmea!) de instaurarea dictaturii comuniste.

Cuvântul părintelui Marius Vişovan, la Predeal


ReprezentanŃii regimului carlist s-au luat la între-
cere cu diavolii cât de multă cruzime şi cât de aber-
ante nedreptăŃi pot să facă. Aceşti oameni sunt
cunoscuŃi, dar nu merită să le pomenim numele în
acest loc sfânt. Dar, acolo unde diavolul devine atât
Prea cucernice Părinte, dragi camarazi, iubiŃi legionari în toată Ńara, prigoană care avea la activ şi de puternic şi omul îşi vinde sufletul diavolului, asta
fraŃi întru Hristos, alte multe asasinate şi abuzuri şi nedreptăŃi împotri- lasă urme în istorie.
va celor care au îndrăznit să se opună politicii ire- În Maramureş, la intrarea în oraşul Vişeul de Sus
Marele nostru poet naŃional şi creştin Radu Gyr, sponsabile, imorale, trădătoare, criminale şi, îndrăz- este o porŃiune de şosea unde se întâmplă multe
vorbind despre martirii neamului, spune aşa: nesc să spun, diabolice, a Regelui Carol al II-lea şi accidente de circulaŃie şi oamenii din partea locului
a regimului său. Politică iresponsabilă, pentru că a zic că e loc blestemat. PuŃini îşi mai aduc aminte,
MorŃi sfinŃi în temniŃi şi prigoane,/ MorŃi sfinŃi în dus la prăbuşirea României Mari. Imorală, pentru câŃiva bătrâni îşi mai aduc aminte că acolo au fost
lupte şi furtuni,/ Noi am făcut din voi icoane,/ Şi vă că viaŃa lui Carol al II-lea, şi cea personală, şi cea împuşcaŃi doi legionari la 22 septembrie 1939, doi
purtăm pe frunŃi cununi.// Nu plângem lacrima de publică, a fost un continuu şir de ilegalităŃi de o învăŃători de-acolo, din zonă, care n-aveau nicio
sânge,/ Ci ne mândrim cu-atâŃi eroi./ Nu! Neamul ticăloŃie fără seamăn. Trădătoare, fiincă a făcut vină, au fost luaŃi şi împuşcaŃi la marginea drumu-
nostru nu vă plânge,/ Ci se cuminecă prin voi. jocul duşmanilor Ńării, în primul rând al Uniunii lui de către autorităŃile statului român, de către
Predealul este un loc sfânt al neamului românesc, Sovietice şi al comunismului internaŃional susŃinut funcŃionarii sistemului din acelaşi oraş cu ei. Cum
pentru că osemintele unei părŃi ai celor asasinaŃi de masonerie împotriva intereselor României. să nu te înfiorezi când vezi atâta barbarie, atâta
acum 80 au fost aduse aici şi au sfinŃit acest loc, Criminală, pentru că s-a bazat pe teroare, pe sute de cruzime, atâta nedreptate? Cum să nu fie loc
făcându-l să fie un reper sacru al identităŃii noastre asasinate, pe zeci de mii de arestări şi deŃineri ile- blestemat? Dar câte locuri blestemate nu sunt: din
româneşti, al istoriei noastre naŃionale. De aceea gale şi pe un număr inimaginabil de nedreptăŃi. S-a Maramureş până-n Dobrogea, din Basarabia până
venim aici cu dreagoste, cu respect şi cu veneraŃie guvernat printr-o teroare sistematică, putem spune în Oltenia. Dar mai mare grozăvie la Miercurea
ca să înălŃăm rugi către Atotputernicul Dumnezeu că regimul lui Carol al II-lea a introdus în România Ciuc, la Vaslui, la Râmnicu Sărat unde au fost asasi-
pentru veşnica odihnă a martirilor noştri şi ca Dum- terorismul de stat. Aşa trebuie să intre în istorie. Şi, naŃi în masă legionarii care erau închişi în lagăr.
nezeu să-i facă, pe toŃi cei care s-au jertfit, mijloci- în sfârşit, o politică diabolică. Pentru că Ńara noas-
tră, care a trecut prin multe războaie şi ocupaŃii Pentru a alunga această prezenŃă în istorie a
tori cereşti pentru poporul român. diavolului e nevoie ca neamul românesc să treacă
străine şi câte probleme n-au fost, nu a cunoscut
Comandantul Horia Sima în 1940 a decretat ziua de până la comunism un moment în care diavolul să printr-o adevărată convertire, printr-un exorcism
22 septembrie, ca zi oficială de cinstire a martirilor aibă atâta putere, cum a fost în Prigoana cea Mare a naŃional, dacă aş putea spune aşa.
şi eroilor Mişcării Legionare. În acea zi, în toate bis- regelui Carol al II-lea. Carol al II-lea nu a lucrat sin- La 22 septembrie 1939 au fost asasinaŃi 4 legionari
ericile din Ńară, s-au înălŃat rugăciuni pentru veşnica gur, el a avut nevoie de o întreagă structură de
odihnă a celor ce şi-au vărsat sângele pentru cred- de elită care au luptat în Spania, alături de MoŃa şi
unelte ale diavolului, de asasini cu suflet hain – care Marin - Gheorge Clime, Alecu Cantacuzino, Bănică
inŃă, pentru libertatea şi demnitatea neamului româ- ne este ruşine că au fost fii ai poporului român –
nesc. Prin toate acele rugăciuni făcute de o Ńară Dobre şi Nicolae Totu. Datorită celor 4 a aflat Ńara
criminali perverşi care sub haina de politicieni, şi istoria de minunata jertfă a acelor români care au
întreagă putem spune că s-au împlinit cuvintele lui miniştri, generali, prefecŃi, funcŃionari, ascundeau
Radu Gyr. Neamul s-a cuminecat cu Christos prin murit pe altarul Europei creştine, care au murit ca să
un suflet monstruos şi aceste cuvinte nu sunt apere Spania creştină şi civilizaŃia occidentală. S-au
sângele martirilor. exagerate. întors în Ńară cei patru, dar după doi ani au fost
De ce a fost aleasă ziua de 22 septembrie? Pentru că Cine citeşte ce a fost la 22 septembrie 1939 vede cât asasinaŃi din ordinul guvernului României, n-au
la 22 septembrie 1939 – exact astăzi sunt 80 de ani de departe a ajuns monstruozitatea. Dr. Mija spunea
– prigoana dezlănŃuită de Regele Carol al II-lea a acum 10 ani: „s-au luat la întrecere cu diavolii”. continuare în pag. 14
atins punctul culminant, prin asasinarea a sute de
14 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

Flori de aur din Maramureş (64)


tat şi, mai ales, odihna atât de necesară.
Apoi alte gânduri... De ce atâta nedreptate? Colegii
lui de la Matematică, facultatea unde intrase,
făceau armata la artilerie, toŃi în grup, la Bârlad, în
alte condiŃii, iar el separat, singur între străini… Ce
Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări de vină avea el?! Până într-acolo mergea toată această
viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca ură ce caracteriza ideologia comunistă! Atâtea
dovezi eroice de credinŃă şi iubire creştină. (M. V.) nedreptăŃi în Ńară, atâta mizerie pe care în mod viz-
„În legănatul trenului, nu mai ştiu dacă era frig sau ibil oamenii nu o mai puteau suporta!... Şi, totuşi,
cald, Marius a adormit. Rămas singur cu gândurile în afară de murmurul unora mai îndrăzneŃi, nimic
mele, încerc să pun ordine în ele. MulŃumirea că nu mişca în Ńara asta. Desigur, mai circulau glume
mergeam spre casă ascundea şi o mare îngrijorare. cu dublu înŃeles, căci se ştie că românul este hâtru,
Va reuşi oare să-şi revină complet după hep- bun de glume, dar nici asta nu era o soluŃie - nu
atită?… Îl aşteaptă 4 ani de studii cu mâncare la ştiai dacă cel care Ńi le spunea era sau nu agent
cantină... Dar cu armata cum va fi? Mă încuraja provocator.
doar gândul că la Sighet era specialist în boli de Era oare o virtute această suportare a răului care
ficat dr. Dan, un prieten de-al nostru, un om s-a abătut asupra noastră ?”
deosebit şi care, desigur, va face tot posibilul pen-
tru a-1 ajuta. Acasă e, totuşi, acasă: regim respec- (Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)

România şi sfârşitul Europei (29)


Mihail Sturdza, fiind timp de 5 ani ambasador în
Ńări vecine Uniunii Sovietice, avea motive serioase
să se îndoiască de acest optismism exagerat.
În realitate, războiul „de câteva săptămâni” imagi-
nat de Hitler (prost informat şi teribil de arogant,
Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de tru care atribuia atâta importanŃă destinului lui fiind la apogeul puterii sale în anii 1940-1941) va
prestigiu, ministru de externe al României în Moruzov. Amiralul mi-a răspuns: „Pentru că avea o cu totul altă înfăŃişare şi se va sfârşi catas-
perioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941) şi prin Moruzov, primim cele mai bune informaŃii trofal pentru Germania.
a Guvernului NaŃional de la Viena (1944-1945). privitor la preparativele militare ale Sovietelor.”
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” consti- Am reamintit Amiralului dubioasele origini ale
tuie un izvor documentar de excepŃie. informatorului său, agent dublu probabil, şi
Trădarea lui Canaris a fost, fără discuŃie, prin- rolul său în măcelurile săvârşite asupra
cipalul factor determinant în mersul şi sfârşitul legionarilor. Amiralul a înlăturat toate obiecŃiu-
ostilităŃilor între cei care încercau să şteargă nile şi mi-a repetat cu insistenŃă şi gravitate cer-
comunismul de pe suprafaŃa pământului şi cei erea lui. (pag.173-174)
care au făcut totul pentru a-l salva. Ceea ce îl preocupa cel mai mult pe Mihail Sturdza
În septembrie 1940, fiind încă la Berlin, ami- (devenit Ministru de Externe al României la puŃine
ralul Canaris (foto) m-a chemat la el pre- zile după discuŃia relatată mai sus) nu era posibili-
supunând că eu urma să ocup o funcŃie impor- tatea ca Moruzov (sinistru personaj, profesionist al
tantă în conducerea României (până atunci la organizării regimului criminal carlist şi model de
Berlin găsisem întotdeauna uşile închise…) şi amoralitate) să supravieŃuiască fizic (ceea ce până
mi-a spus surprinzător: „Trebuie să-mi făgăduiŃi la urmă nu s-a întâmplat, el fiind printre cei lichi-
că veŃi face totul pentru a salva viaŃa lui Moru- daŃi la Jilava), ci încrederea naivă pe care cercurile
zov”. Moruzov era echivalentul lui Canaris în conducătoare ale Germaniei o arătau informaŃiilor
România, adică Şeful Serviciului de InformaŃii primite de la el, informaŃii care sugerau sistematic
al Armatei. L-am întrebat care era motivul pen- şi insistent că Uniunea Sovietică este foarte prost
apărată şi – implicit – va fi foarte uşor de cucerit.

unul din posibilii săi succesori, atâta admiraŃie mai autentic. Şi acel război nu s-a terminat atunci,
CUVÂNTUL PĂRINTELUI MARIUS VIŞOVAN, avea pentru vrednicia lui Ion Banea. Un camarad pentru că atât regimul carlist, cât şi regimul
LA PREDEAL de o loialitate desăvârşită, tată a doi copii, acesta a antonescian, cât şi regimul comunist, cât şi regimul
fost Ion Banea, care, dacă ar fi fost lăsat să trăiască neo comunist, în proporŃii diferite, e adevărat, toate
murit glorios în Spania, ci au fost asasinaŃi ticălos în şi să creeze, avea toate şansele să fie o somitate au fost expresia înstrăinării statului de naŃiunea
România. Dacă mureau în Spania, aveau măcar politică, ştiinŃifică, spirituală a poporului român. română. Şi mi-am pus întrebarea: va fi vreodată
onoruri şi recunoştinŃă, au murit la noi şi au fost Dar a fost secerat în lagărul de la Râmnicu Sărat. statul român cu adevărat în armonie cu naŃiunea
batjocoriŃi şi după moarte. Chiar dacă viaŃa lui trupească s-a stins atunci, română? Şi tot eu mi-am răspuns, da! atunci când
Un alt nume mare asasinat la 22 septembrie 1939 avem convingerea că numele lui Ion Banea, primul ministru şi preşedintele vor veni să se
este Ion Banea, numele lui răsună şi va răsuna mesajul şi jertfa lui Ion Banea va rămâne pururi închine aici, la Predeal. Atunci se va regăsi statul
peste veac pentru că este un gigant al Mişcării viu în memoria neamului românesc, ca şi a celor- român în idealurile şi în jertfa martirilor noştri.
Legionare, un suflet de înger, o voinŃă de stâncă, lalŃi morŃi în septembrie 1939. Amin!
un intelectual de forŃă. LicenŃiat în medicină, doc- FraŃi români iubitori de adevăr, masacrul de la care
tor în drept, foarte bun organizator, unul dintre cei s-au împlit 80 de ani, a fost expresia sângeroasă a
mai vechi şi mai apropiaŃi ai lui Corneliu Zelea războiului dintre stat şi naŃiune, între statul înstrăi- pagină realizată de
Codreanu, despre care acesta spunea că ar putea fi nat şi naŃiunea română în ce avea ea mai profund şi Preot Prof. MARIUS VIŞOVAN
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 15
menŃină în formă, ne oferea generos pentru orice tului! Erau binecuvântaŃi şi cu aspect exterior agrea-
Liceenii pe Canal corvoadă se ivea în „colonie” – şi se găsea mereu –
anulându-ne o bună parte din preŃiosul timp de
bil. Ion era frumos în exces, – în sensul „clasic” –,
dar el părea că n-are habar de treaba asta, ca şi cum

Brigada K 4
odihnă. Urmărea distrugerea noastră fizică – pentru nu l-ar fi privit pe el. Romică, mititel şi delicat, cu
început – şi o făcea pe faŃă, faza următoare fiind dis- nelipsiŃii ochelari – care nu-l dezavantajau, dimpo-
trugerea morală. O făcea cu tenacitate şi răutate fără trivă! – faŃa roză şi copilărească. Erau îndrăgiŃi de
egal. toŃi, răsfăŃaŃi, pe merit dealtfel. Ajunşi la Poarta
Reversul Mi-ar părea rău dacă cineva, citind aceste rânduri –
în cazul că vor fi citite vreodată – să interpreteze
Albă, li s-a oferit o şansă. Era atunci, acolo, o „bri-
gadă orchestră”, formată din instrumentişti adunaŃi
cele relatate aici ca o răbufnire de ură târzie, trans- de prin toată „colonia” şi cărora li s-a permis să pri-
ferată peste decenii. Ar fi greşit. Nu am în mine mească instrumentele de acasă. Au format o orches-
ION DUNCA niciun strop de ură şi cu atât mai puŃin dorinŃă de tră bună – după aprecierile noastre- care mai oferea
răzbunare, oricât de firavă ar fi aceasta. Nici gând câte un „concert”, foarte gustat de cei atât de lipsiŃi
Celor dintre noi care trecuserăm prin Târgşor ne era de aşa ceva. Dar nu am cum să evit descrierea unor acolo, de bucuriile incomparabile ale muzicii. Unde
cunoscut. Ca şi celor care au avut neşansa să treacă fapte, aşa cum au fost. Iar spaŃiul concentraŃionar băieŃii au fost admişi imediat. Erau repartizaŃi la
spre îndreptare prin brigada disciplinară a „politi- comunist – la care se referă aceste modeste aduceri munci uşoare şi chiar li s-a oferit posibilitatea să
cilor” J-4 de sub comanda „colonelului” Haralam- aminte – era un spaŃiu al urii şi răutăŃii cultivate şi înveŃe meserii. Aşa că au făcut-o şi pe asta şi încă cu
bie (fost subofiŃer, fost prizonier, fost voluntar în împinse la paroxism. Am insistat până acum pe mult talent.
diviziile celor ce şi-au trădat patria şi jurământul şi laturile mai puŃin scârboase, din scârboşeniile domi- Ion a devenit cel mai bun buldozerist dintre câŃi am
actual condamnat de drept comun pentru furturi nante acolo, de la tinete la făpturi ce-şi ziceau văzut pe acolo – şi am văzut destui – şi te mirai cum
masive din proprietatea armatei), căruia i-a fost nor- oameni, fraudând calificativul. Aşa că scriu cu tri- violonistul delicat mânuia dihania pe şenile marca
mator. Deci adjunctul unui celebru netrebnic, sadic steŃe şi despre neoameni, doar pentru că este inevi- StalineŃ cu o adevărată artă. Era mare noroc pe noi
rafinat şi distrugătorul sănătăŃii atât fizice, cât şi tabil, pentru a respecta adevărul. Dacă nu aş fi obli- când apărea Ion cu dihania lui prin preajmă; făcea
morale, ale multora din cei ce au trebuit să plăteas- gat, nu aş face-o! ce făcea şi apărea prin rampele noastre, degajând şi
că verticalitatea. Nu ştiu cum l-a găsit pe Ciobanu Oboseala cronică şi bine cunoscută se reinstala eliberând pantele prea încărcate cu lama lui de fier,
Paul, dar cum cin-s-aseamănă s-adună,… şi l-a temeinic în ciolane, articulaŃii şi muşchi, biciuită de uşurându-ne enorm munca. Romică, aşişderea. Ne
făcut normator. Au constituit o pereche sinistră. sarcasmele lui Ciobanu (avea un talent fantastic erau de mare ajutor şi folos, nu numai nouă şi sufle-
Ciobanu era un vlăjgan care ajunsese la Târgşor individul) care ne jignea continuu şi ca făpturi tişti cum erau, toată suflarea de pe acolo îi iubea.
prin şmecherie, declarându-se elev, ceea ce era umane, şi ca bun simŃ în sine. Era în elementul lui Între timp tratamentul s-a înăsprit,brigada orchestră
imposibil la vârsta lui, căci era deja un om matur. ca peştele în apă. Nu cred că a mai avut vreodată o a fost desfiinŃată. Ei au rămas totuşi în acea brigadă
Poate o fi urmat ceva cursuri pe la vreo şcoală de perioadă de împlinire deplină a aspiraŃiilor sale ca la specială de buldozerişti şi mecanici. Norocul lor şi
picheri sau… Dar stupiditatea birocratică poate fi K-4. Presupun cu deplină îndreptăŃire, că aceasta a al nostru, o vreme. Care, ca toate cele bune…
uneori adaptată benefic, fiind şi alŃii care au benefi- constituit culmea împlinirii sale, în dauna noastră, Turnătoriile şi invidiile i-au scos de la meserie şi au
ciat pentru un timp, de avantajele de a fi închişi într- evident. fost aruncaŃi prin alte brigăzi, cu munci grele, domi-
o închisoare „pentru elevi”, cu un tratament mai Am reînvăŃat tăcerea. A nu riposta în nici un fel, – nante. De pe acolo i-a pescuit Ciobanu şi cum avea
blând, scăpând de închisori grele ca Piteşti, Gherla, ştiam aceasta – era cea mai enervantă atitudine con- pentru ei o aversiune nemascată, a făcut tot ce a ştiut
Aiud etc… Pentru un timp. Nu ştiu trucul utilizat de tra escroc, căci nu-i oferea nici măcar satisfacŃia – ştia multe în domeniu – ca să le facă viaŃa iad.
Ciobanu, cert era faptul că nu era dintre noi. Din unui pretext, pentru a lua măsuri. Nu avea nevoie. Adică iadul pe care-l inventase pentru noi toŃi.
nici un punct de vedere. Căzuse la puşcărie cu un Risipea răutăŃi cu nemiluita, dar nu-i ajungea. Îndeosebi foştilor locatari ai Târgşorului. Insultele,
grup de elevi din Târgu Mureş, denumit – probabil Nimeni nu zâmbea măcar la grosolăniile şi triviali- sarcasmele, tot felul de răutăŃi jignitoare răbufneau
de către securitate – Cămăşile Galbene şi rebotezat tăŃile lui, în afara lui I.B., care nu voia să-şi piardă din neomul acesta cu o cadenŃă susŃinută şi aparent
la Târgşor de către Moş Dumitrache Izmenele Gal- privilegiul de curăŃitor de hârdaie. Aceasta fiind inepuizabilă. Părea că teroarea aceasta nu se va
bene. El, Ciobanu, ar fi fot angajat de securitate să- prea puŃin pentru orgoliul nemăsurat al individului. sfârşi decât odată cu sfârşitul nostru.
i organizeze şi la momentul oportun să-i trădeze. O satisfacŃie tot avea: slăbeam fizic. Dar şi îndârji-
Simplu şi nu chiar unicat. Dar se spunea că defec- Pot să afirm fără riscul de a greşi, că acest ins a fost
rea creştea proporŃional, ceea ce-l stârnea şi mai rău. cel mai diabolic dintre cei mulŃi răi pe care mi-a fost
Ńiunea care l-a basculat în puşcărie, ar fi apărut în Aşa că a bătut cărări de el ştiute, reuşind să facă din
momentul în care şi-ar fi revendicat recompensa dat să-i cunosc. Şi cel mai tenace. În răutăŃi era de o
K-4 brigadă de încărcări manuale. Presupun că hărnicie incomparabilă. Credeam că mai greu nu se
promisă, treabă cu care patronii lui nu ar fi fost de acest transfer de la rău la şi mai rău, îi încălzea
acord. Astfel că în locul pungii cu arginŃi, l-au cado- poate. Şi ca de atâtea alte ori, a trebuit să mă dau
inima – în cazul că o fi avut aşa ceva –, deoarece bătut şi să admit că… se poate!
risit cu patru ani de puşcărie, spre luare aminte şi aceasta era o muncă extrem de grea. Muncă brută ca
meditaŃie, referitor la grija pe care e înŃelept să o ai, aproape toate cele prestate pe Canal, dar la alte cote: Într-o zi, un grup de deŃinuŃi de drept comun s-a
în alegerea celor cu care te însoŃeşti. să sapi şi să încarci, nu era de colea! De obicei la apucat să sape gropi în jurul barăcii noastre, să înfi-
Licheaua rămâne lichea. Imediat a devenit „reedu- această muncă erau repartizate brigăzile disciplina- gă şi să consolideze stâlpi şi o reŃea de sârmă ghim-
cat” şi teoretician marxist-leninist-stalinist. Nefiind re. Celelalte, după anumite perioade erau schimba- pată a izolat baraca noastră de restul „coloniei” şi a
prost – dimpotrivă – cameleonul s-a integrat repede te pentru refacere şi înlocuite cu altele, tot aşa, pe secŃiei, copie identică a celei din faŃa noastră, J-4,
printre reeducaŃi, remarcându-se prin vehemenŃă, durată mai mult sau mai puŃin limitată. Aşa că ne- brigada disciplinară a „politicilor”. Unde canalia
obrăznicie, lichelism de cea mai ordinară speŃă. am reprofilat. Pentru aceasta era nevoie de efectiv fusese normatorul altei canalii, „colonelul” Hara-
Fiind fanfaron – probabil din născare – se lăuda cu dublu faŃă de câŃi eram la descărcări şi tocmai în lambie şi complicele murdar al acestuia. Fiind
tot felul de isprăvi din nebulosul său trecut, printre aceasta a constat viclenia excrocului. A adunat elevi mediul în care se simŃea cel mai bine, şi-a făurit şi
care că ar fi făcut parte din diviziile de panzer ale de prin toată „colonia” – în primul rând pe aceia pentru sufleŃelul lui o copie, cu noi pe post de victi-
lui Rommel din Afrika Korps. Cu gradul de „haup- care trecuseră pe la Târgşor –, faŃă de care avea o me. AnunŃându-ne cu mare satisfacŃie ca fiind o
tmann”! Erau şi naivi care-l credeau. PăcăliŃi de afinitate specială, din cauza dispreŃului nedisimulat mare realizare a sa, că am devenit „in corpore” bri-
nişte termeni tehnici utilizaŃi de escroc, cum a fost cu care a fost tratat acolo. Ne-am regăsit vechi prie- gadă disciplinară, cu toate regulile ce se aplicau
calificat, denumit şi rămas. Definitiv! teni, dar nu cred că de data asta a fost cu bucurie.. unor asemenea „unităŃi”: tăiatul corespondenŃei,
izolarea totală faŃă de ceilalŃi deŃinuŃi, (cu riscul
Pe Canal şi-a urmat drumul firesc pentru el, reuşind Acum mi-amintesc cu drag de cei doi bucureşteni încarcerării în lanŃuri în puşcăria din puşcărie,
prin turnătorii, linguşeli şi orice mijloace din cu care am legat o trainică prietenie în izolare la care tocmai se construise pe undeva prin preajma
aceeaşi speŃă, călcând peste indiferent cine-i stătea Târgşor, care a continuat la Peninsula în brigada 32, cărămidăriei Ńiganului Varga). Aceasta deoarece nu
în cale, sau avea ghinionul să i se afle în preajmă. A inseparabilii Ion Niculescu şi Romică Teodoru. suntem altceva decât nişte reacŃionari înrăiŃi, pe
ajuns normatorul lui Haralambie, de unde s-a pro- Aceştia erau prieteni foarte apropiaŃi din libertate şi care va avea el grijă să-i aducă la matcă, ştie el cum.
pulsat prin cine ştie ce mijloace pe culmea carierei nu aduceau nici pe departe cu ceea ce se numeşte Cred că ştia! Era şi ceva care ar fi trebuit să fie un
sale de deŃinut: brigadier la K-4. curent şmecher de Bucureşti. Fini şi cultivaŃi, avantaj, dar nu era. Nu mai eram scoşi la corvezi, ca
Arogant şi impertinent, din prima clipă şi-a declarat domni în sensul bun al termenului, Ion era violonist, nu cumva – doamne-fereşte – să luăm legătura cu
intenŃiile. Pe unii dintre noi ne ştia de la Târgşor, profesionist s-ar putea spune, deoarece renunŃase la alŃi bandiŃi asemenea nouă, dar ne umplea timpul
edificat prea bine privitor la hramul pe care-l pur- tot, inclusiv la şcoală, pentru a se dedica exclusiv Ńinându-ne în picioare în faŃa paturilor şi debitându-
tam, despre ceilalŃi nu era greu să deducă precum că pasiunii şi talentului său: vioara. Domeniu în care i şi neobosit cuvântările sale insultătoare. Adăogând
ar fi „contaminaŃi”. Era acest individ de o răutate se pronostica un viitor strălucit. Romică era şi el astfel, pe lângă oboseală, trauma psihică şi nu s-ar
absolută şi o obrăznicie pe aceeaşi măsură. În el clo- violonist,dar – ca să zic aşa – mai amator, deşi luase putea spune că nu se pricepea. În cele din urmă tot
cotea ura, ne detesta făŃiş şi brutal. E adevărat că şi lecŃii serioase, având şi el o solidă cultură muzicală el era traumatizatul, deoarece, ca un singur om, nici
noi îl detestam, dar eram deficitari la capitolul ură, şi nu numai. Acestea erau doar ceea ce-i scotea unul nu a cedat nici un milimetru. Părea că adversi-
ceea ce crea un handicap. Dar el nu ştia, ca orice cumva din obişnuit, însă aprecierile noastre erau tatea asta, el pe de o parte şi opzeci de epave de cea-
lepădătură, credea că şi noi suntem asemenea lui. Se determinate îndeosebi de caracterele celor doi: laltă, nu se va termina, forŃele fiind inegale. Să
înşela. finuŃi, nu păreau a fi făcuŃi pentru a trece şi rezista vedem care pe care! El avea totul de partea lui, noi
condiŃiilor mai mult decât dure din puşcăriile regi- doar pe noi înşine.
Prima ispravă a fost să ne transfere la descărcări mului bolşevic. Totuşi, au trecut prin ele cu brio,
manuale, unde munca era grea şi ritmul infernal. atât până atunci, cât şi după. Până la capătul-capă-
DimineaŃa, ca să nu ne pierdem vioiciunea şi să ne (va urma)
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

SCRISOAREA LUI MITI DUMITRESCU CĂTRE FAMILIA SA


„Dragii mei,
Vă scriu stăpânit de o mare linişte sufletească. Tăcerea sălăşluieşte în mine, în
jurul meu. Sunt singur.
Între mine şi ceilalŃi oameni s-a rupt orice legătură exterioară sau convenŃională.
Privegheat de Dumnezeu şi încercând să ascult şoapta Neamului, a Legiunii, mă
apropii de clipa care trebuie să fie „ceasul” meu.
În astfel de clipe nu mai rămâne nimic în sufletul tău. Se rup toate fibrele vieŃii,
dragostea de ai tăi, de plăceri, de bucurii.
PorŃi pe umeri apăsarea dureroasă a destinlui tău neîmplinit încă.
Dar eu sunt şi fiul şi fratele vostru. Şi nu mi-e ruşine să mărturisesc. E dragostea
cea mai mare. Vă iubesc mult, dragilor. Voi sunteŃi cei care îmi umpleŃi multe clipe
frumoase. Mă vizitaŃi şi tulburaŃi liniştea casei care vă primeşte – sufletul meu.
Dacă am plecat dintre voi, nu vă mâhniŃi. ŞtiŃi că deasupra voastră şi a mea e
Dumnezeu şi drumul meu acesta este.
VeŃi afla că sunt de multă vreme pe pământ românesc şi veŃi suferi adânc răutatea
aparentă a mea, că nu v-am înlesnit să mă vedeŃi, să mă întâlniŃi. Vă rog să mă ier-
taŃi, dragii mei. Să ştiŃi însă că am făcut aceasta şi din dragoste pentru voi.
Dacă mă ştiaŃi în Ńară, înconjurat de atâtea primejdii şi aşteptând atâtea urmări,
aŃi fi fost mereu tulburaŃi şi îndureraŃi. Nu am vrut câteva clipe mai mult să vă stric
liniştea îndurerară a voastră. Să ştiŃi că nu mi-a fost uşor şi că dorul de voi m-a
însângerat.
Se apropie clipă cu clipă „ceasul”.
O rugăminte vă fac.
RugaŃi-vă pentru mine şi pentru noi toŃi. Pentru păcatele şi suferinŃa ce o aştept cu
bucurie. Atâta dor am să ştiŃi voi şi Neamul că am pecetluit cu sângele şi sufletul
nostru o credinŃă. Istoria va judeca dacă am greşit sau nu, însă nu va putea uita
„preŃul”acestei greşeli, de va fi greşeală.
Să-mi ajute Dumnezeu, să-mi lumineze calea. Şi să spuie Legiunea că nu am greşit
şi că puterea de jertfă a noastră a fost chezăşia adevărului.
RugaŃi-vă pentru mine.
Să vă iubiŃi, dragilor, şi să vă priviŃi viaŃa ca o luptă. De nu, ea este moarte. Se
usucă şi se pierd toate puterile fiinŃei.
Să luptaŃi şi voi. Dacă suferiŃi, să fiŃi mândri pentru aceasta; suferinŃa nu este dată
oricui. SuferinŃa rupe din om dragostea de nimicuri, plăcerea egoistă. Ea descop-
PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
eră omului sensul adânc al vieŃii. Şi numai aceasta poate fi viaŃa. Cu preŃul pe care Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
fiecare îl dă. Biologic, este indiferentă şi aceeaşi pretutindeni. Dar viaŃa nu este Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
aceasta. Ea are un preŃ. Este domnia sufletului, a spiritului. Nu stricaŃi prin dur-
erea voastră liniştea şi armonia clipelor de înŃelegere. ÎnŃelegeŃi fapta mea şi să mă 024073, Sector 2; Bucureºti
iubiŃi şi mai mult pentru această faptă. e-mail: fgmanu@gmail.com
Ceea ce pierdeŃi voi este atât de puŃin! Internet: http://www.fgmanu.ro
GândiŃi-vă ceea ce pierde neamul românesc prin această lipsă de dragoste şi tel. 021-252-20-41; 0746 548 305
înŃelegere a destinului său măreŃ. Şi fapta noastră înseamnă atât de puŃin! Ea este REDACTOR ŞEF:
expresia unei dureroase necesităŃi, a unui exemplu. Există un vierme conducător
care roade trupul neamului. Şi cât va trece oare până când în sufletele oamenilor, BOGDAN MUNTEANU
a românilor, se va întâmpla acea schimbare, acea luminare, care să-l facă demn şi REDACTORI:
mândru pentru destinul neasemuit al neamului: destinul legionar.
Căci violenŃa nu schimbă nimic în sine. Ea însă redeşteaptă şi readuce aminte. Pe PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON
acest tărâm al redeşteptării româneşti va trebui să se muncească cu înverşunare
sfântă pentru schimbarea sufletului românesc, sau, mai bine spus, pentru curăŃirea CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE
fundamentală a lui de tot ceea ce păcatul, nimicnicia, laşitatea, minciuna, necred- CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:
inŃa a sădit în el!
Cât de mare este această victorie pe lângă fapta noastră. Şi câtă dragoste, forŃă şi CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU
jertfă vor trebui să dea legionarii viitorului românesc! DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR
Tu, măicuŃă dragă, veghează cu sufletul tău iubitor şi bun asupra alor mei. Ai grijă ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
ca fiecare să-şi clădească...”
MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 Bucureºti

RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:


Din păcate, finalul scrisorii lipseşte... Ea a fost scrisă de Miti după revenirea din L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18
Germania şi, după 21 septembrie 1939, a căzut în mâinile SiguranŃei. În 1940 a fost
recuperată de Mişcare iar apoi a luat şi ea calea exilului în buzunarul profesorului
Mişu Tase.
Biografiei lui Miti Dumitrescu, publicată în aceast număr al revistei, îi lipsesc, din
FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”
lipsă de spaŃiu, mai multe capitole: arderea trupului, recuperarea cenuşei, recuper-
area memoriei şi a legendei sale în timpul guvernării şi poate ceea ce interesează
1994-2019
pe cititor mai mult, explicarea actului echipei Miti Dumitrescu cu consecinŃele lui PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:
spirituale, sociale, politice. Până când le vom publica, nădăjduim că textul acestei
scrisori va ajuta la înŃelegerea structurii sufleteşti şi a atitudinii lui Miti Dumitres-
cu. † NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:
Din 1940 Legiunea, într-adevăr, a spus şi o repetă din generaŃie în generaŃie: nu ai ELISABETA IONESCU
greşit, Miti Dumitrescu, jertfa ta a fost chezăşia adevărului ce a asigurat
† MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
supravieŃuirea Mişcării Legionare. CONSILIER ONORIFIC:
† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013
VASILE AFILIE
Cezarina Condurache
† GHEORGHE GHEORGHIU, PREŞEDINTE:
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.