--

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

ANUL XXII- NR. 9

SEPTEMBRIE 2019 CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 16 PAGINI
7 LEI

22 SEPTEMBRIE -
Ziua eroilor şi martirilor legionari
„În ziua de 22 Septembrie 1940, ziua eroilor şi martirilor legionari, se vor face rugăciuni la toate bisericile din Ńară. La ora 10 dimineaŃă, în Capitală,
la Biserica Sf. Ilie Gorgani, la Râmnicu-Sarat, la Vaslui, la Predeal şi pe întreg cuprinsul Ńării unde au căzut martirii noştri, vor lua parte legionari din
aceste localităŃi.
Cu conducerea şi organizarea pelerinajelor, sunt încredinŃaŃi Profesorul Tase, la Bucureşti, Bartolomeu Livezeanu, la Râmnicu-Sărat, Toma Simion,
pentru Vaslui şi Vasile Iovin, pentru Predeal.
Cu acest prilej voi fixa câteva norme de viaŃă legionară, cerute de jertfa lor şi legate de asprimea vremurilor pe care le trăim.”
Horia Sima,
Bucureşti, 19 Septembrie 1940

Pe mormintele Eroilor
„Ce să aducem?
Flori? AduceŃi, dacă vreŃi. Dar ei nu le vor.
Lacrimi? Plânsul nostru e o uşurare pentru noi, nu e ce
le trebuie.
Pe mormintele eroilor să aducem, în sufletele noastre,
ecoul înalt răscolitor al credinŃei şi jertfei lor sublime.
Să aducem încruntarea tăcută a gândului hotărât de a
înfrunta moartea pentru Adevărul răstignit de nemernici,
pentru Dreptatea pălmuită de făŃarnici, pentru Neamul
prigonit de vitregia vremurilor şi trădat de lăcomia şi
laşitatea cârmuitorilor.
Asta e închinarea ce li se cuvine. Asta chiamă şi coboară
în noi la luptă puterile sufletului lor ceresc.”

Prof. Ion Găvănescul, 21 septembrie 1940

Cu fruntea sus!
„Aşa au căzut sutele de legionari în primele ceasuri ale
zilei aceleia de 22 septembrie 1939.
Au căzut cu gândul datoriei împlinite, cu gândul jertfei
rodnice.
Pe oricare din ei l-ai fi întrebat dacă e gata să moară el,
de bună voie, pentru ca să piară îngerul răului, ar fi
răspuns fără şovăire: DA! Oricare ar fi fost gata să ia
locul lui Miti Dumitrescu. Sufleteşte, toŃi au acelaşi merit
în curmarea răului. ToŃi cei căzuŃi, şi încă mulŃi alŃii, au
dorit moartea lui Armand Călinescu. Fapta camarazilor
lor era fapta lor. Fiecare din miile de legionari a apăsat
pe trăgaciul revolverului liberator.
De aceea, când gloanŃele mitralierelor secerau vieŃile
legionarilor, ele culegeau doar rodul jertfei acceptate de
fiecare în adâncul sufletului lor, a jertfei dorite.
Pentru cei căzuŃi gloanŃele nu însemnau o pedeapsă, ci o
binecuvântare dorită. Ele săvârşeau cununia lor cu
moartea legionară.
Şi la cununie, mirii merg cu fruntea sus”.

Grigore Manoilescu, 22 septembrie 1940 Grafică de Simion Lefter

 2 PERMANENÞE
Căpitanii în destinul românesc
Neamul românesc a cunoscut toate durerile în
decursul veacurilor. Încercări grele s-au ivit în
răscrucile istoriei sale. Nedreptatea, lipsa, munca
fără rod, i-au apăsat umerii şi sufletul. Trecutul său
este o istorie de apăsări nemeritate. Neamul nostru
Ńine mult la trecutul său, la trecutul-tradiŃie, cugetul
şi fapta strămoşilor, dar nu despre aceasta e vorba
aici, ci de o istorie a suferinŃelor nemeritate pe care
le-a purtat cu resemnare şi credinŃă.
La început, condiŃiile istorice ale neamului româ-
nesc au fost cu totul neprielnice unei creşteri organ-
ice, fireşti. Plămada originară s-a păstrat, dar isto-
ria neamului s-a oprit în loc. Atunci s-a închis în
sine şi a grăit numai cu Dumnezeu. A venit apoi o
nouă epocă, epoca eroică, aceea a marilor voievozi
creştini. Soarta s-a arătat mai blândă cu preŃul unor
mari jertfe însă. De la Mircea până la Ştefan şi
Mihai, românii au încercat să deschidă noi porŃi
istoriei. Neamul românesc a încercat în acea vreme
să devină un neam creator de istorie. A pornit la
faptă cu fruntea luminată de credinŃă şi bogată în
gânduri îndrăzneŃe. Un neam de mari şi destoinici
conducători domneşti, un popor tânăr şi bărbat, au
străbătut vremea cu tăria faptei şi credinŃei lor.
FrumuseŃea gândului şi faptei româneşti, după
Mihai arhanghelul fulgerător al istoriei noastre, a
mai scânteiat de câteva ori mai târziu într-un Matei
Basarab sau Brâncoveanu, pentru a se stinge odată
cu acest neam de ctitori, al Basarabilor. Ce-a mai
urmat, se ştie. După stingerea neamului domnesc,
atât în Moldova cât şi în łara Românească, a venit
rândul boierilor, rândul celor ce trebuiau să stea cap
poporului, să-l povăŃuiască şi să-l îndrume pe calea
biruinŃei. Vreme de două veacuri, boierii s-au
înstrăinat de Ńară şi de neam, s-au alungat, s-au
omorât între ei până ce aproape li s-a stins sămânŃa.
În lupta aceasta dintre ei a lucrat mâna vrăjmaşă a
străinilor, pentru împlinirea poftelor lor. Şi aşa duş-
manul din afară al neamului l-a adus la viaŃă pe cel
dinăuntru, duşmanul de neam străin l-a crescut pe
acela de un sânge şi de o credinŃă pentru ca să se
împlinească sfârşitul Românilor, după dorinŃa şi
nevoile celor din afară.
Două veacuri de înstrăinare, de durere închisă fără
nicio rază de lumină dătătoare de nădejde. Se
înstrăinase mintea şi portul, se înstrăinase bogăŃia,
se pierduseră bunele deprinderi şi obiceiuri ale nea-
mului. Poporul nu mai avea de mult un domn al
său, din sângele şi sufletul său, care să sufere cu el
laolaltă şi să ridice spada pentru dreptatea lui. Nea-
mul nu mai avea nici conducători boiereşti de
suflet tare şi încercată omenie. Nu mai era nimeni
în Ńară care să-l înŃeleagă şi să-l îndrumeze.
Românii rămaseră singuri, fără domn şi fără boieri
înŃelepŃi şi iubitori, rămaseră părăsiŃi şi uitaŃi în
propria lor casă.
Această viaŃă dureroasă i-a făcut să se închidă în ei
înşişi, să părăsească cele lumeşti, trecătoare, să se
plece cu gândul mai mult către lumea valorilor
eterne, către lumina întăritoare a credinŃei. Prin
această renunŃare totală, a putut Românul să
dăinuie ca neam în faŃa tuturor suferinŃelor şi
nedreptăŃilor venite din partea vrăjmaşilor din afară
şi mişeilor dinăuntru. Prin tăria şi curăŃenia cred-
inŃei şi-a păstrat grăuntele de aur al inimii dornică
de viaŃă nouă şi tot prin ea a biruit mai târziu.
Se spune: Când un neam nu mai are conducători,
dispare. În adevăr, istoria ne-a dat multe exemple
de acest fel. Când Românii şi-au pierdut domnii şi
când s-a risipit sau înstrăinat clasa conducătoare,
încercările grele ale istoriei nu i-a pierdut în
negură. Rămaşi singuri la răspântii s-a ridicat din ei
unul. S-a ridicat de jos din mulŃime, s-a ales din
popor câte un om, câte un Ńăran simplu, curat,
întreg. A crescut stâncos, s-a înălŃat cu toată puterea
omeniei lui până la locul de conducător şi coman-
dant al norodului. Aşa au apărut căpitanii în istoria
noastră naŃională. Aşa au apărut Horia, Tudor şi
Iancu. ToŃi trei au fost oameni din popor, cu carte
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
sau fără carte, dar oameni din popor, Ńărani. ToŃi dragostea şi munca pentru cele obşteşti.
trei s-au ridicat aprigi, iluminaŃi şi mari, în Ei au fost căpitani în sensul de căpetenii, adică
momentele de deznădejde ale neamului românesc îndrumători şi conducători ai poporului în toate
pentru a tăia drum nou în istorie şi a împlini porun- împrejurările vieŃii, nu numai în luptele cu armele.
ci de mai sus decât acelea ale unor oameni sau Aceasta ne-o arată însăşi faptele istorice şi chipul
aşezăminte. în care se oglindesc ei în mintea Ńăranului nostru.
Ce îi uneşte şi ce îi aşează laolaltă pe aceşti trei Horia, Tudor, Iancu, au fost mari căpitani de arme,
mari Căpitani ai istoriei Românilor? Desigur ei au cunoscători ai luptelor, viteji, netemători de
avut trăsături comune, atât ca însuşiri sufleteşti cât moarte. Ei au trăit viaŃă aspră de înaltă viziune a
şi ca stare socială, uneori chiar şi ca temperament. comandantului adevărat. Dar această însuşire se
Dar nu atât ceea ce au avut asemănător din firea lor, împletea şi se completa cu altele nu mai puŃin
ca indivizi, îi apropie şi ne face să-i privim laolaltă. însemnate. Ei au fost conducători politici, inspira-
Îi înŃelegem mai bine dacă îi privim în legătură cu tori de credinŃă, administratori de bunuri obşteşti şi
colectivitatea din care făceau parte şi vremurile în ceea ce le dădea mare preŃ în vreme de pace,
care au apărut, ceea ce înseamnă, în legătură cu împărŃitori de dreptate.
destinul istoriei neamului. Norodul pe care l-au
condus, îi definea; de aici şi-au tras înŃelesul şi făp- Căpitanii nu erau „numiŃi” în aceste locuri, nu
îndeplineau funcŃiunile întăriŃi de cineva, ci de
tura. Momentul istoric şi fapta pe care au fost sor-
tiŃi să o împlinească, ni-i arată în adevăratele lor prestigiul lor în faŃa poporului, care venea la ei în
orice împrejurare, încrezători şi mulŃumiŃi de jude-
chipuri.
cata şi de fapta lor. Dacă poate fi vorba de o
ToŃi trei au fost de jos, din poporul pe care l-au con- întărire, apoi aceasta nu venea decât de la neamul
dus. Ei au crescut tari din viaŃa şi din truda pămân- întreg, ale cărui dureri şi năzuinŃe căpitanii le-au
tului românesc. Au apărut ca nişte forŃe dense, întrupat întotdeauna deplin.
strânse prin vreme. Cei trei căpitani s-au ridicat din
popor şi prin el, l-au condus şi s-au lăsat conduşi de Marii căpitani ai Românilor au fost înaintemergă-
credinŃele şi nădejdile lui, toŃi trei au simŃit că au tori au istoriei acestui neam, ei au purces la faptă cu
credinŃă şi cuget dornic de întocmire nouă a Ńării.
datoria în faŃa lui Dumnezeu şi a neamului să lupte
pentru deschiderea unui drum nou de viaŃă. Ei au fost mari întemeietori.
Căpitanii au luptat, au suferit şi au jertfit totul, pen- Cei mişei i-au urât, iar cei cu mintea scurtă nu i-au
tru acelaşi gând şi în acelaşi fel. ApariŃia lor în isto- înŃeles. I-au nedreptăŃit, i-au supus chinurilor şi i-
ria Românilor şi rostul lor în destinul acestui neam, au osândit, gândind că în acest fel se vor închide
alcătuiesc un capitol de viaŃă aparte. Este o lume zările noi, că lucrurile vor merge mai departe după
deosebită a lor. trebuinŃele lor nedemne şi urâte.
Aceşti oameni aleşi, s-au ridicat împotriva duş- S-au înşelat. Căpitanii sut oameni împotriva cărora
manilor din Ńară şi din afară, s-au ridicat „pentru nu se poate lupta, pentru că ei sunt înfăptuitorii
întocmirea patriei” şi pentru „câştigarea drep- unui destin istoric. Ei înving şi dincolo de moarte.
turilor”. Da, s-au ridicat să facă dreptate singuri Cei ce i-au chinuit au cunoscut întunericul des al
dacă altcum nu le venise; dreptate pentru Ńărani şi condamnării eterne.
pentru neam. Pentru aceasta au luptat şi s-au jertfit
cei trei mari căpitani ai neamului nostru. Ei nu au
luptat pentru „egalitate” ci pentru dreptate. Cât de ERNEST BERNEA
epic şi legendar a fost momentul când Ńăranii pan-
duri, dornici de o nouă viaŃă, au jurat în faŃa lui
Dumnezeu şi a lui Tudor, în Poiana Podeşului, că
sunt gata să moară pentru „dobândirea dreptăŃilor”
şi ridicarea neamului din obidă.
ToŃi trei au înŃeles până la sfârşit, cu toate ostenelile
lor, că dreptatea nu le poate veni de la oameni.
Numai Dumnezeu este drept. Ştiindu-se curaŃi în
îndemnurile lor şi buni apărători ai neamului, ei au
pornit lupta de îndreptare, încredinŃaŃi de nevoia
acestei lupte şi de scopul ei înalt, deoarece prin ea
şi jertfele pe care le cerea, se împlineau legi cu
mult mai grele decât o simplă vrere omenească. Ei
au îndrăznit cu cugetul şi cu fapta pentru că
simŃeau că din tot ceea ce porniseră, se împlineau
porunci de Sus.
Căpitanii au fost oameni bogaŃi la suflet, cu multe
însuşiri şi cu multe rosturi în viaŃă. Aceşti oameni
temători de Dumnezeu şi cu voinŃa de granit,
păstrători ai bunelor rânduieli, n-au cunoscut decât
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
CĂPITANII ÎN DESTINUL ROMÂNESC
NOTĂ
Ernest Bernea a publicat „Cartea căpitanilor” în
anul 1937. După acest text care o deschide, pe o
pagină înaintea capitolelor dedicate celor trei
căpitani: Horia, Tudor şi Iancu, pot fi citite cuvin-
tele: Căpitanului închinare. Atât. Doar două
cuvinte, care conferă noi sensuri mesajului pe
care autorul a vrut să-l transmită. Şirul celor trei
căpitani proveniŃi din Ardeal şi łara Românească
se întregeşte în mod firesc prin Corneliu, Căpi-
tanul născut în urmă cu 120 de ani pe plaiurile
Moldovei. SpaŃiul geografic românesc şi destinul
Catastrofa climatică: apocalipsa unei religii seculare (I)
BOGDAN MUNTEANU
Un chip de copil transfigurat de emoŃie, pe care o
lume întreagă a putut vedea întipărite panica şi dis-
perarea: „Cum îndrăzniŃi să ne furaŃi copilăria şi
visurile?” Discursul Gretei Thunberg la ONU din
data de 23 septembrie 20191 a împletit lacrimile cu
furia. Politicienii lumii au fost somaŃi să acŃioneze
acum, într-un mod radical şi lipsit de compromisuri
pentru izbăvirea lumii de spectrul unei iminente
apocalipse climatice, pe care oamenii de ştiinŃă o
tot propovăduiesc de 30 de ani încoace.
Greta Thunberg are încă înfăŃişarea unui copil, deşi
a împlinit deja 16 ani. CompetenŃele ei în privinŃa
teoriilor ştiinŃifice cu pricina sunt, desigur, nule.
Dar ea crede în ele. O face sincer, cu toată fiinŃa ei,
fără să-şi dea seama că ar putea fi o biată victimă
naivă. În primul rând a ambiŃiilor părinŃilor, dar şi
a unor influente grupări de lobby ecologist, a mass-
media sau a politicienilor care îi cântă în strună,
pentru că le serveşte de minune interesele2. Toate
aceste cercuri au făcut dintr-o biată fată, uşor retar-
dată în evoluŃia ei biologică (nu şi intelectuală),
suferind de o dereglare psihică (sindromul Asperg-
er) care se manifestă printr-o fixaŃie obsesivă, un
adevărat profet al apocalipsei acestei noi religii
care tinde să devină ecologismul panicard şi
iraŃional.
Cei care au de profitat de pe urma ei i-au confirmat
şi întărit obsesiile, i-au alimentat spaimele, au
transformat-o într-o portavoce, fără să se gân-
dească la consecinŃele dezatruoase asupra sufletu-
lui acestei fiinŃe neajutorate şi exploatată fără
ruşine. ConsecinŃa? În discursul ei de la ONU,
Greta Thunberg şi-a revărsat furia împotriva politi-
cienilor, care chipurile nu acŃionează cu suficientă
hotărâre pentru a opri aşa-zisul dezastru climatic.
Marioneta de care se folosesc aceştia riscă aşadar
să scape de sub control, pretinzându-le ca faptele
să le fie consecvente până la sânge cu retorica prac-
ticată.
PERMANENÞE
acestui neam se răsfrâng astfel la modul integral
în textul lui Ernest Bernea, care nu poate fi înŃe-
les altfel decât ca făcând referire la toŃi patru.
În el găsim evocată simbioza dintre neam şi
aceşti reprezentanŃi de seamă ai săi, cu care au
rezonat toŃi românii adevăraŃi. Fiecare din aceşti
căpitani s-a inspirat din pilda celor care i-au pre-
cedat. Între ei există o continuitate firească,
organică. ToŃi au fost animaŃi de valorile credinŃei
şi de idealul luptei pentru libertatea şi dreptatea
neamului românesc. Care, în cazuri excepŃionale
şi atunci când în joc era soarta unei întregi colec-
tivităŃi, implică şi posibilitatea violenŃei ca ultima
ratio împotriva stării de robie şi a abuzurilor din
partea stăpânirii. O ridicare ce punea totodată în
joc şi propria viaŃă, căci tiranii obişnuiesc să se
răzbune crunt împotriva celor ce-i înfruntă. Dar
venită invariabil din starea celui apăsat de
nedreptăŃi, care vede în ea un gest de dreptate în
lumina legilor eterne ale neamului. Acestea au
fost preŃuite întotdeauna mai mult decât soarta
personală, care s-a identificat fără rest cu
împlinirea unui destin colectiv.
Faptul că ei au fost luptători pentru o asemenea
cauză nu-i face incompatibili cu creştinismul,
dimpotrivă – să ne amintim doar de lupta de elib-
erare naŃională a grecilor de sub jugul otoman, la
care au participat până şi membri ai clerului sau
monahi şi care sunt cinstiŃi până azi de Biserica
Greciei. Căci în lipsa imperiului creştin
răsăritean, neamurile au devenit pavăza şi toto-
dată întruparea istorică a Bisericii. Lupta legitimă
pentru afirmarea şi apărarea propriei identităŃi
poartă astfel o indelebilă pecete creştină.
Nu încape vorbă, ei merită să fie admonestaŃi
sever, dar din alte motive: în fapt sunt doar nişte
şarlatani capabili să instrumentalizeze orice le
serveşte interesul. Care, după cum vom vedea, este
în primul rând unul de natură politică şi socială. Iar
figura de copil a Gretei, împreună cu toŃi copiii şi
tinerii inconştienŃi şi disperaŃi că nu ar mai avea
niciun viitor şi care ies pe străzi în numele mişcării
„Fridays for Future” sunt nişte paravane minunate
îndărătul cărora păpuşarii îşi văd de interesele lor.
A văzut cineva oameni de ştiinŃă care să fie
cuprinşi de o asemenea disperare existenŃială? Cu
toate că semnalele de alarmă vin de fapt de la ei.
Nu, pentru că aceştia … vor să-şi trăiască viaŃa,
sperând poate şi la cununa de lauri acordată „sal-
vatorilor planetei”. Se gudură în faŃa oricui le oferă
mălai şi faimă. Ei primesc fonduri generoase pen-
tru ca rezultatele cercetărilor lor să se plieze pe
agenda politică a sponsorilor. Le convine să fluture
ameninŃarea, dar pe de altă parte să o lungească cât
mai mult, pentru ca proiectele lor să continue să
beneficieze de finanŃare. Dacă ne-ar paşte apoc-
alipsa climatică în următorii 10 ani, nu le-ar mai
păsa lor de astfel de amănunte, de bani şi de lauri,
ci ar fi primii care ar ieşi disperaŃi în faŃa întregii
lumi, înaintea Gretei şi a adolescenŃilor care o idol-
atrizează. De fapt, ei lansează avertismente catas-
trofice în care în mod evident nu cred pe de-a
întregul. Ei ştiu că teoria lor nu e 100% dovedită,
că există şi obiecŃii semnificative, pe care le-ar dori
cenzurate şi marginalizate, şi despre care vom mai
vorbi. Sunt nişte false Casandre, care pe undeva
cred în „dracul” de care vor să ne exorcizeze.
Numai că în sinea lor probabil că nu îl consideră
atât de negru, pentru a putea profita cât mai mult de
statutul care le este oferit politicieni. În mod evi-
dent, interesele unora şi ale altora coincid, aşa că
ceea ce vedem zi de zi nu ar trebui să ne mai sur-
prindă.
3
Adevărata desăvârşire se găseşte însă mai presus
de acest nivel. Aceasta pentru că în cazul lui Cor-
neliu şi a legionarilor săi s-a făcut treptat o tre-
cere de la lupta exterioară la cea interioară, la
transfigurarea în sens creştin, năzuind înspre o
transformare lăuntrică la scara întregului neam.
Aceasta e însă cu putinŃă doar atunci când
asuprirea nu e una deplină, sau când libertatea
reală se poate câştiga mai degrabă altfel decât cu
armele în mâini, anume prin mijloacele politice,
sociale şi spirituale teoretic posibile în contextul
societăŃii moderne. Căci altminteri, la nivel per-
sonal, metanoia poate avea loc în orice condiŃii,
inclusiv de robie absolută, aşa cum s-a petrecut în
temniŃele comuniste. Dacă neamul din afara
închisorilor trăia înstrăinat de propria fiinŃă, în
spatele gratiilor se jertfeau transfigurându-se prin
suferinŃă şi rugăciune aceia care i-au întruchipat
cu adevărat destinul. Ei au avut un înaintemergă-
tor: Căpitanul însuşi a suferit această metamor-
foză, care a culminat cu atitudinea spiritualizată,
de renunŃare programatică la orice formă de vio-
lenŃă, care s-a înfiripat în temniŃa unde şi-a petre-
cut ultimele luni ale vieŃii, înainte de a fi asasinat
de duşmanii din cadrul neamului.
Tiparul destinului său s-a potrivit aşadar fără greş
cu soarta finală a luptei şi cu sfârşitul jertfelnic pe
care l-au avut toŃi aceşti căpitani ai românilor aşa
cum reiese din textul lui Bernea, încheiat cu un
aer premonitoriu în privinŃa a ce se va petrece
aproximativ un an mai târziu. Cuvintele sale din
final: „ei înving şi dincolo de moarte” capătă ast-
fel o alură profetică.
B.M.
În cele ce urmează voi încerca o analiză lucidă şi
obiectivă a fenomenului la care asistăm în prezent
şi care datorită atenŃiei excesive pe care i-o acordă
mass-media occidentală ne va urmări şi în anii
următori. Trebuie să lăsăm isteria deoparte şi să
punem în evidenŃă o serie de fapte esenŃiale pentru
a înŃelege ce se întâmplă de fapt cu lumea de azi.
Marea Transformare: schimbarea urgentă a
paradigmei energetice
Teoria care a căpătat treptat un caracter de dogmă
indiscutabilă este cea a „încălzirii globale antropo-
gene”, adică a încălzirii fără precedent a climei
planetei datorată emisiilor de CO2 (dioxid de car-
bon), gaz rezultat din toate procesele de ardere a
combustibilor fosili: benzină, motorină, gaz, căr-
bune. Adică practic tot ceea ce a constituit motorul
civilizaŃiei de până acum, resursa principală de
energie care a permis dezvoltarea economică şi
atingerea unor standarde de viaŃă superioare tutur-
or epocilor istorice anterioare.
De-acum însă: STOP! Teoria conform căreia con-
centraŃia sporită în atmosferă de CO2 antropogen
continuare în pag. 4
4 PERMANENÞE
CATASTROFA CLIMATICĂ: APOCALIPSA
UNEI RELIGII SECULARE (I)
ar cauza un efect de seră la nivel planetar reclamă
măsuri radicale. Dacă omenirea nu va renunŃa total
şi cât mai rapid (în mare parte în următorii 10 ani)
la aceste surse de energie, ne paşte „apocalipsa cli-
matică”: o încălzire globală a temperaturii planetei
cu 4-5 grade în următoarele decenii, cu consecinŃe
catastrofale pentru întreaga omenire. SoluŃia pro-
pusă e „decarbonizarea” totală şi folosirea în exclu-
sivitate a „energiilor verzi”, „regenerabile”
(eoliană, solară, hidraulică, etc).
O gândire raŃională trebuie să fie conştientă de fap-
tul că resursele de combustibili fosili sunt limitate
şi se vor epuiza în timp. Că în viitor va trebui apelat
oricum la surse alternative de energie şi la noi
tehnologii. Unde e aşadar problema? Ei bine,
aceasta constă în urgenŃa cu care trebuie să se facă
această tranziŃie, chiar dacă tehnologiile menite să
le înlocuiască pe cele vechi nu sunt nici pe departe
la fel de fiabile. În mod normal, noile tehnologii,
atunci când se vor dovedi cu adevărat performante
şi rentabile, le vor înlocui de la sine pe cele vechi.
În câteva decenii acest fapt s-ar fi putut produce de
la sine, pe cale „naturală”. Numai că în realitate
asistăm la o forŃare fără precedent, aproape iraŃion-
ală, în această direcŃie. Se vizează în primul rând
renunŃarea cu orice preŃ la tehnologiile prezentului,
pentru a impune „de sus în jos” anumite alternative
care încă nu şi-au dovedit fiabilitatea deplină.
Aceste metode heirupiste pretind că pun pe primul
plan reducerea emisiilor de CO2. Noul preşedinte
al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a
declarat chiar că Ńelul care trebuie atins de Uniune
este cel de „zero emisii” în anul 2050. Aşadar,
această politică va avea, mai devreme sau mai târz-
iu, efecte asupra tuturor Ńărilor europene, inclusiv
asupra României, unde deocamdată nu e o temă
fierbinte. Dar nu peste mult timp va fi, nu încape
îndoială.
Ceea ce nu ne spun artizanii acestei politici, este de
unde va veni curentul „ecologic” necesar, dacă în
viitor întreg parcul de automobile va folosi motorul
electric? Sau litiul necesar bateriilor, o cantitate
ipotetică, aflată mult peste rezervele mondiale
existente? De unde? Deşi dreptul la liberă circu-
laŃie e prezentat drept una din realizările funda-
mentale ale UE, acesta va trebui reinventat. Stră-
baterea continentului dintr-o parte în alta cu un
vehicul a cărui autonomie măsoară în jur de 300
km şi a cărui reîncărcare durează câteva ore, va
deveni o experienŃă insolită. StaŃiile de reîncărcare,
care se presupune că vor fi supraaglomerate, vor
deveni un soi de oaze multifuncŃionale în deşertul
de beton al autostrăzilor. Pentru a ajunge să stai
câteva ore cu maşina „la priză” va trebui să aştepŃi
cuminte, la rând, alte ore bune. Probabil în jurul
acestor puncte se va dezvolta o întreagă industrie
de agrement, cu restaurante, magazine, parcuri de
distracŃii, cinematografe, piscine, hoteluri. Omul
nostru care soseşte acolo cu bateria descărcată va
trage un tichet cu un număr de ordine, după care se
va putea relaxa în voie până îi vine rândul la ali-
mentat. Un viitor minunat, nu-i aşa? Un scenariu
demn de utopiile SF! Ce ne-am putea dori mai
mult: orice călătorie mai lungă va îmbina de-acum
încolo utilul cu plăcutul!
Viitorul ne va aduce probabil şi acel miraculos
combustibil care încă nu există, şi cu care vor putea
circula vapoarele şi avioanele, care nu vor mai
avea voie să folosească păcura, motorina sau
kerosenul, toate fiind combustibili fosili, emitenŃi
de CO2. Ne poate da detalii vreunul din politicienii
care s-au molipsit această fixaŃie a decarbonizării
totale şi cât mai rapide? Cu ce combustibil vor cir-
cula aceste mijloace de transport? Pentru a visa mai
departe la cum ar arăta atunci viitorul: ne vom
întoarce poate la corăbiile „ecologice” cu pânze, de
pe puntea cărora vom putea admira magnifice
panouri solare zburătoare? Sau mai degrabă, deşi
nu se spune explicit, se are în vedere reducerea
masivă a transportului pe apă, prin aer, dar şi pe
uscat?
Cu ce surse de energie se vor încălzi locuinŃele
oamenilor, în cazul în care combustibilii fosili vor
fi la un moment dar interzişi? Tot cu electricitate,
eventual cu pompe de căldură alimentate cu elec-
tricitate? Dar blocurile, instituŃiile, halele industri-
ale? E drept că există deja tehnologii în acest sens,
pompe de căldură gigantice, dar ele sunt folosite
doar la clădiri noi, construite la alte standarde de
izolaŃie termică. Ne spune cineva cu ce se vor
încălzi clădirile vechi mari, unde sunt analizele
dacă adaptarea acestei tehnici la clădirile existente
e fiabilă sau la un preŃ accesibil omului obişnuit?
Sau cum se va depăşi dezavantajul inerent al aces-
tor pompe de căldură, care la temperaturi foarte
scăzute îşi ating limitele, sistemul de încălzire fiind
nevoit să apeleze la resurse suplimentare pentru a
asigura în interior o temperatură decentă? Cum
combustibilii fosili vor fi interzişi, singura variantă
rămâne curentul electric. Produs prin ce metode?
InstalaŃii eoliene, care pe o vreme liniştită dar
geroasă de iarnă, pur şi simplu ... stau? Aşadar,
chiar dacă această tehnologie e o variantă bună în
multe cazuri, deocamdată nu e o soluŃie universală.
Toate cele de mai sus vor trebui să devină realitate
peste nici 30 de ani, dacă se va merge în direcŃia
decarbonizării totale în termenul preconizat.
Numai că alternative serioase pe scară largă nu
există încă. Deocamdată se improvizează. Ideea
pare a fi mai degrabă aceea de a restrânge, limita,
interzice, în numele unei ipotetice „stări de urgenŃă
climatică” şi pe urmă: las’ că vedem cu ce le vom
înlocui pe toate acestea pe scară largă. Există un
plan care să mizeze cumva pe extinderea masivă a
energiei atomice care, după cum se ştie, nu emite
gaze cu efect de seră? Măcar pentru o perioadă de
30-40 de ani, timp în care s-ar putea dezvolta în lin-
işte tehnologiile viitorului care să constituie alter-
nativa reală la cele de până acum? Evident, nu,
pentru că nici energia atomică nu e considerată
„ecologică”.
Acest imperativ al salvării planetei e de fapt doar
pretextul ecologic pentru o transformare socială
fără precent, care nu poate fi realizată cu metode
democratice. Când vine vorba de viaŃa sau de
moartea lumii, oamenii ar putea fi siliŃi să aleagă
între o dictatură globală şi extincŃia speciei umane
– cel puŃin dacă ne luăm după concepŃiile arti-
zanilor acestei Mari Transformări3 (a se vedea şi
„Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”4 a
ONU, analizată aici5) teorizată de ideologii unui
curent care poate fi descris cel mai bine prin ter-
menul de eco-marxism. Care diferă de marxismul
clasic doar prin pretextele invocate, Ńelul final fiind
acelaşi. Căci după unii, doar socialismul planetar,
dirijismul total, ne mai poate salva de apocalipsa
climatică care ne-ar ameninŃa în viitorul apropiat.
Cu câŃiva ani în urmă, când presa mainstream nu
era subordonată complet acestei tematici, se mai
puteau citi interviuri cu titlul „Pe drumul spre dic-
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
tatura climatică”6 , în care istoricul şi profesorul
berlinez Wolfgang Wippermann, expert în totali-
tarism, aprecia ideologia acestei „Mari Transfor-
mări” drept o distopie, un produs al unor fanatici ai
ştiinŃei care vor să-şi impună concepŃiile cu orice
preŃ. Pe scurt, avem de-a face cu o mentalitate
îmbibată de „mesianism revoluŃionar”, cu scopul
de a face o lume mai bună, trecând peste „mecan-
ismele de blocaj” şi poziŃiile de „veto” care ar inhi-
ba această transformare. Spus fără perdea: o dic-
tatură la scară mondială.
ObservaŃii pertinente, căci tocmai asta pare a fi
urgenŃa reală a promotorilor acestei religii secu-
lare: transformarea societăŃii în sensul cedării con-
trolului (adică a resturilor de democraŃie care au
mai rămas) unei elite globaliste „luminate” care ne
va conduce pe cele mai înalte culmi ale… nu vă
sună cunoscut? Iar unul ca Ceauşescu… nu cumva
ar putea fi reabilitat cândva, drept un veritabil pio-
nier al salvării climei? Cu restricŃiile sale forŃate la
combustibili, căldură, curent electric, carne (con-
siderată mai nou neecologică) prin care a Ńinut un
popor întreg în întuneric, frig şi foame, nu s-a
dovedit el oare un vizionar cu adevărat „genial” şi
un înaintemergător al actualului trend ecologist?
Din păcate pentru el, nu a ştiut să-şi împacheteze
suficient de bine aceste măsuri nepopulare. I-a lip-
sit argumentul irefutabil al celor de azi, că toate
aceste sacrificii trebuie făcute pentru salvarea plan-
etei. Altminteri, peste 30 de ani i s-ar fi ridicat
probabil statuie la Bruxelles... Iar tovarăşa Elena,
nu cumva îşi va putea restabili şi ea faima de aca-
demician specialist în „codoi”, termen aflat actual-
mente în vogă maximă?
(va urma)
BOGDAN MUNTEANU
Note:
1.https://www.nbcnews.com/news/world/teen-cli-
mate-activist-greta-thunberg-delivers-scathing-
speech-u-n-n1057621
2.https://www.rt.com/news/469534-greta-thunberg-
fear-business/
3.https://www.wbgu.de/en/publications/publication
/world-in-transition-a-social-contract-for-sustain-
ability#section-2
4.https://sustainabledevelopment.un.org/content/do
cuments/21252030%20Agenda%20for%20Sustain
able%20Development%20web.pdf
5.http://humansarefree.com/2015/10/the-un-2030-
agenda-decoded-blueprint.html
6.https://www.focus.de/wissen/klima/klimaprognos
en/tid-22565/klimawandel-auf-direktem-weg-in-
die-klimadiktatur_aid_634490.html
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” CZC
MITI DUMITRESCU
CEZARINA CONDURACHE
21 septembrie 1939... ziua în care echipa
legionarilor prahoveni condusă de avocatul
Dumitru Miti Dumitrescu a pedepsit pe Armand
Călinescu, asasinul Căpitanului şi altor zeci de
camarazi martirizaŃi în perioada decembrie 1937
– septembrie 1939. Despre Miti Dumitrescu se
vorbeşte puŃin. Propaganda antilegionară îl prez-
intă unanim ca pe un criminal îngrozitor. În lumea
noastră este iubit şi aşezat în panteonul marilor
jertfe date de Legiune, însă detalii despre viaŃa
lui, itinerariul său legionar, întocmirea planului
pedepsirii lui Călinescu etc, se cunosc vag sau
chiar deloc. Nu de puŃine ori am auzit că Miti nu
ar fi fost de fapt legionar, sau că acŃiunea lui a fost
făcută pe cont propriu, fără aprobarea Comanda-
mentului, că nici nu-l văzuse vreodată pe Căpitan
etc. Adevărul este cu totul altul.
„Şi să spuie Legiunea că nu am greşit.
Şi că puterea de jertfă a noastră a fost chezăşia
adevărului. RugaŃi-vă pentru mine” Miti
Dumitrescu
Copilăria şi studenŃia
Dumitru Dumitrescu s-a născut la Ploieşti în
1913, într-o familie numeroasă. Fire contempla-
tivă cu înclinaŃii spre artă, filosofie şi literatură,
iubitor de personaje eroice, va intra în contact
indirect cu atmosfera legionară la vârsta de 17 ani
când una din surorile sale se va căsători cu
legionarul Mihail Tase (care, temându-se că Miti
este prea necopt pentru angajarea pe drumul cu
arhangheli, nu îi va spune explicit că este legionar
decât în anul 1937). E fascinat de existenŃa Căpi-
tanului aşa cum era fascinat şi de marile person-
alităŃi din artă sau ştiinŃă despre care citea şi cu a
căror gândire şi creaŃie se hrănea. Pasul cel mare
îl va face câŃiva ani mai târziu...
Miti va absolvi liceul în Ploieşti şi va opta din
motive financiare pentru Facultatea de Drept din
Bucureşti. În 29 decembrie 1933 Miti era acasă,
în vacanŃa de Crăciun. Nicadorii pedepsiseră pe I.
PERMANENÞE
G. Duca, Miti aflând vestea pe când se afla fix în
mijlocul oraşului Ploieşti izbucneşte într-o
bucurie expansivă. Deşi student la drept, se va
înscrie şi la facultatea de filosofie fiind unul din
marii admiratori ai prof. Nae Ionescu. Între 1933
şi 1936 a fost nelipsit de cursurile acestuia, nu a
ratat nicio conferinŃă. În vremea studenŃiei va
locui un an împreună cu Mişu Tase, cu Nicu
Dumitrecu şi unul din fraŃii mai mici ai acestuia
(a nu se confunda cu legionarul Lt. Nae Dumitres-
cu, inventatorul aruncătoarelor de flăcări). De
Nicu Dumitrescu – student la filosofie în acel
moment – îl va lega o prietenie vie. Acesta,
legionar, va fi capturat de autorităŃi şi va muri în
spital în ianuarie 1939, fiind rănit grav în explozia
laboratorului aruncătoarelor de flăcări din strada
Căpitan Oarcă.
„E timpul ca Legiunea să învingă sau să
piară. Dar nu trebuie să piară! Şi de aceea, toate
forŃele neamului trebuie să se înregimenteze”
Miti Dumitrescu
Intrarea în Legiune
În noiembrie 1937 Miti locuia la Ploieşti, fiind
avocat în baroul acestui oraş. Legiunea era în
plină campanie electorală. Într-o seară Mişu Tase
pregătea materialele necesare unei acŃiuni de
afişaj electoral. Miti, venit în vizită, îl surprinde
cu afişele partidului Totul pentru łară, înŃelege pe
deplin apartenenŃa cumnatului său şi se oferă să-l
ajute. Din seara respectivă va participa activ la
campania electorală a Mişcării, fără a fi încadrat.
În data de 20 decembrie 1937 au loc alegerile
generale şi Miti Dumitrescu votează pentru prima
dată şi tot atunci întreabă pe Mişu Tase dacă se
poate înscrie şi el în Legiune.
În ianuarie 1938, când tocmai reîncepea campania
electorală, se încadrează oficial într-un cuib
legionar din Ploieşti şi începe să acŃioneze cu
toată fiinŃa, vorbeşte Ńăranilor şi muncitorilor, par-
ticipă la toate întrunirile legionare ale garni-
zoanei, străbate oraşul în cântece legionare. Orga-
nizează primul său marş în judeŃ, la Nedelea,
unde va intra pentru prima dată în morişca jan-
darmilor. Marşul său, legal organizat şi ireproşa-
bil coordonat, s-a văzut oprit ilegal de bastoanele
jandarmilor. Miti este bătut de autorităŃi pentru
prima dată. Cu toate astea, marşurile continuă
străbătând fără răgaz judeŃul. Încep însă
„arestările electorale” (reŃineri ilegale ale
legionarilor, făcute de şefii de post la ordinul
autorităŃilor, procese fictive care îi Ńineau în
detenŃie pe timpul campaniei, eliberându-i după
alegeri etc).
Din Prahova primul arestat este Miti Dumitrescu
care, alături de alŃi camarazi, ajunge în temniŃa
Braşov unde se va apropia sufleteşte de neîn-
fricatul prahovean Gheorghe Tedorescu – şef al
muncitorimii prahovene, de care nu se va mai
despărŃi până la capturarea acestuia de către Sig-
uranŃă, un an mai târziu. Deşi scurtă, detenŃia la
Braşov îl ajută pe Miti să înŃeleagă atât Mişcarea
Legionară, cât şi starea de fapt în care se afla Ńara
şi abuzurile la care era supusă Legiunea.
După ieşirea din închisoare cuibul din care făcea
parte Miti a roit, împărŃindu-se în două. Miti preia
5
conducerea unuia dar, înteŃindu-se prigoana,
rămâne rând pe rând fără membri. Cu mare deza-
măgire revine alături de celălalt cuib în care mai
rămăseseră 2 persoane. Vremurile erau grele, dar
cu repeziciune deveneau crunte.
„La un moment dat, în mijlocul ple-
doariei, Căpitanul ne-a cerut un pahar cu apă.
Ştiam că se fereşte să nu fie otrăvit. M-am repez-
it şi i-am adus apă. M-a privit drept în ochi cu o
expresie de încredere şi blândeŃe pe care n-am s-
o uit niciodată. Am simŃit atunci că sufleteşte m-
a înŃeles. A văzut în ochii mei toată dragostea pe
care i-o purtam şi mi-a mulŃumit din ochi, fără
cuvinte” Miti Dumitrescu
Avocat în procesul Căpitanului
În Vinerea Mare a anului 1938 este arestat Căpi-
tanul. Miti, trecând peste durerea provocată de
laşitatea celor ce abandonaseră cuiburile şi lupta,
revine cu o forŃă din ce în ce mai mare, sec-
ondându-l pe Gheorghe Teodorescu la conducerea
judeŃului. În mai 1938 Căpitanului i se înscenează
al doilea proces, cel pentru înaltă trădare. Miti
Dumitrescu se numără printre avocaŃii care se
înscriu ca apărători în proces. Zilnic face naveta
Bucureşti-Ploieşti-Bucureşti pentru a duce cama-
razilor prahoveni veşti despre cursul procesului.
Numărul mare de apărători înscrişi de partea
Căpitanului face ca numai o parte a acestora să
participe electiv la proces şi să se afle în sala de
judecată. Câteodată se număra şi Miti printre ei.
În ziua în care Căpitanul a Ńinut pledoaria finală,
Miti Dumitrescu era în sală. În mijlocul pledoariei
Corneliu Zelea Codreanu a cerut un pahar cu apă
pe care Miti i l-a adus. Ochii lor s-au intersectat
direct pentru prima şi ultima dată, nu au schimbat
niciun cuvânt, dar pentru Miti a fost destul...
„Să vezi ce flăcăi s-au adunat acolo.
ToŃi, unul şi unul! Ieşeni, constănŃeni, bucovi-
neni, bănăŃeni şi ardeleni, toŃi, ca brazii! Numai
un semn de la Căpitan şi vor vedea toŃi cei ce-l
lovesc ce reprezintă Şeful Legiunii!”. Miti
Dumitrescu
Activitatea în timpul
Prigoanei celei Mari
Din acel moment hotărăşte să lase în urmă totul şi
să se ofere Legiunii. Deşi familia sa era într-o
situaŃie foarte grea – tatăl, muribund, iar el, sin-
gurul sprijin al casei, se mută la Bucureşti unde
caută să intre în legătură cu membrii Comanda-
mentului de prigoană. Părăseşte aproape cu
desăvârşire baroul Prahova unde profesase. Sigu-
ranŃa începe să îl caute. Tatăl aflat pe moarte
dorea să-şi vadă fiul pentru ultima dată. Mişu
Tase reuşeşte să înşele urmăritorii şi să îl ducă pe
continuare în pag. 6
6 PERMANENÞE
„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” CZC
Miti pentru o oră la căpătâiul tatălui său, apoi
porneşte iar la luptă. Tatăl va trece la Domnul, dar
Miti nu va putea fi alături de familie la înmor-
mântare, ci târziu, după ce prigoana a mai slăbit,
a putut să se închine în faŃa mormântului.
Comandamentul de prigoană hotărăşte reorgani-
zarea elementelor nearestate. Miti conduce grupul
1 din cadrul corpului legionar, cu 10 cuiburi în
subordine, organizează avocaŃii, conduce munci-
torii, face servicii de curier şi preia conducerea
plasei legionare UrlaŃi. Prahova devine cea mai
puternică unitate legionară, strângând în luna
august 1938 cotizaŃii în valoare de 100.000 lei. A
organizat patru echipe de sacrificiu, aşteptând
cuvântul prin care Căpitanul să dea semnalul
luptei... acesta nu a venit.
Tot în iulie-august a existat un plan de salvare a
Căpitanului – fără acordul acestuia –, aflat în tem-
niŃă la Doftana. În acest sens s-au procurat arme,
planul era finalizat, aşteptându-se doar momentul
potrivit pentu a se acŃiona. AutorităŃile au trans-
ferat însă pe Căpitan înainte ca echipele să
acŃioneze.
„Căpitanul are o încredere oarbă în
justiŃie. El vede justiŃia ca ceva supra-pămân-
tesc, care se va pronunŃa peste puterile răului şi
peste voinŃa oamenilor. Moldova înstrăinată,
invadată, a dat naştere celui mai mare om pe
care-l putea avea neamul şi azi toŃi privesc
înmărmuriŃi la cea mai mare mişelie, înlătu-
rarea acestui om din calea destinelor neamului”
Miti Dumitrescu
Asasinarea Căpitanului
În cumplita noapte a Sfântului Andrei Căpitanul
este asasinat mişeleşte de către autorităŃile statu-
lui. Vestea cade ca un trăznet. O Ńară întreagă
geme de durere, legionarii doresc dreptate. Miti
Dumitrescu merge la Bucureşti pentru a afla dis-
poziŃiile primite de la Comandament. Se întoarce
cu ordinul „trei zile linişte”, apoi ordinul se pre-
lungeşte cu încă o săptămână şi tot aşa. Horia
Sima şi prof. Vasile Cristescu – aflaŃi la conduc-
erea Comandamentului – ştiau că în piepturile
unei generaŃii întregi clocoteşte uraganul durerii,
dar că dreptatea nu poate veni printr-un act făcut
la întâmplare, sub impactul momentului. Miti
Dumitrescu înŃelege ordinul, dreptatea nu poate
veni doar printr-un act de răzbunare personală, ea
trebuie să vină în primul rând prin răsturnarea
Regelului Carol al II-lea şi a camarilei sale – marii
vinovaŃi ai morŃii Căpitanului.
La scurtă vreme după mişelescul asasinat apare
zvonul că moartea Căpitanului ar fi o înscenare,
Căpitanul trăieşte şi e ascuns undeva în Ńară sau în
străinătate. Asemeni multor legionari (inclusiv a
doamnei Lilica Codreanu), Miti crede şi speră să
fie adevărat. Iar de nu va fi adevărat, atunci... el
va trebui răzbunat şi Miti îşi ia această sarcină.
„Să nu creadă cineva că această crimă
va rămâne nepedepsită. AveŃi încredere în
comandanŃii noştri. Domnul Comandant Horia
Sima este o apariŃie extraordinară. S-a ridicat la
locul de conducere ca ceva natural, aşa cum
scrie Căpitanul despre recrutarea elitelor prin
luptă. Am convingerea că omul acesta nu va fi
prins niciodată”. Miti Dumitrescu
Şef al judeŃului Prahova
Prima întâlnirea între Miti Dumitrescu şi Horia
Sima a avut loc la Bucureşti, în luna decembrie
1938. Miti însoŃea atunci pe Gheorghe Teodores-
cu la întâlnirea pe care acesta o avea stabilită cu
Horia Sima, undeva, pe o străduŃă din capitală.
Gheorghe Teodorescu, şeful legionar al judeŃului
Prahova, va cădea în mâinile agenŃilor la
începutul lui ianuarie 1939 (ajunge în lagăr la
Ciuc unde va fi executat în noaptea masacrului),
iar Miti Dumitrescu va prelua conducerea judeŃu-
lui Prahova.
Tot în ianuarie cade şi Vasile Cristescu, spre dis-
perarea lui Miti care nu înŃelegea de câte jertfe
mai este nevoie pentru ca Ńara să înŃeleagă mon-
struozitatea regimului condus de Regele Carol al
II-lea, prin braŃul criminal al lui Armand Călines-
cu. Cândva, după căderea lui Teodorescu (dar
până pe data de 5 februarie), îl va reîntâlni pe
Comandant în Ńară, asigurându-l că echipele pra-
hovene sunt gata de luptă şi aşteaptă ordin. Horia
Sima, necunoscându-l decât indirect la acel
moment, evita să îi acorde încrederea sa, iar Miti
simte ca un cuŃit îndoiala Comandantului, dar nu
deznădăjduieşte. Enache Nadoleanu cu echipele
sale, primeşte dezlegare pentru a acŃiona, iar Miti
este la curent cu aceste ordine şi acŃionează sub
comanda lui Nadoleanu.
În jurul datei morŃii prof. Cristescu, Miti a primit
ordin să ducă 10 grenade la Bucureşti. Deşi pra-
hovenii s-au opus de frica trădărilor care apăreau
la tot pasul, Miti execută ordinul. La scurtă
vreme, Mişu Tase vede într-un ziar fotografia
grenadelor capturate, însoŃită de ştirea căderii
grupului Nadoleanu. Era începutul lunii februarie
şi SiguranŃa descoperise casa din strada Pretorie-
nilor nr. 8 Bucureşti, unde echipa Nadoleanu
deŃinea armanent şi muniŃie, în vederea pregătirii
execuŃiei Regelui, a premierului şi declanşării
revoluŃiei legionare – în cadrul acestui plan Miti şi
oamenii săi trebuiau să acŃioneze la Palatul Regal.
Se fac zeci de arestări în lotul Nadoleanu, 7
legionari sunt asasinaŃi imediat la Bucureşti şi
încă 2 vor fi asasinaŃi la Târgu Ocna, două luni
mai târziu, alŃii vor pieri în masacrul din 21/22
septembrie 1939.
Miti intră şi el în vizorul agenŃilor, cumva se
aflase că el a furnizat grenadele. Casa părintească
din Ploieşti era filată de SiguranŃă. Toată garni-
zoana Prahova pândea la gară întoarcerea lui Miti
de la Bucureşti. Reuşesc să îl avertizeze la timp.
Pentru a-i deruta pe urmăritori, Miti se ascunde
undeva în Prahova, îşi lasă mustaŃă, poartă
ochelari. Între timp, Horia Sima trecuse graniŃa,
refugiindu-se la Berlin, unde se aflau deja mare
parte din membrii Comandamentului (a căror tre-
cere în vest fusese asigurată de echipele lui Miti
de la Ploieşti, până la traversarea graniŃei spre
Polonia). Spre disperarea camarazilor prahoveni
Miti, deşi urmărit, hotărăşte să plece iar la
Bucureşti.
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
„Trebuie să reuşim, căci altfel ne-o iau
alŃii înainte. Este o cursă de întrecere pentru
pedepsirea canaliei, din care nu va scapa, dar
trebuie să îl lovim noi, nu altcineva. Nu se
admite nicio greşeală, reuşita trebuie să fie sută
la sută”. Miti Dumitrescu
Plecarea în Germania
Voia să ia încă o dată contact cu Comandamentul
şi să încerce să găsească o cale prin care să se
încredinŃeze dacă Corneliu Zelea Codreanu este
viu sau autorităŃile într-adevar l-au asasinat. Şi
dacă vestea rea se confirmă, să primească dezle-
gare pentru a-i pedepsi pe asasini. Potrivit măr-
turiilor lui Constantin Papanace, Miti merge la
Bucureşti şi reuşeşte să o întâlnească pe Nicoleta
Nicolescu căreia îi explică planul şi gândul lui.
Nicoleta îl trimite în Germania, cu misiunea de a
confirma sau infirma zvonurile legate de Căpitan.
În 15 martie 1939 Miti Dumitrescu trece graniŃa
în Cehoslovacia şi este arestat de autorităŃi.
Arestarea lui coincide cu intrarea trupelor ger-
mane în Cehoslovacia, astfel că după 3 zile de
arest este eliberat de armata germană şi în 19 mar-
tie ajunge la Berlin. Cu durere, se convinge că
într-adevăr Căpitanul a fost ucis. Hotărârea lui de
a-i pedepsi asasinul devine mai clară ca niciodată.
Problema ridicată de Miti – pentru care trebuia să
ducă şi răspuns în Ńară Nicoletei – se discuta în
cadrul comandamentului legionar aflat în exil,
lângă Berlin, la Amalienhof, într-o şedinŃă a
Comandamentului din care făceau parte Horia
Sima, Constantin Papanace, Dumitrescu-Borşa,
Victor Vojen, Victor Silaghi şi Alexandru Con-
stant. Pe lângă ei, participă Nicu Şeitan şi
Dragomir-Jilava.
Singura scăpare (în primul rând pentru Ńară şi apoi
pentru Mişcare) pe care o văd cu toŃii este elim-
inarea Regelui şi a lui Armand Călinescu – elim-
inare care se mai încercase, atât prin echipele
Nadoleanu, acŃiunea Lt. Dumitrescu etc. Miti
primeşte în cadrul acestei şedinŃe dezlegare pen-
tru acŃiunea sa. Decide să revină în Ńară.
Înainte de a pleca, îşi ia rămas bun de la Coman-
dament care era perfect încunoştiinŃat de planul
său de acŃiune. Îi încredinŃează lui Papanace core-
spondenŃa cu camarazii din Ńară, scrisori către
familie şi fotografiile acestora – între ele, una cu
o sora a sa (Miti a avut 3 surori) care-şi Ńinea fiul
în braŃe. Miti este însoŃit la gară de Horia Sima
care îl urmăreşte cu privirea până când trenul se
topeşte la orizont.
„Simt pe aripi pumbul dragostei
omeneşti care mă trage în jos. Trebuie să-i
părăsesc, e peste puterile mele. Nu înŃeleg să fiu
robul pământului, când neamul mă cere” Miti
Dumitrescu
În Ńară, gata de acŃiune
În 5 iunie 1939 porneşte spre Ńară alături de Ilie
Smultea, până la graniŃă îi însoŃeşte şi Victor
Silaghi. Trece prin Timişoara, apoi revine la Pra-
hova fără să îşi contacteze familia şi se stabileşte
la Teişani în Prahova. Apoi începe organizarea
actului de pedepsire a lui Armand Călinescu cu
două echipe de prahoveni. Potrivit lui Mişu Tase,
echipa a fost gata de multe ori să intre în acŃiune,
dar de tot atâtea ori a primit ordin de amânare, sau
planul a eşuat în ultimul moment din cauza unor
factori de necontrolat. Tot Tase precizează că
numai în luna august 1939 Armand Călinescu a
scăpat de 3 ori. Tot în luna august soseşte în Ńară
Horia Sima.
continuare în pag. 7
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi” CZC
Luna septembrie 1939 îi găseşte pe toŃi cu nervii
întinşi la maxim. Cercul se tot strângea în jurul
lor, teama de a fi arestaŃi înainte să poată acŃiona
era din ce în ce mai mare. Se stabileşte planul
atacului prin tamponarea maşinii primului min-
istru. În acest sens, Cezar Popescu cumpără o
maşină pe care o înmatriculează în Prahova,
legionarii studiază traseul premierului (oamenii
lui Miti făceau asta încă de la începutul anului
1939). În data de 20 septembrie echipa a pornit să
acŃioneze, Miti era la volan, dar primul ministru
nu a folosit maşina în acea zi.
„ŞtiŃi care e cea mai mare fericire? Să
pedepseşti pe Armand Călinescu şi să te duci la
Căpitan să-i spui: Te-am răzbunat, Căpitane!”
Miti Dumitrescu
21 septembrie 1939
Pentru ziua de 21 septembrie 1939 Miti a pregătit
două echipe prahovene. Costică Dumitrescu
(monahul Marcu de la Sihăstria) era şoferul
primei echipe care trebuia să-l pedepsească pe
Călinescu în dimineaŃa zilei de 21 septembrie
1939, dar motorul maşinii lor s-a oprit chiar
înainte de a intercepta maşina primului ministru,
în intersecŃia de lângă Facultatea de Medicină.
După eşecul primei echipe, cea de-a doua, din
care făcea parte şi Miti Dumitrescu, era pregătită
să acŃioneze în momentul în care premierul se
îndrepta spre Cotroceni.
În jurul orei 13 prahovenii au parcat pe strada
Făgăraş (zona Ştirbei Vodă) aşteptând să sosească
maşina premierului. La 13:55 maşina şi-a făcut
apariŃia, ea fiind urmărită, ajunsă din urmă şi tam-
ponată de echipa Miti Dumitrescu în intersecŃia
de la Facultatea de Medicină, aproximativ 5
minute mai târziu. Maşina premierului s-a oprit în
urma tamponării (despre care notele Corpului
Detectivilor menŃionează că a fost făcută din faŃă,
spre aripa dreaptă), pe partea stângă a drumului.
Miti, care se afla la volan, era însoŃit de încă 5
camarazi: Cezar şi Traian Popescu, Nelu
Moldovanu, Ion Vasiliu şi Jean Ionescu. Imediat
după tamponare, cei 6 au coborât din maşină,
îndreptându-se către Ńintă. Şoferul premierului,
JoiŃă, a fugit, agentul Androne Radu, care îl
însoŃea pe Armand Călinescu a încercat să scoată
arma, dar a fost împuşcat – din păcate, mortal.
Armand Călinescu a fost împuşcat prin geamul şi
portiera maşinii. Uşa a fost deschisă, trupul s-a
PERMANENÞE
prăvălit pe jumătate afară din maşină. În total,
trupul premierului asasin Armand Călinescu a
primit 20 de gloanŃe.
În acel moment Echipa Miti Dumitrescu opreşte o
maşină care traversa strada şi somează şoferul să
îi ducă la sediul Radio-ului. Ajunşi aici, opresc
orchestra şi intră în direct la radio. Cezar Popescu
spune:
„Primul ministru Armand Călinescu a fost
omorât. El a fost executat astăzi de o echipă de
legionari” şi apoi Miti Dumitrescu continuă:
„Suntem fii de români din Prahova şi am împlin-
it o necesitate dureroasă. Am pedepsit pe acela cu
a cărui învoire a fost omorât cel mai mare român,
Corneliu Zelea Codreanu”.
În acel moment intervin soldaŃii de gardă, echipa
Miti Dumitrescu se predă, depunând armele.
„Ne vom preda toŃi. Altfel nu este
legionăreşte. Nu pentru canalie ne jertfim, ci
pentru neam”. Miti Dumitrescu
Represiunea
Cei 6 sunt duşi la Prefectură şi anchetaŃi cumplit.
Între timp SiguranŃa descinde în Bucureşti pe
strada Brătianu nr. 24 unde aflaseră că petrecuse
noaptea Jean Ionescu. Aici vor fi găşiŃi Ovidiu
Isaia, Marin Stănciulescu şi Gheorghe
Paraschivescu. AgenŃii trag, li se răspunde tot cu
foc. Gigi Paraschivescu este omorât pe loc, Isaia
este rănit, iar Stănciulescu reuşeşte să fugă, fiind
capturat în cursul aceleiaşi zile. Isaia şi Stănci-
ulescu sunt aduşi la Prefectură, alături de echipa
Miti Dumitrescu. Sunt arestaŃi şi aduşi acolo şi
alŃi legionari. Între ei se află fratele lui Nicu
Dumitrescu (filosoful, cel ucis în urma exploziei
din str. Căpitan Oarcă). Acest tânăr este introdus
în camera în care se afla Miti Dumitrescu. Era
bătut groaznic de comisarul Otto Reiner.
Anchetatorul îl întreabă pe Miti dacă îl recunoaşte
pe cel adus – Miti neagă.
Între timp, primul care ajunge la trupul lui Căli-
nescu este, potrivit lui Carol al II-lea, chiar
Urdăreanu care se afla şi el în drum spre
Cotroceni. Regele şi camarila sunt îngroziŃi – nu
atât de moartea lui Armand, cât de teama că ar
mai putea exista asemenea echipe pregătite şi
pentru ei. În seara aceleiaşi zile, Regele numeşte
în fruntea Consiliului de Miniştri pe Generalul
7
Gheorghe Argeşanu, la interne, pe Gavrilă Mari-
nescu, iar la apărare, pe Generalul Ion Ilcuş.
Primii doi depun jurământul la ora 22, în data de
21 septembrie 1939, apoi intră în şedinŃa de con-
siliu. La ora 23 şi câteva minute echipa Miti
Dumitrescu, bătută şi torturată cumplit, este asasi-
nată prin împuşcare exact pe locul în care îl exe-
cutaseră pe Armand Călinescu. Potrivit memori-
ilor scrise ale Regelui Carol al II-lea, în acelaşi
timp se dă ordin ca în Ńară să fie împuşcaŃi câte 2-
3 conducători legionari pe judeŃ.
Comunicatul oficial al guvernului publicat în
toate ziarele vremii suna aşa:
„Bucureşti 23 septembrie 1939. În noaptea de
21/22 septembrie, asasinii răposatului prim-min-
istru Armand Călinescu, împreună cu toŃi com-
plicii lor, organizatori ai complotului şi îndrumă-
tori ai crimei, au fost executaŃi. Măsura drastică
care s-a luat a fost dictată de interesul apărării
Ńării în împrejurările excepŃionale de astăzi, când
nu-i este îngăduit niciunui element să se abată de
la linia solidarităŃii naŃionale”.
Cele 9 trupuri ale echipei Miti Dumitrescu (cei 8
executaŃi după ora 23, plus trupul lui Paraschives-
cu, împuşcat după amiaza în locuinŃa din str. Bră-
tianu) rămân expuse publicului până în data de 24
septembrie, ora 16, timp în care sunt straşnic
păzite de jandarmi. Lângă trupurile lor tumefiate
şi zgrobite în bătaie înainte de împuşcare,
autorităŃile afişează o pancardă mare cu textul:
„Aceasta va fi de aci înainte soarta asasinilor
trădători de Ńară”. Timp de 3 zile populaŃia a fost
obligată să vină să vădă macabrul spectacol. Pen-
tru îngrozirea populaŃiei şi pentru descurajarea
unor acŃiuni similare, autorităŃile publică în presă
fotografii cu trupurile însângerate pe Podul Eleft-
erie. Cei 9 erau atât de desfiguraŃi, încât camarazii
i-au recunoscut din ziare după îmbrăcăminte! Ast-
fel Ion Boacă şi Mituş Rădulescu recunosc pe
prima pagină a ziarelor, între cadavrele expuse, pe
camaradul Jean Ionescu după jacheta în carouri.
Aceasta este o parte din povestea adevărată a
legionarului Dumitru Miti Dumitrescu, şeful
echipei „Răzbunătorilor”, atât cât am putut să o
reconstituim din surse primare (broşura cumnatu-
lui său Mihail Tase, „Miti Dumitrescu”, mărturi-
ile lui Horia Sima din „Sfârşitul unei domnii
sângeroase” şi „Era LibertăŃii”, mărturiile lui
Constantin Papanace din „Evocări”, „Pământul
Strămoşesc vol. 4” şi „Martiri Legionari”, Nico-
lae Roşca „Cronologie legionară”, „Mărtur-
isirea unui creştin. Părintele Marcu de la Sihăs-
tria”, ziarele din septembrie - octombrie 1939:
„Dacia”, „Realitatea ilustrată”, „Gazeta de
Transilvania”, „Drapelul” etc, ziarul „Buna
Vestire” din octombrie 1940).
Miti Dumitrescu – PREZENT!
CEZARINA CONDURACHE
8 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

LEGIONARI,
„Mâine, 15 Septembrie 1940, Majestatea Sa Regina – Mamă Elena,
după un lung exil, se întoarce în capitală, în aclamaŃiile de bucurie
ale întregului popor.
O veŃi întâmpina cu toată dragostea şi veŃi lua parte la solemnităŃile
de mâine ale primirii.
La ora 10 dimineaŃa, legionarii vor fi înconjuraŃi, sub aceeaşi
comandă şi aceeaşi ordine, între Biserica Albă şi PiaŃa Victoriei.
Nu vor fi încadraŃi decât legionarii în cămăşi verzi. CeilalŃi pot asista,
dar nu vor intra în rânduri.
Cer tuturor o nouă dovadă de Ńinută, corectitudine şi disciplină”.

HORIA SIMA

Aspecte ale detenŃiei comuniste

în memoriile lui Aurel Vişovan (V)
VIAłA SPIRITUALĂ A DEłINUłILOR
Recenta reeditare, la editura Evdokimos, a cunos-
cutei lucrări memorialistice a lui Aurel Vişovan –
„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu pentru ce
m-ai părăsit?” ne dă ocazia unor abordări tem-
atice care - sperăm - vor fi de folos, atât cercetării
istorice asupra represiunii comuniste, cât şi pub-
licului larg.. (M. V.)
Mărturiile cvasi-unanime ale deŃinuŃilor politici
din închisorile comuniste arată importanŃa
menŃinerii vieŃii spirituale în condiŃii de detenŃie
pentru a putea supravieŃui şi rezista psihic şi mai
ales pentru a dejuca manevrele SecurităŃii care
urmăreau slăbirea rezistenŃei, compromiterea
morală şi dezbinarea deŃinuŃilor- adversari politici.
Cu foarte rare excepŃii, deŃinuŃii politici erau creş-
tini practicanŃi şi credinŃa lor era cauza (dacă nu
singura, în tot cazul, principala) opoziŃiei faŃă de
regimul ateo-sovietic.
Sighet, 1948 … „Rămas singur în mijlocul celulei
m-am întrebat: Oare voi fi în stare să rezist aşa
după cum aveam atâtea pilde ale înaintaşilor? Am
rostit - mai întâi - o rugăciune Celui de Sus pentru
a mă încuraja. Apoi, încet, am început să fredonez
Sfântă tinereŃe legionară!...” (pag.15)
Piteşti, 1949 (înainte de începerea reeducării)…
„Rugăciunea noastră de zi şi de noapte, contactul
nostru cu Cerul, erau momentele ce ne înseninau
frunŃile, care ne uneau mai strâns şi care ne dădeau
încrederea că până la urmă forŃele răului vor fi
înfrânte, chiar cu puŃinele noastre forŃe ce ne-au
mai rămas.” (pag. 29)
Piteşti, 1950 … „OscilaŃia aceasta zănatică între
tortură şi frig, preferând întotdeauna una celeilalte,
îmi dădea impresia că timpul se deformase. Zilele
nu mai aveau nume. Sărbătorile dispăruseră într-un
hău, de parcă n-ar fi existat niciodată. Când a fost
Crăciunul (1950) n-am ştiut... După cum n-am ştiut
că ar fi putut să existe aşa ceva. Dacă cu un an
înainte, în ajunul Crăciunului când s-a dezlănŃuit
urgia... Dacă cu un an mai înainte - repet - auzeam
clinchetul clopoŃeilor şi glasul copiilor ce vesteau
naşterea lui Isus, Crăciunul din 1950 - în acest şoc
al groazei - nici n-a existat. Aceleaşi chinuri de
clipă de clipă... Acelaşi frig ce ne îngheŃa până şi
respiraŃia. Nici nu gândeam că putea exista undeva
prin lumea largă un Crăciun al bucuriei. Pur şi sim-
plu, Crăciunul - pentru noi cei din închisoarea
Piteşti - nu a existat.” (pag. 49)
Piteşti, 1951 … „Chiar în seara aceea Apăvăloaie
îmi spusese că-l va anunŃa pe łurcanu de acest
Dinescu care ducea o viaŃă mistică pe faŃă. M-a
cutremurat puŃin acest plan al lui Apăvăloaie,
întrucât eu însumi aveam trăirea mea în rugăciune,
pe care reuşisem să mi-o maschez. Fiind însă pe
patul superior, la nivel cu Dinescu, am profitat şi
pentru o comunicare sufletească. Seara, când cei de
la parter aveau discuŃii aprinse, am învăŃat pe de
rost - de la Dinescu - psalmul 50. Mă obişnuisem
în această celulă să mă trezesc la o anumită oră şi
să recit Rozariul. Mă simŃeam astfel destul de lin-
iştit, nu mă tulbura nimeni. ToŃi dormeau, reuşind
astfel să-mi refac cât de cât forŃele.” (pag. 59)
Piteşti, 1951 … „Cea mai grea lovitură o simŃeam
în faptul că nu mai puteam să mă rog. Încercasem
de vreo două ori, dar mă speriasem de mine însu-
mi. De câte ori am încercat - dimineaŃa mă duceam
la comitet să-i spun că m-am rugat. Nu reuşeam să
mă gândesc la absolut nimic. Mai bine zis nu
îndrăzneam să aduc în memorie nimic din ce ar
putea fi considerat gând banditesc. Grozăvia cons-
ta în faptul că eram conştient de toate aceste
neputinŃe ale mele ce mi le reprobam. Dacă un
nebun face nebunii, el fiind fericit că le face, în
cazul meu, eu însumi îmi cream tragedia.” (pag.
62)
Baia Sprie, 1952 … „Eram, nu galben, ci verde la
culoare. Îmi aduc aminte cum cei doi doctori
deŃinuŃi mă vegheau în timpul nopŃii. Ştiam că-i
Săptămâna Mare 1952. În culmea disperării, am
strigat în gând către Dumnezeu să-mi ajute. Am
avut impresia că strigătul meu din gând a străbătut
genunea până la marginea universului... Cum era în
timpul nopŃii, în febră mare (de obicei hepatita nu
se face cu febră), am strania impresie că deasupra
uşii de la intrare a apărut o cruce în flăcări care
ardea cum ardeam şi eu. Brusc - miraculos de brusc
- simt că pot rosti „Tatăl nostru” (am relatat că nu
puteam să-mi fac rugăciunea încă de la Piteşti).
Am simŃit cum mi se deschide sufletul şi un val de
bucurie, de sfântă bucurie, mă învăluie. M-am ridi-
cat brusc din pat simŃind, nu numai că sunt vinde-
cat, dar simŃindu-mă puternic, chiar foarte puter-
nic. Doctorii au rămas nedumeriŃi: - Vezi ce faci,
Vişovane! - Mă simt bine. Nu mai am nimic. I-am
mirat pe toŃi cei din salon care s-au trezit auzindu-
mi mişcarea şi atenŃionările doctorilor. Am simŃit
că nu mi-e frică nici de łurcanu, nici de reeducare.
Tot Piteştiul şi Gherla căzuseră - parcă - la
picioarele mele.” (pag. 82)
Baia Sprie, 1953 … „Au mai sosit şi doi tineri pre-
oŃi romano-catolici din Moldova: părintele Dumi-
traş şi părintele Rotaru, care s-au specializat şi în
ritul greco-catolic. De aceştia doi îmi aduc aminte
cu mare plăcere. Tineri, deschişi la suflet, mereu cu
zâmbetul pe faŃă şi cu nişte voci minunate ce
răsunau în subteran, umplându-Ńi inima cu bucurie
creştină.” ( pag. 86)
Baia Sprie, 1953 … „De Paşti, slujba Învierii s-a
făcut în adâncurile pământului, la lumina lămpilor
de carbid. Acolo ne-a fost dat să cântăm acel
„Cristos a înviat” din toate inimile, iar melodia s-a
unduit prelung de ecourile stâncilor de minereu.”
(pag. 90)
Lăteşti, pe Bărăgan, 1959 … „Datorită faptului că
părintele Pătraşcu şi-a amenajat o capelă într-o
casă mai bună, am putut participa şi la slujbele reli-
gioase de sărbători. Credincioşii din parohia lui din
Moldova îl vizitau, aducându-i cele necesare cultu-
lui; i-au adus chiar şi un armoniu şi o statuie a sfân-
tului Anton... Mai erau în comună două călugăriŃe
şi un călugăr, toŃi greco-catolici de prin regiunea
Clujului. Ei îngrijeau capela unde puteam asculta
liturghia în fiecare zi. Mica noastră biserică era
plină.” (pag. 154)
Transfer Jilava - Baia Mare, 1959 … „Ca să
împiedic gândurile de a mă tortura mereu, repetam
fără întrerupere rugile cele mai fierbinŃi. Era mai
bine să mor! Toate prin câte am trecut erau peste
măsură. „O, Isuse-al meu, iartă-ne păcatele,
scuteşte-ne de focul iadului, du la cer toate
sufletele, dar mai ales acelea care au mai mare
nevoie de îndurarea Ta!” (fragment din Rozariu)...
Aici eu eram, fără îndoială, printre ei!” (pag. 174)
Satu Mare, 1961 … „În celulă domnea o atmos-
feră de familie reîntregită. Aveam un program vari-
at, destul de organizat. În urma unor schimbări
între noi şi celula vecină (făcute de administraŃie),
a venit la noi şi părintele Vasile Hotico. DimineaŃa
recita tot ce se putea din Sfânta Liturghie, apoi ne
mai învăŃa şi alte rugăciuni.” (pag. 174)
Aiud, 1964 ...„ AdministraŃia închisorii era mulŃu-
mită cu o aderare formală. Puteam să rămânem în
interiorul nostru ce am fost, numai să zicem ca
dânşii... Zadarnic. Mă simŃeam învăluit din toate
părŃile de o forŃă nevăzută. Era harul lui Dumnezeu
- cea mai mare răsplată pentru suferinŃele îndurate.
Cu fruntea sus am intrat în închisoare, cu fruntea
sus trebuia să ies.” (pag. 212)
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
InfracŃiunea de a iubi
Prof. GRUIE PITICAR
Binecuvântate au fost zilele de 28-29 septembrie din
acest an! Plutea un duh de pace peste colinele blân-
de ale bătrânei noastre Moldove... Iar nouă ni se
părea cu atât mai înfiorătoare sinistra noapte de 21-
22 a altui septembrie, când stăpânitorii întunericului
şi-au trimis călăii să omoare 252 de oameni care
aveau o vină de neiertat: Îl iubeau pe Domnul nostru
Iisus Hristos şi iubeau neamul românesc
Comemorarea anuală şi pomenirea întru Domnul a
martirilor seceraŃi de gloanŃele slugilor diavolului,
comemorare organizată de FundaŃia Prof. George
Manu a început în Muntenia, la cimitirul din Râm-
nicu Sărat, unde a fost ridicat un monument spre
amintirea şi cinstirea căpeteniilor legionare ucise în
închisoarea din oraş: Alecu Cantacuzino, Ion Banea,
Gheorghe Clime, Nicolae Totu, Bănică Dobre, Ale-
xandru Tell, Paul Craja, Sima Simulescu, Mihail
Polihroniade, Aurel Serafim, Gheorghe Furdui,
Gheorghe Istrate, Gheorghe Apostolescu. Slovele
scrise pe cruce dau mărturie asupra faptului că ei
făceau parte din elita intelectualităŃii româneşti, au
fost omorâŃi fără milă, în floarea vârstei, dar vor fi
mereu prezenŃi în inimile noastre, aşa cum am răs-
puns la apelul lor şi le-am căutat cântecul amintirii,
după slujba de pomenire.
TemniŃa din Râmnic, acum dărăpănată şi lăsată
parcă în grija nimănui, în ciuda unei vagi intenŃii de
consolidare şi recondiŃionare, e cunoscută prin
metoda „originală” de tortură aplicată deŃinuŃilor
politici de către torŃionarii comunişti: izolarea şi
tăcerea absolută, o tăcere menită să-i scoată din
minŃi pe cei întemniŃaŃi. Nu se mai cunosc pe zidu-
rile curŃii interioare urmele gloanŃelor ce i-au dobo-
rât pe martirii Legiunii, însă pietrele nu vor tăcea
niciodată. Nădejdea noastră s-a întărit mai ales, des-
coperind că în acea singurătate un om al lui Dumne-
zeu a umplut o încăpere de la intrare cu icoane şi
candele. El, paznicul unei închisori fără deŃinuŃi, a
înŃeles că numai Domnul cu Sfânta Lui Maică,
împreună cu sfinŃii, ar putea păzi de uitare acel loc al
suferinŃei mântuitoare.
Pelerinajul nostru a continuat în Moldova. Am trecut
Milcovul la Focşani. În cimitirul sudic al oraşului
ne-am oprit la cavoul familiei Hristache Solomon
pentru următoarea pomenire. Personalitate excepŃio-
nală, mare proprietar de pământ şi vie, secretar al
Primăriei Focşani şi preşedinte al CurŃii cu Juri din
localitate, „bătrânul” Hristache a aderat la Legiunea
Arhanghelul Mihail încă de la înfiinŃarea acesteia, la
24 iunie 1927, prezidând adunarea solemnă de depu-
nere a jurământului din 8 noiembrie, acelaşi an. Ales
membru în Senatul Mişcării, a fost unul dintre susŃi-
nătorii financiari ai acesteia şi un apropiat al Căpita-
nului, de care şi-a legat destinul până la moarte. A
participat la campaniile electorale din 1931-1932, în
ultima fiind bătut groaznic cu ciomege de bandele
naŃional-Ńărăniste. A fost arestat în două rânduri
împreună cu Căpitanul (a doua oară şi cu alŃi frun-
taşi legionari) şi a fost răpus de cancer în 1935. Fiica
lui, Valerica, a fost soŃia inginerului Ioan Blănaru,
Comandant al Bunei Vestiri.
Celor ce vor spune că aceste lucruri sunt deja ştiute,
le răspundem că degeaba le ştim dacă nu ne reamin-
tim, cu credinŃă şi cu dragoste. ViaŃa unor astfel de
oameni ar trebui scrisă cu literele iubirii în calenda-
rul inimii tuturor românilor.
La Nicoreşti am fost primiŃi în casa familiei Iorda-
che, o familie de martiri şi pătimitori ai neamului
românesc. La monumentul frumos lucrat în lemn
din faŃa curŃii i-am pomenit, între alŃii, pe bădiŃa Ior-
dache Nicoară, asasinat la Miercurea Ciuc, în noap-
tea de 21-22 septembrie 1939 de către slugile regi-
mului carlist şi pe sora lui, maica Mihaela Marieta
Iordache, moartă în aceeaşi temniŃă, devenită comu-
nistă, din Miercurea Ciuc, în aprilie 1962. Dumne-
zeu a rânduit în chip minunat pentru ei, mai mult
decât legătura firească între frate şi soră: o unire
întru jertfă dincolo de timp şi o soartă asemănătoare
pentru a ne arăta că duşmanii lui Hristos, indiferent
de vremuri, sunt mereu aceiaşi. Am stat apoi la masă
şi am ascultat mărturia fiicei lui Victor Chirulescu,
secretar de stat la Agricultură în guvernarea legiona-
PERMANENÞE 9
Din iubirea lor interzisă se împărtăşeşte acum dra-
gostea celor care îi păstrează în amintire. Niciodată
nu mi-a fost dat să văd, ca în zilele acestea, atâŃia
oameni cu adevărat buni, atâta iubire necontenit
revărsată din inimile lor. Programul FundaŃiei „Pro-
fesor George Manu” a fost o lecŃie a iubirii întot-
deauna biruitoare.
ră şi ne-am recules la mormântul familiei.
Aşa am înŃeles că relaŃia apropiată a Căpitanului cu
membrii unei familii însemna schimbarea definitivă
a vieŃii acestora, însuşirea idealurilor şi convingeri-
lor legionare şi asumarea jertfei.
Spre seară am ajuns la Bârlad, unde ne-a fost şi
masul. Eram adunaŃi, în lumina agonică a amurgu-
lui, într-un cimitir parcă nesfârşit, la mormântul
părintelui Vasile Serghie, duhovnicul „misticilor”
legionari din temniŃa Aiudului. Un preot tânăr slujea
cu multă râvnă pomenirea celui plecat între sfinŃi.
Numai preotul acesta, dintre cei care au oficiat
pomenirile, a spus „Prezent!” şi a cântat cu noi.
Niciodată nu am cunoscut o ospitalitate fără rezerve
ca aceea a prietenilor fundaŃiei din Bârlad, nici nu
am crezut că aşa ceva ar putea să existe. Oamenii
aceştia care ne-au găzduit, ne-ar fi pus şi sufletul pe
masă; nu avem cuvinte să le mulŃumim.
Duminică dimineaŃa am plecat degrabă să prindem
Sfânta Liturghie la Mănăstirea Ciolpani de lângă
Buhuşi. În biserică ne-am apropiat cumva de poarta
cerului, dincolo de care ne zâmbeau cei pomeniŃi şi
cei ce urmau a fi pomeniŃi.
O cruce de fier se înalŃă la marginea drumului ce
duce către Mănăstirea Runcu, însemnând locul unde
au fost împuşcaŃi, la 21/22 septembrie 1939, de către
criminalii regimului, Nicolae Mălinici, Vasile Avă-
danei şi Vasile Puiu. Mormintele lor nu se mai ştiu,
după cum nu se ştiu nici mormintele lui Mircea Con-
dopol, Alexandru Mandache, Constantin Antono-
vici, ucişi la Bacău, cele ale lui Nicoale Voinea şi
Petre Marin, asasinaŃi la Adjud (?)
Poate că Dumnezeu are să ni le descopere când Îi va
fi voia. De data aceasta jertfa de pomenire a celor
din FundaŃie s-a adăugat la jertfa băcăuanilor, veniŃi
la cruce înaintea noastră. Era pe la nămiez, soarele
ardea deja cu putere şi preotul întârzia. O oarecare
nelinişte se furişa în noi, însă nu izbutea să ne stingă
dulcea flacără ce ne lumina inimile. În sfârşit, a apă-
rut preotul şi slujba a început. Un preot care vorbea
cu Dumnezeu aşa cum ai vorbi cu bunica, arătându-
i în detaliu şi lămurind-o ce trebuie să facă.
Pe urmă am făcut pomeniri în Bacău, mai întâi la
Cimitirul Central, la mormântul lui Petru C. Baciu,
fostul şef al legionarilor din judeŃ, marele luptător
anticomunist şi mărturisitor creştin care a cunoscut,
vreme de mai bine de două decenii, suferinŃa grea a
detenŃiei, în închisorile antonesciene şi comuniste;
apoi în cimitirul Izvoare, împreună cu familia lui
Nicolae Păduraru, camaradul lui Petru Baciu, orga-
nizator al rezistenŃei anticomuniste din munŃi, con-
damnat la 7 ani de temniŃă grea, unde a îndurat neîn-
chipuite torturi. Au fost comemoraŃi şi pomeniŃi la
mormintele lor şi legionarii ale căror morminte nu s-
au aflat încă.
În buna tradiŃie românească, am fost învitaŃi de
familia Păduraru la un praznic îmbelşugat, întru
pomenirea morŃilor dragi. Le mulŃumim din inimă
pentru primirea deosebit de călduroasă.
Am încheiat ziua la Adjud, într-un colŃ de cimitir, la
mormântul uitat al lui Vasile State, căzut şi el victi-
mă, alături de Nicolae Voinea şi Petre Marin în acea
cumplită noapte de septem-
brie. După pomenire, am
văzut cum prietenii noştri
curăŃă cu mâinile goale
pământul depus pe piatra
tombală şi smulg buruienile.
Nu a fost deloc uşor să ne
luăm rămas-bun.
Zilele de 28-29 septembrie
2019 mi-au întărit convinge-
rea că aceşti martiri au repre-
zentat nobleŃea autentică a
neamului nostru, stâlparea
înflorită a poporului român.
Gândul la ei e răscumpărător
pentru fiinŃa noastră naŃiona-
lă; ne redă demnitatea şi
bucuria de a fi noi înşine.
10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

Comemorarea anuală de la Mislea 2019

transformată în magazie, a fost pentru cele întemniŃate aici o adevărată binecu-
ALINA IOANA DEAC vântare. De aceea, supravieŃuitoarele au găsit de cuviinŃă să înalŃe pe acest loc
o Cruce.
Am plecat de la Mislea cu bucuria pe care care ne-o dă fiecare întâlnire cu mar-
tirii noştrii. După obicei, în drum spre Bucureşti am poposit întâi la Monu-
mentul de la Potigrafu ridicat în memoria Pr. Constantin Voicescu (de la a cărui
moarte s-au împlinit 22 de ani) şi apoi la TroiŃa Căpitanului, Nicadorilor şi
Decemvirilor de la Tâncăbeşti. Am cântat aici „Cântecul legionarilor căzuŃi”
pentru ei şi pentru cele care au pătimit la Mislea în numele aceluiaşi crez.
La câteva zile după comemorarea de la Mislea am dăruit o copie după noua
icoană praznicară uneia dintre doamnele care au pătimit în temniŃele comu-
niste. Strângând la piept imaginea Maicii Domnului şi a sfinŃilor prezenŃi la
naşterea sa, am auzit-o şoptind: „Mislea mea dragă!”… Un alt „Mi-e dor de
Aiud”, cutremurător şi paradoxal, care confirmă încă o dată faptul că în ciuda
suferinŃelor de nedescris îndurate în iadul temniŃelor, marea majoritate a celor
trecuŃi prin el păstrează vie în inimă lumina şi harul pe care Dumnezeu şi Sfân-
ta Sa Maică le-au revărsat asupra lor, mai puternice decât orice amintire
dureroasă, orice traumă sau revoltă…
Am rugat-o pe această doamnă să ne scrie câteva cuvinte despre Mislea şi
experienŃa carcerală de aici, cuvinte pe care le redăm în continuare:

Subiectul detenŃiei politice feminine din România secolului XX m-a preocupat Amintiri din timpul detenŃiei
de la închisoarea de femei Mislea
în mod deosebit încă de la începutul întâlnirii mele cu martirii şi mucenicii
celor trei dictaturi care au încercat să distrugă sufletul Neamului Românesc.
Am considerat întotdeauna că jertfa acestor muceniŃe este pe nedrept mai puŃin
cunoscută şi discutată în literatura de specialitate, cu toate că umilinŃele şi chin-
urile îndurate de ele nu au fost cu nimic mai prejos decât cele ale fraŃilor lor de LETIłIA VIORICA POP
suferinŃă. De aceea, mi-am făcut un obiectiv din a citi cât mai mult despre ele,
a le cunoaşte pe cele care încă mai trăiesc şi mai ales de a participa la comem-
orările care se fac în memoria celor deja plecate la Domnul. În luna iunie a anului
1948 asupra Univer-
Anul acesta am avut bucuria şi binecuvântarea de a participa la trei astfel de sităŃii noastre din Cluj
evenimente organizate de FundaŃia Profesor George Manu: parastasul pentru s-a abătut urgia comu-
Nicoleta Nicolescu de la Crematoriul Cenuşa, comemorarea de la Miercurea nistă menită să distrugă
Ciuc (despre care am scris în numărul trecut) şi cea de la Mislea care a avut loc, floarea studenŃimii din
ca în fiecare an, la praznicul Naşterii Maicii Domnului. oraşul nostru. Au fost
Pe 8 septembrie 2019, aşadar, ne-am adunat ca în fiecare an la Paraclisul fos- arestaŃi tineri studenŃi
tei închisori prahovene pentru a sărbători hramul acestuia (la 25 de ani de la de la toate facultăŃile,
înălŃarea şi sfinŃirea lui) şi pentru a le comemora pe cele care au suferit aici în ridicaŃi din cămine sau
timpul prigoanei comuniste. de acasă, din mijlocul
Maica Domnului ne-a primit şi anul acesta în curtea aşezământului patronat de familiei i închişi la
ea cu mult soare, chipuri de prieteni a căror revedere ne-a prilejuit multă Securitate pentru vina
bucurie şi cu o nouă icoană praznicară (realizată special pentru acest eveniment de a se opune unui
de către artistul Mihai Nechita BurculeŃ). regim inuman, criminal
şi ateu. Pentru că nu au
Anul acesta am avut alături de noi o singură supravieŃuitoare a temniŃelor vrut să accepte compro-
comuniste, pe doamna Galina Răduleanu care, în ciuda vârstei înaintate, misurile care li se
găseşte mereu resurse de a ni se alătura la astfel de evenimente. Bucurie mare cereau au fost torturaŃi
ne-a făcut şi prezenŃa doamnei Maria Trifan, fiica mărturisitorului Traian Tri- şi bătuŃi (în special la
fan, şi dânsa fiind unul dintre seniorii care, cu ajutorul lui Dumnezeu, participă tălpi).
la o bună parte din comemorările de pe întreg cuprinsul Ńării.
Un an mai târziu, în
După Sfânta Liturghie închinată acestui frumos praznic s-a oficiat parastasul în 1949, în luna aprilie, a
memoria martirelor şi mărturisitoarelor care au pătimit aici şi întreg cuprinsul avut loc procesul la tri-
întregii Ńării. bunalul militar din Cluj,
Pe masa împodobită cu un ştergar românesc de culoare verde, alături de colivă în cadrul căruia au fost
şi colac, au fost aşezate portretele celor 12 foste deŃinute politic care au înfiinŃat judecaŃi peste 150 de
acest locaş de rugăciune, astăzi toate mutate la Domnul: Sofia Cristescu studenŃi, fiind unul din-
Dinescu, Lucica Scurtu Popşor, NataliŃa Nicolicescu Vasilovschi, Alexan- tre cele mai mari procese din România. SentinŃele s-au dat în Vinerea Mare,
dra ChiriŃescu, Maica Mina (Xenia Mămăligă), Florica Mitre Constanti- prefigurând Calvarul pe care urma să îl urcăm. Nimeni nu a fost achitat, iar stu-
nescu, Aspazia OŃel Petrescu, ConstanŃa Georgescu MoŃei, Elena Ionescu, denŃii au primit condamnări uriaşe (chiar şi 25 de ani de temniŃă grea).
Elena Ioan Bota, Victoria Holtean, Georgeta Iancu Gherghiu. Printre aceşti tineri ne aflam şi noi, un grup de studente, care, după proces am
łinând la piept şi noi, cei prezenŃi, fotografia uneia dintre pătimitoarele de la fost repartizate să ne ispăşim pedeapsa la închisoarea de femei de la Mislea.
Mislea trecute la Domnul, am înălŃat, alături de părintele paroh, rugăciuni întru Fostă mănăstire de măicuŃe, clădirea impunătoare de la Mislea, construită într-
veşnica lor pomenire. un loc mirific, printre brazi, a fost transformată în temniŃă pentru femei. La
În discursul de la finalul parastasului, citit de doamna Sanda Mazilu, Mihnea venirea noastră aici, în curtea închisorii se mai găsea o bisericuŃă de toată fru-
Gheorghiu le-a evocat pe fostele deŃinute politic mutate la Domnul anul aces- museŃea, locaşul de rugăciuni al vechii mănăstiri fiind acum transformat în
ta: Ecaterina (Cotea) Juriari, Monahia Mina (Xenia) Mămăligă şi Aristi- magazie, iar mai târziu, demolat cu totul.
na Pop Săileanu. Ne găseam la Mislea sute de femei venite din toată Ńara pentru ispăşirea
După agapa frăŃească ce a urmat parastasului, am vizitat curtea fostei închisori, pedepselor. Acomodarea cu noua viaŃă în condiŃiile aspre de detenŃie a fost difi-
astăzi devenită cămin de bătrâni. Un loc cu o istorie veche, un loc sfinŃit cu cilă. Trebuia să ne obişnuim cu mâncarea puŃină, proastă, greu de digerat şi cu
suferinŃă, dar şi cu multă rugăciune. aspect îndoielnic, cu frigul cumplit şi lipsa de îmbrăcăminte potrivită, cu
regimul de cazarmă şi condiŃiile precare de igienă, cu insultele gardiencelor, cu
Aici se mai păstrează încă fostul izolator, exact aşa cum era atunci: cu încăper-
pedepsele aspre care veneau în urma nerespectării unui regulament inuman şi,
ile lui negre, reci, umede şi înguste, celule de pedeapsă ale căror ziduri, impreg-
în general, cu situaŃia noastră grea puşcăriaşe.
nate cu suferinŃa tuturor martirelor care au trecut prin ele, te cutremură şi îŃi dau
fiori. În această atmosferă greu de suportat, ne-a atras atenŃia grupul de măicuŃe
întemniŃate aici după desfiinŃarea mănăstirilor, deoarece au refuzat să renunŃe
În curtea căminului de bătrâni ne-am închinat la crucea ridicată pe locul unde
la rasa călugărească. Ele au fost pentru noi un adevărat exemplu de comporta-
se găsea mesa altarului din biserica mănăstirii de la Mislea, devenită temniŃă.
În primii ani de prigoană comunistă, biserica s-a mai păstrat şi, deşi fusese continuare în pag. 11
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
Comemorările anuale de la Aiud şi Gherla 2019
ALINA IOANA DEAC
”Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvân-
tează moştenirea Ta; biruinŃă binecredincioşilor
creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu
Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”
De câŃiva ani încoace nu mai înŃeleg să petrec alt-
fel şi altundeva ziua de 14 septembrie decât la
umbra crucilor de la Aiud şi Gherla, monumente
care veghează peste neamul românesc şi care sim-
bolizează biruinŃa absolută, prin Înviere, a
mucenicilor ce s-au jertfit în cele două cumplite
temniŃe ale Ardealului comunist.
Cred că orice român creştin are datoria de a se
închina în aceste locuri de Ziua Crucii, de a cânta
aici frumosul tropar al acestei sărbători, de a săru-
ta osemintele de la Aiud şi de a păşi cu evlavie pe
Dealul Cărămidăriei de la Gherla, pământ sfinŃit
cu sângele celor jjertfiŃi pe Crucea Neamului
Românesc.
Şi totuşi mulŃi absentează nemotivat, preferând să
petreacă Ziua Crucii în alte părŃi. MulŃi... Din ce
în ce mai mulŃi… Nu pot să nu observ cum, de la
Cuvântul Dlui. Jacques Iamandi, la Aiud
Cucernice feŃe bisericeşŃi, dragi oaspeŃi, iubiŃi
camarazi,
O legendă a Mişcării, poetul Radu Gyr, ne
zugrăveşte în numai câteva versuri figura soldatu-
lui etern al credinŃei care este Legionarul:
„Zâmbind primesc şi temniŃă şi roată,/ Mucenicia
o aştept şi-o cer,/ În temniŃe Iisus mi Se arată/ Şi-
mi oblojeşte rănile cu cer.” (Radu Gyr)
Iată-ne prezenŃi iar aici, pe acest pământ sfânt, ca
în fiecare an, în umbra celor 7 cruci înfrăŃite, să
răspundem prezent la apelul care cinsteşte cum se
cuvine memoria unor camarazi care au primit zâm-
bind şi temniŃă şi roată, a unor eroi, a unor martiri,
a unor oameni care au luat calea sfinŃeniei,
jertfindu-se pentru credinŃa în Dumnezeu, gloria
neamului, apărarea Ńării străbune, pentru libertate,
dreptate şi adevăr.
Ei, camarazii noştri, sunt cei plecaŃi, noi suntem
ultimii rămaşi, o mâna de bătrâni, din ce în ce mai
puŃini în viaŃă şi la trup. Vom cădea şi noi la rândul
nostru, ca orice brad care nu se frânge. Anii
tinereŃii noastre s-au risipit răspândind iubire şi
credinŃă, forŃaŃi fiind să luptăm, sfidând ura, perse-
cuŃia şi prigoana PoliŃiei, SiguranŃei, Jandarmeriei,
AMINTIRI DIN TIMPUL DETENłIEI
DE LA ÎNCHISOAREA DE FEMEI MISLEA
ment şi de Ńinută morală. În permanenŃă zâmbitoare
şi senine, ducându-şi crucea fără să cârtească, erau
pline de afecŃiune pentru cele din jur, aşa încât ne-
am ataşat de ele ca de nişte surori mai mari.
Dânsele cunoşteau pe dinafară Liturghia, cântece
bisericeşti, VieŃile SfinŃilor, diverse rugăciuni, ast-
fel că în compania lor am început să ducem şi noi
o altă viaŃă sufletească, învăŃând să ne lăsăm în
voia lui Dumnezeu şi să punem la picioarele Lui
toată suferinŃa noastră. Apropiindu-ne de Iisus în
acest fel, viaŃa din temniŃă a devenit suportabilă.
Sfintele sărbători ale Paştelui şi ale Crăciunului
erau cele mai dureroase zile din viaŃa noastră,
deoarece gândurile ne erau acasă, la familie, la
părinŃi, la soŃi şi copii. Dar măicuŃele ne ajutau să
trecem cu demnitate peste aceste zile şi să ne
bucurăm de Naşterea şi Învierea Mântuitorului.
PERMANENÞE
an la an, la comemorarea de la Aiud (unul dintre
cele mai mari evenimente de acest gen din Ńară)
rândurile celor prezenŃi se tot împuŃinează. Şi
totuşi, Dumnezeu şi sfinŃii, fără a Ńine cont de
prezenŃa scăzută, ne învăluie de fiecare dată în
acelaşi har, aceeaşi bucurie a Învierii prin Cruce.
Aşa a fost şi anul acesta. Am început ziua însorită
de 14 septembrie cu Dumnezeiasca Liturghie la
Schitul ÎnălŃarea Sf. Cruci de la Aiud, urmată de
slujba parastasului pentru toŃi cei martirizaŃi aici
şi în temniŃele comuniste de pe întreg cuprinsul
Ńării.
La finalul slujbei au luat cuvântul foştii deŃinuŃi
politc Vasile (Jacques) Iamandi, Marcel Petrişor
şi Demostene Andronescu, precum şi doamna
Maria Trifan, fiica mărturisitorului Traian Trifan,
mentorul „misticilor” de la Aiud.
Ne-am bucurat, de asemenea, şi de prezenŃa
doamnelor Galina Răduleanu, fost deŃinut politic
şi TaŃiana Vlad Guga, legionară refugiată din
Bucovina de Nord, sora părintelui Mircea Vlad,
Armatei şi SecurităŃii bolşevice, un adevărat război
masonic intern declarat elitei tineretului creştin al
Ńării.
În promoroaca anilor de criză şi restrişte, când se
voia desfiinŃarea României, evreimea mondială se
dezlănŃuia cerând transformarea „grădinii Maicii
Domnului” în Ńara făgăduinŃei poporului „ales”,
cerând ajutorul unui occident care găsea soluŃia
acceptabilă.
Că urmare a revoluŃiei sovietice, intelectuali orbi şi
cumpăraŃi afirmau că lumina vine de la răsărit şi că
vremea naŃionalismului a trecut. România Mare
este ciuntită, camarila acceptată, armata tace. Când
mergeam cu paşi repezi spre acest declin, un tineret
plecat de la Icoană, avându-l în frunte pe studentul
Corneliu Zelea Codreanu, înconjurat de un grup cu
orizonturi noi, credinŃă în Dumnezeu şi dragoste de
Ńară şi de libertate, hotărăsc să o rupă cu conduc-
erea bătrânilor care mergea spre nicăieri, să
lichideze racilele trecutului şi să-şi asume lupta
pentru Biserică, patrie şi neam, promovând cred-
inŃa, libertatea, onoarea şi dreptatea. AceşŃi corifei
ai neamului nu au vrut să învingă neonorabil, au
vrut să educe un popor, transformând oamenii în
eroi. Pentru aceste decizii şi afirmaŃii curajoase,
Cu această stare sufletească, timpul de detenŃie a
trecut mai uşor şi la un moment dat a venit şi elib-
erarea. CredinŃa şi nădejdea învăŃate în temniŃă,
apropierea de Iisus şi de învăŃăturile sale le-am luat
cu noi şi la ieşirea din închisoare şi ne-am străduit
să le cultivăm întreaga viaŃă.
Eu am executat la Mislea cei patru ani de con-
damnare politică primiŃi pentru vina de a-i fi vizitat
la spital pe colegii mei din anul IV de la Facultatea
de Drept, internaŃi în urma bătăilor suferite în
anchetă.
Pe toată perioada detenŃiei nu am avut dreptul la
niciun fel de contact cu familia, neavând nicio
veste despre mama mea pe care am lăsat-o bolnavă
şi care nu ştia nimic despre mine, dacă mai trăiesc
sau nu.
CredinŃa în Dumnezeu, dragostea şi solidaritatea
care mă legau de colegele mele de suferinŃă m-au
ajutat să îndur toate lipsurile şi umilinŃele la care
am fost supusă.
11
pătimitor şi el în temniŃele comuniste.
După agapa frăŃească de la Aiud ne-am deplasat
spre Memorialul Foştilor DeŃinuŃi Politici din
Cimitirul Central Gherla. Aici, părintele Marius
Vişovan a oficiat un parastas, la finalul căruia am
intonat „Cântecul legionarului căzut” pentru cei
care au suferit la Gherla şi care, ca de fiecare dată,
au răspuns „Prezent!” la apelul nostru.
Următoarea şi ultima oprire din acest pelerinaj pe
Drumul Crucii Neamului Românesc a fost
Memorialul de pe Dealul Cărămidăriei – locul
unde se află gropile comune ale deŃinuŃilor politi-
ci din temniŃa Gherla.
După ce ne-a făcut o scurtă prezentare a locaşului
de cult şi a micului muzeu amenajat în incinta
Memorialului, părintele Grigorie Benea a oficiat
o slujbă de pomenire pe locul gropilor comune,
alături de părintele Mircea Bejenariu.
La plecarea noastră de la Gherla, în paraclisul
Memorialului, un grup de copii cântau îngereşte
Paraclisul Maicii Domnului. Epilogul perfect şi
dătător de nădejde al unei astfel de zile scăldată
deopotrivă în razele soarelui şi ale harului.
devin inamicul public al politicienilor, al camarilei
regale, al forŃelor de ordine într-o dictatură regală
criminală, asumată şi ordonată de Regele Carol al
II-lea. Legionarii sunt vânaŃi ca fiarele şi ucişi fără
judecată şi fără milă, torturaŃi, băgaŃi în lagăre şi
închisori, unde vor sfârşi ca victime ale ştreangului
masonic pentru că voiau şi luptau pentru realizarea
continuare în pag. 12
Nici în liberate nu a fost uşor la început. Statutul de
fostă puşcăriaşă mi-a creat diverse probleme cu cei
din jur care, de teamă, se fereau de mine. Dar, cu
ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să depăşesc şi
aceste momente. Apoi lucrurile s-au calmat, mi-am
întemeiat o familie, am devenit soŃie, mamă şi
bunică, trăind o viaŃă lungă şi fericită. Îi mulŃumesc
lui Dumnezeu că mi-a dat înzecit ceea ce mi-au luat
alŃii!
Acum, la 95 de ani, amintirea anilor petrecuŃi la
Mislea este încă vie. Dar în ciuda suferinŃelor şi
umilinŃelor trăite acolo, această amintire are şi o
parte luminoasă. Pentru că acolo am învăŃat ade-
vărata credinŃă care m-a legat de Iisus pentru tot-
deauna şi, prin El, de surorile mele de suferinŃă care
mi-au rămas până astăzi în inimă.
De aceea, vă îndemn pe toŃi să fiŃi încrezători în
viaŃă şi să nu vă pierdeŃi niciodată nădejdea în Cel
de Sus! Doamne ajută!
LETIłIA VIORICA POP, Cluj
12 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

COMEMORĂRILE ANUALE
DE LA AIUD ŞI GHERLA 2019

unei Ńări că soarele sfânt de pe cer.

ViaŃa acestor tineri care au fost fraŃii noştri de cruce
şi a cetăŃuilor care au ars pe rugul inchiziŃiei
masonice nu este nici o poveste şi nici un basm.
Este balada neamului nostru crucificat, căruia i-a
fost interzisă istoria, baladă scrisă în versuri de
înşişi martirii şi eroii care au trăit cu noi împreună,
simŃind ura pe propria noastră piele în aceste
prigoane, în lagăre şi Aiuduri. Trăite în funduri de
ocne, cu riscurile de rigoare, şi scrise cu sângele
lor, aceste versuri ne-au arătat că uneori pot ucide
la fel aglonŃul celor care ne apărau demnitatea în
munŃii noştri.
Erau cântece de jale, doine, rugăciuni, mărturia
dragostei eterne şi a camaraderiei, dar şi îndemnuri
la rezistenŃă şi luptă cu arma în mână, zugrăvind
clipe între zacere şi moarte, torturi şi bătăi, dar în
cerând îndurare în cer şi ajutor pentru Ńara lor Celui comună îngropaŃi fără cruce cei ce nu mai sunt, ne
acelaşi timp şi de înălŃare sufletească şi eroism
de Sus. Astăzi este firesc, după ceea ce se întâmplă, întrebăm unde suntem noi cei care am fost, care
trăite în anchete, lagăre şi închisori, sfidând opre-
să ne punem o altă întrebare: Unde suntem noi cei mai suntem încă? Unde ne este demnitatea?
sorii care mânuiau cnutul, plutind eroic deasupra
care suntem? Strigăm, protestăm, înjurăm pe cei care de ani ne
acestor vicisitudini ale vieŃii de deŃinuit contrarev-
oluŃionar, aşa cum ne acuzau ei. Aceste versuri erau Acum, din păcate, trăim în marele întuneric. Desig- jefuiesc şi ne mint, promiŃându-ne o Ńară în care va
hrana noastră zilnică, fără limită de calorii, care ne ur, nu este acelaşi întuneric de care vorbeşte poet- curge lapte şi miere, îi recunoaştem, sunt aceiaşi
ajutau să rezistăm regimului bestial impus de călăii ul, dar trăim mai rău, într-o beznă politică şi călăi care ne promiteau raiul în limba de lemn car-
care slujeau dictaturile oculte. sufletească, fără dragoste, fără de orizont şi fără acteristică a trecutului, cultivată până în prezent,
viitor. La treizeci de ani după cacealmaua regizată ştim că nu ne vor decât votul şi noi li-l dăm, conş-
De la anonimul care şi-a scrijelit amarul într-un
de Malta, trăim în acelaşi mare întuneric impus de tienŃi fiind că mâine ne vor scuipa.
vers pe un colŃ de zid al celulei până la consacraŃii
serviciile de securitate ale timpurilor de glorie Ei fac parte din nomenclatura aceluiaşi socialism
barzi ai neamului, cinste acestor cronicari de
comuniste din trecut. comunist care Ńi-a ucis tatăl şi Ńi-a închis familia
epopee, martori ai sacrificiului unei generaŃii. Cin-
ste şi celor care au reuşit să le transmită posterităŃii. Este adevărat, nu avem voie să disperăm, dar ce într-un gulag care cuprindea Ńara până la hotare. Iar
puem face, care este soluŃia pentru a ne salva Ńara? noi, imbecili resemnaŃi şi apatici, am uitat că avem
Avem îndemnul de a îngenunchea în faŃa artei şi
Unde ne sunt românii de odinioară care puneau datoria să vindecăm rănile acestei Ńări.
măreŃiei lor, în faŃa dragostei, în faŃa curajului,
mâna pe furcă sau pe coasă pentru a secera jaful, Ăştia suntem, ăştia am devenit. Ruşine nouă! Le
mulŃumindu-le, purtându-le recunoştinŃă şi respect
hoŃia şi nedreptatea? Unde ne sunt un Iancu sau un cer iertare luptătorilor, eroilor, martirilor, legionar-
veşnic. Au făcut-o pentru ca să se ştie că a existat
Vladimirescu de care Ńara are nevoie azi? ilor, precum şi celor care şi-au oferit bisericii şi
această literatură carcerală, oftatul unei Ńări, o măr-
turie a suferinŃei unui popor care acuză o crimă Unde sunt cei care am fost? Unde suntem dacă mai patriei obol crinul vieŃii lor. Noi ne-am uscat? Noi
împotriva umanităŃii; au făcut-o pentru istorie. Dar suntem noi cei rămaşi şi ce facem, în afară de a ne nu mai avem flori de oferit? Nu mai avem curajul
au făcut-o pentru noi, cei bătuŃi şi schingiuiŃi, pen- văita? Mai suntem sau am uitat că suntem? de a spune Nu?
tru toŃi cei care aşteptam în celulă să le mângâiem Borfaşii politici sunt aici şi au puterea decizională. Unde sunt cei care ar trebui să strige: „No,
suferinŃa camarazilor noştri cu un prosop ud pus pe HoŃia guvernează. Vindem, ne debarasăm sau gata!”, când lipsesc cu desăvârşire cei care ar
rănile sângerânde sau cu o izmană curată şi mai aruncăm la fier vechi sau la gunoi (dacă nu le pot răspunde: „No, gata!, No, Hai!?”
ales cu o vorbă bună. Eram într-un iad în care sin- vinde) bogăŃiile naturale ale unei Ńări scoase la
gurul cuvânt auzit de sute de ori zilnic era „bandit- Închei şi vă întreb: Unde suntem noi, românii, cei
mezat în faŃa unui occident orb, care se uită şi nu care ar trebui să fim? Nu cei care am devenit slugi
ule”, urmate de înjurăturile şi loviturile nelipsite vede, la fel ca în trecut, şi a unei Europe-cloşcă care
care erau replica şi argumentul de bază al anal- şi robi lumii pentru a oferi o pâine albă şi o casă
îşi dospeşte ouăle la Moscova şi tace atunci când familiei pe care nu le pot avea muncind cinstit în
fabeŃilor degeneraŃi ai SecurităŃii. nu ne judecă şi ne impune baliverne. Iar cei mai Ńara lor, asta fiind prima noastră preocupare: mate-
Răspundem Prezent! pentru o generaŃie de eroi ple- vinovaŃi bine înŃeles suntem noi, care îi votăm şi ne ria.
cată în lumina Celui Nepătruns. Aidoma poetului şi merităm soarta, lăsându-ne amăgiŃi de nişte baroni
omului de credinŃă Nichifor Crainic ne întrebăm şi borfaşi, experŃi ai minciunii care se numesc Ponta, Noi suntem veteranii. Ne-am purtat lanŃurile, le-am
noi: Unde sunt cei care nu mai sunt? Dragnea, Tăriceanu etc, lista lichelelor este rupt, făcându-ne datoria personală. Nu cedăm, nu
deschisă. ne resemnăm, nu capitulăm; aşteptăm, credem în
„Întrebat-am bufniŃa cu ochiul sferic,/ Oarba care sfinŃii noştri care nu ne vor abandona, aşa cum
vede-n întuneric/ Tainele necuprinse de cuvânt:/ „Alelei, popor durut/ Cât de altfel te-aş fi vrut/ Acu grăieşte poetul:
Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Unde sunt cei fapte grele/ ArşiŃa naŃiei mele:/ Astăzi spânzur,
care nu mai sunt?/ Zis-a bufniŃa: Când va cădea mâine spintec,/ Rănile să i le vindec” (Nichifor Va veni cândva o dimineaŃă/ Când neamul întreg
Marele-ntuneric, vei vedea.” Crainic) va fulgera la viaŃă/ Cuminecat de sfinŃii din
morminte. (Radu Gyr)
Da, îi vom vedea pe solii noştri care au murit eroic, Aici, pe acest pământ sfânt în care zac la groapa

P.S. 1: Pe toŃi aceşti eroi care au trăit şi luptat scri-

ind istoria prigoanelor noastre şi a gulagului roşu,
îi găsiŃi după numele lor în cartea poetului erou
Zahu Pană, „Poezii din închisori”, apărută în 1982
la Hamilton, Canada, în Editura „Cuvântul Româ-
nesc”. Era prima ediŃie, de atunci s-au mai scris
antologii. Eu, din respect, nu am avut îndrăzneala
să-i cataloghez, nici măcar în ordine alfabetică,
cunoscându-i şi fiind considerat prieten de mulŃi
dintre ei, acum poate decedaŃi.

P.S. 2. Am păcătuit prin lungime, dar este pentru

ultima oară, aşa că vă rog să o treceŃi cu vederea.
Întotdeauna am considerat că un logos sau o
predică ca să-şi atingă Ńintă nu trebuie să
depăşească 30 de minute. Iertare.
TLC!

VASILE JACQUES IAMANDI

ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019 PERMANENÞE 13

Comemorarea de la Predeal 2019

DOINA GRECU, S.U.A.
De copil nu am înŃeles (nu am fost informată) ce
rezistenŃă remarcabilă am avut noi, Românii,
împotriva comunismului. În anii ‘60 credeam că
Bucureştiul e plin de hahalere dâmboviŃeneşti
(chiar eu eram una), de politruci şi împăcaŃi în
cuget cu Şcoala „Ştefan Gheorghiu”.
Acum scriu acestea cu umilinŃă, despre eroii noştri
încă necunoscuŃi de istoria contemporană
românească.
Cu două săptămâni în urmă, am făcut parte din
grupul FundaŃiei „George Manu”. Drumul nostru a
fost în zona Prahovei.
Ne-am oprit mai întâi la Zărneşti şi apoi la Tohan-
ul vechi, încercând să găsim mormântul legionaru-
lui prahovean Ion Bordeianu Lehaci şi să
depunem o rugă la locul unde el a fost asasinat
împreună cu prietenul lui, Radu Papacioc. Adică
am început cu un moment pe care părintele Marius
Vişovan îl numea un act de „arheologie spirituală”.
Apoi ne-am dus la Biserica Sf. Treime din Scheii
Braşovului pentru parastasul dlui. Nicolae Pur-
cărea, un legionar de elită. S-a făcut slujba şi la
mormânt, unde tineri în straie naŃionale parcă erau
îmbrăcăŃi în cuvintele „sunt demn şi mândru
român”. Chipuri senine, fără ostentaŃie. Am trecut
apoi pe la mormântul legionarului Traian Trifan
unde am ascultat un şuvoi de sfinte relatări ale
fiicei Maria Trifan, de parcă le-ar fi rostit ca pe o
singură frază: temniŃă, domiciliu obligatoiu şi
iarăşi temniŃă... Fără să îşi propună, dna Maria Tri-
fan, descria - cu sufletul curat al primei ei tinereŃi -
însăşi curăŃia propriului ei tată, dragostea lui pen-
tru Iisus şi dragostea pentru soŃia lui. Aşa erau ei,
În încheiere, cineva din grup ne-a reamintit tuturor
că ortodoxismul este calea cea adevărată. Intere-
sant subiect, rezervat în primul rând pentru exegeŃi,
poate o nevoie de analiză creştină care are nevoie
de o atenŃie exclusivă, directă. În sufletul meu am
înŃeles neliniştea vorbitorului; ca neteolog, subiec-
tul mă depăşea, iar inima mea era animată de
dragostea şi unitatea în cuget pentru respectarea
legionarii! Poate nu toŃi au avut parte de dragostea martirilor noştri ortodocşi şi catolici - ei, uniŃi în
partenerului de viaŃă, dar pentru iubirea de Hristos luptă şi moarte, noi, uniŃi în dorinŃa de a-i pune pe
şi Neam, câtă frunză, câtă iarbă!... Am văzut pen- toŃi în paginile istoriei noastre recente.
tru prima oară cartea Mariei Trifan cu „nestemate”
din închisori, modelele de troiŃă făcute de părintele
Papacioc şi păstrate ca prin minune în familia Tri-
fan.
A două zi, la biserica Sf. Nicolae din Predeal, am
mers la Sfânta Liturghie şi apoi la slujba de paras-
tas din faŃa monumentului închinat martirilor asasi-
naŃi de Carol al II-lea, la 21-22 septembrie 1939.
Străjuit de tineri în haine româneşti, monumentul
şi cele 252 de suflete de tineri parcă primeau cele
rostite, mărturie că istoria nu i-a uitat: „Dumnezeu
să îi odihnească unde nu este durere, nici întristare,
nici suspin, ci viaŃă fără de sfârşit”.
Am ascultat apoi vorbele unui mare orator, părin-
tele Marius Vişovan. El şi-a pornit discursul pe ver-
surile poetului martir Radu Gyr: „MorŃi sfinŃi în
temniŃi şi prigoane/ MorŃi sfinŃi în lupte şi furtuni/
Noi ne-am făcut din voi icoane/ Şi vă purtăm pe
frunŃi, cununi”. Predealul, o istorie vie, este un
reper sacru al identităŃii româneşti a spus Păr. Vişo-
van. Aici, 252 de tineri au murit pentru demnitatea
noastră naŃională iar łara s-a „cuminecat” cu ei,
aşa cum continuă versurile lui Radu Gyr. Vorbind
despre politica imorală, trădătoare şi criminală a lui
Carol al II lea, păr. Vişovan îl citează pe dr. Teofil
Mija care spunea că regele şi guvernul lui s-au
„luat la întrecere cu diavolul” - introducând în ace-
laşi timp, un nou şi binevenit termen în înŃelegerea
acelui moment istoric, şi anume termenul de
„terorism de stat”, practicat de regele Carol, înainte
(culmea!) de instaurarea dictaturii comuniste.

Cuvântul părintelui Marius Vişovan, la Predeal

Prea cucernice Părinte, dragi camarazi, iubiŃi legionari în toată Ńara, prigoană care avea la activ şi
fraŃi întru Hristos, alte multe asasinate şi abuzuri şi nedreptăŃi împotri-
Marele nostru poet naŃional şi creştin Radu Gyr,
vorbind despre martirii neamului, spune aşa:
MorŃi sfinŃi în temniŃi şi prigoane,/ MorŃi sfinŃi în
lupte şi furtuni,/ Noi am făcut din voi icoane,/ Şi vă
purtăm pe frunŃi cununi.// Nu plângem lacrima de
sânge,/ Ci ne mândrim cu-atâŃi eroi./ Nu! Neamul
nostru nu vă plânge,/ Ci se cuminecă prin voi.
Predealul este un loc sfânt al neamului românesc,
pentru că osemintele unei părŃi ai celor asasinaŃi
acum 80 au fost aduse aici şi au sfinŃit acest loc,
făcându-l să fie un reper sacru al identităŃii noastre
româneşti, al istoriei noastre naŃionale. De aceea
venim aici cu dreagoste, cu respect şi cu veneraŃie
ca să înălŃăm rugi către Atotputernicul Dumnezeu
pentru veşnica odihnă a martirilor noştri şi ca Dum-
nezeu să-i facă, pe toŃi cei care s-au jertfit, mijloci-
tori cereşti pentru poporul român.
Comandantul Horia Sima în 1940 a decretat ziua de
22 septembrie, ca zi oficială de cinstire a martirilor
şi eroilor Mişcării Legionare. În acea zi, în toate bis-
ericile din Ńară, s-au înălŃat rugăciuni pentru veşnica
odihnă a celor ce şi-au vărsat sângele pentru cred-
inŃă, pentru libertatea şi demnitatea neamului româ-
nesc. Prin toate acele rugăciuni făcute de o Ńară
întreagă putem spune că s-au împlinit cuvintele lui
Radu Gyr. Neamul s-a cuminecat cu Christos prin
sângele martirilor.
De ce a fost aleasă ziua de 22 septembrie? Pentru că
la 22 septembrie 1939 – exact astăzi sunt 80 de ani
– prigoana dezlănŃuită de Regele Carol al II-lea a
atins punctul culminant, prin asasinarea a sute de
va celor care au îndrăznit să se opună politicii ire-
sponsabile, imorale, trădătoare, criminale şi, îndrăz-
nesc să spun, diabolice, a Regelui Carol al II-lea şi
a regimului său. Politică iresponsabilă, pentru că a
dus la prăbuşirea României Mari. Imorală, pentru
că viaŃa lui Carol al II-lea, şi cea personală, şi cea
publică, a fost un continuu şir de ilegalităŃi de o
ticăloŃie fără seamăn. Trădătoare, fiincă a făcut
jocul duşmanilor Ńării, în primul rând al Uniunii
Sovietice şi al comunismului internaŃional susŃinut
de masonerie împotriva intereselor României.
Criminală, pentru că s-a bazat pe teroare, pe sute de
asasinate, pe zeci de mii de arestări şi deŃineri ile-
gale şi pe un număr inimaginabil de nedreptăŃi. S-a
guvernat printr-o teroare sistematică, putem spune
că regimul lui Carol al II-lea a introdus în România
terorismul de stat. Aşa trebuie să intre în istorie. Şi,
în sfârşit, o politică diabolică. Pentru că Ńara noas-
tră, care a trecut prin multe războaie şi ocupaŃii
străine şi câte probleme n-au fost, nu a cunoscut
până la comunism un moment în care diavolul să
aibă atâta putere, cum a fost în Prigoana cea Mare a
regelui Carol al II-lea. Carol al II-lea nu a lucrat sin-
gur, el a avut nevoie de o întreagă structură de
unelte ale diavolului, de asasini cu suflet hain – care
ne este ruşine că au fost fii ai poporului român –
criminali perverşi care sub haina de politicieni,
miniştri, generali, prefecŃi, funcŃionari, ascundeau
un suflet monstruos şi aceste cuvinte nu sunt
exagerate.
Cine citeşte ce a fost la 22 septembrie 1939 vede cât
de departe a ajuns monstruozitatea. Dr. Mija spunea
acum 10 ani: „s-au luat la întrecere cu diavolii”.
ReprezentanŃii regimului carlist s-au luat la între-
cere cu diavolii cât de multă cruzime şi cât de aber-
ante nedreptăŃi pot să facă. Aceşti oameni sunt
cunoscuŃi, dar nu merită să le pomenim numele în
acest loc sfânt. Dar, acolo unde diavolul devine atât
de puternic şi omul îşi vinde sufletul diavolului, asta
lasă urme în istorie.
În Maramureş, la intrarea în oraşul Vişeul de Sus
este o porŃiune de şosea unde se întâmplă multe
accidente de circulaŃie şi oamenii din partea locului
zic că e loc blestemat. PuŃini îşi mai aduc aminte,
câŃiva bătrâni îşi mai aduc aminte că acolo au fost
împuşcaŃi doi legionari la 22 septembrie 1939, doi
învăŃători de-acolo, din zonă, care n-aveau nicio
vină, au fost luaŃi şi împuşcaŃi la marginea drumu-
lui de către autorităŃile statului român, de către
funcŃionarii sistemului din acelaşi oraş cu ei. Cum
să nu te înfiorezi când vezi atâta barbarie, atâta
cruzime, atâta nedreptate? Cum să nu fie loc
blestemat? Dar câte locuri blestemate nu sunt: din
Maramureş până-n Dobrogea, din Basarabia până
în Oltenia. Dar mai mare grozăvie la Miercurea
Ciuc, la Vaslui, la Râmnicu Sărat unde au fost asasi-
naŃi în masă legionarii care erau închişi în lagăr.
Pentru a alunga această prezenŃă în istorie a
diavolului e nevoie ca neamul românesc să treacă
printr-o adevărată convertire, printr-un exorcism
naŃional, dacă aş putea spune aşa.
La 22 septembrie 1939 au fost asasinaŃi 4 legionari
de elită care au luptat în Spania, alături de MoŃa şi
Marin - Gheorge Clime, Alecu Cantacuzino, Bănică
Dobre şi Nicolae Totu. Datorită celor 4 a aflat Ńara
şi istoria de minunata jertfă a acelor români care au
murit pe altarul Europei creştine, care au murit ca să
apere Spania creştină şi civilizaŃia occidentală. S-au
întors în Ńară cei patru, dar după doi ani au fost
asasinaŃi din ordinul guvernului României, n-au
continuare în pag. 14
14 PERMANENÞE
Flori de aur din Maramureş (64)
România şi sfârşitul Europei (29)
Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de
prestigiu, ministru de externe al României în
perioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941) şi
a Guvernului NaŃional de la Viena (1944-1945).
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” consti-
tuie un izvor documentar de excepŃie.
Trădarea lui Canaris a fost, fără discuŃie, prin-
cipalul factor determinant în mersul şi sfârşitul
ostilităŃilor între cei care încercau să şteargă
comunismul de pe suprafaŃa pământului şi cei
care au făcut totul pentru a-l salva.
În septembrie 1940, fiind încă la Berlin, ami-
ralul Canaris (foto) m-a chemat la el pre-
supunând că eu urma să ocup o funcŃie impor-
tantă în conducerea României (până atunci la
Berlin găsisem întotdeauna uşile închise…) şi
mi-a spus surprinzător: „Trebuie să-mi făgăduiŃi
că veŃi face totul pentru a salva viaŃa lui Moru-
zov”. Moruzov era echivalentul lui Canaris în
România, adică Şeful Serviciului de InformaŃii
al Armatei. L-am întrebat care era motivul pen-
CUVÂNTUL PĂRINTELUI MARIUS VIŞOVAN,
LA PREDEAL
murit glorios în Spania, ci au fost asasinaŃi ticălos în
România. Dacă mureau în Spania, aveau măcar
onoruri şi recunoştinŃă, au murit la noi şi au fost
batjocoriŃi şi după moarte.
Un alt nume mare asasinat la 22 septembrie 1939
este Ion Banea, numele lui răsună şi va răsuna
peste veac pentru că este un gigant al Mişcării
Legionare, un suflet de înger, o voinŃă de stâncă,
un intelectual de forŃă. LicenŃiat în medicină, doc-
tor în drept, foarte bun organizator, unul dintre cei
mai vechi şi mai apropiaŃi ai lui Corneliu Zelea
Codreanu, despre care acesta spunea că ar putea fi
Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări de
viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca
dovezi eroice de credinŃă şi iubire creştină. (M. V.)
„În legănatul trenului, nu mai ştiu dacă era frig sau
cald, Marius a adormit. Rămas singur cu gândurile
mele, încerc să pun ordine în ele. MulŃumirea că
mergeam spre casă ascundea şi o mare îngrijorare.
Va reuşi oare să-şi revină complet după hep-
atită?… Îl aşteaptă 4 ani de studii cu mâncare la
cantină... Dar cu armata cum va fi? Mă încuraja
doar gândul că la Sighet era specialist în boli de
ficat dr. Dan, un prieten de-al nostru, un om
deosebit şi care, desigur, va face tot posibilul pen-
tru a-1 ajuta. Acasă e, totuşi, acasă: regim respec-
tru care atribuia atâta importanŃă destinului lui
Moruzov. Amiralul mi-a răspuns: „Pentru că
prin Moruzov, primim cele mai bune informaŃii
privitor la preparativele militare ale Sovietelor.”
Am reamintit Amiralului dubioasele origini ale
informatorului său, agent dublu probabil, şi
rolul său în măcelurile săvârşite asupra
legionarilor. Amiralul a înlăturat toate obiecŃiu-
nile şi mi-a repetat cu insistenŃă şi gravitate cer-
erea lui. (pag.173-174)
Ceea ce îl preocupa cel mai mult pe Mihail Sturdza
(devenit Ministru de Externe al României la puŃine
zile după discuŃia relatată mai sus) nu era posibili-
tatea ca Moruzov (sinistru personaj, profesionist al
organizării regimului criminal carlist şi model de
amoralitate) să supravieŃuiască fizic (ceea ce până
la urmă nu s-a întâmplat, el fiind printre cei lichi-
daŃi la Jilava), ci încrederea naivă pe care cercurile
conducătoare ale Germaniei o arătau informaŃiilor
primite de la el, informaŃii care sugerau sistematic
şi insistent că Uniunea Sovietică este foarte prost
apărată şi – implicit – va fi foarte uşor de cucerit.
unul din posibilii săi succesori, atâta admiraŃie
avea pentru vrednicia lui Ion Banea. Un camarad
de o loialitate desăvârşită, tată a doi copii, acesta a
fost Ion Banea, care, dacă ar fi fost lăsat să trăiască
şi să creeze, avea toate şansele să fie o somitate
politică, ştiinŃifică, spirituală a poporului român.
Dar a fost secerat în lagărul de la Râmnicu Sărat.
Chiar dacă viaŃa lui trupească s-a stins atunci,
avem convingerea că numele lui Ion Banea,
mesajul şi jertfa lui Ion Banea va rămâne pururi
viu în memoria neamului românesc, ca şi a celor-
lalŃi morŃi în septembrie 1939.
FraŃi români iubitori de adevăr, masacrul de la care
s-au împlit 80 de ani, a fost expresia sângeroasă a
războiului dintre stat şi naŃiune, între statul înstrăi-
nat şi naŃiunea română în ce avea ea mai profund şi
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
tat şi, mai ales, odihna atât de necesară.
Apoi alte gânduri... De ce atâta nedreptate? Colegii
lui de la Matematică, facultatea unde intrase,
făceau armata la artilerie, toŃi în grup, la Bârlad, în
alte condiŃii, iar el separat, singur între străini… Ce
vină avea el?! Până într-acolo mergea toată această
ură ce caracteriza ideologia comunistă! Atâtea
nedreptăŃi în Ńară, atâta mizerie pe care în mod viz-
ibil oamenii nu o mai puteau suporta!... Şi, totuşi,
în afară de murmurul unora mai îndrăzneŃi, nimic
nu mişca în Ńara asta. Desigur, mai circulau glume
cu dublu înŃeles, căci se ştie că românul este hâtru,
bun de glume, dar nici asta nu era o soluŃie - nu
ştiai dacă cel care Ńi le spunea era sau nu agent
provocator.
Era oare o virtute această suportare a răului care
s-a abătut asupra noastră ?”
(Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)
Mihail Sturdza, fiind timp de 5 ani ambasador în
Ńări vecine Uniunii Sovietice, avea motive serioase
să se îndoiască de acest optismism exagerat.
În realitate, războiul „de câteva săptămâni” imagi-
nat de Hitler (prost informat şi teribil de arogant,
fiind la apogeul puterii sale în anii 1940-1941) va
avea o cu totul altă înfăŃişare şi se va sfârşi catas-
trofal pentru Germania.
mai autentic. Şi acel război nu s-a terminat atunci,
pentru că atât regimul carlist, cât şi regimul
antonescian, cât şi regimul comunist, cât şi regimul
neo comunist, în proporŃii diferite, e adevărat, toate
au fost expresia înstrăinării statului de naŃiunea
română. Şi mi-am pus întrebarea: va fi vreodată
statul român cu adevărat în armonie cu naŃiunea
română? Şi tot eu mi-am răspuns, da! atunci când
primul ministru şi preşedintele vor veni să se
închine aici, la Predeal. Atunci se va regăsi statul
român în idealurile şi în jertfa martirilor noştri.
Amin!
pagină realizată de
Preot Prof. MARIUS VIŞOVAN
ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019
Liceenii pe Canal
Brigada K 4
Reversul
ION DUNCA
Celor dintre noi care trecuserăm prin Târgşor ne era
cunoscut. Ca şi celor care au avut neşansa să treacă
spre îndreptare prin brigada disciplinară a „politi-
cilor” J-4 de sub comanda „colonelului” Haralam-
bie (fost subofiŃer, fost prizonier, fost voluntar în
diviziile celor ce şi-au trădat patria şi jurământul şi
actual condamnat de drept comun pentru furturi
masive din proprietatea armatei), căruia i-a fost nor-
mator. Deci adjunctul unui celebru netrebnic, sadic
rafinat şi distrugătorul sănătăŃii atât fizice, cât şi
morale, ale multora din cei ce au trebuit să plăteas-
că verticalitatea. Nu ştiu cum l-a găsit pe Ciobanu
Paul, dar cum cin-s-aseamănă s-adună,… şi l-a
făcut normator. Au constituit o pereche sinistră.
Ciobanu era un vlăjgan care ajunsese la Târgşor
prin şmecherie, declarându-se elev, ceea ce era
imposibil la vârsta lui, căci era deja un om matur.
Poate o fi urmat ceva cursuri pe la vreo şcoală de
picheri sau… Dar stupiditatea birocratică poate fi
uneori adaptată benefic, fiind şi alŃii care au benefi-
ciat pentru un timp, de avantajele de a fi închişi într-
o închisoare „pentru elevi”, cu un tratament mai
blând, scăpând de închisori grele ca Piteşti, Gherla,
Aiud etc… Pentru un timp. Nu ştiu trucul utilizat de
Ciobanu, cert era faptul că nu era dintre noi. Din
nici un punct de vedere. Căzuse la puşcărie cu un
grup de elevi din Târgu Mureş, denumit – probabil
de către securitate – Cămăşile Galbene şi rebotezat
la Târgşor de către Moş Dumitrache Izmenele Gal-
bene. El, Ciobanu, ar fi fot angajat de securitate să-
i organizeze şi la momentul oportun să-i trădeze.
Simplu şi nu chiar unicat. Dar se spunea că defec-
Ńiunea care l-a basculat în puşcărie, ar fi apărut în
momentul în care şi-ar fi revendicat recompensa
promisă, treabă cu care patronii lui nu ar fi fost de
acord. Astfel că în locul pungii cu arginŃi, l-au cado-
risit cu patru ani de puşcărie, spre luare aminte şi
meditaŃie, referitor la grija pe care e înŃelept să o ai,
în alegerea celor cu care te însoŃeşti.
Licheaua rămâne lichea. Imediat a devenit „reedu-
cat” şi teoretician marxist-leninist-stalinist. Nefiind
prost – dimpotrivă – cameleonul s-a integrat repede
printre reeducaŃi, remarcându-se prin vehemenŃă,
obrăznicie, lichelism de cea mai ordinară speŃă.
Fiind fanfaron – probabil din născare – se lăuda cu
tot felul de isprăvi din nebulosul său trecut, printre
care că ar fi făcut parte din diviziile de panzer ale
lui Rommel din Afrika Korps. Cu gradul de „haup-
tmann”! Erau şi naivi care-l credeau. PăcăliŃi de
nişte termeni tehnici utilizaŃi de escroc, cum a fost
calificat, denumit şi rămas. Definitiv!
Pe Canal şi-a urmat drumul firesc pentru el, reuşind
prin turnătorii, linguşeli şi orice mijloace din
aceeaşi speŃă, călcând peste indiferent cine-i stătea
în cale, sau avea ghinionul să i se afle în preajmă. A
ajuns normatorul lui Haralambie, de unde s-a pro-
pulsat prin cine ştie ce mijloace pe culmea carierei
sale de deŃinut: brigadier la K-4.
Arogant şi impertinent, din prima clipă şi-a declarat
intenŃiile. Pe unii dintre noi ne ştia de la Târgşor,
edificat prea bine privitor la hramul pe care-l pur-
tam, despre ceilalŃi nu era greu să deducă precum că
ar fi „contaminaŃi”. Era acest individ de o răutate
absolută şi o obrăznicie pe aceeaşi măsură. În el clo-
cotea ura, ne detesta făŃiş şi brutal. E adevărat că şi
noi îl detestam, dar eram deficitari la capitolul ură,
ceea ce crea un handicap. Dar el nu ştia, ca orice
lepădătură, credea că şi noi suntem asemenea lui. Se
înşela.
Prima ispravă a fost să ne transfere la descărcări
manuale, unde munca era grea şi ritmul infernal.
DimineaŃa, ca să nu ne pierdem vioiciunea şi să ne
PERMANENÞE
menŃină în formă, ne oferea generos pentru orice
corvoadă se ivea în „colonie” – şi se găsea mereu –
anulându-ne o bună parte din preŃiosul timp de
odihnă. Urmărea distrugerea noastră fizică – pentru
început – şi o făcea pe faŃă, faza următoare fiind dis-
trugerea morală. O făcea cu tenacitate şi răutate fără
egal.
Mi-ar părea rău dacă cineva, citind aceste rânduri –
în cazul că vor fi citite vreodată – să interpreteze
cele relatate aici ca o răbufnire de ură târzie, trans-
ferată peste decenii. Ar fi greşit. Nu am în mine
niciun strop de ură şi cu atât mai puŃin dorinŃă de
răzbunare, oricât de firavă ar fi aceasta. Nici gând
de aşa ceva. Dar nu am cum să evit descrierea unor
fapte, aşa cum au fost. Iar spaŃiul concentraŃionar
comunist – la care se referă aceste modeste aduceri
aminte – era un spaŃiu al urii şi răutăŃii cultivate şi
împinse la paroxism. Am insistat până acum pe
laturile mai puŃin scârboase, din scârboşeniile domi-
nante acolo, de la tinete la făpturi ce-şi ziceau
oameni, fraudând calificativul. Aşa că scriu cu tri-
steŃe şi despre neoameni, doar pentru că este inevi-
tabil, pentru a respecta adevărul. Dacă nu aş fi obli-
gat, nu aş face-o!
Oboseala cronică şi bine cunoscută se reinstala
temeinic în ciolane, articulaŃii şi muşchi, biciuită de
sarcasmele lui Ciobanu (avea un talent fantastic
individul) care ne jignea continuu şi ca făpturi
umane, şi ca bun simŃ în sine. Era în elementul lui
ca peştele în apă. Nu cred că a mai avut vreodată o
perioadă de împlinire deplină a aspiraŃiilor sale ca la
K-4. Presupun cu deplină îndreptăŃire, că aceasta a
constituit culmea împlinirii sale, în dauna noastră,
evident.
Am reînvăŃat tăcerea. A nu riposta în nici un fel, –
ştiam aceasta – era cea mai enervantă atitudine con-
tra escroc, căci nu-i oferea nici măcar satisfacŃia
unui pretext, pentru a lua măsuri. Nu avea nevoie.
Risipea răutăŃi cu nemiluita, dar nu-i ajungea.
Nimeni nu zâmbea măcar la grosolăniile şi triviali-
tăŃile lui, în afara lui I.B., care nu voia să-şi piardă
privilegiul de curăŃitor de hârdaie. Aceasta fiind
prea puŃin pentru orgoliul nemăsurat al individului.
O satisfacŃie tot avea: slăbeam fizic. Dar şi îndârji-
rea creştea proporŃional, ceea ce-l stârnea şi mai rău.
Aşa că a bătut cărări de el ştiute, reuşind să facă din
K-4 brigadă de încărcări manuale. Presupun că
acest transfer de la rău la şi mai rău, îi încălzea
inima – în cazul că o fi avut aşa ceva –, deoarece
aceasta era o muncă extrem de grea. Muncă brută ca
aproape toate cele prestate pe Canal, dar la alte cote:
să sapi şi să încarci, nu era de colea! De obicei la
această muncă erau repartizate brigăzile disciplina-
re. Celelalte, după anumite perioade erau schimba-
te pentru refacere şi înlocuite cu altele, tot aşa, pe
durată mai mult sau mai puŃin limitată. Aşa că ne-
am reprofilat. Pentru aceasta era nevoie de efectiv
dublu faŃă de câŃi eram la descărcări şi tocmai în
aceasta a constat viclenia excrocului. A adunat elevi
de prin toată „colonia” – în primul rând pe aceia
care trecuseră pe la Târgşor –, faŃă de care avea o
afinitate specială, din cauza dispreŃului nedisimulat
cu care a fost tratat acolo. Ne-am regăsit vechi prie-
teni, dar nu cred că de data asta a fost cu bucurie..
Acum mi-amintesc cu drag de cei doi bucureşteni
cu care am legat o trainică prietenie în izolare la
Târgşor, care a continuat la Peninsula în brigada 32,
inseparabilii Ion Niculescu şi Romică Teodoru.
Aceştia erau prieteni foarte apropiaŃi din libertate şi
nu aduceau nici pe departe cu ceea ce se numeşte
curent şmecher de Bucureşti. Fini şi cultivaŃi,
domni în sensul bun al termenului, Ion era violonist,
profesionist s-ar putea spune, deoarece renunŃase la
tot, inclusiv la şcoală, pentru a se dedica exclusiv
pasiunii şi talentului său: vioara. Domeniu în care i
se pronostica un viitor strălucit. Romică era şi el
violonist,dar – ca să zic aşa – mai amator, deşi luase
lecŃii serioase, având şi el o solidă cultură muzicală
şi nu numai. Acestea erau doar ceea ce-i scotea
cumva din obişnuit, însă aprecierile noastre erau
determinate îndeosebi de caracterele celor doi:
finuŃi, nu păreau a fi făcuŃi pentru a trece şi rezista
condiŃiilor mai mult decât dure din puşcăriile regi-
mului bolşevic. Totuşi, au trecut prin ele cu brio,
atât până atunci, cât şi după. Până la capătul-capă-
15
tului! Erau binecuvântaŃi şi cu aspect exterior agrea-
bil. Ion era frumos în exces, – în sensul „clasic” –,
dar el părea că n-are habar de treaba asta, ca şi cum
nu l-ar fi privit pe el. Romică, mititel şi delicat, cu
nelipsiŃii ochelari – care nu-l dezavantajau, dimpo-
trivă! – faŃa roză şi copilărească. Erau îndrăgiŃi de
toŃi, răsfăŃaŃi, pe merit dealtfel. Ajunşi la Poarta
Albă, li s-a oferit o şansă. Era atunci, acolo, o „bri-
gadă orchestră”, formată din instrumentişti adunaŃi
de prin toată „colonia” şi cărora li s-a permis să pri-
mească instrumentele de acasă. Au format o orches-
tră bună – după aprecierile noastre- care mai oferea
câte un „concert”, foarte gustat de cei atât de lipsiŃi
acolo, de bucuriile incomparabile ale muzicii. Unde
băieŃii au fost admişi imediat. Erau repartizaŃi la
munci uşoare şi chiar li s-a oferit posibilitatea să
înveŃe meserii. Aşa că au făcut-o şi pe asta şi încă cu
mult talent.
Ion a devenit cel mai bun buldozerist dintre câŃi am
văzut pe acolo – şi am văzut destui – şi te mirai cum
violonistul delicat mânuia dihania pe şenile marca
StalineŃ cu o adevărată artă. Era mare noroc pe noi
când apărea Ion cu dihania lui prin preajmă; făcea
ce făcea şi apărea prin rampele noastre, degajând şi
eliberând pantele prea încărcate cu lama lui de fier,
uşurându-ne enorm munca. Romică, aşişderea. Ne
erau de mare ajutor şi folos, nu numai nouă şi sufle-
tişti cum erau, toată suflarea de pe acolo îi iubea.
Între timp tratamentul s-a înăsprit,brigada orchestră
a fost desfiinŃată. Ei au rămas totuşi în acea brigadă
specială de buldozerişti şi mecanici. Norocul lor şi
al nostru, o vreme. Care, ca toate cele bune…
Turnătoriile şi invidiile i-au scos de la meserie şi au
fost aruncaŃi prin alte brigăzi, cu munci grele, domi-
nante. De pe acolo i-a pescuit Ciobanu şi cum avea
pentru ei o aversiune nemascată, a făcut tot ce a ştiut
– ştia multe în domeniu – ca să le facă viaŃa iad.
Adică iadul pe care-l inventase pentru noi toŃi.
Îndeosebi foştilor locatari ai Târgşorului. Insultele,
sarcasmele, tot felul de răutăŃi jignitoare răbufneau
din neomul acesta cu o cadenŃă susŃinută şi aparent
inepuizabilă. Părea că teroarea aceasta nu se va
sfârşi decât odată cu sfârşitul nostru.
Pot să afirm fără riscul de a greşi, că acest ins a fost
cel mai diabolic dintre cei mulŃi răi pe care mi-a fost
dat să-i cunosc. Şi cel mai tenace. În răutăŃi era de o
hărnicie incomparabilă. Credeam că mai greu nu se
poate. Şi ca de atâtea alte ori, a trebuit să mă dau
bătut şi să admit că… se poate!
Într-o zi, un grup de deŃinuŃi de drept comun s-a
apucat să sape gropi în jurul barăcii noastre, să înfi-
gă şi să consolideze stâlpi şi o reŃea de sârmă ghim-
pată a izolat baraca noastră de restul „coloniei” şi a
secŃiei, copie identică a celei din faŃa noastră, J-4,
brigada disciplinară a „politicilor”. Unde canalia
fusese normatorul altei canalii, „colonelul” Hara-
lambie şi complicele murdar al acestuia. Fiind
mediul în care se simŃea cel mai bine, şi-a făurit şi
pentru sufleŃelul lui o copie, cu noi pe post de victi-
me. AnunŃându-ne cu mare satisfacŃie ca fiind o
mare realizare a sa, că am devenit „in corpore” bri-
gadă disciplinară, cu toate regulile ce se aplicau
unor asemenea „unităŃi”: tăiatul corespondenŃei,
izolarea totală faŃă de ceilalŃi deŃinuŃi, (cu riscul
încarcerării în lanŃuri în puşcăria din puşcărie,
care tocmai se construise pe undeva prin preajma
cărămidăriei Ńiganului Varga). Aceasta deoarece nu
suntem altceva decât nişte reacŃionari înrăiŃi, pe
care va avea el grijă să-i aducă la matcă, ştie el cum.
Cred că ştia! Era şi ceva care ar fi trebuit să fie un
avantaj, dar nu era. Nu mai eram scoşi la corvezi, ca
nu cumva – doamne-fereşte – să luăm legătura cu
alŃi bandiŃi asemenea nouă, dar ne umplea timpul
Ńinându-ne în picioare în faŃa paturilor şi debitându-
şi neobosit cuvântările sale insultătoare. Adăogând
astfel, pe lângă oboseală, trauma psihică şi nu s-ar
putea spune că nu se pricepea. În cele din urmă tot
el era traumatizatul, deoarece, ca un singur om, nici
unul nu a cedat nici un milimetru. Părea că adversi-
tatea asta, el pe de o parte şi opzeci de epave de cea-
laltă, nu se va termina, forŃele fiind inegale. Să
vedem care pe care! El avea totul de partea lui, noi
doar pe noi înşine.
(va urma)
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 9, SEPTEMBRIE 2019

SCRISOAREA LUI MITI DUMITRESCU CĂTRE FAMILIA SA

„Dragii mei,
Vă scriu stăpânit de o mare linişte sufletească. Tăcerea sălăşluieşte în mine, în
jurul meu. Sunt singur.
Între mine şi ceilalŃi oameni s-a rupt orice legătură exterioară sau convenŃională.
Privegheat de Dumnezeu şi încercând să ascult şoapta Neamului, a Legiunii, mă
apropii de clipa care trebuie să fie „ceasul” meu.
În astfel de clipe nu mai rămâne nimic în sufletul tău. Se rup toate fibrele vieŃii,
dragostea de ai tăi, de plăceri, de bucurii.
PorŃi pe umeri apăsarea dureroasă a destinlui tău neîmplinit încă.
Dar eu sunt şi fiul şi fratele vostru. Şi nu mi-e ruşine să mărturisesc. E dragostea
cea mai mare. Vă iubesc mult, dragilor. Voi sunteŃi cei care îmi umpleŃi multe clipe
frumoase. Mă vizitaŃi şi tulburaŃi liniştea casei care vă primeşte – sufletul meu.
Dacă am plecat dintre voi, nu vă mâhniŃi. ŞtiŃi că deasupra voastră şi a mea e
Dumnezeu şi drumul meu acesta este.
VeŃi afla că sunt de multă vreme pe pământ românesc şi veŃi suferi adânc răutatea
aparentă a mea, că nu v-am înlesnit să mă vedeŃi, să mă întâlniŃi. Vă rog să mă ier-
taŃi, dragii mei. Să ştiŃi însă că am făcut aceasta şi din dragoste pentru voi.
Dacă mă ştiaŃi în Ńară, înconjurat de atâtea primejdii şi aşteptând atâtea urmări,
aŃi fi fost mereu tulburaŃi şi îndureraŃi. Nu am vrut câteva clipe mai mult să vă stric
liniştea îndurerară a voastră. Să ştiŃi că nu mi-a fost uşor şi că dorul de voi m-a
însângerat.
Se apropie clipă cu clipă „ceasul”.
O rugăminte vă fac.
RugaŃi-vă pentru mine şi pentru noi toŃi. Pentru păcatele şi suferinŃa ce o aştept cu
bucurie. Atâta dor am să ştiŃi voi şi Neamul că am pecetluit cu sângele şi sufletul
nostru o credinŃă. Istoria va judeca dacă am greşit sau nu, însă nu va putea uita
„preŃul”acestei greşeli, de va fi greşeală.
Să-mi ajute Dumnezeu, să-mi lumineze calea. Şi să spuie Legiunea că nu am greşit
şi că puterea de jertfă a noastră a fost chezăşia adevărului.
RugaŃi-vă pentru mine.
Să vă iubiŃi, dragilor, şi să vă priviŃi viaŃa ca o luptă. De nu, ea este moarte. Se
usucă şi se pierd toate puterile fiinŃei.
Să luptaŃi şi voi. Dacă suferiŃi, să fiŃi mândri pentru aceasta; suferinŃa nu este dată
oricui. SuferinŃa rupe din om dragostea de nimicuri, plăcerea egoistă. Ea descop-
PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
eră omului sensul adânc al vieŃii. Şi numai aceasta poate fi viaŃa. Cu preŃul pe care Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
fiecare îl dă. Biologic, este indiferentă şi aceeaşi pretutindeni. Dar viaŃa nu este Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
aceasta. Ea are un preŃ. Este domnia sufletului, a spiritului. Nu stricaŃi prin dur-
erea voastră liniştea şi armonia clipelor de înŃelegere. ÎnŃelegeŃi fapta mea şi să mă 024073, Sector 2; Bucureºti
iubiŃi şi mai mult pentru această faptă. e-mail: fgmanu@gmail.com
Ceea ce pierdeŃi voi este atât de puŃin! Internet: http://www.fgmanu.ro
GândiŃi-vă ceea ce pierde neamul românesc prin această lipsă de dragoste şi tel. 021-252-20-41; 0746 548 305
înŃelegere a destinului său măreŃ. Şi fapta noastră înseamnă atât de puŃin! Ea este REDACTOR ŞEF:
expresia unei dureroase necesităŃi, a unui exemplu. Există un vierme conducător
care roade trupul neamului. Şi cât va trece oare până când în sufletele oamenilor, BOGDAN MUNTEANU
a românilor, se va întâmpla acea schimbare, acea luminare, care să-l facă demn şi REDACTORI:
mândru pentru destinul neasemuit al neamului: destinul legionar.
Căci violenŃa nu schimbă nimic în sine. Ea însă redeşteaptă şi readuce aminte. Pe PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON
acest tărâm al redeşteptării româneşti va trebui să se muncească cu înverşunare
sfântă pentru schimbarea sufletului românesc, sau, mai bine spus, pentru curăŃirea CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE
fundamentală a lui de tot ceea ce păcatul, nimicnicia, laşitatea, minciuna, necred- CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:
inŃa a sădit în el!
Cât de mare este această victorie pe lângă fapta noastră. Şi câtă dragoste, forŃă şi CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU
jertfă vor trebui să dea legionarii viitorului românesc! DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR
Tu, măicuŃă dragă, veghează cu sufletul tău iubitor şi bun asupra alor mei. Ai grijă ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
ca fiecare să-şi clădească...”
MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — 14, 024280 Bucureºti

RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:

Din păcate, finalul scrisorii lipseşte... Ea a fost scrisă de Miti după revenirea din L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18
Germania şi, după 21 septembrie 1939, a căzut în mâinile SiguranŃei. În 1940 a fost
recuperată de Mişcare iar apoi a luat şi ea calea exilului în buzunarul profesorului
Mişu Tase.
Biografiei lui Miti Dumitrescu, publicată în aceast număr al revistei, îi lipsesc, din
FUNDAÞIA “PROFESOR GEORGE MANU”
lipsă de spaŃiu, mai multe capitole: arderea trupului, recuperarea cenuşei, recuper-
area memoriei şi a legendei sale în timpul guvernării şi poate ceea ce interesează
1994-2019
pe cititor mai mult, explicarea actului echipei Miti Dumitrescu cu consecinŃele lui PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:
spirituale, sociale, politice. Până când le vom publica, nădăjduim că textul acestei
scrisori va ajuta la înŃelegerea structurii sufleteşti şi a atitudinii lui Miti Dumitres-
cu. † NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:
Din 1940 Legiunea, într-adevăr, a spus şi o repetă din generaŃie în generaŃie: nu ai ELISABETA IONESCU
greşit, Miti Dumitrescu, jertfa ta a fost chezăşia adevărului ce a asigurat
† MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
supravieŃuirea Mişcării Legionare. CONSILIER ONORIFIC:
† NICOLAE ROŞCA, 2011-2013
VASILE AFILIE
Cezarina Condurache
† GHEORGHE GHEORGHIU, PREŞEDINTE:
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.