CORNEL1U ALBU

LA BOBAINA
LA ALBA-1UILIA
LUPTA TRANSILVANIEI PENTRU
DREPTATE SI IBERTATE

EDITUR A ,DACIA TR AIANÁ"

www.dacoromanica.ro
CORNELIU ALBU

DELA BOBÁLNA,
LA ALBA IULIA
(LUPIA TRANSILVANIEI PENTRU
DREPTATE SI LIBERTATE)

IBUCURE T I

www.dacoromanica.ro
 LUPIA TRANSILVANIEI PENTRU DREPTATE
LIBERTATE
(In loc de prefat5)

Unzrea Transzlvanzet cu Patria Mumei a lost un eveniment

de o importantei unicei in viata poporului romcIn jiindcâ dato-
rztet luz, am scuturat de pe umerzz nostri catenele servzturzi,
pilsznd, in sfdrszt, ca popor unit, sá cucerim vzata, aveind asz-
gurarea cá vom putea dobeindi atdt ccIt ne vor permite price.-
perea sz vrednicza noastril
In acea zz mdreatd: un gänd, vechi cdt noi, primea aevea
intruchipare.
Se realiza vzztunea de o clipei a luz Mzhaz Vodei Viteazut,
si se implzneau vrerzle pentru carz au /uptat Horza, C/osca
Crian, apoz Avram Iancu, regele muntzlor sz atdtza altz mar-
tzrz ai cauzez natzonale.
Bucuria intreguluv popor romanesc a fost atunci mare.
Transilvania traza parcti zzle/e invierzz celez de apoi iar
Tara, tara romeineascd, urmeirea cu gene inrdurate desfdsura-
rea evemmentelor.
Suferzntele sz dzncolo sz dzncoace de muntz fusesrd
amare, /ungz si grele ca fdrei de leac, .,umzlinta Om dela Buf
tea peste puterile noastre". Apoi deodata norzz s'au impreistzc,
alungatT, de mintura niivalnice Un soare stralucitor a pins
sá incdtzeascd sufletele trudztutui nostru popor si, ceilduzzti de
/umina dumnezeeascd, am urcat sz coborit Carpatzz, am trecul,

www.dacoromanica.ro
6

asemenea legiunzlor romane, de cealaltd parte a Danubiulza sz

am dus liniste, nu numaz in casa frate/ui, ci sz in castelele trit-
tage ale dusmanz/or nostrz de totdeauna pe cari nu ne-am eat
sa-z salvdm dela pzeire.
Nzczodatti in istoria noastrei nu am fost mai pro fund uman
sz mai vrednict de numele de roman ca in anul 1919!
Cu ce ochi de mu/tumzre, cu ce impticate su flete vor fi
przvzt atunci la noi, din slava Ceru/wi, toti martini cauzei tran-
szlvane vtiztind armatele glorzoase ale Regelui Ferdinand, pa.-
trunzdnd in trufasa cetate panomcd, spre a fi acolo factor de
ordzne, samarznean care inttnde, celm beintuit de grave bc/i
sociale, o nitinti de frate
Da, ocuparea Cettitil acesteza este un act militar sz polvttc
de o imoortanta internat./owl/a covdrsitoare. .

Alba-Iulza fus ese punctza terminus al unei p/edoarii pro-

domo; pdtrunderea noasträ in trufasa capita/a a vecint/or din
Apus a fost vile/zoasa aparztte pe scena tstorzei moderne a
/umiz, ca popor //ber, unit si mereu gata set' fte factor de cu/turd
si czvilizatie in Caroatt si la gurzle Duntirii
Din zilele acelea de apoteoed, ?storm poporu/ui nostru este
o istorie noud
Pozttza veche de Stat balcanic a incetat.
Prezenfa noastrd, dincolo de Orad ea Mare sz Arad, insem-
neazet incolonarea Rontdmez aldturi de Statele din Europa Cen.-
trait'', ceeace, sd, recunoastem, cti echivaleazd, din toate punc-
tele de vedere, cu inceput de era noua, erd in care not ne-amz
zmpus przn puterea noastrd de munctt sz prin afirmarea unel
superioare spiritual/Ca-0, de esentd latind.
Cti nu am putut merge nestinghercti peinti la cap& pe
drumul ce ni l-am croit, nu e vzna noastra ci a acelora can, de
veacuri, se pun in ea/ea norma/ez noastre desvoltari
In felul acesta, dupd, 22 de ami de traire la stìnul aceleeasz
mame bune si dulc-z, Transilvania a trebuzt sti maz urce odcad
sti sperdm cd pentru ultima datd toate trepide Go/gotez
Iatd de ce ultima comemorare a zzlez del Decembrze 1918, ne-a
adus amznte de Impdratul din poveste care cu un °chi rdclei
de bucurze, tar cu celdlalt pleingea de intrzstare si surtirare

www.dacoromanica.ro
 7

S'a zeimbzt cu multumire atunci, aduceindu-ne aminte de

splendoarea biruintel, de acum un sfert de veac dar am. pkins
aevea vadnd nu numai prdbusirea drepteitii cat mai ales ne-
sfdrsita suferinte't a poporului romtin din Transilvania pentru
care versurzle de restriste, de altd date& sunt azi de cea mai
mare actuaiitate
Cântà." mierla prin pkluri
Rob e Lucaci la Unguri
Pentru sfânta libertate
De care noi n'avem parte.
Fie-mi perms sd iemarc ceva ce mi se pare esential.
Este vorba despre natura Unir-ti dela Alba-lulia, naturli
pe care duonaniz nostri secularz o dzscutd ortunde au ocazie
oriunde cred cd pot convinge. Untrea dela Alba-Iulia nu e un
act de samavolnicie, ci un act de dreptate care se integreazd
in concepIia soma/C1, polztica qa economicd a veacului al XX-lea,
pornind dela prznczpzul autodetermindrit popoare/or" care a
invins la sfársztul rdsboiulut mondial.
In baza acestui principzu, dupd ce Monarhza Austro-Un-
gard s'a preibuszt, tar tratatzvele cu soctal-democratit unquri,
dela Arad, au equat, poporul romtin dan Transilvania a crezut
de bine ca, urine/rid poruncz/e instinctulut national, sd uzeze,
cum va crede e/ de cuviintcl, de dreptia de autodetermznare.
Dupd ce a lansat un apel care popoarele civatzate ale
lumtz" pan ziarui Romeinul", dreptul acesta a los utz/izat
intr'un szngur sens: TJNIREA, PE VECI, LIBERA $1 NECON-
DITIONATA, CU PATRIA MAMA.
Din toatti aceastä rdscruce de zstorte este de retznut urnici-
toarele: Nu a fost nici o constrangere la baza acestei uniTt,
oarece gdrztle natzona/e románe nu veqhea deceit la mentznerect
ordinez, zar armata Reqelui Ferdinand nu a facut altceva decát
sd reispundd uneta din dorznte/e ex primate de marea adunare
dela Alba-Iulta, atunci &it'd a trecut munttz. Deasemenea nu
a fost nzci, o condztie ci, intr'un neiva/nic titres de spontanietat,
rdul de munte s'a veirsat in fluviu, färd a mat putea cunoote
cari sunt valurile unuia i cari ale ce/uzla/t.

www.dacoromanica.ro
8

Asa ltber sz necondrtzonat s'a feicut unirea Ar-

dealului cu Patria mama. $i dupei cum am spus, hoteirirea am
luat-o nu numai tincind seama de spiritul vremei ci i va/orifi-
cdnd pentru prima datei principtul cet" alceituitor de Stat
trebue sei fzd, in primu/ rand, poporui maforztar al unei teiri;
ca, in baza acestei; realzteitz a altora, schitate mai sus, a venit
vremea sei nu maz ftm sclavz zareisi in vechiul nostru peírnetnt''.

Istoria Transilvaniez o putem mai bine caracteriza dacel

ne vom folosi de cuvintele luz Timotezu Cipariu, peinntele fi-
lo/ogiez romtìne, rostite in 1861, la Brasov, cu ocazza inte-
meiera Asociatzei Astra" care a fost pentrzt noi, cei de din-
colo de munti, un adeveirat mmzster al cultelor st al $coa/e/or.
Cuvintele acestea sunt: Cdnd ne maim inapoi la istoria po-
poruha, nostru si mai ales la a natzei noastre din astei pairze
dulce, care e intritul leagein al mete?, romane prim aceste locuri
Nord-Estice, mai cei nu geisim, in seria ateitor mart de secoli,
dela inceputul celui al doilea a/ erei crestine, ?And acum, peste
mij/ocu/ celuz de a/ XIX-lea, deceit numaz zzle de lacrimz,
durere st de suferinte de toatei forma; zar zzlele de bucurze
pentru poporul romdn si pentru natia noastrà transilvanei, irt
special, au fost maz putine sz mai rare deceit pena de corb".
Dar dei zzlele de bucurte pentru transtiveineni au fost asa
cum spune magul dela Blaj, in zstoria poporului nostru 112/
geisim o singurei clrpei care sei nu fi fost folosztei pentru obti-
nerea de dreptate sz libertate.
Szmtu/ acesta seinedos tsvordste din virtutztle endemice. El
e mostenzre Daco-Romand
Dacei czneva m'ar intreba de ceind dateazei aceastei sufe-
rintel, a rapunde, feirei sei ezzt, nu copund, ci complecttind:
chzar de/a inceput, din leagein.
Intr'adeveir aceasta a lost marea noastrti fatalztate sei ne
nastem din doi pdrinti ilustri, mandrz qi temuti, ca set fun co-
pz/u/ urgtszt, impotrzva ceirtzta s'au pornxt re-mid:We neamurilor
incenjureitoare.
Stncer vorbznd, inceputurile noastre, ca popor, sunt
teicute modeste. Ele amintesc suvita de apei cristcaznd care

www.dacoromanica.ro
 9

sneste de sub munte, se trudeste sd, scape de mu$chii stufo$i

cari ar sorbi-o dintr'o suflare, sare obstacole, cre$te in putere
primind a3utoare din dreapta si din stdnga, sporeste mereu
alegdnd locuri umbroase ca sei nu fze sveintatei de razele fzer-
bintv ale soarelui, se asvdrle sqloble de pe stand-1 pe stánca,
isi umflei coama inspumeindu-se si burzu/uindu-se, pentru a se
repezi in ses,- putermcd $i mare, in stare sil infrunte once
obstacol j vdrstindu-se apoi in nemdrginitul mdrzlor, pe quri
largi, pline de bogdtze, ca una ce trebue s'a urmeze porunci
mai presus de puterea ei de intelegere.

Nu voz abuza de istorie, ci voi marca, in cele ce urmeazei,

doar etapele suferintei ardelene.
Trecand cu vederea noaptea istoricei dintre retragerea
legiunzlor romane din Dacia Felze si neivälirea hoardelor /ut
Arpad, vozm seí amintim doar cid numaz o credintd puternicet
si o totald infreitzre cu pdmeintul strcimo$esc, ne-a putut men-
tine in spatiul pe care il locuzm astdzi. Ce am fäcut in aceastei
noaute istorice
Nu stim nzmic, iar presupunerzle nu pot fi luate ir
seamcl!
Fapt este cd, atunci ctind emigrarea popoarelor turarticc.
dintre Rdstirit spre Apus, a cedat in intensztate, noi am co-
borit din cetatea muntzlor si am intemeiat o seamd de asezeiri
sociale i politice, sus in Maramures, in Niisclud $i pe Crzsul:
mai jos pe Olt se pe Mure$ $1, heit departe, in sesul cel meino3
al Banatului. Erau voivodatele si cnezatele transi/vane carz
abza au prins scl se organizeze si. au fost obligate sti faca ci,yin
nou fatd unor venetzci. pornzti in /arq de /ume gdseascd
o patrze. Era poporul hunungurilor, desprins odinvoard din
hoardele lui Gingis-Han, aczuzt secole de-a-rdndul in Nordid,
Mdrii de Azoli., zar mal; apoi in sudul Rustei, de unde alungat
mereu de a/tz barbar/. maz puternici, a trebuit sá emigreze
Luptele au fost lungi qz grele. In rcistimp de mai bine de
500 de ani, TJnguriz, przn infrängerea dela Augsburg $i incre-
stinare au fost siliti sá devinei din popor nomad, popor stabil.
lar dind impdratii germane si beliduczi din Italia le-au inchis

www.dacoromanica.ro
lo
pentru totdeauna drumul spre Occident, ei si-au leirgit mereu
tara in detrzmentul poporu/uz beistinas din Dacia, reusind ca,
peind in veacul al XXIII-lea, sd atingel poalele vestice ale Car-
pati/or pe toatcl intinderea lor,
Acum era de ales intre onoare, lzbertate ori viatd.
Floarea /upteitorgor romdni, impreund Cu voevoziz mai te-
meran, a ceizut in lupte cart amintesc perseverenta romand si
ddrjenza damcd; altiz, mindrit si constzenti de origina /or, au
preferat sei emzgreze pe versantul estzc al Carpati/or, in Mol-
dova, Muntenza sz Oltenia, in vreme ce gloata a reimas pe loc,
intezz respectdndu-z-se oarecan drepturz, apoi supusei fiznd 1,1
tot mde multe ingertnte din partea naveditort/or.
Neiveilzrea teitarilor marchzazei o nou'd etapd a suferintez
transzlvane care s'a accentuat sz mai mult cdnd, pentru a re-
face Tara, Regele Bela al TJngarzez, face apel la strdinii din
Flandra, Olanda sz Luxemburg, asezdndu-z, cu multe si varzte
privzlegn, in locun/e cele maz manoase, fare/ nzci o conside-
rare la drepturile poporului de bastmd.
Nu e de mtrare dacd o asemenea stare de lucrurz a produs,
in rdndurz/e poporuluz romdn din Transilvania, cea maz addncei
revoltd
Focul a mocnzt sub spuzei pand in anul 1437 cetnd autolz-
tonti, adunatz la Bobellna, pe Some?, hoteireisc organzzarea re-
zzstentez sz, sub conducerea lui Antonie Marele, ist fac singun
dreptate, trecdnd totul przn foc si sabte.
Este revalutza desneideliduitzlorl
Rzposta a fost pe cdt de dzabolicd pe atdt de seingeroasd.
Asupritonz au 1n/fiat tratattve, apoz adunati la Celpdlna si
la Turda, au rea/zzat acel faimos TINTO TRIU1V1 NATIONTIM
adzcei o coalitze a ungurz/or, saszlor sz secutlor pentru exploa-
tarea poporu/ui romein. Aceasta a fost cea mai mare nenoro-
cire in istorza noastrei, de care nu am putut scdpa decdt
anu/ 1848. Odatei coalztza rea/zzatà, rdsvnititzi au fost meiceleirw,
lar noua stare de lucrurz a fost incadratd intr'un rigid sistem
juridic. Este vorba de fazmosul TRIPARTIT al /uz Verbbczt care
nu a fost altceva decdt adeviirate ceituse de fier pe melinile si
pzcioarele poporu/uz romdn din Transilvania".

www.dacoromanica.ro
 11

De acUm inainte nu exagereim dadi spunem cei incepe

pentru noi robza egipteand
Dela 1437 pänd la 1784, aclicel peincl la revolutza luz Hora,
sunt 347 de ant
In acest lung 'interval tot ce a fost slab de inger, toti
aceia care aveau de apeirat interese materzale sau privilegzi
sense pe pzele de dime, s'au deslipit de trupu/ poportaui
r °mein.
Este epoca de maghiarzzare a no/Az/net romdne din Tran-
silvania, cu exceptia celez, din tinutu/ Ntisaudului si tara
gdrasuluz, rdmasel in legaturd maz strcInsei sz direct influentatei
de Vozvodatele romdne ce s'au consolzdat, intre tzmp, dzncoace
de munti
Dezertarea nobzlimet romelne dela datorze a avut reper-
custunt adeinci pentru not funded in epoca aceea numaz nobilii,
clericri st räzboinicii aveau dreptul la o viatd mai orne-
noasil Dar dacd Judeciim lucrunle grin prisma realttati/or
atuncz, trecerea nobilimi romeine in tabdra celor cari le ga-
ranta privilegzzle e un lucru cdt se poate de normal. Pentru
not interesant este cei poporu/ a reimas aproape singur, Cu putini
pdstorv sufletestz, cu §.z maz putinz dascäli, mereu dispretutti
sz bat3ocoritz
Starea aceasta de /ucru se pre/ungestte pánd in 1784
Atuncz poporu/ obidlt rzdicei din nou fruntea, incerceind
rupet /anturae sclamet. In fruntea luv stau -fret motz, trei
pztanz de oaste. Ei nu sunt domnz" in sensul tatinescului
minus, tact nobit, ci se desprznd din lumea satulut transz/van
oro psit
E de remarcat cd stzutor de carte nu era deedt Horza, dar
acest fapt e oarecum indoelnic. Cu toate acestea, cei trez
prin ei noi, transtiveinenti cerem dreptate, lzbertate
egalitate cu &act ani mai inainte de marea revo/utie francezd,
fdrel ca vreunul sci fi cunoscut operzle lut Jean-Jaques Rous-
seau, Voltaire sau ale enciclopedistilor.
Am fdcut atunci o revolutze pe care as numz-o LREVO-
LUTIA INSTINCTULIJI NATIONAL" care este i o prefalare
a nouluz spzrzt al epocei Aceasta poate constztuv, fdrei indoiald.

www.dacoromanica.ro
12

un uti/ tzt/u de mdndrie pentru neamul romdnesc de pretu-

tindeni.
O prezentare a Tevo/utiei lui Horza deasemenea nu voi
face funded eu vreau sel infeitzsez, in scurgerea veacuri/or,
/upta Transtivaniei pentru dreptate si libertate. Daccl ascul-
Ulm ins(' cu atentie in adtincul sufletelor noastre, auzim parcel
cdt de setos cad coasele $i securile motzlor peste capetele si
castelele asupritoraor; parcei whinge peind la noi mirosul pu-
tregazului peirjolit ; parca simtim toatei meiretia sacrificiului,
traindu-1 aevea, al celor ceirora li s'au frcInt oasele pe roatei in
cetatea trufagei a Balgradului.
Vom intelege astfel, rnai bine, di revolutza anului 1784 a
fost o desceircare de energzi refu/ate, o revolutie, a instinc-
tului national.
O razti de lumina a slrelfulgerat in trista noapte a exis-
tentei iobagzior romelni Dar numai atât, frindcd, rezultateLe
practice, imedzate, au fast minime. Totusi lumea occidentalei
a /uat cunostintei de existenta i asuiratizle noastre.
Rind la ziva mântizzrzi calea va fi lungd si multe vor fi
incti de peitimzt si indurat in Valea P/cIngerii.

Care a lost situatia romeinilor ardeleni in acele vremurz?

Citez doar un fragment dzntr'o scrisoare pe care vlddicul
?nartir Ion Inochentze Micu Klein a adresat-o impareitesei
Maria Terezza in anul 17361
Dommil de pclmcInt serie ameirdt vleidicu/ --
opreso dela inveiteiturei nu numaz pe fu zobagzior, ci si pe cei at
preotilor, desi dupa lege tuturor fraor patrzei le este 'permisei
cercetarea scoalelor. Romeinzlor nu /z se permite sei-$i cladea-
scei biserici, fiz/or izatiuniz romdne le este oprzt a se indelet-
nicre cu maestrizie si cu once fel de industrie; ez nu se pli-
mesc in nicz o breaslez, nu se cuprznd in functzuni pub lice, nu
au drept de a cumpara $2, de a mo.5teni nu /i se ingeiduie sei-s
seideascd vze i sel cultive qràdini, iar pe cele plantate i cul-
tivate /1 le stricd; nu au nici un drept la pcidurz i la ape, --
ci numai sá fze inceircati cu nouz $i noui taxe, asa incdt, ne cum
sel fie consideratz ca fzi ai patrzei, nu sunt nicz mdcar tolerciti".

www.dacoromanica.ro
 13

Asa dar, aceasta era situatia

Nu putea bietul romän
De tiranul de päga'n,
Nici de casà a-si vedea
$i soarta si-o blestema.
Aceasta este o stare de lucru pe care nimeni nu o poate
nega, mci chiar aceia cari pretind cí au avut, in toate vremu-
rite, o mzsiune culturald de indeplinit in bazznul Europei
Centra/e.
Dar marzle reforme din Apus au inceput si pdtrundd
In cuprinsui pdmcintzdui ardelean, cu sau feird aprobarea aszt-
pritorilor.
In 1437 si 1784, poporul romdn s'a gdsit, cu arme putine
de luptd, el szngur, in fata nobilimei bine organizate dar o
mat bine inarm ate.
Dupd revo/utia lut Horva, datoritd mat ales untru unez paria
Romani/or cu Roma, lucrurile prznd sd la infiltisare noud Intr'a-
devdr, o seamd de finer/ teolegt a7ang la scolile mai inalte din
centrele universztare ale Occident/dui, dar maz ates in Ceta-
tea Eternd. Act ez innate/ multe lucrun folositoare, dar cu tota
fac o descoperire comund- origina noastrd lataná. Din reindu-
ri/e acestor oamenv cari s'au das sei invete carte in Roma
Papilar, dar au cdzut în admiratie in fata Romei Cezarilor", s'av
recrutat acet, tluqtrit intemezetort ai scalii latiniste, cdro ra
le-au urmat intreaga pleadd dc nu maz putini z/ustriz me/72m-
tort ai condeiulut qi deci apdreitort at drepturt/or noastre --
care a culminat cu Timotezu Cipar/u.
Antonie Marele j Horia din Albac, loveau pentrucd era
in joc insdo persoana fizicd a neamultti
Dela 1784 incoace, româmi transi/vdnent cautd .Ft qdsesc
nenumdrate argumente carz pledeazd pentru curmarea sufe-
rintei lor qt, pentru recunoasterea ca natiune receptd La baza
luptez, ce se va deslantui cu fortd nebdnuitd pentru adversar,
std originea latind, lamba streimoseascei, convingerea cd sun-
tem primit locuitorz ai pdmeintului, dirora h-z, s'a aldturat 'pre-
tentza, justd, cei trebue sd fan i noz incadratz in noul snzrzt al

www.dacoromanica.ro
14

epocei care, vestind aboUrea servitutilor a iobeiqiei, fascina

popoarele europene cu miraju/ lib erteit?,i, egaliteitii qv 'rater-
niteitii.
Ne apropiem, in asemenea conditiunz, de anul 1848.
Ccind poporu/ se va pune in niiscare, el nu va mat fi sin-
gur, ca in revolutzzle precedente. Aleiturz de el vor sta intelee-
tuali /uminati, vor sta cei doi episcopz de/a Stbiu qv Blal, car-
turan emeriti cart vor Ott sei dea un sens mai inalt sfortei-
nlor de mai ?mite, de emancipare ale maselor.
Dacei nu era aqa, adunarea de pe Campza Liberteitii nu ar
fi fost cu nimtc mat presus deceit adunarea de/a Bobelln,a.
La Blaj, in 1848, era o falangei de tzneri /uminati qt hot'd
rip, la once in frunte cu Avram lancu, Ion Buteanu, Ion Mi-
che s qi Alexandru Papzu /tartan; erau prezenti ceirturarti in
frunte cu peinntele ft/o/ogzez romdne; acolo era zianstu7 Ba-
ripu qt spre marele nostru noroc, a fost acolo sz genzu/
pohttc a /u?, Simon Barnutzu care, przn discursul rosttt in
ziva de 2114 Ma?, 1848, in impundtoarea Catedrald a Blajulut.
a dat o 2ustificare jurzdzed mtqcdrtz, a creat un testament po-
litic ce a putut fz executat abta in 1918, la Alba Julia, sz care
este st asteizz de cea mat mare actualitate.
In anul 1840, am cerut, in forme care a zmpresionat /u-
mea intreagd, doar DREPTATE SI LIBERTATE.
St pentrucd nu ni s'a dat, am /uat armele in mina, invzn-
gclnd, in luptei deschisti st dreaptei, pe trufaqzz asuprztort
Faptele anuluz acelma sunt cele maz meirete in istoria
obvdttez Transtivanzi.
Multe vor maz trece incd peste capul nostru, la multe
greuteitz vom mat avea sei facem fatd, dar umbra /ui Avram,
Iancu, regele muntztor, va cre.Fte tot maz mare, mat porunci-
toare, infreitindu-se cu legenda neamulut de unde nimeni nu
o mai poate smulge.
Setea de dreptate a fectorulut de feiran dela Vidra, dür-
zenta lut intru apdrarea patrimontuluz streimosesc sunt v?,rtuti
supte din vtrtuttzle neamului. lar dacd toatd streidanta Ian,
culuz a fost dcjucatd de Cancelana Aulicei a unlit hot de in,-
pdrat", mmtc nu-i icnate dimtnua prestzgiul fzindcd nzci un

www.dacoromanica.ro
 15

strop din energia morald a anului 1848 nu s'a risipit in zadar.

In ceeace-1 przveste pe marele erou care doarme azi sub
gorunu/ lui Horia dela Tebea, /upta lui va fi si mai bine in-
teleasd dacti se va citi, in intregime, testamentul semnat
'zntr'un moment de lucidatate, cu 20 ani inainte de moarte :
Unicul dor al vietei, mele, zice craiul muntzlor, e
vdd natiunea fericitd, pentru care, dupd putintd, am si
lucrat petná acum, durere, fdrd mult succes, ba tocmai acuma,
cu intristare, veid cd sperantele mele si jertfa adusd, se pre-
fac in nimica.
Nu stiu ceite zzle mai pot avea. 'Um fel de presimtire
spune cti vtitoru/ e nesigur. Voesc dare; i hotdrit dzspun
ca dupei moartea mea, toard averea mea, miscätoare i me-
mzscdtoare, sd treacei in folosul natzunzi, pentru autor la in-
fzintarea unev Academiz de Drepturz, tare crezdnd cd luptatorit
cu arma legii vor putea scoate drepturile natzunti mete".
O Academze de drepturi pentru romdnzi din Transilvania'
Märet dar zadarnic geind a avut Iancu. Geindul acesta se
va realiza in 1920, la Clio, dar nu din clementd sau mad, cz din
votnta poporuluz ma3oritar.
Noua institutze se va numt Unzversztatea ),Regele Ferdi-
nand I", Universztatea Daciez Superioare.

Epoca urmätoare anu/uz 1848 e aceea a unui abso/utzsm

vesnic bdnuitor.
Totusi sub el, datorztd mai ales Mitropolitulut Andrei
Baron de aguna, côteva drepturi, pe seama romeini/or tran-
sz/vdnenz, av, fost totusi obtznute.
Curdnd, prea curand, sacrzfzcztle noastre au lost date ui-
tarn qz, sub prestunea unor znsuccese in po/itica externd,
Viena acceptei, la 1867, acel nenoroctt Dualism care a valori-
ficat o felonze, al cdret prim gdnd a fost: maghtarizarea
toate ceitle i cu toate mijloacele poszbile, ca sä ne lichideze
ca yroor.
Intre 1867 si 1918, lupta data' de transtivdnenz pentru
dreptate si ltbertate, a fost nespus de grea.
Nemultumirea nu se mat ascunde acum in coltbe mo-
deste, et ea apare in coloanele presez, in consfeituiri intime,

www.dacoromanica.ro
16

alceituiri economice si cultura/e, adundri publice, in pazia-

mentul de/a Budapesta si chzar in conferintele interparla-
mentare.
Impotriva noastreí se da un atac frontal, insei nof rezis-
tdm tuturor ne/egiuirz/or.
La inceput tactica folositd e PASIVISMUL, mai apoi
ACTIVISMUL.
In prima fazd steagul e purtat de Ion Ratzu dela Turda ;
faza a doua el este incredintat lux Iuliu Maniu.
una si alta din aceste clouti metode, se referet numai la
tacticei, la drumul ce-1 aveam de streibdtut pentru a obtine o
drept ate si tibertatea
Nu ne-a sperzat mcv jandarnm cu pene de cocosi, inebu-
niti de urei ceind vedeau trzcolorul romelnesc la seinul fetelor
si 0/dr/a fidaltior ; nici samavolnicztle solodbirduluz sau ale
ispanu/ui ; mcv setea morbuid de a condamna a procuroruluz
cu atea mai putzn, strclfundurtie temnitzlor dela Clui, Se-
ghedin si Vat
Am /uptat cu ddrzente st am suferit ca martini, -bandea'
znstinctul ne spunea cá dreptatea va invinge.
dreptatea a invins
/n znia de 1 Decembne 1918, neamui a trdit plinzrea vre-
murilor.
Inger a coborit din cer si a sfdrmat portile nedreptätzt
milenare.
O lume urdtd, ca un cosmar, se cufunda in genune,
vreme ce zorzle Zumo: noui invztau neamul romeìnesc la vie-
tuire in pace, libertate si dreptate, in cuprinsul Romdniei
Mari.
Dar bucuria aceasta, triumfui adevdru/ui $i dreptdtii, nti
a compensat nici pe departe suferinta transilvancl, fitnded
abia fusesereí seipate straturzle, abia avusese timp seimeinta
inco/teascd, abia inmugunserd trandafirii i zata' cd, in 1940,
un veint de ghiatd a peitruns in peimeintu/ sfeint al Transi/va-
nzet vestind cá dincolo de hotarele teirii, in cetatea in care
nict Hora, niel /ancu me?, memorandistri nu au geisit in-
telegere, s'au -wat hotdrin de naturd a redeschide tardsi su-
fennta Transilvanzez.

www.dacoromanica.ro
 17

De at/met acest pamdnt romdnesc sdngereaed mereu.

Trupul luz, freint in doua, geme de urgia robtet care e mai
nelprasnicel deceit cea din trecut.
Lupta Transilvantez pentru drept ate /zbertate e azi
aceeasz ca in 1437, 1784, 1848; ca intotdeauna.
In cele ce urmeazti imv vropun, in aceste vremurz
nouel sz grea incercare, set" scot in evtdentei, pentru uzu/ tutu-
ror znintz/or romeinesti, dar maz cu seamei pentru acelea ale
generatzez tinere, cdteva din aspectele suferintev, nazwIntei
luptet transtivane, convins ftznd cá ceeace a maz fost va mai
di exempla trahunt.
Nu puteam face aceasta mai bine, deceit schttlind ceiteva
stluete de transz/veinenz care au fost sortztz sti fie /uptatori at
unez cauze drepte, fie cu junta, cu sabia, cu scrzsul sau czt
arma legii.
Numetrul celor cart ar merita sá fze prezenti la o aseme-
nea evocare, este demur mult maz mare, diet nu de /upteitorz
a dus lipsd Transilvania vreodatti st nzcz lupta nu a fost
upará Fond mat presus de not st imprentrdri protzmuce
gdndurvlor unit?, gazetar ardeleart refugzat, nu ne-au ingeiduit
aceasta M'am multumzt decz, deocamdatti, numaz cu ateit, ur-
mand ca la a doua editze, fa/anget deschtzeitorilor de drumurt
sti fie mult addugitet in przmu/ reind cu acele capitole ale cclzoz
manuscrise au Jost dtstruse cu ocazza unui bombardament, de
pe urma ceiruza edttura Dacza Tratana", a avut de suferzt se-
rzons e avarzi
Ideza urmetritei se desprznde inset- leimurit din materialul
de fatel, care nu este a/tceva decdt o ofrandel adusei celor care
au luptat pentru dreptatea sz lzbertatea Transz/vanzez.
CORNELIU ALBU

www.dacoromanica.ro
 BISERICA IN NATIUNE, NU DINCOLO

E plina de invataminte, pentru generatia Vanarà de azi

mai ales, viata aceluia care a fost Ioan Micu din Sadu Si-
biului, ajuns, incá pe cand era teolog la colegiul calugarilor
iezuiti din Tarnavia, episcop al bisericei greco-catolice
romane din Transilvania §i baron al Imperiului Habsburgic
dar mai presus de toate lupfator neinfricat al drepturilor
cerute pe seama Bisericei §i a Norodului deopotrivà, farà
sa precupeasca osteneala, du§maniile. injuriile, chemarea la
injositoarea judecata §i exilarea departe de cei pentru care
a luptat ca §i cand du§manii ar fi putut extirpa, prin
aceasta atitudine a lor, germenii unor idei generoase §i
nationale.
Iar dac5 un neam a putut avea, in cumplite vremuri de
restri§te, omul care sá vorbeasca' in numele lui, infati§and
demn vrerile §i pretizAnd, in numele unei superioare con-
.§tiinte de sine, drepturile la vietuirea in onoare, aceasta nu
inseamna' altceva decat aceea ca nimeni cu nimic nu a
putut §terge, din adancul con§tiintei noastre, sentimentul
cà suntem un neam stravechiu, nedispus sa admità radierea
lui din randul popoarelor civilizate ale Europei.
loan Micu e un fiu al judetului Sibiu. S'a nascut in
comuna Sadu la 1692 din pàrinti instariti care nu s'au sfiit
sa-1 dea la cea mai buna §1 mai scumpa §coala din vremea
aceea t: Institutul calugarilor Iezuiti.
La §coala s'a dus tarziu fiindca', dupà cum ne-a infor-

www.dacoromanica.ro
20

mat odatä fostul pre§edinte al Academiei Romane, Ion

Bianu, abia la varta de 15 ani a inceput sä vorbeasca, iar
la teologia iezuitä din Tarnavia, unde se duce cu scopul
de a se face cälugär, nu ajunge decat la etatea de 30 de ani.
Abia de acum inainte Pronia ìi va häräzi sä pà§easca
pe drumul celor alesi.
In mijlocul intristärii generale episcopul roman-unit
de Fdgära§, loan Giurgiu, a trecut in ziva de 29 Octom-
brie 1727, in lumea celor drepti. Scaunul /ui rämane liber
opt luni panà cand in sfar§it, Sinodul se adunä §i alege
trei bärbati cari aveau sä fie propusi Impdratului §i Papei,
pentru ca unul din ei sä devinä conduckorul spiritual al
Bisericei romano-unite din Transilvania.
Aceasta este o clipä de mare insemnätate istoricd fiindcä
doi dintre candidati nu sunt de originä. romand.
Unul e episcopul rutean al Muncaciului ; celälalt pre-
otul romano-catolic al Faggra§ului.
Primul ar fi continuat slavizarea bisericei, al doilea
ar fi inaugurat maghiarizarea ei sub motivul cá unirea cu
Roma trebue sà ducd, neapärat, la o conlucrare a Romanilor
greco-catolici cu biserica romano-catolica din Ungaria.
E§irea din impas a fäcut-o insusi Impäratul Carol al
VI-lea care respectuos fatä de actul Unini dela 1700, a numit
episcop al Romanilor pe cel de al treilea ales de Sinod, pe
romanul Ion Micu din Sadu, student la Institutul Teologic
al Cälugärilor Iezuiti din Tarnavia.
Un student ca episcop a convenit dela inceput, chiar
§i potrivnicilor.
Se fäceau prognosticuri §i se scontau rezultate sigure
pentru o anumitä actiune, mai ales cd loan Micu era In-
drumat spiritualice§te de cälugdrii iezuiti maghiari, se aräta
nespus de bland din fire §i nu pärea sä strice planurile
nimänui.
Numirea ca episcop s'a fäcut in ziva de 25 Februarie
1729, insä Ioan Micu trebue sä mai rämanä in seminar panä
In luna Iunie ca sä termine studiile, apoi se cälugäre§te,
infra.' in manästirea bazilienilor unde face un an de no vi-
ciat, e hirotonit preot, se leapädä de numele de mirean

www.dacoromanica.ro
 21

lufind pe acela de Inochentie ; in 5 Noembrie 1730 e canonit

episcop in Biserica ruteana din Muncaciu si inältat in acelas
timp la rangul de baron.
Inscäunarea lui se va face abia dupä doi ani, in 28
Septembrie 1732.
Timpul dintre consacrare si instalare, adicA doi ani,
nu este pierdut zadarnic de noul episcop.
El e când la Viena, când la guvernul Transilvaniei cu
scopul de a obtine drepturi pentru popor. La inceput e
privit cu compätimire si primit cu indulgentä, mai tärziu
stäruintele lui supärä ingrijoreazi.
In opt scrisori, Vlädica Inochentie cere ImpAratului
Carol al VI-lea drepturi pentru neamul românesc despre
care zicea ea' e cel mai vechiu in Transilvania si totodatä
cel mai numeros cdci Romänii sunt de zece ori mai multi
decát Ungurii, Sasii si Secuii laolaltä".
Dupà instalare va mai scrie alte saisprezece scrisori
care Il definesc ca un neinfricat luptätor.
Din tot ce a cerut, putin s'a realizat. Soarta iobagilor
nu a putut-o schimba. Numai episcopia s'a mutat la Blaj
In luna Mai a anului 1737 iar in anul urmätor, episcopul
pune piatra fundamentald celei dintäi scoli romänesti si
bisericei catedrale.
Partea aceasta a activitätii lui e de mare insemnätate.
Impäratul nu-i aprobä petitiile dar nici nu rcedeazä intri-
gilor ; de aceea la Blaj se poate lucra in oarecare libertate.
In Iunie 1738 el convoacä un Sinod Eparhial care
pentru prima data in Transilaania se incumetä sa vorbeascä
In numele Natiunei Romäne". Notiunea aceasta nouà s'a
zAtnislit in Costeiul" Blajului, adica in palatul resedintei
episcopale si va avea o importantä deosebitä pentru tot ce
va urma in viitor. Sinodalii aceia nu mai vorbeau in numele
lor si al clerului ci in numele intregei natiuni române
nominibus et in personis omnium in praefata generis Sy-
nodo existentium universium clerum et nationem represen-
tutium".
Odatà drumul indicat, episcopul Inochentie va merge
pe el pänä la capät färä nici o ezitare.

www.dacoromanica.ro
22

Atâ.t in cancelaria Aulicä. din Viena cât gi in Dieta

dela Sibiu, el va scrie gi va vorbi suo ac totius nationem
per Transylvania valahicae nomine".
Once sperante se vor frânge curând i calvarul va incepe.
Inteadevar imparatul moare gi la tron urmeazä fiica luir
Maria Tereza, o femee capricioasä, ugor influentabKä gi in
once caz nedispusä.' sà supere nobilimea ardeleani Cu spinoa-
sele probleme valache, având mare nevoie de ea in räsboaele
ce le purta mai ales cu Frederic cel Mare, Regele Prusiei.
Episcopul Inochentie nu cedeazä insä dei era pe de-
plin orientat asupra
Sä va induplecati Majestatea Voasträ a scoate de sub
jugul despotic scria el in 1743 gi a mântui acest cler
gi aceastä natiune, cäci dacä nu, nu-mi mai rämâne altä
mângâiere decât ca aceastà cauza din seamä afarä de asu-
prità de dugmanii nogtri prin tot felul de informatii näs-
cocitä, viclene gi sinistre, sä o apelez, cu toti ai mei, la
Dumnezeul cel viu"
Anul 1744 a fost acela al cumplitelor incercäri. In 23
al lunei Ianuarie, era sä fie aruncat pe fereasträ de cätre
membrii Dietei ardelene dela Sibiu pentrucä ceruse drep-
turi pentru poporul valah, iar in Iunie e citat la Viena
pentru ca sä fie trimis in fata unei comisiuni de anchetà,
compusä exclusiv din mireni, care formulase 82 de intrebäri,
tot atâtea capete de acuzare, din cari se desprindea urmä-
toarele: revolutionar, periculos linitei imperiului.
Situatia lui era grea pentrucd intre altele era acuzat
cà cläduse indirect sprijin calugärului fanatic Visarion
Sarai care a desfägurat in Ardeal o amplä propagandä im-
potriva Unirii. Maria Tereza, catolica ferventà, profund im-
presionantä de cele intâmplate, a dat crezare tuturor svo-
nurilor i deci il trimete in judecata unei comisii de mireni.
Vlädicul Inochentie care era un larg vizionar se duce
la Viena nu pentru a sustine o cauzg personalà primejduitä
ci pentru a apära drepturile poporului. De aceea mai inainte
convoaca la Blaj un Sinod la care iau parte toti protopopii
gi preotii, precum gi delegati mireni uniti gi neuniti. Sinodul
acesta pare mai degrabá o adunare nationalä. In fata lui,

www.dacoromanica.ro
 23

vlaclicul face o dare de seama despre tot ce a realizat pana

acum si cere solidaritatea tuturor apoi, in tovarasia lui
Petru Pavel Aron si a lui Petru Pop, sfetnicii lui de fiecare
ceas, pleaca pe drumul de unde nu va mai fi pentru el
intoarc ere.
Comisia de ancheta aduce impotriva lui cele mai gro-
zave acuzatiuni.
E numit tradator de patrie, turburator, incurajator al
schismei, sgarcit si nesocotit.
Inochentie Micu Clain infrunta curagios pe acuzatori
dar sfatuit de nuntiul apostolic care pe drept cuvant so-
cotea cä un episcop romano-catolic nu poate fi judecat de
mireni, a plecat la Roma unde a ajuns numai cu mare greutate.
In Cetatea Eternä, conducatorul spiritual al romanilor
greco-catolici din Transilvania se alatura calugarilor bazi-
lieni ai manastirei Madona del Pascola.
Manästirea aceasta nu este pentru el un loc de re-
semnare, de contemplatiune. Dimpotriva el luptä si cu mai
mare strasnicie, trimitand scrisori peste scrisori fie nun-
tiului si Curtei imperiale la Viena, fie subalternilor lui
dela Blaj al caror sef se considera ca este.
Nu neglijeaza in acelag timp nici Sf. Scaun caruia
trimete documentate memorii cu privire la biserica pe care
o pästorise si la activitatea lui de episcop.
Deosebit de important este memoriul ajuns la Maria
Tereza prin intermediul cardinalului Alexandru Albani. In
el reaminteste cä prin cele doua diplome leopoldine im-
paratul a conces tuturor ortodoxilor intorsi la Unirea cu
Roma sa fie in totul si peste toate egali in drepturi cu
ceilalti cari in Transilvania profeseaza religia catolica §i
Ii indreptati, prin urmare, in aceasta diploma, ce s'a dat
In anul 1701, sa aiba si ei toate onorurile, oficii/e, benefi-
ciile, demnitatile privilegiile tarei".
Autorul nu se sfieste apoi sá spuna in continuare
cine oare nu vede ca. Majestatea Sa Regina a fost rau in-
formata si indusa in eroare. E lucru gtiut de toata lumea
cat e de mare dreptatea, bunavointa i ravna pentru religia
catolia a M. S. Regina si dimpotriva cu un atare decret

www.dacoromanica.ro
94

s'a pägubit mult dreptatea, religia gi chiar interesele tem-

porale ale reginei. DREPTATEA, fiindca' nu se poate nici
cind executa un document, adica un contract gi privilegiu,
numai in partea favorabilä ori numai in partea ingreunkoare gi
nu poate fi el numai dintr'o parte valid iar in cealaltä s'a
fie nul ; ca'ci de se executä o parte trebue s'a i se dea curs
gi ce/eilalte fiindca e un singur act dupà cum spun jurigtii :
cine se bucurä de favor trebue s'a poarte gi sarcina gi cine
poartd sarcina trebue &A se bucure gi de favor. RELIGIA,
fiindca dacä se va stävili cat mai curand revarsarea de rele
In care sunt inecati särmanii uniti, aceastä unire peste putin
se va stinge total. Da, deoarece cei cari nu s'au unit, nu
se vor mai uni niciodatä gi cei ce s'au unit se vor rein-
toarce cum de fapt zilnic se vede la vechea desbinare
din pricma cä-gi vad inräufatitä bunästarea lor vremelnicd
prin unirea cu biserica catolicä gi apoi gi pentru faptul de
a nu mai putea suferi tirania cu care sunt ei tratati de
catre necatolici. Cate mii de suflete deja cggtigate la aceastä
cauzä nu sunt pierdute gi cate mii cari cu afata ugurintä
s'ar putea cagtiga, nu vor mai putea fi, poate, cagtigate
pentru unire, niciodatä.
Vor fi primejduite, in sfargit, spune vladicul Inochentie
Micu in memoriul s'au, insegi interesele temporale ale
Reginei fiindcd pargsind cum de fapt se gi intampla
acest popor Unirea gi °data' cu Unirea insägi Transilvania,
Majestatea Sa nu va mai putea recruta din Transilvania nici
afatia soldati din lipsa de familii, nici nu va putea cere
tributul anual färä a ingreuna peste mäsura putinele familii
cari mai raman, nici nu va mai avea curtea regala atAtia
muncitori pe mogiile gi minele regegti".
Credem ca in vremea aceea dela nici unul din inaltii
demnitari ai impäratiei nu a primit Maria Tereza rapoarte
sau memorii atat de sincere gi clarväzätoare, atat de curajoase
Paralel cu actiunea Vlädicului trebue subliniatä gi
actiunea colaboratorului lui dela Blaj care aräta intre altele
cä dacä Inochentie Micu mai poposegte multä vreme la
Roma, turma de acasd se va risipi.
Nici una, nici alta din actiuni nu a dus la scopul dorit.

www.dacoromanica.ro
 25

Maria Tereza nu mai voia sá audà de episcopul Blajului.

In mod curtenitor i-a pus totusi in vedere, prin agentii
ei, sa nu calce pe pämantul impärätiei, fiindcd va fi ime-
diat arestat.
Lucrurile merg din rau in mai rail.
Din Roma, exilatul trimite unui protopop credincios
mai credincios decat Petru Pavel Aron, pe care incepea
sà-1 bänuiasca, trei decrete prin care Il numeste pe Pop
vicar in locul lui Petru Pavel Aron, comunica poporului
si clerului inlaturarea lui Aron si Il trimite in judecatà
sinodald.
Dupä cum era de asteptat asemenea ingsuri categorice
a produs cea mai profunda impresie. Dacä mai marii clerului
roman-unit ezitau, in schimb poporul era intreg de partea
lui, fiinda poporul are intotdeauna o intelegere deosebità
pentru cei cari suferà pentru dreptate.
Intransigenta Curtii Imperiale este aceeasi. In ase-
menea cupe de supremä incordare se vede inaltul patriotism
al vrädicului; pentru a nu-si vedea biserica sfarsità con-
simte dea demisia in anul 1751.
O tristete nespusä pune stäpanire pe sufletul lui. De
aceea el se adreseazä printr'o scrisoare succesorului säu in
termenii urmkori: Nu stiu incat Ii atrage pe toti dulceata
pätnantului natal si incat s'ar putea sä fie din acei cari
sä-I uite. Zilele mele dau insd spre apus si voesc ca sufletul
meu, la timpul &Au, la separarea de corp, sä fie dat in
mana creatorului prin sacrificiile i rugäciunile voastre de
deslegare i oasele mele sä astepte mangaierea de apoi in
manästirea Blajului. Cäci este cunoscut cä, prin bunätatea
Dumnezeeasca i impäräteasca, eu am pus intaia piatrd si
singur am asudat i cheltuit foarte mult".
Episcopul Petru Pavel Aron moare curand, in 1764, si
Inochentie Micu intrezäreste incg odata posibilitatea de a
se intoarce la Blaj.
Intr'o scrisoare adresatä in vederea acestui scop el
spune: Pentru smerenia mea, bine stiti frätiile voastre,
cà eu cand am prima aceastà sarcinä grea a vlädicei nu
am primit ca sà päräsesc apoi turma cea increzutä. grijei

www.dacoromanica.ro
26

mele, ci ca sä o pasc, sä o päzesc 5i sä o indreptez, in ce

chip am §i fäcut cat am putut precum 5titi. De o am räsat,
o am läsat cä nu am putut almintrelea face. i iarä5i de
va vrea Dumnezeu sà mä cheme, mäcar ingreuiat de bätra-
nätele, pentru binele de ob§te nu voiu fugi de muncä. §i
osteneald, ci iara5i voiu incinge arma mea pe coapsa mea;
insä de vi-i voia sâ mà aveti iaräsi, trebue sà aveti inimä
mare, voile tuturor unite impreunä, sä deschideti ochii §1
sä vá inältati cuvantul s lepädati toatä frica pentru
direptate".
A fost un vis frumos dar numai atat pentrucä nu toate
voile au fost impreunä" a§a incat, cu ocazia scrutinului, a
e§it numai al doilea, cu 72 de voturi.
Dar chiar dacä se intampla altfel in afarä de solida-
ritatea romanilor transilvneni nimic altceva nu s'ar fi putut
intampla findca Maria Tereza 11 condamnase de mult la
exil pentru intotdeauna.
Indepärtat de biserica lui, lipsit de once corespon-
dentä din tard datoritä mäsurtlor speciale ale cenzurei,
suferind de gutä §i mghnit suflete§te cum nu a putut fi
alt otn, Vlädicul Inchentie a murit in al 24-lea an al exilului
sätt, inältand intre timp zilnice rugäciuni pentru isbävirea
poporului, in numele cäruta a luat, de bunà voe, in spate,
crucea martirajului.
E impresionantä aseastä viatä, petrecutä parcä undeva
pe alt täram 5i deosebit de reconfortantä forta moralä ce
se desprinde din ea'
Inochentie Micu, contrar tuturor calculelor fäcute de
cei cari 1-au uns ca episcop al bisericei romane-unite din
Transilvania, nu a conceput nici un compromis.
A fost un elev al iezuitilor romano-catolici maghiari
dar ace5tia nu i-au putut modifica structura sufleteascà 51
nici nu 1-au putut influenta in actiunile lui.
El, pentru prima data, a transformat Plebs Valahica"
In "Natio Valahicg", a luptat pentru cler voind dea locul
cuvenit in Stat, a cerut dreptul pentru poporul roman pe
motivul cg este cel mat vechiu 5i mai numeros 51, mai
presus de toate, a voit o biseric6 realizatä nu in functie

www.dacoromanica.ro
 27

de interesele politice vremelnice ale Imperiului §1 clasei

suprapuse, ci o bisericá romäneaseà nationalä, potrivitä. ne-
voilor spirituale ale poporului român.
In istoria luptelor politice a Romanilor din Ardeal,
vlädicul Inochentie al Blajului e un deschizätor de drumuri.
Dela el incoace, nu o gloatä, ci reprezentantii con-
§tienti ai unei natiuni in plinäi redesteptare, natiunea
isi va cere tot mai categoric §i mai con§tientä dreptul la
viatä.
Pänä." la urmä. sämänta aruncata de Inochentie Micu va
incolti §i dreptatea va birui.

www.dacoromanica.ro
 TREIMEA DURERILOR NOASTRE

O cercetare amänuntitä si obiectivä a istoriei Transil-

vaniei va demonstra oricui inegalul tratament aplicat bäs-
tinasilor, pasnici din fire, de catre veneticii pripäsiti acolo
sub variate pretexte.
Predispozitia spre pace si vietuire armonioasà, prin
väile largi ale raurilor, sau, mai sus, in cuibul de piaträ si
brazi al muntilor, e o consecintä fireascä a stärilor de lu-
cruri din vremea aceea. Inteadevär poporul bästinas, de vea-
curi nu mai era apärat de nimeni. Din imperiul de Wäsärit
al Comnenilor sau din cel de Apus, färgmitat si el si la urmä
disolvat, nu va mai putea veni nici o mäntuire. Peste tru-
pul tärii lor näväleau mereu barbari multi si hräpäreti care
niciodatä nu erau cei mai puternici ca sä poatä lega cu ei
aliante durabile, deoarece fiecare hoarclä era inpinsä de alta
mai numeroasa, mai indräzneatä, mai inflämänzità si deci mai
dornicä de jaf.
Cuprins in organizatii politice proprii, poporul bästinas
a stiut sä." facá fatä tuturor greutatilor cu mijloace proprii,
asteptând, in räbdare, trecerea valului care nefiind nicio-
datä ultimul nu putea constitui un pericol prea mare,
Cand in seria nävälirilor se face deodatä o mare li-
niste care va dura vreme mai indelungatä, din pricina pul-
verizärii imperiului hun si deci al lipsei unei forte dina-
mice organizatä care sä svärle spre Europa semintiile Asiei,

www.dacoromanica.ro
30

atunci apare printre ultimii un popor nou care se

aciueste in sesul Panoniei pentru creia acolo o patrie
nouä. ca unul ce avea siguranta ca nu va mai fi alungat de
alti barbari si care, multa vreme, va träi din jaf, ingrozind
Occidentul cu incursiunile /ui.
Pentru poporul nou venit, situatia, dupa marea batalle
dela Augsburg, se prezinta astfel: ori piere incoltit din
toate partile, ori se salveaza prin crestinare si acte de
supunere. S'a ales calea din urmä. Dupa numeroase lupte
intestine, el a rämas popor crestin, asigurat in existenta lui
de papalitate i ceilalti monarhi care-i dau insärcinarea de
a veghea in aceastä parte a Europei, impotriva eventualelor
noii incursiuni din Asia.
Prin lupte grele, noii veniti au reusit pe incetul sà
se infiltreze si in pämanturile bastinasilor din Transilvania,
ocupandu-le asezarile si subordonandu-i intereselor lor.
E de remarcat ca insarcinarea asumatä de a apara hota-
rele de Räsarit ale Sfantulvi imperiu German, niciodata, in
cursul istoriei, poporul de curand crestinat nu va fi ca-
pabil sa o duca la indeplinire, fiindcà in secolul al XIII-lea,
Tatarii cari apar Il isbesc cu atata putere, incat aproape
face sa-i dispara urma din Europa iar in secolul al XVI-lea
dupa ce tara se injghebase din non, mai mult cu concursul
colonistilor sträini decat cu puteri proptii, alt popor asiatic,
Turcii, Il isbeste din nou, pe la Sud si, dupä ce ii nimiceste
armata impreuna cu nevolnicul ei rege, Il desfint ;azà poli-
ticeste pentru mai multe secole.
Dela retragerea hoardei tatare si dela revenirea fosti-
lor sfapanitori cu numerosi colonisti din Occident, incepe
desigur o era nota care, pentru populatia bastinase, pentru
poporul 1-ornan, e inceputul tuturor nenorocirilor.
Populatia civilizatä din Occident, priceputa in agricul-
tura, in maestrii, in zidirea satelor si a oraselor ; posesoarea
unor inalte norme de conduita juridica si administrativa, cu
un cuvant apta de cea mai superioara forma de viafa socialä
pe care o cunostea epoca respectiva, e incarcata cu fel de
fel de privilegii.
Pentru multe veacuri de atunci in totul e redus

www.dacoromanica.ro
 31

la tacere. Märginiti la starea de robi ai pamantului, viata

bastinasilor nu ademenea pe nimeni. Sefii lor, incetul cu
incetul, trec de partea puternicilor zilei. Singurele forte de
coeziune pentru poporul roman sunt acum suferinta in co-
mun si credinta in Dumnezeul cel viu care ingaduia totusi
ca ei s'a traiasca in neconformitate cu principiile propovadu-
ite prin biserica.
Situatia este desigur grava, insä chiar si atunci cand
privim lucrurile retrospectiv nu trebue sà uitam ca legarea
täranului de glie si de stapan a fost o institutie legala in
tot Evul Mediu. Era totusi o deosebire intre Transilvania si
restul Europei, fiindca in alta parte seniorul se detasase din
poporul respectiv, pe cata vreme in Transilvania exploatarea
bastinagilor o faceau oameni straini prin origina, limbà, cre-
dinta si obiceuri, de neamul romanesc.
Constiinta de oameni liberi, cu toata urgia vremurilor,
Romanii ardeleni nu au pierdut-o niciodata. Erau stapaniti
de un exagerat fatalism, inspirat si din experientele de dupa
parasirea Daciei de catre legiunile romane ca si de doctrina
cretina insäsi. Cu toate aceastea cand împilàrile depaseau
once masura, poporul ridica fruntea, isbea cu sete, parjolea
totul in jurul lui, trecea prin foc si sabie pe veneticii
cari se hräneau din sudoarea fruntii lui racoreau
astfel sufletul.
Aproximativ, cam la atata se reduce lupta: la atitudinea
omului disperat care nu mai poate suporta greul
Era deajuns!
In felul acesta, la intervale rare, se reamintea tuturora,
ca poporul bastinas din tara cai e fusese numitä Dacia Felix"
traeste inca' si nu este dispus sä piara in jugul iobagiei.
Nu e de mirare daca', in asemenea imprejurari, stäpanii
politici ai Transilvaniei îi dadeau mana cu privilegiatii
vietii economice si sociale si in reuniuni, cum a fost aceia
dela Capalna, de pe Somes, organizau sistematic continuarea
exploatarii iobagilor.
La randul lor, iobagii au rezistat mereu in mod impre-
sionant.
Cetele lui Mihai Valahul, Galu Valahul Antonius

www.dacoromanica.ro
32

Marele in secolul al XV-lea si ale Popii Laurentiu in se-

colul XVI-lea, sunt doai preliminariile furtunii ce va is-
bucni in secolele viitoare.
Dintre aceste rascoale, cea din anul 1437 are o insem-
natate deosebita prin cauzele care au determiiat-o cat mai
ales prin urmarile ei.
Inteadevar in zilele acelea din vara anului 1437 se pe-
treceau in Transilvania lucruri de tristä memorie. Cauzele
care au facut ca taranii iobagi sa se ridice i sä lupte pentru
dreptate, sunt multiple. Totusi printre cele mai principal e
sa indicam: nemultumirea populatiei bastinase de a se vedea
deposedata de drepturile ei stramosesti, prin incadrarea sa-
mavolnica in conceptia statala medievala importata din Apus
care ridica o bariera de nepatruns intre cler si noblime pe
de o parte si gloatà pe de altà parte; pedepsele deo-
sebit de aspre aplicate de feudal' pentru vini mici sau ima-
ginare; fantastica specula pe care episcopul ungur si catolic
Gheorghe Letes a incercat sa o faca asupra dijrnei iobagilor ;
revarsarea valului refugiatilor husiti in Transilvania ; mi-
stica noi credinte; reactiunea impotriva inchizitiei, feroce
desfäsuratä de cätre Iacob de Marchia, etc. ect.
Daca la toate acestea mai adaugam suferintele ce pu-
teau incapea in inimile iobagilor urgisiti, eat i exagerarile
stäpanirii hulpave, usor vom intelege dece täranimea s'a
adunat in primavara anului 1437 la Olpret, langa Dej, inar-
mata pang in dinti si aparata de redutele sapate in dealul
Bobalna din apropiere.
0 prima ciocnire a permis nobililor sa constate ca forta
tararimei nu este de dispretuit.
De aceia inca in vara aceluias an s'au inceput tratati-
vele, iobagii reusind sa-si impuna prin sase puncte, lapidar
formu/ate, vrerile lor, fara a silnici cu ceva ideia de drep-
tate ci micsorand doar setea de acaparare si exploatare a
claselor privilegiate.
In curand s'a dovedit ca, in ceeace-i priveste pe pro-
prietarii de pamant, totul nu a fost deck castigare de timp
pentru a putea iesi din impas, deoarece la 15 Septembrie
1437, nobilii au incheiat la Cäpalna, cu Sasii si Secuii, fai-

www.dacoromanica.ro
 33

moasa alianta cunoscuta in istorie sub numirea de Unio

Trim Nationum" care va fi, pana in jumatatea a doua a vea-
cului al XIX-lea, un isvor nesecat de suferinte pentru ro-
manii din Transilvania.
Ciocnirea, devenitä astfel inevitabin, a avut loc pe
Some *i dupa cronicarul Antonius Bonfini, ea s'a ter-
minat cu totala biruintä a taranilor de sub conducerea *efului
lor Antonius Marele, originar dintr'un sat al Comitatului
Cluj. Se incep iar tratative, caci iobagii erau dornici de
pace. Insa pentru ei incepe declinul. Unul din capeteniile
care activa in regiunile limitrofe din Nord e infrant. Nobilii
primesc ajutoare din Ungaria *i cu ajutorul lor ineaca totul
inteo ingrozitoare bae de sange.
Dupd aceasta isprava, reprezentantii celor trei natiuni
se intalnesc in ziva de 2 Februarie 1438 in adunare generalä
la Turda, reinoiesc hotärarile dela Capalna ei fixeazä ca
puncte de program pentru viitor : Starpirea rebeliunei ble-
stematilor de tarani *i luarea de masuri de aparare contra
atacurilor turce*ti".
Unio Trium Nationum este pentru istoria poporului
roman din Transilvania un act de o importanta extraordinara,
fiindca, dupa cum bine remarca scriitorul Koss Karoly : ,,dei
ea a luat fiinta sub presiunea unei necesitati de moment, nu
s'a desfacut nici dupa rascoala a devenit temelia consti-
tutionala a Transilvaniei independente". De aici apoi acea
lipsa de echilibru in istoria acelei tari care l-a fäcut pe
Gheorghe Baritiu in ale sale Parti alese din istoria Tran-
silvaniei" sa compare Unio Trium Nationum cu o masa care
are numai trei picioare. Ori, cee,ce Ii lipsea, adica piciorul
al patrulea, era elementul cel mai esential, cel mai puternic,
fara de a carui luare in considerare, nici de atunci i nici
de acum inainte nu poate fi pace in cuprinsul Daciei Traiane.
Jugul dela Capalna pe care s'au incrustat hotararile dela
Turda va fi purtat de poporul roman vreme indelungata.
In grija cum a fast facut si aplicat gasim originile
revolutiilor dela 1784 *i 1848.
Ca sä ajungem la Horia i ai lui colaboratori, nu am
3

www.dacoromanica.ro
34
putut sa trecem Cu vederea stärile de lucruri din acea epoca
si de mai inainte.
Horia, Closca i Crian nu sunt doar nici intelectuali,
nici cons piratori. Ei nu au la dispozitie un arsenal in care sä-si
creeze arme de aparare stiintifica, nu sunt cercetätori de lu-
crari si nici autori de opere incendiare care sa atke. Pute-
rile lor erau ca totu/ reduse din acest punct de vedere. De
fapt, nici nu era nevoie de asa ceva, fiincica revolutia dela
1784 este in primul rand o revolutie taraneascä. Nimeni nu
trebuia convins de necesitatea ei pentruca toatä lumea
simtea trebuinta. Sefii nu creiazä gloate, ci sunt numai o
emanatie a lor Ei se desprind din popor. Se aseaza din
incredintare in fruntea cetelor, unul din ei Horia, intreprinde
o serie de demersuri si actiuni cu caracter diplomatic, mor
toti trei pentru o cauza ce le era sfanta, patrunzand astfel
In istorie i in legendä ca o adevaratä Treime a durerilor
noastre".
Despre revolutia täraneascä dela 1784, careia i se va
spune Revolutia lui Horia" si care premerge cu cinci ani
marea revolutie a Frantei, s'a scris nespus de mult, poate
tocmai fiincica ea prefateazä in istoria Europei inceputul
Evului Nou. Cum täränimea nu avea pe atunci deck dreptul
de a munci, nu e de mirare daca majoritatea scrierilor con-
temporane despre revolutie sunt ostile, iar revolutionarii sunt
prezentati ca niste rau facatori, ei cari de fapt nu voiau alt-
ceva deck sä traiasca in libertate i in conformitate cu nor-
mele religiei crestine.
Din tabära dusmanà este de retinut istoria lui Francisc
Szilagyi A Hora Világ Erdélyben", tipärita la Pesta in
anul 1871, in care autorul, aderent al curentului conservator
si habsburgofil, gäseste cà räscoala are cauze mai indepartate
si mai apropiate.
Cauzele mai indepartate sunt acelea cari isvoresc din
intelegerea anului 1437, cunoscuta sub numirea de Unio
Trium Nationum".
Cele mai apropiate sunt a se cäuta in starile de lucruri
din domeniul Zarandului, sporirea sarcinilor iobagesti si f is-
cale de acolo, arendarea dreptului de crasmarit, stoarcerea

www.dacoromanica.ro
 35

de bani sub diferite titluri, abuzuri de tot felul in distri-

buirea sarcinilor si incasarea obligatiilor bOnesti, neluarea in
seamO a sanctiunilor si nepedepsirea vinovatilor.
0 confirmare a celor de mai sus, o gas= inteun do-
cument oficial provenit dela Gheorghe Jozsa, unul din pre-
torii comitatului Turda in care explia de ce nu poate ter-
mina clAditul caselor de incuartiruirea armatei.
Documentul, reprodus de d. D. Prodan in lucrarea RAs-
coala lui Horia in Comitatele Cluj si Turda", asigurd pe
comitele cancelist sA nu fie ingrijorat aci toate acele
cadiri rand pe rand se ridia, dar domnul colonel prea n'are
liniste, a nu se g.dsesc toate deodatd, aci poporul birnic
nici eu nu pot sd-1 storc, dinteodatA, de toate puterile lui,
cOci doar sarmanul norod si acum clAdeste pe nimic si acea
grozavd casi de incartiruire si grajdurile, si, in acelas timo:
bucate dà, caa, pentru agonisirea banilor de dare alearga,
trudeste, slujeste si pe stdpanul pdmantului, trebue sA taiasa
sà lucreze i pentru el; atat mai lipseste doar sa-1 sfarm,
sà-1 pustiesc, dacd-1 pun, din rAsputeri, sà faa toate deodatd.
Dar apoi arAusiile cele multe, aratul butilor in sus si in
jos? Sunt asa de multe aci n*Opdstuirile multimii, a nu se
poate spune. Rog cu supunere onorata si nobila Tabld sA
binevoiasa a raspunde domnului Colonel a toate se vor
face, dar, din pricina lipsurilor lui, poporul acesta care numai
cu màlaiul lui gol e manat la toate muncile noastre:
arAusii, robote, nu poate nici el sd se inpartà; asa deodata,
In toate pArtile".
Iatà adevaxata stare de lucruri. Iatà dece täranimea nu
pregedat sA puna mana pe furci si pe coase fOrA gaud de
tertare, ci setoasa sa-si facd ea singura dreptate.
Paharul suferintelor era umplut de mult. Picitura care
a determinat revArsarea lui a fost conscrierea militarA" din
vara anului 1784 care trebuia sä furnizeze Vienei soldati
pentru asboiul cu Turcia. Vestea ei se intinsese iepede in
toate pOrtile ca un val de nAdejde. Cu preotii in frunte, sa-
tele se prezintA la Alba-Iulia ca sA se inscrie.
°data înscrii, iobagii refuz'd sä mai lucreze pentru no-
bili si trec la amenintAri. Atunci and autoritatile vor in-

www.dacoromanica.ro
36

terveni ca sa anuleze conscrierile dela Alba-Iulia si din cele-

lalte centre era prea tärziu.
Täranii se vor considera inselati i vor actiona.
Abia de acum inainte se vor ivi conducätorii.
Dintre toti se impune unul: Horia din Albac care are
de colaborator pe Closca loan din Carpenis si pe Crian
Gheorghe din Vaca.
Horia e un nume care circula mai de mult. Motul
acesta care stia nemteste si se pare ca si scrisul Il §tia
minui bine, facuse parte din toate delegatiile cari ceruserä
drepturi pentru iobagi. El face parte si din deputatiile cari
se duc la imparat in anii 1779, 1780 si 1782. In 1783, la in-
ceputul iernii, Horia pleacà pentru a patra °ara la Viena,
ajutat fiind acolo in actiunea lui de Asociatia Fratia de
Cruce". Se intoarce in munti in primävara anului. 1784 si pare
ca nu farä rezultat fiindcà in luna Aprilie cancelaria or-
dona Guvernului din Tiansilvania ca pana ce va sosi o de-
cizie a Imparatului asupra cercetärilor ordonate cativa ani
mai inainte, sä apere pe locuitorii din Muntii Apuseni si
pe reprezentantii lor de persecutiile functionarilor Dome-
niului si ai Comitatului, iar cei arestati sa fie pusi imediat
In libertate.
Intre timp Horia ja contact cu poporul din munti, aratä
tuturora un pergament si o cruce de aur primite, zicea el,
dela Imparatul care i-ar fi spus ea' revolutia este slobodä.
Toate acestea au avut asupra poporului o influenta
extraordinarä. Motii vedeau in ele un semn de sus iar pe
Horia un trimis al impäratului dela Viena si a lui Dumnezeu
E deci natural ca recrutarea ordonata de imparat sa se
faca ziceau ei si cu alt scop deat cu acela de a porni
contra Turcilor. Nobilii opunandu-se ca iobagii sà plece de
pe mosii iar autoritatile insusindu-si punctul lor de vedere
si deci anuland toate recrutarile fäcute, era ciar ca la mijloc
e iaräsi o uneltire vicleanä care cauta sä nesocoteascä or-
dinele de sus si sa arunce taranimea in si mai grozava robie.
De aceia revolutia isbucneste. Semnalul e dat in comuna
Mesteacän din Zarand in ziva de 31 Octombrie 1784 si este
conclusa de Gheorghe Crian.

www.dacoromanica.ro
 37

Focul se intinde repede in comitatul Hunedoarei, al

Albei, al Clujului si al Turzii.
Peste tot Romanii isbesc din plin. La inceput ies vic-
toriosi din toate luptele dar apoi sunt adusi la tratative unde
se unelteste si se tergiverseaza pentru ca in cele din urma
si fie pacificati" iar pe capul conducatorilor sa se puna un
premiu nu de 30 de arginti ci de 300 de galbeni.
Crian fusese prins in munti. Horia i Closca sunt prinsi
In padurea Scorocet de pe Somes, in ziva d 27 Decembrie
1784 si dusi la Alba Iulia unde, in ziva de 28 Februarie
1785, in fata unui mare numar de Rom'ani, adusi acolo pentru
intimidare, au fost intinsi pe pämant si sdrobiti cu lovituri
de margine de roata, ce era prevazuta cu un fel de muche
de topor, iar dupa aceia despärtiti cu toporul in doua, in-
cepand dintre picioare. Celalalt conducator, Crian ii facuse
singur seama in inchisoare, spanzurandu-se cu nojitele dela
opinci.
Cadavrul lui a fost totusi decapitat, capul a fost infipt
In teapa la Carpinis iar trupul taiat in patiu. 0 parte a fost
pusä in teapa la Abrud, a doua la4Bucium, a treia la Brad
si a patra la Mihaileni.
Asa a murit Regele Daciei" ei cei doi aghiotanti ai lui.
Sfarsit cumplit, sfarsit barbar, sfarsit care a pus pe
fruntea lor cununa de martiri si au creiat astfel pentru
neamul din care faceau parte cel mai pretios isvor de imbar-
batare pentru vremurile ce aveau sä vina.
Rasbunarile nobilimei au intrecut once inchipuire. San-
gele a curs in belsug. Nimeni nu se gandea cà räsculatilor
ar trebui sa li se imbuneze soarta cu ceva. O patenta
periala din 22 August 1785 care le &idea dreptul de emigrare
era mai mult o constrangere ca sa plece, urmare a propunerii
nobililor de a stramuta pe moti in Banat sau in oricare parte
a Monarhiei numai sa nu ramaná in cetatea muntilor.
Revolutia lui Horia e cea mai sangeroasa pagina din
istoria Ardealulni romanesc, cea mai desnadajduitä. Dela
Unjo Trium Nationum ea este strigatul si suspinul de dis-
perare cel mai accentuat.
In fata nobilimei organizate, a armatei si a biurocratiei,

www.dacoromanica.ro
38

Romanii au stat singuri, ei de ei, numai cu disperarea,

coasele si cu Dumnezeu.
Revolutia aceasta e mareatä prin sacrificii, e groaznici
prin ceeace a prilejuit-o, e importanta prin demonstrarea,
In fata lu nii intregi, inaintea tuturor altora, cà poporul
roman, dintru inceput stapan pe pärnantul Transilvaniel, nu
sufera robia i ca pentru obtinerea libertàtii îi diruieste-
bucuros viata.
Romanii din Ardeal sunt inainte mergatorii Evului
Modern ce se va inscauna in lumea intreagä prin revolutia
franceza care este insa posterioara celei a lui Horia
cinci ani.
In 1784 era vorba numai de gloate. Ele au fost curand
infrante. Panä la 1848 se vor petrece insa s-±imbari insem-
nate. Atunci totul va fi organizat, vom avea deaface cu a
revolutie bine studiata iar in fruntea legiunilor se vor gasi
barbati recrutati dintre preoti, dascali i cancelaristi, cu
fanatizati de unul singur care era si el nunnt Regele Mun-
tilor", Avram Iancu.
De asta data se va plati cu dobanda suferinta dela 1784-
va face ca dreptatea sä se reverse si peste Transilvania
si in cosecinta fundamentele nefaEtului pact dela Capalna
sa devina inoperante.
A fost in 1848 o biruinta finala.?
Hotarat, NU!
Totusi pe Campia Libertätii din Biaj au sosit patruzeci
de mii de oameni cari apartineau asa zisei natio valahica".
Ascultand discursul lui Simion Bärnutiu i luand cunostintä
de hotararile cetite de Treboniu Laurian, cei patruzeci de
mii au plecat acasa ca reprezentanti ai Natiunii romane",
pioneri ai evenimentelor din 1918, pregatite cu atatea sacri-
ficii dar si cu atata constiinciozitate.
Privind retrospectiv istoria poporului Transilvan nu
gasim in ea deck cupe de jale, iar dintre acestea, mai cum-
plite decat durerea Iancului si suferintele atator luptatori,
e sfarsitul celor trei conducatori ai revolutiei din 1784, pe
drept cuvant numiti Treimea durerilor noastre".

www.dacoromanica.ro
PANA LA MOARTE CREDINCIOS NEAMULUI
Inca cl,n a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, un
vant de premmeala sufla in cuprinsul Europei.
Descoperirile geografice anterioare, putinta de imigrare,
imbogatirea °multii de jos temerar si intreprinzator, desvol-
tarea tot mai pronuntata a meserillor cu tendinta de Indus-
trializare, cleci in cdutarea de materii prime si piete de des-
facere, influenta reformel si °datá cu ea sporirea considera-
bird' a tipariturilor, ivirea unor sprite superloare, purtatoare
de insprate condee prin care rasbatea in lume glasul popo-
rului, glasul lui Dumnezeu, lasau sd se intrevada ca.' omul
european se gäseste in pragul unui ev nou.
La inceput, totul e nebulos.
Piedicile sunt mari funcica prea fusesera mari dreptu-
rile si puterile paturei suprapuse.
Picaturd de apd va cadea cu regularitate peste ceeace
pana atunci se credea cioplit din vesrucie sr lasa sa se in-
trevada primele fisuri ale unet organism lipsit de vlaga.
Initiativa gasirii une" noui formule de traire sociala si
aplIcarea ei, a: aquae Frantei si prin aceasta glutei latine.
Dupa cum era de asteptat, toatá lumea se coalizeaza
impotriva jacobinismului, dar fara rezultat. Daramarea Bas-
tille' si trecerea puterii dela Bourboni la Robespiere lar,
prin succesiune, la un directorat care volens-nolens o va in-
credinta unui prim consul care va cucer" in curand conti-
nentul, sunt tot atatea etape insemnate, nu atata prin san-

www.dacoromanica.ro
40
gele ce s'a varsat cat mai ales prin raspandirea pana si in
colturile cele mai indepartate a ideilor celei noui.
E adevärat ca Titanul va fi rapus pana la urinal de
piticii coalizati, dar atunci va fi prea tarziu. Retrograzii
vor pierde partida, Armatele napoloniene fuseserä doar peste
tot! Franta luminase constiintele.
E cunoscut indeobste cä noul Cezar avea o formula
plastica, in misura ea singura sà lumineze situatia: Acolo
unde falfaie steagul francez, acolo se gaseste Franta".
Dela Crestinism la Cruciade, mi cunoastem un alt mo-
ment in istoria Europei care sa fi pus stapanii e atat de
statornica pe suflete in speranta ca o noui ordine sociala
se va putea infaptui.
Intr'o asemenea epoca, poporul roman din Ardeal, purta
tu trupul si sufletul insangerate jugul harazit lui prin fai-
moasa intelegere dela Capalna. Ráscoalele repetate si sari-
geroase nu au putut modifica starea lui jalnica, dupa cum
impilarile de tot felul cari tinteau uneori la totala lui nimi-
cire, nu i-au putut infrana setea de a träi in hbertate
Horia fusese numai un antemergätor.
Altul va fi ales sa dea poporului trudit tnangaerea st
sä impuna lumii intregi virtutile sträbune.
Pana atunci poporul bastinas va primi cu entuziasm
formele anuntate si aplicate de imparatul Iosif II, fiul Ma-
riei Teresa, ceeace s'a putut verifica atunci cand Monarhul
a fäcut cunoscutele lui calatorii de inspectie in pat-tile rä-
saritene ale Imperiului.
Atunci, si mai inainte chiar, initiativele si actiunile
cari priveau interesele poporului roman din Ardeal, nu por-
neau dela principh mai inalte, ci se striga doar sgomotos
dreptul la viata.
Constiinta originei noastre latine nu exista inca. Cu
timpul pe ici pe colo, voci raslete lansau lozinci ca acestea;
Deqteptati-v5 români dela râsärit, frati ai latinilor dela
apus", ceeace fäcea sa" vibreze sufletele cäci ne informeazä
Alexandru Papiu Ilarian oricat am fi lancezit noi, din
punct de vedere al unei darze atitudini politice, bazata pe
drepturi istorice, germenul vietii romanesti nu fusese atins

www.dacoromanica.ro
 41

Un eveniment de o importantä covarsitoare in viata

provinciei este Unirea unei pärti a Romanilor Cu Roma.
Suntem obisnuiti sä judecäm astäzi acest eveniment
dupä rezultatele lui finale cari au fost intr'adevär extraor-
dinar de binefkätoare, färä sä cercetäm mai adänc cauzele
care 1-au determinat cät si desamägirile inceputului. E cazul
sä accentuarn aci cä Unirea nu are la bazä convingeri reli-
gioase noui, fiindcd nici catolicismul, nici protestantismul
nu ne-au putut schimba gändirea si practicile religioase, ci
ea a fost o abilä manevrä de ordin politic-religios, ducätoare
la scopul dorit: drepturi pentru bisericd, drepturi pentru
cler, drepturi pentru popor.
Un asemenea program de activitate 1-a indemnat pe
Episcopul Inochentie Micu sä trimitá numerosi tineri la
Roma, sa studieze si sd se lumineze, pentruca la rAndul
br ei sä" poatä inväta si lumina pe altii, Numgrul celor
designati acestei nobile misiuni era, din an in an. mai mare.
Reintorsi in Patrie, o parte rämäneau in preajma scolilor
din Blaj, altii se räspändeau in cuprinsul tärii dupà cum
dictau interele eclesiastice.
Oriunde s'ar fi aflat acest tineret, el era vestitorul
unei lumi in devenire.
Acum pgrerile despre rosturile natiunei romäne din
Ardeal i indatoririle ei rgsunau tot mai des. Astfel, fabu-
listul Tichindeal, Gurà de Aur" are urmätoare viziune
profeticä : SA fim noi toti Romänii una. Nu e atcia grec
sau latin, unit sau neunit- Una trebue sä fie natia rornä-
neascä. Minte, märitä nape daco-romanä din Moldova,
Ardeal si Tara Munteneascä ; minte cand te vei lumina
cu invätätura, cu luminatele fapte bune te vei uni, mai
aleasä natie pre päinant nu va fi ca tine".
Cuvinte ca acestea au o influentä covärsitoare.
Natia rabdä, sperä si asteaptd,
Cärturarii ei sunt la lucru.
Cand, mult mai tarziu, iardsi va fäsuna glas de bucium
si pe dealuri se vor aprinde focurile vestitoare de räsme-
ritä, la posturile de imbärbätare sorocite nu vor veni numai
coasele si topoarele, ci si vechile hrisoave si migäloasele

www.dacoromanica.ro
42

studii istorice ale vestitorilor lumei celei noi, reintorsi

dela Roma.
Printre bdrbatii ardeleni cari au avut parte, de Sus
oranduitä, sd fie cdlduzd neamului, trei ocupd locul de
frunte : Samuel Micu, Petru Maior si Gheorghe Sincai. Ei
sunt expresia cea mai fericitd a geniului romanesc din
acea vreme.
Sco si scrisul vremii au creiat pe cei trei luceferi,
iar ei au deschis cartea limbei si adevarata carte a istoriei
romane".
Dintre ei, lui Gheorghe Sincai i s'a fdcut parte de
viata cea mai grea ; dela el ne-a rdmas opera cea mai de
valoare,
Curentul cel nou va avea in Sincai cel mai aprig luptd-
tor, reusind sà creeze acea scoald latinistd care, intre
1780-1880, a jucat un rol de frunte in istoria culturalä a
Romanilor.
O prezentare, cat de sumará, a vietii lui Gheorghe
Sincai, se impune si din motivul cd fdrä de ea nu-i putem
intelege opera. Nu vom incerca noi un asemenea lucru, ci
vom recurge la insdsi mdrturisirile auto-biografice, cuprinse
In Elegia" terminatd in ziva prdsnuirii Sfantului Arhanghel
Mihai, in 1803, la Mosia Episcopului Ignatiu Darabat dela
Oradea Mare si inchinatd luí Nagy Laszlo, autorul unei
antologii de poezii ocazionale, intitulatd Orodiada".
losim traducerea d-lui Teodor A Naum, dupd textul
latin aflat in anexele la discursul de receptiune in societatea
Academicd a lul Alexandru Papiu Harlan, traducere publi-
catä, din indemnul scriitorului Elle Ddianu, in revista
clujand Gand Romanesc" din luna Aprilie a anului
1940.
Eu sunt acela pe al cdrui parinti Sinca
Larii lor stau insirati in podoabd de ceard strdveche.
Muza intaiu la Sabéd m'a nutrit in studiu; pe urtnd
Locul pdrintilor mei mi-a fost scump totdeauna, Samsudul-
Dupd acela doi ani m'a hranit Osorheiul, de unde
Drumul spre Cluj 1-am luat, la scolile lui invdtate.
Eu acolo incepui sd md invat cu dulceata lui Febus.

www.dacoromanica.ro
 43
sa ma urc pe Parnas, pe culmile lui desfatate.
lar dela Cluj am luat-o la Bistrita, unde cu arta
Lui Cicerone imi placu sa cultiv mai departe-a mea minte.
Tar de acolo plecat-am la Blaj, ca sa'nvat tineretul
Vreme de-un an : Cand acesta s'a scurs mi-a fost dat sa vad Roma.
Timp de cinci ani petrecut-am la Roma si 'n vremea aceasta
Vrednic de laur fiind, mi s'au dat cele cloud diplome.
Roma in studii mi-a fost de-ajutor §1-1 aduc multumire.
Caci bibliotecile ei mi-au fost totdeauna deschise.
Din o multime de carti mi-am luat insemnaii fara numär.
Stephanus Borgia, el imi facu mie binele acesta
Cu invatati deprins fiind el a-si petrece tot timpul,
Dansii in preajma sa-mi stea porunci si sa-mi fie indreptare
Cand m'am intors dela Ram, pe cand sotu-mi pleca spre
pamantul
Patriei lui eu ramas-am un an, din porunca, la Viena,
Unde'nvatat-am un an Metodul, Canoanele, Dreptul
Si-am rasfoit manuscrise o multime; deasemeni, acolo
Car%i tiparite-am citit un noian ziva i noaptea,
Ca sa pot scrie frumos istoria Daciei noastre.
Insa mai mult decat toti imi dadu ajutor Darabantul,
Marele staruitor al trimiterii mele la Roma
Mie, si 'n Patrie intors, el nu mi-a lipsit niciodata :
Chiar i acum, departe de ea, inca'mi dà ocrotire.
Domnulut, dar, eu, de aceia, ma rog sa-i dea anii lui Nestor.
'n belsugate rasplati in ceruri, tarziu, sa-1 primeasca!
Adaugiri la aceasta auto-biografie sl o intregire a ei
sunt absolut necesare.
Viata la Roma i-a fost lui Gheorghe Sincai priincioasä
din toate punctele de vedere. Avea bursa, deci era la ada-
post de once grije materiala ; era din cale afara de silitor si
deci apreciat ; avea inclinari catre studierea limbei si a isto-
riei : binevoitorii vastele biblioteci Ii stateau la dispozitie.
Omul care i-a calduzit pasii a fost cardinalul Stefan
Borgia, secretarul dela Propaganda Fide" care 1-a numit
In postul de custode al bibliotecii institutiei. Incantat de
elevul sau, Borgia II incarca cu favoruri speciale. Erudit
fin, el indica tanarului ardelean lucrari in care se vorbea

www.dacoromanica.ro
44

despre români. Ceva mai mult: cere si obtine pentru Gheor-

ghe Sincai dela Papa Pius al VI-lea rara favoare de a cer-
ceta nu numai biblioteca unde functiona, ci si Vaticana",
Sopra la Minerva" si Benedictina". In afarà de aceasta
toate documentele secrete ale sus amintitelor biblioteci i-au
fost puse la dispozitie, Sincai primind chiar un specialist
care trebuia sä-i cäläuzeasci pasii intr'un asemenea labirint.
Cinste ca aceasta putini cärturari au avut-o pänä la el.
Sincai se foloseste de ea pentru a-si immulti cunostin-
tele, dar mai ales pentru a fi de folos neamului.
Priincioasä a fost pentru incai i vremea petrecutä.
la Viena, unde a legat prietenie durabild cu Samuel Micu,
nepotul nefericitului Episcop, exilat la Roma. Cei doi scriu
impreunä, iar Sincai dà formä definitivä lucräni Dialogul
despre origina limbii romäne", oprit de cenzurä si al cärui
manuscris s'a pierdut.
Sederea la Blaj, timp de doisprezece ani, e tot atät de
fructuoasä.
Ca director al scohlor din Transilvania, Gheorghe
Sincai construeste peste trei sute de scoli noui si face, in
rästimp, trei vizite de lungd duratä in care nu numai ea'
inspecteazä scolile de sub jurisdictiunea sa, dar adunä, cu
rävrià, once fe/ de document care märturisca despre trecu-
tul poporului romän.
Incepute sub atät de bune auspicii, lucrärile pentru
redactarea Hronicei trebue sà fie sistate din catiza intrigi-
lor. Temându-se de scrisul luí, intrigantii si räii lasä sà
se inteleagd faptul cä Sincai ar don sä fie al doilea Horia.
Acuzatia e gravd.
Episcopul Blajului nu-1 apärä ci, dimpotrivä, face tot
ce se poate, determinat de resentimente personale, ca sä
scape de el.
De acum incepe calvarul.
In 14 Septembrie 1794, Gheorghe Sincai e arestat. Când
e pus in libertate postul lui dela Blaj fusese incredintat
altuia. Increzätor fiind, la fel ca i Horia, in spiritul de
dreptate al imparatului, pleacä la Viena, Cu ajutorul mate-
rial al Episcopului prieten dela Oradea, dar färä rezultat.

www.dacoromanica.ro
 45

Viena traia sub co§marul revolutiai dela 1784 §i tre-

mura de armatele republicane ale Frantei celei noui cari
mi§unau la toate granitele din Apus ale Tärii.
Lipsit de venituri, despuiat de avere, Gheorghe Sincai
va fi toatä viata lui in cautarea unei bucäti de paine, care
sä-1 tinä in viatä pentru a§i termina opera.
Ce a lucrat 'And atunci o märturise§te tot in cunoscuta
lui Elegie
spune-voiu ce binefaceri
Eu am fäcut pentru a natiei mele culturä §i cinste.
Iatä : scosesem Gramatica mea §i-ale mele Principii
Si abecedarele doua, Normatice intitulate.
Am desvoltat §i doctrina lui Christ mai pe larg decat fuse
Cartea aceastä lasatä candva Romanilor no§tri.
O Aritmeticd bunä lipsea in §colile tärii
M'arn ostenit ca s'o fac §i pe asta din nou. Dui:4 aceia,
A trebuit de trei ori sä. sträbat Transilvania toatà,
Dupà porunca ce Iosif mi-a dat, Apostolicul rege.
Si, sträldtand-o de trei ori, in §colile noastre romäne
Multe-am fäcut de folos pentru cinstea natiunii §i-a limbii.
Ani doisprezece mereu ostenitu-m'am färä'ncetare.
Scolile sä le sporesc §i-apoi sa le a§ez mai temeinic
Dupä ce insä-am fäcut eu aceasta inchinându-le toate
Binelui ob§tei, avui de indurat suferinti o multime.
Ce sä mai spun cä silit eu am fost sà mä las si de studii
Ba sà cultiv cu priceperea mea §i ogoare sträine.
Prin ogoare sträine", sunt de inteles cei §ase ani
patrecuti ca pedagog pe mosia contelui Vass.
In anul 1803 Gheorghe Sincai se duce la Buda prin
Oradea §i in preajma celuilalt mare latinist, Samuel Micu,
lucreazä zi §i noapte, adunänd documente, cumpanind §1
insemnand fapte.
Soarta Il persecuta mereu. Tovarä§ul luz de muncä
moare in brate dupd ce cu un an mai inainte decedase §i
protectorul lui, Episcopul Ignatiu Darabant.
Sincai rezista !
El tipdre§te calendarul dela Buda, la finele cäruia

www.dacoromanica.ro
46

publicd, in 1807, -Istoria Rom:inilor" iar in anii urmätori

reproduce tot in acel calendar si cu aceleasi metode, pärti
din Hronica, pänä la urmä interzisä de cenzurä.
Amärät de acest esec, Gheorghe Sincai îi gäseste din
nou refugiu la unul din copiii contelui Vass caruia Ii fusese
profesor si de unde scrie : Mä ocrotesc la feciorul Contelui
Vass, cel mai bätran, ca la niste invätäcei ai mei, pänä ce
voi sfärsi munca pentru folosul Romanilor, dintre cari unii
mai vrea-m'ar mort decfit sá scriu unele ca acestea".
Gheorghe Sincai devine acum un enigmatic.
De multe ori i se pierde urma, apoi apare brusc pentru
ca sä dispara din nou,
In 1811 vine la Oradea unde Vulcan, urmasul lui
Ignatiu Däribant, Il primeste bine, arätändu-i multd stimä
si consideratie.
Sub acest adäpost el lucreazä cu febrilitate la Hronicä,
ajungänd pänä in anul 1739, pe care nu cuteazà sd-1 depà-
seascä temându-se cä adevärurile ce va trebui sá le spunä
vor supära pe oamenii legii si ai bisericii.
Refäcut moraliceste si increzkor inteo zodie mai bung,
In 1812 pleacä pe jos la Blaj, având pe umeri desagii plini
Cu documente si manuscrise.
In oräselul românesc si studios gäseste räutatea cano-
nicilor si privirile inchizitoriale ale episcopului Bob care
nu-i putea ierta Ca' la alegerile de episcopi pentru Blaj
votase cu Darabant. Gheorghe Sincai e primit si invitat
peste tot, chiar sl la masa episcopului, nu färä ironii la
care räspunde prompt si cu demnitate.
De unde avem cinstea si onoarea, 1-au intampinat
cativa cu ocazia prezentei lui la masa dela Episcopie.
De pe pärnänt, a räspuns täios Gheorghe Sincai,
asezindu-se la locul ce-i fusese rezervat.
De cum a deschis gura i-a stapinit pe toti din jur,
prin spirit, prin verv5, prin argumente.
Un martor ocular povesteste : clericii s'au asezat cu
totii in jurul meselor, dar uitänd cä mâncärile zAceau
inaintea lor, privirile lor, ale tuturor, erau atintite asupra
bärbatului care dei se deosebea prin säräcia imbräcämintei

www.dacoromanica.ro
 47

de cei impodobiti cu brie rosii, cu atit strilucea mai mult

prin discursurile sale pline de stiinti.
Atentia tuturor era atunci asupra-i si toti se umpluri
de respect catre dinsul".
Acelas martor ocular mai povesteste cà inteo zi mari-
rile bisericesti ale Blajului au iesit la plimbare.
Pe drumul ce duce la Tirnave l-au gisit pe Sincai sub
o salcie stufoasi, cercetand manuscrise si scriind de zor
la Hronici.
Intrebat de ce poarti atitea scrisori si de ce duce atita
greutate in spate. Sincai le-a rispuns tuturor, arätind Hro-
-nica ce se afla parte pe iarbi, parte in desagi : Asta e
fitul meu in care voi fi glorificat dupi moarte. Daci nu
mi-a fost rusine si-1 fac, dece mi-ar fi rusine port".
Din Blaj, tot pe jos si tot cu desagii purtitori de
Hronica in spate, se duce la Cluj pentru a cere autorizatia
necesari publicàrii Hronicei.
Este refuzat, manuscrisul prezentat e retinut, iar auto-
ritatea de stat este de pärere ci Opera e vrednia de a fi
aruncatä In foc iar autorul de pus in furci.
Drumul pribeagului descurajat duce, tot pe jos, spre
Oradea !
E oarecum rusmat cà trebue sá cearä din nou ocro-
tirea episcopului Vulcan, dar il asiguri, spre fericirea nea-
mului, ci Ii va face o copie dupd Hronici. Zis si ficut,
de cum termini lucrarea dispare din nou firi de urini.
Unii au afirmat cä s'a dus din nou la copiii contelui
Vass, dar lucrul nu este dovedit
Ultima oarà, Gheoighe Sincai a fost väzut in Ardeal
prin anul 1814. Apoi linite desàvârsitä. Urma i se pierde
definitiv. Nimeni nu cunos,tea nici cel putin locul unde murise.
Tarziu de tot s'a aflat cä a decedat in ziva de 2 Novem-
brie 1816 pe mosia contelui Vass de lingä Casovia.
Asa a trait si murit Gherghe Sincai !
Lucrärile lui stiintifice, incepute sub atit de fericite
auspicii, dar majoritatea terminate in imprejuräri exceptional
de grele, se impart in: didactice, filosofice, poetice, istorice
si lucràri pierdute.

www.dacoromanica.ro
48

Ceeace a fäcut Gheorghe Lazär in Muntenia, va fi, in

buna parte, o copie a ceeace a fäcut Gheorghe incai la
Blaj si la Buda.
Director al scolilor din Transilvania fiind, scrie ma-
nualele necesare si creiaza ceeace e de o importanta
extraordinarä pentru vremea aceia. El incepe construirea
romanismului dela temelie. Generatii intregi vor folosi
car-tile luí, se vor lumina din ele. Drclacticismul lui ja, la
Buda, o forma nouä.
Nu scolarilor se va adresa de data aceasta, ci ado-
lescentilor. Scoala fusese doar inchisa pentru el. Nimeni
nu-1 putea impiedeca sa fie dascalul muItimilor, atat timp
cat i se rasa viata.
0 parte din lucrarile frlologice sunt scríse in colabo-
rare cu Samuel Micu ; altele sunt numai ale lui.
Scrierile poetice au o importantä. redusa. In schrmb
cele istorice, mai ales Hronica, r-au adus nemurirea.
Nu se cunosc ; Dialogul, o gramatica romaneasca, un
dictionar romanesc si un altul daco-roman.
Gheorghe Sincai a fost un bun cunoscätor al limbei,
harnic cercetator de manuscrise, un scriitor pe cat de talentat
pe atat de original.
El respinge categoric afirmatia cä am fi fost cresti-
nati de catre Gali si Slavi si sustine cà, dimpotriva, acestia
au primit crestinismul dela noi.
Slavismul este o infiltratie ulterioara.
Pe vremea crestinarii nu exista nici lumea slava, nici
alfabetul cirilic, fiincica acesta a fost inventat mult mai tarziu
De starea in care a ajuns natiunea romana, de vinä
sunt in primul rand nobilii romani din Ardeal, cari de
dragul blidului de unte si-au uitat neamul.
Critica aspru pe Huniazi, regele Matia si toata nobr-
limea romana mdghiarizata, prilej binevenit de a at-Alta si
demonstra cà toata nobilimea romana maghiara e de pripas,
o nobiIime lasata sä fie prinsa cu arcanul numai ca sa-si
pastreze privilegrile.
Nationalismul pe care-1 practicä Gheorghe Sincai nu
este ardelean, ci daco-roman.
El imbratiseaza toate provinciile romane.

www.dacoromanica.ro
 49

Dupa Sincai toate necazurile ni se trag din Fala Polo-

nilor si mandria Ungurilor".
El afirma : Pre neamul romanesc mai mult 1-au stricat
intaiu neintelegerea intre dansii si pisma dinlauntru, ca si
pre stramosii nostri, Romanii cei vechi, singuri i-au mancat,
apoi pisma si fala crestinilor din vecini, dar mai vartos a
decat a neamurilor cele pagane, Tatarii i Turcii,
caci de acestia bine si prea usor si-ar fi aparat Romani mai
ales de nu s'ar fi despatit Moldovenii si Muntenii in douà
domnii, ci ar fi fost toti sub un cap, tinand laolalta. Dar
despartindu-se Romanii intre sine, pe Moldoveni Ii asuprira
Lesii sau Polonii, pe Munteni Ungurii §i, and in cand, pe
Moldoveni si Polonii si Ungurii".
Gheorghe Sincai e dusman al unirii bisericii cu Roma, sus-
tinand ca prin aceasta s'a incercat cumpararea, catolicizarea si
maghiarizarea Romanilor ; e dasman neimpacat si al slavismului.
Cartile si le scrie cu litere latine.
Pentru incercarea principilor ardeleni de a raspandi
printre Romani Reforma, prin carp sense in romaneste, are
urmätoarea apreciere : Prin aceia numai atata fapta au facut,
ca Romanii au lepadat limba cea sloveneasca din mijlocul
lor, si s'au intors la bimba stramoseasca'.
Dintre toti scriitorii vremei, Gheorghe Sincai e cel mai
curat si corect in limba, mai neted in stil.
Despre el savantul Quinet. are urmatoarea apreciere :
El a isbutit a fi pentru Romani ceeace a fost Muratori
pentru Italia, Benedictinii pentru Francia, ceeace le hpseste
astazi inca mai multora natiuni orgolioase de trecutul lor.
Si daca' vom considera ca el a fost condus de un metod in-
ventat intre anii 1790-1808, adica intr'un timp cand operele
criticei contemporane nu aparuserä inca §i pe cand in istorie
domina un spirit cu totul indiferent, uimirea ne va cu-
prinde si mirarea si ni se va parea poate Ca' asemenea lu-
cruri nu s'au putut implini fara un plan oarecare al Provi-
dentei cu privire la poporul pentru care a fost ales".
Insfarsit socotim ca este absolut necesar pentru inte-
legerea personalitatii lui Gheorghe Sincai sà reproducem
urmaltoarele cuvinte de apoteozä, rostite de Alexandru Pa-
piu Ilarian cu ocazia discursului de receptiune in societa-
4

www.dacoromanica.ro
50

tea Academia cand s'a ocupat de Viata si Opera lui

Gheorghe Sincai".
O, geniu nemuritor al lui Sincai! Tu care inca
inte de inceputul acestui secol ai strigat cu o voce puter-
nica ce rasuna inca si va räsuna in etern, in Carpati si la
Dunare, in Carpati si la Pind: Fii ai lui Traian, aceasta e
Dacia. Din naufragiul secolelor ea pentru voi a scäpat; lu-
mina, puterea rasaritului, voi sunteti. Eaca documentele ori-
ginei, titlurile nobilitãtii voastre, eaca temelia trecutului si
al viitorului vostru. Multumita vesnic numai tie. Tu ne-ai
redat constiinta de noi înine, semetia nepieritoare a latinitatii
In noi tu ai reinviat; tu ai ficut a se cunoaste fratii din de-
pärtare ce de mult îi uitase unii de altii; cartea limbei tu cel
dinfai o ai deschis, spiritul tau fie in mijlocul nostru,
Niciodatä nu vom uita cà aceastä parte ce tu ai ince-
put, aceasta era si este a se face pentru Romani.
Cand Romanii se vor cunoaste, cand fratii de sange
se vor cunoaste, visul cel mare al Divului Traian se va
realiza in Orient si atunci,.. atunci gintä mai aleasa pe pa-
mant nu va fi inaintea noastra".
Gloria lui Gheorghe Sincai e posturna.
Dupa cum am aratat, cu ocazia vizitei din 1811 la Oradea,
lasase Episcopului Vulcan o copie manuscris a Hronicei, ajuns
In mana unor libran i vienezi si cumparat prin 1833, la o lici-
tatie, de catre arhimandritul Gherasim Vida din Maramures.
In 1843 o parte din Hronica, evenimentele pana la anul
1000, a fost tipirita la Iasi.
Un an mai tarziu, se tipareste o noua editie, la Buda,
ducand evenimentele panä la 1383.
In anul 1853 organizandu-se comemorarea lui Gheorghe
Domnitorul Moldovei, Grigore Ghica Vodd, cumpara
manuscrisul lui Vida si Hronica e insfarsit tipärita in in-
tregime sub ingrijirea lui Treboniu Laurian, care bine stia
ca opera la care a lucrat Sincai patru decenii cat timp nu
va fi publicatä, Românii nu vor avea istorie".
Gheorghe Sincai a indurat un martiraj nementat, cauzat
mai ales de catre ai lui.
Cu toate acestea el a ramas pana la moarte credincios
neamului.

www.dacoromanica.ro
SCOALA - SCUTUL SUFLETULUI ROMANIESC

Cand fac, in randurile de fata, prezentarea celui cate

a fost Gheorghe Lazar, incerc o deosebita emotie vazand
catä suferinta i trudi a avut de suportat in lumea aceasta,
cate frangeri de idealuri nu i-au prilejiuit oamenii si cum
s'a legat de unul singur Scoala dela Sf. Saya din Bucu-
resti cu intreg trupul si sufletul lui, asemenea unui
naufragiat in apele oceanului pentru ca sa deschida astfel,
prin minunata lui energie spirituald, drum nou in istoria
noastra nationald si culturala.
Gheorghe Lazar, spre deosebire de foarte multi dintre
alesi, se numara printre aceea cari sunt mari prin activitate
nu prin opere literare. Panä la el nimic nu era romanesc
In scolile romanesti din Bucuresti, adica din Muntenia.
Lazar vine de peste munti, ca alta data voevozii, se sbate
rasbate, creind prima scoala superioarä romaneasca.
lata de ce feciorul de Oran ardelean se numara printre
primi fauritori al statului romanesc modern.
Omul acesta, numai energie vointd, a vazut lumina zilei
In satul Avrig pe mosia sasului baron si mason Bruckenthal
care era si stapanul domeniului. Tatal lui era insa om liber,
baronul era om cu idei inaintate si tocmai de aceea nu avea
de ce sa se teama de bastinasi. Totusi teama de insurectie
era mare in vremea aceea. Oamenii vorbeau de ea ca despre
un semn pornit de sus. Copilul Lazar nu va fi inteles.

www.dacoromanica.ro
52

desigur, mare lucru din frgmntarea satului dar mai tarziu

a putut totu§i sá patrunda tragedia celor trei conducatori ai
revolutiei täräne§ti, rgmanandu-i in minte ca cea mai gro-
zavg intamplare din anii copilariei.
Din aceastg nenorocire ardeleang Gheorghe Lazgr va
avea in curand ocazia sg treacg la o altg, imperialg, declan-
§ata de rgsboiul rus-austriac, care isbucne§te in ziva de 8
Februarie 1788, obligand pe tarani sg facg multe §1 grele
zile de corvoada pe seama o§tiri pang in defiIeurile munti-
lor. Rgsboiul se va curma abia in 4 August 1791, prin pacea
dela Si§tov, lgsand deasemenea urme adanci in sufletut copi-
lului despre suferintele §i necazurile avrigenilor,
Dar nici atata nu era de ajuns. Atunci §i de atunci
inainte, pentru o lungg perioadg, isbucnesc rgsboaiele napo-
leoniene. Austria era in centrul atentiuni generale, ea avand
sg-§i apere hotarele dinspre apus cat §1 provinciile italiene.
Napoleon, "Bung' Parte" -- cum ii ziceau ardelenii, se
bucura in popor de reale simpatii. El era unul din aceia
care pornise de jos, fusese cgläuzit in viatg de noroc §i pig-
tea Vienei toate farg-de-legile ei. E adevgrat cg Romanii
au luptat in armata imperialg contra lui, dar dacd impgratul
a avut cuvinte de admiratie pentru felul cum s'a comparat
al doilea regiment de grgniceri ngsgudeni in bätgliile dela
Asprem §i Wagram, e dela sine inteles ca §i oameni intor§i
acasá, aveau numai cuvinte de laudg pentru micul caporal".
Gheorghe Lazgr era un admirator infocat al noului
Alexandru Macedon §i Cezar. Ceva mai mult:Bung Parte"
va juca un rol hotgritor in viata lui fiindcg, indirect, a
contribuit la plecarea din Sibiu in Muntenia, unde §i-a
fgcut apoi cu adevgrat parte bung in istoria neamului
romanesc.
Deocamdatg, in satul lui natal, unde oameni cand nu
robotesc pentru imparatie, ratacesc cu cargu§iile pang de-
parte peste Carpati, aducand de acolo §tiri despre oameni
§1 locuri, Gheorghe Lazar invatg carte romaneascg §i nem-
teased pentru a trece apoi la colegiui calugärilor piari§ti
din Cluj §i Sibiu, de unde se va duce la Viena ca sg stud ieze
teologia, dar unde nu intarzie sg-§i insu§easca temeinice

www.dacoromanica.ro
 53

cunostinte de filosofie, drept, istorie si inginerie aplicata la

agronomie.
Odata scolile din Viena terminate, Gheorghe Lazar e
trimes de cei cari 1-au sustinut, la Carlovitz, pentru a se
hirotoni intru preotie. Aici va intampina primul neajuns in
viata, ceeace va echivala cu un cap de serie neagra.
Inteadevar, episcopul ortodox sarb St. Stratimirovici,
informat fiind ca Gheorghe Lazar invätase numai prin
scoli catolice si cunoscandu-i ideile avansate, prea avansate
pentru ortodoxie, refuza cetegoric sa-1 hirotoneasca. Prant
In avantul si aspiratiile lui, Gheorghe Lazar vine si se sta-
bileste la Sibiu, unde se impaca deocamdata cu un modest
post de profesor la o scoala locala, in asteptarea unor zile
mai bune. In locul lui a venit insa la Sibiu, ca episcop, in
anul 1810, Vasile Moga, un om räu si pismas, care dela
inceput s'a hotarat s'a faca zile amare avrigeanului nostru.
Atitudinea dusmanoasa a noului episcop fata de profe-
sorul Gheorghe Lazar se poate vedea clar din urmatoarele.:
Gheorghe Lazar candideaza la scaunul de episcop al Aradu/ui
insa Vasile Moga, de comun acord cu seful maghiar al
guvernului ardelean, face in asa f el ca sa nu reuseasca.
In legatura cu necesitatile scoalei unde functiona, Gheorghe
Lazar compune un Compediu de geografia Transilvaniei"
care e cetit de protopopul Clujului loan Lemeni, ajuns
mai tarziu episcop la Elaj, inaintat fiina cu aprobare, insa
Vasile Moga face ca el sa ramana in dosare ca ceva netre-
buincios. O traducere din Platon, o gramatica' romano-ger-
mana si un manual pentru scoala romaneasca, nu au nici
ele o soarta mai bung. Episcopul Vasile Moga nu admite
nici o fapta din partea eminentului student dela Cluj, Sibiu
si Viena care l'ar fi putut ridica in ochii lumii, ci Ii hara-
zeste o mizerabila existenta la scoala din Sibiu, reducandu-i,
ca sa-i mareasca amaraciunea, salariul la jumatate.
Om liber, om integru fiind, Gheorghe Lazar fuge la
Brasov, unde cauta noui mijloace de existenta, insä perse-
cutia episcopului Vasile Moga Il ajunge si aici, fiindca
acesta aratase forurilor competente ca sine impetrata ad id
Episcopi venire" ceeace face ca fugarul sa fie adus cu

www.dacoromanica.ro
54
forta la Sibiu, la veehea lui indeletnicire, facandu-i doar
favoarea de a-i plat' salariul intreg.
O asemenea rusine, Gheorghe Lazar nu a putut suporta.
Nu e de mirare daca in anul acela el bea mai mult decat
trebuia, dispretuind sfaturile ce i se dadeau de a bea pe
ascuns" manifesta sgomotos ideile lui liberale dar mai
ales admiratia pentru Imparatul francezilor cel care sgu-
duise din temelii imperiul Habsburgic.
Intr'o asemenea imprejurare, in seara zilei de 9 Iunie
1815, pe- cand se afla intr'o gradina publica, ocupatà pana
la ultimul loc de romani, sasi si unguri, Gheorghe Lazar
se ridica in picioare si face o urare pe care o inchee cu
strigatul TRNIASCA. NAPOLEON".
De acum sortii fusesera aruncati si pentru el se des-
chide o epoca' noua, fiindca din postul de profesor al scolii
din Sibiu este destituit in ziva de 22 Octombrie 1815 si
lasat pe drumuri.
Mare satisfactie si bucurie sufleteasca trebue sa fi
avut in ziva aceea episcopul ortodox Vasile Moga, omul
care urmarise cu atata perseverenta diminuarea prestigiului,
umilirea lui Gheorghe Lazar.
La fel ca täranit din Avrig in cupe cand nu mai pu-
teau rasbi, la fel ca atatia alti surtucari inaintea lui, Gheor-
ghe Lazar va avea un singur gaud : sa treaca Carpatii pen-
tru a-si incerca norocul la fratii din Muntenia.
A luat deci toiagul pribegiei si a savarsit acea des-
calecare culturala" care a stralucit atat de puternic pe fir-
mamentul romanismului.
Ce perspective putea avea el in noua lui patrie ?
In Muntenia pe vremea aceea stärile de lucruri erau
dintre cele mai rele.
Pe langa atatea neajunsuri, timp de un secol pamantul
oamenii fusesera storsi de greci i alti streini, inteun
mod cu adevärat colonial". Peste trupul Tärn se duceau
sangeroase rasboaie ruso-turce. Taranimea era saräcitä, boerii
de vita si cu dare de mana fugeau spre Apus, cei ramasi
se caliceau si peste tot trona puterea Fanarului care nu
avea pentru popor nici o intelegere, nici o dragoste.

www.dacoromanica.ro
 55

Cand a venit Lazar la noi spune Ion Eliade Radu-

lescu, totul era degeneratie si amortealä." iar Laurenqon,
un francez cu largi posibilitati de informare, scria, in vo-
'Annul Nouvelles observations sur la Walachie", tiparit la
Paris in 1822, ea e pacat ca peste un pamant atat de rodi-
tor sa se abata atata nenorocire si rautate omeneasca".
Cu totul desorientat in acest mediu, unde mare era
indrasneala de a te fi afirmat ca roman, Gheorghe Lazar e primit
mai intai ca pedagog la o familie instärita unde se pare cä
nu stà mult fiindca incepe puna in aplicare cunostin-
tele de inginerie hotarnica pe cari si le insusise la Viena
si cari erau foarte de trebuinta pe vremea aceea in Muntenie
unde proprietatea imobiliarä cunostea o grabita trecere
dinteo mana intealta.
Stiinta aceasta, invatata ca ceva auxiliar, Ii va deschide
drumul spre glorie.
Inteadevar din primele clipe Gheorghe Lazar e preo-
cupat sà infiinteze o scoala dupa modelul celor vazute si
frecventate de el la Cluj si Sibiu. In vederea acestui scop,
a eastigat sprijinul unor oameni progresisti cum a fost poe-
tul Iancu Vacarescu si boerii din Divan : Vornicul M.
Constantin Bälacescu, Banul Gh. D. Ghica si Vornicul
Grigore Golescu.
Om avut, om cu veden i largi dar cu si mai largi lega-
turi familiare, Vornicul cel Mare asculta i asculta, e in-
fluentat, e convins, dar parcà tot nu putea sä creada ca
ungureanul" ar putea face cele ce zice, adica ar putea al-
catui o scoalá in care sa se predea, intre altele, si ingineria
si Inca' in limba romana. Om cu experienta si stiind el bine
cà fapta mult pretueste, Balaceanul a rostit sentinta hic
Rodhos, hic salta" si 1-a pus pe Gheorghe Lazar la incercare.
Avea Marele vornic multe mosii in cuprinsul Munte-
niei, dar de data aceasta el cumparase in Bucuresti o gra-
dina ca sa-si largeasca curtile palatului, gädina pe care un
inginer francez o masurase la milimetru. Balacescul cere
ardeleanului geometru sà masoare si el gradina. Si ma-
rele vornic constata ca Gheorghe Lazar lucrase mult mai
repede cleat inginerul strein, iar cifrele erau aceleasi.

www.dacoromanica.ro
56

bucurie nespusä i-a Umezit ochii, a strâns multumit mana

topografului ardelean gi l'a luat apoi in brate de unde nu-1
va mai läsa toatä viata.
Despre toate acestea märturiseste nu numai Gheoghe
Lazar ci gi Eliade Radulescu in a sa Oratio funebra" ros-
titä la mormântul lui Ioanne Väcä'rescul când zice cà prin
demna sa suror, Maria, inruditä cu familia Bälänegtilor al
cdrui cap era Constantin Bälanescul, efor al gcoalelor gi
Vodä Caragea, poetul Iancu VAcdrescu face cunogtintá cu
rdposatul intru fericirea Gheorghie Lazär, ce atunci venea
persecutat din Transilvania, gi gtiurä amandoi a destepta
reale/e ambitii ale lui BäTácescul, spre a intemeia atunci
acea, prima gcoalä de matematici, de filosofie gi de teorie
In limba romanä. Fàrä de el §i acea qcoalä, noi, pâng
zi, n'am fi avut cunoqtiinta de ceeace am fost, de ceeace
suntem qi de ceace am putea deveni".
E dela sine inteles cä Gheorghe Lazar i-a purtat lui
Constantin Bälacescul stimä gi recunostintä. Lui i se adresà
cu vorbele : Märia Ta", numindu-1 mangiierea neamului"
sau podoaba Patriei".
Dar greul abia acum incepe, fiindca in drum stätea
Fanarul cu ai lui acoliti, cu profesoni greci cari nici nu-gi
puteau inchipui, nici nu admiteau, Ca' s'ar putea intemeia o
gcoalä romaneascä.
Purtätorul de cuvânt al taberei adverse este grecul
Veniamin din Lesbos, care folosegte toate mijloacele, lipea
chiar mari afige pe zidurile oragului in care ataca pe
Gheorghe Lazär, incât acesta vorbegte mai tarziu de ldträ-
turi turbate".
Lupta se dà peste tot ; pe sträzi, in dughene, in casele
negustorilor, in saloanele protipendadei dar mai cu seamä in
Divan. Gheorghe Lazär e cel mai agitat dintre toti".
Preotimea tine cu el gi amenintä cä de nu se va invata
romanegte, nici preotii nu vor mai da contributia lor".
Intre Veniamin din Lesbos gi fiul de taran din Avrigul
Ardealului se dä lupt5. cumplitd. In luna Februarie a anului
1818 biruinta este definitivä a lui Gheorghe Lazär, care acum
poate deschide gcoala cu un numa r redus de elevi insä

www.dacoromanica.ro
 57

atat de variati, ca provenienta, incat, la un moment dat, el in-

susi se indoeste de reusita!
O singura data, norocul Ii surade in viatä. DomnitoruI
muntean fuge, fuge si dascalul Veniamin, capul rautatilor.
Toti elevii lui se inscriu in corpore la Sf. Saya.
Fapta lui Gheorghe Lazar, savarsita cu concursul ma-
relui Vornic Balänescu, este de o importanta covarsitoare.
O prejudecata fusese inlaturata.
Un drum nou se deschidea in viata poporului roman
Limba romaneasca se invata acum inteo scoala publica
Colaboratorii lui Gheorghe Lazar la Sf. Saya sunt Popa
Pavel, Eufrosin Poteca, Ion Eliade Radulescu, Ladislau
Erdeli, toti oamerti cu suflet mult si adanc patrunsi de
sfanta lor misiune.
Roadele muncii, Gheorghe Lazar le va culege in curand
fiindca in anul 1818 pentru prima data se joaca pe scena,
la scoala lui, o piesa in limba romana'. Este vorba de o tra-
ducere a comediei Avarul" de Molière.
Greutatile de tot felul persista; la cele vechi se adauga
altele noi. Dusmanii permanenti ai lui raman grecii pe
care ii va ataca ori de cate ori are ocazia. Nu e de mirare
ca in timpul Zaverei a fost alaturi de Tudor Vladimirescu
pe care Il ajuta sd-si faca tabara moderna. la Cotroceni, ca
va instrui tunarii in ceeace priveste tragerea, cal va fi mal-
tratat i jefuit de agentii dusmanilor lui.
Chiar si dupd aceasta trista imprejurare, scoala va
functiona insa si atunci cand Gheorghe Lazar este rapus
de boala. In Aprihe 1822 sufera de friguri. In sufletul pri-
beagului se naste atunci un aprig dor dupa satul lui natal,
unde trimite vorba ca va sosi. Pleaca din Bucuresti in luna
Iulie, inteo carutä, salutat de elevi si condus pana la Bä-
neasa de Ion Eliade Radulescu. Trece in Ardeal pe la Turnu
Rosu, inca' in ziva de 16 Iulie si se duce deadreptul la Avrig
unde se stinge in seara zilei de 17 Septembrie 1822.
Gheorghe Lazar e piatra angulara la temelia redestep-
tarii noastre culturale si nationale.
Nu opuri de valoare au ramas dela el, ci actiune in
mar, actiune fara osteneala, farä considerare la vre-o piedica.

www.dacoromanica.ro
58
In tinerete va serie si el poezii. Sunt putine si prea
slabe ca sà reziste. Va edita in schimb manuale de tot felul
si asta va fi un lucru de o importanta extraordinara pe
vremea aceea.
El e interneietor de scoala si autor de carti; a fost un
apostol al culturii in intelesul cel mai larg al cuvantului.
In sbuciumata lui existenta va avea totusi timp pentru
lucruri extrascolare. Astfel el rosteste cuvantul la inscaunarea
mitropolitului Dosoftei care Il ajutase cu putin inainte in
temerarea lui actiune de a da Bucurestilor prima scoala in
care sa se predea in limba romana st tot lui ii revine sarcina
de a rosti discursul pentru inscaunarea Domnitorului Grigore
Ghica Vodd.
De data aceasta, Gheorghe Lazar e indraznet si nu
uita sä spunä cuvinte aspre la adresa veneticilor dusma-
nilor interni, prin aceasta vizand desigur pe greci, dusmanii
lui neimpacati: Pe streini i-am primit färä sà stun cà vor
deveni feciorii soparlei".
In tot ce face, in tot ce scrie, Gheorghe Lazär depune
suflet. Elevii lui erau vräjiti de verva leciilor avrigeanului,
iar mai tarziu, cand a inceput sà aibä auditori din marele
public al urbei lui Bucur, un cronicar ne asigura cà toti
Il ascultau ca pe un profet".
Pentru o mai buna intelegere a acestui mare suflet, vom
lua de marturie pe doi dintre colaboratorii lui si un fost
elev al Colegiului.
Eliade Rädulescu afirma: pared' era intr'adins fäcut
pentru a deschide un drum de regeneratie. El isi simtea
vocatia sa. Cand se afla in clasa el vorbea insufletit. Catedra
lui semana cu un anvon. Cu mana plina in once ocazie, el
arunca sämanta romanismului.`"
Poenaru insemneazd si el urmatoarele: Gheorghe Lazar
facea sá patrundä cuvintele si in raruchii ascultatorilor,
incredintati cä auzeau vibrand sunetele limbei materne, cu
cele mai profunde expresii in diferite cunostinte stiintifice
filosofice.
In sfärsit fostul elev, Gheorghe Cristureanu, in viata

www.dacoromanica.ro
 59

militar de cariera iar spre sfarsit mare filantrop in Ardeal,

a gasit de bine sa ne lase versuri ca acestea :
Scoala in Blaj n'am invatat
Ci pe-a lui Lazar si Eliad
Ce romanismul ne-a dat
Cand am fost degenerat!
Gheorghe Lazar nu e de invidiat.
A cunoscut prea multä rautate omeneasca, succesele
obtinute au fost putine, viata grea.
Activitatea lui pe teren scolar si national e insä de o
importanta covarsitoare.
Gheorghe Lazar e inceputul.
Ce se va face in viitor, sub semnul lui se va face. Din
§coala, Gheorghe Lazar a facut un altar al Patriel, un scut
sufletului românesc.
Spre Avrigul lui drag, mai drag chiar decat scoala pe
care a intemeiat-o, sat spre care 1-a dus carul cu boi ca sa
se odihneasca intru Domnul, sa privim mereu cu recunostinta!
Descälecarea culturala" a lui Gheorghe Lazar ne aduce
aminte de aceea a lui Negru si Dragos Vodd.
Cu Gheorghe Laza si prin el, zorii românismului stra-
pung victoriosi negurile ingramadite de veacuri si un nou
ritm de viata se infiripa dincoace de Munti.
Sämanta fuse aruncatä !
Generatiile viitoare vor putea secera din plin.

www.dacoromanica.ro
 LIMBA, ALTARUL PATRIEI
In istoria culturei românesti, Timotei Cipariu ocupâ
un loc aparte. El e un taan care depäseste tot ce a fost inainte
si care nu are urmasi.
Legätura cu Occidentul, cu Roma de unde ne-am in-
calzit in credinta origmii latine, o fäcuserd altii. Dup5. 1700,
intii râzleti, apol in grupuri din ce in ce mai mari, tine-
rii români din Ardeal, pe cont propiu (dar de cele mai
multe ori sub scutul Blajului) studiazä in marile centre
universitare si se intorc acasä dornici de luptä dreaptä, ca
niste Arhangheli.
Petru Maior, Gheorghe Sincai si Samuel Micu sunt
cei mai autentici reprezentanti ai lor.
Cipariu va fi un elev al acestei trinitäti, Ii va rezuma
insä pe top, Ii va intregi si depäsi.
Intre cei trei, si invätäcelul ajuns mai târziu maestru, e
insä o deosbire fundamentald... Timoteiu Cipariu a studiat
numai la Blaj. A venit acolo, din Ränade, ca flu de iobag,
In 1814, la vârsta de numai 9 ani, ca sâ invete carte, fiind
apoi rand pe rând : normalist, gimnazist, student, teolog,
profesor, canonic, director al liceului de baieti, membru
fondator al Academiei Române si al Astrei Culturale, pre-
pozit capitular si savant in cel mai larg inteles al cuvân-
tului cätre care erau atintite toate privirile Europei si pe

www.dacoromanica.ro
62

care Il viziteaiä, in modesta lui chutä din Piata Balajului,

marele istoric al romanitatii, Theodor Mommsen.
Timoteiu Cipariu a fost pe ldngä multe altele si un
auto-dídact. Dela biroul lui de lucru, urmärea multe prele-
geri de ale profesorilor universitari straini, Cu reputatie,
dupd còpii manuscrise multiplicate.
Despre puterea lui de asimilare, de invätare a limbi-
lor sträine, Unirea" din 1905 scria: O aplicare naturalà
a avut Cipariu pentru studiul limbilor sträine. Deja in
micul Timoteiu se putea intrevedea marele Cipariu. Viito-
rul profesor de limbi onentale, ca elev in clasele primare
invatá el, dela sine, prin proprie diligentä, a ceti in limba
ebraia apoi elinä. Asa a fácut inceputul pentru studiul
limbilor orientale: siriaca, chaldaica, araba, turca si persa-
na, cari ca barbat si le-a aprofundat in asa mässua, inat
Societatea Orientalä Germana" din Berlín l'a numit mem-
bru al ei."
Numai dacä avem putinä imaginatie spre a ni-1 ina-
tisa pe puiul de iobag in itari, cu opincute si cäciula de
miel, trudindu-se sá descifreze texte latine s1 grecesti,
numai asa ne putem forma, cdt de cat, o idee de ceeace a
reusit el sä devinä, un savant al graiului românesc" si
un pärinte al filologiei romdne".
Durerea pärintilor säi care era si a neamului din care
fäcea parte va fi cunoscut-o desigur incä de pe atunci in
linii mari.
Si iatä din bucoave ingälbenite i texte scrise in limbi
sträine, el descoperä firul rosu care lega trecutul i limba
lui, de trecutul si bimba lui Virgiliu si Traian. In suflet
i s'a fácut o luminä. imensä. E obsedat de miracolul con-
servärii limbii latine de atre un popor atdt de greu in-
cercat si se dedica deci studiului limbei române§ti ca ni-
meni altul.
Cu drept cuvânt a putut scrie Augustin Bunea despre
el urmAtoarele: Ceeace a fost mal drag lui Cipariu in
cercefárile sale neobosite, ceeace l'a facut sä duca o viatä
ce nu deosebea noaptea de zi, nici nu läsa sà stingä vreo-
°data, de seara pdn'd ,in zori, lumdnarea de pe masä, ca

www.dacoromanica.ro
 63

astfel sä-si poatä insemna in once clipä ideile, ce chiar si

in somnul lui scurt i s'ar fi ivit in minte; ceeace fäcea pe
acest bärbat cumpätat si rece in toate scrierile sale stiin-
tifice, sä 'se aprindà sà se exprime in cuvinte inflkärate
era si ceeace poporului nostru românesc depe malurile
Dunärii de jos, de pe sesurile Tisei si de pe plaiurile Ar-
dealului, nu a läsat sà i se rApeascd nici de undele ndva-
lirilor barbare intr'o mie de ani, nici de stäpânirea limbei
slavone in bisericä si in stat in opt sute de ani, nici de
intunericul temnitelor, nici de rusinea furcilor, nici de
groaza mortii : Era Limba Romäneasc4".
Ce credea Timoteiu Cipariu despre limbä afldm in
monumentala sa lucrare Principii de limbä qi de scripturä"
cAnd se exprimä astfel: Aceastä limbä, cäreia se in-
chinarà pärintii nostri, ca unui idol viu si insufletitor, e
singurul tezaur ce ne-a ramas dela ei, ereditate neinstrà-
inatä si necomung cu altii, si care ca un fir rosu singur
e in stare de a ne conduce in toate labirintele intunecate
ale acestui popor antic".
Dar cea mai strälucitä paginä din Cate a scris Timo-
teriu Cipariu despre limbà, färd ca de atunci cineva sä-1
fi depdsit, o gäsim in neuitatul Cuvänt" pe care l'a ros-
tit la Brasov in 1861 cu ocazia infiintärii Asociatiunii,
cuvânt care ar trebui soptit ca o rugäciune de toatä inte-
lectualitatea romäneascä:
Din aceastä ruinä totald a natiunii (ce a rezultat
dupä retragerea legiunilor romane la sudul Dundrii) numai
Dumnezeu stie cum am scdpat, numai ca prin minune si
numai cu pielea si cu viata, cäci aceste incursiuni si prä-
ddciuni nu numai ne-au rapit averea si cultura, ce am
avut o, ci ne au rdpit mii si mii de suflete ale fratilor sau
pärintilor nostri. i dacä ar fi fost moartea lor numai
corporalä, mai putina le-ar fi fost gi amärdciunea, insà
cleat moartea naturalä mai este moarte si mai cumplità
pentru om: sclavia, despärtirea de ai sai, si mai presus de
toate simtul unei ruine nationale.
Caci nici o durere nu poate sä se asemene cu acea
durere când igi vede omul nu numai pierirea sa, ci vede

www.dacoromanica.ro
64
deodata §i pierirea unei patrii, a unei natiuni intregi, mai
fara nici o sperare de ridicare din aceasta pierire,
din toate aceste ruine, providenta ne- a conservat inch' in
aceste duren i cumplite un tezaur nepretuit, care nu ni l'att
putut rapi nici sabia invingatorului, nici cruzimea tiranu-
lui ce domnea pe corpurile noastre, nici puterea fizica,
nici politica infernala, un tezaur nascut cu noi dela
sanul mamei noastre, dulce ca sarutarile maicutelor, cand
ne aplecau la sanii lor, tezaur mai scamp decat viata, te-
zaur care de l'am fi pierdut, de l'am pierde, de vom su-
feri vreodata, ca cineva cu putere, sau cu momele sa ni-/
rapeasca din mainile noastre, atunci mai bine sä ne inghiata
pamantul de vii, sá ne adunam la parintii no§tri cu acea man-
gaiere ca n'am trädat cea mai scumpa ereditate, fara de care
n'arn fi demni de a ne mai numi fiii lor : Limba Romineasa.
í mai departe... natiunile cari viseaza §i traesc in
acel vis de§ert, ca oricum §i oare cand tot vor sä aducà.
pe romani ca &A-0 dispretuiasca limba lor, §i s'a adoreze pe
alta straina, cari nu se desbara de iluziunile lor, cà roma-
nul va mai voi a se impauna Cu penele straine, §i va mai
inavuti saräcia unor natiuni inganfate §i pretensive, de-
pune-§i °datà pentru todeauna toate ambitiunile rau calcu-
late, de§tepte-se din visul lor §i nu se mai nutreascä cu ilu-
ziuni seci §i amagitoare.
Caci Amin, Amin zicem lor, cà mai curand va trece
cerul §i pamantul decat sa se mai prefaca romanul in cea
sau cea natiune".
Inca in viata fiind, Timoteiu Cipariu era stimat de
toata lumea, idolatrizat de elevi.
O impresionanta marturisire in acest sens ne-a lasat
publicistul ardelean, protopopul Ilie Daianu, in urmatoa-
rele randuri scrise cu ocazia comemorarii a cinzeci de ani
dela moartea parintelui filologiei romane":
In vremea aceea, spune d-sa., pe la 1885, cand am ajuns
§i eu la §coala, la Blaj, doi ani inainte de a-§i da ob§tescul
sfar§it, mai rar ie§ea octogenarul la scaunul dela poatta, iar
cand ie§ea toti elevii mai mari§ori ne faceam cale inteacolo
ca sa-1 vedem pe invatatul Cipariu.. parca-1 vad §i acuan
In amurgul unei zile de toamna caldá. Inteo haina aproape

www.dacoromanica.ro
 65

de iarnd, Cu barba inckuntitä, cu fruntea §i obrazul incre-

tite, cu ochii inchisi acoperiti de stufoase sprancene. Cu
stänga i§i propte§te adesea capul greu de gänduri reflexe,
potrivindu-§i haina ici, colo. Pare cä ar urmdri, in adâncirea
unor probleme, o solutie cäutata de multä vreme §i gata sä
o prindd acu§i, acu§i, in aceastäl ultimä razä de soare care
se proecteazä asupra sa aurändu-i profilul de prooroc,
fächndu-1 sä strangd si mai mult pleoapele §i sá increteascä
fruntea sprancenatä!
Moartea 1-a gäsit pe Timoteiu Cipariu mai mult deck
octogenar.
A fost o pierdere mare pentru romanii de pretutindeni.
Neamul a imbräcat atunci haine de doliu, iar Gheorghe
Co§buc a publicat in Tribuna" dela Sibiu oda Non omnis
moriar", care a stors multe lacrimi.
Se pare insd cä nota cea mai justä a gäsit-o poetul
ocazional Emil Sabo care in ziarul Unirea" No. 25 din
anul 1905 a publicat urmkoarele versuri :
In coliba tärdneascä de mizerii cople§itä
Ai väzut lumina zilei, in näcazuri ai crescut,
Si-ai condus la nouä.' viatä o natiune obidità
Din sclavia intunecimei in care veacuri a zgcut.
Inarmat cu a §tiintei armä'n veci biruitoare,
A ta inimä §i suflet au fost muselor sälaj ;
Luminat-ai mil de tineri, strälucind ca §i un soare,
Dascal mare-al romänimei, fala §colilor din Blaj.
Din chrisoave vechi, uitate, de pe file'ngälbenite,
Märturii ale altor vrernuri, moaste sfinte din bdtrâni,
Gkbovit, plecat pe masä, in nopti lungi §i nedormite,
Poleit-ai graiul dulce-al obiditilor români. !
Opera lui Timoteiu Cipariu nu mai e azi acestbilä, in
bunä parte, deck filologilor.
Ea a fost inceputul iar Cuväntul" rostit la Bra§ov
In 1861 a fost asemenea Cu aceluia al evanghelistului loan
cAci, inteadevär, färà de el nimic nu s'ar fi fdcut din
eke s'au fäcut.
Inceputul, cäci aproape inceput este toatà opera lui
Timoteiu Cipariu, a fost nespus de greu iar la rezultatele
obtinute s'a ajuns cu mari lipsuri §i privatiuni.
5

www.dacoromanica.ro
66
Iata ce ne spune Timoteiu Cipariu in notele cu carac-
ter autobiografic gäsite de d. Stefan Mansulea in Biblioteca
Centran din Blaj i publicate in revista Cultura Crestinä.'".
Aceste furà inceputurile studiului asupra limbii roma-
nesti iar de atunci incoace, in decursul a mai bine de 30
de ani, Doamne Dumnezeule! Cate ostenele, Cate spese, cate
cälatorii facui numai si numai in interesul limbii i istoriei
nationale. Care limbà romanä e care eu sä nu o fi studiat
de atunci incoace ? Care carte romaneascä veche nu o am
cumparat, parcurs si extras ? Este vreun autor clasic care
eu sa nu-1 fi les cu peana a mänä, anotand celea ce ar
putea ajuta la cunostinta limbii romanesti? Este vreun op
care trateaza despre vreo limbä romana, incat despre ince-
putul si istoria ei carea pre cat mi-a fost cunoscuta sà nu
o fi cercetat, les si de s'a putut inc5. gi cumpärat? Care ro-
man privit cu mijloace asa putine adunat biblioteca cum
a fost cea pierita a mea, si cum este cea de acum ? Cine a
sacrificat atâtia bani spre scopul literar din putina sa avere?
Cine s'a stricat ochii, cine s'a däräipanat sänätatea ca mine,
studiind ziva, noaptea, scriind gi copiind ? Cat m'am fäcut
schelet nu om, de nu mi-a tignit nici de mancare nici de
beutura, nici de somn, s'am imbAtrânit inainte de timp mai
mult decat cei de o etate cu mine, cat astazi sunt umbra
nu om, de nu-mi sufere nici mancare, nici pot dormi, nici
pot umbla, si mi-am scurtat viata scriind gi copiind, tot
intru intereresul literaturii romanesti.
Cei ce mä cunosc stiu cum CA dela inceputul cärärii
mele in studiul literar, n'a fost aceea idee literarä care sä
nu o fi imbrätisat, sä nu o fi ajutat cu scrisul gi cu cuvan-
tul. Märturiseascä G. Baritiu, care e cel mai vechiu dintre
aceia pe cari i-am imbärbätat si ajutat, märturiseasca con-
sotii mei in profesurä, märturiseasca preotii si alte persoane
cari au fost dicipolii mei, märturiseascà toti cati au vorbit
Cu mine, de nu le-am vorbit eu tot cu entuziasm despre
literatura romanä.".
Timoteiu Cipariu?
Nu e numai un nume, ci un steag de luptà, un märet
capitol din istoria nationa1à a poporului roman.
El a facut din limbà un altar al Patriei.

www.dacoromanica.ro
 GATA? NO HAI !
Anul 1848 pärea sortit sä aducà popoarelor Europei,
libertatea.
Ideile generoase ale revoluttei franceze cari fuseserà
duse de armatele napoleoniene in toate colturile continen-
tului, demonstrasera subrezenia alcä..tuirilor de Stat bazate
pe ideia de drept divin iar prin detronarea atator monarhi,
prin crearea altora noui §1 prin reinvierea unor state de
cari nu se mai vorbise pärià atunci, se fäcuse ca oamenii sä
fie cu drept cuvânt insetati de libertate §i egalitate, ca §i
cand o nouà viata cre§ting avea sà se realizeze inteo dulce
§i totald fraternitate.
O stânca mult isbità de valurile uraganului a fost in
tot fästimpul, dintre 17891848 imperiul Habsburgic, unde
neamuri diferite alma asteptau sä." scape de sub jugul tiraniei.
Imperiul, dei putred §i descheiat in toate incheeturile lui,
avea Inca un Cerber care dei bäträn, inspira respect §i
teamd. Din Viena, Metternich, autorul Sfintei Aliante din
1815 veghia §1 lua incà drastice rngsuri de conservare a
imperiului prin instaurarea unui politism sufocant.
Totul era insä zadarnic.
De pe vArful muntelui se desprinsese o piatrà §1 in
präbu§irea ei tara acum o lavinà pe care nimeni nu o mai
putea sfävili. De aceea chiar §i in Viena, revolutia i§i flu-
tura pentru prima datá faldurile mantalei ei in zorti zilei

www.dacoromanica.ro
68

de 13 Martie 1848, pentru ca in curand sa aprinda imagi-

natia tuturor popoarelor si sa le lase speranta cà mult
dorita libertate a sosit.
Ungurii sunt primii cari se pun in miscare. Kossuth
Lajos ridicà steagul independentei si publica un manifest
In 18 Martie, ale carui sase puncte lasa sa se intrevada o
era noua nu numai pentru maghiari ci si pentru celelalte
popoare din partea nord-estica a imperiului.
Majoritatea Romanilor ardeleni, uitand pentru o clipa
suferintele trecutului cat si firea poporului respectiv s'au
bucurat sincer cà iobagia a fost stearsa, cà drepturile s'au
promis si se vor da. Nici Timotem Cipariu in foaia lui
dela Blaj si nici Gheorghe Baritiu dela Gazeta Transil-
vaniei" nu judecau altfel. In acel moment de bucurie co-
lectivä care pärea menit s'ä satisfaca dinteo data doleantele
revolutiei täranesti dela 1784, cine se mai gandea sà exa-
mineze cu atentie natura lucrurilor ?
Inteo asemenea clipa istorica, cade ca din senin un
trasnet sub forma unui manifest semnat de Simion Barnutiu,
student dela Academia de drepturi din Sibiu. Natiunea
intreaga s'a desmeticit. Succesul cel mai mare 1-a avut ma-
nifestul la Targu-Mures unde funciona Tabla Regeasca in
preajma careia îi castigau existenta numerosi juristi romani.
Intrunirile acestora se tineau la un avocat mot care
prin elanul, clarviziunea, energia si tactul lui se va impune
mai mult ca toti dei era cel mai tanar.
Cine era omul acesta ?
Numele lui era Avram Iancu. S'a nascut la Vidra de
Sus In anul 1824 din parintii Alexandru Iancu si Maria
Grigor, oameni cuprinsi, cari si-au dat copilul la scoala
mai 'Malta ca sa-i croiasca o viata mai usoara.
Avram, copil cuminte si diligent, fanatic aparator al
cauzei motilor, invata mai intaiu la Campeni si Zlatna,
de unde trece la liceul romano-catolic al piaristilor din
Cluj, locul de intalnire al atator copii de romani dornici
de invatatura, dupa care.,se inscrie la universitate pentru
ca sa studieze dreptul.
Nu e o intamplare ca Iancu si-a ales aceasta cariera

www.dacoromanica.ro
 69
pe care o practica la Tabla Regeasca din Targul-Mures. El
simtea impreuna cu neamul din care facea parte. neam asu-
prit i dispretuit. Arma legii i se 'Area lui cea mai potri-
vita pentru curmarea ràului, dupa cum mai ta'rziu va socoti
deasemenea cà cea mai buna platosa pentru poporul tran-
silvan in lupta cu potrivnicii lui va fi o academie de drepturi.
Tank-, numai de 24 ani, Avram Iancu, e patruns in
capitala secuilor de ideile vremii, sesizeaza oportunismul mani-
festului-program al lui Kosuth si e convins ca dreptatea
este de partea lui Simion Barnutiu fiindca acesta vorbea inspi-
randu-se din gandul colectiv al poporului roman din Ardeal.
Se petrece acum un fenomen politico-social cu totul
invers decat in 1784, anul revolutiei taränesti, cunoscuta
sub numirea de Revolutia lui Horia".
Pe atunci nu sefii au creiat revolutia, ci ei au fost
doar o emanatie a ei. In 1848 se vor gasi in Ardeal (nu si
In Banat sau in Biharia) tineri intelectuali entuziasmati
care socoteau inteadevar ca dulce et decorum est pro Pa-
tria mori. Ei erau mai cu sema juristi. Langa ei se vor
gasi preotii dar nu numai cei mici ca in 1784, ci si cei
mari : Andrei Saguna, Episcopul ortodox al Sibiului si loan
Lemni, episcopul unit al Blajului, ceiace li va inspira lui
Andrei Muresanu versurile
Preoti cu crucea 'n frunte, caci oastea e crestina.
Cu asemenea specie de noui conducätori nu erau insa
batranii, ca unii ce vazusera si patisera multe si cari mai
erau dispusi inca sa creada in sinceritatea propunerilor
kossutiste. In schimb poporul ardelean, cu admirabilul lui
simt politic, a fost dela inceput cu tineretul studios poate
si pentru motivul cà acest tineret emana din sanul lui, pe
cata vreme ceilalti aveau de apärat situatii si bunuri materiale.
Aceasta explica in bund parte toate actele istorice ce
s'au plamadit-in acel an care a culminat cu marea adu-
nare dela Blaj, aprobatä de guvern pentru ziva de 3/15 Mai
dupa ce in prealabil tineretul verificase forta natiunii inca
din Duminica Tomii, 30 Aprilie 1848, cand a avut /oc tot
In orasul de pe Tarnave o adunare ilegala pe care totusi
autoritatile nu a putut-o stavili.

www.dacoromanica.ro
70
Care era starea de spirit a ardelenilor in general ?.
Iatä ce ne spune din acest punct de vedere Alexandru
Papiu Ilarian in Istoria Daciei Superioare" Vol. II pag.
201 : De and e Tara Ardealului agitatiune ca aceasta nu
s'a fäcut, nici mai puternicä, nici mai cutezkoare, nici cu
mai mult spirit de pace si libertate. Salta tot sufletul romän
de bucurie nationalä, atät era de inaltä insufletirea natio-
nalà a acestui popor asuprit, arnärit si supt de atätea se-
cole, inca de pe banca solgäbirä.ului alerga la Blaj, and
stia, cá la intorcerea sa acasä in altà forma.' vor sä-1 tirä-
neasa aristocratii, precum s'a si intämplat... Printre toate
pericolele curgeau multime din toate pärtile, din marginile
tärii. Veneau ca un torent, aruia intrigile si terorismul
unguresc acum nu numai in desert se opunea, ci care pe
unde tr.( cea. prin sate si prin orase, trägea dupä sine la
adunare pe toti cei nedeterminati sau infricati. Veneau si
intelectuali romäni din Timis si Cris, chiar si din Dacia
inferioarä".
La marea adunare dela Blaj, Avram Iancu si Buteanu
au venit cu Motii. Iancu e prezent peste tot, ja cuväntul,
imbärbdteazä, ascultà cu evlavie pe Saguna si nu mai are
rAbdare. Plinä de sens adanc e constatarea d-lui profesor
I. Lupas, a in preajma luptelor eroice ale lui Iancu
gäsim colaborarea pretioasä a lui Saguna si a lui Si-
mion Barnutiu, dupä cum in preajma arärii revolutionare
a lui Tudor Vladimirescu apare figura episcopului Ilarion
dela Arges si a lui Gheoghe Lazär".
Spiritul cel nou, consacrat si prin hofärärile adunäri-
lor nationale, desfiintase dupä cum am arätat iobägia si pro-
mitea abolirea si altor nedreptatiti care isi aveau origina
In actul dela Capalna. Avram Iancu stia cu certitudine cà
numai a aduce hotäräri nu era de ajuns. Nu era un senti-
mental, ci un mot cu gindire rece, cu un ascutit spirit de
orientare §i de antärire a lucrurilor. In urechile lui mai
stäruia inca discursurile tineretului dela Blaj, Tärgu-Mures
si Sibiu at si vorbele lui Dumitru Bratianu rostite cu un
an mai inainte la societatea studentilor romäni din Paris
cari ele singure puteau constitui un intreg program de ac-

www.dacoromanica.ro
 71

tivitate: Ca sa dobandim si noi o patrie, spunea Bratianu,

trebue sa purtam multi vreme in spinärile noastre crucea
ce am cAlcat-o in picioare; trebue sà cadent la pamant, sä
ne pocaim, sä ne rugam, sa plangem, sa luptäm, s.5 sangeram.
Sà ne grabim, caci ceasul Romaniei a sunat, ziva incorondrii
a sosit! Diadema Romarnei este isprävitä. Sunt optsprezece
veacuri de cand Dumnezeu insasi lucreaza la podoabele ei.
Noi nu o putem vedea; de am zari-o numai, fetele noastre
ar arde. Briliantele ei lucesc, ard ca ochii lui Dumnezeu ;
razele soarelui nu sunt decat reflexele razelor lor. Brilian-
tele ei sunt sfinte ca sangele ce a curs pe crucea lui hsus,
Briliantele ei sunt lacrimile martirilor romani.
Sä ne grabim, sá ne gräbim fratii mei, sa ne iubim, sä
ne infrätim, s'a ne romanim, ca patria martirului, patria
sá fie si patria noastra".
Patruns de adevarul acestor cuvinte, Avram Iancu or-
ganizeaza garzile dupa sistem roman si chiar dacä in cursul
luptelor ce vor urma altii v or depune armele, in cetatea
Muntilor Apuseni el va rezista singur pana la urrna rein-
viind Inca odatä virtutile strabune si avand, in tot timpul,
o conduità moralä atat de superioara, incat chiar adversarii
lui, cu mici exceptiuni nu au avut pentru Regele Muntilor
decat cuvinte de lauda.
Dela Blaj si Sibiu, Avram Iancu pleacd in Muntii lui
si in mai multe intruniri explicä nepottlor lui Horia, Closca
si Crian cum stau lucrurile. E primit cu entuziasm peste
tot. Prestigiul lui creste vertiginos in functie de calitatile
lui dar si in functie de oamenii in numele cdrora vorbea,
asa cä dela inceput el devine seful militar necontestat atat
de ardeleni cat si de patriotii de peste munti ce se aflau
pe atunci in Ardeal, cu scopul de a pregati o Daco-Romanie
ce urma sa se opuna tuturor unelttrilor dusmantlor popo-
rului roman.
Despre Avram Iancu, despre popularitatea lui, Baritiu
ne-a lasat randurile urmitoare: Iancu nici decum nu a vanat
popularitatea: el nu a alergat dupa popor, ci acesta era
fermecat de personalitatea lui, el alerga la Iancu. Da, Iancu
nu a fost orator in sensul modern parlamentar, el nu stia

www.dacoromanica.ro
72

ce sunt sofismele; vorbea foarte rar eátre multime; insd

pare cä-1 vedem acum inaintea ochilor, cä de cAte ori lua
cuvantul, in fata lui jucau razele unei inspiratiuni serioase,
de care nici el nu-si putea da seama, prin urmare in mo-
mente de acelea era peste putintä ca sà nu rgpeascä cu
sine pe ascultätori. Iancu era si unul din junii cei mai
frumosi ai timpului säu. Cänd Il irita cineva era teribil.
Intotdeauna Avram Iancu a lucrat in numele poporului
având ca indreptar hotärärile depe Campia Libertätii. Era
deci un sustinkor al imperiului. Cum imperiul se prezenta
asemenea unui paralitic, lar ungurii delirand si ridicand si
pe secui treceau din succes in succes, adevärata rezistentä,
mai ales dupd alungarea armatelor austriece din Ungaria,
o organizeazä el in Muntii Apuseni. Cánd au väzut cg nu-1
pot räpune cu armele au inceput tratative, o metodä bine
cunoscutä lui Iancu ca fiind intotdeauna nefastä pentru
romäni. Intermediar se oferä sä fie mosierul Gheorghe Dra-
go, un renegat. Dei sceptic, Avram Iancu a acceptat
totusi sà trateze insä aceasta era cat pe-aci coste viata.
De aceea, in viitor, el va da un singur fäspuns tuturor
ofertelor de pace: Numai sabia va decide intre ronAni
unguri".
Imbärbätati de asemenea lozineä, Motii vor porni la
atac si in ziva de 6 Mai 1849, intreaga armatä ungarà a lui
Hatväny se retrage in dezordine spre Brad, pradand si
schingiuind totul in calea ei.
Ungurii isi refac repede oasta si atacä din nou. E
clipa supremä.. Iancu este prezent si dä dovadä de mari
calitäti de comandant. El porunceste ca nimeni sä nu cu-
teze sä se sustragä dela luptä" si preia personal comanda
aripei stängi a legiunilor. Bätälia a durat 30 de ore si a
fost de o cruzime nemai pomenitä. Legiunile au iesit bi-
ruitoare. De data aceasta armata lui Hatväny a fost com-
plect
Cuprinsi de furie dar si de disperare, fiindcà vedeau
apropiindu-se armatele rusesti ale generalilor Paschievici
si Luders dusmanii incearcä incä un atac, mai masiv
decät cel precedent, comanda avand-o de data aceasta co-

www.dacoromanica.ro
 73

lonelul Kemmeny Farkas, care aduce in luptd 7000 de sol-

dati bine inarmati si 19 tunuri.
Avram Iancu e vigilent si gata ad' faa fatä oricarei
situatii. Un consiliu de räsboi, tinut la Câmpeni, stabileste
planul de luptä. Cinci dintre prefecti erau preoti. Ei cu
legiunile lor isbesc in plin, resping aimata dusmanä si o
inväluesc inspre Abrud. Aici colonelul Kemmeny väzand
cä totul e zadarnic renuntä la luptd si fuge cu rämäsitele
armatei, inväluit in negurile muntilor. Atunci a rostit el
cuvintele istorice, prilejuite mai ales de preotul tribun
Groza: Dracu sg se mai lupte Cu
Invinsi in luptä dreaptä, dusmanii s'au arätat si de
data aceasta curagiosi acolo unde nu puteau fi trasi la
räspundere, comitând atrocitätile din Märisel, cari nu vor
putea fi uitate niciodatà de poporul roman din Ardeal.
Intre timp ofertele de pace curg. Raspunsul este mereu
acelas. Avram Iancu rämäne neclintit. De altfel revolutia
lui Kossuth era lichidatä fiinda simtindu-si situatia pe-
riclitatà el fuge, iar räsculati depun armele in fata rusilor
la Siria din judetul Arad, conducatorii lor primind pe-
depse ce se cuvine trädätorilor.
Furtuna se potoleste apoi incetul cu incetul. Apele
se retrag in matca lor, iar Monarhia, ca i and nu s'ar fi
intimplat nimic, guverneaz5 tot prin absolutism, uitand
repede serviciile aliatului credincios.
Iancu se duce la Viena unde e primit de Impärat, ia
parte la desbaterile Dietei dela Sibiu, dar dreptatea tot nu
mai venea.
Adätic ränit in sufletul luí, se retrage In munti,
singurii in care mai credea, hipnotizat oarecum de gin-
dul cá viata nu mai are pentru el nici un rost.
Natiunea romfinä e si acum preocuparea lui de fiecare
Inainte Ii jertfise sufletul si tot elanul tineretii.
Acum and se simtea inselat si istovit, tot ce avea bun
material ei ii testeazä, voind sä se päseasci Cu un ceas
mai devrerne la infiintarea unei academii de drepturi, tare
creand cä luptätorii cu arma legii vor putea scoate drep-
turile natiunii".

www.dacoromanica.ro
74

In ceeace priveste autoritatile, ele au urmarit in dea-

proape toate miscarile Iancului. Cand imparatul a venit sä
viziteze Muntii Apuseni, exprimandu-si dorinta sa-1 vada
pe Iancu, acesta, suferind mult demult de o grava tul-
burare mintala, are totusi o sclipire de geniu si raspunde
ca un nebun §i un impärat nu au ce vorbi laolalt5".
In aceasta trista parte a vietii singura bucurie a lui
Avram Iancu erau chipurile Motilor pe care Ii adasta la
rascruci si fluerul din care canta de plangeau oamenii as-
cultandu-1, plangeau muntii si apele, plangea neamul in-
treg de durerea eroului.
Când a inceput iuriesul Avram Iancu avea 24 de ani,
Prin faptele de arme sävarsite de el in cursul unui an a
intrat in legenda, iar partea a doua a vietii, 'Ana' cand a
atins varsta de 48 de ani, a trait-o trist si suferind, ceeace
a facut ca poporul sà gaseasca o analogie intre sacrificille
soarta lui pe de o parte si intre sacrificiile si soarta
Ardealului pe de altä parte.
In 1848 nu s'a obtinut o victorie politicä definitiva
Totusi varsarea de sange nu a fost zadarnica. In anii ce
au urmat revolutiei, romanii au putut aprecia sacrificiile
trecutului si, cu mari greutati fireste, ei au reusit sa ajunga
la data de 1 Decembrie 1918, cand martirajul a luat sfârsit
prin Romania Mare.
In ceeace-1 priveste pe Avram Iancu, el s'a stins inteo
zi din luna Septembrie a anului 1872. A fost gasit mort,
sub streasina unei clai de fan, in ograda brutarului Ion
Strajean din Baia de Cris.
"Craiul Muntilor" a murit sub cerul iertator, nu bocit
de copii si babe, ci mangaiat de suflarea rece a muntilor,
de fosnetul mulcom al brazilor, de susurul isvoarelor de
argint, sarutat de reveneala parnantului si plans de intreaga
bolta cereasca din miile de ochi insailati in lacrimi de mar-
garitare.
Asa a rnurit Avram Iancn in cetatea lui de munte,
ocolind oamenii, ferindu-se de märiri, desnadajduit de a nu
vedea inplinirea visurilor si a promisiunilor.
S'a petrecut atunci in tinutul Zarandului un lucru care
parca era sortit sá declanseze o noua räsmerinta.

www.dacoromanica.ro
 75

Barbatii de conducere de acolo s'au ridicat ca unul si,

infruntand once primejdie, l-au declarat de mort al Natiunii
Ron-lane si au hotärat pe seama lui funerarii nationale. De
aceea corpul neinsufletit al eroului a fost dus in casele
asesorului dela Sedria Orfanalä iar un al asesor a dat fuga
pand la Deva ca sa aducà necesarele pentru asemenea inpre-
jurari de jale si un taraf de lautari.
La inceput, dupa cum imformeaza profesorul Traian
Mager in a sa manografie a Tmutului Halmagiului, a fost
täcere si durere de piatra. Apoi curierii au sarit pe cai
vestind nävalnic \Tailor i piscurilor ca. Iancu nu mai este
printre cei vii si ca tot natul sä pofteasca la inmormantare.
Färä contenire, trei zile si trei nopti, clopotele si-au
strigat durerea peste creste de munti, in vreme ce preotii
romani, douazecisitrei la numar, ortodoxi si greco-catolici
laolalta, sävarseau prohodul care nu era al unui om ci al
unui intreg capitol de istorie nationalä.
Loc de vesnica odihna a fost ales Tebea sí anume sub
falnicul gorun al lui Horea. Era asa de mult norod acolo, incat
atunci cand prapurii au fost ascunsi privirilor de verdeata
copacului stufos, multimea inca nu parasise curtea avocatului
Simionasiu din Baia de Cris, unde se sävarsise privegherea.
S'au tras atunci clopotele mai dureros ca nici cand,
drumul a fost stropit de lacrimi, taraful de lautari canta
sfasietor Marsul Iancului", Desteapta-te Ron-lane" si alte
cantece dragi Motilor ; celor prezenti li s'a distribuit o odi
ascultand apoi pe cantorul din Rosia cantand cu glas inalt
Hora Mortului", jar prota Mihaltea l-a comparat pe Iancu cu
Ion Botezitorul, adecà un premergator al Mesiei care tre-
buia sa vinà ca sä aduca poporului semnul cert al mantuirei.
Ultimul salut, poate cel mai impresionant, a pornit din
gurile de foc ale tunurilor de cires, cu car' Iancu a aparat
Muntii. Multimea s'a imprastiat apoi ducand dela Tebea
svon de legenda care de atunci a crescut si a constituit
cea mai de pret merinde sufleteasca a poporului intreg.
Iancu a fost declarat, dupä cum am aratat, de mort al
funerariile au fost nationale, ceeace inseamna cà
toate cheltuelile au fost suportate din fonduri publice,
fiindca asupra lui nu s'au gasit bani, iar vreme de fagada
nu era. Erau in schimb prezenti Motii cu bunacuviinta lor
legendara, cu sufletul insetat dupa omenie, cinste si dreptate.

www.dacoromanica.ro
76

Iancu era doar al lor si trecerea lui in lumea cealalta nu

putea fi cu nimic lasata in grija streinilor.
De aceea dupà cateva zile, doi fárani cuminti si tacuti
au batut la usa Prefecturei Judetului, asezandu-si caciulile
batele langa zid ; s'au interesat de cheltueli si-apoi des-
facand chimirurile au pus banii pe masä fara sa-si spuna
numele, farà sa ceara vre-o atestare.
Impacat cu sine insusi trebue sa fi fost Iancu in acea
clipa de impresionanta fapta romaneasca si desigur un suspin
de usurare i s'a desprins din chinuitu-i suflet vazand cum
inteleg Motii lui dragi sa-i apere memoria.
Dupa ce multimilor li s'au svantat lacrimile, plansul a
continuat mai departe prin coloanele presei romane de din-
coace si de dincolo de Carpati. Inteadevar Romanul" din
Bucuresti vesteste cä plange tot omul dela munte pana la
mare", Familia" dela Oradea publica o oda intitulata La
mormantul Iancului" iar Gazeta Transilvaniei" dela Brasov
se exprima astfel: Martir al sortii natiunii. Du-te la masa
cea pompoasa unde cu erai ca Stefan cel Mare si Mihai,
miscati zeii ca sa nu fie tarziu a imprästia toti norii ce vor
intuneca orizontul vietii nationale-politice a fratilor i ne-
potilor nostrii Romani din Ardeal, care vä divinizeazi".
Inmormantarea lui Iancu nu a avut pereche in istoria
nici unui popor. De mult se svantasera bulgarii mormantului
dela Tebea, flamurile si cununile de flori se pulverizasera
de mult, iarna Ii intindea din pisc in pisc hlamida ei regala
totusi Motii veneau in pelerinaj ; unii veneau pentruca vestea
la ei in sat sosise tarziu, altii ca sà mai vada odata mor-
mantul i sa duch cu ei un pumn de arana, altii sa spuna
cum a fost aevea inmormantarea.
Primul parastas la Tebea a avut loe in ziva de 3 No-
embrie 1872, trist prilej ca sa se declame cunoscutul poem
al lui Iosif Vulcan: Gorunul lui Horea".
Nu cinstire de rand, ci de rege dac si imparat roman
a avut Avram Iancu din partaa bravilor lui tovarasi de lupta.
Astazi, ca si in trecut, ca si in viitor, sufletul poporului
romanesc ingenunche in fata lespedei de piatra si a tunurilor
dela Tebea, intelegand sensul adanc si vesnic al tragediei
regelui neincoronat al Motilor.

www.dacoromanica.ro
 ORI El, ORI NOI
Mi§carile revolutionare sunt un apanaj al tineretei.
Omul impovarat de griji §i de ani, arare ori este dis-
pus sá ri_ste o situatie, creiata, de cele mai multe ori, Cu
multa truda, situatie care, buna-rea, ii asigura existenta
familiei.
In schimb tmeretul e numai entuziasm. De cum pase§te
In viata, el este cucerit de ideile generoase ale epocei, e
gata sa. se angajeze in solda binelui §i a frumosului, nepre-
cupetind sacrificiile.
Cand tineretul unei natiuni se prezinta astfel, natiunea
respectiva' e incä
Permanenta ei istorica va fi statornica.
Ardealul a dat nenumarate dovezi de vialibilitate TO-
mâneascä.
Cea mai pilduitoare dintre toate acestea dovezi este
anul 1848 §i urmatorul, cand un popor din cale afara de
asuprit ridica frunteä §i va intra, inteun interval relativ
scurt, in atentia binevoitoare a Europei intregi.
Revolutia din 1848 a fost oarecum a tineretului.
Generatiile mai batrane cunosteau toatä zadärnicia lup-
telor duse, fie cu armele pe vremea lu Horia, fie la Curtea
din Viena sau la Dieta din Cluj de atunci incoace. Dupd
atitudinea condamnabild a reprezentantului ei cel mai au-
torizat care s'a grabit sa declare in plina adunare provin-
ca Suplex Libelus Vallachorum nu reprezinta vointa

www.dacoromanica.ro
78

poporului si deci nu inerita sO fie luat in seamä, toti

cei bktrani stiau eä au de-a face cu un dusman puternic, ne-
dispus la tratative cu atät mai vartos la concesiuni. Prin
urmare mai bine, rdärunte aranjamente decat intransigentä,
mai bine ocrotirea i benevolenta Domnului de p.ámant de-
cat mânia i ascutisul sabiei lui !
Paralel cu acestia mergeau oarecum si cele doifá bise-
rici românesti dar numai in ceeace priveste elementele dela
conducere fiindcd preotul, supus robotei iobagesti, ca si
turma pe care o pästorea,nu avea nici un motiv sà gandeasci
astfel.
O atmosferd mai seninä era doar in tinuturile de mar-
gine unde Romänii de mult stiurd säl facd impdratului ca-
douri sub form unor regimente valahe, reusind prin aceasta
sà zdvoreascd penetrarea elementelor venetice pe Valea So-
mesului in sus, spre Muntii Rodnei.
Libertatea era aici mai accentuatä fiindc6 toate regi-
mentele de granitä aveau un mare privelegiu: acela de a
muri pentru interesele imperului. i aceste interese erau,
dupà cum stim, mereu periclitate de vecini mai vioi si slab
sustinute de o diplomatie sovälelnicà si de o organizare in-
terna care incä de pe atunci, dela ridicarea Prusiei, lasä sä
se intrevadà släbiciunea materei de cimentatie care tinea
laolaltà imperiul, realizat fie pun viclenii, fie prin consa-
crata formula: aliunt gerunt bella, tu felix Austriae nube.
In fata acestei situatiuni nu e de mirare dacä.. Românii
au sängerat pe atätea fronturi europene pentru cauze streine
lor i daeä tot de atatea ori imperialii nu-si mai aminteau
de ei decat cu ocazia unei noui grele incercäri.
Starea Romani/or in preajma anului 1848 era dintre
cele mai grele.
Omul era legat de glie care de fapt nu era a lui. Pro-
prietarul de OmOnt dispunea de el dupd vointO, mai cu
searnO cà amintirea rOsmeritei dela 1784 era incà vie in
amintirea tuturor iar pedepsele si executärile se fOceau pe
bazà de legi scrise, binecuvantate fiind chiar de cdtre epis-
copi cari, dupà mOrturia unui contemporan, cu dreapta man-
gaiau sufletele iar cu stänga retezau capetele.

www.dacoromanica.ro
 79

In astfel de imprejurarii oamenii isi inghiteau dure-

rile §i sorbeau puteri de viatä nouä numai din credinta strä-
buna pe cari niciodata, cu toate incereärlle principilor ar-
deleni, nu i-au putut-o smulge.
Dar daca acest popor trudit ridica fruntea simtea
pe deasupra tariilor albastre plute§te duhul lui Horia care
iar va pune sá se sune din bucium, sa se aprincla focul pe
culmi §i sä se traga clopotele in dunga.
De fapt nu gre§ea nimeni in aceasta socotealä a lui
fiindca ()rick ar incerca Lucifer sa domineze, in cele din
urma lumina va trebui sá invingá iar lumea sá fie ocarmuita
dupa dreptate.
Era deci vorba de rabdare, de fortificare sufleteascä.
Ingerul avea sa vie, apa avea sa fie tulburata, iar in-
tremarea släbanogului avea sä se faca aevea dupä cum sta
scris in cartile sfinte.
Poporul roman din Ardeal a§tapta, increza.tor in sine
si in Dumenzeu, plinirea vremii.
Pana atunci, incetul cu incetul, se faureau armele cari
trebuiau sa ducä la biruintä. Gre§elile din 1784 nu mai tre-
buiau repetate, cum nu se mai putea admite o simpla räs-
coala de tärani, ci totul trebuia canalizat, justificat, organizat.
O revolutie are desigur cauze dar ea trebue sä alba §i
scop Sefii, acceptati de toata lumea, sub nici un motiv, nu
pot sa mai lipseascä.
Simpla ridicare pentru o bucatä de mamaliga sau un
brus de paine in plus, poate fi o justificare momentand dar
numai atat. Ea nu poate ridica un popor pe culmi mai inalte
de gandire ca astfel actiunea sä clued' la realizarea unor con-
ditii de viatä. noui.
Drumul ce trebuia de urmat fusese indicat mai de mult.
Vladicul Inochentie Micu, omul care a aparat cauza
romäneasca cu un curaj §i cu o perspicacitate care uime§te
pe cercetatorul de azi, e inceputul.
El e dintr'o bucatä. Nu cunoa§te actiuni biurocratice,
nu §tie ce-i aceia mäsurile pe jumätate. Vrea ca Romanii sä
devinä a patra natiune in Stat, vrea drepturi pentru biserica,
drepturi pentru popor.

www.dacoromanica.ro
80
Asemenea pretentiuni erau socotite inovatiuni pericu-
loase pe vremea aceea, ceeace va face ca toti dusmanii sà
se coalizeze impotriva lui §i exileze la Roma.
Vrädieul acesta care ar trebui ridicat in cinul sfintilor,
a fost urmat de nepotul säu Samuel Micu, de Gheorghe
Sincai si Petru Maior.
Sunt cronicarii cunoscuti sub numirea de cei trei lu-
ceferi ai Ardealului".
Primul, episcopul Blajului, fusese un suflet lupeator.
Cei trei vor fi luptätori ai mintii.
Ei nu scot sabia, nu lovesc, nu lasä in urma lor vic-
time insangerate.
Se inchid in schimb in biblioteci consacrä toatä
viaja cercetärilor migäloase: linguistice si istorice.
Ei sunt cei mai indräsnti cautätori de aur din cati am
avut in istorie fiindcä aur curat au gäsit in bibliotecile
Apusului cu ajutorul cäruia au räscumpärat apoi milenara
suferintä a intregului popor roman ardelean.
Odatä ce ne desvälue ea vorbim limba Romanilor si ca'
ne tragem din Daci si Romani, nimeni nu va mai putea opri
desfäsurarea evenimentelor. Sacrificiile vor fi multe. Dru-
mul va fi lung dar panä la urtnä Scoala Latinistä va strä-
luci si ajungerea la luminà se va face fie si nurnai in ceasuf
al unsprezecelca.
E mare deosebirea dintre ceeace erau iobagii anului
1784 si ceeace erau cei ai anului 1848.
Deosebirea era cu atat mai evidentä, cu cat numärul
celor cari plecau din sat, la scoalä, era si el din ce in ce
mai mare. Desigur majoritatea acestor fiii de tärani se fac
popi sau dascali dar unii dintre ei mai apucä si pe la aca-
demiile de drepturi. In centre diferite dar mai cu seamä la
iezuitii din Cluj cari cäutau prozeliti sau la ordinu/
cari päreau mai umanitari, Romanii pa'trundeau greu
insä ramaneau fiincicä erau cei mai silitori la invätätura.
Din randul acestora se va recruta armata cea mai de
pret a anului istoric.
Inteo asemenea situatie trebuia numai un pretext pen-
tru ca poporul sä incerce schimbarea vietii lui chinuite.

www.dacoromanica.ro
 81

Semnalul 1-a dat Franta, de acolo a trecut la Viena,

apoi la multe alte popoare, printre cei dintäi numgrându-se
Ungurii.
Nu despre manifestul lui Kossuth vreau sä vorbesc aci
fiindcg am fäcut acest lucru in alt capitol ci de atitudinea
bätränilor dezamägiti cari au avut o clipd de slgbiciune §i
päreau dispu§i sà creadà cg se poate concepe libertate ro-
mäneasca algturi de conceptia statalä a §efului revolutiei
maghiare.
Nedumeririle §i nehotgearile erau mari ca §1 prefacerile
sociale ce se anuntau.
Bätranii recomandau prudentg §i a§teptare; tineretul
studios, canceli§ti, se agitau. Discutiile la Blaj, Sibiu, Tg.
Mure§ si Cluj erau aprinse. Rezultatele erau insä. mici. Ni-
meni nu vedea calea cea mai bunà de urmat. Toatg lumea
a§tepta ca din sänul poporului sä se riclice omul providen-
tial pentru a limpezi lucrurile.
omul aceesta a apgrut. Numele lui este Simion Bgi-
nutiu.
Sà se reting faptul cä bisericele nationale erau pe atunci
considerate ca fimd realitgtiile cele mai palpabile vetrele
ocrotitoare ale neamului.
Cu toate acestea revolutia dela 1848 va fi mai mult a
tineretului dec5t a bisericei. Pe acest tineret, poporul Il va
urma pang la capgt.
Revolutia dela 1848 a avut un cap luminat de bun or-
ganizator care a fost Andrei Saguna, episcopul ortodox
al Sibiului; un arhanghel cu sabie de foc, Avram Iancu.
Seful ei politic, conducgtorul spiritual, omul care a precizat
in fata alor sgi, a neamurilor pämäntului §i a lui Dumnezeu
cauzele ridicärii in masg a Rom5.nilor §i a formulat ciar §i
concis revenclicgrile poporului a fost Simion Bgrnutiu.
Toti sunt mari in aceastg epocä. Unul din ei, Iancu, va
cre§te in prestigiu an, de an, §i va trece in legendg. Totusi
Simion Bgrnutiu rgmäne §eful. El e §ef fiindcg a sesizat
singur §i primul dintre toti primejdia uniunei Ardealului cu
Ungaria, a indicat clarväzgtor drumul ce trebue urmat §1
pentrucà a rostit acel discurs pe veci legat de istoria Ro-
6

www.dacoromanica.ro
82

manilor care poate fi un model de cercetare istorica. de

simtamant patriotic, de intransigenta, de orientare politica.
Simion Barnutiu intruneste toate conditiile ca sa se
inlature greselile tactice din trecut.
S'a nascut in Boca Romana, la 2 August 1808 ca fiu
al lui Ion, cantor si invatator, si al Anei fiica unui vrednic
preot cu numele Oros.
Primele invataturi le-a primit in casa parinteasca si in
satul natal, dupa care trece la scoala primara din .5'imleu,
apoi la liceul calugarilor romano-catolici din Careii Mari si
In sfarsit la Blaj unde trei ani, pana in 1839, e teolog dupa
care i se da o catedra' de sintaxa la gimnaziu.
In anii urmatori, Simion Barnutiu e numit profesor de
filosofie, insarcinare pe care o paraseste curand pentru o
alta de ordin administrativ, pentru a reveni la catedra in
1839. Profesorul aduce de data aceasta o inovatie care parea
revolutionara. El are curajul, asemenea lui Gheorghe Lazar,
sa-si predea materia in limba romaneasca, moment insemnat
si pentru istoria noastra culturala dar si pentru Barnutiu.
Iatä ce scrie el lui Gheorghe Baritiu cu privire la
aceasta initiativa: Am socotit sa scap pe incet si incat mä
vor rasa imprejurarile din afara, filosofia de jugul si robia
limbei latinesti in care geme, fiindca astazi tare putin au
luminat mintile auditorului roman. Ca a fost, dupa toata
etimologia cuvantului si intelesului, numai roaba teologiei;
dar nu roaba ce merge cu lumina aprinsa inaintea Doamna-Sa,
ci roaba care poarta slepul din darapt".
Din acest motiv si din multe altele, printre care trebue
sa mentionam si protestul redactat in 1842, multe a avut de
patimit Bdrnutiu. Dar 'Ana atunci s'a aratärn ca prin acel
protest el nu se sfieste sa constate ca: festecare popor,
asa dar si Romanii, chiar asa drepturi au la limba si natio-
nalitate ca si la viata; de aceea chiar asa trebue sa-si apere
ca si viata. Ceeace ameninta pierirea limbei si natio-
nalitatii, ameninta Insäi vkamarea omeniei, natiei care fara
de limba nu se poate cultiva.
Urmeaza de aci cä dreptul limbei si al nationalitatii
nu se poate instreina prin tocmeala, pentru dobandirea altor

www.dacoromanica.ro
 83

drepturi si o tocmeala ca aceea ar fi o tocmeala de rusine

care numai intre cei de nimica s'a obi_snuit a se face. Astfel
de contract dar ar fi spre necinstea poporului ce si-ar vinde
limba si nationalitatea, cat si cumparatorului. lar de s'ar
sili prin lege aceea n'ar fi dreapta; si daca nu e dreapta
cum poate sa se aplice".
Idolul studentimei blajene, avand curajul inovatiilor
si al atitudinilor, a trebuit sä infrunte ura episcopala.
Impreund cu aiçi profesori, paraseste Blajul in mijlocul
unui mare scandal, avand pe toata lumea de partea lui si se
transforma', profesor fiind, student al Academiei de drep
turi din Sibiu unde studiaza, ajutat fiind baneste de
catre un fost elev, Iacob Muresan si de mai multi prieteni
In frunte cu Avram Iancu.
Filosoful dela Blaj se va dubla acum cu juristul dela
Sibiu, un jurist care nu studiaza numai pentru cariera, ci
si pentru a descoperi argumente necesare apärarii intereselor
neamului din care face parte,
E de retinut cà nu-i intereseaza once disciplina juri-
dica, ci numai anumite discipline.
Vd da o atentie deosebita dreptul natural, apoi drep-
tului public.
Numai dacä tinand seama cä profesorul dela Blaj si
de substantiala merinde juridica, culeasa in academia saseasca
dela Sibiu, numai asa vom putea avea o explicatie plauzibila
atat a activitatti ce o desfasura Barnutiu in anul 1848 cat si a
genezei istoricului discurs, rostit in ziva de 12/14 Mai la Blaj.
In afara de aceasta Sibiul mai era pentru Simion Bar-
nutiu un loc deosebit de prielnic deoarece inch' in ziva de
3 Aprilie 1848, comunitatea saseasca a repus pe Romani in
drepturile Ion istorice printeo proclamare a egalei indreptatiri.
In imprejurari ca acestea Simion Barnutiu este foarte
activ.
Cam in acelas timp Kossuth proclama' independenta Un-
gariei in Austria, lar in ziva de 18 Martie îi face cunoscut,
prin sase puncte, revindecarile.
Am aratat cum Romanii saltau de bucurie, auzind
iobagia va fi desfiintata.

www.dacoromanica.ro
84
Gazeta Transilvaniei"dela Brasov, redactata de Gheor-
ghe Baritiu i Organul Luminarei" dela Blaj al lui Timoteiu
Cipariu, comentau favorabil aceasta liberate.
Adevarata situatie dar mai ales norii primejdiei nu-i
intrevedea nimeni.
In asemenea imprejurare, un trasnet cade ca din senin
In ziva de 26 Martie 1848. Este proclamatia lui Simion
Barnutiu care in doua zile este pe masa de lucru a lui Avram
Iancu din Targu Mures, precum si in toate centrele romanesti.
Prin ea se arata, scurt si cuprinzator, ca Unirea Tran-
silvaniei cu Ungaria ar fi pierirea Romanilor.
Batrinii si preotii cei dela Blaj s'au cutremurat, tine-
retul a primit manifestul cu entuziasm si au intrezarit ime-
diat ideea convocarii unei adunari nationale la Blaj.
Intre timp Simion Barnutiu continua sà activeze intens.
Mai intai, satueste tineretul sa colinde tara vestind lu-
crurile cele noui, apoi el insusi da fuga pana la Brasov ca
se consulte cu cei mai culti Romani din Dacia superioara".
Intre timp da sfaturi si indemnuri: Romanii nu trebue
risipeasca puterile, cerand unul una, altul alta. caci atunci
va iesi la urma o confuzie ca cea dela Turnul Babilionului,
ci ei trebue sa se uneasca toti, caci numai vis unitis vincit".
Nu va lipsi dela nici o adunare, dela nici un complot".
In conferinta dela Sibiu, la care participà intre altii
Iancu si Cipariu, toti au acceptat proectul lui Simion Bar-
nutiu relativ la revindicarile romanilor pe care el le formu-
lase astfel: proclamarea independentei natiunei romane; de-
punerea jurämantului national; protest inpotriva uniunei.
In acea conferinta, loc al adunarii nationale a fost ales
Blajul pentruca el exprima pe atunci relatiile oficiale ale
Romanilor din Ardeal cu Viena. Punct comun iutre cele
doua parti era catolicismul, Blajul era pentru Roma un stat
national in embrion asa cum Il doreau ei sub scutul Vienei,
singura capabila sa-i apere de unguri.
La Blaj erau scoli romanesti, era cultura româneasca.
Acolo trebuia deci, dupa parerea lui Barnutiu, sa se
intruneasca Romanii ca sa-si proclame libertatea si fidelitatea
fata de imparat.

www.dacoromanica.ro
 85

Este firesc ca Dieta dela Cluj sa interzica once adu-

nare dar nimeni nu-i va impiedica pe Romani, nici chiar di-
strugerea podurilor peste Mures si Somes, sa nu soseascä
In oraselul dela intretaierea Tarnavelor, in ziva de 15 Aprilie
1848, in numar de aproape 6000.
A venit i Simion Bärnutiu.
Täranii 1-au asteptat ca pe un sol trimis de sus si s'au
inhamat sa-i traga caruta pana la catedrala dar el i-a oprit
zicandu-le: Lasati, acum nu e timpul, fratilor, sà bagarn pe
oameni in jug, ci sa-i scoatem. Lasati dara sa traga vitele ca
voi ati tras destul i acum sá fim oameni liberi".
Taranii au inteles sensul profetic al cuvintelor lui si
dupa ce au ajuns la locul adunarii i-au cerut sa vorbeasca.
Cele spuse de el atunci au fost cuvinte pline de miez si
talc care au mers la inimä.
In raportul lor, comisarii guvernelor n'au avut decat
cuvinte de laudä pentru Simion Bärnutiu.
Àdunarea ilegalä. dela 15 Aprilie 1848 a fost o repetitie
generald reusitä pentru marea adunare nationala ingäduita
de autoritati pentru ziva de 3/15 Mai. Ea a fost de mare
folos pentru cauza nationala. Fara de aceasta poporul nu ar fi
putut sa-si cunoasca oamenii sai iar nationalistii cei adeva-
rati se lipseau de sprijinul poporului, asa ea' adunarea de
mai tarziu nu se putea tine in conditiile in care s'a tinut
faima adunarii din 15 Aprilie a constrans guvernul in Cluj
sà aprobe adunarea dela 3/15 Mai".
Filosof si jurist fiind, dar mai presus de toate vizionar
genial, Bärnutiu stia ca nu poate rataci niciodata acela care
tine cu poporul. De aceea el nu se odihneste ci aleargä din
nou la Sibiu mai intai spre a se sfatui cu cei competenti
organizarea adunarii, apoi ca saii prepare discursul.
Simion Barnutiu stia ca momentul e hotaritor. La Blaj
avea sa se declare insasi poporul roman si aceasta declaratie
trebuia prezentata apoi si sustinuta cu once pret in fata fo-
rurilor mai inainte. Greseli ca cele facute de episcopul Bob
In dieta Clujului, cand a negat paternitatea nationala a lui
Suplex Libelus Vallachorum, sub nici un motiv nu trebuia
sa se mai intample.

www.dacoromanica.ro
86

In vederea scopului inalt, Bärnutiu trece peste unele

märunte lucruri personale. Acceptä pre§edintia lui Andrei
Saguna, admite sä stea aläturi de dusmanul säu, episcopul
Lemeni, dar pune o conditie: tot ce se va face la Blaj sä
se facä cu poporul impreunä, prin popor §i pentru popor.
La Blaj s'au adunat aproximativ 60.000 de Romani avand
In frunte pe conduckorii lor fire§ti ; preotii, dascälii §i ti-
neretul.
Simion Barnutiu roste§te in catedrala Blajului discursul
säu care, din punct de vedere politic, este punctul culmi-
nant al adundrii,
In acest discurs el face o vastä incursiune in trecutul
poporului roman, aratä suferintele lui milenare, pacostea ce
s'a abáltut asupra lui prin faimoasa Unio Trium Notionum,
prin introducerea Tripartitului, a Impilatelor §i Compilatelor,
cu un cuvant dusindnia Ungurilor fata de natiunea romang.
El se leapädä cu totul de unirea Ardealului cu Ungaria
fiind de pärere cá un asemenea act nu se poate face deck
dela egal la egal, fiind nevoe in prealabil ca natiunea ro-
!liana sä fie liberà §i independentd.
Cuvinte ca acele ale lui Simion Bärnutiu nu mai auzi-
serä Romanii ardeleni panä atunci.
Cu argument de fier a arätat nedreptatea milenarä §i
a sadit in sufletele celor care l-au ascultat o credintä nouä.
Nimic fortat, nimic artificial. Totul numai adevär, sustinut
cu un intreg arsenal de argumente juridice fatä de care
du§manii nu au putut spune nimic.
Dacà ceasul libertätii sunase, Romanii il salutau cu bu-
curie.
Libertatea nu trebuia sä fie insa numai pentru Unguri,
a§a cum cereau patriotii maghiari ci §i pentru Romani. Deci
libertate, nationalitate §i larksi libertate. Toate celelalte vor
fi lucruri §i fapte secundare ce se vor putea aranja ulterior.
Discursul lui Simion Bgrnutiu e prefatä la istoria mo-
dernä a romanilor. Färà de el nu am fi putut sträbate. Nea-
mul intreg vorbea prin graiul fiului de invätator din Boca.
Vorbind de acest discurs suntem ispititi sä reproducem
din el urtnätoarele douá fragmente:

www.dacoromanica.ro
 87

Ci judecati, fratilor. Oare dacä presimtesc rändu-

nelele i animalele furtuna cea grea, si dacä unii oameni
spun mai inainte chiar si ora mortii : o gintd intreagä sä nu
presimtd pericolul ce o amenitd; un popor intreg sä stea
nemiscat ca piatra cänd îi bate ceasul fericirii, i sä taca
asemeni unui surdo-mut cänd i se trage clopotul de moarte ?
Aceasta ar fi un lucru in contra naturii si cu neputintä
inima románilor a bätut intotdeauna pentru libertate si iatà
cä-i vedem si acum cu multä bucurie cum s'au desteptat
prin ce unire minunatä s'au legat cà nu vor mai suferi
sd-i calce in picioare alte natiuni.
Senatul i poporul Daco-Romän tine minte facerea de
bine si nedreptatea chiar si pe care cineva i-ar fi fäcut-o
cu o mie de ani inainte.
Senatul i poporul Daco-Român tin minte cum a in-
trat Tuhutum in partea noasträ mai intäi ca o vulpe, dupä
aceea ca barbari cu räisboi, färä ca Romänii sä-fi dat vre-un
prile3 de räsboiu. Tinem minte cum a cäzut Domnul Roma-
nilor dupa o luptd sängeroasä §i cum dusmanii au legat
aliantà de pace prin jurämänt pe care au cälcat-o apoi de
multe sute de ani. Senatul si poporul Daco-Romän tin minte
cum s'a luat pämäntul Romänilor din Temes si dintre Mures
si Tisa. Senatul si poporul Daco-Roman n'au uitat cà numai
dela nävälirea ungurilor se trag toate relele pe care le sufär
Ardelenii de o mie de ani.,. Insä cfitä mirare trebue sà ne
cuprindä fratilor cänd istoria ne aratà cä dusmanii nostri
nu erau at:it de sälbateci cind veneau asupra pämäntului Ro-
mänilor decAt cum s'au fäcut dupä aceea, mai tärziu ; cum
cà ei, putem zice, sunt mai barbari astäzi decat cu o mie
de ani inainte".
Iar ca incheere: Asa fratilor, aduceti-và aminte cä
strigà sträbunii si noi am fost nu numai odatä
In imprejuran grele cum sunteti si voi astazi ; si noi am fost
inconiurati de inamici in pämäntul nostru cum sunteti voi
astäzi" si de multe ori am suferit si mai rele cleat voi.
Fost-am cu Hunii si nu ne-am facut Huni, fost-am cu Avarii
si nu ne-am fäcut Avari ; cu Rusii si nu ne-am ficut Rusi ;
cu Ungurii si nu ne-am fäcut Unguri; cu Sasii si nu ne-am

www.dacoromanica.ro
88

fäcut Nemti, asa este fiilor. Nu ne-am ungurit, nu ne-am

rusit, nu ne-am nemtit ; ci ne-am luptat ca Romäni pentru
pgmantul si neamul nostru, ca sä vi-1 läsäm you'd' impreunà
cu limba noasträ ca cerul sub care s'a näscut ; nu \TA nem-
titi, nu vä rusiti, nu va unguriti, nici voi ; rämäneti cre-
dinciosi neamului si limbei voastre. Apärati-vä ca fratii, cu
puteri unite in pace si resbel. Vedeti cum ne-am luptat noi
pentru limba si romanitatea noasträ : Luptati-vä si voi si
le apdrati ca lumina ochilor vostri, pänä ce se va reintemeia
Capitoliul si va trimite la voi Senatul i poporul Roman, pe
Traian cu Legiunile peste Dunäre, ca sä và incoroneze cu
laurul nemurini pentru constanta si bärbätia voasträ. Dixi
et salvavi animam meam".
Din punct de vedere al actiunii politice, Simion Bdr-
nutiu se poate aseingna de acum cu un fluviu care s'a re-
värsat dänd posibilitate de rodire unor teritorii sterpe si
reträgändu-se apoi in matca lui milenarä.
Cei cari 1-au ascultat la Blaj au inteles si au jurat.
Simion Bärnutiu a cetit revindecgrile formulate in cu-
vinte de foc iar Treboniu Laurian cele sasesprezece puncte
ale rezolutiei care avea sa' fie predatä atat impäratului la
Viena de cätre episcoul Andrei aguna cdt i Dietei din Cfuj
de catre episcopul Lemeni.
A fost zi de mare praznic national, de mare bucurie
nationalä.
Un talentat istoric, Nicolae Bälcescu a spus despre adu-
narea din Blaj urmätoarele Zi de 15 Mai 1848. Zi de lumina,
de libertate, si de märire românä. Tu minunasi lumea
aratasi cä natia românä e maturä, vredmcg de libertate, vred-
nick' de a infra in fratia cea mare a natiilor. Te pomenim
si te serbäin cu drag, o zi märeatà, cäci intaiasi datä auzi.rAm
atunci un popor intreg raspunzind celor ce vorbeau de uni-
rea Ardealului. cu Ungaria, prin aceastä. strigare : Noi vrem
sà ne unim cu Tara. Minunatà desfäinuire a lui Dumnezeu
care in zile asa mari de sarbatoare popularä vorbeste deadreptul
In inimile alesilor sgi i numai poporul si poetii, acesti fii
ai inspiratiei devine, avurd la 1848 constiinta intämplgrilor
viitoare ; Numai ei citird destginuird ceeace era sells in

www.dacoromanica.ro
 89

fundul inimei fiecärui rom'an : Mântuirea de once domnie

streinä prin Uniune Nationalä.
La Blaj s'a ales un comitet de 25, al carui presedinte
a fost Simion Barnutiu.
Comitetul acesta are atributiuni de guvern insa nu este
recunoscut de dieta din Clu3 care-1 disolva fara sà." fie luatä
In seama.
Guvernul indrumat de Bärnutiu a avut de luptat Cu
mari greutati, negasind spri3inul care credea la armata aus-
triaca in fruntea careia se gasea bätränul si nehotiritul
general Puchner.
Guvernul lui Simion Barnutiu se gaseste in ziva de 16
Septembrie 1848 la Blaj, unde se proecteazä o a treia adu-
nare de asta data' cu caracter revolutionar, de aparare in
primul rand dar daca nevoile ar cere-o chiar si de ofensiva'.
Se procedeaza urgent la recrutarea garzilor nationale,
la adunarea si subventionarea celor 15 legium, promitand
cal la nevoe poate ridica chiar o armata de 195.000 oameni,
ceeace era extrem de de mult daca' avem in vedere cà po-
pulatia romaneasca din Transilvania era aproximativ de
1.200.000.
Din pacate generalul Buchner, vrednic reprezentant al
nehotáratei si sovaitoarei diploma-1H austriece, ezita din nou.
Unguni cu ajutorul generalilor streini in fruntea careia se
gasea polonezul Bem, castiga victorii dupa victorii. Brasovul
Sibiul sunt si ele atacate pentru ca in cele din urmä
armata austriaca, impreuna cu guvernul lui Simion Bärnuttu
sa se retraga in Muntenia.
Marea partidà fusese jucata si se terminase cu un in-
succes.
De acum cuvantul hotarator Il va avea Avram Iancu.
Rolul lui Simion Bárnutiu se sfarseste aci. Biruinta
lui politicä asupra dusmanilor nu i-o va putea smulge ni-
meni niciodata. Ea e cea mai pretioasa achizitie a anului 1848.
In ceeace-1 priveste pe Simion Bárnutiu el se duce la
Galati de unde, cu vaporul pleaca la Constantinopol apoi,
prin Smirna si Triest, ajunge la Viena.
In anul urmätor Il gasim la Arad, Solnoc, Pesta, pentru

www.dacoromanica.ro
90

ca la data de 2 Decembrie 1849 sa' revinä la Viena unde se

inscrie ca student, cu gandul sa-si termine studiile
fice. Aici urmeaza trei trimestre, dupa care se duce la Pavia
unde in ziva de 6 Iunie 1854 este promovat doctor in drept.
Din Italia, Simion Barnutiu vine la Viena unde nu
peste mult Il ajunge o scrisoare a lui Augustin Treboniu
Laurian care Il invità sa plece ca profesor la Iasi. Acceptä
si in Ianuarie 1855 e numit profesor de logicä la liceu iar
mai apoi la facultatea de litere si filosofie din capitala
Moldovei
La Iasi, Simion Barnutiu, avea admiratori i foarte
multi elevi cari au intemeiat asa zisa Scoala bärnutianä".
Dusmanii lui se gaseau in tabära Junimei" iar ata-
curile, nu impotriva lui ci impotriva scoalei latiniste al
carui ilustru reprezentant era, le-a dat Titu Maiorescu care
pana in cele din urmä a triumfat.
Profesorul si adeptul ortografiei scoalei latiniste a su-
ferit de fapt infrangerea fiindcä omul politic nu a suferit
nici atunci si nici de atunci incoace, nici un fel de diminuare.
El a ramas pana la moarte un om prestigios, seful ne-
contenstat al revolutiei anului 184e.
A murit in ziva de 28 Mai 1863 in imprejurari cari
ne aduc aminte de Gheorghe Lazar. Inteadevar dupa o munca
care depäseste puterile unui singur om, Simion Barnutiu
simtindu-se bolnav a cerut sä fie dus nu la Blaj sau la
Sibiu, ci la Boca Romana din Salaj, de unde cu 55 de ani
mai inainte pornise s'a cucereascA viata.
Dascalul dela Sf. Saya a ajuns sá vada Avrigul.
Profesorul Simion Barnutiu a murit in caruta pe Valea
Almasului, tinut in brate de nepotul sau, loan Maniu.
E inmormantat la Bocsa Romanä.
Pe mormantul lui s'a asezat o placä de marmord cu
urmatoarea inscriptie ;
In memoria lui Simion Barnutiu, näscut in 1808 August
2, decedeat 1864 Mai 28, fii Salajului. Libertate, fratietate,
egalitate i nationalitate Poporul Roman tine minte bine-
facerile si nedreptate".

www.dacoromanica.ro
 DATATOR DE LEGI t DATINI
In Evul Mediu, Biserica a avut o influentä hotaritoare
asupra tuturor domeniiler vietei.
O bisericá romana biciuia, dela inältimea amvonului,
multimile nestiutoare, amenintandu-le cu focul Gheenei
vesnice si sanctionand exemplar, cu rugul sau alte torturi,
ingenios inventate, pe toti cei cari se incumentau sa iasa
din tiparul rigid al normelor de conduita impuse,
Nu se puteau sustrage acestei influente nici seniorii,
Cu atat mai vartos regii si imparatii.
Canossa era vie in mintea tuturora iar inchizitia era
prezenta peste tot, veghiind ca nimeni sà nu diminueze,
prin practici sau serien, prestigiul Bisericei. In aceasta
vreme biserica romana se confunda cu statul însài, organiza
expeditii contra necredinciosilor din Rasarit in speranta ca
tot va putea, pani in cele din urma, sà elibereze locurile
sfinte, bineinteles neuitand sali faca interesele, in condi-
tiuni optime.
In asemenea imprejurari spiritul ciar al Romei de altà
data se reträsese in asqunzisuri si astepta vremuri mai pri-
elnice.
Reforma, coalitia Nordului practic si realist impotriva
conceptiei de viata a bisericei romane, e unul din cele mai
mari evenimente din cate s'au cunoscut dela fondarea Romei
incoace.

www.dacoromanica.ro
92

Atunci lumea s'a impartit in doua fara ca sa se mai

aleaga mijloacele de lupta. Unii voiau sa se mentina, altii
sá castige teren. Intre timp si unii si altii gaseau, se pare,
timp suficient sä incerce castigarea unor popoare de alta
religiune decat cea romano-catolica.
Este cazul principilor ardeleni maghiari cari nu putine
straduinte au depus pentru ca vada pe Romani trecand
la prote.9tantism si a-1 Curtii imperiale austriece care voia
vadä pe acesti romani trecuti sub jurisdictiunea ecle-
siastica a Romei.
Din aceasta lupta, o parte din Romanii transilvaneni
au ales calea mijlocie, realizand acea unire dela 1700 care,
de fapt, nu-i indeparta prea mult de biserica stramoseasca
dar care putea fi totusi socotita de catre bis erica romana, ca o
mare biruinta, ultima parte in Europa.
E dela sine inteles cà unitii au devenit, dela inceput,
favoriti in opozitie Cu ceilal%i, carora a inceput sä nu li se
mai spuna greco-orientali ci schlsmatici" sau, in cazul cel
mai bun, neuniti".
Istoria stä marturie ca avantagiile oferite romanilor de
catre aceasta unire au fost si putine si primejdioase. Daca
totusi actul dela 1700 a dat roade pretioase acestea nu trebue
sa le multurrum nici Curtii imperiale austriace-catolice, nici
Romei papale, ci numai spiritului nostru sändtos, si Romei
lui Traian, Romei latine si imperiale, care prin relicvele
documentele gasite in bibliotecile Vaticanului si alte institu-
ne-au indicat un nou drum de viata.
Dacä soarta Romanilor transilvaneni uniti, in frunte Cu
vladicul martir Ioachinte Micu a fost aceasta, usor ne putem
inchipuim ce soarta li se rezervase schismaticilor" sau neu-
nitilor". Legarea acestor douä notiuni oe aceea de iobag, a
determmat, la sfarsit de Ev Mediu, pornirea unei asupriri si
desconsideräri cum nu se mai gaseste nicäeri in aceasta epoca.
Religia nerecunoscuta hind, cum de altfel nerecunos-
cuta a fost i cea unita, religia greco-orientala era numai to-
leratä si deci la discretia religiilor celorlalte si mai ales a
domnilor de pamant. Episcopii (mitropolia fusese desfiintata
prin insusi Unirea dela 1700) nu puteau vizita pe f iii lor su-

www.dacoromanica.ro
 93

fletesti färd incuviintarea latifundiarului iar acesta era de-

prins sà vadd, la cererea sefilor celorlalte religii reprezen-
tate in Dietd, un dusman al ordinei publice in fiecare episcop
valah. Mai mult decdt atät, o serie intreagà de batjocuri sunt
indreptate inpotriva ortodoxiei printre cari sd amintim aceea
cd episcopii bisericei greco-orientale erau obligati sä hrg-
neascä §i sà ducä la addpare cainii de vângtoare ai latifun-
diarului.
Descoperirea si evocarea trecutului dureros nu ne poate
procura in rändurile de fatd. Cu toate acestea trebue sä mär-
turisim aci vorbind de Saguna cd cele mai grele lovituri ce
le suferea biserica greco-orientald tocmai dela fratiii lor cari
zelosi hind voiau sà tragd oarecari foloase depe urma ace-
stui zel, fie dela Curtea imperialä, fie dela Roma.
Pentru ca afirmatiunea sd nu pard cuiva a fi o exage-
rare amintim cà dupd turburärile religioase din Mihalt, impd-
ralul Iosif II a cerut sà i se raporteze care este adevdrata
stare de lucruri in leggturg. cu Unirea din Ardeal.
In mod natural, printre cei cari au fost intrebati se
ggsea si episcopul Maior dela Blaj, care gdseste de bine sd
ceard impdratului ca preotii neuniti sg fie redusi si mai
mult, mängstirile cdluggrilor ortodoxi sa fie ddramate, cd-
lugdrii alungati peste granite, scoalele unite sä fie immultite
iar parohiile unite sd fíe mai bine dotate.
Inaltul prelat face observatia cd prea usor li se permite
ortodoxilor facd alte biserici in locul celor luate iar
dacd dovedesc cá sunt in majoritate, prea iute li se dau
bisericile ce fuseserd sigilate. Roagà mai departe episcopul
Maior, ca preotii hirotoniti in afard de granitele Impärdtiei
habsburgice sd fie din nou asezati printre iobagi i ggseste
cá nu este nici consult, nici de lipsg numirea unui episcop
ortodox romän in Ardeal.
Aceste rdspunsuri pe cari ni le serveste d. dr. Virgil
Ciobanu in interesantul d-sale studiu ce prefateazd Stati-
stica romänilor ardeleni din anii 1760 1762" publicat in
anuarul Institutului de Istorie Nationald al Universitdtii din
Cluj, ne lgmureste pe deplin asupra greutätilor ce avea de
intdmpinat biserica greco-orientalä romänd din Transilvania.

www.dacoromanica.ro
94

Ruptä i sfAsiatä, aceastä: bisericä a rezistat totusi asa

cum au rezistat primii crestini asupririlor romane de tot felul.
Sub scutul ei ocrotitor, o parte a elementului romdnesc
a stiut sä se conserve si sä-si desvolte virtutiile strdbune.
Târziu de tot, statornicia aceasta in credintä va fi räs-
plätità din belsug.
De altfel credem cä nu este lipsit de interes sà arätäm
cá dei Romdnii greco-orientali din Transilvania erau asu-
priti din toate pArtile, ei au constituit in toate timpurile,
majoritatea sdrobitoare romdneascä in provincia de dincolo
de munti.
O dovadd a acestei afirmatiuni o avem tot in statistica
mai sus indicatä, executatä in Ardeal in ami 1760 1762,
din ordinul Vienei, de cdtre Nic. Adolf Baron de Buccow,
general de cavalerie si comandantul tuturor trupelor impdrä-
testi din Transilvania, asistat de baromi Moringer si Diettrich.
Nimeni nu poate pune la indoialä bazele acestei stati-
stici in ceeace-i priveste pe uniti pentrucä oricum acestia
se bucurau de mai multä consideratie in ochii impArAtesei
Maria Tereza iar scopul recensäm'antului tocmai acesta era:
cat de numerosi sunt unitii pentru a se purcede apoi la o
organizare a bisericei lor mai cu searnä." cá frgmântärile in
sdnul ei, din cauza exilului prelungit al lui Inochentie Micu
Klain, fuseserä dintre cele mai dureroase.
Acest recensämdrit fäcut nu pe parohii ci pe unitäti
administrative, dupä cele mai moderne metode ale epocei,
ne aratä cä in Transilvania se aflau la acea datä 155.434
famihi romdnesti dintre cari 126 652 familii cu 1380 preoti
erau ortodoxe iar 25.164 familii cu 2.238 preoti erau unite.
Aceasta era situatia religioasä a romdnilor transilvaneni
In veacul al XVIII-lea: unitii nu se puteau impärtäsi din
drepturile cuprinse din cele dotiä diplome leopoldine iar
greco-orientalii erau pusi in afard de lege.
De ridicarea bisericei române greco-orientale la vechiul
ei prestigiu si de organizarea ei temeinicä, se leagd numele
unui om providential: Andrei Saguna.
Saguna, dupd numele de botez Anastasie s'a näscut
In orasul Miskolc din Ungaria. Pdrintii lui, Naum si Ana-

www.dacoromanica.ro
 95

stasia, au venit acolo din Macedonia fiind oameni cuprinsi

si negustori cu renume. Din vechea patrie, unde nu au mai
putut suporta persecutiile Semilunei, familia Saguna a adus
cu ea dragostea de neam i täria in credinta strabuna.
Faptele de mai tarziu ale lui Saguna vor confirma cu
prisosintà toate acestea.
Deocamdata copilul Anastasie creste in inediul sanatos
al familiei, unde-1 supravegheaza doi ochi de mama iubitoare
si deosebit de preocupatä de viitorul lui. De timpuriu baiatul
ramane orfan de tatä. In urma acestui eveniment, mama lui
lichideazd averea dela Miskolc si se muta. la Pesta unde
avea bune legäturi si rude cu vazd printre cari se numara
si unchiul Grabowschi, om cu avere si vaza, in casele canna
se vorbea romaneste si unde Isi dadeau intalnire cele mai
distinse familii din Pesta.
In viata copilului Anastasie se intampla intre tirnp un
lucru de o importanta fundamentala pentru viitorul lui si
al Romanilor ardeleni. Era numai de opt ani cand, sub pre-
siunea catolicilor, a ealugarilor iezuiti mereu vanatori de
suflete, Anastasie a fost trecut la religia romano-catolica.
Fapta nu i se poate lua in nume de rau funded' era doar
minor. Cand a implinit insä 18 ani, el face un gest care
impresioneaza. Se leapadä de religia care-i fusese impusa
si trece la aceea a bunei si itibitoarei lui mame, la religia
greco-orientala. In cercurile iezuitilor din Pesta a fost atunci
panica. Se pierdea un suflet de elita, se desmaghiariza un
adolescent care däclea dovezi de calitai exceptionale. Tre-
cerea nu a fost usoara. Tanarul a fost chemat in fata unei
comisiuni si somat sá se explice. Fiul Anastasiei Saguna a
räspuns simplu si fara posibilitate de replica: Vreau sä
pot trai si muri in religia in care m'am näscut".
La etatea aceea Saguna se inscrie la Universitatea din
Pesta, studiind dreptul. Situatia lui sociala i materiala,
legaturile unchiului si ale familiei erau dintre cele mai bune
inca toti Ii prevesteau un viitor fericit, fie in administratia
publica fie in cea privata. Anastasie Saguna parea inteadevar
un favorit al soartei. Atunci, in acest stralucit prag al vietii,
In sufletul lui se produce o schimbare profunda. Renuntä

www.dacoromanica.ro
96

la toate avantagiile ce i le oferea cariera de jurist si se

decide, pentru a fi folositor poporului roman, &Ai urmeze
teologia.
In consecinta Il vedem teolog la Varset unde este ocrotit
de episcopul sarb, om cu mare consideratie fata de familia
aguna pe care o cunostea de mult. Dupa aceea aguna
trece la Carlovitz unde episcopul Stratimirovici il numeste
rand pe rand profesor de teologie, secretar consistorial
si secretar particular.
Toti erau convinsi cá Anastase aguna va face si in
biserica särbeasca o stralucita cariera.
Deocamdata el îi urmeaza destinul.
La 1 Noembrie 1833 e monah al manästirei Hopova
din Sirminium, unde primeste numele de Andreiu; in 1842
e arhimandrit om cu prestigiu, respectat si iubit de supe-
riorii bisericei sarbesti cari vedeau de pe atunci in el pe
viitorul lor patriarh.
Alta fusese soarta urzita de Parce pe seama lui Andrei
Saguna.
Suntem in ziva de 27 Octombrie 1845. Episcopul greco-
oriental al Romanilor din Ardeal, Vasile Moga, inceteaza
din viata la Sibiu. aguna si protejatii lui sunt in plina
activitate si astfel in Iunie anul viitor apare rezolutia im-
perialà prin care aguna este numit, spre marea amaraciune
a inaltului cler sarb, vicar general la Sibiu pana la alegerea
unui succesor al lui Vasile Moga.
Andrei Saguna porneste spre Sibiu cu planuri mari.
La inceput, i multa vreme dupa aceea, a fost primit cu
raceala si banueli. Cu räceala fiindcd in posturile de con-
ducere ale bisericei ortodoxe se gäseau aproape numai rude
de ale episcopului defunct, fiecare dintre ele sperand sà
ajunga episcop ; cu banuiala fiindca, in definitiv, Saguna
era pentru ardeleni un strein, un om al sarbilor, gata la
once tranzactie cu superiorii lui dela Carlovitz".
De cum îi ja postul in primire, Andrei aguna se
dovedeste un om cu mana de fier. El incepe prin a dascalii
pe oamenii si ai bisericei, laudand pe cei harnici,
pedepsind pe cei rai si galcevitori. Intreprinde o vizitatie

www.dacoromanica.ro
 97

canonicä. pentru a cunoaste nevoile bisericei si pentru apä-

rarea ei cere sä se treacä de urgentä la alegerea noului
episcop care sä. poatä pästori sufletele dupä. canoane si
dupä interesele bisericei, din toate pärtile amenintatä.
Referatul lui Andrei Saguna este aprobat si se hotäraste
ca alegerile sd se tina. la Turda in ziva de 2 Decembrie 1847.
A fost fierbere mare atunci printre protopopii ortodoxi
ai Ardealului, mai cu seamd cá doi dintre candidati, Ioan
Moga era protopop al Sibiului iar celälalt, Moise Fulea, se
bucura de simpatii.
In plus amändoi fuseserä oamenii fostului episcop
Vasile Moga si indicati, oarecum de el, ca succesori.
In fata acestora stätea Andrei Saguna, vicarul impus
de Särbi färäi o consultare prealabild a clerului ardelean, Nu
e de mirare dacä in astfel de inprejuräri o delegatie alcä-
tuità din protopopi s'a prezentat la Andrei Saguna, rugändu-1
sd nu candideze, flindcä nimeni nu-1 vrea.
Rdspunsul a fost : Dacä voi nu mä vreti, eu vä vreau
si Sa. stiti cä eu voi fi. episcopul vostru.
Au urmat alegerile in cursul cärora stäpänirea a fäcut
tot cea putut, in baza ordinelor primite de sus, pentru ca
Andrei Saguna sä: reuseascä.
La despuerea scrutinului s'a constatat cä protopopul
loan Moga a intrunit 33 voturi, protopopul Moise Pulea 31
voturi iar vicarul Andrei Saguna, 27 voturi.
Rezultatul alegerilor a fost trimis imediat forurilor su-
perioare cari, in ziva de 5 Februarie 1848, I-au numit pe
aguna episcop al Rom'ânilor ortodoxi in Transilvania, cu
sediul la Sibiu, invitändu-1 sa se ducd la Carlovitz pentru
hirotonie, ceeace a si fäcut, prazmcul fiind oränduit i sä-
värsit in Dumimca Tomei.
Andrei Saguna intocmise un plan de sedere mai inde-
lungatä la Carlovitz pentru a lämuri, intre timp, o serie de
chestiuni ce priveau biserica incredintatä lui spre pästorire.
Abia se terminaserä insä ceremaniile ungerei ca episcop si
iatä ca. in Cetatea ibiului sosesc unul dupä altul trimsii
de ai comandantului trupelor imperiale din Transilvania, Ge-
neralul Puchner, cu dorinta si ordinul sä. vind imedia t
7

www.dacoromanica.ro
98
In orasul de resedintä fiindca el, 5 aguna fusese ales ca,
impreunä cu episcopul unit Lemeni, sä prezideze o adunare
a poporului roman pe care oficialitatea o ingaduise pentru
ziva de 3-15 Mai la Blaj.
Andrei Saguna cunoscuse, in cei trei ani de vicariat.
toate suferintele si aspiratiile poporului roman.
El stia mai bine ca oricare altul cà lumea se afla in
pragul unor mari prefaceri.
De aceea incá in dupa masa zilei ungerei ca episcop,
zi in care la Blaj se tinea prima adunare convocata de. in-
teligenti" la care au participat 6000 tärani si care a fost de
fapt o repetitie generala a marei adunari din Mai. Andrei
Saguna se graleste spre Sibiu, unde ajunge in ziva de 24
Aprilie, se informeazd repede asupra situatiei si care gene-
ra Iului Schuter sa asigure ordinea in tot timpul adunarii,
temandu-se ca bandele de Secui sa nu navaleasca asupra
Romanilor.
Sibiul era in zilele acelea numai entuziasm.
Poetul moldovean Gheorghe Sion, aflat in refugiu, ne-a
läsat in ale sale Suveniruri Contemporane" urmatoarele cu
privire la contactul mdi strans pe care poporul l-a avut cu
noul sau episcop, venit cu putine zile inainte dela Carlovitz :
Cu scop de a manifesta mai tare si mai bine simtimintele
si dorintele lor, sau cu scop de a atrage pe noul episcop
prin adulatiune. Romanii se decisera a-i face o serenada.
Timpul se paru favorabil ca, cu ocaziunea aceasta puturä. Roma-
ni sa ridice si stindardul lor national. Se facu o colectä de
bani, la care cu multumire luaram i noi moldovenii parte...
Se improvizä un stindard minunat, reprezentand cele trei
culori nationale (albastru, galben si rosu). Dupá aceea un
numar mare de torte, se pusera in cloud siruri si cu stin-
dardul inainte, inconjurati de o banda de muzica, mersera
la locuinta episcopului. La aceastä manifestare luaräm si
noi parte. Dupa ce se arata episcopul in balcon, un june
reciti o odä. iar Simion Barnutiu rosti un discurs, prin care
Il invoca sa binecuvanteze stindardul national si sä se puna
In capul natiunei in imprejurarile in care se afla.
Episcopul, îi inchee Gheorghe Sion insemnarile, mul-

www.dacoromanica.ro
 99

tumi poporului inteun linbagiu convingator si elocvent, ce

fu urmat de strigate entuziastice de bucurie. Tortele se stin-
sera si toti se dusera pe la casele lor.
Luand, la data sorocita, drumul Blajului, Andrei Sa-
guna a fost intampinat peste tot cu mare bucurie. El a pre-
zidat, impreunä cu Lemeni, marea adunare nationala din 3/15
Mat, lundu-si totodatä insärcinarea de a prezenta impäratului
rezolutia aprobata pe Campia Libertatiei prin care se cerea
Sä se desfiinteze iobagia si dijma; libertatea industrialä si
comerciará, desfiintarea vamilor la granitä ; sä se steargd
darea ce s'a pus asupra vitelor cari pasc in tarile vecine;
sa se desfiinteze zeciueala metalelor in mine ; libertatea de
a vorbi, scrie si tipäri ; libertatea perfecta a adunarilor ; tri-
bunale de jurati cu publicitate ; inarmarea poporului, garda
nationala, militie cu ofiteri romani ; o comisiune mixtä pen-
tru paduri ; dotarea clerului roman din casa
Statului ; scoli pentru toate satele si urbele, gimnazii mili-
tare si technice, seminarii si o universitate romaneasca im-
pozite progresive dupá stare si avere ; stergerea privilegiilor ;
constitutiune nouä pentru Transilvania si chestiunea uniunei
cu Ungaria sa se punä numai dupä ce natiunea romanä va
fi constituita si organizata cu vot deliberativ si decisiv in
camera legislativä.
Prin tactul si cuvatarile rostite, Saguna s'a impus din
primele cupe. La Blaj, Ardealul a descoperit un sef politic
de talent, Simion Barnutiu iar Romanii ortodoxi un sef spi-
ritual farä precedent, Andrei Saguna.
Episcopul Sibiului rämane la Blaj pentru consfatuire
'Ana in ziva de 7/20 Mai cand se hotäreste sa plece spre
Viena.
Drumul lui duce mai intai prin Cluj ca sá depuna ju-
ramantul de credinta unde zdboveste peste asteptäri din cauza
vremurilor tulburi greutatilor in care se sbatea admini-
stratia. Dupä ce contele Teleky îi ja juramantul se duce la
Sibiu unde erau necesare pregatiri pentru o cälátorie atat de
lunga i atat de importanta.
Intarzierea aceasta face ca ceilalti deputati alesi de adu-
narea nationala i anume Popovici, Cipariu, Laurian si Bran

www.dacoromanica.ro
100

sä nu-I mai astepte si sá inainteze ei singuri o petitiune catre

impdrat la care li se räspunde inteun limbaj care nu de-
päsea protocolul.
Intre timp sosind Andrei Saguna, in ziva de 23 Iunie
1848, deputatii inainteazá o a doua petitie la care au primit
urmätorul räspuns: Cu deosebità multumire primesc incre-
dintarea despre fidelitatéa netärmuritä a supusilor mei Ro-
mâni din Ardealul unit cu Ungaria si descopär, in legaturà
cu hotärirea mea, comunicatd in 11 Iunie, cá nationalitatea
voasträ, la propunerea ministrului meu ungur, are sä fie asi-
guratä prin legea specialä si se va purta grtje de infiintarea
scoalelor nationale".
Dupà ce aratd ce anume drepturi vor fi conferite, ho-
tdrirea imperialà continuä astfel: Astept dela voi toti
fiti supusi credinciosi coroanei mele ungare, sä inconjurati
tot ce produce neunire, caci numai armonia cu ceilalti cetà-
teni poate sá và asigure plgcerea de a fi pärtasi la libertatea
ce v'am acordat cu bunAvointa si gratia mea regalä.".
Dupà cum era de asteptat räspunsul acesta nu a fost
gäsit satisfäckor. Urmeaza consfätuiri, alergärt dupà legdturi
si o activitate vie din partea fiecdrui deputat in parte.
Pentruci la Pesta se alckuise o comisie regnicolark
scopul de a stabili conditiile untrei Transilvaniei cu Ungaria,
deputatii romani pleacä acolo si li se face cunoscut imediat
cg din comisie fac parte, de drept, cei doi episcopi români
dela Blaj si Sibiu, plus nobilul Bohätel' care fusese cooptat
pentru atitudinea luí binevoitoare fatà de Unguri.
Dela inceput Saguna giseste cà reptezentarea Romänior
nu este corespunzkoare cu numärul i demnitatea poporului
säu. El conditioneaza participarea la sedintele comisiunei de
cooptarea si a altor Romani ceeace panä in cele din urmà se
admite. Au fost cooptati Cipariu, Dunca, Eran si Moldovanu.
Abia constituitä, comisia regnicolarà sistat lucfärile
si s'a deshintat.
Din Ardeal rasbatea pänä la Pesta fum de puscä si zän-
gänit de arme.
Andrei iaguna se gräbeste spre Sibiu unde Oseste pe
toti in fierbere. Trupele maghiare conduse de generali

www.dacoromanica.ro
 101

sträini invingeau pe cele austriace peste tot. Guvernul Bar-

nutiu dela Sibiu se clatina. Numai in Muntii Apuseni, Avram
Iancu cu Motii lui rezista eroic.
La toate acestea Curtea din Viena räspunde cu disol-
varea Dietei din Cluj si numirea generalului Puchner de co-
mandant cu drepturi depline. Generalul acesta e insà batran,
soväeste; e un diplomat austriac: amanä, tergiverseaza, se
teme de initiative si de räspunderi.
Saguna e activ. El da mai intai o circulara pacifica-
toare catre tineret, apoi convoacä la Sibiu o conferintä la
care participä' peste 250 intelectuali romani,
Partida e insä definitiv pierduta. Ungurii ocupä Bra-
sovul. Generalul Puchner se retrage iar Sibiul este ocupat
si el dupä ce revolutionarii antikossutisti si imperiali trec
in Muntenia. Cu ei pleacä. la 1 Decembrie si Andrei Saguna.
In Tara Romaneasca nu i se face o primire prea bunä. De
fapt nici nu zaboveste mult aici ci prin Bucovina si Galitia
se duce si-1 gäseste pe impärat tocmai la Olmutz, unde de
cum soseste redacteazä i inainteaza o petitie cu privire la
soarta poporului roman transilvänean cäruia Ii urmeazá al-
tele in zilele de 5, 12, 23 Martie si 15 Aprilie.
Paralel cu aceasta Andrei S, aguna se ocupa' l cu inte-
Tesele bisericei sale, redactand PROMEMORIA adica despre
clreptul istoric al autonomiei bisericei nationale a Romanilor
de religie greco-orientala, pe care-1 va tipari mai tarziu la
Sibiu.
In Ardeal parjolul revolutiei trecuse. Armatele lui Ko-
ssuth au fost invinse, Avram Iancu adusese un pretios sprijin
coroanei imperiale si regale fiind singurul care i-a salvat
onoarea. Trupele austriace se aflau din nou in cuprinsul pro-
vinciei. Saguna pleaca spre casà fäcand un mare ocol prin
Galitia. Resedinta din Sibiu o gäseste jefuitâ si distrusä.
nu e de mirare deoarece Kossuth, cunoscand perfect vasta
actiune diplomaticä a lui Saguna la Viena, se arätase inteo
vreme dispus sä acorde amnestie tuturor membrilor guvernului
Barnntiu cu exceptia episcopului ortodox al Sibiului.
Vreme de trei luni, Andrei aguna, asemenea lui dr. Ion
Ratiu de mai tarziu, nu-si va putea utiliza casa. Cand repa-

www.dacoromanica.ro
102

ravine au fost terminate, el se a§terne din nou la lucru, toatà

puterea lui de munca oferind-o intereselor bisericei pe care
o pästorea.
Dupa sacrificiile facute de Romani pentru imparat, greu-
tatile ce li se puneau acum in cale de catre administratia
habsburgica absolutista' erau mai mari de parca ei ar fi fost
du§mani nu aliati in timpul revolutiei.
Mai mult de cat atat: Saguna este acuzat de complot.
Se apara §i reu§e§te sá dovedeasca netemeinicia acestei afir-
matiuni apoi luptd la curtea din Viena impotriva guvernato-
rului Ardealului Wohlgemuth, obtinand §i asupra lui, pe
chestia cursului pedagogic de germanizare dela Orlat, o stra-
lucita §i totala biruinta.
In ziva de 12 Martie 1850, Saguna obtine autorizatia de
a convoca sinodul eparhial, ceace nu se mai facuse de 150
ani. Cu aceasta ocazie se aduc 23 deciziuni de o importanta
capitala pentru viitoarea desvoltare §i organizare bisericeasca.
O schimbare in bine pentru Romani survine odatä Cu nu-
mirea unui nou guvernator in persoana mare§alului Schwar-
tzenberg, om pa§nic §i binevoitor. Prin el, Andrei Saguna pri-
me§te 30.000 fiorini pentru nevoile bisericei §i titlul de baron
iar cu ocazia intampinarii lui Francisc Iosif la Sighipara,
ca recuno§tinta pentru serviciile aduse, e numit consilier intim
al impäratului.
Succesele lui alterneaza cu insuccesele determinate de
atitudinea oamenilor rauvoitori. Astfel Saguna obtinuse apro-
barea sa ridice la Abrud, pentru Moti o §coala capitala §i una
reala dar paná in cele din urma administratia Il va descuraja
§i se va vedea nevoit sà renunte la plan.
In schimb in ziva de 1 Ianuarie 1853 obtine autorizatia
sà editeze ,.Telegraful Roman", ca organ central al biserice
ortodoxe, iar in ziva de 1 Decembrie 1855 formuleaza noi
cereri catre curtea imperiala cari se pot rezuma in urma-
toarele:
Sa se reguleze pozitia bisericei greco-ortodoxe din Ar-
deal fata de Stat §i fata' de celelalte biserici pe timpul egalei
indreptatiri;
sá i se dea acestei biserici numirea cea adevärata de

www.dacoromanica.ro
 103

biserica greco-orientala si nu biserica neunita" cum i se zice

mai mult pe nedrept;
Cu ocazia casatoriilor mixte aceasta bisericä sa nu mai
fie dispretuita i neindreptatita;
tot asemenea si in privinta trecerilor religioase dela alte
biserici la ea, sa nu se mai puna fel de fel de pedici;
sa se ingadue organizarea credinciosilor pe baze cano-
nice i istorice;
bisericei romane greco-orientale din Transilvania sa i
se dea ajutor banesc pentru intocmirea unui seminar, asa cum
cer trebuintele vremei;
sä i se faca cu putinta organizarea parohiilor si platirea
preotilor in mod cinstit
fondurile bisericesti pe care le-a luat in trecut statul ca
sa le administreze sa le dea inapoi consistorului ca sà le chi-
verniseasca cum va afla de bine;
sä i se recunoasca bisericei noastre dreptul de mitro-
polia sa istoricä, lasandu-li-se credinciosilor et nadejdea man-
gaietoare de a-si vedea vechea mitropolie reinviind in stra-
lucire nouä.
Nu neglijeaza episcopul Andrei Saguna, intre timp, nici
preocupari in legatura cu sporirea prestigiului episcopiei sale.
Astfel el cere autorizatia de a lansa o colecta pentru zidirea
unei impunatoare catedrale, ceeace Imparatul ingadue, des-
chizänd chiar el subscriptia cu una mie galbeni. Acestei sume
guvernatorul Schwartzenberg Ii adauga cincizeci de galbeni
lar Saguna cloud mii. Intr'un singur an, dela 1 Decembrie
1857 päIna la 31 Decembrie 1858, s'au adunat 28.347 fiorini
iar la moartea lui Saguna fondul catedralei atinsese suma de
140.000 coroane aur.
Märeata catedrala s'a terminat in anul 1906 si a costat
1.000.000 coroane. Unul din marile ginduri ale lui Saguna s'a
realizat astfel prin el farä ca sä-si poata vedea totusi opera.
In 1861 Andrei Saguna convoaca si tine la Sibiu o mare
adunare nationalä.
Timpul liber si-1 consacra mereu bisericei, intreprinzand
numeroase calätorii la Viena, la Carlovitz si la Cluj in ve-
derea recunoasterei Mitropoliei.

www.dacoromanica.ro
104

Dupä ce a invins- toate greutätile gi a reusit sä-i con-

vingä pänä gi pe Särbi de necesitatea infiintärei Mitropoliei
ortodoxe a Ardealului, Andrei aguna in fruntea unei nu-
meroase delegatii a plecat sä multumeascä impäratului pentru
tot ceeace fäcuse bisericei. Acesta s'a adresat lui Andrei
aguna cu urmätoarele cuvinte : Ka' bucur cä pot saluta de
arhiepiscop mitropolit pe un bärbat prea meritat pentru
tron gi patrie in care eu i toti Romänii greco-orientali avem
deplina incredere".
Cuvintele acestea mägulitoare desigur cä i-au dat puteri
de luptä nouä insä aguna gtia cà Mitropolia, pentru ca sà
aibä träinicie, trebue sä fie recunoscutä gi din partea legi-
slatiei maghiare. Demersurile lui in aceastä directie sunt in-
cununate Cu succes aga indt la 24 Iunie 1868 apare o lege
specialä cu un singur articol gi 12 paragrafe prin care mitro-
polia lui Saguna este definitiv recunoscutä.
Anii acegtia, nu prea indepärtati de moarte, sunt anii
cei mai gloriogi ai marelui bärbat. Acum cind multe lucruri
bune se fäcuse, el se gändegte sà dea bisericei sale o organi-
zatie temeinid i durabilä. In 1868 convoad la Sibiu primul
congres national bisericesc pentru constituirea provinciei mi-
tropolitane cäruia, peste doi ani, li va urma al doilea.
In congresul din 1868, tinut la 16/28 Septembrie, a spus
el cuvintele : De azi incolo depun responsabilitatea pentru
ulterioara organizare a bisericei in mäinile acestui congres
gi a celor viitoare gi mà man& cäci cutez sä zic, c'ä nu in
degert am alergat, nici in degert m'am ostenit, cà n'am alergat
ca gi dind n'ag fi gtiut unde alerg, nici n'am purtat räsboiu
ca gi cänd agi fi bätut vgzduhul ci luptä bun4 m'am luptat,
curgerea am plinit i credinta am p5zit".
Din aceste doug congrese, unice ca importantä in istoria
biseric-i ardelene, a esit acel Statut Organic, o amplificare a
regulamentului din 1864 care cheama, cler gi mireni, la o
conlucrare notiä care constitue, pänä in zilele de astäzi,
model de administratie bisericeasd.
Asemenea biblicului Simion, Andrei Saguna isi Väzuse
aproape toate idealurile tineretei sale gi multe altele ar mai
fi sävärgit dad o boalä nemiloasä, inräufátitä de atacurile
nejustificate ale dusmanilor lui, nu i-ar fi curmat firul vietei.

www.dacoromanica.ro
 105

A murit in ziva de 16 Iunie 1873 si a fost inmormântat,

dupä cererea lui, in Räsinarii de lingä Sibiu in al 65-lea an
al vietei sale si al 27-lea ca arhiereu.
Acest Solomon a/ Românilor a murit in bratele lui Ni-
colae Popeea episcopul de mai tarziu al Caransebesului eä-
ruia i-a adresat urmkoarele cuvinte: Cu mine e gata, Ni-
culae. Ce va veni Dumnezeu stie. Toate sunt in ordine, fiti
pe pace, aveti-väl bine, nu vä sfäditi".
Acelas Popeea, ca unul care 1-a cunoscut de aproape pe
defunct fiindcä a fost primul säu colaborator a spus; vor
trece veacuri panä cänd biserica si natiunea vor fi fericite
sä aibä un al doilea Saguna, iar pfind atunci locul ce-1 ocupä
neintrerupt va fi gol.
Activitatea lui Andrei baron de Saguna, Mitropolit al
bisericei greco-orientale ardelene si consilier intim al impà-
ratului Francisc Iosif I, este ampla si deopotrivä de pre-
tioasä.
Pe lângä activitatea desfäsuratä ca om al bisericei si
ca unul care prezidase marea adunare dela Blaj, Andrei Sa-
guna este prezent 0 tot atät de neobosit si pe terenul scoa-
lelor. Datoritä lui primesc o organizatie nouä, proto-
popii sunt numiti inspectori ai tractului lor; Saguna trans-
formä scoala elementarä a diceziei in institut teologic pe-
dagogic, zideste scoli noi, aduce in jurul lui profesori, cu
un cuvant face tot ce puterile lui spirituale si materiale,
plus bunävointa stapänirii, Ii ingädue.
La venirea iui Saguna la Sibiu stiinta teologiei se in-
väta in numai sase luni. Saguna ridic6 cursul la un an iar
mai farziu la doi ani. El pune baza unor fundatii cari vor
da ajutoare si burse. In sfArsit in anul scolar 1862/63 cursu-
rile de teologie sunt sporite dela 2-3 ani iar cele ale in-
vatatorilor dela un an la doi.
O deosebitä atentiune acordd el cartilor bisericesti,
scolare, moralizatoare si educative de tot felul.
Andrei Saguna este autorul a 26 lucran i originale, a
37 prelucräri si a 26 ckti sense sub imboldurile si cu spri-
jinul s'au.
Una din grijile lui cele mari a fost toafal vremea cul-

www.dacoromanica.ro
 106

tura pentru intregul popor romanesc. Initiativa infiintarei

Asociatiunei Transilvanei lui ii revine. La inceput a fast
mai multi ani presedinte al ei iar mai apoi, cand interesele
tineau departe de Sibiu, in special la Viena, el se interesa
In deaproape de existenta ei, sprijinind-o pe toate cane po-
sibile.
A venit apoi o vreme cand soarta Asociatiunei parea
periclitata. El gaseste de bine sá scrie unui colaborator al
sau urmatoarele : Asociatiunea noastra sa o sustinem cu toate
bratele, incat daca s'ar intampla sa pierdem toate celelalte
drepturi la cate nazuim, sa ramanem cel putin cu acest mij-
loc comun de culturä' a limbei si a spiritului. Zelul nostru
pentru Asociatiune &à nu scada".
Alaturi de atatea realizan i ale Mitropolitului Saguna
sa amintim si infiintarea unei tipografii. Prima lucrare care
a esit de aici si care i-a fost prezentati la inagurare spre
deplina luí multumire, a fost o poezie a lui Andrei Mure-
seanu, poetul care se bucura pn atunci, de un mare prestigiu
in Ardeal. Poezia care exprima de fapt gandurile tuturor
Romanilor ortodoxi are continutul urmätor:

Respira romanime dedata'n suferinta

Vazand cà aspra-ti soarta incepe a se schimba ;
Destul zacusi in umbra, in oarba nestiintä,
Trecuta cu vederea, dar nu din culpa ta.
Respira caci Pronia, ce poartä canna in lume,
Miscata de durerea si vechiul tau suspin,
Trimise turmei sale pastor al carui nume
Inspira reverinte, respect si la straini.
In el romana ginta primeste al sat' parinte
Romanilor de-un popul, infrant de jugul greu,
Ca semn de multumire Il striga 'n dulci cuvinte
Traiasca Andrei saguna, prea demnul arhiereu,
Acesta a fost Andrei Saguna, un datator de legi, si
datini.

www.dacoromanica.ro
 107

Cu drept cuvant s'a afirmat cà nici-un bdrbat ardelean

nu a §tiut sparge telina ca el.
Dupa mormantul dela Tebea, unde sub gorunul lui Horia
doarme impacat nefericitul erou legendar Avram Iancu,
mausoleul dela Rd§inari, sub lespedea careia odihnesc ra-
ma§itele parnante§ti ale lui Andrei baron de Saguna, sufle-
tele rominilor de pretutindenea privesc cu veneratie, cu re-
cunostiinta dar §1 cu impresia justificata ca" de acolo trebue
sa porneasca comanda noua pentru continuarea §i incoro-
narea luptei drepte a celor doi mari inaintasi.

www.dacoromanica.ro
 VREM VAMANTUL STRAMOSESC
Feciorul preotului Sebastian Co§buc din Hordoul Nä.
säudului, e färä' indoiald cel mai autentic poet al românis-
mului de bastinä.
Versuri in dulcele nostru grai s'au scris §i se vor mai
serie; multi dintre cei indrágostiti de muze au reu§it sà se
ridice pe culmi de inspiratie §i sä judece lucrurile §i oamenii
dupà apreciate sisteme filosofice, insa nimeni pänà la el §i
nici de atunci inainte, nu a stiut zugrävi lumea satului ca
Gheorghe Co§buc.
Cu drept cuvint a fost numit Poetul Täränimei".
Optimismul robust care se revarsä din intreaga operä
poeticä a lui Georghe Co§buc ne explia tocmai provenienta
ruralà a autorului. O fericitä provenientd de sigur
spre deosebire de alte regiuni ale Transilnaniei in Tinutul
gräniceresc al Näsaudului, privilegille acordate cätanelor
negre", eroii atätor bätälii purtate de Casa de Austria pe
fronturile Europei, au §ters, de timpuriu, iobägia §i au ferit
elementul autohton de infilirerea influentelor periculoase
fiintei lui nationale.
Dupá bisericä, r.ctnodesta cash' mo§tenità dela inainta§i,
era al doilea altar la care servea cu credintä. §i statornicie
pärintele Sebastian. Copilul Gheorghe era fiu de preot, fi-
reste, dar era täran dcoarece Oran era §i pärintele luí and

www.dacoromanica.ro
110

nu era invesmantat in oclajdii §í. nu se deosebea cu nimic de

poporenii care-i pästorea.
Atmosfera aceasta patriarhala a intalnit-o Cosbuc si la
liceul graniceresc din Nasaud, un sat mai cuprinzator, unde
nici oamenii noui pe care Ii cunoa§te, nici regulamentele §co-
lare nu-1 obliga sa renunte la datinele sau la hainuteie lui
de acasa, confectionate de maica preoteasa.
In acest mediu sanatos, priincios continuarii vietii din
Hordou, poetul se va forma intelectualice§te, iar talentul lui
va imboboci si se va deschide asemenea unui lotus pe lini-
§tea unui ape ocrotitoare.
Primele imperecheri de rime aici le incearca spre de-
plina multumire a profesorilor cari Il apreciaza §i, respec-
tandu-i o anumita conformatie a firei lui, Il scutesc de dis-
ciplinele pozitiviste cari nu ingaduie imaginatiei nici o
sburdalnicie.
Dela liceul din Nasaud, la Universitatea din Cluj e
drum firesc dar e si mai fil easca ocazie de a gusta toata
amaraciunea primelor deziluzii.
Full de preot-táran din cuibul de vulturi al Tinutului
Nasaudului nu s'a putut impaca nici cu aspectul trufa § al
urbei iredentiste, nici cu inganfarea care impingea pe stu-
dentii majoritari la acte pe care firea de granicer, de om
liber, le respingea ab ovo ca pe ni§te abnormitati. Co§buc
va pleca la Sibiu, chemat de Slavici, §i aici, in coloanele
Tribunei", va desfa§ura o rodnica activitate pana cand,
inteo zi, la fel ca atatia altii patrun§i de adevarul ca soa-
rele dela Bucure§ti rasare" a trecut muntii in tara libera §i
a poposit in orasul lui Bucur, cu sufletul plin de credintä
In marea lui misiune, avand oarecum §i incurajarea lui Titu
Maiorescu, criticul dela Junimea.
Pentru nasaudeanul desraclacinat din pamantul Ardea-
lului, acum ziarist §i poet consacrat, mediul nou nu era deloc
prielnic. Forfota marelui ora § desorganiza sufleteste, iar
poeziile lul, inspirate din lumea satului sau analoage ei
scrise inteo maniera noua. erau privite cu oarecare suspi-
ciune.
Filonul de aur al poeziei cosbuciene nu a putut fi aco-

www.dacoromanica.ro
 111

perit de rugina indiferentei; avantul lui poetic nu a putut

fi zagazuit, nici irosit. lata de ce, aparitia volumului Ba-
lade si Idile" a fost unul din momentele cruciale ale tinerei
noastre literaturi culte, o raza' de lumina lume ce se
ofilea crezand in suferinte inchipuite".
Opinia publiea s'a impartit atunci in doua. Au biruit
cei cari au avut dintru inceput íntuitia poezieí luí Cosbuc
care, autentic romineasca fiind, tasnita din stanca de granit
care este satul romanesc, nu putea sa nu se impuna.
Datorita lui, un taran sarac materialiceste, insa atat de
bogat sufleteste, a intrat definitiv in literatura romaneasca
cultä.
Daca ar fi ramas la plug sau ar fi urmat parintelui
sä pastoreasci in Hordou, Cosbuc ar fi fost unul din
poeti anonimi, fauritor de maestrite versuri populare
si al prilejuit, nu mai stiu carui folclorist, sà descopere
fi
si sä. colectioneze noui perle care sa marturiseascä despre
puterea de credinta a neamului.
Soarta a voit altfel. Desprinzandu-se din sat, Gheorghe
Cosbuc a ramas un autentic cânfäret al lumei pe care a cu-
noscut-o, ridicand in zari inalte toate momentele mai insem-
nate ale ei, dela clipa pecetluitä de capriciul Parcelor pana
la trecerea in lumea necrutatorului Charon.
Cosbuc, poetul, e pastrand proportiile un Homer
al Romanilor. El nu a cantat episoade din viata dela tara,
,ci insasi aceastä viata, in toate multiplele ei aspecte. Daca
un mare gand al lui 1-ar fi putut indeplini, daca' ar fi avut
timp si linistea sufleteasca necesara spre a putea aranja
inteun tot armonic minunatele mozaicuri ale vietii satului
romanesc, atunci marea epopee nationalä a Romanilm ar fi
fost realizata.
La baza scrisului cosbucian stà satul pastrator de legi
datini, de credinte, obiceiuri si omenie.
Fantezia poporului se regaseste si se rezuma in fante-
zia lui Gheorghe Cosbuc. Tot basmul romanesc cu smei,
feti frumosi i zane, cu impärati si regi barbosi, cu elemente
supra naturale, este evocat atat de elocvent, Meat nimeni
nu poate rezista farmecului ce se desprind din el.

www.dacoromanica.ro
112

Subiectul astfel dat, este complectat de o usurinta de

verificatie uimitoare, de sisteme de metrica si rime origi-
nale, toate filtrate printeun spirit luminos, o inimä voioasä
si o conceptie sängtoasà, ocrotite de o soliclä culturä greco-
romanä, cäreia i-a suprapus clasicismul german.
Odatä drumul deschis si poetul acceptat, volumului
Balade si Idile" i-au urmat altele, toate toarse din caerul
bogätiei lui sufletesti, mostenit din satul näsäudean, apoi
evocari emotionante din rdzboiul neatärnärii, traducen i din
sanscritä si latinä, iar mai presus de toate tälmacirea capo-
doperei Divina Comedie" a nu mai putin divinului floren-
tin, pe care Cosbuc a tradus-o in bunä parte in Ardeal dupd
ce stdpfinirea i-a permis, in urma unei amnestii, sä." se intoarcä.
acolo. De data aceasta, loc de reculegere era comuna Feldru,
nu departe de Hordou, unde avea o sora, Anghelina, preo-
teasä, decedatäl mai anii trecuti.
Generatia tänärd dinainte de rdzboiul mondial a träit
cu versurile lui Gheorghe Cosbuc in inimä si pe buze. Poe-
ziile puse pe note erau asemenea unui altar la care su-
fletul romänesc venea sa se inchine, sa se reculeagA si sa
prindä puteri de viat5. nouä.
Iatä, din acest punct de vedere, o concludentà märtu-
risire a lui Octavian Gogu, cu ocazia receptiei la Academia
Romänä din care se poate vedea priza pe care Cosbuc a
avut-o in Ardealul infrigurat de multa asteptare a impli-
nirii visului: Mi-a adus aminte de Sibiu unde cälcase
intdia data dupd douazeci si eativa de ani. Se nimerise toc-
mai la o serbare culturalà, lumea dimprejur era adunatä
inteo salä la o conferintä. Mi-a cerut sa-1 duc acolo färä
sá suflu un cuvant. L-am dus. S'a retras inteun colt de bal-
con si s'a pitit sä nu-1 vadd nimeni. Privia cu un tremur
de ploape in toate pärtile, la täranii din Räsinari, la costu-
mele din Säliste, la ceata de preoti, braie miscare
s'a produs subit in salä, cineva l-a recunoscut, lumea in-
treagä s'a ridicat in picioare sag vadä, sä-1 aclame. Deodatà
un glas de popä täräganat a inceput cäntecul i inteo clipä
femei, bärbati, copii s'au asociat si a cantat toatä lumea si
el plängänd:

www.dacoromanica.ro
 113

Pe umeri pletele-i curg rdu

Mlädie ca un spic de grdu
Atka mi-e de dragä...
Nu numai poet al taranimei" dar si interpret al ce-
luilalt aspect al vietii, al nedreptatilor si insuficientelor
economice, a fost Gheorghe Cosbuc.
Aceastä parte din poezia lui este categoricä, aspra,
ddrzä, tumultoasa, vindicativä si e in contradictie cu bala-
dele si idilele, nu se aseamana nici cu limba povestirilor lui
istorice, Cu alit mai mult cu aceea a minunatelor traducen.
Chiar si prin aceasta, Cosbuc se identifica odata mai
mult cu mediul din care a esit, de care nu poate dar nici
nu vrea sa scape, indiferent pe unde-si poarta pasii lui de
desradacinat. Caci bun de pus la raná este taranul român
dacä nu-i primejduesti rosturile mostenite din mi stramosi :

dar cumplit in mânie si gata de lupta 'Ana la supremul sa-

crificiu cand i se necinsteste legea sau i se räpeste pa-
mântul pe care-1 lucreaza din vremuri imemorabile, supor-
tdnd cu stoicism blestemul biblic.
Poezia lui Gheorghe Cosbuc este mai multa deck ceea-
ce cuprind cele trei volume: Balade si Idile", Fire de
Tort" si Ziarul unui pier-de varä", cu circulatie mai mare.
Ceeace nu se cunoaste, o parte a fost publicat in dif e-
reviste, alta s'a irosit in manuscris. Si in acestea, tema este
aceeasi: satul, oameni care-1 locuesc, natura cu viata ei exu-
berantä, momentele idilice, trecutul glorios, lumea legendelor
si a basmelor, protestul permanent si ddrz impotriva nedrep-
tatilor.
Nu vom reimprospata aici strigatul plin de revoltä
dojand, turnat in poezia anului de restriste 1907, ci vom
reproduce una din poeziile pe care a scris-o ca elev pro-
babil pentru una din sedintele societatii de lectura VIRTUS
ROMANA REDIVIVA" al carui presedinte a fost:
Românas copil de brad
Lasa casa, lash' munte,
Vino, lupta, ski in frunte
fii liber, nu fii sclav.
8

www.dacoromanica.ro
114

Lasa car si lasa plug

Lasa toate si te bate
Cu hiende spurcate
Ce te tin in crudul jug.
Prinde'n mana pusca ta
Si-o descarcä'n tiranie,
Scapa scumpa ta mosie
De sclavia neagra, rea.
lata un strigat de revolta, o chemare la lupta asemana-
toare cu cea de mai tarziu din Decebal catre popor".
Versurile poetului nasaudean sunt un indreptar ; ele
sunt i astazi de cea mai mare actualitate.
Gheorghe Cosbuc nu da nici °data nota sovina scrisului
sau. E ciudat faptul ca lucrul acesta se intampla curand-
curand cu cetitorul. Fie cà este si el desprins din lumea
satului, fie ca este un reprezentant al proaspetei noastre
burghezii, contactul cu un mediu care nu are nimic din con-
ventionalismul alexandrian, intalnirea cu un taran atat de
armonios zidit in tot ceeace simte i gandeste, trezeste in
cetitorul roman un sentiment de legitim orgoliu national,
o vointa de traire in totala colectivitate romaneascä fiinta-
rea noastra ca popor liber pe intreg cuprinsul pamantului,
unde Grui-Tintes-Bardes, Mugur imparat sau Barba-Cot
au rost temeinic iar isprävile lor sunt pastrate, prin graiu
viu, din generatie in generatie.
Din intreaga poezie a lui Gheorghe Cosbuc se desprinde
un irezistibil indemn de a ne apara cel mai scump tezaur ;
LIMBA I PAMANTUL STRAMOSESC.

www.dacoromanica.ro
 CTITORUL UNIT:41-11 NATIONALE
Valtoarea anului 1848 a scos din sanul poporului român
ardelean elemente de o valoare morala §i patriotic'ä indis-
cutabilà. Acestea s'au gäsit, din cele dintai cupe, in fruntea
coloanelor ce grabeau spre Blaj, in zilele celor trei adunäri,
dintre cari numai adunarea dela 3-15 Mai a fost legalà §i
au reu§it sà impund natiunii un ritm unitar de Ondire §i
actiune, ceeace a echivalat cu o adeväratà rena§tere nationalä.
Unul dintre ace§ti oameni, ajuns aproape din §coald
tribun, §i care imbratiseaza toate disciphnele dela cari se
a§teaptd inmultirea mijloacelor ofensive contra asupritorilor,
este Alexandru Papiu Harlan.
Acest prototip al omului aprig, multilateral, neodihnit,
cum Il nume§te d. Ion Clopotel inteun studiu tipArit la
Alba Iulia In 1939, e numai initiative, directive, deschizàtor
de drumuri.
Vor fi foarte multi cei cari au jucat mare rol la Blaj
In acele zile istorice insà majoritatea lor, dupä trecerea
uraganului, se vor retrage asemenea unui râu dupd ploaie.
In matca lui, secând uneori cu totul. Alexandru Papiu
Ilarian e mereu torent nestäpânit, apä vie tâ§nità de sub
stanch'. Dintre toti cei ale§i, el se va agita mereu pentru
fratii lui din Ardeal. Prin activitatea lui, Alexandru Papiu
Ilarian este tràsdtura cea mai idealà de unire intre frati.

www.dacoromanica.ro
116

Pentru el catena Carpatilor nu e zid despärtitor ci doar

munte sub ale cArui poale se trudesc i aspirä la libertate
frati de acelas singe.
Alexandru, dui:4 numele tatälui säu Pop si mai tärziu
devenit Papiu" si Ilarian", s'a näscut dintr'o famine
preoteasca care-si avea rosturile in comuna Bezded, Jud.
Somes, in ziva de 27 Septembrie 1827. Peste zece ani pä-
rintele lui este transferat la Budiul de Cämpie, sat care va
rämäne pentru copi/ul Alexandru, icoana draga a copildriei,
In casa pgrinteascA primeste o crestere ingrijitä si cult
pentru nearnul din care face parte.
Tatal lui cunostea toatä durerea lui Sincai si nedrep-
tatea Blajului fatà de toti ceilalti mari cronicari. Lucrärile
acestor scriitori, iubitori de patrie, se gäseau si in casa
preotului din Budiul de Campie, copilul cetindu-le cu nesat.
Din sat, destinul Ii cäläuzeste pasii spre liceul romano-
catolic din Tg. Mures, iar de acolo la Blaj, unde se inscrie
In clasa intäia a cursului superior, numit pe atunci cursul
filosofic". Unul din profesorii lui este Simion Bärnutiu
care predä istoria si filosofia, aceasta din urmä mai intäi
In latineste iar apoi in limba romänä spre marea spaimä a
episcopului si a corpului profesional.
Alexandru Papiu Ilarian e admis in clasa V-a. Orga-
nizeazi o greväl impotriva profesorului Nicolae Marcu. Stiind
cà episcopul Lemeni nu-I va tolera nici in scoald, nici la
internat, se duce la Cluj unde in anul 1847 ia diploma
de jurist.
In pragul marilor evenimente Papiu Ilarian avea 20 de
ani. El se va deda lor cu trup si suflet iar in cei trei ani
petrecuti la Cluj se pregäteste intens pentru marea lui
misiune. Acolo, paralel cu studierea dreptului, el scoate
foam belestristicä Zorile" scriind articole cari sunt gustate
de toatà intelectualitatea româna si mai cu searnä de Avram
Iancu, tänärul cancelist de pe läng5. Tabla Regeascä din
Tg. Mures, care-1 laudä indeamnä la fapte si mai mari.
E dela sine inteles cä de curn are diploma in buzunar,
Papiu aleargä la Tg. Mures, unde cautd sa-si facä un rost
In viatä, impunändu-se curAnd tuturora.

www.dacoromanica.ro
 117

In vremea aceea, organizatia sociala si politica a Eu-

ropei, sguduita de viforul prefacerilor, trosnea din toate
incheeturile. In ziva de 13 Martie 1848 isbucneste revolutia
la Viena.. Printul Metternich, faimoasa eminenta cenusie",
fuge si odata cu el dispare in sanul lui Chronos un intreg
capitol de istorie. Nu mult dupä aceea parlamentul din
Bratislava desfiinteaza iobagia iar Ludovic Kossuth publicd
istoricul säu manifest in care, inteun moment de uitare de
sine, promite, intre altele: introducerea unui guvern respon-
sabil, parlament ales la Budapesta, impozit egal i progresiv,
suprimarea raporturilor urbariale, garda nationala, stergerea
cenzurei si instituirea curtilor Cu jurati.
Dacä seful revolutiei maghiare ar fi precizat dela
inceput ca toate aceste binefaceri ale progresului social si
politic sunt rezervate numai rnaghiarilor iar celelalte popoare
trebue mai intai sà consimtä sa fie maghiarizate i numai
dupä aceea sa guste libertatea, egalitatea si fraternitatea,
nu mai incape nici o indoiala, ca altfel ar fi evoluat starile
de lucruri din Ardeal.
Momentan Kossuth uita sà spund asa ceva, dei lozinca
lui era si maghiarizam, sà maghiarizam cäci altfel perm".
Tocmai de aceea inteun moment de generará insufletire,
pana si romanii ardeleni, dar mai ales batranii s'au bucurat
ca in sfarsit au putut träi sa vadd cu ochii stergerea
In randurile cancelistilor dela Tg. Mures, cari se
intruneau regulat la locuinta lui Avram Iancu, evenimentele
erau discutate cu aprindere si desbätute pe toate fetele.
Din discutiile ce le-au avut viitorii tribuni cu reprezen-
tantii tineretului rnaghiar s'a putut constata imediat ca
dei manifestul iui Kossuth era adresat tuturora, totusi,
cele cloud' popoare cari se infruntau de aproape o mie de
ani, continuau sa aiba interese diametral opuse. Cancelistii
simteau ca ceva trebue facut ca sa se iasa din amorteald
ca poporul sa nu fie väduvit de avantagiile ce le putea cu-
lege din realizarea lumii celei noui.
Ce anume trebuia fäcut nimeni nu stia cu preciziune.
Sfatul in casa lui Avram Iancu se tine aproape fära

www.dacoromanica.ro
118

intrerupere in zilele de 25, 26, §i 27 Martie 1848. In ziva

de 28 Martie soseste o §tafetà dela Sibiu aducand manifes-
tele lui Simion Bärnutiu care fusese lansate acolo cu douä
zile inainte. Fostul profesor de istorie si filosofie la scolile
din Blaj, fereste neamul de a apuca pe drumuri rätäcite
El nu se increde in Unguri. Poporul roman trebue cà se
adune in congres national. Locul de adunare e indicat.
Blajul. Acolo, in adunare, cot la cot cu poporul si r umai
dupd consultarea lui, intelectualii, nu ca indivizi singuratici,
ci ca mandatari ai natiunii, aveau sä proclame stergerea
iobägiei, libertatea individualä, libertatea nationalä, dreptul
natiunii de a-si institui dregkori, de a alege deputat si säl
voteze impotriva uniunei Transilvaniei cu Ungaria.
In felul acesta punctul de reazim al lui Arhimide fusese
gäsit. Tineretul e rnai gräbit ca niciodatà. El aleargä peste
tot, duce svonul unei intruniri pentru Duminica Tomei in
väile si satele cele mai indepärtate, asociindu-si si pe elevii
scolilor din Blaj de toate categoriile.
In momente ca acestea de infrigurare, Alexandru Papiu
Ilarian e, dupä cum märturiseste unul din biografii sdi
cel mai aprig reprezentant al curentului nationalist".
Mai tarziu, el va scrie despre prima adunare dela Blaj
randuri ca acestea: färd de ea, poporul rämanea in nepäsare,
In necunostinta imprejurärilor de fatä si orbecaia färä nici
o directie; färä aceasta adunare poporul nu apuca a-si cu-
noaste oamenii säi, iar nationalistii se lipseau de reazimul
poporului.
Lupta cea grea, pentru a se ajunge la ceeace voiau
atunci nationalistii ardeleni, nu trebuia dusd atat cu auto-
ritátile fiindca acestea nu mai erau in stare sa zagäzuiascä
lavina, ci mal ales cu bätranii si cu episcopul Lemeni cari
mereu recomandau prudentä pentru ca sä nu abatd asupra
Romanilor urgia detindtorilor puterii publice.
Once franare a entuziasmului s'a dovedit zadarnicä.
Profesorii din Blaj sunt convinsi de cätre avocatii Ion
Buteanu si Florian Mikes iar protopopii, de ambe confesiuni,
sunt chemati la mgreata adunare de atre Aron Pumnul
care dela inceput fusese aläturi de tineret.

www.dacoromanica.ro
 119

Alexandru Papiu Ilarian aleargä in mijlocul alor säi

si se pune in fruntea coloanelor tärdnesti depe Mures,
sosind cel dintäi la Blaj. De pe treptele catedralei el, cel
mai tändr dintre sefi, a rostit atunci cuvintele acestea:
Suntem credinciosi impAratului si vrem dreptate, vrem
pace. Sä trdiascd impdratul, sà träiascd Natiunea Romänd.
Voi sunteti poporul si credeti-mä., de ascultati de noi,
gloantele pustilor nu pot sd ne pdtrundd. Spiritul libertdpi
a desteptat pe toate semintule Europei, acelas a ajuns
la noi i ne strigd sä ne desteptdm din somnul cel de moarte,
sd aruncdm vestmintele sclaviei, sà sfärämdm catenele ser-
vitutii. Serbi mai mult nu vrem sa fim. Noi nu vrem sd
domindm pe altii, dar nici nu vom mai suferi, noi cei mai
numerosi si mai vechi locuitori ai tdrii, sä se mai facd vre-o
lege in acestd a noastrd tard, fárd stirea noastrd".
Dupä ce au venit si celelalte coloane adunarea a con-
tinuat cu aceiasi insufletire. Alexandru Papiu Ilarian se
vede nevoit, la un moment dat, sä infrunte pe episcopul
Lemeni care mereu cerea respect, cdtre cei mari, svärlindu-i
cuvintele : Aceia cari nu ascultd de popor, nu ascultd de
Dumnezeu", apoi au esit cu totii in intámpinarea lui Si-
meon Bdrnutiu, sosit dela Sibiu, care lanseazd imediat ideia
unei a doua adundri pentru ziva de 3/15 Mai, ceeace se
aprobd cu unanimitäti si entuziasm.
Pregdtirea acestei adundri care se tine cu aprobarea
autoritdtilor e tot un merit al tineretului, ale cärui actiuni
erau dinamizate de catre Alexandru Papiu Ilarian in värstd
de 21 ani. Nu a jucat un rol hotdrätor si de suprafatd in
marea adunare nationalà dar a fost si de data aceasta su-
fletul tineretului. Ca recunostintd pentru meritele lui i se
da un loc in comitetul national, constituit sub presedintia
lui Bdrnutiu, ducándu-se apoi la Sibiu ca sd-si ja efectiv
postul in primire.
Aici Alexandru Papiu Ilarian e ales secretar al comi-
tetului national.
Punctul lui de vedere in chestiunea nationald e acum
definitiv fixat: tot ce s'a fäcut la Blaj e bine fäcut; Ro-
manii trebue sd fie cu Viena, once colaborare cu Ungurii

www.dacoromanica.ro
120

este exclusa; Kossuth, la fel ca ceilalti fiiai patriei sale,

nu poate fi pentru poporul roman, decat dusmanul lui de
moarte.
Intre timp evenimentele se precipita. Ungurii trec
Transilvania prin foc si sabie, armata austriaca' lupta slab
si se retrage strategic.
Conducatorii Romanilor se mai aduna odata, pentru a
treia (para.' inteun singur an, la Blaj, intre zilele de 16 Sep-
tembrie, 3 Octombrie si hotäräsc inarmarea poporului
impartirea Transilvaniei in unitati militare si alcatuirea de
1egiuni calora li se da prefecti, tribuni si centurioni.
Comitetul acesta numit de pacificare", devenit curand
un comitet de aparare" hotareste chiar ridicarea unei
armate de aproape 200.000 de oameni.
Toate aceste frumoase idei ale comitetului se ofilesc
°data cu frunzele toamnei anului 1848 caci gen eralul
Puchner, seful armatei austriace' se retrage in Muntenia,
aproape toti membrii guvernului Bärnutiu trec muntii lar
Andrei Saguna, episcopul greco-oriental al Sibiului, se duce
sá ceara generalilor rusi executarea clauzelor tratatului
dela Varsovia.
De acum inainte pentru libertatea Ardealului imperial
vor lupta numai Motii lui Avram Iancu si armatele rusesti,
conduse de generalii Paschievici, Roedinger si Lueders,
Lichidand astfel cariera de revolutionar, Alexandru
Papiu Harlan se hotare§te sa continue studiile la Viena,
avand mai de mult aprobatä o bursa de 300 florin' din
fondului Fundatiei Romontai din Blaj.
El pleacä intr'acolo in ziva de 1 Noembrie 1849, cu
ajutorul lui Timotei Cipariu care ii avanseaza o parte din
bursa din fondurile lui personale.
O crunta lovitura a avut de suferit intre timp. 'Fatal
sau, preotul din Budiul de Campie, a fost inchis, din
rasbunare, patru luni la Turda, casa distrusa din temehe
si dei fusese eliberat, dupa retragerea trupelor imperiale,
e puns din nou si ducandu-1 la Turda spanzurat.
Tragicul sfarsit gi tatalui sau Il va urmäri toatä viata ca
gi miselatatea" in care au fost condamnate sa traiasca cele

www.dacoromanica.ro
 121

trei surori ale lui, iar atunci cand este vorba sa se acorde
decoratii unor luptatori nationalisti ai anului 1848 e de
parere ca mai intai pofteascä sa se decoreze Natiunea
Romana i numai apoi singuraticii
Anii de studii dela Viena nu sunt lipsiti de framantari
si preocupan i pentru binele natiunii sale. Alexandru Papiu
Ilariu ia parte la toate actiunile ce se duc pentru a obtine
bunavointa curtii imperiale, incepand sa scrie totodata
monumentala sa lucrare Istoria Românilor din Dacia Supe-
rioarà", lucrare plinä de idei, de adeväruri curagios spuse,
model de cercetare stiintifica; istoria ace asta este opera
unui talent remarcabil care nu si-a pierdut nici astazi va-
barca ei ca isvor de informatie si orientare.
Dusmanii lui cari reusisera intre timp sa se strecoare
panä la treptele tronului nu-i puteau ierta lui Papiu Ilarian
nici actiunile lui din anul 1848 dar nici editarea unei
lucrari de talia acesteia. Prin uneltiri ei fac ca bursa din
Blaj sä fie sistatä lar cele cloud volume din Istoria Roma-
nilor apärute intre timp, sä fie confiscate.
In tovarasia lui Iosif Hodos, asemenea lui Simion
Barnutiu, Alexandru Papiu Ilarian pleacä in Italia. Bata-
torete oarecum acelas drum ca alta data vlädicul Inochentie
si cei trei luceferi ai Ardealului, Maior, Sincai i Micu.
In Italia, Alexandru Papiu Ilarian e de o harnicie
impresionantd; studiazd, cerceteaza bibliotecile si scrie.
Dupä ce obtine diploma de doctor juris se intoarce la
Viena si vrea sä se dedice carierei de avocat insä este
chemat de Grigore Ghica Vodä la Iai ca sä ocupe catedra
de drept roman si istorie universald.
In Capitala Moldovei, noul profesor functioneaza pana
In 26 Iunie 1858 cand din cauze politice si in urma atitu-
dinei luí Vogoride potrivnic scoalelor iomanesti, se retrage
si devine simpiu profesor al familiilor Bals si Rosetti.
Impreunä cu fin acestor vechi familii boeresti, intre-
prinde o lungä calatorie prin Germania unde ori de Cate
ori i se ofera ocazia, adunä cu sete documente cari privesc
istoria popoiului roman.
Cand se intoarce in tara Alexandru Papiu Ilarian este

www.dacoromanica.ro
199

numit de Domnitorul -Cuza juriconsult al Statului,

Moldova.
O viata noua se deschide in fata feciorului de preot
ardelean din Budiul de Campie iar rolul lui va fi de adi
inainte covarsitor in viata de stat.
Ca jurisconsult al Statului, un fel de consiliu de Stat
concentrat inteo singura persoanä, el devine in curand un
intim si pretios colaborator al lui Cuza. Acum redacteaza
Alexandru Papua Ilarian acel MEMORAND, in care se
opune planului fraternizärii de arme romano-maghiare. Lu-
crarea, cu titlul complect Memorand despre raporturile
Romanilor cu Nemtli, cu Slavii, cu Ungurii, in timp de
pace si in ceasul unei revolutii in räsäritul Europei", este
o capodoperä de lucrare politica. Vremurile nu ne permit
o analizä amanuntita a Memorandului si nici chiar o pre-
zentare sumara a ideilor esentiale pe care le cuprinde.
Cele preväzute de el atunci s'au realizat in parte in
trecutul räsboiului mondial, iar restul se desävarseste astazi
sub ochii nostri.
Vom indica totusi sfaturile practice pe care le da
Domnitorultu Cuza
In politica externa ; sa se intareascä, de trei ori,
armata ; o buna administratie a dreptätii ; sa intäreasca pe
tarani, fära de care nici un lucru mare nu se poate face
sa faca din Principate un centru de instructie politico-natio-
nala : sà creasca finantele statului ; sa secularizeze averile
manastiresti ; sà intareascd autoritatea guvernului.
In politica externa ; sa. stea in legaturä cu Franta
si Italia ; sa stea vesnic treaz in relatule cu Austria si
Rusia ; s'ä nu aduca colonisti strain" dar sa traiascä in pace
totusi cu cele douä puteri ; sa observe atent miscarile Bul-
garilor si ale Sarbilor.
Alexandru Papiu Ilarian concepe un stat romanesc
pang unde se intinde poporul roman. Carpatii nu pot fi zid
despartitor ci doar Ora spinarii Statului romanesc deoarece
Carpatii cei de aur ai Transilvaniei ar fi protectorii a
toatä Romania. Transilvania cea inalta este in centrul Da-
ciei, ca o adeväratä cetate fireasca, cea mai tare si mai im-

www.dacoromanica.ro
 193

portantä. In centru fiind, fireste domineazä sesurile Bana-

tului si ale Bihariei pand la Tisa ; domineazä dealurile
väile Moldovei si sesul cel adanc al prii Romanesti. Prin-
cipatele Unite, färd de Transilvania, nu au viitor in Europa.
Aceleasi färä Transilvania duc o existentä precarä gi duble,
care va tine cat va tine si rivalitatea gi interesele cele
schimbätoare ale statelor Europei. Unirea Transilvaniei cu
Principatele ar scäpa Principatele dela moarte, ar complecta
sistema statului roman si ar pune fundamentul vietii per-
petue a Romaniei".
Sunt idei mgrete acestea, aproape utopice pe vremea
aceea, insä tuinate dupà 60 de ani in tiparele realitätii.
Dupä Memorand" urmeazg Independenta constitutio-
nalä a Transilvaniei", care apare romaneste la Iasi si fran-
tuzeste la Bucuresti in anul 1861, apoi nemteste la Breslau
gi italleneste la Torino in 1862. Scrisul inspirat al lui
Alexandru Papiu Ilarian se ridicd de astä datä pe culmile
cele mai inalte. In fruntea lucrärii se gäsesc cuvintele cro-
nicarului secuesc Cserey : NENOROCIREA TRANSIL-
VANIEI INTOTDEAUNA DIN TARA UNGUREASCA
DELA UNGURI S'A TRAS". Autorul cere o adunare cons-
tituantd, o alipire a celorlalte teritorii romanesti cu Tran-
silvania si un congres la Alba Iulia.
Alexandru Papiu Ilarian devine cel mai fanatic luptätor
al unui Stat Roman intregit cu toate provincille locuite
de Romani.
Pe un asemenea bärbat. Alexandru Cuza Il incarcä cu
onoruri si Ii dà toatä atentia. Astfel el discutä in numele
Domnitorului Roman, planul confederatiei dungrene cu ge-
neralul Stefan Tuerr, emisar al lui Kossuth conditionand
totul de egalitate nationalä si independenta Transilvaniei
de Tara Ungureascä, ceeace fireste a fäcut ca pang in cele
din urmä discutiunile sal nu ducä la nici un rezultat.
Un nou episod trist si regretabil intervine intre timp
In viata lui Alexandru Papiu Ilarian. Inteadevär in ziva
de 10 Lille 1861 este numit director al eforiei scoalelor din
Muntenia in locul lui Ioan Maiorescu de unde se retrage
In curand fiind aspru ciiticat de Ion Eliade Rddulescu si

www.dacoromanica.ro
124

de prietenii lui care vedea in el un ,,papista § periculos",

ceeace a fácut ca presa sä se imparta in doua tabere si pana
la urmà adversarilor sä le fíe rusine de fapta lor.
La 26 Iunie 1862, Alexandru Papiu liarían este numit
procuror al Curtii de Casatie din Bucuresti.
Stabilit in ora§ul depe malurile Dambovitei, Alexandru
Papiu Ilarian face s'a apara imediat TEZAURUL DE DO-
CUMENTE ISTORICE PENTRU ROMANIA". Materialul
cules de el in cursul atator ani de studii si peregrinari, din
diferite biblioteci Il publicä fiind convins pe de o parte ea
istoria in intelesul adevärat lipseste Romanilor" si cä
pentru a putea scrie aceastä istorie trebue sä se adune
mal intai documentele".
Prin Tezaurul sau, constatator in trei volume, el a
adus un serviciu de nepretuit inceputurilor istoriei popo-
rului roman.
Paralel cu aceasta activaate care cere timp §i rabdare
activeazd si in domeniul vietii publice. In ziva de 12 Oc-
tombrie 1863 este numit Ministru de Justitie in cabinetul
Kogälniceanu, prilej bine vena pentru a aplica una din
revendicArile cuprinse in Memorand si anume secularizarea
averilor manästiresti, al carei proect de lege, Monitorul
Oficial Il publica in 13 Decembrie 1863.
Incepand din aceastä zi du§manii lui, recrutati mai
ales din randurile latifundiarilor conservatori, in fruntea
carora se gäseau Boerescu si Costaforu, nu-1 rnai iarta cu
criticile si atacurile veninoase, cari sporesc in intensitate.
Desgustat, Alexandru Papiu Ilarian, care intre timp se im-
pusese cu o serie de legiuiri subtile, isi dà demisia in ziva
27 Februarie 1864 si revine la postul säti de procuror al
Curta de Casatie, fand avansat chiar Procuror general, dar
este destituit in ziva de 19 Decembrie 1868 de neimpäcatul
säu dusman Boerescu, ajuns intre timp ministru de justitie.
Ca om al legilor el fusese de o promptitudine rara
Munca pe acest teren u priise. De atunci dateaza discursu-
rile sale despre Responsabilitatea ministeriala" si despre
Responsabilitatea functionarilor administrativi si judiciari".
Scoaterea din justitie l'a ränit adânc, frangändu-i elanul
si gräbind tragicul desnodämant.

www.dacoromanica.ro
 125

O satisfactie ii dà totusi neamul intr'o asemenea im-

prejurare. Academia Romana Il alege membru al ei, iar in
ziva de 14 Septembrie 1869 Alexandru Papiu Ilarian rosteste
acel nepieritor discurs de receptie despre Viata si opera
lui Gheorghe Sincai" care deschide dealtfel analele Aca-
demiei Romane.
Cu aceasta ocazie presedintele institutiei, Ion Eliade
Radulescu, a exclamat: Astazi e ziva cea mare in care se
eternizeaza Sincai. Traiascä Romania" lar Gheorghe Baritiu
i-a urat, in raspuns, sa ai parte de anii lui Nestor si de
succesele lui Livius pe campul istoriei noastre".
Alexandru Papiu Ilarian care devenise acum un simplu
avocat munceste din greu pentru existenta, gäsind timp si
pentru alte
Il preocupa' adunarea de noui documente pentru con-
tinuarea Tezaurului si incepe chiar sà traducä DESCRIPTIO
MOLDAVIAE a lui Dimitrie Cantemir, interesandu-se pa-
rinteste si de societatea Transilvania" pe care o prezida
inca din 23 Iunie 1867 si care a jucat un rol important in
viata studentimei romane.
Despre aceastà societate pe care o ingrijea cu patima
el scrie lui Baritiu: Am creat societatea Transilvania"
care dispune azi de un venit sigur si perpetuu de 1.200
galbeni. Imi pare rau ca atunci cand asi fi putut, poate, nu
am infiintat un fond si pentru alte scopuri nationale ale
Transilvaniei, fie chiar electorale. Ma leg insa prin aceasta
cä nu voiu muri inainte de a avea acest fond pentru sacra
cauza a Transilvamei,
Nu-i va fi dat lui Alexandru Papiu Ilarian sa impli-
neasca un asemenea gaud, fiindcà alienatia incepe dea
tarcoale. Dar inainte de a fi rapus, el rnai pune odata in
aplicare principiile pentru care jurase la Blaj in 3/15 Mai
si ia apararea poporului. Este vorba de räsunätorul proces
al bivolarilor dela Giurgiu. Acestia impiedecati fiind sä-si
exercite meseria din cauza unui regulament ilegal au fost
atacati. Detasamentul trimis impotriva lor e dezarmat. Bi-
volarii au fost arestati 'Ana in cele din urma in numar de 80.
Alexandru Papiu Ilarian le ja apararea lansand un

www.dacoromanica.ro
126

manifest prin care laudi curajul i faptele bivolarilor din

Giurgiu, subliniind cä rebel nu e cine se apgrä, ci acela
care calcä legile" i ca un vierme dacä.-1 calci se miscd;
si cetateanul lovit in averea si viata lui, sà nu aibä dreptul
de a se mica, a se plänge si a se apära contra autoritätii
care färd lege-1 calcä in picioare?"
Autorul manifestului e arestat de trei ori, dar tot de
atatea ori este pus in libertate, pentrucä ori cAt de puter-
nici erau dusmanii lui si cei cari aveau interes sä exploateze
pe bivolari. nu s'a putut gäsi un singur magistrat romän
care sä emiti mandat de arestare impotriva fostului juris-
consult al statului, procuror, procuror general la Casatie
si ministru al justitiei, mai Cu seamd ca acel caz era ur-
mArit cu interes i din straingtate.
Alexandru Papiu Ilarian se oferä sa-i apere pe bivo-
larii dela Giurgiu si pledeazd in fata curtii cu jurati din
Turnu-Mägurele, obtinand achitarea.
Entuziasmul giurgiuvenilor a fost de nedescris. Pro-
cesul i-a prilejuit sà scoatä o brosurd Cauza bivolarilor
din Giurgiu inaintea Curtii de Jurati din T. Mggurele", pe
care o prefateazä cu o sarjä dintre cele mai violente la
adresa celor cari ar voi sä stingä tot ce e roman aici in
Dacia, la marginea orientad a Europei".
A fost ultima manifesLare a marelui spirit, fiindca in
Mai 1874 are primele accese de alienatie mintalà. E trimes
la Constantinopol de unde se intoarce si mai obosit si mai
descurajat. Prietenii Il interneazä la un sanatoriu de boli
mintale din Viena, apoi la Sibiu, de unde este dus in Budiul
de Câmpie ca sd fie readus la Sibiu, unde se stinge in ziva
de 10 Octombrie 1877 la fel ca Avram Iancu, rege/e muntilor.
in urma sicriului a mers toatd intelectualitatea Ardea-
lului, in frunte cu mitropolitul Miron Romanul.
In aceias zi pämäntului i-a fost incredintatà pumnul de
humä care atunci cand 1-a ammat spiritul a fost cu adevärat
ctitorul unitätii noastre nationale.

www.dacoromanica.ro
 E-AL RASVRATIRII NOASTRE TUNET
Opera literarä a omului pe care Vasile Goldis l-a definit
atat de plastic prin cuvintele poetul pàtimirii noastre" nu
se poate judeca de sine statatoare
Poezia lui Octavian Goga e un vast seminar de socio-
logie, un strigat de revolta, de valorificare a vietii rurale
ardelene, de afirmare politicà si de chemare la lupta.
Dupa lectura oricareia din poeziile cari alcatuesc vo-
lumul premiat de Academia Romana, dei cetitorul e sta-
Omit de vraja si muzicalitatea limbei care ii starue in ure-
che asemenea preludiilor unor ecouri simfonice, nu-si poate
permite caderea in reverie sì extaz, ci mai repede e dispus
sä." se infioare, sa strangai pumnii, sà incerce o grabnica do-
cumentare istorica asupra celor scrise de poet si sä se incolo-
neze apoi cat mai repede cu putinta in randul celor cari vor
o viata mai buna pe seama norodului din care face parte
In evolutia liricei romane, Octavian Goga e un punct
de sosire.
Din ceardacul lui dela Mircesti, bine invaluit in ple-
duri sau dela gura sobei, seninul Vasile Alexandri zarise un
taran impacat cu destinul, romantic in tot ce gandeste
face. Gheorghe Cosbuc este un inspirat care situeazd plu-
garimea romana in cadru de basm. Octavian Goga e ceva
mai mult decat amandoi acestia. Poezia lui este instrument
de lupta. E sabie incredintata lui de zei si de muze deo-

www.dacoromanica.ro
128

potrivä. Ochii si sufletul fiului de preot din Rasinarii Si-

biului se deschid peste o lume romäneasca in plind framän-
tare, in plinä constiinta despre valoarea ei istoricä; o lume
care îi va avea pe atunci conducdtorii ei politici insä careia
Ii lipsea poetul, omul prin care sä vorbeascä cerul. ca acest
rol a fost incredintat lui Octavian Goga, nu e o intamplare.
Vulturul nu se putea naste decit inteun cadru ca al Rasi-
narilor, anume sortit parca' s'a fie loc de izbävire.
Satul acesta de margine a ocrotit la sanul lui numai
oameni liberi cari au respins categoric iobägia, ca unii ce
traiau pe un ,.fundus regius". La marginea Tàrii hind, rd.-
sinarenii insetati de libertate, tineau strans contactul cu ro-
manimea de dincolo de Carpati. treceau neinfricati de pe
un versant pe altul al muntilor, devenind o adevaratä verigä
de legatura intre Principatele Romäne si poporul roman
transilvanean. Acestor oameni liberi li s'au adäugat, la inter-
vale diferite, români veniti din Pind, cautätori in pärtile
noastre a unor noi conditii de viatä. Nu e de mirare dacä
un asemenea roman din Muntii Pindului, cu numele Bratu,
poposeste in Räsinari, in stingerea veacului al XV-lea si in
calitate de slujitor al Domnului, fondeazd acolo o adevaratd
dinastie de preoti romani ortodoxi cari au fost satului
fan.' si oamenilor mangaiere.
Unul din ei, Savu Bratu, e cärturar renumit, scriitor
de lucruri alese. El avea trei fete dintre cari una, Aurelia,
invatätoare in Rdsinari, are o solida cultura' germana, cola-
boreaza la Familia" lui Iosif Vulcan si tine conferinte cu
subiecte din istoria Romanilor. Ea se va märita cu invätä-
torul-preot Iosif Goga dintr'un sat de pe Tärnave care va
veni sä pastoreascà mai departe in Räsinari, ca cel putin,
In felul acesta, continuitatea familiei Bratu sa nu fie in-
treruptä.
Cäsatoria are loc in 1880 si va fi binecuvântafa cu cinci
copii dintre care primul primeste numele de Octavian. Este
insul sortit de Parce sä Indeplineascä fapte mari iar muzele
îi vor aseza de timpuriu cununa de lauri pe frunte.
Pentru tot ce va serie Octavian Goga, origina si mediul
in care s'a format si petrecut copilaria sunt hotgratoare.

www.dacoromanica.ro
 129

Sufletul ii era (liga:a cu libertatea, tgranii in mij-

locul cgruia trgia erau oameni liberi lar in casa preotului
Iosif a auzit de nenumgrate or: despre multimea suferintelor
neamului din care fdcea parte. Nu e deci de mirare cd toatg
viaja nu se va infrico§a de nici unul din ghimpii ce i se
vor a§terne in cale.
Octavian Goga va cuprinde atäta sat in sufletul lui §i
va rämäne atät de legat de oamenii §i locurile copilgriei,
incgt poezia lui va fi päng la sfärt aceea a unui desrädg-
cinat. In mod legic pentru vremea aceea, feciorul preotului
Iosif, dupg terminarea §colii primare, trebuia sg ia drumul
ora§ului, adicg al Sibiului cu multele lui §coli superioare.
Nu bucurie va simti copilul inteo asemerea hotgrätoare clipä,
ci o nesfär§itg durere care Ii va sfi§ia intreaga lui fiintä ;
Intr'o Duminecg de toamnä.., Vezi, ca prin vis mi-aduc
aminte...
M'a sgrutat cu lacrgmi mama, cand mi-a incheiat la
gat egmasa,
Zimbind m'a mänggiat pe frunte §i nuci mi-a dat din
sân ngna§a,
Si tata m'a bgtut pe urtnä §i m'a indemnat sä fin cuminte

parc'o vgd cum stg bunica, plängänd in coltu-i de

ngfraing,
Cand dascglul din sat §i popa deodatg ne-au venit in casg,
Si cum ro§isem de ru§ine cind popa m'a chemat la masä
Si mi-a vorbit de invgtgturg. §i m'a cinstit cu'n ban de-
aramg

M'am furi§at sfios in tindg... Simtiam cum mä supune

frica,
Ii ascultam de längg vaträ, dar nu le 'ntelegeam
cuväntul...
Vorbeau de bani... vorbea de carte... de rodul slab ce-a
dat pgmántul
Si nu mai §tiu... Cu capu'n poalg am adormit längg
bunica.
9

www.dacoromanica.ro
130

Aceasta totala cucirire a eului sau de catre lumea sa-

tului Il va urmari pe poet intreaga lui viatä. Cele mai sin-
cere poezii ale lui vor fi tocmai acelea in care va evoca
mediul din care s'a desprins, în opozitie cu cel in care
ajunsese fara voia lui §i in care se simtea un strein.
Octavian Goga se a§terne asemenea undelemnului peste
durerile plugarului, evoca impreuna cu vecinul Niculai al
popii" farmecul de alta data' al casei parinte§ti, preamare§te
misiunea dascalului §i a dascalitei, scrie nespus de duios
despre lautarul §i crasnicul din Ra§inari, nu va uita nici
cateva sglobii figuri de sfielnice fecioare care i-au infiorat
anii adolescentei §i, la urma cople§it de aducerile aminte,
va plange impreunä cu cei doi batrani, imputandu-le instre-
inarea §i distrugerea bucuriei ce ar fi putut-o avea daca
§i-ar fi durat existenta alaturea de ei:
Dece m'ati dus de langa voi,
Dece m'ati dus de-acasa?
S'á fi ramas fecior la plug
Sa fi ramas la coasa.
Atunci eu nu mai rataceam
Pe-atatea cai raslete,
Si-aveati §i voi in curte-acum
Un stalp la batranete.
Poezia aceasta pe care o reproducem, fragmentar, in-
chide in versurile ei jalea Ardealului insa§i, tragedia fie-
carui ardelean plecat din sat ca sà cunoasca lumea, fie prin
munca manualä, fie prin invatatura.
Rar a cunoscut o poezie atata popu/aritate ca Batranii"
§i rar s'au varsat mai multe lacrimi ca la intonarea melodiei
ei, asemenea unui prohod atat pentru uzul celor abandonati
in sat cat §i pentru al ratacitorilor prin locurile räslete.
Cand totu§i destinul îi va mai calauzi lui Octavian
Goga pa§ii spre lumea de unde a plecat, se va simti acolo
un desradacinat.
De aceea el se va adresa codrului, cerandu-i informatii
asupra oamenilor §i al lucrurilor dar codrul va marl, cu

www.dacoromanica.ro
 131

tacerea, nespusa lui tristete. Singura dorinta pentru infrant,

in asemenea imprejurari, este:
Azi lasa-ti freamatul sa-mi para
Un tnulcom zvon de patrafire,
Ce bland asupra mea coboara
Duioasa lui hirotonire.
Si spune-i vantului sä taca'
Cand va porni de-aici la plaiu:
Ca raposatul n'a fost vrednic
De poala ta, batrane craiu!
O pretioasa dovada a acestei conformante spirituale a
lui Octavian Goga o gasim In însái propriile lui marturisiri,
insemnate bite() unica pagina de antologie, cu ocazia visitei
pe care a facut-o la marele lui prieten i aparator al Ro-
manilor S. Seton Watson, in localitatea Abernety din Scotia.
Acolo in anijlocul maretului peisaj, creat de mana lui
Dumnezeu si a oamenilor, Rasinarii Il vor insoti asemenea
unui inger päzitor si in lungile nopti racoroase Octavian
Goga va insemna in carnetul lui randuri ca acestea: Orice
calator, fie cat de sarac, cand pleaca la drum, îi ja o bruma
de merinde. Asa si sufletul. La plecare incarca cat poate.
Duce cu el de-acasa soare, svon de padure; duce joc de
Iumini si de umbra; duce oameni, glume, duren. sperante,
simpatii; duce dragaste si ura. Ce ar fi daca inteun mo-
ment dat ar prinde intrupare, in carne si oase, macar o
parte din acesti tovarasi ai mei de drum, acele figuri pe
cari dragostea m'a indemnat sa le zugravesc in ceasurile
mele de singuraate, dacä intreaga ceata asta ar veni acum
la mine si m'ag pomeni cu ea ea -urca treptele castelului.
Cum s'ar incurca pe coridoarele lungi popa Iremie si
parinti cu barbile albe, cum ar sta uluiti bietii tarani
arsi de soare si cum ar amuti gluma si vorba lor inteleapta.
Ana, fata judelui, ar pleca ochii la pamant cu sfialà, in
vreme ce Lae Chiorul ar sterpeli, poate, cateva lingurite
de argint. Cum ar cialca covoarele de Smyrna, ar sparge
minunatele porcelane de Sevres si'n ce strasnica incurcatura
m'ar aduce... Si cu toate acestea, aga cum sant, saraci gi

www.dacoromanica.ro
132

chinuiti de sapä gi de nesomn, acegti oameni dela tara sunt

vegnicii mei tovarägi de drum. Ei vin cu mine in tot locul.
Cum deschid acum geamul catre parcul castelului, privirea
mea sboara departe peste grädina cu orhidee gi mimoze, se
infunda in padurea de fagi dela poalele muntilor gi daca
inchid ochii, stand räzimat pe parcanul ferestrei, aud clo-
potele dela stânà gi, in vdzduhul patruns de svonul frun-
zelor bolnave, parca deslugesc o doinä. din Sibiu".
Din tot ce am citat 'Dana acum reese destul de ciar
conservatorismul lui Octavian Goga, legatura lui cu satul.
Si totug, pentru el toate acestea nu sunt un scop in
sine. Octavian Goga nu se va angaja in a ne lasa o noud
Eremiadà, ci privirile ce le aruncä in urmä vor fi pentru
el prilejuri i indemnuri de lupta naprasnica pentru isba-
virea poporului românesc,
Goga poetul, e un luptator cum nu am avut unul ase-
manator pang la el. Poezia lui nu e lirica aga cum e aceea
a majoritätii celor cari fauresc rime gi cum ar fi voit-o
insäsi Titu Maiorescu, ci o poezie socialä, dublatä cu un
pronuntat caracter politic.
Convingerile lui se vor forma gi cristaliza prin sedi-
rnentatii lente la liccul unguresc din Sibiu, in clasa VIII-a
a liceului románesc din Bragov, la Universitatea din Buda-
pesta, la Universitatea din Berlin gi in largul Europei ale
cärui drumuri le-a batätorit in toate directiile cu scopul de
a se informa gi de a informa pe altii despre starea de lu-
cruri lasatä in lard.
E de remarcat cä inceputurile literare ale lui Octavian
Goga sunt modeste dar categorice. Prima incurajare i-a dat-o
Ion Pop Reteganul, directorul dela Revista Ilustratä" din
Gherla, dupà care a urmat Familia" dela Oradea gi Tri-
buna literarä". De acum inainte va trece din succes in succes.
Cand va ajunge la Budapesta, ca student al Facultatii de
Litere, Oatavian Goga va fi familiarizat cu scrisul gi va
desvolta in redactia revistei Luceafärul" cat si in cadrele
Societätii studentilor români Petru Major" o activitate care
va deveni de mare pret pentru naemul insugi. Mai tárziu,
el va scoate gi va sustine ani indelungati Tara Noasträ",

www.dacoromanica.ro
 133

care nu va putea fi trecutä Cu vederea atunci cänd se va

scrie o istorie a presei românesti.
Poetul Octavian Goga este o piaträ alba de hotar in
luptele Ardealului pentru libertate si o näprasnicä chemare
pentru iuresul care avea sá clued' la cucerirea ultimului pa-
rapet al redutei dusmane.
Din veac in veac, gloatele valahe si iobage se revolta-
sera cá nu mai puteau suporta multimea färädelegilor. Dar
numai atata nu era deajuns. Trebuia ca intre fortä si minte
sá fie conlucrare armonioasà, coordonare; trebuia ca totul
sä fie bazat pe temeiuri morale si juridice, coordonat cu
spiritul epocei. De aceea dupä revolutia täräneaseä a lui
Horia, va urma, in mod logic, revolutia dela 1848 in care
cuvântul hotärätor Ii vor avea juritii, cancelaristii si preotii,
iar mai apoi o vastä si rodnicä främäntare si afirmare ro-
mäneascä, dirijatà de pAtura intelectualilor, recrutat in ma-
joritate dintre laici.
In toate aceste epoci era munca asprä si durg. Acestei
grele si pämäntesti lupte, Goga vine si-i aduce hirotonirea
zeilor. Glasul lui ridia fruntile si oamenii-privesc spre soare
ascultand versurile inaripate ale unui rgsfAtat al muzelor
care vestea plinlrea vremurilor.
O poezie de acest fel incälzeste sufletele, le dinamizeazä.
Cu ea de brat se va parcurge ultima distantä pänä la
atinger ea limatului.
Versul lui Octavian Goga s'a impus nu numai prin me-
sianismul lui dar si prin factura-i nouä. Täranul pe care-1
cântä nu este sentimental. Poetul constatä mereu starea lui
de mizerie, de ostenire in urma unui plug care nu ail pentru
el, a unei coase care nu coseste pentru el.
In asemenea imprejurári gändurile si sentimentele lui
se concretizeazd
...In fata lor satea pe gänduri
Tovaräsul sdrobit de luptä,
Infiorat de truda stearpä,
Un biet cosas cu fata suptä.
Si cum sedea bätându-si coasa

www.dacoromanica.ro
134

Intins pe zdrentuita zeche,

Cu ochii stini, pArea tAranul,
Un mucenic din legea veche.
Tipa pe urma mea otelul,
Simteam cum blestemA i plAnge,
ceriu 'mbujorat departe
PArea tivit cu foc si sAnge.
In sufletu-mi strivit de groaza
PAgAne patimi prind sà fiarbA
TruditA, chinuità coas,
Vei mai cosi tu numai iarbd ?
Revoltat de tot ce Ardealul romAnesc Ii asterne sub
ochi, Goga va lua ca martor elementele exterioare, se coa-
lizeaza cu ele pentru a duce dreapta lupti la bun sfarsit.
De milenii Oltul curge peste pAmAntul romAnesc din
acea parte a tArii, sporindu-si apele cu lacrimile unui popor
insetat dupà dreptate. BAtrAnul Olt va fi si el luat de martor
ca sA adevereascd cumplita tragedie
Asa domol te poartà. firea,
CAci duce unda-ti gAnditoare,
Durerea unui neam ce-asteaptd,
De mult, o dreaptà sArbAtoare !
Ca unda ta strivitA gemem
Si noi tovarasii täi buni,
Dar de ne-om prApädi cu totii
Tu, Oltule, sA ne rdsbuni.
SA' versi pAgAn potop de apd
Pe sesul hoaldelor de aur
SA piara glia care poartà
Instreinatul nost' tezaur;
TArAna trupurilor noastre
S'o scuimi de unde ne 'ngroparA
sà-ti aduni apele toate,
Sá ne mufAm in allA tarä.

www.dacoromanica.ro
 135

La Gheorghe Cogbuc florile gi pasarile creiaza un cadru

de veselie unica, complectand in mod fericit idilica viata
dela tara'. La Octavian Goga evocarea acestora se face numai
ca sa serveasca de noui gi puternice dovezi in legafura cu
durerile gi lipsurile colectivitätii romanegti,
La noi sunt codri verzi de brad
Si campuri de matasa;
La noi atatia fluturi sunt
i-atata jale 'n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina s'a ne-asculte:
La noi sunt cantece gi flori
Si lacrimi multe.,. multe.

La noi, de jale povestesc

A codrilor desiguri,
jale duce Muregul
Si duc tustrele Criguri,
Si fluturii sunt mai sfiogi,
Cand zboara in zari albastre
Doar roua depe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre
Iar codrii, ce 'nfratiti cu noi
Igi infioara sanul,
Spun ca din lacrimi e 'mpletit
Si bietul Olt, bätranul.
Cu o asemenea poezie, fundamental deosebita de cea a
altora, Goga se va impune repede.
Semnarea certificatului de consacrare apartine lui Va-
sile Goldig care ii precizeaza pozitia in literatura noastra,
Academiei Romane care il premiaza, lui Nicolae Iorga care
il prezinta cu girul lui, intregii colectivitati romanegti gi lui
Constantin Stere care in revista Viata Romaneasca" dela
Iagi` ii aduce, in numele Basarabiei, pe atunci subjugata,
prinos de smeriti binecuvantare", mai apoi Societatii Scrii-
torilor Romani care il alege pregedinte.

www.dacoromanica.ro
136

De acum Inainte Ardealul plánge, fade §1 sperà prIn el.

Confratii ii recunosc istorica-i menire. Bunul lui prieten,
Octavian Iosif, profetegte
Tu ai sä cânti, tu ai sä biruegti
In cântecele tale viitorul !
Dela masa de scris a secretariatului literar al Astrei",
fortificat sufletegte de Räginarii aflati in apropiere, Octavian
Goga se va apleca peste toate durerile gi aspiratiile popo-
rului transilvänean.
Din aceaafä epoch' dateazä gi atitudinea lui antisemitä.
Mid ceasul mântuirii e aproape gi când latinitatea e
gata sä intre in trangee pentru a se apära, Octavian Goga
trece in Tara, luptà impotriva neutralifätii, e vestitorul lumii
ce va sà vinä gi apoi se numärä printre aceia cari nu numai
cd vgd minunea cu ochii ci se gi pot bucura, din plin, de
roadele strgdaniei lor.
Dar pana atunci va cunoagte gi el, din proprie expe-
rientà, ce insemna durerea Ardealulul.
Temnita maghiard se va deschide gi pentru el §i-1 va
primi aga cum au primit pe atätia altii.
Cununa de spini a martirajului ii fusese astfel däruità.
Omul politic Octavian Goga nu poate forma obiectul
unei cercefäri in rändurile de fatä. Aceasta pentru motivul
ea' el nu a fost un om politic oarecare, ci un sfetnic al
Tronului, gef de partid care a impus Tdrii orientäri ce s'au
dovedit gregite. In aceastä epocä sufletul neamului nu mai
era una, ci se impärtise in multe gi variate compartimente.
Aceastà perioadä apartine istoriei. Numai ea va avea dreptul
sà se pronunte in deplinà cunogtiintà de cauzä.
Pentru scopul urmgrit da noi, ne esta deajuns Goga
poetul; Goga scriitorul.
lar in concluzie putem constata cà versul lui este un
strigät de revoltä gi räsvrätire, vointä de mântuire, chemare
la luptä, expresia cea mai superioarà a involburatalui suflet
ardelenesc in tot trecutul lui de suferinte, de sacrificii gi
de sperantä.

www.dacoromanica.ro
 137

De aceea, generatiile de astäzi se pot incolona iarài Cu.

temei sub faldurile steagului ridicat de Octavian Goga, poetul,
fiindcä
Cuvine-se hirotonit ea
Cu harul cerurilor tie,
Drept vestitorule apostol
Al unei vremi ce va s5 vie...

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII
Pagina

1 Lupta Transilvaniei pentru dreptate si libertate 5

2 Biserica in natiune, nu dincolo . . 19
3 Treimea durerilor noastre . 29
4 PAnd la moarte credincios neamului 39
5 Scoala, scutul neamului românesc . 51
6 Limba, altarul Patriei. 61
7 Gata?, no hai! 67
8 Ori ei, ori noi 77
9 Dàtàtor de legi si datini 91
10 Vrem pàmântul strknosesc 109
11 Ctitorul unitàtii notionale 115
12 E-al rgsvfatirii noastre tunet 127

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro