www.dacoromanica.

ro
 INTRODUCERE

Istoria populatiei noastrc rurale face parte din is-

toria tdranilor din Europa. In trdsaturi generale, in-
tre veacul al 6-lea §i al 19-lea, gdsim acelea§i insti-
tutii economice sociale .i aceeai viata rurald rds-
pandite pe suprafata Europei. Deosebire e numai in
privinta fazelor in care taranii din diferite tdri, sunt
intr'un moment dat.
Ceeace caracterizeazd viata tdranilor in Europa,
este ca locuiesc pe moiile altora ; ei nu sunt pro-
prietari. Sau daca o parte an fost, cum acest In-
emu e doveditei 4i perduse proprietAtile .i cei care
le mai pdstrase, le perd cu timpul.
Pe mo§iile pe care stau, ei au o multime de obli-
gatii. Mai intdiu ei dau dijma §i fac clack adica nu
se bucura de intregul produs al muncei for §i nu
muncesc numai pentru ogorul lor. Din ceeace pro-
duc, ei dau o parte proprietarilor, iar bratele for
sunt intrebuintate O. pentru a pune in cultura ogoa-
rele acelora. Apoi ei mai sunt supu.i la tot felul de
redevente .5i de corvezi.
1

www.dacoromanica.ro
II INTRODUCERE

II

Ce reprezentau aceste doua obligatii primordiale

ale taranului, dijma 5i claca ? .5i cum se nasc ele ?
De lei situatia taranului pe mo5ii, vazandu-I ca
face claca 5i da dijma, intelegi de ce da dijma. Este
obligatia pe care o contracteaza In schimbul con-
cesiunei pamantului de cultivat.
Dar claca ? Claca o intelegi mai putin. Este drept
ca proprietarul acorda locuitorului a5ezat, nu numai
piimant cultivabil, dar 5i un loc de casa, o gradina In
jur, lemne de foc 5i chiar de constructie. Dar toate
aceste in ce scop? In unicul scop ca taranul sa-5i poata
cultiva piimantul. Sa se noteze ca pamantul nu-i se ce-
deaza cu chirie, ci fara termen, a5i putea zice pentru
vecie. Caci intr'un astfel de contract filed termen 5i pe
vecie, se define5te, mai la urma, contractul taranului cu
proprietarul on de ce natura ar fi fost el la inceput.
Apoi cand concedezi o bucata de pamant cui-va pen-
tru vecie 'Width dela sine ca trebuie sa-i dai be ca
sa-5i faca cash' 5i gradind In jur 51 sa-i furnizeze tot
de pe mo5ie lemne de constructie 5i de foc.
Prin urmare, dijma ar trebui sa reprezinte echiva-
lentul tuturor acestor concesiuni pe care le face pro-
prietarul taranului ; ea ar fi trebuit sa serveasca de
plata la toate.
Fost-a la Inceput a5a. ? Adica li s'au cerut taranilor
in timpuri anti-istorice numai dijma, cum vedem de
ex.: ca aceasta a avut loc In contractele partiare de
arena", In care proprietarul, nu cere arenda4ului
decat numai o plata in producte, In schimbul pa-
mantului ce-i inchiriaza 5i in care intra 5i locuinta

www.dacoromanica.ro
 1NTRODUCERE III

§i cele necesare ? Nu §tiu. Ceeace a sigur e, cand

intalnim cele intaiu a§ezari de locuitori pe pa-
manturile proprielarilor, pe langa dijma, gasim §i
claca. Voiu arata acest lucru imediat. De uncle ar
rezulta ca dijma nu ar reprezenta intregul echiva-
lent a tuturor foloaselor pe care proprietarul acorda
asezatorului pe mo§ie, ci numai o parte.
Oricare ar fi explicatia, faptul este a§a. Intalnim
-dela inceput atat dijma cat §i claca. Ce reprezinta
dijma §i ce claca?
bra o chestie foarte grea de liimurit. Chiar apa-
ratorii sistemului social economic de care ma ocup,
sunt incurcati §i confug, cand voesc sa determine
partea fiecareia.
Sa ma ocup de Wile noastre. Din o mare parte de
documente din veacul al 18-lea, ar rezulta ca claca
este obligatia pe care taranul o contracteaza catre
proprietar prin faptul §ederei pe mo§ie, cu casa, cu
gradina, cu lemnele de foc §i de constructie nece-
sare ; jar dijma reprezinta renta pamantului cultivabil
§i cea a locului de fanat. De aci ar urma, ca un sii-
tean numai prin simplu faptul §ederei sale pe o mo-
§ie, chiar cand nici el, nici vitele sale, nu s'ar hrani
acolo, e dator sa faca claca.
Aceasta concluzie e confirmata de fapte §i docu-
mente. In veacul al 18-lea intalnim multe cazuri In
care mo§ia find strampta, taranii nu aveau loc
sii-si faca bucatele for nici sa-§i hriineasca vitele.
Ei arau §i aveau fanate pe mo§iile vecine. S'au
adzes de multe on inaintea Domnilor chestiunea : In
acest caz ce datoresc asemenea sateni unui pro-
prietar §i ce, celuilalt ? De vreme ce pe moia unuia
.au casa, gradina, lemne de foc §i de constructie, iar

www.dacoromanica.ro
IV INTRODUCERE

pe acea a celuilalt i§i fac bucatele §i-§i hranesc vi-

tele ? Domnii rezolvesc in urmatorul mod chestia.
Asemenea shteni vor da dijma din bucate §i din Mn
proprietarului vecin, unde i§i au locurile de hrana si
de fanat ; iar proprietarului unde §ed, sa fach clacii-
Din asemenea decizii reiese liimurit eh claca re-
prezinta concesiunea perpetua acordath sateanului
de proprietar, a §edea pe mo§ie unde i§i are casa
si toate cele necesare.
Aceastii parere, rezulta §i din expresiile de care
foarte multe documente se servesc vorbind de claca
rhspunsh in bani. Cad se §tie eh taranul putea sa
rascumpere claca &Ind bani in loc de munch.
Multe documente and vorbesc de asemenea rascum-
parare a clhcei se servesc de cuvintele ca thranii sunt
datori sh dea (tun leu de casd» sau inteun mod mai
energic inch tsi Mai expresiv un leu de vatrd". De
unde rezultii ca claca era in stransa legaturh, ha pot
zice, echivalentul locuintei sateanului Pn Imam satului.
Ar urma tot de aici, asemenea, ca dijma nu repre-
prezenta, cum ar fi trebuit, echivalentul intreg a e-
derei sateanului pe movie, ci numai acel a Oman-
tului concedat.
Cu un cuvant, toate celelalte foloase pe care pro-
prietarul le acorda sateanului, afarh de pamantul
cultivabil §i eel de fanat sunt raspliitite prin dace'.
Sh vedem a§ezamintele cum inteleg, §i cum 'Amu-
resc asemenea chestie. Urbarul lui Const. Mavrocor-
cordat din Muntenia (1847) nu deosibe§te claca de
dijma, ci le impreund pe amandoud zicand ca ele
sunt echivalentul a toate foloasele acordate satea-
nului.
lath cele intaiu douh articole ale urbarului :

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE V

1 Tot clacasul trebuie sa lucreze pe an 8, 10 si 12

tile, dupe cum se va invoi cu stApanul mosiei care
se indatoreaza sa -i dea camp, livede, lemne de con-
structie si de ars, $, c. 1."
2) «Pentru acestea, Of ranul trebuie sit mai dea stei-
pcfnului dijma din toate semiinitturile, a cincelea din
tan $i a douazecilea din roii dela albine".
In acest urbar, dijma nu este datorit5 numai decal
in schimbul concesiunei de pkimAnt cultivabil, nici
claca nu e justificata ca echivalentul folosintelor ce
proprietatrul dä taranului, ingfiduindu-1 sa stea pe
nio,ie §i sh aiba casa §i grading, ci atilt dijma cat ,5i
claca, cum am zis, sunt datorite §i pentru locul arabil
.5i pentru rest.
Va sa zica acest a5eztimiint nu ne ajuta a raspUnde
la intrebare. llaca n'ar fi documentele de care m'am
servit pentru a liimuri natura dijmei §i a indica acea
a chicei, cu urbarul lui Const. Mavrocordat am con.-
tinua a fi in plind coufuzie.
Ia sa vedem data nu cumva din alte a5eziiminte
vom putea scoate ideea pe care clasa dominantii i§i
face de dijma .5i de clach cat dureazii regimul dijmei
§i a chicei.
Mezamintele din veacul al 18-lea nu ne dau nici
ele vre-o lamurire in aceasta privinta. In ele se
stabilesc obligatiile taranilor fiird sa fie justificate §i
fard sa spunai motivul.
Trebuie sa ajungem la Regulamentul organic pen-
tru ca sd se deslu§easca chestia.
In redactiunea primitive la sectia IV din Regular
mentul organic al Moldovei. «Despre drepturile si
datoriile din partea proprietarilor ceitre locuitorui
de peimeint gi asemenea din partea acestuia catre
proprietar» dupii ce se fixeaza toate obligatiile §i sar-

www.dacoromanica.ro
VI JNTRDDUCERE

cinile taranului, apoi la litera i (art. 125) se zice :

Acest lucru (a taranului) este k hotarat pentru locul
de casd a seiteanului si pentru greidina si trebuinra
sa precum si pentru pdsunea vitelor trebuincioase
la hrana familiei sale si economic sa, flindcei nici
un fel de dijmet nu se is dela sdtean pentru acel loc.
Jar cdt pentru pelmdnturile de rarind si de finer,
care aunt ordnduite la art. 123 sdteanul va da dijmd
din tot productul din taring si din Inner pe care '1
va ceira tot pe acea movie la locul ordnduit de pro-
prietar, cum s'a urmat duper' obiceiu si pdnei acorn".
Iata-ne lamuriti asupra naturei clacei §i a dijmei.
Din aceasta redactie rezulta ca dijma taranul o
datora din tot productul pamanturilor de taring §i de
fanate pe care le delinea, iar claca o facea pentru
locul de cases, pentru gradina din jur §i pentru pa-
§unea vitelor fiindca nici un fel de dijma nu se lua
pentru acestea".
Definitia acestor cloud principale obligatii ale ta-
ranului, e foarte importanta. Voiu relua aceasta ches-
tie la locul cuvenit.
Redactia de mai sus este ceva modificata in textul
definitiv. Iata ce cetim la art. 9.
,. Lucru cuvenit proprietarului, trebuind a se implini
aa precum s'a zis mai sus, impotriva folosului ce se
dau de (itre proprietarii locuitorilor, este neapa-
rat de trebuin(d a se hotdrel, despre o parte, totul
acestor folosuri si despre alta, a se statorn ici in-
datoririle la care acesti locuitori sent suptisi"
Acest text nu contrazice pe cel de mai sus. Numai, el
sa ma'rgine§te a-I rezuma fares sä mai in§ire §i sä de-
signeze foloasele fie care pe rand. Si de vreme ce mai
jos, Regulamenlul organic vorbe§te de dijma ca de o
obligatie deosebita, urmeaza neindoios ca claca re-
prezinta echivalentul tuturor celorlalte foloase ale la-

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE VII

ranului, mai putin roadele pamantului cultivabil .i

eel de fanate.
Va sa zica claca era datorita pentru urmilloarele
foloase : loc de cash', grading din jur, lemnele de foc
§i ima§uri.
In acela§i fel giisim justificarea clacei .i in Regula-
mentul organic din Muntenia.
La articolul 140 sectia II-a, intitulata, Drepturi si
datorii reciproce, intre proprietar si al sau sateart"
cetim :
Lucrul locuitorilor ce vor fi asezati pe mosia vre-
unui proprietar trebuind a se socoti dupa cum s'a zis
mai sus, drept rdspliftirea foloaselor ce li se dau
de catre proprietar... este de neaparatd trebuintd
a se hotard printr'o tocmire despre o parte totalul
acelor folosuri ce se dau siitenilor si despre cea-
laltd a statornici indatoririle la care ar fi supuqi
spre rdspldtirea acelora foloase, sau locuitorii ce
le vor primi pe deplin, sau aceia care vor primi nu-
mai parte dintr'dnsele".
In fond este aceea§i redactie ca in Moldova §i a-
ceea§i definitie a clacei, care atrage acelea§i explicari
pe care le-am dat mai sus.
SA' poste serios justifica, in acest fel, claca ? A§a a
fost ea conceputa la inceput ? Sau aceasta justificare
este tardiva, fdcuta cu stop a legitima o stare de lu-
cruri nedreapta §i apdsatoare ?
Dupd ceeace voiu arata in cursul acestei lucruri,
inclin a crede ca claca foarte modesta la inceput, data
nu a fost o obligatie impusa pe nedrept de proprietar,
a fost eel mult echivalentul simplei §ederi a tdranului
pe mo§ie care pe atunci nu insemna mare lucru §i
de aceea nu s'a impus cultivatorilor decat indato-
riri minime.

www.dacoromanica.ro
VIII INTRODUCERE

S5 vedem cum este considerate Si justificata claca

In 1851, cand se fac, sub Grigore Ghica §i Stirbei,
noun a§ezaminte de indatoririle reciproce a proprietari-
lor §i a locuitorilor. Prin a§ezamantul din Moldova
se riistoarna toate ideile pe care le-am vazut ca rezulta
din acte §i chiar din Regulamentul organic. lath' ce
zice art. 5 a at,ezamantului din Moldova: aln cele de
sus aratate, cuprinzandu-se toate indatoririle locuito-
rului, atingatoare de lucrul pArnantului, locuitorii ob-
stesti cu vite sau tat% vite nu vor fi supara(i cu da-
rea de dijma de pe peimantul hoteired for si vitelor
for spre brand, nici in naturd nici In bani... ranza-
nand locuitorii a da dijma numai din Wile si live-
zile aratate la art. 35, sa suprima dijma».
Va sa zicd dupe a§ezamantul din 1851 din Moldova
pamantul arabil precum §i fanatele sunt varate intre
foloasele fard echivalent, pentru care taranii trebuiau
sa face clack, de vreme ce ei nu mai dau dijma.
Claca reprezinta totul I
Ba mai mult, clacei i se da o noun baz5. Rana a-
cuma fn cursul veacurilor, am vazut, ca taranii o fa-
ceau proprietarilor pentru 5ederea, locul de cash, de
grading, lemnele de foc §i de constructie, ce taranii
primeau.
In 1851 desfiintandu-se dijma, nu numai ca locu-
rile de cultivat §i cele de final 5i de ima, intra find
deosebire intre celelalte foloase ale liiranilor, dar ceva
mai mull, ele devin baza clacei. Pentru ele mai cu
seams taranul e obligat sa face boeresc.
In adevar art. 3 din wzamantul din Moldova, e
redactat astfel :
MAsura paniantului ce sa dA trebuie a fi intemeiata
pe adevArata trebuintA a locuitorului de pamant, si

www.dacoromanica.ro
 INTRODIJCERE Ib

munca acestuia trebuie a se analoghisi dupd va-

loarea pdmdntului ce i se dd".
Va se' zicii, cu cat un Oran are mai mult pamant,
cu atat trebuie sh fach mai multa clack, ciici inter in
adevar ce zice art. urmator :
Alqa dar duper acest bazis, trebuie a se hotdret si
a se statornici Indatoririle la care locuitorii sunt su-
puqi din partea for &lire proprietari".
Este rhsturnarea complecta a principiului secular
a clacei.
A5ezhmantul clacei a Printului Stirbei in Muntenia
phstreaza, in schimb, vechea bath primitive' pe care am
vhzut eh se razimh 5i se explich claca.
Voda Stirbei imparte pe Omni in trei categorii
duper starea lor, dandu-le si duper analoghie, locuri
de arat, de fanate 5i de ima5, 5i supunandu-i la o claca
iarasi proportionalh. Cum explica a5ezhmantul din
Muntenia, claca datorita? Si pentru ce taranii sunt o -
bligati s'o fach ? Pentru un singur lucru : pentru lo-
cuinla Si dependentele ei in vatra satului. Faptul ca
taranii stau pe mo5ie, au o cash i o gradinii impre-
jur, le produce obligatia de a face cinch. Domnitorul
Stirbei phstreaza traditia secular&
lath ideile pe care clasa dirigentii le are asupra cla-
cei in tot cursul regimului trecut.
Ar fi a ne duce prey departe data am cauta ca sit
aratarn 5i la alte taxi cum era considerath 5i moll-
vata claca.
Aceste douh indatoriri ale thranului, erau de obi-
cinuit neseparate. Nu era Oran care se' plateasch nu-
mai dijma, sau se' fach numai claca, pentru cuvantul
ca fie care avea 5i pamant 5i avea 5i o a5ezare pe o
mo5ie. Pe mo5ia uncle 5edea fiicea clacei sau cel putin
o parte din ea ; pe acea pe care avea pamant, diidea

www.dacoromanica.ro
X INTRODUCERE

dijma. Numai cand nu avea pantant pe ruo5ia pe care

sta numai atunci nu dadea dijma.
Intr'un document din veacul al 17-lea Oranii din-
tr'un sat, vorbind de un batran sarac §i neputincios,
zic : aai cand an venit in sat, a lost o, lipitura si sA
nu-i is nici dijma". Aid de sigur ca e vorba de un
batran care nu avea pamant cultivabil.
Care este origina clacei ? Claca e foarte veche ; a
gasim existand la Romani la Inceputul veacului In-
lain. Existat-a Si inainte ? Existat-a in antichitate ?
Avem probe cum ca in Grecia antics a existat ser-
vagiul 5i data a existat servagiul, Inseamna ca a existat
5i claca, caci voiu arata Indata ca servii din evul me-
din, nu sunt decat claca5i, 5i ca munca for este acea
care o vedem indeplinita de tarani In cursul veacu-
rilor lnsa mai ingreuiata. A5a, erau In Grecia un nu-
mar de rurali care aveau o situatie intermediary In-
tre acea a sclavilor si acea a oamenilor liberi. In La-
conia erau tarani liberi care plateau oarecare rede-
vente, adica dijma si probabil faceau si claca. Hilotii
nu erau In realitate decat servi, adica oameni care
munceau pe mo5iile stapanilor 1)
Cand in veacul Intaiu, la Romani, Intalnim pe co-
loni, ace5tia sunt claca5i ; fi gasim pe domenii in-
tinse, nelucrate de sclavi.
Frontin descrie in modul urmator fizionomia unei
mo5ii cu proprietarul 5i cu claca5ii sai. 2) aln cen-
tru este casa proprietarului, mai departe un sir de
locuinte". Erau a laranilor care cultivau diversele
1) Les paysans et la question paysanne en France, Kareiew?
pag. 8 et 9.
2) Recherches sur quelques problemes d'histoire, Fastel de Com-
langes, 26 qi celelalte.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XI

parti a imensului domeniu. Acegi oameni liberi, nu

erau a§ezati pe mo§ii in calitate de mici arenda.i,
de coloni partiari.
Ceeace deosibe.te pe claca§i in prima linie de co-
lonii partiari, cste faptul ca ei faceau claca, obliga-
tie necunoscuta colonilor partiari. Erau ei deja po-
posesori emfiteotici ai pamanturilor pe care le ocu-
pau ? Fustel de Coulanges nu crede, cad invatatul
autor ne afirma eh emfiteoza nu era inch. un contract
recunoscut in veacul intaiu. Putea contractul sa nu
fie recunoscut inch, totui sa existe ca o stare de fapt.
Cad. natura emfiteotici a stapanirei for e vadita. Deja
insa taranii sunt in dependenta proprietarului, acest
lucru ni-1 dovedete, dupd cum observa Fustel de
Coulanges, urmatorul pasagiu din Frontin : ,Proprie-
tarii an pe mosiile for o numeroasd populatie de
mici cultivatorb.
Aceasta populatie, de sigur, ca se a§ezase cand ?
nu §tim in oarecare conditii, adica tocmindu-se
cats dijma sa dea §i cata claca sa faca proprietarului.
Deci dela inceput gasim pe muncitori traind pe mo§ii
in puterea unor invoieli care reduceau atat dijma cat
§i claca la proportii definite. Acest lucru reiese din
plangerea unor coloni dela sfar§itul veacului al 2-lea
de pe satins Burinitanus. Arenda§ul, un oarecare Al-
lius, fi apasa cu dijma §i cu claca. Colonii se plang
imparatului Marcu Aureliu Comod, cu cuvintele ur-
matoare : eNoi to rugam ca conform cu Regulamentul
lui Adrian, pe care 1-am amintit mai sus, ca sA or-
doni, ca nici procuratorul, cu Etat mai putin arenda-
sul, sa nu aibe dreptul a spori redeventele agrare,
nici zilele de lucru sau prestatiile de animale de
carat st cd lucrurile sa rdmdie cum an fost fixate
in cdr(ile care an fost depuse fn archivele Aron-

www.dacoromanica.ro
XII 1NTRODUCERE

dismentului Cartagenei. Deci sa nu fim siliti deed

la cloud zile de arat, la doua di curatit si plivit si
doua de secerat si adunat, pe an.»
Petitia se sfare§te cu cuvintele urmlitoare : ,.Ai
deci mile de not si bine voieste a ordona printr'un
sfant rescript ca sa nu mai prestam, decdt ceeace e
stabilit prin Regulamentul lui Adrian adica de 3
on 2 zile pe an... si sa nu fim nzai mutt molestati
de arendas pe donzeniul tau».
Iar imparatul r5spunde astfel : Considerand regu-
gulamentele si deciziunile mele anterioare, ordon ca
procuratorii mei sa nu ceara nzai mutt decdt de 3
on 2 zile de munca pe an si sa nu se mai pre-
tinda ninzic, contra regulamentului stabilit*. 1)
Iata deci claca limitata, dela cele intaiu incepu-
turi ale ei.
Dealtmintrelea in tot timpul duratei imperiului, im-
p5ratii Romani intervin si regulamenteaza conditia
clacasilor, determina zilele de munch precum si cele-
lalte redevente, oprind pe proprietari de a face din
ei sclavi.
Adesea ori, mii de Germani adu5i prizonieri, erau
impiirtiti si a§ezati, fie pe domeniile imperiale, fie
chiar dati marilor proprietari. Dandu-i acelora, im-
piiratii nu-i lasau la bunul plat ; ei promulgau, in
acela§i timp, rescripte prin care le determina munca,
conditiile si obligatiile for fats de proprietari.
lard un act din veacul al 5-lea, relativ la o distri-
butie de asemenea barbari : Noi punem ca conditie,
zice imparatul, ca proprietarii sa stie ca acesti oameni
se vor aseza pe domeniile for in calitate de coloni,

1) Recherches ear quelques problemes d'histoire, Fustel, de

Coulanges, pag. 35.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERS Mil

jure colonatus, nici unul din ei nu va putea pgrasi

domeniul, nici alt proprietar '1 va putea zmomi la el.
De alai parte proprietarii vor cere dela ddnsii numai
munca de oameni liberi, qi este oprit ca sei-fi trans-
forme in sclavi, ei nu vor fi intrebuintati deceit nu-
mai la munca agricold». 1)
Colonii nu datoresc de cat munca la camp, iar nu
vre-o alts munch domestica. Este o lege formala in
aceasta privinta. 2)
In veacul al 4-lea imparatii cauta sa stabileasca o
regulii generala privitoare la toti claca.ii din imperiu.
Ei reguleaza cata dijind sa se plateasca*i vorbesc de
claca §i de dijma ca de redevente marginite.
Codul lui Teodosie, determine partea pe care pro-
prietarul are dreptul sa o is asupra recoltei colonu-
lui, iar alte legi din timpul lui Anastasie i Justi-
nian, fixeaza redeventa in nature la a zecea.
Chid proprietarii cauta a abuza de obiceiurile i
regulamentele in vigoare, imparatii intervin si ii a-
duc la respectul acelor legi.
Imparatul Constantin edicteaza urmatoarea lege :
Colonul de la care proprietarul va cere mai mult
cleat ce e obicinuit, adica mai mult deck ceeace a-
cela a dat mai 'nainte, are dreptul a se prezenta ina-
intea judec5torului celui mai apropiat, iar acesta este
obligat nu numai ca pe viitor set impedice pe std-
pdn de a spori redeven(ele, dar chiar de a-1 sili ca
sei dea inapoi ceeace a luat cu nedreptate".
1) Recherches sur quelques problemes d'histoire, Fustel de
Coulanges, pag. 52. .

2) Pentra fot ce privelte colonatul de sub Romani qi de sub

cele Intaiu state non formate pe ruina imperiului, m'am servit de
Recherches sur quelques probiernes d'histoire de Pastel de Cou-
lenges.

www.dacoromanica.ro
XIV INTRODUCERF

Arcadiu reinoiete aceasta legeoiar Justinian o con-

firma in chipul urmator : Proprietarii sunt opriti de
a introduce vre-o inovatie in redeventele obicinuite ;
la caz contrar, judecAtorul va desdauna pe colon, ye-
ghiand ca, pe viitor vechile obiceiuri sa fie observate ;
ordonam ca aceasta lege sd se aplice nu numai colo-
nilor actuali dar si posteritritei for $i ca tine se va
naste pe domeniile proprietarilor sa nu fie supusi la
alte conditii dealt acele sub care pa rintii si stra-
mosii for au trait".

III
Dupa prabuirea imperiului Roman, situatia cliica-
§ilor in noile organizatii de state, se schimba ? Nu.
Clacaii continua a fi protejati prin legile statelor bar-
bare, in acela,i mod aproape cum fusese sub Impa-
ratii Romani, si traiesc in acelea.5i conditii pe domenii.
Scrisorile Papei Grigore cel mare, scrise la sfaritul
veacului al 6-lea si la inceputul veacului al 7-lea sunt
o dovada. Intr'una din aceste scrisori, el spune ca co-
lonii trebuie sä ramaie pe ogoarele for gi sd dea re-
deventele pe care le dAdeau inainte, supunandu-se la
toate obligatiile colonatului, faro ca proprietara sa
gibe dreptul de a spori acele sarcini".
Am zis ca situatia clacailor riimane aceia,i sub
nouele state barbare. Colectia de legi de dreptul Ro-
man din veacul al 8-lea si al 9-lea, adeveresc acest
lucru, iar legile Romane redijate in tara Burgunzilor,
a Visigotilor, a. Alamanilor, a Bavarilor etc., confirma
odata mai molt aceasta ptirere.
Codul Bavarezilor ne da detailuri despre obligatiile
la care erau supu.5i claca§ii pe domenii. Colonul
du/A domeniile bisericei datoreste 3 din 30 de baniti,

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XV

de asemenea a zecea parte din inul si din mierea de

la stupi. El trebuie sa lucreze pe ogorul proprietaru-
lui o intindere de 300 picioare si in lungime de 400 de
picioare. El este obligat 86 semene, sa curete, sa se-
cere pi sa duck aceasta recolta la hambarul proprie-
tarului ; de asemenea trebuie sä coseasca un arpent si
sa clued la surd. El e obligat sa s5deasca via, 85 o pra-
seasca, s5 o ingrijeasca si sa o culeag5. Mai este o
bligat .sa dea un cal, pentru un transport, sau sa se
duc5. singur ; asemenea sa facA carausie eel mult /AA
la 20 leghe, in fine el este nevoit sa repareze casa sta-
panului, grajdurile, surele, etc. dupe cum va fi nevoie".
De asemenea §i legea Alamanilor spune ca colonii
sent datori sa dea redevente 5i sa fach munca.
Amestecul regilor in raporturile dintre tarani §i pro-
prietari, dureazA nu numai sub Merovingeni ci chiar
sub dinastia Carolingienilor.
A.a ca putem spune cii dela inceput, de tend in
imperiul Roman, giisim regulamentate, ca sa zic a§a,
conditiile muncei a colonilor pe domeniile Statului
precum §i pe acele a particularilor, aceasta protectie
§i regulamentare o vedem durand in occident tot
timpul.

Iv
Dar la not ? Sa intelege ca aceste taxi, find de for-
matie cu totul nouii, nu putem avea acte §i docu-
mente cu privire la cele intaiu veacuri a stabilirei
colonilor Romani in Dacia, nici &TA aceea. Ceeace
este sigur, e ca din hrisoavele noastre, rezulta ca 15-
ranii faceau clack In veacul al 15-lea. Acest lucru it
anal in cursul cartel, §i data ei faceau clued In veacul
al 15-lea, nu este nici un molly ca s5 nu admitem

www.dacoromanica.ro
XVI INTRODUCERE

ca o fhceau si in veacul al 14-lea si al 13-lea de vreme

ce claca facea parte din organizalia socials economics
din intreaga Europa. Este o ratiune mai mult de a a-
firma ca ei daleau si dijma.
D oud chestiuni se pun : Cats clach faceau si cats
dijma diideau, in cele intai veacuri istorice a tarilor
noastre? Si dach claca 5i dijma au fost regulamen-
tate de Domni, dupd cum am vazut ca aceasta a
avut loc in Imperiul Roman si sub regii Burganzi,
Visigoti, Alamani, Merovingeni si Carlovingeni ? Nu
5tim cats clach facea si ce dijma diidea thranul Roman
in veacul al 14-lea, al 15-lea si al 16-lea. Dar stint con-
ditiile lui de munch' dela inceputul veacului al 17-lea.
Voiu arhta In cursul acestei lucrari cii la inceputul
veacului al 17-lea thranul Muntean facea intre 3 si
5 zile de clach pe an. El mai era obligat ca sa dreaga
morile, iar dijma sa o dea ca si inainte dupci obiceiu.
N'avem nici un motiv de a nu conclude di si in
veacul al 16-lea, poate chiar 5i in eel al 15-lea, cam
a cestea an trebuit sa fie conditiile de munch a ta-
ranilor pe propriethtile boerilor. In tot cazul acele
conditii nu an putut sa fie mai grele. Cad cu cat ne
scoboram in cursul veacurilor, cu atata vedem ca
conditiile de clach si celelalte ale taranilor in genere
sunt mai usoare.
Un lucru este sigur : Domnii intervin si regulamen-
teazh conditiile de munch inch dela inceputul vea-
cului a117 -lea. ')
Si nu e nici un motiv ca sa nu admitem ca acest
amestec a for a trebuit sa aibe loc 5i in veacurile
anterioare.

1) Studii §i Documente Iorga, vol. V, pag. 364.

www.dacoromanica.ro
 JNTRODUCERE XVII

In adevar, tin fapt caracteristic observam peste

tot locul. Or pe unde 5eful Statului, fie Imparat,
Rege, Domn sau Principe, concentreaza in mina lui
autoritatea aproape absolutk el intervine In rapor-
turile dintre proprietari Fi colonigi. Acest lucru it
vedem sub Imparatii Romani 5i sub regii statelor
de origina germanii, cat timp feudalitatea nu e Inca
puternic stability ca sii le slabeasca autoritatea. Ace-
la5 lucru 5i la noi. Domnii no5tri au fost monarhi abso-
luti ; totdeauna raporturile dintre proprietari ji la-
rani au trebuit sa fie de ei regulate. Nu gasesc nici
un motiv pentru a crede cii ceeace vedem Intam-
pIandu-se in veacul al 17-lea, nu a putut sii aibe
loc si In veacurile al 16-lea, al 15-lea 5i al 14-lea.
Din actele citate mai sus rezultii ca dijma precum
i claca, atilt la noi cat 5i in toate tarile, la inceput
au trebuit sa fie moderate, iar celelalte obligatii 5i
corvezi de natura deosebita, reduse sau aproape nule.
0 intrebare: cum se explica creearea acestei insti-
tutiuni socialo-economics, adica ca o imensii popu-
latie de muncitori sa dea dijma din tot ce produc
ei sa faca un numar de zile de munch pc an, pro-
prietarilor, pe a caror mo5ii ei stau ? Mai In-till prin
faptul insu5i ca ei nu au mo5ii si ca stau pe proprie-
tatea altora. Acest lucru, grosso modo, explica totul.
Dar cum se face ca cea mai mare parte dintre lo-
cuitori sunt nevoiti a se stabili pe mo5ii straine ?
Tratarea acestei chestiuni m'ar duce prea departe,
ea fiihd cornplexa. Ma voiu margini la cateva cuvinte
necesare pentru a explica origina clacei 5i a dijmei.
Ceeace caracterizeaza proprietatea in imperiul Ro-
man, este fiinta de domenii marl 5i de intinse lati-
fundii ; este epoca care se numea a salturilor, a vi-
2

www.dacoromanica.ro
XVIII INTRODUCERE

lelor si a prediurilor ; este 1-egimul marilor pro-

prietari pe care codurile lui Justinian si a lui Teo -
dosie, ii numesc potentiores poesesores.
De sigur ca a trebuit sa existe in timpul imperiu-
lui si o mica §i mijlocie proprietate. Dar ele joaca
un rol cu desiivar§ire secundar si foarte cu mare
greutate pot sa traiasca alaturea cu cea mare de
care sunt amandoua cotropite incetul cu incetul.
Acest regim de mare proprietate, departe de a
disparea cu prabu.5irea imperiului roman, din contra
devine caracteristica dominants in Europa, unde asi
putea zice, ca nu mai este aproape loc pentru mij-
locia si mica proprietate. Cei care nu au proprie-
tate, sunt siliti sa se wze pe imensele domenii ; cei
care an Inca, din diferite motive, o cedeazii sau de
buna voie, inglobandu-o in marele domenii, sau o
perd Para de voie. Astfel ca la un moment dat gii-
sim aproape toata populatia rurala apzata pe dome-
niile unui restrans numar de proprietari, de manlis-
tin si pe acele ale regilor.
Si atunci natural sa pune chestia : in. ce conditii
neproprietarii stau pe domeniile proprietarilor ? Ce
raporturi se stabilesc intre ei §i a5ezatii ? Raporturile
si obligatiile se rezuma dela inceput in doua. Aezatii
raspund o parte din producte ca rasplata pentru ca
li se concedase bucati de pamant de hrand ; iar pe
deasupra li sa cere sa faca §i un numar de zile de
lucru pe partea din domenii rezervatii pentru ogo-
rul proprietarilor.
Se intelege ca aceasta a doua conditie, nu porne-
§te din natura dreapta a invoielei care a dat na-
tere dijmei. Dijma reprezenta un echivalent. Dar
claca, ce echivalent reprezenta ea ? Simplu permisi.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XIX

iinea data locuitorului de a se aseza pe mosie, cu

accesoriile indespensabile unei asezari, precum lem-
nele pentru constructia caselor, lemne de foc si un
petec de pamant pentru facerea casei. Aceasta in
ipoteza cea mai buns, adica asa cum stapanii dau
In veacurile posterioare explicatia clacei. Dar chiar asa
find, aceste foloase nu reprezentau aproape nimic in
comparatie cu ceace se impune colonului. Sa nu
uitam ca padurile Inca nu erau supuse la nici un
regim, ele apartineau aproape la toata lumea.
Prin urmare lemnele de constructie, cu atat mai
putin cele de foc, nu costau nimic pe proprieta r.
Iiiimanea peticul de piimant pentru construirea ca-
sei. Dar pe domenii intinse, ce valoare putea sa aiba
un petec de pamant ? Asezarea locuitorilor pe o
mosie, constituia un imens avantagiu pentru proprie-
tar, incat vedem, in acele timpuri, dandu-se chiar pri-
vilegii oamenilor, pentru a-i decide sa formeze un
sat sau o colonie.
In schimb insa ce li se cerea ? Li se cerea ca sa
lucreze ogorul stapanului. Aceasta munca avea o va-
loare mult mai mare, decat asa numitul echivalent
.al ei. Tocmai aceasta disproportie intre ceeace pro-
prietarul da colonistilor si ceeace in schimb primea,
arata odata mai mult, cum la inceput, zilele de claca
an trebuit sa fie foarte reduse, prin urmare obliga-
-tiile taranului minime. Ideea ca taranii a.sezandu-se
pe mosiile proprietarilor sau recunoscand autorita-
tea acelora, ideea zic ca ei au inceput prin a fi la
,discretia complecta a stapanilor, trebuie exclusii cu
desavarsire. Am vazut din cele aratate ca atat Im-
paratul Adrian cat si succesorii sal sa ocupau serios

www.dacoromanica.ro
XX INTRODUCERE

ca conditille de munch a.clOca5ilor sd nu se in-

greuieze.
Deja claca este in mare parte, chiar moderatO 5i mar-
ginitd cum a fost la inceput, fructul puterei proprie-
tarului care o impure colonistului ce vine sO se
aeze pe mo5ie, sau vechiului mic proprietar, trans-
format, prin cotropire, in colon.

Dar raporturile si obligatiile 5ezdtorilor pe Oman-

turile proprietarilor nu se marginesc, in cursul tim-
purilor, numai la dijind 5i la claca, nici la mOsura
modesty 5i restransh constatate.
Deja din regulamentul Imparatului Adrian, vedem
ca cldca5ii din veacul al 2-lea a imperiului roman,
erau obligati sd mai dea proprietarului i animale de
Ira nsport,!iar colonul din veacul al 7-lea, despre care
vorbe5te codul Bavarilor, pe langa obligatia care am
vazut ca avea de cultivat o bandy de piimant a pro-
prietarului, a-i duce recolta la hambare, si a-i cosi o
intindere de pamant, mai trebuia de asemenea sit -i sO-
deasea via, sa o ingrijeascii, sit -i faca vinul, sd-i dea
care de transport Si set repareze atat casa cat i ham-
barele Si grajdurile stdpd nului.
Suntem deja destul de departe de primele obligaiii
ale clOca5ului, de pe domeniile romane, cad chiar na-
tura muncei lui sh modified 5i sh l'arge5te.
La inceput colonul nu avea de prestat altfel de munch
de cat acea de camp. In codul lui Justinian, vorbin-
du-se de indatoririle colonistului, se zice ca el trebuie
s5-5i Indeplineasca serviciile sale agricole oruralibus.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXI

obsequiisp. In alte coduri se vorbe§te de partea a-

grara §i chiar cuvantuf de Tirana de corvoada se
refers in genere la munca campului.
Cum se face aceasta transformare Iii natura obli-
gatilor, la- inceput pur agrara ? i cum cleicapil
pur agrar din timpul Romanilor, incepe deja a de-
veni chicaf domestic In veacul al 7-lea ? Cad am
aratat Ca legea bavareza obliga pe colon a repara casa,
grajdurile, §urele, etc., ale stapanilor. Prin abuzul de
putere al proprietarilor §i prin complezenta suvera-
nilor care consacreaza prin legi §i decrete, tot ce pro-
prietarii fac si stabilesc in interesul exploatarei lor
a bcfricole.
Si Inca in veacul al 7-lea suntem la inceput. Cad
este inch o autoritate regala §i mai tarziu una impa-
rateasca a lui Carol Cel Mare.
Cat time autoritatea imparateasca §i pe urma acea
a regilor statelor germanice, ramane neatinsa tinand
in supunere pe functionarii mari §i pe nobilii pro-
prietari, atata timp thranii sunt ocrotiti, pe cat e cu
putintii, in contra it pietarilor din ce in ce mai mari
ale proprietarilor. Dar mai tarziu, timpuri rele a§-
teaptii pe clasa rurala. Cu sfar§itul Domniei lui Carol
Cel Mare, organizatia lui puternica, railitara §i ad-
ministrative, se prabu§e§te. Marii, functionari, duci,
comiti etc., care erau in acela§ timp §i mari pro-
prietari, incep 4-§i insu§i in profitul lor, titlu §i pute-
rile pe care pang atunci le exercitase in numele regi-
.1or §i a imparatului. Taranii nu mai au aproape nici
o legatura cu statul, ei sunt supu§i proprietarilor, ca-
rora nu numai ca le dau dijma §i le fac clack dar le
platesc chiar imposite. Asa ca proprietarii ne mai a-
vand nici un frau in vointa, in lacomia lor, ei !neared

www.dacoromanica.ro
XXII INTRODUCERE

pe ta.'rani cu tot felul de obligatii, redevente, crean-

du-si tot felul de venituri.'
Deja am observat ea dacd comparam inceputurile
modeste a obligatiei titranilor de pe saltus Burinitanus
din veacul al 2-lea cu obligatiile din veacul al 7-lea
din legea Bavarilor, aceste din urma sunt incarcate.
Aceasta agravarea devine din ce in ce mai simti-
toare. lath' in veacul al unsprezecelea la ce obligatii
sunt supusi taranii din Franta : Multi cultivatori..
datoresc pe langa corvoada de lucrare la camp, s
acea cu mainile, apoi tenancierii lucreaza la gar-
durile curtilor si a campurilor, la curatitul gradi-
nilor $i a granelor, la confectiunea panel psi a berei,
construesc $i repara cladirile de tot felul, fac recolta
cerealelor $i o aseaza In hambare, treera granele, trans-
port6 tot felul de lucruri necesare castelului, ei sunt
intrebuintati chiar pentru oficii domestice, pe langa a
multime de alte lucruri g1 corvezi". 1)
Cate zile de lucru munceau taranii francezi in acel
veac ? Obiceiurile timpului ni le spun. In asezamin-
tele pastrate prin traditie, se indica numarul pra-
jinilor, pe care taranul, trebuia sa lucreze, canti-
tatea de arpenzi de vie pe care era obligat sii ingri-
jeasch si chiar sa determind numarul de zile de claca
pe an a tenancierului.
In privinta zilelor de claca, obiceiurile variaza, pe
unele locuri taranii datoresc o zi pe saptamana, ceeace
fac cam 50 de zile pe an, cam cat taranii Unguri si Ro-
mani din Transilvania, faceau boeresc in veacul al
16-lea.

4) Les Classes rurales et le regime domanial en France, Henri

See, pag. 86.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXIII

Pe aiurea ei lucreazii 2 sau 3 zile pe saptumand.

Dar nu este o regula generalii.
Autorul din care extrag aceste, continua ast-fel :
In momentul secerei, o parte din tenancieri sunt
obligati sa face 4 t3i chiar 5 zile pe saptamana. Suntem
in drept sa ne intrebam in acest caz : Cand tenanci-
erul putea sa-i cultiveze propriul sau pamant ?
Adesea tenancierul consacra jumatate din timpul,
sau, pentru ogorul psi trebile seniorului. Aceasta este
pentru dansul o sarcina enorma, care cu timpul se
va micora putin eke putin. Adesea on se intampla
ca zilele de claca sa fie repartizate nu pe saptamana
ci pe 3 sau 4, seril in cursul anului".
Dar la not ? Care erau conditiile de munca a tii-
ranului in cursul veacurilor precum 5i greutatea ei ?
Am vazut ca in veacul al 17-lea in Muntenia, el
facea 3 pans la 5 zile de claca §i repara morile pro-
prietarului. Aceasta claca modesta devine enorma
cu timpul.
In cea intaia juniiitate a veacului al 18-lea, cele in-
taiu wzaminte fixeaza pentru taranii nevecini, claca
la 6 zile, §i mai tarziu la 12.
Dupd desfiintarea vecindtatei ,i a rumaniei, Domnii
determine prin a§ezamintele for munca tuturor la-
ranilor in mod definitiv la 12 zile.
Acest numar de zile ramane neschimbat in Mun-
tenia parka la Regulamentul organic, cu oarecare mici
adaugiri. Dar in Moldova, in a doua jumatate a vea-
cului al 18-lea situatia taranului se agraveaza.
Tata ce munca cu ziva trebuie sa face thranul Mol-
dovan : Sa are pe zi zece pai, pasul find de 6 patine,
In moina, iar in telina 8 pai: Sa pra§easca pe zi o

www.dacoromanica.ro
XXIV 1NTRODUCERE

fit ta, adica 12 prdjini fdlee§ti, sa secere 3 dal, sa

coseasch inteo zi jumatate de falce; de asemenea tot
jumiitate de falce sa adune §i sa cladeascd, etc.
Pe langd aceasta clach agricolh, la sfar§itul yea-
cului, ei mai sunt obligati sa faca 4 zile de clacd deo-
sebita, sa fad' o podvadd cu carul la ora§ pentru
cele trebuincioase boerului de indestularea casei,
sa aduca 2 care de lemne de foc, sa intoemeasch
iezdturile proprietarilor, precum §i sa dea ajutor la
intocmirea acareturilor de pe mo§ii, etc.
Deja acest a§ezamant urea taranilor cele 12 zile
de clacd, la 29. Dar ingreuiarea devine din ce in ce
mai coviir§itoare in cursul timpului. Regulamentul
organic, supune pe ldrani la urmatoarea munch' : Lo-
cuitorul care avea 2 boi, era dator a ara 14 prdjini
la loc de moind, §i 9 prajini in pamant Celina iar cel
ce avea 4 boi, trebuia sa faca indoit numdrul de prd-
jini. Prin urmare mai mull deck cei 10 sau 8 pa§i
a a§ezdmantului din 1766. De pra§it sa pdstra tot 12
prdjini, decat si cerea tdranului ca sa care papu§oiul
la co§arele boerului, etc.
In 1851 cu 14 ani inainte de improprietdrirea Ora-
nilor, claca §i celelalte angarii sunt duse pana la
culme. Ia sa comparam munca taranului de la Re-
gulamentul organic cu acea din 1851. In 1833, el e
obligat sa are 14 prdjini in loc de moind sau 9
prdjini in phmant telina, eel care avea 2 boi gi In-
dolt, cel en 4 boi. Iar in 1831, el e dator a ara, a se-
mana §i a griipa 28 de preijini in loc de moina §i 18
prajini In piimant telinh. In privinta prii§llei in 1833
el e obligat sa prd§easch 12 prajini, iar in 1851, 42 de
prhjini de papu§oiu, prii§ite de 2 ori, cu culesul, fl-
cutul in clai §i caratul for la co§are:

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXV

Sub Regulamentul Organic, el era dator sa secere sau

sa coseasca 16 sau 20 prajini pane alba; in 1851, 56
de priijini sau 70 priijini de cosit pane alba: Cam In
aceia§i proportie se ridica munca in Muntenia in
veacul al 19-lea.
Dar claca servila ? Si ea sa mare§te in cursul yea-
curilor.
Nu still in ce consista ea, inainte de cele intaiu a§ezh-
rninte agrare. Am vazut ca prin veacul al 17-lea, taranii
din Muntenia erau obligati ca sa repare morile pro-
prietarilor. Un lucru insa e sigur, anume ca cele intaiu
a§ezaminte, agrare, atat in Muntenia cat §i in Moldova,
vorbesc numai de claca pur agricolh. Desfiintatu-s'a
prin ele §i oarecare claca servila, care fusese inainte ?
Nu §tiu. Ceeace este de asemenea sigur e ca proprie-
tarii . au trebuit sa se serveasch cu vecinii la toate
trebuintele lor. °data cu desfiintarea vecinatatei,
a§ezamintele suprima claca servila pentru toti ta-
aanii fail deosebire. Asa, urbarul lui Const. Mavro-
cordat (1746) nu vorbe§te nimic de obligatiile taranilor
de asemenea natura, nici a§ezamantul lui Grig.
Ghica in Moldova (1766). Unsprezece ani dupa aceea,
acela§i Domn, In a doua Domnie, o introduce. p-
ranii, cum am vazut, sunt obligati sa faca 2 zile
de claca la on ce i-ar pine proprietarul, sa fach
cu carul o podvoada in targ pentru trebuintele
aceluia, sa -i aduch doua care cu lemne pe an, sa-i
repareze monk., iezhturile, §i toate acareturile gos-
podariei, ino§iei.
Douazeci §i opt de ani dupa aceea (1805) asemenea
claca este iard§i sporita. Se impune taranului 4 zile de
claca suplimentara in. loc de 2. Regulamentul organic o

www.dacoromanica.ro
XXVI 1NTRODUCERE

Ingreuiaza. Taranii sunt datori sa culeaga piipu§oiul

boerului §i sa -1 aduca cu carele la copr. Aceasta obli-
gatie este nou precum §i acea ca sa care pdnea alba la
arie. Regulamentul cauta sa o justifice pretinzand ca
a fost un obiceiu vechiu cand zice : ccd culesul oi cd-
ratul papuoolului la coder precum oi facerea cooerului
niciodata n'a fost obiceiu in tard a se socoti in zilele
boerescului, ci an lost datoria locuitorilor a face acest
lucru, tarn a se scAdea in zile precum oi caratul panei
albe la arie». Dacd acesta a lost un obiceiu vechiu,
desigur ca a fost impus prin abuz, caci pand la aceasta
data nu-1 gasim inscris In a§ezaminte.
In 1831 aceste indatoriri ale taranilor sunt din
nou sporite. Pe langa cele 4 zile proasle admise din
vechiu, claca5ii sunt obligati, pe langa meremeturi de
adapostiri §i §uri apoi, de asemenea si la meremeturile
cnrtilor boere§ti, la acoperirea cu stuh sau pale a aten-
antelor, .la facerea de oboare pentru vita §i chiar la
baterea papupiului.
Dar numai la aceste se marginesc indatoririle pre-
cum §i restrangerile taranilor pe pamdnturile boeri-
lor ? Nu. Ei nu au voie sa infiinteze cra§me, nici ha-
canii, acestea constituind un monopol pentru proprie-
tad. Ei sunt snip sa cumpere rachiul §i vinul precum
si obiectele de bachnie dela dughenile proprietarilor.
Celor care poseda vii nu le era permis sa vanda vinul,
doar cel mult, dupa ce proprietarul 11 vindea pe al
sau ; ei nu aveau dreptul sa aibe mori ci erau obli-
gati sa macine la morile stapdnului.
Am vazut ca in Franta taranii erau siliti ca sa
cOaca chiar pdinea In cuptoarele seniorului.
Asa ca data consideram, Intr'un moment dat si-
tuatia taranilor din Europa oi profitul pe care pro-
prietarul it trage din §ederea acelora pe mo§ii, cons-

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXVII

tatam ca proprietarul isi facea toate trebile, dar absolut

toate, cu tumuli in mod cu desavarsire gratuit. Ba
chiar exploatarile de convert Ia care se. dedeau,
gdsesc in faranime o clientele sigura si silita. Proprie-
tarii isi constituiesc bucata cu bucata, in mod gra-
tuit, tot utilajul trebuincios, pentru o mare exploa-
tare agricola, complectand in cursul veacurilor piesele
care le lipseau si acoperind golurile care existau In
tesdtura de obligatii ale taranilor.
Ma explic. Iau de exemplu pe taranul nostru. La
Inceput el e dator numai ca sa are, sa semene, sa pra-
seasca si sa culeaga recolta proprietarului. Era treaba
acestuia ca dupe ce taranii o puneau in dal, sa o
treere si sa o duch la hambare si la cosare. Aceasta
treaba proprietarii trebuiau s'o fach cu slugile lor.
Cu timpul, am vazut, ca li se impune obligatia taranilor
ca sa care papusoiul la cosare precum si panea alba
Ia arie. Dar cosarele le facuse pana atunci proprie-
tarul. 0 noun obligatie se impune. Taranii sunt
indatorati, de acum inainte, sa faca, cel putin sa re-
pareze acele cosare. Iata-1 deci pe proprietar ca se
scuteste si de aceasta cheltuiala.
Dar cat timp Indatorirea taranilor se marginea nu-
mai a cara recolta la cosare, Inca proprietarul era
nevoit ca sa faca ceva pe cheltuiala sa, anume, sa
bate papusoiul si sa treere panea alba. Ei cauta ca
sa scape si de asemenea cheltuieli. In cel din urma
asezamant (1851) el oblige pe Omni ca sa bats si
papusoiul si sa f1 treere. Numai sarnanta o dit pro-
prietarul.
Asa ca intreaga recolta dela arat si pana la asezatul
fn cosare este datorita taranilor de pe mosii.

www.dacoromanica.ro
XXVIII INTRODUCERS

Cat timp proprietarii au dreptul numai la claca

agricola, a5a cum am vazut ca are acest caracter claca
primitive, si mult timp 1si pastreaza caracterul, pro-
prietarii sunt nevoiti sa -ti face toate trebuintele gos-
podariei cu. sclavi si servii lor. La not cu tigani si cu
oameni tocmiti cu leafa. Tot prin oamenii de serviciu,
ei I5i aduc lemne de foc, 1 i repareaza acareturile, ia-
zurile, 1si fac ohoare pentru vite, etc.
Cu timpul ei, dupe ce ii oblige pe tarani sa face
toate aceste sub nume de obiceiu, apoi le introduc
in asezarninte sub forma de lege, 5i iata pe proprie-
tari scutiti de a avea servitori in curte si oameni
cu simbrie pentru toate aceste nevoi. Taranii le fac
toate in mod gratuit.
Dar taranii au nevoie si ei de oarecare cumparaturi.
Anume se cumpere obiecte de Meanie, yin si rachiu
macar la praznice, la nunti si la sarbatori. Unii din-
ar putea sa deschida dughene cu asemenea
'nada, mai ales ca.' au chiar .vii. Proprietarul nu be da
voie. El deschide crasme $i bacanii, si pentru ca sa alba
o clientele sigura inipune taranilor ca sa nu cumpere
de niciieri nici chiar cand din Intamplare sa duc la
oral, yin, rachiu sau obiecte de bacanie, ci numai
dela stabilimentele lui. Mai mult. Este a5a de
u5or ca sd-si face cineva pe un curs de ape la
tare o moara pentru a-ti macina papu5oiul sau
graul lui 5i a celorlalti sateni. Dar proprietarul
I5i are moara lui, care nu i-ar raporta cheltuiala
dace in ea 5i-ar macina numai bucatele sale. Iata
pentru ce taranii sunt siliti ca sa nu macine nica-
erea, nici in sat, nici aiurea bucatele lor, afara numai
la moara aceluia.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXIX

Asa ca proprietarul prin faptul ca da o bucatii de

Ioc pentru hrana laranului si a vitelor sale, isi cre-
iaza o sums mare de servitori care it slujesc fara
plata la toate trebuintele gospoddriei. Tot aceia ii lu-
creaza si ii pun la hambare o recolta splendidd care
nu-I costa nimic afara de samanta, pe care o poate
vinde cu pret bun la Constantinopole.
Proprietarul care std la lard', afard de bani pentru
hainele sale, si inca acele cand suet de lux, incolo
el nu cheltueste nimica. El din contra isi creeaza un
venit sigur nu numai din recolta care ii fac taranii,
dar mai are un venit suplimentar din dijma pe care o
percepe tot de la aceia din toate ce produc, fie pe
ogorul lor, fie imprejurul casei si a gradinei Ion Pro-
prietarii nu au nevoe sa creased pasari, nici porci, nici
sa cultiveze stupi, nici sa cultive in sau canepa, caci
taranii ii dau ca dijma si pasari si porci si faguri de
miere si in si canepa. Totul in fine. Ba prin abuz, ei n'au
nevoie ca sa tocmeasch femei ca sa le toarca si sit le
tese 'Ana ; ei silesc pe femeile clacasilor ca sä faca si
aceasta treaba.
Sd intelege ca asemenea organizare sociala econo-
mica a fost idealul de viata a proprietarilor in curs
de vre-o 15 veacuri.
Bazata la inceput pe o simply si modesty dijma si
pe cateva zile de clack menite a satisface trebuintele
primitive ale unui stapan de domeniu, incetul cu in-
cetul In cursul acelor veacuri ea se transforms intr'o
institutie sociala economics puternic organizata cdreia
sa datoreste intreaga bogatie a clasei dirigente si in-
treaga repartitie a acelei productii. Nimic nu scapa.'
prevederilor clasei dirigente. Ea isi, cum am zis,
complecteaza utilajul economic, asa incat aceasta

www.dacoromanica.ro
XXX 1NTRODUCERE

organizatie bazata pe munca taranilor, sa nu le

aduca nici o lipsa in nici una din trebuintele lor.

VI

Toate aceste obligatii §i indatoriri, macar Ca se

nasc prin puterea §i autoritatea stapanului, am ard-
tat, nu se ivesc de odata, dar nici nu sunt fructul
numai a violentei brutale §i neinduplecate. Cladirea
aceasta de indatoriri §i venituri §i-o construe§te
clasa dirigenta incetul cu incetul in cursul veacuri-
lor. Violenta este in fondul tutulor acestor obligatii,
mai mult sau mai putin deghizata. Dar forma prin
care toate obligatiile de mai sus se impun taranilor,
este variata. Foarte rar intalnim la baza for drep-
tatea si persuasiunea.
D. Flach, care se ocupa cu aceasta chestie, reduce
ca forma toate obligatiile §i redeventele taranilor
francezi precum .i toate veniturile care seniorii
§i-au treat in cursul timpului, la urmatoarele mij-
loace prin care au fost stabilite anume prin conventie,
prin obiceiu, prin abuzul protectiei fi prin violent&1)
Aceste lucruri autorul francez be dovede§te cu pri-
sosinta. Actele in aceastaprivinta abondeaza in Franta,
incepand din veacul al 9-lea.
La not documents de aceasta natura nu avem, a§a
ca nu putem urmari istorice§te, in cele intaiu yea-
curi, cum s'au adunat una cate una toate obligatiile
§1 indatoririle taranilor de pe mo§iile proprietarilor.
Cum ca la originii, vorbind in genere de taranii din

i) Les Origines de l'ancienne France, Flach, vol. I, pag.

392-472.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXXI

Europa, au fost numai dijma 5i claca foarte reduse,

acest lucru l'am ara' tat deja. Dar chiar de la ince-
put constatam ea proprietarii sau arenda5ii incep a
cere taranilor 5i alte servicii afara de dijma 5i de claca.
In petitia pe care colonii de pe saltus Burinitanus a-
dreseaza Imparatului Aurel Comod deja am vazut ca
ei zie :
eTe rugAm ca conform conditiilor Regulamentului lui
Adrian, arendasul sá nu ailA dreptul a ne spori re
deventele agrare, nici numarul zilelor de lucru sau
prestatiile animalelor de carat». 1)
Deci iata ca vedem aproape de la inceput ca pro-
prietarii, pe laugh' claca si dijma, cer taranilor Si a-
nimalele pentru transporturi.
Aceasta Introducere ne avand scopul ca sa trateze
Intr'un chip desavar5it, chestia desvoltarei clacei in
cursul veacurilor cum 5i a diferitor obligatii a Ora-
nului, Ilia voiu rnargini a da numai cateva exemple
istorice pentru ca cetitorul sa-5i faca o idee cum ele
s'au stabilit i desfa5urat.
Ceeace vedem dominand in toata aceasta lunga e-
poca, este obiceiul. Obiceiul domineaza, in lipsii de
legi; el tine loc de lege 5i cei in.teresati sd silesc ca
dintr'un lucru provizor sau dintr'o prestatie intam-
platoare sd facd un obiceiu, caci °data lucrul devenit
obiceiu, el se poate invoca cu autoritate.
Cum se forma un obiceiu ? D. Flach ne spune : prin
buna volute', prin un act de complezenta, printr'o
fapta pe care eel care o face, crede ca nu va avea
urmare. Era destul ca taranii sa dea o mina de a-
jutor, in o imprejurare, sa raspunda la o cerere ur-
9 Recherches sur quelques problemes d'histoire, Fustel de
Coulanges, pag. 35.

www.dacoromanica.ro
XXXII IN TRODUCERE

gents a proprietarului, sa Led un act de indatorire,

pentru ca proprietarul sa se prevaleze imediat de a-
cele acte, sa le transforme In precedente, sa le cali-
fice de obiceiu §i sa le ceard apoi ca datorite.
Autorul Des Origines de l'ancienne France, ne da
un exemplu topic in aceasta privintd.
Calugarii unei mAnAstiri aveau dreptul sa faca ser-
viciul religion la un loc anumit pe domeniul altei ma-
nastiri. Intr'un an, calugArii, uita sal -si aduca dejunul
de acasd §i roaga pe cdlugdri de pe mo§ia unde ve-
nise ca sa le dea ceva de mancare.. Aceia le indepli-
nese dorinta. Atka le-a fost destul. Calugarii in cep a
pretinde ca in fiecare an 'sa li se serveascii dejunul,
flindcd acest lucru este un obiceiu. De aici se nasc
neintelegeri intre amAndoud mAnastirile. Fie care sunt
sustinute de seniori puternici.
Cetitorul va gasi In uvragiul citat mai sus precum
§i in altele, o multime de exemple de asemenea natura.
SA yin la tarile noastre. Ma a trebuit sa se stabileascd
§i la not toate sarcinile tdranilm, afara de cele a§e-
zate prin Invoiald sau acele care rezulta din natura
legaturilor Intre proprietar §i locuitor, cum este d.
ex : dijma. In veacurile al 18-lea §i al 19-lea gasim
acte doveditoare.
Cum a trebuit d. ex : sa se nasal indatorirea pen-
tru tarani ca sa mearga pe mo§iile invecinate ale pro-
prietarului Si sa faca clacd, de vreme ce, strict vorbind,
ei nu erau indatorati sa faca clacd decat pe mo§ia pe
care locuiau, §i de sigur la inceput ei nu au fdcut
clacd dead numai acolo unde §edeau ? De sigur ca
intr'o zi proprietarul s'a adresat for §i i-a rugat, ca de
vreme ce nu au nimic de muncit boeresc pe mo§ie,
sa fie buni sa -i dea o mama de ajutor la o alts mo§ie

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXXIII

foarte apropiata, vecina. pranii nu au avut curajul

sa refuze si s'au dus de au facut claca acolo. In al
doilea an, lucru a devenit obiceiu; li s'au cerut, ca da-
torita aceasta munca, la care taranii nu s'au mai putut
sustrage. Actul de buns vointa devine obiceiu. In
veacul al 18-lea, '1 vedem Inscris In asezaminte ca o
Indatorire. Ba chiar proprietarii au inceput a abuza
de aceasta obligatie caci in loc sa se margineasch a
duce pe taran pe mosiile for vecine, i-au silit sa se
clued la altele departate tale de mai multe ceasuri.
'Asa ca a fost nevoie ca asezdmintele sa intervina si
sa autorizeze ducerea tdranilor pe alte mosii numai
la o distanta de cel mult 2 sau 3 ceasuri.
Precedentele, iata marele pericol care facilitii con-
stituirea obiceiurilor asupritoare.
Carul cu lemne nu a fost la inceput obligator, nici
gaina ce fiecare tdran, mai tarziu, este obligat sa dea
proprietarului de Craciun in Muntenia.
lata cum ele au devenit obligatorii. Taranii in vea-
cul al 18-lea erau datori ca sa faca 12 zile de claca.
/Vat si nimic mai mult. Proprietarii avand nevoie de
lemne de foc pentru curtea for precum si de pasari
pentru sarbatori, se intelegeau ca aceia sa le fach nu-
mai 8 zile de claca, lima In schimb, sa le aducd si Cate
un car de lemne si sä le dea si cate o gaind de Cra-
ciun. 1) 0 tocmeala permisa, de vreme ce in locul a
4 zile de clacd, se cerea numai un car de lemne si o
&Ina. Cu timpul carul cu lemne si o gaind la Cra-
ciun devin obiceiu ; aceste lucruri se cer pe urn
taranului peste cele 12 zile de claca, adica ca rede-
vente obligatorii.

1) Istoria Romlnilor, Ureche, vol. 1\r, pag. 127-128.

3

www.dacoromanica.ro
XXXIV INTRODULIERE

Dovada ca la inceput accste prestatii nu au fost o-

bligatorii, este ca locuitorii dintr'un sat din judetul
Vla§ca se piling de urmatoarele : Ca pe langa cele 12
zile, arenda§ul si -a mai obligat sa mai facd si o zi cu
carul, si cd le cere si cdte o gainer' de Craciun".
Mai mult. Proprietarii cauta de la un timp sa re-
dice la 2 giiini aceasta redeventa, iar taranii fata cu
asemenea eventualitate, se multumesc sa recunoa sea
legitimitatea prestatiunei unei gaini, pentru a sa putea
u§or opune la cloud.
Intr'o plangere cu o data posterioara a unor locui-
tori in contra unui egumen de manastire cetim :
cum ca la Craciun li se is cloud gOini in loc de una
duper' obiceiu" 1)
lath obiceiul constituit §i consacrat.
Carul cu lemne ramane o prestatie datorita dupes
obiceiu mult timp. Caragea (1814) '1 pone In aseza-
mant ca o obligati° legala.
kid Inca un exemplu de cum sa creau precedentele :
Pranii de pe o movie oare care de mult nu mai
faceau claca in zile, ci o plateau in bani, cand de o
data, dupes moartea proprietarului, mo§tenitorul le cere
sa faces claca in natures. Pe ce i§i bazeaza pretentia ?
Pe faptul ca intr'un an sau doi, ei ajutase pe pro-
prietar, la claca. De acest ajutor se prevala mo§te-
nitorul.
«Ati facut claca tatalui meu, zicea, prin urmare tre-
buie sa-mi faceti §i mie». Taranii se apara raspunzand:
,,C5ci pentru slujerul Amza le facea bine de ii im-
prumuta cu bani la trebuintele for de aceea si ei fa-
ceau ajutor de ii lucrau si li slujau la cafe o treabd
cu carul sau cu boi, iar nu doar cd acel ajutor fl
tinea cu nume de clacd al nzosiel".
1) lstoria Romknilor, Ureche, vol. VI, pag. 389.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXXV

Iata cum cel mai mic ajutor, cel mai mic act de
bunavointa, putea sa se transforme intro obligatie
eterna pentru tarani.
Reparatul morilor §i a zagazurilor a trebuit tot
prin obicinuinta sa se stabileasca. Proprietarii fac apel
la bunavointa §i ajutorul laranilor. Ace§tia yin §i dau
ajutor, cu atat mai mult ca aveau §i ei interes de
vreme ce §i ei macinau tot acolo. Precedentul este
'treat; Inca din veacul al 17-lea gasim aceasta obli-
.gatie ea ceva datorit de mult.
lntr'un document de la Const. Brancovanu, vor-
bindu-se despre indatoririle taranilor, Domnul zice:
Ajar pentru mori cand se vor strica, sd aibe a le
drege sdtenii qi a le lucra precunz le au lucrat qi
mai dinainte vreame.D
Caragea pe langa cele 12 zile de claca adaugise un
car de lemne §i o zi de plug in awzamantul sau. Am
vorbit deja de .carul cu lemne. Sa vorbesc Si de ziva
suplimentara de plug.
Aceasta zi suplimentara de plug o Intalnim cu mult
inainte, in veacul al 18-lea ; ea face obiectul de toc-
meald deosebita intre proprietari §i tarani. Cu timpul
ea se transforms in obiceiu, iar Caragea o pune Intre
dispozitiile obligatorif de lege.
Mai tot ce vedem in wzaminte, a trebuit intaiu
sa se practice sub numele de obiceiu, it dupii aceea,
sa fie trecut sub forma de lege.
Precedentele, Inca odata, aveau influenta covar§i-
toare in stabilirea obiceiurilor. D-nu Flach ne arata
in lucrarea sa Les origines de I'ancienne France, cum
taranii, manastirile .i chiar seniorii mai mici se pa-
zeau ca de foc ca actele for sa nu serveasca de prece-
dente. De aceia chiar cand acordau o favoare sau faceau o

www.dacoromanica.ro
XXXVI INTRODUCER E

concesiune, se grabeau ca sa inchee un act prin care

capatau declaratia formats, ca partea in favoarea ea-
reia a facut actul nu poate sa se t erveasca de el, ca
de un precedent.
Precedentele nu deveneau obiceiuri numai in de-
favoarea taranilor, ci pentru toata lumea chiar si
pentru clasa dirigentd. Era destul ca pentru o singura
data boerii sa consimta la o concesiune pentru ca
Domnul sa le-o ceara in fiecare an. Tata un caz. Sub
Const. Ipsilante (1803) pentru a se plati o datorie a
tarei de vre-un milion de lei, Domnul este nevoit ca
sa faca apel §i la clasa boereasca supunand-o la
plata taxelor vinariciului. Cererea era in contra pri-
vilegilor boerilor care nu plateau dari. Cu toate aceste,
ei nu an ce face, sunt nevoili sa se supuna, mai ales
ca era chiar 5i ordinul Sultanului. Insii ei cer ca sa
se faca juramant ca numai de aster data sä lie supu5i
la aceasta dare. Tata ce zice hrisovul referitor :
«Fiind insa ca aceasta dare, de a plati adica estimpu
si manastirfie si boerii vinariciu si dijmuit, s'au facut
ca aceasta hotarare ca numai acum odatd intr'acest
an sd se urrneze la aceasta mare si deosebita tre-
buintd si sciutd de toti, iar nu si altd data intre alti
ani, pentru ca nu care curnva sd se mai ceard si
altd data dela previlegiati aceasta dare, or en cu-
mint de ajutor sau cu .pricing cd s'au mai luat si
altd data, facutuneau rug?'" ciune de obsce sfinfia lor
parintii art.hiereii si cu dunznealor boerii prin nu-
nzita anafora, ca sa he lege aceasta prin Domnescur
nostru hrisov cum si prin putere de blestem si afa-
risenie de a se pdzi si catre aceasta sa mijlocim a
se intari si cu inalta imparateasca porunca ca sa nu
fie priviligtati alter data bantuitir. 1)
1) Teaaur de monnmente istorice, vol. II, pag, 320.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XXXVII

Tot prin obiceiuri stabilite prin mijloace abuzive,

au trebuit 5i chiar s'au marit considerabil zilele de
claca precum 5i dijma.
Zile le de clach au fost la Inceput putine. Dijma
se percepuse numai din principalele producte a la-
ranilor. Ace5tia nu daduse dijma din legumele sau
plantatiile din jurul casei. Cu Incetul nici gradina
nu este la adapostul pretentillor proprietarilor. Ta-
ranii sunt obligati sa dea dijma din in 5i din ca-
nepa in veacul al 18-lea, lucru necunoscut In veacul
al 17-lea.
.i nici se putea altmintrelea. Taranii erau la dis-
cretin proprietarilor, flindca 5edeau pe pamanturile
acelora 5i aceasta cu atat mai mult, cu cat, cum voiu
arata Indata, Incepe a nu li se mai da voie ca sa
paraseasca satele. Cum puteau ei rezista fata de
cerintele acelora, care erau mari seniori sau pu-
ternici 5i Insemnati boeri ? Cand proprietarul unei
mo5ii era in acela5i timp .5i vornic mare sau cel putin
facea parte din Divan, nu mai vorbesc ae cazul cand
el era ispravnicul judetului, cum puteau taranii sa-i
refuze a-i munci 12 zile de claca pentru cuvantul ca
mai nainte ii lucrase 6 sau numai 8 ? .i °data ce ei
consimteau a lucra 12 zile pe an, mai puteau ei ca
sa invoace cu succes Ca mai nainte lucrase mai putin ?
Precedentul era deja stabilit.
Am vazut ca. d-1 Flach pune printre mijloacele
prin care s'au marit 5i s'au Inmultit obligatiile 5i
redeventele taranilor, violenta. Cum ca violenta a
jucat un mare rol In stabilirea obligatiilor taranului
In Europa, lucru este dovedit. Autorul francez ci-
teaza o multime de cazuri.

www.dacoromanica.ro
XXXVIII 1KTRODUCERE

Dar la not ? De sigur ca da. Fiindca Irma poseddm

mult mai putine acte de aceasta naturd, decat po-
sed' celelalte tAri, din epoca in care s'au stabilit in-
datoririle taranilor, evident ca putem mai greu do-
cumenta lucru de cum o pot face d. Flack .i altii
pentru Franta.
Cu toate aceste din plangerile laranilor precum si
din' cartile §i pitacele ce Domnii adreseazii ispravni-
cilor, rezultii ca proprietarii prin violentii voiau sa
impuna lucruri peste dispozitiile wzamintelor si iz-
buteau de cele mai multe on pentru a le trece in
obiceiuri.
A§a, gasim plangeri cum ea proprietarii cer Ora-
nilor claca de mai mult de 12 zile pe an. Grasim chiar
conflicte §i batAi intre vatafii proprietarilor §i tarani,
pentru ca cei intaiu sileau pe femeile celor al doilea
sa toarca in, canepa, sau land pentru curtea hoe-
reasca. In aceasta privinta nu era nici o conventie,
iar proprietarii nu se adresau la tarani in mod bland
ca indemne sa lucreze o zi mai mull de claca,
sau la femei ca sa le toarca cate-va caere de Lana. In
acest caz obligatia noud data s'ar fi ndscut, s'ar fi
nascut din slabiciunea lAranului de a nu fi refuzat
dela inceput orice servicii de asemenea natura.
Dar cand proprietarul prin vatafli §i prin robii for
tigani sileau pe tarani sa facA mai multe zile pe ogor,
sau porunceau femeilor ca sa scarmene land sau sa
toarca fuioare, toate aceste prin ce le indeplinea ?
Numai simplu prin violentA, fAti§a .i brutalA. Avem
dovezi istorice de asemenea acte de violenta, avem
cazuri in care taranii, an fost supu§i la munca contra
a§ezamintelor. SA citeaza trei.
Const. Mavrocordat dezrobe.te in Moldova (1749)

www.dacoromanica.ro
 IN TRODUCERE XXXIX

pe vecini si stabilete un wzamant in puterea carui

margine5te zilele de munch' a tuturor taranilor fard
deosebire, la 12 zile. Aceasta dezrobire taranii o §tiu
si o sarbatoreaza chiar. Caci Domnul intaiu trimisese
in toate partile Wei ca sa aduca reprezentanti de ai
vecinilor pentru ca dezrobirea sa sa fie cunoscuta de
toed lumea. Proprietarii nu tin seama de actul solemn
Domnesc si continua a supune .pe toti taranii, fara deo-
sebire, la o claca continua intocmai cum ar continua a
exista vecinatatea. Acest lucru ni-1 spun insu§i boerii
in anaforaua pe care o adreseaza (1775) lui Grigore
Ghica pentru a cere adaugirea zilelor de lucru. lath
textul Divanului : Jar Domnia fericitului de pome-
nire voevod Const. Mavrocordat s'a intarit prin po
runca gospodineasca ca s6 nu se mai pomeneascA ni-
meni din locuitorii Moldovei nume de vecini, ci sä
alba volnica slobozenie precum si se cade. Cu toate
acestea slujba lop era necontenitd ca si mai nainte
la toate trebuinrele ce aveau stdpdnitorii mosiilor
cunt si ceilalti locuitori care nu erau la numdrul
vecinilor, nzdear cd iardsi din porunca gospodni-
ceased li s'a hotarat atunci ca sa caber' a lucra la
stapdnii mosiilor numai 24 de zile intr'un an."
0 marturisire mai pe fata ca boerii au silit pe ta-
rani sa lucreze ca si mai nainte, nu se poate.
In Muntenia vecinatatea fusese suprimata inch
din 1746.
Douazeci de ani dupd aceia, proprietarii profita de
ocupatia Austriaca, suprimh actul dezrobirei, neso-
cotesc awzamantul cu 12 zile de claca si prefac prin
violenta pe sateni iara5i in rumani.
Acest lucru ni-1 *spune fnsusi Divanul intr'un act
oficial. 2)

1) Istoria Rominilor, Ureche, vol. 111, pag. 3292-33O.

www.dacoromanica.ro
XL INTRODUCERE

Venind Alex. Ipsilante Down dupa incheerea pa-

cei, se intelege ca acel Domn cauta ca sa restabi-
leasca vechiul a§ezainiint .i sa scoata pe taranii din
robia in care boerii ii aruncase din nou. El reinoie§te
a§ezamantul lui Const. Mavrocordat, (land ordine
strajnice ca sa fie executat. Credeti ca boerii se supun ?
De loc. Iata ce ne spune un contimporan :
aCaci stet pdnii mosiilor au inceput putin cdte putin
sd supund pe teirani si ca sd-i apese ca sd facd
clacd dupd vointa si trebuinta lor.»
Afars de violenta proprietarilor, a mai fost §i vio-
lenta legala, ca sa zic a§a. Boerii ca clasa stapani-
toare, aveau doua mijloace de a spori zilele de claca :
on silind pe larani de pe mo§iile lor, on oblinand
de la Domni consimtimantul ca sa sporeasca, prin
a§ezaminte, acel numar de zile. Procedura inthiu era
mai simpla, dar putea da loc la protestari. Pe cand
cea a doua, imbracand forma legala, sporul zilelor
de claca putea 11 cerut in numele legei .i executat
manu militart. De cite on pot, proprietarii recurg la
acest mijloc §i numai pentru ce no pot obtine prin
a§ezaminte, recurg la violenta fatiA.
A§ezamintele din veacul al 18-lea in Moldova se
resimt de aceasta violenta legala. In 1749 I iiranii §tiu
ca au de facut 12 zile de claca. In 1766, li se impun
18 zile, iar in 1777 suet obligati sa faca 27 zile. Vio-
lenta sub forma de lege este vadita. Nim eni nu-i in-
trebase, nimeni nu-i consultase.

VII

Aceastii situatie era deja grea.Vine fiscul O. o agra-

veaza printr'o masura cu caracter, intaiu pur fiscal, dar

www.dacoromanica.ro
 1NTRODUCERE XLI

care mai tarziu se transforms inteun drept de care

uzeazii §i proprietarul. Voesc sa vorbesc de lipirea
taranului de pamant.
Mai intai trebue sa ma grabesc a repeta din nou,
ca taranii a5ezati in conditiile de mai sus pe mo§iile
proprietatei, fusese oameni liberi, §i ca chiar lipirea
for de pamant, adica chiar cand devin adscripti
glebae, aceasta nu le transforms conditia for juri-
dica. Ei continua a fl liberi, numai nu pot ca sa se
mute dintr'un loc in altul.
E drept ca situatia for de claca§i pe intinsele do-
menii, ii pun in o mare dependents fats de proprietar.
Deja in veacul al 4-lea, in imperiul Roman claca§ii de
pe mosiile particulare erau numiti coloni rei private,
in deosebire de cei de pe domeniile publice, care se
chemau coloni Caesaris. Dar aceasta nu schimba si-
tuatia tor. Ei erau cu desavar§ire deosebiti de sclavi.
Fustel de Coulanges caracterizeaza situatia for in
trei cuvinte : ei erau oameni liberi, cultivatori de pa-
mant fdrd contract, cultivatori pe vecie.
Aceasta era situatia for cand statul Roman in in-
teres de a percepe regulat impositele de la toti lo-
cuitorii, face o operatic cadastrala, prin care inscrie
pe fiecare contribuabil, cu numele, cu familia lui.
Taranii incep a purta numele de censibus adscripti
sau censiti sau tributarii. 1)
Aceasta operatic fiscala cu caracter general in care
sunt inscri§i toti locuitorii fara deosebire, are de
consecventa pentru tarani de a-i lipi pentru totdea-

1) Vezi pentru toate aceste chestii, Recherches sur quelques

problemes d'histoire, Fogel de Coulanges, pag. 71-190.

www.dacoromanica.ro
XLII INTRODUCERE

una de locurile pe care traiau gi a da proprietaru-

lui o autoritate pe care pans atunci nu o avuse. Pro -
piietarului, fiscul ii dadea lista .tuturor contribuabi-
lor de pe domeniul sau, de a caror tens 11 facea res-
ponsabil. Censul it platea bine Inteles taranul, insa
prin proprietar. Fiscul dela proprietar cerea partea
contributiva a tuturor, a§a. Ca atat. fiscul cat §i mai
cu seamy proprietarii, aveau interes ca taranii sa nu
pariiseasca domeniul in care rolurile perceptiei fi
gasise §i ii inscrisese. Iar la caz cand contribuabilul
ar fi fugit, raspunderea cadea pe proprietar, care
trebuia sa plateasca el partea celui fugit.
Aceasta procedare fiscala se sthbile§te prin veacul
al 3-lea sau al 4-lea.
Proprietarii an interesul cel mai mare ca taranii
sa nu paraseasca domeniu, fiindca ei sunt responsa-
bili de impozitul acelora. De aceea cand taranii fug,
proprietarii s'adreseaza Imparatului plangandu-se ca
ei nu pot impedeca pe tarani sa fuga cu toate eh ei
sunt responsabili de impozitele acelora. Si atulici in-
tervin rescripte imperiale prin care se stabile§te de
drept, ceeace censul creease ca situatie de fapt Con-
stantin intr'o lege zice : (cat despre colonii care se
incearcd ca sa tuga, va trebui ca proprietarul sa le
puns flare in picioare intocnzai ca la sclavi'. Si in-
tr'un alt ordin acela§ Imparat porunce§te data co-
lonul a parasit domeniul de pe care s'a nascut, el
va fi adus inapoi cu silan.
Imparatul Valentinian I in 371 zice : aNu socotim
ca colonii au libertatea ca sa par5seasea si sa se de-
parteze de campurile de care sunt legati prin origina
si nasterea lor. Daces se departeaza, ei vor fi adusi
inapoi si pedepsiti". Iar o lege a lui Teodosie, edic-
teazii : aIn toate provinciile imperiului este regula

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XLIll

stability din vechiu, ca colonic sunt opriti printeun

drept etern, quedam eternitatis jure, ca nu le este
permis 84 se .dep6rteze de ogorul a carui folosinta Il
au, nici BA paraseasca pAmantul pe care I'au luat in
cultura. Colonul nu poate 84 se dual on unde voeste,
ca un om liber ; data el para'seste local, proprie-
tarul domeniului are dreptul fntreg de a-1 readuce
inapoiD.
Taranii sunt lipiti definitiv de pamant. Imparatii
merg mai departe. Toate ordinile de mai sus, se re-
fers la cei inscri5i in cens. Dar mai erau Inca coloni
liberi, care probabil ca plateau direct impozitul ca-
tre fisc, car nu prin proprietar. Imparatii fi fixeaza
5i pe ace5tia pe domeniile uncle 5edeau. Imparatul
Anastase da un ordin ca colonuI liber care va fi cul-
tivat o bucata de pamAnt in timp de 30 de ani con-
secutiv, nu va mai putea pdrasi aces pdmant".
Prin urmare, iata pe toti cultivatorii fard deosebire,
de cei Inscri5i in. cens sau, nu, deveniti adscripti
glebae.
Colonatul roman cu consecventele lui de lipire pe
pamant trece 5i la statele de formatiune noud.
i la Franci precum 5i la celelalte state germanice
exists registre de Inscriere a tuturor contribuabililor
care se numesc poliplice, cu o singura deosebire, cum
observa Fustel de Coulanges. Polipticile din timpul im-
periului roman erau facute .5i tinute de fisc, cele din
veacul al 10-lea sunt facute 5i tinute de proprietari 5i de
manastiri ; cele Intai fusese privitoare la darile ca-
tre stat, cele din urma insemnau locurile de cultivat,
casele si redeventele catre seniori §i manastiri a fie-
caruia dintre acei care locuiau pe domenii.
Taranii continua lute° privinta a fi liberi ca 5i in

www.dacoromanica.ro
%UV INTRODUC ERE

timpul imperiului roman, caci In afara de defensa

de a se muta dintr'un loc intr'altul, toate cele-
lalte libertati le aveau, ceeace ii deosibea §i de scla:
vul antic §i chiar de servul modern care Incepuse
a se ivi, pe ici, pe colea. Faptul ca ei nu pot parasi
satele, nici chiar faptul ca sunt inscri§i In cens sau
In poliptic, nu-i aruncd in rangul de sclavi sau servi.
In polipticile din veacul al 10-lea,, figureaza toti lo-
cuitorii dintr'un domeniu, fie sclavi, fie servi, fie oa-
meni liberi.
Evident ca situatia claca§ului sa agraveaza In evul
mediu, prin faptul ca acela nu mai este contribuabilul
statului, prin urmare nu in vederea unui interes ge-
neral este lipit de pamant, ci mai cu seams in vede-
rea proprietarilor a caror tenancier §i contribua-
bil este.
Sä vedem acum care era situatia taranilor in dri-
entul Europei. Si aici ceeace lipe§te pe Oran de pa-
'ant, este fiscal, este necesitatea intrarei regulate a
darilor statului. In occident poate sa fie oarecare
confuzie Intre un sery Si un claca§, fiindca aman-
doua aceste institutii, cam intra una intr'alta, find
contimporane.
In orient lucru se prezinta In mod mai simplu. Li-
pirea de pamant .precedeaza servagiul, prin urmare
nu trebuie sa confundam servagiul propriu zis, cu io-
bagia. In orient claca§ul este un om liber Inca, §i
ramane liber, juridice§te vorbind, chiar dupa ce de-
vine un adscriptus glebae.
Sa lam Ungaria §i Transilvania. In veacul al 15-lea
taranii nu sunt Inca adscripti glebae, dar nu pot-
totu§i sa se stramute dintr'un loc in altul neconditio-
nat. Ei pot face acest lucru numai cu invoirea re-

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XLV

gelui Ungariei sau cu acea a vice-regelui Transilvaniei.

In 1463, Matias Corvin. ordond ca iobagii de pe
domeniile Coroanei, sa fie liberi ca sa se duca on
unde le vor placea, dupa ce vor Indeplini urmatoa-
rele doua conditii : Intaiu, sa plateasca darile care
datoresc §i al doilea sa plateasca ceeace datoresc
personal In sat. Va sa zica ceace ii oprea pe sateni
ca sa paraseasca satele era o chestie pur fiscald. 1)
Tocmai In anul 1514' taranii Unguri §i. Romani de
sub Coroana sfantului Stefan, devin iobagi deplin,
adica nu mai au voie sub nici un cuvant ca sa pa-
raseasca satele. Si cu toate aceste voiu arata ca ei
nu sunt Inca §erbi. nu sunt la discretia proprietari-
lor. Ei fac un num'ar determinat de zile de claca, o
zi pe saptamana, plus oarecare obligatii iard§i deter-
minate. 2)
In Rusia pand aproape de sfaritul veacului al
16-lea, taranii nu sunt propriu zis adscripti glebae.
Ei .edeau pe pamanturile proprietarilor §i cel mult
se Inchiriau acelora pe un timp determinat, la ex-
pirarea caruia ei iii recapatau libertatea §i prin ur-
mare puteau sa se mute on unde. Un fapt econo-
mic intervine care le schimba situatia pe la juma-
matatea veacului al 16-lea. 8) Tarul cucerege regatele
Kazanului §i a Astrakanului, In care imense §i vaste
domenii de cultura se ofera. Taranii atra§i de aceste
pamanturi noua, 1ncep a parasi pamanturile nobili-
lor proprietari §i a se Indrepta spre Kazan §i Astrakan.
Acest lucru i-a servit Tarului Boris Godunof de
ocazie ca cu o masura sa serveasca doua cauze. In
1) Endoxie Hurmuzachi vol. II pag. 148.
2) incai, vol. I, pag. 130.
) La Crise agrairo en Rnssie, Georges Alfassa, pag. 7-18.

www.dacoromanica.ro
XLVI INTRODUCERE

1593 el cid faimosul ukaz prin' care infiinteaza si in

Rusia carlile de revizie, adica Inscrierea taranilor in
registre pentru a putea servi la perceperea taxelor
fiscale. Boris Godunof introduce prin ukazul sau
ceeace in occident exista din veacul al 3-lea a im-
periului roman si se perpetuase. Odatd inscrisi in
cartile de revizie, aceiasi consecventa trebuia sa aiba
acest cadastru censitar care 11 avusese si in occident.
Tarul opreste pe tarani de a m ai pardsi satele sau
chiar de a se absenta momentan card autorizarea
proprietarului.
. Prin aceasta mdsura situatia taranilor Rusi, in cele-
lalte privinte, nu se schimba. Este o eroare cand se
pretinde ca Boris Godunof a decretat servagiul. De-
sigur ca lipirea de pamant a taranilor a contribuit
la intemeierea servagiului, dar nu l'a creeat ea.
Dar mai ramanea in Rusia cloud categorii de Id-
rani si anume tarani a caror contract de inchiriere
Inca nu expirase si care trebuiau sa -si capete liber-
tatea, precum si allii cu simple invoeli de mai pu.
tin chiar de 6 luni. In 1597 un nou ukaz opreste pe
tdranii din categoria intaiu de a se mai putea ras-
cumpara, ei raman deci fixati pe mosia sty pAnului
cu care aveau invoiald. Celor care aveau invoeli
de mai putin de 6 luni, li se acorda facultatea ca
sa -si aleagd un stapan pe mosia cdruia sa se aseze,
fie proprietarul actual, fie un altul pe mosia caruia
este liber sa se mute. Insd ()data ce se va decide
pentru un caz sau pentru un altul, tdranul va fi de-
finitiv lipit de pdmantul unde se va aseza. lath toti ta-
ranii Rusi deveniti adscripti glebae.
La not taranii sunt foarte tdrziu lipiti de pamant,
tocmai la jumatatea veacului al 18-lea. .i motivul li-

www.dacoromanica.ro
 JNTRODUCERE XLVII

pirei lor este iarasi cu totul fiscal. Const. Mavro-

cordat organizand din nou impositul numit cisla, in
acelas asezamant opreste de acum 'nainte, zice el, ca
taranii sa se mai mute dintr'un sat In altul. Prin ur-
mare, pand la acea data, in principiu, sunt liberi pe
persoana lor, si data in cursul veacurilor ante-
rioare ei intampinase oarecare pedici de a se muta de
pe un lot pe altul, aceasta se datorise tot nurhai mo-
tivelor fiscale, iar nu altora. Asa in veacul al 17-lea,
taranii Romani sunt in aceeasi situatie in care am
vazut ca erau taranii Unguri si Romani in veacul al
15-lea in Ungaria. Pentru a putea pardsi satele, ei
trebuiau sa indeplineasca doua conditii : Intaiu, sa
plateasca cisla, si tot ce datorau in satul de unde plecau
si sa indice fiscului localitatea unde se duceau, pentru
a fi inscrisi acolo la cisla.
Cele ce vedem in tarile noastre cu privire la lipi-
rea de pamant a turanilor, arata ceea ce am semna-
lat deja, cum ca nu trebuie sa confundain servagiul
cu iobagia, adica starea taranului de adscriptus gle-
bae cu aceea de sery sau vecin. Cand taranii nostri
sunt lipiti de pamanturile lor, deja ei trecuse prin
epoca servagiului si fusese emancipati, si ceeace e mai
caracteristic, e ca acelas Domn care desfiinteaza ser-
vagiul, este si aceea care lipeste pe tarani de pamant
adica tot Const. Mavrocordat.
Mai mult. Cu cat ne apropiem de timpurile mo-
derne cu atata lipirea faranilor de pamant devine mai
severs si mai generals, capatand un caracter pe care
in alte tad lipirea de pamant o avusese aproape de
la inceput.
Asa, am vazut ea in timpul imperiului roman, pro-

www.dacoromanica.ro
XLVIII IN TRODUCERE

prietarul avea dreptul ca sa pun). in flare pc un taran

care ar fi cercat sä fuga.
Acest drept proprietarii notri nu l'au avut fatii cu
simpli claca§i niciodata pans in 1817 in Muntenia Si
pand la 1827 in Moldova. Caragea Si Ionita Sturza suet
cei intai care pun In regulam:...ntele for agrare dis-
pozitia ea taranul n'are voie sa paraseasca moia si
la caz cand ar face acest lucru, atunci proprietarul
sa caute sa-1 aduca 'napoi cu sila.
Ar fi trebuit ca cel putin Regulamentul organic din
1833 sa desflinteze starea taranilor de adscripti glebae.
0 face hi principiu, declarand Ca taranii pot parasi
satele si sa se mute unde poftesc, dar in practica re-
gulamenteaza intru atata aceasta invoire, in cat o
face imposibil5.
In adevar, dupd dispozitiile Regulamentului orga-
nic, un Oran care se hotara sa se mute de pe o mo§ie
pe alta, trebuia sa satisfaca urmatoarelor conditi : 1)
sa plateasch darile pe intregul an ; 2) sa puns in de-
pozit darile pe toti anii urmatori pang. la facerea unei
Ilona catagrafii, §i al 3-lea sit plateasca in bani pro-
prietarului munca pe un an.
Deci lipirea de pamant este mai molt, o opera
fiscald. Fiscul in toata Europa avea nevoie de con-
tribuabili siguri pe care sa -i poata giisi ut5or unde ii
inscrisese §i unde ii lasase la ultirnul recensa'mant. Li-
pirea de pamant n'a fost decretata cu intentia de a
servi numai de cat interesele proprietarilor, ea n'a
schimbat, nici n'a putut sa schimbe situatia juridica
a taranului. Vom vedea Indata ca taranii devin servi
nu ca o consecventa a lipirei for pe pamant caci §i
dupd aceea o buns parte din cei adscripti glebae i.i
p5streaza libertatea for personal5, Intru cat putem

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XLIX

vorbi de libertatea unor oameni care erau a§ezati pe

mo§ii straine §i care erau legati prin atatea §i atatea
raporturi de proprietarii acelor mo§ii.
Lipirea de pamAnt a taranilor dispare In occident
odata cu incetarea starei de supunere a for fats de
proprietari si mai cu seams din moment ce o parte
din ei devin proprietari sau tin, sub diferite feluri
de contracte de arenda, parti din domeniul nobililor
garantandu-i o independents relativa. Dispare, de a-
semenea, cand fiscul aplica imp °site pentru incasarea
carora nu este nevoie de un cadastru §i de registre
de tens.
La not in tars dispare In mod legal °data cu im-
proprietarirea.
VIII

Proprietarii find stapani de fapt a tdranilor, mai

ales de cand acetia in occident nu pot parasi satele,
pot ei sa se opreasca in marginile obligatilor deja ma-
rite §i sa respecte obiceiurile si invoielile chiar
cele incarcate stabilite mai tarziu ? Nu. Di incep ail
aroga drepturi nu numai asupra muncei taranului,
dar chiar i asupra persoanei lui. Numarul sclavilor
se mic§orase din ce in ce, in cele din urma veacuri
a imperiului. Sub statele de noua formatiune germa-
flied% sclavagiul continua a exista, dar §i acolo imputi-
nat §i mic§orat. Proprietarilor le trebuiau oameni care
sa fie la discretie pentru on -ce fel de munca, nu nu-
mai pentru cea agricold. Desigur ca ei, cum am vazut,
sporise in cursul veacurilor obligatiile claca§ilor. Dar
cu toata dependenta acestora fats de proprietari, ei
sunt oameni liberi.
Le trebuiau proprietarilor tarani care sa nu mai
4

www.dacoromanica.ro
L INTRODUCERE

discute marginea obligatilor §i numarul zilelor de

Jucru.. Le trebuiau oamcni a caror brate nu numai
sa fie la discretie, dar chiar ,i personalitatea for so-
cials .i juridica.
Din toate aceste necesitati se na§teservagiul. Aceasta
institutie a fost o stare de complecta dependents a
laranilor in toate privintele, adu§i pang aproape de
sclavie 5i confundati de multe ori. Ar fi o gre§ala daca
am crede ca servagiul derivii din vechiul sclavagiu i
prin urmare el n'ar fi decat un sclavagiu atenuat, prin
ideile timpului §i mai cu seams prin influenta reli-
giei cre5tine. Servagiul are o origins deosebita de acea
a sclavagiului. El e o institutie Ilona necunoscuta, in
genere vorbind, la cei vechi, nascuta din conditii noua
economice, fructul organizatiei socialo-economice care
se stabilise prin veacul I-iu a imperiului roman, cand
vedem cu prisosinta §i frecventa, muncitori liberi, a-
§ezandu-se in conditiile aratate mai sus, pe intinsele
domenii ale statului sau ale particularilor. Servagiul
functioneaza alaturi de sclavagiul, cu care in fapt se
confunda, dar in drept, nu.
Servagiul existat'a in antichitate, unde cultura cea
mare se facea cu sclavi ? Evident ca intr'un mod
general nu. Cu toate aceste am indicat mai sus ca in
Grecia antics gasim locuitori avand o situatie inder-
mediara intre sclavi §i oameni liberi, lucrand pe do-
meniile altora ; probabil Ca aceia erau un fel de servi.
La Romani in anii din urma ai imperiului, gasim
deja oarecare semne de servagiu. 1) Cand se na5te el ?
In mod precis nu se poate determina. Cu atat mai

1) Les paysans et la Qaestion paysanne en France, de Kareiev,

pag. 8-11.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LI

mai molt, cu cat deli el are o origina identica

-adica peste tot locul se naste din aceleasi necesi-
tati §i imprejurari economice, insa nu se naste de o
data, cum de ex : constatdm ca functioneaza claca §i
dijma.
Taranii din Europa prezinta. spectacolul diversi-
tatei in timp ; cei din occident, find dela cele din-
taiu veacuri cazuti in servagiu, pe cand cei din
orient, tocmai cu totul mai tarziu, cand camarazii
for din occident deja incepuse, in parte, sa se eman-
cipeze.
Cauzele servagiului stint multiple. Mai intaiu vio-
lenta si abuzul de putere a proprietarilor, transforms
pe o mare parte din tarani, in servi. Astazi laranul
e liber, maim devine sery prin vointa §i puterea sta-
panului. Dar multi cad in aceasta categorie, siliti de
Imprejurari si constransi de tot felul de necesi-
tati. In cursul Ccirtei insist pe larg asupra acestei
chestiuni.
Aceasta stare socials economics coincideaza mai
ales cu o concentratie enorma de pdmanturi in
mina proprietarilor, cu o mare desvoltare a produc-
tiei solului si cu disparitia aproape complecta a micei
proprietati. Toate clasele rurale contribuesc la intoc-
anirea servagiului. Asa, in momentul cand in Franta
servagiul bantue mai tare (veacul al 9-lea pang la al
12-lea), daca cautam ca sit distingem origina clasei
servilor, gasim o mare diversitate. Gasim printre
ei fosti coloni, mici proprietari deposedati, oameni
care se vanduse cu proprietatile for pentru a gasi
un protector, proprietari care isi daduse persoana
for ca gagiu pentru datorii pe sare nu pot sa le phi-
teasca, fosti colonisti germani, ba chiar si sclavi galo-

www.dacoromanica.ro
LII INTRODUCERE

romani emancipati de sclavie §i cazuti in stare de

servagiu.
Si in tarile noastre, in epoca and domnesc vecinel
tatea §i rumania, caci vecinatatea §i rumania, nu sunt
deck servagiul din occident, in aceasta clasg gasim,.
de asemenea, oamenide origine diverse. Strainii a§e-
zati din nou pe mo§iile proprietarilor, clgca§i a§e-
zati de veacuri pe acele moth §i care sunt trans-.
formati in vecini cu putere de proprietari, fo§ti
oameni liberi care'§i vand persoana for ca sa scape
de o nevoie precum plata birului sau evitarea pe-
depsei cu moarte sau a inchisoarei, micii proprie-
tari care se vand cu mo*oarele lor. In fine in
Muntenia, o mare parte din taranii cldca§i sunt
transformati in rumani printr'un decret a lui Mihaiu.
Viteazul.
Tocmai aceasta diversitate de origind in toate ta-
rile dovede§te ca servagiul a fost o institutie noua, fAr5
nici o legatura cu sclavia, in care a fost inglobat
tot ce a fost in puterea proprietarilor.
Si la not ca §i in Occident, un moment se confunda
de fapt, vecinii §i rumanii cu sclavii, cu tiganii. Dar
institutia vecinatatei gasete pe figani robi §i dupd ce
ea este suprimata, lash pe tigani tot robi.
In cursul acestei carti arat cu amanunte ce era un
vecin sau rumon. Cam acela lucru a fost in occi-
dent §i servul. Servul inceteaza de a fi un claca§ cu
redevente determinate §i cu un numar de zile de
clach hotarate, el devine obiect de proprietate. 1) Se-
niorul vinde domeniu, servii sunt trecuti cu numele

1) Les Classes 'wales et le regime domanial en France par

Henri See, pag. 156-211.

www.dacoromanica.ro
 1NTRODUCERE LIII

lor in actul de vanzare. St Apanii pot sa-i vanda fara

pamant, pot sa-i schimbe intre ei, in actele lor. Daca
.ei fug de pe domeniu, seniorul ii aduce'napoi si nu
in puterea dreptului fiscal care facuse pe toti taranii
ca sa fie adscripti glebae, ci cu acela de stapan asu-
pra unei persoane. El poate sa aiba pamant de cultivat,
poate sa nu alba, el e intrebuintat, fie la munca cam-
pului, fie in curtea seniorului. Chiar starea lui civila
este micsorata. El nu poate sa se insoare cu cine
voeste fara autorizarea seniorului. Daca is o femee
libera, aceasta cade in stare de sclavagiu, iar copii care
se nasc sunt servi si ei. El nu are un pecul a lui pro-
priu. Ca sa scape de aceasta stare de supunere, se-
niorul trebue sa-1 emancipeze intocmai ca pe sclay.
In Franta servagiul aproape dispare la sfarsitul yea-
ului al 16-lea.
Dar cu toate decretele si ordonantele regilor de
care voiu vorbi indat5, el nu dispare In mod defi-
nitiv si legal. Cad gasim servi Inca in veacul al
18-lea. Mai .gasim chiar mai tarziu decat in Mol-
dova si in Muntenia unde servagiul este desfiintat
In 1748 si 1749, pe cand Ludovic al 16-lea, abia in
1779 it desfiinteaza definitiv.
Pranii in Occident in urma disparitiei servitutei re-
devin din punct de vedere a libertatii in situatia pe care
o avuse intre veacul al 3-lea si al 6-lea, cu deosebire,
In favoarea lor, ca in calitate de tenancieri a seniorilor
sub diferite forme de contracte, sunt aproape indepen-
denti pe locurilelor, marginindu-se relatiile cu fostii lor
stapani, numai inteun numar de obligatii si de rede-
vente.
Nu in aceeasi faza gasim la aceeasi epoca, pe fa-

www.dacoromanica.ro
LIV INTRODUCERE

rani in celelalte tad.. Asa In toate oligarhiile ger-

mane de pe malurile Baltice0ervagiul exists in veacut
al 18-lea, insa acolo el este de provenienta recen,ta.
§i se desvolta intre anii 1680 §i 1780. Atunci '1 gashn
In Holstein, in Pomerania, in Meklemburg. etc. De
ce se desvolta a§a tarziu ? Tot din cauze economice.
Proprietarii germani incep a face mare cultura pe
imensele for domenii, ceeace dovede§te °data mai
mult, ca servagiul sub regimul socialo-economic ye-
chiu, sa infliateaza sau se desflinleaza indiferent de
timp, flind fructul nevoilor proprietarilor. El se da-
tore§te acolo marilor exploatatii agricole care sunt
In mina unei puternice oligarhii de proprietari. No-
bilii germani merg in aceasta epoca, pang a-i juca,
ca§tiga sau perde in chili,
Acela§ lucru §i in Prusia, unde o nobleta puter-
nica agricola, face pe larani sa lucreze imense do-
menii timp de 6 zile din cele 7 a saptamanei, ceeace
inspira autorului din care citez urmatoarea reflectie :
«era o organizatie viguroasa bazata pe nedreptate gi
privilegii, lns, foarte vivace». 1) Servagiul duredza in
Germania papa la 1780,
In Anglia gasim pe tarani in veacurile al 16-lea §i
al 17-lea, in starea in care se anal" taranii francezi
in veacurile al 12-lea §i al 13-lea.
Una din, tarile in care s'a luat cele int'aiu masuri
peutru o indrumare a emanciparei servitor, este micul
stat al Savoie'. Inca din 1562, Regele Emanuel Fili-
bert da un decret In puterea caruia on ce sery putea
s'a se ra§cumpere platind stapanului, o sums fixa.
In orientul Europei, servagiul se desvolta in mod,
1) Godefroy de Cavaignac. Revue de deux mondes, 1894, citat.
In cartes, d-lu R, Rosetti, Pimautul, sitter& si stApanii.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LV

general, relativ mai tarziu. Am vazut ca in veacul

al 16-lea taranii Unguri si Romani din regatul Un-
gariei, sunt lipiti de phmant, dar nu sunt inch servi.
Ei fac zile de clach determinate, anume o zi pe sap-
thmanh, dau dijma din toate si mai sunt supusi la
oarecare redevente si angarale. Numai in veacul al
17-lea si al 18-lea, servagiul functioneazd in mod sphi-
mantiitor. Taranii sunt supusi la o munch fard de
soroc, ei sunt vanduti flird de locurile lor, sunt dusi
de stiipani pe mosiile pe care aceia voesc, ba chiar pro-
prietarii si ii imprumuta unul altuia in mod provizor,
dui-A trebuinta muncei. Numai in 1785 Impiirntul Iosef
II-lea, desfiinteaza servagiul.
In Rusia, am vhzut eh taranii sunt lipiti de ph-
mant tocmai la sfarsitul veacului al 16-lea. Dar cu
lipirea de piimant, inch nu se creeazh servagiul ; nu
a fost o legatura directs intre servagiu 5i intre adscrip-
tio glebae. Si aceasta peste tot locul. Dovada ca mult
timp colonii in imperiul roman precum si in Galia, an
fost adscripti glebae, fard sa fie servi. In Rusia lipirea
de piimant prin inflintarea cadastrelor fiscale, am zis,
a ajutat la infiintarea servagiului, dar nu l'a creeat. El
incepe a functiona ca institutie in veacul al 17-lea. In
acest veac taranii sunt transformati in servi si con-
fundati cu robii, iar la inceputul veacului al 18-lea
Petru Cel Mare ii asimileazh in totul.
In aceasta situatie ei raman pand la Alexandru al
II-lea (1861). Este drept eh Alexandru I la inceputul
veacului al 19-lea, incepe a prepara refoma eman-
cipa'rei tiirariildt.
Irittot sfertul Intain al veacului al 19-lea, taranii
rusi sunt vanduti la licitatie de stapanii de mosii
care erau oberati de datorii. Alexandru I inainte de

www.dacoromanica.ro
LVI INTRODUCERE

a da ukazele sale pregatitoare emanciparei, pentru

a arata hotararea sa de a educe o schimbare In bine
In situatia servilor, ordona ca sa se puie in budgetul
statului In fiecare an, un milion de ruble, cu care
sa se cumpere pentru domeniile Coroanei, taranii
pe care nobilii ii scoteau la vanzare. 9
In ladle noastre, vecinatatea apare tarziu ca §i in
ladle vecine, Rusia §i Ungaria. In mod general o
gasim functionand in veacul al 17-lea §i se dezvolta
in toata cruzimea ei pane la jumiitatea veacului al
18-lea, cand ea este desilintata prin masura Dom-
neascii. Dovada ca vecinatatea sau servagiul nu are
nici o legatura directs cu lipirea taranilor de pa-
mant, este Ca ea bantue ladle noastre asupra unei
mad Orli din populatia noastra in veacul al 17-lea,
cand taranii nu sunt Inca adscripti glebae. Si ca din
contra, taranii sunt lipiti de pamanturile lor, tocinai
cu putin inainte ca vecinatatea sa fie suprimata.
Desfiintandu-se vecinatatea la noi, fo5tii vecini ca-
pata situatia acea a omului liber, iar munca care sunt
datori s'o face proprietarului §i redeventele pe care
le platesc precum §i celelalte angarii, sunt determi-
nate §i Militate.
Servagiul este extremul abuz de putere pe care pro-
prietarii ii cornit fats cu locuitorii a§ezati pe mo§iile
lor, caci prin aceasta institutie ei se fac stapani §i
pe persoana taranilor. Nici nu mai Incape vorba ca
ei devin stapani Si pe Intreaga munca a lui, pe cand
la Inceput, dupd invoelile primitive, n'aveau nici un
drept asupra persoanei colonistului, iar asupa mun-
cei lui numai In oarecare conditii §i In mod limitat.

1) Georges Alfassa. La crise agraire en Rude, pag. 13.

www.dacoromanica.ro
 IN TRO DU CERE LVII

Am zis ca servagiul este opera stapanilor de mo§ii

nu a regilor §i a suzeranilor, cum fusese bundoara
acea a lipirei taranilor de pamant. E drept ca. la
Inceput vedem intervenind autoritatea superioara, dar
nu pentru a infiinta ci cel mult pentru a consacra In
mod legal o stare de lucruri deja existents. Asa
s'a petrecut lucrul in imperiu Roman, a§a In Franta,
uncle dupa ce servagiul exista deja de mult, Yin si le-
gile ca sa-1 determine .5i sa dea faptelor o rigoare mai
mare. In colectia de legi §i de obiceiuri a lui Beau-
manoir, cetim : aRezidenta voluntary a cuiva pe un
domeniu oarecare, in timp de un an §i o zi, atrage
.dupes ea servitutea".
Petru Cel Mare, cand pune in aceea§i categoric pe
servi ca §i pe vechii robi, nu inoveaza nimic. El con-
sacreaza o stare de lucruri care exista Inca din yea-
cul al 17-lea.
In corpul acestei carti, se va vedea ca. Mihaiu Vi-
teazul, printr'un hrisov al sau, transforma in rumani
pe toti clacat5ii care se gaseau la acea data pe mo-
§iile proprietarilor. Prin acest hrisov, el nu infiin-
teaza servagiul, ci numai legalizeaza o stare de fapt
existents. Toate obiceiurile rele sau institutiile apa-
satoare taranilor sunt scornite Intaiu de proprietari
§i cel mult legalizate de §efii statelor. In privinta
vecinatatei vedem o Incercare de aceasta natures in
Moldova, care din fericire nu izbute.te. Iata ce zice
Neculai Costin, in cronica sa, apropo de vecinatate
,,Cd acuni Meuse boerii obiceiu nou, de zicea, cine
au sezut in sat boeresc sd rifindna vecin." Era un
fel de masura ca acea a lui Mihaiu Viteazu, de vreme
ce ea tindea a transforma in servi pe toti taranii
care ar fi avut o §edere de 12 ani pe o mo§ie. De
asta data Insa Domnul Moldovei de pe atunci nu

www.dacoromanica.ro
LVIII INTRODUCERE

s'a prestat la aceasta intreprindere a boerilor, el re-

fuza a da acestui obiceiu earacterul de lege. dm-
Const. Duca Vodil, continua cronicarul, nu se uita
acolo si Inca zicea, cu pacat este sa robesti pe fra-
tele tau, caci paganii isi cumpara robi pe bani si in
at saptelea an ii iarta, etc.»
IN:

Aceasta stare de lucruri asupritoare, dureaza in

uncle tari, pand in emanciparea complectli a tarani-
lor, adica 'Anti in zilele noastre. In Rusia pana in 1861
propriu zis.
Dar nu peste tot locul starea de servagiu inceteazii
numai odatii cu impropriettirirea taranilor ; in uncle
tari ea e suprimata de fapt cu mult inainte, precum
in Franta §i la noi.
Sunt tari in care taranii sunt emancipati §i devin
chiar proprietari Inca din anul 1771, precum in du-
catul Savoia.
Cum se face §i ctiror imprejurari se datoresc bunii-
oard, disparitia servagiului in Franta .5i desflintarea
vecinatatei la noi pe cand in alte OH, aceasta
instifutie continua a aptisa pe tiirani ? Imprejurari-
lor cu totul locale.
Mai intaiu trebue sa spun ea in cursul veacurilor,
monarhii din diferite tari intervin in doua scopuri
in raporturile dintre proprietari §i tarani :
Intaiu, pentru ca sa opreasca abuzul celor intai
cu Ingreuierile cu care apasau pe cei al doilea cu
privire la claca, corvezi, dijmit si celelalte obligatii
§i redevente.
Al doilea stop, este ca sa scoata pe tarani din
servagiu, din vecintitate.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LIX

Aceste (loud feluri de interventii nu ating intru ni-

mic ordinea socialo-economics de lucruri, care este
considerate, dach nu ca dreapta; dar cel putin ca ne-
cesara. Cad tine poate crede ca se gaseau multi oa-
meni In veacurile al 16-lea §i al 17-lea care sa fie In-
credintati ca era nedreapta o organizatie sociala,
dupe care tottO sute de milioane de oamenii lu-
crau pentru o mina de proprietari ? Si tine i§i
poate inchipuii ca se putea crede in mod gene-
ral ca numeroasele corvezi si redevente a popu-
latiei rurale, nu stint cuvenite cu dreptate, stapa-
nilor ? Tocmai prin veacul al 18-lea Incepe a se
discuta legitimitatea acestei stari de lucruri, iar spi-
rite luminate atunci incep a-§i pune Intrebarea dace
sistemul bazat pe claca, pe redevente §i pe tot felul de
angarii, era ceva drept si legitim.
Suveranii nu pot crede si ei altmintrelea. Chiar
data ar fi crezut, angrenajul social este a§a Meat le
ar fi fost aproape imposibil ca sa se angajeze in o
noua directie. De aceia tot ce ei pot sa fach, este ca
sa margineasca abuzurile stapanilor §i sa caute sa
desfiinteze servagiul.
Puteau sa se gandeasca regii §i Domnii ca sa su-
suprime dijma, claca si celelalte redevente intru cat
acestea constituiau dreptul privat §i public ? Evi-
dent ca nu.
Cu chestia servagiului, era altceva. Multi 11 con-,
damnau chiar in veacurile trecute. Nedreptatea era
prea mare ca sa nu fi sarit in ochii celor imparliali,
1ntoemai cum chiar in antichitate se gasise spirite
care sa condamne sclavagiul.
Prin urmare se putea foarte bine cere suprimarea
servagiului. El nu era indispensabil regimului eco-
nomic de atunci.

www.dacoromanica.ro
LX INTRODUCERE

Organizalia muncei §i a capitalului putea sa traiasca

§i fgra servagiu, dupa cum` traise in epoca In care
laranii fusese simpli coloni.
Servagiul era o excrescenta pe organizatia de atunci,
un parasit care crescuse pe coaja arborelui social e-
conomic. Acest parasit tindea ca sa slabeasca insu0
arborele pe care se suprapusese.
Tata de ce interventia monarhilor are un caracter
dublu, cautand, in privinfa conditiilor de munca §i a
obligatiilor larane0i, numai a le margini la o justa
proportie, pe cand, cand e vorba de servagiu, voind
hotarator sa-1 suprime dupa ce mai multe veacuri '1
suportase.
Dar aceasta interventie nu o vedem egal exercitata
peste tot locul. In unele tali servagiul nu se cunfun-
dase cu totul cu insu0 natura institutiei social-eco-
nomica. Ramasese o deosebire intre servi §i Intre cla-
ca0. Aci interventia Regilor sau a Domnilor putea sa
se exerciteze. Exista o baza de actiune.
Pe cand erau alte tali in care Intreaga populatie
rurala aproape fusese transformata in servi, a§a ca,
acolo servagiul, facand parte din insa0 organizatia pe
care era bazata societatea, era greu a cere suprima-
xea servagiului fara sa ceri 0 schimbarea sistemul so-
cial d. ex : in Rusia.
In asemenea tari era aproape imposibil o interven-
fie a puterei suverane, cu atat mai Mult, cu cat starea
de complecta aservire a taranilor coincida acolo cu
u puternica organizatie a clasei dominante, fats de
care influenfa suveranilor era slabs, aproape nepu-
tincioasa.
Iata cum se explica intre altele faptul ca In unele

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXI

tari, precum In Germania de Nord §i Rusia servagiul

nu se desfiinteaza decat cam la aceia§i data cu eman-
ciparea taranilor pe cand In alte tari, precum in Franta,
Savoia, o parte din Italia §i chiar In Moldova Si Mun-
tenia, populatia rurala scapa de servagiu inainte de ru-
perea definitive a legaturilor seculare care tineau in-
catu§ati pe tarani de proprietari.
Lupta monarchilor chiar pentru marginirea obli-
gatiilor taranilor fats de proprietarii Si aducerea for
la o norma suportabild, a fat lungs §i vie.
Sa iau de exemplu cloud tali pe Franta Si pe Mol-
dova §i Muntenia.
In Franta, regii intervin Inca din timpul lui Carol
cel Mare, in regularea raporturilor dintre proprietari
§i tarani ; interventia dureaza cite -va veacuri cu suc-
cese variate, eel mult, apreciabile, §i numai prin vea-
cul al 16-lea, ei izbutesc a fixa in mod general §i in
oarecare margine, redeventele §i obligatiile taranilor
fats de proprietari.
In aceasta lupta se intelege ca taranii an eel mai
mare merit, fiindca prin atitudinea for energica §i te-
rrace, smulg incetul cu incetul, concesiuni din partea
proprietarilor. Regii mai mult ii asista §i Ii ajuta in
aceasta actiune.
Din contra, in Moldova §i Muntenia, s'ar parea ca
taranii nu joaca, cel putin dupe datele ramase, un
rol covar§itor In obtinerea wzamintelor prin care
se determine claca i dijma. In Franta au fost revo-
lutii §i jacherii, care de§i Inadu§ite, au lasat samanta
rodnica. La not nu gasim mi§cari cu asemenea carac-
ter, gasim Insa plangeri continue de apasare §i de ne-
dreptate. Taranii no trii intrebuinteaza mai cu seams
un singur mijloc de a scapa de apasarea proprieta-

www.dacoromanica.ro
 LXII INTRODUCERS

rilor, ei fug, si fuga in proportii maixi a fost o army

teribila contra Domnului.i contra stapanilor.
Istoriceste, numai in veacul al 18-lea si al. 19-lea
putem urmari lupta taranilor nostri cu proprietarii
pentru obligatiile si indatoririle lor. Ele sunt pe larg
aratate In cursul acestei carti, meat n'am nevoie
sa insist.
De altmintrelea, marginirea obligatiilor taranilor
precum si fixarea redeventelor si a muncei lor, nu
au loc decat numai in tarile unde se suprimase ser-
vagiul.
Caci servagiul excludea prin natura lui on ce fel de
idee de regulamentare a muncei sau de marginire a
. obligatiilor servului.
De sigur ca interventia sefilor de stat, in chestia
regularei raporturilor de maned si de dijmii intre pro-
prietari si tarani, a fost eficace. On cat de ingreui-
toare au fost asezamintele noastre de boieresc din
veacul al 18-lea si al 19-lea, totusi au fost folo-
sitoare taranilor. Cand vedem la fiecare pas clasa bo-
ereasca nemultumita cu ceeace Domnii be acorda prin
asezumintele agrare, cerand tot mai mult fara sä se
,multumeasca vre-o data cu ceeace ea obtinea, atunci
putem sa ne inchipuim la ce stare ea ar 11 adus
pe tarani, data n'ar fi fost Domnii care sa intervina
si sa se opund pretentiilor acelora.
De sigur ca interventiei Domnilor se datoreste fap-
tul ca taranii in veacul al 18-lea si in acel al 19-lea
n'au cazut din nou in stare de vecincitate fi de rurnanie.
Tot Domnilor se datoreste ca in aceste lari fusese
suprimata vecinatatea. Unul din argumentele care
'1 gasim in gura clasel stapanitoare fn veacurile al
18-lea si al 19-lea, cand ea cere sporirea zilelor

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXIII

de clack este ca in tarila vecine taranii lucreaza

mult mai mult proprietarilor. Asa era, atat in
Ungaria cat §i in Rusia, taranii erau servi, prin ur-
mare erau la discretia stapdnilor. Acest argument
lima nu prinde la Domni care cu mare greutate sa
hotarasc de sporesc din cdnd in card numarul zi-
lelor de claca agrara §i servila.
Dacii Regii §i Domnitorii sunt genati cdnd intervin
intre proprietari §i tarani, cu privire la redeventele
§i obligatiile ce cei din urma datorau celor intdiu,
situatia for e mai limpede §i mai ward cand ei in-
tervin pentru suprimarea servagiului §i a vecinatatei.
Nu doara eh suprimarea s'a facut u§or §i repede, fail
multa munca §i lupta. Voesc sa zic numai ca .efii
statelor unde intreprind asemenea lupte, au o pozitie
bung. Ei lupta pentru suprimarea unui abuz, a unei
nedreptati strigatoare, a unui fapt ce in nici un chip
nu se putea justifica, cum am aratat mai sus.
A trebuit lush' multa diplomatie, mult spirit de o-
portunism regii §i Domnii sa desfa§ure in lupta
pentru suprimarea servagiului.
SA vedem putin.
Servagiul incepe peste tot locul ca o chestie de fapt.
Legile, decretele §i ordonantele nu se ocup de el. Cu
timpul lima regii recunosc acea stare, consacrand-o
in mod legal. Am vazut cum in Franta §i aiurea,
simplu §ederea unui locuitor, un timp oarecare pe o
mo§ie, atragea servitutea. De asemenea §i Mihaiu Vi-
teazul da valoare de lege rumaniei.
Dar ceeace catva timp fusese o chestie de suportat,
prin imultirea numarului servilor §i prin sarcinile
grele la care sunt supu§i, incepe a fi un lucru ingri-
jitor. Revolte cite o data cu Juana armata, in tot ca-

www.dacoromanica.ro
LXIV INTRODUCERE

zul fugiri de multe on In masa, incep a ingriji pe

§efii statelor. La acestea se mai amesteca .i oarecare
sentiment de dreptate §i comiseratie, la care se mai
pune in prima linie §i interesul direct al Coroanei.
Toate aceste decid pe regi §i Domni sa intervina in fa-
voarea servilor. Insa cum ? La inceput nu direct nici in
mod hotarator. A§a in Franta, Filip August, prin mai
multe ordonanteemancipeaza pe servii barbati §i femei
regali dela Orleans §i prezinta prin acele ordonante
aceasta desfiintare a servagiului, ca o masura cu ca-
racter general, crezand ca exemplul va fi urmat 5i de
seniori. 1) Exemplu nu In indata imitat. Am zis ca regii
§i Domnii aveau §1 interes material in a se asvarli pe
aceasta tale. Servii apartinand cu totul seniorilor, a-
cestora ei plateau contributie §i in prima linie capi-
taria. Prin urmare servagiul cu cat se Intindea mai mult
cu atata imputina numarul contribuabililor. Vdzand eh
exemplu for nu este imitat, Regii se hotarasc ca ema-
nciparea servilor s'o face obligatorie pentru toata. lu-
mea §i Ludovic al X-lea printr'o ordonanta din
1313 decreteaza abolirea servagiului. Aceasta ordo-
nanta nu are nici ea efect. In zadar sa is serva-
giului orice fel de caracter de legalitate, autoritatea
regald nedand nici un concurs nobililor In ceeace pri-
ve§te urmarirea servilor §i executarea obligatiilol ce
incumbau acelora. Chestia nu face nici un pas decisiv.
Mina cand in 1358 Regele printr'o ordonanta face con-
tribuabili pe toti servii, luandu-i oarecum din stapani-
rea seniorilor §i punandu-i sub acea a fiscului. Aceasta
ordonanta vadit ca dovede§te ca in chestia eman-

1) Histoire des Classes 'wales en France, Henri Doniol, pag.

56-231.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXV

cipaei servilor, regii erau preocupati si de un interes

de fiscalitate.
Dar cu aceste masuri nu s'ar fi ajuns decat greu
la o emancipare generala. La aceasta mai contribue,
in foarte mare parte si interesul insusi a nobililor
Acestia in adevar gasesc un interes in emanciparea
servilor.
Mai Intaiu faptul ea servii fugeau de pe domenii si
foarte greu erau readusi 'napoi,mai ales de cand re-
gii numai recunosteau legalitatea servagiului,le adu-
ceau mari pagube. Ei inteleg ca e mai preferabil sa
aibe pe mosii oameni liberi, decat sa nu aibe de loc.
De alta parte, vilanii liberi erau ingreuiati prin o-
biceiuri (coutumes), si asez5minte, asa de mult, in
cat nu era mare diferenta intre ei si servi in pri-
vinta muncei ce li se cerea unora si altora. Numai
conditia juridica ii separa,asa ca seniorii emancipand
pe servi nu perdeau mult ca munch si ca redevente.
Din contra, emanciparea le aducea castig, fiecare ras-
cumparare de sery era platita si totusi prin riiscum-
parare seniorul nu perdea batele emancipatului.
Cad seniorul emancipand pe serv, acesta ramanea
fara Omani, farii casa 5i fard gospodarie. Emancipa-
tul era nevoit sa ceara seniorului piimant si loc de
cash in calitate de om liber. Acesta i le acorda, insa
ii stipula redevente 5i corvoade si isi rezerva bene-
ficii asa In cat compensau cu prisosinta actul de e-
mancipare deja plata.
Acest fapt 11 gasim ca avand loc foarte des nu numai
in Franta, dar in Anglia, mai cu seams in Germania.
Servilor, nobilii erau obligati sa le dea pamant si
casa de locuinta. Dupii ce'i libera, asemenea obligatii
incetau. Iar rar se intampla ca eliberatii sa para-
5

www.dacoromanica.ro
LXVI INTRODUCERE

seasca mo§ia §i atunci stapanul le ceda pamanturi

ca _la oameni liberi, impunandu-le redevente Si cor-
voade aproape tot a§a de variate ca §i cele din timpul
servagiului. Di cdpatau numai libertatea, incolo erau
tot in dependenta stapanului. Ori cum fie, servii de-
veneau liberi, §i acest lucru era de mare insem-
natate.
Cu toate ordonantele regilor, Si cu toate desele ca-
zuri de emanzipare din initiativa seniorilor, de§i ser-
vagiul aproape inceteaza in Fran la a mai exista in
veacul at 16-lea, totu§i in uncle provincii el continua
a mai functiona, a§a ca cu cativa ani inainte de adu-
narea State lor generale Ludovic al 16-lea da un decret
de abolire a servagiului; iar Slalete generale in fai-
moasa noapte de 4 August 1789 voteaza in capul re-
formelor din nou abolitia servagiului.
0 tars in care servagiul persists mai cu inrada-
cinare §i este abolit mai tarziu, de sigur ca e Rusia.
Impariiteasa Ecatenina II admiratoarea teoriiler §i
deilor lui Voltaire, Diderot §i mai cu seams a lui
Montesquieu a fost §i ea preocupatd de soarta mi-
zerabila a taranilor Ru§i care zaceau in cea mai
neagra §erbie. In 1767, ea nume§te o mare comisiune
caria Ii supune ideea mai multor reforme intre care
§1 chestia servilor.
Cand s'a aims numai aceasta chestie in adunarea
generals a deputatilor din tot imperiu, tin mare
numar de nobili strigard, ca suet Bata sa vane sabiilc
in trupul acelora care ar indrazni macar sa vor-
beasch de liberarea servilor. Se intelege ca nu se
putea pentru moment sa se faca nimic in ase-
menea dispozitii a boerilor, constituiti intro casts
puternica. Situatia tuturor taranilor din Rusia chiar

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXVII

a mojicilor, adica a tdranilor liberi era mult mai rea

.decat in alte Oft Mojicii nu numai ca nu aveau
proprietati, dar nici nu se bucurau de dreptul de
proprietate, cu a-tat mai putin servii. De acea impd-
ratul Alexandru intdiu cautd sa inceapd reformele
cu privire la clasa muncitorilor prin a acorda dreptul
de a putea avea proprietati mojicilor §i servilor eman-
cipati (1801). El este partizanul abolirei servagiului, dar
autocrat cum este, totui nu indrdznege sa ia initiativa.
Peste doi ani (1803) 1) tarul da un ukaz prin care
1ncurajeazd emanciparea. El hotdr4te ca e destul
ca seniorul sa -i prezinte o petitie iscalita §i de
.§erb in care acesta sa ceara liberarea, pentru ca actul
sa aibd autoritate de lege. Dar emanciparile de na-
tura aceasta sunt putine. In 4 ani abia opt mii de su-
flete fury emancipate. Si chiaresub Domnia lui Alexan-
dru at II-lea, Tarul ass numit liberator, pand ce acesta
nu ia masuri de emancipare generals, pe calea eman-
ciparei din initiativa privatA in timp de mai bine
de 50 de ani, adicA dela data decretului lui Ale-.
xandru I-iu, numdrul servilor emancipati nu se ri-
dicase decat la 300.000 din cele 46 milioane de servi.
Nici in Wile noastre servagiul, sau cum se chiamd
la not vecindtatea sau rumania, nu este opera Dom-
nilor. Aceasta institutie sociald, o gasim functionand
pe la sfar§itul, cel mult pe la jumatatea veacului al
16-lea, ca o organizatie cu o natura particulard.
Domnii Irma incep a-i da aprobarea .5i chiar a o
legitima. A§a, proprietarii capdtd autorisarea dela
Domni ca sa urmareasca cu cartile for pe vecini fu-

1) La crise agraire en Russie, Georges Alfassa, pag. 12 $i ce-

lelalte.

www.dacoromanica.ro
LXVIII INTRODUCERE

giti si sa-i aduca inapoi ; ei intaresc acte de impar-

teala de vecini intre mostenitori. Inaintea Divanului
sa aduc procese de vecinatate, proprietarul re-
clamand pe un clacas ca fiind.u-i vecin, clacasul apa-
randu-se si Domnul hotarand. In sfarsit Mihaiu Vi-
teazul da putere de lege acestei institutii, ordonand
ca toti taranii clacasi care se vor gasi In momentul
emiterei hrisovului pe mosiile boeresti, sa ramana
rumani.
In tot cursul veacului al 17-lea si aproape juma-
tate din cel al 18-lea, vecinatatea functioneaza ca in-
stitutie legala, recunoscuta si cele de mai 'unite on
incurajata si protejata de Domni.
Cand Domnii fac cele intaiu asezaminte agrare ei
se ocupd numai de clucasii nevecini carora le deter-
mina zilele de munch' la 6 sau la 12. Munca ve-
cinilor insa nu o regulamenteaza, lasandu-i la dis-
cretia proprietarilor.
Prin urmare, fenomenul se petrece intocmai ca in
occident, unde sefli statelor nu numai ca nu se opun, la
Inceput, la infiintarea servagiului, dar chiar 11 regula-
menteaza in interesul proprietarilor. Acelasi fenomen
insa pe urmal. observam si In tarile noastre. A buzul
pe care proprietarii '1 fac desteapta pe Domni, cu atilt
mai mult ca sunt loviti in interesele fiscale. Vecinii
si rumanii fug in masa, facile sunt amenintate a se-
despopula. Domnii vad ca se micsoreaza In mod sim-
litor numarul contribuabililor. Trebuia sa se ia ma-
suri, dach nu de suprimare, cel putin de marginirea
raului.
In jumatatea veacului al 18-lea, Domnii incep prin
a opri ca O. se mai fach vecini pentru viitor, recu-
noscand legalitatea numai celor deja existenli. Pentru

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXIX

a determina pe taranii fugiti In alte tari ca sa se rein-

toarca, ei silesc pe proprietari, ca sa consimta la
emanciparea tuturor acelora care se vor hotari sa
se intoarca dandu-le facultatea sä se a§eze, pe on
.ce mo§ii le va placea in calitate de simpli claca§i.
Aceste cloud masuri aduc o mare u§urare populatiei
rurale. Pe de alts parte, proprietarii pe ici, pe colea,
mai emancipeaza §i ei vecini sau rumani, pe cei mai
multi cu plata, pe foarte putini prin acte de libera-
litate.
Dar toate aceste nu faceau sa progreseze chestia
emanciparei vecinilor, care adusese, prin abuzurile
ce se comiteau, o mare agitatie in spiritele taranilor.
0 emancipare generals se impunea. Domnii in cali-
tate de straini, fanarioti, simpli functionari turce§ti,
investiti cu putere absoluta, se hotarasc sa faca
emanciparea. In Muntenia ei intalnesc o vie rezis-
tenth' din partea boerilor. Acolo ace§tia cumparase
un mare numar de mo§neni cu proprietatile lor. Ei
nu consimt la emanciparea chiar personals a ruma-
nilor in mod gratuit. Ei cer sa fie platiti de fiecare
cap emancipat de fost mo§nean cu zece lei. Const.
Mavrocordat este nevoit sa consimta, a§a ca eman-
ciparea in Muntenia se face in o bung parte cu bani,
intocmai cum am vazut ca se facuse in Savoia cu
cloud veacuri inainte.
Din toate aceste rezulta ca peste tot locul In Eu-
ropa desfiintarea 'servagiului este opera regilor §i a
Domnilor §i ca nu mai, in o proportie mica, ea se
datore§te initiativei §i bunei-vointi a proprietarilor.
Peste tot locul §efii statelor au intampinat mari dificul-
tali. La not data Domnii nu ar fi intervenit, vecinata-
tea ar fi ramas pans la 1864 §1 nu s'ar fi desfiintat

www.dacoromanica.ro
LXX INTRODUCERE

decat odata cu regimul dijmei §i a clacei, dupa

cum aceasta s'a Intamplak In Rusia etc.

La sfar§itul veacului al 18-lea, situatia taranilor

din Europa este urmatoare : In unele tari serva-
giul e desfiintat, am vazut mai sus. In altele, el in-
locuie§te complect vechiul colonat Si functioneaza ca
ceva normal §i indisolubil legat de regimul econo-
mic. Ce deosebire exists la sfar§itul veacului al 18-lea
Intre aceste cloud categorii generale de tarani, intre
tdranii simpli dijmari §i claca§i §i intre taranii servi ?
Una singura principals : Servii munceau proprietari-
lor fard soroc, in mod nedeterminat atata cat pro-
prietarii voiau §i aveau nevoe de bratele lor. Din
contra, tdranii, simpli claca§i, de.i aproape in ace-
iasi dependents fats de proprietari, de§i lipiti de
pamant ca §i servii, nu faceau claca §i corvezi nici
nu dadeau redevente, decat In mod determinat Si
marginit.
In colo, cum am spus, nici o deosebire.

XI

Aceasta stare a taranilor, care in cursul veacurilor

nu starnise reclamatii §i protestdri de principiu apre-
ciabile, de la jumatatea veacului al 18-lea, in unele
tali precum in Savoia, Franta etc., Incepe a fi la or-
dinea zilei.
Sa pune franc chestia organizarei sociale.
Nu se mai discuta numai chestia prea multor
sarcini Si Incarcari, nici chiar numai a starei de

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXXI

servagiu care exista In unele fiiri, ci insu0 legitimi-

tatea §i dreptatea sarcinilor 0 redeventelor. lncepe
a se discuta daca starea taranilor de simpli 5ezatori
pe mo0i sau acea de chiria0 sau arenda0 poate sa
continua fara a aduce turburari grave in ordinea so-
ciala si sa pune intrebarea cum s'ar face ca sa se
schimbe aceasta stare.
Nedreptatea situatiei taranilor era vadita.
Maiu intaiu, in cele mai multe tali, taranii nu erau
proprietari sau perduse aproape toti proprietatea lor.
Nu vorbesc de fapte petrecute cu cateva veacuri in
urma ci de lucruri petrecute de curand. Ada, in An-
glia yomenii in veacul al 18-lea, numai aveau pro-
prietati. Aristocratia ii expropriase. In Prusia campa-
nia de cotropire a nobililor in contra proprietatilor
tarane0i reu0se a deposeda aproape pe toti. In Franta
situatia relativ era mai bung; mai erau pe ici pe colea i
mici proprietari in sensul adevarat cuiritari, adica fard
sarcini. Dar imensa majoritate a taranilor, nu se bucu-
rau de deplina proprietate, ei detineau pamanturi de
la nobili sub diferite titluri, adica cum se zicea pe
atunci, se bucurau numai de o proprietate imper-
fecta. Vechiul adaugiu nulle terre sans seigneur"
era Inca un adevar. Aproape toate piimanturile aveau
cel putin doi proprietari, unul era proprietarul rede-
ventelor impuse pamantului (seniorul), altul proprie-
tarul pamantului supus acelor redevente, (taranul).
In ce consista proprietatea acestui din urma ? Exact
vorbind, numai in dreptul asupra productelor, asupra
fructelor acelui pamant,1) i acest drept it capatase
gratie jurisconsultilor. .i iata in ce imprejurari: fiindca

') La question paysanne en France, Kareiew, pag. 75 si celelalte.

www.dacoromanica.ro
LXXII INTRODUCERE

o mare parte din pdmanturi erau delinute de Omni,

In puterea a tot felul de contracte de arena. pe di-
ferite termene lungi sau scurte, seniorii cautau sh
desposedeze pe cei cu termene scurte invocand
ca aceia n'au deck un drept pe posesiune mar-
ginita. Jurisconsultii intervenird §i stabilird, urmatoa-
rele : Ori ce contract de mai mult dz, 10 ani este un
contract perpetuu, careia ii se poate aplica prescriptia
lungum iempus. Asemenea contracte echivaleazd cu o
vindere eterna de fructe §i de producte, prin urmare
nudul proprietar nu mai poate deposeda pe arenda§
dacd acela indepline§te conditiile stipulate. Acest caz
este unul din multele §i foarte variatele cazuri pe care
proprietatea inainte de revolutie ne-o prezinta in
Franta.
Ace§ti doi detinatori a aceluia§i pamant, incepuse
a se numi proprietari, cuci ei imparteau fructele
intre ei. Dar nu era numai o proprietate de fructe.
Economi§tii llziocrati din veacul al 18-lea, numeau
coproprietate fonciera tenurele tdranilor.
Forma de coproprietate intre doua persoane era
cea mai simply in Franta. Boncerf, face socoteald ca
in Bretania se gaseau §i eke trei proprietari pe un
pamant §i ceeace este mai minunat, este ca tinand
seama de feuduri, de sub-feuduri, de feuduri nema-
teriale, etc., el ajunge a gasi cite ()data opt stapani
peste un pdmant.
Situatia proprietatei devenise inextricabild.
Deci chiar tara unde taranii stateau mai bine din
punct de vedere a stapanirii pdmantnlui, chiar acolo
taranii aveau o proprietate imperfecta at:al-nand de
mai multi stdpdni, inciircatd cu tot felul de sarcini §i
supusd la tot felul de redevente.

www.dacoromanica.ro
 lisITRODUCERE LXXIII

La noi chestia proprietatei tdranilor se prezenta

malt mai simpld. Taranii nu erau izbiti ca cei din
Rusia de incapacitatea de a avea proprietati. Un
claca5 putea foarte bine sa devie proprietar dacd
gasea, cum. Dovadd ca intalnim prin veacul al 18-lea
cite -va cazuri, in care simpli cldca§i cumpard pro-
prietati dela rdze§i §i mo§neni. Dar o miFare in
acest sens mai pronuntata, nu o intalnim. Nu §tiu
de ce. Cercat-au ldranii sa cumpere bucati de pa-
mant de la proprietari §i acetia le-au refuzat ?
Sau ei nici nu s'au gandit macar sa schimbe si-
tuatia In care se aflau ? In tot cazul, In cursul a
§ase veacuri, thranii no§trii sunt wzati pe mo§iile
proprietarilor, dau dijma §i fac claca, toti fdra deo-
sebire au aceasta conditie.
Dar dach situatia proprietatei la noi este mai
simpld prin faptul ca tdranii nu detin pamanturile dela
proprietari In virtutea a tot felul de contracte de In-
chiriere, de meteiagiu, etc. etc., ca in Franta, nu e mai
putin adevdrat ca proprietatea e grevata §i la noi §i
chiar §tirbita prin faptul §ederei acelora pe moii.
Inuit i la noi poti vorbi in toata siguranta ca o
mare parte din pamanturi aveau doi proprietari de
fapt, unul a fondului, proprietarul, celalt a fruc-
telor, taranul, din cauza ca acest din urma avea un
drept de posesiune emfiteotica asupra pamantului pe
care-I ocupa precum §i a casei pe care o locuiau.
In adevar proprietatea boerilor era grevata de un
drept de coproprietate, cum se zicea in Franta, in
ceeace prive.te fructele §i produsele pamantului a unei
bune parti din fiecare mo§ie. Turanul Impartea fructele
.§i productele parnAntului pe care 11 cultiva cu pro-
prietarul. Dupa aceasta era, pe partea lui, absolut

www.dacoromanica.ro
LXXIV INTRODUCERE

stapan Sicu nici un pret proprietarul solului nu l'ar

fi putut lipsi de folosinta si aceasta in perpetuitate..
Coproprietatea deci in privivta fructelor era vadita.
Dar taranul mai avea un drept de posesiune em-
fiteotica asupra casei Si gradinei din jurul casei, si
asupra carora proprietarul solului nu avea nici un
amestec. Casa 5i gradina treceau in mo5tenirea in
linie directa a thranului. De pe ele proprietarul nu-1
putea alunga. Acest drept greva in mod real mo5ia
proprietarului.
De alta parte taranul mai avea in stapanirea sa
locurile de curatura, adica acele desfundate de dan-
sul, precum 5i via pe care el o siidea. De aceste bu-
nuri proprietarul nu-1 putea deposeda, decat in oare
care conditii. El le transmitea mo5tenitorilor.
Chiar piimanturile arabile si cultivabile Inca nu
erau la discrella proprietarului mo5iei. Cele din urma
a5ezaminte agrare din veacul al 18-lea, hotarasc ca
proprietarul nu poate sa is farii voia taranului pa-
mantul pe care acela '1 cultiva, pamant pe care ta-
ranul '1 transmitea prin mo5tenire copiilor.
Fiind a5a, nu am dreptul ca sa zic ca 5i la not ca
5i in Franta, pe partea de mo5ie unde tdranii 'si aveau
casele, gradinile, curaturile, viile, 5i locurile de cul-
tivat, erau doi proprietari ? Ca, in tot cazul, proprie-
tatea era desmembrata, bucurandu-se pe o parte din
ea de drepturi reale, altii decat proprietarii fondului ?
Numai in uncle tari uncle servagiul Inca exista si
sub forma cea mai absoluta, numai acolo proprie-
tatea era cuiritard intrunita numai in mainile senio-
rului proprietar, precum in Rusia. Acolo numai nu
putea fi vorba fata de servi de vre-un drept oare-
care de folosinta emfiteoticti, caci am spus ca chiar era

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXXV

stabilit principiul, ca servul, ba chiar §i mojicul a-

died taranul neserv, nu are nici nu poate avea pro-
prietate.
Aceasta incruci§are de diferite drepturi reale, de
uzufruct, de emfiteoza, aducea o mare confuzie in
ideea proprietatei §i in distributia fructelor Si a pro-
ductelor pamantului.
Am zis ca forma genera1a sub care se arata sub
vechiul regim, coproprietatea, era in intdia linie
copartd§ia la fructe §i la productele pamanturilor
tinute de tarani.
Aceasta era o cauzd de mare nedreptate, de magi
incurchturi §i care producea multe plangeri §i re-
clamatii.
In adevdr fdranul nu numai ca nu era liber pe
munca lui, cum am ardtat deja, dar nu era stfipan
nici chiar pe intreg produsul al muncei lui. El nu se
bucura de intreaga recolta a fructelor §i produselor,
ci era obligat s'o imps rteasch cu proprietarul solului.
Acest lucru ii mic§ora lute() bung parte fructul os-
tenelilor sale §1 fticea, in definitiv, ca sh lucreze de
cloud on pentru proprietar, intdiu pe ogorul sau pro-
priu §i al doilea pe ogorul aceluia.
El impartea cu proprietarul produsul muncei lui.
In ce masura ? In o masura cite odata foarte insem-
nata. In Franta in veacul al 18-lea redeventele pe
care taranii le phiteau stiipanilor parmIntului le re-
duceau la foarte putin. profitul muncei. Seniorul lua
in genere a 6-a parte din producte, a 12-a parte o
dadeau ca dijnid bisericii, o alta a 6-a parte o in-
trebuintau pentru plata impozitului.
Cand seniorul ceda unui tdran o tenurd, el stipula
Si dila parte sd-i dea din producte.

www.dacoromanica.ro
LXXVI INTRODUCERE

La noi dijma totdeauna a fost regulata prin w-

zaminte cu caracter general. T4ranii din amandoua
tarile plateau aceia§i dijma. Aceasta se explica prin
faptul ca la noi nu intalnim contracte speciale §i
deosebite, cu caracter particular. Taranii no§tri stau
pe mc*ile proprietarilor fara contracte, in puterea
drepturilor §i obiceiurilor seculare.
Dar dijma pe care ei o plateau era §i la noi destul
de grea. Nu era totdeauna din zece, una, care ar fi
fost destul de ridicata, ci de multe on ea este mai
malt de doaazeci la suta §i prin abuz cateodata se ia
a 4 parte din producte.
A§a, in Muntenia in veacul al 18-lea dijma porum-
bului, sa lua cu banita §i anume o banita de 22 de
oca la 10.
Dar proprietarii obicinuiau a se servi de baniti de
45 de oca. Acest lucru it arat in cursul cartel §i-1
documentez. Prin urmare in acest caz, proprietarul
preleva asupra recoltei taranului 25 la sutd. Ce poti
zice de munca unui om cand el trebue sa dea un sfert
din ce munce§te, altuia ? Mijloacele lui de trai sunt
extrem de reduse.
Dar 'Ana cand se stabilete ca dijma sa se per-
ceapa cu banita, taranii fusese de multe on expu§i
ca sa se aleaga cu o parte §i mai mica din recolta.
Obiceiul fusese sa ia atatea baniti de pogon. Ce se in-
tampla insa ? Proprietarii nu voiau"sa §tie data inteun
an se facea sau nu recolta de piipu5oiu, ei cereau fara
distinctie banitile for de pogon. A§a ca clacagi de
multe on erau multumiti ca sa Imparta In cloud cu
proprietarul fructele pamantului. 1)

1) Histoire des classes males en France, Doniol, pag. 484.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERS LXXVII

Sistemul dijmei ajunsese cu totul asupritor peste

tot Iocul. Nu era cea mai mica activitate sau Intre-
prindere fard ca taranul sa nu imparteasca fructul
sau profitul cu proprietarul. Sa dam cateva exemple
dela noi. Daca avea vie, trebuia sa dea dijma nu-
mita otaVina. Daca cultiva oi, el platea o taxa de
fiecare oaie pentru pasune ; data crestea porci,
platea proprietarului caleva parale de fiecare pore,
data pescuia peste, dadea zeciuiala ; daca sa ducea
sa -si tae lemne in padure aducea a zecea si pro-
prietarului. Munca lui era grevata in cele mai mici
manifestari ale ei, venitul lui era rnicsorat cu a
zecea, cite odata am vazut cu un sfert. Sarcinile
care incarcau productia agricola a laranului erau
magi, mai cu seams daca pui in socoteala si impo-
zitele grele pe care in veacul al 18-lea le plateste.
In acest veac, cisla revine in mijlociu, in Muntenia,
de cap de contribuabil intre 50 si 55 de lei pe an.
Dar corvezile sau claca ? Aceste erau nesfarsite in
Occidentul si in Orientul Europei.
Asa la noi.
Pentru a se vedea greutatea clacei In comparatie
cu foloasele pe care taranul le tragea din sederea pe
pamantul boerilor, sa ark in 1851 care era, in aceasta
privinta, situatia taranului Moldovan.
El primea dela proprietar urmatoarele : zece pra-
jini falcesti, pentru casa, ograda si grading; o falce
5i jumatate loc de arat ; 40 prajini de lanai si 40
pentru pasune.
In totul prin urmare cloud falci jumatate. Aceasta
pentru un gospodar cu doi boi.
Sa vedem acuma aid claca facea el ? Trebuia
sa are, sä semene si sa grape 28 de prajini In loc-

www.dacoromanica.ro
LXXVIII INTRODUCERE

de moind, sau 18 prdjini pamhnt telina, sa prd§easch

de cloud on 42 de prdjini de papuoiu, sa secere sau
sa coseasch 56 sau 70 de prdjini paine alba, §i sh co-
seasch o falce de iarba, adica 80 de prajini. Pdpu-
§oiul trebuia cules, desfdcut, carat la co§are; phinea
alba carats la arie i push in dal, iarba adunata §i
clddith in stog ; stogul ingradit.
Pe langd acestea, thranul trebuia sa filch' o pod-
voadd cu 1)AI-eel-lea sa de vite, pang la o distanth
dela 8 'Ana la 16 ceasuri de po0h, iar cand depar-
tarea ar fi fost numai dela unu 'Ana la opt ceasuri,
atunci era obligat sa filch cloud podvezi. Pe carul
sail cu doi boi sa socotea sa se puna o sarcina de 7
merle. Apoi osebit mai era obligat ca cu carul cu
2 boi sau cu 4, sa aduch la casa proprietarului lemne
de foc din pddurea de pe mode, iar child proprietarul
nu avea padure, atunci sa aduch de aiurea dela o dis-
tanta de 4 ceasuri.
Pe laugh toate aceste, Oranul mai trebuia sa lu-
creze 4 zile proaste, dela rasaritul soarelui panh la
apus -cu odihnd de cloud ceasuri la amiaza,la mere-
meturile de iezaturi, la adhpatori 5i iazuri, la mereme-
turi de mori, la meremeturile acareturilor boere5ti,
la acoperitul for cu stuh sau paie, la facerea de
oboare pentru vite §i la baterea de papu§oiu.
Cu alte cuvinte pentru doua falci §i jumdtate, de
pamant de arat, de flinat ,i de pk5une, thranul lucra 2
falci §i 46 de prajini, adica cu 6 prajini mai mult
decal intinderea de pamant care o avea el, afard de clack
servild, pe care o putem evalua, grosso modo, cel putin
14 zile pe an. Era vre-o proportie intre folosul de
care se bucura §i intre munca care i se cerea ? Evi-
dent ca nu.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXXIX

Si aceasta In Virile unde taranii erau numai io-

bagi prin urmare clacasi liberi si unde prin urmare
munca for era marginitd. Acolo insa unde ei erau
Inca in stare de §erbie, nici poate sd fie vorbd de a
putea pune in comparatie folosul care trdgeau cu
munca care faceau, fiindca in stare de erbie ei mun-
ceau boerului sau seniorului toata siiptamana ince-
pand cu Luni §i sfdrind SAmbata, numai Dumineca
era a for §i Inc d 5i Dumineca erau ptii la vre-o
treaba a gospoddriei dupd interesele proprietarului.

XII

Aceasta organizatie socialii nu mai era tolerabila.

Nu este locul ca in scurta Introducere de fata, sa
arat cum la sfiir,5itul veacului al 18-lea, in Franta s'a
ajuns ca sa se pima chestia suprimiirei drepturilor
feduale, adica suprimarea regimului pe care '1 am des-
cris. Nici cum 5i celelalte Viri, luand exemplu de la
Franta in cel intaiu patrar al veacului al 19-lea, au
desfiintat §i ele acest regim.
Ceea ce intrd in subiectul de fatii, este sd arat cum
§i in ce conditii s'au abolit toate privilegile clasei pro-
prietarilor §i cum Viranii au devenit §i ei la randul
for proprietari pe locurile §i mosiile unde fusese 15
veacuri servi, clacasi sau tenancieri.
Se intelege cii nobilimea peste tot locul s'a opus
cu energie in contra abolitiei drepturilor feudale,
Emanciparea §i rfiscumpararea s'au fdcut contra vo-
intei lor. Un lucru insa trebuie sa recunoagem, ca
indatd ce s'a pus chestia desfiintdrei regimului secular,

www.dacoromanica.ro
LXXX INTRODUCERE

nobaimea proprietary nu s'a opus ca servagiul sa se.

desfiinteze si taranii sa recapete libertatea for per-
sonals §i aceasta fara nici o despagubire. Dar numai
la aceasta ea a dat consimtimantul.
Clasa proprietarilor credea ca reforma trebuia sa
se margineasca numai in a se elibera peste tot locul
laranii de servagiu, dar nu Intelegea de Joe ca pe langa
libertate, taranii sa mai capete si pamant, chiar cu bani,.
Asemenea liberari avusese loc in veacul al 16-lea
in Franta, Germania §i Anglia. Si am spus mai sus
ce se intamplase. Taranii emancipati fusese nevoiti
sa ceara din nou pamanturi pentru a-§i face casa
§i pentru cultura, tot proprietarilor, §i ace§tia ii
pusese din nou sub puterea §i dependenta for ce-
dandu-le pamanturi In calitate de tenancieri liberi,.
insa stipuland §i impunandu-le o multime de rede-
vente §i corvoade ass ca ei ramasera pang In veacul
al 18-lea in stare de sugetiune, numai ca nu erau
servi.
Dar mai era Inca ceva. In multe tari servagiul sau
nu exista, precum la not in Moldova si In Muntenia,
sau In altele, precum in Franta, ramasese numai urme
pe ici pe colea, a§a ca liberarea servilor gratu-
ity chiar, nu rezolva chestiunea taraneasca nici nu
se desfiinta prin ea regimul feudal. Imensa majori-
tate a taranilor in Franta, deli erau liberi, dar prin
diferite contracte §i in diferite conditii, ei atarnau de
nobili, ciirora be plateau tot felul de redevente, le da-
dean dijma §i be faceau numeroase corvezi. Pe ace5tia
nu-i atingeau abolirea servagiului.
Ba chiar §i in tari, precum Germania §i Rusia,
unde taranii erau in stare de servi, emanciparea for re-
dusa la recii§tigarea libertatei personale, nu ar fi

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXXX1

schimbat nimic din ordinea socialo-economics de lu-

cruri. Taranii Germani sau Ru§i ar fi ajuns cel mult
in categoria taranilor Francezi sau in aceea a tara-
nilor Romani, care, fard a fi servi, erau sub autori-
tatea §i sub dependenta proprietarilor pe mo§iile ca-
rora §edeau sau a carol- tenure le tineau.
Chestia dar era a se desface complect legaturile
dintre proprietari §i tarani, a se desflinta regimul
feudal .i a face din toll taranii, proprietari liberi, tot
a§a de liberi ca §i marii proprietari, traind pe paman-
turile lor, fara sa mai datoreasca nimic, sub nici un
cuvant, vechiilor stapani.
In aceasta trebuia sa consiste reforma §i acest lucru
11 cerura spiritele luminate in Franta Si aceasta
idee mare sfar§i prin a fi impusa clasei diriginte.
Insa imediat dupa aceasta, venea o alts cliestie. Cum
sa se faca reforma? Cand fu vorba de modalitate, o
multime de difictiltati se ivira .i aici fu lupta cea mare
intre reprezentatii vechilor privilegii .i intre cei care
reprezentau interesele thranilor.
Fara multi dificultate s'a respins ideea suprimarei
drepturilor feudale in mod gratuit 5i s'a admis, ca
principiu general, rascumpararea. Cu alte cuvinte
taranii nu trebuiau sa devind de astazi pans maine
liberi pe pamanturile pe care le ocupau, nici liberati
de obligatiile lor, deck prin rascumparare.
Dar ce sa se rascumpere ?
Toate piimanturile detinute de tarani erau proprie-
tatea nobililor. pranii le detineau in schimbul unor
redevente ,i corvezi. Ce trebuie sa se rfiscumpere?
Pamanturile ? Sau redeventele §i corvezile ? S'a
admis fara discutie, sa se rascumpere sarcinile.
Prin urmare piimanturile ocupate de tarani, tre-
6

www.dacoromanica.ro
LXXXII INTRODUCER E

buiau sa devind proprietatea lor absolute indata ce

aceia se intelegeau cu nobilii . asupra pretului ras-
cumpararei sarcinilor.
Este intrebarea, de ce sa rascumparau sarcinile
5i nu pamanturile ? S'ar 'Area la prima vedere,
ca era mai natural contrarul. Tata' de ce. Paman-
turile, de fapt, erau deja proprietatea taranilor,
fiindca aveau asupra lor, cel putin stapanirea em-
fiteotica ; ei mai aveau Si cumparatura definitive a
fructelor. A5a fusese intentia piirtilor la inceput, cand
seniorii cedase pentru totdeauna loturile de pamant,
in schimbul redeventelor 5i a corvezilor. Pretul, oare-
cum, a folosintei acelor piimanturi, erau redeventele
5i corvezile. Cu acestea, piimanturile erau grevate. Prin
urmare cand a fost vorba ca taranii sa devie absoluti
proprietari, liberi de mice sarcind pe loturile lor, era
natural ca ei sa fie desfacuti de obligatiile la care de
secole erau supu5i. Tata de ce era nevoie sa se ras-
cumpere acele redevente sau corvezi, singurile care
faceau ca proprietatea loturilor sa fie imperfectit
Nimeni in Franta nu intelege altminteri lucrurile,
nici partizanii abolitiunei drepturilor feudale, nici
proprietarii.
Dar odata chestia pusa pe acest teren, se ive5te o
a treia de cea mai mare importanta practice, nodul
ca sa zic a5a, al chestiei emanciparei, 5i de la care
atarna dreptatea sau nedreptatea solutiunei abolitici
drepturilor feudale.
Tata. Am vazut ca taranii aveau diverse obligatii,
plateau tot felul de redevente 5i fliceau felurite cor-
yezi. Se punea intrebarea : Toate acestea trebuiau
rascumparate ? Adicii in pretul global fixat de ras-
cumparare, trebuia sa intre i sa fie capitalizat

www.dacoromanica.ro
 1NTRODUCERE LXXXIII

echivalentul tuturor acestor obligatii §i corvezi, fara

nici o deosebire ? Evident ca seniorii acest lucru it
pretindeaui inch' vorbesc de acei din seniori carb
mai la urma admisese principiul rascumparararei,
pe cand marea majoritate nici voiau sa auda.
Dela inceput toate spiritele luminate §i drepte
fac o distinctie, cel putin de principiu. Ei §i au zis
urmatoarele : Obligatiile §i redeventele taranilor sunt
de doua feluri, unele avand un caracter pur fonciar,
adica rezultand in mod natural din insu§i drepturile
care isvoresc din proprietate.
Altele, fusese impuse taranilor de seniori, nu In
calitatea for de cedenti pur §i simplu de pamanturi
de folosinta, ci de oameni apartinand clasei domi-
nante §i care, in aceasta calitate, le impusese cu pu-
tere, cate odata chiar prin violenta.
Ei bine, drepturile .i redeventele din categoria in-
thia, trebuiau sa fie rascumparate, caci presupuneau
in ultima analiza o invoiala, intre parti dezbatuta cu
oarecare libertate de spirit.
Din contra, toate obligatiile, redeventele .i corve-
zile care erau fructul arbitrarului, a puterei .i a vio-
lentei clasei stapanitoare, toate acele trebuiau supri-
mate fara nici o despagubire.
Aceasta distincliune a fost dela inceput admisa
de &aide generale, in principiu. Numai cand a
fost vorba ca sä se aplice acest principiu, numai
atunci Slalele generale au cautat ca sä rastranga ca-
tegoria a doua §i sa largeasca categoria intaia.
Acest principiu a fost mentinut de toate legile
abolitive 'Ana la acele ale Conventiunei din 1793. Si
sistemul de legi din 1789-1791 §i cel dela 1792, pe
acest principiu se rezimau, cu deosebire ca cele din

www.dacoromanica.ro
LXXXIV INTRODUCERS

urma legi abolitive, facute de Constituanta aveau un

caracter mult mai drept prin`faptul ca faceau o dis-
tincliune mai justa intre drepturile §i redeventele
datorite contractelor §i izvorate din natura proprie-
tatei insu§i Si intre categoria acelora care trebuiau
suprimate fara nici o despagubire, ca find fructul
puterei §i a nedreptatei.
Care din obligatii §1 din redevente intrau intr'o cate-
gorie §i care in cealaltd ?
Insist asupra acestei chestiuni, fiindca are pentru
nbi o importanta capital& Numai dupa. ce ne vom
da seama de aceasta distinctiune §i de dreptatea ei,
numai atunci, cand ma voiu ocupa de chestia legilor
noastre de improprietarirecaci avem (lona legi ru-
rale, una care a ramas nesanctionata, cea din 1862, §i
cealalta care e in vigoare, acea din 1864numai a-
tunci zic, voin putea sa ne darn seama bine de
dreptatea operei noastre de emancipare §i de im-
proprietarire.
Iata cum se procedeaza in Franta. Intaiu se su-
prima servagiul fard nici o despagubire, caci cum
am spus, mai erau Inca pe ici pe colea in acea tars,
servi. Ce despagubire putea sa li se dea stapa-
nilor care uzand de puterea lor, transformase oa-
meni liberi in servi §i se servise de dan§ii ca de
ni§te vite ? Ideile mersese cu timpul. Numai eram
in veacul al 14-lea, can.d seniorii emancipau pe servi
cu bani. Daca ar fi fost vorba in 1789 de despagubire,
atunci mai de grabs servii ar fi fost in drept sa ce ara
dela stapanii care ii tinuse veacuri intr'o stare de
injosire ca acea a robilor §i se slujise cu dan§ii ca cu
animalele.
Odata cu desfiintarea servagiului, se desfiinta §i

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXXXV

toate drepturile seniorilor care rezultau din el. Asa,

era dreptul de main-morte, in puterea caruia tenura
servului trebuia sa se reintoarca in proprietatea de-
plina a seniorului, de cate on tenancierul murea fara
copii sau chiar data avea copii, and acestia para-
sise domeniul.
Mai era, ceace se numea drepturile de loduri (lods et
ventes) si de vanzari, in puterea carora seniorul per-
cepea o taxa de mutatiune, decate on posesorul lo-
tului it concesiona altuia, sau it vindea.
Aceste cloud furs suprimate fara nici o despagu-
hire.
Mai era o proprietate numita censiod aceea asupra
careia seniorii aveau drepturi de redevente in natura
sau in bani foarte variate. Redeventele consistau in
dare de oua, gaini, pui, fructe, o dijma de yin, dijma
din toate animalele pe care taranul be crestea In jurul
casei sale, etc., etc. Si aceste redevente fund supri-
mate ca flind impuse, in mod arbitrar, industriei cas-
nice a taranului.
Sa suprimara de asemenea banalitdfile. Ce erau
banaliteitile? Erau monopolurile pe care stapanii le
crease prin bunul lor plat pe proprietatile lor,
impunand taranilor ca sa nu macine de cat la moara
acelora, sa nu coach paine de cat In cuptorul dela
curte si sa nu tescuiasca struguri decat la teascurile
stapanului. Din vechime, mull din vechime, taranii
Isi avusese moara, cuptorul 5i teascul lor.
In fine sa suprima fara nici un fel de despagubire
claca, tot felul de claca necontractuala, atat claca ser-
vita, cat si cea agrard. Taranii scapara de- zilele de
lucru, de tot felul de corvezi, precum si de reparatiile
acaretelor seniorilor, etc.

www.dacoromanica.ro
LXXXVI IN TRODUCERE

Ce se rezervau pentru a fl,rascumparate ? Mai in-

taiu toate redeventele rezultand din contracte, pre-
cum din acele de precaritate, de complaint, de me-
teiagiu, etc., cad asemenea contracte presupuneau
o tocmeald §i stipulatii reciproce. De asemenea
trebuia rascumparata dijma sau cum se zicea o-
bligatiile rezultate din contractul numit chain-
part care consista In Invoiala." Intre proprietar §i
Oran prin care eel intaiu ceda celui al 2-lea, o bucatd
de pamant, iar In schimb, taranul Ii dadea o parte din
recolta numita In genere agrarium. Era dijma din ta-
rile noastre. Si Inca cateva altele.
Aceste legi abolitive, sa §tie ca n'au fost aplicate
in Franta. Evenimentele politice din 1793 au schim-
bat lucrurile.. Guilotinarea regelui, emigrarea no-
bililor, confiscarea bunurilor acelora, a fdcut pe
Conventie ca sa suprime toate drepturile §i privi-
legiile in bloc, fara nici o rascumparare. lath cum
motiveaza Conventia aceasta mdsura draconich §i ar-
bitrary : Drepturile si redeventele leudalitatei nefiind
decat efectele servitutei $i a uzurpatiei, nici o distine.
tiunea nu este posibila, deci totul se suprimA flu% nici
o indemnitatev.
Nu e mai putin adevarat ca dinstinctia pe care
Statele generale precum §i Constituanta o facuse era
dreapta §i intemeiata.
Numai o singura tars rezolvise chestia lardneasca
inainte de Franta, anume ducatul Sa voiei, care Inca
din 1771 improprietarise pe tarani dand despagu-
bire proprietarilor.
Exemplu Frantei fu urmat de celelalte tali. In Pru-
sia taranii furs emancipati §i improprietariti prin le-
gile din 1809 §i 1811. Acolo baza fu alta. Taranii de-

www.dacoromanica.ro
 INTRoDucEnE 14=11
venire proprietari independenti, numai pe o parte
din pamanturile pe care le ocupase in calitate de
servi 5i de iobagi, restul 11 retrocedard proprietari-
lor ca plata a rdscumpiirarei.
In Ungaria §i Transilvania laranii furs improprie-
tdriti intre 1846 5i 1834 in conditii destul de bane.
Sa yin acum la Rusia care este tara, care, daca
exceptdm pe Romania, a fost acea in care Improprie-
tdrirea tdranilor s'a ficut mai tarziu, in 1861.
Voiu insista asupra reformei agrare in Rusia fiindca
actul nostru de improprietdrire 5i mai cu seamy le-
gea rurala votata de majoritatea camerei din 1862,
sa resimt find facute sub influenta legiuirei ruse5ti.
In Rusia chestia reformei agrare find complicate
cu aceea a abolirei servagiului, nobilimea cauta
ca sä face concesiuni cu privire la servagiu pentru
ca sd-§i mentie drepturile ei in privinta redeventelor
5i a aka.
In anii 1816, 1817, 1818 5i 1819, ordinele equestre
a provinciilor Baltice facura catre Alexandra I-iu o
petitie prin care cereau ca sa libereze pe toti mojicii
insd bird nici o alocatie de pamanturi.1) Tarul aproba
§i iata tiiranii din provinciile Baltice deveniti liberi,
Irish fare pamant §i fail mijloace de existenta. Re-
zultatul a fost formarea unui proletariat agricol, prin
urmare o mizerie mai mare decat inainte.
Aceasta experienta facu ca pe viitor in Rusia sd nu
se mai incerce emanciparea tdranilor flird alocatii de pa-
manturi, de vreme ce acest lucru, in loc sa prezinte un

Pentru toate detailurile Yu mast& chestie, a se vedea : La

crise agraire en Russie, Georges Alfassa.

www.dacoromanica.ro
LXXXVIII INTRODUCERE

remediu starei de atunci, prezenta, pericole mai

grave.
Nobilii din Lituania mai tarziu se oferira .i ei ca
sa libereze pe 15rani, insa Tarul Alexandru al II-lea
le puse in vedere ca nu prime§te nici o liberare
firs alocatii de p5mant. Di crezuse ca guvernul ceran-
du-le §i alocatii de pamanturi va interveni ca sa pla-
teased indemnizatia. Dar finantele Rusiei nu permiteau
acest lucru. Atunci nobilii Lituanieni combinara ur-
matorul mod de liberare, Cu aprobarea Tarului.
Taranii trebuiau sa-§i rascumpere numai casa §i
gradina din prejur. Erau mentinuti pe vechile for
pamanturi insa nu in calitate de servi sau de iobagi, ci
de oameni liheri. Pamanturile ramaneau tot proprie-
tatea boerilor. TAranii continuau numai a se bucura
de folosinta. Pentru asemenea folosinta ei trebuiau
sa dea proprietarilor o redeventa in natura sau in
bani, discutata §i fixata prealabil intre amandoua
pArtile. Peste 12 ani ei puteau deveni complect liheri
dach i§i rascumparau pamanturile.
Nici aceasta schimbare in situatia laranilor din pro-
yinciile Lituaniene, nu constituia o reform5, flindcfi,
afara de casa §i de gradina peste care ei deveneau
proprietari, incolo ei continuau a fi a§ezati tot pe pa"-
manturile proprietarilor pe care nu be puteau nici
chiar parasi. Deci trebuiau sa continue a da dijma,
§i a face clack fie in natura fie in bani, ca §i mai
'nainte, cu deosebire ca dijma §i claca nu mai putea
fi impusa in mod discretionar de proprietar, tiro urma
unei invoieli intre amandoua partile. Dar i§i poate
inchipui tine -va u§or, ce valoare puteau sa alba ase-
menea invoieli cand tairanulai i se punea cutitul
la gat, de vreme ce proprietarul avea dreptul sa-i

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE LXXXIX

zica urmatoarele : Aceste sunt conditiile mele, dach

iti place, daca nu, nu-ti dau pamant.
Aceasta a5a numita reforms aducea pe taranul rus
in situatia taranului francez din veacul al 16-lea, e-
mancipat de seniori, din servagiu. Am spus mai sus,
cum proprietarii francezi in acel veac emancipau pe
servi 5i apoi nu le acordau concesiuni de Oman% decat
numai dupa ce le impuneau in conditiile invoielei, re-
devente si corvezi, cite o data tot a5a de grele ca 5i
acele pe care le suportase in timpul servagiului.
Proprietarii Ru5i, chipurile admisese principiul ras-
cumpararei , insa Ii restransese numai la casa si grading.
Ei gasise mijlocul ca sa continue a-i tinea pe tarani In
dependents, transformandu-i din claca5i, in chiria5i
de pumanturi.
Ceeace Impingea pe proprietari, intr'altele, ca sa se
margineasca numai la asemenea concesiuni, era 5i un
motiv de calcul. Ei 5tiau ca guvernul voe5te nu
numai emanciparea, dar chiar improprietarirea si
ca daca nu se decidea ca sa garanteze pretul ras-
cumpararei si lasa ca aceasta chestie sa fie des-
batuta intre tarani si proprietari si .cei dintaiu sa pla-
teased celor din urma rascumpararea, fara nici un
amestec al Statului, era ca finantele nu-i permitea. Fi-
nantele Rusiei in urma rtizboiului dela Crimea erau
a5a de oberate in cat Alel.candru al II nu putea sa se
gandeasca la o garantie din partea Statului. kW de
ce nobilii se margineau numai la o aparenta eman-
cipare.
Trebuia totusi flieut ceva. Trebuia mai cu seams
ca sa $e faca sa inceteze sistemul a5a ntnnitelor eman-
cipari fara alocatii de piimant 5i cu transformarea
claca5ilor in 'simpli chiria5i.

www.dacoromanica.ro
X0 IN TRODUCER E

De aceea imparatul printeug ucaz din 19 Febru-

arie 1861, hotara emanciparea tuturor taranilor din
imperiu, dar stabili conditile in care sa se poata trata
de proprietari, emanciparea, .,i anume : taranii vor
deveni proprietari pe portiuni de pamanturi arabile.
Aceasta improprietarire nu se va putea face decat
cu consimtamantul proprietarului. Apoi ukazul deter-
mina intinderea loturilor taranilor in provinciile im-
periului pe care le impartea in trei zone. Tarani
care se puteau invoi, pe aceste haze cu proprietarii, de-
veneau cu totul liberi, prin urmare numai dadeau
nici o dijma, numai faceau nici o claca.
Defectul acestei miisuri consista in aceea ca ea era
lasata la buna vointa proprietarilor,
De acea ea nu produse la inceput aproape nici un
rezultat.
Proprietarii refuzara a trata cu tarani de vreme ce
nu aveau garantii ca au sii fie platiti.
0 cauza foarte curioasa care fact' ca ukazul lui A-
lexandru al II-lea sa nu aibe rezultate, este ideea pe
care taranii Ru§i o aveau de pamanturile pe care le
ocupau ca servi. Ukazul prescria rascumpararea a-
celor pamanturi. Taranii nu numai ca refuzard sa
le rascumpere, dar chiar sa scandalizara. De ce sa ras-
cumpere pamanturile? Pamanturile erau a for de yea-
curi. Cad in cursul servagiului fusese o formula care
rezuma intreaga legiitura .intro proprietar §i tarani.
Tata' ce zicea servul proprietarului : oEu sunt al tau,
day pa intintul este al meuo.
Ma ca improprietarirea sub forma propusa prin u-
kazul dela 1861, intampina dificultati insu§i din par-
tea taranilor. Ei preferau mai de graba regimul Li-
tuanian, adica sa devina tenancieri c redevente,

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE XCI

de cat sa-§i rdscumpere pamanturile asupra carora ei

credeau ca au un drept secular de proprietate.
In realitate, ce urma din toate acestea ? Crma ca ta-
ranii ramiineau in starea incare se aflase de veacuri,
sau cel mult, puteau ramane pe pamanturile for Si sa
plateasch dijma §i sa faca clack conform sistemului
Lituanian, adicii dupa invoieli noun.
Dar chiar taranii Lituanieni in cursul celor 12 ani,
in termenul carora trebuiau sa se libereze complect,
cazuse din nou aproape in servagiu. Ei faceau claca
.i dadeau dijmii nu dupa invoieli, cum fusese vorba,
ci dupa vointa proprietarului, iar rdscumpdrarea ca-
sei .i a gradinei, in realitate nu servise la nimic, caci
§i pana atunci ei se bucurase de casa din vatra sa-
tului .i de grading. De aceea cu drept cuvant observa
d. Alfassa, in realitate, ei platiserd numai eman-
ciparea for din servagiu 5i nu alta ceva.
Aceasta situatie alarms pe Alexandru al II-lea §i
it sili ca sa intervina in mod mai eficace ca sa faca sa
inceteze starea de lucruri care mai la urma putea sa se
transforms in mai rea decat fusese mai inainte.
De aceea printr'un alt ukaz el decreta rascumpa-
rarea pamanturilor taranilor fixand pretul rascum-
pararei. Ba face ceva mai mult. Statul garanta acest
pret, avansand sumele trebuitoare.
Tata prin eke faze §i prin cite dificultdti a trecut
chestia enianciparei taranilor §i acea a rascumpararei
pamanturilor for in Rusia, pana ce Alexandru II-lea
vede ca nu este posihil ca sa se faca ceva serios, fara
ca Staful sa se decida sa intervina §i sa garanteze
proprietarilor pretul rascumpararei.
In Rusia, in deosebire de cele ce am vazut ea a avut
loc in Franta, cu toata neplacerea taranilor, se admite

www.dacoromanica.ro
XCII IN TRODUCERE

principiul ca pamantul sa se rascumpere. Taranii deve-

neau proprietari pe loturi de painant, prin urmare era
natural ca pamantul sa fie rascumparat. Odata ce de-
veneau proprietari pe asemenea pamanturi, se inte-
lege ca on ce vechi obligatii, redevente §i corvoade,
Incetau dela sine.
Ca procedare pentru a se fixa pretul rascumpa-
rarei ar fi trebuit sa se fach o imparteala dupd di-
ferite categorii a calitatei pamantului, In tot imperiul
§1 sa se fixeze pretul fiecarei calitati. Operatia poate
ar fi fost grea §i ar fi cerut oarecare timp, dar ea ar
fi prezentat o baza sigura, in tot cazul dreapta, pentru
rascumparatori.
Dar asemenea reforme, facute in contra clasei sta-
panitoare, au totdeauna ceva de schiopator in ele.
Reformatorii nu au curagiul sa meargapana la capat; ei
se opresc in drum, s'au introduc dispozitii care stria,
In mare parte, bunatatea reformei. Acest lucru se In-
tampla In Rusia, cum vom vedea ca se. intampla §i
la noi.
In adevar in Joe ca sa se estimeze valoarea paman-
turilor care ramaneau In proprietatea taranilor, pen-
tru uprinta, poate §i pentru motivul de a favoriza
pe proprietari, se lua ca baza a valoarei pamantului
obrocul plata de tarani, adica redeventa in bani, pe
care taranii Lituanieni o plateau stapanilor, ca pret
a folosintei pamanturilor concesionate sub titluri de
Inchirieri, socotindu-se ca acest obroc, reprezenta in
mod just valoarea pamanturilor
Dar In fine Improprietarirea In Rusia intra pe o
cale buns. Cu toata rezistenta nobililor, taranii pot
fi emancipati cu alocatii de pamanturi de hrana §i
de fanat.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE UM
Ceeace poate cititorii nu .itiu, este ca de §i impro-
prietarirea se face in Rusia in 1862, cu toate aceste
din diferite cauze, ce nu intereseaza in aceasta lu-
crare, ea se realizeazd foarte incet. La 1 Ianuarie 1882,
ahia 8 milioane si ceva de suflete erau definitiv e-
mancipate §i improprietdrite, din care numai 5 mi-
lioane cu concursul Statului.
Aceasta stare de lucruri alarmeaza pe Alexandru
al III care dddu un ukaz in puterea cdruia toti servii
trebuiau sii fie emancipati *i facuti proprietari in
cursul numai a unui singur an, adica pang la 1 Ia-
nuarie 1883, punand la dispozitie resursele Statului,
pentru ca rascumpurarea sa aibd loc imediat. Ba
acest imparat facu mai mult. El ig dpi seama ca una
din cauzele care facuse ca emanciparea §i improprie-
tarirea, decretate de parintele sau, nu adusese roade,
fusese fixarea in mod arbitrar a obrocului, adica a
taxei de rdscumpOrare. De aceea usury anuitatile
cu 16 la suta, ass ca facu tdranilor o degrevare, pe
an de 12 milioane ruble.
Am insistat asupra improprietdrirei laranilor Ru,,i,
pentru ca, dupa cum am zis deja, amandouii actele
de emancipare ale noastre, sunt inspirate de ceeace
in acele momente chiar, se facea in Rusia.
Vin la noi.
Situatia taranilor ajunsese ass de nesuferitd, in cat
ea derenise preocupatla atat a curtei Suverane, a
Turciei, cat §i a puterilor protectoare. Deja Turcia
in 1856 propusese urmatoarea solutiune : Claea i
serbirea personals ce mai exists in Moldova si Va-
lahia, fie sub mice numire, se vor declara rascum-
rabile prin o lege specials care se va decreta qi
executa cel mult pdn a tntr'un timp scurt». Iar in

www.dacoromanica.ro
XCIV INTRODUCERE

comisiunea internationals a marilor Puteri, adunata la

Bucure,ti, in comitetul insarcin4 cu studierea chestii
rurale, de.i comisarii Austriei, Frantei si a Prusiei
declarard acs ei nu sunt in stare a se pronunta a-
supra bazelor ale insu0 reformei" insd rezumard ast-
fel chestiunea :
«Trebuie de o parte a se imbunlitari starea tdra-
nilor, liberdndu-i de clacd prin despdgubire si con-
stituindu-i proprietari pe ceeace au aster in po.
sesiune».
Prin urmare, in toate chipurile se impunea clasei
noastre diriginte obligatia rascumpdrarei §i a impro-
prietarirei pranilor. Vrand, nevrand, proprietarii tre-
buiau s'o facer, caci acest lucru 11 cereau si curtea su-
zerand §i puterile protectoare care pusese un arti-
col anume in Conventia dela Paris, art. 46 redactat
in urmdtorul mod:
«SA se proceada farce intarziere la revizia legei, care
reguleaza raporturile proprietarilor solului cu culti-
vatorii in vederea de a ameliora soarta pranilor».
Daca asi putea face o comparatie : la 1858 ni se
impunea prin Conventia dela Paris, emanciparea §i
improprietdrirea taranilor, dupd cum mai tarziu in
1878 ni s'a impus, prin tractatul dela Berlin, des-
flintarea art. 7 cu privire la restrictiile ce existase
'And atunci lath' de strainii de un alt rit decal cel
cre§tin.
Clasa noastra boereasch sa arald tot a§a de ostild
ca §i boerii Rini, indata ce a fost vorba a se acorda 0-
ranilor emancipati pamanturi in deplina propri e-
tate. Cu toate acestea flindcd dezlegarea chestii rurale
ni ss impunea din afara, Domnitorul Cuza, o natura
larg democratica care intelegea imporianta dezlegdrei
acestei chestiuni, ceru Camerei ca sd dea o solutie.

www.dacoromanica.ro
 1NTRODUCERE XCV

Proprietaritor Munteni 5i Moldoveni nu le era

permis sa propund solutiuni a caror experiente
se Meuse aiurea 5i care daduse rezultate dezastru-
oase. Si cu toate aceste la asemenea solutii, data nu
5i la mai rele, ei se opresc. Inainte de 1820 sa mai pu-
tea sustinea ca cea mai build dezlegare a chestiei
raporturilor dintre proprietari 5i tarani, era eman-
ciparea bratelor pe de o parte 5i emanciparea pro-
prietatei de alts parte, adica separarea muncei de
capital 5i liberarea celei intai de cel al doilea.
Dar dupa experienta care se facuse in Rusia 5i de
care am pomenit mai sus, a emanciparei taranilor
din Estonia, Curlanda 5i Livonia, tam nici o alocatie
de pamant, nu mai era permis nimanui in nici o lard
si cu atat mai putin in Moldova 5i Muntenia, ca sa
propuna acea5i solutie pentru dezlegarea chestii rurale.
In Rusia emanciparea servilor Para acordarea de pa-
manturi, nu numai ca creease un proletariat agricol
inspaimantator, dar cbiar impinsese pe tarani la
rascoala.
Cu toate aceste majoritatea proprietarilor din Ca-
mera dela 1862 la aceasta solutie se opre5te.
Mai mult. In Rusia se mai facuse inca o experienta.
Am vazut ca in Lituania, reforma agrara se margi-
nise in a autoriza pe tarani ca sa-5i rascumpere nu-
mai casele si gradina, din vatra satului. Cat despre
locurile de arat 5i de pa5une, ei sa continuie a le tinea
in calitate de chiria5i. In 1862 imparatul Alexandru
II-lea vazuse ca o asemenea reforma nu ducea la
nimic, de vreme ce ea mentinea in fond aceia5i
stare de lucruri, si fusese nevoit ca sa se hotarasca
a improprietari realminte pe tarani.
Ei bine, ceace era experimental i condamnat in

www.dacoromanica.ro
XCVI INTRODUCERE

Rusia intre 1820 §i 1862, acest lucru it adopta ma-

joritatea proprietarilor din Camera Romans, in 1862.
In adevar, in ce consista le)gea rurala, prezentata
§i votata de majoritatea Camerei Romane, in 1162 ?
Cu toate ca aceasta chestie va fi tratata pe larg in
volumul al II-lea al acestei lucrari, este nevoie ca in
aceasta Introducere care e comuna pentru amandoud
volumele, sa schitez in trasiituri generale, ceeace s'a
petrecut.
Legea dela 1862 caracterizeaza dreptul de stiipa-
nire a satenilor asupra locuintelor, a sadirilor de vii
Si de pometuri, de drept de embatic, §i lasandu-le toate
acelea in stapanire §i de acum inainte ii obliga
numai 1a o plata regulates de embatic ,,sau in bani
sau in natures, dupes obiceiul osebitelor localitAti».
Calificatia juridica era exacta, in definitiv taranii erau
un fel de embaticari, pe locuintele, gradinile §i sadi-
rile for de pometuri. Dar legea nu avea scopul
de a defini numai situatia juridica a taranilor. Ceeace
trebuia sa faces acea lege, era ca, diva' ce ar 11 recu-
noscut taranilor dreptul de embatic, apoi sa proclame
rascumpararea §i sa stabileasca conditiile de 1:as-
cumparare.
Dar prin aceasta taranii ar fi devenit proprietari
pe locuintele, gradinele §i vfile lor, §i tocmai acest
lucru nu voia majoritatea Camerilor. Prin legea dela
1862 taranii continuau, sub nurnele de embaticari
asupra caselor, gradinelor §i viilor sa atarne de pro-
prietari.
Era o imitatie in ran a emanciparei taranilor din
Lituania. Caci cel putin in Rusia, sa admisese pen-
tru Lituani principiul raseumpararei, in ceeace pri-

www.dacoromanica.ro
 INTROtUCERE XCVII

ve5te, casa si grAdina din prejur, isba §i usabda; pe

pe and la not nici acest lucru nu se recunostea.
Dar despre pamanturile arabile §i cele de fan*
a tdranilor, ce dispunea legea ? Tata ce zicea artico-
lul 4: elle acum inainte locuitorii cuitivatori se vor
infelege de-a dreptal cu proprietarul respectiv pen-
tru Coate locurile de brand, de fana(e si de pasune
ce vor avea de trebuinfil fn forma obieinuitei pen-
tru tocmeliv.
Va sd zicd taranii erau, cu o singurd triisdtura de
condeiu, deposedati de piimanturile pe care le po-
sedau de veacuri I

Deveniti simpli muncitori cu bratele, fdrd pamanturi,

fard ima§uri, ei ramaneau totu5i locuitorii mosiilor pe
care aveau case, grAdini si vii cu embatic si dacd vo-
iau sd se hraneasca trebuiau sd se invoiased cu pro-
prietarii care deveneau proprietari absolut stapani pe
toed intinderea mo§illor degrevate de mice sarcini
taranesti I
Acest lucru constituia o nedreptate monstruoasa
care revolta opinia publia luminalii.
In cursul acestei lucrdri ardt ca taranii aveau
drepturi emfiteotice nu numai asupra locurilor, ca-
selor §i gradinilor din vatra satului ; ci si asupra pa-
manturilor arabile, de fanate §i de imapiri.
E dreptcd acea posesiune emflteotica era grevata de
oarecare sarcine, precum dijma, claca, etc. Dar nu e
mai putin adevdrat ca asemenea drepturi erau reale.
Cum i i permitea majoritatea proprietarilor ca sa ex-
proprieze pe tarani de acele drepturi §i sa-si degraveze
ei singuri printr'o lege, proprietalile for alunglind pe
tarani de pe ele? Acest act nu numai ca era o depose-
dare, dar a§i putea zice, a era o spoliare. Putea, chiar
7

www.dacoromanica.ro
XCV1II 1NTRODUCHRE

dupe legiuirea veche, un proprietar sa expulzeze pe un

embaticar care si-ar fi platit regulat embaticul? Evident
ca nu. Codul Caragea determine cazul In care un em
baticar putea sa fie expulzat, anume in caz de neplata a
embaticului. Ei bine, cu ce drept majoritatea Camerei
expulza, prin lege, pe tarani de pe pamanturile for ?
Violarea celor mai sfinte drepturi era va. dila.
Mai mull. Va sa zica taranii rAmaneau simpli mun-
citori cu brat ele, adieu proletari 1 Daca voiau sa
aibe o bucata de pamant cu care sa se hraneasca,
trebuiau sä o is cu chine dela proprietari prin libera
tocm eala I
deci transformati, In cazul eel mai bun, in
simpli chiriasi. Cititorul va vedea In cursul acestei
lucrari, ca conditia for juridica in trecut, a fost cu
totul alta. 0 lege nu putea sa transforme con-
ditia juridica nici sä nesocoteascii drepturile casti-
gate, caci in acest caz, acea lege era revolutionary ca
aceea a Conventiei din Franta care in 1793, decretase
abolirea tuturor drepturilor feudale, fare nici o dis-
tinctie.
Gaud Camera Romani din 1862 voteaza o aseme-
nea lege, dovedea ca si ea era in plind revolutie si
desordine morals. Cu deosebire ca in Franta revolutia
fusese rosie pe cand la not era alba.
La acea data se stia foarte bine ce irisemneaza
tocmeli de Mina vole intre pro prietari si tarani, adieu
intre proletari si stapitnitorii.tuturor parcelelor de pa-
mint din tars. Era impunerea vointei proprietarilor.
Am vazut ca in cursul tuturor veacurilor, Dom-
nil, cum am zice, legiuitorul, intervenise totdeauna
in raporturile de munch dintre tarani si proprietari,

www.dacoromanica.ro
 1STRODUCERE XelX

limitand obligatiile §i aparand, pe cat era posibil, pe

unii contra celorlalti. Majoritatea Camerei dela 1862,
intelege .a aplica principiul liberei tocmeli in mod
absolut. Ea nu admite nici o interventie, fntre pro-
prietari 5i Omni. Si aceasta nu numai pentru mo-
ment, dar scontand viitorul, ea declara nul §i pentru
viitor mice amestec de asemenea natura. Al. 2 din
art. 4 a legei, zice: Niel o legiuire, nici o masura ad-
ministrativa, nu va putea interveni intru a regula
cu chipul de autoritate, asemenea tocmeli" I
Proprietarii 'si asigurau pentru prezent §i pentru
viitor, dreptul ca sa poata impune mice fel de conditii
laranilor fara ca Statului, Domnului sau vre-unei Ca-
mere viitoare, sa le fie permis a interveni.
Cu aceasta lege nu se desfiinta vechiul regim a cla-
cei 5i a dijmei, el ramanea in picioare, caci faranii a-
veau facultatea on sa voiasca a continua a face clacti,
a plati dijma 5i a implini toate angaralele C11110S-
cute, on sii primeasca sistemul nou de organizatie
agrara care Ii se oferea, 5i care, pot zice, ca era mai rau.
Se intelege ca asemenea lege de imbundld( ire a
soarlei taranului, astazi aproape nu merits discutie,
intru a rata nedreptatea e vadita. Proprietarii flind siliti
de Domnul Cuza Si de marile Puteri sa faca o reforms
agrarii, intocmesc 5i voteaza legea de care ma ocup,
care in ultima analiza, punea pe tarani inteo mai
mare dependents deck ei fusese pand atunci, 5i sub
proclamatia de tocmeli facute de build voie, i5i des-
chideau un izvor nesecat de abuzuri 5i de asupriri.
Opinia publics sii alarmeazii in mod viu impreund
cu Alexandru Ion I. Cu tot discursul admirabil, plin
de fapte 5i de idei a nemuritorului KogAlniceanu,
aceasta lege e votata cu 60 de bile albe contra 35 negre.

www.dacoromanica.ro
C INTRODUCERE

Domnitorul Cuza nu poate sanctiona o asemenea

lege. Se face lovitura de Stat. Iar in 1864, cand se
convoach din nou o altd camera, mesagiul . zice ur-
matoarele : Proeetul de lege rura15, votata de ono-
rabila adunare in sesiunea din anul 1862, nu l'am pu-
tut sanctiona, fiindal el nu coreispunde la conditiile
de imbuneitcltire a soartei muncitorilor de pamdnt
garantatet for prin art. 46 al Conpentiunei Incheiata
la Paris, 19 August 1858.
XIII

Odatd cu mesagiul, guvernul in fruntea caruia se

afla d. Kogalniceanu prezinta o noud lege rurald, care
cu oarecare modificdri, este legea in vigoare. Aceasta
lege era o reactiune in contra spiritului inddrdtnic a
clasei proprietarilor. Dar nu mergea a§a de depart&
cum in genere merg sau trebue sa mearga legile de
reactiune. Noua lege, nu dddea nici ea satisfactie de-
piing, a§a cum ar fi trebuit, nevoilor taranilor, de
vreme ce nu imbrati§a viitorul in toata intregimea
§i nu admitea pentru rdscumparare, o bazd dreaptd.
Dar mai intaiu, ce era §i ce trebuia sa fie de rds-
cumparat ? Pdmanturile pe care le ocupau tdranii ?
Nu. Aceste pdmanturi fusese de veacuri date in de-
plind posesiune §i in mod perpetuu, in .schimbul unor
oarecare redevente §i sarcini. Ldsand ideea juridica de
proprietate de o parte §i vorbind in mod larg, tdranii .
fusese totdeauna proprietari pe casele si gradinile
din vatra satului, pe curaturile §i viile for si chiar
pe parnanturile arabile, de fiinate §i de ima§uri,
insd fusese §i erau proprietari imperfecti. Prin ur-
mare era chestia ca sa se desfach legdturilor dintre
dan§ii §i dintre proprietari, adica sa se deosibeasch

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE CI

drepturile for de acele ale stapanilor de mo§ii.

Pentru ca sa se realizeze aceasta separatie, trebuia
ca Statul sa degreveze pamanturile taranilor. Deci
sa rascumpere sarcinile §i redeventele.
Pe aceasta baza se incepuse improprietarirea in
Franta, pe aceasta baza s'ar fi realizat ea, daca n'ar fi
intervenit revolutia.
Dar nu era destul numai sa zici Ca trebuia sa se
rascumpere sarcinile; caci §i la noi, ca §i in Franta,
sa punea marea chestiune i anume : care sarcini ?
Toate fara distinctie ? Sau era absoluta nevoie de o
deosibre intre ele ?
In Franta atat Slalele generale cat §i Constituanta,
ocupandu-se de desfacerea legaturilor feudale dintre
nobili §i tarani, dela inceput, dupa ce se admisese
principiul, cum am aratat deja, rascumpararei sarci-
nilor, imediat se pronuntase ca nu toate meritau sa
lie rascumparate. Amandoua aceste camere, mai cu
seams Constituanta, impartise in cloud toate sarcinile §i
redeventele cu care pamanturile taranilor erau grevate.
Pentru o parte, acele Camere se pronuntasera ca sa fie
suprimate flied nici o despagubire §i numai o parte
sa fie rascumparate. Principiul pe care se rezima o
asemenea distinctiune l'am vazut ca era urmatorul :
Sarcinile §i .redeventele care isvoreau din insui na-
tura proprietatei sau dintr'un contract liber desba-
tut, acele trebuiau rascumparate. Cat despre restu,
adica redeventele, corvezile §i tot felul de alte an-
garii care fusese impuse taranilor in cursul veacu-
rilor in mod arbitrar sau violent, on in puterea sta-
panirei clasei diriginte asupra taranilor, toate acele
trebuiau suprimate fard nici o despagubire.
De aceasta distinctiune echitabila §i dreapta, legea

www.dacoromanica.ro
CII IN TRODUCERE

rurala dela 1864, nu tine seama. Si ar fi trebuit sit

tins seama cu orice pret. In adevar despre ce era
vorba ? Era vorba sa se desfach leghturile seculare
dintre proprietari §i thrani, sa se lichideze situatia for
reciproca. Era vorba ca taranii sa rhscumpere ceeace
ei erau datori de veacuri stapanilor de mosii. Cand
insh se face o lichidatie, se intelege ca nu se pla-
te§te nici nu se rascumpara deck numai ceace un obli-
gat datore§te realminte. Cu ocazia uuei lichidatii sa dis-
cuth §i sa determinh drepturile reciproce a fiecarei din
parti, valoarea teimenicia lor. Atunci se stabilet;te
care din acele drepturi sunt fundate. Prin urmare era
indispensabil ca inainte ca Kogalniceanu sa fi prezintat
legea, sa fi studiat §i determinat, in namolul de sar-
cini, podvezi si claci cu care erau ingreuiati taranii,
care din ele derivau din natura insa,5i a leghturilor
seculare dintre proprietari si thrani, in ce consistase
ele la inceput §i din ce contracte scrise sau legi
drepte derivau.
Dace acest lucru s'ar fi facut, pretul rascumphriirei
ar fi fost mult mai mic, iar phmanturile care s'ar fi
dat in deplind stapanire taranilor, ar fi fost mult mai
indestulatoare. 'quite chestii arzhtoare, cu a caror so -
lutie ne ocupiim astazi, nu ar 11 existat, iar relele care
natural isvorasc cu timpul din orice fel de improprie-
tarire, s'ar fi aratat intr'un mod mai putin strightor.
Ceeace n'a facut, macar ca trelmia sa fach, legiui-
torul de la 1864, sa incerc sa fac eu pe scurf, foarte
pe scurt, caci aceasta chestie foarte importanta o
voiu trata pe larg in volumul al 2-lea al acestei
Arunchnd ochii asupra tabloului sarcinilor §i inda-
toririlor taranilor chtre proprietari sub vechiul regim,

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE CIII

distinctiunea in doua pe care am amintit-o, sare ime-

diat in ochi.
Asa.
T5ranii erau obligati sa aduca cite 2 care de lemne
la curtea proprietarului si sa fach un transport la
oras sau aiurea pentru trebuintele de indestulare cas-
nica a proprietarului.
Din ce contract a putut sa rezulte o asemenea obli-
gatie ? Si dach nu dintr'un contract, putea sa rezulte
macar In mod firesc din faptul sederei taranilor pe
mosii ? Evident ca nu. Asezarea laraniilor pe mosiile
proprietarilor, vorbesc de asezarea veche, se facuse in
vederea ca si ei sa se poata hrani pe anume bucati de
pamant In schimbul unor redevente de un caracter pur
agricol. Am aratat acest lucru chiar in aceasta Introdu-
cere §i-1 voiu arata mai pe larg in cursul cartei. Evident
ca carele de lemne si podvada erau impuse pe nedrept
de proprietari, care in scelasi timp erau si clasa di-
rigenta.
Prin urmare aceste sarcine, trebuiau suprimate pur
si simplu, iar nu varate in manunchiul acelora de
rascumparat.
Intre obligatiile taranilor mai erau 4 zile de claca
domestics, adica dreptul proprietarilor s5 uzeze de bra-
tele acelora In timp de 4 zile pe an In mod discretional-.
Aceste 4 zile erau pe deasupra zilelor de claca agricola
datorite de mult. Origina for nedreapta e dovedita isto-
riceste. Dupa ce prin asezaminte se hotarasc in mod
definitiv (1766) indatoririle taranilor eatre proprietari,
in 1776, boerii In Moldova cer lui Grigore Ghica ca sa
be mai acorde Inca 2 zile de claca suplimentara pentru
diferite nevoi a for cll caracter domestic, iar acel

www.dacoromanica.ro
CIV INTRODUCERE

Domn printr'un alt hrisov (1777) aprobh. In 1805, pro-

prietarii cer ca cele 2 zile de clach, nefiindu-le In-
destulhtoare, sa fie sporite la 4, lucru care Moruzi
iarhg aproba.
Prin urmare, dach. In 1864 printre sarcinile Ora-
mlor se aflau carele de lemne §i 4 zile de clach ser-
vila, acestea se datorau unui act arbitrar ; obligatiile,
'§i aveau izvorul in bunul plat a proprietarilor, con-
sacrate In mod nelegal de Domn.
Aceste sarcini trebuiau suprimate pur Si simplu.
Thranii mai erau obligati sa dreaga morile §i ieza-
turile, sa repareze co§arele, hambarele §i chiar aca-
retele de pe mc*i. De asemenea, am vhzut, ca prin Re-
gulamentul organic precum §i prin a§ehmantul agrar
din 1851, ei fuse Indatorati ca sa care recolta pro-
prietarilor la co§ere, dupa ce Inthiu o vor treera §i
bate. Iar papu.oiul erau pu§i ca sa -1 bath Si sa-1 wze
In co.5ere.
Aceste indatoriri nu existase In cursul veacurilor ;
ele fusese scornite recent §i nu rezultau din natura
obligatiilor agricole a taranilor. Dupd vechile a§eza-
minte ei erau datori sa are, sa semene, sh culeaga
recolta §i sa o puie in clai ; .iar de acolo nainte era
treaba proprietarului ca sh-si o duck la co§ere §i
sa - §i bath' papu§oiul.
In momentul solemn in care se facea lichidarea
relatillor dintre proprietari §i tarani pentru a se deo-
sebi drepturile unora de acele a celorlalti, asemenea
obligatii nedrepte impuse de cei tari, celor slabi, nu
trebuiau tinute In sama. Legea ar fi trebuit sa le su-
prime fard desphgubire.
sSi a§a mai departe cu obligatia taranilor de a mh-

cina la morile proprietarului, etc.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE CV

XIV

Care erau obligatiile decurgand In adevar din na-

tura raporturilor pur agricole dintre proprietari §i
tarani §i care trebuiau rascumparate ?
In prima link, dijma.
Evident ca taranii trebuise sa plateasca ceva pro-
prietarilor pentru pamanturile concedate. Dijma fusese
acea plata indreptatita. De altmintrelea arat in cursul
acestei lucrari ca semnul caracteristic a folosintei
unui pamant, era darea de dijma. Dijma nu o pla-
tesc numai claca§ii, boerilor, ci, In genere orice om
care cultiveaza, fie in orice calitate, o bucata de pa-
mant strain. Pe proprietatile mo§nenilor §i a raze-
silor, intalnim tarani cultivatori. Ei nu fac claca, dar
ei dau dijma acelora, fiindca se folosesc de Oman-
Ind.
Dealtminterelea §i in Franta cu ocazia rascumpa-
rarei drepturilor feudale, un singur moment nu a fost
puss in discutie legitimitatea dijmei. Acolo fusese un
contract foarte raspandit numit champ-part in yin-
tutea caruia nobilii acordau concesiuni de pamant,
iar drept plata tenancierii (Mean dijma din toate
productele. Acest contract figurase pans in ultimul
moment intre drepturile de rascumparat §i numai re-
volutia, suprimand in bloc toate drepturile feudale,
suprimase §i rascumpararea champ-partului.
Dar claca ? In ce categorie trebuia puss ? In acea
a dijmei sau in acea a celorlalte sarcini nerascum-
parabile ?
Aid o distinctie.
Am vazut ca claca reprezenta plata §ederei pe
moie a claca§ului. Drept vorbind, aceasta parere nu

www.dacoromanica.ro
CVI INTRODUCERE

mi se pare absolut fundata si am aratat de ce. Daca

acorzi o concesiune de pathant unui cultivator pe
mosia to si Inca pe vecie, pentru a-I pune In pozitie
ca sa faca cultura, trebue sa-i acorzi tot ce ii este ne-
cesar. Prin urmare trebue sa-i acorzi si loc de casa
§i de grading, lenme de constructie §i de foc.
De asemenea nu incape indoiala ca concedandu-i
pamant de cultivat trebue sa-i concedezi §i pamant
de fdnat ; caci cu ce sä cultiveze pamantul deck cu
vite ? Inca ceva. Daca ii dai loc de fanate, trebue sa-i
dai §i de ima§, acesta intra si el In concesiunea ge-
nerals. Am vazut ca boerii in 1851, facuse o deo-
sebire intre locurile de final §i cele de ima§, asimi-
land pe cele dintaiu en pamantul arabil §i punAnd pe
cele al doilea Intre foloasele deosebite date taranului.
Era o specioasa §i nedreapta distinctie facuta pentru
a ingreuia claca, punand si locul de imas printre
foloasele pentru care taranul trebuia sa o facd.
Adevarul este ca locurile de imas trebuiau conside-
rate ca facand parte §i ele din plimanturile ara-
bile §i din cele de female. Pentru ce ? Pentru ca si
imasele sunt tot locuri necesare vitelor ca si fanatele.
Faptul ea dela uneledela cele de lanatesa pu-
tea percepe dijma §i dela celelaltecele de ima5
nu, nu schimbh natura obligatiei. Fanul find un
produs care se poate conserva, era dijmuibil, pe cand
iarba de pe imapri consumdndn-se pe loc, nu pu-
tea da loc la dijmuire. Dar aceasta deosebire, nu in-
semna nimic. Pentru a caracteriza natura unei obli-
gatii, trebue sa to intrebi ce stop are ea, §i dach ne
facem asemenea Intrebarea in privinta scopului a-
cordarei locurilor de ima, atunci, vedem imediat ca ea

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE CVII

tindea la intretinerea vitelor deci tot pentru o sar-

cind agricola.
Dar oricum fie, sa admitem ca claca era prelul §e-
derei tdranului pe mode.
Avut-a §i ea o origins contractuald ca i dijma? Ori
dela Inceput a fost impusa ? E greu de rezolvat
chestia.
Faptul insa ca ea avea o vechime imemoriala, o
legitima. Prin urmare procedand dupd o metoda large
de apreciare, trebuie sa punem §i claca printre sar-
cinile rascumparabile.
Frantuzii, in Slalele generale 0 la Consliluanlii, fa-
cuse o distinctie i in aceasta privintd; ei declarase ras-
cumparabile numai corvezile care rezultau din con-
tracte §i invoieli. Numai acelora ei le atribuiau o ori-
gind curate §i legitimd. Din contra, ei suprimau pur
i simplu orice fel de alte corvezi care nu se puteau
justifica ca avand o origind contractualii.
Dach legiuitorul nostru dela 1864 admitea 0 claca
ca rascumparabild punand-o alaturi cu dijma, trebuia
sa se intrebe : Care ? Si in ce indsura ? In aceasta
statea deslegarea dificultatei.
Claca ingreuiata i enorm de maritii, a§a cum
exista la 1864, evident ca era fructul puterei 0 a sa-
mavolniciei proprietarilor, ciirora Domnii daduse ca-
racterul de lege, prin hater sau prin bunul for plac.
Asemenea claca nu putea in nici un caz ti luata ca
bath' a rascumpararei caci nu se rascumpara drep-
turi stabilite In mod abuziv i istorice0e se putea a-
cest lucru, foarte u5or dovedi.
Am aratat In treacat §i arat in cursul acestei uvra-
giu in mod destul de desvoltat, ca claca in cursul
celor intaiu veacuri istorice fusese limitata la un nu-

www.dacoromanica.ro
CVIII INTRODUCERE

mar mic de zile §i de sarcini. In veacul al 17-lea In

Muntenia ea revenia Intre 3 paila la 5 zile de munca.
In cele Intaiu a§ezaminte din veacul al 18-lea In Mol-
dova, e fixata la 6 zile. Numai ceva mai tarziu, dupe
emanciparea vecinilor, ca un compromis intre pre-
tentiile proprietarilor care sufereau prin dezrobirea
vecinilor, claca fusese fixata definitiv la 12 zile.
Aceasta era temeiul §i baza definitive a clacei, ea
determinase oarecum nevoile proprietarilor ti obliga-
tiile laranilor.
Tot ce se adauge peste acest a§ezamant fundamen-
tal In cursul veacului al 18-lea .i in acel al 19-lea,
a fost fructul arbitrarului si a violentei legale. Domnii
sunt siliti ca sa consacreze toate impietarile proprie-
tarilor asupra muncei .i a redeventelor claca§ilor.
Pentru cineva care ar fi cautat sa studieze natura
clacei in diferitele secole, ar fi putut foarte u§or sa
face urmatoarea distinctie : Claca, ca sa se poata jus-
tifica dandu-i-se un caracter legitim, nu putea sa fie
de cat acea pang la inceputul veacului al 18-lea, a-
dica claca redusa la 12 zile de munca pe ogorul pro-
prietarului, claca pur agrara.
Din contra, atat claca domestica, stability In vea-
cul al 18-lea, cat §i claca agricola ingreuiata §i adau-
gild, trebuiau considerate ca abuzive, prin urmare
puse intre sarcinile nerascumparabile cu ocazia li-
chidarei drepturilor dintre proprietari §i tarani.
Numai claca de 12 zile de munch' agrara, trebuia
sa fie puss alaturea cu dijma. Si cand zic 12 zile, in-
teleg zilele reale de munca, pe cat poate omul munci
trite° zi, iar nu acele 12 zile ideale pe care le inven-
teaza Domnii to cea din urma jumatate a veacului
al 18-lea, pentru a, sill pe tarani sa lucreze 29 in
loc de 12.

www.dacoromanica.ro
 IN TRODUCERE CIX

Si dacd este ca sa admitem interpretatia clasei di-

rigente de atunci, cum ca claca reprezenta echiva-
lentul §ederei locuitorului pe mo§ie, adica plata pa-
inantului Si a gradinei din vatra satului, a lemnelor de
constructie §i celor de foc, apoi numai aceasta clacd
redush la 12 zile, pe care o gasim in cele intdiu a§e-
zdminte, numai ea trebuia rdscumparata impreund
cu dijma.
Pe aceasta bazd istorica trebuia sd se dea solutia
chestiei rascumpgrdrei sarcinilor taranilor.
laid care ar fi fost consecventa.
In privinta dijmei. Nu §tiu cats recoltd facea tura-
nul in 1864, prin urmare nici nu pot preciza dijma in
natura. Dar sd admitem, in cazul eel mai bun pentru
proprietari, ca un tdran facea o recoltd de 200
de lei, dijma find a zecea din recoltii, sa cuvenea
proprietarului 20 de lei pe an. Legea admisese pentru
capitalizarea sarcinilor, de 15 on valoarea redevente-
lor anuale, prin urmare ca sd se degreveze terenul cul-
tivabil, cel de ima§ Si de fdnate, imultindu-se 20 de lei
cu 15, despagubirea pe care claca§ul ar fi trebuit s'o
dea ar fi fost de 300 de lei.
In privinta
Aici baza de evaluare era mai u§oard. Totdeauna
claca sau s'a facut in zile sau a fost pldtitd in bani.
In veacul al 18-lea inainte ca proprietarii sa impund
in mod abuziv un numar mare de zile de munch §i
o multime de angarii §i podvoade pe tdrani, claca
in bani, era de un leu, cel mull 2 lei pe an. Am va-
zut ca aceasta plata se numea : ,un leu de cash sau
de vatra". Numai Caragea in Muntenia o ridica la 12
lei pe an.
Aceasta suma chiar dupa ideea proprietarilor nu

www.dacoromanica.ro
CX INTRODUCERE

reprezenta numai §ederea pe mo0.e, ci am vazat, ca

ea reprezenta toate foloasele de care taranii se bu-
curau gall de pamanturile th'abile §i de fanate pen-
tru care ei dadeau dijma. Deci claca de un leu, eel
mult de 2 lei pe an, era echivalentul urmatoarelor
foloase : concesiunea pa'mantului pentru cash §i grii-
dina in vatra satului, folosinta lemnelor de foc §i
chiar a locurilor de imapiri, Care trebuia sa fie pretul
rascumpararei tuturor acestora ? Strict vorbind, la 15
sau eel mult 30 de lei, adica de 15 on venitul pe un
an. Prin urmare rascumpararea atat a dijmei cat §i
a clacei nu puteau sa se urce mai mult deck la
330 de lei.
Dar mi se va spune ca aceasta suma e ridicules de
mica. Nu tocmai. Dar era singura justificata.
Sa nu uitam ca taranii nu erau chemati ca sa cum-
pere locurile arabile precum ,,i acele din vatra sa-
tului unde ',,i aveau casele §i gradinile, nici pro-
prietarii sa le vanda. Era vorba numai ca taranii sa
degreveze nite pamanturi, pe care le tinuse de yea-
curi in calitate oarecum de embaticari. Aceasta ca-
litate de specie embaticara a taranilor, pe Tanga ca
dovedesc in cursul cartel ca o recunosc actele §i le-
giuirile vechi, dar o afirma chiar proprietarii In le-
gea for votata dela 1862, cu privire la pamanturile
din vatra satului.
lard ce zice art. 2 din acea lege : «Locuitorii cul-
tivatori sunt liberi a dispoza prin tocmeli de on ce
natures, de locuintele for ai de s5dirile de vii ai de po-
meturi, nefiind supuse aceste sadiri ai clAdiri la nici
o alts indatorire catre proprietarul moaiei decat la
plata regulates a embaticulul».
Altceva este rascumpararea unor drepturi de em-
batic §i altceva o cumparare sau o vanzare.

www.dacoromanica.ro
 IN FRODUCERE CXI

Dovada ca baza calculelor mele este intemeiatii,

este legea dela 1865 pentru rascumpararea unor bu-
nuri mici din domeniul Statului. In acea lege se
lixeaza rascumpararea embaticurilor la de 20 de on
plata anuala a embaticurilor. Intre 15 §i 20 de on a va-
riat totdeauna rascumpararea unor asemenea bunuri.
In Rusia legea rurala fixeaza capitalul de platit la de
20 on venitul anual, legea noastra rurala la de 15 oH.
Si iata cum claca,ii la 1864, nu trebuiau sa pla-
teased pentru rascumpararea tuturor sarcinilor legi-
time §i drepte deck suma de 330 de lei.
In schimb, ce trebuia ca sa capete ei in deplind
proprietate ? Tot ce claca a reprezentat totdeauna, §i
am aratat ce ea reprezenta §i aceasta nu dupa con-
ceptia mea, ci dupa conceptia pe care insu.5i proprie-
tarii §i-au facut'o In tot cursul veacurilor, despre claca,
Incepand cu Const. Mavrocordat (1749).
Claca reprezintand plata anuala a urmatoarelor
foloase : locul de casa si tie grading, lemnele de foc
si imasurile, urma ca prin rascumpararea acestor
sarcini, claca§ii sa ramana proprietari intregi pe langa
locurile din vatra satului, pe o parte din pAduri,
sa conserve imasurile de care sa bucurase totdeauna
In cursul veacurilor, in gall de locurile de fanate
§i de aratura. Arat in corpul cartei ca taranii s'au
bucurat de folosinta a trei feluri de pamanturi pa-
manturi de arat, de fanate, §i de ima.5uri sau islazuri.
Improprietarirea ne find cleat rascumpararea sarci-
nilor ce grevau acele locuri de folosinta, ea nu ar fi
trebuit sa mic5oreze intru nimic intinderea acelor fo-
losinte, nici sa *Iirbeze vre-unul din acele drepturi
ale lor. Nu era cu putinta, la o toctneala cu dreptate,
ca laranii care in calitate de claca,i avusese Oman-

www.dacoromanica.ro
CXII INTRODUCERt

turi de arat, de fanate de ima§uri §i lemne de foc,

a 2-a zi duph ce rascumparse toate sarcinile sh se
vada lipsiti §i de ima§uri §i de lemne de foc. Princi-
piile elementare de dreptate se opuneafi.
De altmintrelea, in unele tari, pe aceasth bath
s'a facut Improprietarirea. In Transilvania, fiindca s'a
luat de bath' starea de fapt a posesiunei claca§ilor
in momentul impropriethrirei, aceia devenira pro-
proprietari §i pe Insemnate paduri 5i intinse locuri
de pa§une de a caror folosinta se bucurase pand
atunci.
Inca ceva. Printr'o consecventh a stiirei de lucruri
din vechi, claca§ii ar fi trebuit, prin rascumphrarea
sarcinilor, sh ramand proprietari deplini pe locuri
arabile de intinderea celor care avusese inaintc de
Regulamentul organic, a§a cum ei se bucurase de
asemenea locuri in cursul veacurilor. Faptul eh Re-
gulamentul organic redusese locurile de folosinta a
claca§ilor la o portiune minima, fusese un abuz de
putere §1 la o lichidare dreapta a raporturilor dintre
dan§ii Si proprietari, ar fi trebuit ca sh nu se tie
seams de acel abuz de putere.
lath pe ce baza ar fi trebuit sh fie prezentath legea
rurala dela 1864, duph ce guvernul lui Cuza prin
lovitura de Stat, scapase de tutela clasei dominante
intransigente.
XV

Pe asemenea baza fu prezentata de Koghlniceanu

legea ruralh ? Din nenorocire nu. Legea rascumpard
dijma, claca, cat §i toate sarcinile §i angaralele care
se Infiintase ,pe capetele thranilor in veacul al 18-lea
§i al 19-lea. lath ce zice art. 10 §i 11 :

www.dacoromanica.ro
 th'rnobuctst Oat'
,,SA desfiiinteaet odatA pentru totdeauna si in toata
intinderea claca (boerescul) &jam, podvezile, zilele
de meremet, carile de lenzne si alte asemenea sar-
cini datorite stelpeinilor de mosii sau in natura sau
in tlani, unele si altele stabilite prin legi, hrisoave
sau invoieli perpetute on timporale".
Aici 1111 parentez.
S'ar parea ca legiuitorul are aerul a rascumOra
toate sarcinile drepte §i legitime, de vreme ce spune
cii nu recunoage ca demne de rascumparat deck
cele stabilite prin hrisoave sau invoieli. Asa cif ar
urma ca toata critica mea nu ar fi fundata de vreme
ce §1 legiuitorul nostru a impartit ccl puffin in mod
subinteles, toate sarcinile taranului, in doua ; uncle
rascumparabile, acele bazate pe hrisoave, legi §i in-
voieli; toate celelalte nerascumparabile fara despa-
crubiri.
Este o eroare. Caci asi intreba : care sunt sarcinile
§i redeventele in afarii de cele in,irate la art. 10 pe
care le vedem suprimate fiirii despagubire ? Numai
monopolurile adica privilegiu proprietarilor cu privire
la cra§me, hanuri §i mori.
Pe urma, a§i mai intreba; care sunt sarcinile O. re-
deventele, on cat de nedreptate 5i apiisatoare, care sit
nu fi lost stabilite prin legi §i brisoavele Domnilor ?
Toate, dar absolut toate, stint aprobate si consacrate
de Domni. Apiisarea taranilor din veacul al 18-lea si
al 19-lea este opera, in ultima analiza, ale Domnilor,
caci toate sarcinele figureaza in wzamintele si hri-
soavele acelora.
Un legiuitor drept td sever, n'ar fi trebuit sa se o-
preascii numai la cercetarea aparenta, dacii o sar-
cinii sau o claca este acoperita printeun hrisov sau
8

www.dacoromanica.ro
CXIV INTROMICERt

o lege. Nu era angara sau hedreptate care sa nu fi

fost impusa de un a.5ezamant sau de un hrisov.
Un legiuitor drept ar fi trebuit sa revizuiasca insut;i
hrisoavele si legile, mai toate fiind fructul nedreptatii
si a abuzului. Din nenorocire nu se face a§a, ciici
iatii ce zice legea :
Drept clack dijma qi celelalte sarcini desfiintate
prin decretul de tat..1 si ce art. se va da stApttnilor de
moii °data pentru totdeauna, o desp5gubire dupA
cum se reguleaza la cap. III",
Nedreptatea se vede mai cu seamy in evaluarea a-
cestei totalitati de sarcini. In aceastii cvaluare nu
se pune numai echivalentul dijmei sau clacei propriu
zis ci 5i. a carelor de lemne, a meremeturilor aca-
returilor, a podvezilor §i a celorlalte pe care le e-
valueaza la o cifra arbitrara.
In adeviir toate aceste sunt evaluate ca conslituind
pentru proprietari un venit pc an de 133 de lei pen-
tru locuitorul cu 4 boi §i o vaca ; de 100 de lei pen-
tru cel cu 2 boi si o vacti etc.
133 de lei pe an, aceste erau sarcinile in bani a lo-
cuitorilor cu 4 boi pe an catre proprietar ? Nedrep-
tatea e strigatoare. Taranii platira, luata aceasta
baza,dacii inmultim acea cifrd cu 15, pentru taranul
cu 4 boi, suma enorma de 1521 lei §i 10 parale,
totalul rfiscumpararei.
Aceasta suma o plate§te sateanul in Moldova pentru
5 falci, 40 de priijini gi In Muntenia pentru unspre-
zece pogoane, ceeace revive in Moldova 320 de lei
falcea iar in Muntenia 131 de lei pogonul.
Nu mai era o rascumparare ci o cumparare, ciici
o falce In 1861 cam acest pre' avea in Moldova pre-
cum .5i pogonul in Muntenia.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCETIE CXV

Cu alte cuvinte, Vodd Cuza nu indrdzne§te sit fact'

o rdscumpiirare dreaptd §i echitabild. Ministrul siiu
Kogalniceanu chibzuie§te a§a preturile, incat ceeace
primesc proprietarii in schimbul pamanturilor ce-
date, este mai mutt pretul unei vandtri deck a unei
rdscumpardri.
Ceeace legea suprima Eire' despfigubire stint numai
monopolurile (art. 21) de ciisapie, brutdrie, de biiu-
turi §i allele in cuprinsul vetrei satului.
Med ceva. De vreme ce legiuitorul dela 1864 rascum-
para toate sarcinile, era de o elementary dreptate ca
sii-i pastreze siiteanului §i folosinfele care le avu-
sese §i am aratat cy pentru claca pe care el o fiicea,
insu§i proprietarii recuno§teau ea acela avea dreptul
sa se bucure de ima§uri sau islazuri §i de lemne de foc.
Prin urmare, era elementar ca legiuitorul sii se
gandeasch a asigura tdranilor, in mod special, locuri
de ima§ a§a, cum le avusese de veacuri Si lemne de
foe. Proectul primitiv la art. 2 asigura turanilor ima-
suri precum §i pamlint de ardturd §i de Mug. lath
ce zicea acel articol.
aTaranii astazi supusi cl5cii si insArcin6rilor de
mai sus care suet asezati pe mosiile Statului si ale
asezamintelor publice de mice categoric precum si
pe mosiile particulare, raman liberi si deplini pro-
prietari pe vatra satelorprin urmare pe casele si
ingraditurile lor,pe panuinturile de p4une (imaq,
islaz) de Tana( si de areiturd ce ei posedd sau se
cuvin a poseda in puterea legilor astazi in flint ti".
Chiar aceastd redactie restrictive cdci se admitea
ca bazd a improprietdrirei posesiunea actuald a ta-
ranilornu se pastreaa In textul definitiv al legei
nu se mai vorbe§te de piimanturile de pa§une, final
§i araturd, ci art. 1 al legei zice urmatoarele :

www.dacoromanica.ro
CXVI 1NTIIODUCERE

S'Atenii clAcasi sunt si ralnan deplini proprietari

pc locurile supuse posesiunei for ".
Aceasid intindere (peste locul ce an stitenii pentru
casa, gradina in vatra satului) este:
In judetele de dincoace de Milcov.
Pentru sAteanul cu 4 boi Qi o vacii, unsprezece
pogoane etc., tar in Moldova de»...
Mai mult, ei sunt lipsiti cu totul de padurile la care
aveau drept.
In art. 3 cetim eSe intelege ca pAdurile nu intra
in aceasta socoteala".
Inca o nedreptate :
Taranii pans la 1828 in Moldova se bucurase de
intinderi de pamant arabil indsetuldloare, cum ziceau
legiuirile din veacul al 18-lea.
Ei avuse pamant cat le trebuise. Proprietarului
nu i era permis sa-§i facii rezerve pe mo§ie pentru
ogoarele lui §i in detrimentul acelora al laranilor.
Prin urmare taranii puteau sä ocupe aproape in-
treaga motiie a proprietarului cu cultura lor, chit ca
sa dea aceluia dijma cuvenita.
Ceva mai mult. Dupa ce cliica§ii epuizau toate
terenurile arabile de pe motda pe care erau wzati,
data o parte dintr'inii ramaneau !lira plimanturi in-
destulatoare din cauza ingustimei mo,5iei, Mihail Sulu
in 1794 .5i Alex. Moruzi in 1805, hotarasc ca taranii
sa poata ocupa piimanturi de arat, de final §i de
iina pe mo5iile vecine .i chiar fara voia proprieta-
rilor acelor mosii. Pentru ce ? Pentru ca de vremuri
era admis un principiu necontestat, ca claca§ul dela
care se cerea atata .i atatea, adica dijma, munca §i
impozite grele, trebuia sä aibe pamant indestulator
pentru dansul §i pentru vitele sale.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCElili CXVII

Pentru intaiasi data Ionita Sturza restrange la 2

treimi portiunea de teren de care dela acca data
(1828) se vor bucura claca§ii pe mosii. Pentru ce ?
Mezamantul o spune : pentru ca vecinicul stapan adica
proprietarul sa nu fie lipsit de locurile trebuincioase
pentru aratura lui, pentru fan etc.
Era o dispozitie arbitrary care tindea la restran-
gerea pamanturilor claca§ilor §i la desfiintarea prin-
cipiilor care domnise In veacurile trecute.
Ionita Sturza, sub influenta boerilor, Boer .i el, a
putut sa is asemenea masura arbitrary. Regulamen-
tul organic, in care influenta proprietarilor e vadita,
a putut sa consacreze o asemenea masura.
Ceeace facuse insa Ionita Sturza §i Regulamentul
organic, nu trebuiau sä faca Voda Cuza §i Mihail lio-
galniceanu. In 1864 era vorba sy improprietareasca
pe tarani iar nu sa salveze interesele de cultura
mare a proprietarilor. Interesele micei proprietati care
se inflinta, trebuiau sy primeze oricare alte interese.
i de vreme ce legea botiira numarul de falci si de
pogoane, ()data pentru totdeauna, peste care fo§tii
clacai erau sa devina proprietari, nu era permis ca
sa §tirbeze din acel numar de pogoane sau de falci
pe care de veacuri le posedase. Totui acest lucru
legea it face introducand dispozitia din wzamantul
lui Ionita Sturza : «Nici intr'un caz suma locurilor
ramase In deplina stapanire a sateanului nu va fi mai
mare decat 2 treimi ale unor
Si afara de cele ce am spus deja, un lucru arata,
lipsurile §i 5chiopiitatea legei. Macar dna' prin legea
dela 1864 s'ar ft pastrat islazurile si imaurile, Inca
ar fi fost o masura buna, caci dovedesc in cursul
acestei lucrari, ca taranii au avut totdeauna pe mo0i

www.dacoromanica.ro
Cxvii! INTRODUCERE

un izlaz sau un inia a lor, mule i§i pii§teau in comun

vitele. Domnul Moruzi In 1805 determine ima§urile
satenilor, impartind mo§iile in 4 parti in privinta fa-
natului, din care a 4-a parte numai sa o is stapanul
pentru trebuinta sa, iar 3 parti sa fie a satenilor.
Este drept ca mai tarziu se determine fieciirui sit"-
tean o intindere oarecare de piimant, dar prin aceasta
nu se schimba natura de comunitate a p4unelor.
Dovada ca chiar in momentul tend se fiicea impro-
prietarirea satele aveau ima§uri comune, este art. 5
din legea rurala dela 1862 votata de majoritatea pro-
prietarilor §i nesanctionata, in care cetim : tocmelile
pentru locurile de hran6 $i de fanate se vor face in
parte cu fiecare locuitor.D
Tocinelile pentru paqunarea vitelor se pot face
si cu obqtea satului".
Legea rurala dela 1864 desilinteaza asemenea ima-
sari sau izlazuri ale satelor. Si cu acestea ea face un
rau pe care numai mai taziu, s'a putut vedea, cat a
fost de mare.
Cam aceste sunt lipsurile §i defectele legii de la
1864.
Toata critica .care se face astazi acestei legi §i care
nu se bazeazti pe desfa§urarea istorica, este neinte-
meiata.
Desigur ca reforma dela 1864, a avut un caracter
social economic. Dar solutia care se impunea avea
de baza desfa§urarea istorica. Nu era cu putinta o
alta solutie. Sau data s'ar fi impus o alta, ar fi adus
o turburare in spirite §i o miFare socials mull mai
periculoase.
Taranii trebuiau sa fie improprietarili pe paman-

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERS CXIX

turile pe care le ocupase de veacuri §i asupra ciirora

aveau drepturi ca§tigate istorice §i trebuiau improprie-
tariti toli fara deosebire, dovada ca aceasta solutie
s'a adoptat in toate Virile, ,din cauza ca conditia tu-
turor taranilor fusese aceia§i.
Ni se vorbe§te ca ar fi trebuit sa se faca o selec-
tiune Intre tarani §i sa se dea proprietati numai celor
destoinici. Cli ar mai fi trebuit sa se schimbe legea sac-
cesiunei, introduciindu- se majoratul. Aceste §i allele,
masuri pentru a nu se pulveriza mica proprietate
.i a nu se creea un proletariat agricol. Ba chiar sii
face vinovata legea imps oprietiirirei pentru proleta-
rialul agricol pe care-1 avem astazi.
Toate aceste critici sunt nefondate.
Nu se putea face o selectiune pe baza destoiniciei
intre tarani, fiindca toti aveau drepturi la pamantul
pe care-1 ocupase de veacuri. Numai data emanci-
parea §i improprietarirea taranilor in toate Virile s'ar
fi fiicut din initiativa particulars fart( amestecul Sta-
tului, numai atunci ar fi devenit proprietari singuri
cei harnici §i destoinici. Dar ce ar fi devenit ceilalti,
imensa majoritate?
Ar fi trebuit sa continue a trai sub vechiul regim
economic, sa fie servi .i claca§i. Era posibil aceasta?
Puteau Statele sa tolereze mai mult acest lucru? In-
terventia guvernelor era absolut necesara .i ele nu
puteau sa dea alts solutie decat cea data.
lata o tara Anglia in care guvernul nu a interve-
nit la limp pentru a desface legaturile dintre tarani
§i seniori. Pentru ce? Pentru ca proprictarii deja ii
deposedase Eland dintein§ii oameni liberi pe bra-
tele for fara nici un petec de pamant, simpli pro-
letari sau eel mult fermieri in putere de contracte

www.dacoromanica.ro
CXX INTRODUCEllt

particulare. Evitat-a Anglia problema agrara ? De

loc. Chestia agrara continua de a fi si astazi o di-
ficultate socialii economics pentru acea farii, tocmai
din cauzii cii guvernul n'a protejat destul la limp, nici
n'a intervenit ca sä dea o solutie ca in continentul
Europei.
Proletariatul agricol nu s'a creeat prin improprita-
rire. Era fatal ca el sh se nascA on unde toata lumea
triiieste din munca piimantului; este o fazh prin care
toate popoarele pur agricole trebuiau sA treats.
Chiar dac5 nu ar fi avut loc improprietarirea 5i
regimul vechiu economic ar fi continuat, Inca s'ar fi
creeat proletariatul agricol. Deja incepuse a se ivi
semne de aparitia lui. Ce Insemna imputinarea si re-
ducerea portiunelor loturilor de pamant a tgranilor
nostri in veacul al 19-lea ? Pe Itinga tendinta de cul-
turd mare a proprietarilor, imputinarea si reducerea
acelor loturi mai aratii 5i indesirea populatiei rurale.
Indesindu-se tot mai mull populatia ruralti, chiar
sub regimul cel vechiu trebuia sti se 'iveasch criza
lipsei de piimant si ca consecventA, proletariatul. Ar
fi ajuns un moment in care proprietarii n'ar mai fi
putut da tuturor familiilor ptimiinturi de bran5, si
atunci criza, care o vedem astazi, ar fi isbucnit 5i
atunci.
Cum ca si sub vechiul regim s'a simtit din ciind
in cand insuficienta de primanturi, lucru se dove-
destei istoriceste.
Asa in Franta erau un fel de tenuri servile numite
de main morle.
Acele tenuri erau mici de multe ori, nefiind in
stare de a hriini o familie numeroasii, ceeace silea

www.dacoromanica.ro
 1NTRODUCERE CXXI

pe o parte din copii ca sa emigreze aiurea. Iata deci

prole tari.
In Rusia acela5i lucru. Multe familii nu puteau sa
se hraneasch data erau numeroase, pe piimAntul con-
cedat, dar flindca taranii erau adscripti glebae, erau
nevoiti ca sa plateasca o rascumparare in haul nu-
mita obroc pentrtt a pardsi unii din membrii fami-
liei, locurile pe care nu se puteau hrani. Si acolo o
parte din populatia rurala e silita sa emigreze sau sa
imigreze in interiorul imperiului.
Dar se mai zice ca ()data cu improprietarirea ar fi
trebuit sa se schimbe legea succesiunei §i sa se su-
prime dispozitia ca toti copii an parte egala la pa-
mantul tatalui. Aceasta ar fi produs o adevarata re-
volutie flindcii de cAnd e tara aceasta mult inainte
de codul lui Napoleon, a lui Caragea, a lui Scarlat
Calimach, a lui Vasile Lupu §i Matei l3asarab, prin-
cipiul egalitatei mo§tenirei '1 giisim puternic implAntat.
Si ce ar fi folosit chiar dacii s'ar ti rasturnat or-
dinea sociald §i economics prin introducerea unui nou
principiu in materie de mo§tenire ? Ar fi adus un pro-
letariat agricol teribil, creiat nu ca o consecventii e-
conomics naturals ci ca o consecventa a legei.
Intr'o societate cu diverse ramuri de activitate,
majoratul agricol mai merge ciici copii desmo§teniti
dela pdmAnt pot sii-!;i gaseascii ocupatie in industrii,
convert, meserii etc.
Dar intr'o tarii in care toata lumea traie§te din
cultura piimintului, ce puteau deveni cei lipsiti dela
partea for de motenire teritorialii ?
Inca odata, en observatiile pe care le-am formulat mai
sus improprietdrirea nu se putea face alimintrelea.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA I

PERIOADA DELA CONSTITUIREA TARILOR VALARIA

SI MOLDOVA SUB DOMNI PANA LA SFARSITUL
VEACULUI AL 17-LEA

CAPITOLUL I
JUDECAU BOERII SATELE ? JUDECITORII DOMNESTI

Cine distribuia locuitorilor din sate justitia in cele

intai veacuri a istoriei hoastre?
Chestiunea are o mare importanta.
Dupa cum vom gasi ca justitia era in mina pro-
prietarilor, adica a stapanilor de mosii sau era dis_
tribuita direct de functionarii domnesti, ne vom face
o idee de starea de supunere a laranilor catre pro-
prietari ; in cazul intai, acest lucru va arata ca taranii
erau supusi proprietarilor, de cari atarnau si jude-
catoreste ; in cazul al doilea, vom fi in drept sä cre-
dem ca cei intaiu nu erau cu totul la discre(ia celor
al doilea. Cad in veacurile de care ma ocup si un
caz si altul au avut loc. In adevar, gasim in unele-
tari o nobilime puternic constituita, care, intre allele,.
are si privelegiul de jurdictie asupra locuitorilor de
pe domeniile ei. In acest caz, autoritatea Suveranului
era slaba.

www.dacoromanica.ro
2 CERCETARI ASUPRA STARE[ TIRANILOR

Din contra, unde aceasta autoritate e puternica,

acolo taranii sunt judecati de functionarii Regelui
sau a Principelui.
In Franta, sub regii Merovingeni, in mina regelui
era concentrate intreaga justitie. Comtii, grafii §i to i
functionarii care purtau numele generic de judices,
erau numiti de rege. i) De prin veacul al 12-lea, dupe
a§ezarea regimului domanial in lumea feduald, seni-
orul incepe a avea dreptul de juridictie usupra tutu-
ror locuitorilor din domeniul sau, drept pe care-1
perduse regalitatea.
Alta data vedem ca chiar regele, in mina caruia este
puterea de justiciar, o cedeazd nobililor. Asa, Toma,
Voevodul Transilvaniei, in 1342, printr'un rescript al
sau, concedd nobililor dreptul ca ei sa judece singuri
pe iobagii lor, iar nobilii sd nu fie supusi altor jade-
catori deck Voevodului sau Vice-Voevodului. 2)
De unde rezulta ca, de exempla in Transilvania,
in urma decretului lui Toma Voevodul din 1342, td-
ranii devenira supusi cu desavarsire nobilimei.
Acela§ lucru si in Franla. Inceputul independentei
tdranului francez fate cu seniorii, se vede odata cu
amestecul regalitatei in justitia pe care seniorii o
exercitau pe proprietAtile lor.
Iata de ce aceastA chestie are insemnatate si la not
I
Foarte patine date avem despre organizatia admi-
nistrative §i judiciary a satelor noastre, in veacul al
1) Recherches sur quelques problemes d'histoire, de Fustel
de Coulanges, pag, 493 si celelalte.
2) Docnmente, Istoria Romanilor, Hurmuzachi, vol. I, pag. 673.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 3

15-lea §i al 16-lea. Un lucru este dovedit totuO, ca

in satele din Moldova existau judeci §i vAtamani $i
gasim gi oare-care urme de cneji; iar in cele din
Muntenia nu gosim de cat prin veacul al 16-lea in-
stitulia parcAlabilor.
N'am nevoie ca sä dovedesc lucrul, flindca nu este
contestat de nimeni; de altminterelea trimit pe citi-
tori la lucrarea d-lui Bogdan,Despre Cnejii Romani,
uncle sunt citate aproape toate documentele.
Din documentele ce posedam din acele veacuri nu
putem sä ne facem o idee despre ceeace reprezentau
juzii $i vatamanii in sate, cu atat mai putin enigma-
ticii cneji.
Mai tarziu ins5, vedem ca vat6manii §i vorniceii
(pe juzi nu-i mai intalnim), indeplinesc functii admi-
nistrative cu oare care caracter judecatoresc. Ei rä-
man cu asemenea atributiuni pand in timpurile, pu-
tern zice, moderne.
Inteun document de la Duca Voda, pentru supu-
nerea unui sat, manastirei CetAluia, Domnul incepe
cu cuvintele urmatoare:
Scriem Domnia mea la vcitamanul qi la toti sii-
tenii din satul Domniei mele Babiceni, ce este la ti-
nutul Falciului, dil-mu vá sure, etc".1)
Intr'un alt document, Irimia Movila autoriza in-
Ilintarea unei slobozii, manAstirei Pobrata. Documen-
Jul incepe :
Am dat aceasta carte domneasca parintelui ksi ru-
gAtorului nostru egumen dela sfanta miinastire Po-
brata, qi veaamanilor din satul Valeni".

1) Surds §i Isvoade, G. Ghiblnosen, vol. IV., pag, 52.

2) Arhiva Istorielt, Hajdeu, I.. 1., pag. 113.

www.dacoromanica.ro
4 CERCETARI ASUPRA STAREI TAR ANILOR

Aci in satul VOleni se vorbe0e de mai multi vci-

lcimani.
Dar had cd de la o vreme, de prin veacul al 17-lea,
intalnim prin sate ca find in fruntea lor, pe langd vd-
tdman, pe un nou personagiu, pe vornic.
Asa, in o carte de la Domnul Stefan Gheorghild
citim
Scriem Domnia mea la vateimanul si la toy sei-
tenii din sat de la AOreinzeni, dam-va stirea, daca
yeti vedea cartea Domniei mele, iar voi sa aveti as-
cultare de boiarinul lordachi ce a fost visternic, pen-
tru caci Domnia mea m'am milostivit si v'am dat
iarasi lui cum a-ti lost 'nainte, pentru aceasta lucru
iar voi ca sa aveti a asculta de dumnealui intru tot ce
va da invatatura, iar vornicul carele ram lost pus
Domnia mea acolo sa n'aiba nici o treaba". 1)
De aici deja rezultd un lucru, ca vornicelul era pus
de Domn, era functionar curat domnesc.
Mai rezultd ca prin sate erau §i vdtdmani si vor-
rad.
Care erau atributiile unuia §i care ale altuia E
grew de precizat. Cum ca ei se ocupau de afacerile
satului, find in fruntea satenilor, lucru e evident.
Dar competenta- speciala a fiecdruia nu o putem pre-
ciza. De altminterelea lipsa de separatie a atributiilor
este comund la toti slujba§ii domne§ti de pe acele.
timpuri.
Din ultimul document citat, am vdzut ca Domnul
nume§te pe vornicel. Acest lucru rezultd si din o re-
zolutie a divanului pe o plangere a unor sAteni cd-
tre starostele de Putna. SAtenii se plang ,,pe vornice-
lul ce au satul lor, precum le fac mai multe stram-
') Sarete si Isvoade, G. Gbiblnesea, vol. IV, pag. 2.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 5

MOO si nu-i lasri in pace si cer srt li se puie vorni-

cel de unul Burea Capitanul, care este in sedere in
sat cu dansul". 9 Ceea ce se si admite.
Am zis ca din veacul al 17-lea, Domnii adresandu-
se sAtenilor, s'adreseaza si vathmanului si vornice
lului.
Gheorghe Ghica in 1659 da stire Jul Arpitie vor-
-nicel. de Munteni si la vatamanul si la toti sAtenii de
acolo, etc." 2)
0 dovada, ca si vatamanul era numit tot de dom-
nie, ca si el era deci agent domnesc, insa era plAtit
de sat precum si vornicelul, si ca amandoi aveau
acelas rol, unul find un fel de captusala a altuia,
incat satul putea foarte bine sA mearga numai .cu
vornicelul, on numai cu vatamanul, este urmato-
rul act :
Sntenii din Nicorestii de jos scriu cAtre vel cApi-
tanul de Tecuci o jalba zicAnd at au si vornicel si
vritAman si scriu ca sa ramaie au vornicel au vat5-
-man, iar pe unul sa-1 scoata si sa-si plgteasca birul
sau, ca set nu se mai supere oamenii pleitind pe doi" a)
Din veacul al 18 lea ii intalnim pe acesti doi frun-
ta§i ai satelor, inseparabili.
Const. Mavrocordat la 1742 facand un asez6mAnt
non de dajdii in Moldova, se adreseaza, intre altora :
tivornicilor, vatamanilor si tuturor locuitorilor tareiv.
Prin acel asezamant li se is dreptul vornicilor si vA-
tamanilor de a hotara ei, cisla satului, la cisla sa-
tului boerii zlotasi sau vornicii sau vatamanii nici de

') Studii si documnte, N. Iorga, vol. VI., pag. 377.

2)Studii si documente, N. Iorga, Vol. V, pag. 33.
a) Studii ai documente, N. Iorga, Vol. VI, pag. 406.

www.dacoromanica.ro
6 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

cum sa nu se mai amestice, ci singuri oamenii lo-

cuitori ai satului"
Probabil ca vornicii si vatamanii faceau, cu aceasta
ocazie, oarecare me§terfugurii cum se zicea pe atunci
cuvemtul.
Li se margineste deci rolul la a trimete la viste-
rie una din foile din cislA, iscalita de pops, de vor-
nicel oi de vataman vi boerii zlota§i" 1)
Vatamanii sunt insarcinati de Domn (Grigore Ghica
inteo carte catre Campulungeni din 1756) ca sä stranga
banii cisleisa-i dea (banii) la vatamanii din vatra
satului gi ei sa-i dea in mana vornicilor". Aici nu e
vorba de vornicii din sate, ci de vornicii de judete.
Mai tarziu sub Constantin Mihaiu Cehan Voevod,
aceasta indatorire de a strange bani din sate, o vedem
la vornici si vatamani, ,,si vornicii §i vatamanii sate-
lor sa fie scutiti §i sa stranga bani §i sa-i dea la zap-
ciu ce va fi randuit". 2)
Dar de asta data, bietii vornici Si vatamani sunt
responsabili, in toate felurile, de birul din sat si de
executarea tuturor ordonantelor domnesti. Cronicarul
Neculcea ne spune, ca Mihail Racovita. vazand ca rupta
pe care o scosese in tart, adica peceti rosii nominale
pe fiecare contribuabil, inspira teams la oameni care
incepuse a fugi, da ordin pe la vornici Si pe la vata-
mani sa nu stoats pe toti oamenii la rupta, c'apoi pe
urma afiandu-se vor petrece rau capetele".
Bietii vornici si vatamani executa ordinul domnesc
si nu impart la toti oamenii, pecetiile domnesti. Dom-
nul isi schimba parerea : «iar mai pe urma, continua

1) Studii gi documente, N. Iorga, vol. VI, pag. 215 si 216.

2) Uricarnl Codrescu, vol. IV, pag. 2.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 7

cronicarul, unde gaseau zlotasii cate un om tar's pe-

cetie it punea pe vornicel sau pe vatatnan in butuci
si-1 purtau la Iasi ei ii purtau pe ulita prin targ, caci
n'au scos intaiu oamenii la rupta sa-si fi luat pe-
cettiled.
Iata indatoririle vornicilor si vdtamanilor, fatd de
Domnie ca agenti oare cum fiscali si ca executori a
toturor ordinelor domnesti.
Ca atributii in interiorul satelor, ei judecd pe oa-
meni in pricini mici, cel putin aceasta in mod excep-
tional, flinded gasim lucru in un asezarnant a lui Const.
Mihaiu Cehan prin care se da usurari de bir celor
fugiti in tad straine, care se vor intoarce. tPentru
alte pricini ce ar avea pe la satele for si nu lear pu-
tea aseza vornicii lor, sa le clued sa le arate la Vel-
Capitanul de Soroca ca sa le indreptezeD.1)
Aveau vatamanii si juzii primitivi acelas caracter ?
Nu stiu; n'am obiceiul a ma pronunta cand nu ga-
sesc dovezi. Din cele citate insa rezultd un lucru si-
gur, ca vatamanii si juzii de prin sate au trebuit sa fie
functionari domnesti ; si dacd ei au avut si un ca-
racter judecatoresc, desigur i1 aveau dela Domni, si
distribuirea justitiei se facea tot in numele acestora.
Dacd de and parte, cum voiu arata, tinem seams
ca in Cara, chiar in acele timpuri exista o organizatie
de justitie cu functionari numiti de Domn, si lucrand
in numele lui, atunci este natural ca la intrebarea
pe care am pus'o la inceput, cine judecau satele, sa
raspund Domnul prin functionarii sai. Asa am
crezut totdeauna, de cAnd ma ocup cu asemenea
chestiuni.

1) Uricarul Codrescu, vol. IV, pag. 3.

www.dacoromanica.ro
8 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

II

Dar iata ca d. R. Rosetti vine cu o noun solutie 1),

cu totul originald si. anume, ca distribuitorii dreptAtei
la sate, inainte de descalecarea principatelor, au fost
cnejii, si ca in aceasta calitate acestia se bucurau de
mai multe avantaje din partea taranilor si anume : li
se dadea a zecea parte din tot rodul pamantului, li
se facea trei zile de clacd de fiecare locuitor pe an,
i aveau dreptul exclusiv sä tins moara si. creisma.
D-1 R. Rosetti nu ne spune dela tine cnejii tineau
dreptul de judecatd.
Toata aceasta parte din cartea d-sale, absolut de
curata ipoteza, flindcs se petrece in timpuri despre
care nu avem nici un document, oricat de neverosi-
mild este, nu ma intereseaza, prin urmare nici ma
gandesc a ma ocupa de ea.
Dar autorul nu se rndrgineste a se ocupa numai
de timpurile antiistorice. Iata in adevar ce ne mai
spune :
("In Moldova din veacul al 17-lea cneazul dispAruse
de veacuri. precum vom constata pe larg in cartea
urmatoare ; el se schimbase in stapan al locului.
Acest stapan al locului se folosea :
a) Intai §i mai 'nainte de toate de a zecea parte din
tot rodul pamantului ;
b) de o parte, purtand tot numele de dijma. din ro-
dul stupilor ;
c) de trei zile de claca ce era tinut sá-i faca fiecare
locuitor pe an ;
d) de dreptul exclusiv 86 tie moara pi cr4ma pq
locul de sub stapanirea lui ;
e) de dreptul de a judeca §i de a globi pe ateni». 2)
1) Pamantul, satenii 5i stapinii, R. Rosetti, pag. 145 si celelalte.
2) Pimantal, satenii si stapftnii, R. Rosetti, pag. 116 si 117.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 9

In Moldova in veacul al 17-lea stapdnu/ locului este

proprietarul, este boerul.
Iata-1 deci pe proprietar, pe boer, dupes d. R. Rosetti,
judecatorul taranilor.
Mai mult, chiar actelor domnesti de danie autorul
le schimba semnificatia si intinderea. Noi §tiam panes
acum, eh prin actele de harazire de mosii, Domnii
(Mclean donatarilor proprietatea intreaga a mosiei cu
tot folosul si veniturile ei, fares nici o rezerva. D-1 R.
Rosetti ne spune ca Domnii, facand asemenea acte, nu
dadeau in realitate boerilor donatari deceit dreptul de
judecie a satelor, in schimbul caruia tAranii ii dAdeau
dijma si ii faceau trei zile de claca. Iata propriile
cuvinte :
«Insa stfipanirea hArA.zita sau intarita de uricul doin-
nesc avea ceva mai mult dealt o proprietate alodialg,
caci trAgea dupes sine judecia, adica stapanul era ju-
detul, judecatorul si ocArmuitorul satenilor, pe care-i
judeca si ii pedepsea mentinAnd printre ei buna or-
dine, ii ducea la oaste, ii reprezenta in fata puterei
domnesti si dela can strangea birurile cuvenite Doin-
niei. lar in schinzb, satenii ii &dean a zecea parte
din rodul pamantului, dijma din stupi, apoi mai slu-
jeau cite trei zile pe an la co avea nevoie stApanul,
mAcinau numai la moara si se cinsteau la crasma a-
celui stapan».1)
Cu ce dovedeste toate aceste ? Cu nimic. Absolut
cu nimic.
0 reflectie vine fiecaruia, in mod natural. Domnii
erau stapanii absoluti pe moslile pe care le daruiau.
Fiind a§a, pentru ce ei nu (Rideau deplina proprie-
tate a acelor mosii, donatarilor ? pentru ce'0.
1) Pimantal,;satenii si stipanii, R. Rosetti, pag. 146.

www.dacoromanica.ro
10 CERCETARI ASUPRA snioEt TARANILOR

mArgineau dania, mai cu seamy la dreptul de jude

cata a locuitorilor ?
Aici autorul ne rAspunde prin urmatoarele :
Intemeitorii dinastiei Moldovenesti, gasise venind
din Maramures o organizatie a satelor in care cnejii
erau judecatori si conducdtori. Aceasta organizatie era
scumpa Cara ailor, ei tineau foarte mult, se pare, a fi
judecati si globiti de cneji. Cnejii, ne adauge d. Ro-
setti disparuse de mult, caci nu gasim deck numai
urme despre dansii, dar institutia era vie Inca in
sate. Dreptul de a fi judecat de un mai mare din sat,
fie un cneaz, fie aviind un alt nume, era scumpa tä-
ranilor, constituia un drept cetat6nesc. *i. atunci a-
dauga autorul :
«Nici Bogdan, nici urmasii lui nu s'au &Wit la vreo
stirbire a drepturilor poporului, la vre-o ingreuniere
a stArli lui. De altminterelea documentele ne dove-
desc cu prisosinta ca nici o schimbare efectiva n'a
avut loc in raporturile taranimii cu pamantul, ptma la
mijlocul veacului al.18-lea». 9 .
Silili de asemenea consideratii inalte politice, mar-
giniti in actiunea si in puterea lor, Domnii fac ce pot.
In locurile vacante ale vechilor cneji, ei numesc
prin danie, pe boerii si curtenii, asa cä la sate nu se
schimba nimic din vechia organizatie ; noii boeri,
carora li se harazesc satele unde fusese odata cneji,
sunt un fel de cneji noi, care poarta, numirea de
boeri si b iau si pe acea de stApani ai satelor.
Cateva reflectii asupia acestei teorii.
Curios ! Dar de ce o fi disparut cnejii drept inainte
de intemeierea Moldovei, fail sä lase urme ?
Dispare un om, dar nu dispare o dinastie, nu dis-
1) Pamantal, sAtenii si stapanii, R. Rosetti, pag. 146.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 11

pare o sutd de dinastii, a§a repede; in cati ani ? Il

las pe d. Rosetti sa fiixeze numarul anilor.
Cad familia fiecdrui cneaz, din cnejii d-sale anti-
istorici, constituia o adevarata dinastie in privinta
dreptului de a judeca pe sateni ; ea se perpetua din
tata in flu, prin dreptul de ereditate.
Cnejii ocupau toate satele inainte de Drago§ in Mol-
dova, a§a ne spune d. R. Rosetti. Unde nu puteau ei
carmui direct, numeau delegati de ai lor. Caci tot
autorul de care ma ocup, spune, ca juzii §i vatama-
nil erau numiti de cneaz prin satele pe .unde nu-§i
aveau locuinta.
Inca o nedumerire: De cand disparuse rasa cneji-
lor din satele Moldoven§ti ? De sigur de mult. Cei
intaiu Domni descalecatori nu i-au apucat, ne afirma
d. R. Rosetti. Apoi cum se face ca institutia cneza-
tului a continuat sa functioneze, sä fie vie §i lucra-
toare, fara cneji ? Cum se face ca ideea ca in fie-care
sat trebue sa fie un judecator pe care satenii erau
obligati sa-1 plateasca cu munca §i cu bani, era a§a
de populard §i a§a de inradacinata in mintea larani-
lor, Meat ei au continuat a o avea vivace, dupa ce
se stinsese §i urmele cnejilor, a fo§tilor lor judecatori l'
Curios !
Toata aceasta teorie presupune la baza ei un lu-
cru, care macar acesta trebuie sa fie exact, sa consti-
tuiasca un fapt istoric dovedit, anume, disparitiunea
cnejilor in epoca istorica a Mu§dte§tilor.
Nimic mai ingenios in acest caz, decat sa-ti inchipue§ti
ca locurile la sate goale de cneji, au fost ocupate de
boeri noi, care devin a doua zi stapani. *i ar fi fost
tot a§a de logic, fail sa fie adevarat, cad logica
§i adevarul nu sunt totdeauna impreuna, ca boerii

www.dacoromanica.ro
12 CERCETARI ASUPRA. S TIRE' TARANILOR

intrand. in acele sate, sä mo§teneasca drepturile Si a-

tributiile cnejilor disparuti, prin urmare §i acea de
udec5tori.
Teoria insa pentru fabricarea careia d. R. Rosetti
§i-a dat osteneala, numai pretue§te nimic, dacti isto-
rice§te §i documentalice§te se dovede§te ca cnejii au
fost in carne §i oase prin satele Moldovene§ti in tim-
pul lui Alexandru cel Bun, a fratilor Ilie §i Stefan,
a lui Stefan eel Mare, §i cä acei Domni au hdrazit
boerilor tocinai din acele sale unde erau §i trAiau cnejii.
Acest lucru este absolut dovedit. Acest lucru it cu-
noa§te Si d. R. Rosetti.
Domnia-sa vede ca existenta cnejilor in sate, in
timpul Domnilor descalectitori. ii sdrobe§te teoria fa-
bricate pe care voe§te s'o treaca drept adevar istoric ;
§i atunci §titi ce se incearch a face ? Se incearca a
InlAtura acele acte irecuzabile, denaturiindu-le §i decla-
randu-le ca simple gre§eli de redactie.
Sa al-At lucrul.
D. R. Rosetti, apropo de cnejii d-sale, fusese ne-
voit sä citeze unsprezece documente in care numele
acelora figura. Or, sä intampla cä din aceste unspre-
zece documente, §apte numai vorbesc de cneji care
au fost, iar patru de cneji care Ircliesc. 1)
Sa le citez pe acele unde se vorbe§te de cneji care
sunt in fiinta,
Alexandru eel Bun dArue§te slugei sale Panului
Pitic, trei sate; al treilea sat este acela unde este
cealalta case (a lui Toader Pitic) $i unde sunt Taman
.$ Ivan cneji".
Tot acela Alexandru eel Bun face o danie lui

1) PAmintal, sltenii zti stApanii, R. Rosetti, pag. 154 $i 155.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 13

Sandru pentru satul Muntenii-Scutari ande iaste

cneaz Litu i Serban".
Tot acelas Alexandru Voda ddruieste lui Sinata
trei sate, din care unul ,pe Tutova unde iaste cneaz
Ursat".
Ilie si Stefan Voivozi ddruesc boierului M.hail din
Dorohoi satul de sub Carajin untie se afla cneazut
Simion in susul Dobusei"
Ei, cum ramane cu afirmarea ca Domnii ddruesc
boerilor dreptul de judecie pentru a inlocui in sate,
pe cnejii dispdruti ?
Autorul cu o rea dispozitie vaditd, e nevoit sa re-
cunoasca acest lueru.
In adevdr, iata ce ne spune :
.Acest fapt este in contraditie desAvarsita cu pA-
rerea emisa de mine in capitolul intai, at cartel pre-
cedente. adia ca la cneji judecia se transmitea din
tata in Hu".
Nu fie cu supdrare, aici nu e vorba de tin fapl,
nici este vorba de un document, ci de palru, care'l
desmint in mod formal ; desmint asa ca un is-
toric mai putin pasionat dealt d. Rosetti, ar fi re-
nuntat definitiv la ipoteza d-sale.
Ce zisese d-sa ? Cum ca dreptul de judecatd se
transmitea din laid in fin.
Al doilea, ca intai Domni dupa descdlecare, nu
s'au atins de aceasta institutie. Urmeaza de aici cd
ei nu si-au permis sa faca danie boerilor for deck_
numai de sate unde cnejii murise.
Al treilea, mai sustine d. R. Rosetti, ca in aseme-

I) Despre Cnejii Romani, I. Bogdan, pag. 11 si Pannantul,

satenii si stapanii de R. Rosetti, pag. 154.

www.dacoromanica.ro
14 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

nea imprejurari, Domnul fdcand danii de asemenea

sate boerilor, le hdrdzea mai cu seams dreptul de
judecie sau de judecatd pe care'l avuse cneazul care
murise sau disparuse din sat.
i de °data se ivesc patru documente, a caror au-
tenticitate nu poate s'o nege nici d. R. Rosetti, in
care se vorbeste de cneji care trdiesc in momentul
donatiunei, ceeace nu impedica pe Domni de a face
dania.
Teoria sau mai bine ipoteza indrazneata cadea de
la sine.
Va sd zicd, Domnii cand fAceau danii boerilor, nu
alegeau mosiile care nu aveau cneji, chestia existen-
Aei sau neexistentei cnejilor, find indiferenta.
Ei bine, fatd cu acele patru documnte citate, iata
ce situatie comics ar fi avut loc, data lucrurile s'ar
fi petrecut cum crede d. Rosetti. Un cneaz adminis-
tra satul si fAcea pe judecatorul, avea la dispozitie
cele cloud sau trei jerebii, singurile disponibile din
sat, caci restul de pdmant era ocupat de larani si de
care Domnul nu putea sä se atingd ; mai avea trei
zile de lucru, zeciuiald, etc.
Tata ca venea si boerul donatar cu hrisovul dom-
nesc in mina, cerea si el se i-se dea cele doud, trei
jerebii si se pregAtea sd fats si el pe judecatorul si
sä perceapd dijma, etc.
La aceasta tdranii ar fi trebuit sä raspundd ca ei au
judecator, ca jerebii nu mai sunt libere si ca zeciu-
iala o dau si claca o fac, cneazului. Atunci cu ce rd-
manea boerul ? Ce hdrdzise Domnul donatarului ?
D. R. Rosetti ca sä scape de aceasta incurcaturd,
recurge la un expedient care nu face onoare spiritu-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 15

lui sdu cult si muncitor ; insa in loc sd scape de con-

tradictie, se infunda mai tare.
lata ce zice :
«Cum se explicA dar aceasta contrazicere intre lo-
gica faptelor si gl5suirea celor trei (pardon patru 1
urice ale lui Alexandru eel Bun ? Numai printr'o in-
trebuintare greaita a cuvantului de cneaz.
Cnejii despre care unele din documente citate mai
sus zic cä sunt" cneji in momentul darii uricului, nu
erau, ffira iudoiala, decilt simpli juzi impodobiti cu
titlu de cneji, de vre-un scriitor care nu-si &idea bine
seamy de valoarea cuvintelor.
aMai este probabil ca cuvantul cneaz sii fi cazut de
mult in neobicinuinta in Moldova si ca acuma sub
Alexandru cel Bun, sa se fi crezut Ca cneazul nu fu-
sese altceva deck un jude p.1)
Cer iertare.
Nu poate sä fie contrazicere intre patru urice au-
lentice si intre logica faptelor. Logica faptelor nu este
un act, ci este o argumentare, un rationament, o con-
cep(ie abstracki a cuiva, pe c5nd patru documente
sunt fapte reale si nediscutabile, contra carora se
zdrobeste orice argumentare, daca nu este bazata pe
alte acte de aceeasi valoare istoricd.
Alta regula de cercetdri si studii istorice : CAnd, in
urma unor studii, ajunge cineva la o concluzie si in -
-talneste documente care o contrazic, atunci documen-
tele au dreptate, iar nu concluzia. Si atunci buna ere-
dinta si spiritul de nepArtinire te face ca sd renunti
la teoria to si sd te inchini fa-0 cu documentele.
Aceste elemente a celei mai simple stiinti de cer-
cetari istorice, le-a nesocotit d. R. Rosetti, cand in-

1) Plmantul, slttenii si stApanii, R. Rosetti, pad;. 156.

www.dacoromanica.ro
16 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

curcat de cele patru hrisoave, aleargd la subterfugiul

cam copil6resc, ca sd dea vin pe scriitorul uricilor
,

care nu §i dadea bine seams, el care traia. in timpul

juzilor §i a cnejilor, de ce. insemna un cneaz §i ce
insemna un jude !
Dar bine, este serios aceasta .? Cum se Ocean. §icum
se redactau hrisoavele care e§eau din cancelaria dom-
neasc5, acele in care era vorba' de danii de mosii,
de hotare, de acte de vanzdri, etc. ? Toata lumea o
§tie. Partea interesata venea cu toate lamuririle §i
datele necesare pe care le dadea scribilor din cance-
laria domneas ca. Asa, data un boer capi.ita ca danie
un sat cine §tie unde; de unde voiti ca slujba§ii curtii
§i uriadnicii sä §tie vecindtatile acelui, sat cu detailu-
rile principale necesare pentru a determina satul ?
Era boerul care aducea toate aceste lucruri, iar scrii-
torul se mullumea ca sä le insereze in hrisov. Asa
de exemplu, boerul Mihail capdta un sat de danic,
acela aduce note scriitorului, ca satul ddruit se ally
precis sub Carajin in susul Dobu§eii §i ca acolo tra-
ie§te cneazul Simion. Mi se pare ca eel interesat, adica
boerul Mihail. a trebuit sa §tie mai bine dealt d. Ro-
setti ca in satul care '1 capata de danie se and un
cneaz, iar nu un jude.
Concluzia.
Nu ma ocup, nici voi sa §tie valoarea ipotezei d-lui
R. Rosetti in timpurile in care nu gasim documente.
Un lucre insa l'am dovedit, anume : cum ca boerii
sau curtenii carora Domnii istorici le hardzesc mosii,
nu devin continuatorii cnejilor, nu inlocuesc pe cneji
in satele pe care devin stapani. Si data dreptul de
judecata a satelor, pe care autorul pretinde ca l'a
avut boerul ddruit de Domn, se sprijina numai pe

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 17

acest argument, apoi desigur ca boerii nu l'au avut

niciodata.
III
Cand te ocupi de cneji, in Muntenia, te afli imediat
pe un teren solid. Nu mai suntem inaintea a unspre-
zece documente, ca in Moldova, in care abia se pro-
nunla numele cnejilor cu aratarea ca au lost" sau
,sunt" §i atata tot.
Aid gasim voivodate locuite de cneji, inainte de
descalecarea Basarabilor.
In faimoasa diploma cat care Bela al IV-lea da ma-
relui maistru a cavalerilor ospitalieri din Ierusalim,
cea mai mare parte a banatului Craiovei si o parte
din Muntenia de dincoace de Olt, intalnim trei cne-
zate romane0i, din care cloud in Oltenia si unul din-
coace, locuite de Romani, avand voevozi Romani.
In veacul al 15-lea, al 16 lea Si al 17-lea, avem acte
in care se vorbe§te de cneji. Iata deci cnejii traind
istorice§te.
La intrebarea: tine judecau satele in Muntenia,
dupa oarecare desvoltari de care ma voiu ocupa, d.
Rosetti raspunde :
Putem deci conclude in toata linistea ca cnejii din
Cara Romaneasca in veacul al 15-lea erau stapanii sa-
telor si ca in asemenea calitate erau st judecatorii,
judetii cunz se zicea atunci, ai Romdnilor asezati in
acele sate". 1)
«*i nici putea fi altfel».
De ce ma rog
Aid d. R. Rosetti ne reediteaza teoria pe care ne a
servit-o deja, apropo de Moldova.
1) Pamantul, sltenii si sttipanii, R. Rosetti, pag. 31.
2

www.dacoromanica.ro
18 CERCETXRI ASUPRA STIREI TXRANILOR

Cum ? Cnejii sicipeinii sqlelor in veacul al 15-lea ?

Dar boerii ce erau? Caci era o clasa boereasca. Ras-
foiasca cineva colectiile de documente §i va vedea cd
ele sunt pline in acel veac, de danii domnWi, ftieute
boerilor, de acte de vAnzari sau de confirmari de
proprietati, facute intre boeri, de acte de mWenire
sau de schimburi, tot intre boeri.
A§a, gasim acte de aceasta natura, dela Dan Basa-
rab, dela Vladislav fiul lui Dan, dela Vlad Tepq, dela
Laiot Voda Basarab. Gasim nu mai putin de apte
acte dela Vlad \Todd Calugarul, dela Mihnea Voda, etc. 1)
Ce rol aveau deci in Muntenia boerii lui Mircea,
Dan Basarab, Vladislav, Vlad Tepq, Laiot Voila, Vlad
Calugarul i Mihnea Voda, daca slapcinii satelor nu
erau ei, ci erau cnejii ? 0 nesocotire mai indrazneata
a actelor unui intreg veac nu se poate.
D. Bogdan, care sustine acela lucru, ca colegul sau
d. Rosetti, este mai circumspect. Nu merge pan6 a
s ustinea ca cnejii erau stapanii satelor, ci se margi-
ne,te a afirma ca ei erau numai judecdlori. Oare
cum, lass loc §i boerilor, in aceasta organizare arbi-
trar croita.
Caci boeri existau, eierau proprielarii satelor, ei erau
clasa dominants, cudAn§ii guvernau Domnii de mai sus,
ei sunt in fruntea Wei, cand se face nomenclatura
claselor sociale.
Dar sä lasam de o parte ca nedemna de discutie,
afirmarea ca cnejii erau slcipdnii satelor. Sa vedem cel
putin ce dovezi ni se aduce, fie de d. R. Rosetti, fie
de d. I. Bogdan, pentru cealalta afirmare cum ca cnejii
erau Puled-11°11i satelor.
') Vezi toate aceste acts in Arhiva IstoricA a lai IIAjdeu, In
Uricarul d-lui Codrescu si In Surete si Isvoade de G. GhibAncscu.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 19

Intr'un hrisov al lui Mircea eel Beltran din 1406,

acest Domn «face §tiut satelor supuse man5stirei Tis-
mana, ca nu le va da nici unui cneaz sau boer de
ocina k;i de ohab, ci le va lam bub stapanirea mantis-
tirei TismanaD. 1)
In acest document cnejii sunt egali cu boerii. Si
ce voeste sa spun Mircea in acest document ? Sd
angajazd cdtre tdranii satelor care atarnau de mdnds-
tirea Tismana, ca nu-i va lua dela acea manastire si
nu-i va darui in plina proprietate, de ocind si de ohab,
vre-unui boer sau vre- unui cneaz, cum Domnii obi-
cinuiau si aveau dreptul, dupd ideile timpului, sa fac5,
cu mosiile domnesti. Pe cneazul judecil tor nu-1 vedem.
Intr'un alt document, iardsi citat de d. Rosetti, tot
dela acelas Domn, Vodd autoriza manastirea Cozia,
sa primeascd danii si sa is oameni sub ocrotirea sa,
«si nimeni sa nu indrAzneased a cauta omul care isi
va Inchina sufletul si averea mandstirei Cozia, fie
boer, fie sluga Domniei, fie cneaz, sau fie alt om
sriracn. 9)
Documentul este clar ca lumina zilei. Era un obi-
ceiu foarte frecvent, in occident mai cu seamd, anume,
multe persoane de toate rangurile isi inchinau per-
soana si averea unei mAndstiri, fie ca se fLicea ctilu-
gar, fie di se desbraca de viata de societate, fdcan-
du-se robul sufletesc al mAndstirei ; asemenea inchi-
ndri foloseau manastirilor, caci in genere, cei ce isi
inchinau sufletul, hdrazeau si averea for multa-putind
cat aveau.
Astfel de danii Mircea Voda, in hrisovul de care
vorbesc, autoriza pe mandstirea Cozia, ca sa pri-
i) Despre Cnojii Romilni, I. Bogdan, pag. 33.
2) Ibidorn, pag. 33.

www.dacoromanica.ro
20 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

measca. Inchindrile aceste sufletesti nu conveneau

familiilor celui care se inchina mAndstirei, nu doard
pentru persoana aceluia, ci pentru averea; lipseau pe
membrii familiei, de avere, si vedeti ca in pasajul
citat din hrisov se spune care isi va inchina sufletul
si averea".
Calugarii aveau displdceri din aceasta cauza cu fa-
milia inchinatului ; mostenitorii aceluia veneau si
cautau sä scoata cu forta pe ruda, fratele sau chiar
tatal, din manastire, cu avere cu tot.
Din aceasta cauza cdlugarii dela Cozia au trebuit
sd se clued la Mircea sd-i expund cazul si displace-
rile care le au cu familia inchinatilor si atunci Mir-
cea da hrisovul, de care ma ocup, calugdrilor dela
Cozia. in care pe de o parte, ii autorizd sd primeasca
asemenea danii, iar pe de altd parte, porunceste ca
nu cumva sd indrazneasca cineva a cauta la mands-
tire pe omul care isi va inchina sufletul", etc.
Aceastd defensa de a indrazni sd intre in mAnastire
si sd caute pe cel inchinat cu averea sa, este gene-
rald, o spune hrisovul, on care ar fi situatia si po-
zitia sociald a inchinatului, boer, fie slugd. a
Domniei, (curtean si demnitar), fie cneaz, fie altfel de
om zis sArac".
Domnul prin aceastd frazd aminteste categoriile
sociale care existau in acel moment. Dupd boeri si
demnitarii tdrei, curtenii care erau tot boeri, vin
mediat cnejii, iar dupa cneji,-oamenii saraci.
Cnejii deci aveau o situatie sociala mijlocie, erau
mai pillion ca boerii sau aproape ca boerii, erau de-
asupra saracilor, erau un fel de boernasi cu proprie-
tatile for si traind liberi.
Tata ce rezulta din document. Unde e dovada ca

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 21

cnejii erau judecatorii satelor sau ca erau functionari

domn esti ?
Sa vedem alta dovada.
Radu cel Frumos darue5te in anul 1465, manas-
tirei Tismana, trei multi : Paringul Ostea, Varbilaul
gi Boul, hotarand ca la acesti munti sa nu se ames-
tice nimeni. Era destul cuvantul nimeni. Cu toate a-
ceste Domnul adauga in document nici boer, nici
cneaz, nici threw". Iarasi cele trei categorii sociale :
boeri, boernasi Ii oameni de rand.
Unde este cneazul judeccitor, gi in acest document?
Inca un document.
Stefan cel Mare la 1841 find in rasboiu cu Dom-
nul Munteniei, adreseaza, ca sä zic asa, o proclama-
tie locuitorilor de granita din judetele Ramnic, Bu-
zau si Braila. Aceste linuturi raspund Si ele in nu-
mele ntuturor boerilor, a tuturor cnejilor gi a tutu-
ror Romanilor".
Iata din nou cele trei categorii sociale afiirmate
fara vre-o umbra sau aluzie ca vre-una din ele, ar
ocupa vre-o demnitate Domneasca sau slujba.
A, dar spune d. Rosetti impreund cu d. Bogdan;
cand Stefan cel Mare adreseaza proclamatia sa, a-
mintitelor judele, el o adreseaza la toti boerii marl
si mici, toti judetii $i judecatorii precum gi toti sa-
racii dela mic si pana la mare".
Ei, zic acesti d-ni, nu vedeti ca din categoria sta.
rilor sociale aratate din documentele de mai sus, lip-
sesc cnejii i sunt inlocuitt prin judeji si judecatori?
Deci cnejii erau judecatorii satelor I
Dar bine, este acesta un argument serios ?
Daca acest lucru ar figura in raspunsurile pe care
tinuturile Ramnic, Buzau $i Braila, fac proclamatiei

www.dacoromanica.ro
22 CERCETXRI ASUPRA STARE( TARANILOR

lui Stefan cel Mare, Inca tot asi fi inteles, cu toate ca

nici atunci acest lucru n'ar fi constituit o dovada.
Dar acele judete cand raspund lui Stefan ; rdspun-
sul il fac in numele tuturor boerilor, a tuturor cne-
jilor si a tuturor Romani lor.
Sub cuvantul de cneaz, toate documentele citate
pand acuma, nu ne autoriza sd credem ca cneazul
era judecator.
Acura, cum ca Stefan cel Mare vorbeste si de judeti
si de judecdtori, insemneazd numai decat ca el in-
telege sub aceste cuvinte pe cneji T De ce n'ar fi
spus-o ? Dar de unde rezultd ca cnejii inseamnd in
proclamatia lui Stefan ca sunt inlocuiti prin sinonimul
de judeccitori §i de ce n'ar insemna mai de grabii ca,
pe Lang categoriile sociale mai sus aratate, mai a-
dauga Stefan si pe judeti si pe judecatori ?
Apoi dacd e vorba de comentarii de text, pot sd
raspund si eu in urmatorul mod : Stefan cel Mare
s'adreseazd la toli boerii mari si mici. Din documen-
tele citate mai sus, reiese in mod evident ca cnejii
nu erau tdrani de rand, ele o spun in mod categoric.
Reiese de asemenea in mod evident ca ei erau boeri
sau aproape boeri. Mircea spune cneaz sau boer".
In celelalte documente pun pe cneaz dupti boer. Cand
deci Stefan cel Mare s'adreseaza la boeri si mari si
mici, suntem in drept sd presupunem ca se adreseaza
si la cneji.
Si atunci ?
Dar eu n'am obiceiul sd ma servesc de asemenea
argumente, le las pe socoteala d-lui R. Rosetti, caci
ele constituesc, s'ar pgrea, fondul cercetarilor d-sale
si Imi pare rail cd. le \Tad Intrebuintate si de d-1 Bogdan.
Prin urmare cnejii in Cara Romaneasca, avand ca-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 23

litatea de judecalori ai satelor, este iardsi o mistifi-

care istoricd, cad ea nu se bazeazd absolut, dar ab-
solut, pe cea mai mititicutd dovadd.
IV
Ce devenird mai hirziu cnejii ? Cnejii cu timpul se
scoborara incetul cu incetul dela rangul de boernasi,
la acela de .tdrani privilegiati, tdrani cu locurile si
cu mosioarele for ohabe, constituind o populatie ru-
raid puternica si mandra de origina for boereasca,
un fel de rdzesi Moldoveni, avand constiinla si amin-
tirea chiar, ca °data au avut o situatie sociald mai
sup erioara.
Pe la sfarsitul veacului al 17-lea, cand incepem a
gdsi cele intaiu documente de vindere de sate de oameni
liberi, proprietarilor, adica cand intalnim documente de
rurnanie sau de vecindlale, gdsim si unele din vechile
sate de mandri cneji ca se dau in robie boerilor. Ei
se scoboraserd pawl la ultima scard sociald. Domnul
Radu Voevod, confirmd o vanzare de asemenea
cneji.
Dat-am Domnia mea, nice hrisovul, aceasta po-
runca a Domniei mele cinstitului si diregatorului
Domniei mele jupanului Stanciu marele paharnic si
cu fii lui cati i-au daruit D-zeu, ca sd fie ocind la valea
Pracicovenii, jumAtate din vale din satul numit Funia
Bivolitei, lima partea lui Stoichetu si cu fratii sai,
anume Luca si Radul si Stoia si Nicoara si Vasile si
popa Luca, cu toate partile for on cat se va alege,
din camp si din padure, si din apa cu vaduri de moara
si din vatra satului si de prin tot hotarul, pentru a
acei oameni mai sus numiti au fost toti cneji, apoi ei
insii de 'Duna voia for Ora nici o silnicie s'au vandut
cinstitului diregatoriului Domniei mele, mai sus zisu-

www.dacoromanica.ro
24 CERCETARI ASUPRA STAREI TXRANILOR

lui jupanului Stanciul, marelxi paharnic, cu toate pAr-

tile for de otcinA, ca sa -i fie vecini pentru 17.600 aspri
gata, etc".
V
Am vazut la ce se reduce, adica la nimic, dreptul
de a judeca a boerilor donatari de sate Domnesti,
mostenit dela cneji, in Moldova.
Dar d-lui Rosetti, cand ii infra o idee in cap, nu
i o poti scoate, cum zice vorba romaneasca, nici cu
patru boi. Avea interes ca cu orice pret sa arate ca
la inceput taranii in Moldova au fost absolut liberi
si ca boerii prin satele dAruite n'aveau nici o putere
asupra pAmantului, ci singurul drept ce-1 aveau, era
acela de judecatori. De aceea d-sa cauta sä confirme
aceasta pArere Si pe alit tale, pe calea documentelor.
Pe ce documente se razima d. R. Rosetti cand sus-
tine dreptul de judecatori la satele hArAzite de Domni,
boerilor Pe unul singur coroborat, zice d-sa, cu
cateva allele.
Iata pe ce :
Stefan al 11-lea in anul 1434, Octomvrie 8, ,,da lui
Jurj Atoc tin sat la isvorul Saratei, unde aunt juzi
Fatu si Ilie, ca sa -i fie judecia Uric si sub uric sa nu
se dea nimAnui si alt judecator sd nu WM. Tot asa
sa be fie si copiilor lui si nepotilor lui si stranepoti-
lor lui si tot neamului in veci neclintit ; far hotarul
sa fie dupes hotarul cel vechiu ". 1)
Aceasta pArere se vede ca d. R. Rosetti a impru-
mutat-o dela d. Bogdan, cad o vedem pentru prima
oara suslinuta in Despre Cnejii Romd ni". 2)
') PAnAntul, sAtenii ei sal: atilt, R. Rosteti, pag. 147.
5) Despre Cnejii Romani, I. Bogdan, pag. 30 si 31.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 25

In adevar d. Bogdan, la local indicat, dupd ce repro-

duce documentul de mai sus, adauge : documentul
acesta ne arata ca si in Moldova judecia se dedea pe
viata si cu drept de mostenire, cum se dAdea chine-
zatul in Ungaria ; cazuri de felul celui dela 1434
vor fi fost destul de dese in sec. 14 si al 15, ele n'au
lost inset' consemnate in prioelegii scrise, sau dacd
au lost nu ni s'au pastrat".1)
Iar d. R. Rosetti dupd ce reproduce si d-sa, cum
am vazut, documentul, adauge :
aAcest uric a carui autenticitate nu a fost puss in
indoiala de nimeni, este vederat o intarire a satului
in chestiune lui Jurj Atoc si fratilor sAi mentionati
dar nenumiti. Aici gramaticul (Donici) a introdus cu-
vantul judecia care obisnuit in acte de aceeasi na-
-tura este sub infeles. Iata o dovada directs c5, and
prin uricile lor, vechii Domni ziceau ca daruiesc sau
intAresc un sat, trebue sa intelegem ca daruiesc ju-
decia de pe intreg hotarul acelui sat, adicd tocmai
puterile si drepturile care le posedase cnejii din
mosi si stramosiv.2)
Evident ca acest uric e confaz redactat.
Totul atarna 111sa dela intelesul ce avea pe atunci cu-
vantul de judecie. Dacd el insemna numai dreptul
de judecatd, functiunea de judecator, atunci interpre-
tarea d-lor R. Rosetii si Bogdan e justa. Daca insa
cuvantul judecie se intrebuinta cel putin cu doud in-
telesuri, adica cu acela de lunette de judecettor $i cu
acela de intindere teritorialci, atunci lucru se schimbd;
.d-nii Bogdan §i Rosetti nu mai au dreptul sd-1 intre-
buinteze numai in sensul dintaiu, ci trebuiau sa dis-

1) Despre Cnejii Romani, I. Bogdan, pag. 19.

2) PAmantul, sAtenii $i stIpanii, R. Rosetti, pag. 147,

www.dacoromanica.ro
26 CERCETXRI ASUPRA STXREI TARANILOR

cute amandoud intelesurile si sd vadd care din ele

se potrive§te mai bine cu sensul general al documen-
tului §i acel inteles ar fl fost cel drept §i exact. Acest
lucru nu l'au fdcut.
D. Bogdan recunoa§te ca cuvantul judecie care, zice,
insemna la inceput numai functiunea, dreptul de a
judeca, dreptul de a administra un sat ca judec, mai
apoi a luat intelesul de terra judicis", adica §i a-
cela de intindere teritoriall
Deci, chiar dupa d-sa, cuvantul avea cloud intelesuri.
In ce acceptiune este intrebuintat in hrisovul lui
Stefan al II-lea ? In acea de judectitor, sau de intin-
dere teritoriala
Aici sty toata chestia.
Cea mai elementary reguld de tdlmacire a unui cu-
vAnt cu cloud intelesuri, este sd cdutam in ce inteles
it gasim intrebuintat i in alte documente a timpului.
Gasim mai intaiu, cloud documente, nu numai din
aceeai epoca, dar chiar dela aceia§i Domni, unul
purtand chiar aceeai data §i altul cu un an mai tar-
ziu. Ele sunt citate in cartea d-lui Bogdan.
In 1434, Stefan Vodd intarqte lui popa Iuga, intre
altele satul Temesestii, amdndoud pcirtile de ju-
decie".
In alt document dela Ilie Si Stefan din 1435 Domnii
intdresc lui Oand, «satul unde este si Ilies, arnandouel
judeciile». 2)
Evident ca, in aceste acte, cuvantul de judecie este
intrebuintat in sensul de inlindere teritorialci.
Nu dai cui-va cloud functii de judecator, doud drep-
turi de judecator, ci poti da, cloud intinderi teritoriale.
1) Despre Cnejii Romani, 1. Bogdan, pag. 18.
Ibidem pag. 15-18-19.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 2T

Cum ca in aceste documente, este vorba de intin-

dere teritoriala recunoaste si d. Bogdan caci vorbind
despre organizatia juzilor, in lucrarea sa citatd, ne
zice : din toate aceste se vede ca satele aveau elite
unul sau doi juzi, rare on trei sau mai multi. De
obiceiu ele par impeirtite in douei parti ce se numeau
judecii".
Dar numilii istorici pretind cd cuvantul mai avea
si intelesul de judecittor.
Bu nu cunosc document in care cuvantul de ju-
decie sä aiba si acest inteles. Daca d-nii in chestiune,
cunosc, sd-1 arate.
Dar mai mult, cuvantul de judecie nu era singurul
care se intrebuinta, ca intindere teritoriald in docu-
mente, el este sinonim cu parte sau cu cut.
Acest lucru it observa atat d-1 Bogdan, cat $i d-1
R. Rosetti.
In pasagiul citat deja mai sus, dupa ce cel intaiu
ne spune de obiceiu ele (satele) par impArtite in doua
parti ce se numeaujudecii", apoi adauge : termeni ce
alterneaza cand cu parte, cand cu cut, un cuviint ce
s'a p6strat pana astazi in unele locuri",
Iar d. Rosetti ne spune :
«Mai vedem ca uricile nu fac nici o deosebire intre
cuvintele judecie, cut $i parte de sat, ele stint sino-
nime si sunt intrebuintate pentru a desemna circum.
scripria in care juderal, stilpanul satului sau a pArtii
din sat, 10 exerciteazei judecia". Acest fapt dovedeste
un lucru, cd cuvantul de judecie isi perduse nu nu-
mai semnificatia de jtzdeator, dar chiar si aceea de-
circumscriptie judeccitoreascd, insemnand pur si sim-
plu, intindere teritorialci.
1) Pamintul, satenii i stlpftnii, pag. 149.

www.dacoromanica.ro
28 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Ramane acum sd arat ca in documente, cuvintele

de judecie, parte §i cut, se intrebuintau in acea epoca
fart nici o distinclie.
Ba st arat, in acela§i timp, ceva mai mult, anume
ca aceasta intrebuintare a acestor trei sinonime o ga-
sim, nu numai in documente relative la sate deo-
sebite, dar chiar in documente asupra aceluia0. sat ;
in unul, st intrebuinteaza cuvantul de judecie, in altele
parte sau cut, fart ca sa fie vorba, de aka pretinsul
drept de judecata.
Inca ceva. In nici un document nu intalnim cu-
vantul de judecie cu semnificatie de drept de judecata,
ci totdeauna cu semnificatie de intindere teritoriald.
D. Bogdan recunoa§te aceasta, cand ne spune ur-
matoarele : ca documentul din 8 Octombrie 1434,
este singurul din cate cunosc eu in care cuvantul de
judecie e intrebuintat in inteles de functiune". $i mai
jos adauge : cazuri de felul celui dela 1434 vor fi lost
destul de dese in secolul al 14-lea $ al 15-lea, ele
insa n'au fost consemnate in privilegii scrise, sau
dacci au fost nu ni s'au pa strat".1)
Iata ce explicatie mai mult decat slaba ne da d 1
Bogdan despre faptul pe care nu se poate opri a nu'l
recunoa§te ca actul dela 1434, este unicul.
Ei bine, dupa actele pe care ma voiu razama, cred
ca si acest document va intra in regula generals,
adica ca nici el nu cuprinde ceeace i§i inchipuesc
d-nii Rosetti §i Bogdan.
Un oarecare popa Iuga, avusese in 1431 daruite,
dela Alexandru cel Bun, doud sate, anume satul
Michnea pe Tutova din Bahna §i satul Balan din
Stramba.
1) Despre Cnejii Romani, I. Bogdan, pag. 31.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 29

Alexandru cel Bun moare si dupd obiceiu, popa

Iuga vine la noii Domni ca confirme stapAnirea.
Si vedem ca noii Domni confirmd lui Iuga, acum
protopop satele dela gura Studinetului, unde au fost
Temesestii, amandourt pcirtile cuturile si pe Tutova
unde este Michnea din Bahna si mai sus la gura
Strambei unde este Balan si unde este Barbu, Stan si
Stanciu in susul Saratei aindndoua judeciile".
Deci Domnii Stefan si Ilie confirma protopopului
Iuga, angindouci judeciile in satele lui Michnea din
Bahna si Balan din Stramba, unde mai este Barbu,
Stan si Stanciu.
Iatd-1 pe protopopul Iuga, avAnd dreptul de judecie,
dupd d-nii Bogdan si R. Rosetti, in satele unde
este Balan si unde este Barbu, Stan §i Stanciu, dacd
cuvantul de judecie insemneazd dreptul de judecatg.
In 1439, acelas protopop s'adreseazd, acelorasi
Domni, care ii confirm6 din nou posesiunea acelo-
rasi sate, anume satele unde a fost Mihail Ocolici
si pe Stramba unde a fost Barbu si Stan, amdndoucl
partile, unde a fost Balan si Mihnea din Bahna, unde
a fost Temesesti, air:dr:cloud cuturile".
Demonstratia cred ca e complectd ; cum vedeti e
vorba de aceleasi proprietati. In documental dela
1455, protopopului, Domnii ii confirma satul unde a
fost Barbu, Stan §i Stanciu, amdndoua" judeciile.
Iar in documentul dela 1439, Domnii confirma sa-
tele unde au fost Barbu si Stan, amcindouei cuturile".
Cuvantul de judecie, inlocuit prin acela de cut I
Cut, parte, judecie, insemnand acela§ lucru,simplu,
intindere teritorialei ! !
Si sd se . remarce ca aceste documente sunt dela

www.dacoromanica.ro
-30 CERCETXRI ASUPRA STXTIEI TXRANILOR

_aceiasi Domni dela care emand documentul dela

1434, Octombrie 8, cu Jurj Atoc.
Cand deci Stefan in 1434, da. lui Jurj Atoc un sat
pe Sarata unde erau juzi Filtu si Ilie 8A-I fie judecia
uric", Domnul dadea acelui Boer satul de pe Sarata
-cu intreaga lui intindere determinate, cel mult dupe
circumscriptia judeciei lui Fatu si Ilie, admitand ca
cuvantul judecie isi pistrase intelesul primitiv.
Inca un ultim argument de analogie.
Am zis ca in Coate documentele care exista din acel
timp, cuvantul de judecie nu este intrebuintat deck
cu semnificatia de intindere
Intr'un act din 1455 dela Petru Voevod, acesta con-
fima unui credincios al sau satul anume Curtea la
Siret ce a fost a lui Neagoe si Platnnosii, la gura Po-
bratei, unde este jude Crastea si Danciu, pe amdn-
cloud judeciile".i)
Aici nu poate fi vorba sple dreptul de judecata, caci
Domnul nu face lui Mihaiu Logofatul danie de satul
numit Curtea la Siret, cu ocazia careia sä acorde
acelui logofat si dreptul de judecie, cum pretinde d.
Rosetti, ci se margineste a confirma stapanirea, caci
hrisovul spune mai jos : ce el le-a cumpeiat acele
sale dela semin(ia lui Neagu".
$i alt act dela Petru Rares, 1583. Calugarii dela
manastirea Bistrita se judeca cu Nastasia calugArita
Si altele pentru un sat anume Tampestii pe paraul Alb,
pe amandouti judeciile, si alt sat anume Manjestii
pe paraul Negru". 2)
Am sfarsit deci si cu aceasta noun dovada a d-lui R.
Rosetti intarita de asta data de sprijinul d-lui Bogdan.
1) Uricarul Codresen, vol. XI, pag. 79.
2) Ibideni, vol. XXV, pag. 14.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 31

Dar, d. R. Rosetti persista cu incdpatanare in aceasta

idee gresitd.
laid nu mai departe decat in numdrul din 1 Ia-
nuarie 1908 din Viata Romaneasca", d-sa revine cu
insistenta si aduce in sprijinul parerei sale, chipu-
rile, o noun dovada, rescriptul ImpAratului Austriei
Iosef al II-lea din 1787 in privinta judecarei tdranilor
Bucovineni, de catre stdpanii mosiilor, si striga trium-
fdtor : Ei, vedeti ca Austriacii, luand Bucovina, au pas-
trat le9ea Moldoveneascd ?
Este din nou o eroare.
In Austria, in timpul lui Iosef al II-lea, exista in
Intregul imperiu dreptul de corecliune a proprieta-
rilor asupra taranilor. In Bucovina nu exista sub
forma de lege.
Impdratul Iosef al II-lea nu face decat sd regula-
menteze si in Bucovina, dreptul de corectiune a pro-
prietarului asupra tdranilor. Intru cat, rescriptul lui
Iosef at II-lea, ar putea dovedi ca in veacul al 15-lea
exista, nu dreptul de corecliune, ce este altceva, ci
dreptul de judecata ?
A, data este vorba sd sustie d. Rosetti ca boerii in
Coate veacurile aveau sau isi arogau dreptul de co-
rectiune pe care '1 duceau pand la batae crudd, aceasta
o acord cu cea mai mare usurintd. Boerii prin sate
erau de fapt stdpanii laranilor, ei ii bateau, ei repri-
mau abaterile.
Dar dreptul de judecata nu consista in acest abuz
a boerului, Ltd de tdranii slabi. Cine nu stie, ce fa-
ceau boerii pe la mosii ? Dar nu discut asemenea
drept abuziv, nici o stare de lucruri de fapt.
Nu discut chiar nici dreptul de corectiune discipli-

www.dacoromanica.ro
32 CERCETIRI ASUPRA SIIREI TARANILOR

nara pe care admit ca au putut sä li se tolereze

boerilor asupra taranilor, in calitate de proprietari.
Cand d. R. Rosetti afirma ce Domnul acorda dreptul
de judecata, boerilor in sate, atunci a trebuit asi
dea seama ce inseamnd acest drept.
Este judecata dupe principiile timpului, acordate
deplina, asa cum de exemplu, Yoevodul Transilva-
niei o acorda nobililor in mod formal si solemn in
anul 1342, asa cum regii Franci, regii Merovingeni o
acordau ca privilegiu manastirilor, asa, dupa cum se
va vedea, ca. Domnii nostri o acorda in mod aproape
absolut si pe fate unui numar de manastiri.
Or, acest drept Domnii Munteni si Moldoveni nu
l'au acordat niciodata clasei boeresti in mod general,
cu atat mai putin subinteles.
Prin urmare satele nu erau judecate in Moldova
de boeri si in Tara Romaneascd de cnejii. Domnii nu
s'au desezizat, ca aiurea, de acest atribut a Suverani-
tatei lor, judecarea supusilor ; ei si-au exercitat tot-
deauna dreptul de judecata, prin slujbasii lor directi.

VI

Domnul find uu suveran absolut, in mina lui erau

concentrate toate resorturile Statului; in mainile Dom-
nului rezida deci, cum am spus, puterea j udecato-
reasca ; tot in ale lui era si puterea administrative si
financiard si cea militara.
Aceasta omnipotenta o exercita printr'un insemnat
numar de functionari, care de cele mai multe ori, nu
aveau atributiuni speciale, ci in acelas timp, erau
functionari administrativi, judecatoresti si fiscali.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 33'

Ma, sä luam pe un functionar insemnat, pe care

it intalnim foarte des in cele intai veacuri, pe jude.
Intaiu it vedem ca functionar sAtesc §i pe urma ca
functionar cu o competenta mai larg5.
Etimologia cuvantului nu trebuie sä ne r5tdceascA.
Un jude, dupd noi modernii, nu poate sä fie dealt un
judecAtor. SA nu ne luam ad-litteram dup5. denumiri
in veacurile istorice, caci putem s5 ne irwl5m. La
inceputul feudalitatei in toata vasta ierarhie admi
nistrative francg, toti functionarii regalitAtei erau de -
signati prin cuvantul judices; era un termen pe care
Francii ii adoptase dela imperiul roman caruia ii
succedase §i se stie ca in imperiul roman, guvernorii
de provincie erau designati prin cuvantul de judices.
Cand intalnim cuvantul de judex, ne zice Fustel de
Coulanges 1) in legile si textele istorice sa nu se creadd
ca e vorba de un magistrat de ordin judiciar, ci e
vorba cele de mai multe on de un agent administrativ.
Acelas lucru §i la noi.
Intr'un document dela 1430 dela Dan Voda, docu-
ment de scutire de impozite, citim : si sa nu cuteze
a-i (pe boerii aceia) bantui nici jude, nici globasi, nici
birari, nici alte slugi si impiegati ai Domniei mele,
ce se trimit in slujbele si trebile Domneti". Aici ju-
dele figurAnd printre alti functionari cu caracter si
fiscal, nu-i putem determina atributiile.
In alt document dela Stefan cel Mare, prin care
acel Domn d5 un num5r de privelegii m5n5stirii Bis-
trila pentru satul Luace,gi din judetul Bacdului,
Domnul se exprima astfel :
Precum nici juzii dela Bacciu, cu globasii for si
1) Histoire des anciennes institutions de France; Fustel de
Coulanges, pag. 3 .19.
3

www.dacoromanica.ro
34 CERCETARI ASUPRA STXREI TARANILOR

cu slugile lor, sit' nu judece, nici sd globeascei pc

acei oameni naina'stiregti dela Luceicesti". Aici, ju-
dele are, in adevar, caracterul judectitoresc.
Cate odata insa, gasim ca judele e un simplu funC-
tionar administrativ.
Intr'un document de scutire pentru plata vamei dela
trecatoarea Tutorei pe care Stefan cel Mare ii acorda
mantistirei Pobrata, Domnul zice : si deci nici un
boier sau jade, sau vames sau oricine din slugile
noastre sa nu cuteze a lua vama, etc."
Tot cu caracter administrativ gasim pe unii juzi
speciali pentru afacerile tiganilor. Iaia o carte a lui
Gavril Hatmanul si parcalabul Sucevei, superiorul
vatafilor si juzilor din resortul lui :
Eto az Gavril Hatman, parcalab, Lucacevski, scriem
la vatafii si la toti juzii care umblati pentru tiganii
dam-va stire, etc." 1)
Care erau functionarii Domnesti care judecau pe
tarani, in materie civila Sa ne intelegem. Taranii nu
puteau sa aibe multe feluri de procese civile, find
simpli sezatori pe mosiile boeresti : unul din prin-
cipalele isvoare de procese, acela a dreptului de pro-
prietate cu revendicari, con testatii, uzurpatiuni si cu
tot felul de pretentiuni si cereri care nasc din acest
drept, ei nu'l aveau.
Numai proprietarii boeri si razesi, au asemenea
procese, si ele se judecau, in cea mai mare parte, di-
rect de divanul Domnesc si de Domn.
Taranii puteau sa alba si, vom vedea ca au,
foarte multe reclamatiuni, pretentii si procese cu pro-
prietarii asupra neintelegerilor cari decurgeau din
obligatiile for de a face claca si de a da dijma. In
1) Sarete si Isvoade, vol. III, pag. 113.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 35

veacurile de care ma ocup, nu gasim nici un proces

de asemenea natura.
In veacul al 18-lea, Domnul se ocupd de asemenea
procese. La Domni s'adreseazd plangerile de nerespec-
tarea conditiilor, atat de muncd din partea proprieta-
rilor, cat si din acea a tdranilor. Domnul le rezolveste
eland porzrnci cum chestiile set se tranvze.
Raman procesele mici pe care natural, tdranii au
Irebuit sd le aiba intre dansii si care in orice grupare
de familii se nasc in mod firesc. Asa, au trebuit ca
sd fie procese intre tdrani, relativ la recolta lor, unul
insusindu-si pe nedrept pe a altuia, sau la contestalii
privitoare la gradinile for de legume din vatra satu-
lui sau la imprumuturi, fie de bani intre ei, sau de
producte.
Asemenea neintelegeri, probabil, ca le judeca in
veacul al 15-lea si al 16-lea judele satesc si vdtdma-
nul si mai tarziu vornicul; iar cand acest fel de plan-
geri mergeau mai departe, ele se opreau la isprav-
nicii tinutului.
Adevdratele procese in sensul cel mare al cuvan-
tului, pe care tdranii au putut sh be aibd, sunt cele
cu caracter penal. In vederea proceselor penale con-
sista mai cu seamy organizalia judecatoreasca Dom-
neascd.
Pentru partea coreclionala erau slujbasi numerosi :
Mara de juzi, mai erau desugubinarii si globnicii.
Acesti functionari nu sedeau prin sate, ci urnblau
periodic prin ele, fiecare dupd circumscriptii anu-
mite : ei judecau si supuneau la gloaba sau luau ma-
suri pentru prinderea vinovatilor si cand nu judecau
ei, ii trimeteau pe impricinali la postelnicii si isprav-
.nicii din orase.

www.dacoromanica.ro
36 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Intr'un document din 1595 dela Stefan Voila Rds-

van, acesta s'adreseazd catre functionarii penali, apropo
de un sat al mAnastirei Taslau, astfel :
«De asetnenea si voi cati sunteti starosti, scutari,
globasi si desugubinasi, sa stiti cii si asupra-va a vc-
nit tanguirea ea nu lasati in folosul acelor calugiiri.._
toate pripasurile, desugubinele si gloabele cite s'ar
intampla in satele 1or».')
Iar in all document dela Miron Barnowski cetim :
Asemenea .si desugubinarii ca sit nu alba a umbla
pentru desugubine numai inteo luna pe an, in luna
Septeinvrie" 2)
Ceeace caracterizeaza justitia din timpurile care ma
ocupa, este ca ea se soldeaza mai totdeauna prin plata
unei amenzi, sau cum se zicea, prin plata de gloabd.
Gloaba sfarseste si stinge procesele, si gloaba nu a
gasim numai in penal, ci o intednim chiar si i I pro-
cese civile.
Asa, sa judeca 'naintea Domniei un proces de re-
vendicare sau de altd naturd ; partea castigdtoare nld-
teste taxa la visterie si rdmane ca sa i se dea actul
definitiv. In acel act de multe on cetim : cum ca dacd
partea adversd, adica aceea care a perdut, va mai
ridica pretentii, va fi supusa la o gloaba de 30 de boi
sau chiar la o suma de bani.
Cand e vorba de afacerile penale, aici pldtirea gloa-
bei este principiul, totul se rdscumpara, chiar furtul,
chiar violul, chiar omorul, sau cum se zice in ter-
meni tehnici in veacurile acele in occident, totul
este supus compozigunei.

9 Arhiva Istoria, I, I, pag. 181.

Ibidem, pag. 175.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 37

La Franci, gloaba noastra se numea fredum ¢i iatA

ce ne spune Fustel de Coulanges in aceasta privinta :

«Oamenii considerau ca in orice crima sau delict

sunt doua persoane lezate : intaiu victima, al doilea
Regele (la not Domnul) a cArei vointa si legi, crimi-
nalul le-a violat. Prin urmare, trebuia delicventul sa
se invoiasca si cu Rege si cu familia victimei, era oare
cum doua compozitii la fiecare crima sau delict care
atr5gea dou6 gloabe, una o plAtea victimei, alta Re-
gelui (Domnului) ; asta in principiu. In practica ordi-
nava gloaba nu era decat pretul cu care judecAtorul,
fie Regele, fie un tunctionar al lui, f6cea 85-0 pla-
-teasei juridictia luio.
In realitate, plata gloabei pentru comiterea unei
crime sau delict, ce era ? Era un fel de pedeapsa
care i se infligea delicventului ? Nu. Compozifia nu
este o pedeaps6 ; ea inlocue§te pedeapsa ; ea nu este
nici o rascumpArare a crimei sau a delictului, ci r5s
cumpArarea pedepsei care ar fi meritat delicventul.
Cand citesti actele de compozifie, din timpul de or
ganizatie judiciary a regilor franci din veacul al 7-lea
§i al 8-lea, to isbWe marea asemAnare ce existil, nu
numai ca fapt, ci aproapcca redactie cu actele noastre
.de aceea§i natur5.
Cu data din 1637 gAsim urmatorul curios docu-
ment : ')
Adica ell Stefan de Pomarla, feciorul Chiraneni de
.acolo scriu si nfarturisesc cu acest zapis al meu cum
am fiirat eu patru boi a verilor mei a C4zAcestilor de
Pomarla, a Drinei si a Costei ; deci ei au umblat si
an alergat pentru paguba for si s'au prins boil petre_
uti de mine in tara leseasca ; deci m'au prins si pe

1) Surete $i lsvoade, vol. III, pag. 113, G. Ghibanescu.

www.dacoromanica.ro
38 CERCETARI ASUPRA STIREI TARAMLOR

mine si nfau pus la inchisoare la Doropoin pre.

nzana Postelnienhzi Dumitraqco, deci m'au scos la
judet de m'au judecat cu oameni buni, deci zui s'au
aflat judetul sa-mi faca ca unui fur. Eu vazand ca-mi
vine vremea de peire am cazut dupil d-lui Postelnicul
Dnnzitrageo scoata capul din aceasta assoc..
Deci d-lui m'au scos dinteaceasta nevoie, iar eu i am
daruit d-sale partea mea de ocina din sat din Pomarla
din a cincea parte a treia parte din stalpul lui Boldur
ce me-au fost mie mosie cu tot venitul ce se va alege
pe acea parte. Deci ca sa-i fie d-sale ocina si mosie
neschimbat si cuconilor d-sale si cui se va alege
dintre dlui. Si am dat si pagubasilor cinci capete de
vite, iar d-lui Postelnicul si de gloaba m'au ertat si
mi-au ras si doi potronici de dajdie din visterie ce
au fost parte me in sat in Pornarla, si dupa acele Inca
sa aiba a ma socoti d-lui cu haine, cu ceva vite dupii
cum s'a Indura ". 1)
Vedeji un model de moderalie si de desinteresare-
a Postelnicului DumitraFu, judecatorul.
Stefan dela Pomarla fury patru boi pe care ii trece
in Ora lqeascd. Il due la inchisoare la Dorohoi, uncle
it dau pe mana postelnicului DumitraFu, care'l ju-
decd si '1 dovedqte ca e fur Si prin urmare '1 con-
damnd. Nu se spune la ce, dar omul spune ca.i ve-
nise vremea de peire §i atunci se maga la judecator
ca sd-i scoata capul din aceasta nevoie. Postelnicul iii
fdgaduWe cu conditie Ins ca Stefan sd-i dea ocina
lui, cum in adevar se vede ca i-o cid, in satul Po-
marla, din a cincea parte a treia. Mai cid vinovatul, de
asemenea, pdgubailor cinci capete de vite, in loc de
patru care furase.
Lad deci cloud gloabe pe care vinovatul be pldteVe,
I) Surtte §i Isvoade de G. Ghillneseu, vol. III, pag. 69.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 39

una, judecatorului postelnicului. Dumitrascu si alta,

pagubasului, cum am zice astazi, partei civile.
Cazuri de asemenea judecati, intalnim foarte multe.
Un oarecare Gligore, tura 30 de stupi dela niste
oameni. Este prins si condamnat la spanzuratoare.
Spanzuratoarea pentru furt de stupi ! Asemenea con-
damnare o face parcalabul, cum se vede, probabil
ca sä agraveze faptul pentru a putea lua o gloaba
mai grass. Iata cum insusi parcalabul istoriseste
pricina :
Eu Furtuni1, parc5lab din Neamt, marturisesc ca
aceasta scrisoare a noastrl cum a furat Gligore, te-
ciorul lui Vasile si Anghelinei din Musetwi, tinutul
Neamtului, 30 de stupi ai lui Ion, a lui LazAr si a lui
Neculai din Pr6zesti si a fost prins. De l'au adus la
mine, deci eu l'am intrebat de inainte a oameni buni :
Furat-ai, au napaste este ? Iar el a spus cá a turat cu
alte sotii. Deci am vrut sa -1 due la Iasi in temnit6. Et
s'a rugat sa -i las sa plateasca bucatele pligubasilor si
gloaba mea. Deci bucatele pngubasilor au plAtit, iar
gloaba mea n'a avut cu ce plati, ci au luat Gligore
si tats -sau Vasile si mrisa Anghelina dela Bechia din
Bogdrinesti . . . de mi-au platit gloaba inaintea lui
Marcu Focsa §i (alti martori). 1)
De aci se vede, ca pentru faptele mai marl, parca-
labii trimeteau pe vinovati la temnita din Iasi, asa
cum s'a vazut ca. Domnii recomanda parcalabilor,
cand vinovatii n'au cu ce plati. Ce au facut Gligore
cu muma sa si tatal sau ca sa poata plati parcala
bului din Neamt gloaba ? *IL cum i-a plata ?
Un zapis deosebit 2), ne arata :

') Sarete si Isvoade, vol. III, pag. 179, G. Ghibaneseu.

2) Ibidem, pag. 195, G. Ghibtineseu.

www.dacoromanica.ro
40 CERCETIIII !.SUPRA STAREI TARANILOR

,,Adica eu popa Chirila din Prajesti si cutare, etc.,

marturisim not cu sufletele noastre, cum cii am
vazut not cu ochii nostri si am auzit cu urechile
noastre cand au dat Vasile cu ?emeia sa Anghelina
ocina sa si a fratilor sai din sat din Bogdanesti lui
Stefan Bechei, drept ce i-au platit pe feciorul sau Gli-
gore dela Furtuna, parcalabul din Neamt, ce era sa -1
spdnzure de un furtisag mare ce furase. Deci Bechei
s'au rugat sa-1 plateasca Si sa nu-1 lase sa piara. Si
-au dat Bechei zece stupi neroiti si zece lei batuti in
myna lui Furtuna dinaintea noastra".
Va sa zica tatAl, mama Si fratii acelora, dau ocina
for lui Stefan Bechei ca acesta sa plAteasca gloaba
parcalabului FurtunA, care primeste 10 stupi si zece
lei bAtuti, iar acea famine ramiine saracA din cauza
feciorului for Gligore care furase stupii.
SA citez acuma cu titlu de izbitoare asemAnare
cilteva declara %ii de delicventi din epoca judiciary din
timpul Francilor.
Unuia i se plAteste gloaba ca sa scape de pedeapsa
de moarte i iata ce declaratie face :
aMi s'a intamplat dupa imboldirea diavolului sa co-
mit o nelegiuire gravy pentru care am fost condam-
nat la moarte, rosy prin bunatatea d-tale chiar cand
eram sa fiu spanzurat, rascumparat cu banii
d-taler.
Alta :
Am comis o crima pe care am marturisito. Pen-
tru aceasta riscam capul meu. Dar bunatatea d-tale a
plata pentru mine gloaba si de atunci sunt sclavul
d-tale".
Alta :
Am fost dovedit ca am furat un cal ; pentru aceasta
am fost condamnat la moarte, dar n'am avut cu ce

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 41

-sa plAtesc gloaba ; to -am rugat ca ca Ind rdscumperi

piai avut bunatatea s'o faci". 1)
Pentru ideile noastre moderne, invoeli de aseme-
nea naturd sunt aproape ilicite ; cu cateva secole in
urma ele erau absolut legale.
Funclionarul penal avea dreptul la gloabd, cum
un functionar astAzi are dreptul la onorariul lui si
-citesc in Fustel de Coulanges, opera citatd, ca tocmai
publicitatea invoelei, intdrild de martori, dddea ac-
tului un caracter legal.
Un alt principiu '1 gilsim in materie penald, anume
solidaritatea responsabilitdtei locuitorilor aceluiasi sat,
chiar a mai multor sate, pentru un delict sau o crima
comisii.
Acest principiu era foarte comod si Winos in ace -
lasi timp pentru fist si Domnie.
Ca sä descoperi pe omoriltor, ar 11 trebuit cercetdri
lungi. data criminalul era un om sarac, dela tine
sd iei gloaba ? Pe cand, aruncAnd rdspunderea pe toll
sau pe proprietarul mosiei pe care se comitea crima,
scutea pe functionarii Domnesti de a face cercetdri si
avea in acelasi timp de unde a se lua gloaba.
Asemenea responsabilitate colectivd nu o gdsim
numai la noi, este un principiu care domind aproape
intreg evul mediu. 'L gdsim in legea salicd, in care
se spune cum judicii trebuiau sa exerciteze urmarirea
unui omor.
Data se intamp15, zice textul, ca un om s'a fie ucis
in drain sau intre dotal sate si cilnd nu se cunoaste
care e omoratorul, judele trebue sa se duct acolo, sa
sane din corn pentru a aduce toata vecinatatea si sä
') Recherches sur quelques problemes d'histoire, Fustel de
Coulanges, pag, 478, 479.

www.dacoromanica.ro
42 CERCETARI ASUPRA srArtEr TARANILOR

le zic6 urMAtoare : [eta un om care a Post ucis pe

teritoriul vostru, va somez ca siI ven4i la sedinta
viitoare a tribunalului ca 86 rAspuodeti de acest o-
mucid". 1)
Sc intelege ca lucru, in legea salic6, e prezentat in
mod mai subtire. Dar in definitiv tot la solutia, care
se practica in Ora Romaneasc5, se ajunge. Dacd se
comite an omor si nu sd poate descoperi omorato-
rul, dupil ideile noastre moderne, instructia sd in-
chide si afacerea sd claseazd ; dup. legea cea veche,
cei nevinovati raspundeau cu punga pentru °moth-
torul necunoscut.
Asemenea principii an mai ramas astdzi in limp
de rdzboiu, chiar intre jarile civilizate. Daca un sol-
dat a unei armate ocupante este ucis intr'un sat sau
aproape, pe langd o contributie de r6zboiu care se
ordoana, se mai executa un nenorocit sau doi trasi
la sorti ca sh rasbune pe soldatul asasinat.
Si mai sunt Inca cateva cazuri de responsabilitate
colectiva in caz de delicte si de acte revolutionare.
Dar sd ma intorc la subject.
Un caz in care sd aplica principiul justitiei penale,
sus aratat, si care consists, intaiu, in gloaba ce I)om-
nul trebuia sd perceapa si al doilea, in responsabili-
tatea solidara a locuitorilor in mijlocul carora s'a
coons crima, este istorisit de insusi chiar Domnitorul
tarei Valahiei Matei Basarab in 1639. Intr'un lung do-
cument de proces:de movie, cetim urmatoarele printre
alte multele.
Apoi au fostjudecatd fn zilele Domniei mole : s'au
intdrnplat de s'au ucis, un om dirilsat pe mosia Ger.-
1) Recherohes stir quelques problemes d'histoire, Fustel de
Coulanges, pag. 456.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 43

lasestilor : de aceasta cc nd am auzit si anz inteles

cunt s'aa ucis acel onz din sat, iar Donznia nzea. cat
nzai fn grabd am trimis armasi ca sa is desugubina
Domneascei, de la satele din prejur si din satul
Galasesti, precunz este obiceiztl loczatzi, fiinded tal-
harii si horii nu s'au paint nicaieri afla au venitsi
partea satultzi Galasesti pentru destzgubina ugri 27.
Apoi nzegiasii n'azz tuna bani ea set dea stlsi phi-
teased cupid for de acea desugubind Donineasca,
ce s'au sculat mosnenii din GALIsesti, anume Radu si
Toma si Neagoe sl Aldea si Stan si Moina si Badea
si Stoica si Oprea si Balea si Neagu si Luca si Stan -
ciul si Stefan si alt Oprea, ca set vie inaintea Dom-
nieia mele in nzarele Divan; ca set vancld acei stan-
geni de mosii 150 mai sus scrisi, si cu vadul de
moard cinstitului dregiltoritt al Domniei mele Ju-
panzzlui Vucina, nzarelui paharnic pentru acel prep
de ugri 27, si azz dat for in maid toti bani Ca sit
se pleiteascd de desugubina Domneasca".1)
Si atunci o intrebare : in secolele de care ne ocu
pam, vinovatii se condamnau la atatia ani de inchi-
soare ca in zilele noastre, isi fdceau pedeapsa, erau
apoi liberali ?
Asemenea condamndri si pedepsiri nu intrau in
principiile codului penal de pe atunci.
Omul recunoscut vinovat era aruncat in inchisoare ;
data nu i se putea lua nici o gloabd si fapta era
mare, era spanzurat. llacd insa se putea nadiljdui, cd
el va putea sd-si rdscumpere libertatea, pllttind gloaba,
in acest caz, omul era linut in inchisoare pand ce
fdcea ce facea, de putea sd-si rascumpere capul.
5eclerea in inchisoare nu era o pedeapsd propriu
zis, ci era o secvestrare a persoanei, pand ce ea putea
') Uricaral Th. Codrescu, vol. XX, pag. 129.

www.dacoromanica.ro
44 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

st se rascumpere. A fi in inchisoarea Moldovei, sau a

fi prizonier la Mari, cand aveai oarecare avere,
era tot una. Tatarii nu ucideau prizoRierii de seamy, ci
teptau, ca ei sa se poata r6scumpara. Multe documente
ne arata ca EA vindeau mosii, pentru ca proprietarii
sit scape din robie dela 'Mari. Asa si cu cei mai de
seamy sau cu oarecare dare de mania, care erau in-
chisi in temnitele dela Iasi. Inchisoarea era un fel
de detentiune provizorie.
Tata dovada :
Vasile Voevod inttireste lui Ianos Cubit o siliste a
lui Tiplica.
lata cum zice Domnul in cartea sa :
Si iarasi cat se va alege partea lui Tiplica, drept
CO de taleri, ce iau plata capul dela un turc anurne
Ali Ceaus dela Diio, ciiztind intro napaste despre acel
turc, in zilele Radului Voda, si l'au dat la inchisoare
de au sezut pant in zilele lui Gaspar Vodil, tot Inchis,
si negnsindu-se nimeni din frati sau din surorile lui,
sau din rudeniile lui sA-1 pliiteascA, dintr'acea na-
paste :ce numai insusi boerinului nostru Cujbt, vor-
nicul au dat acei bani pentru acea napaste ; deci ca
st -i fie lui si dela noi cu tot venitul". i)
Aruncat in inchisoare, in zadar Tiplica se adre-
seaza la frati, surori, etc., ca sa-1 pleileasca din acea
napaste : nimeni nu-1 ajutii. Tiplica avea o parte din
mosie lute° siliste, costul globirei era 60 de taleri
§i nu gAsea pe nimeni caruia sa-i poata vinde partea,
pant se gtiseste Ionas Cubit care 'i face aceasta in-
datorire cumparandu-i mosia.

1) Uricarul Codresen, vol. XIV, pag. 224.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 45

VII
Cazuri de intamplare de morti de om platito de
satul pe terenul cOruia s'a comis omorul sau de sa-
tele inconjuratoare, gdsim o multime.
sa proceda in aplicarea principiului cu o reguld
amonuntitd.
Iata ce zice Mihaiu Ilacovita catre starostele de
Cernauti :
Cum cif, Meat:du-se o nzoorte de om in codrul
Ispasului, mai an, ei trimitand dumnealui Vornicul
Sturzea slugile dumisale de au luat bucatele tuturor
imprejuraeilor, apoi s'au facut izvod de acolo, tot, a-
nume, cari saliete vor plati moartea de om ; ei viind
slugile dutnisale Vornicului aicea, s'au facut izvod cu
pecetea gd. pe acele salieti ci au lost sä dea la moar-
tea de om, iar Jadova nu s'au pus la izvod ".')
Cum se vede, vornicul Sturza a inceput prin a
secvestra toate bucatele oamenilor ei a fdcut un izvod
in reguld de partea ce fiecare trebuia sä plateascd
pentru omor. Chiar o spune documentul mai la vale.
Fdcand trasura imprejuraeilor, pe urma s'au so-
cotit ca sa plateasca acea moarte de om 3 hotare,
dupa obiceiu, si s'au facnt izvod cu pecete gd, de cite
sate au cuprins intre acele tri hotare, carii s'au so-
cotit sa pldteasca moartea cea de om, tine pe cat l'au
ajuns partea".
Aceste erau principiile timpului in materie penald.
Am ardtat ca judecatorii penali ambulanti erau juzii,
desugubinarii si globnicii.
Marii judecAtori penali si civili, de ordinele arora
ascultau toti slujbasii, precum globnicii, desugubina-
rii, vornicii, juzii, pripAsarii, birarii, starostii, etc., erau
1) Staclii §i Document°, lorga, vol. VI, part. 11, pag. 130.

www.dacoromanica.ro
46 cEncEr:int ASUPRA. STARE( TXRANILOR

seli de tinuturi, parcalabii si ispravnicii, atat in Mol-

dova, cat §i in Muntenia. Ei cunoVeau toate pricinile
din jinuturile lor, ei dadeau ordine, ei urmareau, ei
globeau, ei rascumparau pe cei vinovati in schimbul
unei gloabe, ei trimeteau pe vinovatii mari la Dom -
nie, ei lucrau cu un cuvant in numele Domniei.
Parcalabilor §i ispravnicilor, Domnii Indreptau
insarcinarile de cercetare mai insemnate, caci, cum
.am spus, parcalabii §i ispravnicii erau sefii jus-
titiei penale. Acest lucrit '1 spune in mod oficial Mi-
ron Barnovski in 1628 intr'un faimos hrisov pe care
l'am citat, cu o alta ocazie, mai sus.
Asenienea si parcalabii stl nu alba treaba cu
satele sfintei mina stiri, ce se chiamil Prebodobna
(Paraschiva) manastirea lui Ureche din Targul din
Iasi, a prada pentru paraturi si alte sfezi ce se vor
face ci numai talharii si furii ce se vor gasi, sit aibei
ireabei prirccilabul a-i. prcida". 9
Acela0. Voda Miron Barnovski in 1627, scrie par-
calabului din Neamt, ca seful justitiei penale, urma-
toarele ,,scriu Domnia-mea la slugile noastre parca-
1abii din Neamt, va dau in stire ca s'au jeluit 'naintea
Domniei-mele, rugatorii nostri egumenul si toti calu-
Orli dela sfanta manastire Secu, pre voi zicand ca
au ei acolo la tinut un sat Petricanii, ce nu-i lasati
in pace si multe nevoi si asupreala le faceti de nu
poate odihni nimeni de rautatea voastra, ci de se va
sfadi un om cu un altul voi mergeti de-i pradati, etc".
Unde se inchideau furii sau talharii sau alti cri-
minali ? Toti aceOia erau trimi0 la Domnie In Iasi,
adiCa acei bine inteles care nu aveau cu ce sa pia-
teasca gloaba.
Arhiva Istoric, 115jden, I. I. pag. 175.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 47

Iata in adevar ce zice Domnul in acela0 hrisov :

<<jar de se vor afla niscare-va oameni rai furl sau tal-
hari (in satele mrtnastirei) pre, unii ca aceia as -i
prinderi qi sa-i legati si sa-Ptrimiteti la Domnia-nzea".
Grasim 1) 0 carte a lui DumitraFu Cantacuzino Voila
scrisa parcalabilor din Neamt aScriu la parcalabii
din Neamt, dam not Stire ca a filcut plangere la Dom-
nia-mea, oameni din satele mele domniei mele din
Trifesti, pre voi zicand cum ca mergeti cu gloata de
desert acolo... *i le faceti multi cheltuialii gi asupreala
in cat aceia nu pot sa biruiasca sa plateascrt dabilele
imparrite0i».
«latil ca va scriu de acum 'nainte sa numai desea-
lecati nici voi nici feciorii voOri ca sa numai faceti
.cheltueli ; nu-i scoateli numai cand s'ar intampla niscai
fun pe acolo, hie furi adevarati pe aceia ii yeti lua
.de acolo din sate, etc., etc., etc.»
Intr'o carte a lui Gheorghe Stefan \Todd din 1656,
data la mina lui Grumazei C5pitanul, ca sa alba voie
a deschide o slobozie, pe care slobozie o scute§te pe
§ase ani de dad, cetim : AOclerea §i voi parcalabii
dela acest tinut oinutul Iasi) Si olacari i deugubi-
nari, intru nimic sa nu-i invaluiti". 2)
Aceasta competenta a ispravnicilor (cAci parcalabii
dispar cu timpul) o vedem confirrnata printr'un act
official din veacul al 18-lea.
In anul 1782 guvernul Austriac nou stabilit in Bu-
covina, pune un numar de intrebAri Domnului Mol-
dovei, asupra felului cum erau lucrurile in Bucovina
inainte.
Divanul Domnesc insarcinat de Domn rAspunde si

'1 Snrete si Isvoade, G. Ghibanescu, vol. V., pag, 07.

Uricarul Codrescu, vol. XII, pag. 284.

www.dacoromanica.ro
-18 CEP,CETARI ASUPRA STAI1EI TARANILOR

la No. 5 cu privire la mazili si ruptasi ce privilegii

aveau ei. Iata ce : privilegii a ruptasilor este find
ales din tiirani cu birul for deosebit si la disetind
au deosebire pi nd la 30 bucate sa plilteascd boe-
resti. Iar ispravnicilor sunt szipusi la toate si
la greselile for an ispravnicii vole sa.i pedep-
seascei".')
Cu data din 1652 gasim in Sarete si Isvoade vol.
VI, de G. Ghibanesc0 un ordin al ispravnicului din
Craiova in urmatoarea cuprindere :
«Eu ispravnicul scaunului Craiovei, dat-am cartea
noastril omului nostru . . . ca sd fie volnic sd apuce
cu marl strtuisori pre Stan si pe varul sau Kesar of
Petrari, pentru ca au adus nepotu-sau Nemani, dot
boi de ("twat 0 de care omul nostru sd fie volzzic
sd -i aducd cu toate bucatele lor, sd dea sand car
sunt gazde de hoti, asijderea si vouci sdtenilor daca
yeti vedea onzul nostril si cartea noastrd, iar vot
sa sdriti si sd -i princleti sd -i clati in nzcina onzultzt
nostruD.
D'asupra acestei re-tele de funclionari penali si ci-
vili stiff d'asupra, mull d'asupra, Domnul, in persoana
caruia ajutat de sfetnicii lui, cum am zis, se concentra
toate afacerile Wei de orice fel, chiar si cele mai
mici si mai neinsemnate, asupra carora Domnul isi
&idea ultimul cuvant hotarator si definitiv.
Asa, 'Jana si plangeri ca un om a omarat altuia,
din nebagare de seams, un pore sau un bou, tot
Domnului se adresau. Domnul da'dea hotararea, tine
e vinovatul §i ce trebuia sä plateasca. Unui proprie-
taras ii cosea fanul taranii de alaturea, iute o plan-

') Uricarul Codrescu, vol. RI, pag. 256.

2) Surete §i Isvoade, G. Ghiblnesou, vol. VI pag. 225.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 49

gere la Domn, iar Domnul ii dadea in mina o carte

cu care sd poatd pune la rezon pe acei tdrani. Aceasta
este caracteristica domniilor absolute.
i cand to gande§ti ce erau Moldova §i Muntenia
acum 400 de ani, in privinta editor de eomunicatie
Si a greutatilor de transport, abia iti poti face o idee
cat timp trebuia ca cineva sä ajunga din fundul Bu-
covinei, la Ia§i §i din extremitatea Orel, la Targovi§te
sau Bucure§ti §i cat timp trebuia ca sd iasa din can-
celaria Domnului, ordinele.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL II
DAM, ZECIUIELI §I CLACA DOMNEASCA

In veacurile al 15-lea, al 16-lea si al 17-lea, numai

liiranii platesc bir. Boerii ,i calugarii, nu. In Mol-
dova, intaiai data, Mihaiu Racovita, a aruncat asupra
boerilor, desetina, adica zeciuiala asupra mierei, spre
marele scandal al cronicarului, care zice : Mihaiu
Voda fAcut-au de obstie gresala, ca au scot; desitina
in toata Cara, de au luat $i dela boeri si dela manas-
tiri si dela toate breslele de asemenea ca dela tArani,
care lucru in tam noastra n'a fost".i)
Aceasta 111: 1708. De asemenea in Muntenia intr'o
carte de dijmarituri, a lui Constantin Brancoveanu
din 1696, cetim :
Sa scrie dijmAritul la tot omul din acel judet si sa
is dijm6rit, afar% din boerii mazili, boerii aleqi, ma-
nAstirile cele marl, suta0i, logofetii de divan, etc, etc."2)
Mazilii si cnejii plAteau un bir mai mic decat
acel al thranilor, numit bir cnezesc.")

') Letopiseti, Cogalnieeann, vol. III pag. 116.

2) Stadii si doeumente, N. Iorga, vol. V, pag. 343.
9 Despre Cnejii Romani, I. Bogdan, pag. 35.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 51

Sistemul diirilor din acele veacuri e foarte simplu

§i , a-5i putea zice, ca nu era lmpilator.
Taranii plateau o singurii dare in bani; bind sau,
cum se zicea obicinuit, cisla. In colo, ei plateau ze-
ciuieli din diferite producte.
Iata aceste biruri in natura : albinaraul sau zeciuiala
mierei sau desetina, sau stuparitul.
Apoi, oeritul, sau vama oilor; goVind, asupra por-
cilor sau vama porcilor; vinericiul, zeciuiald asupra
vinului, care mai tarziu, vom vedea, ca is doua forme :
impozit asupra viilor 5i altul asupra debitantilor
cle vin.
Pripafitul: Domnul avea dreptul a lua o taxa asupra
tuturor vitelor care se &eau de pripas inteun sat.
Gelleata de grd u, de sigur o zeciuiala asupra graului.
Unii pretind ca galeata era o zeciuiala asupra fana-
tului. Poate era 5i o zeciuiald asupra fanatului, dar
nu o intalnim. Intr'un document a Iui Mihnea \Todd
din 1613 se mai vorbe5te 5i de o galeatu de wire')
pe care vecinii, ca sa se poatii muta dintr'un loc Intr'al-
tul, o plateau proprietacului. Apoi mai era merticul,
.13 zeciuiala asupra fainei care se macina pe la mori.
Mai gasim un impozit tretina, adica una din trei,
,dupa cum desetina Insemna una, din zece. Tretina se
,obi5nuia mai cu seams cu privire la porci, la miei
5i altele.
Din aceste dari in natura, zeciuiala mierei mult
limp a fost o dare principald, ceeace dovede5te ea
industria cultivarei albinelor era foarte intinsa.
Aceste dari In natura taranul le platea fara difi-
cultate, de vreme ce diidea din ceeace avea, din stupi,
din porci, etc.
1) Magazin istoric vol. II pag 277.

www.dacoromanica.ro
52 CERCETARI ASCIMA STABEI TATIANILOR

La sfarsitul veacului 17-lea, gasim impozitele care

au sii joace mare rol si au sa fie, foarte apasatoare
in acel al 18-lea, adica vacarilul, impozitul pe cai si
vite maxi, hdrliile sau pecetile, adica cisla platita in.
sferturi dupd un catastif nominal al fieciirui contri-
buabil.
In afarii de cisla, gasim la sfar,,itul veacului 17-lea
chiar si o u5oard capitatie.
Cronicarii ne spun ca cel d'intaiu care in Moldova
a scos vciaritu/, a fost Const. Duca Vodii, in 1693.
Si nu se mai punea plati (Constantin Duca) cu
ate dari strangea din tara si vilcaritul l'au facut de
au scos in tarti, care angarie n'a mai fost de cand
este Cara "..')
Cat desprelthrlii sau peceturi, cel d'intaiu care le-a
scos in Moldova, a fost DumitraFu Cantacuzino in
1695 oi inulte greutati punea pe tara (acel Domn) gi
hartiile el le-a scornit intaiu". 2)
In Muntenia, vedem existand capitatia, peceturile
si vacaritul sub Brancoveanu. Iatii despre capilafic.
Intr'un ordin din 1713 cetim : Sa dati (adica con-
tribuabilii) de tot numele vostru pe bani 66 .i cei cu
vite $i cei fara vite, veri ce fel de om va fi, afaril de
velitii boieri calugAri si din turci si tigani si calici,
acestia sa nu dea nimie de numele for ". Cred Si eu:
Ce era sii dea calicii si tiganii ?
Asupra darilor in natura din acele veacuri, am
putine de spus ; baza for era zeciuinla.
Am vorbit mai sus de cisld. Ce era acest impozit
in veacul al 17-lea ? Acest impozit care dureazii.
') Letopiseti, Cogalniceanu, vol. III, pag. 83.
Ibidem, vol. III, pag. 104
2) Studii §i documente, lorga, vol. V, pag. 359.

www.dacoromanica.ro
 C. PANU 53

pans la Regulamentul organic, era de o nature ne-

cunoscutii sisteinelor noastre de impozite moderne.
Mai intaiu cisla se platea pe sat, nu individual.
Intr'un ordin Domnesc din 1697, cetim : «si duprt
ce se va face cisla sg. cautati sa vá dati banii, fiecare
sat precunz se va aseza la cisle2.1)
Si intealtul tot cu aceeasi data sii. 0 dati fiesti
care sat toll banii deplini precum scrie in foaia cea
pecetluitil." 2)
Lite() declaratie a mai multor rumdni din Pardegi,
in care aratit cum 5i-au vandut ei mo5iile 5i au de-
venit in stare de rumanie, ei continua «st ne-am
luat si partea noastret de bir, dei ne-am despartit
de filalri megiasi, dii am exit cu bir cu bani 55 la
CrAciun de paruscovu."
Nu toti pranii dintr'un sat contribuiau la cisla in
mod egal, caci in acest caz cisla ar fi fost un impo-
zit pe cap, o capitatie, si atunci s'ar fi inteles mai
putin pentru ce satul sa fie responsabil de cisla fie-
carui contribuabil, dupii cum voiu arata.
Iu ce proportie contribuia fiecare siitean ?
Documentele din veacul al 17-lea ne spun in ter-
meni generali : dupa puterea fiecrtruia".
Cand se intocmea cisla, taranii se adunau 5i fiecare
era supus la o parte contributivii, in raport cu ave-
rea sa; bogatii plateau mai mult, mijloca5ii si siiracii
mai putin. Cel putin, a5a ar fi trebuit sa se intample.
De aceea, era un moment foarte greu pentru sa-
-teni, acela al intocmirei cislei, cei bogati ciiutau sit
contribuiasca cu mai putin; pe cei saraci sau cu mai

l) Studii §i documente, Iorga, vol. IV, peg. 344 §i 345.

2) Ibidem, peg. 344 si 345.
3) Ibidem, pag. 183 11 184.

www.dacoromanica.ro
54 CERCETARI ASUPRA STARE! TiRANILOR

putine mijloace, ii puneau la Q cote mai mare,

dupd cum se intampla totdeauna cand o colectivi-
tate stabile.te partile contributive, a fiecaruia in
parte.
Acest lucru ni-1 aratd tin document din 1664, din.
Muntenia.
In satul Urcsanti, intre altii, era un oare care Joan.
Car lig, om destul de sarac. La intocmirea cislei,
consiitenii ii supun la o parte contributive mai
mare decat aceia ce putea se plateasca. El se plange
ispravnicului scaunului dela Craiova. Acesta de ordin
vatafilor in urmilloarea cuprindere :
Vit facem 1;dire pentruca aici la scaun 'naintea
noastrd jelui acest sdrac de recior anume Joan Bratu
Carlig din Urcsanti, cum asupresc alti siiteni cu bi-
rul, de care lucru va scriu sd cdutati sd luati sama,
sd-i cisluiti pre putere si din card si de afard, pre-
cum vett afla voi cu al vostru suflet, tine precum
fi va fi puterea".1)
Intre taranii aceluias sat, cisla era tut fel de im-
pozit pe venit, fiecare contribuind, platind in prin-
cipiu dupd putere.
Dar din punct de vedere'al fiscului ? Cum determina
fiscul partea contributive a sntului ? Si aici erau
protestari §i plangeri. In genere, fiscul arunca pe un
sat in mod global, o sunlit. El nu voia sa se ames-
tece in averea .5i in puterile productive ale satenilor;
acest lucru '1 lasa pe sama acelora.
Cisla platindu-se pe sat, iar nu individual, de aici
rezulta o consecventa foarte daunatoare pentru sa-
teni, mai ales pentru cei cuprin§i, §i foarte prielnica
pentru fist. Satul devenea responsabil pentru toti con-
1) Sarete $i Isvoade, G. Ghibanescu, vol. VI, pag. 96.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 55

tribuabilii ; cei prezenti 5i mai cuprin0, raspundeau

partea celor fugiti sau a celor insolvabili. Birarii nu
voiau sa tie decat de un lucru, anume, satul sa Ie
pliiteasca suma fixata prin cisld. Acest impozit atra-
gea responsabilitatea solidara.
De aceea, flindca satenii cei mai bogati erau nevoiti
sa plateasca pentru cei fugiti, apoi urmeaza ca aceia
scoteau carti dela Domn ca sa urmareasca pe fu-
giti, pentru a se despagubi, cand ii gasiau, iar In caz
contrar, sa le urmareasca aver ea cand o giiseau si
unde o gaseau.
Dovada, iata o declaratie a targovetilor din Galati
din 1683. Dupa ce targovetii 1}i arata numele In act,
apoi urmeaza : «scriu ca un targovet Mihaiu Cofariul
au luat hartie dela Cantemir oi, dupa ce au luat har-
tie, s'au sculat de au fugit, oi dajdie birului qi banii
sAului oi banii mezelgiului oi banii n5paotilor ce au
venit asupra noastrAo. Partea lui e de 30 lei. nSi au
rAmas In spinaria noastra darea 1ui*.1) Dacii locuito-
rii aveau de unde sa se despagubeasch, bine ; dacii
nu, ramaneau paguba0. In cazul de fats, Galatenii
pun in vanzare un loc de dugheana, a lui Mihaiu
Cofariul, fugitul.
Un alt caz. Un oarecare Dumitra§cu Fulger, capita
o carte dela Radu Voevod ca sa stapaneascii in satul
Todire0i, casa 0 ocina lui Stefan Danciu, tatal unui
oarecare Glieorghe, fugit ; autorizandu-1, in acela0
timp, ca sa-1 caute 0 sa-1 prinda : «pentru ca au
fugit Gheorghe oi s'au lasat curtenia a slugei noastre
mai sus scris Dumitraocu Fulger oi au platit multe
d5jdii curteneqti pentru Gheorghe feciorul lui Stefan.
Danciu, oi i-au perit multe bucate pentru dilnsul. Deci,

1) Docamente privitoare la istoria caltulai catolic. Iorga, pag. 83.

www.dacoromanica.ro
56 CERCETXRI ASUPRA STARE' TXRANILOR

ver unde vor afla sluga noustrA,Dumitrascu Fulger

Diac, pe Gheorghe feciorul lui Stefan Danciu in tara
Domniei mele, ca sa -1 aiba a-1 trage 'napoi iarilsi
in sat la Todirestt cu toate bucatele lui ca sei aiba
a plati dajdia Domniei mele».1)
Inca o ultima dovada.
Matei Basarab, Domnul Munteniei, da o carte popei
Tatomir din satul Somor, «ca sa fie volnic cu aceastA
carte, a Domniei mele si eu sluga Domniei mele (lac
liber) ca sA urnble sA caute pe sAtenii din Somor on
uncle va afla in tara Domniei mele, on in 'sat dom-
nesc, on in sat boeresc or cAlugAresc, au la slobozie,
au la orase, ca sa-i apuce cu aceasta carte a Domniei
mele, sA plateascA 12 ughi si de pe talerii for ce au
fost parte 8 ughi, fArA de camata banilor, pentru ca
a venit papa Tatomir inaintea Domniei mele in divan
de s'au jeluit si au spus cum i s'au luat acesti bani
ce scriu mai sus tot pentru partea satului Somor
de miere si, de taleri de au fugit din sat de n'au
volt sli-si pleiteascei partea de miere si de taleri si
ca an prddat slugile Domniei melee pre popa Ta-
tomir pentru dajdia sdtenilor din Somor. Drept a-
ceea Domnia mea m'am milostivit si i-am facut aceasta
carte sa-i apuce sa plateasca, sA-i traga a umplca
bucatele /Ana a face pretul acestor banin.2)
Este intrebarea ; Cat le venea, In medie generals
si in mod aproximativ, thranilor, partea for contri-
butive 7 Nu avem informatii §i ar fi greu de avut,
cad ar trebui sh gasim distributia ce'§i faceau tiiranii
intre ei dintr'un sat ; atilt e sigur, ca Domnii tineau
foarte mull la plata integrals a cislei. Ei fiiceau u,or

1) Ispisoace si zapise, Ghibinescp, vol. I., part. II, pag. 165.

2) Ibidem, vol. I, partea II, pag. 193-194-195.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 57

scutiri de impozitele, in naturd ; la cisla ei insa ti-

neau ca s'o incaseze flindcd ea reprezenta bani gata,
si rar cineva schpa de cislii.
Miron Barn ovski \Todd da urmatoarea porunch
ciitre slugile lui din tinutul Bacaului : odaca yeti
vedea cartea Domniei mele, iar voi si Igsati toarte in
pace de toate angariile satul Borilestii, numai sa aibe
ci a-0 plati cisla for cdta va fi scrisa in vistierul
Domniei mele, si nu alt-ceva, nici sulgi nici stupi,
nici o angaric, pentru ca Domnia mea i-am
sa tie straja pc apa Taslaului ceizzi mare cum in
si alte strajir.
In volumul al VI-lea al d-lui Ghibanescu, Surele si
Isvoade, gdsim publicate oarecari documente care
arunch lumind asupra intrebiirei care mi-am pus'o.
D. Ghibiinescu in prefata acelui volum ne citeazd un
ispisoc, anume dela pagina 29 si 30, din care pre-
tinde a rezulta cat se pldtea pentru cislii pe care
gre5it o crede eh era capilafie. Eu nu vad ca ar
urma a,,a ceva din acel ispisoc. lath despre ce e
vorba :
In sat la Negoe§ti fusese doi tarani, Simion si cu
vdru shu Barbu care nu platise partea for contribu-
tivh la cisla. Shtenii siliti de birari, pldtesc partea
acelora §1 pun mina pe o vie de trei rdzoare a lui
Simion §i a lui Barbu. Ca sa se despiigubeasch, ei o
Wald postelnicului Stancu cu pretul de 1600 bani.
Aceastd sumo nu reprezinta insa birul lui Simion, ci
pretul viei, cu atiit mai mull, cu cat locuitorii pun
ca conditie postelnicului Stancu sh mai plateasca pe
langd partea lui Simion, inch aceea a doi alti tarani
Calda,5in si Oprea, probabil insolvabili.
1) Arhiva Istorid, Hajden, I, I, pag. 119.

www.dacoromanica.ro
58 CERCETXRI ASUPRA STARE[ TARANILOR

Numai cloud acte giisim in volttmul amintit, din

care ne put em face o idee de ce plateau taranii in
veacul al 17-lea : din unul, in mod aproximativ, din
altul, in mod sigur.
Din o carte a lui Matei I3asarab, 1) rezulta urma-
toarele : Un oarecare Toader din satul Hiri.5e0.ii nu
are cu ce plc ti cisla, §i fuge. Birarii se duc la casa
aceluia, iau pe femeie, o leaga bine cot la cot §i
incep a o purta prin satele invecinate pentru ca sa
gAseascit un chieze5. In satul Ur§ani din Gorj se ga-
sete un 6m milos Stoica, care se face chieze,, pentru
Toader ; birarii acordii femei pentru biirbat un ter-
men oarecare. La termen, Toader nu pliitete birul ;
atunci birarii yin la chiezeul Stoica §i ii iau pentru
birul aceluia, un bou, o vaca §i trei vedre de yin,
bautura birarilor Matei Basarab ii da carte lui
1

Stoica «sa fie volnic a-1 apucare cu stransoarea, salt

intoarca tot dela Toader /And la un cap de MA).
Acest document este o oglindii a modului cunt
birarii procedau pentru ca sä perceapii cisla.
Cat costa un bou Si o vaca pe acea vreme ? Un
act de vanzare contimporan ne aratii : un bou se
vindea 6 lei §i o vacii probabil ca 3 lei. Va sä zits,
partea lui Toader in cisla satului Hirisestii, trebuia
sii fi fost de 9 lei, probabil mai putin chiar, caci nu
erau nehuni birarii, ca luand boul 5i vaca, sa fi luat
just pretul birului lui Toader. Decat cu aceasta tot
nu am aflat cat platea in mijlociu un Oran, cad nu.
tim din ce categoric facea parte Toader : din acea
a bogatilor sau din acea a siiracilor.
Dar iata un alt document cu date mai precise.
In anul 1605, Radu Voevodul Alunteniei, confirms
1) Surete §i Isvoade, Ghlbaneseu, vol. VI, pag. 62.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 59

logoftitului Patru din Plaviceni, stiipanirea mo§iei

de mo5neni, Goetii, care se vand ei cu ocinile for
sus numitului logofat. Este unul din cele mai vechi
acte prin care mo,5nenii se vand rumani cu mosiile
lor, boerilor. In conditiile de vanzare, mopenii im-
pun lui Patru logofatul si urmatoarea :
Patru logofatul o avut tocmeald cu acei vecini
(cleja ii considers ca vecini) mai sus zisi, si a platit
toatd mosia for cu aspri Si a platit oi birul si toate
darile cite suet peste un an har'un an ".')
Acest act de vanzare ne aratii cum se platea birul,
anume in cite termene si cat. Vedem ca 11.000 de
asprii, birul satului Goe5tii pe an, a fost platit in opt
randuri, incepand din luna Martie si probabil, tinand
pang in luna lui Octombrie.
In acelas sat Goqtii, am numarat in actul de van-
zare 22 de mopeni ; prin urmare venea birul pe an
in mijlociu ceva mai mull de 500 de aspri fiecaruia ;
150 de aspri facea 200 de bani, adicii doi lei vechi.
Acei mopieni plateau, in mijlocie, de cap fiecare
vre-o 7 lei. Zic in mijlociu, caci fiecare platea dupei
pulere.
Sa se noteze ca logofiltul Palm plate;ite birul §i
toate darile pe an. Cu valoarea banilor no5tri de
astazi, acei oameni ar fi plait fiecare 21-22 lei noi.
Este ceva. Birul nu era uwr, dar nu poti zice, ea era
ingreuitor de tot.
Dar data darile in acele veacuri erau suportabile,
taranii mai erau incarcati cu ceva foarte impoviira-
tor, cu claca Domneascii. Aceasta clacii Domneasca
avea diferite numiri, dupd diferite intrebuintari, a-
1) Sarete §i lsvoade, Ghiblneseu, vol. VI, pag. 178 si urmi-
toarele.

www.dacoromanica.ro
60 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

nume : podvada, sulgiu, cai de elac, cai de carat,

§olda, caratul butilor Domne§ti, a stiiei, a fanului
Domnesc, etc.
Podvoadele, erau toate transporturile de cari Dom-
nul avea trebuinta fn serviciul tarsi, a Turcilor §i al
lui propriu. Caci, ceeace deja incepuse a ingreuia pe
tarani, era ca Turcii Meuse din vechia cetate din
Nordul Moldovei, Hotinul, o cetate turceasca ; de ase-
menea din Chilia §i Cetatea Alba ; in curand va de-
veni §i Braila tot cetate turceasca. Pentru nevoile
acestor cetati, taranii, erau rechizitionati cu carele §i
boii lor, la tot momentul ; cand ei transportau za-
harea pentru aprovizionarea cetatilor, cand transpor:
tau lemne de constructii, cand munitiuni de rasboiu,
etc. Chipurile pentru serviciul acestor cetati ei erau
platiti ; Domnii scadeau din haraciu cheltuelile facute ;
taranii insa mai nici odata nu vedeau nici un ban.
Afars de aceste, erau cum s'au vazut mai sus, pod-
voadele pentru serviciul Domnului. Camara, hamba-
rele si grajdurile Domne§ti, erau aprovizionate cu
toate ohiectele necesare prin transporturile ce faceau
taranii cu carele lor.
Sulgiu era tot o angara Domneasca, privitoare la
oficiul sau la masa Domneasca.
Caii de olac era rechizitia ce se facea tailor tara-
nilor pentru §tafetele, depeile .5i mice corespondents
a Domnului. Slujbajii Domneti insarcinali cu acest
serviciu, cand vedeau ca caii cu care se transportau
erau 67.0 sau obositi, luau din satul unde ajun-
geau, alti cai odihniti §i asa schimhau caii §1 caru-
tele dupa vointa, iar toata lumen trebuia sa se su-
punii.
Dupa cum vom vedea, claca boereasca supara mai

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 61

mult pe tarani decat dijma. Acelas lucru si cu claca

Domneascii ; ea supara mai mult decat darile in
natura. Ea dadea Joe la abuzuri maxi §i distragea
pe tarani dela munca campului si char dela acea
a boerului. Isi poate inchipui cineva cata vreme
perdea un Oran din tinutul Sucevei ca sa se
dud. la Tg.-Ocnei pe drumurile acelor timpuri, sa
incarce sare, s'o transporte la Iasi si pe urma sa se
intoarca fnapoi In sat. Acelas lucru cu fanul Dom -
nesc, cu butile de vin, etc.
Taranii, in afara de zeciuelile in natura pe care le
dadeau Domniei, mai plateau dijma, din produsul
muncei for, stapanilor (le mosii. Impozitul in natura,
catre Domnie i eu dijma, catre proprietar, nu ca-
dean totdeauna asupra acelora,5i producte. l3oerii
percepeau dijma din taring, adica din pane, din fa-
nate, din gradini cu legume, din livezi cu pomi, din
balti cu pete si din paduri. Din toate aceste Domnul
nu percepea nimic, doar din pane, caci printre im-
pozite am vazut eh era si galeata de grau. Numai
asupra unui singur object, atat boerul, cat si Domnul,
percepeau dijma, asupra albindritului sau a desetinei
sau a zeciuielei de miere. Decal, era o deosebire In
privinta asezarei acestui impozit in natura. Domnia
percepea a zecea din miere, pe cand boerul perce-
pea din stupi §i anume din 50 de stupi, el lua
unul.
II
Pentru perceperea acestor diferite impozite era un
numar de slujbai ai Domniei.
In fruntea for gasim ca §i, pentru pricinile penale,
pe parcalabii si ispravnicii de tinuturi.

www.dacoromanica.ro
62 CERCETARI ASUPRA STARE( TIRANILOR

Dedesubtul for erau birari cu globnicii si cu slu-

gile lor.
Juzii sau judecii, al caror caracter l'am deter-
minat deja.
Apoi veneau, olacarii, cei insarcinati ca sa prega-
teased pentru stafete Si curieri, caii necesari prin
sate.
Apoi dabilarii, insarcinati in genere cu strangerea
tuturor impozitelor in natura. Apoi pripaprii, cari
se ocupau cu vitele de pripas de prin sate ; apoi tot
felul de viitafi sau globa§i mai mititei, etc.
Ace.5ti slujba§i erau o adevarata plaga pentru sate.
Perceperea zeciuelilor in natura sau a birului in
bani, era o ocazie pentru dan§ii de a despuia §i de
a priida pe oameni. Sosind intr'un sat, ei se in-
stalau pentru o saptamana sau doua, mancand si
band pe socoteala satenilor, cateodata §i mai mult
pang strangeau darile. Erau nemilo§i cu oamenii. Pen-
tru o dare de 4-5 lei, vindeau clacaplui, bucatele
stranse, iar raze§ului, ocina lui. Cand nu puteau
strange birul dintr'un sat, ei treceau la satul vecin
§i executau pe taranii de acolo pentru taranii din
satul de alaturi. Cand voiu trata chestia imunitatilor,
voiu arata mai pe larg aceste abuzuri.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL III
-
1MUNITATI §I LIBERALITAITI IN GENERE. INIUNITATI ACORD ATE
MANASTIRILOR §I BOERILOR

I
Cum s'a miscut regimul imunitatilor ? Din buna
vointa a Domnului, din abuzurile slujba5ilor 5i din
interesul mhnhstirilor 5i a boerilor.
Domnul, neflind ingradit in actiunea si hotararile
lui prin nici o lege, se intampla ca mila 5i buna
vointa lui, sii tie loc de lege 5i sa 5i-le reverse asupra
,cui 'i placea.
Veniturile, pentru Domnie, a unui sat, consistau
in biruri si in gloabe judecatore5ti. Sii ne inchipuim
ca egumenul unei mandstiri, sa roagh Domnului,
Maud apel la pietatea lui, ca sh-i conceada acele
venituri ale satului, iar Domnul aproba.
had imunitatea nascuta. Egumenul va avea dreptul,
,deli acea daft% sa perceapa veniturile in profitul lui
5i al manhstirei, sa judece tot el pe thranii din acele
sate.
Ca consecventa, toti slujba5ii administrativi, jude-
chtore5ti 5i financiari, nu mai au ce chuta in acele
sate ; egumenul sau boerul, chrora li se concede ase-
menea drepturi, devin absolut independenti de func-
lionari si stapani farii margine, in satele /or.

www.dacoromanica.ro
64 CEROtTARI ASi1PRA STJREI TARANILon

Cum se vede, regimul imunitatilor era un regim

de exceptie, fats de regimul de dre,ptul comun aratat
in capitolele precedente.
Din punct de vedere a principiilor tie Stat, ele
constituesc o derogatiune extraordinara. Din ceeace
autoritatea publica era in mina Domnului, exercitata
prin functionarii sai, Domnul o fractioneaza, cea mai
mare parte §i-o pastreaza tot pentru dansul, iar o
bung parte o cedeaza unor miinastiri §i unor boeri.
Dreptul de a percepe birurile §i acel de judecata,
erau de esenta puterei Domne§ti. Cu toate aceste, prin
exceptiune, Domnul da aceste drepturi sau mai bine
se desesizeazii de ele in favoarea particularilor; incat
in lard nu este numai Domnul care percepe impozite
§i judeca, ci mai sunt §i un numar oarecare de
egumeni §i boeri cari §i ei percep darile din satele
log, iar egumenii ii chiar judeca pe acei sateni.
Aceasta e caracteristica veacurilor de care ma
ocup, §i care contrasteaza cu desiivargre cu ideile
§i principiile noastre in materie de suveranitate a
Statului. Noi nu ne inchipuim astazi ca un particu-
lar ar putea judeca, aliituri cu judecatorii randuiti
de lege. Noi nu ne inchipuim ca ni§te particulari ar
putea sä perceapa impozitele dela unii din contri-
buabili si sa'§i creeze venituri din ele. Astazi in or-
ganizatia noastra de Stat, nu pot fi asemenea excep-
tiuni. In veacurile trecute, o mai repet, erau cloud
regimuri, regimul comun care in fond era acela§ ca
§i al nostru de astazi, §i regimul de exceptie, care
a constituit imunitatile.
Imunitatile nu sunt noua, cand le vedem introdu-
candu-se in veacul al 6-lea de regij Franci. Si Ho-
milli din timpul imperiului le-au cunoscut ; ele se

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 65

nasc on unde este un regim absolut, de vreme ce

sub asemenea regim, totul atarna dela bunul plat
al Suveranului, fie Imparat, fie Rege, fie Domn.
Altceva este concedarea unor drepturi ale Suve-
ranului unei intregi clase sociale privilegiate, precum
de exemplu dreptul de judecata acordat nobililor
din Transilvania de Voevod, §i altceva sunt imuni-
tatile. AcesteaNau totdeauna un caracter individual..
Imparatul, Regele sau Domnul conceda de mild sau
de bunavointa aceste atributii in mod individual §i
numai acelora de cari se milostive§te.
Tipul perfect al imunitatii continea trei dispozitii
esentiale §i importante : 1) acordarea dreptului ca
concesionarul sa perceapa toate birurile din satele-
sale ; 2) cedarea dreptului de judecata asupra sate-
nilor §i autorizarea ca acela sa perceapa toate gloa-
bele ; §i at 3-lea, porunca formals tuturor functiona-
rilor de orice natura, fie administrativi, fie judiciari,
fie penali, ca sa nu calce macar cu piciorul, in
acele sate.
Aceasta a treia dizpozitie este cea mai principald
flindca ea singura cuprinde §i pe celelalte doua. In-
data ce opre§ti pe functionarii de mice categorie, ca
sa intre Intr'un sat, este evident eh prin aceasta
i-ai desbracat de puterile for de a percepe impozite
sau de a judeca.
Dar aceasta defensa mai are o insemnatate mai
larga. Domnul oprind pe functionarii sai de a stra-
bate intr'un sat, li pune in imposibilitate de a gasi
vre-o ocazie ca sa comita abuzuri de putere §i sa
faca pradari §i despueri.
Asemenea tip de imunitate it gasim aiurea ; 11 ga-
sim d. ex.: la regii Franci.
5

www.dacoromanica.ro
 66 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

La not nu-1 avem sub forma perfectii. Nu giisim

un singur hrisov in care Domnql sa prevada toate
aceste trei imunitati. Asa, Domnii acorda manasti-
rilor, scutiri de dari si dreptul de judecata, dar nu
§i defensa adresata functionarilor ca nu cumva
sa le calce acelora piciorul pe acolo. Alta data, ei
acorda dreptul de judecata §i oarecari scutiri de dari
in natures, nu insii si a tuturor darilor. In fine, se
acorda boerilor perceperea darilor §i oprirea stra§-
nicii a functionarilor administrativi ca nu cumva sa
calce cu piciorul in acele sate, insii nu vedem in
acela5i timp acordandu-se §i dreptul de judecata,
imunitate ce se acorda totdeauna, in mod expres.
Odatii aceste zise, sa venim la exemple.
Cei mai perfect hrisov de imunitate, mi se pare ca
este tot a lui Petru-Voda dat In 1 118 in favoarea
rnaniistirei dela Poiana.
Iatii-I :
«Noi Petru Voda, etc., clAm si intririm maniistirei
noastre dela Poiana, templu St. Neculai, prin aceastrt
scrisoare, ca oamenii manAstiresti din satele Ciulinesti,
Gherestenii si Rosca de lang6 HarlAu, sd nu pia-
teased bir, nici posadd, nicipodvadci, nici iliqi,nici
mori sd nu faces, nici in solda sá nu imblu, nici bu-
tile noastre sa nu care si nici o alter slujba a noastra.
Toti cojocarii si alti mcsteri din acele sate sä fie ye-
nit numai manastirei». In fine nici judecdtorii dela
Harbin, nici globasii lor, nici pripdsarii sd nu
aibd a judeca pe acei oanzeni, nici sá-i prade, nici
gloaM sau tretinil sa nu le ia, nici pentru neascul-
tare. Ci in oricare treabd din acei oanzeni sad ju-
dece calugarii Mond tot venitul ce va 1)

1) Arhiva istorica, liajdeu I. I., pag. 153 §i 154.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 67

Imunitatea in privinta dreptului de a judeca, in

acest document, e complecta. Sunt opriti judeciitorii
dela Harlan impreund cu globaii for §i pripatiarii,
ca sa judece pe acei oameni, sunt opriti de a prdda
§i de a globi. Acest drept be este expres acordat,
calugarilor.
Si se acorda, de asemenea, calugiirilor, ca satele
for sa na plateascii nici bir, nici sa faca clach Dom-
neasca ; dar nu vedem defensa catre birari §i dabi-
lari de a nu intra in acele sate. Aceasta lacuna pro-
voacii cel putin neintelegeri §i chiar conflicte intre
egumenii mandstirilor imune ,,i intre slujba§ii rapaci
ai Domniei.
Stefan ccl Mare in 1459 acordii manastirei Bistrita
un hrisov de imunitate, insh numai partial. El ce-
deaza egumenului manastirei, dreptul de a judeca
§i de a globi pe oamenii satului Lucace.ti luiind a-
cest drept expres functionarilor judecatore§ti Dom-
negi. «Precum nici juzii dela Bacau cu globaaii for
al cu slugile for sa nu judece nici sa globeascd pe
.acei oameni manastireati dela Lucaceati, nici pentru
treaba mare, nici pentru treaba mica, nici pentru un
groau, ci sa -i judece si sd-i globeascd in orice treaba
numai si numai egunzenul bistrician si calugarii
notrii dela Bistrita».
Insh, child e vorba de cedat birurile, Domnul se
margine§te a acorda numai zecimea albinelor si pri-
pasul de pe acea mo§ie ; incolo nimic. «De aseme-
nea nici decima albinelor sit nu ia slugile noastre,
ci numai cdlugarit sd o ia dela oamenii Ion, precum
si pripasul cc se va pripasi in hotarele satului, sd
fie tot at manastirei noastre dela Bistrita».1)

3) Arhiva Istorica, Ilajdeu, I, I, pad. 113 ai 114.

www.dacoromanica.ro
68 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Intr'un alt hrisov de imunitate, tot a lui Stefan

cel Mare din 1472, li se opre§te ',formal slujba5ilor
judecatoreti §i pripaprilor, de a intra in acele trei
sate. Domnul insa, rezerva o exceptie, pe care o vom
vedea. In afara de acea exceptie, se da egumenului
dreptul absolut de judecata asupra satenilor. lath
cum se exprirnii :
«SA nu cuteze a umbla nici uhul din ai novtri va-
tafi sau globasi, sau pripAsari, si nimenea din vrttafii
nostri sa nu aibe a lua alta gloaba dela acele trei sate
manAstiresti, si dela oamenii mrmastirei, a fora numai
ca sa la globasii noqtri pentru not gloaba ce ni se
cuvine pentru morti de om si pentru rdpiri de fete,
cote vor occurge dela oamenii meinristiresti din a-
cele trei sate ; iar alts gloaba si alt treabil sr' nu
aibe, nici pentru lucruri marl, nici pentru cele mici ;
de asetnenea nitneni din vritafii si boerii noqtri 8(1
nu judece intr'un nimic pe oamenii din acele trei
sate mcizaistire.,ti, tar cei ce se vor crede striimbit-
tati intru-ceva mutt sau putin de catre acei oameni, sd
aibe a'cai eau& dreptate innaintea egumenului ce va
fi atunci in acel ternplu at Sft-lui Neculai si inain-
tea vcitafilor egumenegti, cari stz nu aibe intr'un
nimic un alt jude mai mare peste ei ci sa judece
ei singuri pe oamenii for din acele tri sate mcizzeis-
tireqtt qi sci-i certe 0 sd -i globeascein.
Cateodata imunitatile cedate manastirelor suet
destul de restranse. Dreptul de judecata e acordat
numai pentru afaceri mici, iar cele mai mari raman
impreuna cu gloabele tor, parcalabilor. Globnicilor §i
de§ugubinarilor nu li se interzice intrarea in satele
imune ci numai li se regulamenteaza aceasta intrare,
de exemplu, °data pe an sau de doua orie
Iata un document de imunitate dela Miron Bar-
novski din 1628 in care citim urmatoarele :

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 69

eAsiiderea si pArcalabii sA n'aibe treaba cu satele

sfintelor mAnastiri ce se chiarna Prebodobna Paras-
kevi maniistirea lui Ureche din targu din Iasi, a prada
pentru de paraturi si pentru alte sfezi ce se vor face,
ci numai tdlharii si furii ce se vor gdsi s4 aibe
treabci peirceilabii a-i prezda, far alte gloabe ce se
vor face sa aibe a -i judeca egumenul si a -f globi
dupe vino for cum se va ceidea, iar de nu le va
cea judetul cunt fi va judeca egumenul cu so-
borul, sei meargei sa fa soroc dela parceilabi, sd-i
soroceascd add judece parceilabii si sd is nunzai
feriea, iar gloaba sd fie calugdreased ; asisderea si
desizgubinarii ca sci n'aibe a umbla pentru dcsugu-
binile numai intr'o land pentru an, in luna lui Sep-
tembrie, iar mai mult sri nu unzble ; numai de pa
veni nescine sd pdrascci la poarta Domniei nzele
sau la scaun la Bdrlad sau la Dorohoiu,atunci 84
aibe vornicii a trimite si a preida duple cunt le pa
hi vina».
Am zis mai sus ca principala favoare a Domnilor
consista in oprirea intrarei slujb4dor In satele imune,
eaci dela aceasta oprire atarna lini§tea, slujba§ii
Domniei find adevdrati vandali.
Sa citez cloud cazuri : Miron Barnovski acordase
imunitati limitate miindstirei Neamtului pentru un
sat al ei Petricani. De.5ugubinarii Si globnicii profits
de termenii vagi, se pare, ai hrisovului de imuni-
tate, §i continua a intra in acel sat §i a t barztui,
dupd expresia Domneascd. Domnul este nevoit ca sit
dea din nou ordin precis, specifichnd acelor slujbai
cii numai pentru furi sau talhari sa aiba dreptul a
intra in sat, nu ca sa-i judece si sii-i globeascd, gloa-
bele find ale manastirei, ci ca sa-i prinda, sh-i lege
si sa -i trimeath la Domnie. Ba mai mult, Domnul le

www.dacoromanica.ro
10 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

mai ordona ca sa nu is pentru bit bucatele altor

sate pentru satele cari nu pot platL
aScriu Domnia mea la slugile noastre parcalabii din
Neamt dandui stirea ca s'au jeluit inaintea Domniei
mele rugatorii nostri egumenul si tot soborul dela
S-ta manastire de la Secu, precum zic ca au ei acolo
la Omit un sat anume Petricani si nu-i lasati in pace,
ci multa nevoie le faceti si asupreala, de nu se pot
odihni de rautatea voastra, ce de se va sfadi un om
cu un alt om, voi, si mergeti de-i prcidati si le fa-
ceti Mutate multei pe care lucru nu s'ar cddea set
le faceti uncle ca acestea. Pentru aceea, daca yeti
vedea cartea Domniei mele, iar voi sa-i lasati foarte
in pace, inteun nimica sa nu-i invaluiti si la nimic
at nu va amestecati, nici in sat sa nu intrati tara de
isprava, ci sa lasati in pace miseii, sa nu mai fie jalba
pre voi, iar de se vor afla nescar-va oameni rai, furi
sau Mihail, de se vor afla de tata, pe unii din aceia
sa-i prindeti si sa-1 legati si sa=i trimiteti la Domnia
mea, iar mai mult nimic sa nu stiu ca va amestecati;
de are a ft si niscai va gloabe acolo insa sa nu-i in-
valuiti, ca am lasat Domnia mea sa fie de treaba S-tei
manastiri, pentru aceea si voi toate slugile noastre
cate yeti umbla cu slujbele Domniei mele in acel ti-
nut, intru nimica sa nu-i invaluiti, nici bucatele sa le
luati pentru alte sate, si voi olacarii si podvodarii
intru nimic sa-i invaluiti, etc».
Din acest document se vede ca ordinele Domnului
nu erau totdeauna respectate de slujba5i, cari vedeau
cu displacere orice imunitate, caci prin ele, li se
luau o parte din venitul lor.
De asemenea §i Stefan Voda Razvan, in urma plan-
gerei calugarilor dela Tazlau, intr'un hrisov dela
1595, este nevoit intre altele, sii scric catre slnjbatii
Domne0i :

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 71

De asemenea si voi toti cat sunteti staro§ti, scu-

tari, desugubinari §i globasi, sA stiti cum ca si asuptl-
va ne-au venit tanguire pentru ca nu lasati in folosul
insusi a cAlugarilor precum le-am acordat'o Domnia
flea prin deosebit hrisov sub sigilul cel mic, toate
pripasurile. desugubinele si gloabele cite s'ar intam-
pla in satele for ".
II

Imunitdtile acordate boerilor suns mai rare, totu§i

le gdsim.
Ceeace deosibeste imunitdtile boere,5ti de cele ma-
Mistire§ti, este c5, cum am vazut, mdastirilor, Dom -
nul le acorda totdeauna dreptul de judecatii, chiar
cand nu le hardzete si scutirea de biruri. Pe can&
din contra, nu vedem niciodata acordandu-se hoe-
rilor dreptul de judecata ci numai lArazirea biru-
rilor, flird exceptie.
'aid cum Domnii scuteau de tot felul dd impozite
pe boerii imunitari.
In 1430, Dan Vod5, Domnul Munteniei diiruete
patru sate la cinci boeri. Apoi adaugd:«scutindu-se
de oerit, de porcarit, de albinarit, de galetarit, de
vinariciu, de dijnze, de gloabe, de cosit fdn, de ca-
rat, de podvezi, si alte slujbe si dajdie marl si nzici;
de toate aceste sci fie in pace cu statornicia, si sa
nu cuteze a-i bdntui nici Jude, nici global, nici bi-
rar, nici din alte sluge si impiegati ai Domniei mele,
ce se trimit in slujbele si trebile Domnestil).
In alt document dela 1490, Vlad Vodd calugdrul,
Domnul Munteniei, dupd ce acorda slugei sale de
cask Latcu, concesiunea pe mai multe sate a aceluia,

1) Arhiva Istorie5, Hajdeu, I, I, pag. 73.

www.dacoromanica.ro
72 CERCETARI ASUPRA. STAREI TARANILOR

a tuturor impozitelor fares nici o rezervii, apoi a-

daoga : «si nimeni sci nu cuteze a bantui acele sate,
nici jude(, nici birari, nici globnici, nici oricare al-
tul din boerii si din dregcitorii Domniei mele trimisi
dupes ajutorintele si trebile Domniei mele 1).
De asemenea gasim iarasi expres defensa de a nu
bantui satele intr'un hrisov de imunitate a lui Radu
Voevod din 1502 2).
Aici s'ar putea observa, ca de vreme ce Domnul
opreste pe toti functionarii, nu numai pe birari ci
chiar pe judeti si globnici precum si mice alt sluj-
bas al Domniei, de a banlui satele imunite, ar urma
ca el acorda implicit si dreptul de judecata boerului.
Aceasta nu o cred. Am vazut ca Domnul cAnd a-
cordii dreptul de judecata egumenilor, o face expres.
Pentru ce n'ar fi facut aceasta si boerilor ?
Pe urma cetind cu atentie defensa, nu stiu dach
ea este absoluta. Domnul ordona sa nu cuteze sluj-
basil a beintui acele sate, nici a le zalcicni. Acestea
echivaleaza oare cu expresia ca sii nu calce piciorul
acelor functionari in sate ? Este o chestie.

III

Dona intrebari se pun :

Intaia : Aceste imunitati sau acte de binefaceri a-
veau ele caracterul permanent sau temporal ?
D. R. Rosetti crede ca_ imunitatile fiicute boerilor
erau vremelnice si numai cele acordate manastirilor
aveau caracterul permanent.

1) Surete si Isvoade, G. Ghibaneseu, vol. 1, pag. 295-296.

2) Ibidem, pag. 313 - 314.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 73

Este o eroare. Actele de imunitate pe care le-am

citat mai sus .i care sunt din Muntenia, sunt acor-
date boerilor cu aceeai formuld de perpetuitate,
obicinuita §i pentru imunitatile manastiresti.
Dupd ce Dan Vodii acorda favoarea sa Domneascii,
celor cinci boeri in actul citat mai sus, apoi adaugii :
Iar de-1 va dArama oi-1 va cAlea (hrisovul) apoi si
pe el Domnul Dumnezeu sa '1 d6rama of sa-1 ucida,
.i aici oi in vecilor fiitor, oi sa aib6 impartaoire
cu luda oi cu Aria, Si cu acei Jidovi cc au zis asupra
lui Christ Dumnezeu, mantuitorul nostru ; sangele
lui asupra lor of asupra copiilor lor, precum of este
of va fi in veci amin".
In documentul dela Radu Vodii, deja citat, Domnul
roagii pe urmasii lui ca sa-i respecteze actul de bine-
facere pe vecie §i apoi adaugii :
Daca insa nu va cinsti oi nu va intari oi nu va
pazi, ci va strica ri va calca of va batjocori acest
hrisov al Domniei mele, pe acela Domnul Dumnezeu,
carele au facut cerul of pamantul, sä-1 calce oi 844
ruoineze oi sa -1 bata aici cu trupul of in veacul viitor
sufletul lui of sa fie blestemat de 318 pArinti pi pur
tatorii de Dumnezeu, dela Nicheea, oi de 12 apostoli
oi de 4 evanghelioti of sa aiba parte cu Iuda oi cu Arie
of cu alti Iudei cart au strigat asupra Domnului Dum-
nezeului oi Mantuitorului nostru Isus Christos la Pilat
din Pont, oi au zis : Ia-1, is -1 Si restigneote-1, sangele
lui asupra lor of a fiilor lor, ceeace este oi va fi in
veci amin". 2)
Caracterul de perpetuitate e vadit td in scutirile
de diiri in favoarea laicilor.

1) Arhiva Istorica, Hajden I. 1., pag. 74.

2) Surete Qi Isvoade, 0. Ghibinescu, vol. I, pag. 312 gi 313.

www.dacoromanica.ro
74 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Si nu e nici o ratiune a face in aceasta privintii

o deosebire intre Moldova si Muntenia.
Dealtmintrelea vom vedea di sunt si acordari de
imunituti pe timp miirginit, dar acele favoruri fac
parte din alta categoric.
A doua Intrebare este :
Cui foloseau aceste acte de binefacere, aceste 1-
munitiiti ?
Riispund : Ele nu foloseau Iiiranilor din satele
scutite, ci acelora cari solicitau asemenea liberalitati
si le obtineau dela Domn, adica miinastirilor si
boerilor.
D. R. Rosetti, in cartea sa este de altii piirere. Iatii ce
zice : «Pare a rezulta din textele actelor vechi de imuni-
tate ca Domnul scutind pe satenii unui sat manastiresc
de biruri, scutirea era facuta in folosul for si ca ei nu
mai plateau acele biruri calugarilor nici in total, nici
in parte. Folosul ce-1 tragea manastirea din imunitate
era destul de mare, prin faptul ca scutirea de dari
atragea in satul ei oameni din toate partile. Insa in
veacul al 18-lea vedem pe Domni specificand uneori
in actul de imunitate, ca darile de care Domnul se
leapada vor fi platite manastirei». 1)
Nu fie cu suptirare d-lui R. Rosetti, acest din urrnii
lucru 11 fac Domnii Inca dela inceput din veacul
al 14-lea.
In adevAr, in anul 1389 vorbind de satul Pulciiutii,
Mircea Voda se exprima astfel : ,M-1 emancipam pe
sat si Domnia mea, de oerit, de porcarit, de galetarit,
de vinerici, de gloaba, de cai de olac, de boi de ca-
rat, mai presus de toate darile si slujbele marl $i
mid, care sa reimanci In folosul acelei nyineistiri pre-

1) Pamintul, satenii si stApanii, R. Rosetti, pag. 291-292.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 75

cum '1 emancipam (tot pe satul Pulcautii) si de legea

de a pascui moruni trei zile pe an pentru Domnia
mea, ldsdnd si aceasta in folosul mei nastirei".1)
In anul 1452, Alexandru Von, Doninul Moldovei,
da un hrisov de scutire de diiri pentru satul Botna
cu toate lacurile §i pescariile de pe Nistru ,5i zice :
ajar tine va tinea dela not Tighina, sä nu se ames-
tice in acele lacuri intru nimica, nici sa is vama in
hotarul lor, nici vite pripAsite nici alte nimic, ci tot
venitul si toate pripasiturile set le is insusi calugd-
rii, iar altii sd nu cuteze2).
Cazul acesta e §i mai clar. Pe cat se vede, toate
lacurile din acea parte atarnand de Tighina erau
date in arenda ; veniturile nu erau percepute de
functionarii Domne§ti, ci de oamenii antreprenorului,
lucru foarte obicinuit in vechime cand darile se
(Mclean, de multe ors, in arenda.
De aceea Domnul zice in document iar tine va
tine dela not Tighina".
Cu toate aceste, scutirea facutii de Domn cons-
tituia o paguba pentru antrepreilor, dacii ea a fost
facuta in urma luarei in intreprindere.
Si atunci in alte cazuri, Domnul ramburseaza pe
antreprenor de paguba pe care actul sari de libera-
litate, ii cauzase.
In 1448, Petru Voda, Domnul Moldovei, scutete
pe oamenii miinastiresti din satele Ciulinestii, Ghe-
restenii si Rosca de Tanga Harlau sä nu-i plAteascA
bir, nici podvadA, nici ilis, nici mori sá nu faea, nici
in solda sá nu umble, nici butile noastre sd nu care,

1) Arhiva Istoriel, Ha jdeu, I, I, pag. 97 gi 98.

2) Ibidem, 141.

www.dacoromanica.ro
76 CERCETARI 4SUPRA STAREI TARANILOR

nici o alta slujba a noastra; toti colocarii*i alti me§-

teH 83 fie venit numai mitmistirei"1)
Intr'un hrisov a lui Stefan Voda cetim : «am intn-
rit si confirmam sfintei manAstiri Pobrata intre altele
si toate butoiasile de miere din dijma Domneascil
cdte mi s'ar cuveni din satele mandstiresti dela oa-
menii mandstirei dela BotnaD.9
Iata miinAstirea autorizata de Voda Stefan, a per-
cepe in folosul ei, impozite Domne5ti.
In 1599, Mihaiu Viteazul ca Domn al Moldovei,
Valahiei si a Transilvaniei zice inteun hrisov : am
gratiat Manta noastrii rtTga manastirea Bistrita cu ze-
cimea albinelor dela toll vecinii din toate satele ma-
nastiresti ca sei is zecimea rzigeitorii nostri, calu-
gnrit si egumenul nostril de acolo, dupes cum se
obicinueste din vechime si dupes cum i-au gratiat si
Domnii de mai 'nainte".3)
Ceeace acordase Stefan cu vre-o 140 de ani (na-
inte manastirei Pobrata, se vede din documentul lui
Mihaiu, ca miimistirea Bistrita avea §i ea tot ap
de de mult.
Si a§a mai departe a§i putea cita o multime de
cazuri.
Acele sate continuau a plati darile Domne§ti insA
nu Domnului, ci chlughrilor.
Taranilor, aceastii imunitate nu le folosea in sen-
sul strict al cuvantului.
Oare cum Domnul se TnArginea de a le zice : De acum
inainte sa nu mai platiti darile, oeritul, porcaritul,
etc., Domniei mele, ci ciilugarilor de care attirnati.
1) Arhiva IstorioA, Hajdeu, I, I, pag. 153.
2) lbidem, 115.
Ibidem, 117.

www.dacoromanica.ro
 O. PANU 77

In acelas hrisov prin care Domnul ceda venitul

impozitelor din sate, calugarilor, am vazut ca el or-
dona slujitorilor lui birari, globasi, pripasari, dabilari,
etc., sa nu mai caute a le percepe.
Si cand acei dabilari, birari, starosti, etc., se pre-
zentau la acele sate, atunci egumenul artita actele
de scutire.

IV

Cate odata scutirile de ddri a mandstirilor consti-

tuesc adevgrate imunitati, de vreme ce aceste se re-
fers la propriile producte ale calugarilor. Stefan cel
Mare In 1471 da mandstirei Pobrata o urrniitoare
imunitate de impozite : pe on -tine din slugile ma-
nastiresti sau dintre frati va trimite egumenul cu
trebile manastirei la Chilia cu pane sau cu miere,
sau pentru pesti sau pentru orice, sa fie scutiti de
plata va mei $i sa nu dea nici un gros la ducere nici
la intoarcere la vadul dela Tutora".
China care apartinea Moldovei sub Stefan cel Mare,
era portul prin care se faceau multe din daraverile
tarei. Calugarii dela Pobrata faceau pe acolo vanzari
si cumparaturi, vama de trecere era la Tutora ; pe
calugarii dela manastirea Pobrata, Stefan cel Mare ii
scuteste de vama.
Inca un exemplu de acest fel.
In 1667 Radu Voda Leon emite urmatoarea carte :
(Eu Leon Radu Voda, da Domnia mea aceasta po-
runca sfintei $i Dumnezeiestei manastiri ce se chiama
Crasna, etc., etc., ca IA le fie bucatele sfintei mantis-
tiri $i cu poslusnicii acum 'nainte in paces.
Cate odata calugarii par a se interesa de soarta
taranilor din satele lor, obtinand dela Domu dis-

www.dacoromanica.ro
78 CERCETARE ASUPRA STAREI TARANILOR

pense de transport. Acesta este -cazin manastirei

Tazliiu.
Aceasta maniistira s'adreseaza lui Ieremia Voda si
se roaga ca functionarii Domnegoi sa nu bantuie pe
tarani cu claca Domneasca.
.Si atunci Eremia Voda scrie urmatoarea porunca
catre slugile sale din ocolul Pietrei : Ion Eremia
Voda, etc , etc., scriu catre slugile noastre din oco-
lul Petrei in tinutul Neamtului, care au misiunea de
a rildica satele santei manastiri Tazlaul, gonindu-le
la ocne dupd sare Domneascd, sau la fan sau la
dusul butilor, sau la alte destule cdraturi; porun-
cindu-va prin aceasta scrisoare a Domniei mele de a
Vasa pe vecinii santei miinnstiri cei din ocolul Pietrei
in pre mare odihnil, nici la sare sa nu-i goniti, nici
la fan, nici la buti, nici la alte carature nicaeri, nici
cai de olac sa nu dea, decat numai pentru vre-o tre-
buinta a noastra grabnica sa dea cai de olac sau care,
cerandu-li-se aceasta printr'o scrisoare cu propria is-
calitura a Domniei mele, iar nu altfel, etc., 1,
Se intelege ca aceasta scutire de carat fan, buti,
de dat cai de olac, de umblat dupii sare, etc., este in
favoarea locuitorilor.
Din aceasta scutire calugarii nu c4Ligau direct ni-
mic. Dar oare indirect, nu ?
Lipsa oamenilor din sat, stingherea interesele mii-
Mistirei. In realitate, tot nn interes al calugarilor 11
face pe egumen ca sa solicite aceasta dispensa de
claca Domneascii.
Ma marginesc la aceste cu privire la manastiri.
Eroarea d-lui R. Rosetti e vaditii.

1) Arhiva IstoricA, Hajdeu, I, I, pag. 7 $i 8.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 79

V
Vin acuma la scutirile satelor boere§ti. Si aici,
precum am zis deja, tot proprietarii se foloseau de
scutiri.
Ar fi fost straniu fn adeviir ca boerii sa se fi in-
teresat intru atilla de soarta satenilor, luck sa caute
ale tiura situatia for materials, fara nici un profit.
De gliminterelea Domnii, cum vom vedea indata,
de elite on scuteau pe insusi taranii unui sat, de
dari, in folosul propriu a acelora, o spun si o spun
pentru ce fac acest lucru.
Cum ca boerii trebuiau sa se foloseascii, chiar fn
intentia Domnului de scutirile pe care el le acorda
satelor, se vede din redactarea ins4i a acelor docu-
ente.
Intr'un document de danie a lui Dan, din 1130
Domnul zice: Asemenea scutindu-se (acele sate) de
oerit, etc." Se vede ca Domnul scutind pe siiteni,
vorbete de foloasele si avantajele boerilor pro-
prietari.
Acela lucru rezulta §i din documentul lui 'lad
Voda Calugarul la 1490.1)
Atunci este intrebarea : Ce foloseau taranii din
asemenea scutiri ? Probabil ca foloseau si ei ceva.
Tata : scapau de hicustele lacome care se numeau
birari, globari, dabilari, prip4ari, etc., adica de slu-
gile Domnqti insarcinate a percepe darile. Caci ori-
cum, imi inchipuiesc cii egumenii ;$i boerii nu pu-
neau atata cruzime si hicomie in perceperea darilor,
ca slugile Domne§ti.
Aceasta era profitul real al taranilor.
1) Arhiva Istorica Hakim, I, I, pag. 74.

www.dacoromanica.ro
80 CERMTARI ASUPRA STARE! TARANILOR

VI

Asa se petrecea in toatii lumea din evul mediu,

uncle era aceia§i organizatie socials §i politics. Asa,
in Franta in timpul regilor merovingieni intalnim
numeroase cedari de impozite facute manastirilor §i
nobililor, caci in realitate ceeace faceau Domni no§-
tri nu erau propriu-zis scutiri de impozite, ci ceddri
de impozite. Citim acolo formule ca aceste : nici
unul din ofiterii nostri" zice un rege Franc, gnu va
intra in acele sate pentru a face vre o rechizitie sau a
percepe vre-o dare de a fiscului regales. Daca formula
nu e intocmai ca formulele Domnilor no§tri, dar con-
tinutul §i sensul sunt acelea§i. Ce erau rechizitiile in
alte parti ? Era ceeace se numea la noi claca Dom-
neascii.
Dupd cum Miron Barnovski scute§te pe satenii
satelor manastirei din Tazlau, de adus sare dela
ocne, sau de carat butile Domne§ti, tot a§a Childe-
bert al III-lea Regele Frantei scute§te satele unei ma-
nastiri de rechizitii.
In cazurile de imunitate, episcopul sau egumenul,
seniorul sau marele proprietar, percepeau impozitele
in folosul for propriu. Taranul nu profitii de ase-
menea abandon de impozite.
'Lisa aiurea gasim cazuri pe care nu le intalnim la
noi, §i anume in care egumenul nu tragea profit ma-
terial din imunitate, ci singurul profit care rezulta
din actul Regelui era ca atat egumenul, cat §i satenii
scapau de amestecul functionarilor fiscali.
bile() diploma din anul 705, tot Childebert at
III-lea autoriza pe abatele manastirei Sft. Sergiu, pe
laugh oarecare liberalitati, ca sh perceapa el impozi-

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 81

tele in satele acelei muniistiri Si sci le adacel la le-

zaurul regesc, oprind foarte riguros ca strangatorii
lui de biruri sa se amestice. 1)
Cu toate aceste, simpla delegatie si percepere isi
aveau insemnatatea si chiar folosul lor.
Egumenul percepea impozitele in mod mai ome-
nesc decat agentii regali, nu-i prada si nu-i des-
braca.
Tot un astfel de folos aveau si taranii nostri, cand
manastirile si unii boeri capatau favoarea ca sa per-
ceapa impozitele in folosul lor, iar slugile Domnesti
sii nu se amestice.

VII

Cateodatii Domnul acorda scutiri de impozite si

taranilor.
Dar asemenea scutiri totdeauna suet date in schim-
bul unor servicii pe care acei tarani be aduc Domniei.
Aliron Barnovski \Todd cid urmatoarea poruncii
eatre slugile lui din tinutul I3acaului : daca yeti ve-
dea cartea Domniei mele, iar voi EA lasati foarte in
pace de toate angdriile satul Borilesti, nu mai set
aibe ei a-si pleiti cisla lor ceit va fi scrisei in viste-
rul Domniei mele, si nu sitceva, nici sulgi, nici stupi,
nici o angarie, pentru ca Domnia mea i-am leisat sez
fie strajei pe apa Tazleiului celui mare cum in st
alte strdji ". 2)
Satele de frontiers, mai en seamy in spre munte,
erau insarcinate cu paza hotarului si pentru aceasta

1) llistoire de l'ancienne France, Institutions politiques, nista

de Coulanges, pag. 392 si urmatoarele.
2) Arhiva Istoricit, Hajdeu, I, I, pag. 119.
6

www.dacoromanica.ro
 82 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

ele erau scutite de dari sau eel putin de o parte din

dari. 1)
Tata Inca douti cazuri :
Intr'un raport dare Domnul Vasile Lupu, relativ
la un proces dintre mandstirea I3istrita si satul Dar-
mane§ti pentru tin loc, se spune ca Darmane5tii si
un alt sat vecin, au fost din vechi insarcinate cu
straja granitei si au avut scutealii de dari.
Grigore Vodii in 1729 face oarecare scutiri de im-
pozite pentru oamenii din BaltAtesti dela tinutul Neam-
tului, find ei de a pururea prizitori la straja Hangului,
$i la alte poteci prin munti la marginea hotarului din
tara Ungureased". 2)
VIII

Domnii mai aveau obiceiu ca sti facti si scutiri de

dari pe timp scurt, insii acestea numai in vederea colo-
nizarei tarei cu oameni straini, in interesul inmul-
Prei populatiei in alt stop, nu.
In adeviir, pentru ce Domnul ar fi scutit un sat
deja atiezat, avand un proprietar boer, sau o ni-
nastire, de dari pentru un timp determinat ? Aceasta
dispensii n'ar fi avut inteles, data ar fi fost facutti
in interesul boerului sau a mandstirei, caci pentru
ce sa dea un avantaj numai pentru cati-va ani si
nu pe mai mult ? 0 asemenea scutire n'ar fi avut
inteles nici data ar fi fost in folosul taranilor, caci
apropo de ce le-ar fi facut o asemenea liberalitate
numai pentru trei sau patru ani ?
Din contra, scutirile vremelnice aveau inteles ciind se

1) Arhiva Istorica, Hajden, I, I, pag. 107.

2) Studii §i documente, Iorga, vol. VI, pag. 420.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 83

acordau in stop de infiintare de sate cu colonists

straini, sau cu oameni de aduniitura. In acest caz,
imunitatea de impozite, anuntatii in toate partile de
stapanul interesat, putea sa atraga oameni din tarile
vecine si char ambulantii din tarn.
Scute,5ti de impozite pe cineva care vine din altd
parte pentru timpul pang se stabile§te, pang ce sii-si
Rica. casa ; dar pe urmii, de ce sa-1 dispensezi ?
In sensul celor sustinute mai sus avem mai muite
documente.
Eremia Movila in anul 1603, autoriza pe nninas-
area Probota ca sa poatii aseza in satul `Ti lenii din
judetul Ghigheciului oricati oameni fie Rusi, fie
Munteni, fie Unguri, fie Sarbi, fie Moldoveni, sau oa-
meni de oricare limba cu scuteala Domneasca pe trei
ani de orice impozite". 1)
De asemenea Gheorghe Stefan Voevod in anul
1656, da slugei sale capitanul Grumazei, o parte de
loc din satul din Alanzeti, judetul Vaslui ea sá aibe
a'si chema si oameni straini dela alte OH, fie ce limbs
vor fi, sa vie sa se aseze acolo la acea siliste, iar data
vor veni si se vor aseza acolo, dela Domnia mea vor
avea slobozenie de cease ani si vor fi in pace de
dajdie, etc.". 2)

IT

Alai intalnim Inca un fel de imunitate, acea de

scutiri de serviciu militar, sau cel putin o u§urare
in acest serviciu.
In 1453 Stefan cel Mare face un numar insemnat
1) Arhiva Istorica, Hajden, I, I, pag. 118.
.2) tricarul Codrescu, vol. XII, pag. 283 §i 284.

www.dacoromanica.ro
84 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

de liberalitiiti unui sat a mialiistirei Moldavita, si

apoi adauge :
,Si oamenii acelui sat sa mearga la oaste numai
cdnd insusi Donznul va merge si toata slujba acelui
sat sa fie a manastirei". ')
Era o favoare acordatii nainastirei de care profi-
tau si bietii oameni.

In sfarit, mai gasim o imunitate foarte rarii ; Dom-

nul dispensa pe oarecare persoane in favoare, de
judecia personalului judeciitoresc obicinuit, rezerviin-
du-si numai lui dreptul de a le judeca.
Ap, Alexandra Voevod in 1453 dä un hrisov de
imunititti miindstirei de ciilagiirite So lca si mai multe
scutiri oamenilor din satul acela, constituit in slo-
bozie si apoi adauge :
De asemenea nici vornicii din Suceava, nici alt ni-
menea sa nu aibe treaba cu acei oameni, nici
judece si a lua dela ei nimica, iar cine va vedea vre-o
strambatate la acei oanzeni sei-si cate cu dcinsii la
starita sau la Domnia mea dar alt judet 86 nu
aibe". 2)
Alexandra cel l3un la 1431, durueste lui Iuga dou6
sate anume Mihnea din Bahna pe Tutova si Balan din
Stramba, ca sa-i fie uric si sub uric sa nu se dea al-
tuin niciodata in veci si set asculte de not si alt ju-
dear-tor sa nu aibe". 3)

') Parnantul, satenii qi stapanii, R. Rosetti, pag. 290.

) Uricarul Codrescu, vol. XX, pag. 99.
3) Despre Cnejii Romani, Bogdan, pag. 27.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA II

PROPRIETA TEA DO1INEASCX. - DANIILE DE D10 .II §1 CON FIEMX RI

DE ACTE

CAPITOLUL I
PROPIUETATEA DOM NEASCA

I
Inainte de a ma ocupa de sistemul beneficiar a Dom-
nilor no5tri, adica de daniile de mo5ii, se pune
chestia proprietdtei in genere in Wile noastre, adicd
a proprietdtei Domne5ti 5i a celei particulare. fiindca
ideea proprietdtei la not nu s'a modificat in cursul
veacurilor, cred potrivit a o trata aici intreagd. Peste
ce erau stilpani Domnii ? Peste ce particularii ? Care
era regimul acestor cloud proprietAti? Aceste chestii
n'au fost pand acuma destul de bine elucidate, ba cate
()data s'a strecurat in ele $i idei gre5ite.
Mult timp s'a crezut 5i sd mai crede incd, (d. Ghi-
bdnescu in Surele fi Isvoadele sale) cd Domnul era
stdpan al intregului teritoriu al Wei 5i cd dreptul de
proprietate a particularilor asupra mo5iilor pe care
le stdpaneau, era mai mult un drept de posesiune.
Aceasta idee e cu desavar5ire gre5itit ; ea este luatd,
prin analogie, dela impdratii Romani, cu privire la
virile cucerite. In adevfir, aceia considerau teritoriul

www.dacoromanica.ro
86 CERCETIM ASUPRA STAREL TARANILOIt

provinciilor cucerite, de exemplu a Galiei, ca teritoritt

impardtesc, iar pe proprietari, ca simpli dententori, ca
simpli posesori. La not din contra, ideea veche ro-
mand a proprietdtei aproape cu toate consecventele
ei riguroase, a domnit totdeauna. Proprietatea indi-
viduala a fost totdeauna respectath, in principiu si
chiar in practicd.
E dreptul, ca Domnii confiscau cite °data proprie-
tati particulare, dar aceasta nu inseamnd ca ei nu.
aveau notiunea de respectul proprietdtei. Confisca -
tiunea putea in fapt, cite odatd, sä constitue un act
arbitrar, dar ea era totdeauna rezannata pe un principiu
vechiu care era admis in toate tarile : dreptul Suve-
ranului de a dispune de averea unui supus rebel.
Confiseatiunea era o penalitate de care Domnul uza
in puterea dreptului de mare justiciar at Orel.
Domnul avea un vast domeniu. Dreptul Domnului
de a dispune de mosiile care constituiau acel do-
meniu nu a fost niciodata contestat, din contra it
vedem afirmat cu diferite ocazii, in mod neindoelnic.
In anul 1618 Radu, Voevodul Orel Moldovei, intd-
reste mandstirei Solca mai multe sate, ddruite mai
inainte de Stefan Voda Tomsa. laid cum se exprirnd
hrisovul :
aSi aducand (adica alugArii) toate dispozitiile si is-
pisoacele ce le-a facut Stefan Voda Tomsa toate sa-
tele, ce le a dat mAntistirei Solca pe care a facut-o in
numele lui Dumnezeu, din care sate uncle le-a cum-
p5rat insusi el cu ai sni drepti bani, iar pe altele lea
dat din satele Donmesti, ca unul ce singer e stei pd-
nitor si oblekluitor pe cele ce i-au fost dat dela Dum-
nezeuD.1)

') Uricaral Codrescu, vol. XVIII, pag. 283.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 87

In anul 1690 Constantin Duca, daruieste piste sate.

si in acel hrisov laid ce cetim :
Dat-au si alti Domni meluire din mosia lui gos-
pod a boiarii si slugi credincioase, pentru slujba
ce an fdcut Domnilor si teirei, dar nu sent de pre(
mare ca acesta, nici yin nici la o sceidere a Ord dela
acele danii : si in urma acelor danii ce an dat Dom-
nii, cum an vrut, din ocinile Domnesti an mai intdrit
si alti luminati Domni". 1)
In 1750 se judecd la Divanui Domnesc din Bucu-
resti un proces de revendicare ; era vorba de treispre-
zece munti despre partea Lotrului, pe care Sasii din
Transilvania ii tinuse fdra drept si pe care principatul
Munteniei ii luase, dupa o cercetare la hotar.
Pretentia locuitorilor mdrginasi cu granita ce ziceau
cd muntii trebue six fie ai lor, fu respinsa de Divan, de
vreme ce Domnul, ceistigand acei munti dela Sasi
acei munti trebuie sit r5maie pe seama Domniei find
p6mant al Orel si Domnia sii-1 dea cui va vrea".
Inteun hrisov a lui Alex. Const. Moruzi din 1793,
vorbind de o mosie numitd Slatioara pe care Alex.
Ipsilante o dAruise unui hoer, zice : care mosie Doni-
nia-sa fratele Domnului Alexandru Ipsilante Voevod,
dupei volnicia ce au Domnii pe lucrurile Domnesti,
slobode, a deiruit-o, etc." 2)
Guvernul Austriac dupa luarea Bucovinei, trimite
un general cu doi ofiteri in Moldova pentru a avea
raspuns dela Dorian la o serie de intrebari asupra di-
feritelor chestiuni de drept Moldovenesc si obiceiuri.
Domnul instircineaza pe boerii Divanului ca sd
raspun dd.

I) Uricarul Codresen, vol. XI, pag. 214.

2) Istoria Romiinilor, Ureche, vol. VI, pag. 346.

www.dacoromanica.ro
88 CERCETAIII &SUPRA STABEI TATIANILOR

Intre acele intrebdri la No. 2 era urmatoarea :

4111ciile ce se stapanesc din vremile vechi, si mosiile
ce le-au daruit Domnii, de au fost obiceiu sa se arate
prin scrisori si semnele hotarelor, si de se poate gasi
in arhiva Iasului, hotarnice si scrisori de acest fel ?,)
kid raspunsul Divanului la aceasta intrebare :
Tot local Orel Moldovei, dintr'un inceput loc Doni-
nese au fost, si la locurile unde s'au socotit, ca sa fie
targuri le-au numit si le-au facut targuri, cu loc Im-
prejur indestul, spre indestularea orrisenilor, si in
condicele vechi ce s'au pomenit mai sus or fi fost si
semnele hotarelor, macar ca si din locurile targurilor
Inca si targuri intregi, mai pe urnzil stapcinitorii
Domni au dat danie cui au vrut cu ispisoace qos-
pod de steipdnire, cum si Coate nzosiile, ce se stapa-
nese din vremile vechi, si mai pe urma de luminatii
Domni, sunt date danie cu hrisoave Domnesti dupa
slujba si cinstea fieste caruia, pe cdt au volt Domnul
si la unile din testamenturile Domnilor, au lost arii-
tate si semnele hotarelor, ear nu la toate". 1)
In acest raspuns, s'ar pdrea a Divanul admite
principiul cum ca tot pdmantul tarei Moldovei a fost
proprietate Domneasca. Nu aceasta in fond e parerea
acelui Divan. Boerii Divani0i se pun in ipoteza ca la
inceputul ocupatiunei tarei de ccl intaiu Domn, ea ar
fi fost pustie. gi in aceasta ipotezd Divanul are drep -
tate, cdci cum spune mai jos tot el si cum este si
adevarul, locurile pustii erau proprietatea Dorn-
neascd. Istorice0e insa ipoteza nu se confirmd. Mult
timp, cu mull 'nainte de instituirea celor intaiu
dinastii de Domni, constatarn ca tdrile erau locuite, ba
chiar in cei intaiu ani ai vietei istorice a acestor jari
gasim sate Si proprieta(i particulare.
1) Uricarul Codrescu, vol XI, pag. 253 si 254.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 89

ldeea exacta a proprietatei Domne0i §i particulare

care a dominat viala istorica a tarilor o gasim expri-
niata in un document din 1817.
Divanul si cu Mitropolitul se rostesc in aceasta pri-
vinta, in urmatorul fel :
Preosfintitul mitropolit de'impreuna cu obsteasca
Adunare a boerilor, au dat inscris catrA Domnul
Scarlat Calimah Voevod, la anul 1817, anaforaua ce
s'au dat Domnului Scarlat Calimah Voevod, cu ari-
tarea pentru locurile carile din vechiu au fost Dom-
nesti : 1) locurile de pustiu, adica care nu s'au sta-
panit de nimeni si se afla desehise ; 2) locurile de
mosie dovedite cu numele lor, ce s'ar gasi cuprinse
intre alte hotare, supt alt nume schimbat si tainuit
si necuprins in scrisorile megiesitelor mosii, alaturate
cu mArginirea for catre acel loc ; 3) branistile Dorn..
nesti carile in urma si acele prin danii s'au h5rAzit
de catre Domnii ce dupa vremi au stAtut ; 4) locurile
targurilor carile de acest fel de locuri de targuri des-
chise, sau de braniste, sau de pustiu, de s'ar gasi ar
fi Domnesti si s'ar lua, iar branistile mosinasilor nisi
dupa obiceiul pamantului, nici dupa asezAtruanturile
si ponturile Divanului, precum sunt acele date de ca-
tre boerii britritni ai prunantului, cu obsteasca Adu-
nare, la 1782, Fevruar 19, dupa ce an urmat pacinica
si legiuita prin paragrafie stapanire a mosinasilor, nu
se pot lua, pe care aseziimanturi si obiceiuri a pri-
mantului, insusi impiiratestile pravile le intriresc, caci
aceste impAratesti pravile din vechiu s'au intrebuintat
si s'au pazit si se prizesc intocmai". 1)
Iatti care era proprietatea Domneasca. Orice pa-
mint sau movie pentru care un particular putea sä
aduca un titlu de achizitie, adicii un titlu de cumpa-

Uricarul Codrescu, vol. XXII, pag. 179 si 180.

www.dacoromanica.ro
90 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

raturA, de danie, de schimb, de inostenire si de tes-

tament, acel pamant sau mosie nu intra in domeniul
Domnesc ; era proprietate particulars. Si din contra,
oricine care poseda un pAmant sau o mosie pentru
care nu putea s'aduca unul din titlurile de mai sus si
nici putea sd dovedeasca cu martori sau jurAtori
ca a stApanit de mult si a pierdut actele, acel pamant
era Domnesc si Domnul putea sA-1 ia.
Din aceasta definitie, se vede cum dreptul de pro-
prietate a fost respectat totdeauna.
De asemenea insa si Domnii erau rigurosi pazitori
in ceeace priveste domeniul lor, a dreptului for ; ei
incorporau in acel domeniu, tot ce nu se putea do-
vedi, ca este proprietate particularA.
Intr'un proces dela inceputul veacului al 19-lea pe
care '1 judeca IonilA Sturza, Domnul Moldovei, se
vede foarte bine drepturile Domniei asupra locurilor
pentru care particularii nu puteau aduce titluri.
Niste locuitori din satul poreclit Bogdaprostestii,
Incalcase o mosie a marAstirei RAsca, dar incAlcase
in acelasi timp si o parte din pamantul proprietate
Domneasca, justificand acei oameni posesiunea pe
bucata din mosia mAnAstirei RAsca, prin posesiunea
teritoriului de alAturi. 1)
Pe ce motiv Domnul da dreptate manastirei Rasca
si scoate din posesiune pe Bogdaprosteni ? Pe mo-
tivul, ca de vreme ce acei oameni s'au facut vecini cu
satul mAnastirei RAsca, ocupAnd pe nedrept un pA-
mant pentru care nu arata nici un titlu si prin ur-
mare este pamant Domnesc, evident cA si posesiunea
for pe pamantul mAnAstirei, este usurpata; asa ca

1) Uricaral Codrescu, vol. XX, pag. 290.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 91

Domnul alunga acei oameni de pe locurile mAnas-

tirei, iar pe de altd parte, s'au lust tot acel pamant
pe seama Domniei", adica pamantul pentru care Bog-
daprostenii n'au putut sa aducd nici un titlu, nici
macar sä dovedeascA cu martori dreptul ab antiquo.
Sate le pentru care boerii puteausa invoace un titlu,
fie de danie dela un Domn anterior, fie de moste-
nine, fie de cumpdrare sau de schimb sau on ce fel
de titlu achizitiv, acele erau sate, proprietate parti-
culars.
Satenii care puteau sä dovedeasc6, fie in comun,
fie in particular, ca aveau titlu de proprietate asupra
unor sate si mosii, acei sAteni sau mai bine acele
sate, nu erau sate Domnesti, ci erau sate libere, ocu-
pate de proprietari mid, fie descendentii unui tutor
comun, fie a mai multor.
Toate celelalte sate care nu puteau face aceasta
dovada, erau presupuse ca f6cute pe loc Domnesc si
prin urmare se numeau sate Domnesti.
Domnul avea asupra acestor sate dreptul oricarui
proprietar, prin urmare aceleasi drepturi ca si a boe-
rilor si a rAzesilor pe proprietAtile tor.
Domnii stiau ca nu pot darui deceit numai ceea ce a-
pailinea domeniului tor, de aceea ii vedem foarte des
in hrisoavele de danii mentionand cu mare ingrijire
di salele pe care le ddruesc sent sale Domnqli.
In hrisovul pe care l'am amintit mai sus, cetim :
5 i pentru ca locul acesta pe care Bogdaprostetii cu rea
credinta 'i au 'luting st5panirea, este drept Donznesc"
§i mai jos ndar nu mai putin i prin ispisoacele lui
Mihail Racovi(5. Voevod s'arata cá intarind lui Andrei
Pisarul din locul Domnesc..."
In cartea de intarire a lui Radu Voevod a posesiu-

www.dacoromanica.ro
92 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

nilor mgnastirei Solca, cetim :' Siam dat si intArit

sfintei mangstiri... «si aceste sate au fost toate drept
Donznestiv.1)
Cate °data aceste sate Domnesti erau puse de Domni
sub ascultarea oraselor. Asa, Miron Barnowski dAru-
este miinAstirei Dragomirna, cloud sate din care unul
anume So lca din tinutul Sucevei, care sat era drept
al nostril Domnesc_asculteitor de ocolul ceteirei Sa-
ceavaa. 2)
Dabija Voda intiireste unei mAnAstiri un sat care
sat a fost drept Domnesc supus ocolului Targzzlui
Petrel".
Radu-Voevod, int5reste mdnastirei So lca cloud sate,
aceste sate au tost drept Domnesti si se rineau de
ocolul Reideinti si ele erau pentru treaba Donzniel
rnele".
Cum cä satele Domnesti apartinand Domnului ii
serveau lui de venit, aceasta nu mai incape indoia16.
Intre intreb5rile pe care guvernul Austriac le pune
la 1782 Domnului Moldovei relativ la vechile obice-
iuri cu privire la Bucovina, era si urmAtoarea : Ve-
niturile podurilor si alte venituri ce au fost Domnesti,
le au luat stiipcinii Domni insusi, sau cu scrisori le au
dat altora ? "
Iata ce raspunde Divanul Domnesc :
Veniturile podurilor si alte venituri de mosii, ce
an fost Domnesti, in cilta vreme au tost Domnesti,
s'au strans si veniturile for pe sama Domneascg, de
cei randuiti de Domn pristavi ; iar dupa ce dintr'acele
mosii cu pilduri si alte venituri, le au dat luminatii
Domni, dintr'un inceput si panA acum danie, cunt au
vrut, au luat acei cu daniile si veniturile si poclu-
1) Uricarul Codrescu, vol. XVIII, pag. 298.
2) Ibidem, pag. 291.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 93

rile si alte venituri si se stapanesc si pana acunz

de acei care le au". 1)
De aici rezulta ca Domnii se bucurau cum am zis
deja, pe mosiile Domnesti de aceleasi drepturi de
care se bucurau proprietarii partictlari pe ale lor. Asa
ei luau dijma dela Ittrani si li se facea claca.
Const. Mavrocordat in 1742 prin 14 carti date catre
ispravnicii de linuturi din Moldova, le ordona ca
«pe la mosiile Domnesti sa alba a lua de a zecea, din
pat... (neinteles) din fanat, din grAdini, din prisaci,
din tot local pre obiceith>. 2)
Aceste mosii de a caror venit se bucurau Domnii, be
puteau ceda si altora, fie in mod difinitiv, fie provizor.
In mod provizor, el ceda unele din asemenea mosii,
targurilor; ceeace in stilul de atunci se zicea a be da
sub ascultarea cutarui sau cutArui Virg. $i. atunci tar-
govetii uzau de drepturile proprietAtei folosindu-se
de venituri.
Neculai Costin, in cronica sa relativ la Domnia lui
Neculai Mavrocordat, ne arata foarte bine rostul a-
cestor sate si importan(a care aveau ele pentru targuri.
laid ce zice :
Facuse Neculai Voda in Domnia sa o socoteala care
ni se pare ca nu o va mai huli nime pe urma, pentru
hotarele targurilor Domnesti, de la o vreme se de-
prinsese Domnii cei mai de curand a da si a boeri,
si a altora, asa cat n'au ramas loc deosebit pentru
hrana si agonisita pe dansul, targurilor. Harazit'au lo-
curi Domnii cei vechi, a boeri, slujitori, pentru slujba
si credinta spre stapani : era nu asa aproape de
orase, cat sa n'aiba targurile deosebit hotarele sale
nesupuse zeciuielilor a boerilor si a calugari, pre-
1) Uricaral Codrescn, vol. XI, pag. 254.
2) Stadii si documente, Iorga, vol. VI, pag. 379.

www.dacoromanica.ro
94 CERCETARE ASUPRA. STIPEI TARANILOR

cum se cunosc batranile urice $i ispisoacele a batra-

nilor Domni cu ce au miluit pre alti,..Ear hotarele tre-
buitoare targurilor nu le an clintit : ce, de au dat din
locurile targurilor ce prisosea targurilor da, era
ce era trebuitoare tdrgurilor le-au lasat neclin-
rite: nu cum stau acum, de n'au tdrgurile uncle sii
se hraneascci, fora zeciuiala de pre altiv.1)
Din acest pasaj al cronicarului se vede ca Domnii
dintai, in daniile lor, crutau satele Domnesti de prin
prejurul oraselor. 'ma mai tarziu, ei incepura a ha-
razi boerilor si din acele sate, dupa cum am vazut
din citarea catorva documente, ceeace aduce paguba
orasenilor.
Cele de mai multe ori, Domnii haraziau din mosiile
Domnesti in deplina si vecinica proprietate boerilor
sau slugilor for lucru de care ma voiu ocupa in ca-
pitolul urmator.

III

Domnul era cel mai mare proprietar, mai cu seamy

in cele intni veacuri, din Cara. Ca sä ne facem o idee
ce numar insemnat de sate, de mosii si de locuri de-
sarte poseda, e destul sä observam ca averile manas-
tiresti pe care Alexandru Cuza le-a secularizat fusese
constituite, cu foarte putine exceptii, numai prin danii
asupra domeniului Domnesc. De asemenea din citirea
hrisoavelor, vedem cä o mare parte din mosiile boe-
resti, sunt constituite tot din daniile Domnesti.
Aceste doua lucruri arata cat de redusa la inceput

1) Letopiseti, Cronicile Romaniei, M. liogllniceanu, vol. II,

pag. 85.

www.dacoromanica.ro
 C. PANU 95

a fost proprietatea particulars si cat de vasta cea

Domneasca, adica tocmai contrarul de ce si in aceasta
chestie susline d. R. Rossetti.
Acest domeniu nu se linea intins Inteun judet sau
inteo parte a Orel; proprieta(ile Domnesti erau im-
prastiate pe toata intinderea tarei.
Cum s'a constituit acest domeniu ? Istoriceste este
greu de a raspunde. E sigur un lucru ; cd la inceput,
Domnii descalicatori gasesc si isi formeaza un do-
meniu intins din locuri pustii si din sate fara stapani
si a error locuitori se bucurau numai de dreptul de
folosinia, fall a putea justifica un drept de proprie-
tate.
D. R. Rosetti crede gresit, ca mai totdeauna, cd
Bogdan si fiul sau Latcu n'au pus stapanire decal
numai pe locurile pustii si pe satele care au aparlinut
familiei lui Sas si a partizanilor prea compromisi a
fostului Voevod precum si pe acele atarnand de targuri.
Domnii cei intaiu au facut domeniul Domnesc dupa
normele aratate mai sus, respectand numai proprie-
tatea particulars cu titlu; dealtmintrelea asa au facut
toti intemeitorii de dinastii peste tot locul.
La acest domeniu ei mai adauga satele inflintate si
mosiile particulare a familiilor care se stingeau prin
lipsa de erezi.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL II
SISTEMUL BENEFICIAR SAU DANIILE DONINE$TI El CONFIRM XRILE
DE ACTE

I
Inainte ca sa apard cartea d-lui R. Rosetti, Pcitnantal,
satelzii qi stapd nii, chestia daniilor Domnesti era simplit
.fir 11 lost o superfetalie ca cineva sa se intrebe, ce ha-
razea Domnul, cand daruia unui boer, un sat ? Modul
cum sunt redactate toate actele de danii, cunostintele
pozitive ce avem in veacurile mai apropiate, de ceeace
insemna o danie Domneasca, ne scuteau de astfel de
intrebdri.
D. R. Rosetti a incurcat asa lucrurile si in aceasta
chestie simpld, cu teoria d-sale pe care am discutat-o
deja, incat cineva, care scrie asupra acestei chestiuni
dupa aparilia cdrtei d-lui Rosetti, trebuie sd-si puie
elementara intrebare, asi putea zice copildreasca in-
trebare, ce hardzea Domnul ddruind un sat, si aceasta
in interesul restabilirei adevarului denaturat de nu-
rni tul a utor.
1). R. Rossetti n'are ce face si recunoaste ca, cand
Domnul daruia un loc pustiu pentru ca donatarul
sd-si flied un sat, ii daruia intreaga proprietate.
Dar cand Domnul facea danie un sat, o mosie ? 0,

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 97

aid am vdzut, cd autorul e original de tot si face

descoperiri.
Ciind Domnul hardzea un sat, nu hdrazea satul,
nici mosia, fereasca D-zeu! ne zice d- R. Rossetti, ci
numai dreptul de judecata asupra locuitorilor, caci
atAta lucru putea Domnul sd daruiasca, satele avand
o veche organizatie cnezeasca ; iar ca intindere terito-
riald, Domnul nu putea acorda deck cel mult doud
sau trei jerebii !
Evident, ne spune acest autor, cd Domnul acorda
prin aceasta danie un fel de drept de proprietate boe-
rilor, dar aceasta proprietate era departe de a fi un
alod sau un domeniu in sensul dat de dreptul roman.
Nu era un alod, caci acea mosie era grevata de dreptul
de folosintd a oamenilor care locuiau pe &Lusa. Pe
de alta parte, era mai mult deck un alod, caci de
acea stapilnire, era legatd judecia satului. In realitate
Domnul nu acorda deck dreptul de judecie.
Rdmai uimit de asemenea aberatiuni.
Am dovedit cd, dupd ideile acelor timpuri, Domnul
avea dreptul de proprietate asupra domeniului sau; el
era stapfm ca on ce proprietar peste locurile pustii
si peste satele asezate pe loc Domnesc.
Danille Domnesti constituiau un titlu de proprietate
pentru donatari ; sute si sute de documente ne aratd
cd stranepotii donatarului primitiv invocau dupd sute
de ani, actele de danie dela Alexandru cel Bun sau
dela Stefan cel Mare sau dela un alt Domn.
Domnul cand facea o danie, nu facea, in act, nici o re-
zervd, el dadea mosia sau satul in deplina proprietate
si pentru vecie donatarului, fiilor, nepotilor si stra-
nepotilor. i nici era vorbd de dreptul de judecata
asupra locuitorilor mosiei. Am dovedit cd asemenea
7

www.dacoromanica.ro
98 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

drept suveran, cand Domnul nu'l acorda in mod

partial it avea in toata intregimealui i it exercita
prin funclionarii sdi.
E drept ca d. R. Rosetti are tristul curaj sd afirme
ca in toate actele de danie cuvantul de judecie e sub
inteles, adica Domnii dddeau subinteles, (? !) ceeace
dupd autorul in chestiune era mai important, toc-
mai obiectul de c5petenie al stapanirei intArite sau
harAzite." III
Noi §tim de asemenea ca boerul care primea dania
documentele Si toate actele ne aratdse comporta, ca
adevarat proprietar, dispunand de mo0a intreaga, van-
zand'o, schimband'o, iar mo0enitorii impArtind'o fdra
nici o rezerva, fail ca sd fie macar vorbd de un drept
oarecare de judecie sau aka ceva.
Asa stau lucrurile istorice0e. Ei bine, d. R. Rosetti
cautd a rdsturna toate aceste, substituind teoria sa
care am vdzut in ce consistd : in afard de dreptul de ju-
decata, boerul sau egumenul bine inteles, nu erau std-
pani decat pe cloud sau trei parnanturi din care puteau
sä se hrdneascd, in colo sgtenii ocupau intreaga mo0e,
ei '0 imparteau .Si campul §i locurile de fanat i
totul.
Iar dacd dddeau o zeciuiald sau faceau §i oare-
care clacd boerului sau egumenului, d. R. Rosetti
e nevoit sd admita acest lucru aceste le dddeau i
le fdceau, nu proprietarului, ci judecddorului satului.
la sd ldmurim aceasta chestie.
Am aratal mai sus in capitolul intai 0 al doilea din
Cartea intai, cd toata aceasta fantaiie istorica se razi-
ma pe tdlmdcirea arbitrary a unui singur document.
Reiau aici din nou chestia, examinAnd'o din alt
punct de vedere.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 99

II

Intreaga organizatie sateasca sociala, din timpuri, in

toata Europa, protesteaza energic contra acestei aser-
iuni. Cand d. R. Rosetti afirma ca taranii in Moldova
plateau zeciuiala boerului flindca acela ii judeca, acea-
sta inseamna a nu cunoaste sau a calca in picioare
principiul fundamental pe care se baza raporturile
intre proprietarii de pamanturi si tarani, precum si
principiul pe care se razama justitia si distribui-
rea ei.
Am aratat in capitolul Cine judecau satele? eh jus-
titia penala atat la not cat si in Europa medievalti,
se rezema pe ceace se numea gloaba sau fredum.
Cei care cadea inteb pricina, platea pe judecator si
plata avea numele de gloabci.
Ei bine, cand d. R. Rossetti face din dreptul de ju-
decata o putere a boerului daruit de Domn, pe care
fiecare Oran o recompenseaza platind zeciuiala si fa-
cand claca, este o rasturnare indrazneata a fundamen-
tului justitiei insusi, de atunci. Taranii, toti taranii
dintr'un sat sä platcasca zeciuiala, boerului, fiindca
acela putea intamplator sa i judece ?
Judecatorul sa fie platit nu prin gloaba aceluia cazut
in pricina, ci prin zeciuiala platita si claca facuttl, de
generalitatea satului 1! Justitia dintr'un sat platita cu
zeciuiala si claca ?
Ce idei sunt aceste ? De unde a putut sa le is d.
R. Rosetti ?
Pe acelea timpuri judecatorul nu implinea o opera
-de reparatie sociald; el era, nu rasplatit, ci plata, ceeace
am aratat cand am vorbit despre gloaba.
Ce aveau a face deci toll oamenii dintr'un sat ea

www.dacoromanica.ro
100 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

sa plateasca zeciuiala $i sä Lea claca, fiindca boerul

putea sa-i judece pe unii din eP?
A, ne mai zice d. Rosetti, fiindcA boerul nu numai
eä ii judeca, dar ii $i ocarmuia. Apoi sa ni se dea
voie a raspunde cs aceasta noua atributie a.boerului
de a ocArmui, nu intr in dreptul de judecie, este ceva
peste ; §i de unde o scoate d. R. Rosetti A ocArmui
un sat insemneaza a fi stapan peste el; a percepe dij-
ma pentru ca e$ti ocArmuitor, este altceva. Cu aceasta
ne departam cu totul de ideea de judecie si ne apro-
piem de ideea pe care o sustin eu, ca boerul donatar
era in acelasi timp $i stapAnul, si aceasta in calitatea
lui de proprietarul mo$iei.
Ia sa analizam serios $i sa vedem ce dadea Domnul,
harazind un sat $i ce drepturi decurgeau pentru boerul
donatar, din acea harazeala.
Am zis ca Domnul avea dreptul de stapanire asupra
satelor Domnegi ca oricare alt proprietar.
Locuitorii erau simpli cultivatori pe pa mAnt strain..
Ei bine, pe atunci ca $i acum, $i de cand e lumea
sau mai bine de cAnd exista proprietatea individuals
in lume, s'a admis ideea, ca oricine care se hraneste
pe pamantul altuia, e dator ca sa plateasca in schimb,
ceva proprietarului. Din aceasta idee care decurge din
dreptul de proprietate individuals, s'a nascut la Ro-
mani clasa arenda$ilor, a colonilor, a chiriasilor, etc..
Aceasta practica, cum ca cineva care se hrane$te
pe pamant strain trebuie sa plateasca ceva proprie-
tarului, o vedem in toata lumea $i in toate timpurile ;
ea exista in Asia minors, ea exista in Galia, o gasim
chiar la Germani.
Astazi o gasim mai intarita $i mai vivace.
In adevar, daca admiti ca eu X, pot sa am in mod

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 101

exclusiv o intindere de Omani sub nume de proprietar,

cum se poate sa -mi ceri sa las pe oricine, sa vie sa
cultiveze pe socoteala sa acel pamAnt si sa se hra-
neascd din el, lard nici un folos pentru mine ? Daca
asi admite aceasta, atunci ideea de proprietate dispare,
eu nu mai suet proprietar, pdmantul este a tuturor,
ovadd ca fiecare poate veni ca al cultiveze.
Cum se poate deci impdca ideea de pronrietate in-
ividuald cu necesitatea altor oameni care nu au pa-
mantu propriu a lor, dar care trebuind ca sa se hra-
neascd, yin si imi cer voie ca sa cultiveze un lot pe
proprietatea mea
Foarte bine, anume sa -rni dea mie o plata pentru
a be pun la dispozitie pdmantul. Trebue ca eu pro-
prietarul sa am un folos cdci in principiu, tine zice
proprietate zice si dreptul pe folosinta.
Chestiunea este, cum sä ma pldteasca pe mine pro-
prietar, acei cdrora be permit ca sä se aseze si sa se
hrdneasca pe pamantul meu ? Cel mai simplu si mai
primitiv mijloc de plata, este indicat prin natura lu-
crurilor : Zeciuiala din producte. Oamenii asezati pe
mosia mea cultiveaza bran, secard, mai tarziu ptipu-
:soiu, etc. Fiecare gospodar imprejurul casei lui mai
ingrijeste de cativa stupi de miere, etc.
Ei bine, ca plata pentru ca eu proprietarul dau
acelor oameni pamantul cultivabil si loc de casa si de
dradind, ei imi vor da a zecea sau a nu stiu catelea,
din tot ce produc.
Este un contract verbal care se incheie intre mine
proprietar Si intre taranii cultivatori, un contract de
colonat partiar, flinded oamenii numi platesc bani,
neavand, ci imi platesc, cu parte de producte.
kid originea zeciuelei la not ca $i in toata lumea.

www.dacoromanica.ro
102 CERCETARI ASUPRA STXREI IARANILOR

Zeciuiala, nu reprezinta dreptul de judecie a d-lui

Rosetti, zeciuiala reprezinth dreptul proprietarului.
Acest drept al dijmei, am dovedit, cal avea si Dom-
nul pe domeniile sale ca si oricare proprietar.
Cand deci Domnul facea o danie, el ddruia mosia
cu satul in deplind proprietate, cu toate drepturile
care decurg si fira nici o rezervd, dar absolut gird
nici o rezerva, pe vecie donatarului, fiiilor, nepotilor
si striinepotilor, deci implicit, el dddea dreptul de ze-
ciuiald asupra productelor locuitorilor asezati si ceeace
e mai putin justificat, dreptul la claca.
Deed Domnul, &Ind o mosie, ar fi dat boerului sau
mAndstirei numai cloud sau trei jerebii si alta nimic,
isi poate inchipui cineva cd actele de danie s'ar fi re-
dactat asa cum sunt redactate toate ? Cum? Dai unui
Boer judecia, adica un drept necorporal ; ca drept cor-
poral, ii dai numai 3 jerebii din toata mosia si cand
redactezi actul de danie, atunci zici ca ii dai prin
acel act, satul cu mosia in plina proprietate si pe vecie
cu tot venitul" T?
Cu tot venitul? Care venit? Venitul celor cloud sau
trei jerebii? Apoi acelea erau pdmAntul pentru hrana
lui proprie ! Ce venit &idea dar Domnul ? Poate dijma
dela tdrani? Apoi dijma o datorau tdranii pentru dreptul
de judecatd, dupd d. Rosetti, nu pentru mosie.
In actele de vAnzare partials a unei mosii, fAcute
intre particulari, cand un boer vinde o mosie care a
avut'o de danie dela un Domn, el trece cumpdrato-
rului mosia cu tot venitul din vatra salului, din camp,
din !dual, din apd fi din pddure.
Ce vindea el atunci ?
Dupd d. Rosetti vindea numai o parte din cele trei
jerebii. Apoi tine ar fi fost nebunul de cumpardtor,

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 103

care in realitate sä primeasca o jerebie vi jumatate, vi

sa iscaleasca un act prin care, in aparentd, ii se da o
parte din intreaga movie ?
Cum ca proprietarii donatari erau sIelpdni pe toata
intinderea mosiei vi chiar pe pdmantul vetrei sa(ului,
se vede intre altele vi dintr'un document, pe care lu-
cru curios, it citeaza vi d. R. Rosetti.
In adevar, 1) Stefan al IIlea in 1443, intareste un
schimb facia intre Mihu Pisaru de o parte cu An-
drei vi Luca de cealalta parte. Lui Mihu, iata ce'i
intareste : Jumatatea unui sat ce este pe Tutova in
jos anume BAlanetii aceea parte care este intre parau
si Tutova, qi cu toate casele ce sunt pe acea parte
a poirezului si junzeitatea din Intregul hotar ce atdrnef
de Beileinestii".
Ce inseamnd aceasta? Inseamnd ca lui Mihu i se
da jumatate din sat vi jumatate din intreaga intindere a
mosiei. Documentul merge prea departe, data ar fi sa
intelegem ca Mihu Pisaru vi Andrei isi impartesc vi
casele oamenilor. Vom vedea ca casele erau proprie-
tatea sAtenilor. Trebue sa inteIegem ca ei isi impar-
lesc pamantul din vatra sa(ului, care ca vi restul
mosiei era proprietatea stapanului.
Ei bine, d. R. Rosseti dominat de ideea sa fixa, in-
telege ca prin acest uric se da lui Mihu nurnai casele
in care sed oamenii, ca ele sunt obiectul principal al
intarirei, macar ca se vede lamurit ca lui Mihu ii se
cid vi jumatate din intregul hotar al mosiei.
Dar sa admitem acest lucru. Intreb pe d. Rosetti,
cum explicd d-sa ca Mihu boerul devine staplin pe
casele oamenilor din sal? lri puterea caruia drept ?

') Uricaral Codrescu, vol. XI, pag. 54.

www.dacoromanica.ro
104 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

In puterea dreptului de judecie ? In puterea ca era

stapiln pe trei jerebii din toata mosia-'.? Nu, serios sunt
lucruri care nu le pricep.

III

Dar se va intreba cineva :

Cum ramilnea cu lAranii de pe mosie cand Domnul
o ceda altuia? Nu se rezerva oare drepturile for de
folosinta ? De sigur ca nu. SA mi se arate un singur
document in care s'ar face o asemenea rezerva.
Dar nici nu era nevoie. Drepturile for erau dela
sine reservate. Pranii erau un fel de colonisti par -
jiari pe mashie Domnesti si pe cele boeresti. Voiu
vorbi la locul cuvenit de aceastA. chestie. Pe dansii in
principiu schimbarea de stApan nu-i atingea ; cum am
spus, ei continuau a plati dijma si a face clasa noului
proprietar ca si celui vechiu.
Noul proprietar ii menjinea in folosinja parmintului,
ca si cel vechiu, fiindca mai inainte de toate proprie-
tarul avea interes sä i mentina ; si al doilea, chiar dac5
nu avea interes, era dator sA-i menjie. Dar si aceastA
chestie va face obiectul unui ulterior capitol.
Gaud facem cercetAri istorice, trebue sA ne desbrA-
dim de ideile noastre si sti ne punem in ideile tim-
pului pe care le studiAm.
Daca d. Rosetti ar fi trait in veacul al 15-lea si ar
fi fost Domn al Moldovei, cu ideile d-sale de astazi,
11 intreb : Oare asa ar fi redactat actele ? Oare n'ar fi
vorbit in ele de cele trei jerebii date in deplind pro-
prietate si de dreptul de judecie in mod expres ? Deceit
it asigur ca in acest caz ar fl produs o adevArata revolutie
in jara, in clasa boereasca si n'ar fi stat Domn o zi,

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 105

data ar fi sustinut, ch boerii n'au in proprietatile for

decal dreptul asupra a doua sau trei pamanturi, iar
de restul mosiei trebue sh se bucure taranii !
IV

Ce mai (Mean Domnii implicit, ctind faceau ha-

raziri de mosii 1 Zic implicit si nu subinteles, adica
ceva care rezultd din natura lucrurilor sau a unui
drept pe care '1 concesionezi.
Evident ch Domnul dadea boerului sau mdnAstirei
un fel de drept de stapilnire si asupra locuitorilor care
formau satu]. Desigur ca dadea acelora un fel de
stapan.
Faptul ca taranii erau obligati sd dea boerului dijma
din producte, ii punea in contact si in atarnare de
hoer.
Dar faptul ch erau obligati ca sh-i facii si claca,
lucreind pe ogorul boeresc voiu argta ca aceste
drepturi le avea boerul aceste '1 puneau pe thran
in foarte mare atarnare de proprietar.
Acest stapan, vom vedea, ca in cursul veacurilor,
abuzeazh de puterea si autoritatea Iui. Aici, precum
si in fiscalitatea nemiloasa a Domnilor, vom ghsi.ex-
plicatia cdderei tot mai mull a thranului, morals si
materialh.
Am zis mai sus eh, din punct de vedere a obliga-
iilor lor, Ihranilor le era egal ca mosia pe care lo-
cuiau sd fie dhruitti unui boer, unei manhstiri sau sh
fie phstrath pe seama Domniei. Din alt punct de ve-
ere, lush nu. Taranii preferau sd rdmaie thrani Dom-
Desti sau mosia pe care stateau sd fie sub ascultarea
targurilor, 'cel mult sub acea a manastirilor. Totul
preferau, afara de a fi dati unui boer. Stapanirea bo-

www.dacoromanica.ro
106 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

ereasca probabil era cea mai Brea, flindcd vedem pe

tdrani fugind de ea.
Cum ca facand Domnul danie, &idea §i satul dona-
tarului, inzestrand pe boer cu o autoritate chiar asu-
pra locuitorilor, acest lucru decurge dintr'un docu-
ment a lui Mircea cel Batran din anul 1387.1)
Mircea Vodd Meuse danie de mai multe sate ma-
ndstirei Tismana ; taranii erau multumiti.
Se svone,te printre aceia ed. Domnul ar voi sa-i is
de la manastire §i sa-i hardzeasca vre-unui boer. Ei se
plAng Domnului §i se maga, tar Mircea prin scrisoarea
citata deja in capitolul intaiu, ii asigurd ca nu 'i va da
de ocind i de °baba, adica in deplina proprietate nici
unui boer sau unui cneaz ci sa ramAna lin4titi ca
ramAn tot a manastirei Tismana.2)
Ce da Domnii prin actele for de harazire, devine clar.
Printr'un hrisov, Duca Vodd dupd ce intemeiaza
mandstirea Cetatuia, voqte s'o inzestreze i cu mo§ii, §i
iata cum s'adreseazd vdtamanilor §i satenilor din sat..
De mult umblati din 'liana in mans si m'am hotArat
si milostivit ca sa, va dau alugarilor manastirei Ce-
tatuia pentru ca sa fiti linistiti, feicond ceva treburi
pentru mhnhstire".
Xcest sat nu era de vecini ci in el erau simpli cul-
tivatori de parnant ; cu toate aceste Duca Vodd Maud
danie mo0a, face in acela timp danie i satul §i po-
runcqte satenilor sa asculte de calugdri §i sä be faca
treburile, adial sa le facti clacci.
Suntem departe de conceptiunea d lui R. Rosetti.
Gheorghe Stefan Voda usurpAnd tronul lui Vasile
Lupu, acesta fugind din lard, cumnatul sau Iordache
1) Despre Cnejii Romani, Bogdan, p. 33.
2) Vezi pag. 19.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 107

Cantacuzino, it urmeaza. Noul Domn confisca acestuia

averea, cum se obicinuia. Acel boer, se impaca, mai
la urina, cu Gheorghe Stefan, care-i permite sä intre
in tall §i Domnul ii restituie averile. Printre moii
avea i una Avramenii. Iata cum \Todd anunta pe
Avrameni ca satul for a intrat din nou in proprie-
tatea lui Iordache Cantacuzino :
Eu Gheorghe Stetan Voevoda, bjiiu mlstiu gsprdra
zemlii Moldayscoi, scriern Domnia mea la veiteimanul
si la toti sOtenii din Avreirrzeni, danzuvel stirea data
yeti vedea cartea Domniei mele, iar voi sä aveti a
asculta de boiarinul nostru de tordache ca an fost
visternic, pentru c5ci Domnia mea m'am milostivit si
v'am dat iarilsi lui cum a-ti fostu nainte, pentru acesta
lucru iar voi ca sa aveti a asculta de dumnealui intru
tot, etc." 1)
Con cl uzia :
Ma dar Domnii dud daruiau unei manastiri sau
unui boer o moge, 1-0 daruiau cu satul in toata in-.
tinderea ,i cu toata exploatarea, din vatra satului, din
camp, din fang, din apa, din padure, cu tot venitul,
fail nici o rezerva. El dadea implicit, cateodata ex-
pres, autoritate boerului fata cu satenii pe care ii punea
sub ascultarea donatarului.
Cuvantul de ascultare este luat cu semnificatia lui
din uzul serviciului manastirilor. A fi cineva in as-
cultare sau al da pe cineva sub ascultare, insemna al
pune sub supunerea unui superior.
Cuvantul de invaleiturci alma aceasi semnifica(ie
§i se intrebuinta cu o nuanta deosebita de cea care o
are astazi. Astazi, a da pe cineva la invatatura inseamna
a-1 da la studii, ceeace implied e drept §i o ascultare
') Sante §ii Isvoade, G. Ghibanesen, vol. IV, pag. 2.

www.dacoromanica.ro
108 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

fata de profesori. Dar in vechime, cuvantul avea o

insemnare mai precisa de supunere.
Alexandru VodA, Domnul Munteniei, in 1617 da o
.carte cAtre un popa sa plateasca niste bani si dupa
ce -i ordona acest lucru, apoi adauge :
«Asa este invatAtura Domniei melee.')
Mai tarziu in 1802 intr'o carte de impacare intre
niste locuitori, cetim: adeci dumnealui dupa invdtatura
_Mdriei Sale lui Vocid, au strans oameni buni etc.)) 2)
D. R. Rosetti isi inchipuie ca, cand Domnul zice IA-
ranilor ca sa asculte de hoer, insemna cal da sub
juridictia aceluia.
Este curios fenomenul cum o idee fixa to face sa
vezi in toate, ideea ta. Cand Domnul zice ca'i da sub
ascultarea sau invatatura boerului, inseamna ca le da,
in mod general, un stapan.
Dar ceace insemna mai special cuvAntul de a asculta,
insemna ordinul Domnului ca locuitorii sa faca claca
proprietarului. Aceasta semnificatie speciala rezulta
-din un ordin a lui Const. Mavrocordat. Iata acel ordin :
-< <S'a hotartit prin ponturile oranduielei oainenii ce vor
sedea pe mosiile altor, de stapanii acelor cu mosia sa
.aibd a asculta (land 6 zile de lucru pe an si dijma».
Dreptul de judecie este, sa ma erte d. R. Rosetti,
un moft inventat de d sa, cum am dovedit.
In puterea dreptului de stapan, desigur ca boerul
avea autoritate si putea sa se amestice si sa transeze
micele daraveri dintre tarani, care natural ca s'adresau
mai de graba lui dealt slujitorilor Domnesti insArci-
nati cu judecarea pricinilor. Mai mull, ca stapan, pro-

') Uricarul Codrescu, vol. VI, pag. 189.

2) Ibidem, vol. X, pag. 156.

www.dacoromanica.ro
 G. I'ANU 109'

babil, cä a putut sa'si i-a si oarecare drept de corec-

tiune asupra taranilor de care el a abuzat atilta ! Dreptur
de corectiune vedem posedandu-1 si pe aiurea pro-
prietarul. Dar o mai repet, unul este dreptul de co-
rectiune si altul, dreptul de judecato. Asi dori ca d._
R. Rosetti s6-mi citeze un singur act din care sd \rad
ca, cand era vorba de fapte penale, atunci boerii, iar
nu desugubinarii si parcalabii, judecau pe tdrani.
V
0 altd chestie.
Daniile Domnilor erau revocabile `? In principiu
nu. Cel putin Domnul in momentul cand facea o
hArkire o facea cu intentia ca ea sä rdmaie neclintita
pentru vecie. Dovada rugamintea ce donatorul o
adresa succesorilor lui ca sd respecte donatiunea
si blestemele cu care acoperea pe cei care ar strica-o.
De asemenea erau irevocabile, in principiu si pentru_
succesori, acestia avand, iardsi dupa regulile generale,
datoria ca sd respecte ceeace predecesorii for faceau.
In materie de donalie, dreptul vechiu nu difera de
ideile noastre moderne; donatia cand era pur si sim-
pia Ora indepliniri de sarcine, nu se putea strica.
De altmintrelea acest lucru '1 vedem spus si declarat
prin hrisoave.
Inteun referat a Divanului Domnesc in chestia unui
proces de revendicare dela inceputul veacului at 19 -lea,
Divanul face amintire, fdra sa citeze, ce e dreptul pra-
vila care anume, ca pravilele zic : «Daniile ce se vor-
da la sfintele biserici nu se pot lua nici odinioarei de
uncle s'au inchinat, nici de cel care le-au dat, nici
de altii. 1)
') Uricarul Th. Codresen, vol. XX, pag. 292.

www.dacoromanica.ro
110 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

In practices insa, Domnii find stapani absoluti,

puteau strica daniile predecesorildl. lor, data aceasta
be plAcea, data aveau interes. Stricand daniile, nu
loveau in dreptul de proprietate pe care am vAzut
al atingeau numai prin confiscari ; ei faceau pur si
simplu sä reintre in domeniul Domnesc peste care
erau stapani, o avere Instrainata.
Iata un exemplu de restabilirea unei danii revocata.
Domnul Gheorghe Ghica Vod6, da printr'un hrisov
un helesteu de HMO Targu Frumos, scare he-
lesteu le este (cglugarilor) danie si miluire dela Bar-
novski Vod5 si l'au fost luat dupes aceea. Gheorghe
Stefan Voda pe sama Domniei, deci Domnia mea si
cu tot statul am socotit ca acel lucru s'au Pcut Tara
de tale, pentru aceea Domnia mea le-am dat helesteul
sá fie iarAsi pe seama Ion. 1)
0 incercare de stricare de danie este acea a lui Ne-
culai Mavrocordat si istorisita de Neculai Costin in
cronica sa.
Locuitorii mai multor targuri se plithsese Dornnului
cä prin faptul hArazirei, catre boeri, a satelor Domnesti,
care mai inainte apartinuse acelor targuri, s'au stramtat
locurile de hrana si veniturile targurilor.
Atunci ii vine lui Neculai Mavrocordat, Domn strain,
care nu stia nici mdcar romaneste, ideea ca sä re-
voace daniile cele mai noun.
Dar sa las cuvantul lui Neculai Costin.
Aceste, socotindu-le Nicolai Voda, nu zicea nimica
de daniile cele vechi (a vechilor Donzni celor &I-
front) ce de daniile acestor de curand Donzni ; friso
intaiu au spus si boerilor seii socoteala sa. PU3'all
de au thcut cArti sa se strice daniile cele ce s'au tacut

1) Surete si lswoade, G. Ghibaneseu, vol. IV, pag. 4 §i. 5.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 111

de Domnii mai de curand cu imputinarea locurilor

targurilor Domnegti ; ca venise jalobele dela cati-va
targoveti a cAteva targuri, cum, n'au unde se "Irani.
Ce, pe urma, mai 'nainte de ce le ar trimite prin tarn
sa le sune, pricepand acum banaturi despre o seamy
de boeri, cArora li se didese daniile, si miluirile acelor
Domni trecuti, socotind sa nu i mAhneascA, au pArA-
sit, de au poruncit sa nu se mai iveasca acele carti". 1)
Chiar Neculai Mavrocordat n'a indraznit, in animal
moment, sa execute ceeace hotArase. Pot repeta deci,
ca Si in principiu $i in fapt, daniile, generalminte, erau
respectate. Cum am vazut, rar intAlnim cazuri de stri-
care de danie, dar acestea numai pentru cauze de
viclenie sau de tradare.
SA dau un exempla :
Bogdan Voevod in 1550, da unui credincios al sail,
un sat.
,,Care sat acesta l'a perdut Lupu feciorul Dionisiei
cAlugAritei, nepot TAutului in vremea vicleniei sale,
&Ind s'a fost ridicat Domn asupra capului pArintelui
Domniei mele Alexandra cand au Si petit". 2) Ace! sat
fusese daruit numitului Lupu de Alexandra tatal lui
Bogdan. .

De altmintrelea fiecare Domn avea interes cm{ sti

respecte dania predecesorului, pentru ca si dania sa
sd fie respectatA, de succesori.
0 singura exceplie gAsim. Toji Domnii care au oCazie
de a vorbi de daniile lui Stefan Voda pronumit La-
custA, declard categoric in hrisoavele lor, ca acele
danii sA nu se pAzeasca.
Stefan al saselea sau al saptelea, supranumit La-

1) Letopiseti, CoglIniceanu, vol. II, pag. 85.

Uricaral Codrescu, vol. XXII, pag. 02.

www.dacoromanica.ro
112 CERr.:ETARI ASUPRA STXREI TARANILOR

custA, a fost acel Domn pe care Sultanul Soliman in

persoana, it a§ezase la 1527 pe tronul Sucevei, dup.
ce bAtuse §i alungase pe Petru Rare§.
In veacul al 16-lea spiritul de independenta §i cer-
bicie, era Inca tare in Moldova, a§a ca un Domn pus
pe tron de Imparatul turcesc constituia o ru§ine, 'Meat
succesorii n'au voit sA recunoasca a a fost Domn al
acestei sri, prin urmare au declarat ca nule toate ac-
tele sale.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL III
CONFIRMARILE DE ACTE
Cancelaria Domneasca era foarte ocupata in cursuf
veacurilor, cu inicirituri sau confirmari.
Ceeace izbqte, rasfoind documentele, e cd fiecare-
boer sau manastire care capata o danie dela Domn,
se grabea, la suirea pe tron a succesorului, sä se duca.
la Domnie, sä capete confirmarea daniei.
Din aceasta cauza unii din istoricii notri, cred, ca
daniile erau de fapt temporale, iar confirmarea era
singurul act, singura formalitate care facea durabila
o danie.
Este o eroare.
Cancelaria Domneasca intarea sau confirma orice-
fel de acte. Domnul dadea autenticitate tuturor acte-
lor, chiar celor petrecute intre particulari De aceea
vedem intarite acte de vanzare, acte de imparteala,
acte de schimb intre partile interesate. Domnul per-
cepea o taxa pentru asemenea intarituri.
Evident ca intaritura acestor acte nu insemna
ca Domnul le putea strica, de vreme ce erau acte
privitoare la proprietatea particulars ; cel mult, din
lipsa confirmarei DomneVi, ele puteau da loc la pro-
cese si judecati.
Dovada cd confirmarea era o regula generals privi-
8

www.dacoromanica.ro
114 CERCETARI ASUPRA STARE! TIRANILOR

toare pentru toate actele fare deosebire, iar nu numai

pentru daniile Domnilor din trecut, este ca de multe ori,
prin acelasi act, Domnii confirmau, pe de o parte, libe-
ralitatile Domnilor trecuti, iar, pe de alta parte, cum-
pararile cu caracter particular a aceluiasi proprietar.
Inca ()data confirmarea n'avea legatura directa cu
validitatea actului in sine.
Fustel de Coulanges arata foarte bine, apropo de
donatiile regilor Franci, identice cu donatiile Dorn-
nilor nostri si in spirit si in forma, motivul iniciri-
iurilor. Ele fac parte din acest tot de obiceiuri care
Ificeau sa intervina pe Regi in toate actele vietei pri-
vate. Un testator cerea adesea on Regelui de a con-
firma testamentul sau,'un donatar donatia sa, un cum-
Orator mosia cumpfiratfi, un erede mostenirea sa. Ni-
meni nu credea drepturile sale asigurate dac4 nu erau
garantate printr'o carte regalii. Fiecare tamale bogata
avea arhivele sale si membrii se grAbeau cerAnd con -
firmari ca sa imbogfiteascii numarul titlurilor lor. E
foarte posibil dealtminterelea ca guvernul merovingian
sa fi tras venituri din asemenea confirmfiri. Dealtminte-
relea trebue sa ne gfindim de asemenea la dezordinile
acelor timpuri, la puterea absolute a Regilor mai cu
searnfi a ministrilor si la putinile garantii legale pe care
particularii le aveau fata cu aceia. Nimenea nu era si-
gur de a-si pfistra mosia dacfi nu putea arata o scrisoare
nu dela Regele mort ci dela Regele care domnea ac-
tualminte. Fiecare deci, la fiecare nou regim se ducea
sa capete o confirmare pe care probabil o platea. Con-
firmatiunile nu erau o recunoastere a lipsei unui drept ;
ele erau o garantie care se adaugea la un drept exis-
tent".

1) Histoire des Institutions politicines do l'ancienne France,

pag. 56.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 115

S'ar parea, citind aceste randuri, ca Fustel de Coulan-

ges, le-a scris pentru n oi.
Donatarii de moNii Domnqti ca si particularii in
transacliile lor, simteau nevoia sa-0 reinoiasca actele
din cand in cand prin confirmarile Domnilor pos-
teriori.
Desigur un hrisov de danie dela Stefan cel Mare
era un titlu nediscutabil. Dar asemnea act putea sa
se pearda in cursul veacurilor, putea sä fie chiar con-
testat. Intalnim in documente, plastografii, fabricatii
de acte de danii. Cand insa posesorii unor asemenea
acte vechi aveau $i confirmatiile din cand in cand a
Domnilor urmatori, nu mai putea sa fie tea ma de per-
derea actului nici de contestarea lui.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA III
PROPRIETATEA PARTICULAR A.
(Boereasca Si razAwasca)

CAPITOLUL I
PROPRIETATEA BOEREASCA, DIDIA I CLACA

I
In o mare parte proprietatea particulars este wits
din cea Domneasca.
La inceput, adicii in veacul al 14-lea si al 15-lea,
daniile au Post numeroase ; in veacul al 16-lea stocul
de danii, incepe a se micsora, in al 17-lea, devine tot
mai neinsemnat, iar in al 18-lea, el este aproape stors.
Cu toatea acestea, la descalecare, cei intai Domni ga-
sesc o proprietate particulars destul de insemnata.
Colectia de hrisoave ne aratii vanzari intre particulari,
schimburi, impartiri mai cu seamy si mosteniri, pe
care Domnii le inturesc.
Aceastii proprietate se mai mareste prin inflintari
de sate pe teritoriile acordate boerilor.
In aceste sate ca si in cele Domnesti, locuia o po-
pulatie de neproprietari.
In ce conditiuni sedeau ei ?
Numai prin actele din veacul al 17-lea, incepem a
vedea lamurit cii aceia plateau dijmii si faceau clacii.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 117

Altminterelea, actele si documentele din veacurile an-

terioare,cel putin la cuno§tinta m ea, nu ne dau
E foarte curios acest fapt.
Am vazut ca in actele Domne§ti de danie din yea-
curile anterioare celui al 17-lea, Domnul harazea o
mo.5ie «cu tot venitul».
Aceasta e formula laconicii pe care o gasim ste-
reotip in toate documentele. Din ce se compunea §i
in ce consista acel venit ?
Te intorci, de alta parte, la actele petrecute intre
particulari. Citegi acte prin care un boer sau un pro-
prietar, vindea altuia o motde. Aici intalnesti ca cel
intaiu, vindea celui al doilea, satul cutare cu tot ho-
tarul §i cu lot venilul... Iar4i tot venitul" fara sa
spuna in ce consista.
Intalnim foarte adesea, vanzari de parti indivize,
de exemplu, a patra parte, a treia parte, sau jumatate
din mo§ie.
Aici, formula se schimba, nu este numai cu tot
venitul", ci gasim : Vaud, zice vanzatorul, a patra
parte din satul care mi se va alege, cu tot hotarul, cu
tot venitul acelei /Atli, din vatra satului, din camp,
din apa, din lariat, si din paduri".
Aici suntem ceva deja mai lamuriti.
Totu5i data ne putem face o idee aproximativa
care putea fi venitul dela iazuri, care de la piiduri,
e intrebarea : care erau veniturile din Orfila, ale unui
proprietar ? De sigur ca dijma dela tarani.
Dar Inca odata cuvantul de dijma §i cu atat mai
putin acela de claca sau ceva care sa ne arate lamurit
ca taranii plateau dijma si faceau claca, nu intalnim.
Cu toate acestea, lucru e neindoios.
Mai intaiu intreg regimul economic rural din Eu-

www.dacoromanica.ro
118 CERCETARI ASUPRA STARE! TXRANILOR'

ropa se rezema pe dijma 5i claca, adica pe rede-

vente 5i corvoade. In Franta, in veacul al 14-lea si
al 15 -lea, deja fedualitatea e in scadere, deja puterea
seniorului asupra t5riinilor de pe mo5ii, este mai slabii.
Seniorii nu mai au dreptul de justitie dealt cu apel
la curtile regale ; o parte din tarani incep a rascum-
para lotul for de pamAnt dela seniori 5i devin la
randul for mici proprietari. Chiar cei care sunt inch
sub supunerea directs a seniorului, considers lotul
for ca un fel de proprietate la care an ei, poate, tot
atatea drepturi, ca 5i seniorul.
Dar un lucru e nediscutat,chiar in veacurile amin-
tite,acela, ca toti ace5ti tiirani afard de cei deveniti
5i ei proprietari, pliitesc dijma din toate productele si
fac zile de corvadii. Si aceastii stare, cu modificari
din ce in ce mai in bine dureaza wind la sfilr5itul yea-
cului al 18-lea.
In tarile vecine noud, dijma 5i claca erau semnele de
supunere a taranului de pe mo5iile proprietarilor.
La fiecare pas documentele ne vorbesc de zeciuialk
si claca, ba chiar se fac revolutii pentru asemenea dari.
In Polonia, in Rusia, iar4i exista sistemul zeciuelei
5i a clacei ca baza a organizarei economice rurale.
La noi, numai in veacul al 17-lea incepem a vedea,
in documente sI in cronice, vorbindu-se despre dijma
pe care tiiranii o plateau proprietarilor ; despre clack
lush' foarte putin, foarte vag, in tot cazul, cuvantul
(Id claca nu-1 intalnim.
Asa, in legiurea lui Vasile Lupu 5i a lui Matei
Basarab se vorbe5te de principiul dijmei ca de un
lucru statornic 5i se regulamenteazii cotitatea. La ar-
ticolul 22 sub titlu de : Pentra.cei ce vor impdrri
roada ce vor fi semiinat in parte" citim:

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 119

«Partea celui ce samAnA pe locul altuia, de va fi &I-

manta lui si cu toata cheltuiala, sunt a lui noun snopi
si a celui ce a dat pamtmtul un snop, iar eel ce va im-
Orli in alt chip este blestemat de Dumnezeu».
Dar acest articol, ca toad legiuirea, este o tra-
ductie, o simply traductie. El este copiat dintr'un
document scris in grece,,te intitulat Obiceiuri agrare,
referindu-se la timpul lui Anastasie sau a lui Justi-
nian. 1) A.5a, ca acest text, ca ,,i intreaga legiuire a
lui Vasile Lupu, chipurile romiineascii, nu poate sa
ailxi mare insemnatate practica cand cercettim viata
i institutiile acestor tali.
Cu totul alta este autoritatea lui Neculai Costin. Am
vazut cii acest cronicar, care scrie in a doua jumatate
a veacului al 17-lea, ne vorbqte de dijma sau mai bine
de zeciuiald, cum zice el, in mod categoric, si ne
vorbqte ca de ceva vechiu, apropo de satele incon-
jurdtoare a targurilor. Prin urmare pe baza acestor
consideratii suntem in drept sii sustinem ea dijma
5i la not ca in tot restul Europei a existat de la in-
ceputul vietei sociale a tdrilor noastre.
II
Ce reprezenta dijma in lumea romans, sau lasand
lumea romans, ce reprezenta dijma in toate statele
Occidentale, incepand din vecul al 5-lea pand in tim-
purile moderne ? Voiu reproduce un pasaj din Fustel
(le Coulanges : a Colonul cultiva pamiintul sau cum
voia. Fructele erau a lui, atata numai ca datora dijma
proprietarului pamantului. Nu gasim din textele din
veacul al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea $i al 8-lea, un singur
l) Recherches stir quelques problems d'histoire, Fustel de
Coulanges, pag, 128.

www.dacoromanica.ro
120 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

rand din care sa ne face(' sa credem ca dijma era

impusa de cei taxi asupra tenor slabi si ca avea
an caracter de opresiune. Ceeace e de toata evi-
denta, din contra e, ca sarcinele colonilor, (printre
care si dijma) era pretu! cu care ei plateau folo_
sinta pa mantului proprietaruluin.1)
Lasand de o parte celelalte sarcine, acest lucru re-
prezenta dijma, ,5i aproape unanimitatea autorilor
.cunt de acord.
Sä vedem acum ce reprezenta dijma la noi, ,,i sa
vedem aceasta, nu din actele oficiale, ci din acte tu
caracter privat.
Deja am atins aceasta chestie in capitolul Proprie-
iatea Domneasca. Revin asupra ei pentru a o trata mai
fundamental.
Unul din cele intaiu acte, data nu cumva, cel intaiu,
in care este vorba despre dijma, ca un exercitiu al
dreptului de proprietate, este un act de impiicare
intre doi locuitori din Cotnari, din anul 1600. 2) Un
Spiridon oarecare avusese «Ora si price') cu doi alai
locuitori din Cotnari pentru o livada, fiecare din Orli
pretinzand ca acea livada este proprietatea ei.
Se face o impiicare in urmiitoarele conditii : «Ca
eu Spiridon sa tin acea livada panes voiu fiu viu si cu
gullet si dumnealor sa-si i-a numai de a zecea ce va
fi inteansa, cum va hi dreptul iar mai mult nimic sa
naiba treaba panes voi hi viu... Iar dupes moartea mea,
zice Spiridon, livada usa hie a for cu tot ce e Intr'ansa».
Cu alte cuvinte, Spiridon recunoage ca adversarii
au dreptul de proprietate, dar cere ca sa ocupe acea

1) Histoire des institutions politiques de l'ancienne France,

Fustel de Coulanges, pag. 45.
9) Studii i documente, Iorga, vol. XI, pag. 273.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 121

livada ca simplu §eziitor §i sä dea dijma celor doi

locuitori pe care ii recunoate ca proprietari.
Intr'o contestatie intre piste razesi §i unul care
pretindea ca si el este coproprietar cu dap. ii, aman-
cloud partile aduc martori. Mid martorii raze5ilor ce
spun intr'un act dela 1616 :
Si noi vtim cä n'a fost raze* cu noi, ce inca cine
a tost manat de noi sd is de a zecea, vi a prati
pentru acea poiana".
Reclamantul perde procesul, fiindcii faptul, care i
se probase, ea el a platit a zecea, dovedea ca fusese
simplu cultivator iar nu proprietar ; de unde ur-
meaza ca acei care §edeau pe mosiile altora, plateau
zeciuialii.
In 1650, gasim o marturie a unor raze§i prin care
ei voesc sii dovedeasca ca tatal a doi tineri a fost
coproprietar cu ei. Etta cum se exprima :
Pentru randul acestori feciori, precum au avut
movie, movia lor, §i strAmovilor lor, vi parintilor lor,
precum au tinut cu noi, vi au arat vi au cosit cu noi,
depreunri, vi au luat qi de a zecea in sat In Bora- sti".
De aci iark5i rezulta ca proprietarii luau dijma
dela cei ce §edeau pe locurile lor.
Intr'un hrisov din 1662, Dabija Voda confirmii ca-
lugarilor dela maniistirea din Dealu Mare, o cumpa-
ratura dela Oancea §i dela femeea si copii lui, a o
parte din satul Turbatetii din tinutul Carligaturi.
Apoi adauge : «Si cine va fi arat sau va fi cosit pe
aceste parti de °cilia sa aibA a lua (cAluOrii) a zecea
din tot venitul».1)
lath dijma. lath in acela5i limp ce se intelege in do-

1) Surete si Isvoade, G. Ghibanescu, vol. IV, pag. 133.

www.dacoromanica.ro
122 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

cumente cand intalnim cum am spus mai sus, prin

cuvintele de «venitu» §i de «culot venitulD.
In 1670 Duca Voda in urma unei pldngeri din partea
a doi razesi Iftodie si Vasile, scrie slugei sale Gheor-
ghe din Solthinesti urmiitoarele :
eDatnuti stire ca Domniei mele s'au jaluit Iftodie si
Vasile din Taistreani zacAnd inaintea Domniei mele,
ca au mosii cu toti razesii acolo la Traisteni si ca urn-
bla locul in trei batrani, deci unii, au mosii si si-au
arat pamanturi sa le tie de hrana.
«Acesta Iftodie si Vasile au arat mosia for iar alti
rdzesi le-au luat de a zecea. Pentru acest lucru daces
vei vedea cartea Domniei mele, iar to sa aibi a so-
coti depreuna cu alti oameni buni si sa li imparti
mosia precum au tinut beitrdnii sd stii si cari sunt
acolo si de le vor fi luat de a zecea faro de tale .9f
far de ispravd, si pentru parneinturi, de si nu vor
fi a for set le dea si panzetnturile».1)
Intr'o carte a lui Gheorghe si Stan, bdnisori de ju-
det in Muntmia, judecii o pricing, intr'un sat si un
mosneag numit Dragota din Somor, pentru vre-o 20
de baniti de mein.
Adversarii lui Dragota spun celor doi banisori intre
altele ca ,eand acela a lost venit in sat, ca a lost o
lipitura si sa nu-i is nici o dijind".2)
Intr'un act de marturie din 1670 vedem o dara-
verd intreaga asupra unor pamanturi raziisesti ; intre
altele, un zapis mincinos, cu care un oarecare Da-
naild tinea un loc. S'aduc martori de o parte .5i de
alta, si martorii lui Costea postelnicul, care revindeca
locul tinut de Diindila, declares cif pe Deindild nici
ram apucat sd coseascd in bra-Ma de jos, nici sd
1) Sarete si Isvoade, G. Gbiblnescu, vol. TV, pag. 232.
2) lbidem, vol. VI, pag. 222.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 123

are, nici sd is dijrnet, nici ranz apucat sa zicd cet

are mosie". 1)
A§i putea sii continuu cu citatiile, dar ma opresc.
Ce rezulta din toate aceste ? Rezalta ca §i la noi, ca
si in restul Europei, dijma reprezenta chiria pe care
un cultivator a5ezat pe o mode strains, platea pro-
prietarului ca pret al folosintei pamantului. Acest
lucru nu'l spun numai proprietarii, it spun chiar
taranii; ei stirs pentru ce platesc dijma; platesc dijma
pentrucii ocupa Joe stiipanesc. 2)
Intre semnele proprietatei cuiva, §i care se putea
dovedi cu martori, era urmatorul : Daca cineva do-
vedea di a perceput mull timp dijma asupra unui
pamant, Nina la proba contrara, adica pans i s'ar fi
aprobat o usurpatie de drepturi, acela era considerat
ca proprietar.
Din contra, cand martori veneau si ariitau ca
eel ce pretindea eh este proprietar, nu a perceput
niciodata dijma nici din bucate, nici din fanete, etc.,
aceastii marturie dovedea in contra pretentiei de pro-
prietar.
Cum riimane deci cu asertiunea indriizneata a d-lui
R. Rosetti care pretinde in cartea sa Pcimcintul,scitenii
$i stdpanii, ca dijma o plateau la inceput, tiiranii boe-
rilor, nu pentru ca erau obligati sa plateasca chink,
ci pentru dreptul de judecie
In situatia dificila in care s'a pus, un lucru ar putea
sa raspunda, anume ca in veacul al 14-lea si al 1.5-lea
asa era, cum sustine d-sa, adica cii taranii plateau
dijma pentru dreptul de judecie a boerului, si ca

9 Uricarul Codrescu, vol. XVI1, pag. 204.

2) Ibidem, vol. X, pag. 179.

www.dacoromanica.ro
124 CERCETARI ASUPRA STARE! TIRANILOR

numai Cu timpul, boerul punand stapdnire prin abuz

pe intreaga mosie, a transformat natura dijmei I'd-
cfind'o o redevenla datorita lui ca proprietar.
Deck acest lucru ar trebui dovedit si d. R. Rosetti
face asupra chestiei, chitic.
Dar d-sa nu e mdcar original. Aceasta idee, a
imprumutat-o dela un autor francez Champion-
niere, singurul care in Franta sustine asemenea lucru,
rezemandu-se iardsi numai pe un pasaj, talmiicind
in mod fantastic cuvantul de justitiare intocmai cum
face d. Rosetti cu cuvantul de judecie.
Dar sti citez mai bine pe Henri See, care combate
acea parere in una din importantele sale lucriiri. 1)
((Nu este posibil de a admite teoria lui Champion-
niere care considers drepturile domaniale ca drepturi
de justitie, a cAror origini ar trebui cautate in pute-
rile seniorului justiciary. 2)
«Aceasta conceptie nu se razima pe nici un argu-
ment serios ; pentru a dovedi cA redeventele senio-
rale pornesc dela dreptul de justitie, Championniere
se multumeste a cita un pasaj a lui Olimp relativ la
un proces care izbucnise intre egumen si comuna
Saint-Salvien. Primarul si juratii «contra justitiam
homines in ipsis villis nzanentes justitiare nituntur,
utpote de releviis, corviis, teragiis, falcillagiis, fo-
risfactis, excadenciis et aliis pluribus casibus in
prejudicuin et gravamen ecclesie sue».3)
«Cum se poate ca Championniere sa vadA in acest
text ca cuvantul de justitie inseamna expresiunea
1) Les classes rarales et le regime domanial an moyen age,
pag. 310 si 311.
2) Championniere. De la propriete des emu courantes pag. 96
§i urmAtoarele
3) Olim. t. I, pag. 21, No. XX.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 125

acestor drepturi si ea cuvanttil de justitiare inseamnii

a percepe redeventele care compunea justitia (judecia)?
Sensul pasajului e foarte clar : Primarul si juratii
se silesc de a judeca toate delictele la care pot da loc
corvoadele, etc. Teoria d-lui Championniere se razimi%
pe un contrasens".
Cred, ca am dovedit deja in cursul acestei scrieri,
acela lucru §i despre imprumutiitorul lui Champion-
niere, d. R. Rosetti.
Cum ca perceperea dijmei era semnul proprietigei,
mai rezulta de acolo ca on ce fel de proprietar cat
de mic, indata ce permitea unui cultivator sti se a§eze
pe o bucatica din pamantul lui, cerea §i el dijma.
Mai mull, chiar intamplator daca cineva gre§indu-
se, semiina §i ara cu bung credinla pe pamantul al-
tuia, indata ce se recuno§tea gre§ala, acela trebuia
sa plateasca dijma, adevaratului proprietar.
Riize§ii in satele for percepeau dijma pentru locu-
rile pe care le dadeau in folosinta, altor oameni. Iar
bucatele dijmuite '§i le imparteau intre dan§ii in ra-
port cu importanta proprietatei fieciirui. Acest lucru
ni-1 spune intre altele §i a§ezamantul boeresc a lui
Grigore Ghica din 1766 la art. 9 al Ponturilor :
La satele reizasesti dc se vor afla sateni ford
mosii, sa nu se supere cu lucru, ce sa dea bani, pre-
cum, au hotArat mai sus pentru aceste dotasprezece
randuite zile de lucru dand si dijma dupd obiceiu, a
zecea, si rdzesii sd-si imparta intoemai pe eate piirti
de mosii va avea fieste tine ". 9

1) Acte i legiuiri, Sturza Siheianu, vol. I, pg. 27.

www.dacoromanica.ro
126 CERCETARI ASUPRA STAREI TXRANILOR

III

Vin atom la clacd. Griisim putine urme scrise des -

pre claca inainte de veacul al 18-lea. Sa le recapitu-
him pe cele semnalate in treacia ,,i Imprii,5tiet.
Am vazut ') ca Mircea vorbege de taranii din sa-
tele supuse manastirei Tismana, ca de ni5te oameni
pe care poate sal dea unui hoer sau cneaz, dupd cum
ii daduse manastirei. Desigur ca sub aceste cuvinte
generale reese di siitenii in modul acesta aproape
ddruiti, erau obligati sa filch' clacid staplinilor. Caci
afarii de dijmd, ce servicii puteau taranii sa faca boe-
rului data nu clacd, in termini generali ?
Intr'un document, Stefan eel Mare (1433) vorbind
de un sat al manastirei Moldavita, zice :
Si toata slujba acelui sat, sä fie a manastirei".2)
Aici evident ca prin cuviintul de slujba" sd inte-
lege clacd, §i cea agricola precum §i cea domestics.
WA claca semnalata In veacul al 15-lea 1 Dar pe
ce ma bazez ca sa dau cuvantului slujbd, intelesul de
claca? Pe toate documentele posterioare, in care acest
cuveint, are invariabil sensul de clacd. De asemenea
§i cuvintele generice de ascullare si invallilurd aveau
tot acest inteles. Asa ca, slujbd, ascullare, invilialurd,
exprimau aceeai idee, anume obligatia taranului de
a face boerului, clacd.
In 1742 Const. Mavrocordat face un a§ezarniint pen-
tru a determina eke zile sa faca, taranii, clacd, pe
inc*ile manastireti. ?qezamiintul e intitulat <<Pen-
tru slujba oamenilor ce sad pe moqiele mcintisti-
1) Pag. 19 §i 106.
2) Pag. 84.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 127

resti», §i o fixeaza la 12 zilele. Domnul fusese soli-

citat de petitia Egumenilor in care plangandu-se de
multe neajunsuri, cetim: acele mai multe (mo0i) au
fost inchinate pe la boeri cu toatA slujba lorD. 1)
In expunerea, oarecum de motive, a acestui asezei-
mon!, Domnul zice : CA s'a hotarat sa faca un nart
de cate zile vor lucre pe an, ca sa stie si oamenii ce
vor fi slujba for pe an si egumenii mai mult sa nu-i
supere."
Intr'un ordin catre ispravnicul tinutului Harlau,
Ioan Mavrocordat (1715) zice s'au jaluit dumneaei
Paraschiva, fiica rAposatului Alexandru Sturza, zicand,
a are un sat Dolniceni pe Basau si nu sa supun oa-
menii ce sad pe acel loc, ca sa-i fecal slujba". 2)
Intr'un ordin a lui Const. Mavrocordat vedem :
iar locuitorii sa fach slujba, adicei cease zile pe an."
Am zis ca cuvantul de ascultare este si el sinonim
cu acela de clacd. Const. Mavrocordat in intaia sa
Domnie (1735) arata ce inseamna cuvantul ascultare.
Iata ce zice apropo de plangerea unui egumen amA--
car ca pricina a fost si hotaraeo Domnia mea pentru
oamenii ce ski pe mosiele mAnastirilor, sa fie sub
ascultarea rnandstirei, sd facet poslusdnii mands-
tirei». 8)
Si tot acel Domn da un ordin catre oamenii de pe
mo*i asd aibd a asculta, (kind insa nuniai cease zile
de lucru pe an si dijnin.4)
Am aratat deja ca invel(dlura avea acelas sens.
Aceste cuvinte avusese acelas inteles si in veacul
al 17-lea.
I) Acte si leginiri, Sturza Scheianu, vol. I, pag. 17 *i 18.
2) Uricarul Codrescu vol. XXI, pag. 243.
8) Studii yi docnmente, Iorga, vol. V, pag. 153.
4) Ibidem, vol. VI, pag. 224.

www.dacoromanica.ro
128 CERCETXEI ASUPRA STAREI TARANILOR

Cand Domnii din veacul al 17-lea, daruind sate, le

porunce,te taranilor din ele, sa asculle de noel pro-
prielar §i sä se supuna la lol ce aceia le vor da invd-
laturd,9 nici incape indoiala ca le ordond sa fad'
clacd.
Asa ca, miicar ca in actele si documentele veacu-
rilor al 14, 15 si al 16-lea, nu intalnim in mod formal,
obligatia tiiranilor de a face clacd, dar din cuprinsul
unora precum §i din intelesul cuvintelor pe cari l'am
determinat, rezulta clar ca claca exista, ha chiar era
prevazuta ca una din principalele obligatii fata de
proprietar.
De asemenea si in documentele din veacul al 17-lea,
gase§ti cite odata /ucrtz/, data nu gasegi cuvcinlul. Asa
am vazut recomandatia lui Duca Vodd catre taranii
unui sat ca sA fac5 ceva treaba mAndstirei". 2)
Poate cea intaiu urmii in adevar luminoasii despre
claca ce faceau taranii pe motiiile particulare, o gasini
intr'un proces de judecata deja citat dintre Dragota
din Somor si locuitorii acelui sat pentru 80 de baniti
de meiu. Iata ce cetim acolo. Reproduc intregul act,
hind foarte important pentru chestia care ne preocupii.
a SA gtie cum a avut unchiesul Dragotil din Somor
niste meiu aceia (aici) in sat si an fost dat bir cu satul, si
au lost tocmit sa lucreze cu satul la boiari, cand au
fost venit in sat, at a fost o lipitura si sa nu i-a nisi
dijnzit, el a lucrat tot cu satul la boiari, iar cdnd
a aunt o cheltuialei sit meargii la curte, (ei) s'au
sculat satul de i-au luat 20 obroace de meiu cu par
calabul Radu i Vlad, ca le au dat la acea cheltuiali a
satului, iar Unchiesul a chemat satul 'naintea noastrii.
') Pag. 106-107.
2) Pag. 106.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 129

de am spus cum c4 l'a Post luat (le-a lost luat obroa-

cele de miei) obroacele de meiu, ei fara de lucru, deci
not i-am judecat sa plateasca pArcalabul cu satul acestui
sarac de om, mieiu ce este scris mai sus. IscAliti :
Gheorghe i Stan, banisori de judet». 1)
Unchiesul Dragota vine si se aseaza in satul Somor..
Sarac, (find o lipitura) boerul nu-i is dijma, probabil
fiincicii nu-i se da piimant de cultivat. Dar Dragolci
face clacd cu ceilulti sciteni. Aceasta inseamna en-
vintele : ,Si au lost tocmit sa lucreze cu satul la boer".
Cuviintul tocmit nu inseamna tocmit cu bani, ci in-
seamna conditiile de lucru. Si iata unchiesul Dragota
facand clacd cu ceilalfi. Vine timpul birului iar apoi
cdnd a aunt o cheltuialti sec' meargcl la curlesiitenii
nu voiesc sa lase pe Dragota in afard de bir si find-
di se intampla ca unchiesul sa aibe pentru hrana
lui 20 de obroace de mieiu, ei impreunii cu pared-
labul I. Vlad, ii iau mieiu pentru plata birului. Dra-
gota se plange la Gheorghe si Stan, banisorii de judet
care judecau asemenea pricini mici.
Pentru odata, acesti judecatori sunt buni si echi-
tabili ; ei hotardsc ca satul sa-i restitue lui Dragota
(acestui sarac de om) mieiul, singura lui hrand.
Si din acest document rezultii, ceeace din documen-
tele veacului al 18-lea, aflarn en prisosinta, cii claca a
existat si in veacurile anterioare in care nu se face
mentiune de ea.
IV
Din ce plateau dijma taranii, proprietarului ? Lin
document spune din tarin6, din fanat, din helestee
si din locuri de prisAci". 2)
1) Sante si Isvoade, G. Ghibanesen, vol. IV. pag. 222.
2) Ibidem, pag. 33. 9

www.dacoromanica.ro
130 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Altele, nu spun din ce anume : Acesti Iftodie si

Vasile au arat mosia for iar alti, razesi le-au luat de
a zecea".1)
Cate odata documentele sunt mai explicite. Asa, o
carte din 1660 dela Stefan Voda Lupu, zice ca Pa-
trascu si Ioan sa alba a lua din pane si din fan si
din canepa si din curechi, si din tot venitul ce va fi
pre locul lor, pe acea a sasea parte din satul Nispo-
resti, sa aiba a lua de a zecea." 2)
Singura aceasta data intalnim dijma din curechi.
Din aceasta carte Donmeasca, unde vedem expresia
din tot venitul", se vede, ca cultivatorii plateau
dijma din tot ce produceau, fie hucate, grim, secara,
fie legume sau lucruri de grading si gradinarie,
precum canepa si curechi.
Cele de mai /mite on intalnim in documente acel
laconic cuvant asa- is din toate, dupa obiceiu 0.8)
Alta data cetim : «sa fie volnic cu cartea Domniei
Mele, a zeciui din tarini cu pane, din fanat, din gra-
dini cu legume, din livezi cu pomi, din bMti cu pesti,
din pAduri, din prisaci cu stupi, insa din cincizeci
unul si dupd tot locul, cu tot venitul, dupd obiceiu,.4)
Aceasta din urma carte Domneasca, care e tot din
veacul al 17-lea, ne liimureste complect. Proprietarul
lua zeciuiala din toate, dar absolut din toate.
Dijma se plalea in natura, cum era si firesc si cum
era indemand taranului.
Daca comparam in treacat dijma pe care taranii
nostri o dadeau, cu acea din alte tali, precum in
Franta, vedem ca taranul francez era mult mai im-
1) Surete si izvoade, G. Ghiblnesen, vol. VI, pag. 232.
3) Ibidem, pag. 33.
3) Uricarul Codrescu, vol. XVI, pag. 48 si pag. 303.
4) Ibidem, vol. XXII, pag. 265.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 131

ipovorat decat eel roman si redeventele mult mai

variate. Asa, acela platea, in cazul eel mai usor, ca
taranul roman, adica a zecea parte. Apoi pe langa ze-
ciuiala din produsul cultivarei painantului, tiiranul
francez dadea seniorului zeciuiala, din boi, din oi,
din porci, din miere, din ceara, etc. 1)
Este drept ea in Franta taranii nu plateau catre
liege decat capitatia in bani si alte cite -va impozite
tot in bani, pe cand la noi, Domnitorului ii plateau
,ei, zeciuiala, din oi, din porci, etc.
V

Cate zile de lucru faceau tarani proprietarilor in

veacul al 14-lea, al 15-lea si al 16-lea ?
Iu aceste trei veacuri nu avem nici o cunogintii
positiva pentru a putea raspunde.
In Transilvania din decretul al 7-lea a lui Vlasdis-
lay II, rezulta ca taranii in veacul al 16-lea (1514)
faceau cite o zi de claca pe saptiimana. Iata cum se
.exprima .Sincai la 1514.
Totusi slujba care era datori s'o faca Domnilor pa-
-mante*ti dintr'un inceput n'au Post tar% de m5sura
Brea, caei era dator sa lucreze numai o zi in sapta-
man, sá dea in toata luna fiete-carele cite o Oink
pe an, doua g4te, una la Rusalii alta la St Martin,
apoi iara pe an 10 gazde impreunii cu un pore gras
pe seama Domnilor celor pAmantesti, precum arata
-decretul al 7-lea al Craiului Vladislav al 1I-lea."
Va sa zica cam 50 de zile pe an.
D-1 R. Rosetti fixeazii In cartea sa, In mod arbitrar
.zilele de lucru a taranilor in Moldova, la trei. E drep-
11 Les classes males at le regime domanial, par Henri See,
ipag. 82-84.

www.dacoromanica.ro
132 CERCETARI ASUPRA STARE[ TARANILOtt

to ca vorbe,5te tot de fantasticul san Boer eu fantas-

tical ski drept de judecie.
Documentele, am vazut ca daca ne ajuta a stabil, ea int
aceste trei veacuri a istoriei noastre, exista institutia
clacei, nu ne pot ajuta cand e chestia ca sa raspun-
dem si cate zile de claca facea taranul, proprietarului..
Am vazut ca inteun document a lui Stefan cel Mare
1453, vorbind de satul Globnici de la Suceava, Dom-
nul zice : *i toata slujba acelui sat s't fie a matias-
tirei".
Din aceasta fraza, ce am putea conclude? Ca taranii
faceau clach proprietarului fara soroc, sau ca zilele de
boeresc erau marginite ? Eu mai de graba presupun
din aceasta fraza, ca zilele de claca erau determinate
caci a zice toald claca, insemneaza a-i tie intinde-
rea ; §i a stie intinderea unui lucru, inseamna ca este
determinate. Nu cred ca Stefan eel Mare s'ar fi ex-
primat in acest mod, daca taranii din timpul lui, ar
fi fost supu.0 la o claca nedefinita. Suntem in drept.
deci sa presupunem, ca daca in veacul al 15-lea, nu
exista un aFziimant care sa fixeze zilele de claca a.
taranului, totu,5i aceia nu erau supusi nici la o munca.
continua si card *soroc.
Este o simply presupunere.
Nu cunosc vre-un document din veacul al 16-lea.
din care sa putem face vre-o inductie mai pozitiva
in privinta zilelor de munca a taranului.
Dar in veacul al 17-lea ?
In Moldova, din lipsa de acte in aceasta privinta
trebue sa ne marginim iark5i la ipoteze §i generalitati..
Avem acte din care rezulta ca Domnii facand da --
nii sau chiar cu alte ocazii, poruncesc taranilor ca sai
asculte de ordinile proprietarilor.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 133

Ma, avem un hrisov dela Vasile Lupu, (WO) in care

dupd ce Domnul rezolvd un proces de revendicare,
botarind ca Tanase, vornicul de Poarta e cd§tigato-
rul, apoi dupd obiceiu ii hdraze§te .5i el din partea lui,
.satul Oglinzii pe care Tdnase '1 cd§tigase In proces : ca
sa alba a-vi tinea satul, pentru ca i a fort lui dreapta
.ocina vi movie. Avijderea pe tine va pune socotitor
.acolo, in acel sat, sa aibil a asculta de omul bo-
.iarinului nostru, intru tot ce le va da inveltatura "'}
Deja am citat 2) un alt document dela Stefan Voda
(Gleorgle, prin care ordond satenilor din Avrdmeni
.ca sa asculte, din nou de postelnicul Cantacuzino in-
tru tot ce le va da inveirei tura".
Desigur ca din aceste acte §i altele de asemenea
inaturd, rezultd ca Domnii hdrazind sau confirmdnd
acte de mo.5ii boerilor, le dadea taranilor, in acela,
itimp si un stdpan in noul proprietar, §i ca cuvintele
.de a asculta de Invatatura boerului salt a omului
:sau, inseamnii, intre altele, ca taranii erau obli-
gati sa facd clacd. Dar card ? Putern oare conchide
din faptul ca Domnii dadeau taranilor, stapani, ca
;prin aceasta ii supunea la un boeresc continuu si
lard limitd, pundndu-i la discretia proprietarilor ? Nu
.cred ca pot conclude aceasta. Caci Domnii dandu-le
.satenilor, un stapan, si obligandu-i ca sa theft' clack
nu urmeaza de aici ca prin aceasta putem merge pang
.a determina si cdtd. Cu atilt mai putin, plind a con -
.chide, cd. taranii in veacul al 17-lea, in Moldova, faceau
-clack faca soroc.
Cum ca taranii nu erau obligati sa flied o claca con -
tinua sau zile nedeterminate in veacul al 17-lea, a-
') Uricaral Th. Codresen, vol. XVII, pag. 12.
-2) Vezi pag. 4

www.dacoromanica.ro
134 CERCETARI ASUPRA STARE/ TARANILOR

test Wert rezulta dintr'un docuilient a lui Duca Voditi

din 1667. El darue5te manastirei Cetatuia de Tanga Ia
satul Babicenii, si adresandu-se catre oameni si sa-
teni, intre allele zice : Nimeni din obiceiul legat set
nu va scoatd, numai ceva grijet a vet hrani, si sr(
dati ajutor la cdte vre-o treabet ce va fi a sfintei met-
n d stiri, precum sunt si a altor sfinte meincistiri d'aici.
Acest document e de mare insemnatate pentru
chestia care ne ocupd.
Din el rezulta urrnatoarele : 1) CA nu exista in yea--
cul al 17-lea, un a5ezamant care sa fixeze zilele de.
claca a taranului, dar ca Wand nu erau obligati, de
asemenea, ca sa fie la discretia proprietarului ; 2) Ca
lucrul care li se cerea, nu era continuu, nici apasiitor,
dovada cuvintele sa dati ajutor la elite o treabet ce
va fi a sfintei manastiri" ; 3) Cum ca claca, fara a fi
fixate printr'un a5eziimant, era determinate prin obi-
ceiul legat din vechiu, dupe care satenii lucrau pe
mosiile boere5ti si manastire5ti. Cad Domnul reco-
manda satenilor din Babiceni ca sa nu lucreze mai
mult, dar nici mai putin precut': si sant si a altor-
sfinte nzeincistiri d'aci".
In tot cazul, din acest document, rezulta, fara in-
doiala ca in privinta clacei, taranii nu erau lasati.
la discretia proprietarului.
Acestea in Moldova.
In Muntenia avem acte precise cu privire la Olte-
nia din timpul cat aceasta parte a tfirei a apartinut
Austriei. A5a, un functionar austriac in 1719, vorbe5te.
de relatiile proprietarilor cu taranii 5i drepturile-
celor intaiu asupra celor al doilea, 5i de sigur ca se-
raporta la ceeace se avusese loc mai 'nainte de mo-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 135.

mentul cand el stria, .i deci putern sa ne serving

de marturia lui pentru veacul al 17-lea.
Vorbind despre boeri, austriacul ne spune, ca ei
percep de pe mosiile lor, dijma din grail, din orz,
din meiu, din fan si din legume, apoi adauge ca nu-
marul zilelor de clacii nu e determinat. sed dum ipsis
necesarii erant". Adieu lucrau cite zile aveau nevoie
boerii ; iar restul timpului erau liberi. tantun otiosae
sedebant". Autorul are rea idee de munca taranilor
fiindca adauge ca chiar cand lucrau, lucrau a lene
si panii la amiaza .i Inca §i atunci aproape siliti
fere saltem circa meridiem et tune quoaque quasi
coacti ". 1)
Din aceste rezulta cii taranii in Oltenia lucrau
dupd trebuinla proprietarului, adica faceau atatea
zile de clacii, de cite avea nevoie proprietarul. Prin
urmare ei erau la ordinile neconditionate a aceluia
dar Ca stapanii moiilor nu uzau decat in mod limi-
tat de bratele tarane§ti.
In tot cazul, din scrierea functionarului austriac,
nu rezulta ca taranii nu erau prea apasati cu claca.
Cum ca taranii nu lucrau fara soroc pe ogoarele
boere§ti, acest lucru it gasim, tot in scriitorul aus-
triac. Cele ce am aratat din el, sunt relative la ta-
ranii liberi, nerumani.
Caci austriacul, dupa aceea vorbete §i de iobagi,
adica de rumani iobagyones etiam sunt in hac pro-
vincia Walachis romoni nominati, quos boyerones
ab avis et pro avis suis in eodem state invenerant, etc".
Este §tiut ca rumanii erau la discretia complecta
a stapanilor .i ca faceau boeresc neconditionat, §i
ca time, §i ca cantitate de munca. Cand deci aus-
') Pag. 135, vol. V, Studii §i documents, Iorga.

www.dacoromanica.ro
136 CERCETXRI ASUPRA STIREI TARANILOR

triacul face deosebire intre laranii liberi §i intre ru-

mani, §i vorbe§te despre cei dintaiu ca.' lucrau cat
le trebuia proprietarului, punand oarecum o limita
in munca lor, evident ca trebue sa con chidem di
taranii liberi avand o situatie superioara rumanilor,
nu puteau sä fie supu,,i la o munca continua §i fara
soroc, ca ace§tia.
Bauer, care a scris istoria Valahiei 1) vorbind de
timpul ocupatiei Olteniei, de ciitre austriaci, afirma
ca aceia, anexand Oltenia, fixeaza zilele de claca a
laranului la 48.
Acest lucru e gray, caci in tarile noastre niciodata
de cand incepe regulamentarea zilelor de munca a
laranilor, numarul acelor zile nu se urea la 48. Vom
vedea ca boerii in Moldova cer cel mult 36 de zile,
-,i ca chiar cand, in mod deghizat, se urea" numarul
de 12 zile, fixat de Const. Mavrocordat, ele nu tree
peste 31 de zile, cu claca domestica cu tot. Chiar
Const. Moruzi care face a§ezamantul cel mai ingreui-
tor pentru tarani in Moldova, nu atinge acest numar.
Iar in Muntenia, vom vedea ca niciodata numarul
zilelor de claca nu s'a ridicat mai mult decat 15
zile sub Caragea.
Cum sa explicam asertiunea lui Bauer ? Aceasta
determinare la 48 de zile a clacei fu facuta in inte-
resul proprietarilor sau in acela a taranilor ? Adica
laranii lucrau 'nainte mai mult de 48 de zile pe o-
goarele boere§ti ? Sau din contra, ei lucrau mai pu-
tin §i numai dupa staruinta proprietarilor, Austriacii,
not stapanitori ai Olteniei, au ridicat pang la aceasta
enorma tifra de 48 de zile, zilele de clacii ? Eu

1) Vezi Bauer Istoria Valahiei. Viena 1806, pag. 271.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 137

.cred ea aceasta regulamentare a fost flicuta in favoa-

rea proprietarilor si in detrimentul vechiului obiceiu
a threi, dupd care zilele de clacd au trebuit sa fie
mull mai mdrginite. Austriacii anexand Oltenia in-
troduc .i In ea sistemul cldcei din Transilvania, unde
exista iobagia. Si am vazut din citatia care am fit-
cut-o din Sincai, ca printr'im decret a lui Vladislav
II Inca dela inceputul veacului al 16-lea iobagii in
Transilvania, faceau clacd eke o zi pe siiptdmand,
ceeace face cam 48 de zile pe an.
Prin urmare, in once caz, nu putem ca sa tragem
concluzii pentru Muntenia intreagd cu alai mai putin
,pentru Moldova, din situatia tiiranilor olteni, in tim-
pul ocupatiei austriace, mai cu seamy din reglemen-
tarea la 48 de zile a chicei, flicutd de austriaci.
Si dovadd ca lucrurile nu se petreceau asa, in
Muntenia, este ca avem un important document din
veacul al 17-lea dela Const. Brancovanu (1696) care
ne arunch o vie lumina asupra raporturilor din-
tre larani Si proprietari, in tot cursul veacului al
17-lea.
had acest act :
Iar pentru lucrul ce an fost lucrdnd siitenii is
,mdneistire mai dinainte vreme mai mult la hrisoa-
vele peirintelui nu scrie anume cote :He sei lucreze,
numai ce i scrie cartile Doennoti de poruncei ca-s
fie de posluqania mein eistirii si sit lucreze ; far de
cat s'au gasit o carte a raposatului Matei Vodei, de
-scrie sei lucreze numai trei zile : mai mult, nu: de
.scrie 7145, Ap. 2 d: care s'au gasit la melua sate-
nilor. Iar egumenul zise cum eel an gasit de la popa
_Nastasie, den zilele Ducdi Vodd, de an lucrat 5
.zile. Iar porunca Marl Sale lui Vodei cilia an po-

www.dacoromanica.ro
138 CERCETARI ASUPRA STiREI TARANILOR

runcit, sd lucreze numai acele 3 zile, precum scrie-

In cartea lui Matei Vodd, mai. mult sd nu lucreze.°" 1
Din acest document rezultd urmiitoarele lucruri, cu
desavar*e noun, pentru veacul al 17-lea : 1) Domnii
s'amestecau in raporturile dintre proprietari §itarani
si margineau zilele de claca Inca din timpul lui Matei
I3asarab (1636). Si se amestecau nu intamplator, ci in
mod regulat, dovadd ca actul vorbe0.e de o carte a
lui Matei Vodd, precum §i de o alta a lui Duca Voda
(1673). 2) Zilele de lucru determinate, nu erau nu --
meroase; toata neintelegerea este asupra unei chestii
de cloud zile numai, egumenul servindu-se de un docu-
ment dela Duca Vodii care determina claca, la 5 zile,.
iar satenii in o carte mult mai veche, acea a lui Matei
Basarab, care fixa acele zile, la trei. Const. Branco-
vanu hot5r4te ca tdranii sa lucreze dupa cartea lui
Mateiu Vodd «0 mai mull sá nu lucrezeD. 3) Munca
tiiranilor de pe motile, cel putin miiniistireti, nu era
liisatd la discretia egumenilor §i faptul ca unele
hrisoave sa margineau a vorbi de obligatia satenilor
sa Led clac5, f5rii a determina numiirul de zile, nu
era determinant. In adevar, thud Const. Brancovanu,
cerceteaza pricina dintre locuitori §i egumen, egume-
nul exhibeazd ni0e hrisoave, in care e nu scrip anume.
cate zile sá lucreze sAtenii.D Ele nu satisfac pe Const.
13rancovanu, de vreme ce ele nu arata anu mai ce-i
scriu cartile Domnesti de porunca ca sa fie de pos-
lusania manastirei sá-si lucrezeD. Domnul voe§te sa
§tie la elite zile, vechile hrisoave, fixase claca pentru
ca, in cuno§tinta de cauzii, sa-si poata da hotdrirea si
cere egumenului s5 scoatil §i hrisoavele care le mai

1) Studii §i documente. Iorga, vol. V, pag. 364.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 139-

are cu determinarea zilelor de munca. Numai ass egu

menul e nevoit sa arate hrisovul lui Duca Voda cu cinci
zile de lucru, la care satenii contra-opun hrisovul
lui Matei Vodd, cu trei zile.
Tot din acest act mai rezultd un lucru : in veacul
al 17-lea nu era un wzamant general ,5i statornie
pentru determinarea zilelor de claca, cum vedem cii'l
face, in veacul al 18-lea, Const. Mavrocordat si pe care
succesorii sai it respects. Domnii avand in atributiile
for §i dreptul de a se amesteca intre raporturile dintre
proprietari §i tarani, pentru a fixa conditiile de munca,
ei acordau hrisoave cu zile mai multe sau mai pa-
tine de munca, dupa favoare sau imprejurari, egu-
menilor mai cu seams. Insa ideea unei munci con-
tinue §i fara soroc, s'ar parea ea era exclusa. Ei chili-
zuiau §i cumpiineau dupci trebuinici zilele de munca
a taranilor.
VI

Proprielatea reizcigascci fi momeneascd.

Putine cuvinte am de spus in aceasta privintd. D.
R. Rosetti in cartea sa Pdmdntul, sdlenii fi thipanii,
a limpezit chestia in sensul adevarului istoric §i a
bunului simt. Ce pacat ca nu a urmat §i in alte
chestii, aceiai metoda §i n'a dovedit acela discer-
namant 1
Cum spune foarte bine autorul, 1) era pang la d-sa
o legends, anume ca raze§ii sent descendentii vechi-
lor soldati din timpul epocei razboinice a acestor tari,
carora Domnii, cei intai, mai cu seams, Stefan ceI
1) 11,mantnl, sitenii i stipanii, R. Rosetti, pag. 168 Fil cele-
lalte. Despre Origina RizeOlor.

www.dacoromanica.ro
 140 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

Mare 5i succesorii le-ar fi dat intregi, impartindu-le

pamantul in loturi.
Ce inseamna legendele generoase si eroice 5i care
magulesc sentimentul national! Nimeni nu le discuta
ci le admite orbe5te 5i se transmit din generatie in
generatie, fard a cauta, cineva, sa le distruga.
Aceasta s'a intamplat 5i cu legenda raze5ilor 5i a
mo5nenilor; toti a5a am invatat in 5coald, a5a am
cetit in carti.
Si cu toate acestea, in afara de cercetarea docu-
mentelor, 5i numai dominati de bunul simt, data
ne-am fi pus o singura Intrebare, legenda n'ar fi
existat.
Daca istoricii care au sustinut si sustin Inca aceasta
legendd s'ar fi intrebat : Cum se poate ca nige loturi
mici date acum 100 sau 500 de ani, unor vechi sol-
dati, s'au putut mentinea, fara sa fie reduse in pul-
here, trecand prin 10 sau 12 generatie de mo5teni-
tori ? Cdci documentele ne arata ca acelea5i principii
de drept in privinta mogenirilor care exists astazi,
-au existat totdeauna In aceste tare.
D'apoi loturile mici, date de Stefan soldatilor sai
n'ar fi putut rezista la cloud sau trei generatii de
mo5tenitori, ele s'ar fi pulverizat1
Observati ce se intampla astazi cu pamanturile date
taranilor in 1864. N'au trecut Inca 50 de ani si ele
sunt In cea mai mare parte imbucatatite. Vedeti sta-
tisticele d-lui Creanga sau a d-lui Capitaneanu.
Dar cand studiezi 5i cercetezi documentele, atunci
legenda nu poate rezista un singur moment. In cur-
sul veacurilor, raze5ii isi Impart ocinele, fii succedand
pa'rintilor 5i cu toate aceste, peste 500 de ani, pro-
prietarii au Inca destul pamant. Ramane destul pa-
mant fiechruia pentru a se putea hrani.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 141

D. R. Rosetti pune toate aceste lucruri in evidenta.

D-sa dovedete, ca razesii isi trag dreptul de stapa-
nire pe pamantul lor dela un autor comun, care a
stapanit dela inceput mo,5ia intreaga, pe care vedem
mai tarziu stability ob.5tia razii§easca.
Razegi prin urmare sunt fiii, nepotii t5i stranepolii
de mari proprietari, data voiti de boeri, care au avut
meritul §i taria in cursul veacurilor ca sit-5i pastreze
partea lor de mogenire !mpreuna cu comot5tenitorii
lor, formand sate acolo unde odata, a fost un boer
stapanind o vasty moge.
Ceeace nu este o legenda, e ca in adevar razesii cu
dreptate se mandresc ca se trag din neam boeresc.
D. R. Rosetti in car ea sa is rand pe rand un nu-
mar de mo§ii, care au fost si sunt inch rhzdsqti si
dovedete complect acest lucru.
Ace lag lucru §i cu mopenii din Muntenia.
De sigur ca proprietatea razd,easca si cea mope-
neasca a fost mult .5tirbita in cursul veacurilor de
marii proprietari, dar in definitiv ea a rezistat si'si
a pastrat independenta §i libertatea pand astazi.
Raze§ii si mo5nenii erau deci proprietari ca si
boerii. Pe hotarele satelor lor, locuesc cite odata la-
rani, cliicag §i dijmatari ca si pe celelalte.
Acest lucru am vazut, ca ni-1 spune h5ezamantul
lui Grigore Ghica din 1766.
Asa dar, in aceste tari au fost istorice§te vorbind,_
un singur fel de proprietate, proprietatea mare, cea .
boereasca. 0 parte din aceasta proprietate fractio
nandu-se in cursul veacurilor, a dat loc la mica pro-
prietate a razeilor, de aceiag origine ca §i cea hoe-
reasca. Pe suprafata acestor proprietati locuia o

www.dacoromanica.ro
142 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

populatie de neproprietari care se hraneau (land

dijma §i facand claca.
Trebue sa aduc la acestea un mic corectiv. Am In-
talnit o urma §i de mica proprietate formata prin cum-
peirciturci, de farani in Muntenia, ce e dreptul noun,
din 1785. Intr'o hotarnica cetim urmatoarele :
«Din veche stapanire numai 4 mosi ar fi fost intr'-
acel hotar, adeca Palitoi i Carlestii i Crintoi i Tarai.
-Si aflandu-ne si noi cu stapanirea intr'acel hotar au
arAtat cum ca nu suntem mosneni viechi, a ne sti si
noi de mosi, ci suntem 7estrasi si cumpardtori cu
-parti mici dela dansii. Acum, cautand a lua si noi
parte pa un mosi, sa se faca cinci mosi, nu ne-au in-
gaduit, ci i-am tras la judecata inaintea duinnealor
boierilor ispravnici dela acest judet Gorj». 1)
E drept ca curnpariiturile se fac dela mosneni. Dacii
laranimea noastra n'ar fi fost bantuita de atatea in-
vazii t5i stoarsa de atatea biruri, ea putea sa faca
ceeace laranimea franceza a inceput sa facii de prin
-veacul al 14-lea, adica sä cumpere dela boeri lotu-
rile can le stapanea cu dijrna. PannIntul era foarte
eftin §i timp de doua veacuri, boerii nu sinitira ne-
.cesitatea de vaste intinderi. Probabil ca ei ar fi van-
dut ceeace nu le trebuia. Si atunci s'ar fi nascut o
vadeviirata mica proprietate create din munca §i su-
doarea taranului. Aceasta mica proprietate ar fi facut
din el un om liber si sanatos.
Poate chestia Viraneasca nu s'ar mai fi pus cum
s'a pus In 1864.

1) Studii §i documente, Iorga vol. VI, pag. 502.

www.dacoromanica.ro
 CARTE A IV
LOCUITORII DE LA SATE
CAPITOLUL I
I
In momentul cand, din documente mai num2roase
Tie putem face o idee de starea populatiei rurale in
aceste tari, gasim la sate o singura categoric de Orani.
Numai mai tarziu, aceastii categoric se Imparte in
doua : in tarani propriu zis §i in vecini sau rumani.
Deja am vazut in capitolul precedent ca Wraith
plateau proprietarilor dijmii i faceau clacii. Princi-
pala chestiune acum este : Erau ei liberi ca sa pa-
raseasca satul i sii se mute aiurea ?
Sa vedem mai intaiu, aiurea.
In Ungaria .5i Transilvania in veacul al 14-lea, la-
ranii puteau sä se mute de pe o proprietate pe alta.
Aceasta libertate fuse opera regelui Ludovic (1351). 1)
Insa in veacul al 15-lea ei furs lipiti de pamantul
pe care '1 cultivau, in urma mai en seams a riiscoalei
pe care o fac, provocata de cardinalul Gheorghe
') Magazin Istoric, vol. III, pag. 145.

www.dacoromanica.ro
144 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Leper, care ii silege sii plateasca dijma in bani, iar nu,

in natura, ca 'Ana atunci.
Cu toate acestea, iobagia nu fu impliintata defini--
tiv : Taranii pot din. cand in cand, cu voia stiipanirei,.
a se muta din satul lor.
Asa, in anul 1463 Matias Corvin ordonii sub gravi
simis poenis, ,,ut Iobbagiones possesionem suarum
obtentis licentiis. depositisque eorum justiis terragiis.
et debitis perssolutis libere ad Civitatem Kolozsvar-
transmigrare permittat". ')
Chestia iobagiei in Ungaria si Transilvania trece-
prin oarecare alternative panii la 1514, and taranii
Unguri 5i Romani intrara cu totul sub jugul nobililor.
Iata ce zice Sincai la anul 1514, bazandu-se pe Tri-
partitum, part. III, tit. 25, pag. II.
Si or cum a lost cruzimea aceasta, Romanii si Un--
gurii cei prosti de supt Sfanta Coroana Ungariei, o
pot plange pururea, pentruca acestia mai inainte erau
oameni slobozi, adica se puteau muta de pe un loc pc
altul, cand vrea, daca platea Domnilor pe ale caror-
locuri sedea, ce it 4e cuvenea, si isi platea datoriile.
Dar in toamna din anul acesta 1514 (cand s'au primit
si Tripartitul sau fundamentul legilor Unguresti sit
Ardelenesti, cel din Stefan Verventi alcatuit, din ca--
rele scriu acestea), s'au facut iobagi deplin, adica asa
s'au begat locurilor pe care sedea, cat dintr'insele nu
s'au putut dupa aceea misca, s'au de s'au miscat nes--
eine, s'au dus Inapoi cu sila".2)
Suferintele iobagilor erau mari, de aceea in 1457,
dieta Ungariei intrunita la Tarnova, declarii in mod
solemn, ca de oarece mania rilzbuniitoare a lui D-zeu
1) Documents privitoare la Istoria Romanilor. Eudoxie Hamm-
zaehi, vol. II, pag. 148.
2) 8ineai, Cronin Romanilor, pag. 135.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 145

a cazut asupra Ungariei din cauza pdcatelor grele ale

poporului, §i de oarece «plangerile iobagilor asupriti
s'au ridicat Ora la cer inaintea fetei lui D-zeu ca sa
ceara razbunare», ea decide in unanimitate, sa se res-
titue sarmanilor iobagi libertatea de care au fost des-
poiati in anii trecuti, anume sa se poata stramuta de
pe mo§ia unui Domn pe mosia altui Domn, si in un
numar de articole, anume 26 pana la 30, reguleaza
conditiile in care un colon (ash e numit in docu-
mentele scrise in latinete), poate parasi mosia, pe-
depsele pentru colon cand fuge lard sa indeplineasca
acele conditii, precum si pedepsele pentru nobili care
ar aduce pe un iobag cu violentd de pe moia altuia. 9
Se pare ca aceasta hotarare solemna nu a fost push
in executie, cad in 1459 din nou se intrune0.e dicta
feudala a Ungariei si din nou se pure la ordinea zilei
chestia libertatea iobagilor. Dicta de asta data, o
rezolvqte in urmatorul mod : ca ar dori sii se
acorde iobagilor aceasta libertate pentru ca D-zeu
ski intoarca mania sa deasupra Ungariei ; totui in
imprejurarile de razboiu de fatd nu le poate concede
aceasta libertate.')
Meat Sincai are dreptate sa spund : altumanii cei
prosti au gemut sub tiranie 'Ana la 1785 cand s'au
milostivit augustul Impilrat Iosif at H-lea a strica io-
b§giaD. 8)
AIii intone la Virile noastre §i intreb : Care era si-
tuatia taranilor in acelea,,i veacuri ?

I Documentele culese de Eudoxie Harmnzachi, vol. II, part.

1V, pag. 404 si celelalte.
2) Documente din Istoria Romanilor, culese de Eadoide Hurnatt
zachi, vol. II, partea IV, pag. 595.
3) Cronica Romanilor, pag. 136.
10

www.dacoromanica.ro
 146 CERCETARI ASUPRA STARE! TXRANILOR

Dad. ne uithm la legiuirile lui Kasile Lupu Si Matei

Basarab, desigur eh trebue sa riispundern di §i la not
thanii nu puteau sa se mute dintr'un loc intr'altul.
Articolul 18-lea, din capitolul Pentru plugari" zice :
Cand va tugi tiiranul dela locul si boerul sau, ni-
meni nicaeri sa nu-1 primeasca, iar de '1 va primi
o data, de sila sa -1 intoarca inapoi la satul de unde
este, etc.». 1)
Sii se noteze eh aici nu poate fi vorba de vecini,
ci de thrani propriu zi§i.
Legiuirile lui Vasile Lupu §i Matei Basarab nu
trebuiesc luate prea in consideratie, and este vorba
sa cercetam ce era §i ce se petrecea in obiceiurile threi.
Toatii lumea §tie cii ele suet simple traductii.
D. Longinescu, intro lucrare cu desevar§ire noun,
dovede.te ca legiuirea lui Vasile Lupu, este luatii din
colectia lui Farinaccius, care cuprinde sub titlu de
Praxis et Theoricae, . toate randuelile juridice interne-
late sau pe dreptul roman sau pe cele din legile bi-
zantine, care fusese glosate si traduse in latineste.
Afarii de acestea, din spusele patriarhului, mai .tim,
spune d. Longinescu, acs Meletie Siligos, indemnat de
Vasile Lupu, a tradus institutiile lui Justinian si o
alegere din stele a impAratilor Leon si Constantin». 2)
De aici rezultii eh intocmitorul legiuirei chrtei de in-
vatatura a lui Vasile Lupu, a gusit in colectia Fari-
naccius toate ordinele §i legile romane privitoare in
colonii din veacul al 4-lea, §i le-a tradus pur §i simplu,
Ilira ca ele sii fie totu§i aplicabile stiirei thranilor din
timpul lui Vasile Lupu.
Iatii cateva legi, cu privire la coloni din timpul
imparatilor Romani.
1) Acte $i legiuri, Sturdza Scheianu, vol. I, pag. 3 si 4.
2) Pravila lui Vasile Lupu, pag. 8 EA 9. S. G. Longinesca.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 147

Din anul 332, gasim dela Imparatul Constantin ur-

rnatoarea lege :
«Acela (proprietarul) la care se va gasi un colon
ce apartine altuia, nu numai ca va trebui sa -1 restitue
-domeniului unde este nascut, dar va trebui sä plateasca
.gi capitatia acelui colon pe timpul cat a stat la dansub).
Si o alts lege din 371 dela dela Valentinian I:
,,Nu trebue ca colonii sa paraseasca ogorul for de
.origina. Daca ei se duc, vor fi adugi 'napoi si pedep-
siti. Proprietarul care va fi atras sau primit la dansul
pe colonul altuia, nu numai ca va trebui IA plateasca
o indemnitate proprietarului legitim, dar va fi pasibil
$i de o amenda".
Si o lege din anul 386 complecteazii pe acea de
mai sus zicand :
Proprietarul care va fi atras la dansul sau ar li
ascuns colonul altuia, va plati o amenda de o jumatate
de livra de aur daca colonul apartine unui particular,
si de o livra de aur daca apartine fiscului imperial". 1)
Dovadii ca articolul 18-lea citat din legiuirea lui
Vasile Lupu, este o importatie straina, este cii el
continua mai departe ast-fel :
Iar de va mestesugi (proprietarul care primeste
-colonul) intr'alt chip, $i va calca pravila, acesta sa
plateasca la Domnie 12 litre de argint si 24 litre boia-
rinului aceluia cacuia ii va fi taranul".
Traductia acestui articol este vadita .5i este departe
.ca cerul de pamant de obiceiul liirei.
In nici un act sau document nu gasim macar urma
de asemenea pedeapsa. Iatii de ce, o mai repet, faptul
ca gasesc art. 18 In condica lui Vasile Lupu, nu do-
vede§te ca taranii In acel veac erau lipiti de piimant
1) Recherches sur quelques problemes d'histoire, Fustel de cou-
langes, pag. 89 93.

www.dacoromanica.ro
148 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

5i in caz cand fugeau, adu5i cu forta 'napoi, de pro-

prietar.
Pentru ca sa ailam situatia taranului 5i de ce li-
bertate se bucura, trebue sa cercetam actele 5i do-
cumentele, lasand legiuirea lui Vasile Lupu Si Matei
Basarab de o parte.
Dar mai intaiu sa ma ocup putin de o cauza care
aiurea, a facut ca taranii sä fie opriti de a parasi sa-
tele lor. Aceasta cauza a lost impozitul.
Am vazut din ordinul lui Matias Corvin ca iobagul
ungur sau roman, putea sa se stramute dintr'un sat
aiurea, cu voia guvernatorului sau a Regelui, insa,.
numai dupii ce platea impozitul.
Acela5 lucru, adica censul, lipe5te 5i in Occident
pe Oran de pamant, bunaoara in Franta.
Censul era un fel de operatic cadastrala, pe registru
caruia era inscris fiecare contribuabil impreund cu
familia sa, pentru care pliitea de asemenea, impozitul.
Impozitul era pe cap 5i nominal. Insii proprietarul
domeniului sau a teritorului trebuia sa dea Statului
toate contributiile locuitorilor ; el le percepea si chiar
era responsabil de dansele.1)
Prin faptul ca proprietarul, nobilul, raspundea de
impozitul tenancierilor sai, urma ca el avea interes
ca aceia sa nu fuga, cad fuga for l'ar fi lasat in de-
ficit fatii cu fiscal. Fustel de Coulanges, aratii cum
prin cens s'a ajuns la fixarea colonului pentru tot-
deauna pe pamantul pe care '1 cultiva: Sa privim pe
colon. Inainte de a fi inscris in cens, el era un fel de
mic tenancier fara contract de arenda si fara garantie ;
nici o lege nu-1 oprea nici ca sa paraseasca domeniul,
1) Recherches ear quelques problemes d'histoire, Fustel de
Coulanges, pag. 81.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 149

nici ca proprietarul *35-1 expulzeze. Dar iata-1 inscris

in tens oi este inscris pentru totdeauna. In teorie, cul-
tivatorul trebuia sá plAteasca censul. In realitate, statul
obliga pe proprietar ca A aduca contributiile oame-
nilor de pe domeniul sau ; el perce pea censul oi el era
responsabil. Aceasta particularitate e foarte impor-
tantA fiindca proprietarul platea censul pentru oamenii
dupa domeniul sau, el trebuia sA scoata acei bani dela
oameni, prin urmare avea tot interesul ca colonii sau
franc-vilanii sau servii dupa domenii HA nu-1 poata
parnsi niciodatA". 1)
II

Cum stateau lucrurile la not ?

Am vazut la capitolul Dciri cii si la not exista un
impozit in bani, numit ciskt
Am aratat ea cisla era un impozit aruncat pe sat,
colectiv si solidar, si am mai aratat, ca cel interesat
ca fiecare Oran sa-si plateascii cisla, nu era fiscul,
flindca birarii implineau lipsurile fugitilor sau a sa-
racilor, dela cei prezenti. Nu erau interesati nici boerii,
Ilindcii ei nu erau responsabili, cum de exempla am
vazut ca avea loc in Franta. Cei interesati erau con-
siitenii si am dovedit ea tot consatenii sau acela care
platea partea contributive a fugitului, capita carte
Domneasca ca sa-1 poata urmari ca sa-si scoata pa-
guba, cite odata aductindu-1 inapoi, alta data impli-
nindu-1 uncle it giisea, dacfi avea ce sii 'i ia.
Indata insii ce platea omul, cisla, era Tiber sii plece.
E drept, ca cele de mai multe ori, din aceasta cauzii
consiitenii 11 aduceau inapoi.
') Recherches sir quelques problemes d'histoire, Fustel de
Coulanges, p. 81 si celelalte.

www.dacoromanica.ro
150 CERCETARI ASUPRA. STIREI TARANILOR

Lui Eustratie Dabija, Domnul Moldovei, in 1663, sd

jiiluesc o sumd de oameni din satul Ganetii, cum ca
murind Banul, la moartea lui i-au &fat din vecincilate.
Oamenii rog pe Domn sa le dea voie ca sa piird-
seascii satul, de vreme ce nu mai suet vecini. Domnul
scrie urmdtoarea carte : «Deci si Domnia mea, dupa
cuvantul Banului, (cu limba de moarte) le-am tacut
cartea sa iasa de acolo si cisla in satu este. Pentru
aceea de veti vedea cartea Domniei mele, care vor
eqi de acolo din sat gird cisld set nu iasd ; sd le
aruncati cisla dupd ddnsii, qi set .tii care unde
se duc".1)
numai plata impozitelor impedeca pe Virani in
veacul al 16-lea si al 17-lea, a se muta din loc in be
tii dacii erau adu§i inapoi, and fugeau, o repet, era
numai ca sa plateasca cisla. Platind'o 5i aratand satul
unde se muta, pentru ca sa fie pusi acolo din nou la
cisld, ei erau oameni liberi. Intr'un document dela Va-
sile Lupu din 1634 cetim urmiitoarele :
«Asijderea oamenii ce vor fi fugind din sat din 0-
glinzi si din sat din ZAvoiani, sá aiba a-i lua cu toate
bucatele lor, hie unde ii vor gag in Cara Domniei
mele, qi sa-i ducts inapoi la sat sa -qi pleiteascd
cisla». 2)
Cum ca numai plata cislei impedeca pe Virani ca sa
puriiseasch satul, vedem si mai liimurit lucru dintr'un
ordin a lui Alexandru Vodd Domnul Moldovei, (1667)
care it da pentru ni§te oameni din satul Giinestii.
Asijderea 5i pentru cisla ce an ei in sat sa nu hie
oamenii slobozi a iesire de acolo din sat panA ce nu-si
') Stall 0 documente, Iorga, vol. VI, pag. 84.
2) Uricaral Codrescu, vol. XVII, pag. 12.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 151

vor ridica ei cisla for din sat, si de aici sa fie slobozi

a esi unde le va hi voia". 1)
Fiscul cerea cloud lucruri ca cineva sa poata pa-
rasi satul : sa plateasca cisla, si s<i spuna uncle se
duce pentru ca sa i poata arunca cisla, dupa clausal.
Sa se observe un lucru : Oamenii din satul Ganestii
carora Voda le da vole sa paraseasca satul, numai
stint vecini, caci stapanul for Bann', ii ertase; de aceea
Vodii le (la voie. Altminterelea, (hied ei ar fi fost ve-
cini, cu aici tin pret nu ar fi putut parasi localita-
tea, cad numai atarna, in acest caz de Donal, ci de
stapan.
Desigur cii de fapt si proprietarii aveau interes
ca clacasii sa nu paraseascii mosia si probabil ca a
trebuit sa se intample ca de multe on tiirann sa lie
adusi 'napoi, boerul uzand de puterea si autoritatea
lui. Dar aceasta, data se facea, se facea In mod abuziv,
nu in puterea legei. In adeviir, nu gasim avte grin
care boerii sa se adreseze Domnilor ca sa li se dea
carte de urmarire a fugarilor. Acest lucru '1 vom
giisi foarte des cand vom vorbi de vecini.
Ma rezum : atat in Muntenia cat si in Moldova,
taranii au fost liberi in veacul al 16-lea si al 17-lea,
in conditiile aratate mai sus, a se stramuta dintr'un
loc, in altul.

1) Stadii ai Documente, lorga, vol. VI, pag. 86.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL II
VECINII §I RUDIANII
I
Cc era vecin .5i runidn?
Cuvantul de vecin, a fost mult time intrebuintat
in Moldova §i in Muntenia pentru oarecare categorie
de thrani de care am a ma ocupa. El a disphrut cu
semnificatia lui deosebith, ()data cu institutia socialh
careia ii dadese numele. In Muntenia, pe king/a cu-
vantul de vecin gasim Si acela de ruman.
MirodCostin scrie in limba polonh Despre poporul
Moldovei i al Wei Romanesti,' lucrare pe care o de-
dich lui Ioan al III-lea regele Poloniei cu foarte multe
linguituri in Prefatii. El spune cii a scris-o fiindch
istoricii poloni n'au nici o notiune despre a doua
deschlecare a Moldovenilor.
Aceasta lucrare istorica e impartita in canluri §i e
in adeviir o poemii §i ca fond §i ca formii, scrisa in
mod pretentios. Poema incepe cu povestirea fabulei
cu Dragon i bourn!, impodobind'o cu tot felul de
inflorituri. In aceasta tesiiturii de inventiuni, vestitul
cronicar vorbete §i .de vecini.
Tata ce zice : Vecinii nu existau in Ceara de jos,
toti Rotnanii erau sau arcasi (Arkaszam) sau calarasi
(Kalaraszami) Si cei mai saraci lucrau ei insesi cam-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 153

'pul, earn cei mai bogati se serveau cu munca robilor

Tigani". 1)
Va sh zicii, duph Miron Costin, la inceput (Cand ?)
Romanii toti erau proprietari, uniicei saracibsi cul-
tivau singuri proprietatile, iar proprietarii cei maxi iu-
crau cu Tiganii robi, mosiile for 1 1)e unde scoate vesti-
tul cronicar, acestea ? Pe ce se bazeazii cand afirma ca
la inceput toti taranii erau proprietari ? Pe ce, cand
afIrmii eh pe mosiile marilor proprietari, nu §edeau
deck Tigani robi ? Pe nimic. Este o simply inchi-
puire.
De uncle scoate afirmarea ca vecinii au existat tot-
deauna, Irish numai in Para de sus, §i ca ei erau
striiini, de originii ? Ciici la aceasta vine, cand adauge
ca toti Romanii erau proprietari i arcai sau cala-
ra5i I
Inca ceva. Miron Costin afirmii ca vecinii erau numai
in tara de sus. Pe ce mosii erau ei wzati ? Ciici, tot el
ne spune, ca micii proprietari isi caltivau singuri
piimanturile, iar cei maxi le lucrau cu Tigani. La
tine lucrau vecinii ? Pe a cliror mosii ?
Miron Costin, scriind in versuri, starea Wei Mol-
doveneti cu peste 300 de ani in urmii, pentru a
distra pe regele Poloniei, intelegeti ca acest lucru nu
are nici o seriozitate. Totu,5i era animat de bune in-
tentii, el voia sa dea inceputului threi un caracter de
cavalerism si de nobleth. In aceastii conceptie, ve-
cinii, ass cum ii vedea el in zilele lui, nu puteau sh
aibe loc.
Va sii zits, dupii Miron Costin, vecinii la inceput
au fost straini, numai strdini. Cronicarul, nu ne spune

') Arhiva IstoricA, Hajden, I. I. pag. 167.

www.dacoromanica.ro
154 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

cum au fost adu§i §i de tine in tara, nici dach au

venit singuri. Am v6zut, ca nu ne poate preciza pe
ce mosii macar s'au awzat. Tara de sus e mare.
Alt mare inviitat al tarei noastre, Dimitrie Canternir-
dupii ce e nevoit sa fugii de pe tron, cu Petru cel
Mare, ciiruia ii inchinase tara, scoate in latinege
Descrierea Moldovei. Cartea e scrisii pentru straini,
pentru a face cunoscut, datinile, obiceiurile si viata
Moldovei ; de aceea autorul se lunge§te in des-
crieri de obiceiuri dela Curte, cum Domnul este in-
tronat, cum prime§te pe boieri, cum se fac nuntile,
etc., toate vadit intocmite pentru a face senzatie §i
pentru paradii. Ca sa ariite sentimentul de man -
drie a poporului Moldovenesc care se trage din
ilustra vita romans, origins incompatibM, dupa Can-
temir, cu starea mizera a vecinilor, pe care §i el ii
vedea sub ochi cum ii vazuse Miron Costin, fostul
Doran al Moldovei, nu crede cd demnitatea nationals
i-ar permite ca sä spund strainilor ca vecinii erau fi ei
Romani ca §i boerii razboinici §i ca §i soldatii care
de atillea on s'au ilustrat pe campurile de bataie.
De aceea iata ce origine da el vecinilor :
Rusticu (iobagiu) care se fia curatu Moldoveanu,
nu este nici unul, cei care sunt, se trag sau din
Rusi, sau din Ardeleni, cdroru-a Moldoveni le zic
Ungureni. Cdci Dragosin dupd descdlecarea In
Moldavia, gifisind'o lard locuitori, a o imp arritu toaid
intre socii sdi de arme. Er'a acestia vediendu cd nu
este justu ca boiarului se lucre si se munceascd la
boiariu (caci tori, care erau nascuri din sange ro-
man, se considerau de boiari), si tinendu cd e lucru
nedemnu pentru oameni dedari la arme, sa se pund
chiar sa lucreze pamdntul, asa an trecut in rarile

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 155

vecine, uncle acunzu era introdusa servitutea tdra-

niloru si cu invoirea Domnilor acelloru tieri au luat
oameni cari erau deprinsi cu laboarea si i au adus
si asiedatu pe la mosiele for ca sd lucre". 1)
Este nevoie a combate asemenea enormildfi a celui
mai invatat scriitor din veacul al 18-lea ? Moldova
era puslie la jumatatea veacului 14-lea cand Dragon
vine din Maramure§ §i o ocupii I El o imparteste
intre boerii lui. had tara intreaga in mina curte-
nilor. Dar tine sa lucreze imensele proprietiiti ? Nee.
xistand decat numai boeri, ei nu puteau sii lucreze
unii, altora. Le trebuia deci brate de camp. Ce sa
fact '1 Sit uitii jur imprejur in spre Rusia (?) §i in
spre Ardeal. Si in o parte §i in cealaltii, erau multi
tarani care deja se allau in stare de iobagie (?)
0 idee luminoasa le vine in cap. Dar dacii s'ar duce
in acele tari §1 cu Invoirea Domnilor, ar aduce in
tart oameni care st le lucreze ogoarele ? "Lis §i facut.
Ei aduc Ru5i fi Ardeleni in massd. Si fiindcii ace§tia
cunt deja in stare de iobagie, adicii de vecindlate,
Dragon §i boerii siii, nu au nevoie sa le schimbe
conditia, ei ii fac vecini. Si iata cum s'a infiintat ye-
cindiatea din cele intai timpuri a Domniei Moldovei.
Riimai uimit de aceste copiliirii
Istorice§te, este dovedit ca la epoca de mai sus
Moldova era populatii, ba chiar avea aceea§i organi-
zatie pe care o constatam 40 de ani mai tarziu, sub
Roman \Todd. Prin urmare satele aveau muncitori
care probabil erau in conditiile pe care ii vedem sub
Stefan cel Mare, adica faceau claca §i (Mclean dijnni.
La aceea§i data, laranii din Ungaria nu cazuse cu

1) Descrierea Moldovei, Canteniir, pag. 131.

www.dacoromanica.ro
 156 CERCETXRI ASUPRA STXREI TARANJLOR

totul in iobagie, sau cu alte cuvinte nu ajunsese in

starea de stirbi. Asa ca data Dragon si tovarasii sai
ar fi adus oameni din Transilvania, aceia nu puteau
sa fie vecini.
Pe urma, ce mijloc este acela de a explica impopo-
rarea satelor cu oameni straini adusi In massy ? Cum
puteau boerii sa aducii, cu invoirea stiipanilor, masse
mari de lucriitori de pamant ? Ce ? Ardealul si Rusia ('1)
wean pletora ? Stiipanii consimteau ei asa usor, a
lasa pe cliicasii lor, sii le paraseasca mosiile?
,poi, volt' arata si am aratat deja in Introduclie,
ca vecinatatea a fost o institutie care s'a miscut peste
tot locul din necesitatile economice a timpului si din
starea de puternicie a clasei proprietarilor. Ca sa o
gasim in Moldova, nu e nevoie sit recurgem la o adu-
cere In massy de straini, dupii cum nu avem nevoie
a explica servajul, In acelas mod, in Franta, Anglia,
Germania, etc.
De alta parte, nu vedem la nici o epoch doua feluri
de populatie rurala, una indigena si alta strains, ci
gasim oameni vorbind aceiasi limbii, unii servi, altii
stiipani.
Voiu arata ca in veacul al 16-lea si al 17-lea,
satele stint pline de vecini si putem sit urmarim cum
ele devin.
Afirmatia lui Cantemir ca si acea a lui Miron Costin
stint de pura fantazie 1
Ce folos real ar fi adus Cantemir, istoriei noastre,
dach in loc sa se ocupe in mod fantastic de origina
vecinilor din Moldova si de descalicarea lui Dragon,
s'ar fi marginit ca sa arate starea vecinilor din timpul
lui, conditiile in care acei oameni traiau pe mosiile
boeresti si viata economics a threi I

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 157

Ei bine, s'd &sit cu toate aceste un istoric, d. Iorga,

care sh is ca liters de evanghelie cele cloud fabule, una
scrisa in le,,e§te §i alta in latinege §i sh sustinii ca
cuvantul de vecin, inseamnh oanzeni vecini cu (ara
noastrci, adich Busi, Unguri, Siirbi, Secui, etc. Veci-
natatea Moldoveneasca e veche, ne zice d. Iorga. Ruaii
pe care in urma navalirilor for prAdalnice ii doban-
deau cu sutele ai miile Domnii moldovenesti ca Stefan
eel Mare, un Bogdan Orbul, un Petru Rares, erau a-
sezati pe mosiile Domnului salt ale boerilor ca vecini".
Va sh zica vecinii sunt prizonierii de razboiu a Dom-
nilor din veacul al 15-lea si al 16-lea
Poate d. Iorga sii demonstreze, cat de putin, aceasta
afirmatie ?
0 alta cauza a vecindlcifei, pe langii cea de sus, d.
Iorga o atribuie, frumusetelor Moldoveil De asemenea,
ne zice, si Secui, care atraai, de frumusetile al foloa-
sele Moldovei"! Cum veneau acegi oameni in tarn,
imediat erau prefacuti in vecini I
Va sh zica vorba lui Dimitrie Cantemir, ca rusticu
care sA fie curat moldovan nu este nici unul".
Dupii aceea, d. Iorga se face foc in contra acelora,
care cu bun simt si fard idei preconcepute, constata
cu tristetii, ca cuvantul de rumdn adica cuvantul nea-
mului nostru ajunsese a avea o semnificatie de de-
considerare, de vreme ce el se &idea thranilor user-
viti complet proprietarilor. Si intr'o nobila indig-
nare, d-sa scrie :
Ruma.a" e cel ce nu e alt ceva decdt Roman :
Omul obianuit, omul de rand, farA ca aceasta sA in-
semne ai o inferioritate socials, o scadere a intregimei
drepturilor umane. Caci n'am avea precedente de o
astfel de injosire a neamului national la nici un popor.

www.dacoromanica.ro
158 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

Vezi, din potrivA, ce e homo francus la Germanii din

Galia" ! 1)
la sa lasam declamatiile si sentimentalismul pa-
triotic deoparte si sit ne ocupiim in mod serios de
aceastii chestie eminamente cu caracter social si eco-
nomic.
In capitolele precedente, am viizut ca, atilt Domnii
ciind faceau danii, cat si particularii cand vindeau
sau 'si imparteau mosiile, vorbeau in acte numai
de mosii am tot venitulD fart sa vorbeasca de ta-
ranii care le locuiau. Foarte rar giisim in documente
o imparteala a unei mosii in care sa se spund ca se
impart si oameni ; cel mult casele.
Pentru ce? Pentrucii locuitorii fund liberi, asa cum
am ariitat, si sezand pe mosii, fart a atarna perso-
nalminte de proprietari, ci. numai prin obligatiile for
de a da dijma si a face clacii, ei nu puteau fi consi-
derail ca facand parte din averea proprietarului.
Daruindu-se b mosie sau vanzandu-se, ei treceau
sub stapanirea noului proprietar, atat si nimic mai
mult.
De pe la jumatatea veacului al 16-lea, observant RD
fapt nou. In actele de vanzare, pe langii mosia care
se vinde, gasim figurand si numarul vecinilor care
sunt pe ea.
hid de exemplu.
Intr'un act de vanzare cetim satul Dumenii la ti-
nutul Dorohoiului pe lubfineasa, sat intreg si cu re-
cinii cat s'ar afla acolo de loc si cu helesteu".2)
Constat6ri Istorice, Iorga, pag. 16 si pag. 22.
2) studii si documents, Iorga, vol. VI, pag. 155.

www.dacoromanica.ro
 G. PAM; 159

In actele de imparteala vecinii se impart impreund

cu pamantul.
Ma intr'Un act din 1398 cetim :
Inci 1 jurnatate de vecini sa fie a d-sale stolni:11-1
si cati on fi fates si cdti on fi fugit".1)
Intr'un alt act d3n acela0 veac cetim : suret de pe
imparteala de mosii si vecini ce au luat zestre logo-
Mut Miron Cuza dela socrul sau Ion Costin batman,
care este tacuta de Donici Vel logotat cum arata mo-
*Hie de vecinii care s'au socotit fi s'au dat zestre lo-
gofatului". 2)
Gavrila5 paharnicul, amintit in actul de mai sus,
1§i scoate partea sa de mo.5ie In viinzare, si cu diinsa
vinde .5i vecinii oi au negotat cu d-lor Stefan Scarlat
ce au fost armas mare si cu fratele d-sale Dabija clu-
cerul, drept 400 de lei, cu vecinii ce s'au venit in
partea d-sale".3)
Am vazut panes acuma eh thranii erau liberi sä ph-
raseasca satul si ca ei nu erau urmariti deck numai
In vedere ca sa -i sileasch a plati partea for contri-
butivii la cislii.
Din veacul al 17-lea, oamenii numiti vecini, card
fug din satul lor, cunt urmariti de boierul proprietar
in interesul lui propriu, §i adu0 'napoi in sat.
Exeniplu :
Noise Movilii, Domnul Moldovei, (1631) des o carte
lui TodiraF ce au fost camaras aca sa-si strange ve-
cinii s'eii cari an fugit din sat din Scheia, on undo
fi va afla in tara Domniei nzele, on in tang, on in
slobozie, on In sat Domnesc, on in sat alugiiresci
1) Studii qi documente, Iorga, vol VI, pag. 37.
2) Ibidem, pag. 155.
8) Ibidem, pag. 38.

www.dacoromanica.ro
160 CERCETARI ASUPRA STXREI TXRANILOR

ca sa aiba a-i lua cu toate bucatele for si sa-i duca

in sat in Scheian.)
Proprietarii ii urnuireau pe asemenea fugari pAnd
5i in Wile vecine de unde i-aduceau 'napoi.
Intr'un act de vanzare (1627) a lui Armau Pand a
partei lui din satul Voine§tii, spune ca vinde «din
hotar panic in hotar, cu vadul de moara, cu tot ve-
nitul si cu un ruman anume Oana cu feciorii lui, ju-
panului. Hrizea, marele logofat. drept 4000 bani gata...
Si aces( rumdn °anti Lost -a fugit in tara Ungureas-
ca, car jupdnul Hrizea logofatul l'au scos din tara
Ungureasca si l'au adus in Nara». 2)
Ace§ti vecini sunt amestecati de multe on cu tiganii,
aliituri de care figureaza prin acte si a ciiror con-
ditii, in multe privinte, o au.
Iata un act de invoiala din 1655 : «adiea eu Zaharia
impreuna cu varul meu Stan si Stoica scris'am aceas-
ta al nostru zapis ca sa fie de mare credinta la mana
varului meu Filip, cum sa se tie ca am avut multa
para si galceava pentru tiganii si rumdnii care au
ramas dela mooii nootrii 'ncoace, de aceea not am stat
toti la socoteala, etc.» 8)
Intr'un alt act, Grigore Ghica (1630) continua unui
boer, ca cu cartea Domniei sd tina si sa stapaneasca
a lui dreapta mooie si cu vecinii st cu tiganii care i
s'au venit la impartealii... deci pe izvodul ce are dela
d-lor boerii sa tie volnic a-si tinea si stapanii mogiile si
pe vecini cu tot venitul, si a-si strange vecinii pe unde
s'ar fi impraotiat. a-si strange toti vecinii si tiganii,
sa-i duca la casa lui".4)
') Academia Romank Doc. IV, peg. 156.
2) Arhiva Istoric5,, Hajden, 1, 1, pag. 14.
3) &trete qi Isvoade, G. GhibAnescu, vol. VI, pag. 71.
4) Academia Roma* XXII, pag. 42.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG lift
Ce sh fie oare acesti oameni care poarta numele
de vecini sau runini? Care era conditia for sociala
si juridica ? Si care erau iaporturile dintre proprie-
tor! 5i dintre ei ?
Deocamdatti este mai usor de a arata ceeace nu
era vecinul.
Prin acte g isim intaiu, ca opus vecinului, urmhtoarele
cuvinte: «0111 SlObOd», «megiap, ocneazo, «laturas» si
«judec».
Intr'un act de judecata a lui Matei Voda, din 1643,
cetim : «SA se apuce DumitraNu Paharnicul de mar-
turii de care au fost marturisit de Mihel, ca nu iaste
ruman ci iaste orzz slobod».1)
Intr'un alt act din 1667 Radu Leon, judeclind tot
un caz de runthnie, zice : «Ei au fost toti megiasi
si au avut pas pe rumanie, iar cand au Lost in zilele
lui Constantin Voda pe Lescu ii inealca cu zapis min-
einos ca sA-i rumaneasca cu sill,.
Intr'un alt act a lui Alexandru Voevod din Mun-
tenia, prin care confirm vdnzarea a unui sat Caraula,
cetim : Fiindca satul Caraula a fost de mai 'nainte tot
din oameni cneji cu octane for de moO gi stramo0...
iar apoi Watt vandut vecini". 2)
In actul de dezrohire a lui Constantin Mavrocordat
din 1749, vorbind de vecini, se spune : «asemenea ei
slugesc ca si lcituralnicii». Prin luturalnic se inte-
lege taranul care da dijma si face clad.
Alexandru Vodii Iliac inteo judecata pentru satul
Gureanii, sat de vecini, vorbind despre trecutul acelor
oameni, zice: «unde fusese toti oamenii judeci».
Deci acum putem sii ne facem o idee de ce nu era
vecinul.
1) Studii si documente, Iorga, pag. 473 si 481 vol. VI.
2) Uricaral Codrescu, vol. XX, pag. 145.
11

www.dacoromanica.ro
162 CERCETXRI ASUPRA STAREI TIRANILOR

Omul slobod, judecul, megiasul si cneazul, erau mici

proprietari liberi, a5ezati pe mp5ioarele lor, neatar-
nand de nimeni deck de Domn 5i de fist, nefacand
nimanui clacti, de asemenea nedand dijma, cuiva.
Ace5tia se mai numeau si mo5neni in Muntenia 5i
rtize5i in Moldova.
Vecinul e contrarul acestora. El nu are proprie-
tate, este a5ezat pe mo5iile altora, el face clacti 5i
da dijma, el attirna cu totul de proprietar. Dar cu
-acestea, nu am zugravit pe- vecin cu fizionomia lui
.specialii. Ciici mai toate trasaturile cu care l'am ca-
racterizat le mai intrune5te 5i o altii categoric de lo-
,cuitori, numiti farani, sateni, cldcasi, laturqi. In ade-
var 5i ace5tia, ca $i vecinii, nu au proprietate, 5ed
pe mo5ii boeresti, Domne5ti sau mandstire5ti, fac
claca, dau dijma 5i sunt in oarecare atarnare de
stalianii mo5iilor.
Prin urmare, in al doilea rind, trebuie sa facem
deosebirea si intre tiirani, stiteni, cliica5i, latura5i si
vecini.
Am vazut din cele aratate in capitolul precedent,
precum 5i din cele zise in acesta, in ce consista deo-
:sebirea. Taranii nu se vindeau cu mosiile, numele for
nu figurau in acte, ei nu attirnau de proprietar deck
numai in ceeace prive5te claca si dijma. In cold ei
erau liberi. Puteau sa paraseasca satul, am vazut in
ce conditii. Proprietarii afara de obligatiile de claca
5i dijma, nu puteau dispune de aceia.
Pe cand vecinii erau robii proprietarului, acela ii
impartea ca pe Tibani 5i cu Tiganii ; ii trecea in
foile de zestre, ii putea meta de pe o mo5ie pe altar
iar ei nu puteau sa paraseascii mo5ia. Cand fugeau,
proprietarii ii aduceau inapoi cu sila.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 163

Am zis ca proprietarii puteau sa-i vanda.

lath' exemple de toate acestea :
In 1628, Andricu dd la mina visternicului \lad,
acest zapis al meu, ca sA fie de credintA, cum ca am
vandut acesti rumani anume Goran gi Dumitru, insa
in bani gata 3400 aspri". 1)
Intr'un act de imparteala intre mai multe rude,
,gasim : Deci i-au venit jupanesei Tofanei, toti vecinii
ce au fost pre cumparAtura din SerbAnesti, ce an fost
mutati de unchiul nostru in Beresti ; aceia sa fie toti
ai dumisale." 2
Neculai Mavrocordat autoriza pe boerul Solomon
Botez, a cauta in tara Domniei mete, unde s'ar afla
ai sAi drepti vecini din sat din Oniceni of tinutul Su-
cevii, on in sat Domnesc, on boeresc, on cAlugArese,
on unde i-ar gAsi, sä alba a-i lua cu tot ce ar avea, sa-i
duce sa-i aseze unde i-ar hi voia, insa de or avea bani
s5-i is cu bani cu tot". a)
Am zis ca taranul ca si vecinul facea claca ; insa
,era o mare deosebire intre dallsii, eel intiiiu o facea,
.dach nu in oarecare margine, eel putin numai claca
1egala, pe mosia uncle sedea, iar ccl at doilea,
la discretie, putand proprietarul sä-1 intrebuinteze la
,orice treabii, chiar casnica si sa-1 duce on unde ca
sa munceascii necondilionat.
Mai tiirziu sand asazdmintele reguleaza" situatia fd-
ranilor §i a vecinilor, aceasta deosebire o vedem la-
murit ariitatii.
Vecinul sau rumdnui facea mai multi claca decat
liiranul, de vreme ce el era la discretia stapanului.

1) Academia Romans, Doc. XLII, 43 (orig.).

) Ibidem, Doc. II, 68.
.3) lbidem, Doc. IV, 218.

www.dacoromanica.ro
164 CERCETARI ASUPR.A STAREI TARANILOR

In aseziimtintul tarei Moldovei din 1743 a lui Const..

Mavrocordat, intre allele cetigi : Oamenii ce vor se-
dea pe mogii manastireti, nefiind vecini sá fie datori
a face de om 12 zile intr'un an, iar vecinii mandstiresti
au boeresti set dea duper obiceiu". 1)
Dupii obiceiu ! Domnul nu spune cdt ; dar desigur
ca obiceiul era di vecinul sa filed atata claca, sa dea'
atata dijmii, catii voia boerul.
In actul de dezrobire a aceluias Domn, vecinul
rnoralminte si in -celelalte privinte, este ridicat la si-
tuatia restului t6ranilor. Cu toate acestea, and e
vorba a li se determina eke zile sa facii clac5, li se
impune 24 de zile, pe cared ttiranii, am viizut, ca
fliceau numai 121
Vecinii aveau pamant pe mosiile sttipAnilor ca si
ceilalti tiirani ? Pun aceasta intrebare, cdci din textul
actului de dezrobire a lui Const. Mavrocordat, afTutea
reesi ca in Moldova, in deosebire de Muntenia, ei
n'aveau piimiint de cultivat in propriu, ci lucrau nu-
mai pe ogoarele proprietarilor care ii hriineau..
Hotiirarea obsteasca da urmatoarea definitie: «Ca
vecin vu sd zicd sdtean mijlocas fara de mosie.
Iar cronicarul Canta reproducdnd scena care s'a
petrecut cu ocazia dezbaterilor, dintre proprietari si
Domn, la dezrobire, puree in gura boerilor urmiitoarea
Ca pe vecini nu-i pntem vinde, doar ci ne
fraza :
dau oarecare ajutor la casele noastre".
Evident ca din aceste citatii rezultii cii vecinii erau
considerati ca servilori, ca oameni de curtea boerilor,
de care sa serveau in toate trebile domestice. Si e.
natural atunci ca asemenea oameni sii nu fi avut pa,

1) Acte si legiriri, vol. 1, pag. 19.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 165

-mint de cultivat, duph cum nici argatii, randasii,

s1ugi1e de curte, nu aveau.
Evident ca printre vecini, o mare parte, au fost in
asPmenea categorie. De servitori 5i de slujba domes-
tich avusese mai cu seamy boerii nevoie, si vecinii
raspundeau minunat la asemenea trebuinta. Aceasta
,clasii de vecini era chiar destul de numeroash. Sa
facuse o presumtie de starea de vecindtate a cuiva
din faptul ca nu poseda phmant cultivabil pe nuoia
unde §edea. Iath un caz : Un tiiran din satul Rusu sd
plange Domnului, eh proprietarul Iva§cu11 trage
de vecin pe cand el nu e vecin". Domnul zice : Deci
1-am intrebat pe &Instil (pe Trestian) cats same de
vreme iaste de cAnd Bade in satul acela (in Rusu). El
da sama cum sunt vreo 20 ani. Deci i-am luat Dom
nia mea sam5 : are mosie in acel sat ? El sine cei n'are-
mosie. Pentru acest lucru am socotit cu tot sfatul
Domniei mele, si Tarn dat rdmas vecin sd fie de
-acarn lnainte veci".
Nedreptatea e strigatoare, caci nu numai raze§ii
.care aveau moii nu erau vecini, ci §i o multime de
sate de cliica5i. Cu loath acestea, veciniitatea find re-
gala, ori cine in Moldova care §edea intr'un sat, pro-
proprietatea altuia, §i mai cu seamy nu avea pamant,
.acela era presupus si tratat de vecin.
Din contra, in Muntenia, unde veciniitatea, vom
'vedea, bantuie mai cu seamy pe micii proprietari,
.s'ar parea eh prezumtia este contrary, §i anume faptul
eh cineva a avut proprietate, ar fi dovedit starea lui,
actualii de rumen.
Dar ar fi a ne inpla dacii am conclude ca toti ve-
claim chiar in Moldova, au fost in aceasta categorie.

') Analele Academiei, LXV, 104.

www.dacoromanica.ro
166 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

Aici, erau cloud categorii cte vecini, a-si putea zice,.

vecini domeslici §i vecini agricoli. Actul de dezrobire
la inceput vorbeste numai de categoria intai, si Canta
de asemenea. Dar pe laugh acesti vecini, simpli ser -
vitori, argati, randasi, slugi in cases si in curte, eran
ceilalti, vecinii agricoli, care locuian la casele for in
vatra satului, isi aveau piimantul for pe care it cul-
tivau, dand dijma sl facand clacii mai oneroasii detest
ceilalti tarani.
Cand stim, si e dovedit ca sate intregi erau de
vecini, nu pot admite ca toate acele sate erau in
serviciul curtei boerilor. De altminterelea aclul de-
dezrobire vorbeste si de aceasta categorie, la fine.
Iata textul :
cand se vinde mo0e, oamenii sit nu se vanzil,
ci ca nite sateni ai satelor in sat sa rilmaie, /dean(/
slujba obisnuitti, insei si slujba sei o facer' cu nart,
24 de zile de om intr'un an, on la ce lucru se va
pune si dijma s'o dea de . . . mode.. 1)
Acest pasaj dovedeste ca cea mai mare parte din
vecini lucrau pe ogoarele boeresti ea si ceilalti
casi, neflind numai in serviciul curtilor.
0 alta chestiune. Vecinii plateau bir, Domnilor, curn
am zice, Statului ? Intrebarea se impure din douti
considerente : intai, fiindca aiurea d. ex : in Franta
servii plateau o dare seniorilor lor; al doilea, flinde&
giisim acte (in Muntenia) prin care boerii afirma ca-
tegoric ca rumanii nu erau birnicii visteriei.
Cum ca. in Moldova toti taranii, fares deosebire de
vecini sau nu, erau birnicii Domniei, nu incape-
indoiala. E destul sh reamintesc hrisovul deja citat_

1) Vezi pag. 150.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 16T

a lui Eustratie Dabija i) din care s'a vazut ca este

vorba de vecinii din satul Ganetii §i totusi se vorbege
in el de cisla lor. De asemenea vom vedea indata ca
Const. Mavrocordat (1742), supune la cisla pe toti
Omni, fard nici o deosebire.
Fost'au altminterea, in Muntenia`? Desigur ca nu.
Cu toate acestea boerii Divanului in 1790 intr'o ana-
fora catra Principele Coburg, comandantul trupelor
de ocupatie austriacii, afirma contrarul. Povestind
cum privilegiul rumdnilor le-a fost luat, iata cum
istorisesc faptul : Cei dup6 urma Domni cu gand ti-
ranesc voind sa surpe neamul boeresc, i-au lipsit de
acest mare privilegiu (al Rumanilor) tsi pentruca sa-i
mangaie oarecum, in loc de cate 500, §i 1000 §i mai
mult, care aveau mai multi, le-au dat, mai intai cate
200, 300 oameni din birnicii Wei (scutelnici) si celor-
lalti cate mai putin dupa analoghie ca sa le slujeasca
la vii, la mori, la adus lemne, la bucate, intocmai ca
sa slujeasca qi locuitorilor ce Ii lease si ii Meuse
birnici."k)
Evident ca boerii afirmand acest lucru, sau sa in-
saki, saa voesc sa induch in eroare pe Coburg. Au.
putut sa se in§ele, cad vecinatatea sa desilintase de
vre-o 44 ani ; putini care fusese marturi la 1746, mai
traiau in 1790.
Ceeace este sigur, e ca rumanii au platit totdeauna
impozite Domnului. Numai scutelnicii, creati ca sa in-
locuiasca pe rumani, numai ci nu plateau bir, dupd
emu numele arata. 0 dovada care sare in ochi este,
intre altele, hrisovul lui Const. Brancovanu la ince-
putul veacului al 18-lea in care enumerand pe cei ce
au a fi dispensati de bir, nu numara pe rumani.
1) Ace §i legiuri, Sturdza Seheianu, vol. I, pag. 22-23.
') Istoria Romanilor, Ureche, vol. 111, pag. 329-330.

www.dacoromanica.ro
168 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Tata ce era vecinul sau rumantil. El era robul boe-

rului, el putea sii nu aiba pamant, boerul '1 putea duce
dela o mo§ie la alta, it putea vinde, facea boerescul la
discretia stapanului, nu avea voie sä paraseasca satul,
era servul din Occident sau iobagul din Transilvania
din veacul al 17-lea §i al 18-lea. Sincai descrie sta-
rea taranilor pe care o vede In 1774 in Tran-
silvania astfel : ,,ba prostii la atata ajunsese pe vre
mea Inca ca sa vindea ca dobitoacele tan de roc
nu cu locul pe carele locuia impreuna ; afara de sluj-
bele care L., facea Domnilor pamantesti incepand de
Luni pans Sambata seara, in toatil saptamana peste 'tot
anul, Dumineca fiindca alta nu se putea lucra, Domnii
cei pamantesti pe iobagii sai ii trimetea cu Orli pe
la alti Domni".1)
D. Nddejde in lucrarea sa Din dreplal vechiu roman,
alirma ca vecinii puteau sa parhseasca satele stapa-
nilor, platind Irish o taxa numita, gdleata de qire.
Este o confuzie. Dacii vecinul ar fi putut sa phrti-
seascd satul, aceastii institutie nenorocita ar fi dis-
parut, cad de vreme ce unui om pe care it poti sili sa
munceasch tot anul, it poti purta dintr'un roc in altul,
11 poti readuce inapoi cand fuge, it poti vinde, ii este
permis sa paraseasca satul, atunci ce foloseau pro-
prietarului toate aceste drepturi exorbitante ?
Dar d. Niidejde adauga : dacci &Idea gdleata de wire.
Acest lucru 11 gase§te d-sa intr'un hrisov a lui
Radu Mihnea 1613. 2) In acest hrisov se vorbe§te de
.doi rumani care fugise din tarn dupa ce daduse gd-
leata de eire.
Ce era galeala de qire? Probabil era plata pe care
1) sincai, vol, II, Istoria Romftnilor, pag. 136.
2) Magazin istoric, vol. II, pag. 277.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 169

Arecinul, care vroia st paraseasca satul, o dadea hoe-

rului pentru a se rdscumpara. Si atunci intelegem de
ce vecinul putea st piece din sat.
Dar din acel moment numai era vecin. In tot cazul
.avea permisiunea stapanului,
Nici eu nu zic contrariul, si eu spun ca, cu voia
:stapanului, vecinul putea s5 paraseasca satul. Dar
putea st fact aceasta, fart voia stapinului, platind ga-
.1eata de esire? Riispund categoric, nu, palm la actul
de dezrobire din 1746.
In triistturi generale, aceasta era situatia sociala si
juridica a vecinilor si a rumanilor.
Fiindca sunt oarecare deosebiri in felul cum se
prezinta vecindlalea in Moldova si vecindlatea sau ru-
mania in Muntenia, voi trata separat chestiunea.
II
In Moldova. Mai inttiu, de unde si ce insemneaza
uviintul vecin? CAtiva deduc semnificatia dela cu-
vantul susead prin care textul slavon traduce cu-
vantul care inseamnii, s'ar parea, cif fade cu, adica
cash aldturea de altu1.1)
Vecinatdtei nu i se stie inceputul. Until din hri-
soavele cele mai vechi, la cunostinta mea, in care
ghsim cuviintul, este dela Mihaiu Viteazul In calitate
de Domn al prei Moldovei, din 1597. Mihaiu Vi_
teazul da miintstirei l3istrita dijma de albino dela
toti vecinii din toate satele sfintei mAnastiri".
Se stie ca, clind intalnesti o institutie prin acte sau
liisoave ca ceva obicinuit, ea trebuie st fie mult
mai veche; institutia vecinttttei a trebuit sit se or-
ganizeze incetul cu incetul, mult mai 'nainte.
9 Sarete qi Isvoade, G. GhibAnesen, vol. II, pat. 58.

www.dacoromanica.ro
170 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Ceeace e caracteristic, e ca asemenea institutii sociale

apar in documcnte, ca sa zic a5a, in mod brusc, fara ca
sa fim, oare cum preparati, a le intalni, macar ca ele-
functioneaza cu mult mai 'nainte. A5a de exemplu, co-
lonatul. De ()data '1 vedem aparand Intr.° constitutie a
lui Constantin din anul 332, prin care colonul este legat
de piimant. Cine ar conclude ca eolonatul s'a inflintat
°data cu constitutia lui Constantin, s'ar inpla, fiindca
acea lege vorbe5te de colonat ca de ceva existent. ')
Putem not sa fixam data in Occident, dela care ta-
ranii, au inceput a fi supu5i seniorilor ? Nu.
Acela5i. lucru 5i cu vecinii. Ii vedem aparand prin
acte la sfar5itul veacului al 16-lea, iar in eel intaiu sfert
al veacului al 17-lea, vecincitatea are deja o intindere
considerabila.
In Moldova aceastii institutie s'a aratat la inceput in
mod izolat pe ici pe colea, facand devastari in oa-
menii fara mo5ii, in tiirani mai cu seama. 2)
Eu cred ca veciniitatea s'a intemeiat, intaiu in mod
sporadic asupra oamenilor not veniti in sate, 5i pe
care proprietarul a5ezandu-i cu casele in jurul
curtei, le-a pus conditiuni mult mai grele de lucru
deck satenilor de ba5tinii deja dijmatari 5i chica5i..
Proprietarul avea nevoie pentru gospodaria 5i pentru
cultura pamantului sail de brace vecinic la dispozitia
lui. E drept cii siitenii dadeau dijmii 5i Ii lucrau
partea pe care acela '5i o rezerva. Ori cat ne am
inchipui ca boerul dela inceput a cautat sä abu-
zeze fata cu taranii, dar nu e mai putin adevarat,

1) Recherches sur quelques problemes d'histoire, Fustel de-

Coulanges, pag. 4.
2) Uricarul Codrescu, vol. X, pag. 133.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 171

ca aceia, platind o dijma anumita 5i zile de lucru

data nu determinate, dar cel putin, dupd trebu-
intii, boerul, cum zic, avea nevoie si de oameni care
sii-i fie la dispozitie. Si se putea gasi u5or, find in
lard o populatie Ilotantii care umbla din loc, in lod,
!Ana se putea fixa, undeva.
De asemenea, era si un numar destul de insemnat
de striiini care imigrau in tad. Numai in aceasta
privintd i in o masurd potrivitd, s'ar putea explica
parerea lui Cantemir care, am vdzut, sustine di toti
vecinii an fost la inceput Unguri 5i RIO.
Ind odatd, veneau oameni §i de peste granita de
se a§ezau pe mi*ile boere§ti ; pe aceia stapdnii ii
Rideau imediat vecini. In documente giisim urme de
asemenea veniri de oameni strdini.
Asa, intr'un act de imparteald din veacul al
17-lea, motenitorii arata liecdruia parted tie avere
care le-au venit, in care intra i vecinii. Jupanesei
Tofanei, intre altele, ii vine asijdererea Ivan si Simion
Cusul Inca sunt a dumisale, ce i-au adus din tara le-
seasca si i-a lipit pe Tanga casa d-sale dupa moartea
unchiului nostru". 1)
A fost destul inceputul, ca in toate, pentru ca ye-
cindtatea sa se dezvolte, repede.
Rar sat, proprietate boereascd sail miinastireascii,
intdInim, in cel intaiu pittrar al veacului al 17-lea, care
sii nil aibe un numar de vecini.
Iatd un document din 1621 catre hatmanul Vasile
Septilici, dela marele vataf din Suceava care sung
astfel:
Intru tot cinstitul si prea dupa Dumnezeu nadaj-
duitorul $i mantuitorul parintelui nostru, logofete,
1) Academia Roma* II, 68.

www.dacoromanica.ro
 '172 CERCETARI ASUPRA STARE[ TARANILOR

d5m stire d-tale ca a venit la not dinstita carte a MA-

sriei sale Domnul ca sa mergem la sat la VAscauti si
sa strAngem oameni buni de prin prejur si sa intre-
barn de cumparAtura ce au cump5rat Vasile Septilici
ce a lost hatman dela Greaca, a patra parte din sat
si cati vecini au fost de mosie intr'acea parte a lui
Greacau.')
'Mamie vataf constard ca pe acea parte, au fost
vre -o trei vecini de mosie, din care deja unul fugise
si tocmai tarziu se intorsese in sat.
Vecini de mosie inseamnd vecin de loc din sat, mo§-
tenit dela pdrinti, nu cumpiirat, sau a,5ezat de cu-
rand. Cu acest inteles, gdsim aceste cuvinte in foarte
multe documente. Asa, in 1626 intr'un document vor-
bindu-se de un vecin, se scrie : Si fostu-mia acel
vecin de mosie dela tat51 meu Parvu".2)
In alt document din 1624, Alexandra Voda, intd-
re5te ni§te vecini unui hoer pentruca acesti vecini
fost-au de mosie boiarului de Vleideni de mosie". 3)
Am zis mai sus ca in patrarul intai al veacului al
17-lea vecindtatea is deja proportii intinse.
Intr'un hrisov a lui Miron Yodd Barnovski, cetim :

episcopii si egumenii de prin toate mAn5stirile, si

mazili si feciori de boiari din tarn si jupanesele sa-
race" Yin sa se plangd Domnului, ca s'au pustiit sa-
tele si li s'au reschirat vecinii prin slobozii si satele
-boeresti si ei au ramas numai cu silistele", adica cu
local gol. Din acest pasaj rezultd ca deja erau sate
iutregi de vecini.
Cum ca erau multi vecini, se vede de asemenea ca

') Arhiva IstoricA, Hajdeu, I, I, pag. 85.

2) Ibidem, pag. 15.
3) Academia Roma* Doc. p. XXXIII, 197.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 173

numitii jeluitori se Ruing Domnului, de 'Arcata))

care intra in sate de le prada vecinii Si i o ciobAtese
tarn de ispravaD. De tarani nu se vorbe,,te ci numai
de vecini.
Domnul se ingrijeste de aceasta stare de lucruri,.
care era in toata Moldova, caci plangerea e cu ca-
racier general si fiindca, cum am spits, numarul de
vecini fugiti din sate, era considerabil, lucru de care
se resimtea populatia tarei, el is cloud mhsuri, anume :
vecinii fugiti din sate inainte de rdzboiul turco-po-
Ion din 1621 sa fie emancipati de ()rice obligatie catre
vechii for sthpani, cu alte cuvinte pe aceia ii dezro-
beste ; iar egumenii, mazilii, feciorii de boeri si ju-
panesele shrace, sa caute sa urmareasca si sa aduca
la satele lor, numai pe vecinii fugiti, dupa anul 1621.
Acest document e de mare insemnatate, de vreme
ce se vede, ca inch de pe atunci, Domnii sunt nevoid
ca sa dea ordonante de desrobire pentru vecinii fu-
giti numai ca aceia sa se reintoarca in tarn, intocmai
cum vom vedea, asemenea ordonante, in cea din urina
jumatate a veacului al 18-lea.
Vanziiri de vecini ca robi, nu intalnim in veacul
al 17-lea ; veacul urmhtor a fost rezervat pentru ase-
menea consecvente a vecinhthtei dusd la extrem.
Vecinatatea nu s'a intins prin sate numai prin
cumparaturi sau asezdri de oameni noi. Dach vecini
ar fi riimas numai acestia, nu ne-am putea sh ne-
explichm intinderea enormd ce a luat aceasta insti-
tutie. Sate intregi de cliicasi au fost, prin abuz de-
putere, transformate in vecini. Vecinhtatea a facut
pustieri intre taranii asezati de sute de ani in satele
boeresti si manhstiresti, a chruia conditie am ana--
lizat-o deja.

www.dacoromanica.ro
174 CERGETARI ASUPR1 STAREI TARANILOR

Rar intalnim cliicaA adica oameni fara proprietate,

care sa se vanda, vecini, pentru cuvantul ca pe acetia
proprietarii ii vecineau, cu dela sine putere.
lata cu toate aceste un caz.
NOe siiteni fugari se stabilesc in Tg.-Frumos. Cand
sa plateasch cisla, n'au cu ce. Ei se dau din nou
vecini lui Manolache comisul, proprietarul satului,
tiindca am pipit multi nevoie de targoveti, de ne lua
vitele si ne batea". Mano lache comisul le plate§te
-cisla cat a fost partea acelora din targ.
Acei oameni iau angajamentul c5, can dintre not
se va ispiti sa se ducA de acolo (din sat) comisul sa
trimiatA sa ne is de gruinaz si sa ne duca iar la GA-
nesti. ')
Dar o mai repet, proprietarii i§i fac sate intregi
de vecini, transformandu-i cu deasila.
Ba ceva mai mult, pentru ca sa dea o aparenta de
legitimitate actului for violent, scornesc o lege din
capul lor, anume ca oricine a sezut in sat boeresc 12
ani, acela devine vecin.
Acest lucru nirl spune ,Neculai Costin in cronica
sa, despre Domnia lui Const. Duca `'odd. Reproduc
intreg pasajul, caci este foarte important pentru
chestie.
Asijderea si la divan facea dreptate tufuror, si mai
vartos celor ce se parau pentru vecincitate, nu -1 dA
fiecum la vecinatate si lard jurAmant; ci mai cu dea-
dinsul raspundea celui ce avea nevoid de vecinAtate,
zicandui : pas de 'ti cauta trei patru oameni juratori,
cum n'au lost nici tatA-siiu, nici mosul-sau vecin de
_nzoqie aceluia tine -1 trii gea; si asa jurand, ii da vol-
nicie sa fie slobod in veci de vecinatate ; ca acum
') Studii pi documente, Iorga, vol. 'VI, pag. 89.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 175

tacuse boerii obiceiu nou, de zicea : tine au sezut in

sat boeresc 12 ani, sa rcinulnei vecin. Iara Constan-
tin Duca Voda nu se uita acolo, si Inca zicea: cu pa-
cat este sa-1 robesti pe fratetau, caci paganii isi cum-
Ora robi pe bani, si in at saptelea an ii iarta, iara
altii si mai curand le dau slobozenie ; iara tu esti
crestin, si neluandu-1 pe bani, si find crestin ca si
tine, si tu vei in veci sa-1 vecinesti".
Principiul acestei legi scornite de boeri, it gasim
la Romani, formulat de imparatul Anastasie. «Colo-
nul care va sta pe un domeniu 3o de ani, nu -1 va mai
putea Wash). 2). II gasim si aiurea ; mai peste tot local.
Isi poate cineva inchipui cite sate de tarani, au
fost transformate, in sate de vecini ! Folosul boerilor
proprietari era imens cu asemenea transformatii.
Din ceeace laranul panii atunci nu era supus per-
sonal stapanului, grin vecinatate, el devine rob.
In contra acestei actiuni de cotropire a proprieta-
rilor, Domnii, e dreptul, cii se silesc ca sa reagiseze.
S'a vazut cum judeca Duca Yoda.
Cronicarul Neculcea despre Domnia lui Alihaiu
Racovita Voevod in 1716, ne spune :
Asijderea pe vecinii boeresti si calugAresti inch
nu-i da lesne stapanilor sai cu price zicand : ca-i au
adus pe unia din raie iar altor vecini le ziceau ca
aunt nzosneni".3)
Acelas lucru ne spune si spatarul Joan Canta In
Letopisetul sau dela a doua si panit la a patra Dorn
nie a lui Const. Mavrocordat.
1) Letopiseti, CogIElniceanu, vol. II, pag. 41.
2 Recherches sur quelques problemes d'histoire, Fustel de
Coulanges, pag. 94.
3) Letopiseti, Cog5Iniceanu, vol. II, pag. 417.
4) lbidem, vol. III, pag. 183.

www.dacoromanica.ro
176 CERCETARI ASUPRA STIRS! TARANILOR

III

Acum tree la Muntenia .5i, dupti ce vom vedea cum

se aratii acolo vecindlatea sau rumania, voiu trata p
urmti chestiile care sunt comune amdndouror
Stared de vecindtate sau de nndnie, desigur a
existat in veacul al 16-lea. Este o eroare thud se
crede ct't rumania a fost stability printr'un a,ezd-
miint, de Mihaiu Viteazul.
Intr'un document din 1613 dela Radu Mihnea, re-
lativ la un proses de rumani, cetim urmutoarele
a Iar tend a lost in zilele Domniei parintelui meu Mih-
nea Vodd iar ei (doi rumani) au fost fugit din lard, Si
au dat galeata de esire si tot au lost fugari pang in
zilele lui Alex. Voevod; iar tend an lost in zilelele lui
Alex. Voevod rumdnii acestia mai sus zisi, au ve-
nit, etc." ')
Deci existau Millard in timpul Domniei lui Mihnea,
prin urmare intre 1375 si 1391.
Mihaiu Viteazu nu face deciit sä regulamenteze si
sa consacreze printeun asezamant, o stare sociald
care exista deja inainte.
Mai multi istorici nu-§i dau seama bine de acest
apziimiint, ha chiar ii pun in indoiahi existenta, tra-
ttIndu-1 drept o fabulti, pentru cuvtintul ca acel hri-
sov sau porunca sau carte a lui Mihail', nu a ajuns
ptina la noi.
Cu toate acestea, un asemenea a,5eztimtint a existat.
Documentul lui Radu Mihnea din 1613 ne vorbeste
formal.
De altd parte, posedtim un numiir de acte, in care
') Ilagasin istoric, vol. 1], pag. 277..

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 17T

Domnii care an urmat lui Mihaiu, precum Radii

Mihnea in 1613, Alexandru Voevod in 1626, Const..
Serban Voevod in 1656 §i Grigore Ghica in 1662, dau
hotiirdri in Divan, a caror solutie se razimd pe le-
udtura lui Mihaiu Vodci.
In ce consista acel a§ezamant sau acea legiiturd ?
Hrisovul lui Radu Mihnea din 1613') ne spune fdrii
a intra, din nenorocire, in ldmuriri.
Acel Domn intare5te slugilor sale Parvu 5i Radu
postelnicul, stapanirea a doi rumani pe care ii re-
clama §i unul Ghinea Diaconul; acest din urmd sus-
tinea ca cei doi rumani au fost a socrului sau
Chdrstian.
Tata ce hotarare cid Domnul si cu Divanul.
Apoi au venit (Ghinea diaconul) cu par% inaintea.
Domniei mele cu slugile Domniei mele Parvul oi
Radu Postelnicul de tatA, iar Domnia mea am cAutat
f3i am adeverit foarte bine cu toti cinstitii dregatorii
Domniei mele, cum ca ace0 rumani mai sus ziti km
fost apucat crqezdznantni lui Mihaiu Vodd, la aceoti
boeri mai sus ziO. Deci Mihaiu Vodd Domnia sa,
cz.cz au fost fcicut asezanzeint atunci, cum care pe-
unde va fi acela sci fie runzdn vecinic unde se vcr
afla, apoi Domnia nzea am cautat. li am judecat
cu toti cinstitii dregcitorii Domniei melee Qi n'am
vrut Domnia nzea a strica aqezdmemtul lui Mihaiu
Voevod, ci am dat Domnia mea sA fie rumanii ace0
mai sus ziO rumani precum au fost tii de atunci pans
acum in zilele Domniei mele".
Nu §tiu in Domnia lui de opt ani, in care an Mihaiu
Vodd a facut acest a§ezamant, nici cauzele care l'au
indemnat.

') Magazin 'stork, vol. II, pag 277 Fi 278.

12

www.dacoromanica.ro
 178 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

Pe atunci inflorea in Transilvania iobagia in toata

uraciunea ei. Probabil cii Mi lain s'a influentat de
starea de acolo. Fiind in vecinice riizboaie, el avea
nevoie de o boerime puternicii si devotatii lui ca
sa-1 sprijine, vroia sii-si faca o noblete ca cea ungu-
reascii pe care o giisise in Transilvania, Si atunci cu
o trasaturd de condeiu, acest Donut transformeaza
in rumani, adicii in servi, intreaga populatie dela sa-
tele Domnesti, boeresti si manastiresti. Toti satenii
care, in momentul cand Mihaiu Viteazul iscaleste
asezamantul sau, aveau situalia pe care am aratat-o
in capitolul : Taranii, dijma si claca, toti devin, de
prin lege, rumani.
Asezamantul lui Mihaiu avea un caracter liniitativ ;
numai taranii gasiti la sate, in momentul promul-
garei, devin vecini, restul nu. Asa, acei care veneau
si se asezau prin sate, dupii promulgarea acelui ase-
zamant, isi pastrau libertatea.
Din aceasta cauza, s'au nascut o multime de pro-
cese intre proprietari si oamenii pe care aceia voiau
sfi-i rumaneasca sau pretindeau ca stint rumani.
Boerul zicea : Esti ruman flindcii te-a apucat pe mo-
5ia mea, legatura lui Mihai Vodu. Taranul raspundea :
Nu sunt unman, .eu am venit pe mosia dumitale,
.dupa legatura lui Mihaiu Voda.
Iata, mire altele, cateva procese, de aceasta natura.
In 1656 Constantin Serban Voevod intareste lui
Dicu mare clucer, jumatate din satul Arcestii, insi-
rand si numarul vecinilor. Apoi hrisovul face is-
toricul peripetiilor din urma a acelui sat. El ne
spune, ca Dicu clucerul, it cumparase in zilele lui
Matei Basarab, cu vecinii. Zece ani dupii, fosta pro-
prietary reclama ca ea a vandut satul, filth ve-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 179

mini si cere sa -i is din sat. Locuitorii amenintati sa fie

luati de proprietar5, din satul lor, iatii cum se apard
Inaintea judeciitei : «Dupa aceea s'a ridicat vecinii a-
supra jupanitei Dumitra (reclamanta) zicand ca ei
n'au fost din Arcesti de mostenire, nici din legit' tura
lui Mihaiu Voda, nici a avut treabil cu ddnsii ca sci
se vdndd, si ca ei sunt veniti acolo pe mosia ei...
neavand macar o palmd de mosie nicaeri ')
Acest document este foarte important din punct
de vedere a modului cum cineva, era vecin sau de-
venea, in Muntenia.
In trei feluri :
1) Ori de mogenire sau de mo5ie, cum se zicea
in Moldova, adica era, de mult din tata in flu, vecin ;
'2) On devenise, prin legutura lui Mihaiu; 3) On prin
viinzare, dacii vre-un monean se vindea impreund
cu mosia.
Apararea Iiiranilor din Arcesti confirmii cele trei
feluri de mai sus. Li zic : Noi nu suntem din acest
sat, deci nu putem fi vecini de mo,5ie ; noi am venit
in urma legiiturei lui Mihaiu, deci acea legiiturd nu
ne poate privi ; noi n'am avut niciodata propriettiti,
.deci n'am putut sa ne vindem cu ele.
Din nenorocire martorii aritlard contrariul. kid
.cum continua documentul : «Toti boerii pe rand au
jurat ca i-a pomenit pe toti vecini din Arcesti, apucati
de leglitura lui Mihaiu Vodif».
Concluzia lui \Todd §i a Divanului este : ttAsttel ei
au rAmas vecini de lege si de jadecateiv. Adica
,in puterea a5eziimantului lui Mihaiu care era lege §i
in puterea judecatei Di vanului.

1) Surete si Isvoade, G. Ghibinesen, vol. VI, pag. 217 si 218.

2) Ibidem, pag. 217 si 218.

www.dacoromanica.ro
180 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRA.N1LOR

Un alt proces de asemenea naturti, s'a judecat in

timpul lui Grigore Ghica Vod4 In anul 1662. 1) Acest
Doran confirmand lui Stoichitu Vistierul §i Jupanesei
lui Dochia, stdpanirea satului Copdcenii, cu vre-o.
zece familii de vecini, face cu aceastd ocazie istoricul
satului.
In timpul lui Matei Basarab, adica eel putin cu 10 .
ani sau 12 ani in urma, egumenul dela Tismana,
Nicodem cu calugarii, fac reclamatie ca vecinii din.
Copdceni sunt din cloud sate mandstire§ti, de origin&
§i cer ca sa-i reia. Sa face judecata §i se dovede§te,.
ca acei vecini sunt ai mo§iei Copacenii §i de ino§ie
si de legatura lui Mihaiu \Todd, adica fusese vecini,
in acel sat inainte de legatura lui Mihaiu.
Dar nu numai prinlegatura lui Mihaiu sau prin cum
pdrarea de mo§neni cu proprietAti, se intindea veci--
natatea, ci .i cu dela sine putere a proprietarilor. Ei
incepuse a considera §i a trata pe claca§i ca vecinii
.i ace§tia trebuiau sa accepte, aceasta noun stare so
cials; proprietarii faceau vecini, ei singuri.
Intr'un act de imparteala din veacul al 17-lea deja.
citat, citim urmatoarele : Deei i-a venitjupAnesei To-
fanei, toti vecinii ce au fost cumarati din Stefanesti
ce au fost mutati de unchiul nostru in Beresti, aceia
sa fie toti a d-sale, cum s'au tocmit intai, cum avem
si alte zapise impreuna de impArteala ale ocinilor-
cum s'au venit. Asijderea si de vecinii can an lost
felcufi de unchiul nostru in lonclqeni, anume Bolo-
eel, si Ono fret si Agapie si Miron ; asyderea Ivan
si Simion Cusul Inca sunt a d-sale cc i-au adus din
tard leseascd si l.a lipit re tangei case d-sale dupe
moartea unchiului nostru."
1) Surete qi Isvoade, G. Ghiblnescs,. vol.. VI,. pag. 86 si 87..
2) Academia Roman', II, 68,

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 1S1

S'ar 'Area ca starea cue preotie, adicd caracterul

sacerdotal, nu crula pe cineva de vecinie. Lin vecin
putea sa devie popa, el tot vecin rdmanea, supus in-
tocmai ca si ceilalti la ordinele si munca boerului.
Iata un popd anume Tatomir din satul Somor, pe
.care proprietarul '1 reclamit si pe ficiorii si pe ne-
potii lui, ca vecini.
li se admite, sit jure popa Tatomir cu acesti 12
megiasi (jurAtori) de catre Coanda, de catre Patina
;pi de catre Stoia (reclamanti) cum ca nu le iaste ru-
-mani dela Valcul nici nu le a apucat legatura lui Mi-
haiu Voda, de va putea jura sa fie in pace". ')
Popa Tatomir cu cei 12 juratori jura, prin urmare
,ca5t4,1a procesul, si atunci, Stroe Clucerul ispravnicul
Craiovei, dit o carte prin care intareste libertatea lui
Tatomir, a flilor si a nepotilor lui. Motivul pe care
se bazeazd jupan Stroia, este cum ca popa Tatomir,
In ziva fixatd pentru jurdmant $i -au adus legea de-
plin la scaun de au jurat, cum ca nu iaste rumdn din
deci nu-i au apucat legatura lui Mihaiu
Vodd ". 2)
Observ, in tkeacdt, cum ca puterile ispravnicilor si
mai cu seamd, a aceluia a scaunului Craiova, sunt
molt mai marl decat a parchlabilor si ispravnicilor
din Moldova. kid un proces destul de insemnat. Is-
pravnicul judecd, uzand de procedura Domneascd, de
-vreme ce aduce 12 juditori.
Am terminat cu asezamantul lui Mihaiu.

1) Surete yi izvoade, G. Ghibanesen, vol. VI, pag. 220-221.

2?) Ibidem, pag. 221-222.

www.dacoromanica.ro
182 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Iv
Un fapt care domineazd vecinatatea in Muntenia,.
suet vinderile in massy de mopeni .i de cneji. In
actele de vanzare, ei figureaza pe nume cu familiile
lor §i eke ()data impreund cu vecinii pe care ii au
pe mo,,ioare, si cu sumo care an luat drept pret al
vanzarei. Faptul, ca cnejii sau monenii aveau vecini
pe mo iile lor, este important.
El dovedete ca proprietatea cnezeascd era destul
de mare, 'Meat cneazul avea nevoie, ca sd se ajute
in lucrarea campului, de unul sau doi oameni straini
pe care ii vecinea §i el ca on Si care hoer; cu toate
aceste, impins de nevoi, el se vindea pe dansul §i pe
vecinii lui.
Boerii fac o adev5rata vandtoare asupra proprie-
tatilor mid; ei incep, de obiceiu, a cumpara ocinele
a vre-o doi, trei cneji, numai ca sd se Wire in sat ; pe
urns, opereazd asupra celorlalii.
Tata un exemplu foarte curios.
Pavel postelnicul reu§ise a se introduce intr'un
sat de riize§i anume Vlade*tii, cumparand 5 moneni
cu delnitile lor. Avand nevoie de bani, el se impru-
mutd dela Neac§u parcalabul din Campulung cu 8200'
de asprii .i pune zdlog pe acei 5 vecini cu delnitele
lor, cu conditie ca data pang intr'un an nu phite,5te
banii, acei mogieni cu mogiile lor sd-i ramana lui
Neac§u.
Nu-i poate pliiti, deci Neac§u parcalabul trebuia
sd devie proprietar. Probabil ca Neac§u nu avea o su-
mo disponibild mai mare, de aceea, pitarul Tudoran,
un alt proprietar, ii oferd ca sa cumpere el pe acei

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 183

cinci vecini, fiindcd mind de gaud sa cumpere intreg

satul VIddeVii, nu voqle ca in acel sat sa inlre inch
an strain proprietar. Neac5u consimte si iata-1 pe Tu-
doran proprietarul celor cinci vecini.
Acestea se petrec in 1603 5i ni le spune Radu Voe-
vod, in hrisovul lui de confirmare a acelei vanzari. 1)
Atilt i-a trebuit lui Tudoran pitarul, adica sa se
vada bdgat in satul Vlade5tii. Peste un an, el cum-
pard Inca 9 parti cu proprietarii for 5i cu 18 vecini
care lucran la acei mo5neni, iar Radu Voevod con -
firma si aceastd vdnzare. 2)
Peste opt ani gdsim pe Tudoran pitarul, proprietar
peste intreg satul Vlade5tii ; deja mai cumparase 18
ocini cu cei 18 proprietari si cu 36 de vecini de pe
ele. Un hrisov de judecata dela acela5 Domn din 1612,
ne-o spune. Este interesant de citat inceputul hriso-
vului.
«Cu mila lui Dumnezeu, To Radul Voevod si Domn
a toatt tam romtmeasek fiul marelui si prea bunului
Mihnea Voevod, da Domnia mea aceasta porunei a
Domniei mele boerului, Domniei mele Tudoran Pita-
rul §i cu fiii sai, earl Dunznezeu ii va ddrui pentru ca
sa le fie satul Viddestii tot en toate hotarele si cu
toate veniturile si cu tori vecinii de pretutindeni pen -
tru ca acest sat Viddestii au Post toti cneji cu nzosit
si cu vecini pe mosii nzegiase, si au venit la boierul
Domniei mele Tudoran Pitarul si s'au vandut ei si
mositle for si cu vecinii lui, de a for bung. voe ca set
fie vecini inzpretzna tot until ca si altuln.3)
Din ceeace acei oameni fusese proprietari si avu-

1) Surete §i Izvoade, G. GhibInesca, vol. I, pag. 339-340.

2) lbidem, pag. 342-344
3) Ibidem, pag. 350.

www.dacoromanica.ro
184 CERCETARI ASUPRA STARE' TXRANILOR

sese chiar vecini, ei se -wind cu mogiile for gi cu ye-

einii, ca IA fie vecini impreung' toti unul cu altul".
Motivul vanzarei gasim in alt document din 1654
ca au luat bani gata pe vreme de foamete gi de lipsa
0 au fost ramas vecini ". 1)
Cate odata, proprietarii marl se servesc de zapise
mincinoase ca sä ruma neascd pe oameni cu mo-
§iile ion 8)
Boerii cand nu pot face altminterelea sa marginesc
sä cumpere huciiti izolate din diferite sate de rilzegi.
De exemplu : Matei Basarab, in 1633, comunica ma-
relui paharnic Yucina, cumpiirarea In satul Brategtii,
a lui Albu cu fiii sai si cu muierea sa Slana cu toate
partile lui din ocina din Brategti pentru O. a cazut
Albul intro nevoie si n'a avut cu ce sä plateasca si
s'au vandut vecini cu toate partile lui de ocira lui Vu-
cina Paharnicul pentru 17 ughi aspri gata". Vanzarea
se face cu chezegi, daca. fuge Albul, chezegii sl-i
dea alt vecin in loc". Marele paharnic mai cumpara
.satul Valtanegtii cu toti mognenii pentru suma de 623
ughi aspri gata.
El mai cumpara. In satul Bucgenegtii, un vecin cu
fiii §i cu toata partea lui de mina, pentru 13 ughi aspri
Bata. Mai cumpara un alt vecin in satul Cerburenii.
Mai cumparii, Inca un vecin in satul Catunul. Mai
cumpara, inch elite doi sau trei mogneni in vre-o gease-
geapte sate.
N'am avut randarea ca sa. adun sumele acestor
cumparaturi, ca sii vac' cat a debursat paharnicul Yu-
cind pentru toate acestea 8)
') Surete si Isvoade, S. Ghibanescu, vol. I. pag. 356.
2) Studii Qi documente, Iorga, vol. VI, pag. 481.
3) Uricarul Codrescu vol. XX, pag. 122-132.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 185

Un sat intreg de cneji se vinde pentru 160.000 as-

pri ; alt sat, pentru 17.000 aspri.1)
Ce deveneau ace§ti proprietari, dupii ce se vindeau ?
Deveneau vecini si cldca5i pe proprietatile lor pro-
prii. El dadeau dijmn pentru locul pe care cu un an
inainte fusese al lor, si faceau boeresc flird zile de-
terminate dupd simpla vointa si nevoie a cumph-
ratorului.
Insa, in afara de conditia speciala a calitatei lor
de vecini, ei se bucurau de toate drepturile pe care
cliicasii aveau pe moSiile boerilor. Mosnenii tsi
pastrau casele, livezile si pometurile, de pe care
cumpnriitorul, sa pare ca nu-i putea alunga, sau era
convenit sa nu-i alunge, cdci, cu toatii vecinntatea,
cumpiiratorii nu puteau sd le facii, in aceasta Drivinta,
o situatiune mai rea decal aceea a cliica5ilor. Un
caz cam analog il giisim, ce e dreptul, la inceputul
veacului al 19-lea care totui este luminiitor. Un sat
de mo§neni isi wand mosia, unuia Stolnicul Fotino.
Cumparatorul voe§te sa alunge pe mo,,neni de pe
mo§ie. Ace:5tia se opun §i reclamn la Carmuire, care
hotiirege ca vnnzatorii din mosneni s'au ffieut cla-
.casi si dijmasi si precurn tori chi casii nu sit scot din
livezi si curaturi cdnd trece o mosie de la un stollen:
la altul, zic, cd nu se cade a fi scosi si ei din cu.
prinsurile lor, etc.
Desigur cd cazul nu e de tot analog. Mopenii in
- veacul al 17-lea se vindeau impreund cu mo§iile, ei
deveneau rumani, nu simplu clacai. Dar din actele
timpului rezulta un lucru, ca ei erau tratati mai bine
4lecat ceilalti vecini hird mosii, ba chiar le era per-

1) Ibidem, pag. 113 si cele]alte.

2) Istoria Romftnilor, vol XIII, p. 316.

www.dacoromanica.ro
186 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

mis a continua sa 5eada pe moQioarele tor. Probabll

ciiera convenit in mod oral aceasta, in vederea
unei eventuale rascumparari. Ciici vedem foarte
multe cazuri de rascumparare de mo5ioare van-
dute. Chiar in asemenea conditii, folosul proprieta-
rului cumparator, se vede, cat era de insemnat. Mai
intaiu el castiga 50 pand la 60 cultivatori dijmatari.
Apoi castiga 5i acest lucru era mai important
50 de perechi de orate pe care le punea ca sfi-i lu-
creze pe ogoarele lui.
De multe oH, cumparatorii revindeau altora, pe
fo5tii mo5neni impreund cu delnitile tor. lath un caz :
Un oarecare Vasile, feciorul Albului, logoilit din Ra-
tivoie511, vinde lui Stroie Logotlitul, un fost mosnean.
Cum sit se stie cii i-am viindut un ruman, anume
Carstea Srinciutil si cu feciorii lui si cu delnita lui din
*tefiinesti, cat se va alege drept 7000 de bani gata
Cum ca Carstea este fostu mosnean, in afarti de
alte dovezi, avem 5i aceea ca, inainte de toate, el avea
delnite cu care stapanul it revinde. Numai fo5tii mo5-
neni in stare de rumanie, au Inca delnite peste care
de altminterelea cumparatorii sunt stapani.
V

Acum ca am aratat ce era veciniitatea 5i in Mun-

tenia, viu la oarecare consideratii generale care pri-
vesc amandoud tarile.
Starea de vecinatate se intinsese in veacul al 17-lea
a5a de mutt, Inuit ea devenise regula generala 5i slo-
bozenia sau starea de simply claca5ie, exceptia. De
aceea cand in contra cuiva se invocau drepturi de
i) Acp.amia Roma* XXXIX, pag. 29.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 187

vecinatate, acela era obligat sa dovedeascti ca

nu e vecin, iar nu proprietarul care formula pre-
tentiile, cum ar fi fost drept. Oarecum prezumtia
legalti era ca orice om dela tarn, e vecin, dovada
contrary trebuind facutd de acel reclamat ca atare.
Inca o prezumtie legalii : Dacti tatal cuiva fusese
vecin, prezumtia era di si ilia 'este, in aceeai con-
ditie. Acesta din orma, trebuia sii dovedeasca con-
trariul.
Inaintea lui Vasile Lupu, vine Malcoci Parcalabul,
reclamAnd pe Toader, feciorul lui Ioana Burdttu,
ca vecin, pe motiv scum ca au fost tan' lui Toader
vecin, socrului sau, vornicului Irimia». Toader se a-
para zicand : cum ca tatal sau nu a fost vecin, ci a
fost sluga».
Doninul ordona la doi slujba!ji ai Gai sa cerceteze ur-
matoarele : apentru aceia, daca yeti vedea cartea Dom-
niei mele, sa socotiti cu oameni buni megiesi de prin
prejur. De se va afla cunt au zis Malcoci ca au fost
fatal sau vecin, lui Iriniia vornieul, sei-1 (dit a-I
lua si pe Toader feciorul lui Thanas, cu toate bu-
catele lui si sii-I clued in satele sale unde-i va fi
voia, iar de va fi fatal lui Toader nuinai slugcl sit
nu'l supere pe Toadery 1)
Situatia vecinului este mai superioara, sclavului si
mai inferioarii, taranului. Taranul are bucata lui de
pamiint pe care este ereditar, o primet;te si o trans-
mite ; vecinul nu motenqte pamantul, in tot cazul
aceastii ereditate nu it apara de a fl mutat si dus
aiurea. Taranul nu poate fi mutat dintr'un loc intealtul.
Taranul nu e vandut cu moia, el trece cu moia
in foul cumparator. Vecinul poate ti vandut §i fara

1) Analele Academiei 1V, p. 234.

www.dacoromanica.ro
X88 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

tpdmant §i impreund cu pam6ntul, .i in acest din

urmd caz i se pune numele in act.
Vecinul s'aseamtind cu sclavul finded este la ab-
soluta discretie a stdpanului, lucrand prin urmare
cat voie§te stiipanul §i poate fi vandut, ca §i acela ; el
se deosibe§te de sclav, fiinded, cand se vinde el, se
vinde singur sau eel mull cu feciorii, iar restul fa-,
miliei, femeile §i fetele raman libere.I) Numai un
caz am intalnit in care un mo§nean vanzandu-se,
vinde §i pe femeia sa Stana.
VI
Care a fost cauza care a dat tia§tere vecincialtei
Intaiu este in general, mizeria §i nevoia ; mizeria
sub toate formele a impins pe micii proprietari, cat
§i pe oamenii liberi ca sd se vanda singuri ; de ase-
menea §i tot suiul de nevoi.
In 1727 un oarecare Fedor Rusul, face urmatorul
act de vindere : Fiind un om rau si ucigas de oa-
meni, am ucis un om, $i Maria Sa Voda m'au prins
$i era sa ma omoare si pe mine moarte pentru moarte,
pi vazandu-ma ca eu sunt dat la perzare, am graft
Sfintiei Sale parintelui Mitropolit sd ma scoata dela
moarte sd-i fiu vecin ". 2)
Mai multi mo§neni din satul Piirde§tii sa vand
fiindcd n'au cu ce pldti birul. 8)
jjn motiv pentru care, unul se vinde vecin, este
ca find vdcar la un hoer, la socoteald i-a lipsit mai
multe vaci. 4)
1) Acte qi legiuiri, vol. I, pag. 22.
2) Studii li documente, lorga, vol. V, pag. 104.
3) Ibidem, pag. 183.
4) Surete si Isvoade, G. Ghiblnescu, vol. III, pag. GO si Stu -
dii si documente, vol. VI, pag. 89.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 189',

Un tigan, oni Tiber, se vinde ca vecin, unui hoer. _

Motivul este adeciit sa mor de foame fiind slobod, mai
bine sr' am ce manta find vecin». 1)
Si asa mai departe.
Vecinii sau rumanii se rascumpdrau, sau elite odata.
erau iertati de stapan. Iertarile se faceau pentru
slujbd credincioasa. Un oarecare Barbit biv-vel vor-
nic, da la mina unui vecin hartie- 'ca sA fie in pace
si slobod de rumanie el $i feciorii lui, $i de catre fe-
ciorii mei, flindcA l'am ertat pentru dreaptrt si cre-
dincioasA slujba ce mi-a slujit tot timpulD.2)
Multi ertau pe vecini prin testament, cum se obi
cinuia si pentru ligani. Inteun. testament a lui Ne
cula, dupa ce acela fsi impartesteaverea, apoi zice
«runianii tali stint toti Ra fie iertati, si sA le si deft
si zapise de ertaciune ».8)
Insa, cele mai multe cazuri, sunt de rascumparare-
pe bani.
Niste mosneni se vanduse jupanullii Barbu biv-vel"
Vornicul, In timpul lui Mi linea Voda. Dupa trei ani,_
ei gtisesc parale, si iata cum se exprimd stapanul :
«Venit-au Paraschiva si Hamza si cu Matei si cu DrA-
ghici de s'au tocmit de a for bun*. vole si ne-au dat
bani ughi 23. Deci data ne-au dat banii, dat-am za-
pisul la mAna for pentru ea ei s'au scumpArat dela
not cum s'au putut tocmi».4)
Vecinii puteau sa devie liberi farii ca sa se ras-
cumpere si fara ca sa fie ertati,, fn. urma unor oare-
care intamplari.
1) Stndii si documente, Iorga, vol. V", pag. 101 si vol. VI, .
pag. 172.
2) Sarete si Isvoade, G. GhibAnescn, vol, VI, pag. 223.
8) Arhiva Istoric5, Hajdeu, I, I, pag. 62.
Sarete si Isvoade, G. Ghiblneson, vole VI. pag.. 81-82..

www.dacoromanica.ro
190 CERCETARI ASUPRA. STARE! TARANILOR

Asa, robia In Fars strains '1 deslega pe vecin de

vecinatate, intorcandu-se in faLii. E curios acest fapt;
dar este asa. De multe on vecinii invocau robia
pentru a sciipa de vecindtate.
lath douii cazuri :
Un oarecare Patru 13orchn fuge peste Dundre; re-
intors, el invoach faptul eh, cand Tatarii au intrat in
lard, l'au luat ca rob ; iar Patru Borcan asa parea
inaintea Domniei mele cum cá l'au robit 'Marti de au
font rob".
Intre aceste, continua hrisovul, Domnia mea am
spus sä scoatii hogetul cum l'au slobozit (That'll), iar
el nici hoget n'au avut. Deci Domnia mea i-am dat
lege; pentru oameni sit jure cum l'au robit. De va
jura, sa fie in pace de rumilnie".
Mara Borcan nu gaseste patru martori sa jure, iar
Donmul conchide astfel in hrisov : <dar Patru Borcan
in nici inteun chip nu s'a putut apuca de lege, ci au
ramas ruman de lege si de judecata inaintea Diva-
nului Domniei mele». 1)
Un oarecare Radu, tras la rumanie de vechiul sau
sthplin, invoach faptul, cum ca au Post rob la Turci
multi vreme, deci a devenit liber. I se cere ca sii
dovedeascii cu martori, faptul : lar rumanii de mosie
din Lunci asa au marturisit cu sufletele for inaintea
Domniei mele cum ca au fost Radu tot ruman de
mosie cu diinsii din Luna, si cum n'au lost rob nici
-odata si cum n'au paint scoate Radu nici o carte
Donzzzeascd de robie cum sa fie slobod de ranzdnie". 2)
Fenomenul social ca oamenii liberi, fie singuri, fie
impreund cu piimantul Ion, sd se vanda unui altuia,

')Academia Romantt, XXLIII, 203 (recta XXXIII, 209).

2) Ibidem, doe. LVIII, 17.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 191

nu e ceva caracteristic pentru tara noastra. Ca toate

fenomenele sociale dintr'o anuine epoca, le gasilu si
aiurea.
Ma, in Franta pe Tanga cel ce se numea le villain
franc, care este taranul nostru, intalnim pe servul,
vecinul nostru.
Servul nu putea dispune de persoana sa, cu atat
mai putin putea parasi domeniul seniorului. llaca
el fugea, seniorul exercita dreptul de suite ou de
poursuite.
El facea parte integranta din domeniu, pe care
era un instrument de munch. In inventariu mcniei,
servii cunt trecuti intocmai ca Si vecinii nostri. Vinde
seniorul pamantul, el face parte din acid de van-
zare ; el poate fi vandut si separat, intocmai ca si
vecinul nostru ; fiul de sery este si el serv. Aceasta
clash in occident se trage sau din vechii sclavi, in
ceeace se deosibe§te de Ora noastra, sau din oa-
meni liberi, care se vanduse intocmai ca la noi. Si
acolo, se vindeau pentru aceleai motive ca si la
noi : unii contractau datorii pe care nu le puteau
plati, allii erau condamnali sa plateasca o amenda
pentru o faptii penala, un omor sau un delict ; ei se
vand, si cu banii vanzarii phitesc datoria sau gloaba.
Un caz curios este, cii unul numit Tirolius a batut
cativa calugari dela manastirea de Marmontier, este
condamnat sa phiteasca amenda ; n'are cu ce. El se
vinde maniistirei, devenind serv.
Si acolo, ca si la noi, servii se pot rascumpara.
Intre diferite cauze care imping pe nobili ca sa ras-
cumpere sau mai cu seams, sa erte pe servi, este
una, asupra careia ma vole intinde pe larg la locul

www.dacoromanica.ro
192 CERCETARI ASUPRA STARE( TARANILOR

cuvenit, anume, teama seniorului de a nu i se ve-

dea, prin fuga, domeniul piiisit de servi.
Voiu al-Ma ca §i la not poate singurul motiv a ac-
telor, a.5a numite de dezrobire a lui Const. Mavro-
cordat, este grija care cuprinsese pe Domn .5i chiar
pe Poarta ca aceste tali sa nu se despopuleze.
Pe langa aceasta prima cauza a vecinatatei, adica
mizeria, ceea ce a impins pe proprietari cum am
vazut, sa transforme majoritatea cliica5ilor in vecini,
a fost o necesitate de ordin economic.
Marii proprietari cu inceputul veacului al 17-lea,
i.5i intind cultura ogoarelor for proprii.
Pentru aceasta be trebuia brate. Claca taranilor
aezati pe mo§ii nu era, probabil, suficienta. Am aratat
ca taranul, deli nu avea un numar de zile de claca
file, dar nu lucra continuu pe ogoarele boere§ti ; in
tot cazul, proprietarii simtesc nevoia de oameni care
sa fie absolut la discretia lor, care sa Loa claca cat
li se va cere i poate sa nu facii altceva decat numai
claca. Starea de vecinatate a unei Orli din populatie,
vine sa satisfaca, in mod admirabil, aceasta nevoie.
Tata de ce proprietarii cumpura in Moldova aproape
numai brate, iar in Muntenia §i brate .i pamanturi.
Nu-mi dau seams bine de aceasta deosebire, nu
pot intelege de ce In Moldova vecinatatea consists
in subjugarea aproape numai de brate, pe cand din-
coace §i de brate si de pamant. Razeii din Moldova
rezistau ei mai energic la tendinta de cotropire a
proprietarilor, de cat cnejii §i mopenii din Muntenia ?
In aceasta din urma tars, proprietatea cnezeasch
i de mopeni, era ea oare mai intinsa decat cea ra-
zii,easca in Moldova, aa ca proprietarii de acolo au
avut de uncle sa ra..5luiasca o parte .i totu§i sa mai

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 193

rtimaie, Inca una considerabila ? Boerii moldoveni

avut-au poate proprietati malt mai intinse deck cei
din Muntenia, asa ca ei au simtit mai putin nevoie
de a cumpara din mica proprietate, deck cei din
Muntenia ? Stint simple intrebari care le fac fara ca
sa am curajul sa dau un raspuns. Cad aceasta chestie
foarte importanta, merits sa lie tratatd, ea singura,
inteun volum.
In mod general, din documente poti sit afirmi ca in
manile unui numar de boeri era concentratd o con-
siderabila parte din marea proprietate. Acest lucru,
iarasi documentele ne arata, nu a impedecat pe marii
proprietari ca sd devasteze mosiile rdzdsesti, card au
putut.
Cum ca intinderea vecineildlei in populatia acestor
cloud thri nu se poate explica decat prin intinderea
culturei pamantului boeresc, aceasta este aproape
neevitabil. Cum sit-ti explici altminterelea ? Ce servicii
putea sa aduca un mare numar de vecini, pe mosie,
data nu acela de a lucra, pe ogorul boeresc? Evident ca
o parte din vecini erau intrebuintati pentru gospodaria
casei boerului, dar numarul nu putea sa fie decat
restrans ; nu poti intrebuinta 50 de oameni pentru
gospodaria uaei case ; trebuie, vrand, nevrand, sa con-
chidem, ca din cei mai multi, boerul fticea lucratori
pur agricoli. Sa banuesti ca boerul cumpara vecini
pentru ca sa-si populeze satele, care relativ, pe acele
timpuri, erau putin populate, si sa se multumeasca dela
acesti not asezati, cu dijma din bucate, e tare putin
probabil.
Vom vedea, ca lupta, in veacul al 18-lea, sa dit
intre tarani si boeri, pentru claca, pentru numarul
mai mare sau mai mic a zilelor de lucru.
13

www.dacoromanica.ro
194 CERCETXRI ASUPRA. STXREI TARANILOR

E drept, ca in veacul al 18-lea, exportul de grtme

incepe a lua o dezvoltare mare. Dar eu banuesc, farii
a avea dovezi sigure si categorice, ca acea dezvoltare
idcepuse din veacul al 17-lea.
Este sigur si se poate dovedi, ca aproape Intreg
comertul amtindouror tarilor In acel veac, era in maim
Turcilor. Negustori armeni deja sunt, dar comertul
for nu este Inca intins, Grecii nu apar in falanga
deasa deck la inceputul veacului al 18-lea.
Din contra, Turcii in negot fac de toate. Ei im-
prumutii bani cu camiita. 9 Deosebite documente ne
aratii ce piiteau cei care imprumutau dela ei. Fa-
vorizati de Domn, debitorii erau aruncati in in-
chisoare 'And ce plateau. Ei colindau satele si ar-
voneau din vreme, recolta de nuci, de prune, niai cu
seama de miere. Taranii lutmd banii inainte, se la-
comeau de luau pentru o recolta pe care si-o inchi-
puiau, di va fi mare. Cand sosea toamna, Turcii ve-
neau ca sii cearii marfa si vai de capul locuitorilor
and nu puteau sii dea cantitatea pentru care luase
arvona. De aici proverbul care a ramas si astazi :
a da bani pe miere".
Intr'un ordin Domnesc catre ispravnici, Domnul
spune «Ca au luat locuitorii bani dela Tura pe miere,
pe nuci, pe perje si pe altele si acum neavand nuci
sau miere sau perje sa le dea, ii supurA cu basul (do-
banda) fara de tale de le is bani indoiti». Domnul or-
dona ca taranii sii restituie banii cu dobanda de 12
la suta pe an. 2)

1) Studii si Documente, lorga, vol. VI, pag. 244.

2) Ibidem, aceia§i pagina.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 195

Aceea5i plangere pentru abuzurile Turcilor child

oamenii nu pot sa dea ceeace fagaduise. ')
Detailuri precise asupra comertului acestor tali le
ghsim la functionarii austriaci care yin ()data cu ocu-
patia Olteniei. Ma, iata ce spune unul din ei, in 1727
«De aici in tarile cregtine nu se exporteaza deck o
mica cantitate de ceara la Venetia si oarecare numi%r
de porci Si de boi din turmele boerilor, la Viena.»
lath comertul pe care-1 facea Muntenia cu Virile cre-
§tine. gRestul merge in Turcia, de acolo yin zlotii
vechi si paralele in tara». Turcii cumpitra oi, boi,
branzh, miere, cai, totul in fine. Anindouh. Virile erau
vasale Turciei nu numai politiceste dar i economi-
cete. Sa aduc din Turcia /Ana si haine, de asemenea
diferite materii de matase, tesaturi albe si colorate,
manutactura de bumbac, piei si altele de asemenea.
Marfa de Venetia nu se prea vinde din cauza pretului
ei prea stump. Din Turcia, se mai aduce undelemn
de masline, cafea, orez, migdale, stafide, alamai, etc."
Schimbul de haul era defavorabil Virilor. Ma, ducatul
era mai stump la noi decal. la Constantinopole, a-
ceasta fayoriza exportul.
Functionarul neamt, ne mai spune, ca exportul
graului in tarile crestine nu aducea profit". 2) Evident,
funded acest export se facea pe uscat. Pe cand din
contra, aproape intreg comertul cu Constantinopole
fachndu-se pe Dunhre, tot exportul nostru mergea
acolo.
Despre relatiile noastre comerciale cu Turcia si
monopolul pe care'l aveau cu priyire la concert,
Turcii in lard la noi, acest lucru se arath foarte bine

1) Studii si doenmente, Iorga, vol. VI pag. 281.

2) Ibidem, vol. V, pag. 144.

www.dacoromanica.ro
196 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

in raportul boerilor din Muntenia pe care-1 adreseaza

Impiiratului Austriei, Carol al VI-lea, rugandu-1 sli
ia intreaga lard Rornaneasca sub ascultarea si pro-
tectia sa, pentru a o scapa din rnainile barbarilor de
Turci.
In acest scop, del egatia boerilor alatureaza un memo-
riu prin care cauta sa dovedeascii necesitatea pentru
imparatia Austriei sy ia tara Romaneasca §i lovitura
teribila pe care ar aduce aceasta anexare, atat in pu-
terea military cat .5i in comertul Turciei.
Asa, nurnitii boieri, arata ce trag Turcii din lara.
Romaneasca §i anume : Ajutorul de victuale, de gran,
de vite, de unt, de sare, de miere, de teary, de sant
de canepa, de orz, iar pe deasupra de marea cantitate
de lemn pe care Turcii le iau din tara, spre a face
poduri $i corabii pe Dunare".
Un alt avantaj al imps riitiei Austriei ar fi ca luand
tara Romaneasca, ar lua si Dunarea pc care se poate
face traficuri insemnate si de mare importanta dela
Viena i "'Ana la Constantinopole si in toate provin-
ciile Marei Negre, fiind toarte mica distanta dela Ma-
rea Neagra pana la Braila care este tot in tara Roma-
neasca.1)
Aceasta iniFare de comert cu Turcia, care, cum
se vede, era foarte activa, a trebuit ca sa fact' pe marii
proprietari sa dea avant unei plugarii mai intinse pe
mosiile lor.
Tata cum imi explic en implantarea in mod sta-
tornic si general a vecinatatei. Rohia vecinatatei a
avut cauze economice, dcaltminterlea ca toate robiile
sociale.

') Magazin istoric, pag. 179 si celelalte.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA V

STAREA TXRAN1LOR IN VEACUL AL 18-LEA

CAPITOLUL I
DART, VACAIIITUL, POGONARITUL, FUMARITUL, ETC.

In inhlia jumiitate a acestui veac starea taranilor

devine din ce in mai rea. Vecinatatea se intinde din
-ce in ce mai mult. Pe Einga aceasta, ei sunt cople-
§iti de dari noun, impuse de o fiscalitate lacoma.

Vecinii cad in adevarata robie ; proprietarii nu mai

fac deosebire intre un vecin si un rob. S'a vazut ca
numai blirbatii, la inceput, se robeau. In acest veac
intlilnim cede °data i nume de femei fn actele de
vanzare.
Se desparteau grin vanzare copiii de parinti. 0
mare parte de vecini sunt luati ca slujitori in curte
§i chiar in casa boerului; pentru dtinii nu exista
nici o limitii cata clacii sa fried.

www.dacoromanica.ro
198 CERCETARI ASUPRA STARE! TIRANILOR

Pe langa acestea ei platesc bir si sunt supusi la

toate angaralele catre Doninie ca §i ceilalti tarani.
Cared puteaa ei munci ca sa phiteasca birurile, si
cum puteau sa filed ca sa multumeasca si pe pro-
prietari ?
Deja la sfarsitul veacului al 17-lea, biruri grele si
foarte apasatoare se infiintase. In eel al 18-lea, ele
devin nesuportabile.
Domnii au si ei, oarecare scuze.
In veacul al 18-lea, cerinta si liicomiile Turcilor de-
vin lard margine, intrigile si competiturile la Domnie
ii fac pe cei cari ocupau tronurile, ca sa ridice tot
mai molt cifra haraciului si sa arunce impozite grele
pentru a cumpara pe vizir si pe ceilalti marl dem-
nitari ai Portei. Const. Brancovanu urea haraciul la
630 de pungi pe an, din ceeace mai inainte fusese
de 300.
Birurile apiisatoare sunt cauza care aduce ingenun-
chiarea taranului, pe laugh' acea de asuprire a pro-
prietarului, asupra vecinilor.
Si pentru ca cititorul sa inteleaga rostul reformelor
lui Const. Mavrocordat, precum si miscarea, in apa-
renta filantropica, a Domnilor fanarioti cu privire la
tarani, este nevoe ca sa ma ocup intaiu de birurile
noui cari se infiinteazii.
Am vazut cat erau de simple birurile in veacurile
trecute. Un singur bir era in bani, cisla, asezata pe
o baza cu totul primitive. Fiecare sat, am aratat, era
supus la o suma globala. Probabil ca exista in mina
birarilor oarecare insemnari dela visterie, pentru a
determina cotitatea contributive a fiecarui sat.
Taranii, dintr'un sat, hotarau cat sa dea fiecare, la
cisla.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 199

Vitae maxi nu erau supuse la nici tin impozit

deosebit.
Ele intrau in cisla pe care locuitorii o plateau. Si
in adevar, vitele maxi, precum boii, vacile si caii,
nu trebuiau sa formeze baza unui impozit deo-
sebit. Aceasta avere a tiiranului nu avea tin caracter
special pentru ca sa se poatii distrage dela impozitul
general. Era un impozit asupra oilor, oeritul, asupra
porcilor, gostina, asupra mierei, desetina, etc. Aceste
impozite isi aveau ratiunea de a fi. Taranii crescand
porci, desigur ca o faceau in scopul unui comert,
cad nu creste cineva zece porci pentru trebuinta ca-
sei. Cu oile un gospodar nu se ajuta numai cu lap-
tele, branza si lana. El mai fdcea si negot. Cultura al-
binelor iar era o industrie casnica.
Cu totul altceva stint boll si caii. Cu aceste ani-
male taranul se serveste la trebuintele generale a
gospodariei sale. El ara pamantul, isi aduce lemne si
fan, el face podvezile Domnesti, etc.
Iatii deosebirea si justificarea pentru ce in vechiul
sistem de impozite piinii in veacul al 18-lea, vitele
maxi nu erau in special impozate.
La sfarsitul veacului al 17-lea vedem cd apare in
Moldova pentru prima oarii vdcaritul, adica impozitul
asupra vitelor mari.
Neculai Costin, vorbind de Domnia lui Const. Duca
Voda (1693) se exprima astfel :
,In zilele acestui Domn, find Cara stricatd de tal-
hari, precum s'au scris vi mai sus, vi mai vartos de
Tatari, cii o strabAtuse peste tot locul, gi neavand
Domnia putinta de aiurea cu ce plini poruncile impa-
rate0, s'au scornit un obiceiu pe vite, caruia obiceiu
_ic nunifenesce vactiritul, de an dat toti carte un zlot
de boll, de vacs, tine cate vite au aunt, de gonitor

www.dacoromanica.ro
200 CERCETART ASUPRA STIREI TARANILOR

si de gonitoare cote un tultu, de cal, de iapa cote

un leu. Si asa s'au tras acest obiceiu vre-o 10 ani, 'Ana
la a doua Domnie a Domniei sale, precum vei citi la
la randul sou acolo".1)
Din spuseIe cronicarului, se vede, ca vacaritul este
de origind din Muntenia unde exista mai inainte.
Ma este. In cartea de wzari a birului a lui Const.
Briineoveanu din 1715 citim
Veni si vremea sa se scoata seama a doua, s'au so-
cotit de s'au scos iar pe dobitoace, dupes cum au exit
si intre alti timpi".
Wedritul aruncat de Constantin Duca Voda, era
ca pentru un inceput, destul de greu, un zlot de bou
Si de vacii; de cal, de iapii, un leu .i de gonitor si
de gonitoare un tult, probabil ceva mai mare decal
zlotul si leul.
La data chid se scorne§te vacaritul, cisla asu-
pra satelor nu era tocmai oneroasa. Vom vedea
indata ca Coast. Mavrocordat o fixeaza la 4 lei §i 20
de bani pe an, in care infra' .i plata vitelor magi.
Cand un om deci avea doi boi §i o vaca si doi cai,
era nevoit sii plateasea numai pentru vaciirit 5 lei,
afarti de cisla; nedreptatea gi greutatea vacaritului
era evidentii.
Neculai Costin, ne spune, ca ()data ce Const. Duca
apzli acest impozit, el dureazii 10 ani. In adevar,
Antioh Cantemir care ii urmeaza (1696) mentine va
ciiritul, ha it si agraveazii. kid in adevar ce ne
spune, tot Neculai Costin, la data Domniei acestuia.
Iar in al doilea an, neavand cu ce 85 poata plini po-
runcile imparatesti numai ce a cAutat a scoate vaca-

1) Letopisitele lard Moldovei, Coglilniceanu, vol. II, pag. 40.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 201

ritul pe vite, precum s'au pomenit mai sus la domnia

lui Const. Duca VodA, insa mai presus 1 -au adatzs
sate un ug de vita on cai, epe, de vita mare, iar cea
mica nu se puma la socoteala, adica viteii si
mdnjii" 1).
Un ug, adich un galben de vita, era enorm. Galbe-
nul pe atunci putea sa meargii doi lei. Deci iatti ca o
vadana care avea o vach, trebuia sit plateasca un
galben pe an. Dar un gospodar, cat trebuia sa pla-
teasca, unind cisla impreuna cu vitchritul ? Dcci dupa
doi ani, dela infiintarea acestui impozit, el luase un
caracter apasator. Cu atilt mai mull cu cat turmele
de vite a boerilor si a maniistirilor etc., erau nesu-
piirate ; intreaga greutate. ciidea asupra titranilor.
0 altii cronich atribuith lui Neculai Mustea, complec-
teaza zisele lui Neculai Costin.Iatii cc ne zice cronicarul
Mustea tot in privinta Domniei lui Antioh Cantemir :
Intr'a aceasta Donznie,numai odatei a scos va caritul
iar apoi a facia legeiturd ca sei nu fie vacarit frz
tarsi, vcizeind ca striceiciunea Orel este din mica' rit
si multi ani s'au tinut legatura lui de nu s'au luat
vacarit". 2)
In adeviir el nu mai reinfiinteazh vhchritul, dar
fiira nici o sfialh scorne§te un alt impozit care sa
tie loc vachritului, anume funzarilul. lath ce zice
Neculai Costin in aceasta privinta : Osebit de aceasta
au mai exit Si alt obiceiu nou, anume fumaritul, tot
in acest an iarna, sate doi orti de cash sau de grajd
tine avea, sau de poiatA aceasta in targ in Iasi, iar la
taro au dat oanzenii fumarit sate un leu de casei,
In acest obiceiu bun s'au isvodit in zilele lui Const.
Antiolz Vocht de i -au reinzas ponzanäTM.

1) Letopisetile Orel Moldovei, vol II. pag. 42.

2) lbidem vol. III, pag. 27.

www.dacoromanica.ro
202 CERCETXRI ASUPRA STXREI TARANILOR

Va sit zicd un nou impozit, Antioh \Todd inflin-

teazd in locul vdetiritului, ftcmai ilul. Domnul, supune
pe oameni la ora§ numai la 2 orti, pe cand la lard
un leu de cast. Asa cum este a§ezat acest impozit
la inceput, el nu justified titlul de funicirit, este un
impozit asupra clidirilor, dovada ca nu numai ca-
sele erau supuse, ci mice and clidire, grajd, poiata, etc.
Vom vedea indata insa ca el captitli caracterul de fu-
mciril cad va fi transformat in impozit asupra ogea-
gurilor (co§urilor).
Cand Const. Duca revine a doua oard Donut, (1701)
agravea.z5 §i mai mult vdcdritul restabilindu-1, dein-
du-1 in intreprindere, prin licitatie publicd. lata ce
spune acela§ cronicar:
oLa aceasta Domnie a lui Const. Duca Vodii, miScar ca
se impacase toate tarile, tar despre Turci era mare
asupreala cá au inceput a cere toate obiceiurile de
plin cum : Barieamlacul, Mucareame, Cearasdul,
si allele multe, carele pe vremea rilscoalelor le l'Asase
Turcii, find Cara stricata si risipit6. Si langil aceste
addogandu-se adese schimbarile Domnilor, s'au socotit
de s'au vandut vacaritul, la Koki-veki, ea gorstind
de of si desetina de stupi, ce poate fi, neputanclu-se
Mini poruncile Impeircitesti nici cu atcita, s'au mai
scornit pe yin cdte 2 bani pe vadrd, tine pre cdte
buti au aunt, insd numai in tdrg in Iasi, la ne-
gustori si la targoveri ; iara boerii n'au dat.
«Asijderea si la vremea desetinei an mai adaus
prin banii desetinei ceara si miere, osebit de banii
desetinei, cea mai mare ciuda era celora ce aveau
numai mascuri, ca n'aveau de unde da ceara si
miere».9

1) Letopisitele tArei Moldovei, Cogalnieeann, vol. III, pag. 46.

www.dacoromanica.ro
 G. I'AINIU 203

Cronicarul nu ne spune la cat ridich Const. Duca

Vodd, vacaritul. Ne putem ins face o idee din faptul
ca vachritul fu scos la licitatie, adich dat pe mana
antreprenorilor.
Oamenii incep a se phInge §i a protesta ; vacaritul
devenea o adeviiratii despuiare. Atunci Const. Voda
pentru ca sh lin4teasch spiritele ca percepuse aceasta
dare asupritoare, intiinteazd pe Omni ca de acum
inainte viichritul §i ceara cu miere au sii fie desfiintate.
Si pentru ca lumea sh se incredinteze de acest lucru,
Neculai Costin, ne povestege cum Const. Voda, ina-
intea Arhiereilor imbracati in vestmintele lor, a cerut
ertare norodului, ca a scornit el, vhcaritul, iar noro-
dul l'a iertat. Apoi s'a citit chiar o carte de blestem
intarith de arhierei ca vaciiritul sh nu se mai infiin-
teze niciodath,
Vom vedea ca acest Western nu impiedica mai
tarziu, ca unii Domni sh-1 reinfiinteze.

II

In veacul acesta o multime de alte ddri cut caracter

apdshtor sunt scornite, din cauza, pe de o parte a
lacomiei Domnilor, iar pe de alta, cererile din partea
Turcilor devin din ce in ce mai magi si mai sta-
ruitoare.
Rigoarea unui impozit atragea a§ezarea, altuia, ca
un corectiv sau ca o sanctiune.
kith. Indata ce Const. Voda (1693) iniiinteaza vaca-
ritul, consecventa a fost ca oamenii sii desfiinteze
hoii, ca sii scape de aceasta nouii dajdie. Ei incep a
nu mai ara tarinile lor, ci a-si face ogoarele cu saga,
pe locurile mai hune. lath deci un impozit care pro-

www.dacoromanica.ro
204 CERCETARI ASUPRA STARE' VIRANILOR

mitea a fi productiv §i dela care thranii incep a se

sustrage.
Duca Vodii pentru ca sh pareze la asemenea invar-
titura din partea locuitorilor, infiinteaza un alt im-
pozit suplimentar pogonarilui. Tata ce ne spune Ne-
culai Costin.
ccSi s'au mai scornit si alt obiceiu, cote doi orti
de pogon de pre popusoiu, ea acunz la oamenii se
imputinase boii, si saracimea cats era in tara se in-
vatase de-si faceau ogoare cu sapa, prin peidurisi
prin siliste, pe sub paduri, de semanau popusoiu,
si cu acea hran a se tineau ; iara la plug a nimarui
nu urea sa amble. Si mai mult pentru acearta pri-
cing cu lot sfatul an socotit de s'au scos pogona-
ritul pe poplzsoinD.1)
Aceastii diabolica inventie fiscala prinde pe Iiirani
ca intr'un elute. Di se pot sustrage dela vachrit,
insh nu pot scapa, de acum inainte, de pogonarit.
Inainte plateau numai vacaritul pentru vitele cu
care-5i arau ogoarele; de acum pliitesc §i pe pogo-
nul de papu§oiu.
Cu alte cuvinte, pang acum, vedem scornite trei
noun impozite, unul asupra vitelor mari, altul asupra
intinderilor de aratura (pogonaritul) §i al treilea
asupra cladirilor (fumaritul). Dar seria nu se slar§e§te
aici. Antioh Cantemir, odatii cu infiintarea fumaritului,
mai arunca pe lard §i un alt impozit vddrciritul, pe
care cronicarul it arata in urmatorii termeni :
Dupa aceste toate, intr'aceasta toamna s'au isvodit
Si vedritul pe vin in toata tara unde sunt vii, de au
dat toti cate 2 bani de vadra, care acest obiceiu au
purees de atunci ca un pojar viilor, pe cum vei citi
inainte la randul sau ; ca apoi Mihaiu Voda l'au adaus
1) Letopisetile Moldovei, CogMniceanu, vol. II, pag. 40.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 205

pans in 4 bani de vadrA, 2 bani cela ce vinde, Si 2

bani cela ce cumpara, era carele nu vinde, platesc
singur 4 bani de toatii vadra. 9
Dar pentru a complecta aceste riinduri, trebue sa
reproduc pasajul aceluia§i cronicar dela Domnia lui
Mihaiu Voda, la care se face aluzie : OsAbit de a-
ceasta (Mihaiu Racovita) au mai adaus oi pogonaritul
de vii intr'aceasta -yard cu un zlot mai mult peste leu,
de au dat bietii oameni cei cu viile cate un galben
de pogon, Si tare se oftau oi se vaitau, xi ei nu, otiau
ce li se gatea la cap. lard cAnd s'au trezit la vremea
culesului le-au edit oi vedritul cite 4 bani de vadra
oi uitase pogonaritul. lar Inca bine nu se pldtise de
vedrit iatd ca le au exit peste toatii Cara si funzarit
de tot onzul, cate 2 ughi, de care dacd au lnteles
ticdlosii Oath nteni multi si-au stricat cdscioarele
de le-au rasipit din tenzelie, altii rtisipiau hornurile
de pen cascioare ; cnci cate hornuri avea omul in
casele lui de tot hornul da elite 2 ughi ; si macar
ca era iarna, iara bietii oameni of babele oi altd sã-
racime pustiau casele of fugiau in lume plangand cu
lacrami suspinand, ca alta cascioara nu platea nici 2
orti. 2)
Va sit zica sub doi Domni si in spatiu de trei ani, s'a
aezat pe lard §i al patrulea impozit, vadraritul, pc
Wald lumea, anume §i pe oamenii cu viile pi pe cei
cari cumparau vinul §i chiar pe cei cari pastrau vinul
pentru dan§ii. La acest impozit stabilit de Antioh Can-
temir, Mihail Racovita mai adauga Ull zlot mai mult.
Inca ceva. Vechiului impozit fuinaritul, care era
aruncat pe cliidiri, ii se schimba baza, el devinc un
impozit asupra hornurilor td este ridicat la doi gal-
1) Letopigetile Moldovei, vol. II, pag. 52.
2) Ibidem, pag. 57.

www.dacoromanica.ro
206 CERCETARI ASUPRA. STARE' TARANILOR

beni. Oamenii plAteau de atatea on 2 galbeni, eke

hornuri avea casa. De aceea, pune cronicarul, ca
,,o multime de ticalosi pamanteni 0-au stricat cas-
cioarele risipindu-le din temelie, sau stricandu-le hor-
nuril e ".

III

Sa vedem acum ce modificAri prime,,te in acest

veac, ,cisla, a§a cum am aratat ca functiona in veacul
al 17-lea. Din actele acestui din urma veac, nu ne
putem face idee de modul cum se percepea, nici
de eke ori, nici de cum era impiirtit. Ceeace e sigur,
e, ca birul se lua in mai multe rAnduri dela sateni.
Asa, dintr'un document deja citat din veacul al 17-lea 1)
locuitorii satului Goe§tii din Muntenia 1,5i platise
dajdia, in opt randuri, in cursul anului. Dar in lipsii
de acte suntem nevoiti sa presupunem cii nu era o
reglementare stabilita §i nici o tinere de registre in
regain.
Cel intAiu care a introdus in Moldova hartiile §i
sferturile, este Dumitra,cu Voda Cantacuzino (1675).
Cronica anonima a Moldovei, la Domnia aceluia,
scrie urmilloarele : Si multe greutAli punea pe tara,
Si hartiile el le-a scornit intaiu. Deci Dzeu voind
rasplateasca dupa taptele lui, an luminat inima Impa-
ratiei, intelegiind de rea chiverniseala a lui chibzuian
gi 1 -au macilit". 2)
Dar Antioh Cantemir pare a fi cel intaiu care re-
guleaza modul de percepere precum si bazele cislei,
fn Domnia sa din 1696. Tata ce ne zice Neculai Costin
in aceasta privintii: ,,La al cincilea an al Doniniei
i) Vezi pag. 58 0 59
2) Letopisetile Moldovei, vol. III, pag. 104.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 207

lui Antiolz Vodei, scos'au o socoteald peste toatei

tam, si pe boeri si pe mazili, si pe toate breslele,
si pe tdrani, rupta, ca sei se scie tot omul ce va da
intr'un an, dand la tot onzul pecetluit D011111eSC,
anume si pc fata omului scris; si banii sa-si dea
oznzzl in 4 sferturi, duper' cunt era asezat la visterie,
dupd tocmala si putinta onzulai; Lira alta peste
tot anul intra nimica sei nu fie suparat la casa lui.
Si cu aceastei socotealci se vrea nzai tocuzi si terra ;
numai, nenorocirea ei nu o lases, cu schinzbei rile
Donznielor".1)
Cineva care nu este obicinuit cu impozitele timpului,
ar putea sii creadd eh e vorba de un impozit fnfiin-
tat non numit, rupta. S'ar insela. Nu e vorba de un
impozit nou ci de vechea cisla, a carei caractere, pe
care le-am descris, cu ocazia impozitelor din veacul
al 17-lea, le giisim in pasagiul lui Neculai Costin.
Cand cronicarul vorbeste de banii pe cari trebue
sa-i dea fiecare «dupa toemealA si putinta omului»
evident ca e vorba de cisla satelor, de acel impozit
colectiv, in care fiecare siitean contribuia dupes toc-
meala si putinta lui 2). Cronicarul des acestei intoc-
miri numele de ruptcY pentru prima oarii se deter-
mina, dela inceput cat are de pla tit tot omul intr'un an,
ca srt sie tot omul ce va da intr'un an iar alta
intr'un nimic peste tot anul s5 nu fie sup6rat la
casa luin.
Ce infiinteaza Antioh Cantemir ? Intaiu, infiinteaza
pecetille scrise pe fata omului, adica recipisa pe nu-
mele fiecarui contribuabil, in care era scris cat are
de plata pe an. Si al doilea, el fIxeazii 4 termene

1) Letopisitele Orel Moldovei, vol. III, pag. 44.

2) Veal pag. 53

www.dacoromanica.ro
208 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

numite sferturi la cari contribuabilul trebuie sa -§i

phi-teased dajdia.
Din vorbele cronicarului s'ar phrea ca la cisla, An-
tioh Vodii mai face o a treia inovatie, cand zice :
scos au o socoteald pe toata tara si pe boeri si pe
mazili si pe toate breslele si pe Irani ". De uncle ar
urma ca, in deosebire, de ceeace fusese pang la clau-
sal, el supune la bir §i pe boeri §i pe mazili.
Eu nu pot trage o asemenea concluzie, fiindca ea
este contrazisii de toate documentele posterioare, in
care, cu ocazia a. ezarei cislei de diferiti Doinni, nth-
nastirile §i boerii sunt expres scutiti. lath deci sfer-
turile introduse in Moldova in 1701, de Antioh
Cantemir.
Succesorul sau, Mihail Ilacoviyi in cele cloud Domnii
ale sale (1703 §i 1707) deja face abuzuri din cisla
distribuita pe numele oamenilor si impartith in
sferturi. Oamenii s'ascundeau ca sa nu li se dea
pecetluiri pe fetele lor. Pentru ce ? Cronicarul Ne-
culcea o spune ; fiindca deja Domnii trecuti incepuse
a inmulti sferturile ; nu pastrase numai cele 4, intaiu
stabilite. Va sa zicii oamenii dela inceput nu s'au spe-
riat nici nu an fugit, de pecete, de tedule si de sferturi,
pe cat time ele au fost marginite la patru. Satenii stiau
eh duph lege au s i plateasch in 4 sferturi cisla for
§i se deprinsese cu aceasta idee. Cand insii Domnii
incep a inmulli sferturile, adich a ridica cisla, de
multe on cu o treime §i chiar cu jumatate, atunci ei
incep a fugi. lath cum se exprima Neculcea : Atunci
au scos Mihaiu Vocla rupta pe tara, pecetluituri, rosi
pe fata tct omul, si oamenii se temeau sa iasd toti la
rupta, sa nu se inmulteasca sferturile precum se in-
multise la Const. Duca Voda". Vaziind aceasta, Mihaiu
liacovita intreprinde in toatii tara o goand ca nu

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 209'

cumva sa se gaseascii in toata tara un om indosit

care sa nu alba pecetie, dand ordine stra§nice zlota-
§ilor in consecventa, si facand responsabili pe vornicii
si vatamanii satelor. Si atunci iata ce sufereau aces-
tia dela zlota§i : a Iar mai pe urma unde gaseau zlo-
tasii vre-un om Mt% de pecetluit, it puneau pe vor-
nicel sau pe vataman in butuci si-1 purtau la Iasi $i-I
purtau prin uliti prin targ, cdci nu au scos intaiu pe
oamenii la rupta sa -si fi luat pecetluituri».
Dar toate aceste mdsuri crude nu aduceau vre-un
rezultat. In asa imprejurare, Nlihaiu Racovilii se bo-
tiirege ca sa dea in intreprindere, rupta, adieu cisla
satelor, incdt sa -i lase pe oameni la discretia cru-
zilor antreprenori.
Si vazand ca nisi cu aceia nu-i poate speria sä iasa
toti la rupta, vandut-au toate tinuturile la Koki-veki,
ciocoilor, ca gostina de pe oamenii cei far& de pecet-
luituri de ruptd, de nu putea scapa nisi un becisnic
de om pre nicaieri, ca, nu is pecetluit".
Cis la imparlita in sferturi si cu pecetluituri pe numele
fiecdrui contribuabil, intra definitiv in deprinderile
tarei, iar nurnarul sferturilor, vom vedea, ca se ma-
resc §i se mic§oreaza dupd nevoile sau teaina de
prea mare abuz a Domnilor. Domnii inteleg ca im-
pozitul numit cisla poate deveni cel mai productiv
si poate fi urcat fail mare dificultate. Era destul ca
din patru sferturi, sa filch' un Domn, cinci, ca sa ma-
reasch birul cu a patra parte, §i asa mai departe.
Cand cel Intdiu Dom fanariot Neculai Alavrocor-
dat vine, (1740) el &este, prin urmare, functionand.
rupta.
Neculcea zice despre acest Domn: far tarei prostime

Letopisetile Moldovei, vol. II, pag. 281.

14

www.dacoromanica.ro
210 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

vrea sa le arate mils tsi dreRtate {4i vrea s6 le tie de-

parte; acosese rupta cu pecetluituri ro0 as dea de 4
on Infun an".
lath deci Domnul fanariot reintrand in marginile
cum fusese rupta fixata la inceput, lucru foarte im-
bucuriitor. lush cronicarul se grdbe§te a addogi ur-
mhtoarele cuvinte foarte semnificative : aNumai nu
prea pe putinti cam incArcati ca aveau boerii zlotasi
silo sa imbrace some marl de banb> 9
lath un mijloc foarte iscusit de a ajunge la acela§
rezultat fhrii a miiri numarul sferturilor.
In adevhr, cu sferturi mai muffle, 'se urea suma
impozitului, dach repartitia cislei pe sate se facea fn
mod rationabil. Dar la acela§ rezultat, repet, se putea
ajunge, chiar niiirginindu-se perceperea la cele patru
sferturi, dach suma aruncata pe sate era cu desh-
var§ire mare §i oneroasii. Iar din vorbele cronica-
rului, vedem, eh boerii zlota§i primise ordin dela
Domn ca sa imbrace pe contribuabili cu sume mari
de bani.
Neculai Mavrocordat in a doua sa Domnie in Mol-
dova incepe §i el a abuza de sferturi, intocmai ca §i
predecesorii sai. Acest lucru it constatam dintr'un
document riimas dela acel Domn.
Voiu insista, intru catva, fliindca vom vedea ca
fiul sau, Const. Mavrocordat, in a§a numita lui re-
forma fiscalii, pii§e§te pe urmele tathlui sat'.
Documentul este o in§tiintare a Domnului chtre
locuitorii din judetul Neamt. 2) Pe atunci cisla purta
inch numele de rupia, name dat cum am vlizut de
Antioh Cantemir.
') Letopisetile Moldovei, vol. II, pag. 297.
2) Stadii §i Documente, Iorga, vol. XI, pag. 70-7F

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 211

Sa analizez actul.
La 1 Septembrie 1714, Domnul in,,tiinteaz5 pe rup-
ta,5ii din tinutul Neamtului, ca a sosit timpul ca sa
dea birul imparatesc, haraciul, §i apoi adauga: «dupil
obiceiul cari este in toti anii, cari stiti bine ca, cand
s'au dat banii birului, altd data sa scotea pe (ant
osabita orcinduiald, afara de tocmeala ce aveti. Ce
not am facut mila cu voi $i am lasat sa lipsasca alteli
toate, si din tocmeala voastra sa nu fiti scosi, pi s'au
socotit de s'au oranduit acum o parte de bir. Pentru
cari am socotit Domnia mea, impreuna cu tot sfatul
nostru, alt sa nu socoata pe voi, far numai un sfert
din tocmeala voastra sa dati acum la Saptemvrie
pentru acea o parte din bir, precum scrie mai sus».9
Din aceste ninduri afliim ceva care trebuie sii stir- .

prinda, anume ca, haraciulbirul impdriitescnu se

phitea din venitul obicinuit al impozitelor, ci din o
oscibitd randuiald", si ca prin urmare in mod nor-
mal(?)oamenii plateau cinci sferturi in loc de patru".
Dealtminterelea Domnul o spune : «Cari stiti si voi
ca intaiasi data, asezarea ruptii, s'au ponzenit o'er' este
cinci sferturi intr'un an, adecd un sfert mai Inuit,
cari s'au socotit sa dati atom la Sciptenivriev.
Tata un curios sistem de impozite. Fixezi ca un
impozit se va pliiti in patru sferturi. E de presupus
ca Domnul determinand cota impozitelor, si -a facut
calculul ca, din venitul care va rezulta, va acoperi
toate cheltuielile Statului, oare cum, trebuia sii se e-
chilibreze cheltuielile cu veniturile. Birul impiira-
tesc trebuia sa fie o cheliuialti ordinarii, de vreme
ce se pliitea in fie-care an, mai principalii dedit
oricare alta. Li bine, pentru haraciu, Domnii sco-

1) Studii si documente, Iorga, vol. XI, pag. 70.

www.dacoromanica.ro
212 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

teau un sfert suplimentar sub nume de aosabiter

rcindnialcip, cu care urcau numurul sferturilor la
cinci, cum o miirturisege Neculai Mavrocordat.
Dach mat aveau de aprovizionat cetatea Benderului
sau Hotinului sau de indeplinit o altd havalea impa-
pdrateascd, pentru flecare din acestea, ei scoteau
cite un sfert nou, a5a eh impiirteala birului in patru
sferturi de plaid, precum §i suma pe care o ariitan
contribuabilului la inceput ca avea de 'AMU, era
absolut iluzorie. Impozitul devenea o dare arbiirard,
pe care Domnul o marea decate on avea trebuintd.
Tata de ce hartiile Si sferturile erau forte compro-
mise, in ochii contribuabililor, §i iata de ce croni-
carii vorbesc cu groaza de ele.
Gaud inthiasi dath, acum 30 de ani .5i mai bine,
ani cetit cronicile Romane§ti, ne§tiutor de lucruri,
ma miram de ce cronicarii vorbesc cu groazd de in-
troducerea hartiilor §i a sferturilor §i atribuiam a-
aceasta groazd ignorantei for si opozitiei ce toti ig-
norantii fac la introducerea lucrurilor noua §i bune.
Caci, mai la urma im ziceam, fixarea mai de inainte
a sumei pe care un contribuabil trebuie s'o plateascd
intr'un an 5i impartirea pldtei la patru date a anu-
lui, este tot ce poate 11 mai bun §i mai rationabil.
Numai dupd ce am vazut, cum am ardtat mai sus §i
cum voiu mai ardta Inca, abuzul pe care Domnii faceau
de hartii §i de sferturi, sub care s'ascundea o con-
tinua despuiare a contribuabilului, numai atunci am
Intel es, de ce cronicarii vorbesc cu groazd; ei nu con-
damnd hartiile §i sferturile, ci abuzul pe care Domnii
'1 faceau de ele.
Dovadd ca sferturile nu se luau la trei luni, ci mai
des, este actul pe care-1 analizez.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 213

Neculai Mavrocordat indearnna pe ruptasi sa pla-

teasca sfertul din Septembrie : «gi &Ind banii acestui
sfert ce s'a scos acum in Septembrie yeti fi in odihnil
piina la Noembrie si altul pand atunci n'a e0». l)
Bine, dar dela 1 Septembrie pang la 1 Noembrie sunt
numai cloud luni, nu trei?
0 intrebare : Ce facea Domnul cu venitul celor
patru sferturi ordinare ? Caci am vazut ca birul im-
pariitesc nu se platea din ele. Pentru lista civila a
Domnului erau rezervate vamile, salinele .i alte dite-
va dari. Dealtminterea tot din banii birului se aprovi-
zionau hambarele, chelariul, grajdurile, etc., ale Dom-
nului. Pentru trebuintile tarei, adica pentru cheltueli
de utilitate publica, nici vorbii. Avem mai tiirziu
budgetele acestor tali in care nici o sumo nu era
previizuta pentru 5osele, drumuri, poduri, etc. Pentru
plata slujbailor ei percepeau peste impozite, ate 11
parale de fiecare leu, iar de galben doi potronici, sub
nume de rasuri. Vom vedea ca Grigore Alex. Ghica,
stabile§te o casa a rasurilor pentru toti slujbasii tarei,
iar rasurile se percepeau .i sub Neculai Mavrocordat :
(k*irdsurile yeti da de ug. cate 3 pt: (potronici), 2
pt. vor fi a Visterii s'un pt. a strangatorilor ; insa pe
acei 5 pt. de ug. nu ji da rdsuri. lii yeti da cei 4 bani
de leu dupa obiceiu, cosorul, cum ati dat pi altA data
la banii birului; insa rdsura pe acei patru bani
nu-ti da».
Inca odata, ce sa facea cu banii celor patru sferturi,
adica adevaratul venit bugetar ? Cea mai mare parte,
intra in punga Domnilor gi a boerilor.demnitari, iar
restul mergea la Constantinopole.

1) Studii §i documente, Iorga, col. XI, pag. 71.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL II
DARILE SUB CONST. MAVROCORDAT SI URMATORII IN MOLDOVA, §I
SUB CONST. BRANCOVANU IN MUNTENIA

In intilia sa Domnie (1733) Const. Mavrocordat nu

arata nici un spirit novator. Cronicarul Neculcea
care este boerismul incarnat, ne spune ca Domnul
sa ispitea sa se puny §i impotriva boerilor, unde so-
cotea ca judeca stra mb boerii".
Acest Domn se mai face vinovat fata cu boerii ca
supune stupii acelora, la darea thrhneasca.
In privinta impozitelor, cronicarul descrie in cu-
lorile cele mai negre aceasta Domnie a lui Const.
Mavrocordaf : Eara de toamna au scos vdcdrit si
vddrcirit tot ()data, si de earna sferturi pi earn
de primavara pogondrit si eunite, cate opt potronici
de vita, ca $i vdcdritul. Aceste toate nevoi intr'un an
le au luat". 1)
In a doua sa Domnie (1741) Const. Mavrocordat
nu se mai arata acela§. In loc sa urmeze calea croild
de predecesorii siii, el se glinde5te la o reforma a
impozitelor, eel putin la o a,siizare mai rationatii a
cislei. Oricare au fost consecventele reformei sale si
vom vedea cii reform a fost o simply incercare numai,
fiird nici un rezultat bun, nu putem sa tligiiduim la
acest Domn, intentii bune.
1) Letopiseti, Cogaluiceann, vol. II, pag. 337.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 215

Ce'l impinge pe Mavrocordat ca sa incerce o re-

forma in materie fiscala? Iubirea clasei taranilor ?
Un sentiment oarecare de dreptate?
0 fi fost eeva 5i din aceasta. Motivul principal insa
a fost speranta ca, filth' a aptisa prea tare pe taran,
va putea face din cisla, un impozit productiv. Al
doilea motiv care l'a impins, a lost grija cand ve-
dea ca se dispoporeazti tara in urma impozitelor ca
vacaritul, pogonaritat §i hcirliile aruncate arbitrar.
Credea ca facand o modificare in impozite, contri-
buabilii nu vor mai fugi, Itistind satele in mare parte
de5erte.
Const. Mavrocordat i5i incepe reforma prin a des-
fiinta impozitele a ctiror nedreptate era mai stri-
gatoare 5i care, am vazut, ca provocase fuga oame-
nilor din tarn, adich dajdia vetccirittlitti 5l a cunifri,
aceasta din urma find tot vaccirilul insa perceput in
timpul verei, 5i pogoniiritul. Wit cum motiveaza des-
flintarea :
«Pentru dajdea vacciritului si a conitii, find lucru
5tiut ca multa pagubA si stricAciune pricinueste tarsi,
piinA incest locuitorii, neputand sit pliiteasc6 viicaritul
si conita, vAn7iIndu-si dobitoacele, se micsurti hrana
sa, care aduce mare stricaciune saracilor s'au so-
cotit de s'au ridicat aceste dajdii».
«Pentru pogonaritul, asijdere, multi din locuitori
isi pArrisia viele si nu-s mai adriugea dintr'aceasta
priein5, si vinul in toat5 tara se scumpise : care si
aceasta mare paguba Wei si tuturor de obste fiind
s'au socotit si aceasta dajde de s'a redicat». 1)
Apoi Domnul continua astfel. Reproduc intreaga
parte a a5eztimantului, pe care el it stabile5te pentru

1) Studii qi documents, Iorga, vol. VI, pag. 215.

www.dacoromanica.ro
216 CERCETARI ASUPRA STARE! TARAN1LOR

cislit, fiindai este foarte important si numai din tes-

tul Domnesc putem sa ne facem o idee de ce in-
semna cisla si ce tindea sdsfacii din ea.
In locul acestor dajdii, vor fi pafru sferturi intr'un
an, adica Noemvrie, Decemvrie, Ghenar, sfertul d'in.
thin, etc. Sa caute tot omul sa iasa, sasi ia pecete si
81 intre in foaia Domneasca de cisla, atat casnicii cat
si holteii de varsta, slujitori, pastori, argati, slugi
boeresti si altora ; au de se va numi mazil sau negu-
litoras sau curtian, au capitan au oameni straini ase-
zati in Ora, au ruptasi. Camarii, au vornicii i vata-
-manii sau ce om sau rufet vor fi,tot sa-s pue la cisla
satului si sa si i-a peceti pe fetile lor, afar de bo-
iarii mazili si negutitori ce vor fi in foia Domneascet
.pecetluita,aceia sa nu ia pecete... Jidovii si Armenii
sa-si ia si ei peceti osebite si sa-s cisluiasca si ei intre
dansii osabit, iarasi dupa oranduiala aceasta, insa cii
ce sant pe langa targuri sa-s cisluiasca intre dansii
cu foe Domneasca de cisla, iar cii ci scint risipiti pen
sate, sei-s' pliiteascd pecete sa si sa nu-s cisluiascci
cu satul. Orbii, schiopii, ciuntii, carii nu pot sa-s hra-
neasca, si holteii carii nu sunt de varsta, tine le va
da peceti, li va preiti bani indoiti ; holteii de varsta,
ce are casa si este far de parinti ca un casnic sa -s
cisluiascif ; si sa plcitiascd pe cote capete fl va a-
junge cisla satului ; holteii de varsta ce are parinti
si sed in casa cu tata-sau, sit nu fie volnici a-i pune
la cisla satului macar un ban mai mult deaf 20 de
parale,din vreme ce casa aceluia, cat fi vine dupd
prilejul lor, se incarcd pei rintii lor la cislei.
,,Foi de cislei cu pecete Domneasca s'au dat zlo-
ta;ailor, ca sa dia pe la toate satile, sa -s cisluiasca ;
insci cisla sri-s faca pe capitile oanienilor, pe dobi-
toace, pe vii, pe hrana omului, si tot prilejial sau,
si fiesticare, cum fl va ajunge cisla, cu dreptate
sal pleiteascei dajde sa. La fiesticctre sat sa'u ran-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 217

duit cote 2 pi de cislei : ce una dintr'aceste sa rd-

mae isedlita de boiarii zlotasi in sat, si alta sei rd-
nide, aseminea si aceasta, isedlita de popa si de
vornicel, si de vataman, in boiarii zlotas, sd o tri-
mita in visterie. .

La cisla satului boiarii zlotas sau vornicii sau

vatamanii nici de cum sa nu se anzestice, afard de
oameni locuitori ai satului; ei singuri cu toti in un
loc sd faca cisla intre ddnsii, socotindu-se in scris
a fiestecdrue bucate fi tot prilejul, si fiesteizze sa-s
incarce dupd putinta sa ; dar de nu nor face asa,
se va pedepsi cu mare certare. Unde vor fi unul,
doi, sau trei, an par la 10 oameni oseibiti ; orice
fel de hreasld, eurteni, cdpitani, slujitori, negusto-
ras,'pe acesti pe toti sd-i trageti la satul unde vor
fi mai pe aproape, si sa-s cisluiascd cu satul; si
cot fi va ajunge dupd bucate, hrana si tot prilejul
lor sd-i incarce, iar nici cunt strcimbdtate sa nu le
facet... Oricare sat maxi si cdtuni, adicd laturas
prin prejur, cu toti in foe Domneascd de cisld sti-s
cisluiascd ; iar boiarii zlotasi in tabla Vist. sd-si
scrie osdbit satul si oscibit ceituniile fiesticarili cu
numele pcirmintului, unde si pe ce mosie lade; acolo
sd-s dea dajde sa, iar nu sd sadd intr'un sat si
sd-si dea dajde in altal sat... Boiarii zlotas nici de
cum peceti in calatori sd nu dea ; cd tine va da,ii
va pldti pecete intriit ; ce pe tot omul la satul sciu
sd -1 scrie, iar vornicelul, vatamanul, pe oamezzit
ce-i va avea caldtoriti, pe toti aceia, atdt casnicii cat
si holtei, sd-i dea inseris in boiarii zlotasi, si sd -i
scrie la foe de cisla satului, cisluiindu-i dupd pri-
lejul lor; si pecetile acelora sd le lase in vorniciei
si in vatamani; si cdnd va veni calcitorul in satul
lui sei-i dea pecete vornicelul si vatamanul, scrisei
pe fetile lor. Ca, in cercdtura in urnzei gasindu-se Ca-
latorul tar de pecete dela sat au nescris pe fata lui,

www.dacoromanica.ro
218 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

va plAti pecete impAtrit, iar vornicelul si vatamanul

satului aceluia sa ia gloabA cu toata casa si sA va pe-
depsi cu mare certare.
Indatii dupes cisla 8i impeirteala pecetilor, s'au
hoteirdt cercatura, cu mare tcirie, qi oarecare nu
va avea pecete, sau va avea qi nu va fi scris pe
fata lui, acela va pldti pecetea lui indoitei,iar vor-
nicelul si vatamanul satului aceluia cu mare pe-
deapsd se va globi.
Boiarul zlotas mai molt decdt 105 parale, adici
105, de peceti sci nu ia, macar jumatate ban, nici
vornicii nici vatamanii mai molt decdt banii Dom-
neqii sit nu cisluiascei ; ca, care va lua mai malt,
va plati inzecit. Zlotasul sau vornicul sau vatamanul
nici de cum sa nu indrcizneascct a lua bani dajdii
dela un om pentru un altul ; numai fiestecare dupe(
cum it va ajunge cisla satului, in voe Donzneascd
dia bani.
Nici un onz dintr'un sat intr'altul de acum ina-
inte ad nu-s mute, car unul ca acela ce va umbla
mutctndu -se, se va globi si se va pedepsz. Ori oa-
menii razesi ce sad pe mosiile lor, aceiia nimcirui sec
nzz fie supuqi, nici sci lucreze, nici sit cicicuiascci
cuiva, ce sci fie pre seanza gospod". 1)
Cateva explicatii asupra acestui a,eztimAnt sunt
necesare, flindca ideele noastre moderne ne-ar putea
ratiici.
Mavrocordat stabilete principiul ca once locuitor,
afarii de invalizi, trebue sa plateasca bir.
Al doilea principiu.
Toti contribuabilii fac parte din cisla veri-unei gru-

1) Sudii gi documente, Iorga, vol. VI, partea II, pag. 215, 216
1i 217.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 219

OH de oameni din sate sau orw. Putine exceptii Ma-

vrocordat stabilege, de exemplu, pentru Evreii sau
Armenii care sunt stabiliti prin sate ; acei vor plati de
a dreptul la visterie, neintriind in cisla. Principiul e
ap de riguros, inciit Domnul spune, ca chiar dach
se vor aila pe undeva unul, doi sau trei au Or la
10 oameni osebiti, acestia vor fi varAti in cisla satu-
lui celui mai apropiat".
Acest Domn piistreaza deci vechea organizare a
cislei, pe care am vazut-o, and am vorbit de veacul
al 17-lea.
Boierilor zlota5i ii sa dii foi de cisla, pentru sate
si peceti, pentru contribuabili ; zlotasii distribuesc
foile de cisla in dublu exemplar fiecarui sat, fixiin-
du-le o suma globalii de platy §i liisAnd liberi pe sii-
teni ca sa se cisluiascii intre ei, impArtindu-§i suma
globala.
Al treilea principiu.
Birul nu era egal pentru toti. Acest lucru rezulta
in mod fo,arte clar din aFzdmiintul citat. Fiecare sa-
tean contribuia dupd pulerea sa : Insa cisla sa se facA
pe capetele oanzenilor, pe dobitoace, pe vii, pe hrana
omului si tot prilegiul sera si fiesti care cunt fl va
ajunge cisla, cu dreptate lid -si pia-teased dajdia sty.
El mai rezulta §i din urmatoarele cuvinte : ei sin-
guri (sAtenii) cu totii la un loc sa facA cisla intre dansii
socotindu-se inscris a fiesied rui bacate si tot prilejul
si fieste care sa se incarce dupd putinta sa".
De asemenea holteii de vArstA ce au pArinti si ski
in casa cu tanl for sa nu fie volnici a-i pune la cisla
satului macar un ban mai mult deck 20 parale de
vreme ce casa aceluia cut fi vine duper' prilegiul sdu
se incarcd pdrintii for la eislci".
Vorbind de cei en locuinte izolate, Domnul spune :

www.dacoromanica.ro
 220 CERCETXRI ASUPRA STIREI TARANILOR

uncle vor fi unul sau doi sau trei sau par la zece
oameni osebiti, orice tel de breasla, curteni, capitani,
slujitori, negutitora0, pe ac4tia pe toti sai trageti
la satul unde' va fi mai de aproape si se' se cisluiasca
cu satul si cat fi va ajunge dupd bucate, hrana si
tot prilegiul for sd-i incarce, iar nici decum strtinz-
beitate sci nu se facd. Iar mai jos, vorbind de ambu-
lanti sau de siitenii care lipseau in momentul intoc-
mirei cislei «pe oamenii ce ii va avea calatoriti pe toil
aceia atat casnici cat si holtei dea inscris la bo-
iari zlotasi si se' -i scrie la foaia de cisla a satului, cis-,
luindu-i dupd prilegiul lor».
Prin urmare fiecare satean era [recut in foaia de cisld
a satului, in urma discutiilor §i desbaterilor intre ei,
cu o alma oarecare, care reprezenta puterea §i ve-
nitul lui.
Si pentru ca fiscul sa poatii controla §i sa poata
verifica ca fiecare e taxat dupe' venit, el cerea ca in
foile de cisla se' se pima §i averea omului singuri
cu totii (satenii) la un loc sa-Si face' cisla intre dansii,
socotindu-se in scris a fiestecdruia bucate si tot
prilegiul".
Al patrulea principiu.
°data inscris in foaia de cisla partea contributive
a fiecaruia, saleanul devenea responsabil de acea parte
§i numai de partea lui, iar nu fi de a celorlalti.
Domnul ordona zlota.ului sau vornicelului sau va-
tamanului ca nu cumva sd indrcizneascci a lua banii
dajdiilor dela un om pentru allul numai fiesticare
cum lb va ajunge cisla satului in voia Domneascd
sd-si dea bard".
Numai aceastd dispozitie era noun in a§ezdmantul
lui Const. Alavrocordat.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 221

In colo, cisla a§ezata cum vedem, este vechea cisla

din veacurile trecute.
Aceasta noua dispozitie era de o importanta capi-
tald si numai prin ea singura modifica intreaga na-
tura a vechei cisle, pundnd-o pe o bath dreapta §i
echitabila.
In adevar, ceea ce facuse din aceasta dajdie, un im-
pozit nedrept si abuziv, era, dupd cum am aratat,
responsabilitatea solidara a locuitorilor dinteun sat,
unii trebuind sa plateascii pentru altil.
Prin noua dispozitie, Const. Mavrocordat facea sd
dispard solidarilalea sdlenilor, Introducand principiul
cu totul nou, care domineaza astazi materia impo-
zitelor, anume, ca fiecare contribuabil este el si numai
el, responsabil cdlre fist, de parlea lui conlribulivd.
Voiu mita lima ea Don-mu] nu se tine in practica
de aceastd masura §i cii revine, la vechiul sistem
abuziv.
Dupa ce locuitorii unui sat se cisluiau 5i isi fixau.
pantile for contributive in foaia de cisla, dupa suma
globalii pe care fiscul o arunca asupra satului, zlota-
5ii incepeau a imparti pecetile pe fetele oamenilor,
adica liberau fiecarui contribuabil, tidule.
Pe ce suma liberau acele peceti ? Drept vorbind,
boerii zlot4 ar fi trebuit ca inainte de a libera pe-
cetile pe fata flecaruia contribuabil, sa se informeze
dela vornic sau vataman, dela sfatul satului, la cat a
fost impus fiecare satean in cisld, iar pecetile sa poarte
acele sume. Asa ar fi fost logic. Numai asa distributia
cidulelor ar fi corespuns cu sistemul impozitului.
In adevar, dacii 1asi la facultatea taranilor dintr'un
sat ca ei sa-§i fixeze cota contributiva, dupa putere
si prilej, e logic ca pecetele fiscului, daca sunt per-

www.dacoromanica.ro
222 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

sonale fiecarui contribuabil, sa poarte suma pe care

satul a convenit sa pliiteasca fiecare.
Ei bine, acest lucru nu'l giisim. Din contra, giisim
ca pecetile purtau o singurd cifra, uniformd pentru
toatd lumea §i anume 105 parale pe trimestru.
lath' in adevar ce citim Boerul zlota, mai mult
decat 105 parale adicd mai mult de 105 de pecete
soi nu ia nici m5car jumatate ban, nici vornicii, nici
vatamanii mai mult decal banii Domne§ti sa nu ia".
Ce inseamnii aceasta ?
Va sa zica pecetile oamenilor erau 'fixate la 105
parale pe an; va sa zica era un impozit de capita-
tie! Ce inseamna atunci instructiile c5 fiecare trebue
sa plateasca dupd putere ?
Ce inseamnd grija Domnului ca la partida fiectirui
om sa fie inscris bucatele si tot prilegiul lui ?
Contradictia nu e declit aparentd.
Contributia de 105 parale de pecete, era fixatd de
Ilse, avand in vedere un fel de contribuabil artificial,
nu in came §i in oase; 105 parale pe sfert, adicd 4
lei si 20 parale pe an, era o unitate fiscald, sub for-
ma careia fiscul arunca bir asupra tdrei. Aceasta nu
inseamnd insa ca fiecare contribuabil trebuia sa pla-
teased 105 parale pe trimestru sau 4 lei 20 de parale
pe an, in mod egal.
Boierul zlota,, in momentul cand satul s'aduna ca
sd-§i facii cisla spunea: sa §titi ca voi satul aveti sa
platiti 50 sau 60 sau 100 de peceti pe an. Atat si
nimic mai mult. Am viizut ca pe urmii era afacerea
siitenilor ca sd-§i imparteasca intre ei suma care re-
prezenta acele 50 sau 60 sau 100 de peceti.
Ce flicea pe urma fiscul ? Dupd ce satul i§i imphr-
tea suma globald a pecetelor fixate, el scotea acele

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 223

pecete, fiecare pe o suma egala determinate de \Is-

terie, d. ex : pe suma de 105 parale pe trimestru 5i
le impartea pe numele fieciirui satean pana ce com-
plecta suma globala aruncald asupra satului.
Ar fl o eroare a crede deci ca fiecare satean phi-
tea numai atata cat reprezenta o pecele, sau ca fiecare
platea numai o pecele.
Fiecare platea, cat se hotarise, intre ei, ca sa ras-
punda in cisla comuna a satului, iar nu cat figura
pe pecetea fiscului. Imparteala, intre ei, reprezenta
adevarata suma contributive, nu ceea ce era scris,
nominal, pe pecete. Fiscul nu sa uita deck la numarul
pecetilor ; suma globala if interesa.
De aici urmeaza ca unii siiteni, cei bogati, erau su-
pu5i la cisla satului cu mai multe peceti, iar altii
cu mai putine, cu una 5i chiar cu mai putin de una.
De unde o scot aceasta ?
Mai intai din natura impozitului a5a cum l'am
ariitat. Am viizut din citatiile de mai sus, ca fiecare
trebuia sa pliiteasca cisla dupd pulere Si prilej. Dach
fiecare om trebuia sii plateasca dupd avere, desigur
ca trebuia sa se gaseasch oameni a ciiror avere sa
reprezinte mai mult deck 4 lei 5i 20 bani pe an sau
mai putin.
Al doilea, chiar a5eziimantul ni-1 spune.
Vorbind de holtei in varstii, cat sa plateascii,Domnul
spune : holteii de varstd ce are case si este fdr de
pdrinti, ca un casnic sa se cisluiasca, si set plOteascil
pe cate capete 11 va ajunge cisla satului".
Un locuitor putea deci plati pe mai multe capete,
adica de mai multe on 4 lei 5i 20 de parale.
Am zis mai sus di sa putea ca unii sa plateasch
5i mai putin. Nu void nici un molly, examinand sis-

www.dacoromanica.ro
224 CERCETARI ASUPRA STARE/ TARANILOR

temul cislei, de ce un locuitor p'ar fi pliitit mai putin

deck 4 lei 20 bani pe an. Nicaeri nu ni se spune ca
fiecare om trebnie sa plateascii suma de mai sus ; se'
vorbege ca toti sä se puie la cisla satului si se' -$i is
peceti pe fetele lor". Ni se spune de asemenea, eh
pecetile celor ce vor lipsi din sat in momentul dis-
tribuirei, se' se lase la vornici $i la vatamani, si cand
va veni calatorul la satul lui se' -i dea pecetea vorni-
celul sau vatamanul, scrisa pe fetele for ". Iar mai
sus am vilzut ca se zice : oBoerul zlotas mai mutt
decat 105 parale de pecete se' nu ia 0. Aceasta nu se
refers la determinarea sumei, ci mai cu seamy in-
seamna ca zlota5ii se' nu is peste ce este hotdrit dela
visterie, adica sa nu comity abuzuri.
Cu atte cuvinte, sistemul de impozit al cislei a lui
Const. Mavrocordat, afard de modificarea pe care am
semnalat-o §i de care, o mai repet, nu se tine Domnul,
este. tot cel vechiu : La visterie se facea calcul de ce
suma are tara nevoie, adica la ce suma se ridicd
cheltuielile, cum am zice not modernii, ale Statului.
Pe acea suma se scotea un numar corespunzator de
peceti ; in cazul de fats sa hotdrise pecetile se' fie de
4 lei §i 20 de parale pentru casnici, platibile in patru
trimestre, .5i de 80 bani pentru holtei pe an. Apoi
se dedeau acele peceti cu foile de cisla pentru fie-
care sat, la boerii zloty §i §i ace§tia fixau, in mod ar-
bitral, partea contributive a fiecdrui sat, cu numdrul
pecetelor corespunzatoare, Caci acetia, §i trebuiau sa
§tie, macar aproximativ, putera contributive' a satelor.
Vom vedea eh in veacul al 19-lea sa faceau catagrafli
prealabile de numdrul contribuabililor, care de sigur
ca a trebuit sa existe §i in acest veac.
Cei ce nu sunt obicinuiti cu cercetarea societatei

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 225

noastre vechi, le poate fi greu sa inteleagk cum era

cu putinta. sa functioneze, in materie de impozite, un
sistem care, in aparenta, prezenta o flagranta contra-.
dictie. A§a, fiscul cerea foarte natural ca toti locui
torii valizi sä fie inscrii la bin. Tuturor le im-
partea pecetii cu numele lor, sau cum sii zicea :
ape fetele lot... Pe acele pecete era insemnata o suma
de plata, care era aceitu.ii pe toate pecetile. Si cu
toate acestea, locuitorii nu plateau suma care era
pe tidula lor, ci o alta la care, sa hotarise, de ob5tia
satului, sa plateascii, dupd puterea si prilejul fie
carui Tidula arata mai mult calitatea de contribuabil,.
I

dela care nu putea nimeni sa se sustraga, iar nu suma

de plata.
Cum cif cisla avea aceasta particularitate stranie,.
o vedem, tot ap de lamurit, din un alt hrisov de im-
pozite, dela Alex. Const. Mavrocordat din 1782 adica
mai tarziu cu 40 de ani.
Hrisovul reguleazii dajdia negustorilor din Iasi.
Tata dela ce principiu pleaca Domnul, in aceasta re-
gulare : Joti negustorii ce dau dajdii $i aunt in ir-
vodul visteriei cu pecete gospod cum $i altii care se
vor mai pune, avand revasi la d-sale vel Vistier care
va fi, dupa vreme, spre incredintare ca este negustor,
socotindu-se unul cu altul ate un leu Base -zeci $i
sapte bani, banii visteriei $i cate 14 parale de leu,
obicinuita rasura". Daca s'ar opri aici fraza, an fl in
drept sa creadii cineva, ca este vorba de un imposit
egal pentru fiecare negutiitor, un fel de capitatie, en
toate ca cuvintele «socotindu-se unul cu altul» ti-ar
da de gandit, te-ar pune la indoiala si te-ar face sa
to intrebi : ce inseamna ele ?
Indoia]a insa dispare si sensul reiese clar cand.
15

www.dacoromanica.ro
226 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

fraza continua astfel : «dupd cisla ce ',si vor face ei

in de ei, pe slarea si puiinla ftecdruia».
In urma acestor cuvinte, e clar ca cifra de 1 leu
67 parale si cele 14 parale nisura, ce revin pe nume de
fiecare negutator, nu aratii in realitate, ca atiita trebuia
sd plateasca fiecare, ci este o simply diviziune fis -
cald, menitii a face distributia pecetilor mai usoara
si mai comoda pe numele negulatorilor. Suma de
atatea on 1 leu 67 de parale, cite mime de neguta-
tori erau inscrise la visterie, prezenta maximul daj-
diei pe care Domnul o cerea dela breasla negutatorilor.
Cum aceasta suma si-o distribuiau intre ei, aceasta nu
privea pe fisc, ci pe negustorii ei insasi, unii platind
mai mult, altii mai putin, dupd pulere.
Sh nu se creadd ca numai la plata unei asemenea
sume modeste de 1 leu si 67 parale erau supusi negu-
tatorii, pe an. Nu, caci iata cum continua hrisovul :
si dupii acel izvod vor da intr'un an, unsprezece ddjdii,
adicd case dajdii, pe una land o dajdie, si trei dajdii
la vremea ajutorintei de iarnd si cloud dajdii la aju-
torzzl cheltnelilorvisterieipe yard", adica 18 lei si 37
parale farki rasurii. In definitiv, fiscul cerea dela negus-
tori de atatea on 18 lei si 37 parale ate nume se
dflau inscrise la visterie. Era treaba breslei sii-si im-
parts, intre negustori, aceasta suing.
Numarul pecetelor nu corespundea cu numarul
contribuabililor, pecetele erau, o mai repel, diviziuni
fiscale.

II
Revin la Const. Afavrocordat.
Aceasta reforma fiscala confine o parte, de o ex-
trema importanta. Am vazut ca deja in veacul al

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 227

1.7-lea, taranii din cauza cislei, nu erau cu totul li-

beri a se muta din satul lor. Consdtenii care ras-
pundeau partea contributiva a celor ce fugeau, pu-
teau sa -i aducd inapoi si sa -i sileasch a le restitui
ceeace platise pentru ei. Prin asezamantul lui Coast.
Mavrocordat, ceeace era Wind atunci, poate, o simply
nuisurd de fapt, devine lege.
Donmul ordond : oricare sat mari si catuni, adica
latura prin prejur cu toti in foaie Domneasea de
isla sas cisluiasca, iar boiarii zlotasi la tabla Vist.,
sa li scrie osebit satul .si osebit cdtunili, fiesticarili
cu minzele parnantului, uncle si pe ce nzosie Bade :
acolo set-s dea dajde sa, iar nu sci sada intr'un sat
si sd-si dea dajde la alt sat".
Ca consecventi, de vreme ce tiiranul nu putea sa
:aibh ca sedere decat un singur loc, acela undo era
inscris la cisla, si ii era oprit a sedea intr'un sat si
a plati dajdia, in altul, urma ca el nu avea voie sa
pardseasca satul uncle era inscris la cisla.
Acest lucru, Domnul it spune formal : Mei un onz
dintr'un sat intr'altul de acuma 'nainte sd nu se
mai mute, cd unul ca acela ce va umbla nzutdn-
du-se se va globi si se va pedepsi".
Iath-1 pe taran lipit fiscaliceste de pamant, intocmai
,ca iobagii.
Prin masura noud a lui Coast. Mavrocordat, th-
ranul, sub nici un cuvant, nu se mai poate muta din
sat, chiar cand ar arhta satul uncle se muta, pentru
a putea fl pus la cishi in localitatea noua. Princi-
piul care se stabilea in mod formal, era urmatorul :
I ii contribuabil odatti ce e inscris in rolurile de cisla
.a unui sat, trebuie si rdmaie acolo pentru totdcauna.
Care este explicatia acestei masuri aspre ?
0 purd chestie de conlabilitate.

www.dacoromanica.ro
228 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

Const. Mavrocordat stabilise la visterie rolurile

contribuabililor, intocmai cum avem §i astazi.
La partida until sat figurau toti satenii cu numele-
lor. Dupa asemenea roluri, zlotasii umblau prin tarn
§i percepeau cisla. Orice stramutare a unui contri -
buabil, dintr'o localitate intr'alta, necesita o schim-
bare in rolura visteriei, anume trebuia ca contri-
buabilul sa fie ,ters din partida satului X. .5i inscris,
din nou, in partida satului Y. Inchipuiti-va nu o stra-
mutare, ci un numar mare de stramutiiri. Toate a-
ceste aduceau o turburare in roluri t5i partizi, si cate
°data, unii din cei mutati, puteau sa fie scapati dim
vedere de fist.
Cu masura draconica aratatii mai sus, se evitan
mice incurciituri, orice sciideri §i adaugiri in ro-
luri. Taranul inscris intr'un loc, riimanea ca sa fie
fixat toata viata sa, acolo uncle rolul §i partida vis-
teriei 'I inscrisese.
III
Isi respecta, macar el, a§e§iimantul, in ceeace aveai
el, de non 5i de drept ? Nu.
Taranii avuse dreptate cand primise cu banuiala
fagaduelile ; ei tiau care este pericolul sferturilor..
Din patru sferturi, tare u§or se puteau face cinci
sau 5ease. Acest lucru parintii for it piitise dela Du-
mitra5c Cantacuzino §i dela Neculai Mavrocordat, it
patesc si ei, dela Const. Mavrocordat.
Mai Intaiu, Domnul incepe a lua sferturile inainte
de termen. Al treilea sfert, Const. Mavrocordat it
fixase la 1 Maiu. Cu toate acestea, el da ordin is-
pravnicilor si boerilor zlota5i ca sii-1 scoata la 8 A-
prilie, cu 22 de zile inainte. El pretexteazii,sau poate-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 229

era adeviirat, cd i-a venit ordin dela imparatie ca

:sA trimeatii o suma de bani numai deck. Apoi con-
tinua : ,,si cari cu datorie am cercat ca sd grisim
bani, sa lu'dnz, sd radicam porunca aceasta, sff
nici intr'un chip nu s'au putut sa se gaseasca.
Ce, vazand cd vremea s'au apropiat, si ncputdnd
.Intr'alt chip, macar cd, dtzpa hotdrdrea agezarei
cc s'au facut, vienze sfertului al triilea iaste la Mai
-sei se scoata, dar trebuintd aceasta mi-atz dat pri-
cina ca set scoatem sfertul acum care nu iaste arcitat
ca si par la Mai 20 zile, nzai mult n'au ranzas".1)
Douiizeci de zile nu era mare lucru, dar vorba
.e, ca tiiranilor li se cerea bani pe un sfert a earth ter-
men nu Incepuse Inca si in cursul unui sfert pe care
deja it platise, chiar dupii a§ezdrnant. Aceasta insemna
ch Domnul apuca pe caile cele rele cunoscute.
Oamenii incep a fugi, 1E11(16 cele ce li se cerea,
,era semnalul unor rele in viitor.
Domnul primete stiri din toate partile despre
:aceasta. Supiirat, el raspunse unuia din ispravnici
,,Ne scrii dumneata precunz s'ar fi radicat de acolo
dela marginea aceia, vrc -o saizeci de oameni, si an
Agit in cee parte, si intrebdnd dumneata pricina
lot de ce au fugit, ar fi aratat dumitule cif din
pricina sfertului acestuia, scoyindu-se cu ceva chile
mai 'nainte... La cari nici de cum nu socotim, ar fi
de pricina aceasta a stertului ; ci sit cerci dumneata
mai bine si sa ne instiintezi adivarul, ci i-au fort pri-
cina... Macar ca, dumneata stiff, ca, de si s'au 8C05
-sfertul acesta cu 5-6 dzile nzai 'nainte, ce lucru
mare este?! Dar s'au scos pentru multe trebuinti...
.ca de nu s'ar fi scos sfertul atom, trebuia sa se
facer carele si salahorii pe tinuturi ; cari mai cu
1) Stadil Qi documente, vol. VI, pag. 355.

www.dacoromanica.ro
230 CERCETARI ASUPRA STARE1 TARANILOR

greu l'ar fi cddzut locuitorilor." 1) Domnul care re-

cuno,tea intaiu eh scosese sfertul cu 20 zile inainte,
acum le reduce la 5-61
Apoi Const. Mavrocordat explicd ispravnicului ca
thranii, in realitate, nu fug, ci tree dincolo, adica in
alth lard pentru cateya zile si pe urmii se intorc
inapoi.
OH cum, faimoasa reforma incepuse a §chioptita..
Ceva mai gray. Inca nu trecuse un an intreg dela
wziimhntul fiscal §i Const. Mavrocordat deja luase
in luna Septembrie sfertul care trebuia sa -1 is la 1
Noembrie §i atunci face 18 carti la toti locuitorii din.
larn si cauta ca sa bolmazasca lucrurile. Cititorul
i§i aduce aminte eh sfertul intaiu incepea dela 1 No-
embrie, dupti a§eztimant. \Todd de astadata spune,
locuitorilor, ca sfertul intaiu incepe dela 1 Septem-
brie, mdcar cii se luase banii pe sfertul al patrulea,
August-Septembrie si Octombrie. Prin urmare retro-
gradeazd data dela 1 Octombrie, la 1 Septembrie. Dar el,
in termeni jalnici, aratii cii este nevoit sa facti aceasta,
sa supere din nou pe locuitori, pentrucd a trimes sala-
hori §i care la Ozi, si a dat 50 de pungi de bani pentru
menziluri. El cu rea inima si mare sila e nevoit sa
scoata sfertul al treilea cu 15 zile inainte". Dar nu poate
face alminterelea, ca trebue sa dea 60 de pungi de bani
ienicerilor dela Bender, 20 de pungi de bani pentru
Anatoli, pe urmii s'a schimbat §i vizirul 5i alti multi
la Poarth cu care s'a cheltuit bani, etc,
Si Domnul era inch in luna lui August. Ce s5 fact' ?
se intreabh El spune, in ciirtile sale, eh a adunat pe-
boeri ca sa se sfilituiasch ce e de facut unia au zis ca sa
adaugim un sfert si sa le facem cinci, iar altii au zis
1) Studii si docamente, vol. IV, pag 357.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 231

ca sa le stricam de tot si sa scoatem din nou veicarit,

cunita si celelalte vechi obicinuite dajdii ". 1)
El zice cif a respins cu indignare ideea de a reveni
la vechile dari. El recunoaVe in fine grefala cu cele
cloud hzni de care am vorbit, cu toate astea incurca
astfel cifrele si lunile ca, in definitiv, face cinci sfer-
turi din patru, adica se raliaza la parerea boe-
rilor care sustinuse acest lucru. Cu toate ca pentru
a domoli pe contribuabili, el ii amenintase indirect
cu spectrul vciecirituhd si a cunitei orecum si cu acela
a vechilor dajdii suprimate, aceia nu se decid sa
phiteasca sau nu an de mule. De aceea incep a fugi
in mast ; zlotasii nu stiu ce st fact, ei instiinteaza
pe Domn despre aceastii fuga, Domnul 1e raspunde
ca st cerceteze pe fugari, sa-i afle uncle sunt si sa-i
aduca inapoi, ca .vom face cereAtura du mare Ville,
sa stiti, si de vom afla (adica ca sunt locuitori care
n'au foot inscrisi in roluri), atunci toata urgia asupra
dumneavoastra voiu porni, facandu-va de-i veti plati
dumneavoastra Si toti banii acelor ce-i yeti arata fu-
giti. Iar dumneavoastra zapisa dela sateni sa luati, rii
toata gloaba ce s'au hotarit, adeca de omul fugit,
si s'ar afla, cate 20 lei,sa luati: caci not pentru acei
ce-i veti arata tugiti, dela dumneavoastra vom lua
suma, $i pre dumneavoastra de acum va stitn : in-
tr'altu chip nu vom mai radican.
Numarul fugarilor create tot mai muli. Cei care nu
fug peste frontiera, fug dintr'un sat intr'altul ca sd
li se pearda urma. Domnul porunceste ca pamantu-
rile celor fugiti sa se dea altora. Natural, pentru ca
cisla sd poata functiona. Lui ii vine de stire ca oa-

1)Stndii si docamente, Iorga, vol. VI, pag. 383.

2) Ibidem, pag. 387.

www.dacoromanica.ro
232 CERCETARI ASUPRA. STARE! TARANILOR

menii cari se muta dintr'un sat in altul, sau dintr'un

loc in altul, sau dintr'un tinut in alt tinut, oscornesc
vorova intre dansii ca ar fi voe si poronca dela Dom-
nia mea ca set s'd mute tine unde i-a pldcea. Ce nol
pentru aceasta si in ponturi, la banii stiagului, am
dat poroncd, nime de pe la locurile lor, de unde
li s'au ase:at banii,sei nu set mai streimute, ft acunz
iareisi vet dam tare poronca.. ca sa paziti poronca
aceasta. Sd se ducd pribegii la urma lor". 9
Oamenii continua a fugi, cu toate aceste. A5a ve-
dem urmarindu-se 6 fugari dintr'un sat dela Patna ;
Inca alta urmarire pentru alti 6 fugari. Pe urma mai
fug 26 de farani; Inca 5 t6rani dispar din tinutul
Sucevei; alti 5 dela Cotnari. Domnul porunce5te sa
se aduca in butuci ni5te sateni fugari cu vornicul
impreund. Isl incredinteaza o carte unui zapciu cu
un izvod de numele tutulor oamenilor fugiti din
satul Donmestii, cu ordin ca on unde i va gasi sa
aibii a-i lua cu tot ce va gasi si sa -i aduch la urma
lor. Saisprezece fugari din tinutul Neamtului sunt de
asemenea urmariti. 2)
Fatti cu asemenea exod, Const. Mavrocordat pierde
orice rezerva ; incep executii teribile. SA se urma-
reascA vitele", porunce,te Domnul, pentru sfertul al
patrulea; 3) 5i chipurile, el desfiintase vaccirflul.
In fine, mai face ultimul pas, pentru a-si calca cu
totul a5eztirmintul sail fiscal. Am vazut ca el stabi-
lise, ca principiu cu mare strO5nicie, ca un satean
sa nu plateascii partea de cisla pentru altul, ci fie-
care pentru dansul. Viizand ca oamenii fug, el in
1) Studii si documente, vol. VI., pag. 356.
2) Ibidem, pag. 284-287.
3) Ibidem, vol. VI, pag. 384.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 233

fine ordond : pentru oamenii fugiti ce ne scrii dum-

neata Si na ceri raspuns ca sd qtii de nu s'o tinea in
seams, adica ce sa fad cu suma acelor oameni»,
Domnul riispunde categoric: «sel plinesti pe ceilaltiv.
Iata-ne intort'5i la vechile proceddri, la vechea
cisla, la solidaritatea fortatii a locuitorilor din acela,5
sat. Zlotaii executd ordinile Domnului, iar satenii
ramasi pldtesc pentru cei cari au fugit fiindc6 din
30 de lude (in0) 15 dintre demsii au fugit, sd le
poartd ei birul lor" adica cei ramasi. 1)
Const. Mavrocordat se enerveazd de cite on pri-
mete rapoarte dela ispravnici si hoerii zlotasi, ca
oamenii ies din !alit si se face cd nu crede. *tim
Domnia me ca deli sent fugiti, dar din turd n'or fi
iesiti."2)
Si riispunzand la un all raport in care ii se spunea
ca oamenii au fugit peste hotar : Insa cercand bine
multi nu sent iesiti din tar& ci multi unzbla din sat,
in sat si din tinut in tinut nzistuindu-se dupd obi -
ceiul lor." 3)
Urmaririle nu intimideazii pe cei rdmasi, cari fug
si ei si am vdzut ca nu fug cite unul sau doi ci eke
60, cite 15, cel putin 5, adica in grup. LIM din non
alti 6 locuitori fug din targul Sucevei.
Aceste grave fapte nu deschid ochii lei Const. Ma-
vrocordat; el arunca din nou, peste tdranii care mai
ramdsese, sferturi suplimentare precum, si de ase-
menea, el urcii cota cislei.
Am vazut ca taxa cislei pentru neinsurati (holtei)
o fixase la 20 de parale pe trimestru, adicii 80 de

1) Stadii si documente, vol VI, pag. 388.

2) Ibidem, vol. VI. pag. 390.
3) Ibidem, vol. VI, pag. 390.

www.dacoromanica.ro
234 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

parale pe an, pe cand ace4 a casa,5ilor, adica a gos-

podarilor, era de 105 parale, pe sfert.
Domnul indeamna pe zlotasi ca sa comita o inse-
laciune, adica sa dea unor holtei, peceti de casa§i, iar
pe altii, sa-i inscrie chiar printre casaW Numai la
holteii saraci, sa le dea pecete de holteiu I

Tata in adevar ce scrie catre Raducanu biv-vel

paharnicu, care se plangea ca-i lipsesc pecetile pen-
tru holtei. «Pentru holtei, care scriia dumneata eA-i
mai gasesti acum, pentru unii ca aceia, sa faci dum-
neata o chiverniseala, de vor fi aceia care gAse§ti
acum, mai cu putintd, Ii va da peceti de casari, iar,
de vor fi vre-unii mai cu putinta, din cei cu OHO,
dupA cum $ dumneata ne scrii ca pe unele locuri
au trecut cate doi, trii, de nu e-i socotit in holtei,
find mai cu putinta, ii vei Socoti dumneata pe unii
ca aceia in casari si-i da .peceti de aceste de holtei
care-i geisesti scum, s'or fi mai seirac ; precum va
socoti dumneata c'a fi mai drept (?) §i znai de toles,
ac4a sa taca".1)
Aceasta imebiciune pe care Domnul o fatue.5te
s'o comitii zlota§ii, o numet;te chivernisealci !
Nu se margine0e numai la aceste subterfugii, el
ridica cota pecetelor.

IV

. In 18 carti, catre toti locuitorii din tinuturi, Dom-

nul spune : avand mare trebaintei de bani pentru
impareitie (niciodata pentru el) care trebuinta nepu-
tandu-se cu alt chip a se urni, ne-au shit a scoate-
sfertul cote 3 lei de omul casar si de holtei".2)
1) Studii §i docamente, vol. VI, pag. 337.
2) Ibidem, pag. 383.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 235

Mai niult, pe llinga ca ridica cisla dela 105 parale,

pe sfert pentru gospodari, la trei lei si dela 20 de
parale pentru holtei, tot la trei lei, el mai impune
un al 5-lea sfert suplimentar. In adevar, dupa ce
iarasi repeta comedia cei s'a sfdluit cu boerii ce sa
Pica ca set scape si de aceasta mare datorie, apoi ur-
meaza : dar5si intr'alt chip nu s'au putut, ci sfiltuin-
du-ne s'au socotit, si pentru mucarel s'au scos, clean:
un sfert, tot pe socoteala sfertului celui danteiin,
cum cAsarii asa si holteii, cite trei lei. Deci macar
cunoastem Domnia mea supArarea voastrii, dar la o
trebuinta ca aceasta ce s'au intiimplat, fieste carele
ca sa vá siliti, sii VA' nevoiti ca sa dati si acesti bani,
cu care vom putea miintui si aceasta trebuintriu.
«Si mi. ftigaduim Domnia mea ca de acum 'nainte-
celelalte sferturi ce aunt hotarate peste anu, adecit
dupa unul, s'au esit par la patru sferturi, vor fi
numai cdte 100 parale de casar, si holteii de varsta
cdte 50 parale mai mult nisi un ban, si cei bAtrani,
ce nu sunt de hranil, sau nevolnicii nu se vor -

p r a . 1)
Va sa zica Const. Mavrocordat ajunge sa scoata
douti sferturi pe acelas trimestru, caci aceasta in-
semna a scoate un sfert lot pe socoteala sfertului 'Motu.
Pe laugh' aceasta, ca fagadniald in viitor, afirma ca
casailor le va sciidea 5 parale pe an din cisla (100
parale in ]oc de 105), iar holteilor le va cere numai
50 parale, din 80 cat fusese fixat la inceput 11
In zadar o spune el cii o face aceasta pentru ne-
voia mucarelului. Abia trecuse un an dela faimosul
a5ezamant 5i cisla sporise pentru gospodari intreit,
iar pentru holtei mai mult deck peste doufisprezece-
ori pe an.
1) Studii yi documente, Iorga, vol. VI, pag. 39-1.

www.dacoromanica.ro
'236 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Inainte de aceasta inginitare, de mai sus, clitre

locuitorii tuturor tinuturilor, Domnul dä oarecare
explicatie unui hoer ruptas care intreaba cum sa
socoteasch sfertul dela Octombrie 1741. Domnul
ii raspunde : iar acest sfert ce s'au scos la Octom-
brie este osebit pentru banii steagului".1)
Din cele spuse reiese ca Alavrocordat ridicase la
_5 numarul sferturilor. Cronicarul Neculcea ne vor-
bete de §ase sferturi pe an.
De acum Inainte fug si holleii-
Pavlache Sardaru, un hoer zlota, scrie Domnului
nrmatoarele : a Dar pentru starea lAcuitorilor, dupd
porunca li-au cetit carte pe la sate, tarn pe vornicei
i-au adus si fate, si s'au iscdlit ; iar5, cu toate aceste,
-s'au foarte nuthnit locuitorii, viidzind cd si holtei
.s'au udaus carte trei lei, o'au inceput a se duce, si
neferit dzic cd 'for putea sta sd poarte banii a-
.cestiao.
Fuga locuitorilor si de astii data §i a holteilor ia
proportii considerabile ; cu cat raman mai putin con-
tribuabili, cu atat executiile sunt mai nemiloase. Un
flactiu din satul Cornu-Negru fuge. Domnul scrie :
,De vreme ce au tugit din sat, cu totii sd piAteascd
earl sunt la cisla intr'un loc, qi cdnd it vor gdsi,
atunci toti sit ia banii dela dOnsul.» 9
Un sat se plange ca au fugit toti cei bogati §i au rii-
Inas ei saracii. Domnul raspunde : panel cdnd s'o
-stabili o noud cishi cei ram* sd plateased cisla cu-
renta pentru ei si pentru eel fugiti". Oamenii fug in
.toate partile, fug in tara Lepsca, 4) fug in Cram, fu-
1) Stndii §i documente, lorga, vol. VI, pag. 310.
'I lbidem, , pag. 297.
8) Ibidem, ft 3, pag. 349.
-4) Ibidem, n 1, pag. 300.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 23T
garii sunt urmdriti cu asprime, sa dii voie, pentru
vorniceii pi vatamanii dela Baltatek;ti gi dela Podoleni,
din tinutul Neamtului, pentru a urmari pe oamenii
fugari". 1) Altuia, ca sit caute pe fugari si aduca
la Oldne5ti.
Domnul mijlocet;te pe la autorittitile din ttirile uncle
se refugiaza fugitii, ca ele sa dea concurs slujbailor
sdi, pentru a-i aduce inapoi.
had ce scrie unui sardar : pentru oamenii Moldo-
veni ce sunt fugiti din pamantul Moldovei prin sate
ttitcireqti, iata acum s'a scos Si iarlac dela Maria Sa
Hanul, pentru toti aceia, on de unde vor fi, sd se is
si sd-i aducd iar4i la urmele lor". Cu aceasta a
fort insarcinat medelnicerul Const. Donici". 2)
lar lui Const. Donici, ii scrie urmiitoarele
Pentru oamenii acei ce sunt printre Thtari, lata
au scris Maria Sa un mehtup la Ela-Agasi, caruia i
s'au trimis dar un ceasornic de aur, ca sa dia un om
a dumisale sa mearga imprennii cu Dumnealui, Donici
Medelnicierul sa scoata pe acei oameni ce sä vor afla
printre Tatari". 3)
Fugitii, trelmie cu mice pret, adui Inapoi, &lei a-
dauga Domnul: de nu se vor redica, s'or strica si
cerlalti". 4)
Unii oameni fdrii a fugi din lard, s'ascundeau prin
paduri si stateau acolo pang se facea cisla satului ;
dar am vazut cii asemenea dositi, dacti erau desco-
periti la facerea cercdlurei, adica la a doua revizie,
trebuiau sa pliiteascii intreit cisla si sa mai dea 20 de
lei zlotailor. Domnul le du acelor dositi termen de
1) Stndii §i documente, Iorga, vol. VI, pag. 37G.
2) Ibidem, n ,, pag. 378.
3) Ibidem, 11 71 pag. 281.
4) Ibidem, ,, pag. 30.

www.dacoromanica.ro
238 CERCETARI ASUPRA STAREI TXRANILOR

15 zile, fiigMuindu-le : acei ce vor esi si se vor afla

acum si vor lua peceti la c,ercciturci ce este sa fie,
sd nu pltiteascci intreit i iatd ca am mai lungit vre-
mea aceia incti -en 15 zile".
Si Const. Alavrocordat inteun lirism fiscal adauga :
Cred ea puteti si voi sá cunoasteti ca de cand cu
mila lui D-zeu am venit la scaun, am fi putut lua si
rticcirit si prtna acuma si altele ce erea riiu obicinuite
asupra voastrA, cafe am fi vrut ; ce cilutati dar si toti
sa esiti la boerii zlotasi".3)
Iudata ce auzea sau simiea ca taranii dintr'un sat
sii giitesc sa fugii, lua masuri preventive. Asa, aude
ca locuitorii dintr'un sat din linutul Sucevei voesc
sii fugii. Domnul scrie. ciitre slujbasi : si sa se aduca
si vornicel aici cu vre-o 2-3 lude de acolo, cdci spus'a
egumentil cd vor sd lipseascd din sat". Domnul sa
suptira grozav cand ii se raporteaza ca" oamenii sunt
nemultumiti. Hrisoscol Stolnicul, raportase Domnului
ca oainenii fug anume dela data 0 hartiilor lui August
si Ora acuma cu sfertul dintrdu si cu ploconul stea-
gului care prieinueste strie5ciuni Iocuitorilorb. Const.
Alavrocordat supiirat ii raspunde : Cari aceasta, mai
mult o socotim a den nesilinta dumitale iaste aceasta.
Ci iata cá scrim dum., de nu-ti iaste dumitale voia sä
ni slugesti si sa ne odihnesti, si -ti iaste cu suptirare,
fá-ne stire, ca sa stim. Iata acmu si capitan mare la
Cotmani am fficut Domnia mea pe Gavril Neculce, flu!
duinisale vornicului Ion ; carile, viind acolo, pe de o
parte el, si pe de alta parte dumneata, sa inblati, im-
blanzind pe oameni, pe toti, si arAtiindu-le si nzila
Domniei mele, ce am Aleut cu holteii for acmu, de
Y-am ldsat ca sd dea cafe 5 lei intr'un an; si cele
mai inainte rau obicinute ce era asupra lor, carele
8) Stadii $i documente, Iorga, vol. VI, pag. 320.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 239

trecea mai mult peste aieste, ce le dau acmu, precum

si ei le pot cunoaste. Si nrr numai pe acesti ce surd
acmu, ce si pe cei ce sintu fugiti, sci to silesti dum.
a-i aduce, pe toti si sd-i odihnesti" 1) Mare miloste-
nie facuse cu holteii I Acestia la inceput platise SO
de parale pe an, si de odata fusese urcati la 12 lei I
Si fiindca acum ii recluse la 5 lei, Mavrocordat sa
laudd ca a fitcut mare mild !
,V
Intaiu, darile si al doilea, vecinalalc a, iata ce faceau
pe tarani sa fuga. Turanii nu sit rascoala. Erau prea
slabi si prea demoralizati. Scaparea for era in fuga.
.Amandouit Virile, mai cu seama Moldova, avand o
forma ingusta, prin urmare hotarele aproape pentru
toti, le era usor celor de peste Prut sa treaca Nistru
si celor din Nordul Moldovei, sa fuga in Cara lesea-
sca. Se intelege ca fuga era un act de disperare, td-
ranii nu se gandeau deck la dansii facand acest lucru ;
mai totdeauna isi lasau familiile in tara. Ei nu se On-
deau, desigur cii fugind, fac un mare ran si Domnilor
si boerilor si cii din fuga va rezulla o imbunataiire
a soartei lor. Ciici dispoporarea tarilor an silit pe
Domni si pe boeri, cum voiu arata, ca sa dezrobeasca
pe vecini, sa margineasca zilele de lucru a boeres-
cului si chiar ca sa usureze si ddrile.
M'am intins asupra incercarei de reforma fiscalti a
lui Coast. Mavrocordat, aratand suferintele si perse-
cutiile taranilor, tocmai ca sa arat la local cuvenit
ceea ce afirm mai sus.
Dad!' consideram ahuzurile pe cari ceilalli Domni

1) Studii §i documente, Iorga, vol. VI, pag. 335.

www.dacoromanica.ro
240 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

ce urmeazii, le fac, pi de can gandesc sh ma ocup

chiar acum, atunci trebue--sd spunem ca Const. Ma-
vrocordat, ridicdnd la 12 lei cisla de cap de Jude pe
an, .5i adhogand Inca cloud sferturi, ceeace venea la
18 lei pe an, nu aruncase un impozit prea greu pe
tarani.
Cronicarul Neculcea, care a fost intre boerii acelui
Doran, cautd sd-1 scuzeze, ardtand ca cauza tuturor
acestora, a fost havalelele dela Poarta .i insira si el
toate motivele pe cari le-am vdzut in toate cartile
catre ispravnicii din tinuturi, precum cei 800 de
salahori .i 150 de care pentru cetatea Chilia, pun-
gile de bani pentru omul lui Casa Bap, oile pentru
slugeria impiirdteascd, etc, etc, si adauga : «Si nimica
beilicuri in tarn nu s'au facut, ci tot cu bani a pliitit
Aldria Sa Const. Vodd din suma sferturilor, numai
Inglodindu -se cheltulile, n'an fost numai 4 sferturi
in anul intaitz ci an fost 6 sterturi».')
Cu toate acestea nici Neculcea nu poate ca sa as-
cunda adevdrul in totul, cdci mai departe adaugh
Tdrei de jos le mergea prea bine, iar Orel de sus
find pradati de osteni si lipsiti de pane, le mergea
mai greu; cam fugeau din cei saraci, iarii cei cu
mai putinti erau multumiti. Dat-au mare stra nsoare
de cereau pre oamezzi si pe unde Ii aflau Ii bateau;
eara pre vornicii care tagaduiau pre oameni Ii dau
pre ulite si Ii trimeteau la ocri".2)
Joan Canta, un alt contiporan a acelui Doran, it
judecd cu mare severitate. lath cuvintele cronica-
rului : eard intr'aceasta a doua Domnie multi supa-
rare au facut Orel cu obieeiuri noi, si macar ca in
doi ani ce au domnit, vacarit nu an scos, dar an
1) Letopisetile Coanieeann, vol. II, pag. 418 §i 419.
2) Ibidem, vol. II, pag. 416.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 241

scos hdrtii pre toatd lnna ; gi same Si bogat, oi ta-

nar si batran, tot oniul sa alba peceta in sari, si
pre toatd luna cerea capuri, si multi oameni de
Erica si de sarlicie fugeau prin munti si prin codri,
si multi periau de frig si de foame si multi din
fruntasii satelor s'au premejduit cu ulita si le-au
ras barbele si cote 20 sferturi lua pe anu.1)
Din cercetarea condicei Domniei lui Const. Mavro-
cordat in acesti doi ani, precum si din aiirmarile lui
Neculcea, demn de toata cruarea, constatam ca Ion
Canta exagereaza, cand afirmii ca dna pe toata luna
capuri.) I
Asemenea exagerari, sh nu ne surprindii, ciici mai
la urma in acele timpuri, era posibil totul.
Tot Ion Canta ne spune de succesorul lui Con-
stantin, fratele ski Ion Mavrocordat, ca, oau adaus
gi sferturile pe an, cate 50 sterturi (?) si un rand de
hartii cate trei galbenb>.
Evident ca, cand cronicarul zice 50 sferturi, este o
eroare de expresie.
In tot cazul, ti s-ar parea la prima vedere ca cro-
nicarul desigur exagereaza, cand ne spune cii Ion
Mavrocordat a ridicat la 3 galbeni, adica la 12 lei pe
sfert, cisla, ceeace socotind 6 sferturi pe an ar thee
72 de lei de Jude Vom vedea indatii ea nu este o
I

exagerare. De succesorul lui Ion Mavrocordat, Grigore

Ghica, cronicarul ne spune scos-au si peceti de
cate 4 lei si de 3 si de 2 si de un leu si iarna lua vo-
cerritu I". 2)
Va sA zica Grigore Ghica imparteste in patru cate-
gorii pe locuitori cu privire la ciski. Reformii foarte
echitabild,. care ii prezenta si marele avantaj, de a-i
1) Letopiseti, Cogalnieeanu, vol. III, pag. 185.
2) Ibidem pag. 186.
16

www.dacoromanica.ro
242 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

produce o sums mull mai mare deck produsese lui

Const. Mavrocordat. In adafir, fruntasii satelor, ad-
mitand ca. erau 6 sferturi, pliiteau ate 24 lei, iar
celelalte categorii eke 10-12 si 6 lei.
Cand acehO cronicar ne vorbete de a treia Dom-
nie a lui Const. Mavrocordat, el ne spune; aVacarit
pe vite n'a scos; numai sferturi pe toatet tuna
dupes randuiala hartidor ce scosese Grigore Ghica
"timid". 1)
Ar putea sa zica cineva ca este o exagerare a cro-
nicarului; pentru aceasta Domnie nu avem condica vis-
teriei nici corespondenta Domnului cu zlotaii, cum
avem pentru a doua lui Domnie. Ei bine, cercetand
lucrurile, nu putem sa zicem numai deceit ca e o
exageratie, caci gasim, mai tarziu, impozitul pe lude
mutt mai urcat, *i nu mai departe deck peste 25
de ani.
Domnii fanarioti ]'ac atiltea abuzuri cu urcarea
dajdfflor si cu imultirea sfcrturilor, luck dacii n'am .

afla acest lucru din acte oliciale, n'am putea crede.

Intr'un hrisov a lui Alex. Ipsilante, «Pentru aseza-
rea dajdiilor tarei» din 1804, vorbind despre abuzu-
rile, care mai inainte de dansul, alai Domni faceau,
prin urmare de abuzurile petrecute in veacul al
18-lea, citim urmiitoarele :
Deci acum dupes starsitul anului asidosii cu care
au fost teara miluita si mangaiata de prea puternica
imparatie, trebuintia find a se intocmi $i a se asieda
dajdiile visteriei Domnesti, de unde $i dela care ara-
tatu este ca se implinescu toate dArile si cheltueielile
cele pentru trebuinta tierei, cari dajdii din pricina
celor far de randuiala si dese sferturi ce sa urnia

1) Letopiseti Coaniceana, vol. III, pag. 186.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 243

pans acuma amestecate drepte $i indoite, venise la

atdta catahrisis fncat nu era ma car o zi Jr:fru care
sd fi putut ticdlosul tieran sd se vazd pe sine slobod
de catre implinitorii zapcii, ca -ci Inca piind a nu fi
unul, isprdvit, sosea celalalt cn alte cereri noun,
lucru far de omenie si nesuferitu, si aceasta mai
vdrtos adusese tara la ticalosie si stare vrednicd
-de mild". 1)
Cand Domnul vorbeste, in acest act, de sferturi dese
§i ca taranul abia scapii de un zapciu si vedea pe
un altul intrand, la dansul ca sa-i cearii din nou daj-
dia, aceste marturisiri ne indreptatesc ca sa credem
ca a fost posibil ca sferturile si fi fost aruncate
chiar. pe fiecare luna.
In tot cazul, cum ca sferturile dela 4 se carcase la
6 pe an, lucru. e sigur. Intaiu it marturiseste Ne-
culcea si pe urma avem sii vedem ca 'Ana la Regu-
lamentul organic, in Muntenia sunt obicinuite 6 sferturi
pe an, plus Inca doua suplimentare, plata haraciului
si o alts oranduiala oarecare, ceeace fac, minimum 8.
La cata suma se ridica pe lude, aceste 8 sferturi ?
Cand, bazandu-ma pe marturia lui Ion Canta, am
vazut ca sub Ion Mavrocordat se platea 73 lei pe
an de lude, am adaus cii voiu dovedi cii acela nu
exagera nimic.
laid dovada.
Abuzul pe care Domnii, schimbandu-se des, fiiceau
-cu dajdiile, au silit chiar pe Poarta ca sa margi-
neasca suma impozitelor, ca sii fixeze un maximun
de dajdii pe lude, peste care Domnul nou venit
sa nu aibii voe a trece. Va sa zicii chiar Turcii im-
1) Tezaur de monuments istorice, de Papia Ilarian, vol. Il,
pag. 333.

www.dacoromanica.ro
244 CERCETARI ASUPRA STARE[ TARANILOR

bolditi, ce e drept, de Rust cautau sa pima o stavila

lacomiei Domnilor.
Cand Poarta nume§te in 1802 pe Const. Ipsi lante,
Domn in Muntenia, in hatieriful de numire, intre
altele, ii ordona, ca in privinta dajdiilor, sa se con-
formeze hati§erifului din 1783. 1)
Dar sa citez textul.
De unde ne-au venit obsceasca anafora, scrisa la
20 ale trecutului Octomvrie, aratatoare eh in tot chi-
pul silindu-se cu adanca chibzuire n'au gAsit alt mijloc
mai de tolosul pi inlesnirea locuitorilor, de cat a se
da adica la fiesticare douci luni, o dajdie po tl
doisprizece de mode, in care intra, Si plata lefilor
care randuiala este intocmita dupa cuprinderea impa-
ratescului hatisierif, lirin care se porunceste ca sa
urmeze dajdiile ca la leatul 1783, care dajdii, atunct
siese find Intr'un an si acum erasi asemenea pe siase
dAjdii sa se lege". Peste acestea se mai platea Inca
doud orcindueli suplimentare.
Si vom vedea ca in veacul al 19-lea, Inainte de
Regulameniul organic, contributia pe lude se urea la
suma fabuloasa de 278 de lei vechi pe lude, adieu
90 de lei moneda noastra I

VI
Incercarea de reforms a lui Const. Mavrocordat nu
ren5ete, din mai multe cauze, de care el nu e vinovaL
Mai intaiu, tam era prea saraca ca sa se poata a§eza
pe ea un impozit productiv, ciici aceasta a voit acest
Domn sa faca din cisla; un impozit care sa raspunda la
toate nevoile. Sub (Mitsui, cisla nu s'a ridicat, decat eel

1) Tezaur de monnmente istarice, Papin Ilarian v. II, pag. 313.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 245

mult la 15 lei, aruncand 5 sferturi a cite 3 lei, si

aceasta nu pe fiecare birnic, ci pe lude, cum am
aratat. Cel malt .ease sferturi. Or, 15 lei de Jude pe
an sau chiar 18, nu era un bir exagerat. Impozitul
lui Const. Mavrocordat era deci o jucarie lath' cu im-
pozitele veacului al 19-lea. In adevar, admitiind ca
,dela visterie s'ar fi distribuit in lard 60.000 de lude,
o cifra cu totul exagerata, pentru jumatatea yea-
-cului al 18-lea, Inca impozitul nu s'ar fi ridicat
peste un milion de lei, pe an. Nenorocirea a fost ca
Ora era saraca si pustiita cu desdvar§ire, iar contri-
buabilii neavand gospoddrii intemeiate, erau dispusi
sa fugd la fiecare pas .5i chiar cand li se cerea pen-
Ira bir same nu tocmai exagerate. Caci admitand
chiar ca erau 80.000 de contribuabili, partea flee&
ruia nu venea deck ceva mai mull de 12 lei pe an, in
care intra si vacaritul §i pogonaritul, pe care Domnul
fanariot le desflinlase. Sistemul lui de impozite, re-
this aproape la until singur, la cislii, ar fi fost foarte
productiv si de loc apasiitor, data Ora ar fi fost mai
bogata, §i mai a5ezatii. Un lucru trebue cel putin
sa -i recunoagem lui Const. Mavrocordat : e, ca dacii
el e nevoit ca sa revina, asupra singurei reforme de
seams, wzand cisla pe baze mai serioase, adieu e
nevoit sa se intoarca iara§i la solidaritatea tuturor
locuitorilor dinteun sat, pentru raspunderea cislei,
cel putin se line de cuvant §i cu toate dificultatile,
In cari cererile de bani necontenite ale Turcilor it
pun, el nu reinfiinteaza nici vacaritul, nici pogonii-
ritul. El intelege, ea vacaritul, mai cu seams, era un
impozit a§a de uracios, incat nu numai ca sdriicea, de
vile, tara, dar chiar Impingea la despopulare.
Succesorii sai nu se sfiesc de a reinfiinta vacaritul.

www.dacoromanica.ro
2i6 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

In primul rand fratele sau Ion Mavrocordat care ii

urmeaza. Iata ce zice Enache Cogalniceanu, despre
acesta : ((In zilele acestui Domn (Ion Mavrocordat) au
fost multe dad grele, ales v ilea rituri cate 2, 3 veneaa
une on pe an, ca scotea unul la Ghenarie, altul la
Maiu si la Dechemvrie, cat se suiau pe an cede 7
lei, 45 bani de vita, care era un mare grew ta rei".1)
Observati asuprirea revoltatoare 1 Cisla avand de
bath intreaga avere a tiiranului, cu o cote de
lei 15 pe an, nu era o dare apasiitoare. Pe cand
Ion Mavrocordat, nu numai ca nu reduce cotitatea
cislei, ci, dupe cronicarul Ion Canta, a adaus sfer-
turile, deci a mai merit -o. Dar pe laugh cisla, a im-
pus fiecare vita mare cu 2 lei 30 de bani si a luat
de mai multe on viicaritul pe an, urcand impozitul
pe cap de vita, pe an la 7 lei 45 de bani, adica atata
cat platea un satean pentru intreaga lui avere.
Se intelege ca pentru nite Domni fare scrupule
cel mai bun mijloc de a despuia pe locuitori era
vciairitui, care avea o bath sigura §i vizibila si care
nu da loc la nici o discutie. Pentru a determina
partea contributive a unui Oran, in cisla satului, se
cerea sa -i faci socoteala de intreaga lui avere, pre-
cum §i de deosebitele lui prilegiuri, adica mijloace
de ca,5tig, Acest lucru dadea loc la oarecare discutii
.,i chiar la oarecare frauda. Pe cand, cum putea ta-
ranul saii ascunda, vitele marl ? Math lumea ii stia
vitele. Deci impozitul era, pe atata de simplu, pe cat
era de nedrept.
Ca toate lima impozitele aruncate asupra obiectelor
mobile si vizibile, el s'asemiina cu gaina cu ouale

1) Letopisetile tarei Moldovei, vol. III. pag. 206.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 247

de our din fabuld. Suprimand Ohm, suprimai oualc.

Aruncand o dare enorma asupra capetelor de vite,
impingeai pe taran ca sa le tale sau sa le vanda. Si
iata, de o data, un impozit care producea pe an, poate
mai bine de un milion, admitand ca erau in tarn
peste 100.000 de vite, al doilea an sau al treilea, nemai-
producand, decat foarte putin.
Dar nu e numai atata. Acest impozit silea pe lo-
cuitori sa fuga din tars. In adeviir, dupd ce omul itii
desfacea vitele, cu ce era sii se hrdneasca ,i sa -i are
ogorui ? Pogonaritul venea ca sii-i ceara dajdie si
pentru pamantul lucrat cu sapa, la care mijloc recur-
geau taranii ca sa scape de arat, prin urmare de vacarit.
Si atunci ei apucau lumea in cap. Dar Domnii cari
erau simpli antreprenori in aceste tail, nu se uitau
la acest lucru. Li erau multumiti, dacii un impozit,
care it aruncau, producea ceva, anul intaiu ,5i al doilea.
Cand vedeau ca numai produce, it suprimau pentru a
inventa un altul. Domnia for find de scurta durata,
fiecare se grabea ca sd poata stoarce cat ar putea mai
mull, fiindu-le indiferent, dacii lasa tara secatii si pustie.
Cdte odata, ei recurgeau la urmatorul expedient: In-
telegand ca nu pot uza indelung time de un impozit,
ei trdgeau, din el tot ce era posibil, anuntand cu mare
reclama §i luand chiar juramant, ca aceasta este ultima
data si ca impozitul va fi desfiintat. Era, pe de 0
parte, un expedient pentru a nu face pe contribuabil
sd fuga, iar pe de alta parte, era un fel de §otie pe
care o jucau urmatorilor lor, can se gaseau fata cu
masura legata cu juramant de Alitropolit O. Episcopi.
Aceasta manopera a intrebuintat-o Mihail Racovitii
Cehan. In intaia sa Domnie, (1749), el sleise tam cu
tot felul de dull, vaearituri marl, sferturi indoite ..;,;i

www.dacoromanica.ro
248 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

altele". Ciind a revenit a doua oars la Domnie, (1755),

a aruncat din nou pe tara, vaciirit, iarna §i cunita,
vara, adica vacaritul de yard. Oamenii incep a se
speria §i atunci ca sa-i lini§teasca, dupa ce storsese
tot ce mai putea stoarce dela acest impozit pe cape-
tele de vite, 1i find pe tale de a fi mazilit, se ho-
tare.5te, ca cu sfat mare §i cu Mitropolitul §i cu Epis-
copii, sa fach juramant de desflintarea vacaritului cu
blastem contra acelora can ar mai indrazni sa-1 re-
inflinteze. Acest hrisov a lui Const. Mihail Racovita Ce-
han intitulat : Pentru erlarea vdcdritului, este un model,
de tartufarie; cetindu-1, cineva nu §i-ar inchipui ca
un om care, in cloud Domnii, aruncase o mare greutate
cu vacaritul, pe tara, poate sa-§i is acre de revoltat §i
de indignat in contra acelui impozit. Ei bine, acest
Domn, o face. Reproduc un lung pasaj din acest
hrisov, care, cu toata duplicitatea Domnului, arata,
in adevar, in ce hal vacaritul adusese pe oameni
§i tara.
inprejurul Orel acestia in 'Atli straine mul-
time de oameni sunt, care cer ti poftesc, cu multei
poftei a vent in taro aceasta cu qiderea, dar ce este
pricina, si pamdntenilor de mult si mare stricei-
chine; si streiinilor de contenire a nu indreizni sd
vie aceasta, dar neputand suferi Domnia mea, adica
a videa neodihnirea patriei noastre, si mai ales in
vremea stapanirii noastre, pus'am Domnia mea toata
silinta pi nevointa ca sá afiam cel desavarsit adivar,
si cercetand in tot chipul, ni am incredintat, ea acea
descivdrqitd pricind este aceasta urata slujba a veicii-
ritului, care s'au obicinuit dela o vreme incoace a
fi in tara aceasta si fried vara cu nume de cuniti,
asemenea tocmai ca un vdceirit. AdevArat bine pri-
mit si crezut fu la auzul Domniei mele pricina aceasta,
care pre amaruntul cercetand, intru adevar niam pre-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 249
roforisit cu incredintare, ca aceasta dajdie urata este o
rea pricinuire tuturor de obstie a bunei steiri a
pameintului acestuie, intr'o parte plata vitelor ma car
ca si aceia in ccitd va vreme peste masurcl de greu
au fost. Dar calcare, cheltuiala, suparare cu atatia
oameni ce umbla cu slujba aceia, era o mare nevoe,
.sezind asupra saracilor cu lunile, a le face conace in
cheltuiala si Inca cat impedeca pe saraci si de toata
agonisita si hrana lor, cu adivarat c t aceasta au fost
toata pricina stricaciunii lor, cari acele multe si mari
supcird ri ce se facea peste locuitori, be mai merge
saracilor Inca al doile vacarit, si din pricina acestii
urate greutati adanci, ne mai putand 15 cuitorii a mai
line clobitoace s'au imputinat din (ara aceasta, si
s'au lipsit si de aceia cu care avea o indestulare,
cat nici pcinea de toate zilele, ce este de trebuintei
hranei oamenilor, neavand cu ce sa o feria, si de
aceia s'au fost lipsit, care lipsd pricinueste de
multe on a da sminteald si la poroncele impeird-
testi pentru zaerele de nu se pot plini, care necon-
tenit trebuie set miarga la Kabanul Tarigradului,
pentru indestularea norodului; asijderea, se afict si
multi oameni saraci biftrdni, si nevolnici si femei
siirace si cu copii mici, care neputcind tine dobi
toace pentru greutateu dajdiei acestia a vdcif ritului,
roman si ei si copii lor lipsiri si de pane si n'au
macar set se indulceascd de purin lapte, cu adevel-
rat un mare lucru si peste mcisurd de nerdbdat
a-1 auzi cineva, dar Inca a-I suferi, si ochii a-I privi
cum pcitimesc sciracii si a trece cineva cu viderea
si cu tacerea este adivcirat lucru a firii de tiran.
Deci dar bine cunoscdnd Domnia mea aceasta ye-
ninoasci rand sau mai bine a zice cangrencl ce au
fost asupra saracilor acestora atalia ani, din towel
voinla inimei noastre am poftit ca sa lipseascif din

www.dacoromanica.ro
250 CERCETXRI ASUPRA STARE' TARANILOR

Ora aceasta, otrcivitei si Lizard dajdia a veicaritului

si a cunitei pe viteo.')
De ce it apuca pe Mihail Racovita, atata mila de
tars §i de oameni ? Am spus-o §i mai repet : Dom-
nilor le placea sa lege, succesorilor lor, oare cum,
mainile. Suprimarea cu blastem a vacaritului, este
sageata Partului pe care Racovita o arunca fugind, in
urma. Motivul acestei suprimari, in fond, este, cum
am zis, eh atland ca va fi schimbat, .tia bine, ca nu va
mai avea vreme ca sii arunce inch un vacarit, pe tara.
In adevar, acest hrisov este dat de Domn la 20
Februarie 1757, iar el e mazilit in mod oficial la 9
Martie, acela, an. Prin urmare in momentul cand
dadea hrisovul si-I intarea cu blastemul inaltului
Cler, el deja 1st stia mazilia, caci lui Scarlat Voda
care ii succedeaza, ii wise decretul Inca din hula lui
Februarie.
Const. Racovita calculase just in rdzbunarea sa.
Cad cum vine Scarlat Grigore Ghica, inconjurat de
o droaie de Greci, creditorii siii, incepe a apuca pe
Mitropolitul Orel «cu tot felul de cuvinte dulci si cu
multa giuruinta ca doar it va putea intoarce sa des-
lege vacaritul, dar in zadar s'a ostenit cu nimic n'a
folositp dar nu isbute§te. Tata cum continua croni-
carul : «ca le a raspuns ca S-tia Sa nu poate sa faca
un lucru ce singur l'a legat cu atatea blasteme, nu
poate ca sa-1 deslege, rugandu-le ca sa nu-1 sileasa
mai mult, aratandu-le Mitropolia §i Carla, zicandu-le
Luati-le ei fdceti ce tstitir.
Cand Poarta numc§te, dupa un an, Domn pe loan
Calimah Teodor, pentru a restabili vacarilut, acesta

1) Uricanul Codrescu, vol. IV, pag. 7, 8, 9, 10.

2) Letopiseti, vol. III, pag. 232.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 251

cu Grecii can II Inconjurau, recurge la un mijloc pe

care it crede infailibil. Domnul cu Grecii sai isbu-
tise sa deslege juramantul cu viicaritul dela patriar-
hia dela Constantinopole, ca sa nu aiba nici un mo-
lly Mitropolitul si Episcopii din tars a mai rezista.
Mitropolitul si Episcopii, fatii cu cartea de slobozenie
dela Patriarhie, n'au mai obiectat nimic. Atunci
Domnul ordond boerilor sit se adune pentru ca sa
hotarasca reinfiintarea vacaritului. Aici vedem o
Intorsatura foarte iscusita din partea Divanului. Iata
ce spline cronicarul; «Atuncea multa vreme au tacut
boerii de n'au raspuns nimica ; apoi au raspuns : Noi
la aceasta nu ne amestecam, nici putem s'o facem,
nici este cu putinta a intra intr'un blastem ca aceasta :
era cat pentru trebuintele Orel, avem datorie sa 0-
sim chip ca sa iasa acei bani ce iesiau din vacarit».
*i asa ramanand boerii acolo, multe ceasuri voro-
vind ei in de ei, au gasit cu tale 141 scoata o slujba
pe cases de trei nzdni, adecd unsprezece lei, si cinci
i pol lei, si trei lei, insei pe ogiaguri, si sd se nu.
meascd ajutorintei, si sd iasei in an odatd, si sei a-
jute cu tori sd nu fie nimene scutit de aceasta slujbei,
taccind si tahmen, ca poate ca sd cuprinda mare
same' de bani».
Va sa zica Divanul reinfiinteazii vechiul lama*
insa modificat si considerabil adaugit.
In adevar Duca Voda Inflintase till impozit pe case,
en numele de fumdrit. Mihai Racovita transformase
acel impozit, In adevar, in funiefrit, percepandu-1 asupra
hogeagurilor. Acest impozit, Domnii urmiitori stint
nevoiti sa -1 suprime, !Ended dupes cum am vazut,
oamenii fsi stricau ogeagurile ca sa nu -1 plateasca.
Boerii lui Calimah Teodor sunt mai iscusiti.
Ei reinflinteaza impozitul lui Mihail Racovita avand
de bazii tot hogeagurile (cosurile) insa fl organizeaza

www.dacoromanica.ro
252 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

altmintrelea. In loc ca taxa sii se perceapa pe numarul

hogeagurilor, ei o stabilesc pe insemnatatea .5i ma-
rimea caselor facand trei categorii .i supuindu-le la
11, la 5 §i la trei lei pe an. In realitate, impositul este
tot pe hogeaguri, data voiti, 66 cu cat o casa este
mai mare, are mai multe sohe. In aparenta, i se lua
impositului, caracterul odios de dare pe gurile de cal-
dura ale locuintei oamenilor. Acest imposit trebuia
sa fie foarte productiv. Fiecare casa, chiar dacii ar fi
fost un bordeiu, platea trei lei ; indatd ce locuinta
era ceva mai omeneasca, platea 5 lei. Tot omul deci
platea eel putin trei lei, era mai la urma un fel de capi-
tatie pe categorii, dela care nu sa putea sustrage nimeni.
Cad orice om sau orice vadana are un adapost unde
doarme, pe cAnd nu on ,,i tine are o vita mare. El
era deci ,5i mai productiv decAt vticeiritul. Intaiu, ca
dela dansul nu putea sa se sustraga nimeni, avand
o baza statornica, locuinta omului. A§a ca are drep-
tate cronicaru] and spune, «care slujba le-au eqit mai
bine deck vacAritul at cuprindea doua semni ca vá-
crirituln, adica producea de doua on mai mult decat vach-
ritul. Insa flindca nici aceasta sums indoita nu ajungea
apoi o scotea odatA iarna si apoi $i vara si celelalte
slujbe deosebit".
Cu aceasta, vacaritul este inmormantat pentru tot-
deauna. Domnii din acest veac introduc aiutorinla
in sistemul for fiscal, pe laugh cisla.
VII.
De acum inainte in Moldova vor fi doua impozite
principale. Este intrebarea : Aruncandu-se ajutorin(a
pe tara, se creea un impozit nou pe o materie care nu
fusese, nici nu era impozata ? Caci totdeauna un le-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 253

giuitor are dreptul a pure un impozit nou pentru

ceva care nu fusese Inca supus la nici o dare. Prin
faptul ca casele se puneau la o dare speciaIii, nu se du-
plifica, oarecum, cisla ?
In cisla, intra toata averea omului, afarii de acea
care era supusa la taxe speciale, precum oile, porcii,
stupii Si vitele.
Casa intra fire; e in acea avere. Cand sii faces
cisla, s5 avea in vedere insemnutatea gospodariei si
casa este principalul element al gospodariei. Dupa
cum cand se inflintase intaiu, viicaritul, se distrasese
vitele din averea Oranului, tot aka si acuma, arun-
candu-se un impozit asupra caselor, se scotaa casa,
din averea generald, pentru a fl lovita deosebit.
Intaiu, ajutorinta pustreaza caracterul de taxa spe-
ciald, caci se percepe numai °data pe an. AF1 ho-
tar5sc la inceput boerii, dand prei asigurari formale.
A§a se incepuse si cu vddiritul.
De la al doilea an, ajulorinfa incepe a se percepe de
cloud ori, pe urma de trei on i incetul cu incetul ea
devine un impozit, tot cu caracter general, ca §i cisla,
cad ea incepe a se percepe in mai multe sferturi
pe an.
Ca si vacaritul, ajutorinta este, intaiu un impozit
de iarna. Pentru ce, nu-mi dau seama bine. Oare nu
cumva flindca ea avea un raport direct cu ogeagu-
rile, cu vechiul fum5rit ?
Dar, dupd cum vaciiritul sfar§ise a se percepe si
vara, sub numele de cunitii, tot a9 §i ajulorinfa sa
generalizeaza, §i ea se percepe t;i iarna i vara sub
numele de ajutorinta de iarna §i ajutorinta de vara.
Ceeace da cislei un caracter general, am vazut, ca
era fiindca se percepea in mai multe sferturi, in 4

www.dacoromanica.ro
254 CERCETAIII ASUPRA STARE! TARANILOR

in 5 si in 6. E drept ca si, alte orandueli, precum

lefile boerilor si menzilurile (postele) sa percepeau
si ele In sferturi, dar numai in cloud. Mu vedem ase-
menea sferturi, cu destinatie specialii, percepandu-se
in 4 sau in 6 sferturi, Acest lucru, Inca ()data, era
rezervat numai pentru cis15.
Ar fi trebuit deci ca ajutorinfa sa pastreze si ea
acest caracter si cel mult sa se perceapti de cloud ori
pe an, iarna si vara. Dealtmintrelea, dadi acest impozit
ar ti fost, in adevar, un impozit special, trebuia sa se
miirgineasca la cel mull, cloud orandueli pe an.
Dar vom vedea indata ca ajulorin(a se percepe in
sferturi regulate si numeroase, intocmai ca si cisla.
Pentruce ? Pentru ca cu timpul ea perde caracterul
de impozit special pe case si is pe acel al cislei, de im-
pozit ordinar si general.
Asa, di amandou5 aceste impozite se confundau,
sferturi pentru cisld, sferturi pentru ajulorinfd. Domnii
uzaz5 si de unul si de altul in aeelas timp.
Care era deosebirea intre cisld si ajulorinfd?
Nn o viid tocmai bine, finddi nu giisesc date si 15-
muriri asupra celei din urmii. Un singur lucru e
sigur : Cisla se pliitea dup5 averea si puterea omului,
eel mult contribuabilii erau imp5rliti in trei cate-
gorii generale : fruntasi, mijlocasi si codasi. Pe sand
ajutorinta piistreazii totdeauna caracterul de taxa
INA si determinatii. Oamenii o pl5tesc, nu dupa pu-
tere, ci dupa cele trei categorii in care sunt impartite
casele.

VIII.
Cat platesc tiiranii in Moldova la sfarsitul veacului
al 18-lea 2 Ce impozite sau havalele noun se inflin-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 255

lase ? Cronicarii nu merg cu cronicile for decat panti

in 1774 si anume spiitarul Ion Canta §i Enache Co-
o'dniceanu.
bc
Avem lush un act dela inceputul veacului al 19-lea
(1802) din care, dacii trebuie sä punem baza absoluta
pe dansul, rezulta oarecare liimuriri, despre ceeace
s'a petrecut, in aceasta privintii, in Moldova dela tra-
tatul dela Kuciuk Kainargi (1774) incoace.
Este un raport al consulului francez Ruffin catre
Taleyrand, pe langii care ahitureaza nota pe care
consulul general al Rusiei o inmaneazii lui Alex.
Sutu cu privire la marele abuz care se facea in tara
cu impozitele in 1802.
Nu avem nici un motiv a ne indoi de nota consulu-
lui rusesc, nici de traducerea pe care consulul francez
o face din grecege pentru a o inainta lui Taleyrand.
Consulul Rusiei din Iasi, afirma ca toate datele de
care se servege, sunt luate din registrele Orel.
Pe urma, nu putea ca sii denatureze lucrurile, de
Treme ce el s'adresa catre Alexandru Sutu, Domnul
Moldovei, flicandu-i reprouri de cele ce-i comunica
si chiar cerandu-i un riispuns.
Dupii aceasta nota, kith care erau impozitele §i co-
titatea tor, in urma tractatului dela Kuciuk-Kainargi.
Erau tot cele doua pe care le-am viizut : cisla §i ajuto_
rinta. Cisla se percepea in 8 sferturi, a cite 60.000 lei fie-
care in timpul verei I), iar, in timpul ernei, se percepea
ajutorinta, in 4 sferturi.
Ajatorinia este pe picior de egalitate cu cisla. Cele
8 sferturi a cislei produceau 480.000 de lei. Cat pro-
ducea ajutorinta ? Nu ni se spune. Dar de sigur ea
aducea mai mull ; sä punem 600.000 de lei, in total.
1) lstoria Romhnilor, Ureche, vol. XI, pag. 3-7.

www.dacoromanica.ro
256 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Ar rezulta Ca venitul tare` din aceste impozite, se

ridica la 1.080.000 de lei. 0 sums nu exagerata, chidr-
pentru siiracia Orel de atunci.
Ceeace afirma consulul rusesc e adevarat. Cateva
date i seme a Visteriei din timpul lui Grigore
Ghica (1773) confirms, in mod general, lucrul.
Regretatul Ureche ne afirma ca budgetul de veni-
turi a lui Gr. Ghica pe anul 1776 a fost de 936.000 cu
rasuri cu tot 1), Irma fard ruzumaturi, .i dach fixam
la 300.000 de lei ruzumaturile adica darile desetinei,
vardraritului, vinaricului si a gotinei, dajdia gene-
rals se ridica la 1.236.000 lei.
In timpul lui Grig. Ghica a functional, ca ,5i sub cei-
lalti Domni, §i cisla §i ajutorinta. Acest lucru ni-1 spune
un hrisov al sau intitulat pentru ailsezarea obiceiu-
rilor si bunurilor orandueli". In acest hrisov, in care
Domnul reguleaza lefile boerilor §i rasura ce trebue
sa ia dela fiecare leu, randue§te o epitropie in acest
scop, cu urmdtoarea insarcinareca sel fie purtd tori
de grija sd ia sfertul ce va esi pe fard si pe toatif
dajdia, negustorilor, mazililor si a ruptasilor cum
si la ajutorinta."
eapte ani mai tarziu, impozitul deja e crescut
considerabil. Sub Alex. Ipsilante (1783) birul care se
lua dela tara era de 941.000 lei, fara rasuri .i fard
ruzumaturi.
Acest lucru it aflam dintr'o anafora a boerilor catre
Alex. Moruzi (1802): Deci adunandu-ne cu totii la un
loc, ci mai intaiu din toate cercetand din condicele
Visteriei, sumele birului ce da tara la 1783 dupa noi-

1) Istoria Rominilor, vol. [, p. 141 si celelalte.

Uricarul Codrescu, vol. IV, pag 21 si celelalte.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 257

ma de mai sus a sfantului numit Hatihumaiun, am

aflat ca tot birul Orel intra intr'un an atuncia, afar%
de veniturile M5riei Sale Doamnei, bez ruzumatu-
rile, cuprindea 941.000 lei, afara de riisuri, Intru care
suma se cuprindea 104.000 lei scutelnicii" ')
Ruzumaturile, le putern aprecia, ca venit, la suma de
300.000 lei si cu 400.000, rasurile, fac, 1.641.000 lei,
venitul general al tarei.
Dar Domnii urmatori crest si mai mult birurile,
faciind un mare abuz de sferturi de cisla si de aju-
torinta, mai mult, deck cei de care ne-am ocu-
pat deja.
Consulul, de a carui raport ma ocup, scrie : Const.
Moruzi fu acela care invents si o ajutorinta de yard
si ass cd din una in alta, perceperea (0 a cislei
0 a ajutorintei) se ridicd la 42 sferturi pe an."
Consulul se insala cand zice Constantin, trebuie sa fie
vorba, de Alex. Moruzi (1791).
Iata abuzurile si samavolniciile care se stabilesc,
dupii tratatul dela Kuciuk-Kainargi, ca obiceiuri in
Moldova pang la 1802 si pe care le semnaleaza nu-
mitul consul.
Mai intaiu oarecare lamuriri: Inca din timpul lui
Gr. Ghica, intdia Downie, (1764) giisim un sfert de
bir, numit sarhat.
Enache Cogalniceanu, apropo de Domnia aceluia zice:
Satelor de pe la tinuturi Inc% le-a pus bani de pe pu-
tinta for dandu-le la tinuturi cati bani sa dea intr'un
an si de cate on intr'un an, $i pentru ce sA dea acei
bani, atfitia pentru haraciu, sf atatia pentru zaharele,
pentru sarhaturi, cherestele, menziluri, §i altele".

1) Istoria Romanilor, Ureelle, vol. XI, pag. 43.

2) Letopiseti, Coaniceanu, vol. III, pag. 251.
17

www.dacoromanica.ro
258 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Ce erau sarhaturile ? Tara era datoare ca sa tri-

meald o mare cantitate de bucate la Constantinopole,
pe socoteala Domniei. Slujba5ii umblau prin tars, cum-
parau dela oameni, orz, gran 5i meiu, apoi tocmeau
care ca sa transporte acele provizii, la Galati. Pentru
plata acestei podvezi, Domnul percepea un sfert, nu-
mit sarhal.
A5a a trebuit sa se perceapii acest bir, la inceput.
Consulul rusesc, ne spune, ca dela Alex. Calimah
(1795), aceastd randuiald s'a preflicut in abuz. Toe-
meala pentru bucatele cumpdrate nu sa mai fiicea pe
loc, nici pretul nu sa mai pliitea oamenilor ci ii silea
ca sa ducii ei singuri cu carele lor, bucatele la Ga-
lati, fard nici o plata; a5a ca, pe de o parte, Domnii
continuau a percepe sfertul sarhaturilor in bani, iar,
pe de altd parte, ei nu (Mclean nimic cdrau5ilor.
Mai mult. Chiar pretul bucatelor nu se da oame-
nilor, mdcar ca insu5i acel pret era fixat la Galati,
dupii bunul plat a cumparatorului.
Ceeace este mai odios, este ca sub i\Iihail Sulu (1792)
si Calimah (1795), and taranii reclamau la Galati ca
sa li se plateasch bucatele, nici nu era vorba de
sarhat, adieu de transport atunci Domnii trimeteau
pe Virani la Tg.-Ocnei 5i in loc de bani, be &idea,
sane. In adeviir, iata intre alte repro5uri ce adreseaza
consulul, lui Alex. Sutu: Este de datoria A. S. a nu
mai permite ca preturile bucatelor sa . fie fixat la
Galati si inca intr'un mod arbitrar $i nici ca vanzatorul
(taranul) sa fie fortat a lua in be de bani, sare dela
ocne, a carui transport costa atat cat si sarea, mai cu
seams pentru unii din locuitori care au un lung drum
de facut si care mai la urma se soldeaza in o adeva-
rata perdere cAnd ei nu pot destace sarea".

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 259

Inca un abuz. Tara platea o contributie in bani

numita emala, pentru carele trebuitoare la transportul
materialelor necesare pentru reparatia cetatilor. (Chi-
lia, Bender §i Hotin).
Ei bine, en toate ca oamenii plateau §i acest fel de
sfert, erau siliti totu§i ca sa filch' beilicul In natura
cu carele Tor. Pe liinga aceasta, ei plateau o dare de
30 de lei pe an, pentru birul steagului ; §i alte de
.asemenea natura.
Evident ca la sfar§itul veacului al 18 lea in Mol-
dova fiscalitatea is o dezvoltare enorma. Daca punem
-credinta pe afirmarea consulului, ca dela Alex. Mo-
ruzi (1791), sferturile cislei §i a ajutorintei se ridicase
chiar pang la 42; admitand ca fiecare sfert era, a§a
-cum spune acela, numai de 60.000 de lei, Inca suma
totald a birului general se ridica la peste douti mi-
lioane §i jumatate.
Ceeace afirma agentul diplomatic rusesc, e foarte ve-
resimil. Vom vedea ea la inceputul veacului al 19-lea,
birurile au tendinta a lua un caracter tot mai asu-
pritor, ele tree peste suma de cloud §i jumatate mi-
lioane, §i numai gratie controlului consulului rusesc
dela Constantinopole, precum §i intereselor politice ale
Rusiei, se poate pune oarecare frau, acestei tendinte.

IX

In Muntenia, darile §i fiscalitatea sub Const. Bran-

covanu, sunt revoltiitoare.
Multi aruncii pe Domnii fanarioti toata raspun-
derea fiscalitatei nemai auzite din veacul al 18-lea
-§i al 19-lea. Este o eroare. Domnii Romani se Intrec
cu cei Greci, care vor stoarce mai mult tara. Ma, in

www.dacoromanica.ro
260 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Moldova, Const. Racovita §i,Calimah Teodor, Romani,

exerciteaza o fiscalitate mai neomenoasa decat gre-
cul Const. Mavrocordat. Iar in Muntenia, Domnul prin
excelenta Roman, descendentul familiei Basarabilor,
Const. Brancovanu, se deca la o apiisare, cu tot felul
de dari si oranduieli, in adevar, uimitoare.
Unii cauta a scuza pe Const. Brancovanu intam-
pinand, cii lacomia Turcilor l'a impins la aceasta.
Este un motiv. Dar tine it silea pe Const. Brancovanu
ca sii fie la ordinile Turcilor, pe socoteala birnicilor
tdrei ? Inteleg mai la urma pe Domnii fanarioti, cari
stand doi-trei ani pe tron, se grabeau sii acumuleze
oarecare suma de bani, inainte de a le veni mazilia.
Dar Const. Brancovanu se mentine pe tronul \Iun-
teniei timp de 25 de ani, si cu cat Domnia lui se
lungete, cu atiit .i darile .i despuierile contribuabi-
lului, crest tot mai mult ; in ultimii ani ai Domniei
lui, fiscalitatea e impinsa pang la neomenie. Ni s'a
pastrat cartea de porunci, socoteli, a acestui Domn,
de Barba Logofatu11) imbrato§and epoca dela 1695
pane la 1715.
Si vedem care erau dajdiile si birurile pe anii din
veacul al 17-lea, si pe urma, pe cei urmiitori din vea-
cul al 18-lea.
Mai intaiu giisim cisla cu aceia§i organizatie in Mun-
tenia, pe care am vazut-o ca o avea, in Moldova, Si in
Muntenia cisla era un impozit global pe sate §i orae
iar nu personal pe oameni. Satenii isi imparteau suma
aruncata intre ei, tot dupe putintd, cu deosebire ca
boerul zlota5 facea cisla satelor, adica el fixa partea
contributive a fiecaruia, nu lasa ca siitenii sail
o fixeze singuri, probabil din cauza ca ei nu se
1) Studii §i documente, Jorge, vol. V, pag. 337 375.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 261

Intelegeau sau repartitia, diidea loc la reclamatii. La

1 Decembrie 1697, iata ce instructii der boerilor is-
pravnici, pentru cisla.
SCE mergeri oameni de peste toate satele, sa va
strangeti la boiarul Domniei Mele... ca sa va facer
cisla dreaptd, sa nu-s plangd nimeni cunt ca unii
s'au Inca' rcat peste putintd, iar altii s'au pus pre
zisor : ca Domnia mea asa am poruncit boiarinului
Donznii mele, ca sa nu facd fitdrie sau voi veghietd,
ce-s facet cisla dreaptd, ca sa dea cu toti sa nu-s
scuteascd nimeni. Si duper ce-s face cisla, ser can-
tati s'i va dati bani, fiete care sat precum se va
rzseza la cisla ca sa -i trimird aici la visterie Dom-
niei nzeale cat mai curdnd si filth' de zabavd, sd-s
dea unde sant trebile si porunale inzporatesti. i
banii sä va dati cu zeciuiala".1)
Cu toate aceste, intr'o hotarire data intre egumenul
deli Slobozia §i sateni, 13rancovanu oprege pe egu-
men (le a se amesteca in cisla satului : iar pentru
dajdiile satului ce au fost cisluind egumenul mai na-
inte vreme. da acum 'nainte sa nu-i mai cisluiasca
.egumenul ci sa cisluiasea ei intre ei cum vor stie ei". 2)
Cum ca cisla era pe sat iar nu pe siiteni, o ye-
dem si dintr'un alt ordin al Domnului in care zice,
sit va dati fiesti care sat toti banii deplini. 2)
In Muntenia, la aceasta data, Inca nu wise sfertu-
rile si pecetluiturile pe fetele oamenilor. In ordinele
lui Brancovanu nu se vorbet;te de sferturi, ci numai
(le 4 termene si anume, la vel-sama, la haraciu, sa-
ma a doua si sama a treia sau cea de toamna. Iar
zitirea, termenele sunt determinate prin sama mare,

') Stadii $i documente, Iorga. vol. V, pag. 344.

2) Ibidem, pag. 364.

www.dacoromanica.ro
262 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

haraciu, Sf. Gheorghe si Sf. Dumitru. Exista numai

o singura foaie pecetluita, aceea in care boerii zlotag
inscriau satele cu suma care trebuiau sii. plateasca
sa va dati fieste care sat toti banii deplini precum.
scrie in toaia cea pecetluita la mana boerului Sames".
Iiiispunderea colectivii 5i solidard a satenilor, unul
pentru altul, in cisla satului, exista 5i sub Brancovanu.
Intr'un ordin din 1698; Voda acorda preotilor 5i dia-
conilor privilegiul de a ply ti darea dupa rumptoare,
adica dupa o tocmeala cu visteria, pc o sumii deter-
minate, rupla.
In acel ordin cetim : ca sa nu fie sup1rati toata
vremea cu dajdii In rand cu tara ci sa plateasca cite
ughi 2000 in 4 termene, la vel sama, la haraciu, la
sama doua sitoamna, si alte dajdii si oranduieli cite ar
mai esi dela visteria Domniei mele peste an in taro.
pe siliste si orase sa nu plateasca, nici sa -si traga bu-
catele lu pentru dajdiile altora".
Din acest pasaj rezulta, cum vom vedea dealtmin-
terelea indata, ca pe Tanga cele 4 dajdii, percepute
in 4 termine 5i in care consista propriu zis cisla, mai
erau un numar de alte oranduieli care e5au, in toata
vremea, peste an in tarn. Care erau acele dajdii, a5i
putea zice nenumarate, sau mai drept, foarte grew
de numarat ?
Lista dajdiilor elite in anul 1798, ne va da o idee.
«Vel Seama ; 10 Decembrie.
Birul marunt dela lithe an umblat tot pe ug 2 pang
la Ghen., iar dela Ghen. pe ug 3 ; I-iu Ianuarie.
Untul imparatesc ; 25 Ianuarie.
Birul haraciului ; 1 Ianuarie.
Lipsa haraciului ; 25 Februar.

1) Studii §i documente Iorga, vol. V, pag. 346.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 263

Bir ce au exit pentru cheltuiala viilor Domnesti ;

15 Maiu.
Birul lefilor ; 25 Mart.
Birul carAlor si de salaori carii sunt sa-s trimita la
Catnenita ; I-iu Aprilie.
Bir ce s'au scos in toate judetele; I-iu Maiu.
Seama a doua : I-iu Iunie.
Bir ce s'au scos in 5 judete of peste Olt... pentru
cheltuiala caselor Domnesti ce vor sa-si taca la Scau-
nul Craiovei ; 8 Iunie.
Rtuiduiala vacilor si a oilor, care s'au scos pentru
cheltuiala Slujbii ; 25 Iunie.
Birul lui Iulie, ce s'au asezat galbenii pe bani ; I-iu
Julie.
Birul lefilor ce s'au scos la luna lui Tulle ; I-iu Iulie.
Birul cAralor Camenitii ; I-iu Iulie.
Dajdia ce s'au scos pentru banii merii; 20 August.
Randuiala boilor; 5 Septembrie.
Seama a 3-a; I-iu Octombrie.
Un bir pentru poclonul Hanului eel obicinuit ; I-iu
Noembrie 7208.
Un bir ce s'au pus pentru poclonul chehaialii Viziru-
lui, care s'au pus acum chehaia noun... de un ban,
bani 10 ; 10 Noembrie». I)
Va sa zicd, afarii de impozitul ordinar cisla, care
sa platea In patru termene, anume : Vel sama, birul
haraciului, sama a doua si sama a treia, Cara mai
platea 'Inca orandueli deosebite, pe care cetitorul le
poate vedea in tabloul de mai sus.
Dar nu era numai atilla. Intr'un hrisov de scutire a
unuia Hagi Vasile, lumiindrar din I3ucuregi si Tar-
govi5tea, Domnul numiird o serie de biruri, in care
vedem, ligurdnd si altele pe care nu le gdsim in ta-
bloul aratat mai sus. latd -1e :
1) Stadii F}i documente, Iorga, vol. V, pag. 355-356.

www.dacoromanica.ro
264 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Sa fie in pace si 10 argati lumanarari, carii sunt

la lumanariia Domneasca, de bir slujitorescu, de bir
marunt de taro, de miere cu cearei, de galeata cu
fan, de casii de oaste, de fum, de zahareale, de
sursat, de birul lefilor si de al oqtii, si al vacilor
si al oilor, de poclon Hanului si a steagului ; si de
dajdiile si oriinduielile ce se vor pune in Virg pe ne-
gutitorii si pe mahalale, de seama a dooa, si a treia,
de podvoade de meiu, si de eonace, de cai, de soli
si de alte dajdii si mancaturi, cate vor fi peste anu...
Far cat numai sä alba as da darea rumtoarea for la
vremea haraciului, ug, 60 si la Vel Seama, ug, 60". 1)
Dar toate aceste biruri are tate panel acuma, asi putea
zice, ca erau imposite, directe. Pe langa ele, tiiranii pla-
teau o serie de impozite, ca sa zic a§a indirecte, flindca
le plateau cu ocazia diferitor acte sau indeletniciri sau
negoluri ce faceau. Sa le insir, pentru ca cetitorul
sã-§i facii o idee. Mai intaiu erau cele intaiu trei dari
indirecte principale, anume : dijmciritul, vinariciul §i
oerilul. Pe Tanga acestea mai erau: Oluchacul, o dare pe
strainii care faceau negustorie de vile in !aril, Cio-
holdritul, dajdie pe cismari ; lumcinciritul, cotciritul,
cantargeritul, tutunciritul, govinciritul, ierbciritul, Th-
inciritul, etc.
Tata darile dela silir5itul veacului al 17-lea.
VIII

Cu inceputul veacului al 18-lea, Coast. l3rancovanu,

urea mai intaiu cisla. Intr'o carte din 1700 adresatii
dare capetenia de slujitori, etc., in care vorbe§te de
sama a doua, cetim : sa va dati 3 biruri macar Ca nu
ati dat un bir jumatate" (adica macar ca ati ramas
1) Studii 1i documente, lorga, vol. V, pag. 345 - 346.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 265

datori cu un bir jumatate), iar in ast time find un

pas mare asupra forei s'a marit suma si la birnic
§i la voi cum a lost an".1)
Cheltuelile t5i nevoile pentru Constantinopole fac
a§a, ca chiar cu birurile acele pe care le-am vazut,
deli urcate, Const. Brancovanu nu se multumeste, si
atunci el aruncii biruri nouii §i anunie douii : maca-
ritul ;i capilafia.
Aceste cloud impozite n'au nici o baza acceptahila,
sunt pure musuri fiscale arbitrare. Cu ocazia discu-
tiei cislei in Moldova, am aratat, ca in baza acestui
impozit intrand toatii averea sideanului, intra dela
sine si vitele marl ; deci de fapt prin inflintarea vacii-
ritului, satenii plateau doua dari asupra aceleiatii ma-
terii imposabile, caci cu aceasta infiintare nu se
micura cota cislei, ceea ce ar fi fost drept de vreme
ce se distragea din socoteala cislei, vitele maxi. Din
contra, am viizut ca Const. Brancovanu urea suma
cislei. Dar mai mull, in cishi intra si numele, ca sn
zic a9, a contribuabilului, caci data sateanul platea
pe Wald averea lui, se intelege ca platea sl pentru
capul, fata lui.
Ei bine, Const. Brancovanu inflinteaza §i capilafia,
deosebitii de cisla. Cu alte cuvinte sub Const. Bran-
covanu sunt trei dari principale : 1) Pe avere (cisla) ;
2) Altul pe cap de om ; 3) Pe cap de vita.
Sa aria aceste cloud din urma.
In 1713, Brancovanu adreseazii tarei, urmatorul a§e-
ziimant de (tal':
Viind §i vremea sä-s scoata Seama a doua, s'au
socotit de s'au scos iar pre dobitoace, dupa cum au
exit intealti timpi, ca pentru multe pasuri ce au ca-
1) Stadii 5i documents, lorga, vol. V, pag. 348.

www.dacoromanica.ro
 266 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

zut asupra Orel, n'am putut gasi altii dajdie mai cu

dreptate si sa iasa si suma de bani ca-s putem
face trebile si poruncile. . . Cine are mult, cid si mai
mult ; tine are mai putin, da si mai putin, si ajuta cu
toti dupa putinta, cu dreptate. Deci mai inainte eoia
suma mai mare, de se putea face trebile, iar de la o
seama de vremea incoace intamplandu-se de au perit
vitele, s'au micoorat suma, ce au cazut tarei suparare
cu dajdiile, si nici cu aceia nu s'au putut plini po-
runcile, ci s'au luat atata suma de bani cu dobanda,
de s'au plinit ce au lost porunca, care s'au facut
datorie pan la 300 de pungi de bani, ce face numai
dobanda acestor bani pre an : cate 50, 60 de pungi_
Deci Domnia mea, vazand atata pas si greu ce ne iaste
asupra intr'alt chip n'am avut cum am lace, ce am
socotit cu tot boiarii Domniei Mele, ca sa dat phi-
titi si dobitoacele si dati si de nume. Pentru cei si
mai inainte vreme, cdnd sa -s scotea seama a dooa
pa siliote cu toti iar, cand s'au scos pe dobitoace, da
numai cei ce avea vite, iar cei ce n'avea, nu da-
ce nu era cu dreptate ; iar acum s'au pus sa dea si de
mime, insa de cal, de bou si de tot dobitocul po bani
44, precum s'au dat ot 'ntr'alti timpi, iar pripas de
estimpu, sa-s socoteasca 2 o vita. Si sä dati de tot
numele vostru pe ani C6, si cei cu vite si cu fat% vite,
veri ce fel de om va fi, Mara de velitii boiarii i ca-
lugari, i din Turci i Tigan i calici : aceotia sa nu dea
nimic de numele for numai vitele sa-o plateasca. lar
alalti, si mazili, etc, fustao, casfitori, pastori, straini,
etc, sa -si plateasca numele lui, ca sa-o poata face suma
mai mare, sa putem da si pe unde vor fi poruncile,
si sa darn si pe unde santem datori . . . Sa Ara scrieti
toate dobitoacele . . . si pe toti oamenii . . . toate
meoteougurile, si blestematiile sa lasati". Altfel se va
. da indoit. Si pe unde vor face blestamatii ca aceste,
sa trimita capeteniile for aici in butuci, ca sa is mare

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 267

pedeapsa . . . Pentru ca aceasta s'au facut pentru fo-

losul si ajutoriul lerii, ca-s dea si de nume ; iar de acum
inainte nu vor mai eoi dajdii, pe numele acestca, ci vor
fi tot precum au dat si pant acum . " `)
Vicleniile eftine a Domnului, pe care cauta sa-si
bazeze inflintarea acestor cloud impozite, nu pot in-
sela pe nimeni.
Remarcati argumentarea ce face cu privire la mo-
tivele care it silesc sä reinliinteze viicaritul. Din
cislii, 'mina atunci visteria se putuse indestula, zice
Domnul deci mai nainte esia sulfa mai mare de
se putea face trebile, iar de la o seanza de vreme In-
coace intdmplanduse de au perit vitele, s'au nzic-
so rat suma".
Apoi bine, data prin peirea vitelor, cisla in care
vitele se socoteau, incepuse a da sume mai scazute,
era un mijloc serios, ca tocmai dupd ce vitele pierise,
sa pui un impozit special, pe ele ? Conscecventa na-
turald era disparitiunea en totul a vitelor mad, lucru
care este indiferent Domnului.
Al doilea argument : cu impozitul cislei, plateau
pentru vile toti satenii 5i cei cari aveau 5i cei cari
n'aveau ; pe cand de acum inainte n'au sä plateascii
decat cei ce vor avea vite. Absolut fall. In cisla soco.
tindu-se vitele, se flicea o diferenta intre cei ce aveau
sau nu aveau vite, caci impozitul era pe avere. Pentru
a fi adevarat argumentul lui Brancovanu, ar trebui
sii admitem ca toti locuitorii dintr'un sat, fie ca aveau,
fie ca n'aveau vite, plateau acela5 impozit. Acest
lucru e cu desiivar§ire neexact, ciici fiecare satean
pliitea in proportie, dupii averea 5i puterea lui.
Dar fie. Pentru ce Insii Brancovanu iniiinteaza
') Studii §i docnmente, Iorga, vol. V, pag 359-360.

www.dacoromanica.ro
268 CERCETARI ASUPRA STARE TARANILOR

capitatia, adica plata «de tot numele loeuitorilor»?

Acest impozit de sigur era o inovatie. Pana. la Regu-
lamentul organic, in virile acestea, n'a fost capitatia.
De uncle o is Brancovanu ? Probabil dela vinariciu,
dijmarit si oerit. Si iata cum : Dijmaritul, adica taxa
asupra litrilor, ocelor si vedrelor, se compunea din
trei taxe : 1) din taxa asupra capacitatei litrei sau
a vedrei sau a vasului ; 2) din o alta numit plocon
pe care it plateau oamenii cand daraverile for erau
mai insemnate, si al 3-lea din o taxa pe numele celui
care facea comertul cu yin sau cu vase de yin. Tot
asa era si la oerit si la vinariciu.
Evident ca taxa pe numele negustorului sau a vie-
rului sau a crescatorului de oi, n'avea ratiunea de
a fl. Indatii ce i supuneai la taxa negotului care-1
faceau sau a obiectelor de care se serveau, ce mai era
nevoe ca sii le mai ceri o taxa suplimentarii pe nu-
mele lor, adica un fel de capitatie ? Dar mai la urmii
in dijmarit, oerit §i vinariciu, cele trei taxe -nu re-
prezintau deck una, §i data ele erau impartite, in
detalii, in trei, aceasta se fiicea in stop ca taxa gene-
raid sa fie mai urcata.
Dar ce sens putea sa fad altul decat de capaafie
propriu zis, o dare pe numele tuturor locuitorilor,
absolut pe numele tuturor, afara de boeri, calugari,
Turci, Tigani si calici ? Aceasta taxa nu era legata
de nici o intreprindere a contribuabilului, cum am
vazut ca avea loc in dijmarit, vinariciu, si oerit.
Constantin Brancovanu luase deci din aceste din
urma impozite, taxa pe nume, §i Meuse din ea, o
taxa deosebitii, o adevarata capitatie.
Deci, din ceeace piina acuma fusese in toate tim-
purile un singer impozit, care lovea pe toatii lumea,

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 269

cisla, Domnul mai creazii Inca domi, capilafia si va-

carilul.
Cum Cu aceste cloud impozite create, avand carac-
terul fiscal, a trebuit sii ridice protestdri :3i pliingeri
unanime, dovadd este, ca ele n'au putut sa se men-
tinii. La sfiirtdtul veacului al 18-lea nu mai auzim
vorbindu-se de viicarit nici de capitatie. Domnii in
fiscalitatea for se intorc iar la cislii pe care necon-
tenit o miiresc, miirind ,5i numdrul sferturilor.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL III
DIJMA §I CLACA.- INTAILE A§EZAMINTE IN PRIMA JUMATATE
A VEACULUI AL 18-LEA

Ocupandu-mii in partea intAia a acestei lucrari de

dijma i claca inainte de veacul al 18-lea, n'am gii-
sit nici o contestatie din partea taranilor, asupra le-
gitimitatei dijmei.
Ace las lucru it constatam si in aceasta jumatate a
veacului al 18-lea.
Ce era dijma ? Am spus-o. Era prelevarea din par-
tea proprietarului, a zecea, din productele pe care
locuitorii asezati pe mosiile lor, faceau.
Cum ca se percepea a zecea, chiar cuvantul o do-
vedeste. De altminterelea, acest lucru este ariitat
lamurit, in cele mai multe acte. Intr'o carte din tim-
pul lui Duca Voda, cetim: ((tar razecdi le au luat de a
zecea». Intr'alta, din timpul lui Stefan Voda Lupul,
cetim : sa albi a lua de a zecea".2) Voiu arata Indata
ca numai pentru oarecare producte sau obiecte nu se
lua a zecea.
Din ce proprietarul percepea dijma ? Pana pe la
1) Surete si Isvoade, G. Ghibaneseu, vol. IV. pag. 232.
2) Ibidem, pag. 303.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 271

inceputul veacului al 18-lea, foarte rar, se spune, ca

proprietarul are dreptul ca sa ia, a zecea, dela locui-
tori, aceasta intelegandu-se. Formula era scurta. Prin
actul de danie sau de vanzare, sa dadea sau se vin-
dea mo5ia, «cu tot venitul 0 si elite odata se adaugea :
,,din camp, din apa, din padure, din vatra satului".
Numai din veacul al 18-lea asemenea acte incep sa
fie mai explicite. Asa, Const. Antioh Cantemir in
1705 confirma mandstirei dela Solca, tin sat .i spune,
ca sa fie volnic (egumenul) cu cartea Domniei mele,
a tinea si a opri satul Ciorsacii dela tinutul Sucevei
cu tot locul si venitul acelui sat si sa aiba a lua a
zecea din farina, din pane din lariat, si din gradini
.si din priseici, dupa obiceiu". 4)
Mihail Racovitii in 1723, intr'o analoagii carte de
confirmare, autorizeaza pe Ghioculeasa Visterniceasa
ca ea sau pe tine va trimite dumneaiei, osa fie vol-
nici cu cartea Domniei mele, a merge la Tiganesti si
la Manesti, ce de pe toate mosiile ce sunt la tinutul
Tutovei, si de pe mosiile ce sunt la tinutul Covurlu-
iului, la Gosesti .si la Zosiani, si ea aiba a lua de a
zecea din pane si din fanat, si din gradini, si din pri-
saci cu stupi, si din toate ce ar fi pre acele mosii,
pre obiceiu». 2)
Iata inch o carte analoaga a lui Grigore (Mica din
1737, prin care autorizeaza pe Ghiorgescu §i pe fratii
sai esd fie taxi si puternici cu cartea Doinniei mele,
a-si lua de a zecea de pe a for drepte ocine si mosii,
ce cisera ca an anume la Gherghesti, si la Manoiu
si la Mircesti si Stangaciu, si la Corodesti, si la Drac-
seni, si la Rateci, si la Obarsieni si la Husi si la Un-
gurasi, ce sunt la tinutul Tutovei : din ravine, din fa-
11 Uricarul Codrescu. vol. XVI, pag. 48.
2) Ibidem vol. XXI, pag. 261.

www.dacoromanica.ro
272 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

nate din pris'ci cu stupi si din gradini cu legume,

si din livezi cu prurzi si din bd7ti cu peste, si din tot
locul cu tot venitul nzosiei duper' obiceiuD.
Tata din ce lua proprietarul, a zecea, dela locuitori.
Ce semnificatii aveau aceste cacti, prin can Domnii
autorizau pe proprietarii de mosii sd ia, de a zecea,
dela locuitori ? Asemenea autorizatie era indespen-
sabila pentru ca ei sii-si poatii exercita dreptul for
de proprietari ? Ciici am aratat ca perceperea dijmei,
era un atribut inherent proprietiitei. Probabil ca drep-
tul de proprietate a acelora care scoteau asemenea
carti, era, sau se temeau ca sii nu fie contestat, de
altii sau chiar de tdranii care 5edeau pe mo§iile ace-
lora. Aceste cacti erau un fel de confirmare antici-
patii. Domnul autoriza pe proprietar, ca, panes ctind
s'ar lichida drepturile vre-unui revindicator sau acele
ale taranilor, pang atunci, locuitorii de pe acele mosii,
sa fie obligati a plati dijma, cunoscutului proprietar.
Acest lucru it spun clar aceste zapise, de dijma,
cum se numese ele, Si nu alt ceva iar care ar avea
a reispunde on din nizesi on din altii sci vie sci stea
de rata la divanul Domniei mele, si sci-si aducet dres
zapis tine ce ar fi avond".
Deci era vorba de contestatii asupra dreptului in
su§i de proprietate.
Si alt zapis de dijma, deja citat Si nimeni sd nu
stea impotriva cartei Dominei mete, iar aviind ceva
a rerspunde, sec vie la divan".2)
De asemenea ,Si poruncind Domnia mea, dumnia-
lor ispravnici ai tinutului, de se vor si aretta vre-

i) Uricarul Codrescu, vol. XVII, pag. 30-31.

Vezi pentru toate aceste, Uricarul Codrescu, vol. XX, pag.
139 ; vol. XVII, pag 31 ; vol. XXI, pag. 261, vol. XI, pag. 307.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 273

unii irnpotrivitori a nusi da venitul mosiei dupa

obiceiu, si din tot local, pe unii ca aceia sa-i supu-
neti si sa inzpliniti Ora la ccl nzai putin. lard avdnd
cineva si nzai mutt a raspunde, en scrisori ci va
avea, sa vie la divan".
Cate ()data insii. Domnii intervin in contestatiile
asupra intinderei §i modalitii.tei dijmei, cand era ne-
intelegere intre proprietari §i locuitori.
Mta o carte a lui Grigore Joan, care regulamen-
teaza, intre altele, dela ce sa se perceapa dijma ,i in spe-
cial, cat dela stupi, pentru un sat oarecare. a.A. stilpani
si a zaciui din farini cu pane, din fctnefe, din gradini
en legume, din livezi en pomi, din balti ca poste,
din paduri,si din prisaci en stzzpi, insa din 50 unul,
iar find nzai nzulti san nzai putin sa ice cute 0 para
de stup si din tot locul en tot venitul, dupa obieeizzo1).

II

Despre dijma nu este nimic de adaugit, ea riimane

aceia,,i, aproape in toate veacurile ; col mult, modifi-
carile care se fac, dintr'un veac in altul, suet asupra
intinderei materiei de dijmuit, a modalitiitei, precum
§i a cantitatei. Incolo, dijma ramane pe baza veche
dela inceput, §i am aratat de ce. Fiindca in fapt .,i
in drept, e justificatii. In cartea lui Const. Brancovanu
din 1696 deja citata, cetim in privinta dijmei:
«far pentru dijnze, precunz hut alti boiari si alte
nzandstiri, asa sa is si aeeasta».
Nu tot acela lucru pot zice i despre claca. Aceasta
a luat enorme modificari in cursul veacurilor. Am

1) Uricarul Codrescu, vol. XXII, pad. 215.

is

www.dacoromanica.ro
274 CERCETARI ASUPRA STARE! ARANILOR

aratat care a fost sau a putut fi conditia taranilor

in veacul al 14-lea, al 15-lea, al 16-lea si in veacul
al 17-lea 9.
In veacul al 18-lea, gasim Inca din 1741 a,ezaminte
regulamentand claca taranilor nevecini. In afard de
aceasta, desigur ca erau obiceiuri stabilite din ve-
chime, Invoeli incheiate, consecrate de tamp.
Intr'un ordin a lui Ion .Mavrocordat din 1745, catre
ispravnicul tinutului Harlaului, cetim : S'au jaluit
dumniei Paraschiva, fiica raposatului Alexandra Stur-
za, zicand ca are un sat Dolnicenii pe Baaeu ai nu se
supun oamenii ce sed pe acel loc, ca sa -i faces slujbet.
De care lucru poruncim d-tale sa ei same ai precum
or fi alti oameni care sed impregiur pe mosii a bo-
iari, asa sd -i asezi si pre acestia, sa -i dea ce a fi
cu dreptul si sa-i si tazplinesti". 2)
Din acest document reiese, ceeace am afirmat mai
sus, anume ca a trebuit sa fie Inainte de data care
poarta documentul, un obiceiu, ceva admis fi convenit,
cella clacd erau datori fdranii sd facd.
Taranii nevecini, nu erau lasati, in privinta cld-
cei, la discretia proprietarilor. Ca ci data taranii ar
fi fost la discretia boerilor, atunci cum s'ar explica
acest ordin Domnesc din 1745 ?
Daces nu ar fi fost deja o marginire a zilelor de
claca sau ceva analog §i in oarecare conditii, cum sd
explica plangerea Paraschivei Sturza, ca taranii nu-i
fac sin/ba Si cum s'ar Intelege ordinul lui Joan Ma-
vrocordat ca sa fie supu.5i a lucra acei fdrani, cal lu-
creazei Si ceilalfi locuitori pe alte mofii boere$1i?
Din condica lui Const. Mavrocordat, a doua lui
1) Vezi pag. 120-129 §i 131-135.
) Stadii §i documento, lorga, vol. V, pag. 243.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 275

Domnie, din care d. Iorga a publicat entracte, se do-

vedete ca Inca in 1741 exista deja un urbar cu pri-
vire la claca si la dijmd. Asa, Domnul se adreseazd
atre locuitorii unei slobozii Domnqii cu urm5toarele
.cuvinte : cs'a hotarit prin ponturile rdnduelii, oamenii
ce or sedea pe mosiile altora, de stapanul aceluia cu
mosia sii aibei a asculta, (land insei nunzai sase zile
de lucru pe an si dijmeih.)
Tata deci o randuiald in ponlurl fixAnd zilele de
clacii, la §ase. Era un aseziimant in reguld. Aceasta
rezultti dintr'un alt ordin a aceluias Domn tot din
acel an. Ciltre oamenii mInAstiresti a lucra pe unde
aunt dupa cum s'a hotarit cu carte tiparitei", 2) adica
-§ase zile.
Cum se vede, nu este vorba de un ordin intam-
plator a Domnului, acela cu .5ase zile de clacii, ci de
o hotarire care era chiar si tiparitii.
Acest a,ezamant cu ,5ase zile de claca, tine '1 flicuse ?
giisise Const. Alavrocordat, deja existand ? Nu. Din
actul aceluia5 Domn pe care '1 reproduc mai jos, sd
vede, ca wzamantul era nou §i ca el singur 11 Ili-
-cuse. Deci, cel mult in intaia lui Domnie, (1733) it irl
flintase.
Tata actul:
CAtre oamenii dela Buciumi, satul mAnAstirei Boah
.cului: ,,voi mai 'nainte, pentrtz cif sac/4i pe local
meineistirescu, teiceat nzeincistirii cltici si alte poslu-
-sanii,.la cafe va porunciia cirlugarti, si cu toate
aceale erat multiunit, dar acme Domniia Mea, pen-
-triz usurinta voastril, am rifdicat aceale si am ho-
teirdt cu cartea Domniei Meale... numai (i zile intr'un
an sd-i lucrat, la ce v'ar pane, iar nu mai malt."
1) Studii si documente, Iorga, vol. VI, pag. 224.
Ibidem, vol VI, pag. 241.

www.dacoromanica.ro
276 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Dar ei nu vreu. Daces nu, om trimite de va va a-

duce aici, si pre unii vom spa4zura, pre altii v'om
trimite la oencl".
Lucru curios, acest a,eziimant cu 6 zile de lucrti,
it gasirn in vigoare chiar .5i in anul 1752, adica dupes
ce, cum voiu arata la timp, se fixase la 12 zile claca.
taranului.
Chiar mai tilrziu, in anul 1763, Grigore Ghica inteun
document, aplicd testamentul celor ease zile de lucru.
In adeviir, dupes ce acel Domn confirma unui hoer
mosiile si arata dijma pe care s'o ia, apoi adauga :
«Cum si de la oanzenii ce vor fi sezatori cu casa
acolo, pe acele parti de mosie, Inca set aiba a lua
cote Base potronici de easel pc an, iar care n'ar da
bani de casa sa aiba a lucra cdte case zile pe an,
iar care n'ar da bard de casa sa aiba a lucra cat
Base zile pe an, inset !rd zile de yard si trei zile de
iarna, duper hoterrIrea testanzentului ce este facut
cu slatul de obstie. Iar tine ar avea a raspunde-
sa vie la divan." 1)
Acest lucru este cu atat mai curios cu cat, cu trei
ani Inainte, un alt Domn, Ion Teodor, aplicase a5eza-
mantul cu 12 zile de lucru pe an. «Asijderea si oa-
menii ce vor fi seziitori cu easa pe mosiile ce s'au
zis mai sus, sii aiba a lucra de boeresc stapdnilor
mosiei cate 12 zile pe an, lath ease zile de yard si
case de iarneiD.2)
Domnii cand puteau aplica wziimantul primitiv
cu ease zile, o fticeau bucuros, considerandu-1. Inca_
ca testament in vigoare.

1) Uricaral Codrescu, vol. XXI, pag. 271.

2) Ibidem, vol. XX, pag. 95.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 277

III

Acelasi lucru §i cu plata, in bani, a clacei. Aceasta

masura ca proprietarii, cand nu aveau de lucru, sa
ceara, In bani claca, nu este noun. Probabil ca este
foarte veche chiar ; cu cat ne infundam in cursul yea-
curilor trecute, cu atata intelegem ca plata in bani
a clacei a trebuit sa existe, pentru bunul cuvant ca
proprietarii, in acele veacuri, nu faceau mare culturu.
Numai prin veacul acesta si eel al 19-lea, proprietarii
fac dificultati faranilor, care se ingramadesc, fara suc-
ces insa, a plati claca, in bani.
In Intaia jumatate a veacului al 18-lea, suma cu care
laranul isi rascumpara claca, era relativ, mica. In Alol-
dova un leu si cite ()data doi lei pe an, de fiecare casa.
Ulf hoer in 1741 face o invoiala cu taranii din satele
sale ca aceia sd-i dea, cite doi lei pe an pentru claca,
pltitita in douii rate, jumatate la Sf. Gheorghe si ju-
matate la Sf. Dumitru.1)
De asemenea in o invoiala, dintre preotul bisericei
catolice din Iasi §i locuitorii satului Trebe,Fi, cei din
urma se ohligii sa dam de tot casarul de om cite
_sase polturaci (polk) si sa facem si cite o claca de
casa, adica case polturaci, 20 de bani de polturac,
adica una piastra per casa intr'un zi pe an".2)
Asemenea avem si un act prin care tiiranii din Hor-
lesti, se plang contra noului preot catolic ca le cerea
un leu de clacci §i dijmii, din semiiniituri.
La sfar5itul jumatatei acestui veac, Matei Ghica in-
thrind manastirei Etcanii stiipzinirea unui sat, Ace :
«Asijderea de vor fi sezand oameni cu casa pe aceasta
1) Stadii si documente, lorga, vol. VI, pag. 241.
2) Acte relative la istoria cultului catolic In principate, Iorga,
pag. 106.

www.dacoromanica.ro
278 CERCETARI ASUPR,1 STXREI TARANILOR

movie sá aihii a da de toata casa`eate doi lei pe an.0 I)

In acest document e vorba de 12 zile de lucru, nu
de case.
IV
Const. Mavrocordat incepe in Moldova, cu 7 ani
inainle de dezrobirea vecinilor, a stabili conditiile de
munca a tiiranilor liberi, deocamdata, pe mo§iile mana-
stiregti. Ce'l impinge la aceasta ? Viidit ca 15ranii de pe
mosiile miinastire§ti erau mai nesupu,,i deck cei de pe-
mo§iile boere§ti : egumenii n'aveau autoritatea si pu-
terea boerilor. Ei nu ascultau de egumeni ,5i macar
ca cu un an inainte, Domnul facuse un a5ezamilut ge-
neral, prin care fixase numarul zilelor de lucru la 6,
egumenii, cu ajutorul boerilor, yin §i cer, unul nou
pentru slujba turanilor. Din expunerea de motive, se-
vede ca egumenii nu sunt sinceri, in jalba lor, nu spun
ca cele 6 zile de lucru nu le sunt suficiente. I3a chiar:
nici nu amintesc de ele. Ei se phing pur §i simplu
ca locuitorii nu se supun la nici o slujb5, cd nu e
fixat nici an nart in aceastd privinfd, gi ca, locui-
torii de pe mo§iile lor le aduc foarte putin folos.
,,A.rAtat-au mare jalba zicand cg satele cu oamenii ce
au avut mAnastirile, cele mai multe au lost inchiriate
pe la boeri cu toata slujba lor, de c5tre care man5s-
tirile nici un fobs n'au avut, §i Inca oi cele ce nu erau
inehiriate, iara gi oamenii ce locuiau pe acele mo0i
putin fobs faceatt mandstirilor, luerand in voia lor,.
iar nu dupa dreptate ce s'au cdzut neavdnd un nart,
nici Egumeni voie porunci cat sA c5dea tg la aceasta
cer5nd dreptate sfintiile lor Episcopii a terii oi dum,
nealor, c'au avut mAnAstirile aceasta strambatate." 2>
1) Uricarul Codrescu, vol. XX, pag. 138.
1 Acte §i legiairi, Sturza Scheiann, vol. I, pag 17.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 279

Era nevoie de un asezamant, numai decat ? Dacii

tinem seama de faptul ca majoritatea siitenilor a-
junsese vecini, nu era nevoie a se regulamenta munca,
acelora, ei find de drept cu totul la discretia proprie-
tarilor. Dar chiar a5eztunantul care se face nu'i pri-
ve5te pe vecini, ci numai pe putini claca,,i, inch liberi.
Acest lucru Il spune Domnul cand nice : epentru
oamenii ce locuesc pe mo§iile manristiresti, ceia ce
nu sunt vecini, sa le dea un nart de cite zile vor
lucra pe an, ca §i oamenii sa tie care sa fie slujba
or pe un an, $ egumenii mai mult sa nu-i supere».
Dar nici pentru asemenea categoric de thrani nu
era nevoie de un a.5ezinnant de munch, chci, am aratat
mai sus, ca era unul prin care se fixa zilele de clach
la 6. Atunci ce stop urrinirete noul wzamant ? Pur
si simplu acela de a spori zilele de lucru a thranilor
liberi. Si in adeviir, Domnul ridich dela 6 zile la 12
claca taranilor. Socotit-am Domnia men §i cu sfatul
de ob§tie am hotArat tot omul casnic ce va §edea pe
mo§ia mAnAstireascA, ca om domnesc, or boeresc, or
muncitor, once fel de breaslA ar fi, sa ail:4 a munci
12 zile intr'un an manAstirei, on cu claca on cu carul
cu boi, etch.
Si dovadd eh nu e vorba de vecini a caror munch
Domnii n'aveau dreptul s'o regulamenteze, aceia find
robii proprietarilor, este ca Domnul urmeaza astfel :
Acest nart it vor avea mAnAstirile dela oamenii ce
nu sunt vecini, iar pe vecinii for sd-i stcipealeascift
pe obiceiu..
Prin a§ezdintsint, se creea o situatie mai build tarn-
nilor liberi, de pe mosiile miinastire§ti, fata cu cei de
pe cele boere5ti ? Evident ch da, find eh, vom vedea
indata, ca acqtia din urmii nu sunt Inca suptii la
nici un nart de munch, ci pentru dansii domnea

www.dacoromanica.ro
280 CERCETXRI ASUPRA STAREI TARANILOR

vechiul regim a tocmelilor cu proprietarii, tocmeli

probabil de o natura oneroasa ; in tot cazul, poate
mai asupritoare decat nartul de 12 zile fixat pe mo-
siile manastiresti. 0 zic aceasta, flindca Domnul o-
preste pe lgrani de prin satele hoeresti de a se
duce in satele manastiresti, autorizandu-i pe pro-
prietari, a-i intoarce la urma lor, cu sila. Iar oamenii
de prin satele boeresti de s'ar intampla a veni la sa-
tele manastiresti, nici de cum egumenii sa nui pri-
measca, dar si boerii sa fie volnici a i lua de pe la
satele manastiresti si sa-i duca la urma tom.
Despre acest aseziimant, cronicarul Neculcea, vor-
beste in modul urmiitor Maniistirilor le-au f6cut o-
biceiu vecinic lor sa le lucreze (taranii) precum le-au
lucrat si mai inainte, iar alti oameni straini cari vor
sedea pe mosiile lor sa le lucreze cate 12 zile inteun
an si sa le dea si de a zecea". 1)
Prin oameni straini, Neculcea intelege tiiranii liberi,
nevecini cari s'ar stabili de acum inainte.
Dar cum ramanea cu zilele de lucru a Viranilor
de pe mosiile boeresti ?
Neculcea adaugii ca si pentru acestia, Const. Ma-
vrocordat a facut un asezknant. Iatii ce zice ; ,,Boie-
rilor si mazililor le-au facut obiceiu sa lucreze cu
oamenii cari vor sedea pre mosiile lor, cat le a fi
voia si cat vor putea, inset' nunzai acei oameni ce
vor sedea pre mosiile lor sa lucreze ; iar pe alte
mosii a altor oameni sa nu se intinda a-i stapdni".
Acelas lucru afirma si Ion Canta, dar flindcii cu-
vintele cu care se serveste acest cronicar sunt iden-
lice cu acele din cronica lui Neculcea, probabil ca
Canta nu face deck sa copieze pe eel dintaiu.

1) Letopisetile Cogalniceanu, vol. II, pag. 417 si 418.

www.dacoromanica.ro
 G. I'ANU 281

Trebue sii credem pe Neculcea ? Ar fi greu sd nu-1

credem, fiindca cronicarul nu numai ca a fost con-
timporan cu Const. Mavrocordat, dar a fost unul din
sfetnicii lui.
Cu toate acestea, existii un hrisov din aceeasi Doni-
nie, foarte scurtd, cad este numai de doi ani, hrisov
care departe de a confirma zisele lui Neculcea, mai
de graba le desminte. E vorba de asezdmantul prei
Aloldovei din 1741 a acelui Domn.
Acest act confirma asezdmiintul pentru slujba
oamenilor ce stau pe mosii miindstiresti : had ce
cetim intr'insul : «Oamenii ce sed pe mosii man5s-
tiresti, neflind vecini, &á fie datori a face de om 12 zile
intr'un an, si dijma se dea, iar vecinii mandstiresti
au boeresti sá dea dui:id obiceiu'.
Dar lath cum continua mai departe asezdmantul :
,,Zile.. cate se slujesc din cei ce sed pe mosii manAs-
tiresti au boeresti ; acele zile cat va fi tocmeala sei
se oranduiasca mai malt In cele 6 luni de vara la
fieste care lung cate ; oamenii sa pea slujba pe
rand, iar nu toti odatei ; iar c'ine se va tocmi cu bani
asemenea de patru on Intr'un an sei plateasca".')
Desmintirea e categoricii. Din acest asezdmant re-
zultd un lucru, ca thranii de pe mosiile boere5ti nu e-
rau s upusi la o mulled cat o urea boerii s'o poron-
ceased' ; ci ca ei aveau facultatea sii se invoeasca cu
proprietarii asupra zilelor de lucru, ceeace este cu
totul alt ceva. E drept ea din pasajul citat, in care
numdrul de zile e lasat in loc alb, nu rezulta ca Iii-
rand aveau determinate un nuiuiir de zile de lucru
de ex.: 12, ca acei de pe mosiile miindstire5ti. Dar nu
rezultii, de asemenea, ca ei puteau fi supusi la

1) Uricarul Codrescu, vol. IV, pag. 398.

www.dacoromanica.ro
2q2 CERCETXRI ASUPRA. STARE' TXRANILOR

o munch continua, fiindca Domnul regulamenteaza

claca, insa numai aceea care se va aseza prin toc-
rnealti. Deci, cu aceasta ocazie, el presupune o toc-
meala, ceeace exclude, Inca odata, ideea de o munch,
fara soroc.
Prin urmare e greu de impiicat cronica lui Necul-
cea cu asezamantul Orel Moldovei, a aceluias Domn.
Daca este ca sa cercam o impacare, intre aceste doua
texte care se contrazic, am putea s'o facem numai
cu urmatoarea explicatie.
Pasajul lui Neculcea relativ la mandstiri, este ur-
matorul. 11 reproduc din non : aMan§stirilor le-a facut
obiceiu vecnie for sit be lucreze precum le au lucrat
§i mai nainte vreme ; iar alti oameni straini care vor
edea pe mosiile for sa le lucreze cate 12 zile inteun
an Si sá dea a zeceay.
Sa se noteze ca in aseziimantul pentru slujba pe
mosiile maniistiresti, mai gasim §i urmatorul fapt :
far oamenii straini on cat de multi ar vent set
se aseze pe mosiile for (a egunzenilor) slobozi set* fie
si acei oameni nici odata sec nu se vecineassd, nici
sa aiba grija de vecinie".
Ce ar urma de aici ? Ar urma ca pe mosiile ma-
nastiresti mai numai erau tarani liberi, ci satele de-
venise de vecini care munceau dupa obiceiu, adica,
!lira soroc. Cele 12 zile fixate pentru tarani liberi, nu
puteau fi aplicate deck mai mult numai pentru oamenii
straini, veniti din nou, pe care Domnul ordoanii egu-
menilor ca sa nu-i vecineasca. Rind intru atata se
intinsese vecinatatea.
Cand cronicarul Neculcea ne spune : c§ boerilor
§i mazililor le-a f§eut obiceiu ca sa lucreze cu oamenii
care vor sedea pe mosiile for cat le va fi voia si cat
va putea", el vorbeste despre vecini, caci §i satele

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 283

boeresti se transformase in sate de vecini ca si cele

mandstiresti. Si are dreptate, data intelege Neculcea
acestea, sii se exprime astfel, fiindca cu vecinii, am
arAtat, ea atat boerii cat si egumenii lucrau cal voiau
si cal pilaw.
La ce deci se refera cuvintele din aseziimantul
Moldovei, giar cei ged pe mosiile boeresti, aceia sa
facts zilele cat le va fi tocmeala»? Probabil ca este
vorba numai de putinii thrani care mai erau liberi pe
acele mosii, si carora Domnul le marginise munca pe
mosiile egumenilor la 12, iar pe mosiile boeresti la
cede se vor pulea locmi cu proprielarii.
Dar contradictia relevata sau de fond sau de forma,
intre Neculcea si asezamantul tiirei Moldovei, la urma
ne este indiferentii. Un lucru insa rezultd lannu it, ca
pe tAranii nevecini de pe mosiile boeresti, Const. Ma-
vrocordat nu-i supune la o clacii, tarts soroc, flindcd
ei aveau deja obiceiul de a stabili, grin tocmeahi, nu-
miirul zilelor de lucru. Aceasta pArere este cu atat
mai plausibila, cu cat dupii cum am ariitat, in acelas
an, exista un aseziimant numai cu 6 zile de munca
pentru toata fan, si en cat chiar tiiranilor liberi pe mo-
siile miinAstiresti li se mArginise la 12, zilele de clacA.
V
SA venim la Muntenia.
Const. Mavrocordat in 1746 fixeaza la 12 zile claca.
Intr'un hrisov de intarire dat mAhiistirei Hurez, ce-
tim : Si oamenii ce vor fi gezatori pe mosiile matias-
tirei sa aibe a lucra cdte 12 rile intr'un an la a-
rei turd, la coasts, le secerei, iii sd-qi dea dijind mo-
siei din toate bucatele dupd obiceia". Deci o agra-
vare de ceeace avu loc in timpul lui Matei Basarab.
') Hartii din Arhiva manastirei Hurezu, Iorga, pag. 64.

www.dacoromanica.ro
28 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Cu toate acestea, §i in Muntenia se pare ca testa-

mentul cu cele 6 zile de clacii, exista. Avem un docu-
ment dela Grigore Ghica din 1752, care fusese Donut
Inainte §i In Moldova, din care sa dovede,5te aceasta.
Taranii de pe moia Breaza se piling in contra e-
gumenului din Margineni care tinea acea mosie In de-
valm4ie cu Matei cantacuzino §i Toma Cretulescu,
ca sunt napastuiti de calugari §i cu dijma §i cu claca.
Sa urmeaza judecata si se constata ca taranii n'aveau
dreptate, si atunci Domnul cid o hotarire : c$i sa alba
a eldcui fiestecare dupii obiceiu, cite ease zile intr'un
an si cei ce sunt in partea numitilor boeri si cei ce
sunt in partea manastirei cafe sase zile sit cldcuiased»,
iar hotarirea se sfart,e§te cu urmatoarele cuvinte :
Sa alba egumenul voie ca sa strangd dijma dupa toata
mosia si sa-si facd fiesticare elaed dupd cum eerie
mai sus, ate case zile intr'un an. si claca sa o fac
dupa cum sa arata in testamentul Domniei meale"..1)
Claca in bani este tot ap de ieftina si in Muntenia,
ha poate chiar mai ieftina. Egumenul manastirei Hu-
rezu sa Invoise cu faranii din satul Marmure ca a-
ce5tia sa plateasca de casa, cite 90 de bani pe an.
Am vgzut, ca dup5 taxa Domneasca, pretul clacei pe
un an, era de un zlot.
Alta observatie caracter mai general.
Taranii dupd mosiile manastire5ti faceau viata a-
mara calugarilor, la a caror cereri nu se supun, ei
nu fac claca, nici_nu dau dijma cuvenita. Iata cazul
egumenului dela Hurezu cu satenii dela Marmure, pe
care ni-1 arata caimacanii din Craiova. Caimacanii
zic ca egumenul s'a plans ,,pentru clad ce iaste sa
taceti la lucrurile sfintei mAndstiri, dupd cum iaste ho-

1) Studii ci documente, Iorga, vol. V, pag. 197.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 285

tarilt dela Maria Sa Voila prin luminata cartea Marii

Sale, v'ati asezat cu sfintia Sa, sa dati de casa cite
bani 90 la un an, gi voi ati dat numai cute bani 60,
iar Cate bani 30 de casa i-ati oprit." 1)
Pentru ce oprise tdranii cite 30 de bani de casa din
tocmeald ? Documentul ne o spune. Dupd ce sa toc-
mise, ca munca s'o plateasca taranii, in bani, egu-
menul ii pusese si la lucrul ogorului, dar nu la un
lucru mare ; tiiranii a trebuit sa-i zicii egumenului :
Nu putem sa -ti platim 90 de bani pe an, landed ti-
am si muncit, prin urmare trebue sa socoteti 30 de
bani munca, deci ti se cuvine numai 60 de bani. Egu-
menul se phinge caimacanilor dela Craiova expli-
cand, in felul lui, cauza si atunci aceia rdspund la
argumentul taranilor in urmatorul chip : caci ati
treerat putintel grill' al manastirei, de s'au tacut 20
de ob. (obroace) $i malai, de s'au fAcut 70 de ob., it
inciircati cu 96 de zile, of pentru acelea opriti acei
ate bani 30 de o casa. Pentru care iaste mirare ca
cu 96 de zile s'ar fi treerat bucate sa sa fie tacut 1000
de ob., de graunte, ci mai mult deeht 10 zile am zis
parintelui egumenului sa nu va tie in seama, iar voi
sa pliniti la mandstiri de toata casa cute un zlotu
pentru claca ce iaste hotarata dela Domnie". 21
Piicat ca nu stim cati sateni erau in satul Marmure
si cute zile de claca, erau obligati sa facd, §ease sau
doudsprezece. In acest caz, am fi putut calcula cu
cu cafe zile taranii incarcase sau nu pe egumen.
Va sa zica am dreptate sa afirm ca munca tdranu-
lui in intdia jumatate a veacului al 18-lea s'a agra-

1) Mail din Arhiva Manistirei Hareznini, fern p. 65 ai 66.

2) Ibidem.

www.dacoromanica.ro
286 CERCETARI ASUPRA. STAREL TARANILOR

veaza. Dela 3 sau 5 zile de clach, Domnii, o ridica,

la 6 si chiar la 12. Vom vedea ,ca mai tarziu munca
de 12 zile, ramane definitive.

VI

0 intrebare se pune in mod natural : care a fost

in Moldova conditia thranilor liberi in veacul al 18-lea,
pang la at,ezamantul cu ponturi a lui Const. Mavro-
cordat din 1741, acel cu 6 zile de munca? Nu .stint.
Cu toate aceste putem se ne facem o idee aproxi-
mativa.
Faptul ca in 1741 gasim un a.5ezamant In care
munca taranului liber e marginita la 6 zile, este des-
tul de sugestiv ; taranii, nu se putea, sa fi fost supu5i
la o munca continua si neconditionata pang atunci,
cad ar fi neexplicabil ca dela o stare de munca dis-
cretionara, impusa de stapani, Domnul printeun
a.5eziimant, s'o reduce numai la 6 zile.
E drept ca din brisovul citat dela Const. Mavro-
cordat catre locuitorii satului Buciumi apartinand unei
manastiri, ar rezulta ca taranii lucrase mai inainte
cat Ii se poruncise de proprietar. Trebue insa sa lute-
legem In mod rationabil acest document. Domnul e
indignat pe tarani, cum de nu fac macar slujba de 6
zile. Si atunci, evident, cii el exagereaza, cand adauga :
Dare era mai bine pentru dansii cand trebuiau sa mun-
ceasca, cat voiau egumenii?
Riguros vorbind, acest document arata un lucru
sigur, ca inainte de a5ezamantul de claca din 1741
nu erau fixate zilele de munch' a taranului, pe ogorul
proprietarului. Dar de aici nu urmeaza ca taranul
lucre atat cat voia boerul si in toate sezoanele.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 287

Aceasta parerc mi-o bazez si pe urmatorul consi-

derent. Se stie ca vecinii n'au avut niciodata un re-
gulament de muncii, ei au lucrat dupd ordinile sta-
panilor, cat au putut, dupd obiceiu. Se mai stie si
am aratat, ea totdeauna a existat o deosebire intre
vecini si tarani, in toate privintile chiar si in pri-
vinta muncei.
Dacd taranii ar fi fost supusi la o munch* nemar-
ginita, lad soroc si neconditionata, atunci ce deose-
bire ar fi fost intre ei si vecini? Putem sa admitem
ca nu a fost nici una ? Deci rezultd yddit ca taranii
lucrau mai putin decat vecinii, deci o munch, data
nu cu soroc, dard cel putin, limitatd, in oarecare con-
ditii. Cum ca aceasta a trebuit sd fie situatia, e do-
vada, deOsebirea pe care Domnii fac, pand la dez-
robirea vecinilor, intre acestia si taranii liberi, cand
e vorba de zilele de clacd. Aseziimantul cu pon-
turi din 1741, cu cele 6 zile de clacd priveste numai
pe tdrani, nu si pe vecini. In celiilat asezamant, tot
a lui Const. Mavrocordat din 1742, cu privire la
slujba locuitorilor de pe mosiile manastiresti, cand
e vorba de a determina claca taranilor liberi o 11-
xeaid la 12 zile, pe cand vecinii continua a li suput;i
la vechiul regim a bunului plac si a bunului shilt a
proprietarilor. Cand in 1749 se desrobesc vecinii,
claca acestora e fixata la 24 de zile, pe cand cea a
taranilor e marginitii la 12 zile.
Oare nu suntem in drept sa conchidem ca si in
timpurile in cari nu avem asezdminte, a existat tot-
deauna, in privinta muncei, o deosebire intre tarani
§i vecini ? Si fiinded vecinii lucrau, fard soroc si ne-
conditionat, nu este logic a conclude ca conditia

www.dacoromanica.ro
288 CERCETARI ASUPRA. STARE' TARANILOR

tdranilor a fost mai bung §i cu privire la clacd, dupii

cum era superioard, in toate ceWalte privinti ?
Concluzia naturala este, ca chiar sub regimul in
care lipsesc a§eziimintele de munc5 a taranului, el
nu a lucrat tot timpul, boerului; nu a fost la discretia
aceluia. Si daca ne-am servi de ceeace am viizut ca
avea loc in Muntenia in veacul al 17-lea, am fi atat
mai mult in drept ca sa credem aceasta.
Deci cele intdiu wzilminte agrare, nu-1 scoate din-
tr'o stare de complectd supunere in privinta clacei,
de sub proprietar, ci ele se marginesc, a limita zilele
de mulled. Mezamintele din veacul al 18-lea le fac
taranilor situatia mai bung sau, limitand la 12 zilele
de lucru, le-o fac mai rea ? In lipsd de documente
este greu de raspuns. Dacd consideram eh cu cativa
ani inainte (1741) era un aezKmf.lat cu 6 zile de
clacd, trebue sa conchidem ca situatia tdranilor in
cea intdiu jumatate a veacului al 18-lea era mai blind,
§i acest lucru ar concorda cu ceea ce am constatat
deja in Muntenia. Dacd insd, de altd parte, tinem
seamy de cuvintele lui C. Mavrocordat din hrisovul
sau catre locuitorii de la Buciumi precum si de ceea
ce botrii afirma in hrisoave pogterioare, atunci ar
trebui ca inclindm a crede ca situatia Viranilor fu-
sese mai rea, cel putin in cea intdi jumatate a vea-
cului al 18-lea.
Dar sa trec mai departe.
Ceeace isbe5te in a5ezdmintele, de care m'am o-
cupat, este ca ele nu privesc cleat numai pe o parte.
din tarani, a. i putea zice pe minoritate; vecinii sunt,
ca sa zic aka, in afara de lege, aproape robi ai std-
panilor. Domnii nu se cred in drept a interveni intre
raporturile acestora cu stdpanii. Cu toate aceste in-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 289

stitutia vecinatatei era o plagii socialii a ciireia rele

se resfrangeau si asupra tiirei si asupra fiscului. Tie-
buia ca Domnii sa flied ceva si in aceasta privinta.
Const. Mavrocordat procedeazii cu multi prudenta
si circomspectiune. El nu indrazneste sa se atinga de
vecinatate, ca institutie actualii, dar incepe prin a o
lovi, in viitor. In asezamantul -tirei Moldovei din
1741, el is urmatoarea miisuriiOamenii straini ce
vor vent sa se aseze pe mosiile manastiresti sau boe-
resti or cat vor vrea pe acele mosii sa nu se veci-
nease6, afara de cei ce vor fi vechi vecini'.
Aceasta dispozitie o reproduce si in aseziimantul
din 1742 privitor la mosiile manastiresti.
Se intelege eh aceasta masura, alarmeaza pe pro-
prietari. Isvoarele vecinatatei se secau. Protestarile
si plangerile boerilor au trebuit sa fie energice, do-
vada ca in acelas an, Const. Mavrocordat, ca compen-
satie, infiinteaza institutia scutelnicilor.
Atat cronicarul Ion Canta cat si Neculcea ne spun
urmatoarele : .. dat -au si boerilor marl cite 50-60 oa-
meni de scuteala, altora boeri mazili cite 20-15-5:
asijderea au dat oameni de seuteala si la jupanese sa-
race cite 10, cite 15, cat si dupa boerie".
Scutelnicii, in multe privinte, inlocuiau, in mod a-
vantajos, pe vecini.
Institutia vecinilor devenise, din cauza abuzurilor
ce se facuse, foarte greu de mentinut. Reclamatiile
erau prea maii si daunele ce aducea fiscului prea
insemnate, incat Domnii se hotarira a o desfiinta
sau cel putin a o atenua.
Const. Mavrocordat, am vazut, ca incepe a o des-
fiinta pentru viitor, hotarand ca de acum nu mai
este permis nimarui a vecini pe vie-un 0171. Proprie-
19

www.dacoromanica.ro
290 CERCETAIII ASUPRA STARE! TARANILOR

tarii ramlineau, deocamdatii, numai cu cei cari erau

deja vecini ,,i cari erau, ce e dreptul, foarte multi.
Se intelege eh aceasta masura a trebuit, cum am zis,
sa dea loc la multe pldngeri ,,i jalbe din partea boe-
rilor. Ce erau sii devind ei, mai tdrziu, cAnd prin
moarte, numarul vecinilor se va imputina pentru a
sfari, cu incetul, sa se stingii de tot ?
lath de ce Const. Mavrocordat creaza institutia scutel-
nicilor, cari fard a avea baza crudd §i barbard a ye-
cindtatei, putea, in o masurd deocamdata mai res-
transii, sa aducii boerimei acelea§i foloase.
In adevar, scutelnicul nou treat, nu era un rob,
nu putea fi vandut ; dar in afard de aceasta, el inlo-
cuia perfect pe vechiul vecin, flindca era ,Fi el pus la
discretia stapanului §i ca munch de camp 5i ca slujba
de orice altd natura. Pe vecin, nimic nu-1 atragea ca sa
devind atare, vecintitatea nu-i prezenta deck incon-
veniente, fdrii nici un folos. Fiind vecin, plata
toate ddrile ciitre Domnie §i da dijmii din toate,
plus ca era la discretia ,,i a stapanului de dimineata
pand in seara.
Noul scultelnic era, in alt caz. Mai intdiu, atarna,
la inceput, de locuitor ca sa se faca scutelnic. Mai
tarziu, ce e drept, boerul 15i alegea, ca scutelnici, pe cei
mai harnici si mai destoinici din sat. Locuitorul avea
interes ca sa se facd scutelnic. Aceasta calitate it
scutea de mice dare ckre Stat, i de mice clacii
domneasca precum §i de orice alte angdrii §i pod-
voade cari cddaau pe tiirani, din ordinile impardte5ti.
E drept ca el devenea omul boerului, care it putea
intrebuinta farei soroc la mice serviciu agrar sau
domestic. Insii avantajul de a sca'pa de cislii si de

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 291

boate angariile Domnegi, era o compensatie indes-

tuliitoare.
Ea este, de asta data, creatii numai in folosul boe-
rimei cu rang f i slujbd. Am viizut Ca toata lumea
putea sa aiba vecini. Aveau razeii, aveau momenii
in Muntenia, putea sa aiba orice proprietar, cat de
mic. Scutelnici, nu poate sa aiba deck, am viizut din
Neculcea, clasa boereasca. E drept, ca la inceput
numiirul for e miirginit. Dar aceasta nu face nimic.
Cu timpul, se gandeau boerii sA.-i miireascii numii-
rul scutelnicilor prin abuz. Vom vedea a ei trans-
forma sate intregi, in scutelnici, dupd cum ()data
transformase sate intregi, in vecini. Am zis ca la
inceput institutia prezenta un real folos pentru scu-
telnici, de vreme ce ei erau scutiti de &id. Cii tim-
pul §i acest singur folos dispare. In veacul acesta
al 18-lea ei platesc diiri &dire boeri, iar in al 19-lea,
in Moldova, ei sunt aruncati in rangul birnicilor, .,i
numai stiipanii for profita de calitatea for de scutel-
nici. Ap ca mai titrziu scutelnicii fac .i slujba necon-
clitionatii .i platesc boerului, darile ,i char Statului.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL IV

REFORMA AGRARA A MN CONST. MAVROCORDAT IN MUNTENIA

(1746)
Istoria nu se repetil numai la acela§ Popo". In im-
prejurari egale, ea se repetii §i la diferite popoare,
separate prin distante enorme, prin cultura deose-
bitA, fiindc5, acelea§i imprejuriiri, fac sii nascii a-
celea§i evenimente.
Acest lucru 11 constat °data mai mult, citin d in
cartea d-lui Henri See, Les Classes rurales et le re-
gime domanial en France, au moyen age, capitolul
privitor la rascumpararea §i desrobirea tiiranilor din
acea tars. 1)
a Cauzele de dezrobire i de ertare a servilor, zice
autorul, aunt cu totul de ordine economics. Printre
ele trebue a pune in primul rang ingrijirea seniorului
ca prin dezrobire sit poatd opri pe servii lui de a
fugi. Privind clasele rurale observam ca ele incep a
deveni din veacul at 12-lea, foarte mobile. Servii in-
cep a fugi de pe domeniio.
Si mai departe. uEmigrdrile servilor crest la un
asa grad, fncdt proprietarii stint obligati cote o data
1) Les Classes rurales et le regime domanial en France au.
moyen age. Henri See, pag. 243 si celelalte.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 293

a face sa jure pe servii for ca nu vor parasi domeniul.

lar seniorii incheie Intre ei conventii speciale pentru
ca sa combats aceste abuzuri, sa se ajute reciprom
Si mai departe. «Dealmintrelea cu toate aceste trac-
tate de garantie pe care proprietarii incheid, be este
foarte greu ca set mai prinda servii fugiti».
Autorul francez pare ca ar scrie istoria claselor
noastre rurale din veacul al 18-lea, intru atata ase-
manarea este perfectii intre servul francez §i rumd-
nul nostru.
Am vazut pe tarani, fugind in massa, in Moldova,
din cauza birului §i a vecindtdtei.
Acela§ lucru. Ii constatdm §i in Muntenia. Tdranul
nevecin fuge, din cauza dajdiilor ; rumdnul, din cauza
robiei.
In 1728 sub dominatia Austriacii a Olteniei, un sat
Intreg, Muereasca, se pldnge cc ca a lost impresurat cu
dajdia gi cu zahareaua si le-au luat vite, boi, vaci, si
niste vinuri, de le-au fost vandut cu baniD 1).
In acela§ an unii mo§neni din judetul Valcea fug
pesle Duncire. Intrebati pentru ce au fugit, oamenii,
raspund : Am fugit de dajdii". Ciirmuirea boture§te
sa le comunice : ,,au sa seaza unde au sezut megiasi si
sa-si dea dajdia dupa cum este porunca, au dace, nu,
sa tie ca vor fi lipsiti de mosiile for ce se vor da la
tine va plati pentru
Fatii cu aceastd fuga a birnicilor, Domnii incep a
se ingriji, ca nu vor mai avea de unde sa stranga
darile. Preocuparea Domnilor de a nu liisa sa iasa
din tars pe locuitorii birnici, o vedem existand Inca
din timpul lui Matei Basarab. Asa, acel Domn scu-

') Studii i docamente, Iorga, vol. V, pag. 147.

2) Idem, vol. V, pag. 147.

www.dacoromanica.ro
294 CERCETARI ASUPRA STARE! TXRANILOR

to to in 1633 pe Mircea Vataful de toate &rile

,ca sa fie vataf de plasi, sa pazeasca plaiurile de hoti
si de oameni rai $i oamenii birnici sd nu treacd In
tara ungureasecb.1)
Constantin Mavrocordat fald cu asemenea stare,
comunica Poi. lei consecventele care pot decurge, iar
Sultanul ii ordond ca sa recheme pe cei fugari ga-
rantandu-le un numiir de scutiri §i u§uriiri.
Acest lucru ni-1 spun boerii Munteni, in cartea-
obstestei adundri a Ord Romdnesti, pentru dezro-
birea tdranilor celor instrelinati ce s'ar intoarce la
locul lor, din 1746.
a Vrand Maria Sa prea luminatul si prea inaltatul
nostru Domn Ion Constantin Nicolae Voevod, ca sa
traga $i sa adune pe toti fiii patriei cei risipiti din
pamantul lor, dupa cum este datoria stapaneasca, st
dupei hatiseirilul prea puternicii irnpiiratii, ce Cu
multd mild an ardtat si an poruncit, cei-i este void,
polar', si poruncd sd se adune cei instrdinatL 2)
Domnul tipare§te un numhr mare de chili pentru
a fi trimese in toate piirtile pe unde erau fugari,
Tata ce li se fiigaduia : Vor fi scutiti de dajdii timp
de ,5ase luni «pentru ca sail poata face salas si cele
pentru chiverniseala vieteio.
Le reducea cisla la cinci taleri pe an, in patru sfer-
turi «iar mai mult nu». Fugarii reintorcandu-se aveau
facultatea sa se wze pe orice mo§ie pe care aveau phi-
cere, nu numai deck pe mo§ia de unde fugise. Era un
mijloc ca Domnul sa dezrobeasch pe cei reintori de
rumanie. Si in fine, ceva foarte important : thranilor
reintor§i, ii se facea nart definitiv ca pe mo§ia pe care-
se vor wza, sa lucreze claca numai rasa zile pe an._
1) Studii i documente, Iorga, vol. V, pag. 120.
2) Magazin istoric, vol. II, pag. 280

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 295

Iatii deci cele case zile de clacd pe care Const. Ma-

vrocordat le ingropase in Moldova, Cu le dezgroapii
in Muntenia, facandu-le asezmant pcntru fugarii
cari se vor intoarce in Ord.
Aceste scutiri si usurdri decid pe taranii nevecini
ca sa inceapii a se intoarce in tariff ; dar printre fu-
gari era o multiuse de rumani,§i acelora Domnul nu
le fligaduia dezrobirea doar numai in cazul cand nu
se vor mai reintoarce pe mosiile de unde fugise.
Atunci Const. Mavrocordat convoacii o obsteasch adu-
nare a clerului si a boerilor. Cartea obstestei adu-
nari e foarte interesanta, in privinta felului cum
Domnul pune chestia inaintea boerilor. El le pune
in vedere de forma, caci aceia stiau ca multi
din piimantenii Hires instrainati sent rumani sau la
mandstiri sau la boeri si ca nu se intorc in lard
de fried ca sä nu mid, din nou, sub jugul robiei.
Apoi ii intreabd ce e de faeut in aceashi situatie ?
Dar sa las cuvantul boerilor.
Ne an intrebat Maria Sa : care din doua ni se pare
a ft mai cu cale ; a se zaticni unii ca acestia si4 fie la
patria lor, au viind sa fie sub jugul rumaniei ca $i
mai inainte». 1)
Chestia find astfel push, boerii nu pot sii raspunda
decilt ca este cu cale cá acei rumani cari vor fi in-
strainati de pamantul acesta, on ai cui ar fi, vrand
O. fie la pamantul lor, sci fie slobo:i de runzdnie, si
set nu se mai numeasca runzanip.
Ertarea de rumanie a Viranilor fugari punea chestia
intreagd a desrobirei acestei clase. In genere, scu-
tirile si favorurile pe cari Domnii le (Mclean ta-

i) Magazin istoric, vol. II, pag. 281.

www.dacoromanica.ro
296 CERCETART ASUPRA STAREI TARANILOR

ranilor fugiti pentru a-i decide ca sii se reintoarca,

li puneau pe reintor5i inteo sitaatie mult mai build
cleat pe cei ascultatori 5i supu5i care riimasese
In lard. Era un fel de prima de incurajare care se da-
dea celor fugiti, fata cu cei cari statusera la locurile
lor. Dar chiar taranii liberi erau nedreptatiti. A5a de
exemplu, Const. Mavrocordat fixeaza pentru cei cari
vor voi sii se reintoarch, claca la case zile pe an; evi-
dent ca era o favoare.
Rezultatul era surprinzator de nedrepi. lath doi
oameni dintr'un sat, unul reintors, celalt care nu se
rni5case din sat. Cel reintors face numai 5ase zile de
claca proprietarului; celalt, care nu a parasit satul 5i
s'a supus darilor, cite zile lucreazh ? Evident eh mai
multe, fiindca el nu in-L.5 in categoria cartel ob5te5tei
adunori intiirita de Domn de care am vorbit. Asa
Inuit, asemenea acordiiri de scutiri 5i mic5oriiri de
zile de munch sau erau simple zmomeli trecatoare
pentru a decide pe cei fugiti, sh se intoarca in tars,
on constituiau o mare nedreptate pentru cei rama5i,
creemd douh categorii 5i favorizAnd pe cea care s'a-
blituse dela randuiala Ora
Dar dacti aceste inconsecvente puteau trece, child
era vorba de ddri sau clacii, erau cu totul batatoare la
ochi cand era vorba de rumani 5i rumanie. Era im-
posibil ca in lard numai o parte din rumani, cei
fugiti, sh fie dezrobiti, iar restul, sh sufere jugul scla-
vagiului.
Acest lucru 11 intelege Const. Mavrocordat 5i ime-
diat dupd dezrobirea rumanilor fugari, propune boe-
rilor, o dezrobire generalii.
Aici el intampind o mare rezistenth 5i iatii de ce :
in Muntenia, am aratat, ca yeciniitatea luase un ca-
racter mult mai gray deck in Moldova ; sate In-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 297

tregi, numeroase de mo5neni, sau cum se numeau

de cneji, se vanduse boerilor, ei §i mosiile lor. Boerii
In adevar, ii cumparase cu mosiile lor, cu bani
gata ; am aratat la locul cuvenit 1) numeroase docu-
mente de asemenea vanzari. SO mai citez vre-o
cite -va pentru reimprospatarea chestiei. Preda Bran-
covanul, in timpul lui Matei Basarab, cumpara satul
Muereasca cu mo.,neni cu tot, pe fiecare cel putin, cu
900 de aspri gala. Tot acel hoer mai cumpara sat ul
Manaile.5ti cu mo§neni §i cu mo§iile lor, platind 1 400
ughi gala sau 82.000 de aspri, fiecare familie van-
zandu-se cu cite 7.800, 6.600 chiar 10.000 de aspri. 2)
Tot Preda Brancovanul mai cumpara alti mo5nen
si alte mo§ii mopenegi.
Prin urmare, pe boeri nu numai mosiile, dar
chiar persoanele mo5nenilor, ii tineau parale ; nu
pe clansii, bine inteles, ci pe stramoii lor.
Cand boerii 1nstrainau asemenea rumani, ei luau
bani ca la mice vindere ; chiar cand ei ii ertau de
rumanie, foarte rar faceau acest lucru gratuit. Oa-
menii 1§i plateau rascumpararea si d. Henri See In
cartea pe care am citat-o la inceputul acestui capi-
tol, ne spune, ca a doua cauza care an facut pe se-
niori ca sa emancipeze pe servi, a fost §i profitul
pecuniar pe care 11 trageau din asemenea, aFt zise,
binefaceri.
Am vazut ca §i la noi, alarm de acte izolate de
dezrobire gratuita, facute mai cu seama cu limba de
moarte, marea majoritate a dezrobirilor individuale

') Vezi pAg. 176 §i celelalte.

2) Hartii pentru Arhiva mAtastirei Hurezulai, Iorga, pag.
.319 -323.

www.dacoromanica.ro
298 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

se faceau cu plata. had o carte de rascumpdrare a

patru rumani, dintr'un sat a pcistelnicului Carcu. In
actul sau, postelnicul zice : «Deci eu am gandit pen-
tru pomana de m'am tocmit cu ei da i-am judecit, dd
mi-au dat bani 6 i galbeni 29, dci li am facia acest
zapis la mina lor, ca sa fie in pace de rumcinie si
slobozi de ccitre mine si de ccitre ficiorii mei si fe-
ciorilor si neporilor si strcinepotilor lor».
Aceasta era situalia a o mare parte din rumanii
din Muntenia. Prin urmare, cand Const. Mavrocordat
propune boerilor dezrobirea tuturor rumanilor, atunci
ei rdspund : Acest lucru nu se poate acorda gratuit
flindca pe o parte din ei, noi am dat bani. Dezrobirea
deci intampind dificultali.
Cu toate aceste, ea trebuia sa se fad.
Actul obgegei adundri intitulat : Dezrobirea ru-
mdnilor", nu confine, ca cuprins, ceeace fligiiduege
ca titlu. 9
In acest act, boerii declard, ea in ceeace privege
mosiile cumpiirate dela cneji, ei infeleg sa le pas-
treze; cat privete pe rumani, ei consimt la dezro-
hire, Irish' cu bani, cite 10 lei de cap. 9
Iatd propriile for cuvinte:
«Asa am gasit cu tale mai mult pentru usurarea
sufletelor noastre si a parintilor, a mosilor si a stra-
mosilor, ca on la tine din neamul boeresc, sau la ma-
nastiri, vor fi rumani cu mosiile for ; mosiile sa ra-
mae la stapanirea noastra, sa be stripanim ca si pana
acum. Dar cdt pentru capetele rumanilor lard de
mooie care dintre noi va vrea din bnna vointa lut
ca sd-i iarte pentru a sa pomenire, bine va face ;
de nu va vrea sa facet' aceasta facere de bine su-
') Magasin istoric, vol. 11, pag. 285.
2) lbidem.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 299

&Mitzi sau, sa aibil a face acei rumdni cunt vor

putea, si sa dea bani fieste cap cdte tal. zece, 0 sa
se rifscumpere si cu vote de va fi stapdnului sau,
si /dna de vote. Ei sa facer bani si sd dea la stet"-
pdnul sau, si nevrand sd-i primeascd, va vent de
va face jalbei la divan,,.')
Cu alte cuvinte nimic, fard bani.
Iatd de ce ziceam mai sus ca titlul 646, Pentru
dezrobirea tuturor fdranilor, nu corespunde cuprin-
sului, decat in parte.
Const. Mavrocordat in rezolutia sa de intaritura a
acestei ciirti, este mai sincer cand zice : «aceasta ho-
tarare ce s'a f5 cut pentru slobo:irea Si rdscumpara-
rea vecinilor».
La ce sa referd cuvantul de rdscumparare si la
ce, acela de slobozire? Sii ldmurim chestia.
Din pasajul pe care l'am citat, rezultd ca boerii O.
mdrginesc pretentia for bdneasca numai pentru ru-
manii pe care ii cumpiirase, impreund cu mosiile lor,
pdstrand tacere pentru toti ceilalti. In adevdr, in
momentul acela, erau cloud categorii de rumani. De
intaia, am vorbit deja ; boerii cumparase pe cneji §i
pe moneni cu bani gata ; in pretul cumparaturei, in-
trase atat moiile acelora, cat §i persoanele.
Dar mai era o altd categorie de rumdni §i cea mai
numeroasd, pentru care proprietarii nu pldtise nimid,
flindcd nu ii cumparase. Asa, am vazut ca printeun
singur hrisov al lui Mihaiu Viteazu, dintr'o zi inte-
alta, au fost transformate, un insemnat numar de sate
in sate de rumani. Acel a§ezamant, sau cum i-au zis
pe urmd bietii tarani, legettura lui Mihaiu, hothra ca
orice tdran pe care 11 va gasi pe mo§ia unui hoer,
') Magazin istoric, vol. II, pag. 285.

www.dacoromanica.ro
300 CERCETARI ASUPRA STIRS! TARANILOR

acela devine rumen si am aratat ,) ,cum proprietarii

au uzat de acel weimant cu stra§nicie.
Pe langa rumiinii facuti, prin acea legaturd a lui
lllilzaiu Vodd, foarte multi oameni si chiar foarte
multe sate cazuse in robie prin vointa §i prin pute-
rea arbitrary a proprietarilor. Asa, devenise un obi-
ceiu ca oamenii cari veneau si cereau pamant
de cultivat, unui proprietar fn veacul al 17-lea §i al
18-lea, sä fie veciniti. Nu li sa dildea pamant, deaat
cu aceasta conditie. Sau data nu-i facea vecini la in-
ceput, ii facea mai pe urma. Si pentru acetia pro-
prietarii nu daduse nici un ban.
La ace§tia se refera cuvantul de slobozire din re-
zolutia de intaritura a lui Const. Mavrocordat. Contra
liberarei acestora, boerii nu puteau sa opuna intam-
pinarea ea i-a costat bani, caci nu daduse. Si macar
ca actul nu vorbeste clar, ca toti din aceasta cate-
goric, vor fi liberati fare plata, dar lucrul se intelege.
Chiar compensatia pe care Const. Mavrocordat o
dii clasei boereti, nu o determine a renunta la plata.
Caci a avut lot o compensatie ; li s'a dat boerilor,
sub nume de scutelnici, un numar marginit de sa-
teni, care sä tie locul rumanilor dezrobili, cum am
vazut ca Const. Mavrocordat o facuse in Moldova,
chiar Inainte de dezrobire.
Cand zic ca Coast. Mavrocordat a infiintat clasa
scutelnicilor in Muntenia, nu am nici un act sau po-
vestirea vre-unui cronicar despre aceasta, dupd cum
am vazut ca avem In Moldova. Dar cu toate aceste,
din actul Divanului din 1790, pe care it voiu analiza
mai tarziu, ar rezulta ca tot Const. Mavrocordat, ar
fi creeat scutelnicia §i in Muntenia.
1) Vezi pag. 176 §i celelalte.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 30t
Ce erau scutelnicii §i pentru ce aceasta institutie
a fost creates ?
Deja am vorbit despre ei, in Moldova. Sa adaug
cite -va cuvinte Sly cu aceasta ocazie. Boerii in actul
din 1790, ne spun in ce stop fusese inflintata ins-
titutia scutelnicilor : Cei de pc urmd Domni cu
gand tirdncsc vrand set surpe neaznul boeresc i-au
lipsit de acest mare privilegiu (adica de institutia ve
cinatatei) si pentru ca sd -i meingde oareqi-cum in
loc de cote 500 0 de cilte 1.000 i nzai mutt, care
avea multi, le-au dat mai Intdiu ctite 200, 300 de
oanzeni birn'ci Si dupei analogic mai cdte
putin, ca sit le slzzjeascd la vii, la lizori, la adus
de lemne, la bucate, intocnzai ca sd irnplineaset
ctz slujba for locul robilor, ce-i luase si ti feicuse
birnici."
Mai lamurit nu se poate. Domnul, des despdgubire
in natures, celor care, prin reforma ardtatd, perduse
robii pe care-i avusese
In locul vecliilor robi mai numerot;i, Domnul des
un numar mai restrans, insd mai folositor, cum am
ardtat, din toate privintele deceit vechii robi.
Intr'un singur lucre boerii aveau dreptate, este
cand ei declares ca nu pot da inapoi mosiile cnejilor
pe care le cumparase.
A vinde §i a cumpara rno5ii este un act pur civil,.
§i afard de cazuri particulare, legea nu poate obliges
pe cumpdrdtori, ca sa le dea inapoi mo§ia, vdonzdto-
rilor. Boerii ar fi suferit o pagubd reald, dacd ar ft
intors mo. iile, cdci pe ele daduse bani, si ar fi fost
loviti in libertatea for de a contracta, dacd ar fi fost.
siliti sa intoarcii mosiile chiar cu bani.
1) Magazin istoric, vol. 11, pag. 329 si 330.

www.dacoromanica.ro
 O2 CERCETXRI ASUPaA. STARE/ TARANILOR

Apoi trecuse mai bine de 100 de,ani de cand mo-

§iile mo5nenilor intrase in proprietatea lor.
Boerii fixeaza la 10 lei despagubirea, de fiecare cap
de mo,5nean ; este un pre' exagern't pentru circums-
tanth.
Am vhzut mai sus ca postelnicul Cllr cu sh multu-
mete cu §ase galbeni §i ceva, ca pret de rascumparare
a patru rumani. 1) Va se zica un ruman se vindea, cu
pretul curent, cu ceva mai mult de un galben juma-
tate, adita vre-o sapte lei.
Apoi bine, oare era generos din partea boerilor ca
sii ceard zece lei ? Evident eh nu. Ne vorbesc ei de
Isus Christos, ii fac ei pe rumani, fratii no,,trii, de-
clarii ei ca acest act il fac ,,pentru usurarea suflete-
lor noastre si a pArintilor, si a mosilor si a stramo-
silor". Toate aceste fraze nu insemna nimic, pe cilia
vreme cer zece lei de rascumptirarea fieciirui cap de
mosnean.
II

Iath in ce consists dezrobirea thranilor in Muntenia.

Boerii nu se aratit nici genero,5i, nici echitabili, cand
nu renunth la rdscumphrarea mopenilor. E drept ca
ii cumparase, actele nu lash nici o indoialii in aceasta
privintii. Dar de mai bine de un veac ei sh slujise
cu acei oameni, la toate trebile, fostii mo.5neni con-
tribuise la cregerea averei lor. Pe urma, dezrobirea
mai avea ,,i o parte morals; boerii o spun in act, ha
chiar fac mare caz, de aceasta parte moralh. CAnd
deci, in asemenea act solemn, care trebuia sit alba

1) Vezi pag 298.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 303

caracterul miiret a unei marl. desinteresiiri, ei sa tdr-

guesc, cer bani si tin ca sa fie cu once pret platill,
acest lucru ne aduse aminte fapta lui Sy Bock care
cumparase o bucata de came si care nu renuntd la
executia contractului, cu orice pret.
Const. Mavrocordat nu e vinovat de ingustimea si
de neindurarea actului. Cdnd poate emancipa fara
plata pe toti taranii, el o face, dovadd actul de dez-
robire pe care it va realiza peste trei ani in Mol-
dova. E drept ca conditiile vecinilor in Moldova erau
altele.
Prin.urmare, fostii mosneni un singur lucru castigh :
posibilitatea de a se rdscumpiira si de a deveni liberi,
fard de voia stapanului. Si cu voie de va fi stapa-
nului sau ai fara de voie. Ei sa faca bani ai sa-i dea
la stapanul sau ai nevrand sa-i primeasca, va veni
de va face jalba la divan".
Acest lucru probabil ca l'au flicut toti rumanii ; ei,
in foarte scurt timp, s'au rascumpdrat, flindca nu mai
vedem pomenindu-se prin acte dupd cati-va ani, de
rumdnie in sensul in care fl avea inainte cuviintul,
adicti de serv.
Se intelege ca pentru boerii care cumparase in vre-
muri sate intregi de rumani, rascumpiirarea le aduse
un castig real..
Propriu zis, chiar in urma acestui act, starea de
rumani nu este desfiintatd pentru toata lumea. Aceastii
eroare vdd ca o fac foarte multi care nu au studiat
serios actul. Asa numitul act de dezrobire din 1746,
nu it pot numi pentru o parte din vecini, deck o fa-
cilitate de a se putea emancipa prin bani, chiar fara
vointa stapanului.

www.dacoromanica.ro
304 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

III
Avut-a aplicatie fdgaduiala data fugarilor, eh rein-
torcandu-se, ei vor lucra numai §ase zile de claca?
Ea a trebuit sa se aplice in mod izolat pe ici, pe colea,
si atat. A§a, am vazut ca intr'un proces judecat de
Grigore Ghica in 1752, el aplica obiceiul cu .ase zile
intr'un an de claca.
Generalminte insa Const. Mavrocordat chiar din
1749, ordona ca taranii sa lucreze 12 zile pe an. 1)
De altmintrelea, el imediat dupa aceste cloud acte
de dezrobire, intoeme§te cel intaiu urbar despre drep-
turile §i indatoririle taranilor. Acest a.5ezamant are
o extrema importanta, cad lamtirete oarecare idei
care 'Ana atunci fusese confuze, punand pentru prima
oars, baza raporturilor dintre proprietari §i tarani.
Domnii urmatori nu fac decat it modified in detailuri,
pastrand fondul.
Pana acuma, in toate actele prin care Domnii or-
donau ca taranii sa lucreze §ase zile salt- doudspre-
zece zile pe an claca, nu aratau pentru ce si in vir-
tutea caror obligalii taranii sa faca acea munca. Si era
greu pentru Domni sa arate pentru ce.
De asemenea pana la dansul, nu se formuleaza ni-
caerea, cum ca si taranii au, in schimbul clacei §i a
dijmei, oarecare drepturi, pe mode. Documentele de
inainte ii trateaza ca simpli 5ezatori ; nu e vorba ca
§i dupa area tot aceasta calificatie au. E drept ca
vorbindu-se de darea de dijma, se subintelege, ca
pentruca taranii sa poata da dijma, trebuia sa li se

Privilegiul lal Con3t. M isrocordat pentru manAstirea Hurezu,

Torga, pag. 64, Hartii din Arliiva intinAstirei Hurezului.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 305

dea pamant de cultivat. Dar dijma In a5ezaminte

este hotarata in folosul proprietarului, iar nu ca un
drept pentru tarani de a avea pamant de cultivat.
Cu toate acestea, cum am mai spus, intre proprie-
tari §i tarani, era un contract de veacuri §i acel
contract nu putea sa fie decat sinalagmatic, adica a-
mandoua partile sa dea §i sa primeasch ceva in
schimb. Taranii dadeau, in puterea acestui contract,
dijma .i faceau claca ; acest lucru il spun actele cu
prisosinta. Dar, in schimb, ce primeau ei? Asupra a-
cestui punct esential, actele erau mute, hick rezulta,
mai la urma, ca taranii aveau numai obligatii catre
proprietari, fiira ca proprietarul sa se oblige 5i el, la
randul lui, la ceva.
Pentru intaia5i .data Const. Alavrocordat In urba-
rul sau, probabil din anul 1747 (ciici urbarul n'are
data), stabile5te bazele unui contract sinalagmatic.
Sa analizam putin acest urbar. 1)
In fraza cu care incepe articolul intaiu, el stabi-
le5te una din obligatiile principale a tarantdui :
tot clAcasul trebue sá lucreze pe an 8 sau 10 sail 12
zile, dupa cum se va invoi cu stapanul mosiei".
Dar iata 5i obligatia stiipanului : care se indato-
reaza sa-i dea camp, livede, lemne de constructie gi
de ars si celelalte".
Acest articol pune o cauza fal5a, in indatorirea
stapanilor 5i tot una fal5a 5i in obligatia taranilor.
Este fal5 a se pretinde ca taranii trebuiau sa faca
claca, flindca boerul le &idea camp, livede, etc. In
schimbul cainpului, livedei, In toate tirnpurile, s'a

1) Magazin istoric, vol. II, pag. 293.

zo

www.dacoromanica.ro
306 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

admis ca taranii dadeau dijma. Dijma este obligatia

corelativa la acea a stapanului de a ceda pamant de
cultivat, iar nici de cum claca.
Pentru prima oars se justified claca, atribuindu-i-
se o bath de raport juridic. Zic ca cauza pe care o
arata Domnul, ca producand obligatia de a face
claca, este fal§a, cad data claca rasplatege proprie-
tarului, sacrificiul care it face, cedand pamant, atunci
ce mai reprezinta dijma ?
Dovada ca Domnul se incurca, stabilind o premisa
fal§a, este ca in articolul al 2-lea, urbarul continua
astfel: pentru acestea taranul trebue sa mai dea
st6panului dijma, etc."
Pentru care acestea" taranul trebue sa mai dea
dijma? Cum sa mai dea? Va sa zica doua randuri
de obligatii, pentru un singur fel de prestatii ?
On cum ai privi chestia, ajungi la concluzia ca
claca nu iese din raporturile sinalagmatice ale pro-
prietarului cu taranii.
A, recunosc ca articolul intaiu din urbarul lui Const.
Alavrocordat e redactat cu mare abilitate, pentru a
justifica claca. Caci s'ar putea zice, ca data in schim-
bul cedarei de piimant de camp §i de livada, taranul
da dijma, apoi nu intru numai aceasta consista obli-
gatiile proprietarului, caci el da taranului si lemne
de constructie §i de ars §i celelalte ; ei bine, claca
ar fi pretul pe care proprietarul it evalueaza pentru
lemne de constructie, de ars, etc.
Este o simply subtilitate. Gaud cedezi unui chiria,5
sau unui colon, pamant de cultivat, pe un period
nedeterminat, asi putea zice, pentru vecie, prin aceasta
to obligi implicit ca sa-i dai §i materialul pentru

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 307

a -si face .casa §i lemnul pentru ars. Aceste nu sunt

obligatii deosebite, ci conventii de arzare pe movie.
Ceeace observam in acest urbar, este ca Domnul
lasa loc partiJor pentru o tocmeala intre ele. E drept
-ca el o limiteaza intre 8-12 zile. Dar nu fixeaza ta-
anului acele 8-12 zile de lucru din care sa nu poata
et;i ; ci, lasa latitudinea ca dupa imprejurari, sa se
poata tocmi cu proprietarul chiar si cu mai putin.
Dijma este obligatorie ; urbarul ne spune ca turanul
trebue sa dea dijmii din toate semdnaturile, al cin-
e ilea din fan si al doudzecilea din roiuri dela albine.
Taranul trebue sa dea 8 parale pentru stup pe an,
2 parale pentru miel iarna si 4 parale vara, etc.
In schimb, stapanul este obligat sa dea taranului
islaz ; nimeni nu poate baga vite fara voia lui.
Citind restul articolelor din acest urbar, vedem ca
el a fost facut in intelegere, cu boerii si condus de
spiritul de fiscalitate a Domnului.
Iata ce zice articolul 10: pranul poate a-$i ldsa
satul pentru pricing bine cuvantata si cu voia stir' pd-
nirei, altminterelea it va intoarce la urma sa".
0 dispozitie buns, este acea prin care obligd pe
p -oprietar ca pentru plata de 6 parale pe an, taranul
sa se poata folosi de lunca ca islaz cand are un nu-
mar de vile mai mare decat acela care ar incapea
in islazul lui propriu. E drept ca aceasta obligatie
pentru stapan e pentru locurile de care el n'ar avea
trebuinta.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL V

REFORMA AGRARA A LUI CONST. MAVROCORDAT IN MOLDOVA.

(1749)

I
In acelas an fn care Const. Mavrocordat e stra-
mutat In Moldova, dupa un interval de aproape cinci
ani, el reia firul reformei incepute in chestia veci-
nilor pentru a o rezolvi definitiv.
In 1741-1742, el suprirnase vecinatatea pentru
viitor, oprind, intaiu, pe egumeni ca sa mai veci-
neasca oamenii si imediat dupd aceea si pe boeri.
Prin aceasta Domnul condamnase principiul pe care
era rezemata institutia. Ea nu mai putea trai mult de-
vreme ce nu mai avea din ce sa se poata alimenta..
Ii ramanea lui Const. Mavrocordat un lucru, ca sa
o desfiinteze definitiv.
Ce a indemnat pe Const. Mavrocordat la desflintare ?
Se intelege ca dispoporatia din ce in ce mai mare
a turei de contribuabili ; acesta e motivul de fond.
Cel de forma, nu-i lipsea de loc ; plangerile veci-
nilor in contra arbitrarului stapanilor incepuse, mai
cu seams din Domnia intaia a lui. In a doua Dorn-
nie, ele se inmultise ; satenii indata ce and ca acela

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 309

Doran a venit a treia oars, ei, care §tiau ca deja in

Domnia lui din urma, oprise de a se mai face ve-
cini, yin cu numeroase jalbe aratand ea sunt tra-
tati ca adevarati robi, ca stapanii s'au obicinuit a-i
Imparti ca pe tigani, despartind pe pa'rinti de copii,
ca-i scriu in foile de zestre, ca-i aduc de fac slujba
In case, ca-i muta dela un loc la altul, etc.
Domnul convoach o ob§teasca Adunare, compusa
din boeri, cler §i alta ob§tie, bine inteles, dupa ce,
presupun, conveonise cu boerii asupra reformei, §i
cere dela aceasta ob§teasca Adunare, sa raspunda
la toate plangerile vecinilor.
Boerii se fac blanzi §i domoli in raspunsul lor. Ei
intampina, ca vecinii, fereasca D-zeu, nu sunt robi,
numai tiganii sunt robi in Moldova, care cu femeile
§i copii lor slujesc, in toate zilele, pc stapanii lor.
Cat despre vecini, ei sunt sateni mijloca§i, fara de
mo§ie, care slujesc ca §i laturalnicii, pe cand femeile
lor stau acasa, nimeni cerandu-le vre-un serviciu.
Atat numai ca vecinii nu sunt volnici sä se mute
dintr'un sat intr'altul. Dar aceasta masura, adauga
ob§teasca Adunare, nu e doar numai pentru vecini,
caci se .tie ca este un ordin de la Domnie, de la
Visterie §i de la pravilti, ca un satean care parase§te
satul trebue adus cu de a sila la urma lui. Aceastii
afirmare este o aluzie a boerilor la masurile fiscale
ale Domnului.
Cu toate aceste, zic boerii, find -ca unii stapani
i-au suparat pe vecini fard de tale, cu vanzarile §i
irripartirile §i mutarile, a§a in cat a putut sa-i facii
pe aceia sa creada ca sunt socotiti ca robi, ei con-
simt ca asemenea lucruri sa nu se mai intample
§i ca mo§iile sa nu se mai vanda cu oamenii, ci oa-

www.dacoromanica.ro
310 CERCETIRI ASUNIA STARET TARANILOR

menii sa fie considerati ca ni§te,siiteni ai satelor §i

in sat sa ramie §i sa Lea slujba proprietarilor, sa
fac5 claca cu nart cu 24 de zile de om inteun an
on la ce lucru vor fi pu§i, §i s5 dea dijm5.
Const. Mavrocordat aproba acest act al ob§tei,
insa reduce la 12 zile nartul de claca §i pentru fo§tii
vecini a§a cum '1 fixase in Domnia trecuta pentru lo-
cuitorii liberi de pe mo§iile munAstire§ti.
Boerii Moldoveni an consimtit mai u§or, cum se
vede, la desrobirea vecinilor, pentru urmiitoarele
motive : Intai, pe dan§ii vecinii nu-i costase in
regula, nimic ; ei transformase, prin placul lor,
sate de claca§i, in sate de vecini. Rar s'a viizut
in Moldova vanzandu-se razesii cu mo§ii cu tot, ho-
ierilor. Al doilea, ei prinsese obiceiul ca sii veci-
neasca pe on -ce om nou care venea sa se a§eze in
satele lor, lucru care iar5§i nu-i costase nimic. AI
treilea, Const. Mavrocordat ii imbuibase, in Domnia
trecut5, cu onoruri, demnitati §i slujbe phitite. Ne-
culcea ne spune ca li se fiicuse boerilor cite 50 lei
leafy pe luny. Apoi tot pe ei, Domnul ii trimitea ca
zlota§i prin tinuturi ca sa ridice banii steagului sau
chiar §i cele- l'alte sferturi, ceea ce producea un foarte
bun venit.
In sfar§it, tot acest Domn infiintase institutia scu-
telnicilor de care deja am vorbit, Band fie-c5rui hoer
dupii rang, un numar de asemenea oameni, care e-
rau adevArati vecini §i de la care, voiu arata, ca ei
trageau mai multe foloase in unele privinte de cat
chiar de la vechii vecini desfiintati.
Ori care ar fi fost motivele interesate ale Dom-
nului precum §i motivele care au lmpins pe boeri

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 311

sa primeasca reforme, actul care l'au facut, fara nici

o rezerva, este in onoarea lor.
La aceasta adunare a boerilor si a clerului, actul
ne arata, a participat si «altd obstieo. Care era
acea obstie ? Cronicarul Ion Canta ne-o spune. A-
cest Boer vorbeste cu multi sups rare despre reforma
lui Const. Mavrocordat : Au mai scornit ca nu tre-
bue sa aibci vecini Orin satele lor, dand Sire pe la
toate tinuturile unde vor fi vecini sä vie la Iasi ca
sa se desbata de vecinatate, poruncind si boerilor
celor ce au vecini si sineturi pentru vecini, sa vie,
cad este sa se caute aceasta pricing cu Divanul".
Apoi boerul cronicar, continua astfel : Si streln-
o

gelndu-se vecineitatea de pretutindeni la divan cu o

mare obreisnicie, caci ii facuse Constantin Voda de
nu bagau pe nimeni in seam& viiml si boerimea de
pe afara cei ce aveau vecini, carii duper ce s'au
strcins cu totii, s'au rdnduit ea sa se Pea mare 80-
bor la meineistirea Trisfetitelorv. 9
Domnul, adauga Canta, i-a pus pe vecini in fata
stapanilor, puind intrebarea boerilor : «De in cine i-au
cumparat Si in cat i-au cumparat? (pe vecini)o Boe-
rii stransi cu usa, avand in fatii pe acei despre care
era vorba, n'au indraznit sa afirme alt-ceva de cat
adeviirul.
«Noi nu i-am cumparat, au raspuns, ci i-am gasit
vecini de la mosii Si stramosii nostri, ii stapanim Si
noi, iar a-i vinde nu putem sa-i vindem, ci i punem
la o slujba a casei de ne der ajutore.2)
Cum se vede, in Moldova, chestia se pusese alt-
mintrelea de cum o vazuram in Muntenia. Acolo
boerii striga, vorbind de mosneni : I-am cumparat
1) Letopiseti Cogllniceann. pag. 213 Vol. III.
2) Ibidem pag. 223 si 214, val. III.

www.dacoromanica.ro
312 CERCETARI ASUPRA. STAREI TARANILOR

cu bani gata pe dan5ii §i mo5iile §i nu-i slobozim

fara plata. In Moldova, boerii nu puteau sa zica a-
cest lucru despre nici o categoric de vecini §i atunci,
lui Mavrocordat i-a venit upr sa-i desrobeasca, pe
toti, reguland ca sa se dea fie -carui vecin cate o
tedula Domneascri cu pecete gospod, aratand de aci
Incoace sä nu se mai numeasca vecini".
In lath' efectul desrobirei, a lost, ca sa zic aka, ful-
gerator ; §tirea s'a raspandit imediat. Pentru cei Insa
fugiti In tad straine, pare ca efectul nu a fost 1 e-
pede Si eficace, find ca peste noua ani Const. Mihaiu
Racovita, prin hrisovul 'Imipentru aqezarea biru-
lui Ord pe strif zni", tot Inca Indeamna pe oamenii
care ar fi fugit cu pricind de vecinatate", sa rein-
tre in tara, asigurandu-i a c6 nu o BA 'IDA suparare
de catre stapanii lor».
Probabil ca Const. Mavrocordat n'a avut vreme,
Domnia lui de asta data find foarte scurta ca sa
faca §i in Moldova un urbar pentru munca taranului.

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEI
VOLUMUL I-iu
PARTEA 1-A
Pagina
INTRODUCERE
I. Ceeace caracterizeaza populatia ru-
raid in toata Europa intre veacul
al 6-lea ,i cel al 19-lea - III
II. Dijnia i claca. Ce reprezentau
ele ? Claca In Virile noastre
dupd documente, legiuri §i w-
zaminte.Origina clacei. ITrme
de claca g5sim si in antichitate.
Claca la Romani sub diferiti im-
phrati. Ei intervin §i reguleaza
raporturile intre proprietari i
claca,5i IIXiV
III. Claca in veacul al 8-lea .i al 9-lea
in statele constituite pe ruinele
Imperiului Roman de apus.
Regii barbari intervin .i ei pentru
a margini dijina §i cantitatea de
muncA a tfiranilor XIVXV
IV. Claca In tarile noastre. Ea exists
in veacul al 15-lea pi a trebuit sa

www.dacoromanica.ro
 CUPR1NSUL MATEBIEI

Pagina
existe mult inainte. Gasim pe
Domni intervenind dela inceputul
veacului al 17-lea intre thrani i
proprietari.Claca .5i dijma la in-
ceput sunt moderate. -- Inteme-
iarea acestei institutii social-eco-
nomice.--i caror imprejur5ri se
datore§te.Dela inceput propric-
tarul dh putin in comparatie cu
ceeace cere dela 'Aran. Claca
este mai mult fructul puterei pro-
prietarului, decat a invoelei xv--xx
V. Caracterul pur agricol al muncei th-
ranului la inceput. Claca ,5i
dijma ti celelalte obligatii se ma-
resc cu timpul. Sarcinile Ora-
nului francez in veacul al 11-lea.-
Zilele de clach.Claca la not in
veacul al 17-lea. Claca in veacul
al 18-lea in Muntenia. Claca in
acela veac in Moldova. Claca
sub Regulamentul organic.
Claca in 1851. Alte sarcine i
restrictii la care sunt supui th-
ranii. Situatia admirabilh a pro-
prietarilor §i cea mizerabila a
taranilor xxxxx
VI. Toate sarcinile .5i obligatiile se in-
temeiazh prin obiceiu, prin con-
ventie, prin abuzul protectiei §i
prin violenth.Obiceiul §i insem-
Mitatea lui.Cum sh forma obi-

www.dacoromanica.ro
 CUPR1NSUL blITER1lit

Pagina
ceiul.Exemple. Cum s'a nascut
la not indatorirea de a da un car
de lemne pe an si pasiiri de Cra-
ciun. De asemenea o zi supli-
mentara de plug. Indatoriri im-
puse prin violenta fatisa.
Exemple XXXXL
VII. Istoria pe scurt a lipirei turanilor
de pamant in Europa. Ea este
datorita fiscului peste tot locul.
Censul la Romani si polipticile la
Franci. Taranii Romani si Unguri
in Ungaria. Lipirea taranilor
Rusi de pamanturile lor. Cand
devin si taranii nostri adscripti
glebae si din ce cauza. Cand ei
pot a se muta din un loc in altul XLX-IX
VIII. Servagiul in Europa.Cand sa naste
si cat dureaza. Cauzele servagiu-
lui. Deosebirea intre sery si sclay.
Daca gasim pe sery in antichi-
tate. Servagiul in Moldova si in
Muntenia sub numele de vecinatale
si rumanie.Cand el bantuie si la
ce epocii dispare. Piivire scurta
asupra servagiului in Anglia, Ger-
mania de Nord, Prusia si Savoia.
Servagiul in Transilvania.Serva-
oiul in Rusia N:Io
IX. Servagiul dureaza variat in deose-
bite taxi. Din ce cauza,. In-
terventia regilor .5i a Domnilor

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL NATERILI

Pagina
pentru a deliznita obligatiile td-
ranilor §i pentru a desfiinta ser-
vagiul. Daca ea se face in toate
%rile. Si din ce cauza nu.
Cauzele care hiving pe regi si pe
Domni sa intervina. Lupta §e-
filor de state pentru limitarea obli-
gatiilor laranilor si pentru supri-
ruarea servagiului. D. Ex. : in
Franta. Servagiul In Rusia nu
sa desfiinteaza de cat odata cu
emanciparea corraplecta a taranu-
lui. Vecinatatea si rumania la
noLFazele prin care ele tree.
Silinta Domnilor de a le des-
fiinta. La noi ele sunt desfiin-
tate inainte de emanciparea ta-
ranllor 4 LVIII-LXX
X. Situatia laranilor din Europa la sfar-
*itul 'veacului al 18-lea. - LxxLxxr
XL In veacul al 18-lea sa pune franc
chestia legitimitatei sarcinilor, a
clacei i a redeventelor.Critica
sistemului socialo-economic care
;dura de veacuri.L-Incurcatura ce
rezulta pentru proprietate din §e-
derea laranilor pe mashie proprie-
tarilor.Proprietatea era grevata
de dreptul de usufruct, de servitute
.i de embatic. TAranul nu era
stapan pe intreaga lui recoltd.
Redeventele si corvezile nume-

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEL

Pagina
roase ii luau a buns parte din
venit, Situatia netolerabila in
care ajunsese taranii no§trii in
1851. Putinile foloase ce tra-
geau, iii comparatie cu ceea-ce ei
dadeau §i faceau in schimb pro-
prietarilor: ti 1 "Am Lxxix
XII. Incereare de emancipare a taranilor
in Rusia fara sa li se alocheze §i
pamanturi.Era aproape a des.
puiere §i iu acela limp constituia
§i urn pericol social. Opozitia
proprietarilor de a emancipa corn-
plect pe tarani. Opozitia for mai
cu seams de a be concede Oman-
tun in deplina proprietate.Des-
flintarea drepturilor feudale in
Franta. De ce sa admite a se
riiscumpara sarcinele, iar nu pa-
manturile ? Distinctia care sa face
de la inceput intre sarcinile ta-
ranilor : uncle suet declarate ras-
cumparabile, altele suprirnabile
pur §i simplu. Exemplul Fran -
tei e urmat de celelalte tari.
Rusia §i Romania snot cele din
urma cari fac improprietarirea
laranilor. Improprietarirea in
Rusia §i fazele Kin care ea trece.
Improprietarirea in Romania §i
fazele ei. Ostilitatea proprieta-
rilor. Legea rurala pe care ei

www.dacoromanica.ro
 CUPAINSUL MATERIEL

Pagin a
o voteaza la 1862. Caza refuza
sanctionarea. Lovitura de stat. LXXXCI
XIII. Legea rurala (1864). Pe ce baza
trebuia facuta si pe ce bath se
face. Nedreptatea care sa face
taranilor. Legea rascumpara
toate sarcinile filth" deosebire cr.- cry.
XIV. Deosebirea care trebuia sa se fa ca.
Ce trebuia rascumparat si ce su-
primat fard despagubire. Discutia
acestei importante chestii. Cat
ar fi trebuit sa plateasca cu ras-
cumpararea taranfi si cat au pla-
tit. Taranii nedreptatiti in pri-
vinta cantitatei de parnant peste
care li se recunoaste proprieta-
tea. Taranii sunt lipsiti de ima-
suri .i de folosinta padurilor.
Cu toate defectele §i lipsurile le..
gei rurale de la 1864, improprie-
tarirea nu sä putea face pe alta
bath .. cvcxli
XV. Baza nedreaptii pe care e prezen-
tata legea rura15. Taranii ras-
cumpara toate sarcinele fara a se
face deosebirea intre cele drepte
§i intre
cele impuse pe nedrept.
Legea rurala nu le da .nici pa-
mantul arabil la care aveau drept,
nici locurile de imasuri ; nici fo-
losinta padurilor. Acuzari ne-
drepte facute legii actuale rurale.

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEI

Pagina
Remedii iluzorii propuse.Legea
ruralii trebuia sd aiba o baza is-
torica si nu putea nimeni sa o
abata de la desfasurarea ei fatala. cxucxxi
CARTEA INTAIU. Perioada de la consti-
tuirea tArilor Valahia Si Moldova sub
Domni !Ana la sfar§itul veacului al 17-lea. 1-84
CAPITOLUL I. BOERII JunEcAT3 SATELE? JuDE-
;...ATomi DomNr§n 1-49
I. Judeci, vatamani si vornici 2-7
II. Cnezii dupa d. Radu Rosetti. Drep-
tul for de a judeca satele. Dupa
acest autor, boerii inlocuiesc pe
cneji In drepturile si atributiile
acelora. Dovezile 7-17
III. Cnejii in Muntenia dupa d. R. Rosetti
si atributiile for de judeciitori ai
satelor 17-23
IV. Ce devin mai tarziu cnejii. 23-24
V. Discutarea si comentarea Uricului
lui Stefan al II-lea din Oct.8, 1434.
Boerii nu au avut niciodata drep-
tul de judecata asupra locuitori-
lor satelor 24-32
VI. Juzii aveau caracter judiciaro-ad-
ministrativ. Taranii erau judecati
de functionarii domnesti 33-44
VII. Principii penale. Parcalabii si
Ispravnicii 45-49
CAPITOLUL II. DARE, ZECIUELI, §1 CLACA DOM-
NEASCA 49-62
I. Albinaritul sau desetina, oeritul, gos-

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEL

Pagina
tins, vinariciu, prip4itul, giileata
de grew, tretina, etc. Cis la sau
birul. Ce era cisla in veacul al
17-lea ? Baza ei. Podvezile :
sulgiu, cai de olac, sold' etc. 50-60
II. Functionarii fiscali 60-62
CAPITOLUL III --MUNITATI
r st LIBERALITATI YN
GENERE. DRINITATI ACORDATE MANASTIRILOR 911

BOERILOR 62-84
I. Ce erau imunitatile. Acordarea
dreptului de judecatii unor ma-
niistiri. Scutiri de biruri 63-70
II. Scutiri de biruri acordate satelor
unor boeri 71-72
III. Caracterul imunitlitilor. Cui folo-
seau ele 73-77
IV. Imunitati speciale 77-79
V. Ce foloseau laranii din ele ? 79-80
VI. Exemple din alte thri 80-81
VII. Scutiri de impolite acordate ta-
ranilor 81-82
VIII. Scutiri vremelnice de impolite in
vederea inflintarei de slobozii (co-
lonii) 82-83
IX. Scutiri tie serviciul militar 83-84
X. Privelegiul acordat unor persoane
de a fi judecate numai de Domni 84
CARTEA DOUA.Proprietatea Domneasca.
Daniile de mqii §i confirmgrile de acte. 85-115
CAPITOLUL I. PILOPMETATEA DOMNEASCA
I. Intinderea propriettilei Domneti.
In ce consta ea 83 -95

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEL

Pagina
CAPITOLUL II. SISTEMUL BENEFICIAR SAU
DANI/LE DOMNETF 93 -112
I. Facand danii, ce daruiau Domnii ?
Parerea d-lui R. Rosetti 96-99
II. Combaterea parerei d-lui R. Rosetti 99-104
III. Drepturile de folosintii a taranilor
pe mo, iile boere5ti s 101 103
IV. Domnii harazind mo5ii boerilor, &-
dean 5i un fel de drept de sta-
panire asupra locuitorilor 103 109
V. Irevocabilitatea daniilor 109-112
CAPITOLUL III. CONFRMARILE DE ACTE 113 -113
CARTEA-zTREIA.Proprietatea particulars 116-142
CAPITOLUL I. PROPRIETATEA BOEREASCA, DIJMA
SI CLACA 116-142
I. Veniturile proprietiilei particulare . 116-119
II. Ce era dijma 5i ce insemna ea?
Pentru ce taranii dadeau dijma . 120-126
III. Existenta clacei in veacul al 15-lea
5i al 16-lea. Claca in veacul al
17-lea 126-129
IV. Din ce sa da dijma 129-131
. Zilele de claca in Transilvania in
veacul al 16-lea. Claca in Mol-
dova in veacul al 17-lea. Ea
era limitata. Claca in Oltenia in
veacul al 17-lea.Deosebirea in-
tre munca taranilor 5i cea a ru-
manilor. Claca In Muntenia in
veacul al 17-lea 132-139
I. Proprietatea raza5eascii si mo5ne-
neasca. Ce fel de proprietate ea
a fost la inceput 139-142

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEL

Pagina
CARTEA PATRA.Locuitorii dela sate. . 143-196
CAPITOLUL LTARANII PROPRIU-ZISI . 143-151
I. In veacul al 14-lea §i. al 15-lea o sin-
gura categoric de tarani. Situatia
taranilor dinTransilvania in veacul
al15-lea.Situatia taranilor no§tri
dupa legimrile lui Vasile Lupu .i
Matei Basarab - -Ce era censul in
lumea Romani §i in tarile din oc-
cident 143-149
II.Cisla impedeca pe tarani a sa stra-
muta din sate 149-151
CAPITOLUL IL VECINII §1 RUMANII . . . 152-196
I. Vecinii §i Rumanii.Origina vecind-
natatei dupa Miron Costin 5i Dim.
Cantemir.Cand apare vecinata-
tea.Deosebirea intre vecini §i
oameni slobozi.Deosebirea intre
vecini .§i claca§LPuntele de a-
semanare intre vecini §i cliica§i.
Idem intre vecini §i robi.Deo-
sebirea intre robi §i vecini.Ve-
cinii agricoli §i domestici.Vecini
platesc bir 152-16
II. Vecinii in Moldova. Inceputurile
vecinatkei. Vecinatatea ame-
ninta a cotropi populatia rurald. 169-175
III. Rumanii in Muntenia.Hrisovul de
robie a lui Mihaiu Viteazul sau
legiitura lui Mihaiu. Procesele
de rumanire la care au dat na§-
tere 176 182

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEI

Pagina
IV. Caderea a o mare parte din cnezi
sau moneni iu rumanie . . . 182 186
V. Consideratii generale asupra veci-
natatei §i rumaniei. larasi deose-
birea intre Clacas, vecin §i rob . 186 188
IV. Cauzele veciniitiitei. Deosebirea
intre Moldova si Muntenia.Des-
voltarea economics a tiiranilor,
mai cu seamy in Muntenia, in
veacul al 17-lea. Cine avea comer-
tul tarei in acel veac 188-196
CARTEA CINCEA. Starea taranilor in
veacul at 18-lea 197-312
CAPITOLUL I. Dam : VACARIT, POGONARIT,
FUMARIT, ETC. 197-213
I. Birurile dela sfar.5itul veacului al
17-lea.Vacaritul si fumiiritu 203
II. Pogonaritul §i vadraritul 203-206
III. Modificarile pe care le prime§te
vechiul hnposit al cislei. Rupta
§i inflintarea pecetelor §i a sfer-
turilor 203 213
CAPITOLUL II. D- I RILE SUB CONST. MAVROCOR-
DAT SI URMATORII IN MOLDOVA. SI SUB
CONST. BRINCOVANUL IN MUNTENIA 21,1-269
I. Reforma fiscala a lui Const. Mavrocor-
dat.Desfiiintarea vacaritului si
a cunitei precum §i a pogonari-
tului. Organizaree cislei.Des-
flintarea responsabilitatei soli-
dare a satelor pentru cisla 211-226

www.dacoromanica.ro
 C UPRI NSUL MATER I EI

Pagina
II. Lipirea tiiranilor de satele lor.
Motivul 226-228
III. Const. Mavrocordat iti calca indata
reform. Fuga taranilor din
cauza cislei ...... 228 234
IV. Const. Mavrocordat urea cisla.
Reinfintarea responsabilifdtei so-
lidare a satelor.Taranii conti-
nua a fugi 234-239
V. Cum judeed cronicarii reforma fis-
card a lui Mavrocordat. Darile
sub Ion Mavrocordat §i Grigore
Ghica 239-244
VI. Cauzele pentru care incercarea de
reforma fiscala a lni Const. Ma-
vrocordat nu izbute5te. Rein-
flintarea vacs ritului. Desflinta-
rea lui cu bldstem. Infiintarea
impositului Ajulorinfa 244-252
VII. Ce era si in ce consists ajulo-
rinfa ? 232-254
VIII. lngreuierea ddrilor. Desele sfer-
turi ale cislei §i a ajutorinlei.
Pentru fiecare serviciu sd aruncd
sferturi suplimentare 234-259
IX. Darile si fiscalitatea sub Const.
firancovanu in Muntenia.Cisla.--
13udgetul de cheltueli sub acest
Domn , 259-264
X. Wearitul, capitatia sub acel Domn 264-269
CAPITOLUL III. DIJMA §I CLACA. iNTAILE
A§EZAMINTE IN PRIMA JUMATATE A VEACULDI AL
18-LEA 269 291

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEL

Pagina
I. Dijma 270 273
II. Claca in -Moldova. --- Cel intaiu w-
mant pentru clacd . 273-276
III. Plata in bani a clacei 277-278
IV. Meziimantul pentru slujba locui
torilor de pe ma5iile manasti-
reti. Situatia vecinilor 278
V. Claca in Muntenia 278-286
VI. Conditia turanilor in veacul al 18-lea
inainte de cele intai wzaminte
agrare 286 291
CAPITOLUL IV.REFORMA A GRARX A LUI CONST.
MAVROCORDAT IN MUNTENIA (1746) 292-307
I. Cauzele care determind emanciparea
rumanilor, sunt de ordin econo-
mic.Reforma incepe prin eman-
ciparea fugarilor.Desrobirea i
rascumpararea rumanilor . . . 292 -302
II. Fo,gii mo,neni sunt desrobili cu
plata 302-303
Hi. Urbarul lui Cons t. Mavrocordat 301-307
CAPITOLUL V.REFORMA. A GRARX A LUI CONST
MAVROCORDAT IN MOLDOVA (1749) . 308-312
I. In ce consist reform 308-312

www.dacoromanica.ro
 CERCETA RI
ASUPRA

STAREI TARANILOR
IN VEACURILE TRECUTE
DE

GHEORGHE PANU

VOLUMUL. I
PARTE A II

......-4.4.

BUCURE$T1
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE EMINESCUa
BULEV. ELISABETA, 6 STB. SARINDAR, 7

1910

www.dacoromanica.ro
ffiniulor

-C7S/Teilicznet
At

-)t- Z-(34rItin,

d-artrz.?-e addacei a -Zane,

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VI

TARANII IN A DOUA JUMATATE A VEACULUI AL 18-LEA

CONSIDERATI UNI GENERALE

Din marea contrarietate de interese dintre proprie-

tari §i tarani, aceti din urma, in a doua jumatate a
veacului al 18-lea, ies, in parte, victorioi.
In adevhr, ca§tigarea libertatei prin desflintarea ve-
cinhthtei constituise un succes vadit a taranilor, asu-
pra proprietarilor. Determinarea zilelor de munch la
12, fost-a oare de asemenea un succes pentru tarani ?
S'a viizut explicatille pe can le-am dat in aceasta
privinta.
Du cred eh aceasta limitare, a fost mai mult apa-
shtoare, in tot cazul, nu a fost ceruta de thrani liberi.
Caci, dupd cele ce am vazut din hrisovul lui Const.
Brancovanu, thranii in veacul al 17-lea au trebuit
sa lucreze mai puline zile pe an, deck 12.
PlAngerile vecinilor si reclamatiile, in genere, a
laranilor precum ,,i fuga a unei 'Atli din ei, din tarn,

www.dacoromanica.ro
314 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

silesc pe Domni, in veacul al 18-lea sa intervina a-

proape necontenit. De ce ? Nu doara numai decat de
spiritul de dreptate sau de mild pentru tdrani. Ve-
cinii §i claca. ii de pe mo5iile boere§ti erau In acelag
Limp §i birnicii Domniei : cu ei Domnul trebuia sh
facd fatii la cheltuelile Statului a5a cum erau pe atunci
intelese, adica sh plateascd banii haraciului, sa mul-
tumeascd clasa boereasca, sa &biased §i sa acumuleze
si ei averi.
Si atunci Domnii intervin ca sa puna capat peel-
neiteffei. Si desrobind pe sateni, era natural ca sa
margineasca §i zilele de claca a acelora. Caci la ce
ar fi folosit, din acest punct de vedere, desrobirea,
data fo5tii vecini, ar fi continuat a lucra fard soroc,
fogilor for stapani ?
Unul din motivele interventiei Domnilor, fu necon-
tenitele neintelegeri intre tarani §i proprietari. Al
doilea molly a fost : Domnii vedeau, Ca pe langa ca
taranii aveau dreptate In fond, dar acea stare con-
stituia un pericol pentru Ora sau mai bine pentru
veniturile Domniei. Era pericolul de a nu putea strange
dela lard banii necesari pentru a astupa lacomia ce-
rerilor din ce fn ce mai maxi a Turcilor.

II

0 chestie se pune dela inceput pentru Domni.

Cate zile sa fixeze pentru claca boereasca sau
egumeneascd? Intaiu, am vazut ca pentru taranii li-
heri, Domnii fixeaza 6 zile, iar pentru vecini lash
lucrurile ca mai Inainte. °data insa ce vecinii sunt
desrobili si sunt pusi in categoria taranilor

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 315

deosebirea intre ei 5i ceilalti nu mai avea nici o ra-

tiune de a fi ; nu se putea ca unii sa lucreze 12 zile
5i altii 21. Si atunci se fixeaza termenul de 12 zile
5i pentru vecini. Proprietarii 5i egumenii reclama ;
ei sustin ca douasprezece zile nu sunt de ajuns pentru
gospodaria 5i cultura mo5iilor lor; ei cer ca sa li se
acorde doudzeci 5i palm. Domnii refuza acest numar,
socotindu-1 excesiv, 5i nu 5tiu pe ce motive, dar atat
in Moldova, cat 5i in Muntenia, se stabile5te ca acel
numar sa fi3 de douasprezece.
Tata deci ca se incepe a doua jumatate a veacului
al 18-lea, cu un a5eziimant care fixeaza zilele de
clacii, la douiisprezece.
Dar nici taranii care fusese liberi tot timpul, nu
sunt multumiti deplin. Taranii nu cer, in mod formal,
mic5orarea acelor zile de claca. Dar foarte des ei
cauta sa faca invoeli cu caracter particular, prin care
sa °Mina dela proprietari mai putine zile, precuin
opt, .ase, patru 5i chiar trei. De alta parte, lard5i
foarte des, ei cauta a eluda boerescul. Este oare
din cauza Ca munca li se parea excesiva ? Sau ca
cautau sa scape de ea, chiar cand nu ar fi socotita
impoviiratoare ? Probabil 5i una 5i alta. Ei par, prin
urmare, a nu fi apreciat prea mult a5ezamantul, Ceeace
poate ar arata ca munca, in veacul trecut, nu fusese
tocmai impovaratoare.
Cu proprietarii insa este cu totul altceva ; ei sunt
dela inceput nemultumiti 5i o arata in mod categoric
5i fati5, recurgand la toate mijloacele, fie de a eluda
noul a5ezamant, fie de a-I incurca prin interpretari
favor abile lor.
Ei nu pot uita timpurile in care claca nefiind re-
ba ulamentatd ei supuneau pe vecini la munca de

www.dacoromanica.ro
316 CERCETAPI ASUPRA STAREI TARANILOR

care aveau trebuinta. at alts parte, cu timpul con-

ditiile economice a thrilor modificandu-se, proprie-
tarii simtesc, mai cu seams fats de reaua vointh
ce puneau thranii la munch, ca cele douhsprezece zile
nu sunt suficiente. Cu atat mai mult cu cat proprietarii,
aveau oarecum un drept ca5tigat la cel putin 24 de
zile de clach, care fusese determinate prin actul de
desrobire pentru fotii vecini.
Dar ce zic, cu timpul? Dela inceput, proprietarii
sunt nemultumiti de noul regim al conditiilor muncei
Si indata ce se prezinta ocazia, vedem ca ei cer
agravarea acelor conditii.
Acestea in Moldova.

III

In Muntenia, proprietarii sunt tot a5a de nemul-

turnip ca .5i in Moldova. Di nu cer, la inceput, in mod
formal sporirea zilelor, cum boerii Moldoveni o fac ;
dar dovada ca ei suporteaza cu nemultumire noul
wziimant, este ca cum giisesc ocazia de a-1 su-
prima de fapt sau chiar de drept, ei nu o scapa.
In Moldova, cel mult boerii cer urcarea la 36 a zi-
lelor de clach si fiindca nu o pot capita, se multumesc
cu zile suplimentare de claca servila si cu sporirea in
mod piezi a clacei agricole. Pe cand in Muntenia inch
la inceputul jumathtii veacului al 18-lea, constatam eh
boerii reinfiintase un fel de vecinatate, in timpul ocu-
patiei ruse§ti (1769-1774), far in spre sfax5itul juma-
tiitii aceluiai veac, ei cer reinfiintarea iobagii, prin-
tului Coburg, comandantul trupelor austriace, care
ocupa tam.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 317

IV

Cat dureazd a5ezamantul cu cele 12 zile de claca ?

Riguros vorbind el dureaza in Moldova numai pawl
la Grigore Ghica, adica 17 ani. Acest Domn in a5e-
zdinantul sau calcii, de fapt principiul celor 12 zile
de lucru, pastrandu-I numai de forma.
Din contra, In Muntenia cele 12 zile de claca fixate,
odata cu desrobirea rumanilor in 1746, dureaza ne-
schimbat in toata jumatatea veacului al 18-lea pre-
cum 5i In acel al 19-lea. Cel intaiu care it agraveazd
este Caragea in 1817, adaugand Inca o zi de plug 5i
un car de lemne.
Si in o lard 5i in cealalta se fac multe a5ezaminte
in veacul al 18-lea, dar pe cand in Muntenia ele nu
se ating de fundamentul vechilor raporturi stabilite
intre proprietari 5i tarani, adica de cele 12 zile de
claca si aceasta nici direct, nici indirect, nici pe fats
nici pe furi5, in Moldova, Domnii gasesc in facerea
de noua a5ezaminte, o ocazie ca sa agraveze tot mai
mult munca taranilor, pastrand, numai de forma cele
12 zile de claca, care ajung o adevarata ironie pen-
tru tarani intru atata ele nu mai prezinta nici o se-
riozitate, chiar in forma.
In gall de aceasta chestie fundamentald, a5eza-
mintele urmareau si un stop practic, acela ca sa ld-
mureasca drepturile 5i obligatiile amandouror partilor.
Ele mai urmareau sa faca sa dispard neintelegerile
care fatal se ivise in aplicare; sa interpreteze dispo-
zitiile care puteau sa dea loc la dublu inteles 1i sa
caute a Intari baza a5ezamantului primitiv condam-
nand abuzurile 5i pornirile interesate.
Este curioasi aceasta deosebire intre cele doua taxi!

www.dacoromanica.ro
318 CERCETARI ASUPRA STXREI TARANILOR

Mezamantul lui Const. Mavrocordat, in Muntenia,

era sobru de detaliuri, vlarginindu-se numai in re-
gularea, In mod general, a raporturilor dintre pro-
prietari .i tarani, iar, in Moldova, pans la Grigore
Ghica (1766), propriu-zis, n'a fost nici un a§ezamant,
actul de desrobire (1749) servind de totul,
Dar °data cu functionarea legii cu cele 1,2 zile de
claca, Incep a se ivi, in amandoua tarile, o multime
de dificultati de detail. laid cam de ce natura :
Neintelegerile, asupra modului cum trebue sit se
faca munca, in marginile celor 12 zile, aveau un ca-
racter delicat ; era o chestie de interpretare a dis-
pozitii a§ezamantului, .5i in aceasta interpretare, Dom-
nii trebuiau sa pazeasca cumpana, dand dreptate
taranilor cand o aveau, fara a jigni prea mult inte-
teresele proprietariler, chiar cand nu aveau dreptate.
Se stabilise prin a§eztiminte ca taranul este obligat sa
facii 12 zile de claca. Dar acesta era un simplu prin-
cipiu. Ramanea .ca, in practica, cum sa fie aplicat el ?
Tocmelile cu caracter particular in mai mult sau
in mai putin, trebuiau respectate ?
Mezamantul zicea ca numai casa.5ii sa faca claca.
Intrebarea era : Dar cand, in locul §efului familiei
mort, era holteiul care conducea casa, acel holteiu,
trebuia sau nu sa faca claca ? E uwr sa zici 12
zile de lucru ; dar ce intelegi prin ziuci ? De and in-
cepe ea .i cand sfar§e§te ? lath Inca o chestie. Se
stabilise ca tot casa§ul sa faca claca ; dar daca unul
este bolnav sau neputincios ? Se intampla ca un gos-
podar sa fie nevoit cu carau§ia sau cu alte intre-
prinderi, sa lipseasca in timpul zilelor fixate pentru
boeresc ; cum ramanea in acest caz, dreptul pro-
prietarului ?

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 319

Puteau sa ceara proprietarii dela oameni ca sa

faca acele zile pe o altii mo§ie, deck pe aceea pe
care §edeau ? Si data da, pana la ce departare erau
datori sä mearga pentru a lucra ? Si in acest caz, timpul
perdut pe drum, la ducere ,i la intoarcere, trebuia
sau nu sa se socoteasca, in cele 12 zile ?
Era stabilit prin qezamant ca claca se poate face
in bani sau in natura. Cat sa se socoteasca in bani?
Omul pe care casaptl '1 va trimite in locul lui fund
absent, ce fel sa fie, un baietan, un batran, sau un
om voinic ?
lath o serie de neintelegeri.
Nu erau numai acestea. Cand zici o zi de lncru,
Inca nu insemneaza nimic precis. Un om poate sit
munceasca, a lene, fard spor, ,,i altul, poate lucra
harnic §i cu folos. De aici plangeri din partea pro-
prietarilor ca taranii nu pun nici o silintd in munca
§i reclamatii din partea laranilor, ca proprietarii ii
silesc sa munceasca peste putinta lor. Deci iata ur-
matoarele chestii care se puncau : Cat trebue sa are
un plug, pe zi ? Dar pamantul nu este de aceiai ca-
litate §i atunci alts chestie : Cat sa are un plug, in
ogor deja facut .51 cat in telina ?
°data Domnii intrati pe aceasta tale, trebuiau sit
mearga cu regulamentarea mai departe. Era nevoie
ca sa se fixeze intinderea, deci sa stabileasca tali
pa§i claca§ul sa are pe zi, cate prajini sa pi*easca,
cate did sa faca secerand, etc. Pentru aceasta tre-
buia sa determine prajinile, firtele, falcile, etc., de
lucrat pe zi. Sit merge mai departe: sit determinii
de ce lungime sa fie pasul d : ex : sa fie de §ease
palme, etc., caci un pas poate ii mare, poate fi mic, dupa
cum '1 face omul, §i omul '1 face dupa interes.

www.dacoromanica.ro
320 CERCETART ASUPRA S'OREI TXRANILOR

In regulamentarile acestor chestiuni, Domnii ar fi

trebuit sa puna cea mai stricta impartialitate §i sa
determine cantitatea de lucru ceruta dela tdrani in-
tr'o zi, a§a, ca acele regulamentari sa nu clued, in
mod indirect, la sporirea numarului zilelor de lucru.
Caci indata ce ceri taranului ca sa faca trite° zi,
o munca pe care el nu o poate indeplini decat in
doua, cu aceasta ai indoit zilele vechiului aFzamant,
deci indirect it calci.
Di bine, acest lucru nedrept l'au facut Domnii
in Moldova. Regulamentand intinderea de arat sau
de secerat, sau de cosit, ei fixeaza cantitatea de
munca, asa in cat taranul trebuia sa pund, pentru
indeplinire, indoit §i intreit timp. Cu alte cuvinte,
noile a§ezaminte, sunt mai molt o ocazie ca sa a-
graveze obligatiile taranilor §i sa sporeased zilele de
claca §i acest lucru Domnii 11 fac cu buna §tiinta. Caci
fiecare §tia ca d. ex : un om, in mijlociu, nu poate sa
coseasca, pe zi, o jumatate de falce. Cand deci sa pun
in aFzaminte asemenea obligatii, nimeni nu poate sa
nu biinuiasca reaua credinta a Domnilor.
Dijma a dat na§tere, ca mod de percepere, la foarte
multe dificultati §i foarte multe plangeri §i recla-
matii.
Mai intaiu asupra ce, sa se perceapa dijma ? Oa-
menii aveau imprejurul caselor lor, gradini cu le-
gume. Avea proprietarul dreptul sa perceapa dijma
din acele gradini ? Porcii intrau in categoria anima-
lelor de dijmuit ? Cate clai sa perceapa din grail §i
orz ? Taranul e obligat sa (Inca dijma la aria sta-
panului sau sa a§tepte pe oamenii stapanului ca s'o
ia ? Cala dijma sa se ia, din fan ? Oamenii proprie-
tarilor cand dijmuiau, alegeau bucatele cele mai bune.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 321

Energice reclamatii : cum sit se filch dijma buca-

telor ? La ce epocii sit se dijmuiascd ?
Porumbul trebuia ca sti fie dijmuit in ciociildie sau
in grdunte ? Cldcaul cum sd-si dea dijma, dupd pogon
sau dupd cantitatea recoltei ? Si, in acest din urma
caz, banita de cite oca sti fie ? Era determinat ca
proprietarul are drept sa perceapd dijma dela stupi.
Dar dela matcd ? Si eke parale sa pldteascii de
mated ? CAW dijma sd dea oamenii pe cap de
capra ? Ce dijma sit phiteasca stanele ? In naturd sau
in bani ?
Tata dificultdti cari necesitau deslegiiri.
Inca o serie de greutiiti.
Proprietarul axea monopolul vinului. El i§i vindea
vinul la cra,5me si tdranii erau opriti de a nu cumpara
aiurea. Dar vechia randuiald cu ponturi nu vorbea
si de monopolul rachiului ; deci contestatie. Pranii
aveau sau nu, dreptul sa aibe criiFne cu rachiu ?
Bactiniile s'au introdus prin sate dupd wzinnantul
fundamental al lui Const. Mavrocordat. Constituiau
si ele monopolul proprietarilor ? Tata o altd cauza
de reclamatii, fie din partea proprietarului, fie din
partea tdranilor. Ceva mai mult. Dupd ce proprietarul
isi vindea vinul sau la cragnii, aveau voe taranii sa
debiteze pe al for ? Aceasta era o chestie insemnatd
pentru satele cu podgorii.
Pe langd acestea sau mai ivit §i alte conflicte intre-
amAndoud aceste clase, privitoare chiar la respecta-
rea asezdmantului.
In adeviir, wzdmantul prescria ca cele 12 zile de-
clacd sd be fach tdranul in patru randuri : 3 zile pri-
mdvara, 3 vara, 3 toamna, 3 iarna. Unii din proprie-
tari ii sileau ca sa be facd toate de odatii cand aveau
21

www.dacoromanica.ro
322 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

ei nevoie de lucru. Era un abuz care trebuia starpit.

Dijma trebuia perceputh diva zeciuiala fixath. Pro-
prietarii luau mai mult sau o percepeau numai din
fruntea bucatelor. Alta data proprietarii nu se mul-
tumeau cu cele 12 zile, ci impuneau thranilor mai
multe. Era un tarif determinat pentru clach, dach ea
se facea in bani, un leu pe an. Stapanii cereau Si
luau dela oameni o sunlit mai mare. lath' deci a-
5ezhmantul chIcat, iata pe proprietari e5iti afara din
el. Domnii, eel putin pe hartie, 15i fac datoria 5i cauth
sa aduch pe calcatori la respectarea a5ezhmantului.
Mai mult, boerii Incep a pure la clacii Si pe femei,
trimitind prin vatalli lor, Si aruncand la fiecare cash
jarabii, torturi §i alte lucruri angarioase pe sotiile a-
celora". Aceasta abatere este 5i mai grava. Ciici obli-
gape din a5eziimant priveau numai pe barbati 5i
de loc pe femei. Proprietarii prin abuz supuneau la
clach servilii 5i femeile claca5ilor.
Inca ceva. Plugarii, voind sh aibe loc bun de arat,
cereau dela proprietari ca sh desfunde o parte din
piidure, sh o curete facand'o telind pentru ogorul
lor. Era o munch grea ; dar phmantul in schimb era
virgin, deci foarte productiv. Ce fliceau unii din
proprietari ? Dupd ce omul se stradhnuia de'5i facea
curatura, apoi proprietarul i-o lua 5i-1 silea sh pri-
measch aiurea phmant de proasta calitate. Aceasta
era o nedreptate care trebuia impedecath.
Intalnim, de asemenea, foarte multe plangeri 5i din
partea proprietarilor contra ciilchrilor 5i nesupune-
rilor unor tarani, la prescriptiile ponturilor. A5a, era
regulat eh un Oran nu poate shdi vie Ilird 5tirea sta.-
panului. Vedem, In Muntenia mai cu seamh, plangeri
ca thranii nu respectii aceasth dispozitie, ci ca siidesc
vii 5i le exploateazii.

www.dacoromanica.ro
 G. I'ANU 323

Alta data, cand taranii n'aveau pe mo0a pe care

locuiau destul loc pentru fanetele lor, treceau pe
mo0a vecina si faceau fanul, insa refuzau sa
teased proprietarului mo0ei, dijma, sustinand, ca ei
nu pot phiti la doi stapani. Randuiala ponturilor
mai prescria ceva cu totul in favoarea proprietarului
anume ca plata clacei, in bani, sa nu o poata efec-
tua taranul de cat in cazul cand ar cere-o proprie-
tarul, lasandu-1 stapan ca sa-§i chibzuiasca interesele
Taranilor nu le convenea natural, aceastii dispozitie.
deci se opuneau sa faca clad in natura.
In contra tuturor acestor incalcari §i de o parte §i
de alta, Domnii zilnic intervin §i dau aspre porunci
§itrimit numeroase pilace sau celrfi.
Cand vorbesc de incalcari, de nesupunere, fac re-
zerve asupra gravitatei acestor cuvinte.
Win arata la local cuvenit, ca incalcarile si nesu-
punerile din partea taanilor, nu se arata de cat
asupra interpretarei obligatiilor lor. Ele nu constituiau
o resistenta fiiti5a la principiul insa0 a clacei pe
rare de alminterea it admit de nevoe.
Trebuie sa spun ca Domnii, cite ()data, interveneau
pe langa tarani, in interesul en desavar0re numai
a acelora. A§a, deja in aceastii jumiitate a yea-
cului ii vedem pe unii Domni poruncind ispravni-
cilor, ca indatit ce se va desprimavara, sa scoata cu
deasila, oamenii sa are ogorul lor si in caz cand ei vor
spune ca nu an siimanta, ispravnicii, sa faca ce vor
putea, ca sa le dea.
0 singura intrebare cu care termin : Cum se poarta
Domnii in mijlocul acestor neintelegeri si reclamatii ?
Ca sa raspund, trebue sa fac o deosebire. In ge-

www.dacoromanica.ro
324 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

nere toate aezdmintele pie can ei le fac in Moldova

sunt din ce in ce mai ,apiisdtoare pentru tdrani : fie-
care din ei cautd a adaugi la greutatea sarcinilor,
afard poate de Mihaiu Sulu (1792).
In Muntenia, !Ana la Joan Caragea, acele a§eth-
minte pdstreazd vechea situatie de la inceput stabi-
lity Si sunt facute mai cu seams, in scopul ca vechiuI
wziintlint sd fie aplicat §i respectat.
Aceea§i observatie e de fdcut cu privire la ordinile,
cartile §i pitacele ce ies din cancelaria Domneasca.
I3a a§i putea zice ca in acestea se aratd un spirit de
dreptate mai mare ; Domnii pun, in rezolvirea neinte-
legerilor dintre cele doud clase destul spirit de impar-
tialitate §i de multe on dau dreptate pranilor, cu
toate ca situatia for era delicatd. Ei guvernau cu
boerii, dar aveau mare interes §i de tarani.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VII

ASEZAMANTURILE DETERMINA NATURA BOERESCULUI IN

MARGINELE CELOR 12 ZILE.
FIXAREA MODULUI DE PERCEPERE A DIJMEI.

Moldova sta 17 ani, adica de la 1749, data actului

de desrobire pang la 1766, fiird un urbar desvoltator
a modului cum tiiranul sa lucreze cele 12 zile de
boeresc. In acest timp, probabil, s'a urmat obiceiul
care era 'nainte.
Am vazut, cu ocezia descrierei reformei fiscale a
lui Const. Mavrocordat din 1741, cum locuitorii fu-
g,eau in mare numar din lard, vecinii, din cauza ro-
biei §i c15.caii, din cauza birurilor.
Trei ani dupd actul de desrobire, Const. Racovitii
(1752) scoate §i riispandete in toate partile un hri-
sov, intitulat : ,Pentru asezarea birului pe strii ini".
El indeamna pe locuitorii fugiti ca sa se intoarca,
intiintandu-i cä s'a desfiintat vecin5tatea si ca care
din acei oameni o fi lipsit cu pricing de vecinataie
sa n'aibt suparare cu stapanii for ". Apoi le mai fa-

www.dacoromanica.ro
326 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

giiduia, intre allele, scutiri de biruri, pentru catva

timp sau mic§orare 1).
Dar se pare ca acest hrik,v sau nu a ajuns in des-
tul la cunotinta fugarilor, sau oamenii deprini
cu fagtidueli in§elatoare, nu s'au potrivit ; ei au camas
in mare nth-nar tot in 15rile vecine. Acest Meru ni-1
spune Const. Rccovild in a doua sa Domnie, (1756)
Intr'un brisov intitulat : Pentru bejdnari" 2).
,Am cercetat si pentru patine straine cu care se-
megieseste tara aceasta, cum si in cc chip se afia
pentru multimea de noroade ; si am aflat adevarul ca
in toate partite si multime de noroade se ails, si Mol-
doveni foarte multi".
La acea data, vecindlatea deja nu mai exista, prin
urmare, bejanarii nu se mai temeau de robie, ci, ii
retinea peste granite', ddrile grele. Atunci Domnul
trimete slujbai care sa -i aducd reprezentanti a fu-
garilor cu care se' stabileasch conditiile, cu implinirea
cdrora, aceia s5 consimtd a reintra in lard. Urmeazii
o negociare intre Donn pi fugari, ca dela putere la
putere. Fugarii trimit o delegatie compusd din 3
preoti §i 4 farani. Aceasta delegatie pune cloud con-
ditii : intaiu, ca cisla de casa5 se' fie de 10 lei pe
an §i de holteiu 5. Cititorii '§i aduc aminte ca sub
Const. Mavrocordat ea ajunsese la 12 lei, Eire' deo-
sebire de casas sau de holteiu si ca Domnii urma-
tori, mai cu seams Dumitra§cu Cantacuzin, facand-o.
pe categorii, nu o scazuse, din contra. A doua con-
ditie a fugarilor este urmatoarea Asezarea for sa
fie pe mosie, on a cui si unde li va placea locul sa
fie de trebuintg, si hrana for si aceluia ce va fi sta-
1) Uricaral Codrescn, vol. IV pag. 1.
Acte §i legiuiri, Starza Scheianu, vol I pag. 23-25.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 327

pan mosiei sa dea dijma obicinuita din tarini si din

fanete, iar din gradinile de pe acasa nimic sa nu le
ia, nici boeresc nimic sd nu lucreze, nici cu claci
sd nu-i supere nime, atilt stir' panitorii moqiilor, cat
si dregittorii rinuturilor. Numai pentru boerescul
staplinului mosiei sd dea, de toatit cases, intr'un un,
edte sase potronici, fnsa trei potronici la sfdntul
Dimitrie si trei potronici la sfantul Gheorghe".
Aceste din urrna cerinte a fugarilor erau grele. Pe langa
ca ei cer ca sa fie liberi a se a5eza pe mice movie, apoi
pun conditia ca sa nu faces claca in natures, ci numai
in bani. Adica cer tocmai contrarul de ceea ce era
stabilit. Se stabiliseam vazutca taranii sa rascum-
pere cu bani, munca pe ogorul boeresc, numai cand
aceasta va conveni proprietarului si sa nu aibe drep-
tul a o oferi ei, dupes placul Tor. Pe langii aceasta,
munca in bani, era de un leu §i cate odatii chiar de
doi. Tata ce zice un hrisov contimporan :
SA ai ba a lucra de boeresc stapanilor mosiei cdte
12 zile pe an, insa 6 zile de lama, 6 zile de vara. Iar
care n'ar urea ca sa lucreze sa dea tot casasul cdte
un leu dupes hota'rirea testamentultzi. Si poruncim
Domnia mea $i dumniilor sale ispravnici ai tinutului,
pentru aceia care nu s'ar supune a-si da venitul mo-
eiei dupes obiceiu, sa le faci zapt, supuindu-i si im-
plinind dela dansii tot venitul mosiei dupes obiceiuD. 1)
Din aceasta carte Donmeasca a lui Ion Teodor
Voevod din 1760 cu un caracter general, rezultii ca
pe toate mosiile, claca in bani era de eel putin un
leu pe an.
Grasim un leu de casas pe an in o and carte tot a
aceluiasi Domn, data relativ la neintelegerile egu-
menului manastirei Solca cu taranii din satul Fara-
1) Uricarul Codrescu, vol. XX, pag. 95.

www.dacoromanica.ro
328 CERCETXRI ASUPRA STAREI TARANILOR

oani. Din cuprinsul acestei cacti Donme5ti, se vede ca

acei locuitori, pliitise odata 2 lei de casa5, pe an,
claca. Egumenul le scobordse la un leu; si taranii tot se
plang ca un leu e prea mult si cer sa plateascii numai
eke 4 potronici pe an de casii. De aid neintelegeri. Dom-
nul rezolva neintelegerea ordonand ca taranii sa phi-
teased cite un leu de mil, dupd regula.
Peste 3 ani, Matei Ghica Voevod, ordond locuito-
rilor din Etcani, sat apartinand mandstirei cu acel
nume, ca sa lucreze tot 12 zile pe an, tar in bani
dadi vor sa dea elite doi lei.1)
Va sa zica fugarii cer lui Mihai Racovitii ca claca
in bani sa fie redusd la cativa gologani, la ceva mai
putin de 50 de parale §i totug Domnul acceptii.
Aceste concesiuni aratd insemndtatea ce, cu drept
cuvdnt, puneau Domnii, pentru reintoarcerea con-
tribuabililor in lard.
Am vazut in capitolul III 2) ca inainte de actul
de desrobire fusese un wzamant, sau cum se
mai numea, un testament cu 6 zile de clacd. Acest
wziimant pare di continua a fi in vigoare §i dupa
1749. Tata ce cetim intr'o carte a lui Grigore Ghica
din 1763 :
SA aiba a lucra cote 6 zile pre an, insa trei zile
de vary $i trei de lama dupa hotdrirea testamen-
tutui ce este peat cu sfatul de obstie. lar cine va
avea a raspunde sa vie la Divan.' 3) .

Acest hrisov e interesant. Din el afliim ca ordinul

Domnului ca clacasii sa lucreze vase zile pe an, este
dat in puterea unui testament facut cu sfatul de obVie,
') Uricarul Codresen, vol. XX, pag. 138.
2) Vezi pag. 274-275.
8) Uricarul Codresen. vol. XXI, pag. 271.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 329

adica in urma unei aduntiri solemne a boerilor, a

clerului §i a negustorilor. 8i nu trebue sa ne sur-
prinda. Nu era in acea epoch inch in Moldova nici un
a§ezamant statornic care sh fixeze in mod definitiv zi-
lele de clach a taranilor, ci erau simple hotdriri Dom-
nevi sau chiar randueli cu ponturi cu caracter mai mull
sau mai putin ocazional. Am vazut ca ele variaza,
ca zile de lucru, intre 6 §i 12 zile. Aclul de desrobire
dupii cum numele lui arath, nu fusese un a§eztimAnt
agrar propriu-zis, cad numai la sfAr§it, cu totul la
sfitr§it, se spune ca de acum fo§tii vecini vor lucra 24
zile pe an. Aceasth dispozitie nu era aplicabilii §i celor-
lalti tarani. Numai munca taranilor nevecini, de pe mo-
§iile mandstire§ti fusese fixata de Const. Mavrocordat
(1742) la 12 zile, iar a acelora de pe mo§iile boere§ti,
am vazut, eh ramasese neregulamentatii. Chiar cu cele
24 zile la care actul de desrobire, fixeaza munca ve-
cinilor emancipati, nu se §tie pe urma ce se face.
Aceasta dispozitie nu o intalnim eh se aplica. Dealt-
mintrelea ar fi fost §i nedrept.
In adeviir, prin actul dela 1749, vecinii find eman-
cipati, erau pu§i, prin aceasta, in aceea§i conditie ca
§i restul taranilor riima§i liberi. Acestora Ii se facuse,
cu cati-va ani fnainte cel putin celor de pe mo-
§iile manhstiregi un nail de 12 zile de clacti. Era
deci nedrept ca noilor emancipati sa li se impuna
o munch indoith. Deosebirea nu mai avea nici o
ratiune. A§a ca panti la 1866 and Gr. Ghica face
intaiul a§ezamant, neflind inch nici unul definitiv §i
statornic, vedem pe deosebitii Domni osciland, cand
e vorba de a rezolvi, plangerile taranilor, sau a hoe-
rilor §i a egumenilor, in ordinile lor, intre cele 6 §i
12 zile de clach, ba chiar, unii, precum Gr. Ghica (1763)

www.dacoromanica.ro
330 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

facuse chiar testament cu concursul obstiei. Zic, ea

Domnii oscileaza in limita celor 12 zile. In adevar,
am aratat mai sus o carte a lui Joan Teodor Voevod,
cu trei ani posterioard celei a lui Gr. Ghica, inteun
caz de neintelegere de asemenea natura, in care
Domnul ordona ca taranii sa lucreze 12 zile.
Fata cu aceasta diversitate de prescriptii a zilelor
de lucru, unii Domni ordonand numai 6 zile de lu-
cru, altii 12, era nevoie de un nou aseziimant, ca pe
de o parte sa fixeze statornic, cite zile de lucru sa fie
de claca, iar pe de alta parte, sa rezolveasch toate
dificultktile pe care deja le-am semnalat in capitolul
precedent.

II

Acest asezamant '1 face Grigore Ghica in 1766.

Ce '1 impinge pe Domn sa-1 faca, ne-o spline in
introducere. Sunt plangerile necontenite pe care le
prime§te din partea taranilor ca sunt asupriti cu
lucru, si din partea stapanilor mosiilor, ca oamenii
nu se supun la nici o slujba, sau degi se supun, cand
le este voia si cat le este voia.1)
Cum, adica oamenii respingeau mice fel de claca,
refuzau mice fel de dijma ? Dacii am lea in sens li-
terar plangerile proprietarilor, reproduse in hrisov,
atunci aceasta ar trebui sa credem, si cu atilt niai mull
cu cat in numeroase documente, cu privire la nein-
telegerile dintre proprietari si tarani, proprietarii re-
peta vecinic invinoviitirea ca taranii nu se supun la

1) Acte ii legiuiri, Sturza Scheianu, vol. I, pag. 25-26.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 331

claca sau la dijma. Va sa zits, ar fi vorba de un fel

de revolts, daca nu cu mina armata, dar cel putin
morald ; o resistenta pasivd.
Am cddea in eroare, daca am crede acest lucru.
Din totalul actelor timpului reiese ca liiranii nu se
impotriveau a face claca sau sa dea dijmii. Dar dis-
cutau §i resiAtau, cand era vorba de interpretarea
ponturilor. Ei intelegeau sa faca claca sau sa dea
dijma, dar nu a§a cum proprietarii, le impuneau. In
acest sens trebue sa intelegem cuvintele ca nu se
supun la nici o slujbd.
Domnul continuand a reproduce plangerile pro-
prietarilor, adaugd : sau desi se supun, cand le este
voia si cdt le este voia".
Din aceste cuvinte iar ar trebui sa intelegem, ca
taranii devenisera stapani pe mo5iile boerilor §i ca
faceau munca numai cand voiau si cat le plateau.
Deja aceasta idee pe care o exprima Domnul, este
cel putin curioasa. Taranii lucrand cand le era voia
5i cat le era voia I Atunci ar fi fost o adevaratii
anarhie. Putem sa admitem acest lucru, in lipsa
de mice dovezi ? In realitate, proprietarii nu erau
multumiti cat munceau taranii in timpul unei
zile. Ei pretindeau chiar ca aceia, dei pot sa mun-
ceasch mai mult §i mai cu spor, Irish nu voesc. La
care tdranii raspundeau, ca mai mult decat ei lucreaza,
nu se poate. In aceasta consista neintelegerile.
Domnul ca sa curme, zice el, aceste neintelegeri,
s'a hotarit ca sa stabileasca in acest a,5ezdmant,
ce au sa lucreze stapanilor moaiei, cat ai stapanii ce
au a nadajdui a avea venitul de pe moaiile lor, ca sd
nu se asupreascd nici o parte, nici alta, mai mult
peste cdt s'au socotit a fi cu dreptate".

www.dacoromanica.ro
332 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

El infelege sa zicd, ca de vreme ce proprietarii nu

se multumesc cu cantitatea de lucru pe care turanii
o fac intro zi, s'a hoturit ca se o determine prin a5e-
zamant, ash ca de acum inainte stapanii sa nu le ceard
mai mutt dealt va fi fixate, pentru ca sa nu fie asu-
prilci nici 0 parte nici alta.
Aceste din urine cuvinte sunt o purd viclenie. Vom
vedea indata, ca Gr. Ghica, fixeazd in a§a fel cantitatea
de munch a tdranului in cat it asupre§te In mod ingro-
zitor, urcand, de fapt, nurndrul celor 12 zile de lucru
pe care, de found, are aerul a le respecta.
Are aerul a le respecta cand zice in articolul I .al
ponturilor : Douasprezece zile sa lucreze fieste care
satean inteun an st5panului mosiei, insa patru zile
de primilvara, patru zile de Tara si patru zile de
toamna".
De asemenea cand defineste ce inseanind o zi de
munch la camp din rasa ritul soarelui si panel la
apus, cu odihna ce i s'ar ccidea cu dreptate".
Tata ziva de lucru determinatd I
Cand insd el determind cantitatea de lucru pe care
ldranul trebue se o fach in cursul unei astfel de zile,
atunci el cere aceluia o munch imposibil de efectuat.
Reproduc textual :
Art. XI. De va fi trebuinta de arat, cote pluguri
vor iesi in sat, sa are tot plugul pe zi zece past, si
pasul sä fie de Base palme ; iar de va fi aratura in
telina, sa are opt pasi, si cati oameni vor fi partasi
la acel plug, arand pasii randuiti, sä se socoteasca
fiestecare de o zi din acele douasprezece zile, atat
acel ce va avea un bou, cat si eel ce va avea doi boi
sau mai multi, cat si eel ce va fi numai cu capui ;

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 333

iar care nu va fi partas la acel plug, va lucra acele

randuite douasprezece zile la alte slujbe ce va vroi
stapanul."
,Xll. De va fi trebuinta de prasit, sd preiseascd
fiestecare om pe zi o firth, adicd o patra parte din
pogon, socotindu-se pogonul 48 preijini fdlcesti."
XIII. De va fi trebuinta de secerat, sd se cearil
fiestecdrui om pe zi trei cldi."
XIV. De va fi trebuinta de cosit de fan, sd co-
seasca fiestecare pe zi jumdtate falce."
XV. De va fi trebuinta de adunat §i de cladit, sd
adune si sd clddeascd fiestecare om, pe zi jumii-
tate falce."
Aceste ponturi ce s'au hotdrit cu nart, lucrdn-
du-le fiestecine dupd hotarire, sd i se rind in sanza
din cele doudsprezece zile rdnduite pe an, cum si
la alt lucru, lucrand fiestUcine dupd cunt s'a ardtat
prin ponturi, lards sei i se rind in same"( din rdn-
duitele doudspre:ece zile ale anului."
Cu aceste dispozitii Gr. Ghica, o repet, ingreuiaza
pur §i simplu, munca tdranilor fara nici o jenii.
In adevar, dacd fixezi unui om, cu ziva, un lucru
pe care nu-1 poate face §i pentru care el trebue sa
intrebuinteze cloud zile, aceasta inseam-id, ca de§i in
principiu ii fixezi o zi de lucru, in realitate '1 sile§ti sti
faca doud. A§a, Domnul stabile§te, ca tdranul are sit
prd§eascd pe zi, o firth' sau 12 prdjini. Or, aceasta
este imposibil. Un om harnic §i voinic nu poate pra§i
pe zi mai mult de 6 priijini.
Domnul mai fixeazd ca tiiranul sit coseascd juma-
tate de falce, pe zi. Este cu totul exorbitant. Cel mai
bun cosa§ nu poate face mai mult de 15-20 de prd-
jini. Gr. Ghica ii impune 40.
Tot acela§ lucru cu adunatul §i cu claditul. Cand
a§ezamtintul cere omului ca sa adune §i sa cladeasca

www.dacoromanica.ro
334 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

jumatate falce, pe cat se §tie §i in aceasta privinta,

tin om nu poate aduna §i cladi in stog de cat dela
20 -23 de prajini pe zi. Nu pot sa ma pronunt
asupra seceratului, pe care Grigore Ghica '1 stabi-
le§te la trei clai, flindca nu §tiu ce fel de clai se o-
bicinuiau pe atunci.
A§ezamantul lui Grigore Ghica era deci asupritor;
,e1 &ilea numarul de zile care fusese fixat de Const.
Mavrocordat la 12, caci cerand dela thrani ca sa mun-
ceasch intr'o zi mai mult de cat poate in mijlociu
un om chiar harnic sa Lea, cu aceasta implicit sporea
numarul acelor zile.
Ia sa facem o mica socotealh :
Un om neputand pra§i de cat 6 prajini §i find la
papu§oiu nevoe de doua pra§ile, lucrul pe care Voda
'1 fixeazii ca pentru o zi, ii cerea in realitate aceluia,
4, deci iath-1 incarcat cu 3 zile. Cand ii cerea tura-
nului ca sa coseasch jumatate de falce, in realitate '1
obliga sa lucreze 2 zile in loc de una, iata-1 deci
incarcat, Inca cu una. A§ezamantul '1 mai incarca
Inca cu o zi la adunatul Si claditul in stog.
lath ca numai pentru aceste trei munci, zilele de
lucru a Jul se ridica la 8, care adunate cu cele 9,
ii facea 17 zile sau 18, in loc de 12, chiar admitand
ca masura seceratului precum §i acea a aratului, ar
11 fost potrivite, lucru de care ma indoesc.
0 dispozitie cu deosebire nedreapth care figureaza
in acest a§ezamant,§i pe care o vedem trecuta pe urma in
acte atat in Moldova cat §i in Muntenia, este ca taranii,
erau obligati, cand proprietarul nu avea de lucru pe
mo§ia uncle aceia §edeau, sa mearga sa Leh claca,
la alte mo§ii ale aceluia, numai departarea sa nu fie
mai mare de 2 3 ceasuri I

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 335

Aceasta dispozitie da clacei agricole, caracterul de

clacii servila §i o indeparta dela principiul §i temeiul
ei, constituind un abuz strigator din partea proprie-
tarilor.
In adevar, pentru ce taranii datorau claca, puin-
du-ne din chiar punctul de vedere al stapanilor ?
Mezamantul lui Const. Mavrocordat din Muntenia
ni-1 spune : in schimbul pamantului de hrana, a lem-
nelor de constructie §i de foc, ce proprietarii &Wean
laranilor. Foarte bine. Dar uncle ? Este elementar a
ritspunde : acolo unde proprietarul le punea la dispo-
zitie pamantul, lemnele de foc si de constructie. Acolo
si nu aiurea.
Obligatiile taranului find corelative cu acele a pro-
prietarului, ele isvorau din faplul sederei locuitorilor
pe o anume proprielale a stapdnului. Ele nu aveau,
nici puteau sa aiba nici o corelatie cu celelalte mosii
ale staplinului, pe care erau a§ezati alti locuitori §i
unde existau intre ace5tia §i proprietar obligatii de
aceea,i naturii.
Inca ceva. De5i claca chiar agricola, avea un ca-
racter pang la oarecare pullet personal, nefiind ea
isvorata, ca dijma din calitatea de cultivator a lo-
cuitorului pe pamantul proprietarului, totu,,i ea isi
pastra caracterul general agricol pe catii vreme Id-
ranul dadea munca sa tot pe mo.5ia unde sedea. Cu
oarecare build vointa, sa putea oarecum explica, cum
face Mavrocordat in urbarul sau, ca si claca este una
din obligatiile taranului §ezator pe o mosie.
Dar ce raport puteau laranii sa aiba cu mosiile
straine ale proprietarului ? Cum sa putea justifica
obligatia taranului ca sa flied boeresc pe o mo,5ie

www.dacoromanica.ro
336 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

unde nu locuia 5i Inca in departare de 2-3 ceasuri ?

Va sa zica, clacei, chiar adinitand teoria pe care am
combiitut-o deja, i se pastra obligatia de agricola
isvorata din 5ederea locuitorului pe o mo5ie, cat
timp nu sileai pe taran a munci pe alta mo5ie. In-
data ce '1 sile5ti, atunci claca este transformata In o o-
bligatie personala catre proprietar, obligatie pe care
acesta din urma, putea sa-i ceard executia on uncle, in-
diferent, pe o mosie sau pe alta !
Era a reduce, in aceasta privinta, pe Oran la con-
ditia fo5tilor vecini, pe care proprietarii ii puteau
sa-i mute, ii puteau sa-i duca ca sa munceasca on
unde 1 Va sa zica Domnii, introducand in a5eziiminte
o asemenea dispozitie si facand din implinirea unei
asemenea obligatii o simpla chestie de departare intre
cloud mo5ii, it reducea pe tarani in parte, la starea de
vecinatate.
Wit ca aceasta dispozitie constituia un abuz de
putere a Domnului 5i a clasei boere5ti lath' cu claca
muncitoare I

A5ezamantul regula §i chestia dijmei precum si allele:

Dijma s'o dea locuitorul de a zecea din toate, taranul
nu are voie sa ridice de pe tarina bucatele, pang nu va
veni stapanul mo5iei sau omul sau ca sa-5i ia dijma.
Dar de asemenea §i stapanul mo5iei sa aiba grijii a
merge sau a trimite pe om, la vreme. Din gradinile
de legume, data ele sunt numai pentru trebuinta
casei, dijma sa nu se ia. Dar data el face negustorie
cu dansele, atunci sa dea dijma. Vinul numai stapa-
nul mo5iei are dreptul sa vanda, iar rachiul §i cele-
lalte §i satenii. Dupd ce stapanul Iii va vinde vinul,
satenii, punandu-se In Intelegere cu stapanul mo§iei,
pot sa vanda §i ei.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 337

III

Peste doi ani (1768) Grigore Calimah, se vede, sim-

lege nevoia a reimprospitta §i a intari regulile sta-
bilite in raporturile proprietarilor cu taranii. De aceea
el face un non a5ezainant 9 care nu este detest reedi-
tarea wzamiintului lui Grigore Ghica, cu dotia adau-
girl favorabile turanilor.
In wzarnantul lui Grigore Ghica se prevedea pres-
criptia ca stapanul e da tor ca sh nu faces pe tarani
sa atepte cu bucatele pe camp pang ce va veni sau
va trimite pe omul situ ca sit is dijma. Insii dispo-
zitia nu avea sanctiune. Dar data stapanul nu venea
la timp, a,5a ca i se strica, taranului, bucatele ? Gri-
gore Calimah prevede : dar de nu va avea purtare
de grija, ca indata sa'gi strang5 dijma, gi din zabava
ce va face va pricinui acelui cu One vre-o pagubd,
dator sei tie stapdnul mosiei a plati acea pagubei".
In a5ezarnantul lui Grigore Ghica nu se vorbea
nimic de obligatia stiipanului de a da (dranilor pd-
nint necesar, pentru trebuinfa hranei, nici defenses
calre stapdni ca sa nu cumva impedice a se hrdni
pe mqie. A,5ezamantul din 1768 pune obligatii for
male, in aceasta privinta, proprietarilor. Ba mai a-
daugit Inca un lucru care §i acesta ii scapase din ve-
dere predecesorului situ, anume, cazul cand proprie-
tarul ar arenda mo.5ia sau, cum se zicea pe atunci,
ar vinde venitul unei mosii.
Grigore Calimah ordona in art. 15 din wziimantul
sau urmatoarele : ,,gi stapanii mo8iilor earl vor avea
mo8ii de vandut cu anul, sd le vanda cu aceasta toc-
meald, ca locuitorii acestei mosii set aibe vole de
1) Acte ei leginiri, Sturza Scheiann, vol. I, pag. 30.

www.dacoromanica.ro
338 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

a'.;d face toatei hrana lor, neoprindu-se despre can:-

Ora-tor si vor da locuitorii 6bignuita dijaza din cele
ce vor avea pe acea mosie cunt si pentru slujba
vor urma dupes cum pe burg se hotcireqte mai sus'.

IV

In Muntenia cele 12 zile de lucru stabilile, cu o

mica agravare facutd de Joan Caragea, au continuat
a fi in vigoare; chiar si Regulamentul organic le pds-
treazd de formd.
0 mica eclipses suferd acel asezdmant.
Proprietarii profita de ocupatia ruseasca (1769-1774)
si '1 suprimii de fapt, reintroducand starea de vecinii-
tate, flird numele de vecin. Acest lucru nu l'am fi
putut cunoaste, daces nu ni l'ar spune insusi boerii
Divanului din Muntenia in 1790, inteun act oficial.
Tata in ce imprejurdri.
Austriacii, dupes ce sleise Cara cu rechizitiuni, res-
pectand pe boeri si pe scutelnicii lor, cer Divanului
mai tarziu ca sd-i supue si pe scutelnicii boeresti la
rechizitie de un car de fan pentru armata. Divanul
indignat se opune, Cum se poate ca Austriacii sd se
atingd de scutelnici !
Cu aceasta ocazie, boerii fac istoricul vechilor lor
privilegii desfiintate, addugand, ca in momentul de
ei au rdmas numai cu privilegiul sculelnicilor.
Apoi continua astfel referindu-se la epoca ocupatiei
rusesti (1769-1774).
«Care din acest privilegiu (privilegiu scutelnicilor)
ram avzzt totdeauua, deplin nzai vdrtos in vremea
rdsmierirei celelalte, am avut fi cel din urnzd privi-
legiu spre a avea scutelnici, si am dobeindit si cel

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 339

dintctiu privilegiu spre a avea salgardia, osebit sate

intregi, precum avem la aceastci si dovezi in scris».
Prin aceste fraze Incurcate si ipretentioase, ames-
tecate cu neologisme, Divanul voete sa spuna, ca pe
langa privilegiul scutelnicilor ei isbutisera, in timpul
ocupatiei rusegi din urrna, (in vremea rasmieritei
ceilalte), ca sa reck5tige si vechiul privilegiu ce
le fusese luat mai de mult adeca de Rumonie.
«Si am dobilndit eel dintaiu privilegiu spre a avea
salgardia 0) osebit sate intregi precum avem la a-
ceasta si dovezi in scris».
Iar mai jos, ei sunt mai clari, caci ne spun, ca s'au
bucurat in timpul ocupatiei ruse§ti §i de dreplul de veci-
ncltale panel la tractatul dela Kuciuk-Cainargi (1774),
cand dreptul de a avea vecini ii s'au spit din non.
late' textual cuvintele lor :
«Dupei inclzeierea peicei dela Caikargi, cu toate
ca era in tractat sa avem toate privzleghiuirile, dar
Domnii iareisi' duper' tirezneascei rdvnei care avea,
ne-au stricat privileghiul de o sumo mare de oa-
meni a nedajnicilor satului ; cu toate aceste ne-au
lasat celalt privileghiu, adicei a avea scutelnici si
poslujnici, prinei la Donznia lul Mavroglzeni Voda'».1)
In adevar, indata ce Alex. Ispilante venise Domn
in Muntenia (1774), el restabilise a5ezamiintul lui Ma-
vrocordat prin urmare suprimase din nou rumania.
Boerii ne-o spun in actul citat, caci la acest act ei
sa refers, cand zic, ca dupes incheierea tractatului de
la Kuciug-Cainargi Domnii iarast dupei tireineascei
Myna care avea, ne-a stricat privileghiul de o sumci
mare de oameni a nedajnicilor satulzzi
Tata ce dispozitie noun 1) introduce acest Domn,

0 Istoria Roramilor, Ureche, vol. I (1774-1784) pag. 40 Si 41.

www.dacoromanica.ro
340 CERCETARI ASUPRA STARE' IARANILOR

pentru a curma neintelegerile care se ivise in cursul

timpului :
Holteii sit nu facd clacd, claca sit se facd randuri-
randuri «de la inceptul primaverei Ora la sfarOtul
iernei in 9 luni, iar nu toata odath». Clam pe zi pia--
tita in bani, o fixeazii la un zlot, cum era §i mai
'nainte. Din grddinile oamenilor, sit nu se is dijma,
cand ele sunt pentru treaba caselor.
Ipsilante, in deosebire de Grigore Ghica, in Mol-
dova, face si din rachiu, un monopol al stdpanului ;
in aceasta el se conformeazd urbarului lui Const.
Mavrocordat. Dispozitia ca sAtenii pot sit vanda si
ei vinu cu voia stapanului, cand acesta a sfarit sit
vandii pe al situ, este comund §i Moldovei §i Mun-
teniei. Pentru capre, Ipsilante fixeaza dijma la 2 bani
pe an. Const. Mavrocordat. fdcea pe sateni sit pla-
teased 4 parale
Porcii erau scutiti in Moldova de dijma, Const.
Mavrocordat ii supunea la o dijma de 5 parale de
port ; Ipsilante ii scutete cu totul.
Meziimantul lui agrar propriu-zis, Ipsilante '1 scoate
tocmai peste 6 ani, adica in 1782: el face parte din
condica lui de legiuiri 1).
Titlul capitolului privitor este semnificativ : Drep-
turtle si indatoririle locuitoritor setteni".
De la inceputul jumatatei veacului acestuia, sa-
tenii incep a avea si ei drepturi. Cititorii iii aduc a-
minte ca pentru intaia oars Const. Mavrocordat in
urbarul situ, pronuntase cuvantul de : indatoririle pro-
prietarilor.

1) Vez. l coleeVa de legi a lui Boz'atu.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 341

Tata §i alte dispozitii a lui Ipsilante. El declara ca

locmeala intre Omni §i proprietar, cu mai putine zile
de claca, este bung §i trebue respectata, cu conditie
ca ea set se facet in scris, pentru a se putea dovedi.
Se reguleaza dreptul celor can siidesc vii §i dijma
pe care set o dea, o vadra la 20. Apoi urmeaza o serie
de masuri privitoare la dijma ovazului §i a orzului,
a stupilor; apoi dijma pentru capre, pentru stone, pentru
perdelele de of ce sunt cu fataciune pe moaii".
Dijma porumbului este prevazuta intr'un mic ca-
pitol deosebit. Ipsilante ne spune de ce. had :
Macar ca dupa la celelalte roduri, asemenea gi
pentru dijma porumbului s'a hotarit inteaceastA con-
-died a se lua din zece una dupA dreptate, dar fiindca
se intampla neinlesnire atilt locuitorilor cat ai sta
nilor moaiilor, de vreme ce culesul de porumb nu
se intampla a se face numai odata, nici locuitorii n'au
putere a-1 redica de °data, si stapanii moaiilor a avea
oameni 00'0 piarda vremea pazind pans la vremea
culesului de porumb set pAgubeasca, pentru aceea cu
al douilea mai cuviincioasa socoteala urmand ai obi-
eiul celui din vechime : hotdrdnz a se lua de pogon
cdte patru banire de porumb grdunte, inset banita
de oca cloud zeci si doud"1).
Aceasta dispozitie a lui Ispilante ramane ca obiceiu :
o intalnim intr'un act din 1791. Un functionar dis-
punzand egumenului manastirei Hurezu, Intr'o nein-
telegere a manastirei cu locuitorii din satul Baia,
clupd ce vorbege de alte puncte a invoelei 'acute,
adauga :
Far de cat numai madeeoa porumbului are a set
urma dupa vechiul obiceiu, adeca a se lua dijma :
din zece baniti, una, pentru at a intro cu prdjina
i) Acte qi legiuiri, Sturza Scheianu, vol. 1, pag. 87 qi 88.

www.dacoromanica.ro
342 CERCETARI ASUPRA STAREI TARAN1LOR

sei mdsoare s1 sd facet pogoane, se vor speria lo-

ucitorii si poate sd facd vre-okramutare"').
hid Inca 5i cateva alte dispozitii ale a5eziimantului
lui Ipsilante, unele in favoarea stapanului, altele-
insd, In acea a fdranului: Stapanul mosiei alege cel
mai bun loc al mosiei pentru trebuinta lui".
Iar in favoarea taranului : Stapanul nu are vole-
sa ia locul ce s'a deschis si s'a lucrat mai 'nainte de
locuitori".
Si o alta: ,,Locul ce'l va curati nemernicul (adici
locuitorul) ca sa-1 semene sau 85.-1 facd gradina sau
tan, nu poate stApanul mosiei s5.-1 is ".
Am vazut deja din urbarul lui Grigore Ghica dirt
Moldova, ca se facea mare abuz de proprietari, luand
pe cliica5i dela o mo5ie 5i ducanda-i in depth-tare ca
sii lucreze, la o alta. Alex. Ipsilante, ca 5i Grigore-
Ghica, opre5te aceste duceri, cand distanta e mai
mare de 2 sau 3 ceasuri. Dar chiar in aceasta mar-
gine, Domnul nu permitea strdmutarea, decal numai
in caz cand stdpanul nu a avut lucrdtori destui pe-
mo5ia unde voeste a duce pe tdrani. Aceasta mdsufa
ramdnea, chiar agt alenuald, nedreapta 5i arhitrard.
Vadit, ca acest urbar este mai proteguitor tara-
nilor decal acela a lui Grigore Ghica.
Lipse5te din el acea regulamentare a clad munch
sa flied taranul pe zi, regulamentare care, am aratat,.
constitutia de fapt, o impovarare 5i o sporire a nu-
mdrului zilelor de clacii. Aceasta parte care in Mol-
dova, vom vedea, cuprinde tot mai mult un loc
insemnat in diferitele urbare posterioare, nu o vom
intalni in nici unul din a5ezdmintele Domnilor din
Muntenia.
1) Arhiva manAstirei Harezului, lorga, pag. 149.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 343

Aceste a.5ezaminte constituiau ele in genere o ga-

rantie pentru tarani ?
Din nefericire proprietarii calcau aceste dispozitii
de lege, fares nici un rise. Plangerile taranilor ajun-
geau foarte greu papa la Domn, si cand ajungeau,
chiar data Domnul dadea ordine stra,nice ispravni-
cilor ca sa fach dreptate, aceia, cari erau proprietari
si ei, le puneau la dosar.
Un contimporan a lui Ipsilante, inteun memoriu
foarte amanuntit, scris din vazute, ne arata, cat acele
dispozitii, erau de neputincioase. Ada, el ne spune, 1)
ea oranduiala din codul legilor lui Ipsilante, privi-
toare la cele 12 zile pe an §i la dijma, cu incetul au
citzat, cdci stdpdnii mosiilor an inceput putincdte
putin sa supund pe farani §i sd-i apese silindu-i ca
sa le facd clacd duper' voinrd si trebuinta lor. De
asemenea si dijma sit be is malt mai mult de cdt
se cuvenea si mai ales boerii mari si ispravnicii si
aceia ce se aflau In serviciul currei pe afard, incdt
faranii strdmtorati prin tot felul de siluire si zeciu-
iald incepuserd (din timpul ce cunosc) al(ii set fag a
la mosiile si altii sa emigreze din sat in sat catand
sit afle odihna si mdngdierea. Dar in zadar si lard
folos. Pentru ed on unde mergeau nu gaseau de
cdt siluire si apasare".
Ceea ce ma impinge sa cred, ca acest strain spune
adevarul, este, mai fntaiu, melancolia cu care con-
stata ca reformele lui Alex. Ipsilante nu a schimbat in
nimic, abuzurile ce existau. Si, al doilea, repe-

1) Istoria Romanilor, Ureche, Vol. II, p. 38

www.dacoromanica.ro
344 CERCETARI ASUPRA STXREI TARANILOR

titele ordine pe care Domnul le (Id pentru starpirea

acelor abuzuri.
Anonimul grec arata foarte mare mild de taranii
no§tri ; el spuue, ca aceia erau incarcati cu toata po-
vara dajdiilor Domniei si a angaralelor ; pe cand
stiipanii de mosii, care nu pliitesc nimic, se folosesc
de Omni, din chipul acesta (aratat mai sus) facan-
du-le atat rau in aceste doug feluri, de care atarna
toata starea lor, desigur cif nu pot nici pe jumatate
sci se ocupe de munca pentru viara for proprie si
pentru pleitirea dajdiilor.n
Liicru curios, macar ca anonimul constatti inuti-
litatea poruncilor amme§ti, totu§i solutia lui este
a sa se reimputerniceze acest capitol despre claca Si
dijm6 far& nici o schimbare, ca sA se stavileasca de
toti stApanii de mosii de a nu mai silui si a mai apasa
pe tarani.D

'VI

Dupd incheierea piicei dela Kiuciuk-Kainargi (1774),

in Moldova este trimis Domn Grigore Alex. Ghica, in
a doua Domnie.
sSi aici se petrecuse cam acelea§i lucruri ca §i in
Muntenia, in cei cinci ani de ocupatie ruseasca. Boe-
rii profitase de aceasta ocupatie § i de lipsa de Domn,
in tars, pentru ca sa se Intareasca ca clasa. Pentru
aceasta voiu arata un caz.
Un tiiran din tinutul Carligiitura, impreunii cu fe-
ciorul lui lease plugul cu boi a boerului §i isi arase
ogorul. Boerul se ph:Inge Divanului cnejiei Mol-
dovei (aka se intituleaza Divanul in tot intereg-
nul). Mare scandal intre boerii Divanului de acest
fapt. Ei ordonii ispravnicului din Carligatura sa

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 345

faca cercetarea «pentru aceastd obriiznicie D. Pe

laugh' alte despagubiri care se dau jignicerului Vasile
Tanase, Divanul ordond pentru indrSzneala ce au
facut (lgranul luand plugul boerului) cu nebggare de
seama, sei se eerie spre pilda for si a altor prani,
asemenea lor, fiindcei sa nu indrazneascd alteidatei
a lua lucru boeresc in slujba lor". 1)
Proprietarii nu erau multumiti de ceeace Grigore
Ghica, in intaia sa Domnie, le acordase prin a§eza-
mant. Si dupd explicutiile, can deja am dat mai sus,
nu trebue sa luam in seas literal acuzarile pe cari
ei continua a le aduce laranilor. Asa, un proprietar
se plunge ca taranii de pe md§ia Teline§tii din ju-
detul Iasi, nu se supun ca sá lucreze zilele obicinuite
de boeresc 2). Am vazut ce trebue sa intelegem prin
cuvintele: nu se supun.
Boierii pun din nou Domnului chestiunea rapor-
turilor dintre ei §i tiirani, plangandu-se ca sunt
nedreptatiti prin a§ezamantul in vigoare. Domnul
ordona Divanului sa intocmeasca o anafora, in care
sä i se arate in ce chip au fost din vechiu obi-
ceiul intre stapanii mo§iilor §i intre locuitori, cum
s'au urmat mai pe urma §i cum socote§te Divanul,
sa se urmeze de acum inainte.
In afara de afirmarile cu caracter general din acea
.anafora, mai toate neexacte, §i de care ma voiu ocupa,
imi pun intrebarea prealabila : Ce stop urmaresc
boerii ?
Boerii, prin anafora cer, in forma, 36 de zile de
lucru, in local celor 12. Dar de ceeace se plang ei,
in realitate, este mai cu seam, ca, prin a§ezaman-
1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. II pag. 276.
2) Uricarul Th. Codrescu, vol. XXII, pag. 276, 9,4i 218

www.dacoromanica.ro
346 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

tul fn vigoare, taranii nu sunt obligati, pe langa claca

de la camp, sa le mai facd si claca pentru trebuin-
tele gospodariei lor. Si scopul adevarat pe care 11
urmareso este ca sa capete zile suplimentare de that
domestics.
In adevar, pans atunci, cele 12 zile de 016, chiar
sporite in mod deghizat, avusese caracterul pur
agrar : era claca la camp.
Dar claca pe care o avusese odata proprietarii, ina-
inte de reforma lui Const. Alavrocordat, adica pentru
reparatul acaretelor, pentru lucrarea la iezaturi, pentru
caratul de lemne, etc., sau cum am zice, claca servila,
aceasta nu era prevazuta in wzamant.
Inainte, cand functiona vecinatalea, proprietarii isi
indeplineau asemenea servicii cu vecinii. La acest
fel de slujba aceia erau mai cu seams intrebuintati.
Acest lucru 11 spune, intre altii, §i cronicarul Canta.
Cand Domnul a intrebat, pe boeri de la tine i-au
cumparat (pe vecini) si in cat i-a cumpArat" ? Canta
pretinde cd boerii ar fi ruspuns oii st6panim si not
dela mosii si stramosii nostri, iar a-i vinde nui pu-
tern vinde, cd fi punem la celte o slujba a casei de ne
dd ajutor».
Desflintandu-se vecincilalea, boerii riimasera lipsiti
de oameni care, in mod gratuit, sa le facer' slujba pentru
ajulorul casei.
E drept cd taranii erau obligati sa faca mice fel de
slujba. A5eziimantul lui Gr. Ghica o spune in mod
formal: «la lucrul campului cum qi la alt lucru'.
Dar tot fteziimantul continua : «lucrand fieste care
dupu cum s'a randuit prin ponturi, iarasi sei se find
in Emmet* de rdnduitele doueisprezece zile ale anuluir.
Prin urmare cand stapanii puneau pe tarani la
deosebite slujbe pentru nevoile gospodariei, ei erau

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 347

obligati sa scada toate zilele astfel intrebuintate, din

cele doudsprezece randuite. Asa ca zilele de munch
la camp se reduceau la cateva 1
Cele 12 zile abia le ajungeau pentru munca cam-
ului (ei sa plang continuu ca chiar le sunt putine).
Le mai trebuia peste acele, Inca un numar de zile cu
care sa -si indeplineasch §i nevoile caselor lor.
Acest lucru Divanul in substanta cere.
Iata :
Dupa ce constata ca raporturile dintre dangi bo-
erii §i taranii, sunt foarte rele, «jeluindu-se de strAm-
batate unii asupra altora, si asa din an in an mergand
aceasta randuiala tot spre cadere", apoi continua ca
cei ce se hrAnesc pe mosii, catre stApanii mosiilor au
ramas pan& acum de prea putin folos, si slujbd pot
set aibd dela cei ce locuesc pe ddnsele si putein zice
mai multd pagubei, de vreme ce numai cdt calcd si
lucreazd mosiileD 1).
Va sa zicii boerii se plang di taranii numai mo-
siile be lucreaza, dar alt ajutor nu le dau, lucru care
ei '1 socotesc ca le aduce mai multii paguba.
Am zis ca in actul acesta, gasim multe afirmatii,
cu caracter general, greite.
Asa, Divanul incepe grin a spline : «ea in vremea
trecuta a fericitilor si intro pomenire raposatilor
Domni ce au stAtut in pAmantul acesta, toate matins-
tirile si neamurile boeresti, aveau pe mosiile for
vecini, dati danie si miluire impreunei cu mosiile de
catre steipanitorii Domni, precuin adevereazd hri-
soavele vechi, si pe acesti -vecini II stdpdneau din
neanz in neam, slujindu-se cu ddnsii la toate trebu-
ihtele si in fiestecare vreme si loc, intocmai ca si
cu robii tiganin
9 Acte qi legiuiri, Sturza Scheianu, vol. I, pag. 33.

www.dacoromanica.ro
348 CERCETARI ASUPRA ST1REI TARANILOR

Afirmatie neexacta. -Cand Domnii fac danii de mo-

ii, in veacul al 15 §i al 16-lea, fi' sh mai vorbesc
de acela al 14, nu existau vecini ; in tot cazul ei
apar, in acte, la sfar5itul veacului al 16-lea §i nu
exists din acele timpuri nici un act de danie din care
sh se dovedeasch ca mosiile daruite se daduse cu
vecinii. Ori cum, nu ghsim acte de danii Dom-
ne5ti in care impreund cu mo5ia sa se daruiasca si
vecinii, si cbiar data ar fi, acest lucru, ar constitui o
exceptie. Hrisoavele adevereaza numai un lucru, ca
Domnul dddea o mosie cu satul cutare, dand 5i tot
venitul. De unde scoteau boerii ca Domnii le (lacteal'
si oamenii cu care se puteau servi intocmai ca 5i
cu robli figani"? In acele veacuri, am vazut, ca oa-
menii dadeau numai dijma §i faceau clach. E drept
ca ei faceau clach fgrii soroc sau cum zice anaforaua
slujindu-se cu clAnOi la toate trebuintele." Dar acest
lucru it faceau numai vecinii.
Adevarul, dupd cum s'a vazut, e ca proprietarii
transformase pe unii locuitori 5eziitori de mosii, in
vecini ; apoi prefhcuse sate intregi de cliica5i, in robi.
Vecinatatea nu fusese opera Domnilor, cum are aerul
de a spune anaforaua, ci a proprietarilor.
Dar boer:i mai fac urmatoarea afirmatie
Iar ceilalti locuitori cati erau traitori pe mosii stA-
paneqti de se hraneau, de0 nu erau vecini, dar la
toate trebuintele ce aveau sta'peinii mosiei fcirei soroc
slujeau".
Am arlitat ca aceasta afirmatie nu este exacta, de
cat poate pentru epoca imediat inainte de actul de
desrobire.
Boerii continuand cu istoricul chestiunei, ne fac o
marturisire pretioash, anume ccI fi in urma intoc-
mirei wzdmantului lui Const. Mavrocordat, care li-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 319

milase numdrul de zile de claca a fo$1ilor vecini, iolu$i

ei s'au servit de locuilori ca fi mai 'nainte ba chiar
fi de ceilalli ft:Irani, in mod veldit abusiv Lu toate
cestea slujba for necontenit ca si mai 'nainte, in
toate trebuintele ce aveau sta. pdnii mosiilor cum
si ceilalti locuitori ce nu cram in numarul vecinilor,
macar cd iards din porunca gospodineascd, ii s'a
hotarat atuncea ca sei aibei a lucra in stcipanii mo-
siilor ceite 24 de zile intr'un an, ddnd si de a zecea
din toate rodurile for ; dar find obisnuiti de mai
Inainte a fi supusi stapdnilor mosiei in toate sluj-
bele, iaras fdrci de soroc slajeatt si pentru rdndui-
tele zile pdnd in o vreme".
Nu se poate o recunoatere mai fiird perdea, a
unui abuz strigator. Va sä zica boerii marturisese
cd mult timp reforma lui Coast. Mavrocordat rama-
sese numai pe hartie I
Dar e nevoe Inca de o mica rectilicare. I3oerii afirma
cd la inceput, dupd reforma, taranii lucrase cate 24 zile.
Nici tin singur moment nu vedem din acte ca s'ar
ffi practicat dispozitia cu cele 21 de zile de claca..
Este drept ca hotararea din 1749 a boerilor, a cle-
rului si a altei obstie, fixase la acest numar zilele
de claca, dar aceasta numai pentru veciuii desrobiti. In
rezolutia de intaritura a lui Coast. Mavrocordat, a-
cesta nu schimba oficial, acest numar. Cu toate a-
ceste, a doua zi, dupd ce actul de desrobire devise
lege, nu se mai vorbeste de acel numar de zile, nici
nu intalnim un singur document In care sa se vadti
ca claca a fost vreodata de 24 de zile. Documen
tele ne vorbesc numai de 6 zile si pe urind de 12.
Cand Divanul *Inge, in anaforaua pe care o ana-
lizez, la a arata motivele pentru care cer sporirea zi
lelor de dace', el este slab cu desavarire. Caci en In

www.dacoromanica.ro
350 CERCETXRI ASUPRA STAREI TXRAN/LOR

leleg ca boerii sa se fi marginit injalba for a sustine

ca sporirea zilelor de claca ,va aduce imbelsugarea si
fericirea Wei si a tuturor de o4tie". Evident ca sup-
unand pe tarani la o intreita munca, din cats ei
erau obligati sa faca pentru proprietari, acestia si-ar
fi intreit productia lor, asa ca in lard ar fi fost de
trei on mai multe bucate pentru vanzare si expor-
tare. Dar sa mai adaugi, cum face anaforaua, ca a-
ceasta randuiala de 36 de zile de slujba a locuitori-
lornu va fi for de stricaciune", asta insemneazii a trece
peste argumentare si a cadea in fantazie. Poate sus-
Itinea cineva, in mod serios, Ca unui Oran deprins sa
facii 12 zile pe an de clacii, anu'i va fi de stricaciuneo
Eicand 36 ?
Ce face Domnul tarei fatii cu aceasta anafora ? Ce
s'a petrecut ? Actete nu ne spun. Constatam insa ca
Grigore Ghica nu da nici o solutie, deocamdata, a-
cestei cereri a boerilor, ci se margineste a reinoi pur
si simplu vechiul sau asezamant. Numai mai tar-
ziu, peste un an si mai bine, cu cateVa zile Inainte
de a fi ucis de trimisul Portei, in casele din Beilic,
in Iasi, el satisface cererea boerilor acordandu-le un
numar foarte insemnat de concesiuni, peste cele deja
existente in aseziimantul sau din 1766.
El decide ca taranii, pe langa claca agricolii de 12
zile, asa cum asezamantul o stabilise, sa mai faca
pe an Inca cloud clad la ce va avea trelminfa sta-
panul mosiei ; sa ajute la intocmirea iazurilor si
morilor proprietarului si la repararea acareturilor
de pe mosii, sa mai faca o podvada proprietarului,
aducandu-i lucruri trebuincioase pentru Indestularea
casei, insa cu 1ndepArtare m5surata ca sA nu cada lo-
cuitorilor cu ingreuiere». In fine, sa mai aducii la

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 351

casa stapanului §i cate doua care de lemne pe an.

S'ar parea ca o Intelegere se stabilise intre Donut
§i boeri in cursul anului.
Cu alte cuvinte, Grigore Ghica, pan hrisovul 0 al
doilea aoezif mdzit pentru indatoririle locuitorilor
catre stapdnii moqiilora din 1777, urea Inca cu un
numar de zile, zilele de claca. Cu cite ?
Sa punem trei zile pentru repararea iazurilor ,i a
morilor, caci toata lumea .tie ce inseamnii a repara
o iezatura. Sii mai punem cloud zile pentru repara-
rea acareturilor, anume, cohere, hambare si chiar ca-
sele proprietarului.
Indeplinirea unei podvoade, probabil, ca consuma
cel putin o zi, cand distanta nu era Area mare ; cand
Insii sateanul era trimis la ora,,, atunci ea putea sii-1
filed sa peardii cloud zile. Timpul ce omul perdea cu
adusul unui car de lemne, era relativ, dupii cum
padurea era mai departe sau mai aproape. Prin ur-
mare sä punem o zi. hid deci ea ne urchin la 7 zile.
La care dacii adaugim cele 2 zile de claca din 1101.1
regulate, fac 9. Presupunand ca papa atunci laranul
n'ar fi muncit mai mult de cat 12, iatii-1 avand de
suportat 21. Dar am vazut, ca in intaiul at;ezamant
Grigore Ghica ridicase, de fapt, claca la 18 zile
deci cu cele 9 adaugate de astadata, faceau 27. Boerii
ceruse 36.
Dar nu e numai atata.
Faptul gray este ca arzamintele panii atunci a-
vusese un caracter pur agrar. Claca era instituita
mai cu seama in privinta muncei cdmpului. Prin noua
oranduiala a lui Grigore Ghica, is un caracter servil.
Claca5ii sunt la porunca proprietarului, nu numai
pentru munca campului, ci ei sunt obligati sii facii

www.dacoromanica.ro
352 CERCETATI ASUPRA STAREI TARANILOR

proprietatei, servicii pe care inainte numai vecinii

le faceau, adica sä repareze zligazurile si morile, sii
repareze acareturile de pe mo§ii, sa aduca proprieta-
rului cele necesare pentru fndestularea casei, sa tran-
sporte §i chiar sa tae lemne din padure. Grigore
Ghica, transformeazd pe chica§ii lui Const. Mavro-
cordat, in parte, in vecini.
Prin acest supliment de apzdmant, Domnul des-
chide up abuzurilor, larg. Pang acum zilele de lucru
find circumscrise numai la munca campului, abuzu-
rile puteau avea loc numai in acea privintd.
De acum ele capita o intindere generals.
Mai mult. Grigore Ghica revine in mod formal a-
supra unci dispozitiuni bune §i drepte din aezdman-
tul sau dela 1766. El facuse din vinderea vinului un
monopol al proprietarului, justificand acest monopol,
probabil, ea' de vreme ce proprietarul are vii pe-
moii, este drept ca sa'§i poata desface rodul si sa
nu fie concurat de larani. Debitarea rachiului o la-
sase libera% precum §i on care altfel de comert
Dar proprietarii voesc sd nu fie numai agricultori
ci §i negustori de rachiu, de bdcanii, etc.
De aceea Grigore Ghica retrage taranilor acest drept
Maud si din el, un monopol tot pentru proprietari..
Iata ce zice el, mdcar de s'au si zis in ponturi, ca
afard de yin la vdnzarea celorlalte bduturi set fie-
slobozi si locuitorii, dar flindca aceasta in urnzd-
poate aduce iardsi pdgubire stapanilor de nzosii...,
etc. etc. intru prefacerea la vanzarea bauturilor."
Domnul da cloud motive : intai paguba stdpa-
nilor ; si al 2-lea, in crapiele tdranilor sd \rand
bauturi prefacute I Dar, cu toate aceste, la sfdr§itul
a§ezamAntului, da ordin ca nu cumva §i unii din
stapanii mosiilor sau vechilii for esä urmeze chipuri

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 353

asupritoare cAtre locuitorii for cu bdutura necuviin-

cioasa sal: de vdnzare de preturi nenzasurate Fara
sa dicteze vre-o sanctiune
Constituirea in monopol a debitarei rachiului, o
face Domnul, tot in urma stdruintelor proprieta-
rilor. Tata de ce. In 1766 and intocmise intaiul ase-
zdmant, proprietarii nu aveau Inca veInite, la mosii.
In 1773 deja velnitele incepuse a functiona si atunci
ei cer si obtin ca viinzarea rachiului sa le apartind
lor. Vom vedea ca Moruzi opreste chiar importul
rachiului din Polonia tot in favoarea velnitelor Mol-
dovenesti, ceeace face ca acea tara sa protesteze catre
Poartd.
Domnia lui Grigore Ghica este, in cea mai mare
parte, consacrata pentru intdrirea clasei boeresti, in-
zestrand-o cu privilegii si foloase.
Nu degeaba Divanul la auzul vestei ca el fusese,
din non, numit Donn, trimesese prin ambasadorul Ru-
siei, un arz inaltei Porti prin care ii multumea cu
lacriimi de aceasta nemerita numire.
Si Grigore Alex. Ghica ca si Ipsilante, intocmise o
condi&
Acea condied mai Wald e consacrata intereselor hoe-
rilor, sabileste venitul fieciirei hoerii si fiecarei slujbe
incepand cu logofetia cea mare si pand la cel mai
unit hoer.
Logofdtul cel mare avea 3000 de lei pe an, si asa
mai departe cu toate slujbele. Lefile tuturor boerilor
si a slujbasilor mici, a caror budget '1 Intocmeste
Domnul, se urea la suma de 243.000 de lei pe an ! 1)

') Condica lui Ales. Grigore Ghica. In Istor:a Rominilor de

Ureche, vol. II, pag. 222-265.
23

www.dacoromanica.ro
354 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

De unde is Domnul aceastii sums insemnata ?

Toti ace§ti boeri functionari nu sunt platiti din
budget, ci platiti, deosebit, de contribuabili.
Acest Domn printr'un hrisov din 1774 intitulat
Pen,tru aqezarea obiceiurilor si a bunelor randuelia1)
organizeaza casa rasurilor, care sa serveascg de fond,
veniturilor boerilor. Aceasta cash se alimenteaza din
o percepere de 14 parale numitd reisud de la tot leul,
de la toti contribuabilii.
Tot acest Domn face un asezainant pentru regu-
larea privilegiilor mazililor, adica a celor de neam
de Boer.
sa nu uittim ca boerii aveau, fiecare dupii rangul
lor, stabilit un numtir de scutelnici Inca dela Const.
Mavrocordat, tiirani scutiti de mice dare catre Dom-
-the, la dispozitia stiipanilor lor, Intocmai ca §i fo§tii
vecini.
In acest time, plangeri continua de neexecutarea
a,eztinnintului si de nesupunerea taranilor.
A,5a, iata un hrisov din 1776 Septembrie 9, prin
care Grigore Ghica dd ordin ispravnicilor din tinu-
tul Iasului ca sa execute pe ni§te tiirani care nu
se supun ca sa lacreze zilele obicinizite de boeresc
dupti cum mai pe larg yeti intelege toata pricina, din
jalba ce am dat la Domnia mea, care vi s'au trimis,
pentru care cersind dreptate, scriem Domnia voastra
ca sa dati tare poruncei acelor pantiri ca dupa ho-
tilrfrea ponturilor sa aiba deplin a lucra zilele ra-
mase stirpftnului mosiei2).
Si aici, nesupunerea taraniior trebue sa o luam cu
explicatiile deja date asupra chestiunei.

1) Uricaral Codrescu. vol. IV, pag 21.

2) Ibidem, vol. XXII, pag. 217 218.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 355

Proprietarul, probabil ea le cerea cele 12 zile de

claca, intelese in felul a5ezamantului, adica numarate
nu dupa ziva solara, ci dupa cantitatea de named
fixatii de Dome, iar taranii protestau, flindca ei 5tiau
ca ponturile din vechiu, ii obligau a lucra numai
12 zile.
Aceste ca'rti 5i toate ordinile de asemenea natura,
se executau asupra taranilor, mann militari. Ei erau
adu5i 5i pu5i cu sila ca sa munceascd.
Acest lucru 11 vedem inteun act de aceia5i natura
in care cetim ca concluzie :
,Si care nu ar urma dupa ponturi poruncim Doni-
nia mea dumneavoastra ispravnici ai tinutului, pe
unii ca aceia sai supuneti ddnd mdnd de ajutor
numitei jupdnese $i vechilului sau ".
Aceste executari se faceau ele fara judecata pe
simpla plangere sau denuntare a proprietarului ? Pun
aceasta intrebare flindca, vom vedea, ca in Mun-
tenia, lucrurile se petrec pe o tale mai regu-
lata. Acolo plangerile sunt cercetate, trimise chiar
inaink.sa Divanurilor din provincie 5i hotarate jude-
ciitore5te de Domn. Este drept ca pentru aceasta WA,
avem marele avantaj, ca condicile ocarinuirei Dom-
nilor, incepand cu aceea a lui Alex. Ipsilante (1774)
ni s'au pastrat, pe cand cele din Moldova, nu. 1)

VI

In Muntenia situatia laranilor, in acest timp, este

relativ mai buns, in sensul ca Domnii nu ingreuiaza
prin ordini sau prin ponturi nova, situatia veche

I) Uricarul Codrescu, vol. XXIII, pag. 413.

www.dacoromanica.ro
356 CERCETARI ASUPRA STARE! TXRANILOR

stability de Const. MavrocT.dat. Ba din contra, cautd

a impiedica abuzurile proprietarilor.
Intre aceste abuzuri unul, nou, era revoltator. Pro-
prietarii dadeau taranilor, cranguri, paduri, maraci-
naturi, cu conditie ca sa le curete, §i O. le stapa-
neasca, platind dijma. Dupa ce locuitorii, cu mare
munca, faceau din acele locuri ogoare bune de arat,
apoi stapanii mo5iilor ti alungau de pe ele, dandu-le
in schimb locuri proaste. Caragea care vine dupa
Alex. Ipsilante, da in 1782 un pitac catre judete, in
care spune ca a prima plangeri ca egumenii, boerii,
archireii §i alti boerna§i comic abuzurile pe care le-am
aratat. El ordona ispravnicilor ca sa se respecte
dreptul satenilor care an facut curiltura sad arcite
mosiile precum i numele stiipanilor care comiteau
asemenea nelegiuiri. 2)
Dreptul de proprietate emfiteoticii a taranilor asu-
pra pamanturilor curatite, fie grudini de arat salt
de fanate, era din vechiu recunoscut. Si ca sa se
vada lijcomia proprietarilor pentru asemenea locuri
bune si fertile, ma marginesc, deocamdata, a spune
ca mai toti Domnii erau nevoiti ca sa repete, in pon-
turile lor, acest ordin, fara a putea impiedica, cu de-
savar.5ire, abuzul.
Tot acest Domn ordona ispravnicilor ca sa scoatd
pe sateni cu plugurile la semanat meiu, far pen-
tru cei ce nu vor sei mdnta mai vartos cari panel acum
nu se obicinuesc a semeina meiu find fosti invtitati
numai cu porumburi, vd poruncim sd fiti d-voastre,
ispravnicilor datori a cduta si orice mijloc si cle

1)Uricaral Codrescu, vol. XV, pag. 317-320.

2) Istoria Romanilor, Ureche, vol. I, pag. 256.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 357

uncle veti .sti sa le gdsiri scinidnrd, negreit ca sd

nu ramand Tara de arciturei». 9
Din acest act aflam ea cultivarea meiului, era de
curand introdusa.
Abuzurile slujba5ilor sunt neinchipuite. Un percep-
tor a darei funuirilului, dare care era, de 20 de pa-
rale, de horn, se duce la cloud femei viidane pentru
a percepe aceasta taxa. Ele lipseau de acasa ; acel
salbatec s'apuca 5i le daramii bordeele f5r5, zice
Domnul, de a nu le da vreme nimic (a g5si paralele)
la intoarcerea for sau a cloud oars a mai cerca».
Aceasta faptii a zapciultti, a care s'a aratat ca nemi-
lostivire $i cu vr5sm6sie asupra doua sgrace vaduve
facuta in contra a atata randuri de porunci ai Dom-
niei a se purta cu blandete catre locuitori o pe-
depse5te Domnul cu ocnci.
Sub Domnia de 5 ani a lui Mihaiu .5utu (1785
1784 o adevarata anarhie domne5te in raporturile
dintre proprietari 5i tarani : nici unii, nici allii nu
respecta a5ezamantul cu 12 zile de clach. Domnul
intervine, la fiecare pas, fie pentru a aminti proprie-
tarilor ponturile stabilite 5i a.i indemna sa se tie in
limitele lor, fie pentru a ordona laranilor ca sa nu
12 calce nici ei, ci sa lucreze, dupii acele ponturi.
Taranii chiar and au prin tocmeala, mai patine
zile de lucru, nici atunci nu se tin de invoiala.
Asa, gasim o plangere a unei vornicese, ca ea s'a
tocmit cu locuitorii de pe mo5ia Posul, cu opt zile
de claca pe air, iar locuitorii nu s'au tinut de cuvant
.5i ca are rama5ite de trei ani, pe laugh alto neoran-
dueli, pe care acei tarani ii fac. Se trimite ispravnicul
in cercetare.
1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. I, pag 256.

www.dacoromanica.ro
353 CERCETARI ASUPRX STIREI TATUNILOR

lath ce raspund taranii, dupa ceeace acela spune in

raport: sins 6tsi ei au ardtat ca vre-o pricina de 1171-
potrivire nu au, fiindca sederea i toata hrana for
In padure, de dobitoacele for si gradinile sunt pe
mosia dumnea-ei, $i cum a au wzamant cu dum-
nea-ei a-i clacui ate opt zile pe an, dar nu au putut
a clacui din neindemanare". 1)
Alta data ei §icaneaza §i pretind ca au tocmeli u-
oare pe care nu le pot dovedi.
In 1785, Mitropolitul Targovi0.ei se plange ca lo-
cuitorii din satul Sacueni refuza su lucreze cele 12
zile de lucru pe an.
Se randuesc Vel logofatul Scarlat Greceanu §i Vel
Ispravnicul Ienache Vdcarescu sa cerceteze cazul. La
cercetare, taranii zic, ca au avut tocmeala cu Mitro-
polia numai pe 6 zile pe an, de clacd, iar cazul de
fan 6 parale dijma. Intreball, data au vre-o dovada
si vre-un wzamant fn scris de aceasta tocrneald, ei
raspund ca nu au. Intrebat, la randul sdu §i omul
Mitropoliei, acesta afirma ca niciodatii Mitropolia
nu a avut o asemenea tocmeala; decal, ca i-a pus
pe oameni sii lucreze, dupa lucru; dach au avut mai
multi treabii, aceia au lucrat mai multe zile, iar clack
au avut mai putin, mai putine, in marginile ponlu-
rilor; iar flindca, data asta, Mitropolia are trebuinta
de mai mult lucru, pentru aceea le cere claca de-
plin dupa obiceiu si dupa cum clacuese si aiti la-
cuitori pe alte nzosii duper' obiceiu" 2)
Evident ca, in cazul acesta, satenii din Sacueni
n'au dreptate. 0 simply piisuire din partea Mitropo-
liei, in anii cand nu avea prea mult de lucru, nu
1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. I, pag. 431.
2) Ibidem, pag. 432-433

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 359

era un motiv plauzibil ca sa-i faca sa refuze claca

de 12 zile, cand era nevoe. Domnul, conform avizu-
lui boerilor cercetatori, ordoana taranilor sa lucreze
cele 12 zile §i nu se multume§te numai cu atata ; el
alp tureaza in copie, o carte de clach trimisa la toate
judetele Inca din anul 1784, in care se pune in ve-
dere, din nou, atat proprietarilor cat Si tiiranilor,
obligatiile si datoriile lor, pe cari le-am vazut deja,
stabilite in wzamantul lui Alex. Ipsilante cu doi
ani in urma.
In anul viitor, Sutu este nevoit ca sa faca un pi-
tac catre cinci judete de peste Olt, unde, proprietarii
nu mai respeclau ponturile qezclIncintului.
Atat vatafii nianastire5ti cat §i cei boereti, sileau
pe tarani sa lucreze mai multe zile decat cele oran-
duite ; iar cand claca era in bani, atunci luau mai
mult deck un zlot de casii. Cele 12 zile, ti sileau
pe tarani sa le faca, de odata, nu rand, rand; ei
puneau pe femeile din sat ca sä tese, ca sa toarca
si la alte angarii. Taranii can avusese tocmeli deo-
sebite, cu proprietarii sunt nesocotite, ei le schimba
§i lac §i alte suparari si necazuri Yard de nici o mita,
lucruri care ne turbura foarte mult gi pe care nu le
putein suferi Domnia mea nici de cum".
Iar Domnul, mai adaugii cu mare dreptate «fiindca
Domnia mea nici pe staptmii mosiilor nu voim a-i
isterisi de cele drepte ale mosiei, sau a-i p5gubi, in-
tr'un nimica ci inca si ajutor dam spre implinirea
dreptului lor, dar nici pe s'dracii locuitorii, a-i ne-
caji mai mult si a-i sfarama Para de oretnduiala nu
8/Iferi/71>>.

1) Istoria Rominilor, Ureche, vol. I, pag. 428.

www.dacoromanica.ro
360 CERCETXRI ASUPRA STARE' TARANILOR

Din aceste, vedem, ca relatiile se Incordase intre

amandouii clasele. E drept ea §i taranii cautau sä
scape de obligatiile ponturilor si nesocoteau chiar
invoielile facute de desuptul maximului de munca
legal.
Dar §i proprietarii nu sa lusau mai pe jos; din contra.
Caci abuzurile cari ei le comiteau stint aratate de
fnsusi Domnul. Dupa ponturi, femeile chica5ilor nu
erau supuse la nici o slujba. Ei le sileau sa toarca
§i sa tese pentru curte. Introduceau claca domestics
chiar pentru familia clacapilui. Apoi de ce sa ne
miram ca §i taranii §icanau asupra celor 12 zile le-
giuite, cand proprietarii nu se sfiau ca sa le tears
mai multe ?
0 scuza aveau tiiranii in faptul eh uncle din dis-
pozitiile ponturilor erau prea pagubitoare pentru ei,
precum d. ex. : acea privitoare la monopolul pro-
prietarilor pentru vinderea vinului.
Foarte multe sate erau inconjurate de vii. Meza-
miintul oprind pe tarani, in folosul proprietarilor, a
vinde vinul, ce puteau face cu el ? Unde sa-1 vanda ?
Incat, ne explicam foarte bine, pentru ce sunt atatea
plangeri din partea proprietarilor in aceasta pri-
vinta. Si cu toate aceste, ordinele Domne;ti nu-i im-
piedica pe tarani ca sa vanda yin. Preferau ca sa se
expuie la urmariri, decal sa arunce vinul in mijlocul
drumului.
Dar abaterile taranilor dela ponturi sunt si de alts
natura.
Taranii, desigur priveau cu ochi rat numiirul de
12 zile de claca pe care 11 considerau ca excesiv. Ei
lush nu puteau sa Inlittureze claca, on cat de ne-

www.dacoromanica.ro
 G. PAN CT 361

dreapta ar fi fost in principiu. Printr'o revolutie,

n'ar fi ajuns la aceasta. Dovadd ca, in alte taxi, s'au
facut revolutii contra clacei 5i taranii la urma, tot
ei au suferit.
Dar cand ei se tocmeau in mod deosebit cu pro-
prietarul care se multumea cu 6 zile sau in cazul citat
cu vorniceasa, tocmeala era cu 8 zile, pentru ce nu res-
pectau Invoiala ? Tiiranii erau ap de rail deprintd,
in starea de demoralizare in care se aflau, Meat nu
respectau nici chiar invoielile can erau in favoarea
lor. Asa, luck proprietarii ajunsese, cand faceau invoeli
cu mai putine zile deciit cele 12 a a.5eziimantului, sa
puny conditie, ca dacii taranii nu se vor tinea de
invoialii, atunci invoiala sa fie mild, iar aceia sa fie
obligati a lucra maximal zilelor oronduelii.
Acest Meru 11 gAsim intro invoialii a egumenului
maniistirei Hurezu facuta cu oamenii din satul Baia-
de-Fer pe 4 zile de clach pe an, iar in invoialii citim :
cand nu se vor tinea de acel wzrunant sa alba a
clacui cote 12 ;He i a plati Coate cheltuielile ". 1)
In acele timpuri de anarhie moralii, nu sunt vino-
vati totdeauna numai proprietarii.
lath' Inca un caz in care taranii n'au nici o dreptate.
Locuitorii din prejurul a douii mo§ii de a Mitro-
poliei, neavand, probabil, destul loc de p4une pe
mosiile unde erau a§ezati, veneau cu vitele de 1d5teau
iarba ,,i crangurile acelor moii striiine, ba chiar
tiiiau 5i lemne din piidurile Mitropoliei. Era foarte
de inteles cum cii taranii erau datori sa dea dijmit
din feinul care faceau sau sa phiteascii in bani, iarba,

1) Arhiva mAnastirel Harem, Iorgs, pag 154.

www.dacoromanica.ro
362 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

§i chiar sa dea zeciuiala din lemnele tiiete, fiindca ei

nu aveau nici un drept, pe acele mo§ii, pe care nu
§edeau. Di bine, ei refuzau mice fel de plata sau des-
pagubire, incat Domnul fa nevoit ca sa intervind §i
sa -i sileasca. 1)
In privinta nesupunerei taranilor la claca sa obser-
yarn un lucru. Desigur ca a fost §i rea vointa. Dar
a putut ca taranii sa nu faca clacii §i dintr'un motiv
foarte bine cuvantat, anume din cauza podvezilor §1
angaralelor Domne§ti §i celor impariite§ti. Taranul en
vitele lui, era singurul mijloc de transport a tuturor
sarcinilor pe care Domnul le ordona.
Cand citegi actele §i documentele timpului, to in-
spaimanti de numarul acestora.
Ca sa-§i facii cetitorul o idee de proportia care
luau aceste sarcini, voiu cita un ordin a Sultanului
din 1783, ca Domnii sa clued, zicea ordinul, la sche-
lele Braila §i Galati intre 700 fi 800 de mii de slamboale
de zaharea si sd irimeald la ceialea Ozun, pentru a o
repara, o mie de oameni cu 500 de care, afarei de
mesteri ferari, dirdmidari si veirniceri Si din cuie si
din cdrbuni.
De tine erau sa fie transportate cele 800 mii de
stamboale ? De tarani. Cate care, era nevoie, sa fie
rechizitionate ? Evaluand la 500 de ocii greutatea ce
se putea pune intr'un car, e§ia, ca Domnul ar fi tre-
buit sa rechizitioneze vre-o 2.500 de care 1

Toti ace§ti 2.500 de claca§i, cum puteau ei sa facii

§i acest beilic §i in acela§i timp sa lucreze j§i boerilor
cele 12 zile ? Asa se poate explica, multe abateri §i
nesupuneri.

t) Istoria Romanilor, Ureche, vol. I, pag. 430.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 363

Sa nu uitum ca cazurile pe can le giisim, sunt no-

tate de clasa boereasca, iar cele pe care le vedem
aratate de Domni, sunt relatate tot de boeri care erau
insarcinati cu toate anchetele. Asa, am citat, ceeace
ni§te ispravnici arata anchetand reclamatia unei vor-
nicese. 'aranii, zice raportul, dupd ce au recunoscut
ca sunt in culpa, s'au multumit a zice ca nu au pu-
tut sa facd slujba, adin neindemanarer. De sigur ca
ei au aratat §i cazul neinduntindrei, pe care isprav-
nicii nu ne '1 indica. Cine §tie dach ntindemtinarea ace-
lora nu avea de motiv una din acele podvoade si
rechizitii de care vorbesc. Prin urmare si in aceasta
privinta, suntem datori sa fun in mare rezerva si sa
nu luam totdeauna ad-litteram ceeace intalnim prin
actele Domniei.
Revin la ordinul Sultanului. Boerii din Divan, de
astadata, indraznesc ca sa raspunda, ca cererile tree
peste puterile Orel. Ei arata urmatoarea socoteala
de beilicul ce se facuse in cei doi ani din urma.
Cea adevarata dare a zaharelei este aceasta Stain-
but 216.508 in primavara a veleatului 1782.455.642 in
toamna acestui veleat ; 40.000, care s'au 'dent a-
cum la iarna veleatului 1783 ; 50.000 la greltz care
s'a mdcinat acum in primdvara veleatului 1783 ;
80.000 In primeivara veleatului 1783, ce s'au trimis
in Tarigrad, afara din ce am luat din zahareaua dela
magaziile Brailei, din zahareaua de an : care se face
water- suma datului zaharelei, Stambol chile 842.150.
Cand se vor da incd 260.000 chile orz .i 80.000
chile fdind ce se cer acum, fac chile 1.182.150. u Toatd
aceastd insemnald cantitate de zaharea fusese Iran-
sportald la &dila tot de fdrani in cei doi ani de inainle!1)
1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. I, pag. 277 $i pag. 313 si
Tezanr istoric, pag 333.

www.dacoromanica.ro
364 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Cand voiu artita, la locul cuvenit, desvoltarea care

blase, in aceastti jumatate a eacului al 18-lea, ex-
portul de grime, atunci se va intelege de ce boerii
cereau sporirea zilelor de claca §i pentru ce taranii
erau aptisati din ce in ce mai mult. Proprietarii, in-
cepuse a cunoa§te ce profite pot trage din intinsele
for mo§ii, lucrate de bratele claca5ilor. Era un in--
demn general la a produce pentru export si pentru
trebuintele Turciei, care fhcuse din aceste tad, gra-
narul ei, sau, cum zic actele timpului, chelerul ei".
Domnii indemnau pe tarani §i ii sileau chiar sa pro-
clued cat mai mult, in folosul for si a fiscului, mai
cu seamy a fiscului. Boerii, sileau pe larani ca sd
lucreze cat mai mult pe ogoarele lor, in interesul
exportului ; totul §i toate se a.,,teptau dela bratele
taranului.

'VI

Dintre toti Domnii fanarioti ai epocei, desigur eh

Mavrogheni a fost acel care, nu numai ca a protejat
pe tarani, dar aproape le-a luat apararea, fata cu pro-
prietarii. Acest Domn viteaz, singurul rasboinic dintre
fanarioti, este antiteza lui Grigore Ghica din Moldova.
Cel intaiu lucru care ill face cand ajunge in Bucu-
re§ti in 1786, este sa dea care ispravnici un pitac
despre clacci Si religie. El incepe astfel pitacul, adresat
egumenilor, staritilor, boerilor mari, boerna5ilor, ma-
zililor, etc. «fiware stilpan de movie sa nu supere pe
locuitori peste poruncile DomnWi gi preste dreptul
acela ce este al mo.iei obicinuit si scris prin con-.
dici, nici la clack, nici la dijmA, nici set' metaclziri-
seasca pe locuitori ca pe rigani sau ca pe niste

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 365

robi, a-i framdnta si a-i sfardma fdra de mild, nici

sa i cazneascd, add batd, sau sd-i oar-rased cu in-
juraturi nesuferite, pe ddnsii, sau pe sotiile lor,so-
cotindu-vd fiesticare, ca toy zidirea lui Dumnezeu
si tori Irani intro Christol ne nunzim, dupa cum zice
si :Manta Evanghelie, si aceia ne sunt dati ca un a-
manet de la care ne folosim si ne indestuldm.w1)
Om groaznic, el inspird spaima in boeri si in egu-
meni. Pentru dansul, cele 12 zile de claca este ex-
ceptia ; regula, sunt zile mai putine. Am vazut mai
sus ca satenii din Sacuieni de pe mosiile Mitropoliei,
flinded nu putuse dovedi ca avusese tocmeala in scris
de 6 zile de clacii pe an, Domnul de pe atunci le
ordonase ca sa se conformeze wzhmantului. Acela,5i
caz se prezinta §i lui Mavrogheni anume cu Mitropolia
Targov4tei §i cu satul Siicuieni, ai earui locuitori
vin din nou la Domn ca sa sustina, ca Si mai 'nainte,
ca de§i nu au act scris, dar ass a fort invoiala en
vorba. Mavrogheni, contrar bolai irei predecesorului
lui, Sulu, recunoate invoiala verbala §i obliga pe
sateni ca sa flied cladi numai 6 zile, iar nu 12.
De cite on poate, el intervine intre egumeni §i
tarani, si mic5oreaza zilele de claca.
Cu boerii lucru era mai greu. Boerimea era o in-
stitutie in aceste Mari si foarte puternicii in Muntenia ;
a lovi in interesele unuia, insemna a lovi in drep-
turile, tuturora. Dar cu mosiile Mitropoliei 5i mai cu
seams cu acele ale egumenilor, Mavrogheni face cc
vroete ; el scade, in genere, pe acele mot;ii numarul
zilelor de claca. hid un caz foarte curios. In urma
unor plangeri a locuitorilor de pe moia manastirei

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. III pag. 75.

www.dacoromanica.ro
366 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Slobozia din Ialomita, ca egumenii ii silete la o claca

§i dijma mare, Mavrogheni chiama pe egumen si pe
cativa reprezentanti ai taranilor §i ii pune ca sa se
Invoiasca inaintea lui chiar. Taranii incurajati, arata
pretentiile lor. Egumenul, in fata lui Mavrogheni,
este cu desiivitr§ire intimidat. Se incheia o in-
voiala pe care Mavrogheni pune pecetea sa Dorn-
neascii. Iata In ce consista invoiala «oamenii sä nu
:

faca de cat 3 zile de claca sau sa plateasca cdte un

len de casa. Din fanul, cdt vor face pentru trebuinta
vitelor lor, dijma sa nu dea, manastirei ; lemne us-
cate de foc gi verzi de constructie sa poata lua to-
ranii, Para nici o dare. La moarA, sa dea numai 3
parale de sac, indatorindu-se ca dacA sa strica zAga-
zul morei sa sara sa-1 dreagA ; vinul pentru praznice
.i nunti sa-1 poata cumpara taranii de on unde ;
.paznicii $i dijmuitorii mosiei sa nu tin a mana stirea. 1)
Care era ideea sau planul lui Mavrogheni, in cies-
tia agrara ? Nu-1 pot patrunde, caci imediat preocu-
parile politice precum §i pregatirile de razboiu in
contra Austriacilor, 1i absoarbe toata activitatea. Nu
.tiu daca avea de gand ca sa micoreze zilele de
clad. S'ar 'Area, din putinele acte de aceasta natura
care le avem de la dansul, ca aceasta ii era ideea.
Sau actele lui, an fost simple exploziuni provocate
de nedreptatile ce vedea ca se fac, taranilor ? E cu-
rios un lucru ; in ordinele lui posterioare despre claca
nu mai pomene5te, ca alti Domni, ca taranul trebue
sa filed clacii 12 zile, ci se marginege a recomanda
boerilor ca sa nu se serveasca de masuri false sau
de baniti mai mart

1) Istoria Romanilor Ureche, vol. IV pag. 325-327.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 367

In tot cazul, Domnia lui riimane ca o trashtura cu-

rioasii de dreptate, chiar de partinire, pentru larani.
Si vom vedea ca imediat dupd ce in 1792, in urma
retragerei trupelor austriace, Poarta numeste Domn,
din nou, pe Mihaiu Sulu, o reactiune puternica in
contra tuturor masurilor, cu caracter agrar a lui Ma-
vrogheni, se face.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL VIII

TARILE SUB OCUPATIA AUSTRIACA

(1789-1792)

0 INCERCARE DE RESTABILIRE A VECINATATEI

ECUTELNICII
I

Austriacii ocupd, doi ani intreaga Muntenie, iar

Moldova, dela munti pang la Siret.
&Ind ei intra in Muntenia, au deja intentia ca sa
nu mai iasa. Numai gratie interventiei diploma Lice a
Prqiei si a Angliei, la inceputul anului 1792, trupele
for se retrag.
Urmiirind acest stop, ei cautd a se purta bine cu
clasa boereascd, respectand intreaga organizatie a
tarei, cu Divanul, cu ispravnicii, bAgand in Divan
numai doi reprezentanti ai lor. Direct, ei nu admi-
nistreaza tara, ci prin organele jiirei, adicd prin Di-
van. Numai la nevoie, ei se amestica. In majoritatea
cazurilor, Divanul executd poruncile comandantului
suprem al trupelor, a printului Coburg.
Soarta tdranilor devine mizerabild de tot. Mai intaiu
lipse§te Domnul ; am vazut, ca era singurul care mai
intervenea, cand plugarii erau app sati sau nedreptiltiti,

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 369

de proprietari. Acura era Domnia Divanului, prin

urmare a proprietarilor.
Pe laugh cea ce ei suportaserd in timpurile nor-
male, yin trupele austriace, cari prin rechizitiunile
ordonate §i executate de Divan si de ispravnici, pun
\Tad mizeriei. Armatei austriace ii trebuie continuu,
sute de care de transportat provaii, mii de oameni
ca sd facd poduri ¢i sd dreagra drumurile pentru
artilerie. Intillnim la fiecare pas, in acest interval,
ordine date la cite 5, 6, 7 judete Gpentru carele si
salaborii ce au lost poruncit etc., ,t)
Erau judete care rdmasese fdrii vile ; toate fusese
luate sau pentru hrana osta,ilor sau rechizitionate.
Aceasta disparitie totaki a vitelor, nu scapii pe ta-
rani de sarcine. Divanul ordond, ca locuitorii sa phi-
teased in bani, ceeace trebuiau sa dea, in vite.
Iata : Dupii Instiintarea ispravnicilor judetului Ilfov
si dupa raportul d-lui Vel. Vist. pentru trebuinta ce
este de vite a se telia la ostasi din evartIr dela a-
cest fader, caci vite nu se mai geisesc In judetul
Ilfov, s'au dat riispuns la d-lui Vel Vist. ca suma
ce va gdsi cu tale tri in care judete va socoti din
Ddnzbovita, Argeo, i Saac, set cisluiascd care cisld
sa o arate qi Divanului."2)
Ca vitele for sa nu fie rechizitionate, tdranii cau-
tau a le vinde, cu pret de nimic. Divanul, dupd in-
terventia Austriacilor, opre.te tdranilor exportarea
vitelor, ba ceeace e ne mai auzit, oprete vanzarea
§i cumpararea de vite intre ei. Acest lucru it au voie
sh-1 facd numai boerii.

') Istoria Rombilor, Ureche, vol. III, pag. 187.

2) Ibidem, vol. III, pag. 385.
24

www.dacoromanica.ro
370 CERCETARI ASUPRA STAREI TXRANILOR

lard acel ordin :

Muria Sa prea Innitatul Printip, porunceste prin
luminat orderul Inaltimei Sate, ca nimene din loui-
tori sir nu aibe vole a vinde vile, cdci cu aceasta
se pricinueste mare stingereald la trebuiucioase
care si vite de slujbd, si cum cd aceasta vole este
sd o alba nunzai patea boereasai si biserIceasai.
care MI dau care la trebuinta ostirilor, a-si vinde
vitele for ce avea de prisos, 4 C11172 cd pentru ca
sa fie indestulare in taro atdt pentra lzrazza osti-
rilor, clt si pentra trebninta Orel, porunceste Indl-
timea Sa, ca de azi Intoiu a lanai viitoare, dupes
cdrindaz-izz non, sa fie oprit a nu mai trece de aici,
nici la Az-deal, nici la Banat niscareva vita : boi,
vaci, of san capz-e.»',
Sri poruncesc rechizitii de cite 800 de care deo-
data. Divanul le executes : De acea dar zicem (Diva -
nul) en trebue ca §i poruncile sit se facd cu strifs-
nicie si cu mare grabd set porneascd, sere a an se
zabovi lucrarea ispravnicilor, etc.
Coburg cere ca carele sti fie legate cu fer. Unde
sa se gaseascd asemenea care ? Si atunci se des ordin:
cd de an se pot geisi care legate en fer, si din
cele relegate cu fer, numai sd fie (epene si sand-
toase fiindcd se cer cu graba ".2)
Oamenii exasperati lases carele in drum. Nu se
mai gasesc me,5teri in Ora. Toti sunt 'nail la lucrul
podurilor. 8) Alden ca Austriacii fagaduiesc intaiu ca
au sa plateascd recliizitiile, insa oamenii raman numai
cu fagaduelile. Ei apnea pe ispravnicii de judete, zi-
cand, ca of i -au rechizitionat.
1) Istoria. Romanilor, Ureche, vol. III pag. 339.
2) Ibidem 334.
3) Ibidem 71 * ff If 340.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 371

Fata cu aceastii stare de lucruri, taranii incep a

fugi. Ba chiar sate intregi fug, unele in Moldova, al-
tele, peste Duniire. 9 Cand oamenii stint prin,,i, ei
sunt adui la urma lor. 2)
Austriacii merg pang a arunca asupra tarilor, im-
pozite de razboiu. Ma, nu molt inaintea evacuarei,
ei pretind aproape jumatate de milion de lei dela
douasprezece judete, exceptand pe cele din Oltenia.
Afara de acest impozit de razboiu, la care Divanul
se opune, incolo, el, cum am viizut, executa ordinile
printului Coburg.
Mai este un lucru la care boerii se opus cu ener-
gie, anume cand Coburg, prin rechizitiile lui, atinge
privilegiile lor. Toate rechizitiile fusese indeplinite
de bietii larani. Cand insa Coburg cere ca .5i scutel-
nicii boerilor sa is parte, nu la transporturi ,5i sa-
lahorii, dar sit contribuiasca, fiecare, cu cite un car
de fan pentru armata, atunci Divanul se rescoala, ca
sa zic ap si cauta a rezista cu energie.
Asupra acestei chestii, care este in legaturii cu ce-
rerea pe care o face Divanul catre printul Coburg,
ca sa restabileasca vecimilalea, ma opresc putin.
Am aratat pe scurt ce erau scutelnicii cand am
vorbit de actul de dezrobire a lui Const. Mavrocordat
in Moldova.
Ce erau scutelnicii, ne spune chiar Divanul in a-
dresa lui catre printul Coburg.
De a avea boerii scutelnicii razinza la un mai
mare, mai vechitz privelegiu, care-I dobdndise din
slujbele 1,4i din vitejia tor, adiczi cei vechi Domni intro
reisplatirea vre-unei nzuri slujbe ce an silvdrqit ca-
1) Istoria Romanilor, Urechc, vol. III, rag. 375 §i 498, etc.
9 Iclem ,, ,, 426.

www.dacoromanica.ro
372 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

tre ddrzsii si ceitre patrie, le an lzerreizit sate intregi

robi, care se nurnea vegini si runzdni; cei doper
ureter Domni, cu gdnd tireinesc vrdnd sit surpe
neamul boeresc i-au lipsit de acest mare privilegiu.
si pentrn ca sei-i nzdngdie oaresicunz, In loc de cdte
500 si de cdte 1000 si mai nzult, care aveau multi
le an dat mai intdiu cdte 200, 300 oameni din
birnici si celorlalti, duper analogic nzai cdte pu-
tin, ca set le slujeascii la vii, in mori, lu adus de
lenzne, la bucate, intocmai ca sd indeplineascd cu
slujba for local robilor ce Ii luase si fi facuse
birnici".')
Si in acest act boerii Munteni dau vecinatatei o
originci falsci;lucru care am aratat si cu ocazia
anaforalei Divanului din Moldova din 1775. Domnii,
am dovedit, nu au harazit sate intregi de robi nici-
odata, nici unui hoer, in nici un veac. Cu atata mai
putin pentru vitejie nu au facia danii decat foarte rar pi
aceasta in veacul al 15-lea, §i inca .5i mai rar in vea-
cul al 16-lea.
Domnii, am aratat, ea au facut danii numai favori-
tilor sau slujitorilor lor. Prin urmare, cand Divanul
din 1799 vorbe§te de vitejie, este o simpler lauds, cu
care isi acopar stramoii si care, o spun, catre un
principe strain si de lard pi de istoria ei.
Este adevarat ca, cand Const. Mavrocordat dezro-
bege pe ttirani, acest act der o lovitura mare, in drep-
turile boerilor. Dar acela nu o face pentru a starpi
neamul boeresc, cum zice Divanul, ci pentru motive
si de fiscalitate §i poate de dreptate §i de umanitate..
Ceeace e de netagaduit, este ca acel Domn, intoc-
mind institutia scutelnicilor, a voit sa dea o corn-

1) Istoria Romani lor 'Creche, vol. III, pag. 329-330.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 373

pensatie boerilor pentru desfiintarea vecinilor, ceeace

dovede§te inch odath mai mull- ca Const. Mavrocordat
n'avut niciodata un gand tiranic in contra neamulni
boeresc.
Insh acel Douai, instituind scutelnicii, cauta a le
determina fiinta lor. Spiitarul Ion Canta ne spune la
cat se fixase numarul scutelnicilor in Moldova de
fiecare hoer dupd gradul lui, incepand cu boerii cei
maxi carora le-a dat 60 de scutelnici .i a§a in grad
descendent un numar mai mic Find §i juplinselor
shrace eke 15 sau 20 de scutelnici.
Ace la§ lucru a trebuit sii se fach §i in Muntenia ;
zic, a trebuit, flindca nu ne-a riimas actul referitor.
Oarecum Const. Mavrocordat §i-a zis §i acolo : Des-
fiintez vecinatatea §i rumania, fiindcii consideratii de
ordine socials .i fisca1 i, imi impun acest lucru ; dar
nu voesc sa lipsesc clasa boereascii, cu totul, de oa-
meni care sa fie la dispozitia §i trebuinta ei. i a
determinat acel numar. Dar nu s'a gandit niciodata
Const. Mavrocordat, ca sh reinflinteze complect veci-
natatea, sub o altii formh, dupa ce o desfiintase sub
forma ei cea rea §i suparatoare.
Nu a fost in intentia lui ca boerii, sh posedeze sate
intregi, ca §i mai inainte, cu deosebire eh, oamenii
sh se numeasch scutelnici, in loc de ceeace inainte,
se numeau vecini.
Li bine, boerii abuzeaza §i de aceasta institutie
cum abuzase §i de cea a vecinfitatei.
La inceput, numarul scutelnicilor fiecarui hoer, era
determinat ; ei trebuiau sh fie luati dintre oamenii
cu avere mijlocie. Stapanii puteau sh-i supuie la mi-
ce munch §i in mice timp.
In 1791, card boerii fac lui Coburg raspunsul de

www.dacoromanica.ro
374 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

care ma ocup, sub diferite pretexte, I.i marise ne-

mdsurat numarul scutelnilor. Si iata cum, intre al-
tele : Dupes regula institutiei, cand murea un scu-
telnic, stapanul intiinta visteria ca sa-i dea altul
in loc sau sa-1 inscrie cu o sums care reprezenta
pierderea de munch' pe care o suferise, prin moarte.
Boerii, in coniventa cu ispravnicii, faceau acte de
moarte simulate i pe baza lor cereau scutelnici
noi. Pe urma alegeau din sat pe frunta.5i §i Inmul-
tindu-le cu diferite mijloace numdrul, ajunsese ca
sate intregi sa fie prefacute in scutelnici, aa ca vis-
teria prin multe sate nu mai avea nici un birnic.
Acest lucru se adeverqte prin ponturile pentru
scutelnici din 1792.
aParte din locuitorii dela yeti ce sat sa se dee scu-
telnici dupes analogia ludelor, adica din cei ce se afla
cu locuinta inteacel sat, iar sa nu se dee satul cu
totul; pentru care poruzzcim stravzic la visteria
Domniei mele set se pule toata silinta ca sa nu se
afle birnici In visteria Domniei mele, fiindc et nu nu-
mai ispravnicii se vor pedepsi tare, ci si danznealui
Vel Vist, va &idea in urgia Domniei nzele cdnd int-
potrivei va urman. 1)
Seutelnicii fusese dati pentru slujba din cash, din
curte, §i de pe camp a boerilor. Ace5tia ii transforms
in adevarati contribuabili ai lor. Avand multi, ei se
servesc numai de o parte la trebuintele lor, iar
dela rest, iau bani. Acest abuz il opresc Domnii.
Se hotare5te, ca boerii nu se pot servi detest la
munch, de scutelnici ,iar nu si dea banii fiindcei
nu pot locuitorii a fl birnici la alts parte decdt
numai si numai la visteria Domniei nzele. Deci cu.

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. 1\r, pag. 205.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 375

hot5rire poruncim: nimenea sd nu aibe vole sd toc-

meascd scutelnici pe bani sau pe alte deirio.
Ei isi alegeau din sate cand satele intregi nu
deveneau de scutelnici ape rruntasi, iar visteriei
ramanea cei neputinciosiD, si din aceasta cauza satele
se spiirgeau, adica oamenii se risipeau.
De aceea, adaugii ponturile facute pentru starpirea
abuzurilor Cu scutelnicii «si fn urma cute sate in-
tregi se vor gasi date cu cuvdnt de scutelnici sei se
strice,si instiintdndu-se la visteria Domniei nzele sei
se dea si dintr'acei scutelnici (MO analoghie..
Miicar ca, in forma, scutelnicii se bagau singuri la
stapan, in realitate ei erau luati si alesi de boeri si
odata intrati in stapanirea acelora, nu mai puteau
scapa deck cu cea mai mare greutate. «Caci nunzai
pentru nedreptate li se va da vole sd Si lepede,
iar nu asa fie -scum dupd scurgerea voinrei lain.
Cared fugeau scutelnicii erau adui inapoi de boeri
intocmai, cum odatii, ei faceau cu vecinii. Wisteria
nu se insarcineaza cu aceasta treabii, ea aducea la
urma for numai pe birnicii larei iar scutelnicii erau
birnicii boerilor. Stapanul are datoria s5 se sileasca
ca s5-1 gaseasea*, nice wziimantul.
Acest privilegiu, pe langii cii era o nedreptate So-
cha, dar el ingreuia budgetul Statului cu cheltueli
enorme, caci boerii isi creiau, in puterea acestor in-
stitutii, Yenituri anuale dela visterie. lata cum Mihaiu
Sulu reguleazii in ponturile sale, aceasta chestie.
pentru tali nu vor putea set gaseascei scutelnicii
lor, sau pentru cei ce nu an trebnintel sa aibei on:
scutit pentru slujbd, am hotdrdt Domnia mea sd li
se dea banii dela visterie dupel analagonu al ba-
nilor ce se va hotari la fiescare lade.' 9
1) Istoria Romanilor, Ureche vol. 1V, pag. 206.

www.dacoromanica.ro
376 CEECETARI ASUPRA ST;REI TXRANILOR

La aceasta data boerii, in Moldova, luau 227.000

de lei pentru drepturile for la scutelnicie, iar din
casa rasurilor ca left luau 323.000 de lei, deci peste
jumatate de milion.
Ei bine, pe aceti tarani birnici si slujba§i ai lor,
Divanul, in timpul ocupatiei austriace, fi aparii cu
energie in contra oricarei rechizilii.
Taranii, am vazut, ca erau copleiti de rechizitii.
Era natural ca printul Coburg sa ceara §i dela aceti
slujitori ai boerilor, tarani ca si ceilalti, o mica con-
tributie, adica miicar cite un car de fan, fara a-i
supara altminterelea.
Divanul raspunde, ca o asemenea cerere ataca pri-
vilegile boere§ti.
Dar sa analizez actul.
Mai intaiu boerii din Divan, incep prin a face o
declaratie de principii.
TOat:i lumea tie di la fiesce tarn o parte care se
numeste boeri neamuri, au privileghiuri cu care sec
se dcosibeascd dintre tarani, ce nu au, si aceste
privileghiuri, razima la hierbinteald ce an si la os-
tenelile ce fac cu sdngele for acestia, ca sd pa-
zeascif forma obleiduirei".
Ei arata apoi, lucru care am citat deja cu o alta
ocazie, ca privilegiul scutelnicilor se reazima pe un
privilegiu mai vechiu §i mai mare pe care 1-a avut
boerimea, acela de a fi avut tarani robi care se nu-
meau vecini si rumani. Domnii tirani (Const. Ma-
vrocordat) le-a rapit acel mare privilegiu §i le-a dat
pc acest al doilea, acela al scutelnicilor. Drept ar fi,
zice Divanul in esenta, ca boerii sa cumuleze aman-
douii acestd privilegii. Acest lucru a existat in tim-
pul celei intai rezmieritei, adka a razboiului 1769
1771. Domnii can au urmat dupa acest razboiu, iar
-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 377

au restabilit starea de lucruri de inainte, Ila ca hoerii

iar4i au r5mas numai cu un singur privilegiu, cu
acela al scutelnicilor. Voe5te printul Coburg sa-1 is
§i pe acesta ? Caci la aceasta vine ordinul care ni s'a
dat, zic boerii.
had cuvintele textuale ale Divanului : Deci ca sn
4:15m porunca Divanului catre d-lui Vel Vistieru spre
a pune pe scutelnici a da cdte an car de fan si
cdte an car de lenzne, aceasta este tocmai a strica
privilegiul boerilor 4.
i ciind vine tirbirea privilegiului scutelnicilor ?
Tocmai cand boerii erau hotariti ca sa ceara resla-
bilirea vecineild(eicare lucru datoria qi adevarut ne
silesc a argta Mariei tale, in vreme ce not avenz nei-
dejde set cerenz dela Ineil(inzea Ta ca sit fiznoiesti
cel mai vechiu privelegizz spre a ne da sate intregi
precunz am avut dela cei mai veclzi Domni, .si o a-
veam in vremea resmeritei celeilalte qi totodatei nil-
deijduim sa ne itztdreascii Intiltimea Mariei Tale si
cel de al doilea priveleghin, spre a nu se supeira
scutelnkii si poslusnicii de catre ispravnici si de
catre pdlcurile osteisesti".1)
Boerii pare ea nu traiau la frontiera imperiului
Austriac .5i nici nu §tiau de ce se petrecuse cu 5 ani
in urma, in acel imperiu, de vreme ce nadajduiau,
ca Imparatul Austriei ar fl fost dispus sa restabileasca
veciniitatea.
Apoi cu 5 ani in urma in 1785 impiiratul Iosef II
desfiintase in imperiul austriac, iobagia. Cum era cu
putinta deci, ca acelas imparat sa o restabileascii in
Muntenia, numai pentru placul boerimei ?
Dar chiar spiritul care se degajeaza din adminis-

1) Istoria Romilnilor, Ureche, vol. 111 pag. 330.

www.dacoromanica.ro
378 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

tratia austriacd, clenotd ca acea administratie vedea,

simtea, abuzurile pe care bOerii le comiteau fatd cu
taranii 5i era indiguata, iar elite odatd, facea mus-
Irani Divanului, pentru asemenea lucruri.
Iata ciiteva cazuri :
Autoritdtile militare raporteazd Divanului cum ca,
pe unele mo5ii, proprietarii cer taranilor ca sa facii
5i clacii in natura si s a plateasca 5i clite 12 lei de
cash pe an.
Divanul raspunde 5i se vede din raspunsul intepat
ca nu-i convenise ca Austriacii se amestecase in da-
raverile dintre ei 5i tarani. El arala gencralului En-
temberg ca ohiceiul pamantului si privilegiul mosii-
lor care s'au urmat din vechime, cum si dela venirea
ostirilor chesaricesci panii acum, este ca fiescarele
locuitor de obste, tarn deosebire, macar .postal, sau
oricine sei lucreze pcitnantul moqiei 12 zile pe an
clacei."
Foarte bine. Dar proprietarul acelei mosii ceruse
(dranilor si 12 lei pe an adicd de doldispnezece on claca
si in bani? Ce explicatie da Divanul la acest din
urind fapt ? El este nevoit ca sa recunoascii ca a-
ceasta este un abuz. Jar cat pentru cererea de tal.
12, aceasta este kirci de tale, de care s'au facut po-
runca Divanului ciitre medel. Filipescu st5panul mo-
siei, ca sit nu-i supere de bani ; ci sa-si caute claca
de 12 zile." 1)
Nu e numai acest caz, in care generalul Entem-
berg, denuntii abuzurile boerilor functionari. Asa, el
se informeazd cii mai multi ispravnici 5i zapcii au
luat pentru rechiziti, si obiecle in nalurei si bani, ce-
rind dela Divan lainuriri.

1) Istoria Ronanilor, Ureche, vol. IV pag. 503.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 379

Divanul raspunzand generalului, c nevoit ca sa

recunoasca exactitatea faptelor, de vreme ce insui
taranii din Ialomita §i din Dambovita, venise sii se
planga. Deci boerii ii fac cunoscut generalului ea
au destituit atat pe Colceac ispravnicul Ialomitei si
pe Const. Capitanul zapciu, cat .,i pe vataful Stere,
giisiti vinovati §i care '§i vor priori pedeapsa cu-
venita.
In acest timp de interegn, boerii executii pe tarani
de ate on primesc plangeri ca ace§tia nu ar lucra
dupii ponturi.
Ap, In cartile catre ispravnicii judetului Dambo-
vita li se ordona, ca pe locuitorii moiei manastirei
Dealul sa-i supuie la munch' dupii condica.

II

Austriacii ocupase Moldova numai pang la Siret ;

dela Siret pang la Nistru, Cara era ocupata de Rui,
aliatii Austriei.
Ace,ti din urma, in partea din Moldova pe care o
ocupase, administreaza singuri de a dreptul, pc cand
Ruii, in cuprinderea carora era capitala turd, Iaii,
guverneaza cu Divanul, a caror hotarari poarta titlul
de hotarari a Cnejiei Moldouei. Nu gasesc urine despre
administratia comandantilor trupelor de ocupatie. Dela
Austriaci am gasit numai doua, fard nici o insemna-
tate. Iata-le :
Dela Kesaro-Kraiescii Administrarie a RomanuluP s.
No. 5218.
Ultra cinstita ispreivnicie a tinutului Baeau.
Celor ce au jaluit cerand protimisirea la partite lui
Ionita Cimbru, ce s'au vandut la mezat, sA dai r6s-

www.dacoromanica.ro
380 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

puns, ca nu au nici o dreptate sa ceie aceasta, dupA

hrisovul din 28 Decembrie 1785) §i sa se astampere de
a mai jelui.
De care sa da §tire. §i ispravniciei.
Roman 24 (13) August 1790." 1)
Cahill ordin este tot din Roman, tot din 1790,
apropo de o plata de fan 2).

1) Uricarul Codrescu, vol. XVII pag. 285.

2) Ibidem vol. XXV, pag. 217.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL IX.

TXRANII YN CEI DIN URMA ANI AI VEACULUI AL 18-LEA

Dupd retragerea Ru5ilor 5i a Austriacilor, la sfar-

5itul anului 1791, Poarta nume5te in Moldova intaiu
pe Alex. Moruzi 5i pe urma pe Mihail Sulu. Si unul
5i altul urmeaza dupd ponturile randuite a a5eza-
mantului lui Grigore Ghica. Insd se ivise chestiuni
noud 5i noud dificultati intre proprietari 5i tarani.
Era nevoe ca Domnii sa le dea o solutie. Acest lucru
'1 face Sulu in 1794 printeun supliment de a5eza-
mint, intitulat : aPonturi asupra Indatoririlor dintre
locuitori si stir' pdnii de mosii».
De tali -va ani, proprietarii de mo5ii incepuse a-5i
face concurenlii, cautand sa atraga, dacd nu cu 5ederea
se 5tie ca ldranii nu se puteau muta dintr'un sat
intealtul decat cu voia visteriei dar cel pulin cu
munca, pe larani de pe o mo5ie pe alta. De foarte multe
ori, laranii §edeau pe o mo5ie Si aveau ogorul 5i fanatul,
pe o alta. In asemenea cazuri era disculie 5i neinte-
legeri cdruia din cei doi proprietari, ei sei facd clacd ?
Sa o faca celui pe mo5ia cdruia se hrdneau, sau celui
pe a carui mo5ie iii aveau casele ?

www.dacoromanica.ro
382 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Plugarii gaseau u§or motive pentru justificare ; ei in-

intampinau ca data ara §i fac fan pe mosii straine, este
ca proprietarii pe a caror mosii stau, nu le dau des-
tul loc de hrand §i de fanat. Cate odata, ei pretextau
ca mo§ia find ingusta, chiar data proprietarul ar voi
sä le dea pamant cat le trebue, nu avea de unde. De
alta parte, stapanii de mosii se piling Domnului, ca
taranii lucrand pe mosii straine, ii lass fard brate pe
a for proprii, lipsindu-i de claca.
Mai aduceau locuitorii Inca un motiv : ca acolo
unde sed, proprietarii le cer claca §i dijma peste cele
cuveni te.
Mihail Sulu reguleazii toate aceste chestii, prin a-
§eziimantul sau. ')
El incepe prin a ordona ca proprietarii sii dea lo-
cuitorilor §ezatori pe mo§iile for pamantul cat va fi
pentru trebuinta for ca sit' are si set senzene in-
deslta precum si pentru felnat". Iar artInd loc In-
destul la nzosia unde sed, set nu fie ingtiduiti a
merge pe mosii straine sir' are si set facet /anal:,
ci numai pe nzosia care se after' eu sederea". Cu alte
cuvinte, Sutu opre.5te pe locuitori a mai ara §i a -si
mai face fanate pe mosii straine, sand proprietarul
be da in de ajuns, locuri de trebuinta.
Dar cum ramanea plangerea locuitorilor ca ei ar
sta bucuros cu adietul pe moia unde sed, inset stint
asuprill de acei proprielari?
Intr'un articol din acel aezamant, Domnul recoman-
da aspru ca la luatul dijmei si a altor venituri ale mo-
§iei set nu set asupreasca locuitorii, ci din contra, pro-
prietarii set se conformeze ponturilor gospod (Dom-
1) Acto §i legiuhi, Sturza Scheianu, vol. 1, pag. 46 qi urmA-
toarele.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 383

nqti) iar locuitorii, cari se vor vedea ngpastuiti, sh se

planga ispravnicei riispravnicii prin cercetarea cc vor
face, nici inteun chip sä nu-i ingaduiascii m6car once
stare de om ar fi ; dar care nu ar vrea sa inreleagit,
pentru until ca acela indatd ispravnicii rinutului sir
instiinreze pc Domnie, ca sd se filcci punere la tale".
Ramanea chestia, ce sa fach thranii, cand mo,5ia
hind ingusth, ei nu aveau destul loc de hrand si de
nu tret ?
Mihail Sulu inteun articol din acel a,eziimant, re-
guleaza astfel cazul : Gaud locuitorii dinteun sat, au
asemenea lipsh, sa trimeatii pe vornicel la ispravnicii
tinutului. Ace§tia sa facti cercetare §i dacd constata
ca faptul este exact, atunci sii caute prin prejur pe
la alte mosii mebiese, uncle ar ghsi locuri libere, si
instiintAnd pe stapanul acelei mosii sci le dee o bu-
catd de loc de o parte, colt le va fi indestul pentru
trebuinra lor, nude sd nu facet' striceiciuue si pagubei
sta-pdnului mosiei, si scli pule sä arc until lcingd
altul far nu reschirat".
Aceaslii dispozilie viidit ca este o chlcare a drep-
tului de proprietate §i a ordinei sociale, chiar de
pe atunci. Era, sau e presupus ch exista intre pirani
si proprietarul unei mosii, o leghtura juridicii veche,
care nfiscuse oblibalii reciproce. Dar intro taranii de
pe o mosie, §i intre proprietarul moSlei vecine, nu
era nici un raport juridic. Cand Domnul hotare;;te ca
thranii care flu vor avea pamiint de hranii si de fanat
destul pe moia unde secs, sii fie in drept a ocupo
asemenea locuri, chiar fard voia proprietarului, pe
mosiile vecine, acest lucru constituia un drept de ser-
vitute perpetuu asupra acelor mosii. Cum riimanea cu
dreptul de proprietate ? Dach boerii nu formulase inch
sfintenia acestui drept, am vlizut, cu toate aceste, la

www.dacoromanica.ro
384 CERCETX111 ASUPRA STIREl TARANILOR

capitolele Proprielatea domneascd si proprietale parti-

culard ca dreptul de proprietate existase in totdeauna
in aceasta tars .5i fusese totdeauna respectat.
Cum se explicit masura lui Mihaiu Sulu ? Ea este
o necesitate dictata de o consideratie de ordine im-
perioasa, menita a evita tulburarea organisatiei so-
ciale. Ce ar fi putut dispune Domnul ca sa dea satis-
factie lipsei taranilor de pamant de pe mo5ii? Un
lucru numai. Sii le dea voie ca sa se mute pe alte moii
uncle ar fi gasit loc de brand si fanat. Dar aceasta ar
fi fost ceva contrar tuturor regulelor stabilite in mod
neclintit. Intaiu, ar fi pagubit pe proprietarii cu inoii
stramte de un numar de chica5i. Acest lucru nu putea
un Domn sa-1 faca fard a nu starni protestari energice.
Al doilea, cu astfel de dispozitie ar fi stricat randul
obicinuit al Wei. Itd poate inchipui cineva ce dezor-
dine ar fi produs in spiritele taranilor §i cc rastur-
nare in a,5ezarea obicinuita de veacuri, daca li s'ar
fi dat voie ca pentru motivul de lipsa de piimant,
sa-i caute fiecare, mo§ii cu locuri mai largi ? Al
treilea, era un principiu riguros aplicat in inte-
resul fiscului, acela ca taranii nu se pot muta dintr'un
loc in altul. Ce rasturnare ar fi adus in catastihele
visteriei, revocarea, macar in parte, a unei asemenea
masuri 1 Asa ca fata cu aceste dificultati, Mihaiu Sutu
prefers ca sa aduca o scrintitura in dreptul de pro-
prietate a proprietarilor vecini celor cu moii inguste,
de cat sa calce apzamantul vechiu si sa aduca o tur-
burare in ordinea sociald.
El reguleaza in acela.5 time atat dijma cat si claca
celor care vor fi in conditiile prevazute de dispozitia
lui. Vom vedea indata ca Ionita Sturza da acestei di-

www.dacoromanica.ro
 G. I'ANU 385

ficulttiti o altii solutie, p5gubitoare tiff anilor, dar con-

forma cu respectarea dreptului de proprietate.
Domnul reguleaza ast-fel aceasta chestie : oi sir -$i
fa stitpannl mosiei numai dijma, iar cu claca sau
ea alta set nu se supere".
Dar claca cui sii o flied ? Domnul nu spune in mod
formal, cui; dar sa intelege dela sine ca ei trebuc sa
o faca stapanului mo5iei pe care sunt 5ezatori. Acest
lucru, II vom vedea, regulamentat minutios, in NIun-
tenia.
Prin urmare, Mihail .5utu, intervenind, eautii ca nici
stfipanii de mo5ie, uncle 5ed locuitorii, sa nu fie pii-
gubiti in totul, dar, in acela§ timp 5i proprietarul
megie5 sa se foloseasca de rodul piimanturilor cedate;
5i atunci reguleazii, cum reiese din citatia flicuth,
anume : stapanului de mo5ie megie5, locuitorii sä-i
dea numai dijmii, iar claca sa o faca, vechiului pro-
prietar.
Acest lucru arata, Inc5 odatii, enormitatea cliicei.
Dijma o dau locuitorii, proprietarului mo5iei ye-
cine, flindc5 ei, fac cultura acolo; nimic mai legitim.
Dar de ce sa filed clacii, celuilalt ? Pentru CA 5ed pe
mo5ie ?
Apoi 5ezand pe mo5ie, ei nu trag nici un profit. Ei
sa hriinesc, din cultura ce fac pe mo5ia vecinii, pentru
care dau acolo dijmii. Va sa zic5, claca, in ultima
analizii, nu se poate justifica dead numai prin faptul
ca un locuitor 5ade pe o mo5ie, chiar cand el nu se
hriine§te din ea.
Tot aceea5i prescriptie o stabile§te Domnul 5i pentru
'Unal.
Douii solutii Irish foarte importante aduce 'Mihail)
,5utu cu totul in favoarea taranilor ; el dispune ca ta-
25

www.dacoromanica.ro
386 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

ranii carora li sa acorda 'Ioc de branii, de fiinat si

de iarbii pe o mosie vecinti, sit nu fie scosi de pe ea
de proprietarpdnei cdnd vor lasa ei singin".
A doua dispozitie rezolveste urmiitoarea intrebare:
Dar and proprietarul megies, in urma illstiintiirei
ispravnicilor, s'ar opune a da piimant, locuitorilor ?
In acest caz, Domnul ordonii ca proprietarul sa fie
obligat a da. Lail textual : dar cand vor vedea pe un
stApan al mosiei ind5rritnic, si nu va voi sit dea loe
de arat, In vrenzea cand zzumai pricinueste strica-
ciune si pagubire: pe unul ca acela on de ce stare
va fi sd nu-1 ingelduiascd, ci sal lath sd inreleagii
a be da loc de arat si de cosit".
Mihail Sutu stabileste deci o servitute fortatii pe mo-
side megiese, in favoarea locuitorilor.
Alex. Moruzi cu doi ani inainte intocmise un ase-
ziimant pentru paduri, rediuri si dumbriivi.1)
In asezamlintul sau, Mihail ,Sutu intercaleaza acele
dispozitii, si anume :
Locuitorii an dreptul set is gratis: lenmele ne-
cesare pentru facerea caselor si lemnele de foc; iar
pentru cele de negot, aveau a da zeciuialii.
Ispravnicilor li se ordoneazii in special ca sa in-
demne pe locuitori sa are si sa semene cal se poale
mai mull iar care din locuitori nu-si va cunoaste fo-
losul s5u si asemenea sfi-i sileasca al poste voia for ".
Tata un aseziimiint bun si drept, rezolvind chestii
delicate dar imperioase, care se nascuse in cursul
timpului.
Jn timpul acesta, taranii continuau a nu putea, si
in Moldova, sa se mute de pe o mosie pe alta, iar

1) Acte §i legiuiri, Sturza Selicianu, vol. I, pag. 41 §i celelalte.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 387

ciind fugeau, ereau readt0 la urma lor. lath un or-

din a lui Alex. Calimah Voevod din 1795.
«De vreme ce dupd in0iintarea ce au luat Domnia
mea din locuitorii stramutati dela tin. Sorocei, se afla
o seams fugiti si la tinut. Orheiului, iatd sd volnicesc
pe Carp Opre i Ion Opre, sd alba a merge la tin.
Orheiului Si pe toll cati va afla din cei strdmutati de
la in Sorocei add ridice cu toate ale lor si sei-i ducci
la urnza lor si poruncinz Domnia Mea D-trif Isprav-
nicilor de tin. Orheiului ca sc dari trinzesului Zapcizz
.ajutorul si oanzeni in destul ca pe tori acei stranzu-
tari sii-i riclice si sa-i aducii sa-i ase:e la urina lor,
lard snzintealci. ')

II

Ceeacc caracterizeazii, in Muntenia, raporturile din -

Ire proprietari si farani in ultimii opt ani ai yea-
cului al 18-lea (1792-1800) sub diferitii Domni vre-
melnici, Mihaiu .5utu, Alex. Moruzi, Ipsilante in a
doua Domnie §i Hangerli, sunt pliingerile continue
din partea celor intidu contra celor al doilea si vice-
-versa.
Condicile pe care regretatul V. A. Creche le-a &sit
in arhivele Munteniei, relativ la Domnia acestei epoci,
stint pline de asemenea reclamatiuni. Cum sa be
linim ? Erau taranii a5a de rid §i de recalcitranti, in
cat sa nu voiascii a se supune ponturilor ? Din stu-
.diarea actelor timpului nu vedem aceasta.
Nu giisim nici un act de riiscoalii fatisa, ci cel mult,
din and in ciind, oarecare burzuluire grin sate, nu
din partea tuturor, ci a catorva tiiraui, in mod izolat.

i) Istoria Romanilor, Ureelte, vol. VII, pg. 271.

www.dacoromanica.ro
388 CERCETAIII ASUP11.1 STARE' TARANILOR

Ma, in 1793, se gasesc in satul Bu§aviitul, plaiul

13uzaului, patru zurbagii si neastampiiratori" care
deja sub Mihail Sulu fusese acIui la Bucurqti si pusi
la inchisoare din care fugise. Si rnacar Ca consatenii
for se fac cheze§i fats de Domnie, ca se vor lini§ti, el
iar reincep agitatiile. Boerul insiircinat cu aceasta an-
cheta, opineazii ca pe acei oameni s6-i duet in satul
for si acolo 86-1 bata panelnda-i qi dtinda-le dela 20
qi pdnd la 30 toiage, ca sci fie spiv pildii si altora
§i apoi sa iee orAnduitul mumbasir pc cute patru, en
nevestele for si ca tot cuprinsul ce vor avea gi sa-1
duca iarilsi la D-lor ispravnicii st dunmealor sit -i aseze
la satele dela vale, Insa nu toti la un sat, ci sA-i itn-
parta la patru sate dAndu-i pe chezAsie parcalabilor,
i a siltenilor." 1)
Dar cum am zis, aceste zurbaue izolate, nu pot sa
justificc generalitatea plangerilor reciproce a tara-
nilor si a proprietarilor.
Deja m'am pronuntat asupra cararacterului a ceeace
actele si documentele, calificii cu numele de nesu-
punere.
Ia sa examiniim din nou chestiunea dupa fapte
concrete. Mai intaiu, sa vedem care era interpretarea
ce de obicinuit se da asupra obligatiei taranilor de
a face cele 12 zile de clad.
Mitropolitul Ungro-Vlahiei intro anafora catre
Const. Moruzi, 1793, ne arata.
Obieciul mosiilor la rAndul cliicei este intr'acest
chip, adica cAnd stripAnul mof,4ei nu are trebuinta de
lucru si va ca sii ieic bani, atunci ie de cash cite un
zlot, iar cAnd are trebuintA de lucru, datori aunt lo-
cuitorii a lucra zile 12 pe an, r,i pentru ceici au Mat

9 Istoria Rominilor, Urecho, vol: V, pag. 104.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 389

intr'alti ani bani nu-qi pierde dreptatca cererei de

Meru, fiind aceasta lasata la slobodei fn voia qi pri-
inirea steipanulzzi mosiei, ca din cloud sei fie volnic
on care Ii va da nzdna a cere si a lint de la locui
tori, sae bani sail Meru, f5r5 numai de se vor aseza
locuitorii cu st5panul mosiei pe mai putine zile, §i va
ii aceasta dovedita in scris atunci nu-i poate sili cu
Cererea de dounsprezece zile".')
Aceasta alegere lasatii la facultatea numai a pro-
prietarului, figureaza in toate a,ezamintele. Este unul
din acele drepturi menite a asigura, pe de o parte,
efectuarea muncei in naturA, cand proprietarul are
nevoie de ea, precum, de alta parte, a nu pierde
echivalentul ei in bani, cand acela nu avea necesitate
de muncii.
Acest lucru nu-1 inteleg taranii, ci nu pricep in
mintea for simplista, de ce proprietarul sa le ceara
elite ()data, munca in natur, iar alta (lath, in bani. De
ce, chiar cerilndu-le-o in naturii, sh se multumeascu cu
mai putine zile, iar alta data, sä le ceara toate zilele,
diva lege. Ei nu inteleg de asemenea, in aceste limite,
varietatea invoielilor; de ce o invoialii cu mai putine
zile de lucru intr'un an, sa nu mai tad valoare, in
altul. A§a cii, cand proprietarii voesc sii uzeze de
dreptul pe care apzehninlele le acordase, atunci ta-
ranii striga ca sunt asupriti, ca li s'au ciilcat invoie-
lile, cii li se cere muncii la camp, pc cand obiceiul
era sii o plateascA in bani, etc., etc.
Ei bine, dela interpretarea acestui obiceiu, rezultau
cea mai mare parte de neintelegeri.
Iata :
Taranii se invoise, bunuoard, cu proprietarul ca
9 Istoria Romanilor, Ureehe, vol. V pag. 110.

www.dacoromanica.ro
390 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOIt

sa pliiteascd claca in bani; ei se conformeaz5. Dar

proprietarul peste tali -va ani face culturii §i atunci,
le cere claca in naturd. Re luz din partea tdranilor,
funded ei se tocmise sa o phiteascii in bani. Ne-
avand de lucru cilti-va ani, egumenul sau boerul
nu cere de lucru taranilor deck cateva zile de
claca, d, ex. : 4, 5 sau 6. In anul urmator, avAnd
mull de lucru ii sileg.e ca sa lucreze cele 12 zile
a ponturilor. Mare plangere din partea tdranilor
cum c5 ei an avut invoiala cu proprietarul numai
pentru 4, 5 sau 6 zile de clacd, .5i acum acela ii supune
la 12. TSranilor, avand si ei locuri mad, cite °data
de cultivat, , le convine ca sa plateascii claca in
bani ; dar §i proprietarii au interes de munca *deci
ei refuza banii ; tdranii refuzii §i ei claca ; din non
plangeri.
Trebuie sii facem insd o corecturd. De mule on
proprietarii pentru a capita adeziunea locuitorilor
sau nu se explicau asupra naturei vremelnice a in- .
voielilor, care nu se fdceau mai niciodatii in scris,
sau chiar asigurau pe tdrani, ca ele sent pentru mai
multi ani, poate chiar cu build credintii. La anul ur-
m5tor, nevoile ii silesc sii schimbe acele invoieli .5i
sa ceard munca, in zile in loc de bani. Se intelege ca in
asemenea cazuri taranii, aveau dreptate sii protesteze,
ei aveau in partea for invoiala care din nenorocire,
era mai totdeauna, verbal&
0 alta serie de neintelegeri, se nasc, din aa cum
era intocmit a§ezamantul en douasprezece zile, in
Muntenia.
Acele 12 zile erau destinate numai pentru munca
campului i nici de cum pentru vre-o altd treabd a
proprietarului.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 391

In deosebire de cecace am vtizut ca prevedeau ae-

ziimintele din Moldova, proprietarii Munteni nu aveau
dreptul sa ceara taranului decal munca agricold. Acest
lucru rezulta nu numai din spiritul, dar chiar din
aplicarea in practica.
Intr'un raport titre Domn, cetim : la care acele 12
zile sd aveti a vd face datoria si a le lucra cu po-
tinzie, ford a trinzite copii nevrednici de lucru, ci
insusi casnicii cei vednici de nzuncet,scl se meinece
de dimineard Wind ziva de ccIptitdiu. 3)
lute() alta rezolutie a lui Const. Sulu, ceLim : osa
supuneti pe numitii sdteni a-qi face claca In lucru."
In o plangere, tot a Mitropolitului Ungro-'Tahiti
ciitre Mihail Sulu, sa spune ca locuitorii din oare
care sat au refuzat claca, jar cel oranduit purtator
de grija acolo ca sA nu rfimaie trebile jos, an pus oa-
menui cu bani de an lucrat cele ce an lost de tre-
buin01.1
De altmintrelea, evident cii de vreme ce claca sd
putea ruscumpiira cu bani, era o claca de muncd pe
ogor.
Prin urmare, proprietarii erau in urmatoarea si-
tuatie grea : sau sa-§i filch' claca pentru gospodaria
lor, precum, adusul fanului, ciiratul lemnelor, repa-
ratul acareturilor, etc., prin pogunici, scutelnici, on
oamenii straini tocmiti cu hac ; sau, data voiau ca
taranii sä le facii asemenea lucruri, atunci trebuiau
ea toata aceasta munca sa le o socoteascii in cele 12
zile. Prin aceasta, fortat se micorau zilele de munca
la camp.
Acestea dau loc la un mare numar de plangeri si

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol, IV, pag. 129.

Ibidem vol, IV, pag. 126.

www.dacoromanica.ro
392 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

reclamatiuni. Unii proprietari impun liiranilor, ca pe

langa cele 12 zile de claca, sa le mai aduca §i un car
cu lemne, fie la Bucureti, 'fie la mo5ie §i sa le mai
dea ,5i cate o gaind de Crticiun, iar femeile acelora
sa mai toarca calti sau MIA. Evident ca proprie-
tarii cautau sa-5i instituiasca o claca domestic, pe
laugh cea agricolii legala.
Nevoiti, taranii primesc deocamdata ; dar mai la
urma reclama, spunand ca sunt apasati peste obiceiu
cu claca. Alti proprietari, sa invoesc cu taranii ca
acetia sa le Ilia, bunaoard, 6 sau 8 zile munca la
camp, ins a sa le mai lath oare care claca gospoda-
reasch pentru i estul zilelor. Cate °data taranii se toc-
mese, sa dea bani in loc de clacii. Boerii le cer insa
parte, in bani, claca, iar parte, in munch. Taranii pro-
testeaza spunand eh invoiala a fost numai pc bani
iar nu §i pe munca.
Cam de aceasta natura sunt reclamatiile pe care le
intalnim la sfaritul veacului al 18-lea.
Domnul este chemat ca sa le rezolveasch si sa dea
dreptate cui o are. In genere, Domnii, cu deosebire
Mihaiu Sulu si Alex. Moruzi, dau hotardri destul de
drepte, cand patima politica sau interesul de a
menaja pe boeri nu sunt prea in joc. Cand se ames-
teed acestea, este altceva.
A. Mihaiu Sulu imediat dupd suirea sa pe trop
in 1792, strica invoiala egumenului mangy stirei Slo-
bozia en siitenii de acolo, prin care invoialii, am vh-
zut, ca egumenul consimlise la o multime de redu-
ceri, de toate felurile, din cerintele a§ezamantului, ad-
mitand ca taranii sa faca numai cinci zile de claca sau
sa plateasca un leu pe an, iar din fanul pentru trebu-
inta vitelor, ei sa nu dea dijmii. De asemenea vinul ce

www.dacoromanica.ro
 G. Pane 393

le va trebui la praznice §i la nunti sd-1 poata Ina de

on unde.
Mihail .Strtu anuleazti aceasta invoiald §i obligh
pe tarani ca sa intre in prescriptiile arzamantului1).
Pe ce motiv ? Pe motivul foarte indoelnic cum di
Mavrogheni ar fi smuls prin violentd aceastd invoiala,
egumenului. Invoiala purta pecetia Domnitorului Ma-
vrogheni.
Alta data, cum am spus, Domnii judeed drept sau
iau toate masurile pentru ca sa dea o hottirare dreapta.
Sub Moruzi, cativa locuitori din satul Prisacenii, se
plying in contra proprietarului postelnicu Pristiceanu,
ca au fost batuti cu ciomegile de tiganii proprieta-
rului pentru ca s'ar fi opus la vatafii boerului care
&idea nevestelor cite tin caier de calti, de tors. Dar
in acela§ timp §i postelnicul face o jalba catre Domn,
in care. arata, cum sta pricing.
Intru in detaliuri, fiinded ele stint foarte intere-
sante si ilustreazd cele stabilite {nal sus.
Postelnicul spume ca de mull a avut invoiald en
satenii de pe mo§ia lui ca sa-i filch' numai 6 zile pe
an ; pentru celelalte 6 la care el are drept, a cerut
locuitorilor ca sii-i care «cate tin car de fan pe an
la f(ndrie si sei-i are si cote o januitate de zi cu
plugul for si sd toarca si nevestele for cdte tin caer
de calti si pentrd aceea, zice ca nu-i supard cote
12 zile cum porunceste pravilniceasca condicd»2).
lath' cum se caste pe nesimtite §i in Muntenia §i
cealalta clacti cu caracter servil, claca in adevdr hoe-
reasca fiindca ea este prestatii nevoilor gospoddriei
proprietarului.

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. IV, pag. 127-128.

Ibidem, vol. V, pag. 105.

www.dacoromanica.ro
3J4 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Dovadd ca Domnii nu permit chiar In mod indi-

rect §i prin interpretare, sporul zilelor de clad, '1
gasim in urmatorul caz intamplat tot in timpul Dorn-
niei lui Moruzi.
Locuitorii din satul Novaci, jud. Vla§ca, se plang
contra arenda§ului mo§iei, Petre Sufragiul, pentru ent
i-a apucat de au facut claca in zilele de varA, iar nu
randuri dupa obiceiu,si nu 12 zile dupA porunc5, ci
13 si i-a mai obligat sA faca si o zi cu carul, el le cere
cate o gin de CrAciun si sA facA o zi cu carul, ete".
Arendawl se apiirii zicand, ca, dadi le-a cerut care
de lemne §i o gaina, este eh dupa invoiala, el le-a
ertat 8 zile, facandu-i sa lucreze numai 4, plus un car
de lemne §i o gaina la Craciun. Ins a, adauge aren-
da§ul, fiindcii e vorba pe judecata, apoi atunci el cere
locuitorilor sa-i 1116 cele 12 zile dupii a§ezamant, re-
nuntand la carul cu lemne si la giiina.
Boerul insarcinat cu cercetarea ii da dreptatea a-
rendaului ; insa adauga, ca in cele 12 zile trebuia sa
se socoteasca §i carele de lemne aduse la Bucure§ti,
pentru Craciun. Carul cu lemne se introducea incetul,
cu incetul in obiceiu. Vom vedea ca Caragea it face
obligator.
De cite on invoiala trece peste numiirul de 12 zile,
Domnul o anuleaza, iar toate clacile cu caracter servil
pentru gospodaria boerului, se socotesc totdeauna in
cele 12 zile stabilite.
Aceasta arata Inca odata marea deosebire intre
ce am vazut ca se petreceau In Moldova, en ceeace
vedem in Muntenia. Cu nici un pret Domnii pang la
Caragea, nu consimt sa sporeasca cele 12 zile de eked
nici ss permita alaturea §i deosebit, eked domestics.
Din aces te exemple ne patent face o idee de ceeace

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 395

Insenmeaza grin documente plangerea proprietarilor

ca tAranii nu se supun ponturilor" §i chiar §i acea
din partea taranilor ca proprietarii ii apasa peste cele
de cuviinta.
Au trebuit sii fie desigur asupriri ; actele timpului
sunt pline de plangerile plugarilor. Insa taranii nu
se lash sa fie u§or incalcati; ei reclamii §i, ceeace e
mai caracteristic, e ca aceste neintelegeri intre am-
bele clase sunt duse inaintea judecatorilor, a Diva-
nului, pe lungs ca ele vin in ultima instants, inain-
tea Domnului. Neintelegerile erau rezolvite pe tale
legala. Sa dadeau hotarari judecatore§ti §i on cat,
sii presupunem, ele erau partiale, dar in fine, din
actele ce intiilnim, nu putem conchide, in mod ab-
solut, cii taranii erau lasso totdeauna la bunul plat
al proprietarilor. Ace§tia nu puteau sa comity con-
tinue nedreptati, fdra ca sa nu fie, fdcuti din card
in cand, responsabili, (lath' nu de fapt, dar eel pu-
tin de drept.
Domnii puneau adevarate rezolutii judecatore§ti
pe anaforale sau plangeri, dupd ce cazul se cer-
ceta §i ambele piirti i§i ardtau indreptatirele.
Sa dau exemple.
Mai intaiu, trebue sii anal un fapt foarte curios,
care denota starea precarii a lucrurilor in aceste taxi.
AIR in Moldova cat §i in Muntenia judetele de fron-
tiere erau tratate in mod mai favorabil deck cele-
lalte. A§a, in a§ezamantul lui Grigore Ghica diu 1766
aasim urmatorul articol:
Sate le ce vor ti pe marginele hotarelor Moido-vei
sa lucreze pe jumatate, adica 6 zile .94 lucreze In-
tr'un an in trei vrei, cum §i bani de a fi sa dea

www.dacoromanica.ro
396 CERCETARI ASUPRA STXREI TARANILOR

pentru slujb5, pe jumAtate sit dea, adica cate 10 bani

pe zi, iar dijma sa dea fiste tine din toate pe obiceival).
Explicatia acestei favori e urmatoarea: Mind aproa-
pe de frontiers, Domnia sa temea ca Iiiranii sa nu
fuga. De aceia ca sa fie retinuti In lard, le acorda
un regim de favoare.
Mai era si o alts explicatie. Sate le de frontiers erau
tot timpul expuse la incursiuni .5i pradaciuui.
Acela.5i lucru '1 constatam §i In Muntenia pentru sa-
tele de a lungul Dunitrei. Li se acorda shtenilor din
ele sa nu fach clacii in zile ci sa o plateascii in bani,
favoare care a dat loc la multe procese intre sateni
,,i proprietari. Iata unul:
Satenii din satul Grojdibodul de pe marginea Du-
narei, sa plang in contra lui Grigore Jianu proprie-
tarul moiei, ca ei totdeauna au plata un zlot de
math claca, iar nu an facut-o in zile. Acuma, stapanul
ii sileste sii fach munca in nature, adeca su lucreze 12
zile pe an. Aceastii neintelegere dura de mult. Deja
proprietarul sa judecase cu satenii in (loud randuri
inaintea Divanului de Craiova, care ii condamnase
sa faca obicinuita claca. De asta data proprietarul
arata cloud zapise dela sateni prin care aceia sa obli-
bcr au sa filch claca in zile.
La aceste dovezi iata satenii ce riispunserii : cA eel
dintaiu zapis Pau dat siliti find la inchisoare, iar eel
at doilea care 1-au dat acuma inaintea ispravnicilor
users cif 1-au dat de fiat".
136erul insarcinat cu ancheta cheamii amandoua
partile. Satenii sustin urmatoarele : ca' acest sat find
In malul Dun 'aril, ca si celelalte sate, fie nu:Theist&

l) Acte si legiuiri, Sturm Scheianu, Vol. I, pag. 27

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 397

resti mai rartos si boeesti (tilranii le enum5ril

pe toate) la toate aceste sate sd is zlot de vatrd iar
nu clued in zile".
La aceste proprietarul ruspunde : dovadi c5 ceace
sustineti, zice taranilor, nu este adevarat, este cif
ati Ficut tatdlui meu, clacd fn zile", La care sa-
tenii, partea adversii, replica cu mull apropo :
Caci pentru slugerul Anrza le Mee(' bine de fi
impumuta cu hani la trebnintele lor, do aceia si
ei jacean ajutor de fi Inertia si fi slugeau la cdte o
treabd cu carrel sau cu boil lor, iar nu doar ca a-
cel ajutor fl tinea cii nume de clued a mosiei".
In sfar§it, Jianu se oferii sa dovedeasca faptul clacei
in natures, cu martori. Cum se vede, taranii itd apara
cu mare energie, pretentiile lor.
Ce face Domnul Moruzi? Deocamdata dpi dreptate
thranilor ordonand ,ca satul Crojdibod asemenea sA
urmeze spre a da zlotul de cash iar nu sit se supere
in lucru ". Pe de alts parte, hotiirage ca sh se cerce-
teze, data in adevar satele de pe malul Duniirei invo-
cate de tarani, unul din susul mo§iei si altul din josul
ei, dau si ele zlot de cash si nu muncesc in zile. 0 bo-
tarire foarte dreaphi.
Se vede ca taranii st atunci erau buclucai §i le
plateau procesele.
Iata un caz.
Mitropolitul Ungro-Vlabiei se plange lui Moruzi
\Todd ca cu locuitorii din satul Acsintea are un za-
pis prin care aceia se obliges a face claca 6 zile pc
an din care 4 platite in bani §i cloud in lucre,
psi miicar ca au invoiald asa de utsoard, ei refuza
sit Tacit in zile cele 2 dupes fnvoiald, ci petind ca
sit plateascd, frt bani, toate cele 6».
Domnul oranduie,5te o cercetare. Inain tea anchetei,

www.dacoromanica.ro
393 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

vechilul Mitropoliei scoate Viranilor iar is-

pravnicul intreabii ce au de zis.
titi ce raspund taranii ? Cum ca vechilii for care
au incheiat zapisul in numele satului si anume preotul
5i cu alti trei stiteni, en'au fost volnici ca sii fagAdu-
iascfi atAta, ci mai putin I. '1
Evident ea 15ranii n'aveau dreptate.
had rezolutia Domnului :
De vreme ce locuitorii nici un wzamttnt in scris
n'au de la st5pAnii moOilor, de vre un alt obicciu, da-
tori aunt de a urma condicei Divanului tsi nu au nici
un cuvant de apelatie; deci vii poruncim ispravnicilor
ca §i farce de voice for sa-i supuneti a clacui in lucru
acele oranduite 12 zile, negreit". 2)
Aceasta hotiirare a lui Moruzi nu e dreapta. Td-
ranii lrebuiau sa lie obligati sa faca munca dupd za-
pis, caci rice zicea legea, iar nu sa-i oblige a face ma-
ximum dupii lege.
Iar4i nit proces intre Mitropolit, cu taranii din
alt sat. Taranii voesc sa dea claca, in bani. 111itro-
politul cere munc5, <fiindcii avem trebuinta de lucru
Qcolo.)
Domnul, conform wzamantului, condamna pe sd-
teni sa faca cele 12 zile de clad..
Gdsim un fel de tocmeala intre proprietari §i ta-
rani cu total deosebita de cele ce am aratat pand
acum 5i care ne aminte§te invoielile care se obicinuesc
astazi. Am vazut ca claca sd putea face ori, in bani,
ori, in zile. laid un caz in care ea sii pliitea, in bu-
cute. Locuitorii din Ciiziineti se phIng c5, pe ctind
trdia proprietarul, Ienache Vticiirescu, ei aveau invo-

1) Istoria Romaailor, Ureche, vol. V, pag. 110.

Ibidem, Vol. V, pag, 109.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 399

iala, ca in local clacei sa dea cite trei banite de bu-

cate, una de grail, alta de orz si alta de mei" §i ca
acum «dupA moartea lui, sunt supnrafi de ciltre oran-
duitii easel a da si acele bucate cu incarcAturd de a
face si clad'.
Domnitorul Ipsilante (1797) hotara,te : «ca locui-
torii sa fie datori a face claca numai dupa pont, adica
cite 12 zile pe an, in patru vremi ; iar primind casa
r5posatului Vzicarescu a lua cele ate trei banite de
bucate in loe de clac5, locuitorii nu vor fi supusi si
la clac5. El ordonrt ispravnicilor srt nu ing5duie ca
locuitorii sd fie sup5rati peste aceastil porunca. 9
0 hotarire foarte dreaptii.
Am zis ca taranii, in genere vorbind, 5tiau sn-si
apere drepturile, ba chiar pretentiile lor.
Iata incii un caz:
Egumenul Hurezului dupa mai multe «prigoniri si
judec5ti atilt aici (la Craiova) cat si la Bucuresti», ce
au avut cu taranii dupa rno,5ia Baia-de-Fer, sfarte
prin a se Invoi astfel : srt elilcuiascA (taranii) cote
, zile pe an si tia plAteasc5 cite un zlot de vatrd ".
Jar la caz cand taranii nu se vor tinca de invoiala
osa aibil a clacui cate 12 zile si sa plateascii si toate
cheltuielile man5stirei,.
Pe langa invoiala in bani, am vazut, acea pe bu-
cate, fdcutd cu Enache Vaciirescu; acum vedem cu
egumenul Hurezului, o invoiala parte pe bani, iar a
patra parte (patru zile) In zile. 2)
Aceasta invoiala vadit cii e oneroasa pentru tarani,
caci a5ezamiintul zicea : on bani, un zlot pe an, ori,
claca. Dacii taranii plateau un zlot de vatra pe an,

1) Istoria Romimilor, Ureche, vol. VII, pag. 71.

2) Hartii din Arhiva Mantistirei Hurezului, lorga, pag. 154.

www.dacoromanica.ro
400 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

aveau dreptul sa fie scutiti complect de munca in zile.

Inaintea judeciitei aceastii invoiala trebuia sii se anu-
leze ca contrary wzamantului. Nu \rad solutia pro-
cesului.
Un lucru insa rezultii din acest act, precum .5i din
mai toate cat le-am citat pang acuma : taranii pre-
fermi, cu molt, ca sd phiteasch claca in bani. Mai
intaiu ea era ieftina. Muncei de 12 zile, corespundea
numai un zlot pe an.
Proprietarii nu aveau preferinta, in aceastii pri-
vinta; totul atarna de la nevoile for anuale; cite o
data, cand nu era mull de lucru, primeau cu placere
ca taranii sh le plateasca claca, in bani; cand faceau
mai malty araturii, atunci refuzau banii. Proprietarii.
aveau ca ei, legea. Dar si taranilor li se parea ne-
suferit lucru ca sy se schimbe natura platei clacei,
dupd trebuintele proprietarului, cand in bani, cand
in zile, cand in bani si zile, cand in bucate.
De aceea o mai repel, de cite on citing generali-
tali, precum ca Iiiranii nu se supun sit Rica adietul
obicinuit etc. sh le primim sub beneficiul de inven-
tar §i sa cautiim sii cercetam cazurile, in specie.
lath', de exemplu, in o alta plangere a egumenului
dela Hurezu, catre Divanul din Craiova 1) (1789). Re-
clainantul pretinde ca locuitorii din satul Corbu gnu
se supun a§i da adietul mosiilor dupil obiceiu, zicAnd
c4 obiceiul ce ar ii fost s'ar fi stricat la toate mo§iile
mgngstiresti si boeresti.v
Reclamatie vaga, motiv indoelnic. Cine tie ce sus-
tinuse turanii fata cu egumenul. Claca nu era numai
pentru lucru ogorului, ea se aplica si la lucratul vi-

1) Radii din arhivele nildstirci Harem:dui, Iorga, pag. 126'427.

www.dacoromanica.ro
 G. PANLT 401

lor; aceasta o vedem, dintr'un act tot a egumenului,

din Hurez. 1)
Masurile de ordin general din partea Domnului se
luau cu multi ingrijire, chiar cele privitoare la ani-
male. Ap, in 1797, intamplandu-se o mare secetii in
uncle judete §i fanul lipsind, mo§ierii care aveau
disponibil, incep a cere si chiar a lua preturi exor-
bitante dela locuitori. Mai ales vitele din judetul
Buziiu sufer5. Domnul insarcineaza pe un hoer sa
vada, cu ochii lui insui, trebuinta de fan ce este
acolo, apoi sa se ducii in celelalte judete unde se
facuse fan, sa cumpere 5i sä impartii la satele
unde este lips5. Din anaforaua Divanului aflam ca
asa se facuse §i in anul 1794. Cei care aveau fan
cereau dela 20 pang la 30 de lei carul de ma-
sur5, socotit 8 lei galbenul ; vedeti ce pret era! Iar
un egumen a indraznit ca sa cearii 10.000 de lei
pentru 10 care de fan vechiu. Domnul hotara§te
ca pretul carului de fan sa fie fixat conform unei
masure chibzuite in Divan. Taranilor li se da un
terrain de plata pentru fanul distribuit, apoi Dom-
nul adauga iar pe acel egumen ce au cerut 10.000 lei
pentru 10 care fan vechiu, radicandu-1, sa-1 aduca in
Domnia mea.2)
Aceleai plangeri 5i neintelegeri continua pand la
sfar§itul veacului.
had un act din 1799 de sub a doua Domnie a lui
Alex. Moruzi.8)

1) Hartii din Arhiva Manastirii Hureznlui, pag. 148

2) Istoria Romani lor, Ureche, vol. V.I, pag. 72.
9 Stndii si documente, lorga, vol. V, pag. 203.
26

www.dacoromanica.ro
.402 CERCETARI ASUPRL STAREI TARANILOR

Locuitorii din satul 131;eaza se plang contra aren-

-daplui unei moiicare apartinuse raposatului Con-
stantin Hangerliu ca acela le-a stricat obiceiul
vechiu care consista In urmtitoarele : au avut obi-
ceiu a vinde vin $i rachiu pe la casele lor, si da ha-
vaet de bute de yin cate t-1, doi, iar pentru rachiu nu
da nimic, gi pentru dijma tanului cate bani 30 de car,
1 din porumb de un pogon cate t-1 1 pot, i pentru
claca de casa elite tl. 1 pe an, iar din pometuri ce au
pe mosii i de stupi, de ramatori, de capre, de oi, nici
o data n'am dat nimic".
Arenda5u1 invoca in contra acestei pretentii ,con-
dica Divanului unde aunt trecute dreptatile stapanilor
de mosii ce au asupra locuitorilor care locuiesc pe
mosiile for ".
Domnul condanma pe locuitori sa clacuiascii obi-
cinuitele 12 zile pe an.
Nu pot preciza data de clind se stabilise dreptul
de protimisis a taranilor cu privire la arendarea mo-
§iilor pe care ei locuiau. Se §tie ca acest drept de
protimisis era un drept de preferinta acordat rudelor
vecinilor, in materie de vanzare §i locuitorilor, in ma-
terie de arendare. Era o masura build fiindca, deja
am vgzut cate-va cazuri, neintelegerile dintre ta-
rani Si arenda§i erau mai dese deck intre aceia §i
proprietari.
Luand Iiiranii in arendii mo§ia, totul se impiica ;
nu mai putea sA fie vorbii, pentru cliti-va ani, nici de
claca, nici de dijma.
lath' un caz in care taranii isi exercita dreptul for
de protimisis.
Un oarecare Leondari Gelep cuinpiva venitul (ia
cu arena) a trei mosii a miinastirei Viarop. Taranii

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 403

de pe acele mo§ii Ii trag in judecata inaintea caima-

canului dela Craiova si cer anularea contractului de
arenda in puterea dreptului de protimisis. Judeca-
torul anuleaza contractul §i da mc*ile cu arena
sAtenilor. 1)

1) (Vol. 17E3-1796) Istoria Romftnilor, Ureclie, pag. 135.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA IV

TARANII IN VEACUL AL 19-LEA PANA LA REGULAMENTUL ORGANIC

(1834)

CAPITOLUL I
CONSIDERATII GENERALE

Sase fenomene sociale insemnate caracterizeaza a-

ceastii epoea" :
pranii stint ingreuiati cu claca ,5i cu dijma.
Alex. Moruzi (1805) ingreuiaza munca tiiranilor Inca
cu cloud zile de claca. Ionitit Sturza in 1828 mentine
acel spor, a§a eh Regulamentul organic giise5te pe IA-
rani fiictind claca in Moldova, cel putin 29 de zile
pe an, din ceea ce Const. Mavrocordat, o fixase la
12 zile in 1749.
Am viizut ca in Muntenia cu toate incercArile bo-
erilor in cursul veacului al 18-lea, zilele de clacii ra-
man neschimbate.
Chiar situatia turanului muntean in acest veac se in-
greuiaza ; carul de lemne de Craciun, care in veacul al
18-lea figurase.,prin abuz in invoelile proprietarului cu
faranii, Ion Caragea in 1817 it pune ca o obligatie le
gala peste cele 12 zile. i mai adauga Inca o zi de

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 405

plug de toamnii sau de primiivara ; asa ca claca a-

junge la numarul de 14 zile. Pe aceste 14 zile Cara-
gea le face obligatorii, caci oprqte in mod formal ca
sa se mai poafti face invoeli cu mai putine zile de
lucru, declarand asemenea invoeli, nule de drept.
Regulamentul organic pone varf acestei ingreuieri
a chicei.

II

Al doilea fenomen social ce se remarcii in acest

veac, este ca taranului ii se mai inrautatete soarta
in mod general flied ca vechile abuzuri, obiceiurile si
oranduelile daunatoare sa fie suprimate, ceea ce ar
fi fost natural fata de desvoltarea Culturei §i a civi-
lizatiei in paturile superioare precum §i in Europa.
Ii se inrautate§te, fiindca el este lipit de satul sau,
nu numai fiscalice§te, dupa cum am vazut aceasta, ci
socialminte : neparasirea satului constituiud un drept
in favoarea proprietarului.
In wzamantul din 1828 prezentat de Divan .i in-
tarit de Ionita Sturza, cetim pentru prima call :
«Locuitorii ce vor fi pe moOile boeretlti, mAnAstirettti
ai a altora, nu pot avea vole a se ridica prei voia
steipanului qi pururea fugarii de acest fel se vor
ridica lard vole, sit fie adusi la urndi qi cercetati. 2)
Mai mult, in veacurile trecute, daca taranul era lipit
de sat fiscalice§te, eel putin el nu putea fi alungat
de proprietar. In intaia jumatate a acestui veac sub
Regulamentul organic i se da dreptu proprietarului
de a alunga pe clacas de pe mosie, aa ca .,ederea lui
1) Legiuirea Caragea de Brailoin, cap. 6, art. 2 0 3 partea II1-a
2) Acte yi legiuiri, Sturza Scheianu, vol, I, pag. 68.

www.dacoromanica.ro
406 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

pe mo. is unde 1§i avea casa, grading §i pamant, de-

vine cu totul precara.
Nu i se imbunatate§te soarta in alte privinte, am
zis, fiindca el continua a fi supus la cisla comuna a
satului Si la odioasa responsabilitate solidara. De a-
semenea continua a-I apasa, vechile oranduiri barbare
de responsabilitate penala, locuitorii satului din pre-
jurul locului unde s'a comis o crima, continuand a
fi responsabili cu averea lor.
Un caz.
Se pune foc la fanul §i la patulele unor frunta§i ta-
rani. Const. Ipsilante (1803) se hotare§te a trece de
asta data cu vederea, lima in ordinul lui adaugii :
de aceea'ti porunciin strwic ca aceasta Domneasct
carte sfi o cite§ti, to vAta§e al plaiului, fn toate sa-
tele qi cdtunele plaiului gi la tort de obgte In plain
ca sib auza, s o inteleaga bine, si sä rtie ca totii ca
de se va mai intampla de act Inainte sá auzim iara0
o faptA ea aceasta, ca s'au ars fanurile, sau casa cui-
va0, acel sat fi cu cele de Imprejur vor fi osdndite
cif hotardre a pldti toatti paguba ce se va intdmplao.i)
Ba laranii perd foloase care figurau chiar in a§e-
zaminte, precum dreptul de protimisis in materie de
arendare a mo§iilor unde ei fed. Scarlat Calimah in
Moldova desfiinteaza acest drept. In acelai timp §i
Caragea, 11 reduce aproape la nimic, in Muntenia.
III

Al treilea fenomen social de o mare insemnatate,

este ca in acest veac sa incepe .a se discuta !Ara-
nului, locurile de fan*, de ima§uri sau islazuri,
precum §i chiar acelea de aratura pe care Regula-
1) Istoria Romanilor Ureche, vol. VIII pag. 264.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 407

mental organic in urma le reduce in mod conside-

rabil. In veacurile trecute multe soiuri de plangeri,
am vazut, aduse de tdrani ; nu intalnim insa plan-
geri de lipsa de pamant de brand sau de locuri de
lanai. Taranul a avut acestea totdeauna cu beltmg ;
era singura compensatie pentru toate ingreunarile §i
corvezile. Taranul fusese supus la biruri grele, fa-
cuse claca fard soroc, ca vecin, daduse dijma din toate;
dar avusese locuri de fanate §i de islaz in abundenta,
in mod discretionar, ai putea zice.
Aceasta punere la dispozitie in mod discretionar,
a locurilor de brand pentru el §i pentru vitele sale,
fus,pse singurul argument pe care boerii '1 putuse in-
voca, cu Qarecare temei, cand ei ceruse, in deosebite
ocazii, sporirea cldcei.
Desigur, locurile de hranii sunt indestulatoare pand
la Regulamentul organic. Mezamintele anterioare or-
donau sa se dea taranilor cu indeslulare, lara a li se
determina portiunea.
Dar nu este mai putin adevarat, ca Ionita Sturza
restrange locul de faint §i chiar de aratura la cloud
parti din intinderea moiilor, pe cand Moruzi (1805),
le recunoscuse taranilor un asemenea drept, la trei
parti din patru numai pentru pa§une, iar locurile de
aratura nu le limitase. Regulamentul organic deter-
mina, pentru intaia oars portiunea de pamant a la-
ranilor, reducand-o, cum am zis, in mod considerabil.
Observati fenomenul: obligatiile taranului sporesc
adaugandu-se zilele de claca ; dar foloasele de pe
mo§iile unde .ed se miqoreaza, prin faptul limitarei
locurilor de aratura §i in lot cazul, cele de lariat.
Ali putea zice ca fenomenul principal care do-
mina veacul al 19-lea, este limitarea si stramtorarea

www.dacoromanica.ro
408 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

locurilor de hrana, mai cu seamy de ramie ale claca-

cailor..
De sigur ca fenomenul este explicabil: proprietarii
incep a face cultura mare, populatia se imulte§te.
Dar un fapt find ca e explicabil, nu ramane mai putin
un fapt, mai ales cand este daunator.
Cultura ,,i cre,5terea vitelor iau, atat la proprietari
cat .5i la tarani, o desvoltare extraordinary. Contra-
rietatea de interese asupra acestui punct, intre aman-
doua clasele, isbucne§te pe fatii. Si proprietarii §i la-
ranii crest multe vite ; si unii i altii au nevoe de
finale .5i de loc de ima§. Proprietarii vad cii taranii
le fac concurenta in aceasta privinta ; vitele se Ibin-
deau cu pret bun desfacanduse peste granita. Fana-
tele taranilor incep a deveni un obstacol pentru des-
voltarea nemarginita a culturei §i a creterei vitelor
proprietarilor. De aici neintelegeri §i animositati cu
ceracter ascutit. Acest lucru ni-1 arata anaforaua Di-
vanului din 1805 din Moldova, adresata lui Alex. Mo-
ruzi, pentru pontul boerescului.
Tata cum boerii se exprima acolo :
aEi (locuitorii) urmeaza alij ver4u1 eel mai tolositor
pe moqiile noastre, hranindu-se pe moOile noastre cu
indestulare, hreinind dobitoacele lor, dintr'insele
veinzand cu preturi bune id printr'insele savdrgind
toate dobdndirile lor. 1)
In urma acestei anaforale, Moruzi limiteaza locu-
rile de final §i de ima§, dupa numarul capetelor de
vile mari a locuitorilor, iar ca norma generala, fm-
parte in patru Orli cum s'a vazut, tot fanatul de pe
o moie, din care a patra parte s'o is stapanul pentru

1) Acte li legiuiri, Starza Scheianu, vol. 1, pag. 51.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 409

trebuinta sa, tar trei parti sa is satenii. Cat nu le va

ajunge, sa cumpere din altii parte.
In Muntenia observant acela§i lucru. Nu gasim, e
dreptul, un a§eztimant cu caracter general ca in 111°1-
dOva, dar toate poruncile, dispoziiiile §i solutiile pe
care le dau Domnii in diferite procese §i neintele-
geri dintre proprietari §i tarani, arata ca chestia iz-
lazurilor devenise §i acolo principals. Fiind-ca oa-
menii nu se puteau stramuta de pe o mo§ie pe alta,
ei recurgeau la urniiitorul mijloc : cared nu aveau
destul faint sau islaz, cu toate ca §edeau pe o mo§ie,
1§i taces fanatul sau aveau islazul, pe altele ; ei ere-
iaza cite odata islazuri speciale pentru prisosul de
vite care nu mai incapeau in islazul comun. A§a,
ni§te locuitori i§i darama casele din vatra §i se a-
§eza in numar de 40 impra§tiati pe mo§ia unei ma-
nastiri. Pentru ce? Pentru ca fiecare sa-si creeze
astfel ima§ §i fanat pentru vite, deosebit de cel
comun.
Proprietarii §i'acolo luPta cu energie, cautand sa -si
pastreze pentru ei, locurile de fanat §i de islaz.
IV
Al patrulea fenomen : o fiscalitate ne mai auzitii
- in Muntenia §i un abuz 'lira de margini care se face,
in ambele lari, cu institutia scutelnicilor.
Sistemul impozitului, pe lade constituia, pe de o
alta parte, o apasare pentru cei saraci §i un mijloc de
extorsiune fats cu toga lumen, de care fisc.
V
Al cincilea fenomen de o mare insemnatate este
afirmarea clasei boere§ti §i formularea dreptului ei

www.dacoromanica.ro
410 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

de proprietate dus pand la extrem, daps alungarea

Domnilor Fanarioti.
Din punct de vedere a lor, ca clasa, faptul se ex-
plica. Un veac jumatate ei suferise umilinta de a fi
la ordinele strainilor, jucand numai prin tolerant5,
un rol in Stat.
In fiscalitatea pe care trebuintele de a satisface
cerintele Turcilor o impinsese pans la capat, Domnia
strains supusese de multe on la dad, clasa boereasca.
Cronicele Moldovene5ti, scrise tot de boeri, sunt pline
de doleante, in aceasta privinta. Tot sub Domnii Fana-
rioti, se intamplase ca se luase boerilor vechile pri-
vilegii ; se desflintase vecinatatea, se marginise zilele
de class; chiar proprietatea nu fusese riguros res-
pectata, dovadd servitutea pe care Mihail tSutu o sta-
bilise pe mo:*iile megie§e in favoarea taranilor cari
n'aveau destul loc de brans .5i de fanat, pe moOile
unde §edeau.
Acura iata ca. Domnia pamanteana este restabilita.
Era natural ca o reactiune sa se faca, ca clasa
boereasc5 sa-§i afirme, cu energie, existenta Si sä
caute a stabili drepturile §i privilegiile ei pe cat tim-
pul mai permitea. Cad sa nu se uite ca suntem deja
in veacul al 19-lea, intre 1821-1828.
De aceea, boerii din Moldova cat §i cei din Mun-
tenia, prin deosebite memorii sau anaforale, 4i arata
dorintele for sau i.i formuleaza pretentiile.
Anaforaua Divanului Moldovei din 1827 este, un
fel de proiect de constitutie pe care boerii it propun
lui Ionita Sturdza.
Ap, in privinta birului, iata ce propun boerii.
Birul sa-1 dea taranii §i alte trepte sociale, caci

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 411

ele sunt datoare a pazi legiuite dajdii. «Tar neamul

boerese si tori boerii Iii veci sd nu fie supara(i cu
nisi un fel de dare sau indatorire sub orice cuveint,
nume si inchipuire, Mei nu numai persoanele for
aunt slobode de orice indatorire, dar Inca si casele
for si dobitoacele for toate, si vine si livezile cu po-
mat ; n'au sti dea vceirmuirei nimic, nici supusd in
nici un fel de plate", precum din vechime s'au urmat
si s'au legiuitn. I)
Proprietatea este sacra §i ; nimeni nu
se poate atinge de ea pentru nici un motiv utili-
tatea publica o stabile§te intaiu Regulamentul organic
lard amesteceitura a oceirmuirei sat: a on ceirui
altuia in nimic In veci, zice anaforaua.
Proprietatea este exclusivii a stApanilor, nu numai
acea a solului dar §i a subsolului, ace incii tot sub
cuvdntul dreptdrei si acele ce vor fi sub panzdnt
sunt toate ale steipdnului mosiei, atilt nzetalele cdt
si toate alte afleiri,"
Boerii sa alba o juridictie specialii, si sd se bucure
de principiul inviolabilitatei domiciliului. aBoerii,
neamurile fi acei cinstiti piimetnteni, nu pot fi ridi-
earl de zapcii si de trecdtori, ceici casele for nu pot
fi cdlcate Mad na se vor dovedi mai intdiu de Di-
van viva for si a se hotari ridicarea lora, afard de
flagrantul dzlict.
Tot ce vor construi sau vor intreprinde pc moiile
lor, fabrici, etc., sa fie scutite de mice dare catre o-
carmuire «find toate aceste lucruri pentru indulci-
rea boerilor dizz neanz In neama.
Fiicand aluziune la wzaniantul lui Alihai Sulu din

1) Acte §i leginiri, Sturza Scheianu, vol. 1, pag. 63 al urmit-

toarele.

www.dacoromanica.ro
412 CERCETARI ASUPAA STARE' TARANILOR

veacul trecut, pe care l'am pomenit mai sus, Diva-

nul dupti ce proclama, ca tQt ce se produce pe mo§ii
este venitul proprietarului, adaug5 : *si nimeni altul
pe mosia stir- pdnului nil poate pascui sau a velna
Prez* invoire, dar an poate nici a ara sau a cosi
sub 'orice cuvdnt).
Domnul Joan Sturza Voevod intare§te aceasta ana-
fora delndu-i caracterul de lege, am putea zice, de le-
gea legilor.
Acela§ 'Meru intalnim .i in Muntenia. 0 mare parte
din boeri, din cauza ocupatiei turce§ti in 1821, se re-
trag la 13ra§ov, mai cu seams elementele tinere. Ei
gilndesc sa profite de alungarea Domnilor greci, ca
sa"-§i afirme drepturile §i privilegile lor, lucru care
11 fac printr'o petitie adresata imparatului Rusiei.
Guvernul, zic ei, trebue sa fie a boerilor. Privile-
giul scutelnicilor sa-1 continuie a-1 avea numai ei, iar
nu §i boerii greci.
Ei invoaca, in aceasta privinta, ca argument, ceea
ce am vazut ca parintii for invocase catre principele
de Coburg in 1791.,
eCaci nu fn har sau lard de cuvdnt au dobdn-
dit peimeintenii din vechime privilegiul de scu-
telnici, ci &fa era desilvdrsit stdpdnitori de ocini
de nzosie, cu toti locuitorii duper* ddnsele, si slobo-
bozindu-i din acea robie, ca set fie dajnici ai viste-
riei Ord, ca un chip de rdspleitire acestei pagube
si pentru iubirea de oameni caci i-au slobozit, li
8'au dat acest privilegiu.sd aibd scutelnici.»
,,Tagma boereasca pdn a la cel mai mic cin sa fie
scutitd de orice fel de dare» zice petitia. Boerii cer
prin urmare, desflintarea viniiriciului, cu care fusese
apasati de Domnii Fanarioti.
Pentru lucrurile politice§ti .i cele folositoare patriei

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 413

la ale bunei oblAcluiri ale Wei numai noi, zic boerii

panzdnteni, sec avem deplind putere a le clzibzui cu
sfat de obgte §i a le legizzi ca sd se urmezen.
Douasprezece de zile pe an de claca, zic petitio-
narii, era potrivit cu sarcina pentru locuitorii in
vremea cand aceia erau coplefili de biruri; stapanii
rnosiilor insa sufereau. Acum insa cand dajdiile s'au
usurat boerii presupun ca darile se vor micsora
prin modificarea cislei, propusd de ei, cu cuviizzid
este sd dobdndeasca stapanii mosiilor acest clrept
al pametntulni, lntocnzai dupd runz se urnza in zi-
lele vechi, adicd tale 24 de zile pe an de fleVe care
loczzitor al moqiei".
In esenta si ca spirit general, boerii din amandoua
tarile dominati de aceleasi motive, ajung la aceleasi
concluzii, adica toate tind la afirmarea drepturilor si
privilegilor for si la ingenuchiarea tot mai mult a
taranilor.
'VI

AI saselea fapt social de o destuld de mare impor-

portanta, care caracterizeaza veacul al 19 -lea, este un
oarecare sprit de agitatie si de desteptare printre td-
rani. Populatia rurald incepe a simti nedreptatea si
apasarea, care sunt consecintele sistemului economic
al intocmirei sociale. Ei incep a suferi grew nedrep-
tatile care rezultd din contractul secular de munca
intre ei si staptinitorii de mosii. Un spirit de revolla
incepe a se manifesta. Actele si documentel ni-1 arata.
Asa, in Muntenia prin oarecare sate se ivesc rasvra-

1) sindii ei docamente. lorga, vol. Xl, pag. 199.

Ibidem pag. 202.

www.dacoromanica.ro
414 CERCETAIII ASUPRA STARE! TARANILOR

titori sau zurbagii, in contra carora guvernul ia ma-

suri severe. In satul RuOvatul patru tarani sunt
semnalati ocarmuiei ca riisvratitori. Intaia data ei
sunt pu0 fn inchisoare ; consatenii for intervin, ru-
gand ocarmuirea sa-i ierte luandu-i ei pe garantie.
Liberati, ei reincep din non agitatia 5i atunci isprav-
nicul printr'un raport propune Domnului ca sa mute
pe aceti tarani fn patru sate deosebite dupa ce le
va aplica fiecauia Cate 30 de toiage. Ceea ce se si
face. Documentul nu ne spune de ce natura era pro-
propaganda §i agitatia pe care ace§ti tarani o faceau.
Desigur insii, di ea era pivitoae la situatia locui-
torilor de pe mosiile boere,5ti. Ocarmuirea ii pedep-
sqte pentru ca sa faca un exemplu §i fi impra*tie
grin alte sate pentru ca restul locuitorilor ss nu fie
contaminat de ideile lor.
In Moldova, agitatia is un caracter .5i mai pronuntat.
Cu ocazia Eteriei, locuitorii incep a capita idei de
independentii si chiar de resvratire. Acest lucru it
afliim dintr'o corespondenta a unui hoer Melinescu
cu Mitropolitul Veniamin Costake. Incepe a se pune
in discutie chiar legitimitatea clacei, dovada ea Me-
linescu este adanc impresionat de o asemenea mi5-
care §i propune in corespondenta sa eh ar fi bine ca
proprietarii sa intereseze pe tarani la riunca ogo-
rului stapanului, platindu-le ceva sau facandu-i par-
ta0 la roade.
Pe cand in spiritul populatiei rurale incepuse o
astfel de framantare, preocupatia boerilor se reducea
la rezolvirea urmatoarei chestiuni : Cum sa guver-
neze ei tara, dupii alungarea fanariotilor. Cu Domni

1) Istoria Romani1or, Ureche, vol. V, pag. 104

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 415

sau fail ? Sa lugm not trAile ocarmuirei sau 86 facem

alegerea de Domn? V se intreaba vornicul Negel. Chestia
care ingrijete pe Melinescu cu privire la agitatia tura-
nilor, nu era o simpla temere personalii, dovada ca
visternicul Sandu Sturza, intr'o altg scrisoare adresata
tot catre Mitropolitul Veniamin, arattind pentru ce
boerii ,5i cu diinsul amana plecarea la Constantinopol,
aduce intre altele .5i motivul : Oita vom indemna pe
locuitorii satelor ca sä se intoarcei ca ad fie spre
slujbii." 1)
Va sa zica agitatia in sate mersese piinii acolo in
cut taranii refuzau de a face boeresc.
Agitatia nu are un caracter trecator, dovadii ca
cati-va ani dupa :aceia, gasim iara§i urine de exis-
tenta ei. In adevar, peste ,ease ani, dintr'o cores-
pondenta a Vornicului Negel tot ct1 Mitropolitul Ire-
niamin Costake, constat'am ca taranii se invriijbise
panii inteatitta, incat refuzau sa facii claca". lath' pro-
priile cuvinte din scrisoarea acelui vornic : 2)
Dupii ce vornicul Negel statue. to sa se chibzulasca
foarte bine lucrurile, intre boeri, inaiete de a face
un deniers la Poarta, aduce §i motivul pentru ce:
«fiindett rAsvratitorii, ce an fost pricina afanisarii,
Patriei noastre, an semcinat dubill resvriltirei si a
neascultcirei in sufletele a multora din cei prosti
crai si neamurile cele mai de jos Inpotriva noastra
a celor intaiu pa metnteni, si dar de vom merge taril
nici o punere la cale, nu numai ca viata noastra va
fi deapururea sub tot telul de primejdii, dar Inca
nici nizami pentru chelierul inzpiiratesc ce ni se pa-
runceqte sli se faca nu este cu putintei". 8)
1) Istoria Mitropoliei Moldovei f)i a Sucevci, Erbiceanu, p. 384.
2) bidem.
8) lbidem, pag. 232-233.

www.dacoromanica.ro
416 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Cu alte cuvinte vornicul e preocupat de starea

spiritelor taranilor §i se ingrije5te ca nu cum-va din
aceasta cauza, sa se pericliteze productia agricold
de exportatie la Constantinopol.
Aceasta mi5care care era destul de insemnata Inca
sub regimul vechiu in care am aratat cii taranii a-
veau destul pamant arabil, devine foarte intense
cand, cu ocazia Regulamentului organic, li se reduce
pdmantul for de hrand, la o portiune determinate §i
mica. Cu mare dificultate tdranii primesc sa li se
reducd pdmanturile, §i pentru aceasta Kisseleff reco-
manda ca sa se procedeze cu cea mai mare mode-
ratie si intelepciune. lath' in adevai-, ce scrie Kisseleff
cutre Mircovici lute() adresd confidentiald :
Consiliul administrativ extraordinar in deliberatiile
sale asupra acestui subiect (noua distribuire de pa-
manturi si claca) va trcbui sa rie frt same dispozitia
spiritelor taranilor, care pot consiclera inovatiile
chiar cele mai salutare ca fiindu-le oneroase ; prin
urmare trebue mult menajament. Pe langa a.!easta
consiliul trebue sa se gandeasca serios cat conditiile
muncei si determinarea unei anzzme futinderi de pa-
mant poate set fie foarte displaeut si foarte dificil
de suportat de tarani, deprinsi panel acuma cu
mid exceptii de a avea pamanturi de care au tre-
buinta".1)
Iar Mircovici, scrie si el sfatului ocarmuitor, apropo
de hottirfrea pe care sfatul o luase ca sa publice prin
sate dispozitiile not ale Regulamentului organic: Obli-
gatiile si redeventele catre boeri zice Mircovici
care cu privire la zilele de nzuzzca a taranilor, tre-
buind set ramana aceleasi ca inainte, pe cand din

1) Acte si legiuiri, Sturza Scheianu, vol. 1, pag. 100

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 417

contra portiunea de pilmant care li se laser' a lost

considerabil redusci, aceste doun lucruri fac pe d-1
President plenipotentiar (general Kisseleff)ca sa creada
ca publicarca, in inomentul actual a dispozitiilor noun
nu va putea sa faces sä dispara inconvenientele pe
care insusi consiliul administrativ le tie $i ca aceasta
publicare, departe de a face sa inceteze nemultumi-
rile tnranilor, este in stare ca sci le meireascei». i)
Taranii incep prin urmare a avea constiinta de si-
tuatia for si arata in mod destul de sgomotos ca ei,
in acelas limp, \Tad cii a sosit timpul ca o re-
found radicala sii se faces daca nu in situatia for
fatii de proprietari cel putin in raporturile dintre
ei si aceia.

1) lbidem, pag. 101 ei 102.

27

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLLTL II

CLACA BSI DIJMA SUB LEGIUIREA LUI CARAGEA

ASEZAMINTELE LUI SCARLAT CALIMAH SI A LUI IONITA STURZA

I
Am zis cii locuitorii a§ezati pe mo§iile boere§ti
sau manastire§ti nu-§i gaseau totdeauna hrana for §i
a vitelor pe cuprinsul acelor mo§ii.1)
Cate ()data mo§iile erau strampte fatii cu numarul
locuitorilor.
Patru cazuri se puteau ivi :
1) Locuitorii mo§iei X. aveau destul pamant de
semanatura, dar nu aveau, de pa§une sau de fanate ;
2) Ei puteau avea loc de ima§, Kira sa aiba de a-
rattled Si de fanat;
3) Puteau sa aiba loc de final §i de ima§, fail a
avea de semanatura.
4) Ei nu aveau pe mo§ia unde §edeau nici loc de
aratura, nici de final, nici de ima§, cu alte cuvinte,
i§i aveau numai casele cu gradinele din jur.

Istoria Romanilor, Ureche, vol. Viii, pag. 57 si 58 si pag. 75,

78, 79, etc.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 419

Se .tie ca orice locuitor era dator sa facii clacii

i sa dea dijma proprietarului. In schimb, acesta
era obligat sa-i dea piimant de arat, loc de fan*
pentru iarnd §i de ima§ pentru vara.
De alts parte, proprietarul vecin care da locui-
torului megie§ pamantul de care avea trebuinta, nu
putea sa i-1 dea gratis.
Se punea deci chestia : ce datorea, In asemenea
cazuri, taranii, proprietarului mo§iei unde §edeau, §i
ce, celuilalt, pe pamantul caruia isi gaseau loc de
lirana, fie pentru dan§ii numai, fie §i pentru vitele lor,
in cele patru cazuri de mai sus ?
A§ezamintele precum §i deosebitele hotariri care
Domnii dau ne vor ajuta sa rdspundem.
Mihail Sutu s'a ocupat in Moldova prin a§eza-
mantul lui din 1794 de cazul prevazut mai sus
la No. 2, adicii cand locuitorilor de pe o moge be
lipseau locurile de aratura §i de fanat. Iata ce zice
a§ezamantul :
,De se vor incredinta (ispravnicii) cum cä cu ade-
viirat ei (locuitorii) nu au loc indestul pe mosia unde
Ased, de arat si de idnar, sa caute pe alte mosii, care
se megiesesc si prin stirea stapanului acelei mosii sft
le dea o parte de loc pi sa -qi is stapdnul numai
.dijma si cu claca jar cu alte sir nu se supere".
Deci, in acest caz, stapanului mo§iei pe care locui-
torii §edeau, nu-i diideau nici o dijma ci Ii faceau
numai claca.
Cu atilt mai mult aceia§i solutie se impunea, cand
locuitorii aveau pe moge strains numai locuri de
fan*. In acest caz, ei plateau dijma, cite odata o
capita la zece, alts data, una, la cinci.
Dar cand era vorba numai de pcisculul vilelor p3

www.dacoromanica.ro
420 CERCETARi ASUPRA STARE' TARANILOR

o mo§ie strains, adieu numai de locuri de ima§ ? Din

vechime se aplica tot zeciuiala : la tin numiir de vile,
pe yard, una sau doua. Aceastd solutie presupunea
carduri sau turme. Dar ce zeciuiald ss iei dela cate-
va vite a unui claca. ? Fatalminte se ajungea la so-
lutia ca dreptul de pii§une sa se plateascd sau in
bani sau In munca. De obicinuit, pentru 'Apnea vi-
telor, ttiranii faceau patru zile de clacd proprietarului..
Iatd un exemplu. Un oarecare PanA Condicaru avea
o mo§ie in indiviziune cu mo§ia Domnitei Ecaterina,
sotia rdposatului Enache Vdcdrescu. Pe partea lui
Pand Condicaru §edeau vre-o 20 de oameni din care,
unii iii pii§teau vitele pe restul mo§iei care apartinea
Vdcdreasciii. Domnita cerea tuturor celor 20 de oa-
meni, fdrs deosebire, clacd, §i anume 4 zile. Sdtenii
reclama la Vodd, ardtand ca nu toti i§i pasc vitele
pe mo§ia Vacdreascui. Acela hotare§te ca claca de 4
zile s'o faca numai acei care i§i pasc vitele acolo,
iar nu §i ceilalti. 1)
Cu toate acestea, in Muntenia gasim ca se facea
clacd proprietarului vecin chiar §i pentru locurile de
fanat cdnd el da fi imapil in limpid verei.
kid o hotarire Domneasca :
acAijderea am eercetat Domnia mea de obiceiul ce-
se urmeaz5, cand adica un stapdn de mosie nu are
pe mosia sa loc ca sa indestuleze pe locuitorii sd-
teni, ce sed pe &Irma, cu Ovine de vite vara si cu
locuri de cosit pentru iarna, qi-si fac acei sifteni
hrana pre alte mosii, de poate cere stapdnul nzo-
siei clacd de 12 zile deplin, si Mara nz pliroforie, ca
la acel fel de mosii se scad satenii din 12 zile de
cdtre stdpdnul mosiei pe care locuiesc cu zilele ce
1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. VIII pag. 75.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 421

eleicuiesc la steipdnul mosiei, unde'si paste si unde'si

breineste vitele». 1)
Dar in cazul and locuitorii de pe o mo§ie au §i
locurile de aratura .i semanatura tot pe mo§ii straine,
ce obligatii au fats de proprietar ? Am vazut a pen -
tru locurile de ima§ ei faceau cite -va zile de claca
proprietarului megie§ ; am vazut mai sus a dadeau
cote -va zile de claca aceluia§i proprietar chiar §i
pentru cositul fanului.
Documentul mai sus citat, ne mai spune ca pentru
locurile de aratura §i de semanatura, taranii nu tre-
bue sa faca claca proprietarului vecin ci sa dea
dijnia. had in adevar cum continua: iar pentru ard-
turd si semeinaturi ce-si fac pe alte mosii, cu aces-
tea nu se scad nimic din zilele cldcei, fiindcil pen-
tru semeinaturi dau dijma, si acolo unde'si fac se-
_mcinciturele 'si dau si dijma".
Ar fi urmat ca in cazul and Oranii a§ezati pe o
mo§ie se hanesc atat ei cat §i vitele for pe mo§ii
.straine, ei sa nu faca de loc claca nici chiar proprie-
tarului satului lor. Ei. bine, nu. Din actul de ma i
sus precum §i din alte, urmeazii, ca, in tot cazul, ei
faceau claca acestuia sau intreaga sau eel putin o
parte.
Cum se poate justifica aceasta claca ? Pentru ce
locuitorii sa facd claca daca nu 'se hranesc nici ei
nici vitele for pe mo§ie ? Pe cat claca, in zile, este
strict vorbind, nelegitima, tot atat ea este exorbitanta
cand repeezinta pretml §ederei pe mo§ie.
Cad claca este plata §ederei pe mo.§ie, este chiria
_perpetua .i obligatorie pentru ca proprietarul per-

1) Istoria Romani lor, vol. VIII, pag. 603.

www.dacoromanica.ro
422 CERCETARI ASUPRA STIREI TXRANILOR

mite locuitorului -s4 -si fats pe locul siiu a casa, im-

prejur cu o grading de legume.
Dacii mai la urma nu poti cere unui proprietar
ca sa permits gratuit, cuiva, §ederea pe rno.5ia lui,
este totu5i exorbitant, ca drept plata sa-i ceri 12 zile
de munca pe ogor, cum era in Muntenia, si 29, cum
era in Moldova. In asemenea, caz, claca in bani, fixata
la un zlot pe an, ar fi fost mai dreapta .5i mai rezo-
nabilii; oarecum taranul ar 11 plata o chide de un
leu pe an, pentru casii §i grading.
Aceasta parere cum ca un zlot de claca§ cand
acela nu facea claca in natura reprezinta chiria
ederei lui pe mode, in vatra satului, s'ar parea eh
rezulta din cand in cand, din oarecare documente, cu
toate ca in cea mai mare parte din cazuri, leul
reprezinta echivalenta mtincei de 12 zile la camp.
Ceeace to izbe.te este disproportia intre pretul in
bani, fats cu munca in natura, proprietarul luand
mult mai pupil in bani, decat in zile. A§a, trans-
formand leul in munca de 12 zile, o zi de munch
de dimineata pans in sears venea la 2 parale §i
o letcaie. Or, este §tiut ca munca libera se pla-
tea mai mult. Din acela,5 raport de unde iau pre-
tzel in bani a muncei, vedem ca un muncitor Tiber
tocmi1, era platit dela 20 pans la 45 parale pe zi.
Deci munca de 12 zile a clacwilui pretuia intre
2 lei, §i 40 parale 5i cinci lei 1 De ce era aka
de eftind rascumparata in bani ? Pentruca, pro-
babil, cand claca era platita in bani, ea i§i pierdea
mult din caracterul ei de munca la camp, pastrand_
mai' mult pe acela de chirie a .ederei pe mo5ie. Do-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 423

vada pentru aceasta, este ca in multe acte, zlotul

acest lucre reprezinta. Exemple :
Intr'o contestatie intre satenii din Grojdibodul cu
proprietarul, cetim urmatoarele : oaceste sate sa is
zlot de 'ward, iar nu claca in zileD.
In un proces intre egumenul dela Hurezu §i ta-
ranii din Baia cetim : sa. clacuiasca (raranii) ate patru
zile de eked si sa pleiteasca cdte un zlot de vatrei
expresie care ar designa mai mult sederea locuito-
rului in vatra satului. Chiar si expresia mai obici-
nuita care o intalnim prin asezaminte, un lett de
easel, Inca mai la urma nu inseamna alt ceva.
E drept insa ca aiurea plata in bani nu-§i pierde
caracterul de rascumpararea muncei in zile. Asa in-
tr'o plangere a locuitorilor dela Breaza, contra aren-
daului cetim : apentru clacd, de easel cate un leuD.
Ori cum, pang la Caragea putea sa fie indoiala, din
cauzcle ariitate mai sus, asupra caracterului pliitei in
bani. Dela acest Domn nu mai poate fi nici o indo-
iala, de oarece acela ridica rascumpararea, la va-
loarea muncei in zile, ha o pretue.5te mai urcat,
hotarind ca 'plata in bani sa fie de 12 lei pe an,
adica cate un leu pe zi de fiecare zi de mui.Wa,.
la camp,

II

Egumenii de multe on erau mai lacomi detest boerii,

impunand satenilor donditii neprevAzute de ponturi.
Citez un caz pentru ca sa se vada cum stapanii de
mosii in genere, and voiau, giiseau la fiecare pas

www.dacoromanica.ro
424 CERCETARI ASUPRA STARE( TARANILOR

mijloace ca sa comita apasari §i sa filed nedreptati.

Manastirea Cozia avea o proprietate numita Zeblea
In judelul Arge§. Locuitorii de pe acea mo5ie se
plang lui Alex. Moruzi, 1) ca ei erau invoiti cu §ase
zile de claca §i manastirea le impune, opt ; 2) eh
pentru porumb, pe langa banita legiuith, le mai is
cite opt §tiulete ; 3) fiindca egumenul a imprumutat
cu bani pe unii locuitori, le-a lust, drept zalog, fia-
rele dela plug.
Panaite, vataful manastirei, e chemat inaintea Di-
vanului, unde recunoscu faptul de la No. 2 alegand :
«fAra numai, pricinui, ca asa a gasit obiceiulD. Ii se
recunoscu vina 5i cu fiarele de la plug §i ceea ce
este mai monstruos, la judecata se descoperi un al
4-lea abuz, anume, CA acest vechil lua de la larani,
cite 4 parale pentru dusul dijmei la cosarele ma-
nä stiresti"
Domnul (1800) da urmatoarea hothrare : eA nimeni
nu este volnic a lua de la locuitori zalog flare de plug,
nici macar de la imprumutatorul datornic, in vremea
ce luarea fiarelor plugului pricinueste locuitorului acei
cunoscuta zaticnire la lucrarea pamantului, a ramilnea
thra de araturi $i farA de hran6 trebuincioasa. Asij-
derea si pentru cele 4 parale la dusul dijmei de po-
rumb, fiindca acest obiceiu nici in condica Divanului
nu este, nici cu dreptate este a li se mai lua qi pa-
ralelele deosebit dupei ce-qi dau dreapta dijmei de-
plin, poruncim sei li se intoarcei." 1)
Claca pentru gospodaria proprietarului, macar
ca nu era push' in ponturi, ca in Moldova, dar in
realitate, am arAtat, exista §i In Muntenia ; ea era

I) Istoria Romanilor, Ureche, vol. VIII, pag, 66.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 425

impusd tdranilor pentru cele mai mid ingaduiri sau

foloase.
Tot egumenii sunt acei care inventeazd zile de clach
pentru toate nimicurile ; tdranii primesc, ciici ase-
menea clacuiri peste ponturi, ii indreptatesc ca sa
ceard in schimb o scadere din cele 12 zile de clacii
legiuitd. lush dupii ce obtineau acest lucru, ei re-
clamau.
Tata un exemplu :
Taranii din mai multe sate s'au infato§at inaintea
Domnului Moruzi (1801) aratand schimbdrile pe care
egumenul le face in obiceiul de mai inainte §i plan-
gandu se in special de urindtoarele :
1) le is dijma pentru topirea in band a inului ;
2) pentru adapatul vitelor in iazul proprietdtei li
sile§te sa facd cloud zile de lucru ;
3) pentru pdscuitul in iaz, le impune o zi de clacd
la repararea zagazurilor
Doug zile de claca pentru adiipatul vitelor 1 0 zi
de clacd pentru pdscuit in iaz 1 In ponturi nu era
prevdzut dijma asupra inului, aceasta plants find
cultivatd de locuitori in gradinele for particulare.
Domnul hot5r4te, ca sa nu se facd nici o clacd
pentru addparea vitelor, ba chiar autorizeazd pe sd-
teni sa-.5i intocmeasca §i ei un hele§teu; admite dijma
din in, si permite, farii nici o clacd, locuitorilor, ca
sa prinzd pe§te cu undita. 1)
Ca se justifice egumenul cererea de dijma pentru
simplu topirea inului in hele§teul mAndstirei, invo-
case argumentul, care n'a trecut, ca putrezitul inului
In hele§teu, ucide pe§tele 1

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. VIII, pag. 72.

www.dacoromanica.ro
426 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Intre ale prestatiuni peste ponturi, gasim ca fie-

care cash era obligati ca sa dea pentru ziva de Cra-
ciun cite o gainii proprietarului. Asa, locuitorii din
mai multe sate se plang toti contra unui egumen de
manastire «cum ca la Craciun li se is 2 gaini in loc
de una dupes obiceiu.» 9 Acest luau dovedeste ca
darea unei gaini la Craciun, intrase asa in obiceiu,
incest laranii nu protestau de cat cand li se cereas
cloud.

lII

Felurile de tocmeli pe care le intalnim sunt nenu-

marate. Iata una foarte original& Logofatul Neculai
13rancovanul nu voeste ca sa se incurce cu cererea
dijmei si cu zile de claca de la fiecare locuitor din
satul sau Obilestii. El se tocmeste cu toll ca drept pret
al dijmei Si al clacei satul sa-i dea pe fiestecare an.
75 kile grau bun curat ksi 75 kile orz bun iar curat,
vAnturandu-I ei bine tsi aduciindu-1 in Bucuresti la
cesa mea."
Nestiind numarul siitenilor, nu se poate aprecia
dad. aceasta invoialii era oneroasti s'au nu. Ceea ce
constat, e ca Neculai Brancovanu avea de la tarani
un frumos venit pe acele vremi de pe mosia sa ;
ad, tot numitul hoer, in jalba sa prin care reclamd_
ca satenii nu s'au tinut de cuvant, spune ca kila de
gran ajunsese la 50 de taleri, nu still cat cea de orz,
si ca ar fi putut sa ia, pe grail si pe orz seapte pungi
si jumatate. 0 punga era de 500 de lei.
Ceeace e de observat, e ch. fiecare Domn cum se

') Istoria Romanilor, Ureche, vol. VI, pag, 389.

2) Ibidem, volr VIII; pan; 72-'0 73.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 427

instaleaa reamintete proprietarilor §i tarnilor a,e-

ztimantul privitor .5i care nu e decal acela a lui Alex.
Ipsilante din 1774.
Reeditarea obligatiilor .5i a datoriilor taranilor pe
moii era aproape de prisos. De 25 de ani, toata
lumea le cunotea; nu din ne5tiinta se comiteau
abuzuri sau se nageau neintelegeri. Am aratat ca cele
mai multe neintelegeri §i procese se nasteau din in-
voelile ce sa faceau intre tarani §i proprietari si pe
care partile, sau una sau alta, nu le respectau, si at
doilea pentru ca acele invoeli nu se faceau in scris.
Taranii riscau sa fie obligati de Domn a lucra dupa
pont cele 12 zile, chiar card aveau invoeli cu un
numar de zile mai putin. De ce? Pentru ca a5eza-
mantul spunea ca invoelile in mai putin sunt per-
mise, insa trebuiau dovedite cu acte scrise. Taranii
mai niciodata nu aveau asemenea dovezi. Neglijau,
ei ca sa tears ca sa fi, puse pe hartie, card faceau
invoelile? De sigur ca nu. Din toate actele veacului
trecut si a acestuia de care ma ocup, rezultii un lucru:
ca taranii cuno§teau foarte bine drepturile for si stiau
admirabil a le apara. Actele ne dovedesc ca, in ace-.
iasi chestiune, ei se judeca cite de trek §i patru on
inaintea tuturor instantelor.
Adevarul este ca proprietarii nu voiau sa iscaleasca
zapise de, tocmeala, caci §tiau ca invoelile scrise ii
leaga. Mai cu seams vechilii, fie a boerilor, fie a ma-
nastirilor, care yeprezentau interesele proprietarilor
pe langa tarani, erau de o rapacitate §i de o lipsii,
de scrupule extraordinare.
La judecati, rar apareau proprjetarii sau egumenii
in persoana; In genere vechilii veneau §i aveau curai
sa snslie tot felul de neadevaruri, de vreme .ce §tiatk

www.dacoromanica.ro
428 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

ca taranii n'au nici un act scris. Afirmiirei taranilor,

ei opuneau contra afirmarea lor. Condica, scriind, ca
orice afirmare de aceasta nature trebue dovedita in
scris, pe tine sa creada Divanul §i mai cu seams
Domnul? Hotararea trebuia sa fie data dupa lege, 0
legea zicea ca in lipsa de dovada in scris, trebue a-.
plicate cele 12 zile ale ponturilor. Taranii perdeau.
De aceea vechilii boerilor §i manastirilor se jucau
ca sä zic asa, cu taranii, cum le plateau. Ace§tia ce-
reau o tocmeala de 6 zile pe an. Dana mo0a nu avea
mult de lucru, in anul in care taranii faceau cererea,
vechilul le o acorda, dar nu da inscris. Anul viitor,
vechilul ii obliga sa lucreze opt zile sau chiar 121
taranii protestau si faceau jalba. Inaintea Domnului
vechilii se aparau zicand ca invoiala pe care o invoach
taranii n'a fost, macar ca in realitate fusese verbala §i
dovadd ca nu a fost, adaugea vechilul, este ea taranii
nu pot arata nimic scris. Tot ce a fost, a fost o simple
toleranta. Domnul trebuia sa aplice legea in contra
dreptatei de fapt a taranilor.
Cate odata negligenta acestora de a-0 procura ac-
tele rezultate dintr'un proces ca§tigat, ii facea sa
pearda, mai tarziu, cauza. Asa, intr'un caz, fats cu o
proprietara, taranii din oarecare sat, ca§tiga procesul
la Divan; ei nu scot insa actele doveditoare. Proprie-
tara fi lass un an, ca sa lucreze dupa cum poruncise
Domnitorul; in al doilea an, ea ii obliga din nou sa
lucreze contra hotorarei, pe care o invocau taranii
ca definitive ; iar proprietara replica, ca mai intai ta-
ranii nu pot arata acea hotarare §i in al doilea loc;
ca a intervenit o noua invoiala.
E drept Ca §i taranii se arata cateodata destul. de
carciogari, iar Domnii dovedest o longanimitate: mare:

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 429

lath' un caz caracteristic. Locuitorii unei naoii a

manastirei Dealul, dupa multe infati§ari ce au avut
la diferite judecati, cu egumenul, pentru zilele de
claca, vin din non inaintea Domnului. Acesta both-
re§te ca aceia sa faca mandstirei, numai 6 zile pe an.
Amandoua partile s'au retras multumite. Dar iat5 ca
taranii imediat refuza Si pretind sa faca numai trei.
Din nou proces. Taranii sustin inaintea Divanului c5
e drept ca se hotarase la judecata ca ei sa faca cease
zile de claca, insa adauga : ca in urrnA s'au invoit cu
ManAstirea sit flea claea de om eke trei zile pe an,
find aceasta si cu multumita for ".
. Divanul le cere sa arate vre-o invoiala scrisa cu
trei zile. Iata cum urmeaza actul : au rAspuns (taranii)
ca Inscris n'au; dupa aceasta s'au intrebat si ve-
chilul mAnastirei de au apucat cei dupA vremi egu-
meni ca sa faca claca cite 6 zile pe an du/A porunca
ce se vede data in urmA, oi au raspuns ca le au fAcut
cerere a clAcui eke 6 zile, dar nesupunandu-se nu an
fost urmatori.
Evident ca taranii nu spuneau adevarul §i cautau
s5 rupd din cele 6 zile la care fusese condamnati,
Inca trei. Ciici este la mintea flectiruia ca egumenul,
dupa ce se judecase amar de vreme cu taranii ca sa
obtie 6 zile de claca, era imposibil, ca a doua zi sa
consimtii a le reduce acele zile, la trei.
Acura ca sa se vada cat era de greu ca sa multu-
rne0.i pe tarani, citez un lung pasaj, caci prin cuvin-
tele mele n'asi putea reproduce aka de exact ceeace
voesc sa arat: es'au zis dar numitilor sateni, ca de
vreme ce de a for blind voie primesc sa faca clacA
trei zile pe an, sa mai lucreze alte trei zile ca sa se
flea 6 zile pe an, gi pentru acelea trei zile panA la 6
sa be plateasea mAnastirei cite 5 parale de zi, ca sA

www.dacoromanica.ro
430 CERCETAIll ASUPRA STARE! l'ARANILOR

contineze prigonirea de la mijloc, gi au rAspuns ca

find gezatori la loc de munte strAmt, le este peste pu-
tint5, li s'au mai zis iarri0 ca s5 faca dar cinci zile de
claca pe an fiindu-le destul scSzamantul ce li se face
de 7 zile 'dna la 12, care lucreaza ceilalti de o4te lo-
cuitori, mai vartos fiind gi pentru al for folos sufle-
tesc, a tacut acest ajutor de claca ate 5 zile pe an la
tin Dumnezeesc local pre a caruia mo0e 4i au odihna
gi hrana lor, si nici aceasta primind-o satenii, din
Divan i-am oranduit Domnia mea la Dumnealui cin-
stit gi credincios boerul Domniei mele Biv vel Ban
Constantin Ghica, Epistatul logofetilor marl, ca sa -$i
is seama, §i 85-0 aleaga una din cloud mijloace ce s'au
zis, dupil care fiindca Dumnealui Banul tam aratare
Domniei mele, ca in celea de pe urmii s'au Induplecat
gi numitii sAteni gi s'au multumit a clacui ate 5 zile
pe an, rAmtinand la aceasta amandoua pArtile invoiti
gi impAcati, intfirim dar §i Domnia mea invoirea a-
ceasta, si poruncim ca de acum numitii sateni of Oc-
nita sa clacuiasca la manastire cate 5 zile pe an, iar
nu mai mull, 1804, Iulie 10." 1)
Prin denegarea for incApatiinatii, thranii izbutesc ca
sa mai zmulgii din tocmealii, Inca o zi.
De altmintrelea cititorul a trebuit sa observe ca, in
genere, in satele maniistiresti, numarul zilelor de claca
era redus mai totdeauna. Domnii considerau mosiile
nianastiresti pe un picior inferior, in privinta clacei,
celor boeresti. Cand era vorba de aceste din urma,
rar Divanul reducea, la mai putin, cele 12 zile. Pe
clind cele miinastiresti erau asimilate mosiilor de
munte, unde claca pentru ogor era natural mai putinii.
IatA o dovadii :
Inteun raport entre Domn din 1804, iscalit de marii

1) Istoria Romitnilor, Ureche, vol. VIII pag. 595 4i 596.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 431

hoeri ai tarei, anume, Vel Ban Manolache Cretulescu,

Vel Vornic Constantin Ghica, Yel Vornic Stefan Va-
earescu, Yel Vornic Dumitru Racovita si Nistor Ca-
minaru, insarcinati ca sa cerceteze neintelegerile ma-
nastirei Dealul cu locuitorii, cetim : «obiceiul si tes-
tamentul la toti locuitorii Orel de obste este on de 12
zile on un zlot, care obiceiu are a se urma si la dansii,
dar find seztitori la locuri de nzunte si pe mosii
meincistiresti...." conclude (Ica fiecare casnic sa lucreze
mands.tirei pe an cate 6 zile de omr. 1)
In toate neintelegerile de felul acesta, Domnii in-
siircinau cu cercetare tot pe boeri. Pe clue era sa in-
sarcineze ? Domnii guvernau Cara cu boerii, acestia
erau slujbasii tarei. Se intelege ea boerii nu puteau
sa se desbrace, in cercetarile lor, de interesul si chiar
de patima clasei la care apartineau. A9, adesea Iran-
spirii in referatele lor, oarecare ostilitate sau indig-
nare asupra pretentillor satenilor sau ajungeau la
concluzii pe care Domnul nu le aproba totdeauna.
Urmatorii hoeri, Nicu Brancovanu, Constantin Stir-
bei, Radu Golescu, Scarlat Caminaru, Barbu Vaal-
rescu Vornicu, Istrate Cretulescu, Vel Logotlitul, sunt
insarcinati ca sa cerceteze iarasi o pricing de claca
intre un hoer si sateni, complicate cu plangerea a-
cestora, ca unii din ei fuseseia chiar batuti de pro-
prietarul Neculai Rucareanu. Boerii conchid in raport,
ca de vreme ce siitenii n'au vre-o adeverinta, sa dea
fiecare cate un zlot pe an pentru cele 12 zile de
clacii, apoi ei adauga : emAcar ea cu aceasta se face
nedreptate stApanitorilor de mosii a lua cate un zlot
cand nu va avea trebuinta de lucru, clici vine pe zi
numai cate 2 parale si o litcaie, far not pliitim la alri
9 Istoria Romanilor, Ureche, vol. VIII, pag. 594.

www.dacoromanica.ro
432 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

oameni ce ne lucreazd cdte 20 parale pe zi uneori

cdte 45, ci sa bine voesti Maria Ta a se face pentru
toll de obste indreptare, sa dee macar cite 10 parale
pre zi care fac pre 12 zile taleri 3 cum si pentru
pariV sa lie luminata porunca Mariei tale catre is-
pravnicii judetului ca sa-i supuie tares de voia for
a clacui acele 12 pile pre an dupes cum se oranduesc
in pravilniceasca condica".
Aceea.i condidi pe care boerii o invoaca pentru
cele 12 zile de clack ei o critica in privinta zlotului
de cases, considerand pretul prea mic §i zrcand ca
drept ar fi ca taranii, care prefera sa plateasca zilele
de lucru in bani, sa nu plateasca un zlot ci trei ta-
leri pe an.
Am spus ca proprietarul Neculai Ilucareanu mai
era acuzat de sateni ca a scos i111 din teaca §i a
ranit pe unul din el. Tata in ce mod bland §i mes-
tepgit boerii se rostesc asupra acestui caz, care a-
larmase pe Vodii : cdnd a nzers Niculae Rucdrea-
nul la Ncimtlesti si zicdnd ounzenilor ca set facer*
clued, au inceput Bustea si un Mihaitz al Fianului
a-1 Injura, de care needjindu-se Niculae a cerut la
sluga lui un btit iar sluga a dat teaca ca sisul in-
tr'insa, si a dat Niculae °data intr'insul ( Bustea)
ca cu un bat faro a-1 viittima nitnic si Ioan Albescu
si Niculae Viz-lima-rearm cif n'atz fost de fats la pri-
gonire dar din spusa altor stiteni si tizzpel cum l'au
vdzut si pe Bustea In urma prigonirei, nu era vel-
teinzat niciderea, dupes cum si de not se yam ca nu
are vr'o vindecaturd si senzne dc lovire la gdt, uncle
zicea el ca razz lovit 5i nici ispravnicii prin mai
sus numita carte de judecatti vedem ca nu pome-
nese ninzic de aceastel pricing a gdlcevei".9
Istoria Romanilor, Ureche, vol. VIII, pag. 601.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 433

Dad. astfel de neintelegeri se nii§teau cu proprie-

tarii ; isi poate tine -va inchipui ce era cu arendaii.
Acegia fard nici o ru§ine, inelau la mdsura stanjenu-
lui, in§elau la ocd, la banita etc. Ba mai mult, comiteau
chiar fal§uri in acte publice. Acest lucru fl &fin in
o hotdrire a lui Constantin Ipsilante. Judecand Dorn-
nul un proces intre un arenda §i locuitori, gdsete,
printre actele invocate de arenda, o hotdrire a ta-
tiilui sau Alex. Ipsilante fa4ificatel: Iatd propriile
cuvinte ale -Domnului : ca nu este tricuta de Maria
sa parintele Domniei Mele, ci este o adaugire din
urma ce nu se cuprinde la cele tiparite qi intarite
de Maria sa parintele nostru ". 1)

IV

Const. Ipsilante scoate si el un wzdmiint agrar, sau

mai bine, reediteazd pe acela a piirintelui sau, cu o
singurd modificare. El schimbd modul de percepere
a dijmei porumbului. Cititorii poate isi aduc aminte
ca Alex. Ipsilante stabilise dijma porumbului de
pogon elite 4 baniti, iar banita o determinase la
22 mg.
Mai inainte dijma se percepuse din 10 baniti, una,
adica pe cantitatea porumbului, nu pe pogon. Moti-
vul care -1 facuse pe acel Domn sa schimbe baza a-
. cestei dijme, era destul de intemeiat. El zicea ca de
vreme ce culesul de porumb nu se face la -10 odata
si nici stdpiinii de moii n'au oameni ca piarda
vremea pazind culesul fieciirui &ices, apoi stabilege
dijma pe intinderea culturii porumbului.
Aceasta masura ddduse be la abuzuri fearte mari,
1) Istoria Romanilor, Ureche vol. VIII, pag. 596.
28

www.dacoromanica.ro
434 CERCEI ARI ASUPRA STAREI TARANILOR

pe care fiul ski. in 1804 le semnaleaza in a§ezdnuin-

tul pe care 1-am pomenit.
Iata acele abuzuri : Arenda§ii §i stdpiinii mo§iilor
masurau intinderea ogorului cu :priijina fal§a. Se
facea on nu se facea porumb, ei cereau tot 4 baniti
de pogon dela tiirani, iar banita de care se ser-
veau era mai mare deck 22 de oca. Aceasta con-
statand Const. Ipsilante §i cercettind $i condica ran -
duelilor celor drepte a stapanilor de mo$ii a gAsit la
cap. 9, ca se zice, ca dijma pentru porumb sa se
dea din zece, una. Asa se percepuse inainte de Alex.
Ipsilante. Deci el ordonii prin hrisov, ca sa se revind
la vechinl mod de percepere §i sa nu se mai ia
dijma, pe pogon, ci pe graunte, din zece baniti una
i cu banita cu pecetea Domneasca. 1)
Aceasta dispozitie a lui Const. Ipsilante ramane §i
in viitor, lege. In adeviir in timpul ocupatiei ruse§ti,
Divanul principatulni la'rei roma noti, dojene§te pe un
zapciu cum ca a implinit dela ni§te locuitori, pe so-
coteala unor proprietari, dijma de porumb, pe pogon
eke 4 baniti, oca 22 ; pe cand dupd noua hotiirire a
fostului Domn Ipsilante, el trebuia sa ia zeciuiala
din porumb, adica din zece baniti, una. 2)
Ca curiozitate voiu cita, in treaciit faptul, care do-
vede§te anarchia ce domnea in tarn in timpul ocu-
patiei rusesti, anume, Divanul Wei Muntenegi aplicii,
in 1811 locuitorilor unei mo§ii din judetul Mehe-
dinti ponturile a§eziimantului lui Grigore Ghica din
Moldova!

1) Vezi hrisovul deja citat.

2) Istoria Romftnilor, Ureche, vol. XI, p. 688.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 435

Dupa ce Ru§ii evacueaza pile, minus Basarabia

pe care o retin pentru ei, in Muntenia se numege
Domn Ion Caragea. Domnia acestuia este lungii, du-
reaza aproape 7 ani ; dela dansul avem o multime
de acte care privesc soarta taranului.
Ceeace caracterizeaza aceasta Domnie, este mai
intaiu ingreuierea clacei, atat in zile cat §i in bani.
Caragea pastreaza .i el cum facuse §i Grigore Ghica
in Moldova (1766) principiul celor 12 zile de claca,
insa in codul lui cunoscutul cod a lui Caragea
care a fost in vigoare in lard 'And la codul Napo-
leon a lui Cuza Vodala art. 4, cap. 6 pentru clacei
partea III-a, cetim urmatoarele :
Clacqul, bezi claca de 12 zile, sif are steipanului
mosiei inert o zi primdvara sau toanzna, sa-i dea
si un car de lemne la Craciun, cdrdndu-1 la mosia
liii sau aiurea, unde are stdpdnul trebuintet de
ddnsele, pans la un loc cu depArtare de 6 ceasuri". 9
lath deci claca servila introdusa in legislatia Man-
teniei sub forma de obligatie a taranilor ca sa aduca
un car de lemne de Craciun, proprietarului. La cele
12 zile de munca la camp, Caragea adauge Inca o zr
-de plug, prim.avara sau toamna.
De mult am vazut figurand prin acte, zile de clach
servild, mai cu seama carul de lemne, la Craciun ;
pang la Caragea, aceasta obligatie, cand proprietarii
o impuneau, intra in zilele obicinuite. Caragea o im-
pune taranilor, peste.
Acest Domn merge mai departe, el declara nule
pentru viitor toate invoelile dintre proprietari .i la-
1) Colectia Bozianu, pag. 270.

www.dacoromanica.ro
436 CERCETXRI ASUPRA STAREI TARANILOR

rani, pe un numar mai Tulin de zile. In adevar iata

ce zice in art. 2 a legiuirei deja citate : Dator este cid-
casul s5 lucreze stapanului mosiei 12 zile pe an qi de
se va tocmi de acum inainte vreunul din std. pdnit
mosiilor cu cldcasul pe mai putine zile, tocmeala
aceea sei nu aibd tarie; iar cate tocmell sunt fAcute
pans acum pe mai putine zile decat 12, acele sa se
pazeasca".
Aceasta dispozitie Caragea o aplica, cu cati-va ani
inainte de promulgarea codului sau, printr'un hrisov
deosebit, de care mid voiu ocupa indata.
Ba chiar edicteaza la art. 3 pedepse in contra sta.
panilor mosiilor care cu viclesug se va tocmi cu
cldcasul altuia sd:i facer lui claca nzai patine zile
decdt 12 si-1 trage pe mosia sa".
Aceasta masura nedreapta pentru larani, si mai la
urrnd §i pentru oarecare categorie de proprietari,
pentru ce o is Voda Caragea ?
In hrisovul sau invoaca de motiv ca concurenta
care se starnise intre proprietari, «dadeau pricina lo-
cuitorilor a umbla fugari din sat in sat si ca multi
proprietari reduceau pe mosia for numfirul de zile de
clack ca s5qi imulteasch satul», Cu aceasta ei erau
adevarati impotrivitori asezamantului tarei", 1) adicii
acelor 12 zile de claca.
Motivul invocat de Caragea nu are nici o valoare
intrenseca ; masura lui este pur §i simplu arbitrary
Fi rau facatoare.
Am vazut ca pentru satele de pe malul Dunarei,
in Muntenia, §i pentru tinuturile megiew cu frontiera,
in Moldova, numarul zilelor de claca era numai de
6. Ratiunea, era intre altele, ca numai astfel Domnii

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. X, partea B, pag. 201.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 437

puteau sa impiedice pe tarani din acele parti a emi-

gra, fie peste Dunare, fie in Transilvania. Va sa zica
cele 12 zile de clach executate cu rigoare, determi-
nau pe multi tarani ca sa fugti nu numai dintr'un
at intr'altul, ci chiar peste frontier& La acest lucru
nu s'a gandit Caragea, facand obligatoare cele 12 zile
de clacd.
De alts parte, evident ca sub regimul liberilor in-
voeli dedesubtul zilelor de clacd, proprietarii i§i fa-
ceau concurentd. Dar aceasta concurentd, pe langd ca
nu era defavorabild celor omeno5i dintre ei, day era
cu totul binefacatoare pentru tarani.
Ce putea sa strice unui proprietar ca un altul ar
fi redus pe mo§ia sa claca, la 6 sau 8 zile ? Acel
care reducea claca la un numar mai putin, nu se
poate pretinde ca lucra in contra interesului sau ; el
chibzuia ca Si cu 6 sau 8 zile poate facd munca
trebuincioasd ; cu alte cuvinte, el se folosea de munca
redusti, in acela timp si tiiranii profitau. Vechiul u§e-
2amant a lui Const. 1\lavrocordat nu fixase munca
riguros la 12 zile, ci zicea «cá tot el5ewil trebue
sa lucreze pe an 8, 10 ai 12 zile pe ann. Deci acel
aezamant nu numai permitea, dar chiar incuraja in-
voelile cu mai putine zile.
Toti Domnii a§a intelesese acel awzdmant : atat
proprietarii cat §i manastirile uzase de aceasta facul-
tate, ceeace dovedege ca cultura pe mo. ii putea sa
fie remunerdtoare si cu mai putine zile de clacd.
E drept ca aceste invoeli diideau loc la multe ne-
intelegeri. Am aratat insa ca cauza nu erau invoe-.
lile in ele, ci mai cu, seams fiindca ele nu se faceau
in scris.

www.dacoromanica.ro
438 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Daca toate invoelile sub cele 12 zile legale s'ar fi

facut in scris, s'ar fi cui'mat era neintelegerilor.
Douiisprezece zile erau prea mult in sarcina tara-
nului. De acest lucru m'am convins cetind nume-
meroasele acte §i documente a timpului. Nu-mi pot
Inchipui ca taranii ar fi cautat sa se sustraga cu on
ce chip dela claca de 12 zile, data ea ar fi fost justa
5i intemeiata. U§urarea §i scaparea taranului erau in
invoelile cu mai putine zile, ele it retineau in sat.
Gratie for vedem pe turani cu oare care stare mate-
rials putand sa rascumpere claca in bani §i facand
o mare cre§tere de vite.
Caragea deja urcase cu 2 zile claca cu ziva de
-plug §i cu carul de lemne. Daca Irma invoelile sub
numarul legiuit de zile le-ar fi lasat permise, aceasta
urcare nu ar fi lovit prea mull in interesele tii-
ranilor ; cad ramanand libertatea invoelilor, cele
14 zile puteau sa fie reduse §i ele dupa cum pang
atunci fusese reduse cele 12. Edictand Irma ma-
sura de care ma ocup, el face ca claca sa fie ridi-
cata in realitate la 14 zile.
Am aratat ca Domnul pentru a schimba, in aceasta
privinta, vechiul a§ezamant, aduce ca motiv ca oa-
menii fugeau de prin sate unde munca era de 12
zile, in altele, unde era mai redusii. Motivul nu este
fondat; nu gasesc urme de fugari §i stramutari pen-
tru asemenea cauza, §i slava Domnului, nurnai de
lipsa de documente pentru aceasta epoca nu ne pu-
tern plange, de vreme ce raposatul Ureche a gasit §i
a publicat in pretioasa sa Istoria Romailor cea mai
mare parte din condicile de ocarmuire a Domnilor
Fanarioti, incepand cu Alex. Ipsilante (1774) pans la
cei intai Domni Romani in 1821.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 439

Nu prea puteau taranii sa fuga dintr'un sat intr'al-

tul. Am vazut ca ei erau urmdriti de fist §i readui
inapoi, de unde urmeaza ca asemenea fugiri, taranii
le gtiau ca le incercau Eird succes.
Pe HMO aceasta, taranii isbuteau mai totdeauna
sa se inteleagd cu proprietarii 5i cu egumenii asupra
zilelor de lucru. Lipsa de loc de 'wand §i de fan*
o puteau suplini facand semandturi §i p4unand pe
moiile vecine. Numai cisla ii botdra sa fugd, §i in
acest caz, o mai repet, fiscul ii urmarea fail de mild
§i ii aducea inapoi.
0 dovadd ca tdranii fugind in alte sate nu scapau
de urmdrirea fiscului, nici de a fi readui din nou
in satele tor, o gasim chiar sub Domnia lui Caragea.
Nite tarani de prin satele judetului Vla§ca se im-
pra§tie in alte sate. In actul din care iau acest fapt,
nu vdd motivul care ii indemnase sa fugd. Fiscul,
cu ocazia cislei satelor unde se refugiase, ii giisete
.5i ii intreabd de unde sunt ; ei, pentru a scdpa de a
fi intor§i la urma tor, rdspund, ca suet straini de
peste Dunare §i ca au venit pentru prima oars sa se
stabileasch in lard. Slujbaii visteriei nu se multu-
mesc cu acest rdspuns, ei fac cercetare ,5i constata
oca nici unul nu s'a dovedit strain, ci toti stramutati
de prin satele judetului Vlagca, Inca unii si slujitori
dela capitania Hodivai; numai trei dinteinsii s'au
dovedit a fi din hazul Giurgiului, dar nu strain', ci $i
acestia dupa vremi fugiti de aci in taraDo) Visteria
ordond ca o parte din aceia sa fie readui in satele
de unde fugise.

') Istoria Romanilor, Ureche, vol. X, partea B, pag. 177.

www.dacoromanica.ro
440 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Chiar and laranii fug in tarile vecine, Inca §i acolo

fi gase§te autoritatea §i ii aduce inapoi. Asa dintr'un
sat Manzale§tii, plaiul BUZAU, fug mai multi locui-
tori In Moldova. Vataful plaiului pleaca dupa dant,ii
§i fi readuce de acolo la urma lor. ') Prin urmare tii-
ranii neputand fugi, motivul pe care 11 invoaca Ca-
ragea ca sa justifice masura sa aspra, nu era fundat.
Pe Tanga aceasta, se §tie, ca Ifiranii nu se puteau stra-
muta chiar cerand Invoirea visteriei. Am vazut ate
formalitati se cerea pentru stramutarea unui locuitor
§i cum visteria refuza totdeauna Invoirea.
Dar sa admitem ca taranii puteau sa fuga §i chiar
fugeau de pe mo§iile unde li se cerea o munca mai
grea, pe altele unde claca era mai want
Dacii ar 11 voit Caragea sa faca sa inceteze aceste
emigrari, putea sa ia o masura mult mai eficace in
afard de chestia celor 12 zile de claca. N'avea decat
sa edicteze pedepse severe pentru proprietarii care
ar fi primit In, satul Tor, oameni din sate straine.
Dar Domnul inchidea ochii asupra acestui abuz.
Prin urmare, nu motivul adus de Caragea, in hri-
sovul citat, l'a determinat sa ia aceasta masura se-
vera, nedreapta, ba chiar barbara, mai ales din partea
unui legiuitor. Caci este barbar din partea unui le-
giuitor ca sa edicteze o lege in care maximum zi-
lelor de lucru sa nu poatii fi redus prin Invoeli ;
este ca §i cum in legislatia noastra penala ai lua ju-
decatorilor dreptul, In materie de delicte, sa acorde
circumstante atenuante si sa scads In mai putin,
maximum pedepsei.

1) Istoria Romitnilor, Ureche, vol. X, partea B pag. 190.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 441

Un alt motiv l'a impins pe Caragea la aceasta

anume, ca sa sporeasca in mod efectiv zilele de claca.
Land aceasta masura, el raspundea la indemnurile
marilor proprietari care simteau nevoia de a-§i in-
tinde tot mai mult terenurile de cultura §i pe care
facultatea invoielilor sub numiirul celor 12 zile le-
giuite, ii incurca, ba chiar ii cam paraliza.
Aceasta legiuire nedreapta §i absurda a rams ea
in vigoare? Putea ea sa ramaie ? Evident CO. nu. In.
nainte de toate, ea nu se putea aplica.
Cum ar fi putut Domnul sa se informeze dach un
proprietar impune taranilor cele 12 zile sau fi pa -
sue§te ? Dealtmintrelea cum sa impedici pe un pro-
prietar sa ceara mai putin taranilor deck cele 12
zile ? Dar cand n'avea de lucru, la ce fi putea sa -i
intrebuinteze ?
Ca toate legile severe 'ind la absurditate, ea nu
putea s5 alba sanctiune. De aceea 5 ani dupd, gasim
ca aceasta dispozitie nu se mai aplicii. In forma ra-
mane, insa in realitate sub numire de exceptie, ea
este calcatii.
A.a In timpul ocupatiei turce5ti a !Orel in 1822,
ocarmuirea Valahiei se ocupii de rezolvirea unei ne-
intelegeri a taranilor din satul Budi§teni cu egumenul
maniistirei Cotroceni. Taranii se roagii egumenului
ca sa consirnta sa nu faca mai mult deck 8 zile
de claca pe an. Egumenul consimte, insii adaugii
ca aceasta invoiala find contra legei este nevoe ca
Divanul s'o ratifice. Deci ambele parti cer autori-
zarea. Ocarmuirea aprobii i ea ffindea ocArmuirea
i luminAtia sa Pasa nu numai ca nu stria pravila si
obiceiurile pamantului, ci Inca mai vartos le intareoe."
Apoi continua astfel MO de astd data, fiindca oamenii

www.dacoromanica.ro
442 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

an suferit §i ei din rasvr4tirea anului trecut, «ca s'o

cunoascA ca un har si musadea de la judecatA si numai
acum pentru destoinicile cuvinte ce zic d-lor boerii de
judecAtori, iar nu pentru totdeauna, fiindca pravile are
si avea Intru toti tar% deosebire puterea si drep-
tatea sa,» 1)
Cu alte cuvinte guvernul Valahiei calca dispozitia
lui Caragea, prin excepfie.
0 alta.' hotarare, a cannacanilor tarei Romane§ti, pe
care Grigore Ghica ii numise pans la sosirea lui in
lath', eonfirma o invoiala a unui arenda§ cu taranii
din satul Palanca, ca sa nu faca mai multi claca
decat 6 zile pe an. Iata cum se exprima caimacanii :
Asupra cArora provlimi s'au dat locuitorilor sA in-
teleaga ca ocArmuirea si LuminAtia Sa Pasa na numai
ca nu strica pravila si obiceiul pAmantului, ci Inca
mai vartos le intareste, pe care ii hotgram si-i osan-
dim ca tocmai dupA aceasta Anafora a judecAtei sA fie
urmAtori, atat pentru obiceiul pravilei, cat si pentru
rAspunderea celor in natura sfi le dea cu repaus pentru
at au patimit si ei in rasvratirea anului trecut, care
aceasta sA o cunoascA ca un har si musadea de la ju-
decatA, si numai acum pentru destoinicile cuvinte
zic dumnealor boerii judecatori, etc.» 2)
Scopul lui Caragea, este, o mai repet, a spori zi-
lele de lucru. El face, ceeace in Moldova Domnii fa-
cuse, sporind atat In mod piezi§ cat §i chiar direct
acel numar de zile. In adeviir, facand obligatorii cele
12 zile, in mod piezi§ el le spore§te. Iar in mod di-
rect el adauge o zi de plug §i un car de lemne.
Aceste din urma adausuri raman.

1) Istoria Romimilor, Ureche, vol. VIII, pag. 318.

2) Ibidem, vol. XIII, pag. 334.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 443

Caragea agraveazh §i mai mult, munca.

Nina la dansul, plata in bani a clacei era de un
leu pe an ; aceasta cifra o gasim inch de la juma-
tatea veacului al 18-lea neschimbath. El o fixeaza la
un leu pe fiecare zi, 1) prin urmare o ridica la 12 lei
pe an ; o urcare enormd.
Pentru a se vedea enormitatea acestei taxe, e
destul sa amintesc ca in intr'un hrisov, de care am
vorbit deja, boerii Divanului din timpul lui Moruzi
spun ca ziva de lucru a taranului se platea de la
20-45 parale. Iar Caragea o fIxeaza la un leu!
Thranii a§a erau de multumiti child puteau ca sa
rascumpere claca cu bani, incat consimteau a pliiti
mai mult deck un zlot, pretul legiuit, §i aceasta in-
nainte de legiuirea lui Caragea. Intr'un proces, iard§i
de neintelegeri, intre proprietari §i tarani, vedem ca
ace§tia plateau boerului inch cu doi ani inainte cite
2 taleri §i jumatate pe an (1814). 2)
Urcarea pretului cldcei in bani, de Caragea, in mod
a§a de exorbitant, este facuta pentru ca sa pund o
sanctiune legei lui nedrepte prin care oprea on ce
transactie asupra celor 12 zile de lucru §i ca sa-i si-
leased pe turani sh Lea clach in natura.
In adevar, un leu pe an era aproape nimic chiar
pe acele timpuri, la ni§te tarani care deja faceau
mare cre§tere de vite. Urcand claca in bani, la 12
lei pe an, lucru se schimba, caci le era greu thra-
nilor sa plAteasch o asemenea sums.

1) Legiuirea Caragea, partea III, cartea 6, art. 3, pag. 270.

') Istoria Romanilor, Ureche, vol. X, partea B, pag. 189.

www.dacoromanica.ro
444 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

VI

Intreaga lui legislatie, in triisaturi generale, tinde

a veni in ajutorul proprietarilor §i a nu se ocupa de
cat intampliitor de interesele Pranilor, fard sa vo-
iasca s5 se gandeasca m5car la consecventele rele pe
care masurile lui puteau sa aduc5.
In legaturA cu art. 12 §i 4 din partea III, cap. 8,
pentru claca, din legiuire, Caragea mai ia o masurii,
tot in favoarea proprietarilor §i in detrimentul 15ra-
nilor. Voesc sa vorbesc de hrisovul relativ la dreptul
de prolimisis a taranilor, in materie de arendare a
mo§iilor.
Am vazut in ce consista acel drept. Era o dispo-
zitie pur in favoarea tiiranilor. La conditii egale, td-
ranii erau preferati fatd de alti doritori de a lua in
arenda mosiile. Caragea nu indraznege ca sa suprime
formal acest drept, dar it reglementeaza a§a in cat
devine aproape iluzoriu.
Tata ce zice Domnul in hrisovul sau din 1816: 1)
aDe aceea si hoar-Mtn, cd de acum Inainte stapdnii
de mosii cdnd vor urea a-si vinde veniturile mo-
siilor, on pe un an, sau pe mai multi, sit dea de
stire prin ispravniciijudetului locuitorilor acei mosii,
artitandule pretul venitului si chipul simfoniei ca
de vor voi cnmpere cu acel pret si simfonie sti
vie numai decdt la stcipanii mosiei ca sd sdvdrseasc a
cumparatoarea, lard a putea s'd ceard cdtusi de
putin soroc, macar cu pricinuire de a-si lua sama
sau in vr'un alt chip.*
Cine cunoWe, cat limp ii trebuie unui Oran ca sä
ia o botarare .5i mai cu seamy cand un intreg sat

1) Istoria Rominilor, Ureche, vol, X, partea B, pag. 200.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 445

trebuie sa se decidd a face ceva, acela intelege, ca,

cand Caragea punea taranilor, ca conditie pentru a-,,i
putea exercita dreptul for de protimisis, ca sa se
decidd la moment pentru savAt*rea cumparatoarei
fgra a putea s6-si teary catu-Si de putin soroc", In-
semna a-i exclude dela arendarea mosiilor.
Dar Caragea nu se sile§te a ardta pe fata ea ma-
sura este luatd in favoarea proprietarilor si ca in-
tr'adins pure clificultati taranilor, pentru a-i ex-
clude.
lath expunerea de motive, ca sa spun a§a, din hrisov :
zicem intaiu pentru pontul de protimisis, cá atunci
s'au facut aceasta intocmire in pravilniceasca Condica,
find veniturile mosiilor mult mai eftine deciit acum,
adica analoghisite cu starea si puterea locuitorilor
spre a putea sä le cumpere, a avut cuvant acel rá-
posat Domn a hArazi locuitorilor acest pronomion de
protimisis, iar acum ajungdnd arenzile mosiilor la
un mult mai mare pret deceit cel de atunci, precum
este vazut, nu este catusi de putin indoiald ca prea
pufini din locuitori ar putea set aibd stare de pri-
lej qi de a cumpara arenda chiar pentru trebuinfa
sa qi chiar in norocul sau de paguba sau edstig'.
Faptul pe care '1 invoach Caragea in ace14. hrisov,
cum ca de multe on tdranii in asemenea arenddri
sunt simple persoane interpuse, este o simply afir-
matiune care nu se poate lua in seamy.
VII
Dach lasi de o parte tendinta generald a lui Ca-
rageaam vazut ce caracter are -5i intrdm in ana-
liza masurilor de detail, gasim cite ()data lucruri
destul de bune, iar pe tiirani destul de apurati, ethic' .
dreptatea for era evidentd.

www.dacoromanica.ro
446 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Asa, el miirgineste la un an dreptul .stapanilor de

a urmari pe tarani pentru data, dupd expirarea carui
termen, declara acel drept prescris 1).
Deja incepuse abuzurile cu ramasitele clacei. Mai
cu seamy arendasii fiiceau din acele ramasite o
army prigonitoare. Neflind marginit dreptul de a ur-
mari ramai itele, arendasii uzau de acest drept cu
cruzime, urmarind pe larani pentru ramasite din toli
anii trecuti.
Caragea in 6 ca'rti, adresate ispravnicilor a 6 ju-
dete, ca sa puny capat acestor asupriri, margineste
termenul de perseriptie la 8 luni.
In acele carti Donmul ordona ispravnicilor sa theme
pe acei arendasi, si care dintr'af*i vor arAta cri au
sa iau r6rnaqituri dijma, claca si altele, si nu vor fi
tag5duite nici de locuitori si dupA ce yeti alege cat
are sá ia, sa dati strasnice porunci, cá de SCUM in-
nainte, cu soroc de 8 luni set plateasca locuitorii
cu incetul rainc4ira ce vor fi datori, ingrijind D-v.
apururea aceasta a nu se face smacindri locuito-
rilor cu tragerea prin judeati si supii rari de &lire
arenda0, ca asa este porunca Domniei mele".
Termenul de 8 luni de prescriptie '1 fixeazii Ca-
ragea mai tarziu definitiv, la un an.
Deja arendasii incepuse a fi asupritori. Dreptul de
protimisis al taranilor era un corectiv al raului pe
care arendasia o producea. Domnii sunt nevoiti ca
sa intervind des pentru a reprima abuzurile acelora.
Vom vedea ca unii din ei voiau sii alunge pe clacasii
de pe mosii.

Legiairea Caragea, partea 6, cap. I, art. 1 aliniatul 10.

2) Istoria Romftnilor, LTreelte, vol. X, partea B, pag. 198.

www.dacoromanica.ro
 G. I'ANU 447

Unul se serve5te cu acte falsificate. ') Altii luau

dijma cu banite false.
Iata un caz si mai gray. Un arendas este dovedit
dupd o cercetare, ne spune Domnulca in dijmuirea
porumbului a incarcat numitul arendas pe jeluitori la
500 de pogoane de porumb cdte o oca de 62 de
pogon care fac peste tot oca 31 de nzii,D
Domnul.ordona ispravnicilor, ca fara alta prelun-
gire sa impliniti negreOt jeluitorilor de la paratul a-
rendas on in natura suma porumbului mai sus ara-
tata sau in bani, socotindu-se oca pe parale 4." 2)
Mu lte neintelegeri si discutii se nasc din pricina
miisurilor de capacitate §i de masuratoare. Domnii
sunt nevoiti ca sa determine acele mtisuri si sa le
stampileze ; acele neintelegeri se ivesc mai cu seamy
cu ocazia dijmuirei porumbului. Cand dijma se per-
cepea pe graunte la 10 baniti, una, atunci vechii pro-
prietari sau arendai cautau sa se seryeasca de ba-
nita cu un numar mai mare de oca in loc de cea le-
gala de 22.
Din contra, cand dijma de porumb se percepea pe
pogon, atunci taranii pretindeau ca sunt nedreptatiti
la masuratoare, proprietarii servindu -se de stanjen
mai mic deck cel obicinuit. Asa, iata un caz in care
Mitropolia cere dela Domn lamuriri care este ade-
varatul stanjen, fiindcii taranii pretind ca e cel de
24 de palme. Caragea randuege pe un hoer sa cer-
ceteze, iar Divanul in referatul sau scrie urmatoarele
«prajina obicinuita not stim ca este de 18 palme Dom-
nesti si un pumn precum scrie cercetatorul ca s'a
adevarit si de la alti straini, i de la chiar unii din

Vezi pag 433.

Istoria Romanilor, vol. X partea B pag. 191 §i 192.

www.dacoromanica.ro
448 CERCETARI ASUPRA ST;REI TARANILOR

locuitorii adiaforii, iar nu este de palme 24, precum

arata cercetatoeul, ca cu hcee.t fel de prajina mare si
neobicinuita cer locuitorii sa se faces masuratoarea
pogoanelor, care cerere a for find nedreapta nu se
cuvine a primi, ci si se dea luminata porunca a Ma-
riei Tale catre oranduitul cereetator, ca cu prajina
cea obicinuita de 18 palme Domnesti si un pumn sa
se faces masuratoarea pogoanelor pe porumb.» 1) Cine
avea dreptate taranii sau boerii cercetiitdri ?
Din dispozitiile de lege a lui Caragea, am spus, eh
rarnane sporirea clacei precum SI preful urcat al
muncei in bani. In adevar in 1822 Hagi Ahmet Pap,
guvernatorul Wei Romanesti care primise o plan-
gere a unor locuitori, porunceste ocarmuirei tarei
Romanesti ca jeluitorii sa fie urmatori dupa pravila
pamantului, insa claca de 12 zile sa o faces in lucru
iar nu in bani, cunt i pezztru carul de lenzne, sit dea
iar nu bani, aseuzenea si o zi cu plugul sa Taal,
dandu-i-se si izlazuri care le au avut pentru vitele for
$i cu acest chip sa urma# odihnind pe jeluitori a nu
se mai jelui". 2)
Iar ocarmuirea Valahiei da ordin catre ispravnicul
judefului ca sa se execute porunca Luminatiei Sale
Papa cu carul de lemne $1 cu ziva de plug.1)
E de observat ca chestia islazurilor continua a fi
un object de plangere din partea locuitorilor, cum
am aratat deja. Proprietarii cauta din ce in ce sa" re-
strangii islazurile clacasilor. In porunca ocarmuirei
Valahiei amintita mai sus, se ziee si islazurile care
din vechime au avut (locuitorii) sd li se dea,,, ceeace
inseamna ca proprietarul le luase sau le imputinase.
') Istoria Rominilor Ureche, vol. X, partea B, pag. 184.
2) Istoria Romanilor, Ureche, vol. V111, pag. 313.
a) Ibidem pag. 314.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 449

Proprietarii, mai cu seams arenda§ii urea tot mai

mult pretul de rescumparare in bani, a diferitor o-
bligatii ale clacei. Dintr'un raport catre boerii cai-
macani in 1822, privitor la abuzurile unui arenda§,
pentru carul cu lemne, rezulta, ca arenda§ul ceruse
taranilor 2 lei, pe cand mai inainte era 20 de pa-
rale. Pentru ziva de plug, acela§ arenda§ lua taranilor
5 taleri ; pentru un car cu fan, 2 taleri, etc.
Dela Grigore Ghica care domne§te pand la 1828,
cand Ru.ii ocupa amandoud principatele, nu avem
vr'un aqezamant agrar.
Se aplica acela a condicei lui Caragea din 1817.

VIII

In Moldova, la inceputul acestui veac, constatam o

mare agitatie in spiritele taranilor §i o animositate
dusd .pans la tensiune intre proprietari §i tdrani.
pranii erau loviti in propria for existents, caci
li se punea de proprietari in discutie intinderea pa-
manturilor de hrand §i li se marginea acelea de fa-
nate sau ima§uri.
Cat timp neintelegerea avusese de obiect numai in-
greuierea tdranului cu claca §i cu dijma, acea stare
fusese suportabila ; taranul gasea o compensatie in
pa§une abondente pentru vitele sale §1 in loc de
artaurd.
Dar cu veacul al 19-lea, pe langa ca ei sunt imp°.
vdrati cu claca, apoi proprietarii incep a be discuta
pdmantul de hrana pentru ei §i mai cu seams pen.
tru vite.
29

www.dacoromanica.ro
450 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

In adevhr, justificarea care o aduceau boerii cand

cereau necontenit sporul zilelor de lucru si al clacei
servile, era ca thranii pot sa dea acest supliment de
munch in schimbul pamantului de hrand pentru ei si
pentru vitele lor.
Dar cand proprietarii Incep a be mgrgini acele pa-
manturi ? Atunci cu ce drept mai cer adhogirea de
zile de clach ?
Sub Domnia lui Moruzi, din corespondenta unui
Boer Milinescu cu Mitropolitul Veniamin Costache,
de care am vorbit, aflam ca unii proprietari alungau
pe tarani de pe mosii, ,,pentru e5, st§panii motdilor
socoteau mai cu folds a se p4una dobitoacele pe
mosiile for de cdt a se hreini Viranii".1)
i dovada ca acel Milinescu spune adevhrul, este
ch. Divanul in anaforaua catre Alex. Moruzi din 1805,
spune Si el acela§ lucru a incat tot cei ce au motsii
faro locuinte de stiteni aceia au ajuns a rdmdnea
mai mult nzultumitio.
Va sh zica chestia se punea pe. un nou teren. Pro-
prietarii cereau, pe deoparte, sporul zilelor de clack,
iar pe de alta ei micsorau locul de hrand si mai
cu seams acele de ima§uri si fanate.
Pentru Moldova nu avem acea abondenth de do-
cumente pe care o gasim in archivele Munteniei.
Dar din cite documente de aceasta natura ne-au rfi-
mas, inch cea ce sustin reiese cu deplina evidenta.
Locuitorii satelor Faraonii, Valea-Mare si Cleja din
tinutul Bacaului adreseaza lui Moruzi (1805) o jalbh.
Las deoparte chestia clacei .i a dijmei de care a-
ceia se plang. Dar iata ce, mai cu seams, ei reclamh:
,,§i not milostive Doamne, loc de arat de ajuns nu
1) Istoria Romfinilor, Ureche, vol, XI, pag. 24.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 451

avem, fdnat .nict cif cum, si cumparam de la alte

Jnoqii straine cdte 10 lei falcea ; pentru imasul vi-
lelor de tot anul dam ceite 100'de lei la vechilul
d-sale Gheorghe Bogdan6.1)
Va sa zica pe mo§ia fostului Visternic Iordache Ro-
:seti, taranii din satele amintite nu aveau loc de arat
fn de ajuns; iar lanai de loc; ei trebuiau sa cum-
pere asemenea locuri cu 10 lei falcea pe mo§ii straine.
Aceasta sums e colosala pentru timpuri, caci zece lei
umbla pe atunci galbenul, iar satul Faraonii platea
proprietarului, ima§ul 100 de lei pe an.
Cum ca spiretele erau foarte agitate §i boerii nu-§i
prea dadeau seama, este ca Melinescu ne spune ca
se dAduse ordine ca prin toate bisericile sa se ci-
teased moliftele Sfantului Vasile pentru tarani. 2) Se
§tie ca moliftele Sfantulul Vasile se citesc la ne-
buni. Prin urmare, boerii ii socoteau pe tarani de
nebuni, cand aceia nu fdceau altceva deck sa se
planga de lipsa la care ei erau redu§i.
Cum ca filnatul §i ima§ul erau cauza animositatii,
me-o spun boerii tot in anaforaua din 1805 catre Alex.
Moruzi, vorbindu-ne de prigonirile ce urmeaza ne-
contenit mntre 80/Anil mosiilor el Intre sAteni si
sa se *tie ei stApanul mosiei cat fan $i iznas are sa
.clea sAteanului, etc., etc".
Hrisovul lui Alex. Moruzi intitulat pentru Ponlul
Boerescului din 3 Ianuarie 1805, motivat de anafo-
raua Divanului, are doua scopuri: intai de a rezolvi
chestia fanatului §i a inaa§ului §i al doilea, de a
spori claca.
Boerii nu cred ca este suficient numai concursul

1) Uricaral Codrescu, vol. XX, pag. 227 si 228.

2) Istoria tomanilor, Ureche, vol. XI, pag. 25.

www.dacoromanica.ro
452 CERCETARI ASUPRA STIREI TXRANILOR

lui ,Moruzi, pe care §i-1 facuse deja partizanul lo.

Ei incearca ca sa capete §i dela Poarta aprobarea
sporului de. zile de claca. De aceia ei adreseaza un
magzar, tot in anul 1805, catre Inalta Poarta.
Dar pentru" ce boerii, avand aprobarea Domnului,
se adreSeaza §i Sultanului, rugandu-1 ca sa invo-
iasca a spori numArtil zilelor de. claca ? Pentrua
Domnii §i boerii abuzase' atat de mull in cursul
timpului de puterea for pentru a apasa pe tArani,
fuck Poarta, in hati§erifurile ei, cu ocazia numirilor
de Domni, fusese nevoita a recomanda expres §i u-
nora §i altora ca sä nu meargd -mai departe cu asu-
pririle asupra raialelor, nici sa schimbe obiceiurile
ctinoscute. In adev5r, chiar in 1802, Sultanul in ha-
ti§eriful de numire a lui Const. Ipsilante ca Domrt
in Muntenia, scrise urmatoarele : «Sfi porunceste boe-
rilor numitei tfiri, sa se lase de cererile fara cuvant
si fAra cuviinla ei mai vartos de acele cereri care nu
pot suferi raialele din pricing prdpddeniei la care
a cciznt In vremea rdsboiului U. ')
Fata cu asemenea ordine exprese, care probabii
fusese adresate §i lui Moruzi in Moldova, Domnul nu
indrAzne§te ca sa fach pe placul boerilor f5ra invoirea
Portei. lath' de ce Divanul se adreseaza §i Sultanului.
lath' de ce, chiar cand Domnii sporesc zilele de lucru,
'le sporesc, cum am vgzut §i cum vom vedea indat5,
in mod indirect §i foarte rar pe fat5.
Dar sa viu la analiza anaforalei care' Domn §1 a
magzarului catre Poarta.

1) Tezanr de monnmente istorice, Pepin Ilarian, Tom. II, pag..

312 §i 313.

www.dacoromanica.ro
 c. PANU 453

Cand Alex. Moruzi vine pentru a doua oars Domn

in 1799 in Moldova, era in vigoare al doilea a,eza.
mant al lui Grigore Ghica, prin care claca in forma
era mentinuta tot la 12 zile pe an. Insa prin 'faptul
ca Domnul regulamenta cat trebue ca taranul sa are,
sec* prafeascd, set secere, set coseascd, sd adune to cele
12 zile, proprietarilor, am vazut ca in realitate, aceasta
munch' cu bucata ridica cele 12 zile la 18, iar claca
servild. din nou introdusA impunand taranilor dna
un spor de 11 zile, in total munca_ taranului se ri-
dicase la 29 zile pe an.
Boerii nu sunt multumiti nici cu acest spor, ei ar
fi voit ea sa aiba in mod formal 36 de zile de
claca. Cele 12 zile ideale a lui Gr. Ghica nit mut-
tumeau in totul pe boeri.
Pentru ce? Pentru ca in zadar proprietarii cereau
laranilor sa le coseasca d. ex: pe zi, elite jumatate de
falce; lucru find imposibil; taranii, in tot cazul se
margineau a munci 'cat puteau, dar nu voiau sa Baca
mai mull de 12 zile obiectand ca a§a zicea avza7
mantul.De aci pornea o noua agitatie, certe §i dis-
cutii, boerii cerandu-le lucrul cu bucata, taranii in-
vocand numarul de zile.
Le trebuia deci un numar mai mare de zile reale
iar nu cele 12 ideale.. Capatand 36 de zile ei ar fi
putut sd-i faca pe tarani sa lucreze cat a§ezar
mantul lui Grigore Ghica stabilea ca cantitatea de
munca, fara ca sa poata intampina din partea ace-
lora, rezistenta.
Dar Domnii loti, fara deosebire, n'au curajul ca sa
urce, in mod pe fatii, zilele °Mal stabilit de peste
jumatate de veac pentru munca campului.

www.dacoromanica.ro
454 CERCETARI ASUPRA STXREI TARANILOR

De aceea boerii numai in magzarul for catre Poarta,

cer urcarea la 36 a zilelor de lucru. In anaforaua for
catre Donut vedem ca nu mai insists asupra acestei
chestii, §tiind mai dinainte ca Domnul nu este dispus
ca sa le-o acorde.
Ce cere Divanul, Domnului ? 1) El are doua nemul-
tumiri: 1) Determinarea lucrului pe zi, a§a cum it
stabilise Grigore Ghica, nu-1 satisface, cum am vazut.
2) : El se plange ca cele doua zile de claca servild,
acordate de Grigore Ghica, nu erau suficiente.
Divanul propune, intai urcarea de la 2 zile la 4,
zilele clacei suplimentare. Al doilea, inlocuirea can -
titdfei de lucru pe zi prin o cantitate de muncd pe an.
lath textual:
1) Cate pluguri se vor afla in sat, datoare sa fie a
ara si a grapa 80 prajini gospod Mleesti fieste care
plug pe an, primfivara sau toamna, cand va cere tre-
buinta stapanului mosiei.
2) Cincisprezece prajini gospod falcesti sa praseascaL
fiestecare gospodar pe an, asemenea sa stranga si al
care la coserele stapanului zvada acelor 15 prajini de
papusoi .iar cei neputinciosi -fa nu se supere.
3) Treizeci prajini gospod falcesti sa secere si say
care la aria stapanului mosiei fiestecare casas pe tot
anul.
4) 0 falce de fan sa coseasca gi sa o cladeasca stog
pe tot anul fiestecare casas.
5) Patru claci sa lucreze pe an fiestecare satean sta-
panului mosiei, patru zile ca acele, care gi pan& acum.
se obicinuiau, la once slujba se va intampla a avea
trebuinta pe mosia acea asupra careia locuiesc sa-
tenil."

1) Acte si leginiri, Sturza Scheiann, vol. III, pag. 52.

www.dacoromanica.ro
 G. PANE! 455

Sa intelege ca carurile de lemne, meremeturile, etc.,

raman in vigoare.
Cu aceasta intbcmire boerii ridica numarul zilelor
de lucru agrar la 30, iar cele de claca servild la 13.
Cu alte cuvinte la 43 !!
Socoteala este uward §i simpla.
Optzeci de prajini nu, le poate ara un cm decat in
5 zile Si una de grapat, fac 6. Pra§itul de 2 on §i
stransul recoltei pentru 15 pi ajini ocupa 10 zile munca
unui Oran ; seceratul a treizeci de prajini 5 zile, §i
cu una de carat 6. Unui om u trebue pentru cositul
unei fiilci 6 zile §i cu adunatul si claditul Inca 3,
fac 8.
Cum justified Divanul aceste cereri exorbitante?
Boerii ne spun In anafora, ca in epoca cand s'a
fixat 12 zile claca, mo.iile erau fara pret, Cara nelo.
cuita, eheltuelile mic§orate §i toate aintru eftinatateD,
Al doilea argument, astazi, adaoga Divanul, taranii
numai din vanzarea cu preturi bone a dobitoacelor
i§i rascumpara claca la care sunt supu§i pe nho. ii. Al
treilea, ca in toate partile megiee taranii fac mai multe
zile de claca decat in Moldova. Si in fine ultimul argu-
ment: boerimea este atat la serviciul inaltelor porunci
imparategi §i la acele ale Domnului ,cat al ale pa-
mantului 11 ale locuitorilor tarei trebuinta."
Nu voiesc sa discut aceste argumente. 0 singura
observatie. E drept ca atat populatia cat mai cu
seams intinderea culturei, se marise fats cu necesi-
tatile din Intaia jumatate a veacului al 18-lea in care
se lixase claca la 12 zile.
Dar era o chestie. Aveau dreptul proprietarii ca
sa sporeasca necontenit zilele de claca in marime cu
trebuintele culturei for ?

www.dacoromanica.ro
456 CERCETXRI ASUPRA STARE! TIFUNILOR

Claca la inceput s'a putut explica prin trebuintele

familiei §i a gospodariei proprietarului. Aceste tre-
buinte se mhrise, e drept. Dar numai pentru IMpa-
carea acelor trebuinte cerean sporul de zile ? Nu. Ei
invocau ca argument necesitatea de a produce multe
grane pentru export §i aceasta in adevhr era lint a.
Apoi de cand thranii trebuiau ca sa fie supu§i la o
munch de robi, pentru a produce proprietarilor re-
colte de exportare ?
Moruzi totu§i aprobh §i Intare§te aceasta anafori.
Prin ea un singur lucru capitau §i taranii : li se de-
termina locul de finale §i de ima§tiri:
In privinta fanatelor, anaforaua care devine prin
aprobarea lui Moruzi, noul a§ezamant al threi, im-
parte pe locuitori In trei categorii ; de hsemenea §i
Cara. Locuitorii dintre Prut §i Nistru unde ph§unele
erau abondente, sunt avantajati; celora dintre Prut
§i Siret; li se da locuri de ima§ §i final convenabile.
Celor Irish dintre Siret §i munti, li se acordd cite 3,
5, §i o falce pentru 16-12 -vite, ceeace este absolut
insuficient. Acea§i proportie se phstreaza §i pentru
ima§uri.
Pentru mo§iile in care locurile de ima§ §i de final
ar fi Inguste, anaforaua decide ca trei parti sh fie
afectate trebuintelor thranilor, iar o parte sa fie re-
z ervath propriethtei.
OA cum ar fi, aceasta chestie este regulata. Se fi-
xeaza §i plata pentru ima§ child Walla ar avea mai
mult deck numarul de vite cuvenit. Ei vor pliiti cite
zece parale de vita mare, pe an.
Pentru locurile de aratura se pun numai principii
conduciitoare; a§a proprietarii sunt obligati ca sa dea
locuitorilor, tarine cu indestulare, fin sh aiba dreptul

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 457

ca sa le is locurile vechi apucate de mull, ci numai

dach ei le vor pdrasi. In caz cand un proprietar in-
ddratnicindu-se ar refuza sa dea locuitorilor destul
loc pentru ardturd, aceia, se vor plange ispravni-
cilor §i ace§tia sunt autorizati ca sa dea reclaman-
<

tilor taring, atata parte incat sa fie dupa analo-

ghia mitrimei mosiei." Iar cand in adevAr prop rie-
tarul nu are destul loc chiar cand ar mai lua din
prisosul locului de fdnat, atunci locuitorii pot sa se
inlesneasca dela mosiile megiese, precum au lost
obicinuit si de mai inainte, dandu-le loc de arat intro
parte prin stiinta $i a sthpanilor mosiei, $i acei lo-
cuitori sä dea obicinuita dijma carand-o la cosarele
stApanului."
In acestea consists a§ezlimantul agrar a lui A4x.
Moruzi.
In magzarul catre Poartd, boerii cer pe fata 36 zile
de clacii. Aici ei se laudd ca taranii au si loc de se
manat si de 'dilate etc., cu prisosinta, ba chiar sa
piling ca Domnii ii obligh la aceasta fiind not snpui
a le da tAranilor loc indestul pentru arat $i semAnat
loc de imas pentru p5sunea vitelor, $i loc de filnat
pentru dansele, in vreme ce dupa preturile curgatoare,
fanatul nu mai covarseste prelul slujbei."

IX

Dupd evacuarea thrilor de Ru§i in 1812, nit mai

auzim vorbindu-se de wzdmantul lui Moruzi. Pentru
ce ? Probabil fiindca determinarea lucrului in canti-
tati pe an, 11 Indepiirta cu totul de principiul celor
12 zile fricandu-1 foarte greu aplicabil in practicd.
Cu doi ani de zile inainte, (1802) boerii adresase

www.dacoromanica.ro
458 CERCETXRI ASUPRA STIREI TARANILOR

aceluia§i. Domn §i acesta aprobase, o anafora prin

care recuno§teau locuitorilor dreptul de protimisis,
la arenda mo§iilor. Sau mai bine zis se regulamenta,
in mod restrictiv, acel drept.
Pana atunci taranii putuse uza de dreptul de pro-
timisis in tot timpul arendei unei mo§ii. A§a buna-
oara, un arenda era in al treilea an al contractului
sau §i mai avea inch doi ani sau mai multi de a-
renda; locuitorii, data se intelegeau intre ei, puteau
sa-i rezilieze contractul.
Acest obiceiu nu era juridic, caci el calca stabilita-
tea contractelor in materie de arena.; avea insa
marele avantaj de a fi pentru tarani o arms de apa-
rare in contra abuzurilor arenda§ilor. Indata ce aren-
da§ul abuza fats cu taranii, ace§tia puteau sa-i rezi-
lieze contractul.
Boerii prin o anafora, arata Domnitorului Moruzi in-
convenientele acestui drept excesiv acordat taranilor,
din care se pricinuesc multe judecfiti si pagube ace-
lor arendatori, scotandui din mosie fat% vreme".
Moruzi limiteaza dreptul de cumparare a veniturilor
mo§iilor pentru locuitorii ce §ed pe ansele, numai
inainte de ziva de Sf. Gheorghe, adica inainte de in-
cheierea contractelor. Odata contractul incheiat, ta-
ranii nu-1 mai pot rezilia.
Dupa tratatul de pace incheiat in 1812 la Bucuregi
intre' Ru§i §i Turci, -prin care Moldova perde B.asa-
rabia, Scarlat Calimah venind Domn, desfiinteaza cu
totul acest drept de protimisis al taranilor, in utma
unei anaforale a Divanului.
Scarlat Calimah aproband aceasta cerere aDivanului
se bazeaza pe multele procese la care dadea na§tere
acest drept de protimisis aducand paguba nu numai
stapanilor mosiilor el et arendatorilor. El declara

www.dacoromanica.ro
 G. PINV 459

«cA fiestecare din stAiPAnii mosiilor de scum inninte

sA fie slobod si intru deplinA stApAnire a-si vinde ve-
nitul mosiei oricum va voi si oricui va vrea, con-
tractul dintre cumparator si vanzator sh alba tariev.1)
Cum am zis in Considerafii gtnerale, drepturile de
toate felurile ale taranilor se suprima sau se margi-
nese din ce in ce mai mult.
Tot Scarlat Calimah restabile§te wzamantul lui
Grigore Ghica din 1766.
De cat, el adauga un articol explicator. Grigore
Ghica determina pur §i simplu cat era obligat un
Oran sa lucreze pe zi, fara vre-o alts ldmurire. Scarlat
Calimah dupa ce stabilege din nou toate acestea,
adauga urmatoarele : Aceste 15 ponturi ce s'au ho-
tarat cu nart, lucrdndu-le fiestecine dupd hotardre
sa i se in fn seamy din cele 12 zile randuite pe
an cum 10 i la alt lucru lucrand fiestecine dupA cum
s'a arAtat prin ponturi".
Cu alte cuvinte numai data taranul va lucra cat
ii este fixat pe zi, numai in acest caz sa i se ling In
seams o zi din cele 12 ; iar daca ar pune 2 sau 3 'zile
pentru ca sa coseasca o jumatate de falce sau sa
pra§easca o firta, in acest caz tot o zi de lucru sa
i se socoteasca,
Asupra adausului de claca servila pe care Grigore
Ghica o stabilise in 1777, Scarlat Calimah nu zice nici o
vorba. Ramane §i acel supliment in vigoare? Adicd
trebue sa-1 socotim §i pe acela ca continuand a exista ?
Sau 11 desflinteaza dupa cum desfiintase a§ezamantul
lui Alex. Moruzi ? Nu avem nici un document din care
sa ne facem o idee claca zilele de claca suplimentara,

1) Istoria Romitnilor, Ureche, vol. X, partea B, pag. 429.

2) Uricaral Codrescu, vol. W, pag. 194-198.

www.dacoromanica.ro
460 allegrARI, ASUPRA STitREI TARANILOR

cele doua care de lemne, podvada, etc., continua a fi in

vigoare. .1)e sigur insa ca da.
Dealtinintrelea, o dovada ca zilele suplimentare de
clasa servila stabilite atat de Grigore Ghica in 1777;
cat §i de Moruzi in 1805 au continuat a fi 'in vigoare,
este ca ele figureaza in a§eziimantul pentru boeresc
al lui Tonga Sturza din .1828.

In intervalul Domniei lui Scarlat Calimach §i anul

1828, un mare eveniment are loc in aceste tari, eve-
uiment care aduce o insemnata schimbare in Domnifi
acestor tari. Revolutia Grecilor in Moldova §i Mun7
tenia pentru a servi de diversiune celei marl a po-
i)oruIui grec din Elada contra Turcilor, aduce alun-
garea pentru totdeauna a Domnilor Fanarioti §i res-
tabilirea Domniei pamantene.
Dupd retragerea trupelor turce§ti din principate,
sunt numiti Domni Grigore Ghica in Muntenia si Ionita
Sturza in Moldova.
Ca intrebare generals, faptul ca Domnii straini sunt
alungati §i ea Domni pamanteni se suie pe, vechile
tronuri a acestor taxi, aduce vr'o schimbare in si-
tuatia taranului ? Nici una.
Revolutia care provoaca aceasta §chimbare are un
caracter cu totul strain. E drept, ca clasa boereascii
in amandoud tarile profits de acest eveniment §i
voaca atat catre Poarta cat 8i catre Rusi, drepturile
§i privilegiile vechi ale turei, opunand nationalismul
In politica, strainismul fanariotic. Dar acest 7ucru it

www.dacoromanica.ro
 G. -PANU 461

face clasa boereasca pentru a Iua ea succesiuriea Dom-

nilor Fanarioti.
Boerii fugiti atat din' Moldova cat 5i din Valahia,
fie -in Bucovina sau Basarabia, fie in Transilvania,
concep planuri de o noua organizare politica 5i re-
datteaza petitii pe care unii le adreseaza Inaltei Porli
altii imparatiei Rusiei.
Dar cum am aratat in Considerafii generale nici
boerii batrani,' nici boerii tineri, nu se gandesc sa
faca cea mai mica schimbare in situatia claca5ului.
Ba din contra, ei cred ca pot profita de alungarea
Dortmilor fanarioti,. fie ca sa scape cu desavar5ire de
Domnie 5i sa guverneze ei clasa boereasca, larile, cu
puterile Dotnniei, fie ca sa capete dela eventualii
Domni pamanteni, in caz cand s'ar numi din nou, o
ingreuiare a clacei 1).
Si nici putea fi altmintrelea. Unii, ocupandu-se de
asemenea chestii fi purtarea din acele timpuri
a bcierilor fats de tarani, de tiranica si nepatriotica.
Este o acuzare nedreapta. In chestiile economice nu
poate fi vorba nici de patriotism, nici de tiranie in
sensul odios al cuvantului. E o chestie de interese
contrare 5i de dominarea unei clase asupra celeilalte
economice5te. Interesul unei clase o orbe5te, o face
nedreapta gi apasatoare, gandind, cand ea asupre5te
pe cealaltd, ca nu face de cat sa-5i exercite dreptu-
rile 5i privilegiile meritate.
Readucerea Domnilor piimanteni pe tronurile a-
cestor tari putea sa schimbe intru ceva ordinea eco-
4) Vezi. Arz. Magzarul boerilor Moldovei citre Prea Inalta
Poarta. Letopisiti CogAlniceanu, vol. III, pag. 465 $i urmatoarele.
Vezi de asemenea petitia boerilor manteni adresati ImparAtiei Ru-
siei Studii gi documente, Iorga, vol. XI, pag, 190 gi celelalte.

www.dacoromanica.ro
462 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

nomica stabilita, intre proprietari §i claca§i ? Pentru

aceasta ar fi trebuit ca schimbarea sa 11 fost datorita
unei revolutii de jos in sus cu caracter economic .i
social, lucru care se cearca a se face mai tarziu. In
tot cazul, cel putin trebuia o migare politica Cu ten-
dinfe non:a, cad si miFarile politice pot provoca §i
aduce schimbari economice, de exemplu miFarea
politica dela 1848..
In 1821 nu vedem nimic de a§a ceva. Mi§carea
boerilor de atunci se margine§te a fi nationalists in
sens vag §i rede§teptatoare a culturei nationale. Aici
se opre§te ea ; mai in adancul paturilor sociale nu
se scoboara.
Actul care rezuma mai bine acea agitatie este ana-
forana boerilor Moldovei catre Ionita Sturza din
1827 de care am vorbit deja.
Am spus ca Domnia .pamanteana .nu aduce nici o
schimbare in bine pentru tarani in raporturile for
cu proprietarii. A5ezamantul pentru boeresc a lui
Jonita Sturza din 1828, o dovede§te.
In acest a§ezamant el consacra toate agravarile pe
care, in veacul al 18-lea §i in al 19-lea, diferiti Domni
le ,aruncase asupra taranilor, mai restrangand chiar.
unele masuri date in favoarea acelora.
Am spus ca Ionita Sturza consacra toate vechile
obligatii ale taranilor in a§ezarnantul .sau.
In adevar, In cele 16 ponturi ale a§ezamantului,
el rezuma toate concesiunile pe care diferitii Domni
incepand cu acelea pe care Grigore Ghica in 1766 si
in 1777, le acordase proprietarilor §i sfar§ind cu a-
dausul de zile de claca servila a lui Moruzi. 1)

1) Acte ni lcgiuiri, Stoma Scheiann, vol. I, pag. 69-70.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 463

Sa se noteze ca Ionita Sturza trecuse un moment,

inainte de 1824, drept candidatul la Domnie a par-
tidului revolutionar si intampinase o foarte mare re-
zistenta din partea boerilor de rangul intaiu.
In adevar, Ionita Sturza nu era din cei cati-va
boeri marl. Devenit Domn, el se Inconjoara de boeri
de rangul al doilea, ha chiar ridicase la boerie
un numar de vre-o 400 de in§i din clasa de jos,
ceeace provoaca in randurile boerilor maxi, lasati
deoparte, o mare indignare. Indignarea se traduce
in 1824 Si 1825 prin mune petitii la Constantinopol
in contra aceluia. ') Aprobarea pe care Domnul o da
anaforalei prin sobornicescul hrisov precum §i a§e-
zamantul agrar de care am vorhit, era in realitate o
capitulare fats de boerimea mare a tarei.
Deci o mai repet, din punct de vedere al clasei
tarane§ti, nici o deosebire in mersul timpului intre
Domnii fanarioti §i cei Romani. Si ar fi temerar ca
sa o cerem. E drept ca data am judeca lucrurile,
fara sa tinem searna de imprejurarile cari intervin
in cursul timpului, ar trebui sa zicem ca Const. Ma-
vrocordat in 1749 a fost mult mai omenos §i mai
crutator pentru munca laranului cand o fixeaza ne-
conditionat la 12 zile, decat Ionita Sturza in 1828,
care o fixeaza realminte la 29.
A judeca insa astfel, ar fi a ne rataci. Nu §tiu daca
Ionita Sturza in 1749 n'ar fi fixat §i el la 12 zile,
claca laranilor, §i nu §tiu, de asemenea, daca Const.
Mavrocordat n'ar fi ridicat-o §i el la 29 in 1828. Im-
prejurarile carmuesc faptele oamenilor Si trebue oaL

1) Acte yi fragmente en privire la Istoria Romanilor, vol. II,

pag. 678-679.

www.dacoromanica.ro
464 CERCETXRI ASUPRA STARE! TARANILOR

meni mari de o forts intelectuali 5i de o energie

extraordinara, ca sa imprime ideile lor, impreju-;
rarilor.
Noul .Domn roman nu putea sa nu se ocupe 5i el
de chestia fanatelor 5i a ima5urilor, pe care o rezol-
vase Alex. Moruzi In 1805, Dar 5i aici a5ezamantul
acestui Domn este un pas inapoi, din punct de ve-,
dere taranesc. Nici el nu determine intinderea locu-
rilor. de aratura, pe care trebuie sä alba un !Aran.
El se margine5te a reedita principiul pe care deja
ram vazut ea 11 introdusese in a5ezaminte Inca Mihail
Sulu (1794).
Proprietarul e dator, zicea a5ezamantul, sa dea lo-
cuitorilor foe de .semanatura, de hranft cu indestu-
lare si dupd gloata. ce va avea fleste care locuitor.)
Cuvintele : ca stapanii mo5iilor sunr datori sa dea
cu indeslulare locuilorilor Omani de ardlurd, sunt
vage, caci la intrebarea : cat loc trebuie cu indestu-
lare unui Oran ? se poate raspunde §i In mai mult
5i In mai putin.
Dar ca nu cumva fixarea falcilor de fanat 5i pa5une
precum si indatorirea proprietarilor de 'a da loc de
aratura indestul, sa atingd drepturile de mare cul-
;turas a stapauului mo5iei, Ionita Sturdza stabile5te o
norma. Iata ce zice :
Aceste pentru mof5iile co vor fi mai largi, iar pen-
trumosiile ce nu vor fi incfipatoare de a se da locui-
torilor locuri de hrana dupe analogon arAtat mai sus,
ca sa nu r:Imaie vesnicul stripan lipsit de trebuincio-
sul fan si aratura, se tuir fmparii, atdt locul cdt si
faizarul, intrdnd In masurd, ai curdturile cari se

1) Acte $i leginiri, Starza Scheiann, vol. I, pag. 70.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 465

vor fa fdcut din codri, si cloud peirti loe de hranei

§i de fdnat se vor da locuitorilor, iar a treia parte
sa reiznelie neapeirat vewiicului *stapdn".
Dar aceasta dispozitie mai are Inca un scop. Prin
ea se revine asupra masurei antiproprietard a lui
Mihaiu Sulu (1794) 5i sa intra in respectarea de-
plina a dreptului de proprietate.
In adevar, am aratat la locul cuvenit, cum ma-
sura lui Mihail Sulu prin care laranii de pe o mo-
5ie ingusta, aveau dreptul ca sa is locuri de aratura
5i de finial, pe mo5ii vecine, chiar fara invoirea
proprietarilor, ci numai cu acea a ispravnicilor, lovea
in dreptul de proprietate.
Ionita Sturza chemat, peste 34 de ani, ca sa rezolve
aceia5i chestie, ii da solutia aratata mai sus. Tarani-
lor nu li se permite cu nici un pret, cand mo5ia pe
care stau este ingusta. sa-5i faca cultura 5i fanatul
pe mo5ia vecing, fard voia proprietarului. Deja Dorn-
nul aprobase in 1827 anaforaua boerilor in care
se zicea clar acs nimeni altul pe mosia stapanului,
nici poste pascui sau semana si a cosi sub on care
cuvant». Domnul dispune ca In cazul cand o mo-
5ie este ingusta, a5a ca nu se poate da locuri de
hrana taranilor cu indestulare, atunci sa se impar-
tasca mo5ia to trei Si cloud purfi sa se dea taranilor.
1.amilnea ca ace5tia sa-5i o imparts intre ei §i sa se
stramtoreze cum vor putea.
Pdmanturile devenise scumpe §i pentru proprietari
5i pentru tarani. Intre aceste doua 'clase, o noua
contrarietate de interese se ivise, pe piata tarei §i pe
acea a Constantinopolului.
Si proprietarii 5i claca5ii cre5teau vite, 5i unii §i
altii cultivau gran, orz §i piipu5oiu ; si unii §i altii
30

www.dacoromanica.ro
466 CERCETARI ASUPRA STSREI TARANILOR

cre§teau oi; §i unii si alpii erau exportatori. Meza-

mantul lui Ionita Sturza, copiind in aceasta, dispozitia
celui din 1805, permite locuitorilor, in ceeace privege
vitele mici, ca sa aiba ima,5 gratis numai pentru 15
of de fiecare, nu mai mull.
In adevar, o mai repet, toata lumea incepuse a
lucra pentru exportatie, atat boerii cat §i taranii.
Proprietarii o spun in magzarul for din 1805 catre
Inalta Poarta. Ei cer sporirea zilelor de lucru a ta-
ranilor, aca sd putem face zaharele de ajuns qi pen-
tru casele noastre, sd le prisoseascd qi pentru van-
zarea la negustorii Impardtescului Capan unde so-
cotim de datorie neapd rata a trimite zaharelen.
In petitia boerilor Moldoveni adresata puterei su
zerane (1821), intre alte invinuiri pe care aduc ei,
fo§tilor Domni fanarioti, cetim urmatoarele :
In scurt toate era pentru ei $i nimic pentru pa-
manteni, se negulatoarea psi cu zaharelele ce se cum-
Ora pentru miriia imp5rateasca, platind sciracilor
locuitori plugari uneori cu mult mai putin decdt
pretul ce lua ei de la prea ineiltatul Devlet, BSI alte
on neddndu-le nici un ban, Inc& p d gubindu-se tied-
loqii plugari, au ajuns sa -gi pardseasca lucrarea
p'dmdntului, de a nu face mai multa zaharea decdt
trebuinta Capanului".
Va sa zica §i taranii lucrau pentru exportatie.
Atat In anaforaua boerilor Moldoveni catre Dom-
nul Ionita Sturza, cat §i in petitia boerilor Munteni
catre imparatul Rusiei, vedem ca unul din punctele
la cari ei fin mai mult, este libertatea comerfului.
Ce Inseamna aceasta ? Inseamna ca vamile aparti-
nand, ca venit, Domnilor, ace§tia puneau taxe pe o-
bieetele §i productele ce se exportau, impiedicand
exportul sau Ingreuindu-1.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 467

Iata ce zice aceiasi petitie din care am citat mai sus :

,,Adic?i pdnea cea obsteascif a pdpusoiului locuito-
rilor, care ticiflosii pamdnteni prin multe truck-Z. si
osteneli o lucra si o semtina, Domnii o neguteitorea
si numai cu plata da voe de esea din tare(' peste
hotar, pentru alisverisul de obste. Tar alt chip era
peste putint6 sa indrazneascii pAmanteanul sá se im-
pArtfiseasca de rodul ostenelilor lui, fAra dare".1)
De asemenea §i articolul 14 din anaforaua boerilor
Moldoveni din 1827:
Fitece vor avea de tot felul atilt boerii, cdt toti de
obste ldcuitorii de vdndut, cum si zaharele, (peste
elite zaharele vor merge la Galati ca sa se velnza)
si toate celelalte metaluri, si producturi a Orli aunt
slobode a se vinde on in ce parte de loc megiesii cu
Moldavia, dupa vechiul obicei fara sa fie suplirati pen-
tru trecere peste hotar cu vreo alts dare supt oH ce
cuvant Cara numai cu vama acea legiuita dar si acea
precum an lost din vechime, fara nici o sporire de
un ban mai mult".
In adevar, o mare schimbare se produsese la sfar-
§itul veacului al 18-lea §i la Inceputul veacului de
care ma ocup. Moldova §i Muntenia devenisera tari ex-
portatoare de producte si acest lucru, cum am aratat,
adusese scumpirea parnantulni pentru proprietari §i
apretuirea lui in mod deosebit §i pentru Omni.
Avem documente pretioase pentru a dovedi aceasta
schimbare. Un oarecare Aristarch, care a fost Capu
chehaia Doinnului Alex..Ghica, In 1822, precum §i a
celorlalti Domni urmatori in Muntenia, ne-a lasat
dovezi de enorma desvoltare pe care exportul de
grane §i de celelalte producte animale, luase, Asa,

1) Stadii dbatraette, Iorga, vol. XI, pag. 208.

www.dacoromanica.ro
468 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

in corespondenta avuta. cu toll acesti Domni,1) cetini

«ca detli putini sunt Munteni negustori, iar negotul
muntean e mare». Fiind reprezentantul tarei roma-
ne§ti la Tarigrad, el lupta §i rew§te ca sa se aplice
tariful vamal de 3% pentru productele romane§ti in
loc de 5% aplicabil tarilor straine, iata ce zice :
o pentru aceasta sa dai Inaltimea Ta poruncile ce
trebuie la vAmi gi unde se mai cuvine, ca 8 dea st
qi sa trimeatd la negustorii de acolo un act cuprin-
zdnd cifra produsului Muntean exportat cu desti-
natie la Constantinopol, pecetluit cu pecetia vamii,
prin care ajungand negustorii la robul Inaltimii Tale,
sä is ca marturie la vama turceasa techereaua mea".
Anuarul statisticei oficiale din acel timp ne arata
pe anul 1839-1840 mi§carea de export a tarei Roma-
ne§ti. Din el aflam ca. In 1839 s'a exportat urrnatoa-
rele : grail pentru 8.400.000 lei ; seu de 7.000.000 ; land
de 6.000.000; fasole de 4.100.000 ; porci de 3.000.000 ;
porumb de 2.000.000 ; piei de vita de 2.000.000 ; piei
de oaie de 1.500.000; vite marl de 1.500.000; care de
1.300.000; orz §i ovaz de 2.000.000 ; of de 700.000 ;
unt de 700.000; cal de 650.000; miere de 400.000 lei,
etc., in total producte in valoare de 42.000.000 lei.
In 1840 prin portul Braila s'a exportat grau de
26.000.000 lei; orz de 17.000.000 ; porumb de 10.500.000,
prin urmatorul numar de corabii : 321 corabii tur-
cegl ; 197 grecegi : 48 corabii sarde; 39 corabii ru-
se§ti §i 32 vase austriace.
Mi§carea de export nu se margine§te numai cu
Austria, Turcia 9i Rusia, tarile vecine ; ci deja tara
exports grane in Franta §i in Anglia.

1) Studii §i documents, Iorga, vol. XI, pag. 7-43.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 469

Aceasta miscare de export care in 1839 are asa de

mare importantii, a trebuit de sigur sii fie puternica
§i cu 11 ani in urma in epoca de care ma ocup.
Tata ce explica scumpetea pamantului si antago-
nizmul din ce in ce mai mare intre proprietari si
prani.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL III
FINANTELE LA 1NCEPUTUL VEACULU1 AL 19-LEA.

Cred ca este folositor, ca cu ocazia darilor din vea-

cul al 19-lea, sa fac o privire generald asupra darilor
din veacurile trecute.
Am vazut ca in veacul al 15-lea §i cele urmatoare,
erau o sums de dari, care se percepeau asupra dife-
ritelor producte ale taranilor. Fiecarui produs a mun-
cei lui, corespundea o dare, precum oeritul pentru
oi, desetina pentru miere, go§tina pentru porci, etc.
Am zis ca aceste dari se percepeau in natura ; nu
avem documente din care ar rezulta contrarul. Dealt-
mintrelea acesta e sistemul de impozite primitiv pe
care-1 gasim la toate popoarele.
Aceste impozite erau de obicinuit date in antrepriza,
si antreprenorii plateau in bani, Domniei. Pe langa
sau peste aceste impozite, era unul cu caracter ge-
neral, §i care se platea in bani, anume cisla sau birul.
Zic ca era general, fiindca el avea la baza intreaga
avere a taranului, bine inteles mai putin acea bogiitie
pentru care el platea impozite speciale. Cisla avea

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 471

de baza gospodaria taranului, bucatele sau recolta

lui, diferite mijloace de castig sau, cum se zicea,
prilegiurile lui." In cisla se socotea si vitele sale
mari : boii, vacile §i caii.
Acest impozit cisla, pastreaza in fond acelai ca-
racter in toate veacurile §i it giisim tot at,a functio-
nAnd §i in acesta al 19-lea. Spiritul de fiscalitate a
Domnilor large5te sau ingusteaza baza cislei, dar ea
ramane vecinic cu acelasi caracter general. Asa, am
vazut ca dela o vretne, Domnii scot vitele mari din
baza cislei, fficand din ele tin impozit special cu nunie
de va'airit. Domnii insa infiintandu-1, au aerul de a
spune ca prin aceasta repareazd o nedreptate care se
facea unora din contribuabili. Me§terul in vorbe is-
cusite, Const. Brancovanu, este acela care pentru a
restabili §i el din nou Occirittel in Muntenia, recurge
la asemenea sofisme. El zice ') cum ca era o nedrep-
tate ca vitele sa nu fie impozate in mod deosebit,
ciici socotindu-le in cisla, consecventa era ca tuturor
contribuabililor li se Linea vitele in seamy chiar co-
lor care nu aveau.
De fapt, vacciritul a fost totdeauna un impozit rie-
drept. Vitele mari trebuiau sa ramanii ca avere mo-
bila de luat in bagare de seamy numai la ttezarea
impozitului general, adica a cislei. In adevar, vitele
mafi, boii, vacile si caii, nu constituiau o avere spe-
ciala, o activitate deosebita a taranului cum era, de
ex.: cresterea de oi, de .porci sau cultivarea stit-
pilor de miere. Boii, vacile si caii aveau pentru taran
o intrebuintare generala, aceste animale ii serveau
pentru trebuintele lui, fie casnice, fie de afaceri, fie

') Vezi pag. 265-266.

www.dacoromanica.ro
472 CERCETARI ASUPRA. STAREI TXRANILOR

de munca campului. Era natural ca numdrul 5i im-

portanta for sa fie socotiid in puterea de productie 5i
de contributie generald a siitenilor 5i sa nu se facd din
ele, un impozit special. De aceea, cu mai multd drep-
tate Const. Mavrocordat, desfiinteazd vdcdritul fdcand
sa reintre vitele marl, ca 5i inainte, in a5ezarea cislei.
Si o dovadd ca Domnii pot ca sa tind seama de a-
ceasta avere a taranului, fdra ca din ea sa facd un
impozit special, e ca la sfdr5itul veacului al 18-lea
nu se mai vorbege de vticcirii, §i totu5i nimeni nu
poate pretinde ca boii, vacile, caii, raman scutiti de .
orice dare..Dar pAnd la disparitia vacaritului, am vdzut
prin cite faze dramatice acest imposit a trecut 5i cum
numai prin legatura bisericeascd de blestem, s'a putut
impedica reinflintarea lui Si numai dupa ce a fost
scornit, un altul, ajulorinfa, mult mai productiv.
Am zis ca cisla suferd diferite modificdri. Chiar
cronicarii, deli elite °data contimporani ai evenimen-
telor pe care le descriu, fac confuzie in aceasta pri-
vinta. A5a, unul ne spune, ca eel dintaiu care a scor-
nit hortiile sau peceturile au fost Dumitra5cu Canta-
cuzin in 1695. Cine n'ar fi in curent cu asemenea
lucruri, ar putea crede ca Dumitra5cu Cantacuzin scor-
nind hdraile si peceturile, a scornit un nou impozit.
Eroare. Acel Domn n'a fdcut altceva deck sa dea o
noud regulamentare a vechiului impozit, cisla. Cum
ca cisla, find un impozit in bani, perceperea ei a
fost totdeauna mai mull sau mai putin regulmen-
tata, acest lucru rezultd 5i dintr'un document al lui
Barnovschi Vodii (1628) in care dupd ce scute5te pe
un sat oarecare de ddri, apoi adauga : Numai sa
alba ci a -ui plati cisla for cdt va fi scrisa in visteria

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 473

Domniei mele."1) Va sa zica era o organizare scrisa

a acestui impozit. La ce se margine§te reforma lui Du-
mitra5cu Cantacuzin ? Pur §i simplu ca sa scorneasch
hartii fi peceturi prin care se determina quantumul
cislei, precum §i termenile in care sa fie platita In
cursul anului.
Propriu zis ceeace face Dumitra5cu Cantacuzin, nu
era o inovatie ; cisla n'a putut niciodata sa se pla-
teasch odata intreaga pentru tot anul. Acest lucru
este dela sine inteles. Dar Imi inchipuesc ca 'Ana' la
acel Domn, poate nu erau termene file In care, parti
determinate din acest impozit, sa fie platite. Birarii,
probabil, treceau din cand in cand prin sate §i ce
puteau, adunau, iar pentru rest, se Inturnau de niai
multe on de sileau pe contribuabili sa-1 plateasca.
Acest lucru 11 vedem in Muntenia intr'un act din
1605. Locuitorii din satul Goe§tii platesc In 8 randuri
cisla Jor, incepand cu luna Martie.2)
Sferlurile Si pecefile au degenerat usor, imbracand
forma unui adevarat abuz. Alai intaiu, ele n'au putut sa
fie decat bine facatoare, cel putin in intentia primitive
a Domnilor. Ce este niai drept, decat ca fiecare contri-
buabil sa-§i aiba pecetia sa si conform acelei pecete sa-§i
plateasca birul in 4 sferturi ? Cum ca sferturile ar fi
trebuit sa ''ramie la 4, .1nsui cuvantul o spune. Ce
se Intampla Insa ? Dela un sfert la altul, Domnii chel-
tuiau banii stran§i, a§a ca simteau mare nevoe de
bani inainte de sosirea termenului unui alt sfert. La
Inceput ei iau banii sfertului, prin anticipatie. Am
viizut ca acest lucru 11 face Const. Mavrocordat. Pe
urmii cand venea adeviiratul termen al sfertului, chiar
banii perceputi Inainte de termen, erau cheltuiti. Si
1) Vezi pag. 57.
2) Vezi pag. 58 i 59.

www.dacoromanica.ro
474 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

atunci ce era mai natural, pentru ni§te Domni farce

scrupule, a tot puterniei .5i care erau siguri mai din
nainte de rabdarea contribuabililor, deck ca ei sa
arunce un nou sfert suplimentar, sä fach din 4 sfer-
turi 5. Atat a fost greu ; pe urma sferturile au Ince-
put a se fnmulti In mod uimitor, s'au facut 6 sfer-
turi, 8 sferturi ; chiar cronicarii ne spun ca ele se
luau cite ()data In toatii luna §i alta data de doua
on pe luna. Iar Alex. Ipsilante, Intr'o carte a sa cd-
tre locuitorii tarei, spune ca sub predecesorii sai
sferturile se indesise a§a de mult, incert abia un birar
esea din casa omului fi un allul infra. Toata greuta-
tea cheltuelilor si a budgetului Statului era rezemata
pe cisla; ca impozit general, cisla era impozitul de
rezistenta. Celelalte impozite, am aratat, ea erau nu-
mai ajutatoare, menite a acoperi golurile pe care
fnsusi cisla nu le putea acoperi, de aceea impozitu-
lui care Inlocue§te veicariftd, i s'a dat chiar numele
de ajutorinid.
Aceasta organizare a cislei impartita in sferturi,
cu incetul capata un caracter nou. E drept ca sfer-
turile raman stabilite la un numar restrans In ceea-
ce prive.5te cisla propriu zisa, pentru nevoile §i chel-
tuelile ordinare a budgetului. Dar toate celelalte chel-
tueli, tot ordinare, dar cu un caracter mai special,
toate acele fura cerute dela contribuabili, tot in nu-
mele cislei, purtand, fiecare sfert suplimentar, un
nume particular.
Ma, cititorii au vazut ca sub Const. Brancovanu
pe langa cele 4 sferturi (sama intaiu, baraciul, sama
a doua si sama a treia) erau Inca 16 orandueli pe an
pentru toate cheltuelile variate Intamplatoare sau
obicinuite, ale Domnului si ale visteriei.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 475

Si aceasta stare de lucruri nu era considerate ca

fructul abuzurilor. Din contra, ea intrh In organizatia
financiara a timpului. Cronicarii ne vorbesc, ca de
ceva foarte natural §i normal. Exemplu : Grigore
Alex. Ghica nu a fost un Domn Jacom §i despuitor,
§i cu toate aceste el organizase pe baza de mai sus,
viniturile Orel, in vederea cheltuelilor ce aveau viste-
ria i Domnul de facut. Iath ce ne spune cronicarul
Enache Cogalniceanu :
Satelor de pe la linuturi, Inca le au pus bani duper
putinta lor, dAndu-le tidule de 0:10 bani sä deie pe an,
si de cdte on Intr'un an si pentru ca si deie aces
bani, atettia pentru haraciu, atettia pentru seirha-
turi si ataria pentru zaherele, eherestele, ruenziluri
si altele, dandu-le porunca ca 'A-0 stranger fiestecare
sat, cAti oameni vor putea, Qi intre ei et se usureze,
$i ispravnicii sa nu alba vole nici a-i scadea, nici a-i
adaugi, nici sA vAnda nimArui un cap de ale." 1)
Cu timpul mice suma insemn.ata de cheltuit, pro-
voach necesitatea unui nou sfert. In vechea organi-
zatie a acestor thri, ca capitol de cheltueli de utili-
tate publich, nu gasim dealt po$tele. Cuvintele de all-
Mate publicit, sunt o simplii fraza, ciici po§tele in tim-
purile de care ma ocup, nu functionau decht In ve-
derea §i in interesul Domnilor, a boerilor si a Turcilor,
mai cu seama. Mai mult, chiar pentru datoriile vis-
teriei, am vazut, eh sub 13rAncovanu sh arunch sfer-
turi, §i vom vedea acest lucru des repetAndu-se.
E drept ca cele 16 sferturi extraordinare din timpul
lui Brancovanu, se reduc in veacul al 19-lea la 6 sau
la 7, cel mult la 9. Iar ceeace e mai surprinzhtor, e
cii budgetul, a§a zis ordinar, in care nu intrau nici

1) Letopiseti, Cogalniceann, vol. III, pag. 251.

www.dacoromanica.ro
476 CBRCETARI ASUPI1A STARE! TARANILOR

po§tele, nici lefurile boerilor, nici imprumuturile, etc.,

Si care reprezenta totu§i'o suma insemnata, avea cam
aceea§i destinatie ca §i banii perceputi pe sferturi cu
stop, chipurile, deosebit.
Iata cc intrebuintare se facea sub Alex. Ipsilante
(1804) de budgetul oarecum ordinar al tarei.
81 cati (bani) au a veni la Domneasca Mgriei Tale
Visterie, adica cu cate parale 4 la leu, care lac 8 bani
96. Acestia an set se dea la Visterie, din care bani
se dau simbriile ispravnicilor, zapciilor si havae-
turtle visteriei."
Va sa zica veniturile ordinare ale visteriei erau
absorbite, in cea mai mare parte, de simbriile isprav-
nicilor, zapciilor §i alte havaeturi,
Cu toate aceste restul de 8 lei §i 16 bani, care se
defalca din dajdie ca parale de rdsurd 5i care se tri-
metea direct la casa rasurilor avea aceia§i destinatie.
A§a ca left se plateau §i din veniturile ordinare a
visteriei §i din veniturile casei rasurilor.
Cisla in Moldova se desface inc din veacul al 18-lea,
in douu, in cisla propriu zisa §i in ajutorinfd; iar in
veacul al 19-lea aceasta dedublare e intrata definitiv
in moravurile fiscale ale tarei. Am vazut ce era acest
din urma impozit in veacul al 18-lea §i ce intrebuin-
tare sti facea din el. Vom vedea ca §i in al 19-lea,
ajulorinfa este un mijloc deghizat de a cere dela con-
tribuabili indoit §i intreit decat s'ar fi putut cere numai
dela cisla.
Pe langa cisld §i ajulorin(d in veacul al 18-lea §i al
19-lea intalnim alte cateva impozite cu caracter special.
Cele mai principale sunt : dijmariltd, vindricild §i oe-
Mu!, numite in Muntenia huzmeluri iar in Moldova
ruzumaluri. In aceasta din urma lard ele poarta.' nu-
mele de gosling, desetind Si vddreirit.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 477

Dijmaritul era o taxa asupra masurilor de capaci-

tate .i de Intindere, ea sa percepea intaiu asupra li-
trurilor ; al doilea asupra pogoanelor de vie ; in a-
ceasta imprejurare taxa se numea pogondritul ; al
treilea, pentru intinderile de pamant unde se cultivau
tutunurile, numita tutundrit.
In taxa intra trei cifre, una pentru numaratoare,
de fietecare nume, a doua, pentru reva.5, ,i a treia
pentru poclon. Dijmaritul era deci aruncat pe litre, pe
pogoanele de yin .i de tutun.
Vinciriciul era taxa aruncata asupra vedrelor cu care
se masura sae se debita vinul §i aceasta taxa era
compusa tot din trei cifre.
Oeritul, dupd cum numele 11 arata, era taxa pentru
fiecare oaie §i pentru fiecare nume a contribuabilului.
De aceste tare am spus ca se serveau Divanul si
Domnul la nevoe, ca sa acopere golurile pe care nu
le putea implini cisla. Ele serveau la acoperirea lip-
surilor visteriei, la indeplinirea deficitelor casei lefilor
§i chiar la plata datoriilor visteriei. Sä dau cateva
exemple :
In anul 1815 sub Caragea, casa lefilor boerilor era
in deficit ; lipsea pentru acel an 213.000 lei. Divanul
propune Domnului, dupd o w numita deliberare,
pentru a acoperi golul, urmatorul mijloc : *i alt
mijloc nu puturam gami deck sd se velnda vineiriciul
anul viitor (1816) cu adaus de 22 de bani peste cei
canonisiri din anii trectiti 5 bani de vadrei, adica
din banii 31 ce an lost eist timp de vadra sa se
scads bani 4 ca sa cunoascei locuitorii uqurinta, qi
la anul viitor sa se vdndd peste tot 27 bani care
fac 9 i parrarul dupa obiceiu tli vanzanduse 1ntru

www.dacoromanica.ro
478 CERCETAR! ASUPRA STAREI TARANILOR

acest chip dupa asemnnarea vanzArei acestui an ur-

meazA sä prinza adausul de taleri 225.000 lei." 1)
Sä se observe in treaciit ca taxa care era In ve-
chime cinci «bani de vadrii» boerii, deja o ridicase
la 31 de bani.
Altadatii aceste trei impozile serveau la acoperirea
imprumuturilor visteriei riimase in suferinta, In 1816,
visteria avea o datorie de 1.400.000 lei In cifre ro-
tunde, In care iDtra dobfinzi §i agiul. Divanul pro-
pune Domnului ca sa se acopere acest deficit urcan-
du-se taxele acestor 3 impozite :
$i sec se rdspundd de oaie parale 26, $i dijmd-
ritul parale 18 pe litru si vindritul de vadrd 10 pa-
rale, etc. 2)
Si in 1814 visteria avusese o datorie de aproape
1.000.000 lei. Boerii propusese §i atunci iarasi urcarea
taxei acestor, impozite, adica datoria sa fie plfitita
«tot din adausurile la huzmeturilc camarei spre a fi tara
odata limpede de tot ksi spre a -ui putea purta cheltue-
lile de peste an.p
Aceste 3 tare erau un fel de incometax, la care Dom-
nul recurgea la nevoie. Dijmfiritul, oeritul §i viniiriciul
erau aruncate asupra clasei tarane§ti cele mai bogate,
caci nu toatd lumea avea vii §i turme de oi.
AA Domnii nu se scum a spori taxa oeritului
dela 4 la 8 bani pe oaie, taxa viniiriciului dela 10 la
25 pe vadrd intr'un an, pentru ca la anul viitor data
se simtea nevoe, sii le mai urce din nou.
Beintorcandu-ma la sferturile birului, am zis, ca
numfirul for se determina dupd nevoe. Asa iata cite

1) Istoria Rcnnanilor, Ureche, vol. X, pag. 11f.

2) Ibidem vol. X, pag. 116.
9 lbidem, pag. 88.

www.dacoromanica.ro
 ('x. PANU 479

sferturi erau in timpul lui Caragea, pentru plata

cislei.
Mai intaiu birul pentru cheltuelile ordinare ale
visteriei se plate§te in 6 sferturi cite 22 de lei mml,
apoi locuitorii mai plateau pentru haraciu 29 de lei,
mai erau cloud randueli ale menzilurilor (po§ta) a 12
lei ; apoi sfertul lefilor boerilor 16 lei pe an, ceeace
faceau 9 sferturi pe an, in afarii de sferturile extra-
ordinare pentru plata datoriilor visteriei sau lipsu-
rilor casei rasurilor.
In Moldova, a fost timpuri in care numarul sfer-
turilor se ridicase la 12 pe an §i anume 8 sferturi
pe vara, §i 4 pe iarna, purtand aceste din urma
numele de ajulorinfd. Daca rtrebuie sa credem pe
ministru francez Ruffin, Const. Moruzi a mai adaugit
sferturile de vara a§a incat in totalitate numarul for
se ridicase in 1802 la 42. 1)
Drept vorbind numai dIjmaritul # vindriciul pu-
teau sa formeze imposite speciale, consistand in
taxe asupra masurilor de capacitate Si asupra pro-
ductiunei §i debitarei vinului. Cel mult, §i go§tina
sau desetina asupra stupilor de miere §i a ramato-
rilor. Aceste impozite erau, relativ, destul de pro-
ductive. In timpul lui Caragea, dijmaritul, vindri-
ciul §i oerilul produceau un milion de lei pe an ;
iar in Moldova, la aceea§i data aproape 450.000
de lei. Si cu aceste impozite speciale se faceau abu-
zuri maxi. Cand Divanul nu §tia cum sa acopere o
lipsa in visterie, la aceste impozite se adresa, dupa
ce storsese bine inteles cisla.

I) Istoria Romanflor, Ureche, vol. XI, rag. 4.

www.dacoromanica.ro
480 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

II

Fara a mai reveni asupra asietei tuturor acestor daj-

dii 5i char data am admite ipotetic ca asieta for era
relativ dreapta si intemeiata, Inca uzul care se facea,
precum 5i modul cum se practicau, erau a5a de ne-
drepte si revoltatoare, incat ne putem foarte u5or
explica, pe de o parte, de ce taranii strigau contra
acestor impozite, iar, pe de alta parte, de ce cisla
era, relativ, putin productive.
Iata In adevar cauzele : Mai intaiu aceste dajdii
erau urcate la cifre scandaloase pe care populatia
nu le putea solda. Cre5terea din ce in ce a dajdiilor
sfar5ise prin a preocupa pe Insa5i Poarta, mai ales
dupii ce Rusia victorioasa impusese Portei dreptul
de a se amesteca 5i ea In afacerile generale ale a-
cestor tari.
Iata cum se exprima hati5eriful trimis de Poarta
en ocazia numirei lui Ipsilante ca Domn al Munte-
niei (1802).
Dajdiile, havaeturile si cererile ce s'au isvodit,
din lion in urnza sinetului ce s'au facut la leat 1198
(1783), sa lipseasca, si dupti acest tezneiu sa ran-
duiascii si sa aseze Domnii impreuna cu boerii
dclrile dupeste an, $i sa le cisluiasca dupit dreptate,
i sa aibA luare aminte cei dupe vremi Domnii Tieri
Romanesti a avea ipolipsis la anaforalile si ardtArile
ce va face dupe vremi solul Rusii, atat dupA aceasta
made a dajdiilor cat si de privilegiurile terii si mai
vartos pentru paza siarturilor ce se cuprind la aceasta
prea inalta imparateasca poruncA" I)
In 1818, cand dajdiile se ridica la un grad exor-

1) Tezaur de monuments istorice, vol. II, pag. 313-314.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 481

bitant, Sultanul iar4i intervine ordonand lui Caragea

ca sa reduces dthile a§a cum fusese la 1804. Iata ce
zice acest Domn intr'un hrisov de dajdii : (strati -
gandu-se cu totii la DomneascA noastra Curte (boerii)
au lacut sfat de obstie si eugetand cu deamanuntu
intru usurarea locuitorilor, au chibzuit ca se cuvine
ca sa urmeze cu hotArlrea, duper' asemanarea agezei-
mantului din leat 1804, find acel a.?czeimdnt dupes
soglifsuirea prea inaltului impa'reitesc hati,?erif».1)
Dela aceste ordine formale Domnii, prin diferite
mijloace, cauta sa se sustraga, imbrobodind lucrurile.
A5a, Ipsilante fixeaza §ease sferturi pentru dHjdie
intocmai cum era la 1783, ne spune. Dar nu ne spune
data si fixarea imp ozitului la 72 lei pe lude, este luata
tot din acel an. Apoi mai mare§te §i numarul ludelor.
Iar Caragea, spune lamurit ea, In ceeace prive§te
banii menzilurilor, este nevoe ca suma sa fie marita
fiindca cea care se percepea in 1804, nu mai este
suficienta.
0 alta cauza a discreditarei acestor dajdii erau a-
buzul §i nedreptatea care se comiteau in intocinirea
cislei in sate. Visteria, am aratat cu alts ocazie, nu
intervenea ca sä fixeze ea partea contributive a fie-
caruia satean in cisla comund, lasand pe sateni ca
sa -si o determine ei singuri. Nu mai in timpul lui
Const. Brancovanu boerii dajdieri sunt autorizati a
fixa ei partea fiecaruia in cisla.
Asemenea dispozitie, vom vedea indata, ea o is si
Caragea.
In genere cei mai bogati §i mai puternici cautau
sa plateasca mai putin, aruncand greutatea pe cei mai

1) Istoria Romftnilor, Ureche, vol. X, pag. 135.

31

www.dacoromanica.ro
482 CERCETAR[ ASUPRA STAREI TARANILOR

multi si mai saraci, ceeace aducea plangeri continue

§i protestari energice.
Poarta .5i in aceasta privinta facea recomandatii
formale Domnilor, insa Vara nici un rezultat. Domnii
fsi faceau si ei datoria ca sa recomande expres boe-
rilor zlota5i ca sa caute ca fiecare dintre sateni sa
nu fie niipastuit §i tncarcat. kid ce zice un ordin a
lui Caragea (1814) :
«Fiindca ne-am insciintat Domnia nzea eel si prizz
sate chiar printre locuitori se tzrmeaza indestula
nelpastuire la cislele ce fac intre dansii aszzprindzz-
se null mai milt peste starea si puterea for si altii
mai putin».1)
Si aceste ordine riimaneau farii efect.
Cauza lush principala care facea, ca cu aceste dajdii,
sa nu se poata acoperi cheltuielile visteriei, era ca
nu toti cei ce puteau plati birul erau birnici. 0 mare
parte din contribuabili, erau scutiti de mice dare.
Asa, mai intaiu boerii pana la clucer, jupanesele
vaduve, Mitropolia, episcopiile, manastirile, mitoa-
cele, erau scutite de orice fel de dare. Pe lemga a-
ceasla, mazilii Si breslasii erau rupta.yi adica plateau
dup5 tocmealii. Dar chiar din birnicii ordinari, toti
cei care erau in serviciul clasei boereti sau a manas-
tirilor, erau scutiti de dare ; pentru aceia ei chiar se
numeau sculelnici.
Abuzul cu scutelnicii poate a fost unul din cele
care au constituit o pata in istoria noastra trecuta.
Toate incercarile chiar cele cu bune intentii, nu au
reu,5it. Hatiserifurile din veacul al 18-lea si mai cu
seams al 19-lea nu lipsesc sa vorbeasca de acest abuz.
Asa in acela din 1802, Sultanul scrie : «Pentru ca sã
1) Tezaur de documente istorice. vol. 11, pug. 319.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 483

se radice si sa lipseasca catachrisis ce s'au intamplat

adeca la madeoa raelilor ce nu dau bir, la scutelnicii
boerilor, st asa ca sa se usureze greutatea acestor dari
tarn de oranduiala, sa nu rarnaie slobod de bir nici
unul din raele, afara din su na scutelnicilor ce sunt
scrisi din vechime is visterie, ci toti de o potrivei set
reidice greutatea darii, si sa se zaticneascel cu total
fiiesci care supei rare si neodihnd catre raele despre
partea tacsildarilor deijdilor.»
Aceasta recomandatie a Sultanului nu avea nici o
valoare practice. Institutia Insui a scutelnicilor era
de villa, caci in dosul ei s'ascundeau toate abuzurile
si cat time a existat, abuzurile n'au putut fi starpite.
Tata dovezi In sprijinul acestor pareri.
Ioan Caragea cum ajunge Doinn da ordin ca sa
se adune Divanul, pentru ca 'mind cuno,tintii de
numarul scutelnicilor, sa-i face un raport detaliat.
Divanul s'aduna la Visterie si iata ce comunica Dom-
nului :
Dupa luminata poruncA a Mariei Tale ce prin pitac
ni s'a dat sere a chibzui un cuviincios nizam pentru
poslujnici, adunandu-ne cu totii la sf. Mitropolie, am
cerut de la dumne-lui Vel Vistierul sa ne arate ca-
tastihul de cati poslusnici are fiescare si zise, ca nu
sunt cunoscuti Visteriei toti paslusnicii, caci Inca pans
acum n'au venit catastise de la toate judetele, de aceea,
n'au avut dupe ce face chibzuire, ci vor ramanea pos-
lusnicii tot in oranduiala ce sunt, ca pe o vreme ce
este si ne dajnica, pane vor veni catastise de la toate
judetele si atunci vom chibzui." 2)
Acest raport nu a fost prezentat niciodatii. Peste

1) Tezaur de monumente istorice, vol. II, pag. 314.

2) Istoria Romanilor, Creche, vol. X, pag. 86.

www.dacoromanica.ro
484 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

doi ani, vel logofdtul arata ca in catastisele viste-

riei ar fi inscri§i peste 14.000 de lude. 9
Dar nu trece un an 9i vel vistierul, inteun alt ra-
port catre Domn, declara ca s'a in§elat Si ca numdrul
posluglicilor e de 16.000. Nu trece mult timp §i din
nou, printr'un al treilea raport, comunica Domnului
cu oarecare jena, ca nu de curand a aflat de exis-
tenta Inca a unui numar de poslumici de care nu
avusese cuna5tintd.
Cu toate aceste, nevoia de a se spori numdrul con-
tribuabililor era foarte mare ; boerii se hotdresc ca
sa facd un mare sacrificiu : s5 pastreze numai 10.00(Y
de poslunici iar restul pe care-1 evalueaza la 3609,,
sa fie aruncati in randul birnicilor. Aceasta eroica
hotardre o iau in 1814. Gaud cold, peste un an se
constata ca numdrul contribuabililor in loc sa creased,
se redusese. 2) Ce se intamplase ? Se intamplase ca
acea eroica hotdrare nu fusese executat5. Ba mai mull,,
in acest interval de timp, numdrul poslu§nicilor cres-
cuse, dovadd ca ajunsese la 16.000 acei inscri§i in
catastisele Visteriei. De altd parte, Domnul in fiecare
an inzestra pe favoriti cu un numar nou de poslu5-
nici. A§a, chiar in anul in care toti aveau aerul de
a fi preocupati de reducerea numdrului poslu§nicilor,,
Caragea ddrue§te clucerului Stefan Bela 45 de scu-
telnici. 8)
Ca sa se vadd la ce grad ajunsese abuzul cu scu-
tirile de bir in favoarea boerimei, voiu arata urma-
toarele : Dupd regula, scutelnicii erau ddruiti de Domn
prin hrisoave. Ei bine, afara de ace§tia, o multime
1) Istoria Rominilor, Ureche, vol. X, pag. 99.
2 Ibidem, vol. X, pag. 103.

8 Tezaur de monumente istorice, vol. II, pag. 367.

www.dacoromanica.ro
 G. PANII 485

de boeri aveau scutelnici facuji din birnicii larei,

,,prin hatarurile gi econoiniile dregatorilor aela judete".
Din aceasta cauza ajunsese sate intregi numai de
scutelnici. lath ce zice Divanul : «In vremile trecute
pe la unele sate s'a urmat un nesuferit catahris, sea-
zandu-se un sat cu o suma de scutelnici ¢i ramanand
o bagatela de lude a raspunde dajdiile la Visterie,
care si acea bagatela sa ridicei de cate unul altul,
si reimdneau sate a poslusi de a valma, faro a se
sti care este scutelnic si care birnic, lucru cu totul
in potriva caidului Visteriei". 1)
Divanul spune ca acestea aveau loc in vremile ire-
cute !! Ii este rusine sa spund ca acestea sa petreceau
in timpurile de Lid.
Divanul hotdreste ca sa inceteze asemenea abuzuri.
HotArdrea lui rdrnane literd moartd, cad eel intaiu
Divanul era interesat ca sa nu-si pearda scutelnicii
cei de contrabands, si care fdceau numdrul eel mai
insemnat.
In Moldova acelasi abuz. In 1807 numdrul scutel-
nicilor era de 18.000 in cifre rotunde, iar in 1818 scu-
telnicii se ridicau la cifra de 26.000.2) Dar your vedea
la timp, ca aici, de la o vreme, scutelnicii pldtesc
Coate ruzumaturile si sunt scutiji numai de cisla, iar
mai tarziu stint aruncaji intre birnicii jdrei, iar std-
panilor, visteria be pldteste cite 2 lei pe an, de fie-
care scutire.
Aceasta institutie care aducea o turburare asa de
mare in mersul regulat a impozitelor si In numarul
normal a contribuabililor, este desfiinjatd de Regu-
larnentul organic si Inca intr'un mod solemn.

') Istoria Rominilor, Ureche, vol. X, pag. 101.

2) Uricarul Codrescu, vol. VII, pag. 137 si celelalte.

www.dacoromanica.ro
486 CERCETARI ASUPRI STAREI TARANILOR

La art. 64 din sectia I, cetim : Toti scutelnicii si

poslusnicii gird nici o deosebire se vor strica pentru
totdeauna si se vor aseza in rdndul dajnicilor.
Darnall nu vor mai avea putere de a da de acum
inainte scutelnici veri cd ruia nzacari, asemenea nu
vor putea sa scoatd sau sti sloboadd a se scoate-
din ordnduiala dajnicilor vre un om pentru slujba
boerilor, sau a altor particulari, vor fi rdspunzdtori
pentru orice faptii impotriva acestei hotardri." 1)
Ar fi o eroare a crede ca aceasta desfiintare s'a
facut fara nici o compensatie. Scutelnicii nu sunt des-
fiintati de fapt, ci numai in principiu, caci la art.
143, cetim:
Fiindca locuitorii ce haladuesc in mosiile proprie-
tarilor se hranesc, se negustoresc pe aceste mosii,
sunt vi ei deopotrivA datori sa indeplineasca de a
parte trebuiata de slujba ce vor avea proprietarii pe
a for mosii, precum a urmat obiceiu din vechi. Pe
acest temeiu dar tot satul sa indatoreaza sa dea pe tot
anul pe slujba proprietarului si pe aceagi movie unde
va locui, cdte 4 oameni la 100 de familii, etc."
In Moldova lush boerii nu renunta in mod gratuit
la ceeace numesc ei drepturi castigate", Pe langa ca
si aici se hotAreste a se da proprietarilor un om din
10 familii, ca slujbas, adica poslusnic, apoi la art. 71
se prevede ca boerilor care n'ar avea proprietati terito-
riale si care nu au poslusnici, acelora sa li se serveasca
o pensie pe viata sub numele de banii sculelnicilor.
Mai era Inca o cauza care ajuta a reduce nu-
marul contribuabililor. Existau sate protejate de
boeri care plateau mai putin decat celelalte. Vis-
teria convenea cu proprietarul cat sa pliiteasca, asa

') Regularceitul organic, pag. 28.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 487

'neat chiar printre birnici era o populatie care platea

mai putin decal ar fi trebuit.
Iata ce citini la No. 4 in anaforaua, prin care Di-
vanul propane mijloace ca numarul contribuabililor
sii se mareasca :
Sate le cele redicate sa lipseasca ea total din o-
crotirea unuia si altuia, fiindca ocrotindu-se cu chi-
pul ce s'a urmat panes acunz si se urmeaza pe a-
locurea si astazi, nu numai pricinuesc scaderi lu-
delor visteriei, nefiind inceircate dupes starea si pu-
terea lor, pleitindu-se rdspunderile for de cdtre std-
pazzii ce au, si acelor stilpdni se fac hatdruri de
catre dregatorii judetelor, ci Inca si de se inteinzpla
vre-o rdnduiala dela Visterie, cu ocrotirea ce se
face acelor sate, apardndu-se de acea oranduiala,
cade toata sarcina pe celelante sate, si pe alocurea
dintr' aceasta pricina si nunzai cearca indestula
grezztate locuitorii la ?Jeri ce angarea le vine dupes
trebuintei.n

III

Cu ocazia cercetarei darilor in veacul al 17-lea §i

al 18-lea am aratat in ce consta vechia cisla.
Fiindca atat sistemul de impozite cat si cel finan-
ciar de aruncare a acestor impozite pe tares, dife-
resc de cele actuale, este necesar ca sii revin din
nou, asupra chestiunei, mai cu seamy ca in veacul al
19-lea, gasim documente abondente care o lamuresc
cu desevar§ire.
Mai intai o deosebire intre ideile noastre asupra
impozitelor, si cele vechi. Legile noastre privesc pe

1) Tezaur de monumente istorice, vol. II pag. 375.

www.dacoromanica.ro
488 CERCETARI ASUPRA STARE! TXRANILOR

contribuabil direct, impo'zitul este personal §i nomi-

nal. Noi nu cunoa§tem colectivitati ; satele .i orwle
ca atare, nu exista pentru legiuitor.
Din contra, in sistemul vechiu de dajdii, colecti-
vitatea, satele §i ora§ele, jucau primul rol, impositul
se arunca pe sate §i ora5e, nu pe indivizi ; indivizii
ca birnici veneau in ordinea a doua.
Intre c5rtile gospod ce Caragea da boerilor a5eza-
mantari a dajdiilor (1814) dupd ce el recomanda un
numar de instructii, apoi urmeaza :
Si intr'acest chip urnzand set face aseza mtint fie-
ceirui sat duper' starea si puterea ce va avea, si
dupa suma ludelor ce-1 va aseza sa dea extract
iscalit de anzlindoi pe fiesti care plaset in maim
zapciului, cum si tedula pe fiescare sat in mina
parcalabului ca set se stie ca pe acele lade an set
se implineasca banii, ce cu osebite porunci ale Dom-
niei mele va fi set reispunda locuitorii birnici. Deci
poruncim Donznia nzea cu strajnicie ordnduitorilor
asezeinzcinteiri, sa va feriti foarte din voi veghiata,
lzatciruri si interesuri, nesfiindu va de loc asupra
drepturilor si set asiezati flescare sat dupa starea
ce va avea, cautand si la nzimarul oamenilor si la
negotul for i local unde se hril nese, ca nici sa in-
ce-tree:0 mai malt peste puterea satelor si in urma
set fie silitci wisteria Domnii mete a scade din ludele
ce yeti aseza, nici sa asezati pre un sat cu lude
mai putine decdt cerea ce se cuvineo. I)
Va sa zica impozitul era aruncat pe sate. Dar
cum ?
Pasajul ne vorbe5te ca boerii a§ezamantari erau
datori ca sa considere numarul oamenilor din sat,
negotul lor.. i locul unde sa hranesc. Cine determine
3) Tezanr de monnmente istorice, vol. 11 pag. 382-383.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 489

partea fiecarui locuitor in cisla satului ? In vechime

locuitorii, ei Intre ei. Visteria nu se amesteca. La
dansa se facea apel numai la caz de neintelegeri sau
plangeri dintre sateni, adica cand unii din ei recla-
mau ca sunt nedreptatiti de ceilalti. Numai in acest
caz visteria intervenea, prin zlotag .i zapcii, pentru
ca sä faca dreptate. Sub Caragea Irish o modificare
sa face. Parcalabii satelor, hotarasc, Intre sateni, partea
contributive a fie-caruia.
Dupes aceasta parcalabul satului de acum 'nainte
sa fie indatorat cand se va face cisle in vreun sat,
on pentru dajdiile Visteriei. sau pentru cea mai pu-
tina cheltuiala, sa strange pe toti cislasii gi pe toti
lAcuitorti ce se vor afla pe la casele lor, cum qi pe
preotul satului, si de fatd cu toti sa faca cisla cu
dreaptd analoghie ca sa nu se ncipeistueasca ninze-
nea dintr'ansii, ear cdnd vreunul se va cunoagte
napcistuit, orica l'au ajuns cisla banilor visterii
mai mutt peste a sa putere, sau cd au cunoscut
ca prerul lucrurilor ce au rcispuns satului in chel-
tueli s'au trecut In cath: i rabojul cislei cu inc dr-
caturd decat ceeace se cuvinea, unul ca acela lard
ccituqi de putind sfiald sa jeluiascd la zapciu pldqii
si sa-0 ceard indestulare la ntipiistuirea ce au cer-
cat 0 atunci zapciu va fi indatorat set cerceteze
cisla satului gi sa indrepteze cele ce va fi cu na-
pdstuire, qi cdnd nici de hotdrorea zapciului nu va
fi multdmiti, iarasi faro shales sa jeluiascd la is-
pravnicat de unde negresit urmeazd sa se rifle in-
destularea dupes poruncile ce avenz date Domnia
mea». 1)
Dar zapciul gi chiar ispravnicul pentru ca sa 'Itch

1) Tezaur de monumente istorice, tom II, pag. 379.

www.dacoromanica.ro
490 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

dreptate trebuiau sa aiba o norma dupii care sa

judece. *Care era acea norm5. ? In genere era dupa
puterea # prilegiul fiecarui, cuvinte vagi O. care pu-
teau sa dea loc la multe interpretari. Dach ne am
multumi numai cu sensul acestor cuvinte, ar trebui
sa credem ca satenii se imparteau ei intre ei in zeci
de categorii dupa averea mai mare sau mai mica, a
fiecdrui, ap ca zapcii §i ispravnicii s'ar fi varat in
incurcaturi inextricabile. Di bine, nu. Chiar pe tere-
nul vag al principiului amintit, fiscul impune sate-
nilor o norma dupd care ei sa se clasifice, §i anume
3 categorii : in fruntqi, nufloca# Si cockqi, §i dupa
aceasta norma urma ca fiecare categoric .s5. contri-
buiasca la cisla satului.
In adevar, inainte ca zapcii §i boerii a§ezamantari
sa hotarasca partea contributive a fiecarui sat in im-
pozit, ei erau datori sd face urmatoarele cercetari
prealabile. Reproduc pasajul care nu are nevoie de
nici un comentar.
«Boerii ce s'au oranduit cu agez6mantul la sud (loc
alb) egind mai intaiu in judeciu ai umbland prin sate
sä face scumpa cercetare de cati locuitori se MIA in
fieai care sat, puind inaintea ochilor catagrafiile ce
stint de dumnealor ispravnicii de mai inainte, ai cati
vor gAsi nescriai intre acele catagrafii, on birnici,
sau din on -ce breasld vor fi mAcar, sa adaoge numa-
rul for la cinul catagrafii, ai sa tie osebite foi de nu-
mele lor, fiindca in urxria aaezarei are sa dea de isnoava
catagrafii la Visterie, arantoare de cuprinderea fieai-
cArui sat, adica cate familii are intransul, in cate fe-
lurimi de oameni se imparte, ai cu cate hide s'au a-
siezat birnicii locuitorii, aratandu-se inteaceatia ai cati
vor fi fruntch,si, cdri nujloca# si cdfi codaqio.
Din acest pasaj rezulta ca la Visterie nu era fixat

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 491

nimic in privinta sumei ce trebuia sa se arunce pe fie-

care sat, aceasta find Iiisata la autoritatea boerilor ase-
zamantari. E drept ca inainte de aceasta revizie a zlo-
tasilor si a zapciilor, ispravnicii judetelor faceau cata-
grafi pe care le trimeteau Visteriei. Pe baza acelor
catagrafii se determina in mod aproximativ, cifra
generals a birului. Dar aceasta determinare 'Astra ca-
racterul provizor si suma birului de aruncat asupra ta-
rei nu era definitive decat dupii ce boerii zlotasi si
zapcii, hotarau la fata locului in toad Ora, ce anume
parte se cuvine fiecarui sat.
Aceasta impartire a satenilor in categorii: fruntasi,
mijlocasi si codasi, facea din cisla un izvor de necon-
tenite nedreptati si plangeri. Multi fruntasi cautau sii
treaca printre mijlocasi, si prin tot felul de intrigi
pe cei cu o avere mai mica, ii ridicau la rangul de
fruntasi, supunandu-i la o cote mai mare.
Caragea, cum am vazut, pentru a starpi tirania sa-
tenilor in fixarea acestor categorii, da mai multi au-
toritate parcalabilor satelor de cum o aveau mai'na-
inte si mai multi independents, cad aceia sunt numili
de ispravnici, dar numirea for totusi e fa cuta cu sti-
rea si alegerea satului. Aceasta modilicare nu schimba
starea de lucruri. Cisla continua a fi un obiect de dis-
cutii si de certe intre sateni.
pe alts parte, cisla asa cum era asezata fatal aducea
nesiguranta in budgetul de venituri a Statului, pro-
vocand deficit si (land Joe la magi despuieri si ne-
dreptati.
Catagrafiile pe care ispravnicii be trimeteau viste-
riei pentru ca aceasta sa-9i fixeze cifra cheltuelilor,
din cauza naturei cislei nu puteau sii serveascii ri-
guros de baza. In adevar ispravnicii trimeteau nu-

www.dacoromanica.ro
492 CERCETARI ASUPRA. STAREI TARAN1LOR

miirul birnicilor din lard. A§a sub sub Caragea (1814)

acel numar, Divanul intr'o anafora ne spune, era de
91.400. Dionisie Fotino, In cartea sa ') reproduce
chiar ins 4i catagrafia din care vedem ca Intre ceeace
afirma Divanul §i catagrafia la care se refers, este
o deosebire de aproape 4.000 de contribuabili, nu-
marul birnicilor din catagrafie urcandu-se la 95.000
In cifra rotunda. Zic ca catagrailile, daca birul ar
II fost un impozit de capitatie, ar fi servit la Intoc-
mirea budgetului, Visteria ne avand in acest caz cleat
sa inmulteasca numArul birnicilor cu cifra fixata de
fiecare cap. Dar cum am vazut deja, birnicii nu
plateau egal dajdia ei fiecare dupa putere, prin ur-
mare ca sa se §tie la ce cifra sä se opreasca vis-
teria fixand budgetul veniturilor, ar fi trebuit ca
sa cunoasca puterea §i averea fiecarui contribuabil,
ceeace era foarte migalos. De aceea visteria, nu se
ocupa de acest lucru. Era deci fatal ca suma pe care
visteria se hotara s'o ceara dela contribuabil sa aiba
un caracter nesigur §i aproximativ.
Cine erau insarcinati ca sa cerceteze puterea de
contributie a fiecarui birnic ? Erau, am vazut, boerii
aeziimantari a dajdiilor.
Dar cand ei voiau sa faca aceasta se gaseau in ne-
dumerire i sufereau desiluzie ; satele nu prezentau,
dupd o noua cercetare, stai ea financiard pe care
visteria credea ca o au. Cisla nu producea ceeace
dorea visteria. Si atunci din cloud una : on boerii
zlota.i treceau peste reclamatiile taranilor si le im-
puneau suma de care avea trebuinta visteria, asu-

1) Vezi istoria geaerall a t&rei Muntenesti si Moldovenesti

partea IV, pag. 150 si celelalte.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 493

prindu-i §i extorcandu-i, on budgetul a§a cum fusese

intocmit se vedea dela inceput in deficit, birul nedand
suma prevazuta in budgetul de cheltueli.
Aceasta organizare curioasa a cislei, aducea in mod
firesc o alts repartitie artificiala a budgetului inteun
numar de diviziuni fiscale numite hide.
In adevar, visteria nu putea sail intocmeascd bud-
getul pe persoane si pe numarul birnicilor, fiindca ea
nu putea sa §tie cat anume putea sa plfiteasca fie-
care contribuabil dintr'un sat sau dintr'un oral. Fa-
talminte ea trebuia sa arunce birul pe colectivitati
adica pe sate .5i ora§e, facandu-le pe ele responsabile
de suma. De alts parte, cum am zis, ne,5tiind cum
an sa-§i imparts satele §i ora§ele, cisla, ea era nevo-
ita ca sa adopte un fel de diviziuni fiscale numite
lude 1i sa se margineasca a arunca de fiecare sat
un numar de acele impartiri fiscale pe care satenii
sau ora§enii §i-le impartiau intre ei.
Aceasta era Inca o cauza, poate cea mai principald,
care aducea tulburare in impozitul de dinainte de
Regulament. Ce insemna ludele ? La intaia privire,
cetind documentele, ai crede ca ludele sunt adeva-
rati contribuabili §i ca numarul for corespunde nu-
marului birnicilor.
0 simply privire mai serioasa to face sa intelegi
ca este o eroare. Ludele variaza aproape dela un Domn
la altul. A. sub Alex. Ipsilante erau la Visterie 40.620
de lude ; sub Caragea, Divanul fixeaza in anul intaiu,
numarul ludelor la cifra de 25.000. Cand se puse in apli-
care budgetul, adica cand sa cauta a se percepe impozi-
tul, acela§i Divan ne spune ca s'a in. elat, ca nu a putut
sa se reali2eze asupra tarei decals 18.000 de lude. Iar
un an mai t arziu, vedem ca este vorba numai de 17.000

www.dacoromanica.ro
491 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

de lude. De alta parte in anaforaua pomenita, Di-

vanul ne spune ca s'au pliroforisit din catagraflile
ce aunt venite la visterie de prin judete ca toatd
sunza familiilor birnice abia se adand la 91.400".
Prin urmare vadit este ca altceva erau birnicii si al-
tceva ludele.
De alts parte, and vedem cat fixa visteria partea
unei lude, intelegem indatti ca nu poate fi vorba de
contribuabili reali.
Sub Alex. Ipsilante, o lude trebuia sa plateasca 78
de lei. Sub Caragea, partea de dajdie a unei lude se
ridica intaiu la 163 de lei, apoi la 200 lei, iar mai
tarziu la 278 lei .5i chiar pentru, un moment, la 312 lei.
Vadit ca nu poate fi vorba de contribuabili, caci
ar fi fost imposibil ca sa se &eased in tam Roma-
neasca 40.000 de contribuabili sub Ipsilante, care sii
fie in stare a .plati 78 de lei pe an ; 25.000 de con-
tribuabili care sub Caragea sii poatii plati 200 lei
sau 278.
Ce erau ludele si cum numarul for nu corespun-
deau contribuabililor in came si oase, ne o spun
insusi wzamanturile de dajdii din timpul lui Cara-
gea. In unul din ponturile de a5ezamant a dajdiilor
din 1811, Domnul Band instructii, boerilor zlotaai,
cum sa procedeze, la art. 3 cetim urmatoarele : In-
destulandu-se deci adevarata fiinta a fiescarui sat, pe
tali locuitori birnici va gasi sa-i aseze la bir cu lude,
dupa starea si puterea for cautand drept mated a
ludelor ca in tot judetul sa se socoeascd unul cu
altzzl cote 4 oanzeni la lade, cumpanindtz-se in-
susi starea fiecdruia sl facdnd band cunzpanire la
aceasta dupii local si haldduinta satului, ca sd nu
cerce nimeni napdstuire nimic peste a sa putere".1)
1) Tezaur de monumente istorice, vol. II, pag. 326.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 495

Tot In acel a,ezumant Domnul recomanda ca sa

se is masuri aspre, ca scutelnicii de pr in sate sa nu
fie luati din oamenii cei mai bogati. lath textual :
Findca la darea scutelnicilor din pricina neingriji-
rei au ajuns unele sate cu totul in derapAnare. luan-
du-se cei mai buni sateni scutnici si rilmandnd cdte
3-4 de cea mai proastet stare, pe cate o jumeitate
lude, si o lude...".
Ira sa zica ludele erau nite diviziuni fiscale, sub
forma carora visteria arunca pe lard suma de cheltuieli
a budgetului, diviziuni facute in vederea unei facilitari
pentru ca sa se poata tine socoteala mai u,or, de
suma cu care satele erau incarcate.
Dacti toti satenii ar fi plata aceiai dare, adica ar
fi fost supui la o capitatie, ludele n'ar fi avut nici
un sens, caci s'ar fi tinut seama la visterie de cati
contribuabili are fiecare sat, reprezentand o suma
egalii. Dar am vazut ca satenii erau Impartiti in 3
categorii in Muntenia, §i nu stiu daca ei nu se sub-
divizau cateodata si in mai multe. A face din dajdia
satelor o dare personala, ar fi fost tin lucru greu de
linut socoteala ; ar fi trebuit, in adevar, o contabili-
tate extraordinary ca fiecare satean sa fie insemnat
cu partea lui variatii, In cisla. Pe cand cu sistemul
ludelor, acest inconvenient disparea. Wisteria se mar-
ginea sa arunce asupra unui sat un numar oarecare
de lude. Sa admitem 10 lude a 78 de lei una pe an,
cum era sub Alex. Ipsilante, aceasta reprezenta 780
de lei. Era treaba satenilor, fie sub conducerea par-
ciilabului, fie Intre dansii, ca sa-5i imparts aceasta
suma, frunta§ii find supu§i la o parte mai mare, mij-
locaii la una mai mica, iar coda5ii la ce mai ramanea
pang la complectare.
Am vazut mai sus ca de la Visterie se fixeaza a-

www.dacoromanica.ro
496 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

proximally participarea a 4 birnici la plata unei lude.

Era o combinatie dificiA. In ace§ti 4 birnici desigur
ca intrau in mod foarte divers sau un frunta5 cu un
mijloca §i cu doi codasi, sau trei mijloca§i cu un
coda sau poate chiar numai 4 codai. Dar puteau
sa fie oameni sa'raci, a§a de s5raci, 'Meat 4 din .ei sh
nu poata complecta o Jude, adica sd nu fie in stare
a phiti 78 lei pe an. Acest lucru ni-1 spune Caragea
cand zice ceeace am citat mai sus ,,rtunanand cate
3-4 de cea mai proasta stare de cote o jumeitate lude".
Acum cetitorul cred eh intelege mai bine, ce ne-
intelegeri §i certe producea cisla, impartita pe Jude,
fiecare aruncand partea cea mai mare dintr'o lude
asupra vecinului sau, fiecare cAutand sa incarce pe
consatenii sal §i sd Iscape cu o contribulle !cat se
poate de u§oard.
Acum iar4i intelege cetitorul de ce 91.000 de fa-
milii birnice puteau sa pldteasca 25.000 de Jude sau
chiar numai 18.000.
0 chestie. De uncle not am fiat acest curios
sistem de lude? Nu §tiu. Probabil ca el a trebuit sh
existe §i aiurea. Ceeace e straniu e ca it gasim func-
tionand la Romani in veacul al treilea al Imperiului.
lard ce zice Fustel de Coulanges vorbind de cens: ,Re-
gulele diverse yi multiple a sistemului de repartitie
a impozitului fonciar ne sunt foarte putin cunoscute.
Atdta .tim ca unitatea impozitelor se chema caput,
cet cele de mai multe ori, un beirbat era socotit
un caput iar femeea pe jumdtate. Iar alter datd, gu-
vernul numeira doi barbari sau patru femei pentru
un singur caput I). Evid3nt ca ludea noastra nu este
decat caput al Romanilor.
1) Recherches sur quelques problemes d'Histoire, Fastel de
Coulanges pag. 80

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 497

Dupa ce cu mare necaz, satenii i§i imparteau intre

ei numarul ludelor este intrebarea : fiecare pamanea
responsabil numai de partea lui sau era solidar si
pentru partea celorlalti ? Sau, cu alte cuvinte, soli -
daritatea obligatorie din veacul al 17-lea Si al 18-lea
a locuitorilor pentru cisla continua a fi in lucrare
§i in veacul al 19-lea ? Sau ea se desflinteaza, ra-
manand ca fiecare locuitor sa fie responsabil numai
de partea lui din bir ? Macar ca avem o mare abon-
dental de acte, care merg pang in detailuri, aceasta
chestiune nu o vedem rezolvitii.
Cu toate aceste, din insu§i constituirea acestui im-
pozit, trebuie sa admit ca solidaritatea §i responsa-
bilitatea continua a fi in vigoare §i in veacul al 19-lea.
In adevar instructiile pe care le dau Domnii tind la
2 lucruri : intaiu, ca satele sa nu fie incarcate «mai
mult peste puterea for si in urma sa fie silita Visteria
Domniei mele, a scadea din ludele ce yeti asezaD.
Aceasta inseamna ca boerii .a§ezamantari a daj-
diilor, erau opriti a pune mai multe lude decat pu-
teau satenii sa plateasca, in totalitate. A doua re-
comandatie era ca la impartirea cislei, satenii sä
nu-§i faca nedreptate uniia, altora, ci fiecare sa-§i
imparteasca numarul de lude dupd putere. Dar
cand dupd o imparteala dreapta §i rezonabila unul
din sateni, fie prin moarte, fie prin fuga, lasa nepla-
tad partea sa, ramanea piiguba§a Visteria ? Nu. Satul
era dator sa plateasca §i partea aceluia, de vreme ce
ludele erau aruncate pe sat, iar nu pe indivizi.
Aceasta cu atata mai mult cu cat o asemenea
nedreptate, strigatoare, continua a fi in vigoare

32

www.dacoromanica.ro
498 CERCETARi ASUPRA STARE' TARANILOR

si dupa Regulamentul organic, macar eh se des-

fiintase .cisla cu Jude cu tot, inlocuindu-se cu o
dare fixa pe fiecare familie (capitatie). Tata ce zice
art. 110 din Regulamentut organic al Moldovei. Bu-
nul traiu si usurinta contribuabililor provine dela
repartitia dreapta a dArilor, ci Inca si dela modul de
percepere a lor, de vreme ce pan6 acum ocolasii comi-
teau tot felul de abuzuri. Pentru a suprima aceste abu-
zuri cu desAvarsire si pentru totdeauna sä se distribuie
fiecArui sat foi tipArite aratatGare de numarul fami-
liilor contribuabililor si continand intreaga sums a
capitatiei anuale, conform sumei fixata la art. 79. Bine
inteles ca Lou i locuitorii aceluiasi sat sunt solidari
responsabili de quantumul comunei lora.
Cum totul se leaga in institutiile unei PH 1 Cu
ideile noastre moderne, tine ar putea crede ca poate
sa fie vre-o legatura Intre natura si asezarea unui
impozit si intre libertatea sau serbirea unui oni 1
Si cu toate aceste, sub vechiul regim din aceste tAri,
o asemenea legiitura exista.
Din cauza cislei si a naturei ei colectiva si soli-
dar5, locuitorii unui sat nu puteau sa -1 paraseascli
pentru a se muta aiurea, iar ceind fugeau erau adusi
cu sila, inapoi. Pentru ce ? Pentruch cisla ii lega in-
disolubil unul de altul ; lipsa unuia facea sa cadd
partea de cisla pe ceilalti.

IV

Cum se fliceau budgetele si ce parti esentiale cu-

prindeau ele ? Din ceeace am aratat, cu privire la cei
ce nu contribuiau la biruri, rezulta deja, ca mai toata
greutatea cheltuelilor tiirilor cadea pe tarani. Boerii

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 499

§i mandstirile erau scutite de dari; mazilii tend pla-

teau, plateau o dare u§oara. Pe langa aceste era o cate-
gorie de contribuabili numiti ruplqi, care se tocmeau
cu wisteria, Si plateau o suma mai mica de dare
.decat cea determinate. Printre ace§tia figurau toate
breslele §i preotimea. Chiar dintre tarani o parte
numiti scutelnici, erau aparati de dari sau plateau
numai uncle. Apoi mai erau sate intregi protejate de
boerii influenti care nu nispundeau deck o dare redu-
sa. Darea breslailor sub Caragea, Intreaga se ridica la
300.000 de lei pe an, iar In Moldova sub Moruzi nu
se suia la 200.000 de lei, 91 cu toate aceste budgetele,
mai cu seamy acela al Munteniei, erau foarte mari.
Yom vedea indata ea sub Caragea ele se ridica pand
la 6.000.000 de lei pe an. Chic platea aceasta suma
colosala ? Aproape numai taranii §i inch nu toti ta-
ranii ci numai, cum am vazut, o parte din ei. Aceasta
suma colosald era adunata dela cisla si dela cele trei
impozite ajutatoare : dijmaritul, vinariciul §i oeritul
care erau platite tot de tarani. Cad §i de aceste trei
impozite boerii si maniistirile erau scutite platindu-le
numai taranii can aveau vii, can faceau negot cu
yin si cei can posedau oi.
Sistemul intocmirei si a aplicarei budgetelor era
deosebit de cel care se practice astazi.
Pentru noi contribuabili moderni, nu exists decat
impozite, noi nu §tim nisi nu ni se spune In chitantele
noastre de plata ce Intrebuintare fiscul are sa face cu
ele. Sub regimul vechiu era altminterelea. La visterie se
impartea budgetul in atatea parti cite cheltueli princi-
pale Statul avea. Pentru fiecare din aceste cheltueli se
fixa o same de contributie apoi se arunca asupra Orel
toate aceste, purtand fiecare numirea cheltuelilor la

www.dacoromanica.ro
500 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

care erau destinate. A§a, contribuabilii plateau sferturi

pentru surnele destinate Pa cheltuelile propriu zis ale
Statului §i a Visteriei, apoi rand pe rand pentru
toale celelalte cheltueli. Ei plateau o ordnduiald pen-
tru plata haraciului ; o alta ortinduiald pentru men-
ziluri sau pota, o alta pentru lefile boerilor, o alta
pentru datoriile Visteriei §. a. m. d. Din aceste ar-
ticole se compunea budgetul intreg al lard. Prin a-
ceasta imparteala, la fiecare pas erau molestati, ca sa
zic a§a, de fist. La fiecare doua luni in Muntenia pla-
teau sfertul birului propriu zis, ()data pe an plateau ha-
raciul ; de cloud on plateau banii menzilurilor ; cate
°data in cloud randuri plateau lefile boerilor, plus.
din cand in chid datoriile Statului. Va sä zica ceea-
ce face in total vre-o 12 randuri de dari.
Iata-1 deci pe taran, platind in fiecare luna con-
tributie, neavand deci nici un rastimp sau repaus.
Ba ceva mai mult, cite ()data Domnii, tot in interesul
fiscului, 11 scutea de a plati sferturile in timpul lunilor
neproductive ; dar in schirnb sferturile se inmulteau
unul peste altul dupd adunatul recoltei O. in lunile
cele bune.
Ce destinatie aveau sferturile propriu zis, adica birul
pentru cheltuelile generale? Am citat deja o anafora a
Divanului catre Alex. Ipsilante (1804) din care aflam in-
trebuintarea : AcWi (banii sferturilor) sa se dea la
visterie din care sa dau simbriile ispravnicilor, zap-
ciilor, havaeturile Visteriei, etc ". V a sa zica 3.600.000
de lei erau cheltuili cu left §i pe havaeturile viste-
teriei, nu ni se spune care havaeturi. Plus cumpa-
rarea fanului §i a orzului pentru grajdurile Domne§ti
si intretinerea unui inceput de armata nationala.
Un articol important al bugetului coprindea lefile boe-

www.dacoromanica.ro
 G. PAN(' 501

rilor. Observati ca deja visteria platea din banii oran-

duiti pentru visterie pe ispravnicii §i zapcii. Mai erau
Irish de plata §i boerii. Insa de mult In Moldova, din
timpul lui Gr. Ghica §i in Muntenia, cam dela aceia§i
data, se fixase o sums in budget, pentru lefile boerilor
§i a functionarilor. Se §tie ea in veacul al 16-lea §i al
17-lea functionarii nu erau platiti de Stat, ci ii pla-
teau sau impricinatii sau aveau o parte din inca-
sarile Statului, d. ex : cate-va parale de leu.
In veacul al 18-lea se reguleaza ca banii rasurilor
a§a se numeau sa fie de 14 parale la leu §1
chiar se inflinta o cash specials a rasurilor. Asemenea
casa o vedem functionand Si in veacul al 19-lea, dar
mult mai imbogatita §i adaugita. Cate odata gasim
practicandu-se Si in acest veac adaugirea de 14 sau
16 bani la leu, pentru casa lefurilor boerilor.
Alta data se arunca sferturi speciale pe tara pentru
lefurile boerilor care cumuleaza cu banii rasurilor.
In tot cazul, de cite on aceasta cash se afla in deficit,
sd arunca sferturi noua pe contribuabili, pentru a
astupa acel deficit. Lefile boerilor, in afara de acele ale
ispravnicilor §i a zapciilor, era un articol foarte im-
portant din budget. Acest lucru it voiu arata mai pe
larg cand ma voiu ocupa in special de cite -va budgete
din Muntenia §i din Moldova.
Un alt articol important §i care Ili cauzeaza chiar
surprindere prin Insemnatatea Iui, este acel al men-
zilurilor .sau a poftelor.
In cele trei veacuri a istoriei noastre, serviciul
po§telor se reducea la a lua cai de olac din diferi-
tele sate, pe unde era drumul stafetelor sau a boerilor
trirni§i in afaceri, a solilor, sau alti insarcinati im-
parate§ti. Acest serviciu cu totul modest la inceput,

www.dacoromanica.ro
502 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

is din ce in ce o importanta mare in cursul yea-

curilor. In acesta de care ma ocup, el este covar-
§itor. In 1815 Muntenia platea 1.250.000 de lei pentru
po§te pe an, iar anaforaua care fixeaza aceasta suma,
ne spune Iucruri surprinzatoare cu privire la su-
mele care se plateau pentru acest serviciu. Se miry
insu5i §i Divanul : Deosebit am cerut sd mi se
arate §i cheltuelile ce are tara in trebuinta men-
zilurilor. mi s'a aratat o socoteala vrednica de
mirare care nici °data nu s'a mai pomenit aici in
lard noastra, adecd ca peste an tae pand la taleri
935.796 plata tailor i a biciga§ilor oi a inamurilor, bez
altele ce se dau in natura, adecd rotari, darvari, fan
§i orz care i aceasta socotinduse in bani rotarii i
darvarii pe taleri 40, fanul §i orzul chila i carul pe
taleri 20 fac taleri 579.380 care va sfi zica peste tot,
dupe socoteala ce vdzuram, se urea cheltuelile por;;-
telor inteun an pand la taleri 1.515.176 bez mereme-
turile pWelor, care gi acelea cu destuld greutate cad
pe sarcina locuitorilor". ')

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. X, pag. 95.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL IV
DART §I BUDGETE
(1800-1818)

Sa dau cateva limuriri scurte asupra schimbarei

care se face cu inceputul veacului, in situatiile
acestor OH.
Deja prin tractatul dela Kuciuk-Kainargi, Rusia i§i
rezervase dreptul de priveghere asupra administra-
tiei acestor tari. Dar in acel tractat era mai mult pus
principiul, a§a ca de fapt, Rusia nu se amestecase.
In 1802 se incheie o conventie intre Turcia i Im-
periul Rusiei, prin care aceasta stipuleaza in mod
formal dreptul ei de a se amesteca in afacerile tarei
prin solul dela Constantinopol. Si pentru ca Wile
sa is cuno§tinti de acest drept, Rusia sile.te pe
Poarta ca sa trimita un hati§erif Moldovei §i Mun-
teniei in care sa se fats express mentiune de aceasta.
Acest hati§erif Poarti 11 di cu ocazia numirei de
Domni a lui AleX. Ipsilante in Muntenia §i Alex. Mo-
ruzi in Moldova.
Iata ce cetim in acel hati§erif : De asemenea sr'
alba luare aminte cei dupes creme Domni ai Orel
Romdnesti si a Moldovei a avea ipolipi la anafora-

www.dacoromanica.ro
504 CERCETXRI ASUPRA STARE! TXRAN1LOR

lele si ardtdrile ce va fttce dupd vreme solul Ru-

siei, atilt dupd aceast'd madea a dajdiilor cat si de
privilegiile tdrei."
Sub presiunea solului Rusiei, Poarta e nevoita sa
fixeze odata pentru totdeauna haraciul, §i sa recu-
noascd oarecare privilegii tarilor angajandu-se, ca de
acum inainte, sd nu mai schimbe Domnii cum fdcea
'And acuma. Se fixeazd durata Domniei la 7 ani.
In asemenea conditii vine Alex. Ipsilante Domn in
Muntenia. Tara era datoare din timpul lui Alex. si
Mihail Sulu la Grecii din Constantinopole ; ea phitea
dobanzi mari. Debitorii stdruesc pe langd Poarta ca
sa fie platiti. Insd cum si de unde ? Visteria era se-
catd. Alex. Ipsilante nu is asupra lui singur sarcina
de a arunca impozite pentru plata datoriei, ci pre-
feed ca sa vines initiativa dela insui Poarta. Sultanul
trimite un halihumaiun in 1803 prin care ordona
lui Ipsilante ca sa arunce un bir pe lard pentru a
pldti datoriile catre Grecii din Constantinopole, in
suma de mai bine de un milion.
Iata cum incepe acel imparatesc hatihumaiun :
Alesule dintre Domni din neamul Mesii, indata ce
vei primi prea inalta imparateasca a noastra porunci
sA-ti fie cunoscut, ca din cele panti acum trimise de
cdtre tine scrise cdtre prea inaltd noastra Poartd,
sau cunoscut cum ca din pricina trecutelor rdsvrei-
tiri si urmeitoarelor intdmplari, ajungdnd suma ce
este datoare Tiera Runzeineascd a o rdspunde, la
(laud mii de pungi de bani poate si mai malt $i
pentru urmatoarele de multe feluri cheltuieli ajun-
gand starea tierilor la o ticaloasa schimbare, mai
vartos ca din pricina mai sus numitei datorii cea mai
mare suma s'au redicat cu grele dobanzi, care *i cur -
gand spre sporire." 1)
1) Tezaur de monumente istorice, Tom. II, pag. 318

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 505

Poarta recomanda ca sa se pue o dajdie de 2 sau

3 lei pe contribuabil. Dar cu aceasta dajdie nu se
putea plati datoria. Atunci Poarta merge mai departe
§i ordona ca sa is dijmaritul §i vinariciul chiar dela
manastiri §i boericu stat de obsce s'au gasit cu
tale, ca din pamantenii tierii ce sunt din vechime mi-
luiti supt umbrirea prea puternicii noastre imparatii
cu nedare de on ce fel de dajdii, atat mitropolitii si
episcopii cat si ceilalti boeri, si cu un cuvant sl toate
manastirile, ce cu nume de mili sunt nadajnici, cati
adica sunt slobozi de dajdie, sa dea intr'acest urmator
an dijmarit si vinariciu, insa dijmaritul sa se Ills-
punda de catre toti dupa mijlocul ce din vechime s'au
obicinuit, ear vinariciul sa se raspundia de catre lo-
cuitorii dupa vechiul obiceiu adica cate 5 bani de
vadra, iar de catre mitropolitu, episcopii, boerii si
manastiri, si toti ceilalti nadajnici cate 9 bani de
vadra."
Mare emotie §i alarms printre boerii Ei sa fie
supu5i ca §i t tranii la dajdia dzjmdritu/ui §i a vind-
riciului !
Cu toate aceste n'aveau in cotro, find ordinul
Sultanului. El se due la Domn §i declara, ca sunt
gata a se supune, Irma ii cer, ca prin hrisov sa se
angajeze ca nu cumva aceasta plata a dijmaritului
Si a vinariciului sa serveasca de precedent pentru
viitor.
Doinnul accepts §i iata cum se exprima el in hri-
sovul pentru dijmaritul 1i vinariciul privilegiatilor :
tt§i vazand (boerii) ca intealt chip nu poate lua
sfarsit raspunderea acestor datorii care de ce mergea
mai mult se 1tuultea, insasi de sine au chibzuit sa c-
ute asta una data rara si cu din privilegiul d-lor
spre a se mantui aceasta mare sarcina.»

www.dacoromanica.ro
506 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Domnul mai repeta ace'M lucru :

Fiind insh ca aceasta dare, de a plhti adica estimpu
oi mAnastirile oi boerii vinariciu §i dijmhrit s'au fa'cut
cu aceasta hotardre ca numai actin: °data intr'a-
cest an sa se urmeze la aceasta mare ai deosebita
trebuinta ce s'au intamplat rierii, cunoscuta qi sciuta
de tori, iar nu $ alter data intr'alti ani, pentru ca
nu care cumvasi set se mai tearer si alter* data dela
priviligiati aceasta dare, on cu cuvdnt de ajutor
sau cu pricing cif s'au mai luat st altadata, tacu-
tuneau rugaciune de obsce sfintia for parintii arhie-
reii gi cu dumnealor boerii prin numita anafora, ca
sa se lege aceasta prin Domnescul nostru crisov cum
si prin puterea de blestem §i afurisanie de a se phzi,
§i catre aceasta sa mijlocim a se intari §1 cu inalta
imphriiteasca porunch, ca sa nu fie priviligiatii alter
data bAntuitii.")
In schimb insa Divanul arata ca si casa lefilor hoe-
rilor este in deficit cu 190.000 de lei §i printr'o ana-
fora propune ca sa se arunce un bir §i pentru a aco-
peri deficitul, ceeace Domnul face.
Tara fusese scutita de haraciu pe 2 ani. Indata ce
expira gcest termen, Ipsilante se hotara§te a a§ezg
dajdiile pe fara.
Prin hati§eriful imparatesc i se ordoanase ca sä nu
puns mai multe dajdii de cat au fost in 1783. Era deci
nevoit ca sa se conformeze macar de forma acestui or-
din expres. Domnul intelege ca hati§eriful it opre§te
numai de un lucru, ca sa nu pund mai multe sferturi de
cat an fost in 1783, fail a-1 obliga ca insu§i dajdia sa nu
fie mai mare. Iata ce cetim in anaforaua Divanului :
n'am gasit alt mij toe mai de folosul tsi Inlesnirea lo-
cuitorilor, de cdt a se urma acel de inalrimea to so-
1) Tezaur de monnmente istorice, Papin Ilarian, vol. II, pag. 320.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 507

cotit chip, precum s'au intocmit si s'au ordnduit a

da, adicd la cloud luni o dajdie pe tl, doispre-niece
de mode, care intocmire este intocmai dupd cuprin-
derea sf-tului hatiserif, unde se porunceste sei se ur-
meze dajdiile ca la leatul 1783 care dajdii atunci
era siese intr'un an, si acum iardqi aseminea pe
siese dajdii sti se lege, care aceasta folositoare ho-
tarare ¢i randuiala socotim a fi cu destula ukirint5,
dupe catastasis ce inteaceasta vreme se afla tiera.s
Si Domnul in hrisovul lui spune acela§i lucru :
Ca de acum'nainte renumele dajdiilor de la mode-
le Orel cu ajutoarele for sá nu iasei mai mult on
peste an decdt de 6 ori."
Oare aceasta fusese intentia Portei cand recomandase
Domnului ca dajdiile sa nu fie mai magi decat cele
din 1783 ? Evident ca nu. Desigur ca se facuse mare
abuz cu imultirea necontenita a sferturilor iar sfer-
turile multe aduceau cre§terea dajdiilor. Dar, cum am
observat deja, era posibil ca taranii sa fie apasati
chiar decd. visteria s'ar fi marginit la 4 sau 6 sfer-
turi. Era destul ca sa se mareasca impositul pe hide,
de 2 on cat fusese in 1783, sau sd se restranga nu-
marul ludelor, pentru ca cu 6 sferturi sa, se is mai
mult decat la acea data. Asupra acestui lucru se pa-
ze§te Alex. Ipsilante de a se explica. El are aerul de
a crede, ca recomandatia Portei consista numai in pri-
vinta numarului sferturilor. Greutatea impozitelor a-
tarna o mai repet, nu numai de numarul sferturilor ci de
cota determinate pe lude §i de numarul ludelor. Ipsi-
lante stabile.te numarul ludelor la 40.620, determinand
suma de fiecare lude la 78 lei pe an. A§a era §i in
1783 ? Tot 40.620 de lude erau a 78 de lei pe an ?
Domnul se paze§te a ne da lamuriri.
Mai mult, numai acesta era impozitul pe care-1

www.dacoromanica.ro
508 CERCETARI ASUPRA STXREI TARANILOR

arunch Ipsilante pe tars hdica de 78 de lei pe an pe

lude ? De loc. Intamplator afiam, din hrisovul pentru
a§ezarea dajdiilor, ca locuitorii mai plateau 2 sferturi
pentru banii menzilhanelelor, adica a po§telor. Si Ip-
silante §1 in aceasta privinta e foarte sobru de de-
tailuri, fiindca nu ne spune cat plateau locuitorii
pentru aceasta deosebita oranduiald, si mi se pare ca
Intr'un a§ezamant a dajdiilor tarei, era elementar ca
sa se spund la cat se ridica totalul dajdiilor. Prin
urmare, vadit ca Domnul cu Divanul eautau sa bol-
mujeasca lucrurile §i sa ascunda adevarata suing pe
care o aruncau asupra Ora
Care este budgetul de cheltuieli a lui Ipsilante ?
Mai Intai cele 6 sferturi produceau 3.243.000 de lei
In cifre rotunde. Din aceasta sums 831.000 de lei era
afeetata pentru lefile boerilor. Dar mai erau §i banii
menzilurilor. La cat se ridica aceasta sums ? Nu o
§tim fiindca Domnul nu o spune. Dar am vazut ca
capitolul po§telor era eel mai principal din budgetul
cheltuelilor. Admitand ca contribuabilli plateau numai
12 lei pe an pentru po§te, Inca budgetul cheltuelilor
se ridica la aproape 3.800.000 lei, §i tinand seams ca
locuitorii tarei platise 200.000 dificitul casei lefilor,
iata deci ca budgetul cheltuielilor se ridica la 4.000.000.
0 sums foarte respectabila. Aceasta sums, minus
300.000 destinati pentru intretinerea unui inceput de
armata nationals, era cheltuita in left, boerilor, In intre-
tinerea grajdurilor §i a Camerei Domne§ti, etc. Cat ve-
nea, in mijlociu, partea unui contribuabil? La fiecare
lude se punem 4 contribuabili, acesta era calculul chiar
a visteriei. Din diferite motive suntem in drept sa pre-
supunem ca sub Ipsilante erau vre-o 150.000 de eon tri-
buabili, ceeace revenea pentru fiecare, In mijlociu,

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 509

suma destul de insemnata de aproape 27 de lei. Zic

suma destul de insemnatd, §i iata de ce : Dace' ta-
ranii ar fi platit capitatie, suma de 27 de lei n'ar fi
fost excesiva : Regulamentul organic fixeaza capitatia
la 30 de lei. Dar am vazut ca taranii erau impartiti
cel putin in 3 categorii in .privinta impozitului : frun-
ta§i, mijloca§i §i codag Acestora din urma nu le venea
cisla pe 27 de lei, flind cei mai sibmci dintr'un sat.
Prin urmare fruntaglor le venea partea for poate
pane' la 50-60 de franci §i mijloca§ilor peste 30
de lei.
II

Joan Caragea ocupd Tronul Munteniei in cele din

urma zile al anului 1812, dupe' o ocupatie ruseasch
a lard de 6. ani (1806-1812). Pe la Tarigrad se
vorbea ca Domnia 'I costase 8.000 de pungi, adicti
4.000.000 de lei. Ca in urma oricarei ocupaliuni, Poarta
scutise de dari, pe timp de 2 ani, aceste tiiri. Cum a-
junge noul:Domn, ordoand ca se' se facii o catagrafie, ca
sa poata afla tali birnici sunt in tart. Dionisie Fotino,
publica in mod detaliat aceasta lucrare. 1) Din ea
Odin ca birnici erau 95.000 in cifre rotunde, iar lo-
cuitorii care nu plAteau nici un bir peste 63.000. Acest
lucru ni-1 spune §i Divanul in anaforaua lui din 10
Main 1814.
Domnul ordona de asemenea se' se face' cercetare
cite Jude s'ar putea arunca asupra celor 95.000 de
birnici, §i constata cu ingrijire ca niai mult de 13.434
de Jude nu poate suporta tara : de °data cu totii
intro glasuire ne-am aflat silitori a face o intocmire
1) Vezi Istoria Remanilor, Dionisie Fotino.

www.dacoromanica.ro
510 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

asupra aceste pricini cu cat este prin putinta mai fo-

lositoare si cu multumitVtuturor, avand insa mai in-
taiu inaintea ochilor nepotrivirea starei de mai nainte
cu a celei de scum dupa care am cerut sa mi se arate
suma ludelor ce sunt astazi in tara si am vazut ca
abia sa adund pans la 12 424 lude ; aesmenea ni s'au
aratat gi catagrafiile ce sunt in visterie venit dupa la
judete gi ne au pliroforisit, ea toata suma famililor
birnici abia se aduna la 91.400.D i)
Cu 12 ani in arms sub Alex. Ipsilante birul sa pu-
tuse distribui cu peste 40.000 de lude.
Divanul ne spune ca cloud sunt cauzele acestei im-
putintiri :
Razboiul trecut §i calcarea testamentelor obsteti
§i a hotararei hrisoavelor in ceeace prive§te pe scu-
telnici.
«S'a vazut, zice Divanul, ca suma ludelor Visteriei
a ajuns la o foarte mare imputinare care aceasta a
odrazlit $i din intamplarea trecutei rasmeritei mar-
ginindu-se multi din locuitori, dar mai cu seams din
catahrisis ce se urineaza la starile obgtiei nepazindu-se
cele de pe vremuri intocmite testementuri obstesti i
hrisoave a multor luminati Domni, etc.»
Fata cu imputinarea birnicilor §i siiracia lor, de
vreme ce nu se putuse stabili mai multi de 13.434
de lude in WA, situatia era critics. Mai intaiu tam
era datoare cu peste 1.300.000 lei. De alts parte,
cheltuelile ordinare erau foarte urcate. Ce era de
facut ? Domnul §i cu Divanul cauta cu mice pret sa
urce numarul ludelor §i-1 fixeaza la 25.000 punand de
fiecare lude ate 5 birnici, ceeace facea 120.000 de
birnici. Dar de unde sa scoata 30.000 de not birnici
de vreme ce, am vazut, ca catagrafia constatase ca
1) Istoria Rorninilor, Ureche, vol. X, pag. 95.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 511

erau numai 95.000 de mii ? Iata ce propune Divanul.

Sa se alchtuiasca eel putin i negreOt suma dajni-
cilor in 25,000 de birnici, socotindu-se aici drept match
la visterie cinci la un lude" adaogandu-se insa in
suma catagrafiilor la 10 doua : adica familiile ce nu
se vor fi scris la felurile de pricini ce urmeaza cad
sa tac eatagrafille i prisoasele ce se vor ghsi in toate
celelalte stari cand se va face scumpa alegere §i pos-
lusnicii ce s'au gasit a se da cu cale in dajdii precum
in jos pe larg s'arath". 1)
Va sa zica Divanul spereaza ca se va putea spori
numarul ludelor prin dotia mijloace : Intaiu, sa se
faca o catagrafie mai serioasa 5i atunci sigur ca se
vor mai descoperi familii care nu fusese inscrise in
cea intaiu catagrafie. El crede eh aceasta noua cer-
cetare va ridica cu 2 la 10 numarul familiilor.
Al doilea, am vazut ca afard de birnici existau
Inca 63.000 de locuitori care nu plateau dajdii, Intre
care de sigur ca erau vre-o 20.000 de scutelnici si
poslu§nici de a boerilor. Divanul propune ca o parte
din aceia sa fie aruncati In birul tarei. Cu aceste
doua mijloace el crede ca se va putea ridica la
25.000 numarul ludelor. 0 baza foarte §ubreda, pen-
tru a§ezarea unui budget, caci poti presupune ca ca-
tagrafia se facuse a§a de neregulat incat se lusase
20°/a din familii Lard sa fie Inscrise la bir ? De alta
parte, al doilea mijloc acela ca sa se dea o parte din
scutelnici in birul tarei, era foarte problematic. Cum
era de lnchipuit ca boerii se vor desezisa dela ceeace
ei numeau privilegiul lor, adica dela o parte din
scutelnici ? Si cu toate aceste, pe aceasta baza §u-
breda Divanul propune Domnului ca sa se intoc-
i) Istoria Romanilor, Ureche, vol. X, pag, 96.

www.dacoromanica.ro
512 CERCETXRI ASUPRA STAREI TXRANILOR

measca budgetul, care trebuia sa Inceapa la 1 Au-

gust 1814, la care data, pretind boerii, ea expira cei
doi ani de iertarea birului. In adevar iata ce zice Di-
vanul in luna lui Main 1814. Apropriinduse vremea
de a pune in oranduiala dajdiile Orel" apoi vorbind de
1 August, anaforaua zice data cand are sa se puie
in oranduiala dajdiile tarei, trecand peste sorocul
asidosiei (iertarea birului)". Cu toate aceste mi se
pare eh Divanul nu numai ca nu lash sa treaca sorocul
a§ido§iei, dar chiar nu a§teapta expirarea lui. In ade-
var doi ani expirau la 24 Decembrie 1814, iar birul,
Divanul hota'rete impreund cu Domnul, ca sä in-
ceapa dela 1 August. Am zis ca situatia financiara era
critica. Tara era datoare cu 1.300.000 de lei care,
spune Divanul, trebuia platiti pans la 1 August 1814,
adica inainte de a se arunca birul pe tara, grin ur-
mare din resurse extraordinare. Divanul intocmqte
budgetul de cheltueli care trebue sa fie aplicat dela
1 August incolo, destul de amanuntit.
Iatal :
2.588.660 catastihul ce s'a aratat Mariei Tale de catre
dumnealui fratele Vel Vister pentru trebuin-
cioasele cheltueli pe an.
1.515 176 cheltuelile postelor ce s'a aduna intr'un an
precum se urmeaza astazi.
1.990.253 cei ce sunt trebuinciosi pana la zi 'ntaiu de
August, in cheltuieli si alte m5runte datorii
ale Visteriei.
382.048 alte imprumuturi ce s'au tacut la trebuintile
Visteriei $i s'au trecut la datorii in socote-
lile ce s'au teorisit, insa :
92 084 de la dumnelui Vel spAtarul Mihalache Sutul

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 513

in socoteala Cam Aril Domnesti, din taler

212.048.
140 000 de hi d-lui biv vet Vistierul Ion Moscu.
150.000 dela d-lui chir Constantin Be lu.
8.476.136 9
Observati ce budget incarcat 0 cifra de peste 4
I

milioane jumatate, despre care nu se spune decal.

trebuincioasele cheltuieli de peste an". Care ? Hara-
eiwl? Era 750.000 de lei. Alta cheltuiala nu vad, caci
cheltuiala potelor e pusa intr'un articol deosebit.
Prin urmare la ce putea sa se intrebuinteze suma
de 3.838.00 de lei ?
Mai mutt, acest budget era dela inceput neechili-
brat. In adeyar, Divanul fixeaza 200 de lei pe an de
hide, platibili in 8 sferturi, care sunt urmatoarele :
De lude pe taleri
21 sfertul ot August $i Septembrie.
24 sfertu ot Octombrie si Noembrie.
30 Haraciul de Decembrie Ianuarie.
24 Sfertul lui Februarie si Martie.
24 Sfertul lui Aprilie si Maiu.
24 Sfertul lui Iunie gi Julie.
25 Oranduiala menzilurilor i a grajdului gpd. de
primavara, socotindu-se pe 6 hunt.
25 Oranduiala menzilurilor* de toamn5.
200
25.000 de lude a 200 de lei faceau 5 milioane de
dajdiii pe an.
Daca adaugi la aceasta suma 150.00 lei dajdia
breslelor §i 80.000 acea a strainilor, budgetul veni-
turilor se ridica la 5.230.000.

1) Istoria tbminitor, Ureche, vol. X, partea. B, pag. 96.

33

www.dacoromanica.ro
514 CERCETARI ASUPRA. STARE! TARANILOR

Un budget exorbitant de urcat. Cad sa nu se uite,

ca catagrafia gasise numai 94.000 de contribua-
bili, ceeace ar fi facut, in mijlociu 55 de lei §i
mai bine, dajdie pe an de fiecare. Dar Divanul
presupune ca va gasi 125.000 de birnici. Di bine,
chiar pe acest numar de contribuabili partea fiecaruia
se ridica la 40 lei pe an. Si data tinem seama ca
taranii erau impartiti in trei categorii, frunta§i, mij-
loca§i §i coda§i, trebue sa conchidem ca frunta§ilor
le venea 60-70 de lei de cap §i mijlocaOlor 50 §i
mai bine. Dar cu aceasta budgetul cheltuelilor tot
ramanea in deficit cu 980.000 in cifre rotunde de
vreme ce el se ridica in total la suma de 6.103.000 lei.
SA se noteze ca chiar dela inceput se facea un
viriment de fonduri. In adevar, din tabloul sferturi-
lor de mai sus, se vede ca se destina 1.250.000 lei
menzilurilor (po.,telor) iar Divanul in calculele sale
rezerva potelor numai 641.000 de lei 1

Dar era ceva mai gray. Acest budget, dela inceput

era destinat sa se soldeze cu un mare deficit, din cauza
ca baza pe care se rezema, era cu desavar§ire fal0.
Insist asupra acestui caz, fiindca el arata starea de
destrabalare, de neglijenta §i nepasare care domnea.
Am aratat ca dupa calculele Visteriei, in momentul
and s'a§ezd aceste dajdii, tam nu putea suporta
mai mult de 13.431 de lude. Am vazut ca birul sa intoc-
me5te totu5i pe 25.000 de hide. De uncle putea sa scoata
din nou Divanul Inca 11.560 de lude care a 200 de lei
trebuiau sa dea 2.312.000 de lei? Divanul se razimii,
am vitzut, pe doua lucruri. El spera, ca facand o nouii
cereciturd, adica o revizie a catagrafiei, va gasi un nu-
mar de oameni netrecuti in randul birnicilor, iar, de

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 515

altd parte, spera ca sa mai dea printre birnici o

parte din scutelnici. Sa vedem dach aceste mij-
loace puteau sa complecteze suma ludelor cu 11.560
adica cu Inca 56.000 de birnici not fn cifre rotunde, pre-
supunand cite 5 birnici de luda. Sd admitem ca cu o cer-
cdturd riguroasd s'ar fi putut descoperi inch 30.000 de
oameni in stare de a pldti birul §i care fusese ldsati de
-0 parte, deci 6000 de Jude. Mai trebuia deci Inca aproape
26.000 de alti contribuabili, pang a se putea ajunge la
suma de 11.560 de Jude. Unde sa se gaseasca ace§ti
oameni ? Am vazut ca dupd catagrafie s'aflau 62.000 de
locuitori care erau scutiti de bir. Printre ace5tia, de
sigur ca erau cel putin 20.000 de scutelnici boeregi,
restul era compus de nedajnici : postelnicei, neamuri,
mazili, preoti, diaconi.
Boerii ne spusese in anafora ca sunt gata a renunta
la 3.600 de scutelnici, care nu faceau decat cel Inuit
1000 de Jude. Rdmanea deci chiar dupd propriu cal-
cul al Divanului, dela inceput un deficit de mai bine
de 4000 de Jude, adica de mai bine de 800.000 de lei.
Dar mai niult, chiar dacd ar fi renuntato simply
ipotezd,boerii la toti scutelnicii, Inca budgetul s'ar
fi soldat tot cu deficit, caci tot nu s'ar fi putut corn-
plecta suma de 11.560 de Jude noua. Dar aceasta i-
potezd este absolut de fantazie, caci Divanul ar fi pre-
ferat orice, cleat de a renunta la privelegiul boe-
resc.
De altd parte, afard de scutelnici am vazuf ca res-
tul pand. la 62.000 de nebirnici se compuneau §i ei
din priviligiati, can niciodata nu pldtise bir, precurn
poslu5nicii §i slujitorii, iar preotii §i diaconii chiav
Land plateau bir aveau o cisld deosebita.

www.dacoromanica.ro
516 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

lata deci un budget destinat dela inceput la fali-

ment, ceeace se §i intampla.
Dar mai era de regulat chestia celor mai bine de un
milion trei sute mii lei datorie. Divanul propune ca
aceasta sa se plateasca din venitul celor 3 huzine-
turi, oeritul, dijmoritul §i vinariciul. Taxele acestor
impozite fusese deja ridicate anul trecut in mod extra-
ordinar. Divanul propune ca sa se mentinh.' acea re-
dicare de taxa si pe anul acesta .i, vom vedea, ca se
va mentine chiar pe mai multi ani.
Dar sa vedem intaiu ce sa alege de budgetul intocmit.
Nu trecuse Inca 6 luni de la data cand budgetul se
pusese in aplicare §i Caragea care se interesa de in-
casarile fiscului, afla ca budgetul schiopateaza rau. De
acea adresandu-se catre Divan .i cinstilii boeri, intre
altele, spune : ca numarul ludelor departe de a co-
raspunde la prevederile budgetare, din contra nu s'an
putut &Iasi decat 18.000 i inch din an in an .5i din
acest numar scad cite 1000 de lude.
Lucru in realitate a§a era. Oamenii incepuse a fugi
fald cu aceste dari exorbitante. Caragea care se te-
mea de controlul solului rusesc precum §i de Incur-
caturi ce ar putea sa-i cauzeze la Constantinopole fis-
calitatea lui, propune boerilor o serie de degrevari
intre care si degrevarea cislei, care sä se aplice dela
1 Februarie 1815. Aceste le scrie Domnul la 1 Ianu-
arie. Actul e scris in grece§te, probabil de mina lui
Caragea.
Divanul este nevoit sa recunoasca faptul. Tata in
adevar cum raspunde :
Dupa luminata porunca a Mariei Tale, ce prin pitac-
ni s'a dat, adunandu-ne cu totii la sf. Mitropolie, am
vazut lipsa ce are visteria, neputand sa Intampine tre-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 517

buincioasele de peste an cheltueli, din pricinrt c6ci la

intocmirea dajdiilor terei, ce s'a lost fAcut prin obs-
teasca noastrd anatora dela Maiu din anul trecut si la
August, cdnd s'au asezat dajdiile se socotise la
25.000, iar scum ispreivindu-se aseziimantul de
abia a ajuns suma ludelor la 18.000."')
Ce se intamplase ? Se intamplase ca revizuindu-se
din nou catagrafia, se izbutise a se mai gasi Inca
vre-o 35.000 de contribuabili care faceau vre-o 4.500
de lude. Asa ca numarul acestora se ridica dela 13.440
pfina la 18.000. Dar atSta. Cu toate fiigiiduintile for-
male ale Divanului ca se va face o cercetare asupra
scutelnicilor precum si ca boerii vor ceda 3600 de
scutelnici Visteriei, nimic din acestea nu se fdcuse.
Nu se revizuise hrisoavele prin care se stabilise
drepturile boerilor asupra scutelnicilor. Nu se ce-
dase Visteriei, nici un scutelnic. Idta de ce nu-
marul ludelor nu se ridicase mai mult deceit la
18.000. Ba din contra, numiirul scutelnicilor si a pos-
lu,,nicilor crescuse in fiecare zi. In 1814 Maiu, Di-
vanul declarase ca cei inscrisi la visterie, erau 14.000.
Ar fi fost natural, in urma mAsurilor chipurile care
se fAgilduise a se lua pentru reducerea lor, ca In 1813,
num5rul sa fie mai mic. Din contra, in 29 Noembrie
1815, Yel Vistierul declard intr'o anafora ciitre Voda
ea nu ,,tie cum s'a taut, dar ea numiirul scutel-
nicilor pe care it gaseste la visteire, este de 16.000.
Inteaceasta alegere vi hotdrare puind temeiu si
Visteria, siau intocmit ponturile asezamantului Cu
asemenea cuprindere zicand la fiesticare judeciu, suma
poslujnicilor aceluia judeciu are sd rdmaie atatia, dupa

1) Tezaur de monumente istorice, vol II, pag, 387.

www.dacoromanica.ro
518 CERCETXRI ASUPRA STARE! TARANILOR

osebit cath. ce se trimite, sl ace§ti at6tia dela toate ju-

detele i polithia Bucurescilor se cuvenia sa coprinda
numarul cel de obsce hbtarat, dar in ce chip s'au lu-
crat aceasta urmare, nu sciu, ca in loc de 10.546
ce se cuvenia sa rd. nzdie dupd venirea catastiOlor
asiezamdntarilor s'au pomenit Visteria cu 13.630
care va sa zice 1, nu numai prisos peste cei hottirati,
ci ysi cei sciuti Visteriei mai mult, si ce de mai mi-
rare lucru este, a intre aceste catastive se cuprinde
si obraze care nici cum nu au fost cunoscuti viste-
riei ca au poslusnici."1)
Ce indreptare se putea a§tepta dela asemenea stare
de lucruri ?
Caragea fatii cu un asemenea deficit de 7.000 de
lude, sa recunoa§tem, intelege ca nu mai poate face
apel la generalitatea taranilor pentru a acoperi de-
ficitul, si printfun hrisov adresat Divanului, el pro-
pune intre alte uurgri, urmatorul miljloc de aco-
periri :
,,Din cele 5 sferturi ce sunt a se percepe de la 1
Februarie anul curent 1815, 'Ana la finele lui Noem-
brie : cinci diminii, tormand un total de 2.112.000 lei
sä se ierte locuitorilor birnici 1.112.900 lei si sA se in-
caseze un milion lei in acest interval de zece luni ale
anului curent, iar /Uncial din abrogarea oranduie-
lilor de mai sus rezulia pentru std. pdnire o pagubet
de peste 200.000 lei pe an, prin care din propria
vointei qi initiativd o ludm asuprd -ne pentru tot-
deauna spre uurarea qi liniqtea locuitorilor qi scd-
parea for de exacriunile ce li se fac mereu din cauza
sus ziselor dour; ordnduieli, iar din ertarea acelor
1.112.000 lei pe anul curent "
Propunerea lui Caragea, in lipsa de ceva mai bun,
') Tezanr de monnmente istorice, vol. II, pag. 396.
2) Istoria Romanilor, Ureche, vol. X, pag. 101-102.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 519

era acceptabila. E drept ca oeritul, dijmaritul, §i vina-

riciul, tot taranii le plateau, dar nu toti taranii, ci
numai acei care aveau vii, of multe, faceau co-
mert si se serveau in daraveri cu diferite capacitati,
precum litra, oca, vadra, etc. Numai o parte deci din
cei care plateau cisla, plateau si aceste trei huzmeturi.
Prin urmare Domnul propunand ca deficitul sa fie
acoperit pe aceasta cale, se adresa numai la pungile
celor mai bogati tarani, iar nu la a tuturor fara nici
o deosebire.
La sfiirsitul hrisovului Domnul invita Divanul ca
sa-si dea parerea.
Boerii sunt cu totul de alta parere. Iata ce raspund :
.,Fiindcd cheltuelile terii de peste an ce s'au im-
briicat de 35.000 de lade, sunt fleapit' rate si mij-
toe de imputinare nu este, cu sfat de obstie am gd-
sit cu cale sd se adauga ddjdiile dupd suma de
18.000 de lude ce s'au putut intocmi acum la ase-
zamanto.
Nimic mai simplu. Ludele care se gasesc, sa pla-
teasch pentru acele care nu se gasesc. Este sistemul
care se intrebuinta In cisla; cei prezenti platind pentru
cei absenti. Isi inchipuise visteria ca va giisi in tars
25.000 de hide. Gaseste numai 18.000. Li bine, cei
18.000 vor plati si partea celor 7000 de Jude care lip-,
sesc. Prin lipsa acestor 7000 de lude se cauza un
deficit de 1.400.000 de lei. Divanul propune urcarea
dajdei fiecarui Jude Inca cu 78 de lei pe an, ceea ce
face 1.400.00 de lei, adica cat lipsea.
Si aceasta o propune cu atata mai mult, cu cat
Divanul destiny acesti 1.400.000 de lei pentru plata
lefilor boerilor. Tata ce zice :
Jar pentru toatd suma lefilor celor ce slujesc

www.dacoromanica.ro
520 CERCETARI ASUPRA STARE! TXaouLort

tarei, sd se is deosebiti bani din tarsi pe lude tl.

78 din care sd nu is visteria nici un ban cu nu-
mele de havaetn.
Nu §tiu pentru ce motive Caragea renunta la pro-
punerea sa si admite pe acea a boerilor. Prin hri-
sovul sau din 1815 Februarie 20, el confirms noua
a§ezare a dajdiilor, neluandu-§i raspunderea, eel putin
Inscris, caci vorbind de adausul de 78 lei pe lude,
iata ce repro delicat face lacomiei boerilor. oIar
pentru tl. 78 ce se gasesc cu tale sa se adauge
la lude peste an in 6 diminii, incepanduse cu ur-
matorul Februarie tl, 13 not de lude, care bani stran-
gandu-se in osebita cash, sa se dea in plata lefilor
slujitorilor Orel, cu toate cd este in destuld sumd
peste ceea ce s'au hotarat a se da, dar cunoscand
gi Domnia mea fiinta neputintei din pricina neajun-
gerii ludelor la ceeace a fost nadAjduit, primim chib-
zuinta aceasta, etc».
Pentru ce boerii nu primesc chibzuirea financiara
a lui Caragea ? 0 spun. Fiindca ei rezerva venitul
celor 3 huzmeturi pentru plata datoriei de un mi-
lion trei sute mii lei a visteriei. Cu toate ca ei
fac chiar o anafora in aceasta privinta Domnului,
acesta nu raspunde nimic, pastreaza tacere, ceea ce
inseanma ca chiar Caragea a ciirui lacomie este cu-
noscuta Si dovedita, Inca nu are curajul ca radicand
cisla generals a tarei in 6 luni, Inca cu 1.400.000 lei,
sa mai arunce tot in acel an, asupra unei parti tot
din siiteni, Inca un impozit de un milion trei sute mii
lei. El intelegea ca urcand dijmaritul, oeritul, vinii-
riciul, sa degreveze cel putin pe cisla§i, dar nu mer-
gea cu curagiul pang acolo, in cat sa incarce de 2
on pe tarauii cei bogati §i odata pe cei saraci. Caci
propunerea Divanului la aceasta revinea. Urcand Si

www.dacoromanica.ro
 G. PANT.) 521

cisla si cele 3 buzmeturi, erau de 2 on lovifi o parte

din tarani, cei care aveau oi, vii, etc., in calitate de
contribuabili la cisla, 5i de proprietari, de oi, de
cr4me si de vii.
Acest budget nou, care intra in curs la 1 Fe-
bruarie functioneaza si in cursul anului 1816.
Dar datoria de care am vorbit, devinea strigatoare
prin dobanzile care se acumulau. Boerii revin din nou
cu cerere catre Voda, propunand, ca macar in anul a-
cesta sa se admits ca ea sa fie pliitita din veniturile
acelor 3 huzmeturi. Ei adauga chiar ca s'a Si gasit an-
treprenori care dau pentru aceste 3 venituri tocmai
suma de 1.400.000 in cifre rotunde cu care sa poata
plati mai toga datoria. Domnul aproba aceasta chib-
zuire1).
Ramanea vecinic lush chestia imputinarei numaru-
lui ludelor in lard, din cauza ca boerii nu voiau cu
nici un pref sa renunte nu numai la scutelnicii le-
giuiti, dar chiar la cei pe care ii tineau in mod abuziv.
Inca din 1814 Caragea spusese adevaruri foarte
crude asupra acestui abuz, boerilor. Dupa ce sa
plangea ca numarul ludelor scazuse la o suma ridi-
cal. din ceea ce fusese mai 'nainte §i adaugea, ca
mai la urma, Ora nu este mai despopulata in tim-
pul Iui decat sub Const. Ipsilante la 1804, apoi con-
tinua in hrisovul sau.
«Cunt dar este prin putinta $i o suma asa mare a
-Orli sa o iconosim si oranduitele dajdii sa le strati.
gem si cele din toate zilele ale Domniei noastre
Visterii (care s'au indoit) sa le intampinam, de
nu vom incArca toate acele sarcini, cu dreapta cum-
panire, pe ale multora spinAri ? Adevar invede-
1) Istoria RomaniTor, Ureche, vol. X, pag. 115, 116 si 117.

www.dacoromanica.ro
592 CERCETARI ASUPRA STARE! TiRANILOR

rat este, cd cu cdt greutatea se imparte la multi,

cu atdta se face nzai ward si nzai lesne purtd-
toare. Cum se poate inset a se pone in laptif aceasta
dreaptd usurare a greutatii prin multimea spina-
rilor, ceind cea mai malta parte din cei ce ar pa-
tea set poartd grezzteltile, prin catahrisis preicican-
cluse in poslusnici, abia se adund ludele Donznes-
tii noastre Visterii peind la treisprezece mii ? Suma
locuitorilor Domnestii noastre tAri este de o potriva
.(ca 86, nu zicem mai mult) cu suma locuitorilor din
vremea celui din'naintea noastra Domn : iatd dar de
uncle a ajuns reizzl catahrisisului poslujnicilor, in
cdt din 50.000 de lade .nurrtai 13.000 an rcinzas,
iar 31.000, unii as sdreicit, altii s'au flcut pos.
lujnici. Este dar al lioslujnicilor catahrisis, care a
ajuns la cel din urmd punct al necuviinfri si al ob-
stestii stricaciuni. 1)
III

In anul 1816, taranii pliitesc 278 de lei de lude,

ceeace face cel putin 50 de lei de cap de contribuabil
in carne §i oase. Acest lucru provoach o mare nemul-
tumire in Cara. Multi oameni fug, apa ca cu inceputul
anului 1817 se constata ca numarul ludelor se re-
dusese la 17.000 ceea ce dovedea, sau cd 5.000 de con-
tribuabili fugise, sau ca vre-o 10-15 mii sargcise aka
ca o lude de 278 de lei nu mai putea fi impartita
intre 4 sau 5 contribuabili ci cel putin intre 10.
Aceasta nemultumire ajunsese Si la urechile celor
interesati dela Tarigrad, incat Caragea incepe a se in-
griji.
In Ianuarie 1817 Caragea revine din nou la ideea
') Istoria Romanilor, Ureche, vol. X, pag. 118.

www.dacoromanica.ro
 G. PANTY 523

pe care o emisese in 1815 ca sa scada din birul tarei

1.112.000 lei, plus sä mai suprime cloud oranduieli, a-
ceea a untului §i acea a carelor de sare. Si aceasta
cu incepere dela 1 Februarie. Boerii, de asta data,
imparta§esc §i ei parerea lui Voda recurgand la oare-
care economii §i chibzuieli. Suma cu care birul ge-
neral este scazut se arunca asupra slujbelor : dijma-
ritul, vinariciul §i oeritul.
Domnul grin carti adresate tuturor judetelor in§tiin-
teaza pe tarani de aceasta scadere. Tata ce le spune :
qDin 5 sferturi de peste an ale Visterii (bez banii ha-
raciului, find dajdie imparkeasca, ei bez banii lefilor
cu un putin adaus de parale ectizeci, ei al mizilhanelii
fiiind netagaduite cheltueli ale tarii) va scklem pe
anul acesta lui 1817, mai mult deck cu banii juma-
tate ; adica din tl, douazeci ei doua ce erati indato-
rati sA raspundeti la un sfert. carii cu rasura for sa
facea tl, douAzeci ei ease ei eaisprezece parale, arum
aveti sä-mi raspundeti numai tl. zece ei jumatate ei
osabit4 retsura, pe parale opt la lett)), 1)
Cititorul a trebuit sa observe un fapt care denota,
odata mai mult, spiritul de lacomie a boerilor.
In acest act §i in altele mai multe este vorba §i de
rdsurd §i de .sferlul lefilor. In pasajul citat, cetim :
«bez bani lefilorD ei mai jos aosabita rasura». Si Inca
ei mai jos cetim : in luna lui Februarie ei Martie
aveti sá raspundeti numai banii lefilor de 2 luni" etc.
Ei bine, reisura ei banii lefilor insemneaza acelae
lucru. Pe tarani se arunca 2 impozite pentru lefile bo-
erilor, unul care purta' numele de banii lefilor si pe

1) Stall i documente, lorga, vol. V1, part. 11 pag. 515.

www.dacoromanica.ro
524 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

laugh aceasta, se mai percepea Inca 8 parale la leu,

numit rasurii, tot pentru lefile boerilor. Am vazut ea
in veacul al 18-lea se lua \eke 14 sail 15 parale de
leu pentru plata lefilor boerilor si a celorlalti sluj-
hasi, dar nu erau si sferturi pentru acele lefi. Mai
tarziu se face o cash' speciald pentru lefi si se arunca.
chiar pe lard sferturi in acest stop. Ei bine, era natural
cs odata infiintatd casa lefilor cu sferturile for spe-
ciale, sa se desfiinteze rdsura. Tdranii continua totusi
a plati rdsura pe care Divanul o reduce la 8 parale
de leu ceeace raporta suma respectabild 280.000.
Numai in 1818 Caragea se hotdraste ca sa desfiin-
teze acest impozit abuziv, numit rdsura, care era in
dublu cu impozitul lefilor. Tata in adevar ce zice in-
tr'un hrisov al sdu din Sept. in 4 : aAm inteles cate
printeansa (prin anafora) ati gasit cu cale pentru cea
ghenichi intocmirea dajdiilor, impArtind-o in 8, adica
in banii visterii de case semni, de peste tot anul, in
banii menzilhanelelor si in banii lefilor, lipsind rei-
sura cu totul din toate aceste felurimi de deiri»,
Pang in luna lui Iulie 1818, Caragea merge cu bud-
getele si cu impozitul pe care le-am aratat. De o data
in luna lui Septembrie, Domnul se schimbii. Isi lash'
apuciiturile sale de lacom strangdtor de bani, Inca-
lecd pe principiile de dreptate, devine ocrotitor al ta-
ranilor si usurator de dari, reduce lefurile, suprima
rdsura. In adevar, el hotdraste ca asezarea dajdiilor
sa se facd de acum inainte dupa asezdmantul din 1804
a lui Const. Ipsilante, pe care cititorii it cunosc.
SA explicam aceasta schimbare la fats a lui Ca-
ragea. Am vazut deja ca suprimase rasura. In-
tr'un alt hrisov din 14 Septembrie Domnul mai
scade cele 5 sferturi ordinare Inca cu 4 lei. Apoi

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 525

adaugd Am Mout un simtitor scazAmfmt chiar la le-

file slujbaOlor Domniei Me leo. Apoi continua astfel :
,,Aceastd hotdrare a Domniei Mele, arAtandu-le boeri-
lor, ca precum la aceastil raspundere a letilor s'a gA-
sit de scadere, asemenea poate sa tie si alte indent-
rani care socotindu-le mai bine sd se chibzuiascd cu
deamdnuntul bine obotei si sd ni se am:lie iardoi
prin anafora, etc., etc. 1)
Ce inseamna aceste cuvinte ? Inseamna ca Divanul
prezentase un budget de cheltuieli pentru anul viitor
prin care redica dajdia de lude la 304 lei 24. pantie,
suma la care Inca nu se urcase aceastd diviziune fis-
cald. Domnul trimesese inapoi Divanului, anaforaua
cu i ecomandatie ca sa scada sfertul lefilor, sa scada
ceva §i din cele 4 sferturi ordinare a veniturilor
Visteriei, sa facd §i alte reduceri, prezentlind chiar
si urmatorul proiect de budgete de clieltueli :
aTaleri 1.938 000 de la 17.000 lude cote 19 taleri
300.000 din banii breslelor pe an,
2.238.000 total bani pe sea ma cheltuie-
lilor Domniei cii a tarei.
595.000
2.833.000 Total, banii poqtelor dela 17.000
lude cote 35 taleri pe an.
La suma 2.833.000
se adauga. 1.071.000 banii lefilor ate 10 taleri 60
bani la diminie,
taleri'.
3,904.000
Ce se intdmplase ? Deja din luna lui Iunie, situa-
tia lui Caragea incepuse a 11 amenintatd. Erd in al
§easelea an al Domniei 5i luase cunotintd ca nu va
fi pastrat pang la implinirea termenului de 7 ani
Evenimentele se precipiteazd aka in luna lui Septem-
i) Istoria Rominilor, Ureche, pag. 135, vol. X.

www.dacoromanica.ro
526 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

brie, in cat el se hotar4te sa lase tronul §i sa

fuga In Transilvania. De aceasta botarare nu a avut
cuno5tinta nimeni. El lucreaza cu boerii in toate zi-
lele, ca de obicinuit, dar tocmai fiindca .tie ca are
sa paraseasca Ora, de aceea devine bun pentru la-
rani, dificil la intocmirea budgetului pe care nu-1
aproba deck cu scadere. Lovind in interesele boe-
rului, era sageata Partului pe care o arunca In urma.
Si in adevar la 14 Septembrie, el intocme5te budgetul
pe anul viitor iar dupii 15 zile, dupa ce is parte la
Imormantarea lui Radu Golescu, pretextand ca
voiete sa faca o plimbare afard din Buciiregi, pleaca
inspre Campina si trece la Bra§ov.
Fiscalitatea pe care o gasim in Muntenia, e drept
ca era incuragiata si de sistemul detestabil a impo-
zitului pe lude, iar nu pe persoane.
Sa ne inchipuim Ca sistemul de impozite ar fi fost
bazat ca §i astazi, chiar ca §i sub Regulamentul or-
ganic, direct pe contribuabili. De ex : ar fi fost ca-
pitatia, sau oricare altfel de impozit direct. Puteau
Domnii sa stabileasca o capitatie de 70-80 de lei pe
an de contribuabil ? Ar fi lost greu, data nu impo-
sibil. Exactiunea ar fi sarit In ochii tuturor. Cum ar
fi fost cu putintd ca sa impui pe toti taranii la un
impozit de 70-80 de lei ? Dovada ca sub Regula-
mentul organic nu s'a avut curajul ca sa se puie
mai molt deck 30 de lei pe cap de familie.
Si ne inchipuim ca Domnii ar fi gradat capitatia,
aka cum unul a incercat s5 faca in Moldova In veacul
al 18-lea, impartind dela visterie pe contribuabili in
3 categorii. Si in acest caz, ar fi lost greu. Caci ce sunlit
trebuia sa fixeze visteria pentru taranii coda5i ? Putea
sa-i impue cu 40 de le §i pe fruntai cu 70 ? Ar fi

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 527

fost imposibil. Satenii ar fi fugit in toate partile; des-

puiarea ar fi fost pe fats. Pe cand cu sistemul lu-
delor, puteau sa fie taranii incarcati cu sume exor-
bitante fara ca, in aparenta, lucrul sa se observe prea
tare. Ada in mod arbitrar, s'arunca pe un sat, sa zi-
cem, 20 de Jude a 278 de lei una, care facea 5360.
Visteria le spunea laranilor : impartiti-va intre voi
suma, eu nu ma amestec. Si atunci bietii larani erau
nevoiti sa se cisluiasca §i sa-§i imparta suma. Din
Imparteala, unora le venea ca parte 70 sau chiar 80 ;
altora care nu aveau mai nimic, le venea 20 §i aka
mai departe. Am vazut ca sub Caragea, Divanul fi-
xaza in mod general 5 contribuabili la o lude. Era
o simpla apreciare fara nici o baza serioasa. Totul
atarna de starea materials a fiecarui laran prin urmare
de bogatia satului. Erau sate a§a de sarace, in cat
ca sa complectezi acolo o Jude trebuia sa socoteti
poate 7 sau 9 contribuabili; alte sate erau unde 2 sau 3
contribuabili puteau sa plateasca o lude. A§a Meat
faptul ca visteria putea sa arunce o suma globala, fara
ca sa aiba in vedere pe contribuabili direct §i in per-
soana, o impingea la abuz §i arbitrar. Capitatia poate
§i. ea sa is forma abuziva. S'a vazut capitatii ridi-
-candu-se la sume excesive. Dar niciodata capitatia
nu poate impinge la gradul de fati§a exactiune, ca
sistemul ludelor.
Am aratat ca Regulamentul organic desfiinteaza
sistemul ludelor. Toate spiritele luminate §i drepte
reclamau de mult acest lucru, chiar si boerii im-
partiali.
0 parte din tinerii boeri Munteni intr'o petitie care
prin 1822 o adreseaza Imparatului Rusiei, intre al-

www.dacoromanica.ro
528 CERCETARI ASUPRA STARE! TXRANILOR

tele reforme ce cer pentru Stara lor, in Intdia linie este

suprimarea ludelor.
Ludele Wei sd se strice find si aceasta o pri-
cilia de nenunzei rate jafuri si mdncdtorii, caci multi
din locuitori sa apa'sa, multi sa nci pastuia , ceizelnd
toata greutatea pe cei slabi si neputincioqi si mai
varies pe satele care nu avea norocirea sd fie
sub apdrarea celor marl si celor In putere, si cu
Coate asezeimdnturile, ce dupes vremi s'au peat ca
sa intocmeascer o bund cumpeinire, n'au steltut pu-
tinter sa ceard loLuitorilor cei impoveirati usurintei,
ci, acele asezei manturi ndscdnclu-se din cases (cauzay
ldcomiei a Domnilor, sd facea o pricing de ceistig
si celor orandtziti,intre care erau mai multi Greci ;
n'au fost indrepteiri ci la unii apeisdri pentru a for
in parte toles sau hatdruri si la altii impovoreiri.
De aceia dar stricdndu-se ludele, sd hoteireascei de
scum inainte ce are sa pldteased la visteria Ora
fieqti care locuitor, in trei stari de oameni." 1)

IV

Totdeauna Moldova a fost mai saracd deck Mun-

tenia. chiar cand a fost mai e, adica Inainte de a fi
5tirbitd. Domnii fanarioti, cdrora numai simtul fin de
fiscalitete nu li se poate nega, au preferat tronul
Munteniei celui al Moldovei ; 5i cand erau siliti sd
primeasca pe acest din urma, se considerau ca exi-
lati 5i de a doua zi intrigau ca sa capete pe
acel al Munteniei. Un cronica vorbind de graba
cu care Const. Mavrocordat In una din cele 4 Domnii
ale sale pardse5te Ia5ii pentru Bucure5ti, zice : a n'a

1) Studii tii documente, Iorga, vol. XI, pag. 201- 202.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 529

stat mult in tars, fiindc5 era deprins cu locmald mai

mare.»
Cauza saraciei o intelege oricine. Mai Intdiu veci-
natatea periculoasii a Mari lor si a Cazacilor a cdror
incursiuni §i pradaciuni sunt §tiute. Chiar §i Le§ii,
din cauza anarhiei ce domnea la ei, nu erau nite
vecini modeli. Pe and Muntenia avand la apus §i
nord regatul Ungariei .5i mai tarziu imperiul Austriei,
§i de vecine tari a§ezate ca Banatul .i Transilvania,
nu incerca nici un risc de incursiune .i pradaciune.
Ramaneau Turcii. Dar Ora Romaneasca find vasald
imperiului, prin acest fapt era protejatd. Bunele re-
latii puteau fi intretinute cu Pa§ii fortdretelor de pe
Dundre prin darurile .i pe5cheprile pe care Domnii
la dddeau regulat §i numai and vre-unul din Pa§i
se rascula contra Sultanului precum Pazvantoglu,
numai atunci Cara suferea.
Din cauza ardtata mai sus, Moldova in spre rdsdrit
sud, avea o populatie rara, §i flotanta, proprietatea
era foarte nesigurd iar cultura se facea la noroc Si
pe riscul celor ce o intreprindeau. Const. Mavrocordat
in wzdmantul sail din 1744 scrie urmdtoarele :
Moqiile din cele 2 ceasuri latul qi 32 ceasuri
lungul uncle locuesc Teitarii, cine va dovedi cu drese
inaintea Divanului mosia sa, s'au hotdreit ca set
steipaneascei fieqte cine mosia sa qi sd-si is tot ye-
nitul pe obiceiu.
Mosiile afarei din cele 2 ceasuri, cine va avea 8'd
le peizeasca set nu are pe yard, adicd sd ne facet
noud stire sa-i oprim, cdci carele nu va face tire
se va peignbi de venitul mosiei."
Pe llingd aceasta, ocupatia cetdtilor Chilia si Ben-
derul .i mai cu seams a Hotinului din nordul Mol-

34

www.dacoromanica.ro
 530 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

dovei, de Turd, nu putind stricaciune fdcea Basa-

rabiei, iar razboaiele deso intre Turci si Lesi pentru
ocuparea Camenitei transformase Moldova pentru
mult timp in slealml ostirilor Turcesti si Tatdresti.
Mai tarziu, ivirea puterei Rusesti ingreuneaza situatia
'Moldovei, din cauza ca desele rdzboaie a acestei pu-
teri cu Turcii incep totdeauna prin ocupatia ei
si numai mai tarziu, prin acea a Munteniei. De
sigur ca si Braila prefacutd in fortareta Turceascd,
aducea mult rtiu Munteniei, dar ea era la marginea
imperiului turcesc ; nu era nevoie ca trupele sa tra-
verseze tam
Aceasta deosebire in starea materials a amandu-
ror tarilor, aduce deosebire si in impozite. Impo-
zitele sunt mai maxi in Muntenia decAt in Moldova.
Desigur ca fiscalitatea se desfd.sura totdeauna mai
usor in tdrile cu oarecare bogatie. Urmdtorul pro-
verb francez e ackviirat : Ou it n'y a rien, le roi y
perd ses droits." Starea de bogatie relativd a Mun-
teniei a incurajat pe Domni ca sa exerciteze dispu-
ieri. Asa Const. Mavrocordat in Moldova, dacd ju-
decam dupd condica lui de diiri, poate trece drept
un mare desbrdciitor de oameni, macar ca in
definitiv, el nu urea cisla deck la 15 lei de
lude pe an, iar numarul sferturilor eel mult la 6.
Pentru ce ? Pentrucii Moldova era sdracd. Pe cand
Const. Brancovanu, am vazut, ce fiscalitate desfa-
surd in Muntenia la sflirsitul veacului al 17-lea, si la
inceputul celui al 18-lea, fard a provoca fuga con-
tribuabililor. Mai este un motiv pentru care Moldova
pare la prima vedereca a fost mai stoarsa fiscali-
ceste in veacul al 18-lea, pe langd acela pe care l'am
aratat.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 531

In Moldova avem cronicari care se complac a arata

pradiiciunile fiscale ale Domnilor. Le-am aratat §1 eu
dupti dan5ii. Dar trebue sa mai tincm seama, cand
cetim cronicarii 5i de saracia Moldovei. Darile arun-
cite puteau sa pars excesive, fara ca sit fi fost astfel,
data populatia ar fi fost mai cuprinsa.
Daca laranii din Moldova incep a fugi In masa, in-
data ce Const. Mavrocordat fixeaza pe an birul pe
lude la 4 lei 5i 20 parale, 5i is 2 sferturi pentru unul,
trebue sa conchidem ca tara era foarte siiraca si ne-
stabilii. Caci faptul ca s'asvarlea un impozit de doi sau
3 lei pe un trimestru in loc de 4 lei 5i 3 parale pe
.an, nu poate determina niciodatd pe o populatie relativ
bogata 5i a§ezata ca sa fugii fn toata lumea.
In Muntenia nu avem cronicari contimporani. Daca
aceasta din urma parte a larii ar fi avut pe un Neculai
Costin, Neculcea, Canta 5i Enache Cogalniceanu tine
.tie cite asupriri si exactiuni ne ar fi aratat ei.

Un fapt este necontestat. In veacul al 19-lea fisca-

litatea este desigur mai mare in Muntenia. ,Finan-
-tele stint mai bine a5ezate in Moldova, ha chiar, am
sa arat, ca se face o reformd atat In dad cat Si in
perceperea lor.
Am viizut ce se petrece, in Muntenia, intro 1802
3.818.
Sa venim scum la Moldova.
Alex. Sulu este revocat mai cu seama in urma plan-
gerilor consulului rusesc, pe motiv de asuprire 5i
de despuiere a locuitorilor (1802).

www.dacoromanica.ro
532 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Alex. Moruzi e numit in locul lui cu instructiuni

speciale in aceasta privinta. De aceea cum prime.te
firmanul dela Constantiriopole, trimite Divanului or-
din ca sa chibzuiasca wzarea da'rilor pe o baza mo-
derata. Divanul se adund in 12 Noembrie 1802 i in-
tocine§te budgetul. Tata cum raspunde Domnului.
Primind cu plecAciune Luminata carte a Domniei
Tale. cuprinzatoare tuturor povfituirilor ce se cuvia
la chibzuirea si socotinta birului Orel, ca fiind aceste
cunoscute si bine alcatuite, sit poatii lipsi de acum
Inainte isvodirile din non a acelor lard randuialer
necontenite biruri ". 1)
Divanul fixeaza budgetul veniturilor la 3500 pungi
bani adica 1.750.000 lei, afara de banii rasurilor, a-
fara de rusumaturile Camarei gospod §i afara de
banii trebuincio§i pentru tinerea menzilurilor.
had budgetul.
1.750.000 birul lard
800.000 rasur a
180.000 menzilurile
400.000 ruzumaturile, adica dijmaritul,
vinariciul §i gotina.
3.130.000
Budgetul e destul de urcat. Domnul nu -1 prime5te
Cum sose§te in tura, dä ordin Divanului, ca sa se
adune din nou pentru a-i prezenta un budget mai
scazut.
Aici ceva foarte caracteristic. Se incepe o lupta
intre Divan §i Moruzi, acesta insistand ca budgetul
sa fie cat se poate de redus, iar boerii luptand ca
sa -1 mentie cat se poate de urcat, noul Domn avand

1) Uricarul Codrescu, vo'. I, pag. 1.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 533

instructii ca sa nu pund ddri marl pe lard, boerii a-

vand interes ca cifra budgetului sa fie urcata, pentru
ca §i rasura, adica fondul lefilor for sa fie mai pro-
ductiv.
Hati§eriful in puterea caruia fusese investit Mo-
ruzi, ordona ca pentru a§ezarea birului sa se is de
bazd sumele pe care tara le pldtise in 1783. Acest
lucru 11 pusese in vedere Domnul, Divanului. Aloruzi
face mai mult, el cere Divanului ca sa-§i dea pare-
rea §i asupra unui nou chip de wzare a diirilor, ac-
tualul find constatat ca provocand abuzuri §i des-
pueri. Acest lucru it intelegem din rdspunsul Diva-
nului :
Dupa a doua luminata porunca a inaltimei tale ce
prin tidula ni s'a dat ca sa ne adunam iarasi la un
loc si cu toti din preuna sa socotim pentru suma bi-
rului ce poate tara dupa starea de fats, ca sa dea la
visteria Inaltimei tale, nefiind primitei suma ce s'au
arAtat prin cea dintai Anafora, aratandu-se de catre
not ca ar fi cu ingreuierea tarei suma aceia, adica :
3500 pungi de bani" ')
lar mai jos Divanul zice ca Vodd ii daduse insurcina-
reii ca sit flied o dreapta cumpaneald atilt la suma
birului ce poate acum tara sa dea, cum si chipul a-
sezdrei fn taro si prin cloud anarorale, adica una
cuprinzettoare in suma birului si alta de chipul a-
seztirei sei areitam Indltimei tale".
Prin aceastrt anafora Divanul se rostete numai in
privinta sumei birului. Iata ce propune din nou :
Acum darn cu adanca luare aminte, si starea de
acum puind inaintea noastra si alisverisul tarii, cu

') Uricarul Codrescu, vol. I, pag. 10.

www.dacoromanica.ro
534 CERCETXRi ASUPRA STXREI TXRANILOR

toti intr'un cuget am socotit c6 poate tara sa dea fara

de prea simtitoare greutate, 1.600.000 lei imbrAcandu-se
pe toate starile t5rii ce dau bir, Intru care sá se cu-
prinza, ai 238.638 lei, scutelnicii. Afar% de veniturile
obicinuite a Ntariei Sale Doamnei, ai afarq de banii
menzelurilor, Si afara de cele 15 parale de leu r5sura,
ce sunt pentru lefile celor ce slujesc Orli, ai atar5. de
rusumaturi, Insa suma aceasta puindu-se alaturea pe
langil suma anului 1783, sil mai incarca tara cu 658.721
lei, dar mai intai am socotit (dupa cum mai sus s'au
pomenit) aliaveriaul tarii Si starea ei de acump.
Ceeace e mai curios .5i mai semnificativ, este ca
boerii dau, in mod indirect, o leclie Domnului, ca sa
nu se alunece prea tare pe povArnisul usurfirei da-
rilor, eaci u.Furdrile de dciri pot slrica fdranilor. Dar
sii citez intreg pasajul ciici el arata m entalitatea cla-
sei diriginte de atunci, precum §i ideile care dom-
neau in materie de ingreuiare a impozitelor.
«Este stiut Indltimei tale, si tutulor celor cc inalta
pronie iau rdnduit sa ocdrmuiascd, si sd obldzz-
duiasca noroade, a nu se atinge de cloud margini,
de care atingdndu-se pricinuesc for zdrobire si sta.
ramare neaparatd, adica, nici le impileazd cu po-
voard, incdt sd nu poata* rddica putinta lor, ca sd
le aducd la peire si la dezneiddjduire; dar nici be
lasd intru usurinta atilt de nemdsuratd, in cdt sa
uite datoria si supunerea si sit' se deprinzei in zbur-
daciune, in lenevire si in treinddvire, caci anzan-
doud pricinuesc for de istov pierzare si deznaddj-
duirea naste rasipirea si pustiired Mn, si uitare
de datotiile sale, lenevirea si tranddvirea pricinue-
ste intdi incetarea de tot felul de lucrare a pd.
mdntului, din cure spdnzurd cea intai ticalosie la
toatd starea, si mai ales lipseste si chipul prin
care poate rata aceasta a implini neapd rata sa

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 535

datorie ceitra prea puternica si mult milostivd int

peireitie, cu dare de zahare pentru hrana nordului
Tarigradului".
Dar scaderea darilor nu aduce numai aceasta ne-
norocire, pe capul taranilor adica lenevirea, ci inca
alte tirmari rele, zice, Divanul : «al doilea ince-
teazel tot felul de negustorie prin scumpirea chi-
riilor, la esirea peste hotar la toate metahurile ce
tara aceasta le scoate.).
Observati rationamentul : Taranii fiind apasati de
dari, vor fi nevoiti sa facii ciiratiie cu preturi eftine,
ca sa poata ciitiga banii birului, pe cand avand bi-
ruri u§oare, nu o sa aibe nevoie de a face ciirau5ie
numai de cat, deci vor scumpi pretul chiriilor II.
Dar mai este, zice Divanul, §i a treia urmare care
atinge pe boeri in mod deosebit : al treilea lipswe
slujba, atat de starea boereasca, cat si de starea ne-
gutatoreasca, si birniceasca si mazileasca negdsind
nici cu bani la trebuintele cele fleapit-rate ce cere
fiesti care stare si asa toatei alceituirea politiceascci
iese din hotarele sale".
Tata pentru ce motive Divanul nu credo ca poate
sa reduca mai mult suma de 1.600.000 de lei birul
tarei.
Cu toate aceste Domnul insista ca sa se mai scada
birurile, eel putin cu 50.000 de lei; a§a ca mai la urma
boerii consimt a fixa birul tarei la 1.550.000 de lei
pe an, afard de rasurile obicinuite §i afard de hota-
rata suma a lindatului : cu toata luarea aminte, ce-
tind intarirea ce s'a fAcut de catre inaltimea Ta la prea
plecata noastra anafora, pentru hotarata suma a bir-
nicilor Orel am vazut si am inteles cu znultumitor
cuget (!) Milostivirea Inaltimei Tale catre locuitorii
tare', de a se ridica lei 50.000 din suma de lei 1.600.000

www.dacoromanica.ro
536 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

din anul acesta, ce s'a socotit cu staturile obstiei ca

sA fie darile anului».
Iata budgetul pe ziva de 1 Aprilie pang la sfar5itul
lui Septembrie pe anul 1803 :
719.185 lei 78 bani de la Ianuarie pans la sfarvitul lui
Martie deja perceputi.
192.235 Cinci sterturi dui:A urmarea ce au Lost
si pata acum, adicA Aprilie, Mai, Iunie,
August, Septembrie la orAnduite vremi.
180.000 SA se implineascA §i r5.nduiascA la 23
Aprilie dupa stertul lui Aprilie In vreme
ce se strange banii cheltuielii Visteriei
care dare este mai jos deck suma a-
nului trecut a cheltuielilor de 35.472 lei.
405.361,12 AjutorintA de vary cu 11.257 lei mai jos
aecat suma anului trecut socotindu-se
si aceasta la vremea orAnduitA.
24.474.60 Sase . . . dajdii a mazililor si a rupta-
vilor.
10.189,90 Ruptele Camarii si negutAtorii la Sf.
Gheorghe.
18.554, Jidovii pe vase luni.
1.550.000,20
Dach la aceasta suma adaugim 800.000 lei riisura
pentru lefile boerilor §i 400.000 lei rusumaturile, a -
died taxele pentru dijmdrit si vinariciu §i go§tina, bi-
rul tiirei se ridicd la 2.750.000 lei, din care numai
53.000 de lei, dajdiile mazililor, a jidovilor si a rup-
telor Camarii, nu sunt platiti de larani.
Acosta este ultimul budget a§ezat pe baza biruri-
lor §i a modului vechiu de percepere. In adevdr din
tabloul de mai sus, observdm ca Alex. Moruzi in anul
Intaiu §i al doilea al Domniei sale, urmeaza vechile
obiceiuri rele din veacul al 18-lea. Asa, gdsim ca cisla

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 537

se percepea din 7 sferturi a 38.000 lei in cifre rotunde,

sfertul. Apoi, pe laugh cisla, functiona ajutorinta care
era mult mai spornich ; fie care din cele 2 ajuto-
rinta producea peste 400.000 de lei. In cafe sferturi se
percepea ea ? Probabil ca in mai multe decat 7. Se
percepea de asemenea deosebit, banii menzilurilor, plus
rasurile. Banii menzilurilor se strangeau cel putin de
(loud on pe an, flindch vedem ca se vorbeste despre
sfertul lui Aprilie. Asa ca dach am presupune ca aju-
torinta se aduna in 10 sferturi, atunci ajungem la in-
semnatul numar de 17 sferturi cisla si ajutorinta, douii
menziluri, plus banii Hisurilor.
Dar am vazut ca nu era numai atata. Mai era banii
zaharelelor si imdatul threi, ceeace facea eel putin
21 de dajdii pe an.
Aceasta stare devenise intolerabild. Mai cu seams
infiintarea de sferturi pentru fiecare condei mai in-
semnat de cheltuieli, ducea din ce in ce la ridicarea
tot mai mare a birului, De sigur ca se facuse un abuz
cu sferturile cislei, care din 4 cite erau la inceput,
se redicase la 12, adich cite unu la fie care lung si
chiar si mai multe. Numai sub Moruzi am vazut
ca erau 7. Dar pe laugh sferturile cislei, Domnii si
boerii isi Meuse un mijloc, prin aruncarea a tot felul
de oranduieli deosebite pe lard, ca sh pastreze pen-
fru ei,. asi putea zice, sferturile cislei.
De aceea am zis Ca 'inch find la Tarigrad, Moruzi
porunceste Divanului ca sh se ocupe de o noun a-
sezare a birului. In Julie 1804 Divanul adreseaza Dorn -
nului o anafora, in care reguleazh aceea asezare pre-
cum si birul pe acel an.
Boerii recunosc si arath si ei cilia daunii aduceau
locuitorilor multele sferturi si oranduieli.

www.dacoromanica.ro
538 CERCETARI ASUPEA STARE[ TARANILOR

Ca cu chipul cu care pancum s'a urmat darea

si strangerea birului (milcar ea in luminatele zile ale
Indltimei Tale, nu s'au urmat cele de mai inainte ur-
marl si asuprele) nu numai cd este nealceituit si pri-
cinuitoriu de greutate pentru necurmarea sfertu-
rilor, dar si aduceitoriu de pagubei locuitorilor, cer-
sind trebuinta a se afla printre clansii de apururea
zapcii si alti ordnduiti slujbasi, pentru aceasta so-
cotim cd este de trebuintd a se face de iznoava ase-
zarea si strdngerea birului." ')
Divanul propane un fel de unificare a budgetului,
reduce Coate incasa'rile la palm sferturi: fa cand u-se
socoteald pentru toata suma cheltuielile visteriei,
pentru cheltuielile Domniei si a Orel, coprinzandu-se
si aceasta pentru trebuiraele pamantului si din vechi
si acum hotdrate cu care impreund luandu-se si obici-
nuita rdsura sd imparter' aceasta sumo in 4 sferturt
deopotrivci pe an, socotindu-se fiecare sfert, ca sa
umble pe tri luni, incepdndu -se anul dela 1 Octom-
brie si peina la starsitul lui Septernbrie.»
Se desflinteaza sfertul special al po,5telor (liar acum
find cd se face de isnoavd asezare, am socotit de lobos
ca sa se numeasca si banii menzilului cu banii hota--
rati ai birului, impartindu-se intre aratatele 4 sier-
turi, Cara a se mai adaugi o deosebita dare pentru
menziluri,"
Se desfiinteaza de asemenea §i oranduiala zaharelei,.
osabit se va mai opri in suma birului tarei si banii
cheltuieli obicinuitei zaharele."
,1Tumai rdsura set' pdstreazd deosebit.
Va sa zits unificatia nu e complecta, boerii nu

2) Uricarn1 Codrescu, vol. 1, pag. 22.

www.dacoromanica.ro
 G. PANIIT 539i

renuntau la a avea un fond deosebit pentru lefile for

pe care sa-1 poatii alimenta oricand ar avea nevoie,
din birul tarei. Cifra hudgetului pe care-1 prezintii
este de 1.916.000 lei.
Cat plateau taranii din aceasta mina ? Divanul ne
o spune : 1.756.611 lei, la care adaugandu-se rasura
de 800.000 de lei, birul for se ridica la 2.556.612
lei, o suma destul de insemnata.
Dar cel putin se curmase abuzul cu sferturile si Cu
orandnieli multiple .i nesfarite.
Domnul aproba acest budget.
Va sa zica taranii trebuiau sa plateasch de sfert
429.000 lei in cifre rotunde.
Cu aceasta ocazie aflam ca scutelnicii nu erau scu-
titi decat numai de cisla si de menzil ; toate cele-
lalte oranduieli precum rasura, zaharelele, ruzuma-
turile be plateau ca si ceilalti contribuabili.
Reforma aceasta are o mare insemnatate, mai ales
dacii ne gandim ca la aceiai data in Muntenia se
tirma inch dupd vechea traditie de abuzuri, cu sfer-
turile si cu oranduelile, en toate ca i se daduse 5i lui
Ipsilante ordin dela Tarigrad ca sa modifice wzarea
birului. De forma. si acolo Ipsilante pusese la chib-
zuirea boerilor chestia a5eziirei birului tarei ; boerii
insa refuzase a aduce vre-o modificare.
Inteadevar, lute° anafora din 1804 luna Noembrie,
Divanul spune lui Ipsilante ca avusese, insarcinarea,
es6 socotim, sá chibzuini cele se se cuvinia spre buna
Intocmire si asezare a dajdiilor $i Ia ce tale $i ran-
duia15. adie4, trebue sA se aseze dajdiile, spre mai multi
usurinta si odihna locuitorilor, $i de este bun mijlocul
acesta ale diminiilor (un alert pe dout luni) sau de
eunoaqtem un altul mai de folos pentru repausul

www.dacoromanica.ro
540 CERCETARI ASUPRA. STi REI TARANILOR

locuitorilor pi sa aratiirn Inaltinzei Tale parerea

noastra la aceasta."
La care Intrebare boerii riispund cd n'au gdsit alt
mijloc. mai bun decal sd se pastreze cele 6 sferturi pe
an, plus menzilurile, plus rdsura fi celelalle.
Sa ne intoarcem in Moldova.
Inainte de a pune in lucrare noua a§ezare a dajdii-
lor, Moruzi ordonase ca sa se facii o catagrafie in toata
tam pe baza nouei impartiri in 4 sferturi a birnici-
lor pentru ca sa vada la ce suma s'ar putea urea
darea. Acea catagrafie ne-a ramas. 1) Ea e facuta in
vederea aezarei noului bir, de vreme ce este lu-
crata pe cloud rubrici; pe cea Intai, cetim banii unui
sfert nou de 3 luni" .i pe cealalta suma peste tot a
birului a anului". Suma totals care iese de pe tara e
de 1.894.512 lei, care cu rasura de 800.000 lei face
2.694.512 lei, in care, ce e dreptul intra .i breslele §i
rupta§ii.
Din aceasta catagrafie aflam ca in 1803, erau 117.000
de birnici, din care 96.000 birnici ordinari, iar restul
mazili §i rupta.i. Prin urmare, in mijlociu, taranii pla-
teau peste 25 de lei, pe an fiecare. Suntem departe
de ceeace am vazut ca taranii plateau In Muntenia.
Aceasta noua a§ezare a lui Moruzi, tine ? Deprin-
derile rele vechi, erau a§a de inradacinate, Meat cele
bune cu care erau inlocuite, puteau cu greu a se
mentinea. A§a, nu mai departe, in anul 1805 se men-
tin ce e dreptul, cele 4 sferturi stabilite, Insa.' se
arunca pe lard din noua cheltuiala menzilurilor in mod
deosebit, plus banii lefilor boerilor (rasurilor) care
am vazut ca ramasese neatin§i. Acest lucru it attain
1) Uricarul Codrescu, vol. VII si Viii, pag. 241-377 $i pag.
M2-368 precum $i Istoria Romanilor, Ureche, vol. XI, p.50-65.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 541

din o anafora a Divanului, adresatii Domnitorului

Scarlat Calimah (1812) dupa ce trupele ruse§ti se re-
ti din principate si Basarabia e anexata Rusiei.
Scarlat Calimah Inca find la Constantinopole, in-
vita pe boerii Moldoveni, ca sal ingiinteze de cele
urmate mai Inainte in pain antul Moldovei, pi ecum
§i de oranduielile ce se cuvin a se wza dupa ce vor
trece cei doi ani de ertare a birului tarei.
lath' cum se exprima Divanul : ((de trebuintfi am
socotit a implini datoria noastra t;;i prin aceasta pIe-
eatA anafora ai arAta inAltimei Tale, ca mai 'naintea
rcizboiului acestuia alcatuirea birului din taro cdnd
era toate impreun el, a lard din rusumaturi, era
1.695.000 lei, care se lua dela locuitorii birnici, de
la mazilii ruptasi, ruptele visteriei, jidovi si negu-
tdtorii hrisoveliti, ludndu-se osebit si 180.000 lei
pentru rinerea menzilurilor, mile si orlanotropii,st
pe toard suma acestor banj se lua si reisura obici-
nuita cdte 15 parale de tot leul care se strdngea la
casa rasurilor; si se da lefi celor ce slujia tarii,
adicei boerilor Divanului si boerilor Departamentului
scriitorilor Divanului, si a visteriei, ispravnicilor,
judecdtorilor, comisilor, slujitorilor p dmantesti apoi
si beslegilor si in sfetrsit si boerilor Kapikihailor
din Tarigrad si altor a Donzniei slujitori.
aSuma toata a casei rasurilor se aduna atunci
peste 800.000 lei pe an si intr'un acest chip se
coprinde toatil suma le filor dupa isvoadele cu pe-
cete Domneascii
aAceastcl rdnduiald a strdngerei banilor birului
si a rasurilor urmand cateva luni si dupil intrarea
()suitor Rusiei pdnd cdnd au avut ocdrmuirea
Domnul Ipsilante, apoi din poruncti s'au radicat
numai banii birului de asupra locuitorilor satelor,
iar rasurile cdte 15 parale de leu pe acel biz. de

www.dacoromanica.ro
542 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

la sate s'au Mat pdn(x in sfdrsit adecd Mina la luna

lui Septembrie trecut"9.
A§ezarea noun a birurilZir, dupii cum hrisovul chiar
arata, s'a continuat cat va timp §i dupii ce trupele
intra in Moldova in 1806.
Cat timp ? Anaforaua ne spune din porunca s'a
redicat ,numai banii birului de asupra locuitorilor
satelor, care nu au mai pliitit bir", ramanand la daj-
dii numai mazilii §i rupta§ii, pang la 1812. Iar bir-
nicii n'au platit, in acest timp, decat numai rasura de
15 parale de leu.
Un lucru ramane constant, desfiintarea numeroa-
selor sferturi. Cisla continua a fi percepu,ta numai
in 4 termene panii la Regulamentul organic.

Ceeace mai deosibe§te pe Moldova de Muntenia, in

acest veac, este ca in cea intaiu numai gasim ca bath
a impositului unitatea fiscala numita lude. Am vazut ca
in veacul al 18-lea aceastii diviziune fiscalii a existat in
amandoua tarile. In Moldova am putut'p urmari liana
la Alexandru Mavrocordat (1785). Domnii din veacul
al 19-lea atat in hrisoavele for de a§ezarea birurilor,
cat §i in budgete, numai pomenesc de ludele fiscale.
Cu toate acestea cisla continua a avea c§i in acest
veac a cela§i caracter, care '1 avuse inainte §i l'am vazut
ca '1 avea §i in Muntenia. Satenii continua a fixa ei par-
tile contributive. hi anaforaua din '1804, catre Dom-
nitorul Moruzi, cetim : "Pentru aceastel suma ara-
tatei (suma budgetului) cisluindu-se in toga tara si
imbracandu-se pe toate startle birnice cu bursa si
1) Uricarol Codresca, vol. IV, pag 11.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 543

dreapta cnnzpil nealii, nu nuurai dupes putinta fiesi

-cciruia tinut, ci flied si duper' putinta flecd rai sat".
Si intealta anafora, tot cu aceia§i data, ghsim : *SA
adaugi milostive, a se da cele mai puternice pot unci
catre dregatorii tinuturilor, spre a urma cumpdna
-dreptatei la strdngerea banilor, ajutorintei de vary
-si a rdndatului, potrivind din creme fn veme pu-
terea cea adevarata a satelor, lard interes si hatd
ferindzz -se prin fnteleaptci addncacercetare de starea
cea adevarater a tinutului, iar prin neadevarata si
prin partinitoare arcitdri a unora si a altora, s' se
fnsele incarceind pests cuviintd uncle din sate cu
care chip poate sd le aducd stricaciune.v
Acest pasagiu are o importanta deosebita, pentru a
caracteriza natura ajulorirzfei.
S'ar parea din aceste cuvinte eh baza ajutorintei ajun-
sese a se confunda cu totul cu acea a cislei, si ca ea nu
-se mai platea pe case (ogeacuri) ci se plateaintocmai
ca cisla dupa puterea §i putinta satenilor §i a sate-
lor. Daces ajutorinta ar fi avut, cel putin in veacul al
19-lea, caracterul de taxa fixes, cum a avut la ince-
put, atunci n'am intelege pentru ce Divanul roaga pe
Domn, ca la a§ezarea ajulorintei ispravnicii sa nu
faces nedreptiiti apasAnd uncle sate, fall cu altele,
-ceea ce am viizut cii se IntAmpla cu cisla.
Prin urmare atrag in aceasta privinta atentia citi-
torului, pentru ca sa pund in legattu-ii aceste ce le
scriu acuma, Cu ceea ce am scris aiurea in pri-
vinta caracterului acestui impozit.
Am vazut cAt plateau tiiranii, in mijlociu, sub
Moruzi.
Acum cind cunoa§tem caracterul cislei, nimeni nu
poate sa ma intrebe cAt platea fiecare Oran in rea-

www.dacoromanica.ro
544 CERCETXRI ASUPRA STAREI TARANILOR

litate, fiindca cisla se platea dupa sat, nu dupa lo-

cuitori.
In catagrafia dela 1807 pe care am amintit-o deja,
gasim ceea ce n'am paint gasi in Muntenia, in cata-
grafia facuta sub Caragea. Catagrafia din Moldova, nu
ne da numai nurniirul locuitorilor din fecare sat, dar
ne arata .i banii pe care satele le plateau pe sfert,
precum §i pe Intregul an.
Si cu toate aceste, din aceste date atat de precise
nu ne putem face idee cat platea fiecare contribua-
bil in parte. Ba mai mult, nu putem sa ne rostirn,
dupa ce norma taranii se cisluiau intre ei.
In Muntenia am vazut ca ei sa Imparteau in 3 Ca-
tegorii : in frunta§i, mijloca. i si coda§i. Din studia-
rea amanuntita a catagrafiei, facuta sub Moruzi, nu
reiese ca aceasta norma s'ar fi practicat .i in Mol-
dova cu rigoare, sau ca numai aceasta norma ar
fi calauzit pe sateni in intocmirea cislei in sate. Ba
mai mult, din studiarea catagrafiei, ar e§i tocmai
contrarul, adica ca cisluirea nu se facea numai de-
cat dupd oarecare categorii fixe.
Nu erau impartiti taranii de exemplu in 4 sau in
5 categorii dupa starea lor, nici nu era o &Lima de-
terminate pentru ficare categorie. Totul era lasat la
buna intelegere, iar norma dupa care satenii se im-
puneau, nu era dictate de visterie.
Acest lucru reiese foarte clar din condica birurilor
din 1803. Gasim o multime de indivizi scrisi pe
nume, tarani, Jude, argati, breslasi, jidovi, etc., cu
birul care '1 plateau pe an, fiecare. Cea mai mare-
variatie domne.te In privinta sumei. Cifra maxima
pe care o intalnim ca platesc unii birnici izolati,
este de 52 de lei, iar cel mai mic bir de om, gasim de

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 545

2 lei. Intre 52 §i 2 lei, variaza suma pe care bir-

nicii izolati platesc.
Asa, gasim pe unii platind 48, 40, 36, 24, de lei.
Pe alti platind 20, 18, 16, 14, 12, 8, 6, 4, §i chiar 2
lei. Am cautat sa -i clasez dupa oare care categorii,
ca sa vad nu cum va voiu gasi vre-o norms ; mi-a
fost imposibil. Am constatat acea§i variatie in plata
birului la jidovi ca §1 la luzi, la bresla§i ca §i la
plugari, etc.
S'ar parea insa ca oamenii cari atarnau de pro-
prietari precum vierii, argatii, etc., plateau ceva mai
putin, cleat satenii §i bresla§ii.
Aceasta variatie de cots a birului de la individ la
individ, ineepand cu suma de 52 lei, pentru a sfar§i
cu 2 lei, dovede§te cu prisosinta, cea ce am afirmat
mai sus, ca la visterie nu erau fixate nici un fel de
categorii de contribuabili §i ca, mai ca-mi vine a
afirma ca nu era fixata nici o suma maximala pe
care locuitorii bogati trebuiau sa plateasca.
Cum ca cei care plateau 52 de lei, 5i cei care
plateau 48 de lei, erau oameni cuprin§i, lucru e
clar. Dar de ce plateau unii 52 de lei foarte
putini de almintrelea, vre-o opt §i, de ce plateau
altii 48, altii 44 §i altii 42 ? Lucru ramane pentru
not inexplicabil, caci toti ace§ti oameni sa presupune
ca erau locuitori cuprin§i, cu stare. De ce dar aceste
nuante de bir, cite °data. de 4 lei (48 §i 44), cite o-
data de 2 lei (36 §i 34) ? Giisim in condica de bir,
de uncle iau aceste date, cite odata, un sir de zece
oameni inscri§i cu numele lor, unii platind 24 de lei
altii 12, altii 8, altii 6, altii 2. La ce fel de categorii
pot raspunde o variatie a§a mare de cots ? Poti ad-
mite cii erau 10 sau 12 categorii de contribuabili ?
35

www.dacoromanica.ro
546 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

SA ,5tie ca categoriile and se fixeaza de lege, nu pot

sa fie prea numeroase, "ttici pe Tanga ca dau foarte
mult de munch, dar apoi ele devin nerentabile In-
data ce mergi cu distinctiunile si cu nuantarile Area
departe. Asi putea zice, ca rar intalnim pe locuitori
platind uniform, and ii vedem grupati in numar
de 5 sau 6, cifra usor de delsegat din cauza simplicitii-
tii. Daca nu este arbitrarul, cel putin este obscurul
si haosul.
Pentru a ne explica acest lucru trebue sa tinem
seama, in parte, de hatarul si protectia care domniau
in plata impozitului ca si in toate. Probabil ca birnici,
se taxau si in consideratia proprietarilor si dupd
influenta stapanilor de mosii. Asa, in aceasta condica,
de multe on birnicii sunt designati sub urmatoarele
cuvinte : oliuzii spatarului Rozetti" sau liuzii logofa-
tului Canta", etc.
Aceste lucruri rezulta din studiarea condicei cu
privire la birnicii izolati sau cei grupati in numar
de 4 sau 5. Tot acelas lucru gasim .5i la sate. Poate
mai putind variatie, din cauza ca locuitorii unui sat
prezinta mai multa uniformitate in avere, in felul
de mulled si de hrana.
Dar cum ca exista o mare variatie intre cele doua
cifre extreme de bir, intre maximum si minimum
si ca dela sat la sat, din aceasta cauza, se schimba
cifra globala a cislei, si acest lucru ni-1 dovedeste cu
prisosinta con dica de biruri de care vorbesc.
In adevar, daca faci mijlocia birului pe care dife-
rite sate '1 plateau, niciodata acea mijlocie nu se
potriveste.
a dau cateva exemple.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 547

Asa, satul Stimile5ti din judetul Falciu, apartinand

episcopiei de Hu 5i, compus din 161 de birnici, pla-
tea 18 lei de fiecare locuitor In mijlociu ; pe cand in
Ra5e5tii, proprietatea aceleia5i episcopii cu 71 de locui-
tori, partea fiectiruia venea numai 13 5i jumatate lei. 1)
Alt exemplu :
Mo5ia Nlicle5tii a spatarului Manolache Donici, in-
semnata cherestea 5i loc putin, din Judetul Orheiului,
avea 33 de locuitori. Pe ea venea fiecarui locuitor par-
tea la cisla, in mijlociu, 23 de lei, pe an ; pe cand la
mo5ia Harjoaca insemnata tot cherestea si loc putin,
mijlocia cislei locuitorilor este de 14 lei. Pe mo5ia
Tuzara a stolnicului Matei flii5canu acela5 judet, cisla
venea locuitorilor 10 lei, in mijlociu. Iar locuitorii mo-
5iei Tudora a stolnicului Ionita Varna), plateau 12 lei,
in mijlociu.
Am luat de asemenea sate cu o populatie de birnici
egalii, de ex.: cu 90 sau cu 70 5i am constatat ca pe
mosia Simnice a visternicului Iordache Ba15, insem-
n.ata, ca cultivandu-se 5i tutun, pe langa plugarie,
locuitorilor le venea in mijlociu 17 lei cisla ; iar pe
mo5ia Balo5eni a lui Vasile Stamate, cu aceia5i po-
pulatie, locuitorilor le venea contributia la cisla numai
15 lei. 2)
Mijlocia o mai repet este departe de a reprezenta
realitatea, caci inteun sat undo, in mijlociu, s&enii
plateau 15 lei sau 10 lei sat! 9 lei, putea sa fi fost
contribuabili care sti fi platit 30 lei sau chiar 40 lei,
iar allii numai 8 ei, 10 lei sau 12 lei. Caci a5a era
baza impositului.

' Uricartil Codrestu. vol. VIII, pag. 242.

2) Ibidem, vol. V, pag. 244, 245, 247, etc.

www.dacoromanica.ro
548 CERCETARI ASUPRA "STAREI TARANILOR

Acest impozit cisla, care avea ca baza ceva de

pura apreciere, cu totuP subiectiv, §i putand da loe
la abuzuri, ar fi putut avea un temei mai rational.
S'ar fi putut impArti dela visterie tAranii in 3 sau
4 categorii. Am vazut, ca boerii tineri refugiati la
Brasov, propun acest lucru.
Am mai v5zut ca in veacul al 18-lea Grigore Ghica
in Moldova chiar realizeaza o astfel de reforma im-
partind pe contribuabili in 4 categorii, unii pliitind
4 lei pe sfert, altii 3, altii 2 §i altii un leu. 1)
Dar in acela§ timp, am mai v5zut ca aceasta re-
formd a cislei nu dureaza mult. Se revive la vechiul
obiceiu, acela ca locuitorii sa se cisluiasca intre ei
dupd putere. Chiar Regulamentul organic care desfiin-
teaza §i in Moldova, ca §i in Muntenia cisla, o inlo-
cue§te nu prin un impozit proportional sau impartit
in mai multe categorii, ci pur §i simplu prin o capi-
tatie : in Muntenia de 30 lei pe an pentru mice fa-
milie de plugar, in Moldova iara'§i de 30 lei. Insk
in cea ce prive§te determinarea numarului fami-
liilor, Regulamentul organic, lash' in Moldova, tot
dupd vechiul obiceiu, adica ca satenii sa decida
multiimindu-se a institui un tribunal de apel, in
persoana proprietarului, catre care taranul nedreptAtit
sd reclame.
In 1806 Rusialdeclarand rAsboiu Turcilor, trupele
ei ocupd Cara, de unde nu ies deck la sfar§itul a-
nului 1812, cand anexeaza Basarabia.
Este intrebarea : In timpul deselor ocupatiei stra-

1) Letopiseti Cogalniceanu. vol. III. pag. 186.

2) Regalamentul organic al Moldovei, pag. 41 gi 42.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 549

ine, in veacul al 18-lea Si al 19-lea, and nu sunt

Domni ci Divanul se margine§te a expedui afacerile
curente sub ordinile comandantilor austriaci sau ru§i,
taranii plateau bir ca in timpurile normale ? Un bri-
sov din 1813 ne raspunde la aceasta intrebare. Dupa
plecarea lui Moruzi (1806) taranii au mai plata catva
limp birul. Dupa aceea li s'au luat numai banii rasu-
rilor, pentru lefile boerilor, iar incolo nu au mai fost
suparati.
Apoi din porunca s'a ridicat numai banii birului
d'asupra locuitorilor satelor, iar milsurile cate 15 pa-
rale de leu, pe acel bir de la sate s'a luat pAnA in
starsit adica ',Ana la luna lui Septembrie trecut (1812)
iar de la mazili $i ruptasi s'au luat in toata curgerea
vremei"1).
Nu se lua taranilor bir, fiindca erau supu,5i la
tot felul de transporturi §i de beilicuri pentru ne-
voile armatelor. Di indreptau drumurile pentru arti-
lerie, ei transportau proviziile §i munitiile, intovara.5ind
armatele in toate mi§carile lor, a§a ca ar fi fost im-
posibil ca sa mai plateasca §i birul. Mazilii, adica
boerna§ii §i ruptaii negustori, neflind supu§i la
beilicuri §i podvoade, se intelege, continuau a plati
birul.
Cu ce se indeplineau nevoile Visteriei, caci Diva-
nul avea cheltueli macar ca Domnul lipsea ? Cu ve-
nitul ruzumaturilor, adica cu produsul taxelor go§ti-
nei, a dijmaritului §i a vadraritului. Va sa zica numai
laranii care aveau oi, porci, vii, stupi, etc., numai
aceia plateau bir sub forma acestor imp osite.

1) Uricarul Codrescu, vol. 1NT, pag. 114.

www.dacoromanica.ro
550 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Desi taranii in timpul ocupatiilor straine nu pla-

teau bir, Irish beilicurile la care erau supusi precum
i pradaciunile la care erau supusi, erau a§a de maxi,
in cat totdeauna dupa incheierea pacei se simtea ne-
voia ca aceste tari sa fie ertate de bir pe 2 ani. Ada
se facu in 1774, a§a. In 1802, tot a§a §i in 1812.
Scarlat Calimah, venind in Moldova, la sfar§itul
anului 1812, tarii i se Meuse iertare de bir pe timp
de 2 ani, pans la 10 Iunie 1814. Moldova fusese des-
membrata. Prin perderea Basarabiei, 5 judete anume
Grecenii, Hotarnicenii, Codru, Orheiu §i Soroca, fu-
sese deslipite de taro. Dupa catagrafia din timpul lui
Moruzi, de care ne-am ocupat, in aceste 5 judete,
fusese 26.600 contribuabili, pe care tara perzandu-i
perdea un venit de 638.000 de lei pe an, in cifre rotunde,
adica a treia parte din intregul venit al tarii. Pe
aceasta baza noua trebuie ca Divanul §i Calimah
sa a§eze birul
Dar pang la 10 Tunic 1814 nevoile tarei necesitau
oare care cheltueli. Pentru lefile functionarilor, am
vazut, ca in orice timp §i sub ocupatia straina, se
percepea 15 parale la leu. Dar serviciul po5telor
sau a menzilurilor ?
Pe laugh aceste, mai erau oarecare datorii a 'aril
care ramaneau totdeauna pe urma evacuarii tarilor
de trupele Ruse.ti sau Austriace.
Cum am. spus, taxele dijmaritul, go§tina §i vadra-
ritul, trebuiau sa acopere toate cheltuelile.in lipsa bi-
rului tarii. Din venitul for deci se plateau menzilurile,
precum §i cheltuielile curente ale visteriei. Dar taxele
rusumaturile, se vede, ca nu erau suficiente. Calimah
constata ca visteria Moldovei era datoare aproape
un milion, deficit rezultat din insuficienta veniturilor

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 55i

ruzumaturilor. Macar ca taranii erau scutiti de darea

birului pang la 10 Iunie 1814, cu toate aceste Calimah
aruncd o dare provizorie pentru acoperirea defici-
tului visteriei. Si ceeace este mai extraordinar chiar
si pentru acoperirea lipsei casei rasurilor, macar ca
in tot timpul ocupatiei, cum am zis, laranii nu ince-
tase un minut a pldti banii lefilor.
In sfar§it in luna lui Main 1814, termenul afidofiei,
adica a artarii birului, expirand la inceputul lunei
viitoare, Domnul se gande§te a a§eza birurile pe tara.
Iata cum scrie Divanului : Veti alcatui cele mai
adevarate gi cuviincioase socotinti, pentru cea nea-
pArata sumA a birului, care se cuvine sa se aseze
atilt asupra locuitorilor a fiestecArui sat, cum si asu-
pra tuturor celorlalte trepte cu aceeas alcatuire a
sferturilor, precum s'au urmat pelna la 1806, so-
cotizzd cu luare aminte, pentru ca prin bumf si
dreaptii alcatuire, sd poatti visteria a'si intdnzpina
fleapit- ratele clzeltueli, dar gi locuitorii tarii intru
bund petrecere cu linistire si multumire sA urineze
implinind datoriile for ".
Divanul dupa ce se aduna la Mitropolie §i chib -
zue§te, raspunde la 15 Main 1814 lui Calimah :
Drept aceea alcdtuiti not pe temeiul parintestii
iubiri a Intiltimei tale, frzfdtisdndu-ne Visteria Inal-
timei tale, cuviincioasele instiinrdri pentru suma
locuitorilor (aril, a fiesteceiruia sat si tdrg, si cate
altele an cerut trebuintd, spre dovada acestii de
acum start a locuitorilor ne-au infatosat si estract
in sunzd de 1.354.540 lei, care dupa agezarea fa-

Uricarul Codrescu, vol. I pag. 187.

www.dacoromanica.ro
552 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

curd la 1804, cu urmare de 4 sferturi intr'un an,

se arid darea birului tariff panel la anu11806, cdnd
s'a deschis razboiul" 1).
Aceasta cifra de 1.354.540 lei, nu este exacta, data
finem in seams anaforaua acelorai boeri din 1813,
in care sa vorbeste la dad suma se ridica birul tarii
in 1804-1806. In adeviir, tars pierduse, cum am spus,
prin luarea Basarabiei, 26.600 de contribuabili §i o
sums de 638.000 de. lei cifre rotunde din venitul
anual al !Aril.
Prin urmare, exact ar fi trebuit ca Divanul sa eva-
lueze numai la 1.070.000 de lei, cifra pe care con-
tribuabilii ramasi Moldovei puteau sa" plateasca in
conformitate cu awzarea birului din 1804. Dar Divanul
urea intr'adins cifra, pentru ca Domnul su mai poata
scddea ceva, dupd obiceiu, pentru a'§i arata mils ; de
aceea, Calimah face o sciidere, avAnd, zice el, in vedere
acele grele patimiri din vremea razboiului, ci si cu
despartire a hotarului, care pricinueste for (I ocuito-
rilor) lipsa de locuri de hrana trebuincioase pentru
dfingii $i dobitoacele for si cu potrivire starea locui-
torilor de acum, socotim ca stt fie tar% simtire de
greutate a se aseza pe an suma birului tarii de
1.260 000, afara de rasurile obisnuite crate 15 parale
la leu".
Rasurile, Divanul le evalueaza la suma de 532.000
de lei in cifre rotunde. Deci birul care trebuia
plateasca fitranii se ridica la suma de 1.800.000
de lei.
Alex Calimah in aceea§i zi chiar, cand prime§te ana-
foraua Divanului, emite hrisovul de a§ezarea biru-

1) Uricarul Codrescu, vol. I, pag. 39.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 553

rilor cu scazamantul obicinuit primim cu bucurie

a se aseza cAtre toti locuitorii 16rii, numai sunza de
1.260.000 lei, de care scazandu-se : 140.000 lei, suma
ce se cuprinde asupra treptelor ce au asezarea for
cu deosebire impreuna si dare intr'un an a dughe-
nilor, ramane sA fie asupra locuitorilor satelor $i cu
-targurile numai 1.120.000 lei care suma dupa asezarea
-facuta la 1804, alcAtuindu-se cu dreaptt cumpanire in
patru sferturi, cdte pe trei luni, se cuvine sA fie
sfertul de 280.000 lei, iar inceperea asezarii birului,
dela 10 a viitoarei luni Iuniew.
Deci budgetul Moldovei pe anul 1814 10 Iunie 'ina
la 1815 acea5i lung, impreund cu rasura pe care am
.aratat-o deja, se ridica la 1.620.000 de lei, ceeace face
ceva aproape 25 de lei, in mijlociu, pe cap de con-
tribuabil.
Posedam de asemenea budgetul de sub Scarlat Ca-
Email §i pe anul 1817-1818. El nu se deosibe.te mult.
In adevar taranii platesc in anii din urma a dom-
niei lui Scarlat Calimah, 1.060.000 bir, la care daca
adaugim 534.000 rasura face 1.590.000 lei iar pe cap
de contribuabil vine ceva mai putin de 25 de lei, in
mijlociu.
Nu suet publicate sumele visteriei din timpul lui
Ionit5 Sturza, ultirnul Domn inainte de Regulamentul
organic.
Daca ne-am potrivi acuzatiilor vagi a clasei boe-
reti pe care le formuleaza trite° petitie catre Sultan,
ar trebui sti conchidem ea Ionith Sturza stoarce eu

1) Uricarul Codrescu, vol. XVII, pag. 345.

www.dacoromanica.ro
55t CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

cruzime tam impunand irripozite noud §i noua des-

brachri. Ba mai mult ar trebui sa conchidem ca Io-
Sturza a infiintat din nou vaciiritul, desfiintat
inch din veacul al 18-lea.
Iata in adevar ce cetim in petitia adresata de
boerii mari in Februarie 1824 chtre Sub lima Poarta :
«Nenorocitii locuitori prapaditi Inca de relele trecu-
tului si cu total s§raciti, gem astazi sub greutatea de
noua impozite si nou exactiuni. Boerimea si toate
celelalte stari care au privilegiul for acordat de mi-
lostivirea ta, sunt acum supusi la d§ri care se percep
cu brutalitate. Clerul, chiar Mitropolia si Episcopul
tarei au fost supuse la asemenea dari. Domnul a pus
maim chiar pc lefile boerilor si a slujbasilor si chiar
pe acele a doctorilor oraselor. A confiscat venitul ma-
nastirilor Inchinate, si nu ne-a lasat nici macar pentru
trebuinciosul religiei, si a reparatiei bisericilor. Casa
milelor a fost violata, s'au pus chiar un impozit nou,
asezat pe vitele mari, singura ramura de comert a ne-
norocitei noastre tars. Beilicurile exercitate in tara
n'au nici termeni nisi margine si toate se fac tara.
bani.»
Si mai jos boerii continua astfel :
Toate aceste impozite au, fost si sunt Inca stoarse
de la tarn sub pretext ca Inca din timpurile cand tru-
pele imperiale ocupau tara, macar ca este cunoscut
si se poate chiar dovedi ca cu ceeace s'a luat atunci
dela tara s'ar fi platit de 2 on si de 3. on cele tre-
buincioase pentru trupele ce ocupau tara." 1)
Ce e adevgrat in tot acest rechizitor pe care boerii
revoltati, in contra lui Ionita Sturza, it formuleazh catre
Poarta? Documentele care sunt la cunotinta me a, nu
mu indrituesc ca sa dau o deslegare. S'ar 'Area insh

1) Acts ei fragmente, Iorga, partea II, pag, 688-689.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 555

ca boerii care erau furio§i de numirea lui Ionita

Sturza i incepuse deja intrigile for pe raid contra In-
taiului Domn piimantean dupd 100 vi mai bine de ani a
ocuparei tronului de straini, cel putin exagereaza, (lath'
nu inventeazd multe din capetele de acuzare.
A§a, una din acuzatii, este ca Ionita Sturza, supusese
pe tiirani la beilicuri nesfarite. Avem din contra un
document din care rezultd ca Domnul is masuri ca
taranii care umblau in cdruu,,ie, sa fie apdrati contra
llicomiei proprietarilor. Multi larani se duceau la Tg.-
Ocna, incarcau cu care carcle lor, §i fiiceau comer!.
In drum ei intampinau tot felul de neajunsuri §i
stramtordri din partea orandarilor §i vatafilor mo-
§iilor. Ace§tia le luau taxe la trecatoarea podurilor,
i le cereau pentru p4unarea vitelor preturi des-.
puitoare.
Domnul da ordine ca asemenea dispuieri ,,i acte
lacome sa inceteze. latd ce cetim in porunca pe care
Ionita Sturza o cid dregittorilor tinuturilor :
1nadins randuim Domnia me pe D-lui paharnicul
Constantin Sion of Visterie, care sa mearga pe drumul
eel mare de la Ocna, [Ana la Sculeni, si la fiesti care
2 ceasuri sa alcatuiasca ima§ indestul pentru popasu
locuitorilor carausi, facand hvod anume de fiesti care
popas la acel loc. pe a cui movie si de cats marime.
Pentru care sail taco cunoscut stapanilor, si oranda-
torilor, mosiilor acelora, ca mai mult BA nu indras-
neasca a face cat de putin suparare locuitorilor pentru
pasunatul vitelor precum asemenea si pe la trecatoa-
rele de ape sa nu cuteze cineva a lua un ban macar
mai mult peste botararea data de catre Domnia mea."1)
Acuzarea cum ca Ionita Sturza a aruncat dad. pe

1) Uricarul Codrescu, vol. XIV, pag, 289.

www.dacoromanica.ro
556 CERCETARI ASUPRA STiR EI TIRANILOR

Ora, sub pretext de a plati Inchipuite datorii facute

de o5tirile turce§ti, este nefondata. Avem dovada.
In 1822 August, Moldova este ocupata Inca de tru-
pele turce§ti care intrase pentru a Inadu§i Eteria Gre-
ceasca. Lui Ionita Sturza i se spune de la Tarigrad
ca pana cand tara nu va plati un rest de datorie de
peste junmtate milion pentru cheltuiala trupelor tur-
ce§ti, nu .se va da ordin de retragerea acelora. Domnul
scrie de la Silistra, urmatoarea tedula catre Caima-
canii tarei :
Din douA mehtupuri a dumneavoastra ce ati scris
cAtre pre Inaltul Silistra Valesi, stApAnul nostru, am
Inteles a din 542.620 lei, ce au ramas datorie asupra
tArei, sa plateasca in lefiile o0enilor, ati pus la cale
implinirea a 401.640 lei, din care 182.349 lei. ati si
rdspuns la dumnealui Kiuciuc Mehmet, iar ceilalti
fagaduiti cc in 5-6 zile, se vor inzplini, si se vor
rtispzinde, nepomenind ninzic pentru cusurul de
140.981 lei, ce nzai trebue, pan la implinirea de
542.620 lei, ce cuprinde datoria toata 'Ana la sfar-
qitul lunei acWia, la ce cale ati pus. Deci fiindcA banii
trebue a se plati toti /Ana a nu se sfarsi lumina a-
ceasta, cdci pdnd cdnd toatd sumo ard tate( nu se va
plati, ostile de acolo nu se pot r'ddica si nunzai o
zi de vor pdsi in luna viitoare, cu hotardre sa stiti
ca pe luna aceia toatd, ramane datoare tara a pldti
lea /a.
Pentra acea dar dumneavoastra prin toate chipu-
rile vA sArguiti pana a nu se savar0 'lumina aceasta
sa istoviti plata a toti banii gi sa luati sinetul dom-
niei-sale Kiuciuc Mehmet ;;;i pana in 4-5 zile sa mi-i
proftacsiti, ca sa se poatci scoate porunca de redi-
carea ostilor de acolo.
Boeri nu v 'd pares saga. Numai decdt astept panel
in 5-6 zile, sinetul dumisale Kiucuic Mehmet, de

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 557

primirea deplin a 542.620 lei, prin orice chip veri

sae, pentru ca sei se poata redica greutatea dea-
supra terei " 1)
Fost-au si alte datorii pentru a cdrora plata Sturza
venind in tars, a aruncat biruri ? E mai mutt decat
probabil. Totdeauna, am aratat, ca in urma ocupatiilor
Wei de armate straine, visteria ramanea datoare cu
sume pentru intretinerea armatelor .i chiar cite odata
cu sume care se rechizitionau. Am vazut ca atat Ipsi-
lante cat .i Moruzi pldtesc In 1806 datorii ocazionate
cu intretinerea trupelor Ruse.ti. Moldova ramasese
atunci datoare aproape cu un milion.
Am aratat mai sus ca si Scarlat Calimah In 1812
gdsise o datorie de vre-un milion lei din timpul
ocupatiei Rusesti. Prin urmare nu este nimic extra-
ordinar data .i Ionitd Sturza a fost nevoit sa pla-
teased datorii analoage si iar nimic extra ordinar, cu-
noscand vechile obiceiuri a clasei diriginte, dach
boerii an cautat sa exploteze chiar de la inceput greu-
tdtile financiare ale lui Ionita Sturza.

1) Uricarul Codreseu, vol. XVII, pag. 345.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL V
CONDITIA JURIDICX A TXRANILOR

Dupd ce am viizut starea liiranilor in toate yea-

curile, vine importanta intrebare : care era conditia
juridica a acelora pe mo§iile uncle erau wzati ?
Datoriile taranilor catre proprietari consistau in a
da dijma din tome, a face claca §i alte angarale.
Care insa erau 5i drepturile for ? Caci, in princi-
piu, nu poti presupune datorii, flird drepturi.
In adevar §i ei au avut drepturi, din care, pe o
parte le-am semnalat. Lisa este necesar ca sa le re-
zum Ii sa le formulez, de asta data, in totalitatea lor.
Cea intaiu intrebare care se pune, este urmatoa-
rea : taranii erau ei Iegati, raja de proprietari, prin
obligatia de a nu piirasi satul, de a nu se muta din
el, aiurea ?
Deja am riispuns, in parte, la aceasta intrebare
Taranii fusese opriti, din motive de fiscalitate, de a
parasi satele dela jumiita tea veacului al 18-lea, anume
din cauza impozitului cislei pe care fiecare sat it
plalea in comun §i in mod global. Nu fusese opriti §i
din cauza legeiturilor cu proprietalea.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 559

Proprietarii nu aveau dreptul ca sa retie pe tara-

nii ce voiau sa se mute, cel putin nu-1 vedem nici
-odata exercitand un asemenea drept, decal numai
fats de vecinii §i rumanii, a caror conditie, am ara-
tat, cii fusese alta deck a celorlalti tarani.
Caragea eel intaiu In Muntenia opre§te pe Oran de
a parasi satul pentru a asigura facerea cldcei ceitre
proprietar §i chiar pedepse§te pe stapanul care l'ar
atrage pe alta mo§ie, facandu-i conditii mai bune
la lucru. 1)
Iar in Moldova Ionita Sturza in sobornicescul hri-
sov din 1827, dispune:: locuitorii ce vor fi pe mogiile
boeresti, mSnastiresti si a altora, nu pot avea voie a
se ridica fora voia stet' pdnului si pururea fugarii de
acest fel ce se vor ridica tara voie sa fie adusi la
urtn6 si cereetatin. 2)
Numai voia Domnului fusese necesard pand la a-
ceste date, pentru ca un Oran sa paraseasch satul,
iar nici de cum §i acea a proprietarilor.
Pe langa dovezile aduse deja iata Inca un caz
doveditor.
In 1793 ni§te locuitori din jud. Muscel, din satul
Slanicul, fac o petitie catre Vodii Moruzi, in care
«cer a fi slobozi, zic ei, ca sã ne asezAm cu locuinta
la sud Dambovita, find eä unde sedem pans acum la
such Muscel, D-zeu stie cu cat necaz ne petrecem viata,
neavand loc de hrana find munte si piatr5, care trei
an aunt de tend suntem muritori de foame, cumpttrAm
pucate dela alai parte, mai ales a asta vary a venit
potop mare din munte si au inecat tot Iocul, cu care
japa find orelnduiti la d-lui Vel Vist., 1ni s'au facut

1) Legit' irea Caragea part. III, cap. 6, art. 3. pag. 270

2) Acte yi Jegiuiri, Sturza Scheianu, vol. 1, pug. 68.

www.dacoromanica.ro
560 CERCETARI ASUPRA STAREI TXRANILOR

luminata porunca atre dckmnii d-lor ispravnicii ace-

lui judet ca sa cerceteze ei sa inetiinteze si mergand
dupa inetiintarea ce au facut, vedem ca nu sunt slo-
bozi, etc.) 1)
Pe proprietarul satului Slanicul-Ungurenii, in care
sedeau locuitorii petitionari, nu-1 vedem amestecat,
nici nu este chemat sa-si dea avizul.
Domnul insarcineaza pe ispravnici, intre altele, sa
cerceteze «de ce nu pot (numitii locuitori) a mai fi
cu locuinta acolo Intr'acea Mosie, si data mai sunt pe
acea moeie ei alti locuitori oameni pdmanteni ei cum.
acei pot locui pe clause?"
Raportul pe care'! primeste Domnul, it inainteaza
vel visternicului, adica ministrului de finance, de
care atarna, din cauza cislei, stramutarea locuitorilor.
hid referatul vel vislernicului catre Domn : Dupa
luminata porunca Mariei Tale am cercetat jalba si
cererea for ; aceetia sunt cei ce cauta a se aseza pe
mosia lui Hagi Dumitrache Papazolu ot. Sud Dambo-
vita ; cercrea for este impotriva ponturilor ce sunt
date la asezarnant, de vreme ce ageziinzemtul i.au
apucat in Sud Mussel, ci ramitne la milostivirea si
hotArarea M5riei Tale. 1793 Maiu 14. Vel Vist.» 2)
Asezamantul prevedea ca acolo unde un contri-
buabil era inscris la cisla, acolo trebuia sa ramana.
Acum cetitorul poate intelege Insemnatatea dispo-
zitiilor lui Caragea si Ionita Sturza, care fac ca stra-
mutarea taranilor de pe un loc pe altul, sa atarne si
de vointa proprietarului, pe cand pand atunci atarnase
numai de a fiscului.
Cum ca parasirea unui sat de o parte din locui-
tori, lovea in interesele proprietarului, aceasta dela
1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. V, pag. 113=114.
Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 Go PANU 561

sine se intelege. Proprietarul lush n'avea dreptul ca

sa -i aduca, cu sila, inapoi, ci trebuia sa reclame Doni-
nului, iar acesta hotara, dacd oamenii fugiti tre-
buiau adui sau nu, chiar cand interesele fiscului nu
erau in joc.
Iata un caz :
Egumenul miinastirei Marcuta, se plange tot in
1793 lui Vodd Moruzi, «din pricina a doi sateni res-
vratitori, anuine Dobrinu si Lupul, ar fi fugit opt oa-
meni, si s'ar fi mutat in satul Spantov, pe mosia
sfintei M-ri Mihaiu-Vodii care este departe de un stert
de ceas, si aceasta mutare a for nu o fac din alts, ci
a locul silistii Catinile sa se strice si set ramdie pe
punt-Rate vitelor, cerand de a fi adusi la urma-le, ca
sa nu se spargA satuln. 1)
Dach dreptul proprietarului a aduce inapoi pe
taranii fugiti, ar fi fost consacrat prin vre-un obi-
ceiu sau lege, Domnul s'ar fi marginit sa dea or-
dine in consecventd. Moruzi lima ordond o cercetare
§i ancheta constata ca satul nu are biserica §i ca
prin urmare locuitorii stint nevoiti sa se clued la
biserica altui sat vecin, ca satul nu are nici puturi
de apd.
Moruzi pune urmatoarea rezolutie : ca mai intdiu
egumenul «sa faca biseriei si puturi de ap5» §i nu-
mai dupd ce va face aceasta, atunci «se vor aduna
satenii la urma for ca sa be gaseasca pe aceste gata.» I)
hid deci dreptul sdteanului de a pardsi un sat, re-
cunoscut, de cate on are cauze bine cuvantate §i de
cite on fiscul nu sa opune.
Dealmintrelea Const. Mavrocordat spune acest lu_
cru in urbarul lui (1794).
1) Istoria Romanilor, Ureche vol. V, pag. 108.
9 Ibidem vol. X, pag. 116.
36

www.dacoromanica.ro
562 CERCETARI ASUPRA, STARE( TARANILOR

TAranul poate a-ai iAsa satul pentru o pricina bine

cuvantata id, cu voia staRanirei, alimintrele sicipdnirea
it intoaree la urma sa" 1) Min slapanirea se Intelege
.Domnu/.
De sigur ca, in asemenea conditii, libertatea Ora-
nului a fost limitata In toate veacurile. Caci nu mai
este libertate, child ea atarna de autorizarea Dorn-
nului, pentru a uza de ea, chiar cand ar fi fost numai
o chestie fiscalh la mijloc.
In veacul al 17-lea, data proprietarul nu avea drep-
tul sa Impiedice pe taran de a pleca, §i nici fiscul nu
avea interes prea mare ca sa-1 opreasca, totu§i mush' -
tenii lui, solidari responsabili, pentru suma globala a
cislei satului, aveau ei dreptul .5i interesul ca sa-1
urmareasca i sa -1 readuca la sat, cu carte Domneasch ;
eel putin ca sa-1 fach, unde Far fi ghsit, sali plateasca
partea lui din cislii.
Ma ca In definitiv taranul nu s'a bucurat in nici
un veac de libertatea complecta de a se muta din-
tr'un lot, intr'altul.
Faptul lush ca in veacul al 19-lea el nu poate ph-
rhsi satul §i din cauza legdlurilor lui laid de propietar,
are-importanta lui, juridice§te vorbind, caci el arata
ca pans la Caragea si Ionith Sturza, nu exists, cel pu-
fin sub forma de legiuire, dreptul stapanului de mo5ie
asupra persoanei fdranului cleica§.
Aceasta situatie nu se schimba, In esenth, cu pu-
nerea In vigoare a Regulamentului organic. Zic in e-
sentti, de vreme ce noua legiuire nu face decht sa
stabileasca, In mod amanuntit, conditiile care §i Ina-
lute existau de fapt, pe care numai dupli ce sateanul
le implinea, putea sa paraseasca satul.
1) Magazin Istoric, vol. II. pag. 294.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 563

In adevar, conform art: 27 din Regulamentul or-

ganic, in Moldova, autorizarea din partea atat a sta-
panirei cat §i a proprietarului erau necesare : Sli-
teanul zice aceat articol nu se va putea muta de
.cat prizi etirea @ter' pdnirei qi a proprietarului".
Iata i conditiile cerute :
Mai intai el nu putea sa se mute decat numai
,.in anal eel din urniti a vremei oranduite pentru ea-
tagrafie", Catagralla facandu-se eel putin, pentru cinci
ani, taranul nu putea sa se mute din sat de cat int-
plinind urmatoarele cerinte, in eel din urma an.
1-in, el trebuia cu un an inainte sa faca cunoscut 'Iota-
rarea de a se muta, judeciitorilor sateti atat a satului
pe care voia sa -1 puraseasca cat i aceluia din satul unde
voia sa se mute. Acesta formalitate se cerea, zice ar-
ticolul citat, pentru ea, numele for (adictt a tAranilor)
sa fie terse din izvodul satului unde ei locuiau, pri-
mind o adeverintA dupA forma ce se va orandui gi sA
se treaca in izvodul satului unde ei ar voi sa se mute
cu locuinta".
Taranii puteau sa se mute §i in perloada dintr'o
.catagrafie §i alta, dar in acest caz, pe langa forma-
litlitile semnalate mai sus, li se cereau ca sa plateasca
birul pentru toff anii calf vor fi panel la viitoarea cata-
grafie §i stapanului, pretul clacei pe un an intreg. I5i
poate inchipui acum cineva, cum aceste formalitati
aproape puneau in neputinta pe un skean ca sa pard-
seasca satul; mai cu seams indeplinirea conditiei celei
din urma. Care dintre turani putea sa plateasca deodata
birul pe mai multi ani inainte, i in acela timp sa
.dea stapanului pretul clacei pe un an intreg ? Este
drept ca acel satean zice art. 127 anu va mai
-fi indatorit a plAti birul pe anii viitori pfinA la sosirea
viitoarci catagrafiiq.

www.dacoromanica.ro
564 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Ceeace facea imposibild .mutarea care ar fi atarnat

numai de placul sateanului, este ca el nu se putea
muta decat inteun singur caz §i anume «davei pro-
prietarul nu ar putea da la vre-unii din siiteni nu-
meirul de falci oranduiteo in orcare alt caz, nu.
Aceia§i dispositie este prevazutd §i in Regulamenlut
organic din Muntenia la art. 143 cu cloud conditii
mai agravante. Iatd chiar textul articolului : «Pentru.
mosiile ce ar avea o intindere milrginita si la care
proprietarul va putea set dea satenilor sai pogoa-
nele de loc ce 86 indatoreaza si set' imparte intin-
derea mosiei in trei Ora deopotriva din care doua
se vor da pe seama proprietarului. Si dacd dupes a-
ceastei impartire se vor gasi locuitori de ajuns, a-
semenea locuitori vor putea set se mute pe alte moe
mosii inset la sapte ani odatei si anume in curge-
rea acelui din urmd an al catagrafiei, pentru ca
noua catagra fie ad-i poatel geisi si set -i inscrie in-
tre dajnicii asezeirei for ce vor dobeindi din nou."
Urmeazd apoi formalitati cerute pentru mutare, care
sunt aproape acelea§i ca §i in Moldova.

lI

A doua intrebare insemnatd :

Dar proprietarul putea set alunge pe tarani de pe
mo§ie ? La aceasta rdspund categoric : Nu.
S'ar 'Area ca intrebarea n'are importantd, flindca
la prima vedere, ai crede ca cazuri in care set se fi
pus asemenea chestie, n'au putut set aibe loc, pro-
prietarii avand tot interesul set aibd cat se poate mai
multe brake pe mo§ii, pentru dijind §i pentru clacd.
In realitate nu e a§a. A fost un moment am a-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 565

ratat intdmplarea in care unii proprietari se ye-

deau oare cum jigniti de prezenta taranilor, fats cu
pretentiile acestora asupra locurilor de faint mai cu
seamii, .i cel putin intr'un moment de suparare, ei
declarara ca data ar avea destule locuri de fanat §i de
ima5uri ca sa faca o mare cultura de vite, le ar fi
mai folositor decat bratele, de multe on indarat-
nice, ale chica,ilor.
Am citat deja din magzarul boerilor Moldoveni
catre Inalta Poarta, din 1805 urmatorul pasaj : In
vreme ce dupa preturile curgAtoare fanatul nu mai
covaraeate pretul slujbei for al vazuta paguba prici-
nuesc (locuitorii) ramdind a fi folositoare mosiile
acele nelocuite, vlinzandu-st fdnul cu preturi brine
la altii, nefiind supusi sa -1 dea la seiteni, numai
pentru o slujbei neschimbeitoare, et.c.»
Dar afara de generalitati, s'au intamplat cazuri con-
crete. A§a, cite odata proprietarul §i arendaul ce-
reau taraniIor atatea zile de lucru sau atata dijma.
Ace§tia refuzau §i atunci stapanii mo§iilor ii ame-
nintau ca au sa-i goneasca §i se incercau chiar. Ta-
ranii imediat supuneau cazul Domnului, care totdea-
una hotarea ca proprietarii n'au dreptul a alunga
pe locuitorii §ezatori.
Iata tin caz : Satenii din statul Novaci, judetul
Vla5ca (1793) se plang Domnitorului Moruzi contra
arenda,ului, intre altele ca acela acautei sei-i isgo-
neaseir" din cermintirile plirintesti unde s'au po-
menit». Domnul orandue§te pe un Boer ca sa fach
cercetare. Acesta face uu raport foarte defavorabil la-
ranilor §i gase§te natural ca taranii, cand nu sunt su-
pui, sa fie alungati de pe mo§ie. Iata propriile cuvinte:
,,i deosebit jAluesc (fAranii) cli umbla sa -i goneasca.

www.dacoromanica.ro
566 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

din egminurile for parintesti unde s'au pomenil, pu-

nand temeiu la jallid ca cdnd ar fi ei stet' pelni" 1).
Adica fiindca taranii nu erau proprietarii mosiei,
arendaul putea sa-i alunge.
Moruzi 1nsa este de alts parere. lath' ordinul care'l
da ispravnicilor judetelor :
«Va poruncim ca numai cele ce sunt oranduite dupa
condica Divanului, acelea sa se implineaseA, iar cele-
lalte fiind impotriva si peste oranduiala condicei, an
sei fie nesupeirati locuitorib) 2).
Un alt caz din Moldova. In satul Hodes ti, noul preot
jesuit cauta sa schimbe conditiile muncei si a dijmei,
de cum fusese NIA atunci. piranii sa opun. Preotul
li ameninta ca-i va alunga de pe mosie. Acestia se
phlbg Domnului. Acesta dupa ce judeca cazul, da ur-
matoarea hotarare :
Ca el (preotul) nu poate ca sa striimute oamenii
birnici de pe mosia sa, fund trditori acolo si wzari
de maid vreme".8) Dar chiar asezarmintul lui Const.
Mavrocordat prevede cazul in care proprietarul poate
dispune de casa clacasului si prin aceasta rezolva" si
chestia de care ma ocup. In adevar iata ce citim in
acel asezamant: Mild un Oran va fugi pe ascuns din
sat si nu se va intoarce pans la trei saptrimani, std-
panul are voe a da casa lui, altuia".
Prin faptul ca stapanul, numai in acest singur caz
poate dispune de casa unui Oran, se 1ntelege dela
sine ca el nu-1 poate alunga.
Regulamentul organic is taranilor si acest drept de

i) Istorla liomAnilor, Ureche, vol. V, pag. 122.

2) 1bidem, vol. V, pag. 105.
3) Acte relative la cultal catolie in principate. Studii si Docn-
mente, Iorga pag. 10.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 367

a nu putea fi alungali de Pe mosie, fficand pe pro-

prietar stapan absolut de a tinea sau nu tinea pe
mosia lui pe taranii care nu iar fi pla cut.
lath ce zice art. 126 din Regulamentul Moldovei :
proprietarul va putea sd ceard departarea rdra-
nilor Indeireitnici care ar pricinut neinvoire $i ne-
supunere intre ceilalti locuitori sateni". Urmeazd
oarecare formalltati.
In Muntenia Regulamentul inscrie aceiasi facultate
a proprietarului de a alunga pe taran de pe mosie,
mai prevazand la art. 143 Inca urmatorul caz : Ase-
menea va fi slobod i proprietarul la intamplarea pre-
viizutii la paragraful intaiu al acestui articol (paragraf
pe care l'am reprodus mai sus) ca in curgerea celui
din urma an al sorocirei catagrafiei, sa depti rteze pe
locuitorii ce ar avea prey multi dupd asemeinarea
intinderei mosiei sale, va da insil de tire cu un an
inainte atilt locuitorului cat si stdpanirei".
III

0 data ce ant vazut acestea, se pane o treia intre-

bare de o mai mare insemnatate decat cele doua
rezolvite Oita .acum : Ce drepturi aveau rdranii
pe mosiile boeresti si mancistiresti?
Locuitorii aveau dreptul sa aiba pe mosia pe care
sedeau loc de Myrna, de fling i de ima; ; lemne de
constructie pentru a-pi face case, loc de grading impre-
jar Si lemne de ars.
Urbarul lui Const. Mavrocordat (in Muntenia) in-
cepe cu urmatorul articol :
Tot cldcasul trebuie sd lucreze pe an 8-10 $i 12
zile, dupd cum se va invoi cu stdpanul mosiei, care
se Indatoreazd sd-i deg celmp, livede, lemne de cons-
trucrie si de ars",

www.dacoromanica.ro
568 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Cum ca acest contract intre thrani §i proprietari

era de natura sinalagmaticA, nu Incape nici o ludo-
tall. Daca una din pArti, nu presta celeilalte ceeace
era obligati, partea avea dreptul sä refuze a-§i exe-
cuta §i ea la randul ei, obligatiile.
A§a, sa presupuhem ca un proprietar ar fi refuzat
a da, unui Oran loc de brand §i de nutret, acesta
putea refuza sa faca claca, ba chiar era In drept sa
paraseasca mo§ia. Ace la., lucru cu locul de casa .i de
grading, §i cu lemnele de foc. Sub Moruzi in Mun-
tenia (1797) ni§te locuitori sa plAng ca proprietarul
nu le da loc destul de brand §i de nutret .i totui
le cere claca intreaga. Domnul botare§te ca intru
cat proprietarul nu be da tot ce le trebue, 5i tAranii
sa hu faca de cat o parte din legiuita claca.
Yorn Nwdea indata ca motivul pentru care tarani-
lor de pe mo§ii be este permis a lua lemne din pA-
durea stapanului, este fiindca ei fac claca §i dau dijma.

Iv
SA incep cu lemnele de conslruc(ie Si de foc pe care
proprietarii erau obligati sa dea.
In Moldova o mare parte din pamantul arabil §i
cultivabil, a fost, ca sa zic aka, cucerit asupra imen-
selor paduri care acopereau aceste tari. Acest lucru
rezulta din acte, cronici §i documente.
In veacul al 18-lea, foarte multe paduri disparuse.
In anaforaua Divanului dire Alex. Moruzi in 1792
gasim semnalate disparitii de paduri §i codri.
La acea data nu mai era ca paduri seculare decal.
padurile Ia§ilor in partea despre Prut. Anaforaua
continua astfel constatand scumpirea cherestelei :
«care scumpete nu urmeaza dintr'alta fat% numai

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 569

de indeplirtarea pddurilor», §i mai jos : (mai sunt

si alte indrAzneli ale locuitorilor de stria pometi
si livezile pricinuindu-se tot din nepazd care ne-
fiind vole si peiduri si merei (codri seculari) au
reimas numai cdinpi precum este stiut si vozuti de
toti ; ca intaiu la tinutul Sorocrii a fost dumbravi ca
niste codrii $i acum mai nici nu se cunosc unde au
fost. Asemeneq si la tinutul Covurluiului au fost cativa
codrii merei care erau toarte de trebuinta,... iar acum
au rAmas cAmpii numai abea se cunosc ciritei ai ase-
menea au ramas si alte p6duri marl $i lunci de pe la
tinuturi».
Care a fost regimul asupra padurilor din veacurile
dintaiu ? A fost aceiasi lipsa de orice regim care a
domnit in timpurile primitive, in toate tarile cu o
pupulatie rara. A§i putea zice, ca padurile mult timp
au fost a tuturor, de vreme ce fiecare putea sa taie
lemne de constructie §i de foc, din orice padure cat
ii placea. Proprietatea mult limp 1111-§i afirma drep-
turile ei de limitare, nici stapanii dreptul for de pri-
vighere. Padurile tinandu-se lant unele de altele Si
trecand fara solutie de continuitate de pe o proprie-
fate pe alta, era prin natura lucrurilor imposibil ca
sa se delimiteze. Caci, cum observa foarte bine d-1
Flach in lucrarea sa, 1) cum se putea determina li-
mitele intre paduri nesfarite unde omul nu putea
strabate u§or §i cum sa.' puteau imparti, cand totul
era lusat la efectul naturei ? Padurea oare cum, ra-
mane in afara de comer! mult timp ca §i aerul pe
care omul II respird, ca §i apa din care se adapd.
Aceasta stare de lucruri dureaza mult timp, du-
reaza pang la silit*tul veacului al 18-lea. Lucru it

9 Les origines de l'ancienne France, vol. II pag. 140 ei celelalte.

www.dacoromanica.ro
570 CERCETARI ASIIPRA STARE' TARANILOR

aflam dintr'o anafora a Divanului adresat lui

Moruzi in 1792 in care cerand un a§ezamant Dorn-
nului pentru regimul padurilor, rediurilor Si dum-
bravilor, ne spune ca,relativ de curand, anaforaua
nu fixeaza data visteria se hotarase ca sit punci sub
ocrotire ,si apcirare in contra devasldrilor fiecciruia
inset numai rediurile $i dumbrdvile; cat despre tuna
,si peiduri adicel codrii erau neapdratt si slobazi a
taia fiote tine orice fel de lenzn ar urea si mai ales-
lunca Prutului pc nd acunza n'a fost popritd nici o-
data», deci cea ce am spus mai sus. Si anaforaua arata
motivul pentru ce luncile §i piidurile merei, (adica
seculare) nu erau oprite, adicii apartineau domeniului
comun .«Fiindca intr'un inceput erau paduri si lunci
mai multe decat acum (dupa cum este stint) si la fa-
cerea condicilor (a visteriei) nu au fost socotit bine
Mat stricaciune de obstie au putut sd pricizzuiascd-
in vremea viitoare nepaza si neapararea pddu-
Moe. 9
Va set zica, cand visteria in veacul al 18-lea se
botara§te a regulamenta regimul piidurilor in genere,
ea sa marginate a opri Si apara, adica a recunoa§te
proprietarilor dreptul for exclusiv asupra acelora,
numai cu privire la rediuri si dumbravi, adica nu-
mai pentru padurile tinere care aveau nevoie pentru
a se desvolta, sa nu lie devastate. Cat despre lunci
si codri seculari, acetia continua a apartinea dome-
niului comun, de vrane ce oricine spune anafo-
raua putea set intre in ele §i sa tale lemne de
constructie Si de foc, ba char sa be §i devastate.
Anaforaua arata cum de aceasta stare de lucruri

I) Acte si legiuiri, Sturza Scheiann, vol. I, pag. 42 i celelalte.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 571

uzau locuitorii. Reproduc intreaga parte din anafora

caci este foarte sugestiva :
Intaiu eh prin paduri se afla multime de lemne
pentru ars in foc, de vanzare, neflind padurile po-
prite, (locuitorii) cauth care copaciu este mai bun $i
mai drept $i-1 tale pentru lemne de foc, despicandu-1
ca sa arate trumoase ca sa poata lua pretul eel mai
bun (dupa cum $i iau), Jar nu cauth sh'si incarce ca-
rele din leinnele cele uscate ce stint °borate la ph-
mant, find $i mai bung de ars dar mai nearAtoase ;
tfli mai ales unit oboarh copaci din cei marl oi numai
crengile le inearca in bare ai le aduc de le vand in
targ lemne de ars in foe, tar tulpina ramane de pu-
treeeste in phdure in zadar, tar dintr'o tulpinh ca a-
celea poate sa incarce 10 $i 20 care ; dar pentru ca
sa nu se osteneasca a incarca care numai cu crengi.
Al doilea, pentru thiatul cherestelei ce vand locui-
torii in targuri $i fac plute de vand la corabii, acei
locuitori ce vand acea cheresten tale cate 10 sau 15
copaci panh afla un lemn bun de le vine la masura
ce au trebuinth, #1 pentru un lemn stria 10 $i 15 co-
paci 0i acele lemne ce raman ()borate jos, putrezesc
$i se perd. Al treilea, de multe on locuitorii ce aunt
traitori pe langa paduri nu poarth de grija sa -$i fach
fan de cu varh, $i iarna isi ierneaza girezi de"vite nu-
mai cu pfidurea, de rAman copaci cei mai de treabrt
$i dumbravile, care $i acestea nu putinh stricficiune
tac padurilor, $i osebit de aceasta fac phgubire celor
cu dumbravile, eh acei copaci driramati pat.& in 20
sau 30 de ani nu tac ghinda cu care se hranesc oile
$i mascurii care pe acea ghinda stapanii mosiilor in
toti anii ar lua venit dela negutatorii ce fac turme de
negutatorie; Qi inteatata sums de ani roman stfipanii
pagubasi de acel venit ce pot avea de pe ghindh".
Propunerile pe care boerii prin aceasta anafora le
fac Donmului, aunt moderate §i destul de rationa-

www.dacoromanica.ro
572 CERCETARI ASUPRA'STAREI TARANILOR

bile. Mai intaiu, ei cer ca rediurile §i dumbravile

adica piidurea tanara sa nu se strice sub nici tin
nume; ele trebuesc respectate pi eel mull sa se poatii
taia din ele numai copaci buni pentru cherestea.
In tot cazul, cand se vor lua din asemenea paduri,
nuele, araci sau lemne pentru ciubuce, sa se pia-
teased' proprietarului zeciuiala.
Prin urmare pentru prima oars se introduce ze-
ciuiala in exploatarea padurilor §i au, dreptate boerii
din Divan cand justified in modul urmator propu-
nerea :
aPentru ca precum iau stapanii mosiilor dijmuri de
pe mosiile ce au la camp, asa se cadif si cei ce au
mosii cu paduri."
Ac,easta oprire de a nu fi stricate rediurile si dum-
bravile nu merge pans a lovi in libertatea pe care
taranii o avusese pans atunci, de a lua gratuit lem-
nele de foc.
Din contra, ea este consfintita prin acest a§eza-
mant, cad iata ce zice anaforaua : Ajar din copacii
ce vor fi cetzuri la panzeint sa nu fie ninzene popriti
fora a da nici o zeicizzalei.»
In privinta luncilor in genere §i a padurilor, acestea
continua a ramanea aproape in domeniul comun,
caci este voie pentru fiecare ca sA taie lemne pentru
foc. Ceeace opre.te anaforaua in propunerile ei, este
ca norodul eel prost sa nu alba a taia copaci marl si
*31 is numai crengile ca ed-pi incarce carele cu lemne,
ci sa le incarce cu lemnele cazute la pamant cads' acele
aunt bune de ars' itt foc".
sa da voie, de asemenea a se taia copaci, de foc, co-
pacii netrebuincio§i §i chiar, data nu se gasesc lemne
cazute jos, de asemenea §i copacii de fag.
Deci §i din lunci §i paduri se putea lua lemne de

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 573

foc, fard nici o zeciuiala. Numai pAdurile man 5i co-

drii seculari sunt pu5i sub priveghere Si paza din
partea proprietarilor. Din aceste paduri, oamenii care
nu stau pe mo5ie, dad.' vor taia cherestea, sunt
obligati sa dea zeciuiala din zece lemne unul, lush
locuitorii 5ezatori pe mo5ie pot sa taie lemne de
constructie pentru ca sa faca cask fara nici o ze-
ciuia15.
Domnul Alexandru Moruzi inta're5te acest a5eza-
mant, care cum se vede e foarte favorabil turanilor,
pentru ca din paduri §i codri merei on §i tine poate
lua lemne de foc, flindca din lunci 5i alte pAduri nu
se cerea zeciuiala pentru lemnele de foc, de ase-
menea nu se cerea nici dela rediuri §i dumbravi.
Zeciuiala este ceruta numai pentru lemne de con-
structie 5i cherestele i nu de la oamenii vezcilori pe
movie ci de la cei de la allele.
Acest a5ezamant a 1ui Alex. Moruzi devine baza
regimului silvic in Moldova 5i Domnii urmiitori 11
respecta §i calla ca sä-1 aplice intocmai. Asa Mihail
Sutu peste doi ani, in ponturile sale asupra indato-
ririlor dintre locuitori §i stapanii de mosii, reinoege
acest a5ezamant §i cauta a pedepsi abuzurile ce deja
incepuse a se face cu el. In adevar, proprietarii de
pgcluri canta sa transforme zeciuiala, in bani, lucru
care provoacii protestari din partea tdranilor ; de ase-
menea supun pe tarani la zeciuiala chiar pentru lem-
nele de foc. Mihail Sutu semnaleaza plangerile locui-
torilor a fandcA necontenit jaluesc locuitorii fiindca
nu urmeaza stApanitorii de moqii eel cu pridurile qi in
potrivci Yi opresc zaciuesc pentru aceia facan-
du-se ponturi asemenea cu pecete gospod s'au trimis
la ispravnicii (inuturilor de pe care scorcind Darn -
nealor copii sa trim:3(LO ca sa citeasca pan Coate

www.dacoromanica.ro
574 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

satele atilt locuitorilor cat 'vi stapanilor de paduri

intru auzul tuturor ca cu totii sa se supuie poruncii
vi sa urmeze Intocrnal s1 sa nu ingaduiasca isprav-
nicia nici pe locuitori a urtna in potriva, eici pe acei
vu padurile 84 is bald find in potriva ponturilor ca
sei is zeiciuiald dole fiecare lemn.p
In Muntenia acelea5i principii §i aceia§i practica Irish
cu mai multe restrictii.
Desigur, in veacurile trecute, padurile au fost in
dreptul comun adica, toga lumea putea sa intre in
ele §i sa is atat lemne. de foc cat si de constructie
si de vanzare, cafe voia.
Regule asupra regimului silvic precum si afir ma-
rea dreptului proprietarului de paduri tap" cu taranii
§eziltori pe nio0i si cu strainii, le gasirn stabilite ca
i in Moldova, tot hi a doua jumatate a veacului al
18-lea. E drept, ca intr'o anafora din 1773 marele lo-
golat zice urmatoarele : Fiincic4 vi din condica Di-
vanului pentru oDiceiurile mosiilor scrieri", de unde
ar putea sa urmeze ca regularnentarea regimului pa-
durilor, ar fi vechia. Totusi cetind bine aceasta ana,
fora, vezi ca ea se raporteaza numai la vartile depo-
prealci ale padurilor, anterioare care, cum am zis, nu
aunt mai vechi decat anul 1770 eel molt.
Ce dispozitie cuprinde apzamintele cu privire la
paduri ?
Mai Intaiu se stabile§te dreptul locuitorilor §e44-
tori pe nio0e de a lua gratuit lenuml de foc §i cel
de constructie pentru casele 1pr, fund obligati a plati
xeciuiala numai pentru lerunele ce ar lua pentru van-
zare. Al cloaca, locuitorii nu pot sa is aceste lernne
din toate padurile, Erau dumbravi gi paduri oprite si
anumepadurile magi destinate pentrucherestelele Ta.,
rigradului, dumbravile in cretere precum si padu-

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 575

rile roditoare de ghinda. Din aceste paduri locuitorii

nu aveau dreptul sa is decat copacii cazuti la paniant
sau lemnele uscate pentru foc.
In 1785 Mihaiu Sutu apropo de o plangere a bo-
erului Constantin Cretulescu care reclama ca locui-
torii ii taie 5i ii strica padurile fard nici o socoteala,
da o carte de pldure poprita catre ispravnicii jude-
pilui Ilfov in care cetim urmatoarele va poruncim:

sa cercetati si de va fi dumbrava din cele tinute, a-

eeea dupa obiceiu si dupa dreptate are a fi pazita si lo-
cuitorii opriti a nu t?iia nimic dintrdnsa, cum.si de
,va ti poiene roditoare do ghindd, asenzenea are a
fi feritd ; afard numai din lemnele uscate, ddranza-
turi cdzute care nu vor fi de allo treabd ei nunzai
pentru toe ; iar de va fi padure neroditoare sau
crdnguri mdrunte, la aceia nu sunt opriti locuitorii
cei ce vor fi insusi sezdtori pe mosia aceia atilt lem-
nele ce vor fi trebuincioase caselor lor,lemne pen-
tru foc, cd pentru aceia cleicuiesc, ford numcti che-
restea de vdnzare de vor urea sd taie sau alte lenzne
de neguratorie, pentru aceia au a se aseza fntdiu
locuitorii cu sta'pdnul inosiei, ca sct dea dijazd obis-
nuitcl, si asa vor fi slobozi". 1)
E drept ca cu doi ani inainte din tr'o alts carte de
padure poprita reinoita manastirei Caldarupni ar re-
zulta ca locuitorii trebuiau sa plcileascd zecizziald chiar
pentru lemnele de care aveau ei nevoie. In adevar
iata ce zice cartea : «cu care sä aibrt volnicie (Epis-
copul Ramnicului) a apara acea padure si a nu in-
gadui pe nizneni a taia si a face strici3ciuni, iar cand
va avea cineva al trebuintA s5. meargA 1;5 se aseze cu
omul mAnastirei cel oranduit si dandu-i cea ce este

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. 1, pag. 425.

www.dacoromanica.ro
576 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

obiceiul parndntului sau sA fie volnic a o tAia Ins6 din

lemnele ce nu vor fi poprite pentru treaba manastirei.)
Dar aici nu e vorba despre tarani de pe moia Cal-
daru§ani ci de oricine, in genere vorbind, prin ur-
mare de oamenii de pe alte mo§ii; si nici nu e vorba
de lemne de foc sau construcii casnice ci de lem-
nele pentru comer!. Cu toate acestea mai gasim §i
un caz din care sa vede ca taranii chiar cei a§ezati,
pe mo§ii, trebuiau sa dea zeciuiald pentru lemnele de
constructie trebuincioase for.
Prin urmare, in genere vorbind, §i in Muntenia ga-
sim urmatorul principiu, in aceasta materie. Lemnele
de constructie §i de foc erau gratuite pentru tarani
§ezatori pe mo§ii. Cat pentru lemnele de vanzare,
atat taranii de pe mosie cat §i cei straini, cand pA-
durile nu erau expres poprite,, puteau sa ia, insk
trebuiau sa plateasca zeciuiald. Acest lucru ni-1 con-
firma o alts carte pentru padurea Afumatilor din 1791.
Proiirietarul se plange lui Mihai Sulu cum ca lo-
cuitorii din Afumati nu-si urmeaza a-si taia lemnele
trebuincioase caselor for din tufisuri si maruntisuri,
ce au imprejur, ci intrand inlauntru Afumatilor, o
taie si o sfarama fAra nici o randuia16.» Domnul dd
o carte acelui Boer de apararea padurei §i zice prin
care poruncim Domnia mea si voud locuitori din A-
fumati psi altor locuitori din imprejur sd aveti a va
feri si a nu thia mai mutt sau a sfarama pentru care
poruncim si D-voastra ispravnicii judetului sá nu fa-
ceti zat sa le dati nizamul cel cuviincios de a nu fi o-
priti a thia tufele si mnruntisuri din prejur".2) De aici

1) Istoria Romlnilor, Ureche, vol. I, pag. 425.

2) Ibidem vol. V, pag. 130 F,;i 131.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 57T

ar urma ca nu numai locuitorii din Afumati dar chiar

5i altii de prin imprejurimi puteau sa ia gratuit
lemne de foc pentru trebuinta caselor.
Cu toate aceste un hrisov a lui Constantin Moruzi
stabile5te liimurit drepturile cu privire la piiduri, per-
millind gratuitatea numai pentru §ezatori §i arata mo-
tivul pentru ce. Motivul este cii acei locuitori fac clacel
fi dau dijmd. Iata cum se exprimii \Todd: arFiindca si din
condica divanului pentru obicciurile mosiilor, scrie,
cum ca locuitorii ce sunt sezatori insisi pe acea mosie
care clacuiesc si dau dijnza, an voie numai pentru
cele ce sunt de trebuinta caselor for cum nuiele, pari
si alte meiruntisuri lard plata, iariz' cele sunt pentru
vanzare pe bani nu sunt volnici, faro de voie de la
stapdni si feirei de plata, cum si de copacii cei ce
fac roads, sunt opriti, iar alti locuitori de pe mo-
sie, care cicicuiesc si-si dau dijnvi uncle sed nu an
voie lard de vole si slobozenia stapdnului, nu pot,
dar dupes aceasta oranduiala a condicel nici locui-
torii Imprejurasi, cum nici insisi cei gezeitori pe a-
ceasta movie a culege patachinia acelui creing, ccr
lucru ce este de alisveris, care se cuvine stapeinului
nzosiei precunz nici altul ca unul ce lace rods de
alisveris". 1)
Deci locuitorii sezatori pe mosie trebuiau sa pia-
teascA pentru lemnele de aliveri5, zeciuialii, iar lo-
cuitorii de pe alte mo§ii nu aveau dreptul sa is nici
lemne de foc gratis, caci zice ordinul Domnesc a-
ceia cleicuiesc si -si dau dijnia wide fed.
Era greu ca prin a5ezdmintele aceste sa se star-
peascii obiceiuri vechi, vechi de tot, dupes care tiiranii
de pe on ce mo5ie puteau sa intre in on ce piidur

1) Istoria Romtinilor, Ureche, vol. V, pag. 116,

37

www.dacoromanica.ro
.528 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

ca sä taie lemne Si pentru nevoile for si pentru van-

.zare. Pentru dan§ii dreptul de proprietate a piiduri-
lor li se 'Area ceva straniu. De aceia 11 nesocoteau.
1\Iitropolia se pliinge cum ca locuitorii de prin alte
.sate vecine cu proprietatea ei, Izvoarele, au intrat cu
sila fn piidure de au tiiiat lemne de cherestea pen-
tru concert. Domnul d1 ordine severe ispravnicilor
ca sa filed sii inceteze asemenea incalcari,
Iv
Cu inceputul veacului al 19-lea, in care am ariitat
ca drepturile proprietAtei se afirmii §i se precizeazti,
'vedem preocuparea Divanului ca sa aiba o idee
lamurita de intinderea si valoarea phdurilor din tare,
si ceeace e mai caracteristic, pentru prima omit
Intalnim vorbindu-se de peiclari ale feirei in deosebire
cte cele boeresli. Aceasta liimurire Divanul o cere in
1908, in urma interventiei generalului liu,nicof, pre-
zidentul Divanurilor Moldovei si a Valahiei fn timpul
ocupatiei ruse5ti.
Iata textual :
Mria Sa Prea Inaltatul Feldmareoal, Printul Pro-
zorofschi cere ca sd aiba o prea intreag6 pliroforie a-
-cele ce la fiecare judete oi in ce locuri sh allA paduri gi
fiecare pridure de cati stanjeni este lungA of lath si
ce felurime de sunt, si ale cui pachiri sunt acele,ale
ydrei, adica, sau aunt boeresti ?"
Ce inteles are acest ordin ? Stim ca la aceea data,
Statul, adich Domnul, nu mai avea aproape nici o pro-
prietate, prin urmare nici paduri. Sa fie o gre§ala a
.carmuitorului Rus, care crede ca hi aceste tari, era
un domeniu al Statului precum era in Rusia ? Pro-
babil. In tot cazul, dacii ordinul e dat in cunotiintii

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 579

de cauza, nu puteni sa ne Inchipuim de cat ca doar

e vorba de pad utile de pe mosiile mantistireti, care
erau in definitiv a tarei, egumenii nefiind decat ad-
ministratori.
Ordinul continua pstfel : ksi in graba se trimiatfi
Divanului insemnare pe larg, si lang4 acestea sa in -
grijeasca Divanul, ca se se pazeascA pfidurile in vreme
ce sunt un lucru de mare pret, care se dobandeste
numai cu indelungata vreme ci dar strasnic porun-
ceste Divanul ca indata dui:A primirea acestei porunci
numai decat sa facet' Domnia Voastra scumpa cerce-
tare ca sa aflati, sa dovediti cate paduri sunt intr'a-
cest judet, ate insa stint mAnastiresti, boeresti si cate
sunt megiesesti adicA tAranesti? Fie care padure de
cati stangenii este lungul si cati stangenii este la-
tul si ce telurimi de lemne se atlA anume in fie care
pfidure ? si sec trimeteri Divanului catastih curat cu
acest fel de deslu.tdre. 1)
Mezamintele pand acum, aveau in vedere prote-
jarea paduritor ca proprietate particulara. Regimul
silvic pe care l'am aratat, fusese Intocmit dupe ce-
rerea §i plangerile proprietarilor. Alt scop nu aveau.
La inceputul acestui veac un nou principiu cu to-
1111 modern sa invoaca pentrtt pastrarea §i protejarea
padurilor. Acestea nu sunt considerate ca proprietate
particulara numai, ci ca o bogcifie a fdrei §i dintr'a-
cest punct de vedere sa dau ordine de stragtica pa-
zire. Si ca consec yenta, nu sa iau masuri numai con-
tra devastarei sau a exploatarei destructive a la-
ranilor si a striiinilor, ci chiar contra stdpanilor instqi
a mo?iilor.
lath' un ordin a Divanului din 1807 adresat tuturor

1) Istoria Romanilor, Ureche, vol. XI, pag. 692.

www.dacoromanica.ro
580 CERCETXRI ASUPRA STARE! TARANILOR

ispravnicilor in care ace.5tia stint dojeniti pentru ne-

glijenta.
Invinovatirea este a D-voastra pentru neingrijirea
cu care va purtati pentru cele ce sunt de trebuinta si
folosul patriei, intru care este $i aceasta una pentru
a nu se stinge odata padurile veri ale cdruia vor 17,
de a cdz'or path qi purtare este datornica ingrijire
lusui a stdpiinirei cd unde sunt paduri merei vechi
intemeiate si mari sa se facd dindrdnsele implini-
rea trebuintelor cu band socoteald qi cumpdnire jar
cele care sunt dunzbrlivi mai mici sau pdduri tre-
bale sd fie ap drate si anu se tdia nisi un lemn pen-
tru a veni in stare a se face padure intemeiatd".1)
Sa Incepe a se pedepsi aspru taierea pddurilor o-
prite. Episcopul de Arges plangandu-se ca locuitorii
de pe inoie au taiat copacii din padnrea popritii
Divanul ordond ispravnicilor sa numere copacii ta-
iati si sa-i masoare de grosimea for obligandu-i a platil
de pomul gros dela 10 palme in sus pe taleri 1 §i ju-
mAtate Si dela 10 palme in jos pang la f taleri 1 iar
dela 7 taleri in jos parale 30". 2).
Se intelege ca cu cat padurile incep a avea un
pret mai mare, cu atat dreptul de folosintd a tit-
ranilor se reduce. Sub Caragea (1813) acest drept
este marginit la simplele trebuinte ale casei. Iatd un
ordin, motivat de: o plangere a unui proprietar
aPentru care poruncim Domnia mea sa cercetati 01
pazind oranduiala padurilor sa dati nizam la cel nee
cuviincios, dupe obiceiul locului, ca locuitorii care-
sunt sezatori pe acea mosie care cldcuesc si dau
dijma dela care se folose0e stdpdnul nzosiei, sa
alba voie a taia numai pentru trebuinta caselor for
fare de plats lemne de foc pentru incalzitul caeelor
9 Istoria Romanilor, Ureche, Vol. XI, pag. 693.
2) Ibidem. pag. 693.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 581

lor, nuele si pari si alte maruntiguri pentru trebuinta

caselor ion). 1)
Deci taranii nu mai au dreptul sa is din pa-
duri lemne de constructie I Cand aveau trebuintii ca
sail construiasca casa, sau trebuiau sa plateasca
zeciuiala sau sa aiba o invoire specials dela pro-
prietar.
Aceste drepturi reduse ale taranilor sunt consacrate
prin Regulamentul organic. In textul primitiv al sec-
tiei 7 cap. 111 -lea, al. 5 a art. 140 se zice : ape acele
anoqii unde vor fi p6duri proprietarul va slobozi sa-
tenilor sai set is lemne de foc pentru a for neapci-
rata trebuinta tot cu acelas chip precum se ur-
meazif si acuma».
Intr'o circulara a visternicului Villara pentru pu-
-nerea in aplicare a dispozitiunilor Regulamentului
organic, el spune : Pe acele mo01 unde vor fi pa-
Auri, proprietarul va da voie cleicasilor siii a lua
leinne de foc din crtinguri, din pilduri pe care ei
insusi le va arata si pentra a for trebuinta in ace-
lasi chip cum s'a obicinnit 'Etna acumo.

In Moldova, nici acest drept nu este consacrat prin

-vre-un text din Regulamentul organic, dar probabil ca
a trebuit sii existe de fapt. Dovada ca locuitorii stint
lipsiti de drepturile antice, este urmatoarea dispo-
zitie de la art. 123 din proectul primitiv : ,,CAt pentru
ingr5dituri stitenii sunt slobozi a se Invoi cu pro-
prietarii pentru nuelele si parii trebuinciosi ori szt-i
.aducei de pe aiurea, sau a'qi face sanruri in locul
for ".

) Istoria Romfillor, Ureche, col. X, gag. 172.

www.dacoromanica.ro
582 CERCETARI ASUPRA STAHEL TARANILOR

Tata dar pe locuitoRi siliti a plAti chiar nuelele si

parii pentru ingradituri.
In textul definitiv al Regulamenlului organic, a-
ceastii dispozitie dispare fara a fi inlocuita cu vre-o
alta. Am vazut ca Regulamentul organic al Munte-
niei recunoa§te clAcailor dreptul de a lua lemne
de foc din paduri. Iata ce zicea articolul 138 al. 5 din
textul primitiv : «Pe acele moqii unde vor fi paduri,
proprietarul va slobozi satenilor sni sa is la lemne
de foc pentru a for neapfirata trebuinta tot cu acelas
chip precum se urmeaza oi acum ; dupe care oi paza
padurilor ramane pe sarcina locuitorilor, oranduind
insuoi ei dintre danoii, cate unul, doi sau trei pfidu-
rani, dupa trebuinta si dupe mfirimea pfidurilor».
In textul modificator, dreptul laranului la lemne
de foc e mentinut :«pe acele mooiizice art. 140 al.
IVunde vor fi paduri, proprietarul va da voie clfi-
caoilor sai a Iua lemne de foc din crangurile of pa-
durile pe care insu-$i le va arfita si numai pentru a
for neaparatd trebuinta si dupe acelao chip cu care
s'a urmat pans acuma.»
VI

Sa venim la a doua obligatie a proprietarilor.

In a§ezamantul pentru boeresc a lui Grigore Cali-
mah din 1768 (Moldova), cetim in art. 15. «Locuito-
rii ce se vor afla on pe a cui mooie cu oederea, sa alba,
voie a-si lace toatif trebuinta hranei pe acea mo-
vie si neoprindu-se de &titre saipanii mosiei". 9
Mihai Sulu In ponturile sale din 1794 in *Moldova in-
cepe cu urmatoarele cuvinte : atoti locuitorii de prin
sate pe mooia unde se afla cu locuinta, acolo sa are oi sa
1) Acte si leginiri, Sturza Scheianu, vol. I, pag. 31.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 583

semene cum si fanat sd-si facet pe mosia aceea cdt le

va fi pentru trebuinta tor'. 1)
Iar Ionita Sturza in a5zamantul sau din 1828, sub
titlu : Ce se indatoreste a da locuitorilor, stdpdnul
mosiei", obligti pe proprietari ca set dea locuitorilor
loc de samanatura, de hrand dupii indestulare 5i
dupd gloata ce va avea fiecare locuitor. ,,De aseme-
nea set -1 dea toe de lirara de toata vita $i de ecoasrt" 2)
Cata intindere de toe de arat, de toe de fanate Si
de cosit, erau obligati proprietarii set dea taranilor ?
Atat in Muntenia cat 5i in Moldova, 'Ana la Re-
gulamentul organic, nu se fixeaza, nici nu se deter-
mineaza portiunea de 'clamant a taranilor ; ba chiar,
in cele intaiu a5ezaminte, aproape nu se vorbe5te de
acest lucru, ceea ce inseamna ca chestia pamantului
de arat 5i de filnat nu a fost, la inceput, un object de
discutat 5i de cearta intre proprietari 5i locuitori.
In Moldova inset, fara a se determina intinderea
locurilor de hrana 5i de pa5une, a5ezamintele dela
sfar5itul vecului al 18-lea vorbesc, ca constituind un
drept pentru tarani, 5i o obligatie pentru proprietari,
a se da locuitorilor pamdntul irebuincios pentru brand.
Prin urmare nu numai In veacul al 15-lea al 16-lea
Si al 17-lea, taranii au avut pamant de hrand pentru
ei 5i pentru vitele for cat le-au trebuit, a5i putea zice
cat an voit, dar chiar 5i in veacul al 18-lea, in care
conditiile economice se schimbase, Inca starea de lu-
cruri din veacurile trecute continua. A5a, diferiti
Domni, precum Neculai Caragea, Mihai Sulu, Const.
Moruzi, dau ordine ispravnicilor ca set Indemne pe-
tarani a ara Si a semana cat mai mult, ba chiar set -i
') Acte ai Leginiri, Sturza Scheianu, vol. I, pag. 31
2) Ibidem.

www.dacoromanica.ro
4584 CERCETARI ASUPRA STIREI TARANILOR

scoata cu de a sila pe ogoarele lor, ceeace Inca odata

arata, ca numai de lipsa de pamant taranii nu pu-
teau sa se planga si cii nici proprietarii nu se re-
fuzau a le da.
Era o masura, o norma dupa care proprietarii
acordau taranilor piimanturi ? Acest lucru nu reiese
diii acte, nu ne putem face o idee de intindere. Pro-
babil ca nu era o regula stabilita care prezida la
distributia piimanturilor. Nu se impartea egal fiecarui
Oran pamantul de folosinta. Intinderea varia dela o
mosie la alta dupa largimea sau ingustimea ei si, mai
cu seama, dupa trebuintele fieciirei familii. 0 familie
numeroasii poseda o mai mare intindere deck o alta.
Acest lucru pe car simplu judecata ne face sa -1 ad-
mitem, 11 giisim prevazut In asezamdnlul pentru boe-
risc a lui lonita Sturza din 1828, si loc de senuina-
tura de. hranci (sa se dea) cu Indestulare si dupa
gloata ce va avea fiestecare locuitor."
Un lucru e sigur, ei aveau pamant indestul. Cum
ca taranii aveau indestul pamant la dispozitia lor,
prin urmare puteau sa faca multi cultura, rezulta
dintr'un act cu privire la dijma. In 1796 locuitorii
din Ogrezeni, Malu-Spart, Tucutava, Bolintinu 5i alte
sate din judetul Vlasca, se plang lui Voda de o serie
de napastuiri. Intr'acei locuitori este o femee anume
Despa, care zice n e4 are 4 pogoane de porumb si o
asupreste zicdnd ca are 7 si au si bAtut-o Inca." ')
Faptul ca o vadana are numai de porumb, 4 pogoane,
arata Insemnatatea p;tmantului taranesc, caci din
plangere rezulta ea ea ar fi putut si aiba 7 po-
goane, lucru care in realitate, zice ea, nu are.

I) Istoria Romanilor, I:reale, vol. VI, pag. 389.

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 585

Dach linem seams eh locuitorii de pe atunci nu

-faceau numai porumb ci §i alte bucate, aceasta ne
conduce sa conchidem ca numita vadana avea cel
putin in totalitate 12 pogoane, sau dacii nu avea, putea
sa aiba. 0 zic aceasta flindeA, tot in acest an, gasim o
publicatie a lui Moruzi dare ispravnicii celor 17 judete
ca sa indemne pe locuitori, sa iasii cu plugurile find
ca a sosit primavara §i a-i sili chiar sa fach araturi
pentru grail, porumb, mein, etc. pentru ca ea aibil
nu numai de hraua, dar chiar si de cover(," ')
Ion .Caragea in veacul al 19-lea, deg fete un a§e-
zinmint foarte ingrilditor pentru libertatea §i dreptu-
rile taranilor, nu restriinge insa locurile de hranh ale
taranilor,
Trebue sa conchid deci cii pang la Regulameniul
'organic, obligatia pentru proprietari de a da taranilor
loc de brand pentru ei §i pentru vice, a nimas pur .
§i simplu o obligatie de principiu, nesimtindu-se ne-
voia de a fi regulamentata in practica.
Aceasta in Muntenia.
,Si in Moldova acelag lucru a existat 'Ana in 1768
.sub Alex. Calimah. Nu gasim in urbane vorbindu-se
de obligalia proprietarilor de a da loc de hrana §i
de pii§une taranilor, Ea este subinteleasa. Si faptul
cii aceia percepeau dijma dela locuitori, dovedege, in
gall de mice considerente, ca erau obligati sa dea
pamant locuitorilor, ciici altmintrelea nu s'ar explica
dreptul for asupra recoltei taranilor.
Dela 1768 incep dificultati de diferite feluri in cies-
tia pamlinturilor de hranii §i de pti§une §i indata a§e-
ziimiinturile agrare prind a vorbi de aceasta chestie.

') Istoria Romanilor, Ureche vol. VI, pag 381.

www.dacoromanica.ro
 5S6 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Ele recunosc locuitorilor dreptul de folosinta asupra

unei portiuni din moviile pe care vedeau.
Chestia se pune cu ocazia arendarilor de movii.
Arendavii nu voiau sa recunoascadecat probabil
cerand conditii grele, in schimbdreptul locuitorilor.
de a avea p5mant de cultivat vi de fanat ; sAtenii se
pldng Domnului vi atunci acela face un avezamant.
in care stabilevte, cum am vazut, obligatia pentru
proprietar vi pentru arenda§ de a da locuitorilor pa--
manful pentru toata trebuinta hranei.
In 1794 se ivevte alt conflict intre proprietari 5i
locuitori. Multi din acevtia vedeau pe o movie vi arau
vi faceau fanete pe alta. Iar ca motiv aduceau, ca
proprietarul moviei pe care vedeau nu le da.' destul
loc pentru hrana for 5i a vitelor.
Mihail Sulu face avezamantul sau pentru a impe--
. dica acest abuz, vi ca avezamdntul ajunga scopul,.
obliga pe proprietari ca sa dea locuitorilor locul de.
brand vi de p5vune necesar. Si iata cum acest drept
a locuitorilor este Inscris formal.
Mai tarziu (1805), am vazut c5 se nasce conflict.
intre proprietari vi sateni pentru locurile de fanete,.
pe care cei intdiu le micvoreazii tot mai mult vi cu
aceasta ocazie se stabilevte din nou dreptul locui--
torilor asupra locurilor de brand, de pavune vi de.
fiinat pe movie.
lath' ce zice hrisovul lui Alex. Moruzi in aceasta
privinfd : aCand locuitorii vre-unui sat, vor arata ca
nu au loc indestul pentru arlituri qi staptinul mo-
siei fndaratnicindu-se nu va voi sit to dea loc spre
indestulare, sd fie datori a ardta ispravnicilor, si'
iiicandu-se cu amcinuntul cercetare, atunci sd le dea
ispravnicul din loc de Wind, atdta parte din loc frc

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 587

cat ad fie dupe analoghia ma'rimei mosiei; 8i asemenea

ciind se va incredinta ispravnicul cA stApanul mosiei a-
supra cAreia locuesc acei s§teni nu are destul loc sä la
dea for pentru arat, nisi pentru prisosul locului de fa-
nat, atunci 8d se inlesneascd locultorii dela moqiile-
nzegieqite precum an lost obicinuite li mai nainte.v-
In sfarit mai tarziu Ionita Sturza recunoa§te
dreptul locuitorilor pentru folosinta for si hrana vi-
telor, asupra dotel parti din intinderea mofiei A treia,
zice a5ezfimantul, «sa ramale neaparat, vesnicului
st6 pan."
Regulamentul organic cel intai fixeazfi intinderea
de pfimant de arat, de fanat .i de ima, de dat locui-
torilor, pe care intindere o reduce in mod conside-
rabil. Vom vedea in cursul acestei lucrfiri ca aceastii
reducere dqtepta magi nemultumiri printre $rani
provocand chiar o vie agitatie. Acest lucru fl aflfim
din o adresfi confidentiala a generalului Kisseleff
§i din alta a lui Mircovici ciitre sfatul ocfirmuitor al
Valahiei. 9
Din aceastfi cauzfi, intre allele, sä simlise nevoe
ca sa se modifice In Moldova textul primitiv al capi-
tolului privitor din tfegulamenlul organic §i sh se pund
o dispozitie concilianta in art. 12 din proectul mo-
dificator .i care suna in modul urmator : elegiuirile
atingeitoare de primantul cuvenit locuitorilor nu
privesc decdt pe aceia ce duper' publicarea aces-
tor pravile War aqeza pe o mosie sau prin ceisdto-
rie sau prin bejanarii; cdt pentru cei ce se gasesc
statorniciti vor urma curgerea vie(ei for a avea a-
celeia0 locuri de care se folosesc pdnil astdzip.
Cu toate aceste, acest articol din proect nu trece

1) Acte §i. leginiri, Stnrza Scheianu, vol. I, pag. 81-103.

www.dacoromanica.ro
:588 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

In textul definitiv. Redactia noun constitue o favoare

numai pentru calena judefe%privilegiale. Iatii articolul
definitiv :
v Art 119. Panztintul hotdrat sir se deie tuturor lo-
cuitorilor dupd acest aseztimant, iar apoi la sema-
ndturile din jos si anunze Covurlui, Tecuci, Folcitt
si Ttztova, in curgerea de sase ani locuitorii fiste
cdruia sat sti se foloseasca de pcimanturile pentru
brand ce au avut si ptind acum, aceasta adicd in
privire catre intreginzea sumei satului, iar cel ce
se atinge de imparprea tutor asemenea panzlinturi
frztre locuitori, proprietarul av'ind de datorie a pri-
veghia ca sii nu urnzeze in strantbdtati intre ddnsii
va avea dreptate a addogi piinzcint acelor ce ar
avea mai *putin, cu Mare de la acei ce vor avea de
prisos, prin stirea Ispravnicei, dupd sase ani izzsd
si locuitorii acestori patru tinuturi aril tate mai sus
vor avea numai pit' mantul legizzit prin acest asezcl-
inant obsteste pentru toti locuitorii».

'VII

A patra intrebare :
Asupra piimAntului de arat 5i de fiinat precum 5i
supra casei 5i gradinei din jur, ce drept aveau la-
ranii? De ce naturii ? Era tr,ansmisibil sau nu, mo5te-
nitorilor? Si puteau sau nu sii-1 transmits 5i altora ?
Mai intili o objectie s'ar putea face. Locuitorii nu
erau proprietari pe panuinturile lor, ci se bucurau nu-
mai de dreptul de folosinta. Cum poate fi vorba deci
de drepturi reale ? Cum poate fi vorba de dreptul
de mo5tenire 5i de transmisiune ?
Caci in regulii generals numai tine are proprietate
..are 5i dreptul de mo5tenire. Ei bine, a5a era conditia t.ii-

www.dacoromanica.ro
 G. hANO 589.

ranilor pc mosiile stiipanilor, Meat macar Cu ei nu

erau proprietari, totusi intrebarea care am pus'o este
perfe-A la local ei.
Sa fac intai o deosebire intre cash si gradina si in-
tre pamantul de arat, de fanat si de pastille.
Proprietai ul dadea fieciirui locuitor lenmul de con-
structie necesar ca sit 'si filed cash. Am vazut ca acest
lucru ni-1 spune Coast. Mavrocordat in urbarul situ.
Toate aseziimintele urmatoare it consacreaza. Casa
era opera, fructul muncei laranului. Proprietarul ii
mai dadea impiejur un Joe oarecare, ca sit -si poata
face gradina de legume si livada in care planta pOmi
roditori. Aceasta gradind si livada erau iarasi fructul
muncei lui. Cu alte cuvinte, totul afard de pamantul
pe care erau casa si gradina, apartinea muncitorului.
In asemenea conditii evident eh el avea un drept
de posesiune emfiteotica, drept pe care it transmitea
mostenitorilor sau rudelor mai de aproape.
Numai cand familia 5ezatorului in acea casa, se stin-
gea in linie succesibila, numai atunci casa 5i gradina
se reintorceau stiipanului solului.
Acest lucru, adica dreptul de mostenire a siitea-
nului Si reintoarcerea in stapanirea proprietarului,
in cazul cand succesorii nu erau, este cu desavarsire
dovedit.
Iata o marturie din anal 1723 data de locuitorii
din Bosancea si Lama5ani in mainile egumenului ma-
nastirei Slatina (Moldova) in care ceeace am aratat
mai sus este perfect 5i lamurit spas. Reproducem
textual, deocamdata numai partea intaia.
aAdeca not oamenii de Bosanca $i de LAmAsani fA-
cut-am mArturia noastra 1a.mana sf-sale pArintelui,

www.dacoromanica.ro
590 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

.egumen de Slatina, precumstim ca am apucat din rnosi

din stramosii nostri, pentru livezi si pomi cini ar fi
facut la sat. an Post volnici as stlipanii livezile cu
pomii, cat trifesc si dupa ci se tree biitrdnii rtimin
la feciori, la nepoti la streinepoy, de le steipinesc,
pizza in cit neanz s'ar trage dintr'acei ce ar fi feicut
livezi, insti cari sed in sat de poarta bir silucreazez'
boeresc, dar care lipsesc din sat, si se duc pe a-
iurile, ponzetii acelor dusi fi iau sta-pinii,pentru col
locul iaste stdpinesc". 1)
Sa se observe o rezerva importanta care fac nu-
mitii locuitori ; dreptul de mo,tenire era consacrat
rudelor in grad succesibil insa numai celor care
..5 edeau in sat, iar cei care piiraseau satul, erau ex-
..clu§i. Si stand in sat trebuiau sa poarte bir §i sa fach
boeresc, altminterelea nu erau primiti la mote-
nire. Si aceasta se intelege de la sine, de vreme ce
.casa §i gradina erau ale sateanului claca5.
Deci satenii nu puteau sa cedeze casele sau gra-
dinele for strainilor nici chiar rudelor care nu lii-
ceau parte din sat.
Acest drept de stapanire a siiteanului asupra casei
Si gradinei, i1 glisim mai in toate aezamintele agrare.'
A§a, deja am reprodus mai sus urmatorul articol
.din a,,eziimantul lui Mavrocordat.
Dand un %ran va fugi pe ascuns din sat si nu se
va Intoarce pana la trei saptamani, stiipdnul are vole
a da casa lui altuia 2).
Deci in nici un alt caz, stapanul nu putea sä dis-
puna de casa lui.
In pravilniceasca condica a lui Alex. Ipsilante (1782)
la capitolul : Cele drepte ale stelpeinilor mosiilor ce
.au asupra locuitorilor, art. 14 suna astfel :
1) Uricarul Codrescu, vol. X pag. 179.
2) Magazin istoric. vol. 11 pag. 294.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 591

Locuitorul de va fugi sau de va inuri MAY de a

avea moftenitori de aproape sau de departe, de nu
va fi dator la visterie, stapane5te eel cu mo5ia gra-
dinele aceluia cu toti copacii cei roditori 1)
De aici rezultfi ca data claca5u1 datorea fiscului
darea, in acest caz, visteria avea dreptul sa se des-
pagubeasca din gradina cu pomi roditori. Altmintre-
lea, proprietarul Mira in stapAnire.
Aceia5i dispozitie o gasim in legiuirea Caragea, la ca-
pitolul 6, pentru claca. 2) Tata cum se exprima art. 15.
Clacasul tugind de pe mogie sau murind faro mos:-
tenitori, de nu e dator visteriei, sa stapanessca stA-
panul casa lui, grAdina lui si cur ile lui".
Tot ce poseda laranul in casa 5i imprejurul casei,
precum mobila, vitele, zestrea femeei, etc., erau pro-
prietatea lui 5i a mo5tenitorilor.
Asupra unei asemenea spete, Alihai Sutu in Mun-
tenia, a avut prilegiul ca sd se pronunte in 1802. Iata
fn ce imprejurari : Din satul Ciulnita fug mai multi
tarani ; proprietara Safta Isvoranu, is in stapAnire
nu numai casele acelora cu gradinele, dar chiar 5i
averea mobila, avere care consista in obiecte de
-cash' 5i vite, pe molly ca taranii fugiti fi ramasese
datori. 0 taranca Despa, soacra unuia dintre fugiti,
reclama restituirea averei mobile a ginerelui, pentru
cuvfintul ea acea avere este zestrea fetei sale. Dom-
nul randue5te o cercetare din 3 magi boeri, anume
Ban Brancovanu si vornicii Cretulescu CAmpi-
neanu, care dau dreptate Saftei Isvoranu. Afacerea
-vine inaintea Domnului, care este de parere con-
trara. El hotarage ca vitele si averea ginerelui
1) Colectia Boziann, pag. 792.
2) Legioirea Caragea, pag. 271.

www.dacoromanica.ro
592 CERCETARI ASUPRA STARE[ TARANILOR

sa se restitue de proprietara, flindca ca nu este

in drept sa-5i flied singurd dreptate, 5i" daca fugitii
ii datoresc c3va, n'are decal sa reclame le justitie.
\Tatra satului find ocupata de case 5i de gradini,
asupra earora taranii aveau dreptul pe care l'am a-
riitat, ea nu suterea nici o schimbare on in cite maini
mo5ia ar fi trecut prin vanzare, etc.
Un oare care Tudosie Vrana, cumpara satul Ciii-
neni si cearca a dispune 5i de vatra satului. Locui---
torii se plang ocarmuirei Valahiei In contra acelei
pretentii iar ocarmuirea scrie lui Tudosie Vrana,
intr'altele urmatoarele : CA locuitorii arata ca te-ai
ivit d-ta cumpArator si ca le iei si vatra satului ce
nu este vanduta". Ocarmuirea ar fi putut adaugi
si nici set poate vinde".
In adevar, din acest act rezultii ca vanzandu-se a
mo5ie, nimeni nu se gandea sa vanda sau sa cum-
pere vatra satului, asupra careia locuitorii aveau un
drept de posesiune perpetua.
VIII
In privinta curcituri/or, taranii aveau acela5 drept
de folosintd emfiteoticd ca 5i asupra caselor 5i gra-
dinelor. Curcitura se numea pamantul de arat, de fi-
nate, de cosit sau de livada, pe care locuitorii ii fa-
ceau desfundand o piidure, taiind si curatind cran-
ba uri maracinaturi etc.
9

lath' ce cetim In anaforaua in 1792 catre Domnul

Alex. Moruzi : amulti din lacuitori obicinuiesc de fac
cur aturi pentru arat si pentru cosit tan Mind copacii
din pAdurile merei, de o fac camp, care acestea s'a
obicinuit peste tot locul de strica padurile numai

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 593

pentru ca nu vor sa mearga la camp pentru depar-

tarea locului 1).
0 fi fost si ;icest motiv care o fi indemnat, cite
odata, pe locuitori sa facii curaturi ; dar nu acesta
a fost principalul. Ceea ce Impingea pe locuitori sit
faca curaturi, independent de departarea locurilor
arabile, era un alt motiv, cum vom vedea indata. E
drept ca Viranul i5i &idea foarte multi ostenealii
pentru a curati o piidure, transformdnd-o in loc a-
rabil. Dar pe langd ca acel loc era de prima calitate
pentru arat 5i semiinat sau pentru livezi, el devenea
proprietatea lui emfiteo tied caci proprietarul mo5iei nu
putea, pentru nici un motiv, sa -1 scoata de acolo.
In adevar, asupra acestor piimAnturi in care Id-
ranii imagazinau multi muncd 5i trudd, li se rem-
no5tea, cum am afirmat, dreptul de stdpilnire emfi-
teoticii. Curiiturile erau transmisibile mostenitorilor
din tats in flu, in perpetuu.
In sprijinul acestora voiu cita catvva acte.
De cite on unii proprietari cercau ca sa is curd-
tunile facute de tdrani, pentru a le da in schimb alte
locuri, ace5tia protestau 5i Domnul le da totdeauna
dreptate.
Neculai Caragea in 1782 dd o circulare titre patru
judete in urmatoarea cuprindere :
Am lust Domnia mea instiintare, cum ca unii din
stapanii mosiilor, adica, egumenii de pe la manastiri,
boeri, arhierci si alti boernasi dupa ce s'au tocmit
mai de inainte vreme cu unii din locuitori de be au
dat cranguri, paduri, maracinlituri, prin asezamant ca
sa be curete, sa be taca livezi de fanete, sa si be Ma-
paneasca acei muncitori, si ei Ga is numai dijma...si
dupa ce s'au ostenit si le-au destupat si le-au curatit
I) Acte si legiuiri, Sturza Seheianu, vol. I pag. 43.
38

www.dacoromanica.ro
594 CERCETARI ASUPRA STAREITIRANILOR

acele locuri cu multa truda pang le-au adus la stare

de le-au facut livezi de fan." 1)
Caragea ordond sa se respecte dreptul satenilor
care an facut curaturi si cere chiar sa-i trimeata" o
statistics cuprinzatoare de mosiile pe care sunt cu-
raturi cu numele stapanilor.
Intr'o impticare facuta intre egumenul ranastirei
Hurezu cu locuitorii unei mosii, citim
$i livezile ce sunt curtitite de dansii (locuitorii) sä
le aibe asi le tinea nepoprite.p (1786).
Intr'un ordin tot din acel an dare ispravnicii din
Vlasca, cetim : aCat despre cureituri si locuri de
hrand care vor fi destupate si lucrate de dansii
(de locuitori) aveti a urma dupes hotarare, duper con-
dica Divanului, ca sa se dea acelora ce le-au lucrat
si le-au destupat dela care .0'0 to nurnai dijma
obicinuitd duper condicav-
Intr'un proces dintre niste mo,,neni deveniti cid-
casi si noii cumpartitori (1822) cetim in hottirarea
Divanului : Si precum toti clacasii nu se scot din
livezi si curaturi cdnd trece o mosie dela un std-
pan la altul"8).
Acest drept al taranilor este pus si in diferite legiuiri.
In condica lui Alex. Ipsilante, art. 20 spune urma-
toarele :
(Locul ce-1 va czzrati nemernicul adica locuitorul
ca sa-1 semene, sau sa taca fan, sau grading, nu poate
stdpdnul mosiei sa-1 ia». 4)
In legiuirea lui Caragea, capitolul despre clad!, art*
7 zice : «Stapanul 84 nu poata sit is curatura cia-
1) Istoria RomAnilor, treche, vol. 1, pag. 256.
t) Ibidem, vol. VI, pag. 356 §i 386.
8) Ibidem, vol. XIII, pag. 316.
4) Coleetia Bozianu, pag. 792.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN U 595

casului ce o are dela pet rintii sal, sau ce o face cu

voia stapdnulub>.
Dreptul de mo,5tenire este formal recunoscut.
Insd pentru a restrange aceasta stapanire a tara-
nilor cu caracter perpetuu, un art. precedent stabilea :
uClAcasul BA nu poata sA face euratura tare voia
inscrisa a stapanului, coprinzatoare unde si cat loc
sä cure ; iar urmand in potriva, sa-si pearza oste-
neala si sA is euratura stapanului mosiein.
Acelas drept de motenire asupra curaturilor 11
gasim §i in Moldova.
Cand in 1828 Ionith Sturza stabile§te obligatiile
stapanilor ciitre locuitorii satelor §i determind ca,
{loud parti din trei a moi.ilor, sa fie pentru trebu-
inta de fan si de aratura a Viranilor, curalurile sunt
socotite in acele cloud treimi.
Tata textual.
Ca sa nu ramaie vecinicul stapan lipsit de tre-
buinciosul fan si aratura, se vor imparli in trei parti
atat locul de aratura cat si de fanat intrdnd in nui-
surd qi curd-tar-He care s'or fi feicut din plidure,
si doua parti loc se va da locuitorilor de hrana, etc".
Regulamental organic consacreaza si el dreptul sa-
tenilor asupra curaturilor supuind asemenea paman-
turi la conditii speciale, in deosebire de celelalte lo-
curi de aratura sau de fanat. Asa, in textul defini-
tiv a art. 132 lit. D. citim : A.cei dintre locuitori bir
nici care an vii sau cureituri pe mosii, an sa ur-
meze tocmelile ce aveau cu proprietarii mosiilor in
vremea cand an luat acele locuri pentru vii si cura-
tura, iar neavand tocmai, sA lucreze zilele boerescului
intocmai ca ceilalti locuitorin. Ba mai malt, dreptul
satenilor asupra curaturilor li se recunoa§te chiar
.cand ele sunt facute pe o moie pe care ei nu sed.

www.dacoromanica.ro
596 CERCETARI ASUPRA. STARE! TARANILOR

In Muntenia cand fu a sd aplica Regulamentul

organic se ivise urmatoarea dificultate, cu ocazia
nouei distributii de pdmiinturi taranilor. Unora cla-
cai le lipsea piimantul ce proprietarul era dator sti
dea din cauzil ca alti siiteni de pe mosii vecine
aveau curdluri facute pe acea mo5ie. Sfatul tarei pune
vornicului trebei din lduntru, urmatoarea intrebare
de stint proprietari ce nu au locuri indestule pen-
tru clacasii sai, a lasa pe alti locuitori de pe alte mosii
a se folosi de cureiturile si livezile de fcin ce din
vechi si-au facut pe mosiile si in peidurea for ?".
La care vornicul rdspunde: In pricina aceasta tre-
buie sd se facd obstesc asezeinzant pe temeiul drep-
teirei care ca sd se indestuleze acei care s'au trudit
pentru a for osteneli au dat Vornicul propune
mai la urind ca in cazul eel mai rau sa. li se puny
(acelor locuitori care stapaneau curaturi) madea de
stapanire pe vr'o cati va ani cu hotararea numarului
anilor".
IX

Acelas lucru §i cu viile $i cu hvezile de pomi roditori.

In urbarul lui Const. Mavrocordat, cetim : «nimeni nu
poate sadi vie pe mosie strainer sau livede de pomi
roditori firer voia stapanului ei".
Pentru ce ? Pentru ca ele odata sddite, nu mai pot
fi luate de proprietarul solului.
Atilt Alex. Ipsilante, cat si Ion Caragea fac din std-
peinirea viilor ce ta'ranii sddesc pe mo;iile unde slau, on
adevdral drept de embalic ; stapanii neputand lipsi pe
tarani de folosinta viei, decat in oare care conditii.
In adevdr, iata ce zice art. 5 din condica lui Ipsilante.
Cand nemernicul, adica locuitorul ce sade pe mosia
altuia, 1st va parasi via lui in trei ani deplini nelu-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 597

crata, atunci stApanul mosii sa arAte Domniei mele si

dandu-ne scire si Inca de un an soroc, de nu o va lucra
nici in acel an, atunci sa -o staptmeascA stlipanul mosiei.
Lusa aceste soroace de trei ani s,4i de unul, sa se caute
eland nu se va intampla vr'o intamplare de mare ne-
vole".
Motivul pentru care taranul risca ca sa peardd via
11 gasim inteun referat a logofatului relativ la o plan-
gere a unui proprietar (1793).
Iata ce zice actul :
Cum ca locuitorii ce au vii pe mosia d-sale, ce se
tiumeste Islazul din Sud Romanati le au lAsat de s'au
pAraginit, nelucrandu-le cite 6 si 8 ani si se pAgubeste
de dreaptet otastina". 1)
Proprietarii luau de la viile locuitorilor o dijma nu-
mita °Wind. Prin faptul ca locuitorii lasau \rifle pa-
raginite, aceia numai aveau nici un folds de la acel
pamtint, cad el neflind cultivabil, ei nu puteau lua
dijma, iar de alta parte, neproducand nici struguri,
nu percepeau nici otaVinci. De acea ei obligau pe sa-
teni ca sa-si cultive viile, iar in caz contrar, le luau
paraginile pentru a be replanta sau a face senmaturi.
De asemenea §i Caragea in legiuirea lui.
Mud clams& va lasa via sa nelucrata in trei ani
sa se traga la judecata, si atunci dandu-i judecata Inca
un an soroc, de nu o va lucra si intr'acel an, sa o
pearza si sa o is stApAnul".
Aspru 9i nemilos ca in totdeauna, cand e vorba de
Omni, intr'un articol precedent, Caragea ordona :
Care din clAcasi fara de voia stapanului va sat:1i
vie pe locul lui, sa o peardil.
Ipsilante in legiuirea (1786) lui fusese mull mai

1) Istoria Romituilor Creche, vol. VI, pag. 349.

www.dacoromanica.ro
598 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

bland si echitabil in aceasta chestie; caci iata ce zice

la art. 3 din cele dreple ale skipemilor mosiilor ce au
asupra locuilorilor
Nu poate sadi cineva via fara voia ati p5nului mo-
siei. Iar cdnd, lard a nu lua vole va seidi cineva un
loc ce era ales de steipdnulmosiei mai dinainte pen-
tru trebuinta lui, atunci pearza osteneala. far
cdnd va sewn in loc ce nu era de trebuinta stapd
nului, atunci nu se vinuieste atilt acela ce a &Mit
fdret de vole, pentru cd stdpdnul mosiei are a se
folosi de obicinuita otaqtinii".
Ipsilante presupune cloud cazuri : unul, cand lo-
cuitorul sade5te pe un loc trebuincios stiiplinului ; in
acest caz proprietarul are dreptul a confisca via. In
cazul contrar, de ce sa exproprieze pe skean, pentru
un loc care nu-i era de nici un folds, mai ales eh
poate sä is otatind ?
Regulameniul organic nu numai ca consacra aceste
drepturi ale taranilor asupra viilor §i livezilor, dar
le recunoa§te dreptul de einfiteoza asupra for ase-
manand pe saditorul de vie si de livada cu emba-
ticarul, imputernicindu-1 ca sa poata, in on care
imprejurari, vinde cu §firea proprietarului via si
livada chiar altui cultivator din sat, lucru pe care le-
giuirile anterioare nu-1 admitea cel putin in mod fati5.
La art. 25 din proectul modificator al sectiei a VII-a
cap. III in Regulameniul organic al Moldovei, dupa ce
sa arata formalitatile in urma carora un locuitor poate
sa paraseasca satul mutandu-se pe alta mosie, apoi sii
adauge: La afla imprejurdri locuitorul este slobod
aqt vinde sadirile sale adieu- vine sau livezile calor-
lalti locuitori a acelni sat protinzisdndu-se pe pro-
prietar tot cu acelaq pre f.'.
Articolul vorbete numai de vii si livezi dar eu.

www.dacoromanica.ro
 G. l'ANu 599

cred ca trebuie sa se cuprinda in aceasta permisiune

vinderea ,5i a casei din vatra satului care era in aceleasi
conditii ca §i via §i livada. Ceea ce ma face sii cred acest
lucru, e urmatoarea imprejurare. In art. 26 se vor-
be§te de cazul cand un locuitor s'ar muta impins
numai de particularnicele sale interesuri. In acest caz,
legea il pedepsete lipsindu-1 de toate fructele ostene-
lelor sale. Tata la ce pedeapsa al. d. it supune find ca
parasete satul.
Casa sa, toate stidirile si alte lucruri ce le ar fi
adus pe mosia lucratoare pe care se muter' vor rei-
manea in folosul proprietarului gird vr'o despcigu-
hire". Aici casa e . push pe un picior de egalitate
cu livada §i via. Din contra, de cute on un Oran este
alungat de pe moie de proprietar, Regulamentul
oblige pe acesta din urrna ca sal despagubeasch atal
de casa cat *i de vie §i livada. .,La asemenea intam-
plare (adieu cand proprietarul alunga pe un Oran) el
'1 va despagubi despre sadirile ce* va putea sa alba
precum pomi si altele".
Aceste dispozilii intra in textul definitiv al sectiei
VII cap. III al Regulamenlului si anume la art. 123
al. din urma, ha chiar constituie un drept pe care
noua legiuire 11 pune intre obligatiile stapanului fats
de claca. Si iata cum. Proprietarii erau obligati sa
dea zece prajini falcqti fiecarui cap de familie pentru
casa, gradina etc. Se punea intrebarea ce sa se fach in
caz cand vechii claca§i ar avea mai mult decat zece
prajini falceti pentru livezi, pentru casa, gradina sau
vie ? Tata cum reguleaza art. 118 la al. I cazul : Lo-
cuitorii care se vor gasi acum avand livezi sau vii
alcatuind parte de locuri a locuitorilor si a ciSrora
cuprindere va trece peste zece prajini ce sa dau duprt
acest asezamant le vor 'Astra farrt nict o dijma daca

www.dacoromanica.ro
600 CERCETARI ASUPRA STARE! TARAN1LOR

a lost invoialA intre ei gi intre proprietar, acolo Ins

unde nu vor fi aseinenea invoeli, locuitorii pentru
acest singur prisos vor fi indatoriti catra proprietar
a da dijniii din roduri."
Aceleasi drepturi suet consacrate in Regulamentul
organic din Muntenia la art. 141, al. din urma. Dupa
ce se acordii proprietarului dreptul ca sa poath in-
departa de pe mosie pe satenii indaratnici sau care
vor face zizanie, se adauge ; Iar la a ceastii intain-
plare proprietarul ii vor despeigubi de seidirile ce
vor avea (locuitorii alungati) precum pomi Si &-
tele."

Ultima intrebare : Dar asupra pamanturilor de

hrana si de fanat, In afarki de cele desfundate si cu-
ratite de dansii, ce drept aveau satenii? Aceste ph-
manturi se puteau transmite prin drept de ereditate
in familia sateanului?
Din cele aratate mai sits, cu privire la casa si gra-
dina din vatra satului si la locurile ,de curatura si
la vii, se degajeaza principiul ca proprietarii precum
si legislatiile, cel putin incepand cu veacul al 18 lea,
recunoasteau un fel de drept de emfiteoza a laranului
asupra tuturor imobililor in care acesta punea munca,
truda si osteneala, pentru a le aduce in stare de a
putea servi. Prin munch, truda si osteneala, el isi
apropria imobilul, intr.' cat se poate apropria un imobil
a arid fond apartine unui altuia sau, cum am zice,
nudului proprietar. De aici ar urma prin a contraria,
ca taranii nu aveau drept de asemenea natura asupra
locuriloK de brand si de fanat necuratite de dansii
si in care nu fusese imagazinata nici o munch sta-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 601

ruitoare cu un caracter mai permanent. Ar fi a merge,

cu rigoare deductiei, prea departe.
Orice imobil pe care o familie, in conditiile fami-
liilor taranegi, 11 stdpane5te 51 11 cultiveaza confirm,
ia, in privinta folosintei, tin caracter personal, o
forma de apropriarea acelei folosinte. A5a incat, macar
ca taranul nu punea ill cultivarea ogorului 5i In pa-
mantul de fanat 51 de cosit, aceea51 munca prealabila
pe care o pusese in pamanturile de curatura, totu5i
nu e mai putin adevarat, ca cultivand acela5 pamant
In fiecare an, dreptul lui de folosinta perdea carac-
terul de precard posesiune si capata pe acela de
permanenta. Fiind asa, in principiu nu vad de ce
taranii n'ar fi avut dreptul de a transmite mo5teni-
torilor ion pamanturile cultivabile 51 cele de pa5une,
cum transmiteau casa, gradina, locurile de arat 5i de
livadd desfundate 5i viile.
Pentru ce, in adevar taranul cultivand, in un lung
curs, acela5 pamant, n'ar fi putut capata dreptul ne.
fgativ de a nu putea fi alungat de pe el, precum 5i
acela pozitiv de a-1 transmite mo5tenitorilor, care
erau in acelea5i conditii juridice ca 5i dansul, ached
5ezatori pe mo5ii dand dijimi 5i facand claca ?
Ei bine, ceea ce principiile ne fac sa conchidem,
faptele yin sii confirme. Dreptul de apropriere per-
manenta a pamanturilor arabile, 11 gasim in Moldova,
consacrat in marturia locuitorilor dela Bosancea 5i
Lama5ani.
Am reprodus deja partea intaia a acestei marturii
«precum qtim, zic acei locuitori, ca am apucat din
nzosi din stramosii nostrii.v
lath ce spun ei ca se obicinuia in privinta piiman-
turilor clacd5ilor :

www.dacoromanica.ro
602 CERCETXRI ASUPRA STARE! TARANILOR

Asijderea si fetele ce se m6rita si le iau bilrbatii,

de le duc printr'alte sale, nu's volnici ginerii aceia a
lua parti de mosie dela socrii, ci pa rtile acelor feti
mciritati pe la alti sati roman la PO., sau la ci
neam va fi nzai aproape celor cu livezile, si ar fi
sezatori in sat, asa stim si asa marturisim cu sufle-
tele noastre si aceasta marturie, s'au f6cut dinaintea
a multi boeri si mazili care mai jos s'au iscAlit.»
Din Suceava let (7231) 1723 Ioni 20. Stefan iscrdit
Gheorge post." 1)
Este o paging pretioasd asupra vechiului drept td-
rdnesc.
Importanta documentului, in aceasta privintd, nu
poate scapa nimanui. Cliica.5ii din sus numitele sate
dau o marturie la mina egumenului de la Slatina.
In ce stop ? Nu stim. Probabil ca se ivise pretentii cu
caracter de proprietate, asupra unei site inoii a ma-
niistirei. Ceeace este sigur, e ca ceeace marturisesc
tdranii, este un minimum a dreptului chica§ilor. Lu-
crurile sa petreceau asa, dovada este ca ele sent con-
firmate, intai de egumenproprietarul §i al doilea,
de un boer de la scaunul din Suceava, de Gheorghe
Postelnicul.
Ce ne spune acest act ? Intdi, el proclamd dreptul
cliica§ului de a putea dispune de pamAntul sat' de
folosintd in timpul vietei in urmdtoarele margini :
Taranul poate impiirti pamantul copiilor, nepotilor
i rudelor in grad succesibil fdra ca proprietarul sa
fie in drept a interveni sa -1 impedice.
Aceasta facultate presupunea un drept de care el
putea uza. In adevar, proprietarul ar fi putut, dacd
dreptul pentru Oran de a uza de pamantul de fo-

1) Uricarul Codrescu, vol. X, pag. 179-180.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 603

losinta nu ar fi existat, sä zica claca§ului : Ti-am dat

pamant de arat §i de fanate, numai pentru tine §i
folosinta ta. De vreme insa ce'l cedezi altora, asta
inseamna, ca ai mai mull deck iti trebue, deci iti
iau inapoi tot ce recuno§ti ca iti prisosege, cad nu
poti sa faci liberalitati din ceca ce este proprie-
tatea mea.
Acest lucru nu putea sa-1 zica proprietarul. Ce-
dand pamant de semanat §i de hranit vitele cla-
ca§ului, sa subintelegea ca -I cedeaza §i familiei §i ca,
in marginile pe care le voiu arata, §eful putea dis-
pune. In ce margini ? Actul ne spune: putea sa cedeze
pamantul tuturor rudelor In grad succesibil cu o re-
zerva : ca acelea sa locuiascii In acela§ sat. Unei rude
din un sat strain, claca§ul nu putea sa -i dea nici o por-
tiune din Omani. Legea II impedeca §i proprietarul
putea Si se opunii §i sa anuleze cesiunea.
Dupa moartea claca§ului, pamantul nu se intorcea
la proprietar, dupa cum s'ar fi intamplat daca usu-
fructul ar fi fost viager §i personal. Rudele succesi-
bile i§i imparteau, ()data cu averea mobila a §efului
familiei, §i pamantul. Si it importea in parli egale :
surorile, luau parte egala cu fratii, nepotii de ase-
menea ; in lipsa de mo§tenitori directi, veneau co-
lateralii. Prin urmare, ginerii, in numele sotiilor 'or,
veneau la parte dreapta cu ceilalli copii. Cu o sin-
gura conditie, ca ei sa fie din sat, adica sa fie cla-
ca§ii aceluia§i proprietar. Indata insa ce fetele, ne
zice marturia, maritandu-se, luau barbati din alte
sate, ele erau excluse dela mo§tenire, partea for re-
venea mo§tenitorilor din sat. Se intelege ca exclu-
derea era numai in ceeace privea pamantul, nu 5i

www.dacoromanica.ro
604 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

averea mobila care erg proprietatea deplina a mor-

tului.
Actul de care vorbesc si pone in ipoteza, cand
fetele sa marita in alte sate. Dar cand baetii pard-
seau satul ? Evidend ca acelasi lucru se intampla si
cu ei ; ei perdeau dreptul de motenire asupra pa-
mlintului defunctului.
Si lucru se explica.
Locuitorii dintr'un sat aveau pamant in calitate de
clacasii proprietarului. Un om strain, un ginere din
alt sat, era cliicagil altui proprietar ; cu ce drept
putea sii reclame o parte din piimantul, de exemplu,
a socrului, de vreme ce n'avea nici cas5, nici gradina
si nu facea nici clacii proprietarului, nici &idea
dijma
Dreptul taranilor de a nu putea fi scosi fdra voia
for de pe piimAntul de folosinta, it gasim consacrat
si prin lege. Mihai Sulu in 1794, in ponturile sale,
dupa ce reguleaza ca locuitorii care n'au loc de
brand si de p4une pe mosiile uncle sunt wzati, sa
poatii face aritturi si fanate pe mosiile vecine, pld-
tind dijma, adaugii asi pamanturile ce le pot ara lo-
cuitorii atdt pe mosia ce sed cdt si pe local CE li
se det de pe mosia megiesiteiludndu-si stelpanii mo-
siei dijma obicinuitd, sd nu fie a le lua peimdntul,
pcinei cdnd vor ldsa ei singuri din vechi». 9
Iar Alex. Moruzi (1805), in hrisovul siiu pentru bo-
eresc, revine asupra acestei chestiuni §i consacra, din
nou, dreptul de ereditate a turanilor asupra piiman-
turilor de aratur5.
Art. 21 din acel hrisov zice :

1) Acte Qi legiuiri, Sturza Scheianu, vol. I, pag. 46.

www.dacoromanica.ro
 a. PANU 605

Pentru araturi si semanaturi set nu fie slobozi lo-

cuitorii a face imprastiate araturi pricinuind cuaceasta
Rtri cAci un i la fanete si mosii, ce cu indestulare set -si
aiba ei tarinile for intro parte a mosiei, semanand
unul Tanga altul; si panuinturile cele vechi, care au a-
pucat a avea locuitorii, set nu le ia stclpdnul mosiei
pdnd nu le vor pardsi ei de fnvechite si netrebnice".
Din acest din urma pasagiu urmeaza ca taranii pu-
teau set pardseasca locurile de hranii, cand ele erau
invechite si netrebnice si aveau dreptul set ceara de
la proprietar, alte mai bune, asupra ciirora capatau
imediat aceleasi drepturi. Proprietarul, in acest caz,
era obligat set be dea allele bune.
In genere, locuitorii isi aveau pe mosii pamanturile
de arat si cele de filnate deosebite de acelea ale pro-
prietarului ; Ii se hotarea partea in care sa-si aiba
locurile for de hranii si de ptisune. De acele locuri
proprietarul nu se mai ocupii deck ca set ia dijma.
Aceastii imparteala convenea proprietarilor, caci cu
ea nu li se stricau piimiinturile de pe mosie.
Acest lucru era stabilit si de lege chiar.
Am viizut din citallile de mai sus ca Moruzi face
din aceasta o obligatie pentru tarani. Acelas lucru 11
dispusese si Mihai Sutu mai 'nainte.
Si prin stirea stfipanului acelei mosii set le dee (lo-
cuitorilor) o bucata de loc de parte cat be va fi indes-
tul pentru.trebuinta Tor, unde set nu se facet strica-
ciuni si pagubet stetpelnului mosiei gi set -i puie set
are unul langd altul iar nu reschirat si set -si ia sta-
pcinul mosiei nunzai dijnzet".
Tot Sutu ordonase, ca masura generalii, ,,s6 sileasca
pe locutiori ca sa-si puie si jitari oameni vrednici pe
locurile ce va fi trebuintii, si pentru ca set fie mai pa-
zite tarinele si set nu se intample pagubire, set chib-

www.dacoromanica.ro
606 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

zuiasca pe mosiile ce pa fi cu putinta de asi face sa-

tele tarina si fanatul, cum si imasul unul despre altul.
adica imasul unui sat despre imasul altui sat cum si
tarina si fanatul unuia despre tarina si tanatul al-
tuia."
In asemenea conditii se intelege ca pamanturile se
mosteneau din tats in fiu, si chiar se Imparteau intre
frati in timpul vietei, ciind se casatoreau. Cand pa-
mantul nu era destul pentru hrana unei familii in-
tregi, numai atunci noul casiitorit, care cerea indata
loc de casa si de grading in vatra satului, devenit si
el sef de familie si casas, capita dela stapanul mo-
siei o and bucata de pamant care si ea devenea ere-
ditard.
Iar proprietarul nu putea sa nu-i satisfacii cererea
noului sef de familie, ciici era obligat dupa lege.
Dar in Muntenia ? Acelasi Jucru a trebuit sa aiba
loc. Zic a trebuit, fiindca nu avem acte formale, cum
am vazut, ca exista pentru Moldova.
In acea parte a tarei aseziimintele sunt mai favo-
rabile stapanilor de mosii. Asa in urbarul lui Const.
Mavrocordat (1742) la art. 8 cetim :
Nimeni nu poate avea camp, livede sau be de se-
manaturi, decat acele ce i va alege stapanul".
Aceasta dispozitie avea de stop, intre altele, ca la-
ranii sa nu ocupe locuri reschirate pe toatii intin-
derea mosiei, de unde deducem ca si aici ei ocupau o
parte anumitii din mosie ca si in Moldova si ca prin
urmare locurile Ion erau transmisibile la copii si ne-
neavithd nici un amestec cu partea din mosie
pe care proprietarul si-o rezerva pentru cultura sa.
Acest articol mai avea o semnificatie pe care Const.
Ispilante in pravilniceasca lui condicii o spune la-
murit.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 607

Stiipanul mosiei alege cel mai bun loc al mosiei

pentru trebuinta lui, dar, n'are voie a lua locul ce
s'a deschis si s'a lucrat mai'nainte de locuitori".
Rezerva din urma este privitoare iarasi la locurile
de cureituret
Dupd ce proprietarul '§i alegea locurile cele mai
bune si da pe celelalte, tiiranilor, acestia deveneau
stapani pe acele locuri, fara ca stapanul sa le mai
poata schimba.
Dealtmintrelea de ce le-ar fi schimbat ? In ce stop?
El isi alegea locurile cele mai bune si indestulatoare.
Ce putea castiga un proprietar data ar fi schimbat
locul deja dat unei familii ? Un singur motiv 1-ar fi
putut Impinge, acela ca sa is locurile de telin5, cu-
raturile proaspete desfundate de tiirani. Acest lucru,
am vazut, ca ii era oprit prin lege. Prin urmare
chiar bunul simt ne face sa conchidem ca tiiranii, in
genere, ramaneau stapani din tatii in flu pe locurile
pe care proprietarii le acordau.
13a chiar vedem pe pioprietari silind pe locuitori
ca sa nu-si pardseasca locurile si mai cu seama fa
natele, intinzandu-se in mod reschirat pe mosie,
ceeace le aducea pagubii. Asa am citat deja plan-
gerea unui egumen in contra a 40 de tarani care
parasesc vatra satului fac casa reschirat pe in-
tinderea mosiei, pentru a putea avea mai mull loc
de fanat. Boerul insarcinat cu cercetarea, conclude
.ca sii li se strice casele acelora §i sa -i aduca la
vatra satului. Domnul lush decide intr'un mod mai
milos ; el hotareste ca casele locuitorilor sä nu lie
stricate ci s i ramie acolo uncle s'au asezat ; dar vi-

www.dacoromanica.ro
608 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

tele for sä nu aibe voie a pii§una pe acea parte

a locului ci tot pe vechiul ima. al satului.

XI

Sa taut acum a caracteriza din punct de vedere

juridic, raporturile pe care le am viizut exist Ind intre
proprietari si tiirani.
Legiuirea lui Caragea deffne,5te claca ast-fel :
Claca este un chip de cleidire (un embatic obi-
cinnit In tara Romdneascd) si se intocmeste cdnd
stdpenzul mosiei prinzeste pe clOcas adica pc seidi-
tor, sa $add pe mosia lui" 1).
Iar la cap. 5 unde se vorbet5te despre sadire sau clii-
dire (embatic) ni se spune ca sildirea este un chip
de inchiriere si se zice cand Inchiriem pamantul no.
stru la altul ca sa cladeasca sau sa zideasca, platind
un c. (quantumul)`.
Aceasta este singura definilie juridica formulate in
vechea noastra legislatie asupra situaliei Pranilor pe
pamiinturile proprietarilor. Va sa zica chiar Caragea, a
ciirui spirit reactionar l'am ariitat, recunoage prin
definitia lui ca t5ranul nu este un chirias, ci este un
fel de embaticar, §i c5 un proprietar cand prime§te
pe un clacas pe mosia lui, cand ii da p5mlint de
cultivat §i celelalte, incheie un fel de contract de
embatic cu el.
Am zis ca nu poate fi vorba de inchiriere. lath
cum definege acest contract, tot Caragea: <Inchirierea
sau oranduirea este o tocmeala prin care o parte se
indatoreaza a da ceilalte folosul unui lucru, pe nu
soroc oarecare, si cu un pret la care se indatoreaza.

1) Legiuirea Caragea, part. III, cap. 6, pag. 269.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 609

cealalta parte 99. Totul deosibe5te situatia taranului

tie acea a unui simplu chiriaq. Mai intaiu con tractul
nu are termen, este perpetuu, particularitate care it
deosebqte chiar de toate contractele din legislatia
noastra moderns.
Al doilea, in contractul de inchiriere trebuie sd fie un
pret; el nu exists in contractul thranesc. Dar sh admi-
tem, cum gasim la Romani, ca pretul se poate stipula
in fructe, ceeace se numea un contract de arendii par-
tiar. In aceasta privinta contractul partiar s'ar ase-
mhna mult cu acela thrhnesc. Dar este o chestie dach
dijma reprezinth plata unei chirii ca in contractul de
inchiriere. Fructele, in contractul partiar sunt echiva-
lentul chiriei, i prin aceasta, sh aseamiinh cu acel de
inchiriere. Pe child in contractul thranesc dijma nu
este o chine propriu zis. Ea, am putea zice, reprezinth
renta perpetuh a pfimantului. Ma eh chiar contractul
de inchiriere partiar mhcar ca are un punct de coinun
cu acel thrhnesc, plata chiriei in producte, in fond ra-
mine tot un contract de inchiriere. Acest lucru it
dephrteaza de contractul Priinesc, §i nu se poate con-
funda cu el, flindch dijma la thrani, mai repet, nu
reprezinta o chine, ci o redeventh perpetuti pentru
cultivarea de phmant concedat perpetuu.
Chnd in cursul acestei lucniri, m'am servit cu en-
vantul de colon partiar, cu care am designat pe ta-
rani, a fost o expresie apropiata numai, dar nu una
care sii determine exact, conditia juridicii a ta-
ranului.

1) Leginirea Caragea, partea III, cap. IV art. 1.

39

www.dacoromanica.ro
610 CERCETARI ASUPRA STIREI TARANILOR

Are dreptate Caractea clind definete §ederea tara-

nului pe moie strama, un fel de embatic §i claca
un fel de cliidire, adica aviind tot natura emba-
ticariL Caci contractul taranului, nu este embaticul
propriu-zis, ci numai un fel de embatic, de care se
deosibqte adanc.
Este drept ca embaticul are si el o natura perpetua;
nu dai cu embatic cuiva, un loc pentru un termen oare
care, ci pentru totdeauna. In aceasta privinta nu este
nici o deosebire Intre contracul Iiiranesc .i cel de
embatic. Dar numai acest punct este COMUll Intre
aceste 2 contracte, in colo totul le deosibe§te. In con-
tractul de embatic, exists un pret §i un pret in bani, iar
nu in producte. Apoi proprietarul poate sa expulzeze
pe embaticar, data acesta nu-i va plati suma stipu-
late timp de 3 ani. Cand staptmul eladirei sau a sä-
direi nu va da in trei ani ceea ce s'a tocmit a
da. 'Observati ca Caragea nu intrebuinteaza pentru
acel pret cuvantul de chirie, caci embaticul exclude
plata unui pret numit chirie, care eintrebuintata nu-
mai pentru locatiune. El intrebuinteaza cuvintele
ceeace s'a tocmit a da" ca sa asigneze obligatiei in
bani a embaticarului, o alts natura deck aceea a chi-
rid. Mai sunt alte deosebiri intre aceste (Jolla
contracte.
Proprietarul nu poate sä expulzeze pe Oran, fiindca
contractul are un caracter perpetuu. Proprietarul
poate expulza pe embaticar.
Obligatiile taranului sunt de o nature' pe care nu
le intalnim in nici un altfel de contract. Pentru .e-
derea pe mo5ie 0i cultivarea unui petit de pa-
mant, el e Bator sa Med claca .i sa dea dijma, con-
ditii care it deosibesc .5i de contractul de inchiriere §i

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 611

de acel de embatic. In aceste doua contracte, obligatia

embaticarului precum §i acea a chiria.5ului consists
numai in a da. Acea a taranului in a da §i in a face.
Aceasta hatura a contractului taranesc it face unit.
Obligatia taranului de a face it garanteaza pe pro-
prietar in contra a on ce fel de perdere. Pr oprieta-
rul nu-1 poate, am zis, expulza pe taran, fiindca na-
tura perpetua a contractului it opre§te. El poate insa
.sa-1 sileasca. sa-i Lai claca §i it poate pune chiar cu
,de a sila ca sa-§i cultiveze pitman tul pentru a putea
sa-si dea dijma legiuita. Am aratat in cursul acestei
lucriiri ca Domnii ordona ispravnicilor sa scoata pe
larani cu de a sila ca sä lucreze fie ogorul boeresc, fie
eel propriu al lor.
Mai este un punct comun intre contractul Viranesc §i
eel de embatic. Ca §i pe embaticar, descendentii 11 pot
si pe claca§ mo§teni. Locul dat cu embatic, ca .i eel
.dat pentru folosinta taranului, se perpetua in familie.
Este insa .i aici o deosebire. Embaticarul poate vinde
imobilul unui strain, cu §tirea §i invoirea proprieta-
rului. Taranul nu poate instraina casa §i locul cul-
tivabil de cat cel mult unui alt clacas din satul lui.
Din aceasta analiza reiese ca contractul Viranesc
are cloud atributii : o durata nedefinita, prin urmare
o stapanire continua, §i o dominitate utila aproape
eomplecta, caci agricolice§te vorbind, numai sub
forma de dijma i se la taranului o parte din fructul
muncei sale. Cu alte cuvinte, taranul are pe moia sta-
panului o detenhiune emfileolicd, care exclude on ce
caracter de precaritate. Si tine zice detentiune emfi-
teoticii, zice aproape coproprietate.
lath de ce sederea taranilor pe pamanturi straine
aduce o modificare profunda in ideea de proprietate.

www.dacoromanica.ro
612 CERCETARI ASUPRA STAREI TXRANILOR

Situatia juridica care sa creiase taranului in genere,

a preocupat si pe jurisconsultii Francezi care au exa-
minat pe acea a taranului din Franta. Si acolo, cum
am aratat in Introducere, taranul sta pe proprietatea
nobililor, acestia .avand asupra petecului de piimant
cam aceleasi drepturi ca si la noi.
Desmoulin defineste dreptul taranului jug in pra-
edio alieno». Posesiunea emfiteoticii a taranului gre-
vand pamantul proprietarului, Cujas o defineste un fel
de servitute quasi servitute". Aceasta situatie juridica
face pe Chopin in 1700 sa o defineasca ingenui alie-
forum arvorum coloni" adica cei care lucreaza par-
mantul altora. 1)
Situatia taranului roman e mult mai buns decat a
mare parte a celora francezi, engleji si germani. Acolo,
pe langa cea ce gasim la noi, ntai exista si alte forme
de contracte cu caracter vremelnic. Asa, erau deose-
bite feluri de fermieri (arendasi) avand contracte cu ter-
mene diverse care puteau foarte usor fi expulzati, fara
nici un motiv Intemeiat, ci prin simplu capritiul sau
interesul proprietarului.
In Anglia s'a fault si se face Inca un mare abuz
din cauza starei de arendasi a Viranilor pe painfl-
turile nobililor.
In conditiile organizatiei sociale pe care am des-
cris-o, stabilitatea taranului pe piimantul pe care 'l
cultiva, era una din cerintele principale, poate cea mai
principalii.
De aceea vedem ca pentru a pune la adapost
pe tarani contra nestabilitatei, juristii cauta chiar
sa traga concluzii extreme din contractele de in-
1) Histoire des classes rurales en France, par Doniol, pag.
313 314.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 613

chiriere, pentru a le transforma in contracte per-

petue.
Sd dau un exemplu.
In Franta, am spus, o parte din tamp" sedeau pe
anume parnanturi ale seniorilor, in puterea unor
contracte cu termene diverse. Era deja admis prin-
cipiul, ca un contract de 30 de ani, grin acest lun-
gum tempus se transforma intr'un contract de ade-
varata viinzare de fructe a pamantului inchiriat, a!;a
ca tenancierul numai putea fi alungat de pe el, fiindcii
era cumparatorul dreptului de a profita indefinit de
fructele imobilului. Jurisconsultiiidominati de ideea de
a conserva laranilor chiriai piimlinturile, mersera in-
cetul cu incetul cu interpretarea, piind a reduce
lungum tempus a posesiunei liberatoare, la 10 ani.
Asa ca on ce Oran care tinea time de 10 ani In a-
rendii un pamlint, nu mai putea fi expulzat de pe el
data platea arenda. lia ceva mai mult. El devenea
coproprietar seniorului, acesta find proprietarul so-
lului, iar tenancierul, proprietarul fructelor. 1)
Dacii tinem seama de caracterul emfiteotic a pii-
miinturilor Viranilor no§tri, evident ca ace5tia puteau
sit pretindii cii sunt si ei proprietari, in intelesul unui
embaticar. Dar desigur cii ci erau coproprietari cel
putin in privinta fructelor de care se foloseau.

XII

Sunt insii cativa istorici care sustin ca satenii an

fost, odata, proprietari asupra piimanturilor pe mo-
§iile pe care erau a§ezati.
1) Histoire des classe rnrales, Doniol, pag. 283 -286.

www.dacoromanica.ro
614 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

Acest lucru it sustine §i d. A. D. Xenopol in lu-

crarea sa Domnia lui Cuza -Vodd.
Iata ce zice:
Dupa ce citeaza urmatoarele cuvinte din a5eza-
mantul de dezrobire a lui Const. Mavrocordat din
Moldova, anume ca «nu se puteau schimba vecinit
lard de moqii" fie zis in treacat citatia nu este e-
xacta, probabil ca e facuta din memorie
Apoi intreaba :
Ce inseamna acest de pe urma drept at vecinilor
a cAruia calcare, aeelasi asezamant, it declara ca nu
este cu tale ?"
El inseamna ca vecinul si rumdnul, prin intra-
rea for in acea stare (cu atilt mai mult deci Ora-
nub supus) nu-Qi perdea proprietatea asupra peti-
cului sau de pdmdnt, ci isi instraina numai o parte
din libertatea lui, indatorandu-se a munci stApanu-
lui, un numar de zile pe an, a-i da dijma din re-
coltele culese pe bucata lui de pamAnt, si, mai tar-
ziu dupA intemeierea sArbirei a nu se indeparta din
satul in care traia. Atata tot, insa dreptul sau de
proprietate asupra mosioarei lui nu-1 perdea prin
ajungerea lui in stare de Oran supus sau nzai tdr-
ziu din vecin sau rumdn. Numai asa se poate ex-
plica dreptul sau de a nu putea fi deslipit de nzo-
Oa pe care traia». 1)
Si ceva mai departe.
«Era peste putinta de starpit din cugetul tiiranului
ideea, ca pamdntul este a lui, chiar in cazul cand
ii era impartit de iznoava de boier ; ca ci fiecare
din tarani fusese proprietar sau fiu de proprietar
qi data el perduse proprietatea, privise totdeauna

') Domnia lui Caza VodA. Xenopol, pag. 419-420.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 615

aceastil pierdere ca rezultatul unei nedreptati, unei

asupriri, duper cum si fusese lucrul in nesfdrsita
majoritate a cazurilor. Apoi cei mai multi din td-
rani se coborau din fostii proprietari ai ocinilor». 1)
Si Inteo notitd, autorul amintind phrerea d-lui R.
Rosetti «A taranii ar fi lost numai usufructuarii lo-
curilor cultivate de ei», adauga «ea o asemenea pa-
rere nu se poate sustine fats cu dovezile pe care le
aduc in text". 2)
D. Xenopol este in eroare. Citirea repede a docu-
mentelor precum §i interpretarea unor cuvinte gd-
site in ele, it fac sa ajungd la o concluzie care, imi
permit §i eu la randul meu sä spun, ca nu se
poate sustinea.
Am citit cu atentie acele 38 de acte din Arhiva
Academiei, pe care distinsul autor se razima a-i
sustine parerea, §i tocmai din acele acte, rif am con-
vins inch' mai molt ca nu are dreptate.
Sd incep cu erorile de talmacire a cuvantului
mosie.
Gaud d. Xenopol citete in actul de dezrobire a
vecinilor din Moldova (1749) ca rau sa facea « a se
schimba numai oamenii fiira de mo0eD si intelege cu-
vantul de mosie, nu mosia proprielarului pe care erau
asezali biranii, ci peimaniul pe care'l ocupa fiecare
din ei, eroarea esle evidenld. Hrisovul reprobeazd
faptul abuziv a proprietarilor care deslipeau pe Id-
rani de pe mosiile uncle erau ndscuti, ci i mulau pe
allele.

9 Domnia ILA Cuza Voc16., Xenopol, pag. 432.

9 lbidem, pag. 425 (Kota).

www.dacoromanica.ro
616 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

Cum ca taranii nu erau proprietari pe acele mosii,

o spune Insasi actul pe care voeste d. Xenopol a-I
talmaci In sensul ideii sale.
lata cum Incepe hrisovul Parile de pricina ve-
cinilor si la alti luminati Domni cum si la Domniile
Marie' Tale prea inaltatul si prea luminatul Domnul
nostru Const. Neculai Voevod n'au lipsit iar la a
treia Domnie si mai multe jalbe jdcdnd oamenii sci-
teni ce sad pe mosiile boeresti si mandstiresti, fd-
cdnd pdrd asupra stdpdnilor satelor ca-i supiirci
cu vecintitate". Deci pozitia satenilor fats de stapa-
nii mosiilor nu lash' nici o indoiala. Cei intai sunt
simpli fezdfoti, cei din urma proprie(arii mo$iilor.
Eroarea d-lui Xenopol este manifesto.
pranii se plang, nu ea boerii fi despartesc de
proprietatile lor, acest lucru nu ar fi fost cu putinta.
Nici un propriPtar nu putea cadea in stare de ye-
cinutate dealt doar dach isi perdea mosia sau daca
sh vindea; yanzandu-se impreund cu ea.
Iatii de ce sa plang ei : adica pirandu -le oameni-
lor ca acest nume de vecinie n'are osebire de robie
si sä silea ca si g5seasca indreptare gi mantuire de
numele de vecinie artitand si pricini ca unii din std-
pdnii satelor s'au obicinuit a vinde pe vecini ca
pre robi .si a-i imparti cu imparteala ca pe tigani
si a da numele for in foi de zestre si a-i desparti
pe copii dela pdrinti, ludndu-i in easel la slujbele
for si a-i muta de la un loe la altul».
Nici yorba nu e de proprietatea tecinilor.
Si iata acum ce hotaraste 04teasca Adunare:
oNumai indrazneala unora din stapanii mosiilor i-au
suparat tarn de cale, cu vdnzdrile si impartirile, si
mutarile ce s'au purtat dela un loc la altul, li-au
dat pricini de jalobe, pdrdndu.le for o supunere

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 617

ca de robie, care lucru a se vinde vecinii, sau a

se da in pi de zestre pe frati, sau a se muta din-
tr'un sat intr'altul, sau a se schimba numai pe oa-
meni Tetra de mosie, sau pe copii a-i despargi de
.petrinti, n'au fost volnici sal pdnit satelor si nici de
acum inainte aceastd volnicie asupra for nimeni
.sd nu alba, ca nu este cu tale. Si cand se vinde
mosie, oainenii sd nu se vanzd, ci ca niste sateni
ai satelor in sat sd ramdie, facdnd slujba obis-
nada".
Dovada ca thranii nu erau proprietari ci simpli
§ezeilori pe mosii, mai este faptul ca stdpanii puteau
sh vanda mosiile ; for le apartinea, proprietatea. Ce
be era oprit ? Douh lucruri : 1) Sh nu vanda pe lo-
cuitori farii mosia pe care erau asezati. Al 2-lea,
ei nu aveau voe, de asemenea, sh-i vanda nici cu
mosia. Pentru ce ? Pentrit ca taranii sedeau pe mosii
in conditii cu totul altele, deck tiganii si robii.
Aceasta inseamna cuvintele asi eand se vinde mosia,
oamenii sd nu se vdnzd, ci ca niste sateni ai satelor
in sat se rOmdie facdnd slujba obicinuita."
Am aratat chiar in acest capitol, eh pentru thrani,
sederea pe mosia unde se thiscuse, constituia un drept
de care proprietarul nu-1 putea lipsi. Sub regimul
vecimithtei, proprietarii ajunsese pana a nesocoti si
acest drept al taranilor. Actul dezrobirei nu face alt
ceva deck sii-1 restituie.
Pe d. Xenopol it mai induce in eroare cuvintele
de rumani de mosie" pe care le inthlneste in deo-
sebitele documente, precum Rumani de mosie din
Hohnesti" sau Rumani de movie din Lunei" etc., inte-
legand prin ele, eh acei rumani aveau mosie in
Hohnesti, sau in localitatea aratata. Cuvintele ode
mosie» inilich pur si simplu localitatea in care ru-

www.dacoromanica.ro
618 CERCETARI ASUPRA STARE! TARANILOR

manii se nascuse, sau satul din care erau §1 nimie

alt ceva.
Sa dovedesc acest lucru.
Mai Intaiu in actele originale cetim altminterelea
de cum citeaza d. Xenopol. In cel. din 12 Aprilie 1624,
Mateiu Basarab intare§te jupanesei Maria din Al-
be§ti §i fiului, Preda Postelnicul, ca sd fie volnici cu
aceasta carte a Domniei mele, .ca sa -0 tie ni*te ru-
mdni din Hohneqii, anume Opre feciorul Radului qi
Stanislav feciorul lui Vasiu; qi din Bdnesti, Oancea
feciorul lui Dragomir." Cuvintele de moqie" nu fi-
gureaza.
Dar chiar de ar fi ceeace nu este in docu-
ment cuvintele de mo8le", Inca este inadmisibila sus-
linerea d-lui Xenopol.
Dovada este eh hrisovul continua mai departe cu
aceste cuvinte : pentru ca aceti rumani fost-au de
mofie a boiarilor de VIddeni, ce i-a pus Wog la
Cepariul. Apoi Cepariul au vandut aceti rumani ju-
panesei Maria si fiului sau Preda Postelnicului in zi-
lele Domniei Sale Radu Voevod.»
Documentul mai departe devine de toed claritatea.
Povestind Matei Basarab procesul pe care l'a avut
jupaneasa Maria ca calugarii din Robaia §i cu satul
Cerburenii apropo de aceti rumani, se exprima astfel :
Iar cand au Lost acum in zilele Domniei mete se-au ra-
dicat cu pares calugarii din Robaia §i cu satul Cerbu-
renii, ca sa scoata pe aceti rumani den mina jupanesei
Maria Si neavand ei nici un lucru, §i-au venit de s'au
parat de faces inaintea Domniei mele la Divan §i akla
paraia calugarii pi satul Cerburenii cum acest rumani

1) Academia Roman', doe. p. XXXII'. 197.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 619

.9'azz nascut pre mosia for de la Hohnesti si de In

Banesti.D
Dach rumanii in chestiune ar fi avut proprietati in
Holine§ti §i Bane§ti, calugurii de la Robaia ,5i lo-
cuitorii din Cerbureni ar fi spus-o, nu ar fi voi bit
numai de local na§terii lor. Dar aceia find simpli
rumani frill mosie, le era u§or reclamantilor sii caute
a dovedi eh' numai de loc sunt de acolo §i ca nu
sunt de aiurea, cum partea adverse sustine ca sunt
de loc dela VIcideni. Ceeace in adevar se afirma de
vreme ce actul zice : «cum ei au fost de mosie ru-
mani boiarilor de la Vladeni.D Prin urmare aici
semnificatia ade mo§ie» este clara. Deci din ci-
tirea mai cu atentie a documentului nu rezulta
ca rumanii de care e vorba, ar fi avut mosie in Hoh-
ne§ti.
Acela§ lucru §i cu documentul al doilea. 1) Acela§
Domn autoriza pe o jupaneasa Caterina Visteriasa
ca sa fie volnica cu aceasta carte a Domniei mele,
ca sä tie pe Radu $i sd tie rumen si sd 1 dual la sat
la Lunci, de uncle i-a fost mosia" (nu cum citeaza d.
Xenopol, ,rumani de mosie din Lund.")
Aici cuvantul de unde i-a fost mosia. evident in-
seamna de unde este de loc Radu, iar nu unde
acela avea proprielate. Caci nu se zice de un pro-
prietar cii este de mosie, din cutare sat, ci, ca are
mosie in cutare sat. Iar semnificatia cuvantului de
movie reiese §i mai clar din cuvintele urmatoare din
textul documentului care zice mai la vale : Si au
marturisit cu sufletele for (martorii invocati) inaintea

1) Academia Remand, p. XVIII, 17.

www.dacoromanica.ro
620 CERCETARI ASUPRA ST/REI TARANILOR

Domniei mele, cum au ?oat Radu tot ruraln de nzo-

Oe cu dAriii din Lund.'
Nici poate fi vorba de oarecare mosie a lui Radu
In Lunci, ci numai ca acel Radu impreund cu mar-
torii adu,5i erau de loc din Lunci.
Agi putea cita o multime de documente pentru a
ilustra aceasta interpretare a cuvantului «de mc*.e».
Ma marginesc a ma mai servi numai Inca de unul
singur, din Moldova.
Intr'o carte a marelui vataf din districtul Suceava
§i a altora, se raporteaza logotlitului mare, ca fusese in-
sarcinali de Domn ca sa mergem la sat la C4seaut
si sa strangem oameni buni din prejur sa Intrebam
de o cumparatura ce au cumpArat Vasile Septilici, ce
au lost Hatman, de la Greaca, a patra parte din sat,
si cati vecini au fost de mosie intr'acea parte a
Greacdi.»
FactInd cercetarea ei afld cá au fost un vecin del
chiama Danciu in partea GreacE". 'I
Nu cred ca. d. Xenopol poate sa pretinda cd. Dan-
ciul avea mosie In parte Greacai.
D. Xenopol mai zice : In 1662 Dragomir a Lost van-
Out rumen lui Stoichitu visternicu cu ocind cu tot".
D-sa crede ca Dragomir era un simplu taran §i ca
tine l'a vandut, l'a vAndut cu partea lui de mosie.
lartitd eroare. Cuvintele cu ocinA cu tot" se refers la
rnoia intreagd pe care proprietarul popa Sahat o
vinde cu rumani cu totul lui Neculaie visternicul.
Cetind insugi declaratia lui Dragomir, de care se ser-
veg.e autorul, ne convingem, ca satul Stoine§tii, din
care era de loc Dragomir, era un sat de cldtasi si ca

1) Academia Roma* doe. p. XI, 164,

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 621

prin urmare Dragomir nu a posedat nici un fel

de ocina acolo, ci a fost, o mai repet, vandut cu
toti ceilalti sateni, toti rumani, odata impreuna cu
mo§ia.
In adev5r ce spune Dragomir in declaratia sa ? 1)
Sunt nevoit sa reproduc aproape intregul docu-
ment, ciici sperez sa-1 pot scoate din eroare pe insusi
d-1 Xenopl.
Eu Dragomir da Stoerteta da in plasa popei lui
Sahat ruman, scris-am aceasta at mien zapis la maim
jupanului Nicula Vist, sä se tie at am fost runzdn
popei lui Sahat, ci ne-au vandut Stoichitii vist, cu
ocina cu tot sa-i fim rumani. Dupa aceia data se au
tamplat moarte Stoical Vistiarul, iar el au dat la
moarte lui satul lui Dlabanesti da langa not parinte-
lui patriarhului pentru sufletul lui, sa-i fie pomana,
dupa aceia sateni din Dlabanesti an mers la Gavrila
Voda sa se rciscumpere, sa fie judece, $i am mers eu
sa dau bani pre ocina ca sa flu judeciu in Dlaba-
nesti ca set scap de rumeinie de in Sloinesti, Ga-
vrild Voda n'au vrut set le is banii sei-i judeciasca
ci au lasat sa fie pre maim. patriarhului. Dupa aceia
data au venit Domnu nostru Domnul Radu-Voda, Dla-
banestii an mers de au dat 500 de galbeni de s'au cum-
pat at sa fie megiiasi. Deci am mers si eu de am
dat bani cinci mil si trci sute pre ocina ca sa fiu
§i eu judeciu acolo, ca am socotit ca doar voi
scapa de rumanie de in StoenWi. Dupa aceia ju-
paneasa Dochia a Stoics Vist, au vandut acea plasa
de ocina cu not de in Stoinesti jupanului Neeula
Vist. sa-i fim rumani cum am tost. Deci eu data
am vazut asa eu m'am socotit ca cu pace nu-mi

1) Academia RomanA, Doc. XLI, 102.

www.dacoromanica.ro
622 CERCETXRI ASUPRA STXREI TXRANILOR

va fi, nici nu mi se cade sa fiu judec in DIA -

blanesti, ca da mosia Bantu ruzzufn de in Stoineqti,
deci eu am' mers la jupdnul Nicula Vist. (IA i am
spus cum am Post qi cum anz cumparat ocina in
Dlabanesti, ci m'am rugat sa nu ma lase at'dta
bani pagubd".
Cazul lui Dragomir, asa cunt it istoriseste singur,
este foarte simplu. Fiind de be din Stoinesti, sat de
vecini, alaturea de satul Dlabiinesti, sat de mosneni
care se vanduse lui Stoica vistierul si avand oare-
care avere, ii vine in gaud, ca sa cumpere o mina
In Dlabanesti ca sa ajunga si el judec, adica om fi-
ber si sa scape de rumanie. A si cumparat ocina.
Dar noul proprietar a Stoinestilor, Necula Vistier-
nicul, n'a voit sa ierte de rumanie pe Dragomir,
si atunci bietul om roaga pe boer ca sa-i dea banii
care daduse pe ocina cumparatit in Dlabanesti si sa
o pastreze acela. El deci ramane ca srnainte, adica
fara nici un fel de proprietate cum erau toti
cash.
Deci nu poate fi nici In acest caz, vorba de un
Oran cu (wind, cum crede d. Xenopol.
Autorul Domniei lui Cuza I oda nu e mai fericit
nici cu celelalte asa numite dovezi. Asa, d-sa ne spune:
prin un act din 1619 se vand 10 delniti de parnant.
Marzei paharnicul, iar rumanii care vor fi pe acele
delniti, sa alba a-i trage ca sa-i fie rurnani 1)
Cetind actul la care se refera autorul, vezi ca Yla-
duta Marza, si cu fratii lui mosneni cu totii,Vand pahar-
nicului 5 delnite, partea for de mosie, adaugand :
cu livezile qi cu veniturile de moat% qi cu rumanii

Domnia lai (laza VocIA, Xenopol pag. 421.

www.dacoromanica.ro
 G. PAN u 623

care pe unde vor fi ai vor veni pe acele delnite sa

alba a-i trage sa fie rumani.D
Proprietarii acelor delnite erau Vladuld si cu fratii
lui mosneni.
Ei nu valid propriu zis nici un ruman, ci Wind
cope rumAnii care pe unde vor fi on pe unde vor veni
pe acele delniteo, adicd pe sutenii care sunt slabilili
sau se vor slabili pe acele pdr(i de mosie.
Unde vede d. Xenopol ca tdranii aveau proprietiiti
§i ca stapanii cand ii vindeau, fi vindeau cu ele ?
A doua eroare a d-lui Xenopol, este ca, acte de
vanzare care emand de la mosneni si razed, le crede
incheiate de taranii cldca5i. Alopenii §i razesii erau
proprietari, prin urmare puteau sa vandd mo§iile si
delnitele lor. pranii nefiind deck clacasi pe mosiile
altora, nu aveau ce vinde.
Sd aria §i aceasta a doua eroare a distinsului is-
toric :
D-1 Xenopol, ma mir, ca n'a fost izbit de calitatea
de mosneni a vanzatorilor din satul Polovinti, cand
citeaza textual:1) pentru ca noi aceati mosneni, ai sa-
tului Polovineti, fost-am tori znegiesi pe ocinile noastre,
insa dup6 acea venit-am cu totii la jupanul Necula
Vistier de ne-am vAndut rumAni noi ai feciorii noatri
S i toate mosiile noastre."
Evident ca ei avuse mo§ii §i fusese proprietari ;
d ar nu fiinded fusese clacasi sau Idrani ci flindca fu-
sese mosneni, cum o zic ei, chiar in pasagiul citat
de autor. Cuvantul de megies care se alla rostit, este
sinonim cu mopean, cu proprietar, cu om liber nesu-
pus nimAnui.

1) Domnia lni Caza Vodl, Xenopol, pag 421.

www.dacoromanica.ro
624 CERCETARI ASUPRA STIREI TARANILOR

i mai departe.
Prin un zapis din 1619, zice d. Xenopol, 1) Nelea
din Polovani se vinde ca ruman cu toata moia lui,
aceluia5i vister.
Documentul e citat greit, este vorba de un Milos
de Polovin. a) Si acest Milos nu e Oran, ci rnonean.
De unde scot aceasta ? Din documentul citat mai
sus, de unde se vede c5 satul Polovini este sat de
mopeni adicl not satul Polovini, mosnenii satului».
Era natural deci ca Milo5 sa aiba mo5ie.
1). Xenopol mai citeaza un document a lui Matei
Basarab, prin care acel Domu intiirete lui Stroia vis-
tierul mai multe cumpiiriituri de rumani.
«Stanciul cu partea lui de mosie din Rascaeti, Dra-
gomir din Potlogi, cu feciorii lui si cu mosia lui de
peste hotarul, Voicu si cu fratele sau Stroia si cu fe-
ciorii lui si cu partite for de mosii cate se vor alege,
pentru ca s'au vctndut ei megiesi, rumani lui Stroia.p3)
Apoi toti ace5tia declarii singuri ccI stint megiesi.
Simplu cuvantul de megiesi ar fi trebuit, sil de5tepte
pe autor ca si aici este vorba de mopeni, tar nu de
tArani.
In documente cuvintele de mosnean, megies, judec,
cneaz, sd intrebuinteaz5 numai pentru oamenii liberi
pe proprietatile lor, nici ()data pentru ta'ranii clacag
care se numesc ate odata lciturasi, precum in actul
de dezrobire al lui Const. Mavrocordat din Moldova.

1) Domnia lui Cuza Voda pag. 421.

2) Academia Romans, Doe. pag. XXXI", 140.
8) Domnia Jai Cuza Vodl, Xenopol, pag. 421

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 625-

De altmintrelea de eke on intalnim in acte de van-

zare, cuvintele «cafe se vor alege», e sigur ca e vorba de
mosneni sau riizei, chiar cand ei nu spun aceasta.
Pentru ce? Pentru ca numai mosnenii §i rdze§ii traiau
in devgli-n4ie fiecare cultivanduli bine inteles partea
lui nedivizd. Gaud mosnenii vindeau cuiva strain de
sat partea lor, atunci evident di cumpAratorul cauta
ca sa iasa din indiviziune, de aceea gdsim cuvintele
en partea de mosie cat se as alege".
Autorul Dorradei lui Cuza-Vocki mergdnd mai de-
parte, cu ap numitele dovezi cum ca liiranii de pe
mo,iile boeregi erau proprietari, continua : Un do-
cument din 1699 constatd, ca, satul Hurezul fiind mai
din'nainte vreme de rumani de mosie ai Buzestilor si
ei riiseumpArandu-se de rumanie de la stapitnii for de
la Buzesti cu toate paryle for de mosie si fiind nista
oameni judeci si slobozi, sculatu -s'au si de a for bunii
voie s'au vandut rumini lui Dumitru Chiurci-basa cu
toate pArtile for de mosie". ')
Gum cii satenii din Hurezu fusese odatd mosneni,
si in aceasta calitate avusese proprietki, acest lucru
'1 spun ei singuri, in document cand zic fiind nioe
oameni judeci §i slobozi" Prin urmare ce este extra-
ordinar cii se vdnduse cu pArtile for de mo5ie, intdi, Bu-
zetilor, apoi rfiscumpdrandu-se cu pfirlile for de pro-
prietate, sa vand din nou lui Dumitru Chiurci bap ?
Chestia este unde vedem pe tdranul cldca vanzandu-se
cu mo5ia lui ? Caci acest lucru era de dovedit.
A treia eroare in care cade distinsul nostru istoric,
este cand intdlneOe documente prin care cineva vinde-
un ruman cu delnita lui, ceea ce-1 face sa creadd cd_.
1) Domnia lui CazaVod5, Xenopol pag. 422.
40

www.dacoromanica.ro
626 CERCETARI ASUPRA. STARE' TARANILOR

toil rumanil aveau delnite, prin urmare si taranii.

Cand citesti bine aceste documente, indata vezi
ca e vorba de fosti mosneni, care se vanduse cu
delnitele for unui Boer, si acesta ii revinde din DOU
altuia ; prin urmare e vorba tot de mosneni si de mo-
sine acelora.
Iata un caz pe care it citeaza d. Xenopol : Asa, ne
zice d-sa, un document din 163 arata ea unul Vasile
.din Rativoesti vinde lui Stroia LogofAtul un ruman
Cristea SmAcioc din tetAnesti cu feciorii lui si cu del-
nira liii din Stefeinesti. drept 9000 de bani".
Apoi Cristea Smacioc fusese mosnean, de aceea
avea delnita. Am aratat mai sus ca. satul Stefanesti
era sat de mosneni si Cristea e din acel sat.
Chiar dach.' n'am sti acest lucru, Inca din documen-
tul citat intreg s'ar vedea, dupti cele explicate, ca omul
vandut fusese mosnean. In adevar iata textul actului :
Cum sa stie ca i-am vAndut un ruman Christea San-
ciutA din Stefanesti si cu feciorii lui si cu delnita lui'
din Stefanesti, cdt se va alege" 2)
Tot asa se explica de ce acest Christea fiiind in stare
'de rumanie, vinde cu toate acestea, jupanului Stroia,
via sa din dealul Stefanestilor. 8) Cum ? Un ruman
posedand vie In deplind proprietate ? Am aratat In
acest capitol in ce conditii taranii clacasi posedau vii
pe care ei nu be puteau instraina ci numai trans-
mite prin mostenire. Cazul cu Christea se explica,
§i iata cum. Am viizut deja ca el find din sat dela

'I Domnia lui Cuza VocI5, Xenopol, pag. 423.

2) Academia Romitnii, Doc. p. XXIX, 29.
3) Ibidem p. XXIX, 2G0.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 627

.tefdneti, sat de mosneui, intdiu se vanduse cu del-

inita §i i§i pastrase numai via, lucru care putea foarte
,Dine sa -1 Led. In stare de run-IL-lie, el e nevoit, de
mizerie, sa-si vandd si via.
Si ass mai departe eu toate actele pe care le ci-
leazd d. Xenopol si asupra cdrora nu cred de nevoie sa
ma mai intind, cad ar fi fastidios.
Asupra unui singur act, voiu zice Inca cateva cu-
yinte.
Iata ce mai zice d. Xenopol :
Cat de de§tept era ,5imtimantul in rumani ca ei
pastrase dreptul 41e a avea proprietdli, se constatii
din faptul ca ni.5te rumani pretind a poseda Inca niste
mori pe Bogdaneti, moie a mandstirei Arnota. Egu-
anenul pure sa le since morile. Rumanii se jiiluiesc.
Comisia de judecata randuita hotarkFte, ca nu s'a
4.Azut sa facd mori pe mosia mandstirei, fiind rumani
tia sa intoarci egumenul cheltuiala acestori mori si. sa
Tamand ele pe sama mandstirei". 1)
Cetind documentul la care autorulDomnici lui Cuza
se referd, 2) aflam ca lucrurile stau astfel.
In ce calitate rumaniidin Bogdaneti sustin ca cele
doua mori din raul Hurezelor sunt ale for ? Pe moti-
wul, zice documentul cunt an jeluit ei (locuitorii)
cã aunt mogneni si an ntolia for osabitd megie
tie
Va sa zica in calitatea de fo,5ti proprietari ne-
ei mclama. Tata chiar plAngerea for : ca
scIfica0
avand ei cloud mori in raul Hurezelor in hotarul

1) Domnio. lui Cuza VodA, Xenopol, pag. 424.

-2,) Academia Romani, Condica manastirei Arnota, pag. 85.

www.dacoromanica.ro
628 CERCETARE ASUPRA STAREI TARANILOR

Bogdanestilor Arnotei, in care au si ei mosie megie-

qeascci. Ei pretind ca suet mosneni. Acesti ruinani din
Bogthinesti peril procesul. Pentru ce ? Pentru ca li
se dovedeste la judecata ca ei n'au fost nici odata.
proprietari in Bogdanesti si ca totdeauna au fost
rumani cu mosie cu tot". Prin urmare n'au putut sa
aibe proprietiiti.
Si pe aceste motive judecata bottireste «Deei vazand
not ca n'au nimie a rAspunde in potriva, si uu fost
ca niste oameni rai supnrand pe Maria sa Voda, i-am.
dat ramasi cei nu s-cut eciztzt ei sit facet nzori pe zzzo-
ia nuinastirei find runzdzzi, ci sik le intoarea Egu-
menu cheltuiala pe ce se va adeveri pretul acelor-
mori 8u ramaie pe seama manastirei".

XIII

Eu nu zic eii triranii avand dreptul de a transmite

prin mostenire casa cu gradinile, curaturile, viile, si
chiar paniantul arabil, nu ar fi putut mai la urma
sa creadd si sd-si inchipuie ca sent adevarati pro-
prietari pe acele ptimanturi. 0 indelungata stapanire-
din tata in flu poate sa nasca o astfel de idee. Acest
lucru s'a intdmplat aiurea, in Franta bunaoard.
Iata ce cetim in Les Classes rurales a d-lui Henri.
See :
«Voila done le paysan fixe sur sa tenure. II en est
comme ladependance et !'instrument necessaire ; nzais.
la longue jouissance, l'usufruit viager et menze he-
reditaire de la parcelle de terre, que le maitre lui a
assignee, lui donne le sentiment qu'il possede certains
droits sur le petit donzaine qu'ilcultive. Rien d'eton-,
nant si'l se laisse alter, del le IX-e siecle, ci s'e

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 629

.considerer conzrre le proprietaire: un capitulaire

.de 862 nous montre des colons qui ont vendu leur
tenure, ou tout an moins, la possession de leur te-
nure, pour ne garder que la maison qu'ils habi-
lent». 9
Dar autorul franccz ne spune imediat ca imparatul,
.apropo de asemenea viinzari ilegale, ordona agenti-
tilor sai ca sa nu se mai repete asemenea abuzuri, adicit
-ca sa se impedice asemenea vanzari care vor fi facute
jars aulorizatia proprietarului, pe motiv, intre allele,
ca mosiile se strica Si fiscul nu §tie la cine sa Sc
-adreseze pentru a percepe darea : nut quoniam in
.quibusdam locis coloni, tarn fiscales quam et de casis
Dei, suns hereditates, id est mansia suae, tenent, non
solum suis paribus, sed et clericis, canonicis ae vil-
Innis presbyteris et aliis quibuscumque hominibus
vendunt et tantumodo sellam retinent et hac occa-
sione sic destructae fiunt villae, ut non solum cen-
sus debitus inde non possit exigi, sod etiam quae
lerrae de singulis mansia fuerunt, jam non possint
,agnosci".. (Capitul.,,No. 273, Boretius, t. II, p, 323. 2)
La not niciodatii thranul cliicas nu s'a crezut pro-
prietar pe pamantul pe care '1 cultiva. Ar fi a ma
intinde prea mult ca sa arat din ce cauza n'a pu-
tut sa se 1wle. Totdeauna a *tint ca pamlintul pe
-care '1 cultiva este a stiipilnului moiei. Am aratat
mhrturia oamenilor din Bosancea si Ltimiipni, din
,care se vede lamurit ca thranii stiau foarte bine
cii nu sunt proprietari, child spun di de aceea
{:asele precum si piimanturile se intorc in lipsa
-de mo,,tenitori, proprietarului pentru ca locul este
st5panesc».
') Opera titans,, pag. 69-70.
u) Aceiaci pagink.

www.dacoromanica.ro
630 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

De elite on Intalnim si Intalnim cazuri de Iii-

rani care revindeca nlo,5ii dela boeri, ei totdeauna
fac asemenea revendicari, fie pe motivul ca sunt ra-
ze5i sau mosneni, fie ca stramo5ii for au fost ruze51
sau mogieni. Nu giisim nn caz macar, In care ei sti
revindece vre-o ma5ie pe motiv cii au dreptul de
proprietar pe piimanturile pe care stau.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL V
CONCLUZIE:

I
Aruncand o privire asupra color cinci veacuri, urt
fapt le domineaza. Dela cele intai igasim pe tarani
asezati pe mosii boeresti, manastiresti si domnesti.
In cele din urma, acelas lucru. Foarte putini din ei
devin proprietari. Din contra multi dintre razesi si
mosneni, isi perd proprietatile.
In veacul al 15 lea taranii daduse dijma si facuse-
claca; in veacul al 19-lea ii gasim tot facand claca si
dand dijma.
Fost-au vre'odata taranii proprietari ? Proprietari pe
mosiile for ? Istoriceste nu se poate dovedi. Am va-
zut in capitolul precedent, cu ocazia discutii parerii
d-lui Alex. Xenopol, ca acest autor se insealit cand
crede a gasi in timpurile istorice si anume in vea-
cul al 17-lea, urme de faptul ca taranii clacasi fu-
sese ()data toti proprietari pe mosiile pe care erau.
stabiliti.
Dar, oare fn timpurile cele mai vechi, adica Ma-
inte de veacul al 15-lea, Virile Moldova si Muntenia,
fost-au tad de mici proprietari, adica clacasii, fost-au
si ei proprietari aliituri de razesi si mosneni ? Si in
acest caz cum si-au perdut proprietatile si au deve-
nit clacasi 2

www.dacoromanica.ro
(632 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Venit-au peste ei, mai tarziu, o clasa dominants

.
punand stdpanire peste ei si la dijma si
claca ? Sau din contra, pamanturile acestora fost-au
ele din timpurile cele mai primitive ocupate numai
de un numar restrans de proprietari pe locurile ca-
rora taranii, tine §tie de card stabiliti, plateau dijmit
1i clasa ?
Iata o chestiune la care desigur nu se poate rds-
punde, cum deja am spus, istoricete, cu documente
sprijinitoare. Din starea in care gasim pe taranii in
veacul al 15-lea, dacii e vorba sa facem ipoteze in
cazul sand am admite ideia ea taranii au fost odata
proprietari o ipoteza foarte admisibila acest
lucru a trebuit sa fi avut loc in timpurile cele mai
departate. 0 deposedare in masa, daca a putut-sa aiba
loc, nu a lasat nici o urma istoricd.
Din studierea istoriei taranilor in celelalte taxi re-
zultd sigur un lucru : ea a fost o epoca in care in
occidentul Europei, a existat o paturd insemnata de
mici proprietari §i ca clasa dominants, nobilii, i-au
cleposedat, in cele mai multe cazuri, cu violenta. Am
indicat acest fapt in Inlroducere.
Ada a trebuit sa se petreacii probabil §i la noi. Si noi
am trebuit sa avem din vechiu, i o mica proprietate
alaturea cu cea mare. Sau poate la inceput de tot,
toata proprietatea a fost mica, iar cea mare a pu-
tut sa se intocmeased pe ruinile aceleia. Dar aceasta
este o silnpla ipoteza. Ceeace e sigur, e ca dacii
tarile au trecut prin o astfel de faza, apoi ele au
trebuit sa treaca cu mutt mai inainte de epoca
istorica.
Ceeace ma face sa inclin a crede acest lucru sunt
urmiitoarele consideratii.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 633

Am vazut ca, cand to scobori la origina istorica

a proprictiitei noastre nu gasim decat un fel de pro-
prietate, cea mare, de vreme ce am aratat, bazan-
du-ma pe cercetarile d-lui Radu Rosseti, ca mica pro-
prietate raz4easca si prin urmare si cea mopeneasca,
a fost Si ea la inceput o mare proprietate.
In cursul veacurilor istorice nu vedem formandu-se
o mica proprietate. Din contra, cea mare cre5te pe
ruinile celei mici.
Un izvor a micei proprietati ar fi putut sa fie da-
niile Domneti. Domini ar fi putut sa faca o distri-
butie de mici loturi de moii, taranilor sau grupa-
rilor satenegi din proprietatea lor. Acest lucru nu -1
vedem, din contra. Daniile se fac in genere clasei
boerqti sau slugilor domne§ti si foarte rar la persoane
straine de clasa boereasca. Acest lucru s'a petrecul
de sigur §i in timpurile anti-istorice din partea
acefora care, sub un nume sau sub altul, stapaneatt
aceste taxi. Cum putea dar sa se formeze o mica pro-
prietate ?
A treia consideratie este : Desigur cii proprietatea
cea mare si prin urmare §i cea mica, in timpurile
.cele intaiu ar fi putut sa se formeze prin ocupatia
locurilor libere. Tata un izvor posibil al micei pro-
prietati. Dar ideia pe care Domnii, prin urmare si
vecllii stapanitori a acestor tad, idee in genere
raspandita in toatii Europa, au avut si practicat, a
Impedecat asemenea constituire de mica proprietate.
In adevar, am vazut care era ideea admisa in chestic
de proprietate. Orice loc neocupat era, de drept, dom-
nese, prin urmare aceste taxi, macar ca la inceput au
.avut o populatie foarte rara §i a existat imense locuri
deerte, to tutd conform ideei in puterea careia Domnul

www.dacoromanica.ro
634 CERCETARI ASUPRA STA REI TA RANILOR

era st5pein pe mice locneocupat, nimeni nu s'a putut

aseza sau forma vre-un sat deck in conditiile locui-
torilor asezati pe mosii straine, adica in conditie de
dijmari si clacasi. Prin urmare nu a fost posibil o con-
stituire de proprietate cuiritara.
Am zis ca, in tot cazul, dacii o deposedare a mi
cilor proprietari a avut loc, ea a trebuit sh se in-
tample en mult inainte de epoca istoricu.. Am ariitat
in cursul acestui studiu cum sentimentul de pro-
prietate la not a fost foarte viu si cum lupta pentru
piimiint a fost foarte aprinsii. Taranii cand sunt
proprietari, ca si boerii, se lupta s5-si piistreze pii-
memturi12, iar clgcasii nu scapa o ocazie, cand cred
ca stint nedreptiititi, sA facii revendiari de mosiele
pe care sunt asezati, invocand cum ca striimosii tor,.
ar fi fost stapani pe ele. Procese de asemenea natura
intalnim, in care taranii invoca stapanirea vre-unui
indepurtat stramos al for ca titlu de proprietate si
mai in toate aceste cazuri vedem pe intimati, fie
boeri fie egumeni de miiniistiri, producand acte de
cumpiirare de la acel stramos, sau de danie de la
vre-un Domn.
Daca taranii ar fi fost deposedati de pe proprietii-
tile for in timpuri mai apropiate de cele istorice, de
sigur cã am gasi urme.
Mai mult ; dacii am intillni, in cursul istoriei, un
numAr insemnat de reclamatii ale cliicasilv, invocand
ca titlu de proprietate, stiipanirea stramosilor lor,
inch macar acest lucru ar dovedi o deposedare cir
caracter mai general din partea clasei stapanitoare.
Adevarul ne face sa spunem ca asemenea procese de
revendicare intalnim, relativ foarte putine, ceea ce

www.dacoromanica.ro
 G. PAN'? 635-

ne face a nu da un caracter de universalitate la de-

poseddri de asemenea natura care a putut sd aiba
loc in cursul veacurilor. Desigur ca cotropiri au avut
loc, dar cotropire si deposedare in masa, stint doua
lucruri deosebite.
Faptul istoric ca o parte din razesi si mosneni si-au
perdut proprietatile, fie prin vinderi de bung voier-
fie prin vinderi silite sau prin cotropire, ar 11 tin in-
diciu, daca am gasi ca marea proprietate s'a format,
in cele mai multe cazuri, pe asemenea cale, pc soco-
teala celei mici.
Dar nici acest lucru nu e exact.
0 mare proprietate exista deja de mult inainte. Pi o-
prietatile mici razasesti si mosnenesti, nu o creaza.
Cum ca in marea proprietate, pamanturile razesilor
si ale mosnenilor, joaca un rol secundar, dovedeste
urmatorul fapt. Sentimentul de proprietate era a§a
de adanc la razesi si mosneni in cat el supra-vietueste
chiar dupd ce aceia si-o perd. Vinderile pe care mos-
nenii le fac, vinzandu-se impreund si ei ca vecini si
rumani, ne arata ca in asemenea cazuri, ocinile mos-
nenilor nu se confundau totdeauna nici nu se per-
dean in intinderea mosiilor cumparatorilor ; ele isi
pastrau fisionomia for si la cea intai ocazie, cand pu-
teau, vinzatorii isi rescumparau mosioarele lor.
In fine, tin ultim considerent. Din timpurile cele mai
vechi istorice giisim populatia satelor platind fdra a
murmura, dijmii.
Dijma era semnul dupd care cineva recunostea ca
sta pe o proprietate strains. Daca, taranii ar fi fost
deposedati, relativ de curand, de sigur ea am fi gasit
oarecare murmure sau oarecare rea vointa in plata
dijmei, mai ales daca deposedarea ar fi fost violenta.

www.dacoromanica.ro
636 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

Un "exemplu cam analog it gasim in veacul at 18-lea.

Niste mosneni isi vaned mosia unui hoer. Acesta
cauta sa -i alunge de pe mosie dupa ce intra in po-
sesiune, lucru care mai la urmh, era dreptul lui. Mos-
nenii protesteaza si se opun a phrhsi mosia. Ei in-
voach ca vanzand mosia n'au inteles ca sa o si ph-
raseasca, ei ofera a ramanea ca simplii clacasi sa dea
dijnia cumphratorului si sa facii claca. lath deci, cum
thranii stiau, chiar cand isi vindeau mosiile cu acte
in reguld sa-si apere drepturile ce le mai rhmaneau.

lI

In leghtura cu aceste chestiuni se impune o alts

intrebare: fost-au thranii liberi cu totul, in vre-o epoch
din cursul acestor cinci veacuri ? Rhspund nu. Li-
bertatea for a fost totdeauna limitata si conditio-
nata. 0 scurta privire de ansamblu va dovedi a-
ceasta.
In veacul al 16-lea si al 17-lea, am vazut eh si-
tuatia hiranilor e relativ buns. Ei se bucurii de oare
care independents personala caci pot sa se mute de
la un loc la altul, numai cu invoirea stapanirei care
le-o cid cu usurinta ; ei nu sunt lipiti de piimant,
nici stapanii mosiilor nu-i pot retinea.
Dar aceasta libertate, chiar asa cum este, adieu li-
mitatii, inch nu provine de la aplicarea princi-
piului dup5 care omul are dreptul sa fie liber, ci ea
este mai mull fructul unor imprejurari care nu im-
plicau de loc recunoasterea formals a ideei de li-
bertate.
Thranii pot, in aceste veacuri, sii paraseasch satul

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 637

fara voia proprietarului. Cu toate aceste, am viizut

de alta parte, ca ei an obligatii de claca ce dato-
resc proprietarilor. Cum se explicii aceste cloud lu-
cruri care par, in aparenta, contrarii? Pe deoparte
obligatiile de muncii proprietarilor, far, pe de alta
parte, libertatea de a parasi mo5ia ? Lucrul sa explica
prin lipsa de desvoltare a organizatiei sociale si
printr'o desf4urare nedesavar5ita a fenomenelor eco-
nomice.
Proprietarii aveau la dispozilia for bratele lara-
nilor, intro limita determinatii, insii nu aveau tot-
deauna ce sa faca cu ele pentru cuvantut ca ei faceau
putind culturd. Prin urmare faptul cii taranii para-
seau, cite odatii mo5ia unde 5edeau, nu le aduceau
tocmai daune serioase, iar din cauza ca organizatia
clucei nu luase o consistentii serioasit ,i severa, sa
lasa pranului o libertate relative de care acela uza
cind simtea nevoia.
De alta parte fiscul totdeauna sever piny la cru-
zime in toate tarile §i in toate timpurile, nu-5i or-
ganizase Inca in mod draconic .5i meticulos, meca-
nismul lui de percepere i de stoarcere a contribua-
bilului. Drept vorbind, Domnul ar 11 avut interes
5i in veacul al 17-lea ca sa nu-i scape din meta)
nici urf contribuabil. Acolo unde organizatia fiscala
este perfectii, gasim pe Wan lipit de satul siiu cu
multe secole inainte.
La not insa in acele veacuri, laranul se putea muta
cu invoirea Domniei.
Ce conditii punea fiscul pentru ca sa itivoiascii mu-
tarile de la mi tat, la altul ? Am viizut ca, riguros
vorbind,-numai una, anume cii acel care voia sa pa-
raseasca un sat, sa ft platit contributia sa la cisla_

www.dacoromanica.ro
638 CERCET:411 ASUPRA STAREI TARANILOR

Rar vedem ceruta in mod strict §i a doua conditie

care asigurd in adevar continuitatea platei cislei §i
in viitor, anume declaratia aratatoare unde taranul,
mutandu-se, giinde§te a se stabili. Pentru ce fiscul are
aerul de a nu-§i intelege interesele §i nu le apara
cu vigoare ? Am vazut : motivul este ca satenii, odata
suma cislei stabilita, erau responsabili de ea, prin
urmare era indiferent pentru fist data un contri-
buabil ii platea sau nu partea sa, dacd era in sat
sau plecase, in momentul perceperei.
Strict vorbind, acest motiv nu era serios. Fiscul se
indestula, ce e dreptul, din spinarea celorlalti consa-
teni cand lipsea unii din ei, dar, pe langa ca acest
Meru aducea suparari §i protestari printre cei rama§i,
mai la urma aceasta responsabilitate solidard dura
numai pana la intocmirea din noun a cislei pe un alt
period. La o noua intocmire, consatenii excludeau pe
cel plecat sau disparut cu partea lui contributiva §i
prin urmare suma globala a cislei satului fatal se
mic§ora. Fiscul in definitiv, care acorda ca taranii sa
se mute sfar§ea prin a fi in perdere. Caci data prin
o aseinenea invoire perdea desigur un contribuabil
.din satul in care acela §ezuse, nu era totdeauna sigur
ca-1 va regasi in satul unde acela declara ea are a se sta-
bili. Acest lucru dovede§te ceea ce am zis mai sus,
o lipsa de organizatie complectd §i draconica a per -
.ceperei darilor. Iata de ce taranul in veacul de care
ma ocup, se bucura de o libertate relativa.
Este faza intaia §i cea mai bung pentru el.
Dela finele vcacului al 16-lea, in cursul celui al
17-lea 3i pana aproapa de jumatatea celui al 18-lea,
situatia taranului se inrautate§te §i aceasta se dato-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 639

rete noilor conditii economice izvorate din noua

nezesitati de cultura a proprietarilor.
Proprietarii incepand a simti pretul real al brate-
lor de muncii thriine§ti, ineep a cauta nu numai
sa uzeze dar chiar sii abuzeze de ele in profi-
tul unei culturi mai dezvoltate. Asa se explica cum o
mare parte din tarani sunt transformati in vecini .5i
rumani. Tot asa se explica de ce mare parte din
proprietarii raze5i §i mo5neni cad §i ei in robie eco-
nomica vanzandu-se cu mo5ioarele lor. Taranii ra-
ma§i liberi pot Inca sa uzeze de libertatea personals
relativa caci tot numai dela Domn atarna invoirea
de a se muta de pe un Joe pe altul, dar restul ca-
zut in complecta supunere catre proprietari, inde-
pendent pe motivele fiscale, nu mai pot parasi mo-
:sia. Situatia lor, am vazut, ca ajunge astfel incat
Domnii sunt nevoiti sii intervina §i prin deosebite
masuri sa reu,5easca a reda taranilor libertatea indi-
viduals perduta §i a-i scoate, in parte, din robia
economics in care cazuse, limitand zilele de munch
la un numar determinat. Aceasta delimitare desigur
cii a fost un mare bine pentru taranii vecini dez-
robiti, dar pentru cei cari i,5i pastrase totdeauna,
independenta ?
Aceasta este faza a doua si cea mai rea pentru
tarani.
Cu inceputul jumatiitei veacului al 18-lea taranii in-
fra intr'o faza destul de rea. Ei nu mai sunt cc
e dreptul servii proprietarilor, li se fixeaza la toti
fura deosAire un numar determinat de zile de claca.
Dar in Moldova, acel numar de zile sii ridica
"Ana la 29, lucru cc nu a trebuit sa existe nici-
dadata.

www.dacoromanica.ro
610 CERCETARI ASUPRA STAREI TARANILOR

In schimb insa, ei perd cu desavarire libertatea

fats cu fiscul. Constantin Mavrocordat ordona, ca de
acum inainte, taranii sa nu se mai poatd stramuta de
la un loc la altul pentru nici un fel de molly. Fiscul
intelege ca numai cu asemenea masura drastica poate,
pe cat e cu putinta, sa-si asigure contribuabili si mai
cu seams, sa nu-i pearda. Era consecventa finald a
sistemului de impozite de atunci intr'o societate slab
organizatii. Am zis Ca proprietarii n'au Inca dreptul
de a refine pe tarani pe mo,5ii, in calitatea for de
stapanitori, dar mai la urma nici nu aveau nevoie.
Fiscal se insarcina ca sa le pastreze pana la unul pe
toti claca5ii. In adevar, indata ce fiscul oprea on ce
pariisire a satelor de catre tarani, proprietarii pro-
fitau si ei de aceasta defensa si pentru ce mai era
nevoie ca si ei sa urmareasca pe cei fugiti, pc cats
vreme fiscul se insarcina sa facd aceasta urmarire
pe contul td in interesul lui ? Domnii fanarioti care
au un simt de fiscalitate foartc desvoltat, inteleg cii
mice invoire acordata taranilor de a se schimba
din un sat in altul, e daunatoare pentru perceperea
darilor.
De aceea ei nu mai acorda asemenea invoiri. Ei nu
risca ca sa piarda un contribuabil sigur pentru a-1
gasi intr'alt sat, in mod foarte putin probabil, cum am
vazut ca faceau Domnii din veacurile trecute. Fiscul
intelege ca numai fixand pe taran pe mo5ia unde
s'a nascut, numai ass it poate gasi in totdeauna
poatii cislui. Fiscul pastreaza responsabilitatea soli-
dara din veacul al 18-lea : era o garantie in contra
oricarei eventualitati. Dar conform proverbului ocei
in mand nu-i minciunAu fiscul prefers sa aiba pe con-

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 641

tribuabilul fixat in satul din a carei cisld deja face

parte.
Aceasta este a treia fazd.
A patra fazd. S'ar parea in aparenta, ca este cea
mai apdsatoare. Am analizat'o in detail. Conditiile
de muncd devin mai ingreuitoare, tdranul in jumata-
tea din urma a veacului al 18-lea precum §i in ju-
mdtatea fntai a veacului al 19-lea, cldcuege o can-
titate mai mare de muncd §i cade in supunerea §i a
proprietarului, pe laugh' cea a fiscului.
Am vazut in wzdmintele din aceasta perioad5 ca
se prescrie in mod formal ca tdranii nu pot parasi
locurile unde sunt a§ezati, nu numai fdrd voia fis-
cului, dar chiar fdra aceia a proprietarilor. De ase-
menea in aceasta fazd sa ive§te chestia ingustimei
locurilor de hrand §i mai cu seams de fanate.
Si cu toate aceste, macar ca aceasta din urma
fazd are, in aparenta, aerul unui pas inapoi in viata
§i dezvoltarea tdrdnimei, totuA data ne punem a
judeca lucrurile din un punct de vedere mai superior,
mai general, trebue sa constatam un real progres.
Situatia materiald a tdranilor se imbundtatete. Ei
fac culturd indestula §i variatd, crest un numar
insemnat de vite, facand comert §i exportand atat
cereale cat §i vite. 0 dovadd, gall de cele deja artitate
la locul cuvenit, de acest lucru, este ca tdranii nd
mai fug din sate i chiar din lard, cum am vazut cd.
ei Oceau in veacul al 18-lea. Li suporta magi si grele
biruri, Ord a parasi casele .i gospoddria lor.
Dovadd ca situatia for materiald este mai bun5,
e ca ei capata gustul muncei i al imbogiatirei,
e ca pun un mai mare pre! pe locurile de ard-

41

www.dacoromanica.ro
642 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

tura §i de fanat §i se piling energic cand asemenea

locuri li se reduc.
Mai mult; ei i§i dau seamy de drepturile for pre-
cum §i de obligatiile proprietarilor §i sunt foarte sen-
sibili la incalcarile §i la abuzurile celor din urma.
Evident ca fixarea §i determinarea clacei §i a dijmei
au fost un mare progres pentru tarani, macar ca
numarul de zile a fost necontenit sporit, devenind cu
mult superior celor cite taranii lucrase in yea-
curile anterioare. Ni§te obligatii on cat de oneroase
ar fi ele, cand sunt determinate §i precise, sunt pre-
ferabile simplului bun plac sau a bunei vointi dis-
cretionare chiar cand bunul plac §i buna vointa nu
iau un caracter ingreunator.
Ca sa se vada acest lucru, sä fac o ipoteza. Sa ne
inchipuim ca in aceasta epoca, nu ar fi fost, de Domni,
determinate zilele de claca. Cu trebuintile tot mai
mari a marei proprietati, ce ar fi devenit taranii in
mainile proprietarilor ? La cite zile de claca i-ar fi
supus ? Dach chiar in veacul al 17-lea s'a simtit ne-
voiea unei limitari de munca, cu atat mai mult a-
ceasta nevoe ar fi fost simtita." in veacul al 18-lea §i
al 19-lea. Pentru a apara pe taran contra trebu-
intelor tot crescande ale proprietarilor, fusese ne-
voie numai cleat de o regulamentare a zilelor de
claca.
De acest lucru taranii se bucura in a doua juma-
tate a veacului al 18-lea §i in acel al 19-lea. Orice
abatere dela a.5ezamintele, care stabilesc conditiile
de munca, provoaca din partea for protestari §i plan-
geri. Am vazut ca aceasta epoch e plina.' de recla-
matii de asemenea natura §i o mare parte din ho-

www.dacoromanica.ro
 G. PANII 643

-tararile pe care Domnii le dau sunt relative la ase-

menea plangeri.
Tot in aceasta epoca se cristalizeaza ca sa zic,
asa conditia si situatia juridica a taranilor pe mo-
side pe care sedeau si cu toate silintele proprietari-
lor, de a reduce la putin lucru, drepturile taranilor
pe acele mosii, ele sunt reale si destul de impor-
tante.
Aceasta era o consecventa naturals a §ederei for
d e veacuri pe proprietatile boeresti.
Trecut-au ei prin diverse faze ; lucrat-au greu
pe mosiile stapanilor ; fost-au robi, sub numele
d e vecini fi rumani; fost-au supusi la o munca
Brea si excesiva prin aseziimintele din veacul a
18-lea §i al 19-lea ; fost-au de asemenea lipsiti de
libertatea personala. Dar prin faptul ca au sezut pe
aceleasi mosii, timpul si imprejurarile be au creat
drepturi fats cu proprietarii, drepturi care mai tarziu
au fost formulate in legi sau in obiceiuri.
In capitolul Conditia juridica a fdranilor, am ara-
tat acele drepturi, considerandu-le numai din punct
de vedere juridic. Sa le judecam acum din punct de
vedere social.
Am aratat cum sentimentul de proprietate euiri-
lard sa afirma in clasa proprietarilor cu mare tarie
la inceputul veacului at 19-lea, intre altele, prin ana-
foraua boerilor Moldoveni dela 1827.
Cu toata aceasta energica afirmare si cu toata ne-
socotinta cu care proprietarii trateaza pe Iiirani
numindu-i, cu oare care dispret, simpli hrani-
tori si sezatori pe mosiile noastre", totusi acesti se-
zatori si hranitori aduceau o mare incurcatura ideei

www.dacoromanica.ro
644 CERCETARI ASUPRA STARE[ TARANILOR

de proprietate cuiri6\ra invocata de boeri §i transfor-

mau; In liniamente generale, caracterul acelei pro-
prietati.
Cu toate sustinerile boerilor, proprietatea din vea-
curile trecute §i din acel al 19-lea papa la 1864, a
avut alt caracter decat eel ce are astazi. Astazi pro-
prietarul e stapan absolut pe intregul sau imobil,
de care poate dispune In marginile legei, cum voe§te.
Iar formele de folosintd a cuiva pe un imobil strain
nu sunt altele decat inchirierea §i arendarea pe timp
marginit, iar ca grevare, uzufructul.
De altd natura era proprietatea din veecul at 19-lea
inainte de 1864. Desigur ca, cum am aratat,asupra intre-
gei mo§ii, stapanul era proprietar, dar pe acea mo§ie
erau locuitorii pe care acela nu-i putea alunga. Nu-i pu-
tea deposeda de casele, grklinile, curaturile, viile, si
chiar de locurile de aratura §i de fanat. Ce let de pro-
prietari cuiritari erau deci stapanii mo§iilor, in aceste
conditii ?
Proprietatea for era §tirbita de fapt prin drepturile
de usufruct, de servitute §i de emfiteoza ale taranilor.
Mai mult, oricare ar fi calificarea juridica a ede-
rei taranilor pe mo§iile stdpanilor §i am dat aceasta
calificare dacd consideram mo5iile din punct de
vedere social, deja gasim in liniamentele lor, desem-
nate cele doua proprietati care exista astazi: proprie-
tatea boerului §i mica proprietate a taranului.
Am vazut ca locurile cultivabile ale caranilor fd-
ceau un bloc in o parte a mo§iei, separate de acele
ale proprietkului. Ce inseamna aceasta alt-ceva, decat
ca erau deja socialminte cloud feluri de proprietari,
proprietarii mari si proprietarii mici ? Aceasta deli-
mitatie capita §i mai multi putere in fapt cand Alex.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 645

Moruzi in 1804 determine pentru fanat §i hrand, trei

parti de moie, locuitorilor, rezervand proprietarului
numai a patra parte. 0 asemenea delimitatie e din
nou confirmata de lonita Sturza, tend §i el, prin so-
bornicescul hrisov, alocheaza laranilor cloud parti de
movie, rezervand stapanului, proprietatea absolute §i
folosinta, numai peste acea a treia parte.
Regulamentul organic intdre§te aceasta idee de se-
paratiune in doua a mo§iilor; ba el chiar face mai
mult. Creeaza, ca sa zic a§a, cel intaiu mica proprie-
tate individuals, prin faptul ca da In folosinta flea-
rui Oran un anume numar de pogoane sau de falci
de pdmant §i de fanat.
Evident ca proprietatea inainte de 1864 avea un
caracter hibrid. Ea nu putea sa continue astfel. Nu
puteau aceste doua feluri de proprietati, una de drept,
generald, alta de fapt, speciald, sa dureze impreuna.
Fatal trebuia sa se desparteasca definitiv, zdrobind
legaturile istorice §i economice care produsese un
asemenea fel de proprietate.
Am aratat ca asupra unui singur lucru situatia ta-
ranilor devine mai rea, lasand deoparte acea a Jai-
tdtei lui pe mo§ie, anume ingreuiarea muncei datorita
catre proprietar. Desigur ca la inceputul veacului al
19-lea taranul munce§te mai mult decat se determi-
nase prin wzdmintele de la jumatatea intaiu a vea-
cului al 18-lea. Dar admitand raporturile care existau
de veacuri intre proprietari §i cldca§i, aceasta ingre-
uiare a muncei era neevitabild §i numai o emancipare
complecta ar fi putut pune capat la o situatie care
trebuia sa devie din ce in ce mai grea, in organiza-
rea economice atunci in vigoare. Precum se §tie, con-
ditiile economice determine situatia claselor sociale.

www.dacoromanica.ro
646 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

Tot conditiile economice stabilesc raporturile intre

munch §i productie. Proprietarii devenind produch-
tori prin escelenta, era fatal ca conditiile muncei sa
devind mai rele pentru thrani.
Dach lasam pentru un moment §i in mod ipotetic,
de o parte dreptatea §i echitatea cand ne ocupam de
raporturile dintre proprietari §i thrani, atunci trebue sa
spunem ea, cand boerii cauta sa impund conditii mai
grele de munch turanilor, economice§te, ei nu fac
deck s5 silesc sa pun in raport direct conditiile de
munch. cu necesitatile economice.
Sh ma explic asupra acestei chestiuni.
In veacurile Intai, era o relatie mai dreapth intre ne-
cesitatile economice §i obligalia thranilor de munch.
Necesitatile economice erau mici, de asemenea i o-
bligatiile taranilor. Ba poate proprietarii nu aveau
atat de produs cats munch puteau sa ceard de la
larani.
In veacul al 18-lea se maresc acele necesitati
economice. De aceea vedem pe proprietar eh abu-
zeaza de bratele vecinilor §i au tendinta ca sa su-
pupa pc toti taranii liberi la o munch excesiva.
Domnii sunt nevoiti sa intervind spre a determina
intai, zilele de munch §i mai tarziu, chiar cantitatea
de munch. Desigur eh in aceasta limitare §i determi-
nare s'au tinut seama de necesitatile economice ,5i de
nevoile productiei. Probabil ca cele 12 zile de clach
stabilite de Domni, atat in Moldova cat Si in Mun-
tenia, corespunsese la nevoile de atunci ale produc-
tiei, cumphnite §i judecate in mod impartial. Nu-mi
pot Inchipui ch. Domnii, cand au fixat claca la 12 zile
pe an, n'au avut in vedere necesitatile de productie
ale proprietarilor bine intelese.

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 647

Dar la sfar§itul veacului al 18-lea 5i in veacul al

19-lea, necesitdtile proprietarilor devin §i mai mari.; se
gase5te ca conditiile de munca nu mai corespund
celor de productie. Tata de ce ei boerii se plang necon-
tenit ca cele 12 zile de munch' 5i chiar cantitatea de
maned stability prin a§ezaminte, nu le sunt suficiente.
Ei cer sa se urce obligatiile de munca la gradul de 'nal-
time al necesitatilor for economice,iar ingreuiarea sub
diferite forme a cldcei, care am aratat ca In realitate de
la 12 zile se ridica la 29, nu este de cat tendinta de e-
galizare a raporturilor de productie cu cele ale muncei.
Se intelege ca.' taranii nu primesc ca s5 se egalizeze
conditiile intre productie 5i munch', pe spinarea 5i pe
socoteala lor. Ei aveau, ca drept ca§tigat, determina-
rea clacei la 12 zile 5i nu intelegeau ca sa renunte
la acest drept 5i nici era echitabil ca sa se treacd
peste lucruri deja castigate pentru ei.
Deci productia mare pe care o faceau deja proprie-
tarii nu puteau s'o realizeze cu munca stability de
celelintai a§ezaminte agrare. Era fatal deci ca, sau sa se
calce drepturile castigate ale laranilor ingreuindu-se
conditiile de munch, sau s5 se desfiinteze baza acelei
organizatii.
Riguros vorbind, proprietarii ar fi trebuit sa res-
pecte conditiile de munca stabilite la finele veacului al
18-lea pentru ca acele erau drepturi castigate de tarani.
Tar pentru surplusul necesitatilor economise sa phi-
teased. Acest lucru poate ar fi impacat ideia ve-
che 5i nedreaptd de dada cu ideile noug. care 1.§i faceau
drum, acele de plata a muncei. Cand li se cere tara-
nilor sa facd o munch grea 5i mare, gratuit, acest lucru
natural ca -i revolts suflete5te. Ei cautd, prin toate mij-
loacele pacinice, a rezista.

www.dacoromanica.ro
648 CERCETARI ASUPRA. STARE! TARANILOR

Gratuitatea muncei; cand aceasta este grea, devise

revoltatoare, §i sa notam ca deja atunci, exista ideea
de munca platita §i se intrebuinta o asemenea munca.
Intr'un rap ort din 1803, catre Const. Ipsilante in Mun-
tenia, am vazut ca mai multi boeri puneau oameni
cu plata la munca ogoarelor for : Iata cuvintele for
proprii : Iar not plAtim la altii cate 20 parale pe zi si
cate ()data 45".
Aceasta nedreptategratuitatea exploatatd in mod
escesivsare deja in ochii celor mai putin orbiti, chiar
dintre boeri. Intr'o corespondents a unuia Yasile M e-
linovski Boer Moldovan, cu Mitropolitul Veniamin re-
fugiat in Basarabia, vorbind de starea taranilor, acel
Boer scrie : ,,afara de datoria lucrului celor 12 zile ce
este legiuita, mi se pare ca trebueste a imbarbata lu-
crarea pamantului si cu oare care multumire de plata
ostenelei. Acea multumire de plata poate sa se alca-
tuiasca intru a zecea parte sau si din mai mult din
semanaturi sau din secerea panel".
Tata ideia gratuitatei muncei condamnata de un hoer,
§i recunoscutd legitimitatea recompensei.muncei su-
plimentare.
A persista in ideia gratuitatei clacei marind-o §i in-
greuind-o necomparat de mult, fata de conditiile sta-
bilite de intaile a§ezaminte agrare, Insemna a provoca
criza finals, Insemna a pune In discutie existenta In-
sa§i a clacei §i temeiu! ei §i a indruma aceasta ches-
tie spre o solutie radicals §i definitive, adica spre des-
fiintarea ei §i emanciparea thranilor.
Poate dach s'ar fi admis sistemul mixt de care vor-
besc mai sus, adica ca proprietarii sa se margineasca la
gratuitatea muncei sub numele de claca numai In mar-
ginele celor 12 zile pe an §i sa plateasca pe deasupra
orice munch' suplimentara, poate claca ar mai fi putut

www.dacoromanica.ro
 G. PANG 649

sa dureze si necesitatea suprimarei ei nu s'ar fi sim-

tit asa de tare si asa de repede. Dar la aceasta so-
lutie nimeni nu se gandeste afara de Melinescu ; cel
putin nu gasim urme prin scrierile si documentele
timpului.
Boerii cred ca au un drept nelimitat castigat de vea-
curi asupra gratuitatei intrebuintarei bratelor tarani-
lor, farii sail dea seama ca prin schimbarea condi-
tiilor economice alta fusese claca din veacul al 15-lea si
alta era acea pe care o ccreau in veacul al 19-lea.
Iar, pe de alta parte, cu totul alta fusese starea spirite-
lor taranilor in veacurile intai si mari modificari se
facuse in acele spirite in veacurile din urma.
Regulamentul organic, este o data istorica; el repre-
zinta un stadiu nou. Si cu toate acestea, clasa dirigenta
nu se gandeste la altceva, cu aceasta':ocazie, decat sa
dea o organizare mai Ingusta si mai drastica conditiilor
de munch a taranilor pe baza vechei idei de clach agra-
vata. Prin aceasta nu s'a facut decat s'a dat o viata
artificiala unei institutii care era deja condanmata.
Caci claca era condamnata. Abuzurile care se fa-
cusera cu ea aratase un lucru in plina evidenta : ca
insusi temeiul ei era nedrept si gresit.
Adica pentru ce sute de oameni ar fi lucrat gratuit
ogorul unui proprietar pentru producerea de grane
de expo rtatie ? Omul silit la aceasta munch, nu mai
este un om liber, el este un rob al pamantului.
Fara de voie sutele de oameni lucrand pe un pamant
strain timp de mai multe zile, se gandeau ca ceea ce
li se cere, este o nedreptate de vreme ce ei platesc
di jma.
Cbiar sistemul mixt de care am vorbit mai sus nu

www.dacoromanica.ro
650 CERCETARI ASUPRA STIREI TARANILOR

ar fi putut sa scape veehea organizatie de peire ci cel

mult i-ar fi prelungit viata. Eteria greceasch, am va-
zut, eh starnise in patura taranilor oare care idei de
emancipare care nu mai puteau sh se impace cu
starea de lucruri existents.
Sa ne inchipuim eh boerii intr'un avant de drep-
tate si de umanitate ar fi redus claca la 3 zile pe an.
Nici cu aceasta nu i-ar fi dat viata, caci o claca de
3 zile pe an n'ar fi folosit nimic proprietarilor a
chror nevoi de cultura erau din ce in ce mai magi.
Puteau ei sa-si lucreze vastele for ogoare cu cele 3
zile de claca ale taranilor ? De alta parte, reducand
pentru thrani claca la un asa mic numar de zile,
prin aceasta nu i sa lua caracterul de mulled gra-
tuita §i nu sa racea din Oran un om liber ; el ramanea
tot clhcasul proprietarului. Si acest lucru taranii in-
cepuse a nu voi sa-1 mai suporteze.
De aceia vedem claca, cu toata incatusarea Regu-
lamentului organic, ba poate din cauza acelei incatu-
sari, ca nu mai dureaza decat vr'o 20 de ani star-
nind in acest curs protestari si provocand discutii
de principii dupa cum voiu arata in volumul al doilea,
si sfarsind prin a fi suprimata in 1864.
In adevar, organizatia socialh a veacurilor de care
m'am ocupat, nu mai putea mult sa dureze. Lash ca
imensa majoritate a populatiei rurale era asezata pe
proprietati straine, si ca milioane de suflete nu aveau
un petit de pamant propriu al for ; dar aceasta si-
tuatie dadea, cum am vazut, ocazie la necontenite
plangeri si conflicte. Sh putea merge inainte cu o orga-
nizatie sociala economics in care cultivatorii de pa-
mant n'aveau in intreg macar proprietatea fructelor
recoltei lor, cle vreme ce ti ebuiau sa dea o parte din

www.dacoromanica.ro
 G. PANU 651

ele proprietarului sub titlu de dijma ? 1) Numai vor-

besc de piedicile pe care Domnii le puneau li-
bertatei de comert a laranilor. Pentru ca taranului
sa-i revie in propriu o parte din recolta muncita, el
era nevoit sa dea urmatoarele redevente ; 1) dijma;
2) sa faca munca in natura pe ogorul proprietarului
sau sa-i o rascumpere platind-o in bani ; 3) Apoi el
mai era nevoit ca sa faca claca domestics, aducand 2
care cu lemue la curtea proprietarului, reparandu-i
iezaturile, morile, hambarele, §i co§arele etc.
In schimbul tuturor acestora i a altora, el o mai
repet, se alegea cu o parte din fructele muncei lui.
De alts parte proprietarul pentru a trage toate
aceste foloase, nu dadea taranului cleat un petit de
pamant la camp Si cateva prajini in vatra satului.,
pentru casa §i grading, nu debursa un ban pentru
tot ce se nume§te exploatarea unei mo§ii mari. El avea
brate cu prisosinta pentru cultivarea ogorului sau, gra-
tis, plus recolta care ii revenea ca dijma §i pe care la-
ranii erau obligati s'o aduca chiar la co§are. A§a ca la
sfar§itul anului proprietarul se afla in posesiunea unei
parti din cultura taranilor §i a unei mari §i splendide
recolte a lui. Toate aceste aduse si wzate in hamba-
rele .5i co§arele lui. Se gasea cu iezaturile §i morile
reparate, cu atenantele in bung stare, cu lemue des-
tule aduse in curte §i cu tot ce-i trebue dela ora§
aduse tot gratie podvoadei locuitorilor. Pentru ce-
darea unei parti din mode care nu putea sa treaca
peste 2-3 cel mult, el putea sail cultiveze a treia parte
care ii ramanea, fara sa-1 coste o para, in afara de
toate avantagile aratate mai sus.
1) Histoire des classes males en France, Henri Doniol pag.
478 ai celelalte.

www.dacoromanica.ro
652 CERCETARI ASUPRA STARE' TARANILOR

Pe hingd aceasta, pRoprietatii nu plateau impozite.

Bucatele, cra,5mele si comertul Tor, nu erau supuse
nici dijmaritului, nici oeritului, nici vindritului, etc.
Organizatia socials economics de atunci se rezama
pe 2 fapte : intaiu pe prestatii de toate felurile §i de
felurite obligatii ale taranilor. Al doilea, pe starea de
supunere in toate felurile a acelora. Toata bogatia
atunci existents era fructul muncei gratuite a Ora-
nului.
Evident ca o asemenea stare de lucruri, in intdiul
sfert a veacului al 19-lea, incepe a ridica protestari.
Se simtea nevoia unei solutii a chestiei raportu-
rilor organizatii sociale pe cai e am ardtat-o In cursul
acestei lucrdri. Era un nod. Acest nod trebuia deslegat.
Si cum ? Nu erau decat 2 mijloace : on acela a lui
Alexandru cel Mare care, fats cu nodul Gordian, scoate
sabia §i-1 taie; on celalt mijloc, anumecumultd precau-
tiune §i blandete sa se caute a se desface multiplele
invartituri a funiei sociale. In Franta revolutia uzeaza
de metoda lui Alexadru cel Mare! Ea taie brusc nodul,
redand tdranilor proprietarea §i libertatea. La noi, se
va vedea in volumul viitor, ca se intrebuinteaza cea-
laltd metodd.

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEI
VOLUMUL I-iu
PARTEA II-A
Pagina

CAPITOLUL VI. TARANII IN A noluA JUMA-

TATE A VEACULUI AL 18-LEA.CONSIDERATII
GENERALE 313 -324
I. Motivul pentru care Domnii fac a-
sezdmintele agrare 313-314
II. Nemultumirea boerilor in Moldova 314-316
III. Aceeasi nemultumire si in Muntenia 316-317
IV. Dificultatile, neintelegerile, reclama-
tiile la care dau loc asezamintele
de regulare a boerescului In a-
mandou a tArile 317-324
CAPITOLUL VII. ASEZAMINTELE DETER-
MINA NATURA BOERESCULUI IN MARGINILE
CELOR 12 ZILE. FIXAREA MGDULUI DE PER-
CEPERE A DIJMEI 325:--367
I. Usurarea condillilor de muncd 5i de
bir a bejiinarilor rein torsi In Mol-
dova. Necesitatea unui asezd-
mant agrar definitiv 325-330

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEI

Pagina
II. At3ezamantul lui Gr. Ghica (1766)
in Moldova 330-336
III. A§ezamantul lui Gr. Calimach(1768) 837-338
VI. A§ezarnintele in Muntenia.Boerii
restabilesc vecinatatea intre 1769-
1774. A§ezdrnantul lui Alex. Ip-
silante 337-343
V. Daca wzgrnantul lui Ipsilante sa
apnea ? 343-344
VI. 0 anafora a boerilor §i al doilea
wzarnant a lui Grigore Ghica
(1777) 344-355
VII. Neculai Caragea, Mihai Sutu §i la-
ranii in Muntenia. Abuzurile
proprietarilor. Plangerile Ora-
nilor. Impovdrarea ta'ranilor cu
beilicuri §i podvezi 355-364
CAPITOLUI, VIII. TARILE SUB OCUPATIA AUS-
TRIACA (1789-1792).-0 INCEKCARE DE RES-
TABILIRE A vEcINATA'TEI 368-380
I. Rechizitii §i beilicuri.Ce erau scu-
teinicii ? Motivul infiintarei lor.
Abuzul ce sä face cu scutelnici.
Boerii cer Printului Coburg res-
tabilirea vecinatatei 368-379
II. Austriacii in Moldova 379 380
CAPITOLUL IX. TARANII IN CET DIN URMA
ANI A VEACULUI AL 18-LEA 380-403
I. Ponturile asupra Indatoririlor din-
tre locuitori §i stapani a lui Mihail
Sutu in Moldova (1794).Drep-
tul de servitute perpetua recu-

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEL

Pagina
noscut tdranilor asupra mo§iilor
vecine, in caz cand n'au destul
pamant pe acele pe care sunt a-
§ezati. Obligatia proprietarului
de a da cldca§ului pamant indes-
tulator pentru el .i vitele sale. 380-387
II. Neintelegerile intre proprietari §i
tarani rezultand din aplicarea si
talmacirea a§ezamintelor agrare.
Tendinta proprietarilor de a spori
domestics ......
claca agricola §i a inflinta pe cea
CARTEA PATR A. Tgranii in veacul al
387 403

19-lea pang la Regulamentul or-

ganic 404
CAPITOLUL I.-- CONQ1DERATII GENERALE 404 417
I. Claca atat a tdranilor Moldoveni cat
.i acelor Munteni sa ingreuiaza 404 405
II. Proprietarii capita dreptul de std-
panire asupra persoanei tdranilor,
pe care ii pot aduce cu sila Ina-
poi and fug 405 406
III. Neintelegerile intre proprietari §i
carani pentru locurile de fanate.
Delimitarea acelor locuri in Mol-
dova 406-409
IV. Mare fiscalitate in Muntenia 409
V. Afirmarea dreptului de proprietate
precum §i a privileghiilor clasei
boeregi 409-413
VI. De§teptarea spiritului de indepen-

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEL

Pagina
dente' prin tarani §i agitatia con-
tra clacei §i a celorlalte sarcine 413-417
CAPITOLUL II.CLAcA $I DINA SUB LEGIUI-
REA LUI CARAGEA. ASEZAMINTELE LUI
SCARLAT CALIMAH SE IONITA STURZA 418-469
I. Cum se' reguleaza facerea clacei §i
darea de dijma cand taranii §e-
dean pe o mo.5ie Si aveau locuri
de hrana pe allele: Deflinitia clacei 418-423
II. Egumenii, taranii §i claca 423-426
III. Diferite feluri de tocmeli agricole.
Neintelegerile intre proprietari §i
turani continua 426-433
IV. Const. Ipsilante schimba baza de
percepere a dijmei porumbului. 433-434
V. Caragea spore§te zilele de claca §i
marete claca in bani. El face
obligatorii cele 12 zile de lucru. 434-443
VI. Acela5 Domn limiteaza dreptul de
protimisis al taranilor pentru lua-
rea In arenda a mopilor - 443 -445
VII. Caragea declare' prescrisa inteun
an actiunea proprietarilor pentru
rama§itele clacei. Abuzurile
arendasilor 445-449
VIII. Mare agitatie in spiritele taranilor
in Moldova.A§ezamantul lui Mo-
ruzi pentru ponturile boerescului
Ingreuiarea clacei.Chestia lo-
curilor de fanat §i de p4une 449-475
IX. A§ezamantul lui Scarlat Calimah.

www.dacoromanica.ro
 CUPRiNSUL MATERIEL

Paging
Delinitia dreptului de protimi-
sis a tiiranilor 457 460
X. Eteria greceascii. Mezarea Dom-
nilor Romani pe tronul tarilor.
Aceasta schimbare nu aduce nici
o imbunatatire in situatia tarani-
lor. Din contra. Aezlimantul lui
Ionita Sturza este mai apasator 160-469
CAPITOLUL III. FINANTELE LA INCEPUTUL
YEACULUI AL 19LEA 170- 502
I. Cisla in veacul al 19-lea. Modifica-
rile care le primetae. Ajutorinta.
--Abuzul care sii face cu sfertu-
Huzmeturile in Muntenia si
rile.
Ruzumaturile in Moldova. Ra-
sura si casa lefilor boerilor 470 480
II. Cauzele pentru care impozitele nu
erau rentabile. Urcarea lor.
Abuzul care si comitea la sate
la asezarea cislei.-1'rivilegiile si
scutirile de dari. Dlazilii si rup-
ta5ii. Scutelnicii 180
III. Baza cislei. Dupii ce norma taranii
contribuiau la cisla. Ce era o
lude. Ludele nu corespundeau
numarului contribuabililor. .
Raspunderea solidara continua a
apiisa satele 180-498
IV. Cum sii intocmeau hugetele. Ce
parte aveau taranii in budgetul
cheltuiehlor. Deosebite sferturi
si oriinduicli corespund la deose-
42

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATERIEI

Pagina
bitele cheltuieli bugetare. Arti-
colul lefilor boerilor §i acela a
menzilurilor (a pogelor) - 498-502
CAPITOLUL IV. DAR' sI BUDGETE. --
(1800- 1818) 503-557
I. Dreptul de control al Rusiei in afa-
cerile Iiirilor. Alex. Ipsilante
DOmn in Muntenia. Boerii i
miiniistirile supu§i la dijmgrit.
Prin ordine exprese Poarta im-
pune Domnilor sd nu urce diij-
diile.Birul pe care liiranii pla-
tese sub Ipsilante 503-509
II. Fiscalitatea lui Caragea.Numarul
enorm de lude pe care 11 deter-
mina la Visterie in comparatie cu
numiirul redus de contribuabili.
Boerii tin cu orice pret la scutel-
nicii lor.Cifra la care sii ridicii
impositele farane§ti. Deficitele
sä arunch tot pe spinarea tara-
nilor. In cheltuelile budgetare
lefile boerilor §i po§tele sunt ar-
ticole principale 509-522
III. Birul care vine pe fiecare cap de
contribuabil Iiiran.Tiiranii pia-
tesc §i rosura i sfertul pentru le-
file boerilor. -- Caragea desflin-
teaz6 rasura.Inainte de a piirasi
tara, Caragea intocme§te un bud-
get mai moderat 522-528
IV. Moldova mai siiracti deceit Mun-

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSCIL MATERIEL

Pagina
tenia. De aceea fiscalitatea t
ma mica 528-331
V. Finantele sub Moruzi in Moldova.
Lupta intre boeri §i Moruzi, cel din
urma voind sa scadd cifra chel-
tuielilor. Reforma budgetary a
lui Moruzi. Sferturile reduse la
patru.Suprimarea num eroaselor
oranduieli §i unificarea budge-
telor. Scutelnicii supu.i la o
parte din biruri. Numdrul bir-
nicilor. Catagrafia satelor.
Cat plateau in mijlociu taranii de
cap de contribuabil ? 531-342
VI. Sistemul ludelor nu mai exists in
Moldova. Cisla la sate. Nu
este nici o norma dupd care sa-
tele i contribuabilii sunt im-
pui. Finantele sub Scarlat
Calimah. Budgetele sub acel
Donn. Cat plateau taranii 542-558
CAPITOLUL V. CONDITIA JURIDICA A TA-
RANILOR.
I. Fost-au ei vre-odata liberi ?Liber-
tatea de care s'au bucurat pana
la jumatatea veacului al 18-lea.
Fixarea for de pamant din cauze
de motive fiscale. Fixarea de-
finitive sub Caragea §i Ionita
Sturza.Libertatea faranilor sub
Regulamentul organic 558-561
IL Proprietarii nu aveau dreptul sa

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL MATER1EI

Pagina
alunge pe tdrani de pe mo§ii:
Interventia de ocrotire a Dom-
nilor. Dispozitiile Regulamen-
tului organic 564 567
III. Drepturile tdranilor pe mo§iile pro-
prietarilor 567-568
IV. Dreptul de a tiiia gratis lemnele de
foc §i de constructie. Schim-
baffle §i restrangerile ce au sur-
venit, in cursul timpului 568-581
V. Dispozitiile Regulamentul organic in
aceastii privintii ..... 581 582
VI. Dreptul tdranilor de a avea cu in-
destulare piinuinturi de arat, de
fdnate §i ima§. Reducerile ce
sufiir sub Rugulamentul organic 582-588
VII. pranii aveau drepturi de pose-
siune emfiteotica asupra caselor
§i gradinilor din vatra satului 588-592
VIII. Acela§ drept aveau asupra curd-
turilor 592-596
IX. Acela§ drept aveau asupra live-
zilor §i pometuri 596-600
X. Acela§ drept asupra pdmiinturilor for
de arat §i de fanat. 600-608
XI. Caracterizarea §i definitia juridicii
a situatiei 1.dranilor pe mo§ii 608-613
XII. Combaterea ideei ca Pranii ar
ft fost proprietari pand in veacul
al 17-lea 613 630
CAPITOLUL V. CONCLUZIE. 631-652
I. Privire generald. Discutia chestiei

www.dacoromanica.ro
 CUPIIINSUL MATERIEI

Pagina
daca laranii au fost vre-odata pro-
prietari 631 636
II. Privire generals. Privire generald
asupra libertalei de care S'au putut
bucura Uaranii tii in care veacuri.
Cele patru faze istorice prin care
au trecut taranii Caracterul
proprietatii piina la 1864. Ea era
grevata de drepturile seculare,
de usufruct, servitute i emfiteoza,
a laranilor,lleja sfi desemneaza
cele dourt proprietati, proprie-
tatea mare §i cea mica. Cauzele
care aduc ingreuierea muncei la-
ranilot.Aceasta ingreuiare gra-
be§te solutia desfacereilegaturilor
cn care taranii erau strami de
proprietari. Ideea gratuitatei
muncei incepe a fi criticata, ba
chiar condamnata. Avantajele
ce prezenta vechea organizatie
pentru proprirtari tii inconvenieu-
tele §i lipsurile pentru tarani.
llesfacerea legaturiloi sa impunea. 636 632

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro