ACADEMIA 1

DE STIINTE I
SOCIALE
SI POLITICE
A REPUBLICII
SOCIALISTE
ROMANIA
.

'11 ''
777 a A
.
. ' ' !. :, ,,

i'liftIllitihIlltiiirialli ',iiiiiii 13_1/N. St71_1."A. R:,,

I

ISTORIA ROMANIEI .
l.,-
.. 2500 DE ANI DE LA LUPTA GETILOR PENTRU APARARE A 11
LIBERTATII I INDEPENDENTEI4 1 ..L.1 4 .
.,L .
.,, 1 111 1 I i DUMITRU BERCIU
. .,. GETO:DACB, ISTORIE 5.1 c! &MOE'. p000ta
r4 ONSTANTIN PREDA

I. 1
x

1111110111011 1000L
CU PRIVIRE LAINCEPUTURtE EVULUI MEDIU IN ISTORIA ROMANIEI
4.

(III) Cristalizarea relatiilor feudale (secolele VIII XI) ',.

, ,
,.1 .,.
STEFAN OLTEANU
,J
._
1.,..) 1 \- 1.1
CONCEPTIA ROMANIEI SI CEHOSLOVACIEI ASUPRA SECURITATII
.
COLECTIVE EUROPENE SI COLABORAREA LOH IMPOTRIVA FASCIS-
N
MULUI (1930-1939) (II) ,I.,
.,,.. , -... :
,
.
1

4 . ,
i ,

M. 0 1,

.- ,9 ,
: `!
11111111110ett
,
.
.1

PREZAN MEMORIALISTUL (III)

, cortEspciNijEkr
IF .
0#100110040.11
, INSEMNAIII
-

- .
.

...,
...
I PROBLEME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE-
i
, . 1 Id!.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA GARIBALDI DIN ANTII 1982-- 1985
. , ,2 I. ;
1
,
' CRONICA S SETH STIINTIFICE CARTEA ROMANEASCA
..' : REVISTA REVISTELOR SI STBAINA DE ISTORIE
.. DE ISTORIE , INDEX ALFABETIC
,

c
12 i .
TO M U L '39 '`
.1 c
1986
DECEMBRIE

I
u 5 www.dacoromanica.ro
EDITURA ACADEMIEI
, ,

REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA -,.-

ACADEMIA DE FTIINTE SOCIALE $1 POLITICE
A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
SECTIA DE ISTORIE $1 ARHEOLOGIE

COMITETUL DE REDACTIE

.$TEPAN STEFANESCU (redactor of ), ION APOSTOL (redactor

of adjunct); NICHITA ADANILOAIE, LUDOVIC DEMENY,
GHEORGHE I. IONITA, VAS ILE LIVEANU, AUREL LOGHIN,
DAMA SCH IN MIOC, STEFAN OLTEANU, POMP IL IU TEODOR
(membrt).

Pretul unui abonament este de 180 lei.

In tarn abonamentele se primesc la oficlile po§tale §t difuzorit de
presA din Intreprinderi oi institutii.

Cititorii din stritinAtate se pot abona adrestndu-se la ROMPRES-

FILATELIA Departamentul Export-Import-presA P. 0. Box
12-201. Telex 10376 prsfi r Bucurestl, Calea Grivitel nr. 64-66.

Manuscrisele, cArtile §1 revistele pentru

schimb precum §i mice corespondentA se
vor trimite pe adresa Comitetului de
redactie al revistel REVISTA DE
ISTORIE". Apare de 12 ori pe an.

Adresa Redactlei :
B-dul Aviatorllor, nr. 1
71247 Bucure§ti, tel. 50.72.41.
www.dacoromanica.ro
 STAo

STA
DISTORE
1TOM. 39, Nr. 12
deeembrie 1986

SUMAR

ISTORIA ROMAMEI

DUMITRU BERCIU, 2500 de ani de la lupta getilor perttru apárarea libertAtii si

independentei 1165
CONSTANTIN PREDA., Geto-dacii, istorie si civilizatie 1172

*
STEFAN OLTEANU, Cu privire la inceputurile evului mediu in istoria Romaniei (III).
Cristalizarea relatiilor feudale (secolele VIII XI) . . . . . .
. . ..1183
ION M. OPREA. Conceptia Romaniei si Cehoslovaciei asupra securitatii colective euro-
pene 5i colaborarea lor impotriva fascismului (1930 1939) (II) 1200

MEMORII, CORESPONDENTA, INSEMNARI

Pr zan memorialistul (III) (Ion Pavelescu, Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu ) . . . . 1215

PROBLEME ALE ISTORIOGRAF1EI CONTEMPORANE

B liografie selectiva Garibaldi din anii 1982-1985 ( (.51efan D lureanu ) 1227

CRONICA VIETH STIINTIFICE

Sesiunea stiintifica cu tema : Marele Mircea Voievod personalitate proeminenta a

istoriei nationale" : Simpozionul 600 de ani de la urcarea pe tron a Marelui Mircea
Voievod" ; Al XIX-lea lectorat de yard al societatii de stiinte istorice din
Romania (Constantin 5'erban, Ion Sendrulescu ) ; Calatorie de studii In U.R.S.S.
(Irina Gavrila ) ; Cronica. 1234

CARTEA ROMANEASCA $1 STE AINA DE ISTORIE

* * * Istoria militard a poporului romdn, vol. II, Edit. militarii, Bucure5ti, 1986, XVI +
638 p. (Andrei Busuioceanu ) 1240
ON ISIFOR GHIBU, Nu din partea aceea, Edit. Eminescu, Bucuresti, 1985, 423 p. (Ion
Bdigrddean ) 1241
www.dacoromanica.ro
1161
CORNELIA PAPACOSTEA-DANIELOPOLU i LIDIA DEMENY, Carte ;i tipar lii
socielatea romilneascd $i sud-est europeand (secolele XV I I XI X), Edit. Eminescu,
Bucuresti, 1985, 264p. + il. (Paul Cernovodeanu) 1243
GHEORGHE ZAHARIA, ION CUPSA, Pal ticiparea Romdniei la Int ringerea Germaniei
naziste, Edit. politick Bucuresti, 1985, 362 p. (Gelcu Maksutovici ) 1244

REVISTA REVISTELOR DE ISTORIE

"Past & Present. A Journal of Historical Studies", Numbers 102-105, Febru: ry-No-
vember, 1984, 708 p. (Mihai Manea ) 1246
Index alfabetic (Mihai Oprilescu ) 1249

www.dacoromanica.ro
1162
 TOME 39 No 12
déeembre 1986

S OMMAIRE

L'HISTOIRE DE ROUMANIE

DUMITRU BERCIU, 2500 ans depuis la lutte du gétes pour la liberté et l'in dependence 1165
CONSTANTIN PREDA, Géto-daces, histoire et civilisation 1172

*
STh FAN OLTEANU, A propos des commencements du moyen-fige dans l'histoire de
Roumanie (III). La cristallisa lion des relations Modals (VIIIe XIe siècles) . . 1183
ION M. OPREA, La conception de la Roumanie et de la Tchécoslovaquie concernant la
securité collective européenne et leur collaboration contre le fascism a (1930 1939)
(II) 1 200

MEMOIRES, CORRESPONDANCE, NOTES

P e7an le mémorialiste (III) (Ion Pavelescu, Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu ) . . . 1215

PROBLEMES DE L'HISTORIOGRAPHIE CONTEMPORAINE

13 liographie selective concernant Garibaldi durant l'étape 1982-1985 (.le fan Delureanu) 1227

CHRONIQUE DE LA VIE SCIENTIFIQUE

La session seientifique : Le Grand Mircea Voiévode personnalité marquante de

l'histoire nationt le" ; Le symposium 600 ans depuis l'avenement au tram du
Grand Mircea Voiévode" ; Le XIX° lectorat d'été de la societe des sciences
historiques de Roumanie (Constantin .erban, Ion $endrulescu ) ; Voyage d'études
en U.R.S.S. ( Irina Gavrild ); Chronique . 1234

LE LIVRE ROUMAIN ET ETRANGER D'HISTOIRE

* * * Istoria militard a poporului romdn (L'histoire militaire du peuple roumain),

vol. II, Edit. militard, Bucuresti, 1986, XVI + 638 p. (Andrei Busuioceanu ) . . 1240
ONISIFOR GHIBU, Nu din partea aceea (Non pas de ce ate-lit), Edit. Eminescu,
Bueure*ti, 1985, 423 p. (Ion Bdigrddeana ) 1241
www.dacoromanica.ro
1163
CORNELIA PAPACOSTEA-DANIELOPOLU si LIDIA DEMENY, Carte si tipar in
societatea romdneased sisud-est europeand (secolele XVII XIX ) (Livre et impri-
merie dans lasociété roumaine et sud-est européenne) (XVI le XIXe siècle), Edit.
Eminescu, Bucuresti, 1985, 264 P. + il. (Paul Cernovodeanu ) 124
GHEORGHE ZAHARIA, ION CUIWi, Participarea Romdniei la in( ringerea Germaniei
naziste (La participation de la Roumanie a la (Waite de l'Allemagne nazie), Edit.
politick Bucuresti, 1985, 362 p. (Gelcu Maksutovici ) 1244.

LA REVUE DES REVUES D'HISTOIRE

"Past & Present. A Journal of Historical Studies", Numbers 102 105, February-
Index alphabétique (Mihai Opriiescu ) ...... .
November, 1984, 708 p. (Mihai Manea )
. . . .
1246
1249)

1164
www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANIEI

2 500 DE ANI DE LA LIIPTA GETILOR

PENTRIT APARAREA LIBERTATII I INDEPENDENTEI

DUMITRU BERCIU

Dupa al IX-lea Congres al P.C.R. s-a acordat o atentie din ce ince

mai sporita cercetarii istoriei patriei,si cunoasterii trecutului nostru, a
obir0ei devenirii noastre. In cele doua decenii ce s-au scurs, a patruns in
stiinta istorica romaneasca un curent proaspat, de gindire dialectica mate-
rialist-istorica, de simtire patriotica, de pretuire a adevarului istoric asa
cum a fost el, in afara tuturor prejudecatilor i intereselor politice.
S-a deschis larg perspectiva cercetarii i cunoasterii obiective a is-
toriei. De aci s-a luminat cu adevarat tezaurul trecutului nostru si s-au
deslusit momentele importante, culmile luminoase ale istoriei noastre na-
tionale.
Cea dintii culme luminata de Melia istoriei scrise universale a fost
anul 514 i.e.n., cind getii, stramosii poporului roman, luau armele in miini
ca sa-si apare libertatea, pamintul i mormintele parintilor lor.
Izvoarele antice privind pe geto-daci sint in general putine, de multe
ori contradictorii i adesea nesemnificative, dar la Herodot care a
trait in sec. V i.e.n. gasim interesante referiri la geti. In lucrarea sa
Istorii Herodot descrie pe larg campania lui Darius I, regele persilor
impotriva scitilor, in anul 514 i.e.n. i prezenta lui in Balcani si la Dunarea
de Jos. In 1986 s-au implinit 2 500 de ani de la acest eveniment, cind izvoa-
rele consemnau prima fapta de arme a stramosilor indepartati ai poporu-
lui. roman. Her odot mentioneaza ca expeditia era indreptata impotriva
scitilor, care dupa ,parintele" istoriei s-ar fi invecinat cu getii pe Istru
(Dunare). Relatarea lui Herodot nu corespunde realitatii secolului VI V
i.e.n., intrucit descoperhile arheologice din Romania, cit si ale colegilor
sovietici, arata ca getii se aflau 0 la nord de Istru, pina la Tyras (Nistru),
inca din prima jumatate a mileniului I i.e.n., cind s-au desprins din fondul
general trade, ca ramura nordica, i cea mai importanta a lumii tracice,
care a si atins sub Burebista i Decebal cea mai inalta treapta de dezvol-
tare si afirmare. De fapt, inca in vremea lui Her odot geto-dacii locuiau
intreaga arie dintre Haemus (Stara Planina), Carpatii Pklurosi, Tyras
Dunarea mijlocie. Insa scitii sint documentati la rasarit de Nistru, cu
deosebire in stepele nord-pontice, raspindindu-se mult spre Asia centrala,
amenintind, desigur, statul persan. Unele elemente de cultura scitica au
fast descoperite si pe teritoriul farii noastre. Multe se ghsesc in Moldova,
cit si in Transilvania, dar aceasta nu inseamna ca in epoca lui Herodot
scitii ar fi constituit o patura dominanta la nord de Dunr e, care sa in-
dreptateasca pe istmicul grec sa stabileasca linia de desparth e dintre
seiti i geti pe Istru. Se §tie ct insa0 fondarea cetatilor grecesti Histria,
Tomis, Ca1latis, s-a petrecut in mediul traco-getic i ca aristocratia localä
www.dacoromanica.ro 1165
 er a si ea interesata in negotul cu grecii, ca f reprezentantii aceleiasiaris-
tocratii nord-dunarene. Lumea geto-daca, Inca din sec. VIII VII i.e.n.
constituia o unitate etnica, economica, culturala si lrngsristica, unitate
care se documenteaza prin cultura Basarabi (dupa localitatea cu acelasi
nume din jud. Dolj). Si in secolele urmatoare, prin complexul Ferigile-
Eirsesti-Babadag III-Ravna-Dobrina (din Bulgaria) se pastreaza si se
dezvolta , aceeas'i unitate etno-culturala traco-geto-dacica in aria de
la nord de Balcani, Pontul Euxin si Carpatii Meridionali i Ras'ariteni
(pina la Nistru). Descoperirile Dente in Dobrogea, la Tariverde, Cernavoda,
Enisala, Beidaud si Sarinasuf reflecta puternica unitate traco-getica,
sud si nord-dunareana. Merita a fi mentionat c raporturile dintre sciti
traco-geto-daci au fost destul de strinse, daca ne gindim la grupul de
descoperhi scitice de pe Mures, la cele de pe Tisa si cele din Moldova.
Asa incit evenimentul din anul 514 i.e.n. si lupta getior impotriva persi-
lor, inainte ca acestia s ajunga pe teritoriul propriu-zis scitic , adica
de la rasarit de Nistru , se explica si prin relatiile strinse dintre geti
si sciti si interesele lor economice si de alta natura comune. In unitatea
etno-culturala geto-dacica se intilnesc, in general, nurneroase elemente
de cultura specifica scitica, drept urmare a raporturilor reciproce, dar
trebuie s amintim c cele mai multe bunuri de cultura scitica, de nivel
superior, patrundeau in rindurile virfurilor aristocratiei locale, care intre-
tinea raporturi mai intime cu aristocratia razboinica, a scitilor din stepele
nord-pontice. 0 atare constatare este valabila nu nurnai pentru see. VI
i.e.n. dar i pentru secolele V si IV i.e.n., cind in arta princiara" traco-
getica se intilnese influente scite.
Dar indiferent de relatiile getilor cu scil1ii asa cum reies ele din docu-
mentarea arheologica, getii s-au opus cu armele uriasei armate persane
pentru a-si apara libertatea si independenta. Curajul getilor a impresionat
pe Darius, iar Herodot a tinut sa noteze episodul getic al expeditiei, ma-
i elui rege" ca ceva neobisnuit, mai ales in raport cu restul lumii tracice.
Inainte de a ajunge la Istru, birui mai intii pe geti, care se cred
nemuritori", scrie Herodot (IV, 93), adaugind : Caci tracii, locuitorii
din Salmydessos i cei care ocupa tinutul asezat mai sus de orasele Apol-
Ionia i Messembria, pe nume scirmiazi si nipseeni , s-au predat lui
Darius fail lupta. Getii insa, fiindca s-au purtat nechibzuit, au fost indata
inrobiti, maocir o ei sint cei mai viteji pi cei mai dregi dintre traoi" (s.n.).
Mai departe, Herodot arata c acestia (getii), dupa ce au fost supusi de
persi, urmara restul armatei" (peisane) IV, 96. Herodot calatorise mult
cunoscuse, fara indoiala si pe geti. El ajunsese pina la Olbia, la garde
Bugului culegind informatii asupra sciilor, dar la Olbia nu erau straini
nici g4ii. Alte informatii le-a putut avea de la negustorii greci, pe care
i-a intilnit in calatoriile sale. In afara de aceasta, Herodot §i-a scris opera
sa Istorii la jumatatea secolului V i.e.n., prin urmare nu prea tirziu dupa
evenimentul de la 514 i.e.n., asa incit intimplarile de atunci erau inca
in amintir ea generatiei lui Herodot. Toate acestea yin s sporeasca in
general, increderea noastra in relatarile istoricului gree.
Cit priveste data expeditiei, in prezent s-a cazut de acord. pentru
anul 541 i.e.n., desi unii istorici mai propun 512, 513, 515 1.e.n. In istorio-
grafia romaneasca si in cea universall, oamenii de ofino, s-au oprit azi
la 514 i.e.n.
Care sfirsitul sec. VI i.e.n. statul persan era cel mai puternic stat
al Orientului antic. In 546 i.e.n., Cyrus II cucerise Lidia §i toate orasele
grecesti ale Asiei Mici, unele metropole , ca Miletul , ale unor orase

1166
www.dacoromanica.ro
 grec esti de pe litoialul de vest- al Pontului Euxin. Cambyse, fiul lui Cyrus,
va cuceri Egiptul, asa ca la urcarea pe tionul statului a lui Darius I (522
486), Impeiiul persan se intindea la raskit pina la India, iar in apus
pina la Mediterana. Se creiase astfel, cel mai puternic imperin de pin./
atunci in Orientul antic. Darius a procedat la reorganizarea temeinica a
statului, cu scopul de a intki in primul rind puterea regala. Structura
statului a dobindit un puternic caiacter militar i teociatic, regele insusi
considerindu-se de origine divina. Darius si-a format un aparat adminis-
trativ, financiar, economic si militar superior tuturor statelor antice de
pina atunci. El s-a sprijinit pe aristocratia oraseneasca, cea militar i pe
aceea a Templelor. In statul peisan din vremea lui Darius totul era sub-
ordonat regelui i armatei. Numai garda Marelui rege" eza alcatuita din
2 000 de calketi, 2 000 de pedestrasi i cei 10 000 nemuritori", ale caror
rinduri se completau imediat cind. cadea vreunul. Armata era alcatuita
din macenari permanenti. Din punct de vedere al efectivelor, armata
persana era cea mai numeroasa din vremea aceea. Statul dispunea si de
o economic foarte prospera. Schimburile comercia1e erau um ate de mo-
neda de aur, de argint i cea divizionara de bronz, toate en valoare circu-
latorie universala. Darius a creat i o ampla retea d.e drumuri, care legal]
capitala de toate centrele economice i politice interne, dar I cu drumu-
rile comerciale din afara. In anul 517 i.e.n., Darius reu0se s fixeze hota-
rul pe Indus, iar la vest era stapin pe toata Asia Mic i pe cetkile grecesti
din Ionia, iar in Europa deja Bizantul, Chersonesul Tracic i Macedonia
erau sub autoritatea regelui persan. Darius avea, prin urmare, un solid
cap de pod in Balcani, inainte de a declansa campania din 514 i.e.n.
impotriva scitilor, dupa spusele lui Herodot.
Cauzele acestei uriase expeditii sint multiple si complexe. Pentru
atingerea scopului avut in vedere de care Mare le Rege, acesta a &cut
pregatiri pe masula imperiului universal, in fruntea caruia se gasea. In
centrul preocuparilor lui Darius nu stateau, atit seiii, ci lumea elenica,
indeosebi Atena, presupus dusman, precum s-a intimplat. In primul rind,
a taimis cm abii care sa cerceteze maul de vest al Pontului Euxin i iscoade,
ewe sa culeaga informatii despre traci, geti, sciti i despre cetatile grecef,ti
de pe litoralul vestic i nordic al Pontului Euxin. Atit aceste cetki grecesti,
de la Biaznt la Olbia trebuiau sa fie inglobate in imperiul persan, cit 8i
hinterlandul imediat, traco-getic i scitic. Scopul final al lui Darius era
siS transforme Marea Neagra i Egeea intr-o mare persana", pentru a
putea controla coniertul cu griul pontic (scitic, dar i getic !), cu lemnul
pentru constluctiile de cora..1)H de catre Atena, precum i drumul aurului
din Urali i poate din Siberia. Fiind stapin pe Strimtori i pe tot litoralul
Pontului Euxin, cucerirea Greciei continentale i infringerea Atenei pu-
teau fi asigurate pentru Darius. Acesta a fost scopul principal, de ordin
economic si politic, la care se adauga, desigur, cel de natura
In aceasta privinta, Darius urmarea deopotriva asigurarea frontierei
de ford impotriva scitilor, vestiti calareti arcasi, care facuseia pradaciuni
si jafuri in imperiul medo-persan, cu aproape un secol i jumatate inainte
de epoca lui Darius I, asa Welt pedepsirea" scitilor, cum incearca Hero-
dot sit explice cauza expeditiei lui Darius, in Balcani i spre stepele ford-
pontice, ni se pare mai mult un pretext, cu scopul de a atrage atentia in
afara lumii grecesti, pe care, de fapt, Darius o avea in vedere atunci.
De aceea noi credem ci expeditia de pedepsire" a scitilor reprezinta
asa cum sustine Herodot , este doar un pretext. In realitate , daca
tinem seaml de relatarile lui Herodot, si nu avem altele, armata per-
www.dacoromanica.ro
1167
sana nici nu a dus lupte propriu-zise cu scitii, ci doar hartuieli, iar daca
tinem seama si de parerea unor istorici ca Darius nu a ajuns decit pina
la Tyras (Nistru), atunci intreaga desfasurare a campaniei persane a avut
boo numai pe pamint getic , de la Haemus la Tyras.
Darius va fi avut stiri nu numai despre sciti, dar i despre si
restul lumii tracice. El trimisese, de fapt, corabii cat e si cerceteze litoralul
6ueti
Mardi Negre i s culeaga stiri asupra cetatilor grece§ti. Pentru atingerea
scopului principal, Darius a Mout pregatiri pe masura imperiului univer-
sal, in fruntea caruia se gasea. El a pregatit o ostire de 700 000 de oameni
(pedestrasi i cavalerie) si 600 corabii ale grecior ionieni, care erau deja
supusii regelui. Fara indoiala c efectivul este exagerat, dar chiar asa tre-
buie s retinem cit Darius a pus in miscare o armata uriasa cu care a
trecut Helespontul pe un pod de vase, construit de arhitectul gi ec Man-
dl ocles din Samos.
Atmata persan6 a inaintat fárà plea mare grabit. Flota ionianit a
primit mdin de la rege ca s inainteze spre gmile Dunkii i s Otrunda
in susul fluviului, m mind s5, faca un pod de vase pe Istru, acolo unde se
desparte in biate", spune Herodot, pe care trebuia sa treaca armata de
uscat, in frunte cu Darius.
Dar inainte de a trece la nold de Haemus (Stara Planina), Darius
a cucent toate neamurile tracice din bazinul fluviului Marita, unde se
gaseau oth izii, cel mai putelnic t ib al tracilor menctionali, care, dup5,
plecarea per ilor, va crea stand odrid, dupit modelul satrapiei persane.
Armatele, petsane au inaintat i spre muntii Rodope spre sud, unde se
gaseau tot othizii. De asemenea este de presupus ca o coloanit petsana
a patruns sine interiorul tentoriului ti acic, pe valea fluviului Marita si
Tundgiei. Cuceiirea neammilor tracice de la sud de BaAcani a constitutt
prima etapa a campaniei lui Darius in Balcani. Toate triburile tiacice
s-au supus Marelui Rege" fara lupta. Nici cetatele giecesti, Messembria
Apollonia nu au schitat nici o impotrivire. La fel 701 proceda si Calla-
tis, Tomis, Histria i Olbia.
Singura rezistenta intimpinata de persi a fost din partea getilor
,cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci". Episodul getic reprezinta
a doua etapa a expeditiei per sane si ceva neobisnuit, ceea ce a impresionat
pe Herodot, care a tmut s consemnezetezistenta getilor, subliniind vite-
jia i spi itul lor de dieptate, ca doua, trasanni morale majore, pe care
le-a p-strat popmul nostril, ca pe un inestimabil tezaur la'sat de stramo0i
sai mdepat tati.
Diumul pal curs de Darius de la Balcani Dna, la Dunk e nu se cunoaste
in amanunte. Se pare ca, armata persana inainta in trel coloane, plincipala
avind in frunte pe insusi recrele, care tinea legatura cu flota ioniana care
in nta spre gu ile Dunarii Nu tim de asemenea nici unde s-a pettecut
p- ma ii .pot iviu e a getilor i daca a fost una sau mai multe lupte. Este
de presupus s fi fost mai multe lupte, in functie de modul de organizale
politico-militara a getilor. Cert este insa ct getii sud dunareni ajunseseta,
spre sfusitul sec. VI. i.e.n., la inchegarea unor formatiuni unional-tribale
puternice. Descoperirile arheologice din zona Varnei indica prezenta
acolo a unei asemenea uniuni tribale, dupa cum si cele din Doblogea; de
la Tative de, Be'daud, Sarinaslif atest5, o altit puternica uniune social-
politica si militant getica. Aceste doua formatiuni getice N or fi luptat
impotriva armatelor persane.
www.dacoromanica.ro
1168
 Stirea herodoteica are o importanta deosebita, ea fiind prima ates-
tare printr-un izvor scris al antichitatii a locuirii getilor intre Haemus,
Istru i Pontul Euxin. Dupa cum s-a aratat si mai inainte, getii se aflau
si la nor d de Dunar e, pina la Tyr as (Nistau) i Carpatii Padmosi. Din acest
pullet de vedere, documentarea arheologica infirma relaterea lui Her odot
oft scitii se invecinau cu getii pe Dunare Scitii se aflau in stepele nord-
pontice i spre rasarit.
Cit priveste trecerea lui Darius si a miasei lui armate peste Dunare,
parerile sint impartite. Unii socot ca Darius a trecut pe la Isaccea, un
important vad de trecere. Altii sustin cá trecerea a avut loc la Cernavoda,
tinind seama de relatarea lui Herodot e flota ioniana a urcat pe Dunare
in sus doua zile i s-a oprit pentru a construi podul de vase, unde Istru
se imparte in brate". Noi presupunem ca Darius a putut trece mai de-
graba pe la Cernavoda, venind dinspre Histria, pe valea Carasu. Coloana
condusa de Darius va fi inaintat in apropier ea litoralului si de la Histria
putea foarte usor s scurteze drumul spre Cernavoda, cita vreme Darius
credea c dincolo de Istru se MIA scitii, daca ne referim la relatarile lui
Herodot. Binecunoscuta sabie emblema descoperi0 la Medgidia, pe
car e noi am pus-o in leg:Aura cu acest eveniment , ar putea indica pre-
zenta regelui persan in centrul Dobrogei, unde va fi avut loc probabil
o impotrivire a getilor. Sabia emblema era un simbol al puterii poli-
tice, militare i religioase i va fi fost fixata pe un monument triumfal
sau pe un sarcofag. In acest context poate fi vorba de o capetenie a geti-
lor cazuti in lupta, mai degraba decit de un sef per san.
Nu avem giri dac i getii de la nord de Istru se vor fi impotrivit
cu armele Marelui Rege", dar aceasta este de presupus. In mice caz re-
zistenta getilor, inaintarea prna la Dunare a armatei persane i trecerea
ei la nord de fluviu reprezinta a doua etapa a campaniei lui Darius, in
care a intilnit o rezistenta puternica. Darius a apreciat vitejia getilor ml
a atras o parte a lor in armata persana Acegi (geti), a caror fire era ast-
fel , scrie Herodot (IV, 96) , dupa ce au fost supusi de persi, urmara
restul armatei" (persane). Nu se poate preciza daca este vorba de getii
suddunareni , ceea ce este mai probabil , sau de cei de la ford de
Dunare, in teritoriul carora va pasi monarhul persan, dupa trecer ea Istru-
lui. De fapt, imediat ce a trecut, Darius a avut convingerea ca se gaseste
pe pamint scitic, dad, ne sprijinim tot pe spusele lui Herodot.
Durata expeditiei in etapa de dupa trecerea Istrului trebuia oft

,
dureze 60 zile. Aceasta apreciere se face pe baza celor 60 de noduri facute
de Darius pe o curea, pe care a dat-o ionienilor care pazeau podul de peste
Duna'se, cu ordinul ca s desfaca zilnic un nod luati aceasta curea
scrie Herodot, referindu-se la hotarir Ea lui Darius , i de indata ce rag,
veti vedea purces impotriva scitilor, incepind chiar din acea clip, dezle-
gati in fiecare zi cite un nod" (IV, 98). Intoarcerea lui Darius a fost mai
precipitata, Ma a fi putut avea o lupta decisiva cu scitii. Acestia pustiau
totul in calea armatei persane, astupind fintinile i izvoarele. Ei nu obti-
nusera nici ajutorul solicitat de la vecinii lor, printre care si agatirsii,
care se &eau in Transilvania i Moldova. De aceea au fost nevoiti sa
hartuiasca doar armata persana. In fata unor dificultati mereu sporite
Darius a hotarit sa-si retraga fortele. El a fog nevoit sa abandoneze o-
tasii care nu mai puteau sa faca noi efortmi sau er au bolnavi. Uncle izvoare
www.dacoromanica.ro
1169
 mei4ioneaz1 un num/r de 80.000 de oameni pArlsiti d.e Darius pe solul
scitic, ceea ce reprezina un efectiv mic fat/ d.e uriasa armatl de 700.000
ostasi.
Nu se stie precis dacl Darius a putut inainta pin5, la Nipru sau Volga,
dui)/ pgrerea lui Herodot. Mai probabil este ca' in general nu a trecut
dincolo de Tyras (Nistru) si cA etapa principal/ a expeditiei persane si
retragerea s-au facut numai pe sol getic, unde a intilnit aceleasi ostili-
ati, ca 0 din partea scitilor, dm/ monarhul achemenid a pAtruns in teri-
toriile locuite de sciti, la est de Nistru.
Retragerea a fog precipitat/, dar scitii nu au reusit sl distrug/
armata perm* care a trecut in ordine peste podul de pe Istru, p/zit de
grecii ionieni, mai ales d.e tiranul Miletului.
Din relat/rile lui Herodot s-ar desprinde ideea &A expeditia lui Da-
rius s-a soldat cu un e§ec. Noi socotim totusi c/, practic, Darius si-a atins ,
eel putin partial , scopul urmArit initial.
Darius a 1/sat in Balcani 80 000 d.e ostasi sub comanda lui Mega-
bazos, care a cucerit toat/ Tracia meridional/ ora§ dup/ oras si neam
dup/ neam", cum ii poruncise Darius. R/scoala cetAtilor grecesti a fost
inlbusitI. Toate cetatile grecesti, de la Bizant pin/ la Histria , care
nu schitaserA, de fapt, nici un gest de impotrivire , au fost supuse Mare-
lui Rege. La fel Bizantul si Chersonesul Tracic, iar regele Amyntas al
Maced.oniei a fog adus sub ascultarea monarhului persan. Tracia a deve-
nit o satrapie persana, (Skudra). Satrapia Ionia a fost reorganizatI, iar
sediul satrapului acegeia a fost orinduit, la Bizant, pentru a putea con-
trola intregul comert pontic si lemnul de constructii pentru corábii des-
tinate Atenei si in general Greciei continentale. Prin urmare, desi expe-
ditia propriu-zis/ impotriva scitilor a esuat, ea nu s-a sfirsit totusi printr-un
dezastru, scitii nereusind nici chiar s/ distruga podul, pe care Darius si-a
retras ostirea si s/ urmAreasea armata persanA pin/ la trecerea ei in Asia,
impreun'a cu Darius. Toate evenimentele legate de etapa final/ a expedi-
tiei persane s-au petrecut pe teritoriul Valli noastre si pe tiirmul Dun'arii
dobrogene. Practic, getii nu au avut de suferit din ea-laza persilor, ei dobin-
dindu-si imediat libertate, dup/ scurta si efemera stapinire persan/, care
a avut mai mult un caracter formal. Getii de pe intreaga locuire a lor au
famas complet in afara sapinirii persane, ceea ce nu a fost cazul tracilor
meiidionali si al cetatilor grecesti de pe litoralul Pontului Euxin.
Getii , d.e la sud si d,e la nord de Dun Ire s-au dezvoltat nestinghe-
rit si dui)/ 514 i.e.n., perfectionindu-si mereu organizarea social-politic/
si militar/ §i. creindu-si , in continuare, o civilizatie din ce in ce mai str/-
lucitoare. Este suficient s5, avem in vedere, de pildá, splendidele tezau,re
de art/ princiarl" traco-getice clescoperite pe teritoriul locuit odinioar/
d.e geti, ca cele d.e la Agighiol, BAiceni-Iasi, Peretu-Teleorman, Craiova
si acum, foarte recent, cel de la Rogozen, raionul Vrata, in Bulgaria, toate
dind masura puterii si vietii de fast a dinastilor-basilei, urmasii celor
mai vitezi si celor mai drepti dintre traci" care in 514 i.e.n. isi apIrau
libertatea si p/minturile.
Rezistenta getilor impotriva lui Darius are o semnificatie deose-
bit/ pentru istoria poporului nostru. Prin pArintele istoriei" , Hero-
dot , dispunem d.e prima atestare scris/ a prezentei getilor la nord de
Haemus si la Dun/re, cit si a primei fapte de arme a strAmosilor nostri
www.dacoromanica.ro
1170
getii. Cam in aceia0 vrerne i Sofocle amintea de un basileu get, Charna-
bon care in timpurile de fata domne0e peste geti". Chiar daca este vor-
ba de un izvor literar, totu0 se poate conclude ca la jumatatea sec. V
i.e.n. in lumea greceasca se Oia ca getii atinsesera treapta de organizare
social-politica de tipul unional-tribal ale carei premise vor fi fost rnai vechi,
deja existente in sec. VI i.e.n. Ace§ti indepartati stramo0 au transmis
poporului roman setea de libertate, vitejia, curajul i spriritul de drep-
tate, la care poporul nostru a adaugat sentimentul dernnitatii i mindriei
de a se fi nascut pe ace1ea0 meleaguri, pe care stramo0i sai le aparau cu
armele in miini, acurn doua milenii i jumatate.

www.dacoromanica.ro 1171
 GETO-DACII. ISTORIE SI CIVILIZATIE
CONSTANTIN PREDA

Locuitorii de origine traca din regiunile carpato-danubiene si pon-

tice, ping la Balcani, care se vor impune in viata econornieg si politica a
sud-estului Europei ping la cucerirea romanit, sint cunoscuti in izvoarele
serise antice sub numele de geti si daci. Individualizati din marea masg a
tracilor in cursul sec. VIIVI i.e.n., geto-dacii se prezinta, pe tot pareur-
sul existentei lor, ea o unitate etnica, si lingvistica, eu o culturg mate-
rialg si spiritualä proprie.Denumirea de geti este folosita cu predilectie de
scriitorii greci pentru toti geto-dacii, dar mai ales pentru populatia de la
Dungrea de Jos, de pe ambele maluri ale fluviului, de la Carpati, la Marea
Neagra si ping, la Balcani. Contactul lor cu lumea greacg va face posibila
si consemnarea de Care marele istoric grec al antichitAii Hetodot( sec. V
i.e.n.) a primelor stiri despre geti Inca din sec. VI i.e.n.
Numele de daci este preferat de scriitorii latini, pentru locuitorii
din regiunile centrale si de vest ale spatiului carpato-duniirean, extinzin-
du-1 apoi si la populatia din zona extracarpatica, in care se inglobeazg
toti geto-dacii. Dacii sint pentru prima data mentionati in izvoarele scrise
pe la mijlocul sec. I i.e.n., la Caesar, in De bello Gal lieo.
Traditia literara antica greco-latina ni-i prezinta pe geti si pe daci
ea fiind unul si acelasi popor, ramura nordica a marelui neam al tracior,
1 orbind una si aceeasi limba. Identitatea etnica a geto-dacilor, comu-
nitatea lor de limbil si de teritoriu sint confirmate de rezultatele cerce-
tarilor arheologice.
Geto-dacii au locuit pe un teritoriu foarte vast. intinzindu-se de la
Balcani la Carpatii Nordici si de la Marea Neagrg si Tyras (Nistru), pina
in Cimpia Tisei, in anumiteperioade chiar ping la Dunitrea de mijloc. Aceste
limite maxime ale arid de raspindire a geto-dacilor corespund mai ales
perioadei lui Burebista. Ele sint confirmate de descoperirile arheologice si
de harta Daciei intoemita dupg comentariile luiAgrippa in anul 12 i.e.n.
Despre tinuturile locuite de geto-daci, despre riurile, orasele si nurnele
unor triburi din Dacia se gasese mentiuni intr-o serie de izvoare antice,
Tot in izvoarele antice, mai ales in geografia lui Ptolemeu, sint
pomenite numele a peste 40 localitati din Dacia, unele dintre acestea
fhnd localizate si identificate pe teren pe baza vechilor itinerarii si a cerce-
tarilor arheologice si epigrafice. Printre cele mai importante si mai bine
cunoscute se numara : Sarmizegetusa Regia (Grädistea Muncelului),
Napoca (Cluj), Apulum (Alba Iulia), Porolissum (Moigrad), Potaissa (Tur-
da), Cumidava (Risnov), Ziridava (Pecica-Arad), Tibiscum (Jupa), Dierna
(Orova), Drobeta (Turnu Severin), Sucidava (Celei), Piroboridava (Poia-
na), Tamasidava (Racatau), Zargedava (Brad), Petrodava (Piatra Neamt),
Troesmis, Dinogetia, Axiopolis, Sacidava, Capidava, Arcidava.
La fel de insemnate se dovedese si stirile refetitoate la Hurdle din
Dacia. Herodot ne vorbeste despre Dungre (Istios), Porata-Pyretus
www.dacoromanica.ro
1172
(Prutul), Tiarantos (Siretul), Araros (Buzau), Naparis (Ialomita), Ordes-
sos (Argesul) si Maris (Muresul). De la alti scriitori mai tirzii, mai ales
de la Ptolemeu avern informatii despre Aluta (Oltul),Tibiscum (Timisul),
Sarnus (Somesul), Crisia (Crisul) i Dierna (Cerna). Cele mai multe dintre
aceste denumiri au fost preluate de romani de la geto-daci, mai ales din cei
aflati in provincia Dacia si pastrate apoi de poporul roman ping in prezent.
Geto-dacii vorbeau dialectul tie nord al limbii trace. Singurele texte
din limba tracit sint reprezentate de doua inscriptii cu litere grecesti pas-
trate pe un inel descoperita la Ezerovo i pe o placa funeraa de la Kiol-
man ambele in R. P. Bulgaria. Nici una din aceste doug, inscriptii n-a
puta fi descifrata. Dovezi ale caracterului trac al limbii geto-dacilor s-au
Vistrat la Strabon, sec. I i.e.n., i mai ales la Ovidiu, care, in timpul exi-
lului sau la Tomis a invatat s vorbeased si sä scrie vesuri in limba geti-
lor. Cartu lia in limba getica scrisa de Ovidiu a disparut dupa moartea
poetului.
Din rindul cuvintelor traco-dacice pastrate pina astazi din care au
fost identificate in limba romana cca. 170, un loc de seama II ocupg cele
57 nume de plante medicinale transmise de Dioscurides in scriere greaca
si latina. La acestea se adauga numele proprii, antroponime i topo-hidro-
nime, cunoscute din autorii antici i din inscriptii. Existà multe cuvinte
in limbo, rornana, al caror sens n-a fost inch' deslusit i care ar putea sa
proving din vechea limba a dacilor.
Limba traco-dacica facea parte din grupa orientala a limbilor indo-
europene numita satern fiind inrudita cu baltica, slava, iraniana, sanscrita
si mai ales cu illyra. Aceasta a fost inlocuita treptat cu latina, ea dispa-
rind ea limba pe parcursul secolelor VVII e.n. In perioada de tranzitie
au continuat 0, se pastreze Inca numeroase cuvinte traco-dacice, o parte din
acestea fiind preluate ..si utilizate in comun de daco-romani i transmise
apoi limbii romane.
De pe urma contactelor geto-dacilor cu lumea si civilizatia greaca
gi romana au pastruns in Dacia, Inca dinainte de cucerirea romana, ele-
mente izolate de seriere. Dovezi in acest sens ne of era unele fragmente
ceramice descoperize in asezarea geto-dacica de la Ocnita (jud. Vilcea), pe
care sint inscriptii cu numele regelui local Thiamarcos i cu grupe de litere
latine (BVR, REB). in capitala Daciei preromane, Sarmizegetusa Regia-
Translvania, s-augasit blocuri de piatra din zidul de aparare avind impri-
mate litere majuscule (Treeesti. Tot aici s-a descoperit si un vas stampilat
cu inscriptia DECEBILVS PER SCORILO.
Religia geto-dacilor a atras atentia unora din scriitorii antici, ca
si a istoricilor si comentatorilor moderni, in primul rind prin credinta lor
in nemurire. In aceasta privin Herodot povesteste ca getii cred, ca nu
mor i c acel care dispare din lumea noastra se duce la zeul Zalmoxis, pe
care unii ii numese Gabeleizis. Ideea de nemurire in credinta getilor se
intilneste si la scriitorii antici Hellanicos sec. V i.e.n., Pomponius Mela
sec. I e.n., Iulian sec. IV e.n. etc., eu explicatii privind savirsirea unor
ritualuri speciale.
Zeul principal, suprem, pe care 1-au aclorat geto-dacii a fost Zalmo-
xis. Traditia literara greaca 11 infatiseaza ca pe un muritor, care a calatorit
mult si ar fi avut leo''lturi eu Pitagora. Dupa toate ind.icatiile de care dis-
puneru, ar ramine odivinitate chtoniana, a fertilitatii i vegetatiei capa-
tind treptat i atribute de caracter urano-solar. In legatura cu cultin ma-
relui zeu geto-dac pot fi puse unele din constructille religioase de la Gra-
www.dacoromanica.ro
1173
 distea Muncelului (Transilvania), aici aflindu-se acel Kogaionon (Muntele
Sfint) despre care vorbeste geograful grec Strabon in sec. I i.e.n.
Pe linga divinitatea suprema, geto-dacii mai cinsteau pe Marte, ca
zeu al razboiului. Unele date in acest sens s-au pastrat la Jordanes (Getlea)
si la Ovidiu ( Tristele). Zeita Artemis apare la traci sub numele de Bendis,
ca zeita a lunii, a padurflor si a farmecelor. Tot printre divinitile traci-
lor, indirect si ale geto-dacilor, s-ar mai putea aminti si un zeu al soarelui,
protector al vegetatiei, vindeckor si vraci, al ckui cult este atestat Inca
din epoca bronzului prin care votive trase de paski (Bujoru, jud. Tele-
orman si Orastie jud. Hunedoara). La acestea mai poate fi adaugat cultul
Cavalerului trac, o divinitate a naturii salbatice si a primaverii, si cel al
Cavalerilor danubieni, divinitati de origine geto-daca din sec. IIIV. e.n.
Cea dintii afirmare politica' a geto-dacilor consemnata in izvoarele
antice dateaza de la sfirsitul sec. VI i.e.n. Vorbind despre expeditia lui
Darius I impotriva scitilor din nordul Mash Negre (514-513) i.e.n., Hero-
dot aminteste de rezistenta pe care au opus-o getii regelui persan. Din
analiza textului si mai ales a descoperirilor arheologice rezulta c getii
care s-au opus inaintarii armatei per sane erau constituiti intr-o uniune
de triburi, situata in partea de nord a Dobogei, condusa foarte probabil
de un basileu (rege). In una din comedifle lui Sofocle ( Triptolemos, sec.
V i.e.n.) este pomenit numele regelui Charnabon, care domnea peste geti,
dovada c inca din sec. VI V i.e.n., getii ajunsesera sa se organizeze
in formatiuni social-politice, bine constituite si structurate, in masura
sa-si apere libertatea.
Incercarea scitilor condusi de Ateas de a pkrunde la sud de Dunke
in zona Dobrogei s-alovit in anul 339 i.e.n. de rezistenta istrienilor", adica
a getilor de la Dmiarea de Jos si a regelui acestora (rex Histrianorum).
Chemat de Ateas in sprijinul sau, regele Macedoniei }Tip II vine in Do-
brogea unde, in urma mortii regelui istrienilor", intra in conflict cu seiii
pe care-i invinge.
Dupa cum ne informaza Arrian, in anul 335 i.e.n., in timpul campa-
niei impotriva tribalilor Alexandru cel Mare a ajuns la Istru unde a fost
intimpinat, pe malul fluviului, de un mare numar de geti. Armata macedo-
neana, err un efectiv de 1500 calketi si 4000 pedestrasi, trece Istrul in
cursul noj4ii, folosind mici barci locale (monoxile). Macedonenii intilnesc
aici holde intinse si imbelsugate, prin care soldatii i§i croiau drum, culcind
griul cu lndile inclinate". Surprinsi, getii se retrag spre un oras" de unde
blind cu ei femeile si copiii cit puteau duce caii", au fugit in largul cim-
piei. In anul 326, dupa spusele lui Trogus Pompeius, past ate la Iustinus,
o armata macedoneana condusa de generalul Zopyrion impotriva sciti-
lor din stepele nord-pontice este infrinta, la inapoiere, de getii de la Du-
nare, pricinuind disparitia lui Zopyrion
Intre 297-292 i.e.n., getii nord-durareni, condusi de regele lor Dro-
michete, se afla in conflict cu regele Traciei Lysimach, care cucerise
unele orase si teritorii getice de la Dunke. Dupa informatiile relatate de
Diodor din Sicilia, getii au iesit invingatori in dou'a rinduri. In prima
confruntare este capturat Agathocles, fiul lui Lysimach, care este eliberat
de geti in speranta ca prin acest act de marinimie vor recapata pamintul
cucerit". In cea de a doua lupta a cazut prizonier regele Traciei insusi.
Dinastul captiv este dus In cetatea getica Helis unde a fost tratat cu ospi-
talitate de Dromichete si apoi eliberat. Mkinimia regelui get a determinat
pe Lysimach s restituie cetatile cucerite si s regrete razboiul purtat
impotriva getilor.
www.dacoromanica.ro
1174
 Din continutul unei inscriptii descoperith la Histria rezulta el in
secolul III i.e.n., orasul grecese solicitase ajutor regelui Zalmodegikos,
caruia ii incredintate 60 ostateci si avutul" cetatii. Dupa toate proba-
bilitatile, Zalmodegikos era seful uniunii de triburi getice din zona cuprinsa
intre Siretul inferior si Valea riului Buzau. In jurul anului 200 i.e.n.,
dupa cum rezulth dintr-o alth inscriptie histriana, regele Rhemaxos, seful
aceleiasi uniuni getice nord-danubiene, este chemat sa salveze orasul His-
tria si recolta acestuia d.e amenintarile tracior lui Zoltes.
Scriitorul Trogus Pompeius relateath ca regele geto-dac Oro les,
care stapinea prin panne Daciei est-carpatice si in estul Transilvaniei,
probabil in jurul anilor 200 i.e.n., a pedepsit pe supusii sai pentru ca nu
luptasera cu succes impotriva bastarnilor. Din aceeasi sursa aflam ca pu-
terea dacior a crescut pe vremea regelui Rubobostes, despre care se stie
ca a d.omnit in Dacia intracarpatica in sec. II i.e.n. Studii mai recente
considera ca Rubobostes n-ar fi altul decit Burebista.
In a doua jumatate a sec. II si la inceputul sec. 1 i.e.n., geto-dacii
constituiau o societate evoluath si unitara, atit pe planul organizarii
socia1-politice, cit si pe cel al dezvoltarii culturii materiale si spirituale.
In aceasta perioada ei reusisera sa se organizeze in citeva mari uniuni de
triburi si sa creeze o cultura unitara pe intregul teritoriu al Daciei. Desi
societatea geto-daca nu cunoaste Inca diviziunea in clase sociale, ea avea
totusi paturi sociale diferentiate. Izvoarele scrise mentioneaza existenta
unei paturi a nobililor, cunoscuti sub numele de tarabostes sau pileati, din
care se alegeau regii si preotii, si o alta a oamenilor de rind, liberi, numiti
comati sau eapillati. In pragul sec. I i.e.n., in Dacia se creasera conditiile
necesare unificarii tuturor geto-dacilor, conditii pe care va sti sa le folo-
seasca din plin regele Burebista.
Din surse scrise (Dion Chrisostomos, la Iordanes) reiese ca Bure-
bista ajunsese sa se impuna ca mare personalitate in Dacia Inca din jurul
anilm. 80 i.e.n. Dupa cit se pare el si-a inceput opera de unificare mai intii
ca sef al getilor dintre Dunare si Carpati. Treptat el a reusit sa unifice
toate teritoriile locuite de geto-daci, stabilindu-si capitala in Dacia Intra-
carpatica in zona Muntior Hunedoarei.
Opera esentiala realizata de Burebista rezida desigur in unificarea
tuturor geto-dacilor si in ridicarea Daciei la nivelul celor mai de seatma
negate ale lumii antice. Ajungind in fruntea neamului sau care era iSto-
vit de razboaie dese, ne informeaza geograful grec Strabon, getul Bure-
bista 1-a in'al-tat atit de mult prin exercith, abtinere de la yin si ascultare
fata, de polunci, inch, in citiya ani a Murk un imperiu" (arhe) puternic
si a supus getilor cea mai mare parte a populatiilor vecine". In aceasta
marealla opera Burebista a fost ajutat indeaproape de marele preot De-
ceneu. De la istoricul antic Iordanes aflam ea acesta ar fi primit de la
Burebista o putere aproape regala".
Dupa toate probabilitatile, Burebista reuseste sa devina regele
tuturor geto-dacilor din regiunile extra si intracarpatice, in jurul anului
70 i.e.n. Dupa aceasta data are loc consolidarea unithOi econornice si
politice a regatului nou creat. Ace lasi Strabon consemneaza ca numarul
geto-dacilor crescuse neinchipuit de mult, intr-atit incit puteau sa trimita
la lupta pina la doua sute de mii de oameni". In fruntea unei armate
puternice si bine instruita, Burebista reuseste in jurul anului 60 i.e.n. sa
infringa pe celtii-boii si pe taurisci si sa-si intinda puterea la Dunarea de
mijloc, inglobind in granitele regatului san pe toti dacii de la vest de Tisa
www.dacoromanica.ro
1175
 0 putele ca cea realizata de Burebista nu putea face abstiactie de
litoralul de vest al M. Negre si de masele car e clorninau economic aceasta
zona. In consecinta, regele geto-dac se indreapta in anul 55 i.e.n. spre
Pontul Euxin unde reuseste s inglobeze In granitele statului sau toate
orasele grecesti, de la Olbia i pina la Apollonia. In urma acestor eveni-
mente, Burebista devine, asa cum il numeste inscriptia pe piatra clescope-
rita la Dionysopolis (Balcic) cel dintii i cel mai mare dintre regii care
au domnit peste Tracia, stapin al tinuturilor din stinga si din dreapta
Dunarii", ajungind dupa spusele lui Strabon, sa' fie temut si de romani".
Intr-adevar, la aceasta data, respectiv in anal 48 i.e.n., Bui ebista
si regatul sau ating culmea puter ii lor. Dacia devenea astfel cea mai mare
putel e din sud-estul Emopei. Prin Acoinion din Dionysopolis, marele
rege geto-dac intra in legatura cu Pompeius, caluia Ii ofera sprijin militar
in lupta sa cu Caesar. In urma victoriei lepurtate asupia mi Pompeius,
Caesar planuieste o mare expeditie impotriva lui Bui ebista, proiect ce
avea s cada odata cu asasinarea dictatorului i oman in anul 44 i.e.n.
In jmul aceleiasi date dispar e de pe scena politica a Daciei la o
vIist destul de inaintat i regele Bin ebista. El a pierit, relateaza Stia-
bon, din pricina unei rilscoale, mai inainte ca romanii sa apuce a ti imite
o aimata impotriva lui". Potrivit unei astfel de informatii, Burebista ar
fi cazut, ca i adversaiul sau Caesar, prada unui complot de curte in scopul
de a pune mina pe puter e sau de a o imparti.
Disparitia lui Bui ebista a avut drept consecinta imediata i dez-
membrarea statului fam it de eL Strabon povesteste c urmasii acestuia
la domnie s-au dezbinat, fi amitind puterea in mai multe parti", dupa cite
se pare, la inceput in patru p5.ri, iar in vremea lui Augustus se ajunge la
cinci statulete". 0 asernenea dezmembrare n-a insemnat i desfiintarea
statului dac ca atare. Din izvoarele guise, ca si din datele arheologice re-
zulta c nucleul principal al acestuia cu centrul principal in Dacia intra-
carpatica a persistat i s-a consolidat treptat pina la cucerirea romana a
Daciei. De acest nucleu statal se leaga foarte probabil numele unor regi
geto-daci, mentionati de istoricul Iordanes (sec. VI e.n.). Din aceasta suisa
reiese ca lui Burebista i-a succedat la tron apropiatul sau colaborator
Deceneu, dupa care puterea i-a revenit lui Comosicus, i ege si mare preot
totodata. Apoi, timp de 40 ani, statul dac a fost condus de regele Corylus,
probabil acelasi cu Scorilo, pomenit de scriitorul latin Frontinus. Seria
acestei liste se incheie cu Diurpanes, identic se pare cu Dm as, mentionat
de istoricul latin Dio Cassius, care i-a cedat tronul lui Decebal. Toti acesti
regi s-au aflat in fruntea principalului nucleu statal dac din Transilvania,
cu capitala la Sarmizegetusa Regia. Istoria Daciei extracarpatice, dupa
moartea lui Burebista, se leaga strins de politica Romei din Balcani si
de la Dunarea de jos. Scriitorul grec Plutarh, sec. I II e.n., vorbe4te
despre regele get Dicomes care a oferit sprijin militar lui Marc Antoniu
in lupta acestuia cu Augustus, in schimbul unor stipendii in denari ro-
mani emisi pentru legiuni.
Prin partile de sud-est ale Daciei domn ea in aceasta vreme regele
Cotiso. In timpul disputei pentru putere la Roma dintre Octavianus
Marc _Antonin, spune scriitorul Florus sec. II. e.n. dacii care traiesc ne-
deslipiti de munti, de acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obisnuiau ad
coboare i s pustiasca tinuturile vecine, ori de cite ori Dunarea, inghe-
tata de ger, Ii unea malurile".
www.dacoromanica.ro
1176
 in aceeasi perioada in regiunea getica dintre Dunare 0 Marea Neagra
(Dobrogea), izvoarele scrise inregistreaza prezenta a trei regi geto-daci,
Roles, Dapyx si Zyraxes. Primul stapinea in partile de sud ale Dobrogei,
iar urmatorii doi i§i imparteau, in ordine, mijlocul si partile de nord ale
acestui teritoriu. Din relatarile lui Dio Cassius reiese ca, Roles devine aliat
si prieten al romanilor", in urma ajutorului pe care acesta 1-a acordat
lui M. Licinius Crassus in obtinerea victoriei asupra bastarnilor. Roles
intilneste in anul 29 i.e.n. la Corint pe Octavianus. Intrind in conflict cu
vecmut de la nord Dapyx, Roles solicita, sprijinul lui M. Licinius Crassus.
Acesta revine in Dobrogea, infringe rezistenta hi Dapyx care se sinucide
si porne§te apoi razboi si impotriva lui Zyraxes. Cu acest prilej este cuce-
rita cetatea getica Genuela si regele get este slit sa, se refugieze la nord
de Dunare. incepind ea anul 27 i.e.n., cind Crassus i§i serbeaza victoriile
la Roma, granita imperiului se fixeaza la Dunare.
In vremea lui Burebista si in perioada care-i succeda pina, la cuceri-
rea romana, cultura geto-dacilor atinge cel mai inalt nivel al evolutiei
sale. Asezarile de tipul davae-lor se inmultesc, cunoscind principala lor
etapa' de inflorire. Un nivel insemnat de dezvoltare ating cunoscutele
davae de la Popesti, Crasani, Cetateni, Cirlomanesti, Sprincenata (Jud. Ohl),
Ocnita (Jud. Vilcea), Pecica (Jud. Arad), Cugir (Jud. Himedoara), Piatra
Craivii (Jud. Alba), Sincraieni (Jud. Harghita), Cinde§ti (Jud. Vrancea),
Poiana (Jud. Galati), Brad si Racatau (Jud. Bacau). in aceeasi perioada
se construiesc in Dacia cetati cu zidarie de piatra cioplita in tehnica gre-
ceasca. Asemenea cetati s-au ridicat in Transilvania pe coline inalte, chiar
muntoase, la Gradistea Muncelului, unde se afla Sarmizegetusa Regia,
capitala geto-dacilor, la Coste§ti, Blidaru si Piatra Rosie, toate in zona
muntilor Orastiei, la care se adauga Banita, pe Valea Jiului superior,
Tilisca (Sibiu), Capilna, si Piatra-Craivii spre nord-est. La o distanta mai
mare se situeaza cetatile de la Polovragi (Jud. Gorj) si Bitca Doamnei
(Mat a Neamt).
in mestesegul ceramic se inregistreaza noi categorii de produse,
printre care se numara cupele cu decor in relief, vasele pictate amfore de
tip elenistic etc. si se generalizeaza vasele lucrate cu roata, din rindul
carora se remarca : fructiera cu picior, cana bitronconica, vasele mari de
provizii etc. 0 dezvoltare cu totul deosebita cunoaste in sec. I i.e.n. pre-
lucrarea argintului. in ateliere speciale s-au confectionat numeroase
podoabe (fibule, bra-tali, cohere) si vase de argint. Marea lor majoritate
a aparut sub forma' de tezaure, cele mai cimoscute fiind cele descoperite
la Sincraieni, Surcea, Lupu (Jud. Alba), Herastrau-Bucuresti, Merii
Goala (Jud. Prahova, Balanesti (Jud. Olt) etc. 0 dezvoltare remarcabila
se inregistreaza §i in domeniul metalurgiei fierului. Urme de extragere,
reducere si prelucrare a fierului se gasesc, sub forma de zgura' 0 lupe meta-
lice, in multe din asezarile geto-dacice. Cantitati insemnate de lupe de
fier s-au descoperit in atelierele de la Gradistea Muncelului (Sarmizege-
tusa,), uncle au fost prelucrate numeroase unelte pentru fierarie si lemnä-
rie, din care s-au gasit sute de exemplare (dalti, tesle, ferastraie, rindele,
cutitoaie, sfredele, compasuri, clesti, ciocane, nicovale, coase, seceri, fier
de plug, cutite etc.).
Dupa cum o dovedesc tiparele monetare descoperite in cetatea
dacica de la Tilisca (Sibiu), ca 0 cele de la Ludesti (Hunedoara), Brasov
si Poiana (Jud. Galati), odata cu intemeierea statului lui Burebista, geto-
dacii au trecut la o monetarie unica, preluind ca model denarul roman re-
2 - C. 2676
www.dacoromanica.ro
1177
 riblican, pe care-I copiazg identic. Tot aeum se emite 0 un tip monetar
din aur cu inscriptia Koson, probabil numele unui rege geto-dac din seria
urmmilor lui Burebista, atestat prin descoperiri de monede fgcute in
Transilvania.
Relatiile de schimb 0 culturale ale geto-dacilor cu lumea elenisticg
§i romang se extind 0 se intensificg. Produse ceramice de lux, vase de metal,
podoabe etc., importate din aceste arii de civilizatii se intilnesc in apzit-
rile geto-dacice. Monede de argint din Macedonia Prima, Apollonia 0
Dyrrachium, din Thasos 0 mai ales denari din lumea romang eirculg free-
vent in Dacia incepind cu ultimele decenii ale sec. II 0 ping care finele
r, ec. I i.e.n. Me§teri 0 artkti greci 0 romani sint adu0 in Dacia 0 folositi
la ridicarea de cetki din zona Muntilor Orktiei. Ca urmare a acestor rapor-
turi intense cu civilizatia greco-romang, patrund la geto-daci 0 unele
elemente de limbg 0 scriere greaeg 0 lating.
Viata religioasg cunoa§te 0 ea in aceastg vreme forme superioare de
organizare. Aceasta a ocupat un loc cu totul deosebit in societatea geto-
dacg. Marele preot Deceneu a jucat un rol considerabil in opera de unif i-
care a geto-dacilor, el devenind 0 rege dupg moartea lui Burebista, urmat
de Comosicus, 0 el deopotrivg rege 0 mare preot. Interesante din acest
punct de yedere se dovedesc cele cinci sanctuare descoperite la Sarmize-
getusa dacieg, precum 0 cele depistate in multe din principalele centre de
locuire din aceastg perioadg. La Sarmizegetusa, in zona sacra a capitalei,
pare sg se fi aflat acel Kogaionon (Mimtele sfint) pomenit de Strabon.
Constructia unora din sanctuarele de aici este pusg in leggturg en cultul
lui Zalmoxis. i acum predoming cu autoritate, la inmormintgri, ritul
incinerartiei, devenit traditional.
La populatia geto-dac5, din aceeasi perioadg se ra'spindiserg §i unele
cuno§tinte de medicing. Dovezi in acest sens sint numele de plante medi-
cinale pktrate la unii autori antici, precum 0 descoperirea unor trime me-
dicale. S-ar putea vorbi, desigur la modul cu totul general, s,i de pgtrun-
derea unor idei filozofice 0 astronomice. Dupg Strabon, Zalmoxis ar fi
fost discipol al lui Pitagora, iar Deceneu ar fi cglgtorit prin Egipt unde a
luat contact eu uncle idei ale filosofiei antice.
Cultura materialg 0 spirituala, a geto-dacilor din perioada Bure-
bista-Decebal atinge, in toate compartimentele, apogeul evolutiei sale.
Ea oglinde§te fidel toate transformgrile economico-politice petrecute In
aceastg vreme in Dacia. Acum 10 dau intilnire intr-o -Imitate depling pu-
ternicele §i bogatele traditii trace, progresele epocii 0 elementele de im-
prumut adaptate specificului local. Cucerirea romang a pus capgt ritmului
0 formelor generale de dezvoltare ale civilizatiei geto-dacice, dar esenta
acesteia a supravietuit, impreung en purtgtorii ei, ping la nkterea sint4ei
etno-culturale daco-romane 0 apoi vechi romtme§ti.
Stabilirea romanilor la Dungre inc5, din vrernea lui Augustus atrage
dupg sine o serie de conflicte 1ntre daci §i romani, incepind cu simple
incurshmi de o parte §i alta a fluviului §i incheind cu marele rgzboi din
vremea lui Decebal 0 Traian. Izvoarele antice au inregistrat o prima incur-
siune Intreprins g. in anul 15 1. e.n. impotriva stgpinirii romane sud-dung-
rene. Doi ani mai tirziu, Agrippa respinge un atac dacic in Pannonia, iar
in anii 10-9 i.e.n. are loc un non atac in aceeasi provincie, reprimat de
M. Vinicius. Prin anii 6-9 e.n. dacii, impreung cn sarmatii patrund in
Moesia, pentru ca in anii 11-12 e.n. Corneliu Lentulus sg. atace pe daci
in stinga Dungrii. Pentru a dni puterea geto-dacilor, romanii recurg in
www.dacoromanica.ro
1178
anul 9 e.n., prin Aelius Catus, i in vremea lui Nero, prin T. Plantius Sil-
vanus Aelianus, la strgmutarea de populatie locala nord-dunareang la
sud de fluviu, in imperiu.
De la aceastg data puterea politica, economica si religioasg a geto-
dacilor se concentreaza in Dacia intracarpatica. Actiunile romane se in-
dreaptg acum aproape exclusiv &ate aceasta parte a Daciei cunocutg si
prin bogatiile ei in aur. Datorita situatiei nou create, in Dacia, respectiv
in partea ei transilvaneang, au loc schimbgri politice. Regele Duras-
Diurpaneus cedeazg tronul lui Decebal, care dupa caracterizarea facutg
de Dio Cassius era foarte priceput la planurile de rgzboi i iscusit in infgp-
tuirea lor, stind sa aleaga prilejul pentru a-I ataca pe dusman si a se re-
trage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun luptator si se pricepea
sa foloseascg izbinda, dar i sg iasa cn bine dintr-o infringere. Din aceastg
pricing multg vreme a fost un dusman de temut pentru romani".
In prirnavara anului 87 e.n., impgratul Domitian trimite impotriva
dacilor o armata, pusa sub comanda generalului Cornelius Fuscus. In tina-
pul luptelor, care au loc probabil in defileul Oltului, dacii reusesc s prici-
nuiasca pierderi considerabile armatei romane i sa faca o bogata capturg
in prizioneri, arme i steaguri legionare. Cornelius Puscus piere si el in
toiul luptelor. Anul urmgtor, o noug, armata romang, condusa de Tettius
Iulianus, invinge pe daci la Tapae in Banat. Pacea incheiata cu Domitian
in 89 e.n., desi (la cistig de cauza romanilor, Decebal devenind rege clien-
telar al Romei, totusi aceasta a fost considerata o pace defavorabila im-
periului, deoarece regele dac urma sa primeascg sume insemnate de bard
si specialist in faurirea armelor i ridicarea de constructii cu caracter mi-
litar.
Decebal era constient ca aceasta pace nu va dura mult timp. De
aceea, cu banii i mesterii romani purcede la instruirea i inarmarea oastei
dacice si la intatirea sistemului de fortificati constituit din cetgtile din
zona Muntilor Hunedoarei de la Grgdistea Muncelului (Sarmizegetusa
Regia), Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Banita, Cgpilna, Piatra Craivi,
ca 0 a celor de la Tiica (jud. Sibiu) si Bitca Doamnei Piatra-Neamt
(Moldova).
Cele doua mat rgzboaie din anii 101-102 si 105-106, in care ro-
manii condusi de impgratul Traian, iar dacii de regele Decebal, s-au carac-
terizat prin lupte crincene soldate cu mari pierderi umane i materiale.
In primul rgzboi, luptele principale se dau la Tapae in Transilvania uncle
dacii sint I.nfrlx4i. Pentru a evita cucerirea cetatilor 0 a capitalei, Decebal
organizeaza un atac in Moesia Inferior. In lupta de la Adamelisi, romanii
sint din nou invinggtori, dar cu sacrificii considerabile. Pacea incheiata
in 102 impune lui Decebal conditii grele, pe care acesta nu le va putea
respecta, ceea ce va duce la declansarea celui de al doilea rgzboi daco-ro-
man din 105-106. Incoltitg din trei directii diferite, oastea dacica este
infrinta in regiunea cetatlor din Muntii Orastiei, unde cade i ultima f or-
tareata, Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei. Urmarit in mint de ro-
mani, Decebal este nevoit sa-si curme zilele cu propria-i mina. Capul lui
este dus lui Traian in tabara sa de lingg localitatea dacicg Banistorum.
De aici este trimis la Roma unde va fi expus pe scarile Gemoniae pentra a
fi argtat poporului roman cg mult temutul dusman al acestuia a disparat
pentru totdeauna.
Romanii au ridicat din Dacia, dupa cum ne informeaza scriitorul
Ioanes Lydos bogacii enorme, care s-ar cifra, dupa unele calcule moderne,
www.dacoromanica.ro 1179
la 165 000 kg aur si 331 000 kg argint. Timp de 123 zile, romanii au Barba-
torit, cu un fast rar intilnit, victoria asupra geto-dacilor. Ulterior, in arnin-
tirea aceleiasi victorii se ridica la Roma faimoasa Columna a lui Traian,
uncle este redat5, prin%cene daltuite in marmura epopeea celor doua raz-
boaie daco-romane. in acelasi timp se ridica in Dobrogea, la Adamclisi,
monumentul triumfal Tropaeum Traiani.
Indata dup5, cucerire, o parte a teritoriului Daciei, alcatuit din Tran-
silvania, Banat si Oltenia este transformat in provincie romana de rang
imperial, cu numele de _Prorincia Dacia. Ramineau in afara granitelor
romane, ca teritorii ale dacilor liberi, Crisana, Maramuresul, parte din
Muntenia si Moldova. Pentru organizarea noii provincii, Traian a adus
in Dacia ma cum spune scriitorul latin Eutropius, un mare numar de
colonisti din tot imperiul roman deoarece Dacia fusese secatuita de bar-
bati In urma lungului razboi al lui Decebal". Irilian Apostatul Ii atribuie
lui Traian afirmatia ca a nimicit neamul getilor, care au fost mai razboi-
nici decit oricare dintre oamenii ce au trait cindva". Un numar mare de
prizonieri ar fi fost dus la Roma dupa Ioanes Lydos i o parte din popula-
tie s-ar fi refugiat in regiunile neocupate ale Daciei.
Folosindu-se de aceste informatii ale scriitorilor antici, fara o ana-
liza a textelor i fara' discernamint, unii istorici straini au pretins c raz-
boaiele de cucerire ale Daciei au dus la exterminarea intregii populatii a
geto-dacilor. 0 prelucrare critica a traditiei literare nu permite sa se vor-
beasca mai mult decit de pierderi umane, firesti, ale unor razboaie de ge-
nul celor antice. Despre razboaie, care sa se fi soldat cu nirnicirea corn-
pieta, nu nurnai a armatei, ci i a populatiei civile, apartinind unui neam
asa de mare ca cel al geto-dacilor, nu poate fi vorba. De altf el, istoricul
latin Dio Cassius, unul din scriitorii antici mai aproape de evenirnente,
care ne spune ca in timpul celui de-al doilea razboi multi daci trecusera
de partea lui Traian", nu lasa sa se intrevada in scrierile sale ca. ar fi vorba
de o exterminare a neamului geto-dacic. Uncle scene de pe Columna lui
Traian infatiseaza, dupa interpretarile celor mai multi istorici acte de
supunere a populatiei dace. Altele ii arata pe dacii refuoiati intc:rcindu-se
la vechile lor locuri. 0 nimicire a intregii populatii geto-dace nu ar fi fost
nici In spiritul i interesul politicii imperiului roman, care avea nevoie
de autohtoni in vederea exploatarii bogatiilor solului i subsolului
noii provincii. ,.

Pentru dovedirea continuitatii dace exista o documentMie directa

bogat i variata ce nu mai poate fi pusa la indoiala. Este vorba de izvoare
epigrafice, arheologice si lingvistice, care pot face dovada ca oricit de
mare ar fi fost numarul colonistilor adusi in Dacia, acestia au ramas totusi
In minoritate in raport cu populatia autohtona, care continua si acum sa
reprezinte elementul etnic principal. Potrivit unor astfel de izvoare s-a
constatat ca Dacia a fost provincia din care romanii aveau sa recruteze,
dupa Traian, numarul cel mai insemnat de trupe pentru nevoile imperiu-
lui. Corpuri militare de daci se intilnese in Syria, Britannia, Pannonia
Moesia si Dalmatia. Alcatuirea unor formatiuni ou trupe de daci, presu-
pane c, inca de la Traian, in Dacia se atla im numar destul de insenmat
de tineri, ceea ce vine sa infirme pe de o parte relatarile lui Eutropius cu
privire la lipsa totala a barbMilor dupa cele doua razboaie, iar pe de alta
teza unei pretinse nimiciri a populatiei geto-dace.
In rindul documentelor epigrafice descoperite in Dacia se afla o
serie de inscriptii in limba latina, in care sint pomenite nume traco-dace.
www.dacoromanica.ro
1180
Printre numeroasele nume romane in aceleasi inscriptii trebuie sä presu-
punem si prezenta unor daci romanizati, ca o consecinta a acordarii drep-
tului de cetaleni populatiei autohtone.
Pe seama acelorasi Wastinasi daci trebuie pusä i pa'strarea vechii
toponimii i hidronimii a Daciei. Romanii au preluat dilect de la populatia
dacica numele principalelor riuri : Danubius, de la vechiul dacic Donaris,
Argessos-Ordessos (Argesul), Alutus (Oltul), Maris (Muresul) Pyretus-
Porata (Prutul), Samus (Somesul) etc. Cele mai multe din orasele Daciei,
precum i uncle asezAri noi pastreaza nume autohtone geto-dace. Printre
acestea sint cunoscute in Transilvania : Sarmizegetusa, Apulum, Napoca,
Potaissa, Tibiscum, Porolissum, Arcidava, Ampelum, Alburnus, iar In
Oltenia : Drobeta, Dierna i Sucidava. Pentru Moesia Inferior (Dobro-
gea) sint cunoscute orase cu terminatii tipic geto-dacice : Capidava, Suci-
dava, Argedava, Sacidava.
Studiile lingvistice facute de specialistii de renume au dus la identi-
ficarea in limba romAna a unui numar de circa 170 cuvinte de origine
dacica. Acestea se referil la domenii foarte diferite si se inscriu in seria
mostenitorilor de continuitate dacica", si daco-romana de-a lungul multor
secole, ca rezultat al persistentei elementului etnic dacic.
Desi intra ceva mai tirziu in cimpul de investigatiq istoricg, arheolo-
gia se dovedeste a fi sursa cea mai bogatil si mai directa in dovedirea pro-
cesului de continuitate dacica. Cercetarile arheologice românesti din ulti-
unit sfert de veac au scos la iveala urine materiale nebanuite, ca volum
si importanta, care pot fi atribuite neindoios populatiei dace din perioada
stapinirii romane.
Din rindul descoperirilor arheologice legate direct de problema con-
tinuitiiii dacice, am desprinde mai intii o grupil de asezari dacice de ti-
pul celor de la Slimnic i Rosia (jud. Sibiu), uncle urmele de cultufa mate-
rialà arata o locuire neintrerupta, incepind din secolul al II-lea i.e.n. si
pina in secolele e.n. in aceste complexe arheologice putem cons-
tata deci o prezenta dacica, efectiva si neintrerupta, din perioada anteri-
oara cuceririi Daciei i pe parcursul intregii perioade romane.
0 alta serie de descoperiri arheologice, poate cele mai reprezentat-
tive in dovedirea persistentei dace in provincie, apartin culturii daco-
romane de tipul descoperirilor de la Soporu de Cimpie-Obreja (Transil-
vania) Locusteni (Oltenia). Este vorba de un aspect cultural nou datind
din sec. IIIIIe.n., in care predomina, cu autoritate traditia geto-dacica.
Atit in aseeari, cit si in necropole au aparut tipuri ceramice specifice cul-
turii geto-dace i ritul de incineratie, cu anumite ritualuri, de asemenea
de traditie veche, loca1. Descoperiri de acest fel s-au facut in multe puncte
din cadrul provinciei, ceea ce arata c populatia se afla destul de uniform
rspindit i ca era inc'a destul de numeroasa si puterniea pentru a se
putea afirma de o asa maniera pe plan cultural si etnic.
in Transilvania se gasesc concentrate cele mai multe descoperiri
de acest fel. in afarg de marea necropora de la Soporul de Cimpie (jud. Cluj)
si de cea de la Obreja (jud.wAlba), uncle se afl i o importanta asezare cu
aceleasi caractere culturale, se mai semnaleaza descoperiri similare in
peste 40 de localitati. Printre acestea ar fi de retinut cele de la Alba Iulia,
Zlatna (jud. Alba), Casolt (jud. Sibiu), Cernatu de Jos (jud. Covasna),
Cinci i Ighiu (jud. Hunedoara), Cristesti, Lechinta si Sighisoara (jud.
Mures).
www.dacoromanica.ro
1181
 Descoperirile arheologice, ca argumente ale continuitatii in Dacia.
romana, sint mult mai numeroase §i mai variate NO de cele mentionate.
Ele nu se rezuma la o anumita regiune i nici la o singura categorie de
asezari. Dimpotriva, urmele de cultura, dacice se intilnesc pe intreg cu-
prinsul provinciei, Bind ceva mai numeroase in mediul rural, fara s absen-
teze insä din centrele urbane 0 militare. Adaugind dovezile arheologice
celor oferite de izvoarele scrise, epigrafice, lingvistice etc. avem o imagine
mult mai limpede asupra continuitatii dace. Aceasta ne apare, in lumina
documentelor amintite, pe deplin asigurata, pentru a nu mai putea fi
pusa la indoiala. Ceva mai mult, pe baza ace1ora0 argumente se poate
trage concluzia c populatia daca a continuat s reprezinte i dupa cuce-
rirea Daciei, elemntul etnic principal al provinciei. Persistenta dacilor
din provincie constituie doar o laturä a continuitatii pentru intreg teri-
toriul Daciei preromane. Apare cu totul limpede faptul ca in zonele neocu-
pate de romani populatia daca a ramas pe loc, continuind s dezvolte
pe mai departe o viata culturala §i politic proprie. Este vorba de popu-
latia dacilor liberi pe care o mentioneaza in repetate rinduri izvoarele
scrise i o atesta din plin descoperirile arheologice. Prezenta dacilor liberi
in partile de vest §i de nord-vest ale Transilvaniei, respectiv in regiunile
de azi ale Cri§anei i Maramurgului, zone ramase in afara granitelor ro-
mane a fost identificata printr-un aspect cultural local cunoscut sub denu-
mirea de Sintana (jud. Arad), 0 Mediew Aurit (jud. Satu Mare). Aici se
constata o locuire dacica fara intrerupere in tot cursul secolelor IV VI
e.n. Caracteristicile de baza ale acestui aspect cultural sint cele traditio-
nale dacice. Acestea sint reprezentate in special de ritul de incineratie
specific vechii lumi a geto-dacilor 0 de o serie de tipuri ceramice cunoscute
Inca' din epoca preromana.
0 situatie similara se intilne0e i in celelalte regiuni ale dacilor
liberi, respectiv in Muntenia 0 Moldova. Si aici cultura materiala din sec.
II III e.n., reprezentata de un numar insemnat de a§ezari i necropole
de incineratie, este in esenta ei vechea civilizatie geto-dacica dezvoltata
in conditii noi. Se apreciaza chiar c faciesul cultural al carpilor, adica al
dacilor liberi de la est de Carpati, reprezinta apogeul atins de intreaga
civilizatie a geto-dacilor. In plus trebuie spus c'a intre cultura materiall
si spirituala a dacilor liberi 0 a celor din provincie exista similitudini,
sub toate aspectele, dovada a unitatii etnice geto-dacice 0 a continuitatii
pe intreg cuprinsul vechii Dacii. Toate acestea vin s demonstreze ca si
dupa cucerirea Daciei, atit in cuprinsul provinciei cit 0 in regiunile neocu-
pate de romani, elementul etnic de baza 1-a constituit populatia veche
geto-dacica, pe temeiul careia se va forma mai tirziu, prin procesul de
romanizare, poporul roman.

www.dacoromanica.ro
1182
 CU PRIVIRE LA INCEPUTURILE EVULUI MEDIU
TN ISTORIA ROMANIEI (III).
Cristalizarea relatiilor feudale (secolele VIIIXI)
TEFAN OL TEANU

Perioada secolelor VIII-XI reprezinta, atit pentru tara noastra, cit

-0 pentru intreaga Europa medievara, o epoca de mai mare liniste i sta-
bilitate demografica, comparativ cu perioada precedenta a marilor migratii.
Acum iau sfirsit in Occident si Orient manic invazii barbare" ; acum se
-cristalizeaza organizarea imperiilor nascute din rasturnari sociale 0-0
afirma triumful trei mari religii : crestinismul, islamismul i budismull
Europa central-rasariteana si de sud-est cunoaste si ea o epoca de
oarecare liniste in urma disparitiei la sfirsitul secolului al VIII-lea a caga-
natului avar, consecinta a campaniilor militare purtate de ostile carolin-
giene.
Urmarea imediata" a noii situatii politice europene a constituit-o
cresterea demografica pe intinse spatii geografice, manifestata prin popu-
larea spatiilor libere, secarea baltilor care blocau marile vi fluviale, redu-
-cind astfel distanta dintre diferitele asezari umane, permitind contacte
frecvente intre acestea i faciitind transmiterea elementelor innoitoare
de la o societate la alta 2. Investigatia arheologica, precum i izvoare de
epoca atestä un evident spor de populatie exprimat, fie prin notiunile mul-
timea popoarelor" (multitudo populorum), neinfrinta multime a popo-
rului" (effrenata populi multitudo), din documentele scrise, fie prin den-
sitatea asezarilor cercetate. Potrivit statisticilor vremii, populatia Europei
occidentale crescuse de la 14,7 miioane cit numara in jurul anului 600, la
22,6 milioane locuitori in anul 950, iar populatia intregii Europe se cifra
catre anul 1000, la 42 miioane locuitori, fata de 27 milioane cit numara in
jurul anului 700 3. Evident, aceasta situatie statistic 'a. nu putea fi decit
aproximativa data fiind absenta datelor statistice pentru zonele geografice,
Tasaritene mai cu seama. De altfel, procesul in sine nu putea fi uniform
pe parcursul intregii perioade ; etape de veritabile explozii" demografice
au fost urmate, din cauze de ordin politic sau datorita unor calamitati
naturale, de etape de oarecare incetinire sau chiar de regres demografic.
In general, insa, populatia a inregistrat o crestere sensibila, realitate care
nu putea sa nu afecteze pe multiple planuri dezvoltarea social-economica
a diferitelor comunitati umane. Mai cu seama, secolele IX-X se prezinta
ca secole de hotaritoare innoiri in mai toate domeniile vietii sociale, in
deosebi in cel al cultivárii cerealelor si al alimentatiei, deterrninind in
Occident o noua renastere", cea carolingiana, care a fost o renastere
economica in primul rind4. Aceasta stare de lucruri va conduce la structurari
social-politice variate, in functie de nivelul de dezvoltare atins de fiecare
comunitate in parte, de condi-Vile politice ale vremii, de alti factori de mai
mica sau mai mare importanta. In timp ce in unele tari din Europa de apus
www.dacoromanica.ro
1183
 si de sud-est se incbeia la mijlocul secolului al IX-lea procesul de formare
a relatiilor feudale, in urma unei indelungate perioade de descompunere
a societatii sclavagiste, in altele raporturile de aservire specifice noii for-
matiuni sociale luau nastere direct din realitatile perioadei finale de des-
tramare a relatiilor gentilice, acest proces desfasurindu-se in formele sale
incipiente, in decursul secolelor VIII-XI 5.
Spatiul carpato-danubiano-pontic se integreaza deplin in acest con-
text de structurari social-economice i politice, societatea romaneasca,
pasind intr-o epoca," de transformare a structurilor ei anterioare.
Secolele VIII-XI reprezinta, sub aspect documentar, inceputul
intrarii societatii romanesti in conul de lumina al izvoarelor scrise, izvoare
care aduc un plus important de informatii referitoare si la evolutia struc-
turii sociale a comunitatilor umane din spatiul carpato-danubian. La
cronicile existente bizantine sau occidentale, la inscriptiile descoperite en
prilejul investigatiilor arheologice in general, se adauga incepind din secolul
al XI-lea marturiile cuprinse in documentele emise de cancelaria maghiara
pentru teritoriul Transilvaniei, procesele i fenomenele sociale consemnate
in ele avind o vechime mult mai mare decit data la care acestea au fost
inregistrate. La toate acestea se adauga, de asemenea, rezultatele cerce-
tarilor arheologice, mult mai consistente decit pentru perioada anterioara,
imbogatind astfel informatia istorica generala despre stadiul de dezvoltare
a societatii romanesti din acea vreme.
Cercetari recente aprofundate an demonstrat c incepind, aproxima-
tiv, de la finele secolului al VIII-lea, societatea romaneasca cunoaste un
sensibil spor demografic, mai cu seama in secolele IX-X, care poate sa,
atinga, dup5, unele estimari, procente de crestere de 100%, comparativ
cu situatia din epoca precedenta 6 Concentrarile masive de populatie in
zone de convergenta umana, constatate pe intreg teritoriul tarn datind
din secolele VIII-XI, sint in masura s sublinieze raportul de conditionare
intima dintre cresterea populatiei i dezvoltarea economic5 i sociala,
inclusiv procesul de organizare
Cu toate rezervele ce se impun dintr-o cercetare care nu este Inca'
exhaustiva i Ii are dificultatile ei 7, este vorba de peste 1500 puncte
arheologice corespunzatoare asezarilor care se grupeaza sub forma unor
concentrari de sate al caror numar variaza, in functie de condi-Vile geo-
grafice existente, precum si de stadiul actual de cercetare, de la o grupare
la alta.
Cresterea demografica inregistrata punea in fata societatii sarcina
sporirii produselor agrare in special, atit prin extinderea suprafetei arabile,.
cit i prin utiizarea unor noi solutii telmice in sporirea randamentului
economic al principalelor unelte agricole.
Nu este deci de mirare constatarea arheologica a inmultirii conside-
rabile a marilor depozite de unelte agricole de zeci de kg ca dovada a intrarii
In circuitul agricol a noi suprafete de teren obtinute In urma destelenirii ft
defrisarii prin foc. De altfel, documentele scrise mentioneaza frecvent
aceasta, practica agrara, prin termenii terra extirpata" in Transilvania
secolului al XI-lea.
Totodata, pentru sporirea randamentului agrar, se constata, unele
incercari de utilizare a unui nou tip de brazdar de plug, cel asimetric, a
carui prezenta presupune inceputul folosirii plugului propriu-zis avind ca
particularitate brazdarul asimetric cu cutit i cormana, i, in. general, cu
rotile (avantren)8. Acest lucru nu putea sa, nu afecteze sistemul de exploa-
tare agrara, atit pe cel permanent cit i pe cel temporal., prin alternarea
www.dacoromanica.ro
1184
 simplg a culturilor, ca o formg potrività de exploatare agrarA intr-o vreme
in care viata economicO se baza pe echilibrul dintre cultura cerealelor,
cre0erea animalelor.
Profilul agro-pastoral schitat, al economiei romOnesti din ultimele
secole ale mileniului I e.n., ge completeaza, en doug activitati de mare
insemnOtate pentru dezvoltarea economica, in general, care, prin natura
rgi aportul lor la procesul de cre0ere economicO a societritii, definese noile
structuri ale comunitgtilor umane de pe teritoriul RomOniei ; este vorba de
valorificarea resurselor miniere ale solului i subsolului, precum 0 de
activitgtile din cadrul economiei de transformar e, susceptibile i ele de a
participa la innoirile de epocg.
0 vgditO intensificare a cunoscut-o in aceastä vreme valorificarea
resurselor miniere ale solului i subsolului, precum i activitgtile din cadrul
economiei de transformare. Cercetgrile au evidentiat un numgr de peste
50 localitOti din targ in care au fost scoase la luming, vestigiile valorificgrii
mineralizatiilor metalifeie, in comparatie cu cele 20 puncte arheologice
descoperite pentru perioada secolelor IV-VII.
0 evolutie concludentg, care va sensibiliza intr-un apreciabil grad
baza materialg a societAtii romane§ti din secolele VIII-XI, mergind ping
la fecundarea unor noi structuri social- economice, a inregistrat-o si economia
de transformare, procesul de prelucrare a materiilor prime si de realizare
a produselor, productia me§te*uggreascii, in general, in cadrul cAreia divi-
ziunea socialO a muncii capgtg, noi dimensiuni in raport cu situatia din
epoca precedentg. AceastO larga, sferA de activitate economicA cunoaste
in vremea amintitO importante modificAri cantitative i calitative privind
procesul de diversificare a ramurilor nie0euggre§ti de baza, preeum si
unele perfeetiongri ale tehnologiei traditiouale, prin receptgri de procedee
§i metode de muncA adaptate la condit,iile societ4ii românesti printr-un
efort de creatie proprie.
In aceastO vreme, procesul de subbtituire a energiei hidraulice, ener-
giilor primare (umanO mai ales) in domeniul productiei de bazg cunoaste
noi dimensiuni utiizarea mai larga a energiilor potentiale ale cursurilor
de apa" in scopth actionarii mecanismelor necesare procesului de transfot-
mare a materiilor prime a fost reclamata de noul stadiu de dezvoltare
social economica. Diversificarea ramurilor artizqnale a fault ca fiecare meki-
tecitig sa-si capete o individualitate aparte, datorita acumulgrii unor bogate
eono,tinte de speeialitate specifice fiecgrei ramuri in parte, operatiunile
tehnice devenind mai complexe 0 mai complicate 9.
Consecinta fireascg a unei atari situatii din domeniul productiei
propriu-zise a constituit-o intensficarea schimbului de produse-mgrfuri " . . .
o conditie necesar6 pentru a intelecre sub toate raportmile, in oricrinea ca
$1 in dezvolt'trea sa, istoria neamaii insu0", dupg cum apreciabNicolae
Iorga ". Izvoarele arheologice i mOrturiile scrise atestO prezenta unui
schimb de mgrfur activ, mai cu seama, la Dungrea de Jos, a contactelor
economice dintre diferite a§ezAri , cit i cu rile vecine, contacte realizp,te
prin intermediul drumurilor pe uscat i pe apg. Numeroasele tezaure mone-
tare sau monede izolate descoperite pe intreg teritoriul carpato-danubiano-
pontic datind din secolele VIII-XI demonstreazg existenta unui schimb de
mOrfuri activ, precum §i intensitatea in suprafa i chiar in adincime a
ühciio banior sub forma, de monede in den oltarea circulatiei interne a
produselor-m'Orfuri.
www.dacoromanica.ro
1185
 Succinta prezentare de mai sus ne prilejuieste unele consideratii
generale privind dezvoltarea demo-economica pe teritoriul României in
secolele VIII-XI.
Sub aspectul dezvoltarii demografice si a fortelor de productie
perioacla amintita reprezinta o epoca de un sensibil progres, care s-a mani-
festat in sfere economice de Wag, prin cresteri cantitative notabile, alaturi
de unele transformah calitative in masura s dea un nou continut, calitativ,
epocii mentionate, acela de renastere", de veritabila placa turnanta"
pentru evolutia societatii romanesti. Acest caracter este pus in evidenta
si de aparitia unor noi structuri teritoriale in cadrul comunitatii noastre,
a centrelor politico-administrative, nuclee ale viitoarelor orase medievale,
toate aceste realitati constituind fundalul pe care se vor cristaliza noile
structuri sociale i politice.
Urmarea fireasca a sensibilei dezvoltari demo-economice prezentata
mai sus, o constituie conturarea tot mai clara a structurii sociale, a comu-
nitatilor umane, punind in evidenta transformarile care au loc in cadrul
ei, in special prefacerile din sinul proprietatii care vizeaza cristalizarea
proprietatii funciare individuale, baza a aparitiei raporturilor sociale en
caracter feudal.
Ceea ce pina' acum era in stare latenta, se manifesta in aceasta vreme
din ce in ce mai mult, devenind categorii fundamentale ale noior structuri.
Ne intereseaza, in primul rind, dimensiunile proprietatii private in
secolele VIII-XI, iar in cadrul acesteia, ale proprietatii private funciare,
aceste categorii putind fi urmarite prin unele forme specifice de manifestare.
Procesul de individualizare, de pilda, a micii gospodarii aproape se
generalizeaza, majoritatea asezarilor cercetate arheologic inregistrind
acest aspect. La Dridu 11, la 'Bucov-Tioca 12, la Dodesti 13, la Fiiai, la
Simonesti, la Taga la Dabica, la Archiud, la Nos lac 14, la Brasauti 15, la
Suceava etc. procesiil de individualizare in cadrul asezarii se manifesta prin
apartenenta la fiecare gospodarie a anexelor, a depozitelor, a mijloacelor
si a instalatiilor de utilitate casnica (cuptoare i vetre de foc exterioare
locuintei), a unor instalatii cu caracter mestesugaresc (cuptoare de redus
minereu i cuptoare ceramice) 16. 0 situatie asemanatoare reflect i necro-
polele vremii, precum la Moldovenesti Himedoara, Medias, Varsand uncle,
alaturi de inmormintari pe grupe famiiale, planimetria cimitirelor indica
forma linear, consecinta a existentei familiei individuale, a familiei
pereche 17
Un proces de individualizare, in sens de apartenenta la fiecare gos-
podarie, in comparatie cu cele colective, mult mai evident decit in epoca
precendenta, se constata si in cazul uneltelor de productie folosite in agri-
cultura ; brazdarele descoperite la Bazna-Raducaneni 18, la Pogonesti-
Vaslui 13, la Racari-Dolj 2°, la Grumezoaia 21, la Gary/12 22, la Capidava 23,
la Manastirea-Liscov 24, la Surdulesti 25, la Ciurelu 26 la Dabica 27 etc.,
cutitele de plug de la Pogonesti 28, Dabica 23, oticukle de la Floreni,
Dodesti, Averesti 30, coasele de la Tupilati, Dabica 31 etc, secerile de la
Cirja, Dodesti, Cosna, Raducaneni 3 Dridu " etc., cosoarele de la
Dodesti, Fedesti, Bogdana, Dabica ", sapaligile i ramele de hirlet de la
Dodesti, Spinoasa, Fundu Hertii, Poienesti 33 si din alte asezari dovedese
fara putinta de indoiala, apartenenta individuall a acestora la nivelul
fiecarei gospodarii rurale din asezarile In care s-au Moat asemenea desco-
periri ".
Pe de alta parte, observatiile arheologice de la Suceava, Dridu san
din alte asezari permit evidentierea fenomenului de revenire succesiva, dup a.
www.dacoromanica.ro
I I 8 13
 oarecare vreme, pe vechile vetre de locuinte, a locuitorilor din secolele
VIII-XI, proces legat de sistemul de exploatare temporarg a terenului
arabil ; exactitatea refacerii locuintelor abandonate cu ani de zile in
urn* pe vechile temelii, demonstreaza existenta proprietatii private
asupra locului de mg, §i a suprafetei corespunzgtoare din vatra satului 37.
Procesul de individualizare observat, atit in cazul locuintelor, cit
§i in cel al anexelor, instalatiilor casnice, uneltelor de productie, fenomenul
revenirii pe vechile fundatii cum am amintit mai sus, precum si atestarea
institutiei mostenirii documentate prin transmiterea uneltelor din tata-n
fiu, constatata in domeniul productiei artizanale (al ceramicii in special),
demonstreazg cu temeinicie existenta pe o scara destul de intinsg a
proprietatii private, in general, in cadrul societatii române§ti de la cum-
liana dintre cele doug milenii ale e.n.".
Dupg cum vom vedea mai departe, documentele scrise din secolul
al XI-lea §i urnagtorele mentioneazg intrarea in circuitul vinzare-curnpa-
rare a unor parti din loturile arabile aflate in folosinta
Acest lucru presupune exi stent a dreptului de stapinire a membrilor comunitg-
tilor agrare a unor parti din terenurile agricole care puteau fi instrainate
prin actul vinzgrii-cumpgrarii. Acest fenomen vizeaza in primul rind terenul
nou destelenit sau defri§at de catre diferiti indivizi din cadrul satului
devglmas, care intra, astfel, in posesia acestora. Intrucit aceste documente
surprind ca existent acest fenomen incepind de la primele documente de
e ancelarie (sec. XI), este indiscutabil ca asemenea stari de lucruri pot fi
raportate si la secolele anterioare. In documentele medievale terenurile
despadurite poartg numele de curaturi". Interesant in aceastg privintg
este actul cu privire la hotamicirea unei proprietati a mangstirii Sf. Vineri,
in satul Cobileni, unde se arata," . ca in vremurile vechi, pgdurile nu
erau socotite, nici impartite cu stinjenul sau cu altfel de impartire, decit
ca cine peoit loe lua (in virtutea sa) de tgia copaci i deschidea curattui
poiene de cosit i de arat §i locuri de prisaci i rasildea vii si pometi de
roade . . locul acela era al sat" ; nime altul dintre razesi nu putea
ia si de 11 si vindea, ca al Bali loc II vindea" 99. C asemenea fenomene aveau
loc si in secolele anterioare, nu mai incape indoiall, ele reggsindu-se in
documente scrise pe care le vom invoca in paginile urmatoare ". De altfel,
legenda Sancti Gerardi din secolul al XI-lea consemneazg cristalizarea deja
a marii proprietati feudale.
Se creasera apoi conditii deosebit de prielnice pentru cresterea acu-
mularii de catre unii indivizi din societate de avutii materiale, adincind,
astfel, diferentierea sociala dintre membrii comunitatii umane, proces cu
profunde consecinte asupra strueturii sociale existente ping atunci. Docu-
mentele de cancelarie din secolele XI-XIII ref eritoare la Transilvania atestg
una dintre inriuririle fundamentale ale proeesului mentionat asupra ob§tii
alte§ti teritoriale, anume spargerea unitatii comunitatii rurale prin aca-
pararea loturilor obstesti pe cal variate, atit a celor delimitate in teren,
cit §i a celor nedelimitate incg, de catre persoane situate, in cea mai mare
parte, in afara comunitgtii respective. Ele aeapareaza pamintul ob§tesc
cu putere", cum se exprima documentele, in inteles de putere material,
eludind dreptul de protimisis care oprea instrainarea pamintului ob§tii.
In special registrul de la Oradea de la inceputul secolului al XIII-lea con-
tine numeroasde asemenea exemple. Spre pild, membrii comunitatii
sitte§ti din Mocin, dependenti de cetatea Dobica, invinuiese pe un conce-
tatean de-al lor el este venetie §i c5) a luat pamintul lor cu putere". La
judecata, cal invinuit declarg el jumatate din pamintul acela este al lui
www.dacoromanica.ro
11 87
prin drept de mostenire" (jure haereditario) 41, indicind astfel dreptul de
mostenire ca una din multiplele modalitati de acaparare a pamintului
obstesc, de spargere a unitatii comunitatii rurale. Alte docurnente evi-
deniaz i alte cxi, precum donatia, infratirea, cumpgrare etc, toate avind
la baza, insg, silnicirea celui ajuns in situatia de a-si dona, infrati sau
vinde pamintul care-i apartinea i asupra caruia avea dreptul de folosinta.
Multi dintre acesti acaparatori sau venetici" cum sint numiti cei
din afara comunitatii, apartin ierarhiei biserjcesti care cumpara parti
hotarnicite sau nehotarnicite ale diferitilor membri ai obsti. Este cazul lui
Florentin, prepozit de Sibiu, care cumparg de la sateni, atit parti de ocina
delimitate in teren (partificata), cit i nedelimitate (non partificata) 42
Avem de-a face, deci, cu o obste sateasca in plin proces de disolutie,
proces care incepuse, evident, in veacurile anterioare, atestarea loturilor
agrare hotarnicite presupunind o permanentizare a acestor loturi, ne mai
bind -vorba de impartirea periodica a acestora prin tragerea la sorti".
- 0 contributie majora la acapararea pamintului obstesc, la spargerea
unitatii acesteia prin detasarea din rindurile comunitatli a unor elemente
instarite, a adus-o detinerea unor functii social-administrative si militair-
politice de &Are unii membri ai obtli. Dad, pentru perioada anterioara,.
exiktenta acestor functii in cadrul obstii era presupusa doar, pe baza unor
stiri indirecte sau pe supozitii, pentm secolele VITI-XI prezenta acestora
devine certa pentru Intreg teritoriul României. Unul din documente ne
dezvaluie mecanismul acapararii de bunuri materiale pe seama consatenilor,.
sai de Care un individ din aceeasi comunitate care de-tine insa o functie
social-administrativa : cea de jude. Mai multi iobagi din satul Podgoria dau
in judecata pe judele satului care cumparase moara acestora , nevoiti sa, o
vinda din pricin c erau apasati de marea lor saracie" ". Avem aici
irnaginea &Ira a insusird, aparent legale, de care un membru al colectivi-
tatii, a unor mijloace de productie aducatoare de venit, in detrirnentul
semenilor sai care, apasati de marea lor saracie" cum spune actul citat,
silt nevoiti sft vinda partea lor. Dar beneficiarui" nu mai este, de data
aceasta, un simplu satean ; el este investit cu o functie social-administra-
tiva, aceea de jude al comunitatii din Podgoria, functie care i-a dat posibi-
litatea s'a cumpere moara consatenilor
0 alta fata a aceluiasi proces este dezvaluita de alte acte ale cance-
lariei regale. Dominic si fratii si, membri ai obstii satesti din Gebe unde
Ii aveau partile lor in devalmasie ca ceilalti sateni, sint ridicati de catre
autoritatea centrala, probabil in urma unor servicii aduse recralitatii,
nespecificate in document, in rindul categoriei slujitorilor regalCAceasta
atrage dupa sine delimitarea, prin poruncil regeasca, a partilor ce reveneau
ii Dominic si fratior sai in cadrul comunitatii 45. Iesit de sub incidenta
reglementarilor traditionale ale ob,Aii, pamintul delimitat putea fi, astfel,
oricind instrainat prin vinzare-cumparare donatie sau infratirea, usurind,
in chipul acesta, pgtrunderea indivizilor din afara obstii.
Se ajunge, astfel, la aparitia proprietatii funciare individuale prin
ie§irea din devälm4ie, prin spargerea unitatii obstesti, prin permanentiza-
rea darurior catre aceste persoane care indeplinesc acum functii de con-
ducere a comunitatii, prin obligatia membrilor obstii sau uniunilor de ob5ti
de a participa cu munca la ridicarea fortificatiilor si la intretinerea i paza
lor, la realizarea altor objective de interes obstesc. Incep sa se defineascg,
in, acest mod, raporturi de supunere a membrilor comunitatii fata de
aceste persoane investite cu functii social-administrative i militar-politice,
1188
www.dacoromanica.ro
deyenite, organe ale societatii".Documente sense ingaduie s surprindem
acest orizont de stratificare social-politica prin meationarea unor categorii
sociale i a unor institutii care apartin, prin profilul lor social, unei noi
formatiuni istorice. Este vorba de jupanii mentionati pe teritoriul Bana-
tului si al Dobrogei la sfirsitul mileniului I e.n. Termenul de jupan i insti-
tutia corespunzatoare apartin lumii slave, ele intilnindu-se in toat'a lumea
slaya, cu exceptia poporului rus, precum si la unele popoare en care lumea
slava a venit in contact de mai mare intensitate i durata, de pilda la
roman" si la unguri.
Originile i continutul acestor institutii au constituit obiectul multor
studii, autorii lor, români si straini, cautind s explice geneza si semnificatia
14 social-politica in functie de documentatia avuta la dispozitie 46
. Primele atestari sense ale prezeatei jupei i jupanilor dateaza din
ultimele secole ale mileniului I e.n. Dupamarturia lui Constantin Porfiro-
genetul, pe teritoriul Croatiei existau in secolul al X-lea, 11 jupe conduse de
jupani. Dula dintre ele figureaza si in documentele latine din secolul IX ;
iar 6 in documentele latine din secolul urmator. Jupa de Livno,de
cuprindea, ca suprafata, trei platouri inalte, deci un teritoriu destul de
intins. Pe teritoriul Sloveniei, documentul din anul 777 dat de voievodul
Tassilona pentru manastirea Kremmiinster mentioneaza pe jupanul
Physso 47, iar geograful bavarez consemneaza existenta de jupe la Obo-
driii. 48.
Pe teritoriul Romaniei, termenul de jupan avind senmificatia de
coiaducator politico-militar al unui organism social-politic apare numai pe
o parte a teritoriului, anume in Banat i in Dobrogea. In Banat, el apare
intr-o inscriptie pe un vas din tezaurul de la Sinnicolau Mare, datat, in
nitima vreme, in secolele VIII-IX ". Inscriptia in limba mentio-
neaza numele a doi jupani Voila si Vataul, in legatura, probabil,
6areaca en apar-
tenenta pieselor din tezaur 50
Alte marturii constau tot di'n inscriptii, insa in limba slava veehe,
descoperite in Dobrogea ; inscriptia de la Mircea Voda, pe o piatra datind
din 943, mentioneaza pe jupan Dimitrie angajat intr-un conflict en
bizantinir 51 Un alt jupan, Gheorghe este pomenit, de asemenea, de o
inscriptie slava de pe peretii complexillui monastic de la Basarabi datind
cam din aceeasi vreme 82.
Din textul inscriptiilor mentionate, cit si din documentele sense
ref,Oitoare la jupe, jupani i jupanate, in special din lumea slavilor apuseni
reiese eu certitudine pozitia social-politica a acestor jupani,
apartenenta 14 la o categorie sociala suprapusa in cadrul comunitatii,
elemente din rindul acestei categorii sociale indeplinind functii politico-
riiilitare, de conducere a organismelor de caracter incipient statal corespun-
zattoare. Luptele pe care jupan Dimitrie le poara cu bizantinii presupun
exiStenta unui aparat de razboi capabil s infrunte o arrnata de genul
eelei bi z a ntine.
.1 in acest context informational, institutia jupanului apare ca un prim
mizont de stratificare social-politica la nivelul formatiunilor politice de
cal atter statal incipient. Odata cu evolutia acestora spre forme superioare
mai euprinzatoare de tipul voievodatelor, al tarilor, vechea institutie va fi
inelpsa i subordonata acestora, ea devenind unitate administrativa in
cadrul noilor structuri 55. Aceasta stare de lucruri se refeleeta mai cu, seama
la,slaviipaeridionali, in Serbia de pilda, made in secolele XIII-XIV, jupanii
apr ca sapini fffl1dali n sistemul statal existent, iar jupa se identifica eu
www.dacoromanica.ro
1 lop
statul ". Aceastk evolutie este surprinsk la slavii apuseni de cktre docu-
mentele medievale de limbk latin& Intr-un document din 1181 pentru
mknkstirea Sf. Petru din Lautenburg se face urnatoarea mentiune :
seniores villarum, quos lingua sua supanos vocant" 54 bis Apare aici
dark identitatea ce exista la acea datk intre jupani i acei mai mari ai
satelor (seniores villarum) ; era, de f apt, o involutie a vechii institutii
revenind la ceea ce fusese initial : jupa adick satul, iar jupanii acele elernente
din cadrul satului care se diferentraserk social de restul locuitorilor. Rapor-
tat la teritoriul Romkniei, intr-un cadru mai larg teritorial, orizontului
nou de structurk social-politick Ii corepund i alte categorii sociale desern-
nate prin termeni ca : cel de dux, care se intilneste, cum se stie, in cronica
anonimk pentru Transilvania secolelor IX-X ; el corespunde termenului
de voievod, incadrindu-se, astf el, in nivelul superior de organizare politick
a societatii noastre, corespunzktor organismelor statale de tipul tarilor 65.
In sensul existentei nivelului de structufk social-politick superioark
pe teritoriul României in secolele v111-XT converg i alte stiri scrise de epock.
Ne gindim mai intii la relatkrile toparcului grec din secolul al X-lea refe-
ritoare la existenta pe teritoriul Dobrogei a unei formatiuni politice cu
resedinta intr-o fortificatie cu ziduri de piatrk, resedintk situatk undeva La
Dunkrea de Jos. Aparatul militar avut in dispozitie se compunea din 300
osteni ciIliiri i pedestri, gata pregktiti s apere resedinta toparcului impo-
triva orickror inmixtiuni din afark 56.
Pe de alta, parte, mkrturiile scriitorului bizantin Kedrenos despre
existenta in secolul al X-lea, in stinga Dunkrii, deci pe teritoriul muntean,
a unor fortificatii servind drept resedinte ale unor clpetenii politice, care
se supun irnpkratului bizantin, demonstreazI stratificarea sociall si poli-
tica pronuntatk din acea vreme pink la nivelul cristalizkrii orgamsmelor
de caracter statal incipient57.
Cercetkrile arheologice efectuate mai cu sealnk in ultimele doul
decenii au condus la unele rezultate extrem de interesante, in masurk s ne
redea o imagine mai concretk a unora dintre resedintele acestor conduct-
tori rnentionati de izvoarele scrise, i, totodatk, s ne ofere unele indicii
In legkturk cn relatiile sociale dintre aceste sedii politico-administrative
si comunitettile aktesti subordonate.
Pink in prezent au fost cercetate, total sau partial, numeroase forti-
ficatii din secolele VIII-XI situate pe intreg teritoriul Orli, evidentiindu-se,
astfel, tehnica de constructie i amenajare a santului i valului de apkrare, a
modului de realizare a palisadei. S-a evidentiat, totodatk, faptul cit in jurul
fiecitrei fortificatii existau citeva asezkri care alcltuiau, impreunii cu
fortificatia, un complex teritorial. La Sirioara, la Moldovenesti, la Ctuj-
MInkstur, la Comana de Sus, la Dabica, la Blandiana, la Tudor VladImi-
rescu Arad, la Pescari, la Biharea, la Bulci 56 etc. (in Transilvania),
Ia Fundu Hertii, Dersca, Tudora, Orofteana, Baranga, Alba-Hudesti,
Horodistea, Cobila, lbanesti etc. (in Moldova), la Sion i pe linia Dunkrii5°
(in Muntenia), la Mircea Vodk, Garvkn-Dinogetia, Capidava, Pgicuiul lui
Soare " (in Dobmgea), core etkrile au dat la iveall asemenea asezitri forti-
ficate, cele mai multe dintre ele avind in jur asezkri ale unei populatii seden-
tare de lung% durati cu locuinte constind, atit din bordeie, cit si din
locuinte de suprafatk. Fortificatia se afla oarecum in centrul acestei centuri
de sate, cum s-a dovedit in special la Fundu Hertii, Dersea i altele 61.
0 atate situatie, care se intilneste la toate popoarele din act**
vreme 62", Mari mult sau mai putin depkrtate de teritoriul Romilniet, pre-
www.dacoromanica.ro
1190
zinta o semnificatie social-politica deosebita. Fortificatia respeetiva repre-
zinta, de regula, punctul fortificat, sediul politico-administrativ al unei
formatiuni politice. Intre acest sediu i comunitatile satesti din jur se
stabilesc raporturi sociale in sensul dependentei sociale a locuitorilor
asezgrilor fata de resedinta fortificata, a carei existenta nu poate fi con-
ceputa fara acest hinterland de sate prin a caror munca obligatorie se
construieste si se intretine fortificatia insasi. Se nasc astfel raporturi de
dependenta, de aservire a grupului de sate, o aservire colectiva, una dintre
particularitatile noilor structuri sociale in curs de cristalizare.
Sintem, astfel, in fata orizontului superior de diferentiere sociala la
nivelul organismelor politice de caracter statal, cind se definesc cu claritate
noile structuri sociale prin detasarea unor categorii diferite intre ele, dato-
rita pozitiei pe care ele o ocupa fata de unul dintre mijloacele principale
de productie, pamintul, fata de insusirea plus produsului realizat. Secolul
al XI-lea aducea i dovezile scrise In aceasta privinta, dovezi ale unor
structuri sociale deplin cristalizate in másur s dea consistenta prezentei
raporturilor de servire feudala pe teritoriul Romaniei. Dupa cum se relateaza
in legenda hagiografica a Sfintului Gerard, de la inceputul secolului a
XI-lea, la curtea voievodului Ahtum din Banat existau mari feudali denu-
miti nobiles care posedau mosii intinse, allodiae, precum si curti proprii,
curiae. Ei detineau numeroase turme de animale ingrijite de oameni depen-
denti, pastores. Existau, de asemenea, i robi si roabe, ancillae 63 Bogatele
a.ezarninte monahale, aflatoare in tara lui Ahtum, se bucurau de intinse
proprietati ; manastirea Joan Botezatorul, de pilda , poseda la Cenad
proprietati in care a treia parte a locuitorilor slujeau pe calugari", find,
prin urmare, in dependenta feudala fata de aceasta. Este evident ea intr-un
asemenea mediu de dezvoltare socialà, aparitia unui document ea cel din
1075 prin care manastirea Sf. Benedict era inzestrata cu 120 de gospo-
dgrii de tarani din Artand-Bihor, atit de mult tägaduit de istoricii unguri,
in special intr-o perioada mai veche, nu poate astazi sa mai surprinda pe
nimeni. Originea lor mai veche constituia o realitate indiscutabila.
Este afara de orice Indoia1 c, ne aflam in fata unei societati in care
relatiile de productie dintre marii proprietari de pamint i tarani depen-
denti reprezinta esenta noii structuri. Ce dimensiuni ar fi avut aceasta
noua structura in perioada la care ne referim, este greu de stabilit. Dupa
informatiile documentare din secolele urmatoare, se constata ca procesul
de spargere a unitatii obstesti, de acaparare a loturilor arabile ale comuni-
tatilor rurale de catre elemente din interiorul sau din afara obstii, de con-
stituire a marii proprietati si de decadere in dependenta a taranimii libere
este in desfasurare. Cit priveste teritoriul de la est si sud de Carpati, noul
val de migratori a temporizat acest proces ; cu toate acestea, secolul al
XIII-lea avea sil consemneze i pentru teritoriile mentionate existenta
marii proprietati feudale, a celor doul categorii sociale fundamentale :
maaii proprietari (maiores terrae, potentes) i taranii aserviti (rustici). Fata
de tarile feudalismului clasic unde procesul aservirii taranimii libere se
incheiase in aceasta vreme, pe teritoriul Romaniei a continuat sil existe
o taranime libera puternica, ceea ce constituie o caracteristica a feudalis-
mului nostru, taranime care Ii va aduce contributia de seam/ la apararea
libertatii i independentei flintei statale in ceasuri de grea primejdie pentru
tara .
www.dacoromanica.ro
1/91
 Aminteam la inceput ca rostul principal al studiului nostru este
acela de a analiza evolutia structurilor sociale petrecuta in interiorul coma-
nitkilor satesti din spatiul carpato-danubiano-pontic in epoca marilor
migratii, structuiari al diror rezultat principal a fost cristalizarea rela-
tiilor de aservire, componenta fundamentala a noii formatiuni social-eco-
nomice : ce feudala. in functie de baza informationala" existenta in stadiul
actual al cercetkilor, am incercat s schitam transformarile petrecute in
structura sociala, a acelei vremi, in mod special in evolutia caracterului
proprietkii" funciare, pmintul devenind principalul izvor de avutie
materialä, urmare a progresului, lent dar tenace, inregistrat in dezvoltarea
economiea generala a societkii, mai cu searna in ultimele secole ale mile-
niului I e.n. Vom incerca, in continuare, s precizam, cit mai limpede cu
putinta, caracterul prefacerilor, al imioirilor care au avut loc, pentru a
putea determina, astfel, esenta i senmificatia noii epoci in istoria poporului
nostru.
Disparitia administratiei statului birocratic roman de pe o bun'a
parte a vechii Dacii m ultima treime a secolului al III-lea e.n. i declansarea,
pe de alta, parte, a marilor pulsatii" ale stepelor asiatice an ereat Q situatie
cu totul nouai pe teritoruiul amintit, prilejuind directii si forme noi de
exprimare a vietii economice, sociale i politice. Reducind din dimensiu
nile opticii de catastrofa, national-a", cum a lost apreciat fenomenul
migratiei, trebuie subliniat, totodata, faptul c aceste stralucitoare ele-
mente de suprafatiti", cum le-a definit Nicolae Iorga 64, desi n-au fost
creatoare de noi structuri social-economice ca in occidentul Europei, ele
n-au distrus fortele productive ale populatiei autohtone, conservarea aces-
tora constituind Insàsi ratiunea existentei Mr. Cercetkile din ultimele
doull deeenii au demonstrat, fitira putinta de tagada, continuitatea deplina
si chiar largirea cadrului vietii economice, sociale i politice in forme 0
directii noi de manifestare. Generalizarea obstii sititesti teritoriale, pe
intreg teritoriul vechii Dacii, ca esenta a intregii dezvolt-ri social-economice
Si politice, a conferit lumii rurale caracterul de factor primordial al istoriei
in organizal ea vietii economice i sociale, in manifestarea liberA a foitei
ei creatoare de bunuri materiale. Marele nostru istoric Nicolae Iorga, refe-
rindu-se la aceasta, vreme a migratfflor, a expriniat cit se poate de limpede
aceastil idee intr-unul din studiile sale de maturitate : ... un puternic
val de popularitate, dad, se poate intrebuinta termenul in acest ens,
se desprinde din aceasta ascennune a maselor dispretuite si umilite, la
viata comunitkii in toate domeniile. Nu stim dad, medie istii au resimtit
indeajuns navala acestor intirziati care impinzesc locul, parca se aude
frearnatul inausit al tumultoaselor Mr navaliri. Umanitatea a devenit mai
cuprinzatoare decit In epoca celei mai vaste colaborki din antichitate" 65.
Caracterul rural al societatii vremii, caracterul popular" al acestei
societki se eprima de fapt prin importanta deosebita a pitimintului, acesta
devemnd simbol al avutiei materiale 66. Disparitia marii proprietati repre-
zentata de villa rustica dm Dacia roman-a, precum 0 a celei din Dobrogea
in secolul al VI-lea, generalizarea obstii rurale au adus in prim plan mica
gospodärire sateasca inzestrat6 cu loturi arabile necesare existentei sale,
consecinta a procesului de teritorializare, punctul de plecare al pr facerilor
structurale din cadrul comunitatii. Accentuarea diferentierii sociale prin
acumularea de bunuri materiale de catre unele elemente din cadrul satului,
cum se observa in satul din zona Buzaului mentionat la 374, acumulare
www.dacoromanica.ro
1192
 la care concur i functiile social-administrative si politico-militare inde-
plinite de anumite persoane, inceputurile fenomenului de permanentizare
a loturilor agricole obstesti, dependenta sociala colectiva a unor comunitati
satesti fata de unele fortificatii si fata de unele persoane cu functii midi-
tare, precum cetatea Tunis din secoltil VI cu paminturile aferente 67,
puse in valoare prin munca *minor asezati pe ele, noua exprimare a
functiei politico-organizatorica reprezentata de aceste autonomii rurale",
,rornanii populare" sau democratii taranesti" 68 (care nu erau alteeva
decit acele uniuni de obsti, obsti de obsti" cum le numesc documentele
de mai tirziu )69 corespunzatoare sclavinidor sud-dunarene, care au preluat
de la Imperiu in special functia de aparare, in sfirsit,crestinismul ca religie
oficiala dura sec. IV, cu consecintele sale asupra structurii sociale, toate
acest aealitati social-politice, intilnite in aceasta vreme si in alte teritorii
vecine noua, demonstreaza c o now/ societate era in curs de fecundare, nu
numai in ceea ce priveste pregatirea noilor structuri sociale i economice,
ci si in domeniul mentalitatilor si al modului de comportare.
Etapa urrnatoare, cea a secolelor VIIIXI, pornind de la premisele
deja existente, si in baza sensibilei dezvoltari demo-economice, venea Si
dea contur clar directiei de evolutie a societatii romanesti, prin cristali-
zarea i maturizarea unor fenomene i procese aflate in stare embrionara
in etapa paecedenta.
Obstea sateasca, celula social-econornica de baza a societatii, inregis-
treaza structurari importante. Inceputul alegerii interen a partilor obstesti,
pina atunci ideale, contribuie din plin la usurarea fenomenului de patrun-
dere, pe diferite cad, a strainilor in interiorul comunitatii, la instrainarea
partalor obstesti, atit a celor alese", cit si a celor ideale, la spargerea
unitatii ob,testi. Aservirea colectiva a comunitatilor rurale din apropierea
sediilor politico-administrative ale organismelor politice aflate pe o treapta
superioara de dezvoltare, incepe s capete conturul i continutul corespun-
zator rolului de anticamera a relatiilor de dependenta feudala. Fara a fi
dominant i generalizata pe intreg teritoriul Romaniei, marea proprietate
funciara, laica i bisericeasca, era o realitate care consfintea structurarea
celor doua categorii sociale fundamentale ale nod epoci, a caror esenta
o constituia existenta raporturilor de dependenta sociala.
Pe plan palitico-organizaboric, ve3hile structuri din etapa precedenta,
acele univai de obsti sau dernocratii taranesti", romanii populare",
cunose o noua treapta a evolutiei lor, conse-inta a maturizarii structurilor
social-econornice, devenind mai cup rinza oare i cu functii mult mai bine
conturate s' land cornplexe : rile i voievodatele romanesti ca organisme
de caracter statal, in lupta pentru libertate i independenta.
Stabilirea caracterelor fundamentale ale perioadei din istoria Roma,-
niei cuprinse intre secolele IV si XI, patrivit stadiului actual al cercetarii,
ne oblig la in-ercarea de a defini teorebic stadiul de dezvoltare a societatii
de pe teritoriul t'arii, de a-1 raparta la concep tele existente in aceasta privinta.
Este evident ca incadrarea acestei perioade a secolelor IVXI din
istoria patriei noastre in orinduirea tributala sau in cea feudala, asa cum s-a
incercat sa se faca, presupune, pe de o parte, analiza temeinica a legilor
de functionare si dezvoltare a formatiunilor in cauza, iar pe de alta, analiza
continutului major al proceselor i fenomenelor din cadrul societatii noastre,
pentru a-i putea determina coordonatele social-economice i directiile lor
evolutive V, prin aceasta, locul ei istoric in cadrul succesiunii modurilor
de pa oductie.
3 c. 2673
www.dacoromanica.ro
1193
 Precum se stie, formatiunoa sociald, orinduirea social-economicA se
de-Enesc ca fiind o totalitate a fenomenelor sociale, la temelia clrora se
afI un anurnit mod de productie a bunurilor materiale. FiecArui mod de
tkoluctie Ii sint caracteristice o anumitA bazei tehnieci materiard i un anumit
tip de raporturi de produelie a cAror totalitate reprezinta, structura econo-
mica a societAtii pe care se inalp, suprastructura politicA, juridicA etc.".
Deci, formatiunea sugereazA o structura constituitA deja, o compoziOe
unitarA, un tot organic care indica', o riguroasA inlAntuire a elementelor
alcAtuitoare, o structurA precisA a bor. DupA cum arata V. I. Lenin, repe-
tarea, regularitatea i generalizarea rinduielilor" din cadrul societAtii dau
continutul corespunzAtor notiunii de formatiune socialA 71
Se cunoaste, in principiu, care a fost succesiunea orinduirilor cunoscute
de omenire incepind cu comuna primitiv i terminind cu orinduirea
socialista. Trebuie subliniat insA, faptul cA nu intotdeauna intre doug,
orinduiri sau formatiuni sociale existA o inlAntuire succesivA imediata, et
o formatiune deplin inchegatA nu urmeazA imediat formatiunii antericare
care i-a dat nastere. De la descompunerea ultimei formatiuni, fazA in care
iau nastere elementele care se vor constitui in componente fundamentale
ale viitoarei formatiuni, i pinA la maturizarea si generalizarea acestora,
in cadrul noii formatiuni consolidate deplin, pot trece lungi perioade de
timp in care se petrec procese de o mare complexitate 72 Acest intervaL
de timp dintre douA, formatiuni sociale in care embrioanele viitoarei ori 1--
duiri Isi urmeaza, cursul lor spre maturizare, nu apartine nici vechii i nici
noii oinduiri. El face parte integrantA din notiunea de epocii, notiune care
se referA la o perioadA mai vastA, mai putin definitA, comparativ cu cea de
formatiune, avind insA o mai mare raza, de cuprindere, incluzind si forma-
tiunea. Once epocA cuprinde in interiorul sgu, atrt perioada initiall in
care se formeazA elementele definitorii ale noii orinduiri, germenii relatiilor
de productie, structurArile sociale corespunzAtoare, procesele spirituale ale
societAtii viitoare, ct i formatiunea socialA propriu-zisA definitA de matu-
rizarea componentelor sale esentiale. In timp ce epoca ne d sentimentul
continuitAtii proceselor, al evolutiei lor spre forme superioare, formatiu lea
socialA ne indic esenta acestor procese si fenomene specifice 73. Asadar,
epoca incepe odatA cu aparitia primelor elemente sub forma de premise ale
noii orinduiri si se inchee tnt momentul cind acestea inceteazA de a mai fi
dominante 74.
Pe de altA, parte, asenenea departajAri corespund evolutiei fortelor
si relatiilor de productie in sensul cA in fiecare societate coexistA compo-
nentele de baza, ale mai multor moduri de productie care articulindu-se
intre ele formeaza o bazA, productivii, unici. AceastA diversitate este insa
dominat'a de un anumit mod de pi oductie care, tocmai pentru cl este
dominant, defineste caracuerul socieatii in totalitatea ei, ii determinA locul
ei istoric. Este ca o iluminatie generalA aratA K. Marx in care se
topesc toate celelalte culori, i cai e le modificA in ceea ce au ele particular"
In acest mod. trebuie inteleasA si problema epocii si a formatii nii
sociale, a evului mediu i a orinduirii feudale.
Am argliat in studiile ante ioare, cum au apreciat unii istorici al,
epoci moderne perioada cuprinsA intre sf ii itul antichitAtii i inceputul
epocii moderne. Termenul de medium aevum, conceput ca o epocA (1.4N
mijloc, de tranzitie, s-a impus in istoriog afia universalA, devenind un
termen traditional de delimitare cionologicA a unei epoci din, istoria umani-
cea feudalA.
www.dacoromanica.ro
1194
 Istoriografia contemporana incearca insa, sa fad, o anumita deose-
laire intre evul mediu ca epoca istorica generala si feudalism ca regim social-
,economic 0 politic corespunzator.
In acest Bens, istoria evului mediu occidental a fost impartita in
mai multe perioade. Ne intereseaza in primul rind primele doua in care
spar si se formeaza relatiile feudale.
Prima perioada cuprinsa intre secolul al III-lea si sfirsitul secolului
.al V-lea se caracterizeaza prin criza orinduirii sclavagiste si aparitia ger-
menilor relatiilor feudale.
A doua perioada, cuprinsa intre finele secolului al V-lea si mijlocul
secolului al XI-lea, corespunde feudalismului timpuriu si contine doua
laze : prima, intre secolele V si VIII, are drept caracteristica incheierea
procesului de descompunere a societatii sclavagiste si formarea relatiilor
leudale ; a doua, intre secolele IX si XI, se caracterizeaza prin desavir-
.sirea raporturilor feudale.
De cealalta parte a Europei, in Europa central-rasariteana si de sud-
.est, dominata de lumea slava, relatiile feudale au aparut prin descompune-
rea rinduielilor gentilice, proces care s-a desfasurat intre secolele VI si
VIII in general, dupa care urmeaza perioada timpurie a feudalismului.
Cit priveste teritoriul Romaniei, am analizat mai sus noile directii
de exprimare a vietii economice si social-politice intre secolele IV si VIII,
deci dupa disparitia adrninistratiei statului roman de pe o mare parte a
vechei Dacii. Aceasta noua directie de evolutie a societatii de pe teritoriul
Itomaniei in intervalul de timp mentionat, exprimata prin procese si feno-
mene de o coloratura deosebita fata de epoca precedenta, constituindu-se in
premise ale aparitiei noilor structuri sociale si politice, conferii perioadei
Becolelor IV,VIII caracterul de ev mediu care va gazdui deopotriva remi-
niscente ale orinduirii gentilice si germenii, embrionii noii formatiuni
sociale. Relatiile de aservire nascute acum printr-un act politic, cum am
vazut in cazul capeteniilor hune sau slave, nu inseamna Inca raporturi
feudale propriu-zise, asemenea relatii regasindu-se pretutindeni sau
aproape pretutindeni unde cueeritorii au lucrat pamintul pentru ei prin
vechii locuitori" 75. Ele formeaza insa punetul de plecare, germenii relatii-
Mr de aservire feudala care se vor maturiza si vor deveni dominante in
secolele urmatoare.
In aceasta prima parte a evului mediu din istoria Romaniei nu se
poate vorbi de un mod de productie dominant, ci doar de elemente ale
orinduirii anterioare si in egala masm a de germenii vlitoarei societati.
Perioada urmatoare inseamna inceputul afirmarii noilor structuri
(secolele VIIIXI), pentru ca in secolele urmatoare (secolele XI-XIII)
relatiile feudale propriu-zise, ea relatii de productie, sa devina dominante,
eel putin pentru teritoriul Transilvaniei, en toate conseciutele negative ale
ultimului val de migratori. Apar:tia noilor structuri sociale si afirmarea thr
in secolele VIIIXIII confera acestei perioade caracterul de feudalism
limpuriu in istoria poporului roman.
Nicolae Iorga , caruia nu i-a scapat niciuna dintie problemele majore
ale istoriei medievale romanesti, a intuit, in unele studii ale sale, noua
-epoca din istoria noastra care incepe odata cu marea migratie. Intr-o
eornunicare prezentata la Congresul de istorie de la Londra din martie
1913, in care pleda pentru o nouA istorie a evului mediu romanesc, el arata
ca Expunerea istoricului pentru evul mecliu va porni deci de la cele dintii
-formatiuni locale datorate asociat'ilor defensive din timpul invaziilor" ...
,,Toate aceste vieti autohtone rurale si uibane, sortite prin chiar faptul
www.dacoromanica.ro
4195
acesta sa se topeasca in formatiuni mai puternice si mai trainice, sint ele-
mentele acelei realith'ti teritoriale care va fi semnalul deosebitor al eopcii ce
se va deschide in curind". La finele articolului publicat in 1933, autorul
adauga intr-o nota : Adaug c urm'thirea formatiunilor libere, nestapinite
de Imperiu, neocupate de barbari, a Romanilor, e azi pentru mine Inca una
din principalele linii ale istoriei evului mediu" 76.
Daca pentru istoricul roman, evul mee u romamesc incepea cu istoria
acestor noi structuri teritoriale din epoca migratiilor, feudalismul propriu-
zis, formatiunea sau orinduirea social-economica feudalao asa cum este
definita din punctul de vedere al materialismului dialectic si istor.c, nu
putea fi conceputa, decit din secolele XVXVI inainte. Ceea ce trebuie sa
retinena din aceste aprecieri este faptul c, pe de o parte, N. Iorga realiza
in mod tacit deosebirea dintre epoch i societate feudala in intelesul deplin
al cuvintului, chiar daca aceasta societate incepea dupa el asa de tirziu ;
pe de alta parte, evul mediu romanesc incepea odata cu marea migratie
a popoarelor. Sint idei fugar exprimate, dar care Ii capata astazi, cu rezer-
vele corespunzatoare , confirmarea i valentele lor §tiintifice.

NO TE

1 Histoire Universelle, V, p. 172.

2 G. Duby, R. Mandron, Histoire de la civilisation francaise, tom I, Paris, 1958, p.83,
87; .Flisloire Unim.r.selle, V, p. 302.
2 J. C. Russell, Late Ancient Medieval Population, Philadelphia, 1958 ; M. K. Bene ,
The World's food, Londra, 1954, P. 50 ;. Cf. Jacqiies Le Goff, Civilizafia Occedentulut mcdi a 1,.
Bucuresti, 1970, p. 331.
4 lbidem, p. 106-108.
5 Z. V. Udaltova, A. N. Sciapov, E. V. Gutnova, A. P. Novoseltev, Ancicnn Ri ssie
zone de rencontre des civilisation, in XV° Congres International des Sciences hislorigues, Rapport
I, Grands themes et methodologie, Bucuresti, 1980, p. 127 si urm. ; H. Lowomianski, Trans-
formations sociales en Europe Centrate et orientate aux XIe XiIe siecles, Moscova, 16 21.. aug.,
1970, In Revista de referate i recensii", Istorie-Etnografie, 4, 1970, p. 4,17-450.
6 Vezi pentru aceasta analiza facutà de St. Olteanu, in Societ ilea romdneased la cumpdn

de milenii (secolele V IIIX1 ), Bucuresti, 1983, p. 22 si urm.

7 Rezerve explicate in St. Olteanu, op. cit., p. 29 si nota 12.

8 Despre aparitia acestui nou tip de plug a se vedea St. Olteanu, op. cit., p. 68 si urm.
cu bibliografia corespunzatoare.
9 Ibidem, p. 99 si urm.
10 Nicolae Iorga, Istoria comcdului ronianesc, Epoca veche, ed. a II-a, Bucurest' , 1937,
1). 5-
11 Eugenia Zaharia, Sdpliturile de la Dridu. Contribufii la arh ologia si istoria perthadei
de formare a poporului roman, Bucuresti, 1967, plansa 1 ; Geza Bak6, Despre organizarea.ob-
stilor sillesti ale epocii feudale-timpurii din sud-estul ,Romdniet, In SGIVA, 1975, 3, p. 371 si urm.
12 Maria Cornsa, Cullura materiald veche romdneascd(Asezdrile din s col le V IIIX de
la BucovPloiesti ), Bucuresti, 1978, p. 14, fig. 4, 5.
13 Dan Teodor, Teritoriul est-carpalic in veacurile VXI e.n., Ia5i, 1979.
14 M. Rusu, Avars, Slave, Romanic population in the 6th 8th centuries, In Relations
between the autochtonous population and the migratory population on the territory of Romania,
Bucuresti, 1975, p. 140.
15 V. Spinei, D. Monah, Asezarea prefeudald de la Brdsduli, In Memoria antiquitatis"
II, 1970, fig. 1; idem, ,antierul arheologic Brdsdufi, jud. Nearrif ( 1969 ), in Materiale, X,
p. 262-263.
16 Mai pe larg la Stefan Olteanu, Societatea romdneasca la cumpana de m'lenii, p. 156

qi urm.
17 Geza Bak6, op. cit., p. 375 ; idcm, Oglindirea formelor de proprielate. . .,in SCIV, 1972/1 ;
idem, Despre structura sociald a populafiei din epoca feudald timpurie de la Moldoven sti, in
SCIV, 1969, 2, p. 337, si urm. ; Dan Teodor, Teritoriul. . . p. 76.
Gh. Coman, Contribufii. . ., In op. cit.
i° lbidem.
www.dacoromanica.ro
1196
 V. Canarache, Unelle agricole pe leritoriul Republicii Populare Romania in epoca veche,
In SCIV, 1950, 2, p. 103 0. urm.
21 GIL Cornan, op. cit
Gh. Stefan si colab., Dinogetia..., I, p. 58-62,
23 Gb. Florescu i colab., Capidava..., vol. I, p. 141, si urm. ; Materiak, V, p. 575,
fig. 8 ; VIII, P. 694.
24 D. Teodor, Contribufii la cunoasterea culturii Dridu pe tel itoriul Moldovei, in SCIV
1968, 2, p. 265, fig. 24110.
01 Materiale, N p. 702, 706.
22 llaterial , 1v II, p. 660.
7 Iniorrnat e M. Rusu.
28 GIL Coman, Contribuf i..., in op. cit.
22 In formatie M. Rusu.
2° Gh. Coman, Contribufii..., in op. cit.
31 I bidem.
32 Mat riale, N II, p. 726.
33 Ibidem.
34 C 1. Comai 7 op. cit.
34 Importanta unei asemenea realitAti a fost subliniath de K. Marx care arAta cA e\ is-
tenta proprietKi pr'N at asupra uneltel de productie presupune deja o nouA tr aptA istoricA
(Fo me j en ergatocue.. , p. 34-36).
3G M. Comsa, Gh. Constantinescu, Depozitul de unelte si arme din epoca feudal-I'mpurie
descoperite la Dragostoveni (jud. Vrancea), in SCIV, 1964, 3, p. 425-435.
37 *Lefan Olteanu, in Ilateriale, VI, p. 669-690 ; I ateriale, VII, p. 566.
3 V. I. Lenin socotea proprietatea privata s' mestesugar ascA categorii a e unei comu-
niuni sociale in care s-au format deja mici fqmlii separate (monogame) (N. I. Lenin, Opere
1, p. la0).
32 C. Cihodaru, .Alexandju cel Bun, Iasi 1984, p. 84 ; vezi si N. lorga, Studii si docu-
mente, VI, Bucuresti, 1904, p. 111.
4° Pentru secolul XI\ vezi Documente privind istoria Romaniei, B, Tara RomAneascA,
veac. XIII, XI\ , XN , vol I, P. 42 ; Documenta Romaniae Historica, ol. I, p. 26-27.
" Documente pri yind istoria Romdniei, C. Transilvania, secolele XI, XII, XIII, vol. I,
p. 99 : veii i alte exemple la p. 100, 101, 122, 124, 144.
42 Ibidem, p. 243.
43 Trag rea la sorti este mentionatä in diferite documente : astfel intr-un act din 1232
se precizeaza cà hotarele pbminturilor Tymar i Zabac nu le putem descrie dup5 sortile
pArtilor, deoarece au hotarul comun de jur imprejur cu cruciatii i alth si fiecare ii stapi-
neste partea sa prin tragere la sorti (quilibet suam per sortern possidet portionem).
" Documente privind istoria .Romdniei, C. Transilvania, veac XI, XII, XIII, vol. I,
p. 58).
45 Ibidem, p. 116.
46 Asemenel opini la : St. Lisev, 7a genezise na feudalizma v Blgaria, Sofia, 1963
p. 90 91 ; Milko Kos, L'etat sloa'ne en Cal antanie, in L'Europe aux IXeXP sibcles ...7
p. 125 si urm. ; Vladimir Prochazka, Le tribu, la principaute primitive el l'état feodal chez les
slay s d'entre ['Elbe et la .Balligue in L'Europe... p. 372, si urm. ; H. Lowmianski, Transfor-
rnation sociale en Europe Centrale et orientate aux leXI le siIcles, comunicare in cel de
al XIII-lea Congres In ternational de Stiinte Istorice (Moscova 16-23 august 1970), in Revista
de referate si race izii", istorie-etnografie, nr. 4, 1970, p. 447-450 ; K. Kadlec, 0 polity-
czum ustroju Slowian, zu loszcza zachodnich przed X wiekiem, in Poczatki Kultur. slowian-
skiej", Kracovia, 1912, p. 66-67 ; idem, Zupa i Zupan, in Ottiv Naucny Slovnils", t.XXV1I,
p. 899, 900 ; D. Dragojloviè, La Zupa chtz des slaves balkangiues au molten age, in Balcania",
II, 1971 p. 85 si urm ; Silv u Dragomir, Citeva urm ale organzzatiei de slat slavo-romdne, In
Dtcoromania", an. 1, 1920 1921, Cluj, 1921, p. 147, i urm. ; P. P. Panaitescu, Obstea...,
p. 73.
47 K. Kadlec op. cit., p. 68, cu trimiteret la Zob.kos, Gradivo, T.I, p. 290.
" Vladimir Prochazka, op. cit., p. 874.
" Cea mai recentA datare apartine istoricului ceh Benda, care intr-o comunicare prezen-
tan. la simpozionul international de la NitraAtinut cu prilcjul aniversarii a 1100 ani de la moar-
tea lui Metodiu, intre 12 si 16 mai 1985, dateazd tezaurul la finele secolului al A Hl-lea
50 Despre tezaurul de la Sinnicolau Mare s-au fácut mai multe studii in care s-a in-
cercat sa se precizeze data realizarii lui, precum i apartenenta lui social5 i etnica (N. Mavro-
dinov, in Archaeologia Hungarica", 1943, nr. XXIX cu bibliografia respectiva.; alte inter-
pretari la P,. P. Panaitescu, Introducere la Ltoria culturii romdnesti, 1980, p. 193 ; Studii
privind istoria Aradului, p. 119).
www.dacoromanica.ro
1197
 51 C C. B. (Eugen Comp, Damian Bogdan, P. P. Panaitescu), Inscripfia slava dia
Dobrogea din anul 943, In Studii" 1981, 3, p. 122-128 vezi i Romanoslavica", I, Bum-
resti, 1958, p. 88-104.
52 I. Barnea, t. Stefanescu, Din istoria Dobrogei, vol. III, Bucuresti, 1971, p. 212.
53 D. Dragojloviè, op. cit., p. 99.
54 Pe la 1220 Intemeind manastirea Zica, Stefan rege Ii doneazil sate si munti. Textul
hrisovului pastrat cu inscriptie pe peretele manastirii insirä daniile filcute, printre care si
10 jupe supuse mAngstirii : iar peste aceste jupe pe care le-am cláruit bisericii mIntuitorulni
nostru, protopopul Curtii sä nu aibe nici o putere" (textul hrisovului in Zakonski spomanisi
rspskich drzava sredujcga veka, Belgrad, 1912, p. 571-575 ; cf. Silviu Dragomir, op. cit.,
p. 18).
54 bis K. Kadlec, op. cit., p. 67-68.
Scriptores Rerum Hungaricarum, ed. Szentpetery, vol. I (Anonymus, cap. 11, 19, 51).
55
58 C. B. Hase, Leonis Catoensis Historiae. . ., ed. Bonn, p. 496 si urm. ; vezi i in VO-
zantiski Vremennih", IV, 1951, p. 42 si urin.
57 Fontes Historiae Dacoromanae, vol. Iii, Bueuresti, 1975, p. 141.
58 M. Rusu, St. DAnilà, Cetatea feudala timpurie de la .irioara, in File de istorie", 1972,
p. 47 si urrn. ; S. Dumitrescu, .Raport asupra sapaturilor arheologice dirt anul 1978 de la Biharea,
In Materiale", Oradea, p. 307 ; M. Rusu, Contributions archéologignes a l'histoire de la cite for-
lifiee de Biharea itn Anuarul Institutului de istorie", Cluj, 1960, p. 15 si urm. ; idem, Castrurn,
urbs civitas (celdli si orase" transilvanene din secolele IX-XII), In Acta Musei Napocensis",
VIII, 1971, p. 196 si urm. ; M. Barbu, M. Zdroba, Cercetarile arheologice de la Arad- ladimirescu,
In Materiale", Oradea, 1979, p. 291 si urm. ; vezi si Ziridava", 1978, p. 101-132 ; St. Olteanu,
Societatea romdneascd la cumpana de milenii (secolele V III-XI ), Bucuresti, 1985, p. 39, urn.
59 Maria Comsa, Raport preliminar asupra sapaturilor de la Slon-Prahova, (campania
1978), in Materiale", Oradea, 1979, p. 309-310.
e° Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, I, Bucuresti, 1958 ; P. Diaconu,
D. Vilceanu, Pdcuiul lui Soare. Cetatea bizantina, I, Bucuresti, 1972 ; P. Diaconn, S. Baraschi,
Pacuiul lui Soare. Asezarea medievala, vol. II, Bucuresti, 1977 ; Gh. Stefan, I. Barnea, Maria
Comsa, Eugen Cornsa, Dinogetia, I. Asezarea feudala timpurie de la Bisericufa-Garvan, Bucu-
resti, 1967.
81 D. Teodor, In Din trecutul judefului Botosani, Botosani, 4974, P. 103-114 ; Alexandru
Paurrescu, Repertoriul. p. 59.
62 Elzbieta Dabrowska, Les Rapes de l'evolution des castra des Slaves Occidentaux dans
le Haut Mogen Age, In Rapports du 1110 Congres International d' Archiologie Slave, tom. 2, Bra-
tislava, 1980, p. 87 si urm. ; Janing Karninskiej, Rozwoj a sadnictwa w .Rejonie Bursenina
nadwarta od V I so XIV wieku, Kracovia-Varsovia, Wroclaw, 1970, p. 213-216 ; L Bardach,
L'état polonais du haul moyen age, in Acta Poloniae Historica", 1962, p. 26 si urm. ; B. G.
Fedorov, Rezultalele si problemele principale ale cercetdrilor arheologice din sud-estul U.R.S.S.,
ref ritoare la primal mileniu al e.n., in SCIV, 1959, 2, p. 382 0. urm. ; Mate Suiè, Approche
scientifique et methodes de recherche des habitats autochtones sur le territoire illyrien, In Posebna
izdanja," torn XXIV, Sarajevo, 1975, p. 9 si urm. ; S. Hermann, Eimige Fragen der slavischen
Burgenentwicklung zwischen mittelalter Elbe und Oder In Slavia Antigua", 1963, 10 ; C. Duby,
R. Mandron, Histoire de la civilisation française, tom. I, Paris, 1958, p. 81, 83 ; HistoireUniverselle,
vol. V, p. 172.
" Legenda Sancti Gerardi, cap. 8, In Scriptores Rerum Mungaricarum, II, 489 si nrm. ;
cf. Istoria Romaniei, vol. II, Bucuresti, 1962, p. 32-40 ; cf. St. Olteanu, Societatea romdneascd
la cumpana de milenii (secolele V III-XI ), p. 167.
64 Nicolae Iorga, Istoria romdnilor, vol. II, p. 178 ; Nicolae Iorga, Studii casupra evului
media romdnesc, Bucuresti, 1984, p. 417.
65 Nicolae Iorga, Mogen Age et Antiquitt, in Scientia, Revue Internationale de synthèse
sc'entifigue", 1930, martie, p. 193-194 ; cf. Mihai Berza, Nicolae Iorga, istoric al evului, rnediu,
Bucuresti, 1944, p. 54 ; cf. Nicolae Iorga, Studii asupra evului mediu romdnesc, p. 403.
66 Fr. Engels, Perioada franca, In K. Marx, Fr. Engels, Opere vol. 19 Bucureti, 1964,
p. 516.
67 Procopius, De bellis, VII, 14, 32-33 In Fontes Historiae Dacoromanne, II, p. 442-445.
Cetatea se afla situatà in stinga DunArii, deci la nordul bátrinului fluviu. Asupra identificAriilor
propuse vezi M. Comp, Unele considerafii privind situalia de la Dundrea de Jos, ta secolele
VI-VII, in Apulum", XII, 1974, p. 302.
68 Nicolae Iorga, in Revue beige de philologie et d'histoire", III 1924, 1, p. 35-50.
69 Asernenea mentruni intr-un document din 1532, iunie 6, In Doc. privind ist. Rom.,
B. Tara Roinaneasca, veac XVI, vol. II, p. 252 ; cf. Henri H. Stahl, Contribufii . . ., vol. I,
p. 187-188.
" Damian Hurezeanu, E poca si formafiune social-economica tn Istoria moderna a Rornaniei,
In Era Socialiste, 1977, 19, p. 23 si urm.
www.dacoromanica.ro
1198
 71 V. I. Lenin, Opere, vol. I, p. 137.
72 Damian Hurezeanu, op. cit.
73 Damian Hurezeanu, op. cit.
74 Gh. Iscru, Observatii metodologice privind periodizarea generald a istoriei Rorndniei ce
referire speciald la perioada de trecere de la feudalism la capitalism, in Revista de filosofie",
1975, 6, P. 614 si urm.
76 K. Marx, Fr. Engels, Selected corespondance, New York, p. 411, dupS H. K. Tekajasaki,
The Transition from feudalism to capitalism, in Arena publication", 1954, 4 ; cf. Henri H. Stahl,
op. cit. p. 10.
76 Nicolae Iorga, Bazele necesare unei noi istorii a evului mediu (comunicare la Congresul
de istorie de la Londra din martie, 1913), in Nicolac Iorga, Genera Mali cu privire la studiilc is
torice, Bucureti, 1944, P. 135.

A PROPOS DES COMMENCEMENTS DU MOYEN-AGE DANS

L'HISTOIRE DE ROUMANIE (III).
La cristalisation des relationes féodale (Tine xie siècles)
Resume

L'analyse des données archéologigues et historiques concernant les

VIII' xie siècles sur le territoire de la Roumanie démontre que la sociéte
roumaine avait évolué sensiblement, sous le rapport démo-éconornique,
vers une nouvelle &tape de developpement, par rapport a la situation de-
l'étape précédente.
La population avait enregistre une croissance de 100 %, et le dévelo-
ppement economique un progres sensible en ce qui concerne les principales-
spheres d'activité.
La consequence de cette situation s'a refletée dans la squation sociale,
oil, par le démembrement des ielationes égalita res des cornmunau es
rurales, on constate a cristallisation des classes fondanlentales de la société
féodale : les nobiles, potentes, majores terlae et la classe des pa3 ans asser-
vis, rustici, pastores, ancillae.
Compte tenu de la difference qui existe entre les notione d'époc ue
et de regime Modal d'une part, et d'autre part de caractéristiques pour
les deux étapes (IV' Ville et VIIIe-XI° siècles), l'auteur considere que
la premiere étape de l'hr toile de la Roumanie s'encadre dans le moyen-
age en general, tendis que la deuxieme, dans le haut fecdalisme.

www.dacoromanica.ro
1199
 CONCEPTIA ROMANIEI SI CEHOSLOVACIEI
ASUPRA SECURITATII COLECTIVE EUROPENE
SI COLABORAREA LOR IMPOTRIVA FASCISMULUI
(1930-1939) (II)
ION M. OPREA

Peatru a sp3ri valoarea p3htico-militarg a Micii Intelegeri si a rAspunde

misarilor de reinaranre al celui de-al III-lea Reich, tkile invinggtoare au
initial- in anul 1931 negocierea unui nou pact de asistent5, mutualk denumit
Pactul Oriental in care urmau s intre Vi,rile din nord-estul Europei, adicg,
Uniunea Soviebicl, G-armania, Cehoslovacia, Polonia i statele baltice 86
Tra.ativele peatru inchelerea noului acord regional de securitate
s-au ba- irat de sprijinul activ al R3mIniei i Cehoslovaciei in toate eta-
pele desr13urkii lor. tase0 pregAtirile pentru negocierea Pactului Oriental,
nu s-au considerat definitive decit dupsa ce ministrul de externe al Frantei,
Louis Barbhou, a luat in anul 1931 contact cu cercurile conducatoare de la
Bucuresti, Praga, Varsovia i Belgrad 87.
Cehoslovacia s-a declarat in favoarea participkii la Pactul Oriental
atit din ratiuni politice, cit si din ratiuni militare. Unul dintre diplomatii
cehoslovaci preciza c tara sa a cgutat s incheie pactul oriental" mai
intii pentru a completa forta politic i militarA a aliantelor ei i apoi pentru
a preveni diminuarea aces tei forte in fata reinarmkii germane 88
Implinirea acestor teluri a fost push', sub semnul intrebkii in momen-
tul clad Germania a pretins ca proiectul Pactului Oriental s5, nu mai pre-
vaclA necesitarea asistentei mutuale intre semnatarii ei, ci s contin/ doar
clauza neagresiunii, adica, a non-asistentei fatI de agresor 89 Pentru a
preveni satisfacerea pretentiilor naziste, ministrul de externe al RomA,niei
a luat contact cu reprezentantii Uniunii Sovietice i Frantei, cerind sá se
ia mIsuri impotriva tendintei Germaniei i Poloniei de a torpila Pactul
Oriental si de a impieclica Cehoslovacia st-si consolideze securitatea fron-
tierelor sale 90 Impotriva obiecttilor Poloniei, care conditiona semnarea
Pactului Oriental, atit de consultarea prealabilg cu România, cit i de
includerea Ungariei in rindul semnatarilor noului instrument de securitate,
ministrul de externe al Romlniet, a luat o atitud.ine hotkitA. El a respins
pretentia Poloniei, ca fiind. neintemeiatk deoarece prin.ea cercurile guver-
nante poloneze nu faceau altceva decit s transforme consultarea Roma-
niei intr-un element de procedurg pentru a cistiga timp" 91. Cu aceeasi
fermitate Romlnia a respins i sugestia Poloniei de a se permite Ungariei
participarea la Pactul Oriental i de a ingreuna astfel incheierea lui. Pentru
a explica punctul de vedere al Romlniei, N. Titulescu, invoca ratiuni de
ordin. practic i teoretic, argtind c limitindu-se participarea tkilor la
Pactul Oriental s-a voit a se reduce riscurile unui esec", deoarece prin
aceastä limitare se micsora numkul consimOmintelor necesare pentru a
www.dacoromanica.ro
1200
atinge telul urmarit" 92 El a mai sustinut ca in interesul securitatii colec-
tive Romania este gata sa intre, fie in Pactul Oriental, impreuna cu
Cehoslovacia, fie in Pactul mediteranean, impreuna cu Iugoslavia, Uniunea
Sovietica si Franta" 93.
Procedind astfel, Romania urmarea s faciliteze semnarea Pactului
Oriental, sa asigure un plus de securitate Cehoslovaciei i sa-si reafirme
adeziunea la principiul repartizarii tuturor statelor interesate intr-o serie
de pacte de asistenta mutuala 94.
Cu tot sprijinul de care s-a bucurat din partea Romaniei, Cehoslova-
ciei i altor tan adepte ale principiului securitatii eolective, actiunea diplo-
matica pentru incheierea Pactului Oriental, n-a putut sa evite esecul. Dar,
desi prevazusera insuccesul Pactului Oriental sau poate tocmai de aceea,
factorii de raspundere politica ai României si Cehoslovaeiei n-au ezitat
sá se angajeze 0 in actiunea diplomatica destinata incheierii unui nou
acord regional 0 anume a Pactului danubian. Negociat paralel cu Pactul
Oriental, acest acord urma sa cuprinda intr-o uniune cu caracter predomi-
nant economic, toate tarile dunarene i sa le transforme intr-un adevarat
front al securitatii colective, in centrul si sud-estul Europei 95. Romania 0
Cehoslovacia s-au declarat gata sa ia parte la negocierile pactului dung-
rean i s adere la principiile lui 96. Ele insa si-au rezervat dreptul de a
cere : ca statele dunarene sa negocieze singure acordurile economice din
cadrul uniunii fara amestecul Marilor Puteri ; ca intreaga uniune economica
sa nu fie dirijata contra niciunei Mari Puteri ; ea in cadrul ei sa nu fie
acceptate acorduri cu eticheta politica 0 ea staleie Micii Intelegeri sa se
puna mai intii de acord asupra orientarii politice a noului grup de -tail
cuprinse in pactul danubian 97. Interesele *air din zona danubiana
declara Edouard Bend nu pot fi propriu-zis discutate de altii ; proble-
mele create de aceste interese ar putea fi rezolvate numai prin consultarea
mutuala a celor ce au legatura directa cu ele" 68 In afara de aeeasta,
ministrul de externe al Cehoslovaciei a cerut ca nici una dintre Marile
Puteri europene sa nu aiba o situatie privilegiata fata de orientarea politica
a pactului dunarean 99. Cercurile conducatoare românesti i cehoslovace
si-au dat seama ca pactul danubian conceput de mini strul afacerilor externe
al Frantei, André Tardieu, era inainte de toate expresia dorintei marilor
puteri vesteuropene de a crea in centrul continentului un bloc economic
pentru a facilita tarilor aderente ie§irea din criza de supraproductie 0 a
impiedica o apropiere austro-germana. Ministrul de externe al Cehoslova-
ciei a aratat ziarstior in mai 1932 ca potrivit punctului de vedere al Micii
Antante Planul Tardieu izvoraste din necesitatea de a redresa Austria ca
o conditie obligatorie a refacerii Europei centrale" 100. 13end de aceea a
respins planul Tardieu, pe care insa trecutul 11 reinviase, dar care fusese
elaborat fara consultarea Cehoslovaciei, Romaniei i Iugoslavieiln. Ca si
In cazul Pactului Oriental interese politice contradictorii au determinat
insuccesul negocierilor pentru incheierea Pactului dunarean. Dar nego-
cierile consacrate incheierii acestor pacte, desi nefinalizate, n-au ramas
complet sterile. Din framintarile indelungate pe case le-a prilejuit dezba-
terea acestor acorduri, regionale, au luat na§tere in luna mai 1935 doua
pacte de asistenta mutuala, i anume pactul/franco-sovietic i pactul
so vieto-cehoslovac.
Atit in cursul tratativelor care au dus la incheierea acestor pacte cit
0 in timpul propagaril continutului lor, prezenta Romaniei §i Cehoslovaciei
a simbolipt increderea statelor mici i mijlocii in posibilitatea prevenirli
razboaielor pe calea securitatii colective. Diplomatul Kamil Krofta,
www.dacoromanica.ro
1201
declara c pactul ceho-sovietic, nu este decit expresia unui mare si real
interes comun . de a inlatura pericolul oricarui razboi si de a mentine
noua ordine european'a' ... /7 102, care chezasuia independenta popoarelor
si pacea lumii 103.
Pentru diplomatia romaneasca tratatul de asistenta mutuala sovieto-
cehoslovac, impreuna cu tratatul de alianta franco-sovietic, constituiau de
asemenea, temelia pe care urma sa se inalte edificiul securitatii colective
in Europa 104.
Apropierea Frantei i Oehoslovaciei de Uniunea Sovietica pe calea
pactelor de asistenta mutuala, a avut o influenta binefacatoare i asupra
atitudinii Romaniei. Conducatorul politicii externe romanesti recunostea
in 1936 ca exemplul Frantei i Cehoslovaciei 1-a determinat sa se pronunte
pentru o intelegere cu Uniunea Sovietica, din momentul cind aceasta deve-
nise aliatul aliatilor, României, care nu putea sa fie in acelasi timp
aliata Frantei i inamicul Rusiei aliate ei" 1°9 Mai mult, el considera ea o
intelegere a Romaniei cu Uniunea Sovietica sub forma unui pact de asis-
tenta mutuala era menita sà dea aliantelor franco-sovietica i ceho-sovie-
tica valoarea lor efectiva" 106, adica sa le creeze posibiit4i noi de a
functiona efectiv la momentul oportun. Din motive care pina in prezent au
fost numai partial confirmate documentar, proiectul pactului de alianta,
romano-sovietic, n-a putut sa fie definitivat i semnat. Dar, desi nu repre-
zinta decit acordul de vointa al autorilor liii, care 1-au i parafat, adica a1
ministrului de externe roman N. Titulescu si al comisarului poporului
pentru afacerile externe rovietic M. Litvinov, proiectul pactului de aliantä
romano-sovietic dovedeste ca Romania s-a alaturat actiunii diplomatice
a Frantei si Cehoslovaciei de a introduce Uniunea So vietica in sistemul
aliantelor europene ,chemate s garanteze securitatea statelor impotriva
revizionismului teritorial. Pentru a preveni pericolul rezvizionismului,
Romania i Cehoslovacia au incercat s largeasca sistemul securitatii
colective, astf el ca aeesta s cuprinda, nu numai statele invingatoare, ci
statele invinse.
Ministrul de externe al Romaniei a incercat prin actiuni diplomatice
insistente sa aplice aceasta conceptie. El afirma in 1935 ca in virtutea pozi-
iei ei geografice, tara sa se vedea obligata sa ia in serioasa consideratiune
realitatea rusa 107, dupa cum a luat totdeauna in serioasa considerare
realitatea germana" 108 Prin astf el de formule, aparent imprecise, Titulescu
voia s5, arate c daca Romania ar fi incheiat un pact de asistenta mutuala
cu Sovietele, ea era dispusa a incheia unul identic i cu Germania, cu condi-
tia ea si aceasta s garanteze integritatea teritoriala a ei si a aliatilor ei" 109.
De altf el, guvernul roman a si propus in anul 1935 un pact de asistenta
mutuala Germaniei, insa Hitler 1-a respins, motivind ca. in acele imprejurari
era mai avantajos pentru el sä ramina in afara oricaror aliante militare 110
Un punct de vedere perfect identic" avea i Cehoslovacia fata de
necesitatea atragerii Germaniei in sistemul securitatii colective 3-11.
In vederea crearii acestui sistem pe o baza cit mai trainica, Romania
Cehoslovacia au preconizat i alte aliante mai complexe i poate mai efici-
ente. De comun acord cu Iugoslavia, ele au promovat aceasta conceptie incer-
eind sa incheie un pact de alianta intre Mica Intelegere i Franta. In luna
iunie 1936, primii ministri ai statelor Mich Intelegeri, au hotarit s, propuna
Frantei un pact unic de asistenta, mutual5112. In luna iulie a ace1uia0 an, mini-
strul de externe al Romantei aflindu-sela Geneva, a reinoit aceasta propune-
re ministrului afacerilor straine francez, care, insa, a refuzat-o pretextind ca
Franca nu era dispusa sa ia pentru moment noi angajamente" 113. Con-
www.dacoromanica.ro
1202
secventi conceptiei lor de a contribui la crearea securitatii colective pe
baze cit mai largi, oamenii de stat romani i cehoslovaci, au cautat sà sta-
bileasca o legatura strIns i intre Mica Intelegere i Intelegerea Balcanica.
Edouard Bend declara, de pada, ca el a fost intotdeauna partizanul cola-
borani dintre aceste doua organisme diplomatice internationale, pe care
roia sa le asocieze printr-un pact deschis i adeziunii Bulgariei 1". In
deplin acord cu Edouard Beneg, ministul de externe al Romaniei spunea
et va fi poate posibil de a fuziona sau cel putin de a lega mai strins, sub o
forma ce urmeaza sa fie stabilita, cele doua, grupari de state, insa considera
ca si Bend, ca aceasta era o problema de evolutie viitoare" 115. Cei doi
ministri de externe inregistrau cu satisfactie ca, in afara de Mica Intelegere
Intelegerea Balcanica, se mai incheiasera i alte pacte regionale i anu-
me : Intelegerea Statelor Baltice, Antanta -prior scandinave, care prin
adeziunea Olandei i Belgiei s-a transformat in Conventia de la Oslo,
precum i Antanta asiatica alcatuita din Turcia, Iran, Irak si Afganistann6.
Despre semnificatia i rolul acestor acorduri pentru securitatea colec-
tiva, Nicolae Titulescu scria : Fara sa ne lasam tiriti de imaginatie, se
poate sconta ca dad, dezvoltarea evenimentelor este normala, este apro-
piata i ziva in care Europa va fi acoperita de o serie de pacte regionale
legindu-se unele de altele si constituind sirrna ghimpata a pacip, "7.
Fireste ca organizarea acestei retele de pacte bilaterale si regionale,
cu care urma sa fie acoperita Europa, nu a fost singura preocupare a Roma,-
niei i Cehoslovaciei In cadrul efortului ler de a contribui la crearea siste-
mului de securitate colectiva.
In spiritul conceptiei asupra securitatii colectil e, ele au participat ala-
turi de alte tari la lupta, fie pentru prevenirea unor acte agresive, fie pentru
aplanarea lor, fie pentru adoptarea rnasurilor destinate sa puna capat
terorismului international. Sub adinca impresie pe care o produsese in
anul 1934 asasinarea cancelarului Austriei, Dolfuss, dar mai cu seama asa-
sinarea la Marsilia, in acelasi an, a regelui iugoslav Alexandru si a ministrului
afacerilor externe francez Louis Barthou, statele Mid Intelegeri au consi-
derat necesar sa intervina pentru a pune capat actelor teroriste impotriva
oamenior de stat. Intrucit, insa, actele teroriste, dupa cum obqerva
si Edouard Beneg, amenintau sa provoace in Europa grave conflicte arma-
te 118 N. Titulescu a facut demersurile necesare in vederea unei actiuni
comune 119 In cadrul dezbaterior de la Societatea Natiunilor, pe care le-a
prilejuit atentatul de la Marsilia, cei doi ministri de externe au aparat
magistral punctul de vedere iugoslav impotriva Ungariei, invinuita ca, a
pregatit bandele teroriste conduse de seful lor Ante Pavelici. Luind atitu-
dine hotarita impotriva atentatelor politice, Mica Intelegere, a ajuns la
concluzia ca, dupa asasinarea monarhului iugoslav, intoarcerea Habsbur-
gilor pe tronul Austriei, ar fi mai mult ca oricind o catastrof a". Aceasta
ar fi insemnat dupa cum observa Edouard Beneg revizuirea terito-
riala, caci Habsburgii ar incerca sa reia succesiv teritoriile pierdute" 128
dupa primul razboi mondial.
Ceea ce determina statele Mid Intelegeri sa ia o asemenea atitudine
era convingerea lor ca, sub tentativa restaurarii habsburgice se ascimde o
amenintare la adresa patrimoniului lor national, a integritatii lor terito-
riale si a regimului lor politic intern 121.
Pericolul iminent al restamarii Habsburgilor pe tronul Austriei a
determinat stat ele Micii Intelegeri sa tread, de la masuri diplomatice la
erganizarta un ei interventii militare. In s,edinta Consiliului permanent al
www.dacoromanica.ro
1203
 IVIicii Intelegeri din august 1935, s-a hotaiit ca in ipoteza cind pericolul de
restaurare a Habsburgilor, ar fi devenit real, cele trei state sa mobilizeze
armatele pentru a trece fronterele Austriei" 122 Atit de mare importanta
atribuiau N. Titulescu si E. Beneg adoptarii acestei hotariri, inert consi-
derau c chiar si simpla decretare a mobilizarii celor trei armate ar fi
fost suficienta pentru a atinge rezultatul dorit 133 Dar politica externa
a Romaniei, Cehoslovaciei si Iugoslaviei, nu a ramas potrivnica numai
reintoarcerii Habsburgilor, ci i tentativei Germaniei de a alipi Austria.
Pentru a preveni o asemenea eventualitate ministrul de externe al Romaniei
initiaza o serie de masuri in Consiliul Permanent al Micii Intelegeri, pe
care le justifica prin admca sa ingrijorare fata de posibilitatea unui acord
intre Heimwehr i miscarea hitlerista din Austria" 124 In acest consiliu,
pornindu-se de la principiile unui memoriu redactat de E. Bend, s-a hotarit
ca statele Micii Intelegeri s continuie actiunile diplomatice pentru a
impiedica Anschluss-ul trecind de la tactica defensiva ... la o tactica
ofensiva, atit din pullet de vedere politic, cit si din punct de vedere propa-
gandistic" 123 S-a subliniat cu acest prilej, ca. propaganda revizonista pe
care o desfasurau hitleristii, crea o situatie plina de incordare politica si
chiar de ostiitate pronuntata" 126 Urmind o asemenea linie de conduita,
eercurile guvernante din t5xile membre ale Micii Intelegeri, au continuat
ani de zile lupta pentru a preveni Anschluss-ul. Intrucit nu erau pregatite
pentru a unpiedica singure tentativele Germaniei de a al:pi Austria si intru-
cit Anschluss-ul era o chestiune europeana, aceste tari au cerut ca preve-
nirea lui sa se realizeze printr-o solute care sa angajeze i marile puteri
antirevizioniste 127 In cursul unei discutii pe care a avut-o la inceputul
anului 1936 cu primul ministru francez Etienne Flandin, ministrul de eater-
ne al Romaniei a afirmat Ca Mica Intelegere Ii va face datmia in ipoteza
ca Franta considera Anschluss-ul ca un casus belli" dar a tinut sa atraga
atentia ca dad, Franta mobilizeaza atunci ches iunea Anschluss-ului,
devine unul din aspectele razboiului general" 128 Consecvente angajamen-
tului asumat, Romania i Cehoslovacia au trecut impreuna cu celelalte
fari antirevizioniste, de la simple declaratii formale la actiuni practice pen-
tru stavilirea invaziilor militare organizate de statele fasciste europene.
De comun acord. cu Iugoslavia, ambele tari au actionat ferm pentru
stingerea conflictului ilfdo-etiopian, declansat in vara anului 1935. Ince-
perea conflictului, care echivala cu primii pasi ai lui Mussolini pe calea
imperialismului teritorial si economic, a silt Romania, Cehoslovacia
Iugoslavia sa-si fixeze o linie de conduita precisa i ferma. Potrivit acestei
orientari, ele si-au reafirmat fidelitatea fata de pactul Societatii Natiunilor,
au hotarit sa ramina pentru moment rezervati i neutri, sa nu se amestece
in fondul propriu-zis al conflictului, ci sa sprijine incercarile Angliei si
Frantei de a preveni si la nevoie de a aplana ostilitatile italo-etiopiene 139
Ministrul de externe al Cehoslovaciei declarase, in Adunarea Gene-
rall a Societatii Natiunilor ca va trebui totdeauna sa se caute mijlocul
de a preveni ostilitile si de a se ajunge la o conciliere 130 .
Dar, desi transformasera concilierea intr-un mijloc de prevenire a
conflictelor, cele doul, tari Ii dddeau seama ca pentru a evita incalcarea
dreptului in ernational, trebuia sa i se creeze agresorului con-vingerea ca.
dad', va re-urge la razb3i se va izbi de rezistenta unitta a tuturor celor-
lalte Vini 131. In virtutea acestei conceptii, Romania si Cehoslovacia s-au
alaturat tIrilor antirevizioniste respectmd procedura legala statuata mn
Pactul S3cietalii Natiunilor, care arata ca dad, un stat oarecare a violat
www.dacoromanica.ro
1204
Pactul provoacI ipso-facto, MA sI fie nevoie de alte decizie, intrarea in
vigoare a sanctiunilor" 132
Din momentul in care s-au pronuntat pentru aplicarea sanctiunilor
economice i financiare impotriva Italiei, cele douI tki s-au plasat deo-
po riv in fata unor grele responsabilitki 133 Se constatI insg, cI hi timp
ce ministrul de externe al Raman lei, prin actiuni viguroase, a inscris
Vara sa printre primii sanqionisti 131, cercurile guvernante cehoslovace,
urmind s incheie cu Italia un tratat de aliantI, n-au intervenit in fondul
conflictului decit In mIsura in care se simteau obligati s-o facI 133 in vir-
tutea adeziunii lor la Pactul Societkii Natiunilor. Fr nici o rezervI,
ministrul de externe al Cehoslova-lei a explica astfel, aceastI atitudine :
Eu am spus deja c noi nu suntem interesati in nici un chip, direct sau
indirect, de fondul conflictului, prin urmare, noi nu intervenim si nu ne
pronuntam asupra revenclickilor sau protestkilor color douI pkti" 1343.
Dar, cu toate ca au abordat in mIsurA diferic fondul conflictului italo-
etiopian, cele douI t'ari au pornit de la ratiuni identice. AceastI inseamnI
eg ambele tki au aderat la m'asurile pentru stingerea conflictului, convinse
c`a numai astfel se putea evita izbucrarea unui nou rkboi mondial si se
putea dobindi o noug, experientA pe calea care ducea la organizarea sem-
ritkii colective.
De la atari considerente porneau ministrii de externe ai Romamiei
si Cehoslovaciei pentru a-si motiva actiunea lor impotriva agresiunii Italiei
in Etiopia. Nicolae Titulescu a declarat de pild, ea, : Nu trebuie privit
ceea ce s-a fkut la Geneva prin prisma conflictului italo-etiopian, ci prin
prisma unui conflict care ar putea s izbucneascl miine in Europa" 137.
Tocmai de aceea hotkirile adoptate la Geneva impotriva Italiei fasciste
erau pentru ministrul de externe al RomIniei un precedent pretios de
naturg a descuraja tendintele de agresiune" 138, iar pentru ministrul de
externe al Cehoslovaciei ,un mare precedent ... care avea o important/
considerabilI pentru edificarea unui sistem de securitate colectivI inte-
meiat pe Pactul Societkii Natiunilor" 132
De altfel, cei mai multi creatori angajati in dezbaterea conflictului
italo-etiopian si-au exprimat convingerea c prin aplicarea sanctiunilor
Impotriva agresorului s-a urmIrit nu numai incetarea ostilitkilor ci si
prevenirea unor conflicte viitoare. SyTanta aceasta s-a risipit ins I din
momentul cind s-a canstauat cl sanctivaile inapatriva Italiei fasciste au
esuat definitiv.
Insuccesul sanctiunior n-a determinat RomInia i Cehoslovacia
sas intro in rindul tkilor care-si pierduserl increderea in S3cietatea Nat iuni-
lor. Spre deosebire de uncle state care mativau weal sanctiunilor prin
defectul universalitatii Ligii Natiandor sau prin exagerkile articolului al
11-lea al Pactului acesteia, care cerea votul unanim al membrilor Societatii
Natinnilor pentru a se lua mIsurim, impotriva agresorului, Romlnia si
Cehoslovacia au adoptat o atitudine mad curnpItatI si de aceea mai con-
structivI. In mijlocul dezamIgirii generale, ministrii de externe ai Roma's-
niei i Cehoslovaeiei s-au ridicat, alIturi de reprezentantii altor ri, impo-
triva celor care considerau c, in urma esecului suferit, Liga Natiunilor nu
mai putea face proba unui organism capabil sI se opunI cu seriozitate
agresmnii. Reprezentantul Cehoslovaciei sustinea cu deplin temei ca
Liga Natiunilor desi a suferit un esec pe care ar fi nerational sa-1 negIm,
nu si-a pierdut valoarea sa realI, alio); men, de a fi central intelegerii
internationale i instrumentul extrern de pretios al colaborkii intro state'1141.
www.dacoromanica.ro 1205
In apararea foruinului diplomatiei geneveze s-a ridicat i reprezentantur
Romaniei demonstrind c mecanismul Societatii Natiunilor cu privire
la sanctiuni . a functionat cu o precizie i o repeziciune care an dezarmat
chiar i pe adversarii ei cei mai inveterati 142 El a explicat cu acest prilej,
ca sanctiunile economice i financiare n-au reusit s impiedice agresiunea,.
nu din cauza imperfectiunii statutului Ligii Natiunilor, ci pentru c n-au_
fost aplicate inglobo, automat" si n-au fost insotite de sanctiuni mili-
tare" 14 3. Mai mult, potrivit conceptiei comune a cercurilor guvernante
românesti i cehoslovace daca sanctiunile economice universale ar fi func-
tionat concomitent cu sanctiunile militare regimul de securitate colectiva
ar lua in fine, fiino in toata integritatea lui " 144. Or, ceea ce a impiedicat
cooperarea sanctiunilor economice cu cele militare n-a fost imperfectiunea
Pactului Societatii Natiunilor, ci oamenii chemati sa-1 aplice. Tocmai de-
aceea, reprezentantul Romaniei, impotrivindu-se reformei acestui pact,
invoca experienta traita care-i spunea ca nu pactul ci oamenii trebuie
reformati" 145.
Fara a se pronunta atit de transant asupra modului cum trebuie s se
procedeze in viitor pentru prevenir ea agresiunii diplomatii cehoslovaci
considerau totu0 c daca drumul ales de Societatea Natiunilor, n-a condus
la tinta dorita, n-ar fi rezonabil sa se repudieze Institutia insi, ci mai
degraba sa se caute in viitor o cale mai bung" 146.

Neputindu-se descoperi o asemenea cale, continentul europ ean a

ramas mai departe antrenat in volbura unor evenimente politice care vor
marca noi incalcari ale tratatelor de pace i ale moralei internationale
Intr-adevar gestul Italiei impotriva Etiopiei, dar mai ales, triumful
mi nepedepsit, a constituit un precedent cu atit mai periculos pentru sem'
ritatea -prior europene cu cit el prilejuia repetarea care putea sa se dez-
lantuie oriunde 147. Judecat astfel, procesul de revendicari coloniale"
pe care 1-a inaugurat Italia, a fost pentru Germania dupg observatia
diplomatului roman N. P. Comnen o adevarata repetitie generala pentru
ceea ce ea va trebui sa faca sau a nu faca in ceasul ce i se par ea nimerit" 148..

Ca urmare, sub impulsul curajului pe care i 1-au dat nepedepsirea Italiei

si politica de appeasement" a marilor democratii occidentale, Hitler a.
invadat la 7 martie 1936 zona demilitarizata a Rinului, incalcind art. 43.
al Tratatului de la Versailles si acordurile de la Locarno prin care s-au.
asigurat frontierele de est ale Frantei i Belgiei 149.
Cererea acestor fan de a se convoca imediat Consiliul Societatii
Natiunilor, a interesat in cel mai inalt grad Romania, Cehoslovacia si
Iugoslavia, deoarece securitatea lor se gasea in legatura directa cu secu-
ritatea virtualelor victime ale agresiunii hitleriste.
Inca din momentul convocarii Consiliului, statele Micii Intelegeri.
au dezaprobat actul de violenta al lui Hitler si au hotarit sa apere win
toate mijloacele aplicarea tratatelor, inclusiv cel de la Locarno" 15°. In
spiritul hotaririlor Micii Intelegeri, Nicolae Titulescu i-a sugerat ambasa-
donilui Frantei la Bucuresti, d'Ormesson, necesitatea unei actiuni ferme
impotriva Germaniei declarind : daca s-ar aplica in mod rapid sanctiunile,.
Reichul ar fi atins «dans son oeuvre vive*" 191. Realismul ipotezei lui Titu-
lescu a fost confirmat mai tirziu de catre generalul de Gaulle, care si ei
remarca in memoriile scrise dupa fazboi, ca Din moment ce Germania.
Incalcase semnatura (denuntind acordurile de la Locarno i ocupind ter--
toriile de pe malul sting al Rinului 1.0), Franta era in plin drept s lei
reocupe ... 0 asemenea infringere din partea Frantei pe Tremea aceea §i1
www.dacoromanica.ro
1206
pe terenul acela, risca sa, aiba consecinte dezastruase pentru Hitler in
propria lui tara. Jucind o asemenea partida, el putea si pima, totul
dintr-odata" 152 Mari le democratii oceidentale au ignolat sugestia Mica
Intelegeri ori n-au inteles eä o contramasura oricit de mica, ar fi determi-
nat retragerea imediata a trupelor germane din zona demilitarizata a
Rinului. Spre deosebire de guvernele acestor man l. puten, diplomatii
I omâni, eehoslovaci i iugoslavi au inteles avertismentul lui Winston Chur-
chill, care arata ca atunci cind Germania va termina fortificatiile sale in
Rhenania, vor fi atinse nu numai Manta i Belgia, dar i Poloma, Cehos-
slovacia, Romania i Iugoslavia153. De aceea, Nicolae Titalescu reprezentind
interesele tarilor din Mica Intelegere i Intelegerea Balcanica, declara :
ceretile Frantei i Belgiei (impotriva actului agresiv al Ger maniei I.0.),
ne intereseaza pentru ca ele pun in joc intreg sistemul securitatii colec-
tive" 154.
Spiritul acesta combativ a strabatut de la un capat la altul pozitia
comuna a Romaniei, Cehoslovaciei i Ingoslaviei, pe care Titulescu a infa-
tisat-o Consiliului Societatii Natiunilor.
In mijlocul confuziei si a sovaielilor pe care le manifestau reprezen-
tantii marilor democratii occidentale, inclinate sa amine din nou ora res-
ponbabilitatilor" i sa se eschiveze"155, ministrul de externe al României
a declarat ca in fata cererii guvernelor francez i belgian, statele din Mica
Intelegere nu au decit unraspuns de dat : da, noi consideram ca tratatele
de la Versailles 0 de la Locarno au fost violate"5 i e ,,Hitler este revi-
zionist nu numai pentru el, dar i pentru intreaga EuropA."157 Cu acelasi
prilej, ministrul de externe al României ii Ingduie s afirme ca Mica
Intelegere are in domeniul securitatii colective state de serviciu care-o in-
dreptatesc si atraga atentia asupra irnperativelor acestei securitati"158
c a si asupra consecintelor subminarii ei. In numele Romaniei, Cehoslova-
ciei i Iugoslaviei, el cerea de aceea, statelor reprezentate in Consiiul Soei-
et- tii Natiunilor, st reprime invazia hitlerista in zona rhenana, caci era
convins ca daca denuntarea unilaterala a tratatelor ar putea sa fie accep-
-L t fara consecinte aceasta ar insemna sfirsitul securitatii colective si al
Societatii Natiunilor. Am intra intr-o lume din care am erezut ca am iesit
pentru totodeauna i care ar fi guvernata, nu de forta dreptului, ci de drep-
tul fortei"159.
Spre dezamagirea opiniei publiee, democratice, denuntarea unila-
terala a tratauelor, prin invadarea zonei rhenane n-a fost reprimata, 0 de
aceea agresiunea Germaniei hitleriste a stimulat fortelerevizioniste crein-
du-le convingerea ca &ma vor ignora morah internationala, facindu-si
dreptate singing, nu li se va intimpla nimic. Cons Inge .ea aceasta alimen-
tata din surse diferite dar mai eu seama din politica de appeasement a mari-
lor puteri antirevizioniste, a ereat nesiguranta, iar nesiguranta a sporit nein-
crederea popoarelor in posibilitatea mentineni pacii, aducind procesul de
oranizare a securitatii colective intr-o fa7a critica. Pentru a contribui la
risipire a acestei atmosfere apasatoare ministrii de externe al Romaniei,
Cehoslovacei i Iugoslaviei, s- au intrunit in luna mai 1936 la B elgrad, unde au
repus in discutie problema cailor de mentinere a status-quo-ului teritorial"1".
In perioada urmatoare, unitatea de vederi a statelor Mien Intelegeri
asupra intangibilitatii frontierelor, desi s-a mentinut, n-a exclus totu0 ivirea
unor divergente intre Romania i Cehoslovacia, pe de o parte si Iugoslavia,
pe de alta, privitoare la necesitatea intensificarii luptei pentru realizarea
zecuritatir colective161. Astfel, ministrul de externe al Romaniei, Nicolae
www.dacoromanica.ro
127
 Titulescu i presedintele Cehoslovaciei, Edouard Bend, au trebuit s in-
vinga opozitia primului ministru iugoslav Stoiadinovici pentru a putea sil
organizeze la Bucuresti o intrevedere a reprezentantior Mien Intelegeri,
care sa discute problema securitatii colective162. In cursul acestei intrevederi
convocata la 6 iunie 1936, regele Carol al II-lea a reafirmatnecesitatealup-
tei pentru respectarea frontierelor ,0 a tratatelor de pace, iar presedintele
Cehoslovaciei a precizat ca intilnirea de la Bucuresti reflecta conceptia
democratiei europene163. In spiritul acestei conceptii, sefii de stat ai celor
trei tari au hotarit la Bucuresti s organizeze un comandament unic al
armatelor Mien Intelegeri164, sa nu se aduca Pactului Societatii Natinnilor
nici o modificare, sau eel mult sa se accepte recomandarea unor acorduri
regionale de securitate i sa se fad, tot ce le sta in putinta pentru a apara
principille securitatii colective165.
Consecvente hotaririi adoptate la Bucuresti, cercurile guvernante
romane i cehoslovace, au reafirmat un punct de vedere identic i fata de
noile conflicte internationale. In vara anului 1936 ele au declarat ca nu
se vor amesteca sub nici o forma in conflictul pe care 1-au provocat rebelii,
condusi de generalul Franco, impotriva guvernului republican spaniol.
Cehoslovacia afirma in consecinta, ca adera la initiativa franceza" (de
non-interventie in razboiul civil spaniolI.0.) desi recunoaste ca guvern
legitim in Spania guvernul de la Madrid, refuzind prin urmare sa recu-
noasca guvernul constituit de rebelii de la Burgas1.66 ". 0 declaratie iden-
tica a facut si Romania, dar cu adaosul ca adeziunea sa era data numai
pentru imprejurari exceptionale" i deci ea nu implica. . . obligatia de
a recunoaste ca un guvern legal (asa cum ea considera guvernul republican
de la Madrid I.0.), nu poate sa capete ajutor . . "167 economic sau mili-
tar impotriva rebelior. Prin adeziunea lor la politica de neinterventie,
Romania i Cehoslovacia nadajduiau ca vor contribui la reusita initiativei
franceze de a limita in timp i spatiu razboiul civil din Spania si de a
spori astfel securitatea natiunilor.
Spre dezamagirea fortelor democratice europene, politica de nein-
terventie a fost incetul cu incetul abandonata i inlocuita de fapt en o
veritabill interventie atit In favorea guvernului legal cit 0 a rebelilor,
incit dupa observatia lui N. Titulescu, razboiul din Spania cu greu se
mai putea numi civil.
In conditiile acestea, cind fortele militare erijate in voluntari de pro-
venienta nationala diferita, se infruntau pe pamintul Spaniei, asistam la
intensificarea propagandei revizioniste ce se steal:Ma sa acrediteze eroarea
ca garantiile teritoriale, actiunile colective" ca i sanctiunile"inscrisein
Pactul Societatii Natiunilor 0-au pierdut mice valoare168.
Incercind sa contracareze influenta nefasta a propagandei revizio-
niste i s, consolideze unitatea Micii Intelegeri, guvernul cehoslovac arela-
borat proiectul imui pact de asistenta mutualä pe care 1-a propus României
Iugoslaviei in lima septembrie 1936169.
Propunerea guvernului cehoslovac a gasit intelegere in cercurile gu-
vernamentale românesti. Noul ministru de externe Victor Antonescu,
a declarat ca va semna proiectul cehoslovac dar nu inainte de a sti dacA
in caz de razboi cu Italia sail Germania, Franta vafi alaturi de -Wile Mica
intelegerino Atitudinea Frantei care in acel moment ezita saparticipe la
noi acorduri, de asistenta mutuala, pentru a nuprovoca Italia 0 Germania"'
ca §1 rezerva primului ministru iugoslav Stoiadinovici, care se impotrivea
17acordurilor indreptate contra unei mari puteri" 172, au pus sub semnul
www.dacoromanica.ro
1208
Intrebarii finalizarea proiectului cehoslovac. Astfel, reactia negativa a celor
doua tari a influentat inca din primele momente discutarea proiectului ce-
hoslovac, prin care statele Micii Intelegeri urmau sa-0 extinda angaja-
mentele de asistenta mutuala. Pus in discutie, la sesiunea Micii Intelegeri,
de la Bratislava, acest proiect de0 nu a fost respins formal, a ramas totu0
sa fie adoptat ulterior fara sa se precizeze data 0 fara sa se recunoasca
expres ci aceasta insernna de fapt, renuntarea la un important instrument
de securitate colectiv073.
Recul proiectului de asistenta mutualà, cehoslovac, era destinat sa
consolideze Mica Intelegere i deci sa o faca mai rezistenta in fata noior
dificultati internationale, dar mai ales a tentativelor nazismului i fascis-
mului de a o disloca. Romania i Cehoslovacia au inteles ca salvagardarea
coeziunii Micii Inelegeri era un factor important pe calea stavilirii fascis-
mului. Efortul lor insa a ramas zadarnic, caci el nu a putut it contracareze
nici loviturile adversarilor fa4i0 ai Micii Intelegeri, nici actiunea centrifuga
a Iugoslaviei care in 1937 a incheiat um pact de neagresiune cu Bulgaria
un pact de amicitie cu Italia. Conduse de speranta iluzorie ea printr-un
compromis vor salva unitatea Micii Intelegeri, Romania i Cehoslovacia
au sanctionat in aprilie 1937 pactele guvernului iugoslav cu Bulgaria 0
Italia fascistarm. Compromisul lor realizat in aprilie 1937, s-a adaugat unei
noi hotariri adoptate la aceemi data, dar care era mult mai grava caci prin
ea s-a respins propunerea Frantei de a extinde tratatul franco-cehoslovac
Ia toate statele Mich Intelegeri175.
Ceea ce a dus la aceastä respingere a fost reactia negativa a guver-
nului iugoslav, care arata ca taxa sa nu este atit de puternica pentru a
indispune in acela0 timp .5.i Germania 0 Italia" 176 Spre aceea0 concluzie
a condus i ezitarea guvernului roman care 0-a justificat reactia aratind
ca extinderea tratatului franco-cehoslovac, la intreaga Mica Intelegere,
implica i extinderea tratatului franco-sovietic in aceemi masura, iar
Romania prefera angajamente en Praga 0 Paris unui acord direct
cu II.R.S.S." 177.
Atitudinea guvernului Tatarescu, sinonima cu un refuz disimulat,
a fost o eroare aspru criticata de Nicolae Titulescu in cartea sa Romania's
Poreign Policy, scrisa in 1937 0 nepublicata ping, in prezent. Ea a contri-
buit, poate mai putin decit atitudinea tran§anta a guvernului iugoslav, la
adoptarea hotaririi Micii Intelegeri din aprilie 1937, care a respins pactu/
propus de Franta sub motivul c cele trei tari nu doresc sa se angajeze
in vreunul din fronturile ce ar putea eventual sa se formezer" ".
Dupa esecul propunerii franceze, Romania si Cehoslovacia temin-
du-se din ce in ce mai mult de amenintarile directe sau indirecte ale nazis-
tilor, au cautat noi mijloace de a-si pune teritoriul national sub ocrotirea
unei forte colective. Incercarile lor de a se apropia mai mult de Polonia
de a face uncle concesiilJngariei hortystem, nu le-au adus un plus de secu-
ritate. Insucesul acestor incercari le-a sporit si mai malt ingrijorarea cu
atit mai mult, cu cit, la inceputul anului 1938 guvernele englez i francez,
an respins propunerea guvernului sovietic de a se discuta masurile prac-
tice pentru stavilirea agresiunii fasciste180. Astfel, la inceputul anului 1938,
cind marile democratii occidentale aluneeau mereu mai rapid pe panta con-
ciliatorismului i refuzau o intelegere cu Uniunea Sovietica, Romania si
Cehoslovacia, asistau, fug putinta de a reactiona, la intrarea trupelor naziste
in Austria. Dupa cotropirea Austriei cu asentimentul tacit al anglo-fran-
cezilor, irr fata Romaniei i Cehoslovaciei s-a pus in modul eel mai direct
www.dacoromanica.ro
4 c. 2676 1209
chestiunea de a se sti daca toate natiunile libere vor crea un front de rezis-
tenta" impotriva agresiunii sau se va adopta tactica cesiunior si a conci-
lierii" 121 Intentionind parca s curme incertitudinea pe care o crea aceasta
alternativa, primul ministru al guvernului francez, Leon Blum, a declarat
dupa Anschluss- c Franta nu poate s ofere initial Cehoslovaciei, nici
un sprijin direct daca aceasta va fi atacata" 122. 0 declaratie asemanatoare
-Meuse i Marea Britanie care-si limita obligatiile fata de Cehoslovacia la
cele inscrise in Pactul Societatii Natiunilor. Atitudinea marilor democratii
occidentale, nu producea ingrijorari numai Cehoslovaciei ci i României.
De aceea, Inca din primele luni ale anului 1938, cMd guvernul german for-
mula pretentii amenintatoare asupra teritoriilor cehoslovace i elabora pla-
nuri pentru invadarea lor183, Romania a intreprins o serie de masuri in
apararea aliatului su. Factorli de raspundere ai politich externe roma,-
neti au ca'utat sa-si conjuge eforturile pentru a preintimpina o intelegere
intre Anglia, Franta, Germ-mia si Italia, care, cu ani in urmiti, mai fuk,ese
realizata sub forma unui pact al acestor patru puteri, cu scopul de a dicta
Europei conditiile bor.
Probldma intelegerii dintre cele patru mari puteri occidentale, a fa-
cut obiectul unor intrevederi intre ambasadorul roman la Praga i prese-
,dintele Cehoslovaciei, Edouard Bend. Reprezentantii color dourt tali au
.dezbatut in cursul intrevederilor, care au avut loc in aprilie 1938, necesi-
tatea eliminrii divergentilor din smul Micii Intelegeri pentru a o face capa-
bila sa se opuna tendincei celor patru mari puteri de a dispune de micile
tari dupa placul lor" 181. In acelasi spirit s-au desfasurat i dezbaterile
Consiiului Permanent al Micii Intelegeri intrunit la Sinaia in luna mai
1938, unde Romania si-a reafirmat hotanrea de a indeplini angajamentele
asumate fafa de Cehos1ovacia185.
Dar dupa ce conducatorul hitleristilor din regiunea sudeta, Hen lein,
a cerut despartirea acestei regiuni de Cehoslovacia, iar Hitler, cu sprijmul
indirect al guvernelor englez i francez a sustinut satisfacerea ace,tei reven-
dicari188, cercurile conducatoare romPmesti, au devenit oficial mai prudente.
Ele considerau ca Romania savir5ind un act izolat, ar provoca disoeierea
aliantelor sale, Fara a aduce vreun avantaj Cehoslovaciei. Subhniind aceasta
prudenta, regele Carol al II-lea declara liii Edouard Bend ca Romania
va intra in razboi numai in cazul ca Ungaria va ataca sau daca va izbuc-
ni razboiul mondial si pe baza pactului Ligii Natiunilor, ea va fi nevoita
intervina"187. Pe linga reafirmarea hotaririilor dearespect-t, fie i condi-
tionat, obligatiile militare fata de Cehoslovacia, cercurile guvernante ro-
manesti au manifestat fidelitate fata de aliatul lor i prin dezaprobarea
tacita sau expresa a masurilor hitleriste Impotriva Cehoslovaciei. In luna
septembrie 1938, cind Cehoslovacia se gasea sub povara presiunilor
anglo-franceze si era din aceasta cauza pe punctul de a face concesii na-
zi§tilor, ministrul afacerilor externe al României N.P. Comnen, impreuna
cu reprezentantul Iugoslaviei, cosiderau ca o uniune a SlovacIei eu Unga-
ria ar fi inadmisibla ; ea 0 aetiune a Ungariei impotriva Cehoslovaciei,
trebuia sa atraga dupa sine intrarea in razboi a armatelor romane si
iugoslave i c mice tentativa a anglo-francezilor de a modifica situatia
,-tatelor Micii Intelegeri se va izbi de rezistenta acestui bloc188.
In aceste irnprejurari Romania a afirmat nu numai ca era dispusa
sa sprijine Cehoslovacia, dar i s accepte tranzitul militar sovietic pentru
-a veni in ajutorul aliatului sau18. Bine informat despre atitudinea guver-
Jaului roman, ministrul de externe cehoslovac Kamil Krofta, comunica
www.dacoromanica.ro
1210
ambasadorului american la Praga, in septembrie 1938 ea totul e pregatit
pentru trecerea armatelor sovietice prin Romania" 190 Dar incercarile di-
plomatiei romane§ti, cehoslovace, sovietice, i a altor tari, de a gasi o cale
pentru a pune in functiune aliantele incheiate, ca i staruintele izolate ale
unor personalitati politice franceze i engleze de a determina guvernele
lor sä gaseasca o linie de conduita compatibila cu spiritul tratatelor inter-
nationale, au ramas zadarnice, in fata conciiatorismului, cercurilor guver-
Dante ale Angliei i Frantei. Dupa ce reprezentantii Germaniei, Italiei, An-
glei i Frantei constituiti intr-un adevarat directorat european au semnat
acordul de la Munchen prin care regiunea sudeta a fost cedata celui de al
III-lea Reich, dind astfel spectacolul unor tirguieli pe seamaintegritatii te-
ritoriale a Cehoslovaciei, guvernul roman a refuzat s, accepte punctul de
vedere anglo-francez dupa care abandonarea statului cehoslovac a fost
un sacrificiu necesar mentinerii pAcill 191
in consecinta, guvernul roman, de§i pierduse increderea in capaci-
tatea de rezistenta a anglo-francezilor a intreprins o staruitoare actiune
diplomatica pentru a obtine din partea celor patru mari puteri occidentale
promisiunea c vor respecta independenta nationala a Cehoslovaciei, pe
care o considera un factor de stabilizar6 in Europa Central092. Mai mult,
guvernul roman respectind vechea linie de conduita fata de aliati, a refu-
zat sá participe la impartirea teritoriului Cehoslovaciei pe care §i-1 dispu-
tau Ungaria i Po Ionia. Ea a condamnat cu asprime dezmembrarea Ceho-
slovaciei, caci vedea in aceasta un exemplu de infaptuire a imperialis-
mului german, . . fara nici un scrupul pentru cuvintul dat" 193. Atitudinea
sa a fost expresia fidelitii desavirsite fata de Cehoslovacia, cu care a.
cooperat de-a lungul intregii perioade intrbelice, transformind aceasta coo-
perare multilaterala intr-un punct de sprijin al securitatii internationale_
NOTE
86 N. Titulescu, op. cit., p. 639
87 Edouard Bend, op. cit., p. 10.
" Kamil Krofta, La Tchécoslovaquie et la crise de la sécurité collective, p. 57.
89 Edouard Bend, op. cit., p. 13.
96 N. Titulescu, op. cit., p. 604.
31 Ibidem, p. 566.
92 Ibidem, p. 570.
93 Ibidem.
94 Ibidem.
95 Ibidem, p. 675.
96 Ibidem, p. 406.
97 lbidem.
98 Arh. M.A.E., fond 71. E 1, vol. 195, f. 98-99.
" N. Titulescu, op. cit., p. 409.
113° Nicolae Dascalu, The economic Little Entente. An attempt at setting up a European,
Economic Community. (1922-1938 ) In Revue des Etudes sud-est Europeenes", tome XIX,
1981, nr. 1 (JanvierMars), p. 85.
101 lbidem.
142 Kamil Krofta, La Tehécoslovaquie en face de la tension internationale. p. 42..
103 lbidem.
1" N. Titulescu, p. 643.
1°5 lbidem, p. 796.
106 Ibidem,
107 Ibidem, p. 820.
108 lbidem.
109 Didern.
119 Edouard Bend, op. cit., p. 43
411 Revue des Etudes Slaves", Paris, L11713/1982, p. 278..

www.dacoromanica.ro 12122
 11- Ibid m.
113 Ibdem.
U4 N. Titulescu, op. cit., p. 536.
115 lb I ,n.
11 Kanfl Krofta, La Tchécoslovaquie en face le la I nsion inteinationale, p. 17.
11 N. Titulescu. op. cit., p. 643.
118 Edouard Bene§, op. cit., p. 9.
119 N. Titulescu, op. cit., p. 579.
120 Ibidem, p. 576.
1-1 Ib'clem, p. 676.
1-2 Ibidem, p. 672.
123 bid m.
124 Ibidem, p. 537.
125 Ibidem, p. 539.
.12 Ibidem.
127 Ibidem, p. 719.
12° Ibidem p. 721.
129 Edouard Benek op. cit., p. 37.
1" Ibid m, p. 23.
131 N. Titulescu, op. cit., p. 555.
132 Ibidem.
133 Edouard Bene§, op. cit., p. 23.
134 N. Titulescu, op. cit., p. 664, 666, 690.
135 Edouard Benek op. cit., p. 17.
136 lbidem, p. 16.
137 N. ritulescu, op. cit., p. 716.
138 Ibidem, p. 717.
139 Edouard Benek op. cit., p. 29.
140 Kamil Krofta, La Tchécoslovaquie et la crise de la sicurite collective, p. 13-14.
141 Ibidem p. 14.
142 N. Titulescu, 1967, p. 716.
143 lbidern, p. 819.
144 lbidem, p. 717.
145 Ibidem, p. 785.
146 Kamil Krofta, La Tchécoslovaquie et la crise de la sicurité collectiv , p. 12.
147 N. Titulescu, op. cit., p. 725.
148 Arh. M.A.E. fond Germania C. 86 vol. XXXIX (Raportul din 13 ian. 1936, de la
legatia romanb din Berlin).
149 Arh. M.A.E. fond Soc. Natiunilor, dosar 109, sed. Consil. SDN din 18 martie 1936.
158 Arh. M.A.E. fond Intelegerea BalcanicA dosar 7, Reuniunea Micii Nelegeri si a In-
telegerii Balcanice, Geneva, 11 martie 1936.
151 Documents diplomatiques francais, vol. I, p. 121.
152.Charles de Gaulle, Memoii es de guerre. L'appel 1940-1942, vol. I, Plon, Paris, 1954,
p. 17.
153 Winston Churchill, L'Orange approche, vol. I, Plon, Paris, 1947, p. 208.
154 N. Titul scu, op. cit., p. 725.
155 Documents diplomatiques francais, vol. I. p. 569.
158 N. Titulescu, op. cit., p. 727.
157 lbidem, p. 738.
O lbidem, p. 725.
159 Ibidem.
180 Eliza Campus, Mica Infeleg re, Edit. stiintificA, Bucuresti, 1968, p. 245.
161 Arh. M.A.E. fond Mica Intelegere dosar 10. Telegrama legatiei romAne din Praga
2 aprilie 1936.
162 Ib'dem.
1 3 Ibidem. Telegrama lui N. Titulescu cAtre legatia RomAniei din Praga.
1°4 Ibidem. dosar 23 Protocoale speciale privind cornandamentul unic al armatei Micii
Antante.
165 N. Titulescu, p. 812.
166 Kamil Krofta, La Tchécoslovaquie et la crise de la slcurité collective, p. 49.
187 N. Titulescu, p. 810 811.
168 Arh. M.A.E. fond Soc. Natiunilor, dosar 210 Telegrama legatiei romane din Berlin
16 iunie 1936.
169 Ibidem.
1" Eliza Campus, op. cit., p. 250.

1212
www.dacoromanica.ro
 171 Arh. M.A.E., fond Mica Intelegere dosar 11. T legrarna lui V. Antonesc i din Genes a
18 septembrie 1936.
172 Arh. M.A.E. fond Mica Intelegere dosar 11. Tel grama lui N'. Antonescu din Genes a
18 septembrie 1936.
"3 Eliza Campus, op. cif., p. 260.
174 lbidem, p. 273.
175 Arh. M.A.E. fond 71 Franta dosar 67. Telegrama legatiei romane din Moscova, 13
ianuarie 1937.
176 Arh. M.A.E. fond Mica Inteleg re, dosar 29 Nota Mir isterului Afaccrilor Straine
din Bucuresti chtre legatia românh din Budapesta.
177 Arh. M.A.E. fond 71 Franta dosar 66 Telegrama lui N. Antonescu din Paris 17 de-
cembrie 1937.
178 Arh. M.A.E. fond Mica IntPlegtre dosar 3 sesiunea Consiliului Permanent al Midi
Intelegeri, Belgrad, 2 aprilie 1927.
178 Eliza Campus, op. cit. p. 281.
180 Winston Churchill The second World War. The Gall ering storm, ed. IV Cassel London,
1967 p. 240-241.
3-81 Revue des Etudes Slaves". Paris, LIN 3 1982, p. 2-b.
182 General Camlin, Servir, torn. II le pr logne du dram (1930, aout 1939) Plon, Paris,
1946, p. 322.
163 Gilbert Badia, Hisloire de l'Allrnagne contemporaine, torn. II, Paris, 1967, p. 96.
184 Arh. M.A.E. fond 71, vol. 76, an 193b, p. 39.
185 Lumea Nou'd", 8 mai 1938.
186 Andreas Hillgruber, Hitler, regele Calol si Mar .salul Antonescu, 1954, p. 19.
1 7 Ibidem,
188 Arh. M.A.E. fond 71/1938, vol. 308. Telegrama lui N. P. Conmen din Geneva, 20 sep-
tembrie 1938.
188 Pravda i loji v istorii diplomatii, Moscos a, 1964 p. 101.
133 lbidem, p. 102.
"a St. Lache, Gh. Tutui, Romania si conferinla de pace d la Paris, Edit. Dacia, Cluj-
Napoca, 1978, p. 18.
182 Arh. M.A.E., fond 71, Franta, vol. 68, an 1938, p. 335.
"3 Ibidem. Germania, vol. 76 bis, ianuarre martie 1939 p. 200.

LA CONCEPTION DE LA ROUMANIE
ET DE LA TCHCOSLOVAQT.TIE CONCERNANT LA SECURITE
COLLECTIVE EUROPEENNE ET LEUR COLABORATION
CONTRE LE FASCISME (1930-1939) (II)
Resumé
Aux &it& d'autres pays antirévisionnistes, la Roumanie et la Tell&
coslovaquie ont embrassé l'idée de la creation de nouveaux instruments
de sécurité collective européenne. Après la reorganisation de la Petite
Entente, elles se sont engage a appuyer les efforts diplomatiques consacrés to
la conclusion du Pacte Oriental, qui devait grouper PTJnion Sovietique,
l'Allemagne, la Pologne, la Tehécoslovaquie, la Lituanie, la Lettonie et
l'Estonie.
Se rendant compte de l'échec de cette action diplomatique, la Rou-
manie et la Tchécoslovaquie ont cherché a appuyer également l'essai de
la creation d'un Pacte danubien qui, bien qu'ayant plutôt un caractère
économique, répondait néanomoins aux nécessités de la sécurité des Etats
de l'Europe centrale. Leurs contribution a ces accords régionaux de secu-
rite n'a pas ete inutile. L'intense activité diplomatique occasionnée par
la négociation du Pacte Oriental et du Pacte Danubien a abouti a la con-
clusion en 1935 de deux traités d'assistance mutuelle, a savoir le pacte
franco-sovietique et le pacte soviéto-tchécoslovaque. La presence de la
www.dacoromanica.ro
1213
Roumanie et de la Tchécoslovaquie durant la négociation de ces pactes .
a symbolise la confiance des Etats petits et moyens dans la possibilité de
prévenir les guerres par la voie de la securité collective.
Le rapprochement de la France et de la Tchécoslovaquie de l'Union_
Soviétique a exerce une influence bienfaisante également sur l'attitude
de la Roumanie.
Par consequent, le gouvernemet roumain a essayé en 1936 de-
conclure une alliance avec l'Etat soviétiques, mais il a échoué.
Lorsque les Etats petits antirevisionnistes voyaient toujours plus
menacée leur intégrité territoriale, la Roumanie et la Tchécoslovaquie-
ont préconisé egalement d'autres alliances plus complexes et peut-etre-
plus efficients. De comun accord avec la Yougoslavie, on a tenté de con-
clure un pacte d'alliance entre la Petite Entante et .1a France,
double d'un rapprochement entre la Petite entante et l'entante Balkanique.
L'activité diplomatique de la Roumanie et de la Tchecoslovaquie pour la
realisation de la securité collective ne s'est pas born& a la contribution
apportée i, l'organisation d'un réseau de pactes bilateraux ou régionaux.
Les deux pays ont milité énergiquement contre le terrorisme international,
pour empêcher le retour les Habsburg au trene de l'Autriche, contre l'in-
vasion italienne en Ethiopie, contre l'invasion hitlérienne dans la zone-
démilitarisée du Rhin et surtout contre Pannexion de l'Autriche au
III' Reich.
Vers la fin de cette étape diplomatique, les deux pays ont conjugué
leurs efforts pour determiner les grandes démocraties occidentales a em-
pecher le démembrement de la Tchécoslovaquie, mais leurs effort s'est
avéré beucoup trop faible face a, l'esprit de conciliation franco-anglais
et de dynamisme de Pagressivité nazie.

www.dacoromanica.ro
1214
 MEMORII, CORESPONDENTA, INSEMNARI

PREZAN MEMORIALISTUL (III)

A doua mare problema pe care o pune In lumina, In aceastd parte a sa, memorialul
lui Prezan are in vedere criza de comandament care a intervenit in toiul bataliei de la MArasesti.
In aceastä directie, precizarile pe care le aduce au o insemnatate deosebita, ele introducindu-ne
direct in mecanismul colaborarii romano-ruse in toiul bataliei de care depindea Insasi existenta
Orli noastre ca stat liber. Iatt ce mArturii produce cunoscutul comandant. Evenimentele
se precipita scria el Christescu nu are incredere cd vom putea rezista i nu-1 mai sustin
nervii. Nu comandase aproape niciodata in lunga sa cariera" 62.
Nu a lucrat nici o zi in M.St.M." a exclamat Averescu cu ocazia investirii lui Prezan
in functia de sef al M.C.G. Iata, deci, cd in judecata celor doi marl" exista i elemente
de unitate.
In analiza ce o intreprindem in rindurile de mai jos asupra cazului Ghristescu", caz
ale ca'rui dimensiuni i necunoscute nu au fost nici dupa 60 de ani de la consumare in Intre-
gime relevate, pornim de la concluziile unui neutru", generalul Berthelot, seful Misiunii Mili-
tare Franceze in Romania. El ne comunicA : La 30 iulie, iata o criza in comandamentul
roman. Situatia respectivd a sailor Armatei 4 ruse s Armatei 1 romane niciodatá nu a
lost bine definita st se simte o grava neintelegere intre generalii Ragoza i Ghristescu" 63.
Gapatul ghemului este aid, dar generalul francez se multumeste sa inregistreze, nu sa anali-
zeze, faptele. In fond ceea ce cu pretiozitate este denumit criza de comandament" nu se
exprima pur i simplu prin inlocuirea comandantului Armatei 1 romane fapt care nu a zdrun-
cinat in nici un fel continuitatea actului de comanda, stabilitatea obiectivelor propuse, ori
unitatea si potentialul moral al trupei ci surprinde ansamblul relatiilor de comandament
romano-ruse la eel mai inalt nivel, temporal in pling angajare a batAliei de la MArasesti, intr-un
moment de maxima si responsabilA angajare a tuturor energillor, cind orice decizie eronata
ori hazardata ar fi putut avea consecinte grave.
Si, din aceasta viziune, actul final al crizei ii consemnAm in dupa-amiaza zilei de 31
august 1917, mid Marele Cartier General roman Prezan (Antonescu) ii impune in mod
hotarit punctul de vedere, iar generalul Scerbaccv, loctiitorul augustului comandant al fron-
tului, este obligat sa recunoasca superioritatea conceptiei operativ-strategice romane.
In acceptiunea militant a conceptului, criza de comandament este definita de anchilo-
zarea sistemului de conducere, la unul sau mai multe esaloane superioare, datorita bijblie-
lilor, nehotaririlor i absentei unor decizii corespunzatoare, realiste, i continuata printr-un
marasm moral la nivelul trupei, a cArei capacitate de lupta i Incredere in posibilitatile intelec-
tuale ale propriilor comandanti se erodeaza pint la disparitie. Este ceea ce numim o situatie
aproape fart iesire". Rezolvarea ei cere timp, iar inlocuirea unuia sau a mai multor comandanti
ci parcurgerea de atone trupe a unui stagiu de redresare morala sint faze absolut indispensabile.
Ori, orcinc cunoaste vitejia intregului corp de comanda si a trupelor romane la MarAsesti care
fu mormintul iluziilor germane". Aprecierile, de autoritate, ale comandantilor germani shit
de asemenea bine cunoscute. InserAm i spusa unui prizonier german, din Regimentul 253 al
Divizici 76 rezerva, capturat intr-un sector al frontului aparat de romani : soldatii germani,
care au fost la Verdun si pe Somme, spun ca nu au avut vreo data atitea pierderi, j nici
nu au \ drut luptind cu atita Inversunare In contra lor ca aici" 64.
Pentru ca argumentelc consemnate de Prezan, in memoriul adresat M.St.M., privind
Inlocuirea lui Christescu de la comanda Armatei 1 sint prea concentrate, si de ce nu, putin
edificatoare, apelAm pentru intregirea imaginii, la o alta piesa, adaugatd dosarului albastru"
pe 20 august 1936.
Iritat de continutul unui articol aparut In Epoca" sub titlul Zile de glorie Amin-
Uri de la MArasesti" 65, maresalul ii trimite o noua epistola generalului Samsonovici, deoarece :
Precum cele aratate nu corespund adevArului, cred ca este cazul ca sa InsArcinezi pe un
ofiter de la Sectia IstoricA care, fie prin o mica brosurA, fie prin un comunicat bazat pe
acte, ca sa arate tarii, cu un ceas mai devreme, faptele principale asa cum s-au petrecut. Dupa
cum stii i dumneata, s-a cautat In diferite rinduri, prin articole aparute In ziare, sa se dena-
tureze faptele asupra bAtilliei de la Marasesti. Nu le-am dat atentie. De data aceasta lust,
cind exista cenzura, da supozitia ca aratarile comandorului Popovici difuzate In toatt Tara
www.dacoromanica.ro
1215
si in strainAtate sint luAri oficiale, deci adevárate, cAci nimeni nu poate sa-si Inchipuie cA,
conferinta Domniei sale asupra unei bAtalii, care a decis soarta neamului, sa nu fi trecut prin
cenzura M.St.M., care are posibilitatea a cunoaste adevarul dupa actele ce poseda".
Dar ce-1 nemultumea pc maresal? sa-i dam cuvintul.
Din articolul publicat in ziarul Epoca" ãd ca se afirma, pe linga alte inexact-MO,
urmatoarele :
1. Generalul Christescu le-a pus (rusilor n.n.) mitralierele in spate si le-a Wet pofta
de retragere.
2. Generalul Scerbacev, aflind de aceasta, cere satisfactie, sub somatiunea retragerii
armatei ruse.
S-a luat comanda generalului Christescu etc.
Declar urmatoarele :
1. Nu mi s-a adus niciodatA la cunostinta ca generalul Christescu ar fi tras cu vreo
armA contra rusilor ce se retrageau. Dupa razboi am auzit aceasta versiune. 0 cred pinA la
o proba documentata sau autorizata de domeniul legendelor. Desigur ca dumneata, care ai
venit la Armata 1 imediat dupà generalul Christescu, vei fi putut auzi de asa ceva sau vei
fi gasit copia ordinului dat.
2. Niciodata generalul Scerbacev nu mi-a cerut satisfactie de ceva, nici amenintarea de
retragerea armatei ruse, si nici nu mi-a ccrut luarea comenzii generalului Christescu.
Am luat comanda generalului Christescu, pentru urmatoarele motive :
1. Ordinele pe care le dadea nu corespundeau situatiei i dacA nu ar fi fost oprite si indrep-
tate de Marele Cartier General, s-ar fi pierdut, desigur, bAtalia.
2. Informatiunile precise ce le aveam prin ofiterul de legatura pe IWO Armata 1, al
M.C.G., precum si de la ofiterul Misiunii Franceze, trimis special la Armata 1 pe timpul bataliei,
mi-au format convingerea absolutA ea generalul Christescu nu mai era stapin pe situatie.
3. In ajun de a face unitatea de comandament, dind comanda fortelor ruse si romane
generalului rus Ragoza, am citit, tradus, un raport al acestui general care atunci comanda
numai armata rusd, dar conlucra cu cea romang, care era comandatA de generalul Christescu
contrasemnat de seful sAu de stat major, colonelul Monchievici, un prea bun ofiter, In care
spunea ca in viata lui nu a vAzut un general mai indecis ca generalul Christescu.
Iata adevaratele motive pentru care am luat comanda generalului Christescu" 66.
Sintem Intrutotul de acord cu Prezan cA generalul Christescu n-a pus mitraliera" asupra
trupelor ruse care se retrAgeau fàrã sA primeasca lupta. Cercetarea atentA a fondurilor arhivis-
tice create de M.C.G., Armata 1 si marile unitati din compunerea acesteia ne-au confirmat
convingerea ca aceasta gogorita" exploatata de o propaganda rauvoitoare, prin naivitatea
ei s-a nascut post-factum". Fata de celelalte afirmatii Insd, mentinem serioase rezerve.
Spre deosebire de alti generali ce au produs o vasta literaturA pe tema campaniilor, cu
sAgeti bine tintite i veninul corespunzAtor dozat, acuzind pentru a se apara unii esuati din
armatA cu prestigiul serios sifonat , precum C. Teodorescu, M. Asian, Gr. GrAiniceanu, Al.
Socec , Christescu nu a scris nimic despre episodul Marasesti. Nici pentru a explica, nici
pentru a acuza, iar Prezan, dupa cum vedem, si-a formulat opiniile numai In corespondeuta
privata. Averescu are cuvinte frumoase, demne de luat In seama, pentru Christescu. La 6/19
septembrie In Notifele... sale citim : L-am rugat (pe doctorul Gruescu n.n.) sii-i spuie lui
Filipescu din parte-mi ca schimbarea care ar duce la rezultatul practic cel mai bun ar fi sA se
numeasca generalul Christescu sef de stat major iar eu sa ramin pe front" 67. Iar pe 2/15 de-
cembrie, cInd and viitoarea structurà de comandament a Frontului, precum i plasarea luiPrezan
In fruntea M.C.G. roman scrie apasat : Nu era mai la locul lui, chiar asa figurant, generalul
Christescu In aceastA functie de sef al unui Stat Major sui generis? Gel putin In convorbiri ar
fi putut reusi, sA se van In el un ofiter de stat major" 68. Aid InsA meritele unanim recunos-
cute ale lui Christescu shit totusi In bunA parte anulate de punerea sa intr-o competitie ima-
ginata de Averescu, si de scopul nedisimulat al Intoarcerii din condei : o noua ironie la adresa
lui Prezan.
Asadar Christescu n-a tinut nici notite zilnice", n-a scris nici despre fapte pentru care
nu existA documente". Anticipind, aratam ca in epoca, impresia generalA a fost a lui Christescu
i s-a fAcut o mare nedreptate i i s-a adus o gravi ofensa. Totusi, In literature de specialitate
interbelica, foarte copioasA de altfel, dupA stiinta noastrA Incercarile de abordare i analizA a
cazului Christescu" sint timide, incomplete ori pur i simplu lipsesc. Cel mull este acrosat Prezan
ori, mai general, comandamentul superior. Asa procedeazA generalul Dabija, cunoscut ca ave-
rescan convins i prezanofob declarat De unde atunci aceasta obturare informationala asupra
unui eveniment ce oferea largi perspective pentru angajarea polemicilor ? Concluzia noastra
este, cel putin pina la un anumit punct, ca tacerea a fost impusA.
Totusi, cine a fost Christescu? Nascut la 2 decembrie 1866 la Padureti-Arges Intr-o fa-
milie de mosneni, a absolvit eu prea frumoase rezultate coala de Ofiteri de Infanterie si Cava-
lerie din Bucuresti (1885), §coala Politehnica din Paris (1890), Scoala de Aplicatie de Artilerie
si Geniu de la Fontainebleau (1892) si coala Superioara de Razboi din Paris (1894). 0 perioada.
www.dacoromanica.ro
1216
Indelungatg, Incepind Inca de la gradul de capitan, a fost profesor de tacticg generala la Scoala
Superioarg de Rgzboi si In aceasta calitate el stabilise in armata romana o unitate de doctrinA
sangtoasa, cu care Imbibase serii Intregi de ofiteri, din care unii ajunsese generali comandanti
ile divizii si pe care le conduceau in rAzboi in cele mai bune conditiuni" 69. Ca subsef al M.St.M.
(1912-1916) a pregatit Impreuna cu Averescu planul de operatii In cel de-al doilea rAzboi
balcanic si a asigurat cooperarea dintre armata rornang i armata sirbg. Victoria categorica pe
care armata slrbA a obtinut-o la Bragalnita, contra fortelor bulgare, pc baza planului intocmit
de Christescu precum i propunerea ce i-a fost fAcutg de a ramine, chiar pentru un timp limitat,
In cadrul forului de conducere al armatei sirbesti sint, indubitabil, o recunoastere a impresio-
nantelor sale cunostinte din domeniul artei militare, a disponibilitatilor sale pentru clinpul de
luptg. In perioada neutralitatii, Impreung cu alti ofiteri din M.St.M., a intocmit ipotezele de
razboi (A, B, C) i planul de operatii (Ipoteza Z). Dupa intrarea noastra In Razboiul pentru in-
tregirea neamului a functionat ca sef de stat major al Armatelor 2 si 3, comandant al Armatei
de Nord si subsef al M.C.G. In aceasta ultima functie a dovedit o for-VA organizatorica de
exceptie, contribuind hotaritor, In conditii indescriptibil de dificile, la opera de refacere si
reorganizare a armatei romane. Dintr-un studiu recent citam : Se poate afirma, fara exage-
rare, ca soldatul roman al anului 1917, in ceea ce priveste organizarea, instruirea i dotarea,
a fost in buna masurg, un rezultat si al munch depuse de generalul Christescu" 70 . In iulie 1917
i se incredinteaza, in mod provizoriu, comanda Armatei 1 In vederea pregatirii acesteia pentru
ofensiva de la Namoloasa, urmind ca In caz de reusitg comanda armatei sa revina printului
mostenitor Carol, iar Christescu dupd formula lui Prezan sg-1 secondeze pe principele
Carol in executarea Insarcinarii sale" 71 Carol, totusi, nu a mai primit comanda, iar Prezan
afirma cá nu stie din ce motiv, dar adaugg pe verso-ul unei file din memoriu explicatia urnig-
toare, pe care o Inregistram i noi : Precum putin inainte de batalia de la Mdrasesti tot
frontul rus, la nord de tara noastrd se bolsevizase, cred ca Bratianu va fi avut teama ca nu
si la noi rusii sa urmeze exemplul camarazilor lor ceea ce s-a i intimplat i dad sA fi
intervenit la rege ca sa nu mai permitä principelui sa ia comanda" 72. Explicatia, oricum, pare
bizarg i insuficient fundamentatd. Chiar sa nu fi stint Prezan care nu face economie de elogii
la adresa principelui" i pe care, dupa model german, it vedea in fruntea unei armate, egal deci
cu Averescu adevdratele motive? Teama de bolsevizare, un veritabil frison pentru familia
regard pc care Averescu 1-a sesizat imediat la membrii acesteia, profitind pentru a-i zugravi
ca pe niste fricosi, sau naivi, i a-i trata parinteste de sus poate fi, in adevar, unul din
motive. Dar ne intrebam, in corpul superior de comanda roman nu cumva s-a manifestat o
opozitie imperceptibila pentru alte nivele i medii fata de proiectul fantezist de a-1 face
pe Carol comandant de armata cind nu mai era un secret comportamentul sau scandalos,
de aventurier i veleitar. Nu cumva Christescu a fost promotorul unei astfel de opinii? In ab-
senta unui esafodaj informational, pe deplin lamuritor, consideram aceasta ca o ipotezA plauzi-
bila, i o pistg care trebuie explorata.
DupA 30 iulie/12 august 1917, lui Christcscu i s-a acordat o functie minorg, chiar umili-
toare fata de competenta i capacitatea sa : inspector al centrelor de recruti din Moldova. Re-
semnat, dar credincios crezului sau datoria fata de tara mai presus de orice" s-a prezentat
la noul post. In 1918, in conditiile dificile create de inrobitoarea pace de la Bucuresti, a fost
ansat general de corp de armata (astgzi general-colonel) i numit sef al M, St. M., in fruntea
caruia a stat ping* la 9 mai 1923, data la care a trecut in nefiinta. Pc timpul aplicgrii prevede-
r lor pAcii, secondat de un grup de ofiteri patrioti din M.St.11., a facut tot posibilul pentru elu-
darea draconicelor clauze, mentinind In Moldova efective, armament si munitie cu mult peste
cele prevgzute, facilitind astfel a doua mobilizare a armatei. Dupa constituirea Romaniei Mari
a militat pentru inchegarea unui organism militar capabil sa apere frontierele etnice i pentru
constituirea impreuna cu Polonia, Cehoslovacia i Iugoslavia a unui sistem de aliante defen-
sive. A fost, de asemenea, un eminent scriitor militar.
Ce, sau, mai corect, cine a determinat scoaterea sa de la comanda In plina desfasurare a
batallei i intr-un mod atit de brutal? Pornim, cum ne-am propus, de la observatia lui Berthelot :
se smite o grava neintelegere Intre generalii Christescu i Ragoza". Care era sursa neIntele-
gerilor ? Actionind Impreung cu Armata 1 romang la poarta sudica a Moldovei, Armata 4 rusA,
comandata de generalul Ragoza 73, a fost departe de a-si onora aceasta obligatie ostaseasca.
Cu o fortA combativa ingrijorAtor de scgzutg, datorita moralului erodat de insistenta i invalui-
toarea propaganda germang, si evident preocupati si de ce se intimpla la ei acasa, soldatii
rusi lipsiti de dorinta de a lupta si a Invinge, au continuat sa traseze, inconstient sau nu, drumul
al card statie-terminus a fost Brest-Litovsk. Retragerile din fata inamicului farA a primi lupta,
descoperind prin aceasta pozitiile romanesti fapt sesizat si de comandamentul superior al
Armatei 9 germane ce-si planifica sa sparga frontul tocmai in sectoarele rusesti , generalizarea
starii de anarhie i debandada sint, desigur, argumente demne de luat In seamg. In plus, gene-
ralul Ragoza s-a complacut in rolul de senior intrigant, dar la tit mai mare distanta de linia
frontului deoarece contactul intim cu cimpul de lupta i cooperarea sincera, loiala, cu aliatul
n-au stat Isr preocuparile sale.
www.dacoromanica.ro 1217
 Astfel, in dimineata primei zile a bataliei (24 iulie/ 6 august) la primul atac german,.
unitati din Divizia 34 rush s-au retras, fara sd accepte lupta, pina la limita Bizighesti Stra-
jescu Siret (4-8 km lnapoi) creindu-i inamicului posibilitatea fortdrii din mers a Siretului.
Informat de aceast5 Intorsatura neasteptat5, care modifica radical esichierul tactic, generalul
Christescu se vede obligat sa-si amine intentiile initiale i sa trimit5 imediat desi efectuasera
extenuante marsuri de noapte unitati din Diviziile 5 si 9 Infanterie la Cosmestii din N ale
pentru protejarea podurilor de peste Siret si in sectorul Movileni Furceni pentru a acoperi
directia TecuciBirlad. Deed inamicul penetra pe aceasta directie intreaga aparare a Moldovei
era intoarsa. De notat aici CS nici Ragoza, nici comandantul Corpului 7 Armata rus, compe-
tent in acel sector, nu au adoptat vreo masura ca sa refacil situatia compromisd la Divizia
34, desi aveau In rezerva 2 divizii : 71 infanterie si de cavalerie Zamurskaia". Un aforism
militar spune : cea mai proasta deeizie pc care poate sa o ia un comandant este sh nu ia
nici una".
Situatia cunoaste o agravare exceptionala, in seara zilei cind, In jurul orei 22, la comanda-
mentul Armatei 1 soseste stireatransmisa de seful de Stat Major al Corpului 7 Armatd rus prin
Corpul 6 Armata roman ca trupele Diviziei 34 se retrag far5 lupta la nord de linia Bi-
zighestiStrajescu, spre Doaga si mai la nord. Soldatii nu mai ascultd de ofiterii lor, la
adhpostul intunericului fug. In acelasi timp, dinsul propune, (seful de Stat Major al Corpu-
lui 7 Armata n.n.) ca trupele noastre sa ocupe in asta noapte chiar linia 4-a de rezistenta de
la km 15 soseaua FocsaniRoman, pina la Baltaretul, deoarece, spune el, si accasta linie va
fi pierduta, nemaicontind pe soldatii rusi" 74.
Cum intelege generalul Ragoza 55 lash' din impas? Foarte sirnplu. Prin extensia frontului
Armatei 1 ; sectorul Diviziei 34 sd fie preluat de Divizia 5 Infanterie romana, urmind ca aceas-
ta mare unitate sa actioneze in subordinea Corpului 7 Armata rus ceea cc practic ar fi dus la
istovirea ei in tr-un timp foarte scurt, intrucit comandamentul rus, care nu mai conta pe pro-
priile sale trupe, ar fi intrebuintat-o Tara nici un scrupul.
Sesizind inlocuirea trupelor ruse cu trupe romane, un document german constat5 cu des-
tuld neplacere ch La 7 august (stilnou) rezistenta dusmanil s-a Intarit. Puternice forte dusmane
au fost aduse In marsuri grabite la locul sparturii, pentru a indigui inaintarea noastra 5i a intari
rezistenta rusa. In contraatacuri puternice, executate dup5 parerea infanterlei noastre en
un avint stralucit, incearcd romdnii s5 repare esecul rus din ajun" 75.
De aceasta data Christescu, sprijinit de Marele Cartier General, a avut cistig de cauza.
Divizia 5 Infanterie nu a fost trecutd in subordinea comandamentului rus.
Pe acest fond relatiile dintre cei doi generali comandanti de armate s inaspresc neincetat,
contribuind la aceasta 5i problema postului de comanda". Astfel, la 25 iulie 7 aubust 1917,
Marele Cartier General prescrie generalului Christescu ca , pentru a evita incr nta a douS con-
duceri deosebite este neapdrat necesar ca postul Dumneavoastra de comanda 55 fie cu incepere
chiar din noaptea aceasta, necontenit la un loc cu acela al Armat i 4. Postul se va alege
de comun acord intre cele doua armate" 76. Conformindu-se ordinului, Christescu II contacteaza
pe Ragoza, dar fara nici un rezultat, intru it acesta lipsit de enerbie, bunaN oint s' mai pr sus
toate de dragoste fata de pamintul pc care trebuia sa-1 aperc, stat a bucuros cut mai depa te
de linia frontului. Asa fiind situ tia, Christescu raporteaz M.C.G : Ii pri inta postului de
comanda, am fost la dispozitia generalului Ragoza ; dar Domn'a sa sta la Burlad, 'ar nu la
Nicoresti, unde si-a instalat numai telefonul si unde vine ziln c 1-2 ore, timp In care rn-am
gasit acolo" 77. Sa aratam Ca postul de comandS al Armatei 1 ra la Tecuci, ar d stanta dintre
Tecuci i Birlad este de 42 de km.
Astfel daca marile unitati din compunerea armat i lui Ragoza nu sint capable de ac-
tiuni ofensive, comandantul lor In schimb este, dar nu ImpotriN a inamicului cu a IP... Chils-
tescu. In seara zilei de 27 iulie / 9 august Ragoza se angajeazd intr-o d z,, statoare intr'ga, a
josnica trucare a adevarului i dezinformare a M.C.G. roman, cu scopul v d't de a path 5i
pune sub semnul intrebarii munca i priceperea generalului roman. Desi in dupa-amiaza zilei
de 26 iulie / 8 august stabilise de comun acord cu generalul Christescu bazele unui contra-
atac ce urma 55 se pronunte a doua zi, la orele 22,30 el transmute un mdsaj M.C.G. r marl in
care-1 blameaza pe Christescu de ezitare i scrie negru pe alb Daca comal dantul Armatei 1
refuza sa atace, eu nu voi lua ofensiva izolat, cac', dupa parerea mca nu core punde scopu-
lui, Intrebuintind In atac ultimile mele rezerve pentru cucerirea unei linii, a carei posesiune nu
e voi putea asigura In urma, din cauza superioritatii artuleriei unamce si a lipseu trupelor de
rezerva" 78. Mai adaugd c5 a vizitat Divizia 71 rusa i s-a convins cS pozitua eu a dev nit mas
ferma. Cit de ferma vom vedea. Deci Ragoza, ale cdrui unitati au fugit de pc cumpul de
lupta fiind necesara imediata inlocuire a lor cu trupe romane, nu se sfueste 55 minta, do\ adh
erdinul operativ nr. 19/26 iiulie, ora 21, dat de la cartierul Armatei 1, care prevede dez-
lantuirea contraofensivei In dimineata zulei de 27 iulue, Ij ideea de a recnc ri ter nul pieudut
pe 24 iulie de apararea elastica" rusa.
In mod neasteptat Marele Carti r General roman, care u vedea dcloc cu ochi buni u en-
tinerea nnor rezerve taxi pe malul stint,/ al Siretului pe c re Christescu, prudent, nu vroia sa

12111
www.dacoromanica.ro
le intrebuinteze ping ce nu se desemnau cu claritate intentiile comandamentului superior ger-
man investigarea, dupA razboi, a documentelor germane de cgtre generalul Gh. Dabija au
eonfirmat punctul de vedere al lui Christescu , amplified aceste idei. Pe un ton de o violenta
gratin obisnuitA autorul este I. Antonescu i se imput5 lui Christescu ca a mers din
ezitare in ezitare" fapt pentru care, culmea, situatia Diviziei 34 si Armatei 4 ruse a devenit
extrern de criticA, iar introducerea precipitatg in lupta a Diviziilor 5 si 9 pentru a acoperi
sparturile produse prin debandada unitAtilor ruse s-a soldat cu pierderi nepermis de marl.
Se recomandA sA aveti acelasi post de comandg unde-I are si generalul Ra goza" 78, ceea ce este
o grava eroare, intrucit a duce postul de comandg al Armatei 1 la Nicoresti sau Birlad, in-
semna automat departarea comandantului de trupele sale, de linia frontului.
Acest ordin si mai ales duritatea formei i fondului nu le merita Christescu. Desi ofen-
sat, el r5spunde echilibrat. calm si docurnentat Marelui Cartier General, spulberind rind pe rind
toate acuzele, sustinindu-si Med patim i minie conceptia ce 1-a cAlduzit in adoptarea deciziilor.
Raspunsul sgu este, in adevär, un indreptar de bun simt i moderatie. Trebuie O. fie clar
4rantru oricine, Christescu nu-si putea permite sa actioneze hazardat la inspiratie", sg joace
totul pe o caite, ruperea apargrii la poarta de sud a Moidovei insemna practic prgbusirea in-
tregului front romano-rus, iar drumul pina la Iasi devenea pentru inamic o chestiune de zile.
In finalul rilspunsului, dovedind o intelegere profundA asupra calitatilor si inteViilar
^de viitor ale aliatilor rusi Christescu semnaleaz5 : Impresiunea ce-milas5 comandantii tr pelor
ruse, se rezumg in marea grab5 de a isprilvi intr-un fel cu cele ce se petrec in a cest sector,
trecind orice situatie precara i rgspundere de cele intim plate pe scama Armatei 1 romane, care
a fost nevoitA sa face' sacrificii, ceputeau fi evitate, pentru a salva situatia" 88.
Vom fi i noi de acord cu generalul Dabija cA : Acest rgspuns era just, era demn, el
corespundea absolut adevgrului, totusi soarta generalului Christescu era deja pecetluitA" 81
Previziunea itemenile1ui Christescu, din nefericire, s-au confirmat. Pe 29 iulie / 11 august,
Divizia 71 rusA a carei pozitie devenise in optica lui Ragoza mai fermi" a rupt lupta 1 s-a
retras in debandadg spre nord, periclitind flancul Diviziei 9 Infanterie romana. IatA raportul
generalului Christescu catre M.C.G. la ora 19,30 din aceeasi zi.
1. Azi de dimineata domnul general Ragoza, comandantul Armatel 4 ruse, dupA ce
mi-a spus Ca trupele sale nu pot continua azi ofensiva inceputA, a plecat la Birlad.
2. In cursul conferintei avutA cu domnul general Ragoza domnia sa m-a intrebat daea
n-as putea sa inlocuiesc pe front Divizia 71, care se gaseste la dreapta Diviziei 9 romane.
La raspunsul meu ca n-am cu ce sA o inlocuiesc, Brigada de Graniceri filndu-mi luatg, domnia
sa n-a mai irsistat.
3. La orele 18,25, mi se raporteazA de pe frontul de luptA ca Divizia 71 rus5 s-a pus
in retragere in fata inamicului, descoperind dreapta Diviziei 9 romane in momentul ctnd aceasta
Klivizie se ggsea angajatg intr-o actiune ofensivg locala, impusg de situatie.
4. Am transmis acest raport domnului general Ragoza, prin telegrarra la Birlad, aritind
cIt retragerea Diviziei 71 va compromi e din nou o situatie restabilitA cu mari sacrificii" 82.
Asadar, actul incalificabil comis de trupa ruseascg, era completat i agravat prin actul
lipsit nu numai de chibzuialg, dar de en mai elernentara lealitate, spirit de camaraderie si
cinste ostaseasea, comis de insusi comandantul Armatei 4 ruse. Intr-o situatie operativA dra-
.maticg el procedeazg ca strutul, varianta Pilat din Pont si pleaca la Birlad.
Si de aceasta data, gratie competentei corpului de comandA roman, a eroismului i jert-
telor ostasilor Diviziilor 5 si 9 Infanterie, pericolul a fost inlaturat.
Si totusi : Neincredereq in spiritul prea prudent al generalului Christescu i dezacordul
din ce In ce mai gray intre el si camaradul s5u rus, determinara Inaltul comandament roman BA
ia o hotdrire gravg sacrificarea comandantului Armatei 1 rornane... In corpul ofiterilor si
In marele public, in care generalul Chr'stescu se bucura de o frumoasg reputatie, evenimentul
a fdcut o rea impresie. Mai ales cii i se atribuia, in mod eronat, drept cauza, un conflict violent
cu rusii si era considerat ca o satisfactie impusA de comandamentul rus" 83.
Nurnirea generalului Eremia Grigorescu la comanda Armatei 1 a produs insa, in masa
tuturor celor nclinititi, un efect linistitor ; personalitatea apargtorului Oituzului inspire in-
credere.
Prin aceasta criza de cornandament insg nu s-a rerolvat iar generalnl Grigorescu va
str bui sa lupte i cu inamicul dar i cu Ragoza. In adevar, se contureazd impresia ca Ragoza
se detr4ea7a in invingator, deoarece prin ordinul nr. 0277/2069 din 30 iulie / 12 august ora 1,30,
al ge-leralului Scerbacev, la care M.C.G. roman p-e dat asentimentul cu prea mina usurintg,
pe frontul Ma*Asesti se constituie un comandament unic pus sub autorltatea lui Ragoza. De
comun acord cu Scerbacev li aminteste generalul Prerm institui la MarAsesti cornanda-
n entui unic care se incredinteazg generalului Racoza, ca cel mai vechi" 84. Astfel PAM sA aibg
structura de comandament necesar5 conducerii unui grup de armate (Armata 1 romana +
Armata 4 rusa) Ragoza i statul sau major au competenta s5 decid5 operativ i pentru manila
initIti din.cornpunerea Armatei 1 roirane, ceea ce i vor face neintirziat. i dacg ping acuma
ttrebuia sA ajbIt acordul lui Christescu si al M.C.G. roman pentru a inlocui unitAtile ruse deban-
www.dacoromanica.ro
1219
 date, sau f5ra capacitate de lupta, cu trupe romAne, acum, nu-i asa ?, lucrurile s-au sin/untie/it.
Poate ordona. 5i in co i ecin-ta, pe lingA instructiuni deosebit de n loroase ca de pildd
necesit ea de a mentine legi'ura cu vecinii" fapt altminteri cunoscut din antichitate, ordonA
ei regrup R. lit accastä idee Divizia 13 Infanterie romAn5 trece sub orchnele comandantului
Corpului 7 Armata rus. Desi Grigorescu expid prompt Marelui CartierGeneral sitirttri concreth
a acestei nar unitäti, obligatill ei in diterite puncte ale frontului, primeste un raspuns enig-
matic : Ge i r lul Rago , avind comanda Intregii actiuni de la MArAsesti, ordinele sale tre-
bui s . e itate bine inteles numai in limitele posiblitAtior" ". Dar cine stabiln ac asta
limit a po tin tatilor ?
E te inter ant sA vcdent s thspunsul lui Grigorescu cAtre M.C.G. Domt UI g neral
Ragoza nu cunoaste nici situatia, niei fro Itul ce ocupa in acest moment trupcle C rpult i 7
Armath rus, caci dupA informatiunik ce an em in urma luptelor de astazi, acest front se "as §f.
cu aripa dre pth retrad mult spre nord. Am dutat sA ma pun in contact cu domnul genertl
Ragoza, ind se gaseste la Birlad, ori situatiunea nu-mi IngAduie sa pArdsesc postul de
comanda. Cred ca e necesar sau sh vim dornnia sa sA-I pun la curent, sau sa se informeze pe
frontul Armatei 4, altfel ordin le sale se vor intemeia pe necunoscute, dupa cum este cazul
cu cele de mai sus si pot avea urmAri grave" 86
S-ar pArea c i Grigorescu va impartAsi soarta lui Christescu. Ceea ce a urmat Insä sfi-
dead insa orice ratiune, aruncinthi-ne In plind perplexitate. Primul act de comandament al lui
Ragoza scrie Prezan este sA ordone retragerea pInA la Adjud" 87,
Nici pinA astazi nu s-au lAmurit pe deplin mobilurile care I-au determinat pe generalnl
rus sA emith un ase iertea ordin. Tot ce se poate spune este cA, daca at fi fos pusA in
practica, mdsura ar fi favorizat inaintarea rapida a austro-germanilor prin portile acum deschi e
ale Moldovei, ar fi antrenat automat nAruirea rezistentei in munti si odatA cu aceasta s-ar fi
pus capAt oricArei impotriviri organizate in fata unui inamic cc a stint Intotdeauna sA profite
de asemenea degringolade.
Din fericire continu5 Prezan Grigorescu ma anunta la timp de ordmul primit.
(Exista la M.St.M. convorbirea ce am avut cu Grigorescu la Hugues si dad o mentionez aici
este cA intrà in inlAntuirea faptelor ce au urmat i pentru care nu existA documente). /i ordon
sA nu se retraga, ma duc la Scerbacev, ii rog sA ia pc Ragoza de acolo i incredintez cor anda
Intregului front lui Grigorescu'' 88.
Si aici intervine un amfinunt care, in pofida incercarilor repetate de elucidare, i itinse
chiar pe 60 de ani, ramine Inca In penumbra. El se refer5 la persoana care a avut initiativa
si a fortat revocarea inconstientului ordin al lui Ragoza. Protagonisti sint Prezan i Grigore cu ;
depun mArturie Anlonescu si San sonovici.
Succesiunea faptelor, dui:4 cum o dezvAluie arhivele i lucthrile de referinta asupra
bAtAliei de la MArasesti, este urmAtoarea. Ordinul generalului Ragoza a parvenit la cartierul
Armatei 1, la Tecuci, Pt 31 iulie / 13 august, ora 6,30 dimineata. Samsonovici atunci proaspAt
sef de stat major al armatei li aminteste in 1936 : PinA la ora 7 a fost tradus i prezentat
imediat, de mine, generalului Grigorescu. De la inceput i eu i ofiterii de la Biroul Operatiilor
am fost cuprinsi de indignare citind ordinul generalului Ragoza. Imi amintesc, cA am spus
generalului Grigorescu, cind i-am prezentat ordinul ; generalul Ragoza se crede in Rusia,
Uncle fata de imensitatea teritoriului, o retragere de 100-200 km nu inseamnA nimic, in timp
ce pentru noi, dacA s-ar execute aceastA operatiune, care ar fi alms i intreaga Armata 2,
Insemna d i ultima bucAticA de tam necotropitA de dusman, sà o dam pe gratis inamiculri"".
La ora 10,29, deci la 4 ore de la primirea incriminatului ordin, eschivindu-se sA se
angajeze intr-o polemicA deschisa cu Ragoza, Grigorescu ii rAspunde acestuia d i-a lip it timpul
sA transmita marilor uniIii romane dispozitiile de repliere i, in consecintA, ii roaga ca trupele
ruse aflate la flancul drept al Armatei 1 sA rAmina pe pozi1ile lor pinA la cAderea noptii
(pentru a evita pierderi) cind va incepe executarea ordinului dumneavoastrA nr. 1 470390.
Procedind astfel, Grigorescu oblige j trupele ruse sa-si mentinA pozitiile, cel putin plftà la
caderea serii, dar, mai mult, (IA tiny Inaltului comandament romAn sft actioneze prin toate
pirgliiile pentru rezolvarea contradictiilor In sensul intereselor noastre nationale.
!titre orele 11-13, la aparatul Hughes s-a consumat o convorbire intre Iai i Tecuci,
avindu-i ca preopinenti pe generalii Prezan i Grigorescu, convorbire cu un pronuntat caracter
de tatonare, intrucit in finalul ei nu constatAm nici o decizie vis-a-vis de ordinul lui Ragoza.
Prezan este, in primul rind, interesat sA afle parerea i intentiile lui Grigorescu, deci abordarea
este frontalA : As don sA tiu dacA dumneata cunosti situatia pe intregul front al Arrnatei 4
si dacA judeci cA e cazul sA se dea acest ordin, ori se avea posibilitatea de a se lncerca Ii
altA manevrA si in acest caz, care ai fi crezut cA era manevra care era mai indicatA sA fie
fAcutA ?" 61. RAspunzind solutiei sugerate de seful M.C.G., Grigorescu relevA posibilitatea Weer-
cArii altei manevre, ofensive, in scopul restabilirii soliditAtii sectorului aparat de rusi, cu trupe
romane, fapt ce automat ar fi anulat ordinul lui Ragoza i retransarea liniei frontului. Adauga,
cA dupA 8 zile de luptA s-a intarit in credinta cd nu capacitatea de luptA lipseste trupelor ruse,
www.dacoromanica.ro
1220
ci moralul, din cauza ca ii s-a infiltrat ideea retragerii care ar pu tea sá le inlesneascil intoarcerea
In tad." 92
Privind retragerea scopul principal al accstei convorbiri amindoi generalii sint de
acord ca daca ea ramine definitiva" nu se poate execute decit noaptea, pentru a proteja tru-
pele de pierderi inutile.
Ziva continua intr-o maxima agitatie. Concomitent cu discutIa Prezan Grigorescu
are loc, tot la Hugues, una intre Scerbacev i Ragoza
tern
al
carui continut i rezultat nu-I cunoas-
, apoi o intrevedere, la Iasi, Prezan Scerbacev, urmata de o noud luare de contact in
jurul orei 17, la Hugues, Mire Scerbacev i Grigorescu, ind generalul rus, convins si de Prezan,
accepta punctul de vedere romanesc, nu mai inainte Insä de a obtine de la Grigorescu un
raspuns categoric &CA trupele romane pot substitui trupele ruse din Corpurile 7 si 8 armata
intr-en sector al frontului.
In rezumat, pe 31 iulie / 13 august 1917 s-a jucat cartea cea mare in urma careia co-
mandamentul roman a iesit victor'os. Ragoza a primit alt1 Insarcinare, iar 'rupele rusesti din
zone Marasesti au fost puse sub comanda generalului Grigorescu. In acest mod criza de co-
mandament a fost depasita,
Deosebit de intereant este ca Prezan ofera o alta inlairtuire a faptelor, in care meritul
neacceptarii retragerii Ii revine In Intregime lui.
Astfel, Intr o scrisoare catre Samsonovici, din noiembrie 1929, provocata in parte si de
unele articole aparute in Universul" pe tema bAtaliei de la Marasesti, se confeseaza : Se afirma
In ac le articole cum ca generalul Grigorescu nu a voit sti paraseasca pozitia de la Mara sesti,
cu ot ordinul de retragere primit de la generalul Ragoza, comandantul sef al trupelor ruso-
romane de acolo i cu toate sugestiile venite de la Marele Cartier General al nostru. Fara a
voi st micsorez meritele generalului thigorescu, care era un bray, nu pot sa las sa planeze
asupra Marelui Cartier General un sfruntat neadevar". Nuantat, Prezan concluzioneaza : gene-
ralul Grigorescu a voit sa execute ordimil de retragere dat de generalul Ragoza, insá nu ziva
ci noaptea i numai gratie ordinului ce i-am dat prin Hugues i interventiei ce am facut la
generalul Scerbacev s-a oprit miscarea" 93.
Surpriza cea mare o constituie insa faptul cA pe convorbirea de la Hugues, din 31 iulie/
13 august, orele 11-13, inregistratA atit in arhiva cit i In lucrarile de specialitate ca fiind pur-
tatA hare Prezan i Grigorescu, maresalul a pus, probabil In 1931, rezolutia : Aceasta nu
este convorbirea mea la Hugues cu generalul Grigorescu. Convorbirea inea este facutA la ora 10
dimincata, cind am fost anuntat de generalul Grigorescu despre primirea ordinului de retragere
gi, cu care ocazie, i-am ordonat categoric, sa nu execute ordinul i deci sa nu se retraga./ t
Convorbirea de fata este facuta de colonelul Antonescu (atunci maior) din proprie initiativa
si fara sa ma consulte, cad altfel nu ar fi vorbit daca retragerea ramine sau nu definitivA" 94.
Chemat spre elucidare, Antonescu Intareste, dar numai partial, cele sustinute de Prezan.
La 20 ianuarie 1938 el consemneaza pe o copie a acestei convorbiri anexata dosarului albastru" :
Luind cunostinta de acest act pot afirma ca el este autentic. Sint juste afirmatiile domnului
maresal Prezan, cu deosebirea ca domnia sa a stiut de aceasta conwrbire".
Pentru confirmarea publicA i deplina a afirmatiei sale Prezan solicitA, in mai multe
rinduri, Serviciului Istoric al M.St.M. sä identifice In arhiva Marelui Cartier General sau Armatei
1 convorbirea pe care a avut-o pe 31 iulie/ 13 august la ora 10, la Hugues, cu generalul Grigorescu,
implicit ordinul pe care i I-a dat a cestuia de a nu se retrage. Desi Serviciul Istoric a fAcut
cercetarile de rigoare, in arhiva create' de cele cloud comandamente, in anii 1927, 1930, 1936 si
1937 96 piesa nu a fost descoperita, iar cercetarile noastre de data recenta au fost tot atit
de putin fructuoase.
Pentru cazul ca convorbirea nu s-ar putea gAsi la M.St.M. sau la actele Armatei 1 co-
mandate' dc generalul Grigorescu Ii scria Prezan lui Samsonovici la 18 august 1936 ceea
ce ar fi profund regretabil, ea asemenea acte importante sa dispara, atunci nu mai famine alt
mjloc, decit sa se intrebe generalul Antonescu special, care probabil va fi pastrat copie dupa
acea convorbire. In caz de nu o poseda. sa dispui te rog, se' se ataseze declaratia sa, pre-
cum si a duinitale, care erai seful Statului Major al Armatei 1 pe timpul bataliei de la
MArasesti" 96
Satisfacied dorinta maresalului, cei doi au declarat : I. Antonescu : 1. acest ordin tre-
buie sA existe In dosarele Armatei 1 ; 2. and o sa treaca prin Bucuresti ii va cauta in arhivele
respective, de unde nu poate sa disparA cleat dacA a fost intentionat sustras ; 3. copie de
pe acest act nu avea, dar putea procure una la nevoie 97. Antonescu nu a onorat se pare a-
ceasta promisiune intrucit acest document nu a aparut.
N. Samsonovici : Mi-am spus parerea Ca trebuie sa raportam imediat cazul Marelui
Cartier General. Generalul Grigorescu, insotit de mine, a trecut In camera unde erau instalate
aparatele Hugues, si a avut cu domnul general Prezan o convorbire, cam intre orele 9 1/2-10 1/2.
Am stat tot timpul lingA generalul Grigorescu cit a claret convorbirea, 0-1111 amintesc cA parerea
sa a fost ca retragerea sA nu se execute in cursul zilei ci la caderea noptii. Imi amintesc cA
domnul general Prezan a ordonat categoric ca Armata I sd nu execute retragerea. S-a ter-
www.dacoromanica.ro
1221
intinat convorbirea spunind ca. va lua contact imediat cu generalul Scerbacev, pentru a transa
aceasta chestiune. A mai avut loc o convorbire Intre generalul Grigorescu si Mare le Cartier
General, intre orele 11-13, la care nu am asistat, fiind ocupat cu redactarea ordinelor de ope-
ratii, conform hotaririi comandantului armatei, de a executa retragerea In cursul noptii" 98.
Si totusi, In absenta piesei edificatoare, In ce parte Inclind balanta ? Spre Prezan sau spre
apologetii lui Grigorescu (trecut in nefiinta, in urma unui stupid accident, In anul 1919)? Oricum,
ambii generali au fost, Intr-un moment critic ce se putea metamorfoza Intr-unul compromi-
tAtor pentru interesele noastre, la inaltimea increderii acordate, au dovedit din phn demnitate
in relatiile cu generalii rusi, tarie morald i caracter in a-si asuma responsabilitai inregistrate
ea atare In cartea neamului, o exceptionald clarviziunc i forta de pAtrundere asupra raportului
de forte si realitatilor cimpului de bAtaie, suficiente disponibilitati spre a se misca cu usurinta
in sfera decizionald.
A le judeca aportul prin prisma pozitiei ierarhice ce o detineau in acel moment ar fi
un criteriu facil dar i o eroare. A le decanta microscopic activitatea, influentati de scribii
apologeti ce din ratiuni politice incercau sã contrapuna un erou mort unor marcsali vii, cind
chiar Prezan si Averescu II desemneazd pe Grigorescu prin epitetul bray" ar ft o altd eroare.
Studiul atent al documentelor si al lucrarilor de data mai veche sau mai recentA, intele-
gerea functionaxii mecanismului, oarecum complicat al exercitarii comenzii Frontului romano-
rus, cumulate cu respectul fatal de adevAr i fatA de rolul personalitatilor ne-au condus tot
mai insistent spre concluzia cá actiunea celor doi generali a fost avind drept criteriu suprem
de judecatA concordanta gestului lor cu aspiratiile noastre fundamentale coordonatA i unitard.
Grigorescu a tentporizat zelul defensiv al lui Ragoza i i-a dat posibilitatea lui Prezan sd
actioneze prin toate pirghiile Inaltului salt post. Comandantul Armatei 1 ofera o alta alternativd
rnanevra ofensiva, nu fuga, iar seful Marelui Cartier General, constient de justetea 1 superiort-
tatea ei convinge i impune.
3. A treia problema importantA pe care o ridica memoriul referitor la evenimentele din
vara anului 1917, priveste atitudinea fatA de constituirea unor rezerve asigurAtoare, in special
de cdtre comandantul Armatei a 2-a, generalul Averescu. Sint pasaje crIncen polemice desi
memorialistul, spre deosebire de oponentul sau, se straduieste din rdsputeri sa pdstreze un acr
de obiectivitate si de urbanitate. Ideea pe care incearcA s-o acrediteze Prezan este cd, abu-
zind de prestigiul de care se bucura, Averescu proceda efectiv dupa liberul san arbitru, in dis-
pretul oricarei prudente cerute de mersul sinuos al razboiului. Mai cu scamA dupii operatiunea
incununatA de succes de la MarAsti, orgoliul lui depasea orice limitd. Modul In care ni se
spune a privit pozitia Armatei a 2-a si constituirea rezervelor de care aceasta ar fi avut ne-
-voie i se pare eh' ar justifica cele mai grave imputatii. Nu mult dupd oprirea ofensivei noastre
,(ofensiva care se soldase cu victoria de la Marasti n.n.) noteazd Prezan frontul rus din
Bucovina, cedind cu usurintd atacului inamicului iar pe de alta parte, avInd intentiunea (sic I)
absolutà ca vom fi atacati la Marasesti si nu vom putea conta prea mult pe armata rusA
iau, de acord cu generalul Scerbacev, mdsuri de transportare a Armatei a patra ruse de la Mara-
sesti In Bucovina pentru Intarirea frontului rus de acolo, iar Armata intlia set fie dusa de la
NAmoloasa la MdrAsesti. Aceasta schimbare avea, pe Iingà avantajul principal de a se face fata
la MArasesti cu trupe sigure, dar se obtinea i intrunirea la un loc a intregii armate romane,
buna pentru toate irnprejurArile si in special pentru eventualitatea unei retragcri in Rusia.
(In ciuda schimbArilor care avuseserd loc In imperiul vecin si care ar fi trebuit sA le puna
In garda cercurile conducatoare romanesti crezind orbeste in incercarile diversilor general!
rusi de a sugruma in Ma revolutia nu renuntasera la accastA intentie care, pusa in pract'cii,
ar fi putut sa le aducA numai neajunsuri iar statului roman daune incalculabile. Era un amestec
4:le disperare si de inconstientd care ducea cercurile condu atoare la paroxism si le bloca efectiv
puterca de a mai judeca lucid n.n.). Abia se incepuse miscarea i rusii sint atacati la MArdsesti
pe Susita j dati peste cap. Situatia era gravd" 99.
Expunerea doctd, cu aer de referat, nu trebuie sA ne insele. Sub aparenta ei thrna,
voit aridá, mocneste lava acuzarii. Este modul lui Prezan de a-si construi atacurile. Armata a
doua -- continua el grijuliu se gasea prea inaintata, In raport cu frontul de la Marasesti,
Ii dau ordin sa se retragd pe noua linie ce i se indica de M.C.G. pentru ca sA nu MIA retragerea
Man' in caz cä inamicul putea s rupa frontul de la Mdrasesti i mult n-a lipsit care avea
si avantajul de a fi mai scurt i deci de a se putea constitui rezerve ce-i lipseau en totul
Armatei a doua""°.
DupA o punere In temA care ne convinge cA totul atirna de un fir de par urmeazA
lovitura de ghilotina. In loc sa execute ordinul scrie cu sporita ind gnare Prezan gene-
ralul Averescu vine imediat la Iasi ca sã ceara regelui aprobarea de a nu se r trage pe ltniile
-ordonate de M.C.G. Se tine un consiliu la Palatul Regal la care a asistat cerbacev, care,
ImpreunA cu mine, a sustinut absoluta nevo e ca Armata a doua sd se retragd pe linia indicatA.
Cu toatd g avitatea situa lei regele Ii aproba sa nu se retraga dar pu ine zile dupA aceea,
generalul lust*, vazInd pericolul ce-1 ameninta, ordonA retragerea pe noua linie" 101.
www.dacoromanica.ro
1222
 Ne aflám in fata unui om orgolios, Ingimfat peste masura, fara simtul realitatii i gata
.sa tirasca pe toata lumea Intr-o averitura catastrofala. Cam astfel s-ar putea traduce Intr-a
formula caracteriologica aprecierile lui Prezan despre Averescu. Ducindu-si gindurile ping la
capat, el nu se sfieste sa insinueze Ca victoria de la Marasti nici nu i s-ar datora celui in care
toata lumea vedea un mare comandant i un salvator. Unul dintre comandantii cei marl de la
Armata a doua, care s-a distins In luptele de la Marasesti i Marasti a fost scrie el generalul
Vaitoianu : ofiter cu prea bune cunostinte tactice, inteligent i energic. Lui i se datoreste, in
mare parte, pregkirea i reusita ofensivei de la Marasti i cind situatia acestei armate era aproape
compromisa la aripa ei dreapta a fost adus dinsul din aripa stingd, de care comandantul
armatei reusind a stavili pe inamic" "2.
Meritele lui Averescu ar fi fost asadar un simplu mit, incearca sa ne convinga Prezan-
Trebuie sa intelegem cã artizanul victoriilor sale ar fi fost de fapt Arthur Vaitoianu
Fácindu-se purtatorul unor asemenea birfe, care probabil circulau in epocii in armath (fiecare
mare comandant ii are defaimatorii sai), Prezan a coborit pina la conditia de curtean in-.
trigant. Orice i se putea contesta lui Averescu, numai capacitatea militara nu. Asta nu in-
seamna in nici un fel ca, subliniind competenta recunoseuta a lui Averescu, cineva ar putea.
trece peste meritele generalului Vaitoianu, al carui rol atit la Mardsti cit i la Marasesti
a fost unanim retinut de istorie. Cei doi comandanti Averescu si Vaitoianu au colaborat-
fructuos in conducerea trupelor, s-au completat reciproc, au oferit unul dintre putinele exemple
de conlucrare in cursul primului mare rizboi.
Consideratiile lui Prezan pe tema rezervelor decurg din aceeasi intentie de a-si defaima
adversarul i urmeaza aceeasi linie de argumentare. Cu ocazia acestui consiliu noteaza el
am atras atentia generalului Averescu ca nu are nici o rezerva i ca este neaparata nevoie
sa-si constituie i at mai degraba confirmat a doua zi i prin ordin de la M.C.G., deoarece
probabil va fi atacat i dinsul In curind, la care imi rispunde : Qui'ile viennent". Intr-adevar,
citeva zile dupa aceea era retras pe noua linie era atacat fard sa-si fi reconstituit nici
o rczerva este nevoit a-mi cere facutd prin telefon ajutor ca se gaseste in mare pericol.
Am dat tot ce-am avut la dispozitie cu toate ca logica si prudenta ar fi cerut sa le pas-
trez pentru Marasesti s1 numai gratie acestei interveniri a M.C.G. s-a putut scapa situatia
care, desigur, cii n-ar fi fost periclitatd daca s-ar fi format rezen e intrucit inamicul nu avea forte
superioare armatei sale""4.
Lui Prezan ii place sa arate mereu cu degetul acuritor spre ireductiblul sdu adversar,
sa ne convingd a a facut greseli de neiertat, ea imbatat de glorie, pierduse simtul realitatii.
Interesant este ca la chestiunea aceasta a rezervelor se refera, nu o data, si Averescu-
Bineinteles cd are propria lui versiune pe care o expune ca de ob cei intr-o maniera taioasa
caustica. Rezulta din Notitele :Unice ca, gelos pe succ sul pe care Armata a doua ii reputase
la Marasti, M.C.G., unde dispozitiile le dadea Prezan iar factotum era Antonescu ambit
cunoscuti ca purtindu-i o antipatie eladenta incepuse sa-I sicaneze luindu-i, fara sa-1 consulte,
citeva dintre unitatile sale de baza. L-a iritat mai cu seama scoaterea din compunerea Armatei
a doua i trimiterea pe frontul de la Mdrasesti a DiN "ziei a 12-a care se acoperise de glom
in luptele purtate in munti. Atit de mult s-a simtit afectat inclt a evitat sa meargd sa-si ia
rainas bun de la trupe cum se obisnuia de teama sii nu-i serve cumva vreun cuvint
mai piparat la adresa celor ce ordonasera o asemenea dislocare.
Cercetind indeaproape faptele i judecindu-le la rece, este cu neputinta sa nu observinz
ca disputa in privinta rezervelor pornea de la o stare de fapt critica. Dupa retrag^rea de pe
frontul de la Marasesti a aproape tuturor unitatilor ruse, trebu a sa se faca fata i \ aziei ina-
mice numai cu trupe romanesti i efectivele acestora erau in mod fatal recluse. Aju ige sa ne
reamintim ca In ziva de 6/19 august 1917, cind luptele a i ajuns la apogeu la Mardsesti,
singurele unitati proaspete care s-au aflat la dispozilia gel er lului Crigorescu au fost ccle trei
batalioane comandate de capitanii Miclescu, Tomescu si Dragai.escu i ca ele au lost cele care
au inclinat definitiv balanta in favoarea noastra. In aceste condi th, once disputa pe tema co sti-
tuirii de rezerve suliciente, deNine sterna si deci ncavenita. Dace ar fi avut de unde, toti
comandantii ar fi format cu dra,cd immti as m n a unitaT. La arasti, ärasesti i Oituz a
11

prevalat nu numarul ci Naloarea combativa a solda ilor romani. Desi inferioare ca efective
si sub raportul dotarii, trupele noastre s-au batut adnurabl pentru fiecare palma de pamint
obligindu-1 pe Mackensen sa accepte adag ul ca Pe aici i u se trece".
4) A patra i ultima probl ma pe care o s dica, in aceasta parte a sa, Dosarul albastru"
este una de ordin moral. Ea priveste atitudinea comandamentulni r man, in cursul bdtaliilor de
la Marasesti i Oituz fata de trupele ruse ce aderasera la ideile revolutici. Pentru a intelege
esenta itntregii chestiuni i valoarca d pozitiei lui Prezan, o mica retrospectiva se impune.
Dupa primul razboi mondial, atit in rir dul opin i publ ce sovietice cit si in mediile care sim-
patizau cu revolutia rusa din Octon brie a dobindit ci cdit sl circu... ie un cliseu simplist, aproape
caricatural. Convertiti la pacifism, sub influenta ideilor lu Lenin, rush s-ar fi hotarit sa depupa
armele ; obtuzi i inumani, romanii i-ar Ii somat cu n itruherel sq s intoarca in linia intiia si sa
mond pentru o cauza straind. Nu ne surprinde ca, in amb'anta postbelica, tulbure, bintuita
www.dacoromanica.ro 1223
de atitea incertitudini, o asemenea versiune s-a putut propaga atit de rapid si In locuri atit
de diverse. Mai trist este c i astazi unii se hotarasc cu greu s renunte la ea. Adcvarul este
cu totul altul i Prezan contribuie Intr-o anumita masura la limpk zirea lucrurilor. Pasajul care
imbratiseaza acest aspect sensibil este scurt dar cit se poate de categoric : Pentru ca sa
restabilesc tot adevärul cu privire la batalia de la Mnrisesti, adaug ea, generalul Christescu
nu a ordonat niciodata impuscarea soldatilor rusi fugari i nici comandantul rus Scerbacev nu
mi-a cerut vreo data luarea lui de acolo. Este o simpla legenda care s-a raspindit" 105
Iata marturia. Ea isi aratil intreaga insemnatate daca o coroboram cu celelalte elemente
cuprinse in Dosar" si cu faptule de istorie de larga notorietate. Putern acorda un credit
integral afirmatiei lui Prezan. Cum vom vedea din alte secvente ale insemnarilor sale postume,
nu numai ea nu avea nici o simpatie fata de bolsevici ci se si lauda cu unele màsuri pe care le-ar
fi luat personal impotriva lor. Dar la Marasesti nu a fost cazul. Pentru noi, dincolo de re-
punerea adevarului In drepturile sale depline, revelatia sa are si o valoare de principiu. Lup-
-bind pe vial i pe moarte cu un inamic neinduplecat si care ne juruise pieirea, soldatii romani
nu si-au patat mlinile cu singele nevinovat al fostilor aliati, care, in parte, obosisera, in parte
erau animati de alte teluri, ci s-au bucurat din suflet ori de cite ori au putut beneficia de
ajutorul lor in virtutea unei vechi tovarasii de arme. Victoria de la Marasesti a fost, asa cum au
consacrat-o pentru totdeauna documentele o victorie mare si curata.

C1TEVA CONCLUZII

in ultima sa parte, notele cuprinse In Dosarul albastru" ti pierd vizibil din interes.
Ident'ficindu-se cu mentalitatea cercurilor guvernante i ofiteresti, care-si faceau un titlu de
mindrie din conceptiile lor anticomuniste, Prezan vrea cu tot dinadinsul sa ne convinga de
merit le pe care si le-a cistigat, pe cind se afla in conducerea M.C.G., connbatindu-i acerb pe
bolsevici, a-tit in räsarit, in toamna lui 1917, chid am pus mina pe comit tele revolutionare",
cit si in apus, in 1919, cind a contracarat cu succes ofensiva pusd la cale de Bela Kun, din
capul de pod de la Szolnok. inaintase In virsta cind 0-a compus insemndrile, gravita tot mai
mutt in jurul casei regale si era normal sa incerce pe toate cane sà-si lustruiasca blazonul.
De altfel teza cu privire la presupusele merite pe care si le-ar fi cilstigat Roman'a in ceea ce
priveste combaterea anarhiei", atit In rasarit cit i In apus, era una foarte agreata de cercu-
rile guvernante in perioada interbelica. Ea era invocata des si cind era si cind nu era cazul,
ca un fel de garantie ca in imprejurari similare se va actiona in chip asemanator. Un simplu
cliseu retoric i nim'c mai mult.
0 anui iitas atentie ar merita, in aceasta parte a memorialului, referirile la intilnirile cu
comandantii francezi Franchet D'Esperey1" si Berthelot 107 si In cursul carora s-ar fi stal ilit,
mai n ul. prin FiliZii Si indemnuri rostite cu jumatate de gura, decit prin intelegeri scrise,
detalnle inter -entiei noastre pentrv anihilarea incercarilor ma ghiare de a anula cuceririle istorice
obtinute vr'n hotaririle Marii Adunari Nationale de la Alba Iulh, hotariri consacrate pc plan
international prin sistemul de tratate de la Versailles. in aceasta ordine d ide', ni se vorbeste
despreun dejun care ar fi a vut loc la Cap si la care s-ar fi primit incuviintarea de a se inainta
pina la fisa, despre vizita pe care Prezan a efectuat-o pe frontul din pusta ungara si despre
regrupa ile de trupe la care s-ar fi procedat din ordinul sau si care ar fi determinat, in cele
din urma, inclinarea balantei de partea noastra. Sint consideratii fragmentare, destul de super-
ficiale, clic ate dup5 parerea noastra de intentia de a-si compune un portret cit mai atrIgator
pentru
Alcatvit nu atit, cum incearca sa ne convinga autorul, pentru a completa golurile docu-
mentare din arhiva Marelui Stat Major, cit pentru a rectifica opiniile ce se vehiculau cu pri-
vire la propria sa persoana, opinii puse in circulatie ir primul rind de Averescu si care sfirsisera
prin a-1 infuria pe Prezan, Dosarul albastru" ni se dezv5luie ca o sursa de informatii.care
prezinta o anumita valoare si are Inca facultatea de a trezi interes. Ciudat, desi autorul a
mizat cel mai putin pe aceasta latura, i nici nu era inzestrat cu daruri literare pen ru a o
sustine, memorialul se impune in subsidiar i ca un document de moravuri. Prin intermediul
marturiilor pe care le aduce, patrundem in cele mai Inane cercuri de conducere a societatii
romanesti din vremea primulvi razboi mondial, in mecarismul complicat al dirijarii trupelor
aflate pe teatrele de operatii, in sfcra in care se luau deciziile militare ce angajau viata I onoa-
rea unor imense mase de oameni si afectau In mod direct interesele superioare ale natiunii.
Prezan descopera pretutindeni patimi, nu de putine oH meschinarii, laitAi, incompetente,
pe scurt o condamnabila incapacitate de a se face fata In mod corespunzator imprejurariloy
care erau atit de critice si care cereau la cirma oameni de caracter, competenti, integri. Apartl-
nind el Insusi lumii pe care o descrie, Isi dezvaluie frA sa vrea propriile aversiuni, propriile
lirnite. Comentind pe larg Insemnarile sale am fost calauziti de un sentiment de restitutie.
Dupa atitia alti participanti la marea conflagratie, care au detinut in complicatul angrenaj,
www.dacoromanica.ro
1 224
poziii mult mai putin importante, uneori periferice, adeseori de simpli spectatori era firesc
sa ascultiim i opinia unui comandant atit de important cum a fost Constantin Prezan.
Dosarul albastru" reprezintA depozitia lui. Veneratia pe care o vom 'Astra tntotdeauna memo-
riei celor care au mers la atac sub ordinele sale ne determind s-o ascultAm eu cel mai mare
respect, chiar dacil vine ant de ttrziu i chiar dacA, in fond schimbA destul de putin imaginea
pe care a proiectat-o in conatiinta generatiilor istoriografia consacratti prirnului rilzboi mondial 0
a participArii noastre la batAliile militare i diplomatice pe care le-a declanaat.

Inn Pavelescu, Adrian Pandea, Eflimie Ardeleanu

NO T E

63 Arh. M. Ap. N., boy. cit., 1. 13.

" G. A. Dabija, Armata romdná In rdzboiul mondial (1916 1918 ), vol. IN , Bucure0i,
1936, p. 467.
64 Arh. M. Ap. N., find 916, dosar 263, f. 178.
" Epoca" din 9 august 1936. Articolul este semnat de dr. Alex. Manolescu i redd o
conferinta tinutd la posturile de radio de catre comandorul aviator Andrei Popovici. Avesta
comandase in timpul biltaliei de la Mdrdaeati Grupul 2 Aeronautic.
66 Ark. M.Ap. N., fond 948/52, dosar 212, f. 102-103.
67 Al. Averescu, op. cit., p. 36.
68 Ibidem, p. 112.
83 Vezi G.A. Dabija, op. cit., p. 466 473.
" Studii si materiale de muzeografie i istorie militant nr. 13/1980, p. 232.
Arh. M. Ap. N., boy. cit.,1. 10-11.
73 Ibidem, f. 10.
73 Ragoza, Aleksandr Iosifovici, general rus, comandant al Armatei 4 ruse In vara anului
1917.
74 Arh. M. Ap. N., fond Bibliotecd, nr. 852, f. 43. Convorbirea a avut loe Intre generalul
rus Rostovtel, aeful de stat-major al Corpului 7 ArmatA rus ai colonelul N. Samsonovici, aeful
de stat-major al Corpului 6 Armata roman.
75 C. Kiritescu, Istoria rdzboiului pentru intregirea Romdniei 1916. 1919, Editia a 2-a,
vol. II, 1925-1927, p. 513.
76 Arh. M. Ap. N., fond 916, dosar 263, f. 123.
cc Ibidem, f 159.
78 Ibidem, f. 154.
" Ibidem, f. 155-157.
" Ibidem, f. 158-160.
11 G. A. Dabija, op. cit., p. 438.
82 Arh. M. Ap. N., fond 916, dosar 263, f. 183.
" C. Kiritescu, op. cit., p. 539-540.
84 Ark. M. Ap. N., fond 948/52, dosar 212, f. 13.
" Arh. M. Ap. N., fond 916, dosar 263, f. 243.
86 Ibidem, f. 201.
87 Ark. M. Ap. N., fond 948/52, dosar 212, f. 13.
88 Ibidem, f. 13-14.
83 Ibidem, f. 44.
99 Ibidem.
" f. 213.
" Ibidem, f. 215.
93 Ibidern, f. 30 31.
" Ibidem, f. 77.
" Arh. M. Ap. N., Microfilme, caseta II 1.2498, cadrul 512.
96 Ark. M. Ap. N., fond 948/52, dosar 212, f. 102-103.
" Arh. M. Ap. N., Microfilme, caseta II 1.2498, cd. 512.
" Arh. M. Ap. N., fond 948/52, dosar 212, f. 44.
88 Ibidem, f. 11-12.
100 Ibidem, f. 12.
101 Ibidem.
102 Ibiderp, f. 14.

5 c. 2678 www.dacoromanica.ro 1225

 A" Arthur VAitoianu, (1864 1939) general de divizie In 1917 si apoi de corp de armate
in 19.1g. NAscut la Ismail la fel ca Averescu VAitoianu s-a remarcat in primele luni de
rgizboi h calitate de comandant al Diviziei 10 Infanterie. In vara lui 1917 a comandat succesiv
Corparile 2 si 4 ArmatA din armata comandatà de Averescu. Prezan face uz aici si de faptuf
CA, ydr-un moment mai dificil al luptelor din vara lui 1917, Averescu I-a Inlocuit pc generalul
VAleanu de la cornanda Corpului 4 ArmatA cu VAitoianu. (VAleanu a trecut in locul lui VAito-
ianu). Ace astA rocada a declansat un schimb aprig de mesaje Intre Prezan care sustinea cA ea
trebuia fAcutA cu acordul M.C.G. i Averescu. Despre urmarile acestei Intimpliiri vezi
Al. Averescu, Notife zilnice din räzboi. 1914 1916. (Ncutralitatea ), Bucuresti, 1937, p. 140 142.
104 Arh. M.Ap. N., /oc. cit., f. 12-13.
106 Ibidem.
106 Franchet D'Esperey, Louis Felix Marie Francois (1856-1942), maresal francez. La
data la c are se referA Prezan in memoriu era comandantul Armatei de Orient.
107 Berthelot, Henri Mathias (1861-1931), general francez. In anii 1916-1918 a fost
seful Misiu nil Milit are Franceze in licmAnia. In toamna lui 1918 se gAsea In fruntea Armatei de
DunAre o fractiune a Armat ei de Orient care s-a angajat In urmarirea trupelor maresalului
german M ackensen In cooperare cu armata romanA.

1226 www.dacoromanica.ro
PR OBLEME ALE ISTORI0GRAFIEI CONTEMP ORANE

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA GARIBALDI DIN ANII 1982--1985

Celebrat in 1982, centenartll mortii lui Garibaldi a generat manifestAri omagiale si stiin-
tifice, a reanimat plata cArtii i activitatea de cercetare, a declansat consensuri de public. Cu
personajul, universal simpatic, continua sA se identifice, pe toate meridianele, valorile atem-
porale pe care el le-a incorporat, libertatea, justitia, fraternitatea, toleranta, astfel Ineit onorind
echivalenta intre numele-simbol i continuturile reprezentate, omenirea ii reafirmA fidelitatea
fatA de principiile fundamentale ale existentei i demnitAtii ei.
Dimensiunile difuziunii, devenite in timp mondiale, i-au asigurat mitului lui Garibaldi
permanenta unlit irteres de studiu, dar insuficient investigatA a rAmas tocmai tema gcnezei
acestuia, adicA a modului in care figura lui a ajuns sA fie vAzutA, la scarA tot mai amplh, ca
aceea a unui erou emblematic. IatA ce 1-a determinat pe Romano Ugolini sA urmAreascA in
cartea sa Garibaldi. Genesi di un mito (Garibaldi. Geneza unui mit), Roma, 1982, elaborarea
acestuia pinA la 1848, intr-o reconstructie in care protagonistul este mitul tnsui. Examinind
sursele existente, autorul a studiat ipostazele garibaldiene de marinar, conspirator si corsar,
perioadele brazilianb si uruguaianA, mitul lui Mazzini In America si al lui Garibaldi In Italia,
incercind sA elimine interpretAri acceptate anterior de istoriografie sub presiunea traditiei
hagiografice.
Sub titlul Garibaldi in parlamento (Garibaldi in parlament), Camera deputatilor a publi-
cat, editate de Silvio Furlani care e i autorul prefetei si al unui studiu rezervat candidaturilor
electorale ale ltzi Garibaldi, douA masive volume ce redau interventiile, propunerile de legi si
htterpelArile sale in Adunarea nationalA a Italiei. In cuprins, mesajul lui Dimitrie BrAtianu
transmis Camerei italiene la moartea acestuia, cu adresa de rAspuns.
Vasta, multipla perspectivA in care a actionat generalul e cercetatA de Angelo Tamborra
tn Garibaldi e l'Europa (Garibaldi si Europa), Roma, 1983. Sint examinate prezenta activä si
consensul continental in campaniile garibaldiene din Italia, de la 1848 la 1866, exemplul repre-
zentat de personaj si forrnele expectativei unor initiative ale sale in serviciul altor miscAri
Rationale, angajarca politicA si voluntarismul garibaldian in Balcani intre 1867 si 1916, interna-
tionalismul si vocatia pacifistA a eroului, imaginea sa postumA In constiinta europeanA.
/n articularea problemei italiene cu problemele Europei centro-orientale indreptate para-
lel cu peninsula spre cucerirea unitAtii si a independentei, este abordatA i cercetarea suges-
tiei operate de Garibaldi asupra romAnilor ca si a participarii lor la expeditia celor 0 Mie, de la
Palermo la Volturno, dupA cum se examineazA rolul Principatelor in proiectele i tentativele
de actiune din perioada domniei lui Cuza i ambianta favorabilA oferitA de Romania manifes-
tArii miscArii nationale i presei democratice bulgare. In ansamblul planurilor insurectionale In
zonA, se pune un accent aparte pc deplasdrile lui Canini (1862), pe rnisiunea de informare
Bruzzesi la Bucuresti (1863), episoadele Milkowski 5i Frigyesy (1863, 1864), acordul Ion Ghica,
Ion BAlAceanu-CsAky, Eber (1865). Pentru anii redeschiderii crizei orientale (1875-1878), se
evidentiazA In sfera de interes special pertru noi, revenirea lui Carini in Orient In calitate de
corespondent de ziar in perioada 1877-1878, activitatea Comitetului central revolutionar bul-
gar in capitala romAnA, militanta garibaldianA a lui Titus Dunca.
Ca ecou literar ocazionat de aniversarea centenarului nasterii lui Garibaldi (1907), sint
citate si douA poezii romAnesti scrise de Alexandru Macedonski i Nicolac Tine.
0 antologie criticA tematicA a operei lui Garibaldi, cu documente inedite, studiu introduc-
tiv, cronologia vietii i bibliografie, a dat sub titlul de Garibaldi vivo (Garibaldi viu) Aldo
Mola, Milano, 1982.
De la cel din Bergamo din 5-7 martie 1982 care a deschis seria lor, la ultimul, de la
Palermo din 8-8 aprilie, 1983, numeroase au fost congresele consacrate aprofundArii diverselor
aspecte ale personalitAtii comernorate. Introducind reuniunea de sty dii bergamascA, Arturo
Colombo a revAzut critic, unele imagini curente, respingind cliseele i gratuitatea miticA i res-
taurind, istoricizatA, opera si idealitAtile lui Garibaldi, cu speciald considerare a inspirotiei sale
democratice, pacifiste i universaliste. Salvatore Candido a examinat pe memorii si docu-
mente, terna Garibaldi In America", Giuseppe Tramarollo, adeziunea la TinAra Italie" si
sensul raporturpor cu prima organizatie xnazzinian5. Garibaldi general a fost obiectul comunicArii
lui Lucio Ceva. Pe lingA ipostaza de romancier, e cercetatA prezenta eroului in caricaturA ai
relatia so cu Alexandre Dumas. www.dacoromanica.ro
Aroldo Benini, respectiv Giuseppe Armani au expus raporturile

1227
cu Mazzini si Cattaneo. Marc Vuilleumier a examinat relatia Garibaldi-Elvetia, Pier Carlo,
Masini pe aceea cu Bakunin, M. Nozza cu dinastia de Savoia, Aldo Mola cu rnasoneria.
Miklós Kun a tratat tema rezonantei numelui lui Garibaldi in Ungaria, Transihania, Serbia,
Muntenegru, Principate i Rusia tarista, investigind prevalent legaturile cu emigratia maghiara
polortezd i proiectele de actiune in Europa orientala. Alte teme au Mins detalii de ordin
biografic. Comunicarile prezentate de Giovanna Angelini, Virginio Paolo Gastaldi i Letterio
Briguglio, au avut ca tema raporturile cu democratul republican Giovanni Bovio, respectiv pe
acelea cu dernocratia radicala si cu socialismul. Denis Mack Smith a reanalizat varietatea unor
judecati despre erou.
Garibaldi si Mazzini in istoria Rand" a fost argumentul reuniunii de studii de la
Livorno din 28 30 mai 1982. Mazzinismul ca ideologie i garibaldinismul ca forta operanta in
serviciul mazzinismului an fost definite de Giuseppe Tramarollo care le-a analizat diversitatea
de origine si de continut in complementaritatea lor, subliniind rolul lor determinant in formarea
unitatii national-statalc italiene in interactiune cu alte elemente ea expansionismul cavouriano-
monarhic, politica mediteraniana britanica si viziunea napoleoniand, variatele configurari Ci
manifestdri ale celor cloud atitudini mentale si morale In timpul vietii lui Maizini $ i Garibaldi
Si posterioare disparitiei respectivelor personaje. Imaginea raporturilor dintre Garibaldi si Maz-
zini ilustrata de propria memorialistica si de literatura garibaldiana (Giuseppe Bandi, Alberto
Mario) a fost prezentata de Paolo Mario Sipala. Comunicarile lui Ugo Spadoni si Pier Fernando
Giorgetti si-au propus sa patrunda ideologia politico-sociala a lui Garibaldi si masura in care
ea pi:late fi adscrisa socialismului. Rezultatul demersului I-a constituit aprecierea acesteia ca a
expresie a unui generic umanitarism de larga respiratie sociala. Lucio Ceva, respectiv Antonia
Flamigni au integrat cu precise reconstructii tehnico-militare, imaginea omului de arme si a
omului marii, navigator si comandant de forte navale.
Actele reuniunii internationale de la Roma din 29 31 mai 1982 publicate sub titlul
Garibaldi generale della Liberia (Garibaldi general al libertatii) grupeaza In trei sectiuni tematice
aspectele militare ale carierei eroului referitoare la arta milliard' (comunicare Oreste Bovio),
apararea Romei In 1849 (Luciano Russi), campania din 1866 (Ambrogio Viviani) la gherila
(Piero del Negro) si suportul ei teoretic (Salvo Mastellone parcurge terna politica a insurectiei
ca miscare sociala contra unui guvern despotic si ca miscare nationala de independenta contra
unei puteri straine ; Franco Della Peruta, teoriile italiene asupra gherilei de la Carlo Bianco di
Saint Jorioz la Mazzini, Nicola Fabrizi, Giuseppe Budini, Carlo De Cristoforis, Pisacane Si
Garibaldi) ; la experienta maritima (Massimiliano Marandino, Garibaldi corsar si amiral ;
Salvatore Candido, Giuseppe Garibaldi de la aventura marinara din Rio Grande la comanda
flotei din Uruguay ; Mario Gardelin, Episodul din Laguna).
Cea mai ampla sectiune a fost rezervatd tratarii dimensiunilor europene ale personajulut
Paolo Romani a discutat succint repercusiunile politica franceze ale expeditiei generalului
Oudinot contra Republicii Romane, Jasper Ridley pe cele internationale ale campaniei din
Sicilia, limitindu-se la Marea Britanie, Franta, Austria, Rusia i Prusia. Carlo Moos a cercetat
pertinent, cu un amplu apendice documentar, strategia garibaldiana prin prisma operelor de
istorie i teorie militaril ale lui Wilhelm Rfistow, sef de stat major al diviziei Tarr in 1860.
Domokos Kosar3 a examinat garibaldinismul emigratiei maghiare trecind In revisti protago-
nistii Tarr, Eberhardt, Eber, Kiss, Takory, Dunyov, Frigyesy. Analiza pozitiei internationale
a Ungariei, intreprinsa in paralel cu aceea a Italiei, a ramas insuficient dezvoltata pentru a se
putea justifica o concluzie ferma In legatura cu masura in care acea situatie permitea sau nu.
Un fapt implinit" maghiar analog celor italiene. In notele autorului al carui studiu nu atinge
rezultatele cercetarii istoriografice ungare consacrate anterior aceleiasi tone (Lukács si altii)
se citeaza eronat numele lui Carlo Pecorini-Manzoni i titlul unei importante opere a istoricului
diviziei Tarr i biograf al comandantului ei. Anexa cuprinde o antologie de poezie populara
maghiara inspirata de Garibaldi, cu introduccre de Imre Katona.
Dan Berindei ofera o ampld, generoasa imagine a ilustrului patriot in opinia noastra, in
cadrul paralelismului celor doua miscari nationale, roniana i italiana, al analogului proces
unitar si al bataliei emancipatoare a natiunilor din Europa orientala. Irnaginea este reconstruita
in limitele arcului cronologic a experientei istorice a eroului, de la momentul a deziunii la Tiara
Italie" in apele Marti Negre, la zilele apärärii Romei (1899), anii fundarnentali ai incheierii
primei etape a unificarii Romaniei i ltaliei (1859-1861), pina la 1866 si campania din
Franta (1870-1871), fiind ccmpletalá cu ecourile publice ale momentului Plevna si ale incetarii
din viata a generalului (1882) chid mesajul liii D. Bratianu a relevat apartenenta sa intregii
urna
Configurarea viziunii a avut la bath o vastA explorare a presei de epoca, prevalent
radicala, literatura contemporand, corespondenta politica (inclusiv a unor liberali romani) cu
Garibaldi sau anturajul salt, alte pregnante marturii i documente de arhiva. Ea atesta,
In ansamblu, o autentica, semnificativd i consistenta legatura de duratil intre dernocratia
www.dacoromanica.ro
romana si italiana, Intre patriotii romani si Garibaldi, ilustrata, tntre altele, fn plan operativ,

1228
.prin participarea bine evidentiata a unui important numar de voluntari la faptele de arme
din Sicilia si Italia meridionala in 1860.
Fundata pe o impresionanta bibliografie, impune intr-o docta, ampla expunere, rezonanta
epopeii garibaldiene in cultura polona, culeasa de Bronislaw Bilinski. Reflexele respective shit
'integrate in evolutia contactelor polonc-italiene In istorie i cultura, in istoria raporturilor de
amicitie i fraternitate care au unit cele doua natiuni in secolul bataliei lor comune pentru liber-
tate, independerita 5i unitate. De la Adam Mickiewicz care definea in articolul programatic din
La Tribune des Nations" de interes imediat, Infra alte probleme nationale ale epocii, I pe
aceea a romanilor, pina la primii ani ai Poloniei resuscitate, un nuniar considerabil de poeti,
scriitori, gazetari, oameni politici 5i militari polonezi defileaza in galeria prezentata de autor.ln
pa ginile ilustrative ale participarii poloneze la luptele risorgimentale, se face pre tioa sa mentiune
rohilui pe care 1-a avut solul romanesc in tranzitul spre Italia al unor grupuri de voluntari.
Prezent intr-un asemenea grup, a scris la Iasi poetul Kornai Ujejski Magul polonez in care
chema natiunea sa la lupta pentru rezurectia patriei aservite i divizate. Printre patriotii
polonezi apropiati de Garibaldi, figureaza nume familiare radicalilor romani precum Mieroslawski
sau Langiewicz cu care acotia au intretinut relatii de solidaritate militanta. In finalul lucrarii,
autorul pune In valoare principalele lucrari recente ale istoriografiei tarn sale interesind tradi-
tia garibaldiana.
Participarea bulgara la luptele pentru unificarea Italiei sub stindardul lui Garibaldi este
prezentata de G. Nesev intr-o comunicare din care nu rezulta importanta obiectiva pe care a
avut-o Romania pentru renasterea politick bulgara, pentru miscarea de eliberare respectiva,
ca baza de organizare si actiune revolutionard. Amploarea i consistenta concursului dat de
opinia rom 'dna si in special de elementele liberal-radicale cauzei nationale bulgare au contribuit
In 1868 la declansarea unei notabile perturbatii diplomatice europene cu efect relevant in cade-
rea guvernului condus de Nicolae Golescu. Tinara Bulgaria" si-a desfasurat activitatea la
Bucuroti 5i in alte centre urbane, In convergenta programatica i fraterna solidaritate cu demo-
cratii romani, presa bulgara cea mai inaintata in idei s-a dezvoltat in aceeasi ambiantà benefica,
contacte fundamentale, inclusiv cu Mazzini si Garibaldi, s-au realizat de fruntasii miscarii
bulgare pornind de pe teritoriul roman i reverind la el. De pe acelasi teritoriu definit de
Zahari Stoianov lea ganul renasterii bulgare" s-au lansat in frecvente actiuni insurectionale,
detasamente ale luptatorilor bulgari pentru eliberarea patriei lor. Despre toti acesti factori in
legatura organica, de durata, cu miscarea nationala democratica bulgard 5i cu tema tratata,
nu se face referire in articolul citat. Se mentioneaza numai rezidenta la Bucuresti a Comitetului
central revolutionar bulgar. Militanta unor patriffti precum G. S. Rakovski, Bristo Botev sau
Teofan Rainov este rele ata MrS nici o aluzie la desfasurarea ei in Romania, ziarul Dunavska
Zora" este citat Mra a se indica locul unde aparea. Unele date si asertiuni sint vagi, insufici-
entL, eronate sau Mra fundament. Canini nu a vizitat in 1860 Europa de sud-est. Prozelitis-
mul sau garibaldian la care se referd autorul este din 1862 5i a avut ca obiect Grecia, Roma-
nia (de uncle a fost expulzat ca si In 1859) 5i Serbia. Garibaldi n-a fost oaspete al Bucurestilor
nici In 1864, nici alta data. A existat in acel an un project Klapka in care i se conferea rolul
de mediator intre miscarile nationale din zona, in care scop ar fi urmat sa intreprinda necesara
deplasare. Nici stirea unei vizite a lui Menotti Garibaldi la Bucuresti, in 1868, nu se verifica.
A circulat, atunci, intens, in presa europeand, versiunea despre o asemenea vizita, dar ea a
fost intreprinsa de alti familiari ai anturajului garibaldian.
José A. Ferrer Benimeli prezinta In 40 de pa gini rezultatele provizorii promitatoare ale
unei cercetari Inca neepuizate asupra imagiiiii lui Garibaldi In traditia democratica iberica, cu
speciald considerare a presei democratice i republicane, a proiectului nerealizat de legiune
ibericit, a atitudinii unor figuri reprezentative ca Fernando Garrido sau Emilio Castelar, a
operci poetice 5i literare a lui Victor Balaguer. Interesant de confrunta t profilul moral al gene-
ralului conturat de Castelar, In 1870, la Tours si publicat In Retratos histOricos" cu acela
schitat de C. A. Rosetti participant si el la aceeasi reuniune democratica internationala
In ziarul Romanul".
Mitul lui Garibaldi este studiat intr-o a cincea sectiune, de Sergio Romano (Antigaribaldi-
nismul in Franla ), Aldo Mola (Garibaldi V formarea tinerilor pentru nafiunea armatd ), Raimond
Grew (Garibaldi ca subiect de istorie sociald ), Letterio Briguglio (Garibaldi i socialismul ),
Franco Molinari, Ugoberto Alfassio Grimaldi, Antonio Piromalli, Anthony Campanella, Francesca
Loverci. Ultima sectiune inregistreaza scurte contributii de cercetare de Anita Garibaldi Jallet
(Total meu, Sante Garibaldi ), Erika Garibaldi (Izraelifii §i epopeea garibaldiand ), Ettore Musco
(Garibaldi si Ordinul Militar al ltaliei ).
Structurat in patru parti, volumul Garibaldi si socialismul", Bari, 1984, reuneste actele
conveniului international de studii organizat pe aceeasi tenia, la Messina, in zilele de 3-5 iunie
1,982. Comunicarile examineaza ideile liii Garibaldi asupra sudului Italiei, participarea sa la
Prima Internationald, rolul jucat de el in diverse miscari progresiste, contributia sa la lupta
emancipatoare a altor natiuni. Introdusa de Giorgio Spini, reuniunea propus sa aprofundeze
importanta problemd istorica a raporturilor dintre Garibaldi 5i socialism in cadrul procesului
www.dacoromanica.ro
1229
 Tormativ al Italiei moderne, reconsiderind rolul politic complex si influenta sa asupra miscarilor
politice contemporane. In sfera relatiei Garibaldi-Italia meridionala, au prezeutat comunicari
Giuseppe Giarizzo (Poporul lui Garibaldi), Francesco Renda (Garibaldi i problema taraneasca
In Sicilia in 1860), Zeffiro Ciuffoletti (Afacerism i lupta politica In campania celor 0 Mie),
Rosario Battaglia (Sicilia In asteptarea lui Garibaldi). Pornind de la viziunea garibaldiana,
dezbaterea s-a amplificat. Comunicarea lui Franco Della Peruta (Conceptia socialismului la
Garibaldi) a tratat mai mult problema lui Garibaldi prepasoptist, pasoptist si preunitar decit
pe aceea a lui Garibaldi post-unitar, mai apropiat de socialism. A rezultat un tablou evolutiv
patruns de elemente de continuitate certe, permitind instaurarea unui raport Garibaldi-socia-
lism indeajuns de coerent. Completind tabloul, Letterio Briguglio a clarificat In comunicarea
Garibaldi pi Internationala", pozitia lui Garibaldi fata de socialismul marxist si de tezele lui
Bakunin. Alfonso Scirocco a examinat tema Garibaldi si Liga Democratica". In acelasi cadru,
Aldo Mola a discutat despre Internationalismul masonic al lui Garibaldi", Bruno Di Porto
despre G. Mazzini i problema sociald", Paolo Mario Sipala despre Garibaldi si Mazzini In
memorialistica garibaldiana". Notabila a fost prezentarea actiunii garibaldiene In raport cu alte
miscari nationale pi sociale din Europa si America. In acest sens, mentionam comuniciirile
-tinute de John Davis, Garibaldi si miscarea radicrla i muncitoreascd engleza (1848-1870)",
Jens Petersen, Garibaldi si Germania, 1870-1871. Mit si realitate", Raimondo Luraghi,
Garibaldi si razboiul civil american", Ivo Bigianti, Jessie White Mario i cultura garibal-
diana", Santi Fedele, Traditie garibaldian i antifascism italian", Michele Stupia, Mitul
An Garibaldi la centenarul Unitatii Italiei". De interes special pentru penetratia mitulvi gari-
baldian in zona noastra geograficil, in functie progresista In apArarea popoarelor oprimate, au
Rost textele comunicate de Armando Pitassio, Garibaldi in Europa danubiano-balcanica",
Pasquale Fornaro, Dezbatere istoriografica i traditii garibaldine in Ungaria", Racal Gueze,
Garibaldieni In Bosnia-Hertegovina", Stefan Delureanu, Romani alaturi de Garibaldi in
expednia celor 0 Mie".
Centrat pc tema Giuseppe Garibaldi si mitul sau", congresul de la Genova (10 13 no-
ientbrie 1982) a intrunit o echipa de interlocutori Vara precedent in Italia prin amploarca numi-
rului si prin aria reprezentata : Europa, cele (lona Americi, Asia. Misiunea unei reconstruiri a
imaginii personajului in istoriografia italiana, in baza rezultatelor ultime ale cercetarii fondate
pe criterii i metode exigente, a fost implinita de istorici ca Emilia Morelli, Alessandro Galante
Garrorie si Aldo Garosci care au analizat succesiv, cu extrema atentle i rigoare, rolul sau in prima
etapa a procesului unitar, In politica italiana de la 1861 la 1870, intre 1870 si 1882. Douii co-
municari, prezentate de Lucio Ceva si Mariano Gabriele, au avut ca obiect teme de stricta spe-
.cialitate : Garibaldi soldat in Europa * respectiv Garibaldi marinar". In discutia ultimei,
§tefan Delureanu a semnalat un document din arbiva Institutulni Mazzinian de la Genova, din
-care rezultA ineditul unei escale a lui Garibaldi la Galati. phi 1823, detaliu nementionat In nici
o biografie a eroului dar cunoscut contemporanilor sai romani si evocat la moartea acestuia de
ziarul,,Telegraful'. Exactitatea motivatici prezentei sale in ape romAnesti cu ocazia calatoriilor
-comerciale Intreprinse in tinerete in Marea NeagrA, pusa pe seama cresterii traficului maritim
sard in zond, dupa tratatul de la Adrianopol (1829), a fost confirmati In raspunsul profesorului
Gabriele.
Masa rotunda care a Inch.iiat congresul, a retina istorici din Wile cele mai diverse care au
restituit un tablou semnificativ in vastitatea i varietatea lui, in alternatisele i orientarile
supuse examinarii. Vicente Gonzales Loscertales a prezentat Un aspect al lui Garibaldi si al
mitului sau in Amelica Latina : relatiile cu liberalismul mexican", Marion S. Miller, Garibaldi
si mitologia americana", Manuel Espadas Burgos, Ecoul lvi Garibaldi in Spania", Christopher
Seton-Watson, Imaginea britanica a lui Garibaldi", Maurice Agullion, Mitul lui Garibaldi
In Franta de la 1882 pima in zilele noastre". Mitul lui Garibaldi in Austria, in Belgia i In Scan-
dinavia a fost cercetat de Adam Wandruszka, Michel Dumoulin si Silvio Furlani. Jerzy Borejsza
a sustinut comunicarea Garibaldi si Polonia", Stefan Delureanu, Garibaldi si opinia roplana",
Angelo Tamborra, Garibaldi in Europa centro-orientala". A incheiat seria acestora Atsushi
Ki ahara cu tema Mitul lui Garibaldi in Japonia ". Tabloul complex a Imbratisat arnplitudinea
intens3 a sentitnentului public fata de Garibaldi in occidentul liberal (Mai ea Britanic si Franta),
in imperiile conservatoate (Rusia fiind si ea prezentd in concluziile lui Franco Venturi, lin-
periul otoman in expunerea profesorului Tamborra), In tärile Europei orientale angajate in
batalia istorica pentru independenta i unitate nationala, in celelalte continente. Interventiile
au furnizat elementele unei multiple imagini noi a lui Garibaldi, lider politic unic prin democra-
ticitatea originii i caractcrului sau, personificare a unei extraordinare vocatii populiste. Ea
s-a exprimat in identificarile de sensuri operate de presa mexicana, in diverse fa7c, pina la moarten
eroului italian, cu care s-a incercat j o echivalare a lui Benito Juarez, in vigoarca constanta
a simpatiei Spaniei in anii triumfurilor democratice, republicanc, care apropia figura sa de
eroii proprii de la 1808, in sperantele nutrite in indepartata imparalie rusa pentru soarta Idea-
lurilor democratice i socialiste, dar mai ales in formele de participarc pe care entuziasinu
masselor le-a cunoscut In Europa patriilor pe calc de remodelare, In accic tári ca România,
www.dacoromanica.ro
1230
Po Ionia st aitele.unde de 'muck lui Garibaldi se legain special exemplul, incitarea la actiuner
sugestia eroica i Tevolutionara, In cadrul unei perceptii in care garibaldinismul alimenta
o granxiioasd, fundamentalA miscare politica% Cu intensà, coerentA sipolimorfd conthuntate, s-a
manifestat in Frantz, dupa cum a rezultat din excelenta demonstratie a lui Maurice Agulhon,
mituflui Garibaldi : mit la fraternitatii latine, mit al unei comune politici laice, revoltalo-,
nare.pin5 In preziva Comunei, mit al speranteiredresArii democratiei Intr-o Europa devenitA
bismarckianA. IndepArtat l i elocvent samurai rebel In imaginea sa japonezA oferitA de Kitahara,
Garibaldi a proiectat ca si Lincoln, cu care nu s-a cunoscut personal, acelasi modUl al unut,
om comun, onest, nepretentios, neegoist, al omului din popor, asa cum a ilustrat in concluzia sa
Marion S+ Miller.
Ciclul celebratiunilor s-a incheiat in Italia la 6, 8 aprilie 1983 cu un seminar interna.,
tional intitulat Garibaldi si Sicilia In 1860" ale carui acte au fost publicate in numArul pe
1983 al revistei Archivio storico siciliano" {apArut in 1985). Comunicarile au investigat
modal in care Garibaldi a perceput experienta sa siciliand, respectiv Sicilia experienta sa gari-
baldiana. De la perspectiva circumscrisk Garibaldi si Sicilia, s-a trecut pc baza unui mutual
raport de integrare, la una mai amplA, Garibaldi si Italia, pentru a se ajunge la ansamblul
mai euprinzAtor, Garibaldi si Europa. DupA introducerea lui Franco Valsecchi, Arturo Colombo
a analizat penetrant esenta suportului ideologic al crezului garibaldian, unele aspecte caracteri-
zante ale sale ao curn acestea se definesc din discursuri, articole. corespondentA, stabilind ca
proprii elanurilor l idealurilor personajului, In afara constantei binornului unitate-indepen-
dentA, altepatru valori-cheie care explicA persistenta sa popularitate i actualitate : primatul
democratiei contra se'ctarismului factiunilor, cAutarea justitiel sociale ca depAsire a privilegiui
lui, perspec tiva untruth europene printr-o politica de echilibru si de pace forinulatà intr-un mod
care face din el un precursor militant al viitoarelor organisme internationale, moralizarea vieii
publice ca premisa fundamentalA a bunei guverndri. Federico Cara to a trasat jaloanele anului
1860,3n politica enropeana supunind examenului atitudinhle, intentiile, politica Puterilor fa%
de problema italianA, contradictiile' existente Intre diplomatia oficialA i realitatea politica
emergenta, reactiile diverselor guverne Iii diferitele faze ale campaniei din Sicilia.In acest ansamblu-
s-au integrat i implicatiile Corelatiei dintre problema venetianA I i problema orientala, ale
proiectelor de actiune in Etiropa centro-orientala legate de emigratia revolutionarà maghiará
si expeditiile de arme 1s Romania. Mitul lui Garibaldi In Sitilia a fost analizat si int erptelat de
Giuseppe Tricoli, Sandro Di Paola completind viziunea cu exarninarea mitului i antimitunii
respectiv in poezia popularA sicilianA. Georges Dethan a cercetat reactille franceze fala de
expeditia celor 0 Mie, tar Ferdinand 'Vegas profilul american al evenimentului asa curn s-a
conturat in documentele reprezentanplor diplornatici ai S.U.A. la Napoli si Torino. Stefan
Delureanu a reluat intr-o versiune mult mai extinsA decit aceea prezentata Ia Messina, parti-
ciparea voluntarilor rentanl la campania din Sicilia, pe baza unui Volum masiv de documente'
prevalent inedite din arhive italiene, examinind Prezenta garibaldienilor neitalieni In diversele
corpuri ale armatei meridionale, ignorarea quasi totalà a aportului rernanese la carnpania din
1860in opera rnemorialistilor italieni i straini i explicatia acesteia, imagmca partitipArit rcniane
la eVeniment in publicistica european5 a timpului, ccmponenta etnica a Legiunii Tin gare try
diVersele faze ale expeditiei de la constituirea formatiuniipinA la disolvarea armatei meridionale,
cu speciala considerare a poriderei voluntarilor romani, actele belice la care au luat parte $i
comportamentul lor cu eidentierea celor cazuti pe clnipul de luptà, a ranitilor si a decoratilor,
numele soldatilor, subofiterilor i ofiterilor romAni identificate In rolurile legiunii eitate si ale
altor unitAti similare, atitudinea RomAniei lui Cuza fatA de miscarea risorgimentala i batalia
unitarA italianA ca si fatA de emigratia revolutionarA maghiaro-polonezA, preocupArile diplen a-
tici europene generate de acea atitudine, sensul national si european al afluxului ronifinese de
voluntari in memorabila gestA garibaldiana a anului 1860.
In comunicarea sa, Garibaldi si Europa", Anita Garibaldi Janet a cercetat intemationa-
lismul i europenismul 'xi Giuseppe Garibaldi, incercind def inin a it inerarlilor pc care el a ajuns
la ideea Europei unite, a realizaril unei intelegeri interstataie care sA garanteze stabilit at ca in-
ternationalA i pacea popoarelor. Preconditia participarii la aliantà 0 constituia in identifkarea
operatA, infAptuirea independentei nationale si a republicii, in sensul garibaldian, a democratiei.
Salvatore Candido a delimitat idealurile republicane ale lui GariLaldi, Luciano Russi a cercetat
gherila 8i rAzboiul popular in revolutia siciliand din 1860, Giuseppe Giarizzo, instituttile muni-
cipalesi puterea locala in Sicilia.
Consemnam regretabila absent5 din acte a comunicarii lui Franco Della Peruta rezer-
vatA aspectelor misilare a expeditiei cclor 0 hlie ca rA7boi de cliberare, precum i accea a lui
Luigi Lotti despre crezul democratic al lui Garibaldi in perspectiva risorgimentala, influentele
exercitate i reactiile suscitate.
Un seminar international pe tema Garibaldi si Europa" a organizat la hi In, la 9 iulie
1982, Comunitatea istoricilor germani in eclaborare zu Instilutul Italian de CulturA. Pupal
introducerea sinteticA consacratA lui Garibaldi ca intruchipare a re. olutionarului national de
calre Rudolf /ill care a dirijat dezhaterik, s-au prezentat mai multe ccmunicAri publicate in
www.dacoromanica.ro
1231
numiirul 3 pe 1982 al revistei Risorgimento" editatii la Bruxelles : tefan Delureanu, Gari-
baldi fi opinia romdnd (text diferit de cel de la Genova, unde s-a prezentat imagine& In
literatuzA, aici tratindu-se concentrat, reflexul in diversele medii sociale, In presa liberals si
In Camer9, mitul popular), Jerzy Borejsza, Garibaldi 8i Polonia, Wolfgang Altgeld, Garibaldi In
viziune contemporand (1848 1867 ) cu o anexA documentarA (e vorba de perceptia germanA cu
judecAti negative, judecAti pozitive, formulArile lui Marx, Engels si Lassalle, atitudinea
national-liberalb, istoriografia i cultura literal* fatA de Garibaldi in cadrul imaginii generale
despre Italia politiat a epoch), tefan Delureanu Proiect 8i acfiune garibaldiand in Europa centro-
orientald (ampli analizA, unul cite unul, a zeci de scheme si tentative de actiune conspirativ-re-
volutionaril, elaborate in perioada respectivA ca expresie a vointei de emancipare a popoarelor
din Europa centralA j danubiano-balcanicA, analizii complet diferitA de aceea, sinteticA, Intre-
prinsA in studiul Mazzini e Garibaldi tra progetto e azione nell'Europa centro-orientale( 1859 1870),
publicat In Revue Roumaine d'Histoire", 2, 1983 in care se examineazA problematica exclusiv
in baza operei lui Mazzini) si Jens Petersen, Garibaldi 3i Germania (1870 1871 ).
0 zi de studiu pe tema Garibaldi si miscarea liberal-democraticA in sudul Italiei i
in provincia Terra di Lavoro" a organizat la Vairano Patenora, in 27 martie 1982, Comitetul
din Caserta al Institutului pentru Istoria Risorgimentului Italian. Alfonso Scirocco a sintetizat
excelent in comunicarea Garibaldi si sudul Italiei" atitudinea Siciliei si a Italiei meridionale
fata de expeditia garibaldianA din 1860, motivatia ei i raporturile generalului si ale demo-
cratilor din zonA cu problemele proprii acesteia. Liberalii i democratii din provincia Terra di
Lavoro au constituit obiectul comunicArilor prezentate de Nicola Terracciano (1799-1860),
Ohndo Isernia (1860-1861), Carmine Cimino (1861-1869). In bibliografie, ultimul trimite
si la Independenfa Romdniei. Cores pondenfa diplomaticd, vol. II, partea I (doc. 9 din 22 oct.
1863 referitor la proiectul coordonArii unei insurectii In Transilvania cu o actiune analog* in
Veneto).
Reuniuni de studii si cicluri de conferinte au mai fost organizate si In alte centre. Lipsa
actelor ne permite doar semnalarea unora dintre aceste manifestAri, astfel : Garibaldi si le-
genda garibaldianA" (Brescia 8 feb. 2 iunie 1982). Dintre comunicAri, citAm : Franco Della
Peruta, Garibaldi si miscarea risorgimentalA", A. Galante Garrone, Garibaldi om politic si
Italia garibaldianA". Pe teme de memoralisticA, literaturA, iconografie, artA cinernatograficA
s-au prezentat numeroase texte. Muzeul risorgimental de la Torino a inclus in ciclul de con-
ferinte dintre 27-29 octombrie, teme precum : M. Guglielminetti, Garibaldi romancier",
Anita Garibaldi Jallet, G. Garibaldi fatA de InternationalA", A. Galante Garrone, Gari-
baldi out politic", L. Ceva, Garibaldi strateg", A. Viviani, 1870 Ultima campanie a lui
Garibaldi", M. Brignoli, Generalul Enrico Cosenz". Biblioteca Labronica Si Biblioteca NationaM
au prezentat expozitii la Livorno, respectiv Florenta. Obiectul reuniunii de studii de la Chiavari
(13-15 septembrie 1982) a fost Garibaldi condotier. Istorie, teorie, practicA". Filippo Mazzonis
a asigurat publicarea actelor, apArute in 1984 la editura Franco Angeli, Milano.
Un larg interes a suscitat reuniunea internationalA organizatA In zilele de 25 27 no-
iembrie 1982 de Universitatea din Pavia pe team Garibaldi, Mazzini si miscarea risorgimentalA
italianA In redesteptarea Asiei si Africei". 0 multitudine de comunicAri prezentate de cerce-
tAtorii experti ai domeniilor, au aprofundat impactul miscArii nationale italiene, al doctrinei
mazziniene si al initiativelor lui Garibaldi In lumea arabA, ebraicA, chinezA, japonezA si indianA.
Actele au fost editate de Giorgio Borsa.
Revista Risorgimento Veneto" a reunit Intr-un fascicol special (nr. 4, 1983), valoroase
studii de Umberto Corsini, Renato Giusti, Giovanni Pillinini si altii, referitoare la Garibaldi
in Trentino si Veneto. Danielo Massagrande a definitivat pentru publicare un excelent catalog
de documente garibaldiene existente in colectiile Muzeului risorgimental din Milano, editate
in 1984 sub titlul Le carte Garibaldi. In acela§i an, Marziano Brignoli a publicat, tot la Milano,
documentele garibaldianului Missori.
0 reuniune de dezbateri a cArei tematicA au constituit-o Mazzini, Garibaldi si Sicilia"
a avut loc la Catania, In organizarea UniversitAtii, In zilele de 8-9 noiembrie 1982, cu eartici-
parea unor istorici ca Giuseppe Galasso, Paolo Mario Sipala, Salvatore Candido, $tefan Dein-
rearm s.a. Comunicarea ultimului, cu subiectul Mazzini, Garibaldi i expedifia celor 0 Mie In
imaginea romdnilor, a apArut In revista Archivio trimestrale", iulieseptembrie 1983.
Numarul conferintelor si al articolelor ocazionate In Italia de centenar a fost conside-
rabil. 0 mentiune, mAcar partialA, a acestora stA la dispozitie in Rassegna storica del Risor-
gimento" si in Bollettino della Domus mazziniana". Cum era natural, celebrarea acestuia a
suscitat si in RomAnia vaste consensuri de opinie, amplificInd intercsul cercetAtcrilor. Seria
manifestArilor a fost inauguratA la Universitatea Cultural-*tiintificA, In aprilie 1982, cu confe-
rinte prezentate de Vito Grasso ( Garibaldi si Sicilia"), Ovidiu Drimlia (Opera poeticA a lui
Garibaldi"), *tefan Delureanu (Garibaldi si voluntarii sAi romAni", Garibaldi in opinia
romilna"). La Institutul Italian de CrilturA s-a organizat cu concursul Academiei R.S.R. ai al
tutor arhive i muzee italiene, o expozitie documental* si iconograficA, ilustrInd raporturile
dintre Garibaldi si romAni. Acelasi institut a reunit la o masA rotundA pe teme memorialistice si
www.dacoromanica.ro
1232
titerare, pe Alexandru Balaci, George Lazarescu, Ovidiu DrImba, Stefan Delureanu. 0 sesiune
de comunicari la Institutul N. lorga" a Intrunit, la 25 mai, pe Dan Berindei, Garibaldi In
ansamblul legaturilor risorgimentale romano-italiene", Franco Della Peruta, Garibaldi Infra
mit si politica", A. Pitassio, Democratii radicali italieni i problema Orientului (1875-1878),
Stefan Delureanu, Romani cu Garibaldi In campania din Sicilia si Italia 'Nkeridionala". La 26
mai, la Institutul Italian de Cu ltura, F. Della Peruta a tratat despre Garlbaldi, Mazzini
miscarea risorgimentala", A. Pitassio despre Garibaldi, miscarea garibaldiand si aria danu-
biano-balcanicd". Nicolae Liu a conferentiat, In aceeasi seara, despre Garibaldi si rombnii",
la Institutul Roman pentru Re latii Culturale cu Strainatatea. La 15 iunie, la Institutul Italian
de Culturd, Paolo Alatri a conferentiat despre Garibaldi, Mazzini si Republica Romana" ;
la 16 iunie, la Institutul de studii istorice i social-politice, despre Aspecte politice i sociale
ale expeditiei celor 0 Mie". S-au rostit conferinte la Radiodifuziunea romana. Revista de Istorie",
Revue Roumaine d'Histoire" i alte periodice au publicat studii i articole. Astfel, prima
a reunit Intr-un grupaj intitulat 100 de ani de la moartea lui Giuseppe Garibaldi" rezultatele
ultime obtinute In cercetarea româneasca a traditiei garibaldiene de Nicolae Liu, Giuseppe Gari-
baldi un mare patriot italian, luptdtor pentru libertatea popoarelor si herald al pdcii, Dan
Berindei, Giuseppe Garibaldi In ansamblul relaliilor risorgimentale romdno-italiene, *tefan De-
lureanu, .Romdni aldturi de Garibaldi In expedifia celor 0 Mie. In acelasi numar, In rubrica des-
tinata cronicii vietii stiintifice, Dan Berindei a trecut In revista principalele comunicari prezen-
tate la colocviul Garibaldi general al libertatii" la care a participat.
Numeroasele i variatele manifestari romfinesti dedicate centenarului au fost semnalate
In totalitate de revistele Risorgimento" (Bruxelles), II Veltro" (Roma), Bollettino del/a
Domus mazziniana" (Pisa) si de Viata româneasca" (nr. 9/1982).
$tefan Delureanu

www.dacoromanica.ro
1233
 CRONICA VIETH TIINTIFICE

SESIUNEA SITINTIFICA CU TEMA : MARELE MIRCEA VOIEVOD

PERSONALITATE PROEMINENTA A ISTORIEI NATIONALE"
In ziva de 20 septembrie 1986 a avut loc sesiunea stiintifica cu tema Mare le Mircea
Voievod personalitate proeminenta a istoriei nationale".
La lucrarile sesiunii, organizata de Consiliul National al Stiintei i InvatämIntului, Im-
preuna cu Academia Republicii Socialiste Romania au luat parte membrii ai C.C. al P.C.R., cadre
cu munci de raspundere In aparatul de partid si de stat, cadre care lucreaza in domeniul SUM-
telor sociale, conducatori ai organizatiilor de masä si obstesti, oameni ai muncii din Intreprinderi
si institutii bucurestene, personalitatt ale vietii noastre stiintifice i culturale, cadre didactice,
cercetatori.
In deschiderea sesiunii a luat cuvintul Petru Enache, membru supleant al Comitetului
Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R.
In continuare au fost prezentate comunicarile : Marele Mircea voievod personalitate
proeminentd a istoriei poporului roman acad. prof. univ. dr. Stefan Pascu, director al Insti-
tutului de istorie si arheologie Cluj-Napoca ; Dezvoltarea economic& sociald si culturald a Tarii
Romdnesti In vremea domniei lui Mircea prof. univ. dr. Stefan tefanescu, membru al C.C.
al P.C.R., director al Institutului de istori6 Nicolae Iorga" ; Oastea farii pe timpul domniei
Marelui Mircea Voievod, scut de nadejde In lupta pentru apdrarea independefei farii general-
colonel Vasile Milea, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., ministrul
apararii nationale ; Marele Mircea Voievod apdrdtor neinfricat al vetrei strdmosesti, al culturii
civilizafiei europene prof. dr. Virgil Candea, secretar al Asociatiei Romania" ; Lupta po-
porului roman pentru dreptate social& unitate si independenfd nafionald reflectatil In opera teore-
tied a tovardsului Nicolae Ceausescu Ion Popescu-Puturi, membru al C. C. al P.C.R., director
al Institutului de studii istorice i social-politice de pe linga C.C. al P.C.R. ; Epoca Nicolae
Ceausescu epoca celor mai mdrefe Impliniri din istoria multimilenard a poporului roman
Emilian Dobrescu, membru al C.C. al P.C.R., ministru secretar de stat la Consiliul National
pentru Stiinta i Tehnologie ; Concepfia tovardsului Nicolae Ceausescu, secretarul general al Par-
tidului Comunist Roman, presedintele Republicii Socialiste Romania, cu privire la Infelegerea i
colaborarea Intre toate nafiunile lumii expresie a vocafiei de pace, independenfd i suveranitate
a poporului roman prof. univ. dr. Dumitru Ghise, membru al C.C. al P.C.R., prorector al
Acaderniei de partid pentru Inviitamlnt social-politic, director al Editurii politice.
In incheierea sesiunii participantii au adoptat o telegrama adresata tovarasului Nicolae
Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Roman, presedintele Republicii Socialiste
Romania.

SIMPOZIONUL 600 DE A_NI DE LA 1TRCAREA PE TRON

A MARELUI MIRCEA VOIEVOD"

In cadrul amplei suite de manifestari consacrate Implinirii a 600 de ani de la suirea

pe tronul Tara Romãnesti a Marelui Mircea Voievod, la Tirgoviste a avut loc in ziva de 18
septembrie 1986, un simpozion. Au participat cadre didactice din Invatámtntul superior, cer-
cetatori, alti specialisti din domeniul istoriei, activisti de partid si de stat, numerosi oameni ai
muncii din intreprinderile i institutiile tIrgovistene, studenti, elevi.
Lucrarile au fost deschise de Suzana Gadea, membru supleant al Comitetului Politic
Executiv al C.C. al P.C.R., presedintele Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, care a relevat
ca sarbatorirea Implinirii a sase secole de la urcarea pe tron a Marelui Mircea Voievod se des-
fasoara sub arcul de lumina al Epocii Ceausescu",;cea mai Infloritoare perioada din isotria
multimilenara a poporului roman.
In continuare au fost prezentate comunicarile Lupta lui Mircea Voievod pentru indepen-
denfa i unitate statald moment de referinfd In dezvoltarea istoricd a poporului roman conf.
univ. dr. Nicolae Edroiu, prorector al Universitatii Cluj-Napoca si prof. univ. dr. Pompiliu
Teodor de la aceeasi Universitate ; Tirgoviste capitala Tdrii Romanesti In vremea domniei
www.dacoromanica.ro
1234
lui Mircea Voievod prof. Iu lian Antonscu, director adjunct in Consiliul Culturii si Educatiet
Socialiste si dr. Rdzvan Theodorescu, cercetator stiintific principal la Instiutul de istoria artei ;
Victoritle lui Mircea cel Mare impotriva Imperiului otoman si insemndtatea lor pentru apdrarea
fdrilor romane colonel dr. Gheorghe Tudor, directorul Centrului de istorie i teorie rnilitara si
Sergiu Iosipescu, cercetator stiintific la Centrul de istorie i teorie militara ; Lupta pentru drep-
tate, unitate si independenfd factor de progres in istoria poporului roman. Reflectarea acesteia
in opera tovardsului Nicokie Ceausescu prof. univ. dr. Gheorghe Ionita, decanul Facultatii
de istorie-filosofie a Universitatii Bucuresti i conf. univ. dr. Ion Ardeleanu de la Institutul
de arte plastice Nicolae Grigorescu" ; Epoca Nicolae Ceausescu perioada cea mai infloritoare
din istoria poporului roman mdrturie a vocafiei neclintite a poporului nostru pentru libertate,
independerdd si suveranitate nafionald conf. univ. dr. Mircea Musat, de la Academia de Studii
Economice si cord. univ. dr. Ion Patroiu de la Universitatea din Craiova ; Tirgoviste veche
vatrd de istorie pe coordonatele dezvoltdrii economico-sociale in Epoca Nicolae Ceausescu
Pantelimon Gavanescu, prim-secretar al Comitetului judetean Dimbovita al P.C.R. ; Concepfia
tovardsului Nicolae Ceausescu despre afirmarea dreptului popoarelor la independenfd, suverani-
tate i pace expresie a vocaliei poporului roman cord. univ. dr. Vasile Cristian de la Univer-
sitatea Al. I. Cuza" din Iasi si dr. Gheorghe Buzatu, cercetätor stiintific principal laInsti-
tutul A. D. Xenopol".
In incheierea simpozionului participantii au adresat o telegrama tovardsuiui Nicolae
Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Roman, presedintele Republicii Socialiste
Romania.

AL XIX-LEA LECTORAT DE VARA. AL SOCIETATII

DE STIINTE ISTORICE DIN ROMANIA

In scopul informarii stiintifice i perfectionarii metodice a cadrelor didactice care predall

istoria la catedra, Consiliul de conducere al Societalii de Stihite Istorice din R.S. Romania
(S.S.I.) a organizat i in 1986 intre 22 31 iulie doua lectorate de yard, unul la Suceava si
altul la Cluj-Napoca.
Deschiderea lectoratului de yard de la Suceava a avut loc iii dimineata zilei de 22 iulie
in amfiteatrul nr. 501a Institutul de subingineri din localitate in prezenta tovardsului prof. Ion
Racaru, de la Cabinetul judetean de partid Suceava, conf. univ. dr. Mihai Grdmaticu, membru
al Biroului Executiv al Senatului Institutului de subingineri Suceava, lector univ. dr. Mihai
lacobescu, presedintele Filialei S. S. I. Suceava, lector univ. Mihai Lazar, de la Institutul de
subingineri Suceava, dr. Constantin Serban, delegat al Consiliului de conducere al S.S.I., conducd-
torul lectoratului, precum si a unui numdr. de peste 60 cadre didactice provenind din 20 de
judete ale tarn (Bihor, Bistrita-Ndsaud, Botosani, Brasov, Braila, Galdrasi, Caras-Severin,
Cluj, Dolj, Galati, Giurgiu, Sectorul agricol Ilfov, Mehedinti, Prahova, Sibiu, Suceava, Timis,
Vaslui, Vilcea, Vrancea).
Cuvintul de deschidere a fost rostit de dr. Constantin Serban care a aratat cd desfasurarea
Iucrdrilor lectoratului de yard are loc in conditiile sirbatoririi in toata tara a Anului Interrm-
tional al Men si a unor importante evenimente cu profunde semnificatii in istoria toporului
roman i anume, implinirea a 65 de ani de la crearea P.C.R. si 21 de ani de la tincPrea celui
de al IX-lea Congres al P.C.R., precum i implinirea a patru decenii de la incheierea celni de
al doilea razboi mondial cu victoria fortelor democratice impotriva celor fasciste pe de o parte,
iar pe de alta de la crearea Organizatiei Natiunilor Unite, for international menit sa garanteze
sa apere secuaitatea-Thternationald. Totodata vorbitorul a subliniat faptul ed in programul de
activitate al lectoratului au fost prevazute atit prelegeri cit §i aplicatii practice in scopul cunoas-
terii de castle cursanti a celor mai de seama realizari ale istoriografiei romanesti i universale
contemporane, a unui important numar de moumente istorice si de arta de valoare mon-
diald si a realizarilor obtinute de poporul roman in domeniul constructiei socialismului. Tri con-
tinuare au luat cuvintul conf. univ. dr. Mihai Gramaticu si lector univ. dr. Mihai Iacobescu,
care au rostit un cuvint de salut, primul din partea organelor de partid si de stat orasenesti,
iar al doilea din partea con ducerii Institutului de subingineri din localitate. Sedinta de deschi-
dere a lectoratului s-a incheiat cu audierea a (Jolla prelegeri i anume : prof. dr. Ion Racaru
Dezvoltarea economico-sociald si culturald a municipiului si judefului Suceava in prezent si in
perspectivd 0 lector univ. dr. Mihai Iacobescu, Situalia politica a romanilor din Bucovina in
timpul dominafiei habsburgice.
In zilele urmatoare au mai fost expuse prelegerile : dr. Constantin Serban, Locul romanitor
in istoria universala in secolul al XII-lea i inceputul secolului al XIV-lea; prof. univ. dr. Gh.
Platon, de la Universitatea Al. I. Cuza" din Iasi, Ponaerea factorului extern in istoria modernd
www.dacoromanica.ro
1235
 a Romdniei; prof. univ. dr. Emilian Bold, de la Universitatea AL I. Cuza" din Iasi, Pro-
bleme ale istoriei contemporane romariesti fri lumina noilor cercetari ; prof. univ. dr. Vasile
Ionescu, seful catedrei de stiinte sociale de la Institutul de Petrol si Gaze din Ploiesti,
Aspecte ale activitafti Partidului Comunist Roman in perioada interbclicd; prof. dr. Nichita
Adaniloaie, vicepresedinte al S. S. I. , Independenfa constantd permanentd a istoriei poporulut
roman si semnificafia ei istoricd ; lector univ. dr. Mihai Iacobescu, Activitatea Romdniei lit
cadrul Societfifii Nafiunilor in perioada interbelicd ; lector univ- dr. Ligia Birzu, de la Univer-
sitatea din Bucuresti, Problerna etnogenezei poporului roman, in lumina noilor cercetdri; dr. Dan
Berindei, membru In Biroul Consiliului de conducere a S.S.I., Politica externd a Romdniei fn
timpul dornniei lui Alexandra Ioan Cuza; conf. univ. dr. Emeric Mihaly, de la Universitatea
din Galati, Probleme ale miscdrii muncitoresti i socialiste din Romania, iar in ziva de 31 iulie
a fost organiizata o masA rotunda cu tema : Manualul de istorie si rolul lui in frivdfdmintuf
istoriei, condusa de prof. dr. Nichita Adaniloaie i conf. univ. dr. Emelic Mihaly.
In ceea ce priveste lucrarile practice ele s-au desfAsurat clupd cum urineaza In orasnl
Suceava au fost vizitate : Cetatea de scaun, palatul domnesc, Muzeul judetean de istorie, Gb-
-servatorul astronomic, Fabrica de tricotaje ZimbruP', Iluzeul de etnografie de la Hanul dom-
nese i monumentele istorice si de arta : biserica sf. Joan, biserica Mirauti ctitorii domnesti din
sec. XIVXVI. De asemenea au fost organizate i efectuate trei excursii de documentare ;-
tn judetul Suceava au fost vizitate : Casa memoriala Ciprian Porumbescu din localitatea cu
acelasi nume, fosta Stupca, mindstirile Humor, Voronet, Moldovita (inclusiv muzeul de arta
feudald), Sucevita (inclusiv muzeul de arta feudald), Putna (si muzeul de arta feudalb), Raciduti
(muzeul de etnografie), Dragomirna (muzeul de arta feudald) iar in judetul N amt monumentele
de arta feudala din : Baia, Cetatea Neamtului, muzeul de arta feudala din minastirile Neamt,
Sihastria, Secul, Agapia, VAratec, Bistrita-Neamt, Piatra Neamt. In cadrul lucrarilor practice
a fost efectuata o excursie de cloud zile in nordul Transilvaniei in judetele Maramures, Sala
Mare, Sdlaj i Bistrita-Ndsdud cu care prilej au fost vizitate muzeele i monumentele de arta
si istorice din Cimpulung, Moisei (grupul statuar inchinat luptatorilor antifascisti realizat de
sculptorul Vida Glieza, casa memoriala a eroilor antifascisti), Bogdan Voda, Rozavlea, Stpinla,
Baia Mare, George Cosbuc (casa mcmoriala a poetului), Nasaud (casa memoriala j muzeul
Liviu Rebreanu), Bistrita, Vatra Dornei.
In ziva de 31 iulie a avut loc sedinta de inchidere a lectoratului. Cu acest prilej dr. Con-
stantin Serban a facut un bilant al activitatilor desfäsurate in cadrul lectoratului apreciind nou-
tatea temelor tratate in cadrul prelegerilor, valoroasele contributii istoriografice comunicate
cursantilor, conditiile materiale optime asigurate cursantilor de care organele de partid si de
stat locale, interesul manifestat de cursanti pentru cele audiate i vazute in timpul lucrarilor
practice. in continuare au mai luat cuvintul : prof. dr. Nichita Adaniloaie, care a multumit In
numele Consiliului de conducere al S.S.I. tuturor acelora care au contribuit la reusita desfa-
surarii lucrarilor lectoratului, un loc de frunte avindu-1 conducerea institutului de subingineri,
sectia de Invatamint judeteana i municipala i cabinetul de partid judetean, apoi lect. univ.
dr. Mihai Iacobescu, care a relevat faptul cd la Suceava se desfasoara neintrerupt lucrarile
lectoratului de 16 ani prilej fericit pentru o colaborare Intre cadrele didactice ale Institutului de
subingineri i cele de la Universitatile din Iasi si din Bucuresti, in fine, prof. univ. dr. Vasile
Ionescu, care a subliniat modul de imbinare al noutatilor stiintifice transmise prin intermediul
prelegerilor cu cunoasterea frumusetilor patriei i a realizarilor economice i culturale ale poporu-
lui roman de-a lungul istoriei. Cu acest prilej au mai luat cuvintul i doi dintre participanti : prof.
C. lorga #i T. Ciobotaru care au exprimat multumiri in numele cursantilor adresate Consiliului
de conducere al S.S.I. pentru sprijinul acordat perfectionarii profesionale a cadrelor didactice
totodata au Meat unele sugestii privind Imbogatirea pe viitor a tematicii prelegerilor, vizionarea
unor spectacole folclorice, experimentarea unui lectorat itinerant de 15 zile.
Lectoratul de varil de la Cluj-Napoca s-a deschis tot In dimineata zilei de 22 iulie In
sala de lectura a Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei R. S. Romania, In prezenta
lector univ. dr. Liana Mihut, secretara a Comitetului Municipal de partid Cluj-Napoca, acad.
prof. univ. dr. doc. Stefan Pascu, presedintele S.S.L, conf. univ dr. N. Edroiu, prorector al
Universitatii din Clij-Napoca, lector univ. Ion Gh. Sendrulescu, secretarul S.S.I., conducatorul
lectoratului, conf. univ. dr. V. Popa, vicepresedinte al Filialei S.S.I. Cluj-Napoca, prof. Radu
Dionisie, secretarul aceleiasi filiale.
Dupd cuvintul de deschidere rostit de acad. prof. univ. dr. doc. Stefan Pascu, in care
s-a subliniat preocuparea S.S.I. pentru asigurarea informarii de specialitate i metodica a pro-
fesorilor de istorie, in cadrul lectoratelor de varA a urmat expunerea primelor prelegeri i anume :
lector univ. di. Liana Mihut, Dezvoltarea economicd si social-eulturald a Municipiului Cluj-
Napoca fn prezent fi in perspectivd 0 acad. prof. univ. dr. doc. Stefan Pascu, Premisele
interne si externe ale procesului de formare a statelor feudale romanesti In lumina noilor cercetdri,
care s-au bucurat de o deosebita apreciere din partea celor aproape 100 de profesori de istorie
din diferite judete ale Varii si din municipiul Cluj-Napoca. In zilele urmatoare cursantii au
mai audiat prelegerile: conf. univ. dr. Dumitru Protase, de la Universitatea din Cluj-Napoca,
www.dacoromanica.ro
1236
Problema etnogenezei poporului roman in lumina noilor cerceldri; prof. univ. dr. Vasile
Ionescu, seful catedrei de stiinte sociale de la Institutul de Petrol si Gaze din Ploiesti, As-
pecle ale activildlii P.C.R. in perioada interbelicd; conf. univ. dr. N. Edroiu, prorector al Univer-
sitAtii din Cluj-Napoca, Legdturile Tdrii Romdnesti cu Transilvania in timpul lui Mircea cel
Mare; prof. univ. dr. Pompiliu Teodor, de la Universitatea din Cluj-Napoca, Interferenfe ilumi-
nisle pe plan european; conf. univ. dr. Vasile Popa, de la aceiasi universitate, Optimizarea meto-
delor de predare-invdfare a istoriei; lector univ. Ion Gh. Sendrulescu, National si social in
revolufiile din 1821 si 1848 1849 ; conf. univ. dr. Ion Scurtu, de la Universitatea din Bucu-
resti, Aspecte ale aetivitalii politice din Romania in perioada 23 August 1944 30 decembrie
1947 ; acad. prof. univ. dr. doc. Stefan Pascu, File din istoria Universitedii din Cluj-Napoca
Si Modernizarea societdfii romdnesti. De asemenea a fost organizatA o masA rotunda cu tema :
Manualul de istorie si rolul lui in procesul de predare-inailare a istoriei, condusA de conf. univ.
dr. Vasile Popa, conf. univ. dr. I. Scurtu si lector univ. Ion Gil. Sendrulescu, in cadrul cAreia
unii dintre cursanti au fAcut observatii judicioase i propuneri privind manualele de istorie
din invdtamintul gimnazial i liceal. Expunerile prezentate In cadrul lectoratului au fost fun-
damentate sub raport stiintific i metodic, tinindu-se seama de noile cercetAri in domernul
istoriei i al metodicii predArii istoriei i s-au bucurat de aprecierile unanime ale profesorilor
cursanti. Ele au fost urmate de intrebAri i discutii, care au contribuit la clarificarea problerne-
lor ridicate de unii dintre cursanti.
In cadrul lucrArilor practice au fost vizitate in orasul Cluj-Napoca : GrAdina BotanicS,
Muzeul etnografic si complexul muzeal de istorie i arheologie al judetului Cluj. De asemenea
in zilele de 24-25 iulie profesorii cursanti au participat la o excursic documentarA pe urmAto-
rul itinerar : Cluj-Napoca, Turda, MirAslAu, Alba-Iulia, OrAstie, Deva, Brad, Tebea, VascAu,
Oras Dr. Petru Groza, Pestera Ursilor, Beius, Oradea, Cluj-Napoca iar in zilele de 27 29 iulie la
excursia pc itinerarul : Cluj-Napoca, Dej, Bistrita, NAsAud, Borsa, Moisei, Sighetul Marmatiei,
Sapinta, Negresti-Oas, Baia Mare, Satu Mare, ZalAy, Cluj-Napoca, in cele dou5, excursii cur-
santii vizitind monumente istoricei de arta' precum i obiective cconomice In centrele men-
tionate.
La lectoratul de yard de la Cluj-Napoca au participat 53 de profesori de istorie din 23
de judete (Arges, Botosani, Brasov, BrAila, Sectorul agricol Ilfov, Caras-Severin, CAlArasi, Dolj,
Galati, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomita, Iai, Mehedinti, Prahova, Satu Mare, Sibiu, Su-
ceava, Timis, Vaslui, Vrancea) precum si 15 profesori din judetul Cluj si din municipiul Cluj-
Napoca. Majoritatea cursantilor erau veniti pentru prima datA la ambele lectorate de yard,
multi dintre ei lucrind in mediul rural, In cadrul unor licee sau roll generale.
Asa cum s-a arAtat la activitatea lectoratului de yard de la Suceava, la cel de la Cluj-
Napoca reusila prezentarii prelegerilor i efectuarea lucritrilor practice a fost rezultatul
colaborArii strinse cu conducerea lectoratului, a organelor de partid si de stat locale respectiv
cu rectoratul UniversitAtii din Cluj-Napoca reprezentat prin prof. univ. dr. Aurel Neguciciu,
rec orul UniversitAtii i conf. univ. dr. N. Edroin, prorector la aceiasi universitate i cu condu-
cerea Filialei S.S.I. Cluj-Napoca in frunte cu acad. prof. univ. dr. doc. Stefan Pascu, conf.
univ. dr. Vasile Popa si prof. Radu Dionisie.

Constantin ,5erban, Ion .5'endrulescu

CALATORTE DE STUDII TN II.R.S.S.

In perioada 30 iulie 22 august 1986 am efectuat un stagiu de documentare In Uniunea

Sovietick In cadrul acordului de colaborare bilateralA existent intre Academia de Stiinte
Sociale i Politice a R.S.R. si Academia de Stiinte a U.R.S.S.
Principalul obiectiv al activittitii mele a fost lArgirea bazei documentare pentru tema de
plan Metode statistice neparametrice in cercetarea istoriei". Aceste metode, spre deo sebire de
metodele statistice obisnuite, aplicabile numai (laud datele shit caracterizate prin parametri
speciali, pot fi utilizate indiferent de distributia datelor, ceea ce constituie un avantaj In pre-
lucrarea surselor de dlte istorice. Incadrindu-se in tehnicile moderne, avansate, de cercetare,
aceste metode pot servi la elucidarea unor probleme istorice, in acelasi timp contribuind la spo-
rirea participArii istoriografiei romanesti in dezbatcrile internationale privind aplicarea metodelor
cantitative si a calculatorului In istorie.
In acest sens am studiat la Biblioteca V. I. Lenin" si la Institutul de Informare Stiin-
tificA in Stiintele Sociale din Moscova, precum si la Biblioteca Academiei de Stiinte din Leningrad,
unde mi s-a asigurat accesul la lucrAri recente de statisticA matematick insistind asupra capi-
tolelor de statisticA neparametrick cAutind formulAri intuitive ale principalelor notiuni, urmA-
rind in special utilitatea lor practicA in domeniul istoriei. Dintre numeroasele lucrAri recent

www.dacoromanica.ro 1237
 aparute, pe care am avut posibilitatea sa le consult, mentionez Buringer Helmut : Nonpara-
metric Sequential Selection Procedures, Boston, 1980 ; Pratt John Winsor, Gibbons Jean Dic-
kinson : Concepts of Nonpararnetric Theory, N. Y., Springer, 1981 ; Moritz J. C. : Distribution
Free Statistical Methods,N.Y ., Chapman & Hall, 1981 ; Caulcutt Roland : Statistics in Research
and Development, London, N. Y., Chapman & Hall, 1983 ; Teiman A.I., Diskin I.E. : Parame-
triceskie i neparametriceskie metodi analiza rangovih danth, 1984 ; Sachs Lothar : Applied Sta-
tistics ; A Handbook of Techniques, N. Y ., Springer, 1984.
De asemenea, la Institutul de Informare In *tiintele Sociale din Moscova am consultat
periodicele Computers and the Humanities", American Historical Review", Historical Met-
hods Newsletter" , Journal of Interdisciplinary History", in care tone de istorie sociala, eco-
nomica sau de demografie istorica sint abordate cantitativ, prin medode statistice, facindu-se
adesea apel la prelucrarea automata a datelor. De remarcat accentul care se pune in aplicarca
acestor metode la istoria medievala, dupd cum reiese din studiile cuprinse in numerele 1 2/1978
din Computers and the Humanities" grupate sub titlul Medieval Studies and the Computer",
precum si din lucrarea lu i Lucie Fossier, Informatique et l'histoire médi;vale, aparuta in 1977.
Continuind o preocupare mai veche, aceea a elaborarii unor pachete de programe specia-
lizate pentru prelucrarea automata a datelor istorice utile mai ales In problemcle demografiei
istorice, pe baza material'elor consultate si a schimbului de opinii cu matematicianul Igor Kise-
liov dela Institutul de Istorie al U.R.S.S. am pregatit un program de analiza cantitati\A pentru
recensAmintul din 1810 al orasului Bucuresti. Rehultatcic prelucrarii automate, analizate din
punct de vedere istoric de dr. Paul Cernovodennu, vor fi prezentate Intr-o comunicare In cadrul
Laboratorului de Demografie Istorica al Universitatii din Bucuresti.
Din punct de vedere matematic, scrierea programului a necesitat aprofundarea unor
notiuni asupra crearii i exploatarii bazelor de date relationale.
Din discutlile purtate cu specialisti sovietici in dcmeniul aplicarii maternaticii si a calcu-
latorului in istorie s-au desprins citeva ideipe care le prezint pe scurt In continuare.
Realitatea istorica" este constituita din ansamblul informatiilor disponibile asupra unui
moment dat al istoriei. Ea nu este decit o parte a realitatii din acel moment, care de cele mai
multe ori nu poate fi cunoscutA in intregirne. Istoricul transforma prin munca sa de cercetare
realitatea istorica" intr-o colectie de date construita stiintific ; aceasta va fi preluata de calre
calculator. Informatiile introduse in masina constituie un sistem Inchis ; tratarea datelor din
sistem poate fi asigurafa in intregime, dar ceea ce nu figureaza in sistem este exclus.
Din contra, istoricul care abordeath un subiect de cercetare Incepe prin a circumscrie
sursele care-i pot furniza informatii de care are nevoie ; le citeste, le prelucreaza si extrage o
serie de f ise care-i vor servi sa-si redacteze textul sAu, o istorie". Desigur ca el construieste astfel
un sistem de informatii, dar acesta este un sistem deschis ; nu numai ca este imposibil sa se
puna informatiile in relatieunele cu altele in mod exhaustiv, dar in orice moment se pot introduce
elemente noi in sistem.
Primul obstacol real in utilizarea informaticii In istorie aid apare un sistem Inchis de
informatii este in mod necesar o abstractiune ; deci, dacA shit dare avantajele informaticii In
tratarea unor surse izolate, cu caracter serial de exemplu, din contra, sint dificil de sesizat avan-
taj ele constituirii, plecind de la sursele disponibile, a unui sistem" vertitabil de informatii, care
introduce o saracire suplimentara a realului istoric, a cdrui stapinire eft mai intinsd i profunda
este idealul istoricului.
Totusi, asemenea avantaje exista :
posibilitatile de exploatare i investigareproprii oricarui sistem (modelare i simulare) ;
posibilitatea introducerii masurii ; ea nu se mai refer% doar la aspect e cantitath e, ci
apare pretutindeni in sistem, fiind o calitate intrinseca a sistemului de informatii. Nu-si mai are
rost distinctia clasica /rare ceea ce este cantitativ i ceea ce nu este. Exista doar surse care pot fi
supuse direct si imediat tratarii cantitative, si altele care pot fi supuse acesteia doar din momentul
constituiriilor in multimi organizate.
Se degaja deci doua directii de cercetare :
1) Construirea sistemului de inf ormatiiplecind de la surse (Teoria sistemelor, Teoria mate-
matica a bazelor de date, Programare logica).
2) Introducerea masurii In sistemul de informatii (Statistica matematica, Sisteme expert,
Teoria matematica a jocurilor).
Cu ocazia acestor intilniri mi-a f ost prezentat i ultimul numar (9) al publicatiei Cislo i
misli", care inmanuncheaza opt studiitratind probleme, met ode si rezultate practice ale folosirii
matematicii In cercetarea istoriei.
Lucrarile de specialitate parcurse precum i schimbul de opinii avut cu colegii sovietici Iii
timpul stagiului de documentare efectuat in U.R.S.S., au confirmat o data In plus dezvoltarea
pe care o cunoaste astazi aceasta directie relativ noug de cercetare a aplicarii matematicii Ii
calculatorului in istorie.
Irina Gavrila

1238 www.dacoromanica.ro
 CRONICA
In ziva de 19 august 1986 In aula Bibliotecil Centrale Universitare din Bucuresti a avut
loc, In cadrul Ateneelor cartii, manifestarea stiintificd intitulatà Pamint strdbun, pdmint etern"
organizata In colaborare cu Directia GeneralA a Arhivelor Statului. Au prezentat expuneri prof.
dr. Stefan tefdnescu, dr. Constantin Preda si dr. Florin Constantiniu.
Dr. Constantin Preda a vorbit despre semnificatia implinirii celor 2500 de ani de la luptele
geto-dacilor cu persii lui Darius (514 i.e.n.), ardtind cA informatia lui Herodot este confirmatd
de sdPaturile arheologice care au scos la iveaM existenta unei formatiuni politice capabilA sd tina
piept atacului persan.
Prof. dr. Stefan Steranescu a prezentat figura lurninoasd a domnitorului Mircea cel Mare,
domnitor ce a f ost evocat in marile momente ale istoriei tdrii.
Dr. Florin Constantiniu a vorbit despre semnificatia zilei de 23 August 1944, considerind
acest act istoric ca utile in istoria tuturor rdzboaielor care a produs, pe plan mili tar, o profunda
.schimbare. S-a evidentiat ca o caracteristicA a poporului roman pusa in lumina de is t oria sa este
vocatia neatirndrii.
In Inchieiere a fost prezentat filmul documentar-artistic Independen 0".
Publicul a vizionat cu acest prilej o interesantd expozitie de carte prilejuitd de evenimen-
tele evocate cu acest prilej.

www.dacoromanica.ro
1239
 CARTEA ROMANEASCA SI STRAINA DE ISTORIE

** * Istoria militaril a poporului roman, vol. II, Edit. militarS, Buctire4i,

1986, XVI + 638 p.

Cel de-al doilea volum al Istoriei militate a poporului romdn* este consacrat, asa cum o
aratA si subtitlul, epocii de glorie a oastei celei mart (a doua jumdtate a secolului al X IV-lea
prima jurndlate a secolului al XV I-lea). *i acest volum, ca si cel precedent al seriei, se caracteri-
zeazA printr-o amplA viziune, o cuprindere a fenomenului istoric românesc in ansamblul sau.
Istoria militarA a fost consideratá mult timp ca o manifestare tipicA a istoriei evenimen-
Vale, ironizatA tocmai din aceastA cauzA prin formula bine cunoscutA : istorie bAtalie". Mai
ales sub influenta conceptiei materialist-dialectice, istoria militara a renuntat sä se mai ocupe
strict de reconstituirea minutioasA a bAtAliilor (a cAror importantA nu o neagA nimeni), analizind
mai recent raportul dintre rAzboi si politica, dintre rAzboi si societate (vAzutA in multiplele ei
ipostaze). In ca drul viziunii romanesti a istoriei militare, aceasta se raporteaza permanent la
structurile economico-sociale, semn al aplicArii corecte a conceptiei materialismului istoric si
dialectic. Plecind de la aceastA premisA, subtitlul lucrArii este judicios ales intrucit el subliniazA
analizarea complexA a fenomenului militar din spatiul romanesc, deci nu numai organizarea
militarA si modalitatile de purtare a rAzboiului in secolele XIV-XVI, dar si aspect ele militare ale
istoriei nationale.
Autorii si-au propus, dupa cum rezultA din Frefajd sa analizeze fenomenul militar in con-
textul mai larg al dezvoltArii societatii romanesti, asigurind astfel o tratare adecvatA a institu-
tinor militare si a marilor bAtAlii care jaloneazA indelungata luptA de apArare a independentei
(in acceptia ei medievalA) amenintata de regatele feudale polon si ungar, precum 0 de Imperiul
otoman.
In istoriografia romaneascA mai veche cercetarile generalului Radu Rosetti, incununate
prin lucrarea sa de sintezA lstoria artei militare a romdnilor pind la mijlocul veacului al XV I I-1 ea
(Bucuresti, 1947) dAdusera un foarte bun exemplu de integrare a istoriei militare in ansamblul
istoriei societAtii ; era mai putin rezultatul unei conceptii mai largi, cit o manifestare empiricA,
constituind oricum o mostenire de valoare, un precedent. In volumul prezentat aici fundamen-
tarea cercetärii pe conceptia materialist istoricA a fAcut din permanenta imbinare a istoriei mili-
tare cu istoria generalA a p op orului roman un principiu de bazA.
Cele douAsprezece capitole ale lucrArii prezintA principalele momente ale luptei pentru
neatirnare a poporului nostru, care de la sfirsitul secolului al XIV-lea a fost gray amenintatA de
expansiunea otomanA. In mod normal atentia autorilor s-a concentrat asupra activitatii marilor
comandanti de oaste care s-au remarcat in razboiul antiotoman prin insusirile lor deosebite de
conducAtori de oaste : Mircea cel Mare, lancu de Hunedoara, Vlad Tepes, tefan cel Mare si
Petru Rares.
Antorii au folosit o bogatA informatie documentarA si o vastA bibliografie. Valorifcind
rezuttate din cele mai noi ale cercetArii istorice ei au reconstituit riguros gindirea 0 arta militarA
a romanilor in perioada studiatA. TrAsAturile caracteristice ale modului de purtare a rilzpoiului
de catre inaintasii nostri sint analizate dintr-o perspectivA de istorie comparatA, ceea ce a fAcut
posibilA identificarea elernentelor comune si specifice ale artei militare romanesti in raport cu
cea europ eanA.

* Autorii volumului II :Dr. GHEORGHE CANTACUZINO, cApitan DAN CAPATINA,

dr. PAUL CERNOVODEANU, dr. NICOLAE CONSTANTINESCU, general-maior (r)
dr. [ION CUP*AI, ALEXANDRU V. DITA, locotenent-major MIRCEA DOGARU, conf. univ.
dr. NICOLAE EDROIU, dr.1ALEXANDRU GONTAI, cercetAtor stiintific p'EFAN S. GORO-
VEI, cercetAtor stiintific SERGIU A. IOSIPESCU, CAROL KONIG, lector univ. dr. MIHAI
MAXIM, prof. univ. dr. CAMIL MURESAN, dr. CONSTANTIN REZACHEVICI, colonel
dr. GHEORGHE ROMANESCU, dr. NICOLAE STOICESCU, dr. LEON IMANSCHT,
colonel dr. GHEORGHE TUDOR
www.dacoromanica.ro
1240
 Conceptul fundamental ce caracterizeaza Intreaga perioadil eareia Ii este consacrat volu-
mul este acela al razboiului intregului popor pentru apararea patriei. Cercetat In evolutia sa
istorica in lucrarea generalului locotenent dr. Ilie Ceausescu (Rei:botul tntregului popor pentru
apararea patriei la romkni, Bucuresti, 1980), acest concept este sugestiv ilustrat In volum prin
urmarirea formei institutionale capatata in spatiul locuit de romani oastea cea mare. Sem-
naiata prima data in epoca lui Mircea cel Batrin, oastea cea mare a reprezentat participarea
intregului popor la lupta de aparare a gliei strilmosesti impotriva politicii de expansiune a
regatelor polon i ungar si mai ales a Imperiului otoman. Existenta institutiei a fost direct influ-
entata de situatia taranimii : sub steagurile oastei celei mari s-au aflat attt tarani liberi clt
dependenti, ponderea celor dintii fiind mult mai insemnata. Procesul de deposedare de pamlnt a
taranilor liberi ca urmare a extinderii domeniului feudal precum i saracirea lor, pe masura
a gravarii regimului de obligatii catre Poarta otomana In a doua jumatate a secolului al XVI-lea
ex plica declinul a cestei institutii si, in final, transformarea ei.Una din cauzeleprincipale dar desigur
nu singura. Dezvoltarea tehnicii militare i in primul rind generalizarea armelor de foc au facut
tot mai ineficace marile ostiri taranesti ale caror arme erau de multe ori chiar uneltele lor. Con-
stituirea treptata a unei categorii de militari profesionisti a eliminat de pe cimpul de lupta pe
taranii inarmati ai oastei celei mari. Atit timp Irma eft oastea cea mare a existat si a luptat ea a
constituit mijlocul cel mai eficace de aparare a neatirnarii Varilor române. Coroborata cu insu-
sirile militare ale voievozilor romani ea a avut performante stralucite, ca cele de la Bovine si
Vaslui. Ceea ce deinonstreaza cu claritate acest volum este faptul ca statutul de autonomie al
tarilor române in conditiile instaurarii dominatiei otomane asupra lor a fost rezultatul nemij-
locit al rezistentei militare romãnesti. Inca o data este ilustrata cunoscuta constatare a umanis-
tului italian Filippo Buonaccorsi Callimachus, potrivit caruia romanii au acceptat suzeranitatea
Porta nu ca invini ci ca invingatori".
In functie de preocupiirile cititorului exista in aceasta vasta lucrare aspecte ce necesita
aprofundari. De exemplu, credem ca locul romanilor in istoria universalii, mai exact functia euro-
peana a rezistentei antiotomane a p op orului roman ar fi meritat un spatiu mai larg. Marile curente
conexiuni de istorie universalä ale spatiului romanesc nu ni s-au parut tntotdeauna limpede
prezentate. Astfel, contextul de cruciada tirzie In care s-au integrat actiunile antiotomane ale
domnitorilor romani nu este suficient pus In lumina. Desi exista capitole consacrate eadrului
economico-social, corelarile dintre a ceste aspecte ale istoriei nationale i structurile militare
romfinesti nu au fost Intotdeauna definite cu destula precizie.
In ansamblu insa al doilea volum de Istorie milliard a poporului roman este o realizare
stiintifica de cea mai Inalta valoare, un bun exemplu al progresului Inregistrat de istoriografia
militara romaneasca din ultimii 20 de ani. Nu In ultimul rind trebuie amintita prezentarea gra-
flea de calitate ce (IA un aspect ales uneia din lucrarile de maxima importanta ale istoriografiei
romanesti contemporane.
Andrei Busuioceanu

ONISIFOR GHIBU, _Nu din partea aceea, Edit Eminescu, Bucure§ti,

1985, 423 p.
Aparitia acestui volum de publicisticii, care cuprinde doar o parte din studiile i articolele
publicate de Onisifor Ghibu, in presa vremii, in ultimul deceniu de dinaintea prirnei conflagratii
mondiale la finele careia se va realiza, dupa cum se stie, unirea tuturor romanilor Intr-un
singur stat contribuie la informarea cititorului despre una din problemele majore cu care
societatea se confrunta la inceputul acestui secol apararea colii romanesti In fata asaltului
furibund, declansat de autoritatile de stat maghiare. Volumul de fata, realizat prin stradania
istoricului arAdean Vasile Popeanga, este insotit de un cuvint introductiv semnat de Ingrijitorul
editiei 1 o postfata de Nadia Nicolescu, ambii buni cunoscatori ai operei lui Onisifor Ghibu, ceea
ce contribuie, In buna masura, la introducerea cititorului In miezul problemei. In preajma primu-
lui razboi mondial, politica de deznationalizare a romanilor din Transilvania declansata dupa
instaurarea dualismului austro-ungar, In anu11867 i sustinuta prin toate rnijloacele de autori-
taile de stat maghiare atinge apogeul. Un moment de referinta, al acestui lung drum al poli-
Mil de deznationalizare, 11 constitue legea scolara a contelui Albert Apponyi adoptata de Parla-
mentul ungar, In anul 1907. In conceptia autorilor, legea Apponyi Insemna lovitura de gratie
data scolilor romanesti In Transilvania si implicit o mare izbinda pe tarimul maghiarizarii. Impo-
triva acestei aberante legi se ridica, cu vigoare, Onisifor Ghibu, unul dintre reprezentantii de
seama ai tinerei generatii din Transilvania care, dupa desavirsirea studiilor sale la Universitatea
din Jena si sustinerea doctorului in pedagogie, va prelua, din anul 1910, directia scolilor con-
fesionale ortodoxe romfinesti. Vastele cunostinte acumulate la prestigioasa universitate gen:liana-
www.dacoromanica.ro
6 a. 2676 1241
 consideratA pe drept euvint citadela pedagogiei universale ver fi puse, cu succes, in slujba
militantismului politic si national. In perioada anilor 1910-1914 a fost un adevdrat catalizator
In actiunea de indrumare i organizare a luptei pentru salvarea colii romanesti din Transilvania,
lar in anii primului rdzboi mondial (1914-1918), prin activitatea sa neobositA, a deveriit 'unul
dintre artizanii de seamA ai unirii tuturor romanilor intr-un singur stat national.
Onisifor Ghibu a reusit sA imbine, In mod fericit, activitatea practicA de coni,Litor
al scolilor confesionale ortodoxe cu cea publicisticA, aceasta din urind completind-o pe cea
dintii. Numeroase articole, apArute in presa vremii, sint semnate cu pseudonime din motive de
oportunitate si nu din lipsd de curaj sau rAspundere. In scrierile sale, este la fel de necurtAtor, atit
fatA de autorii i sustindtorii politicii de maghiarizare, cit i fatd de acei dintre roman! carp, luati
de val, temindu-se de represalii din partea autoritAtilor de stat, par a se fi obisnuit cu noua situa-
tie. Multe dintre atacurile sale se indreaptA spre cei ce se aflau direct implicati in problemele
scolii, avind mad responsabilitati in acest sens mitropolitul, episcopii. Consistoriul sibian sau
consistoriile diecezane sau cei care ar fi trebuit sd se implice conducerea Partidului National
Roman si sectia scolard a Astrei. Desi, uneori, Onisifor Ghibu exagereazd prezentlnd situatia ca
fiind mult mai gravd decit in realitate, aceastA suprasolicitare are acoperire in scopul prmArit
si anume sensibilizarea tuturor romanilor de la Wan la mitropolit fa% de pericolul care
le ameninta existenta nationald. Analizind, pe bath' de statistici, situatia reald a scolilor primare
romanesti din Transilvania, la citiva ani dupA aplicarea legii lui Apponyi, constath ca, pind in
1910 (deci la numal trei ani), s-au pierdut circa 500 de unitati de invAtAmint, ceea ce reprezinta
cam a sasea parte din numArul total al acestora.
Actiunea lui Onisifor Ghibu, de informare a opiniel publice si de mobilizare a .tuturor
eforturilor, In vederea salvArii scolilor romanesti expuse unei puternice presiuni din partea gayer-
nantilor unguri, depAseste granitele Transilvaniel, multe dintre articolele sale au apArut in perio-
dicele vremii din Romania si Bucovina. Una dintre problemele acute cu care se confruntau coliIe
omanesti din Transilvania o constituia lipsa de fonduri. Legea Apponyi prevedea, printre altele,
rnchiderea seolilor confesionale romanesti care nu posedau localuri corespunzAtoare (de unde
numeroase abuzuri, autoritAtile putind Inchide numeroase scoli pe acest motiv, deschizind, in
acelasi timp, scoli de stat, in localitatea respectivA, cu limba de predare maghiard) si obligativi-
tatea respectArii unui plafon minim de salariu pentru invdtAtori, ceea ce insemna de fapt, o
dublare, fatii de perioada anterioarA, a veniturilor acestora. Dupa cum se poate observe, prin
aceasta autoritAtile de stat urmAreau atragerea invAtatorilor, prin cointeresare materiald, la
politica de maghiarizare stiind cA fondurile bisericii, destinate intretinerii scolilor confesionale,
erau limitate. In vederea eliminArii acestui neajuns, Onisifor Ghibu face un vibrant ape,1 la toti
romanii din Transilvania, indiferent de starea lor socialA sau confesionald, sA renunte la Q parte
din veniturile proprii, pentru a le dona colilor, solicitind ajutorul, mai ales, celor cu situatie
materialA infloritoare i bancilor romanesti, acelasi apel fiind adresat i celor din Tara. Apelul
lansat nu a rdmas fSrS ecou, deoarece In Transilvania cit si in Romania veche s-au strins impor-
tante sume care au fost donate scolilor, solidaritatea tuturor romanilor, indiferent de provincia
In care trdiau, s-a manifestat si de acestA data plenar. Merita a fi remarcat, aici, gestul plin de
noblete si patriotism al romanului basarabean Vasile Stroiescu posesorul unei mad averi
care a donat scolilor i altor institutii romanesti din Transilvania peste un milion de coroane.
Acest mecena al romanilor din Transilvania a intervenit, de nenumdrate ori, in spirijinul dife-
dtelor institutii aflate in situatii dificile, devenind un adevArat model demn de urmat pentru toti
romanii. Pentru tot ce a fAcut, romanii din Transilvania nu 1-au uitat, i dupd realizarea Roma-
nue! Mari, ca un omagiu 1-au ales ca reprezentant al lor in Parlamentul tad! intregite. Colaborarea
romanilor din Transilvania cu cei din Bucovina a cunoscut noi dimensiuni la inceputul acestui
veac. DupA cum se stie, aceastA colaborare are rAdAcini vechi manifestindu-se cu pregnantd
In timpul revolutiei din 1848-1849 clnd romanii din cele cloud provincii aflate sub stdpinire
austriacd au cerut unirea lor intr-un singur corp national (memoriul din februarie 1849),
idee reluatd la inceputul deceniului sapte al secolului trecut. Desi acest deziderat nu s-a realizat,
datoritd opozitiei Curtii de la Viena, zolaborarea romanilor a continuat, dar in conditii mai
dificile clupa instaurarea regimului dualist (in anul 1867), deoarece cele clouA provincii slnt inte-
grate In state diferite Transilvania la Ungaria i Bucovina la Austria). Dupd cum reiese din
publicistica sa, o altA preocupare a lui Onisifor Ghibu a constituit-o stringerea relatiilor dintre
romanii transilvdneni i cei bucovineni, in vederea sprijinului reciproc in lupta dusA pentru
apArarea colll nationale supusti presiunilor de maghiarizare i respectiv de germanizare.
DacA situatia in *collie primare, din ambele provincii, era oarecum asemAnatoare, in
*collie gimnaziale, liceale i superioare din Transilvania lucrurile stAteau mult mai rail decit in
Bucovina, un exemplu edificator, in acest sens, 11 reprezintA cele doug universitAti din Cluj
si Cernduti.
In timp ce, la Universitatea elujeand nu era nici un profesor roman, nici mAcar titularul
catedrei de limba l literature romand, la cea din Cernduti se aflau citiva profesori, tineri patrioti
(filologul Sextil Puscariu, istoriculwww.dacoromanica.ro
loan Nistor etc.) care s-au situat in fruntea luptei pentru reali-

1242
zarea unitAtii nationale. Publicarea volumului de publicisticA .Nu din parka aceea reprezintà tin
omagiu adus unuia dintre militantii de seamd ai luptei pentru realizarea unitAtii depline a tuturor
romAnilor intr-un singur stat.
Consider Am Ca aparitia acestui volum reprezintA doar un inceput si a intr-un viitor nu
prea indepArtat, publicistica lui Onisifor Ohibu, risipitA prin periodicele vrernii, va fi pusA in
circulatie, devenind, astfel, un bun accesibil publicului larg.
Ion Beilgradean

CORNELIA PAPACOSTEA=DANIELOPOLII i LIDIA DEMRNY,.

Carte .,si, tipar in societatea ronidneascd i sud- est europeand (secolele
XVII XIX ), Edit. Eminescu, Bucuresti, 1985, 264 p. +
In noul lor volum, Cornelia Papacostea-Danielopolu i Lidia Demény, apreciate cerce-
tátoare de la Institutul de studii sud-est europene, analizeazA evohrtia tiparului In Moldova, Tara
RomAneascA j Transilvania din secolul al XVII-lea i pinA la sfirsitul celui de al treilea deceniu
al secolului al XIX-lea, epocd in care productia de carte devine nu doar mult mai diversificatà
ca gen , adresindu-se unor pAturi sociale mai largi de cititori, dar se scot lucrAri si In alte limbi
in afara slavonei, indeplinind o functie sacralà" in special in literatura de ritual pinA ea-ire mij-
locul secolului al XVII-lea mai ales in greacA si sporadic in turcA, araba i armeand.
Secolul al XVII-lea InregistreazA Infiintarea unor tiparnite dupA incetarea celor care au
functionat in veacul precedent in Tara RomAneascA In centrele de la Cimpulung (1635),
Govora (1637), Dealu (1644), BuzAu (1691) si Snagov (1697), Med a mai aminti si de tipografiile
din resedintele de scaun ale Tirgovistei i Bucurestilor care si-au reluat activitatea In 1649 si
respectiv 1678. In Moldova este intemeiatà sub Vasile Lupu tiparnita de la Mitropolia din Iasi
(1642), In timp ce in Transilvania activeazA tipografiile In limba romanA de la Alba Iulia (1641),
Sebes (1683) si Sibiu (1696). Productia de carte In limba slavond limba consacratA de bisericA
si Curte, corespunzAtoare latinei in Occident decade treptat pinA la fireasca ei disparitie
dupA ultima epocA de strAlucire din vremea invatatului logofAt Udriste NAsturel, cumnatul lui
Matei Basarab, desi a slujit nu numai fertilizArii culturii romAnesti dar i mentinerii credintei II
identitAtii etnice a popoarelor sud-slave din Balcani, circulind indeosebi printre sirbi i bulgari,
vitregiti de dominatia Portii otomane i lipsiti de centre tipografice pe teritoriile ocupate de
cuceritori. Figuri de seamA ale culturii romAnesti, precum mitropoIiii Varlaam i Dosoftei in
Moldova, Simion Stefan in Transilvania, Antim Ivireanul in Tara RomAneascA au contribuit
InsA prin scrierile lor incredintate tiparului In limba nationalA desi cu caracter predominant
religios la uniformizarea i unitatea limbii pe Intreg teritoriul vechii Dacii locuite de romAni,
la mentinerea constiintei nationale, la pAstrarea traditiilor privind originea latinA a neamului
si graiului nostru.
Aparitia primelor cArti cu caracter laic printre care Pravilele imparAte4i (Iasi, 1646)
sau Indrepiarea legii (Tirgoviste 1652) indica desprinderea treptatA a tiparului de sub domi-
natia exclusivA a teologiei, abordarea unui orizont care se va lArgi din ce in ce mai mult spre
stiintele umaniste i literaturA, mai frith, apoi spre stiintele exacte si ale naturii mai tirziu. De
la mecenatul princiar si al lnaltilor prelati, dominant incA in secolul al XVII-lea, se trece gradat,
odatA cu veacul luminilor la comanditari recrutati si din rindurile altor categorii sociale. In
secolul al XVII-lea tirajul de cArti se limiteazA hied la un numAr redus, variind intre 200 si 400
de exemplare, dar dupA cum demonstreazA una din autoare, Lidia DernAny, existd carp ca de
pildA Cazania lui arlaam (1643), Indreptarea legii (1652) si mai ales Biblia lui Serban Canta-
cuzino (1688) ce au atins un tiraj de vreo mie de exemplare, cunoscind o mare circulatie in toate
provinciile romAnesti, numai In Transilvania fiind identificate sute de exemplare in diferite
centre urbane si rurale. Aceste carti subliniind constiinta unitAtii de neam a tuturor romAnilor
de pretutindeni" au avut ecoul cuvenit in rindul maselor in pohda pretului lor de cost foarte
ridlcat In aceastii epocA, dupA cum demonstreazA Lidia Demény prin elocvente comparatii cu
evaluarea altor produse de larg consum agro-alimentare sau animaliere. In sfirsit, rAspindirea
cArtii tipArite a stimulat invAlarea scrisului si a cititului in cercuri mai largi, usurind pAtrunderea
slovei scrise i In medii sociale mai modeste. Lidia Demény ajunge la concluzia importantA cA
productia de carte romaneascA din Moldova si Tara RomAneascA circulind in Transilvania a
ajutat nu numai la unificarea i purificarea limbii in intreg spatiul locuit de romAni, dar a con-
stituit l un reflex de apArare a ortodoxiei ca religie nationala impotriva subtilelor procese de
desnationalizare urrnArite prin convertirea romAnilor ardeleni la catolicism sau calvinism.
Asupra importantei tiparului de limbA greacA in tArile romAne pinA la 1830 s-a aplecat cu
multA acribie i cornpetentA cealaltA autoare a cArtii, Cornelia Papacostea-Danielopolu. Ea a sub-
liniat pe bunA dreptate faptul CA limba greaca a fost folositd In tiparul din spatiul romAnesc ca

www.dacoromanica.ro 1243
 un vehicul de cultura in cadrul ambiant creat de ortodoxie In sud-estul Europei i Orientul
crestin dominate de puterea otomand. Cornelia Papacostea-Danielopolu a demonstrat foarte
convingator cã nu se poate vorbi in secolul al XVIII-lea nici de o dominatie" a culturii grecesti
asupra celei romanesti, nici de o asa zisa perioada greacA" a culturii romAnesti, ci numai de
confluente si de raporturi benefice reciproce. Interesul pentru cartile aparute in greceste, atit
In árile noastre cit si peste hotare, in special la Venetia i Viena abordind domenii a-tit de
variate, ca istoria, geografia, filosofia rationalistA i luministä, stiintele exacte i economice este
ilustrat elocvent de Cornelia Papacostea-Danielopolu printr-o statistica a numerosilor prenume-
ranti din orasele romAnesti (Bucuresti, Iai, Craiova, Botosani, Galati, Focsani, Brasov si Sibiu)
ce au achizitionat asemenea lucrari intre 1783-1821. Totodata autoarea atrage atentia asupra
faptului evident cá tiparul de limbA greacA din %rile romane n-a concurat in nici un fel pe cel
In limba nationalà ; in secolul al. XVIII-lea au fost tiparite, de pildA, numai 54 de cal-0 in limba
greack fata de 617 in limba romana, iar in perioada 1800-1830 doar 62 cArti grecesti fat A de
864 romanesti.
Lectura cArtii celor doua autoare indeamna, insa, si la unele reflexii. Intr-un fel racordul
Intre partea alcAtuitil de Lidia Demény cu cea redactata de Cornelia Papacostca-Danielopolu nu
.este perfect realizat, datorita unui unghi putin diferit de tratare a subiectului abordat ce impie-
died sudura lucrarii intr-o viziune unitara. Astfel, in timp ce prima din autoare se apleaca asupra
intregii productii literare tiparite in spatiul romAnesc in secolul al XVII-lea, indiferent de limbd,
cea de a doua se arata interesatA doar de difuzarea grecesti in principate, facind abstractie
de faptul ca a fost imprimatà In tara noastrA sau in alte centre de peste hotare ca Venetia si
Viena. Este cert ca vocatia carpi de limbA greacA a corespuns unei necesitAti de ordin cultural
mai larg, dep5sind spatiul romanesc i extinzindu-se in Intreaga Peninsula Balcanica, dar in
felul acesta nu mai putem urmari cu suficientA claritate destinele carpi tiparite In limba natala
In principate, Transilvania sau la Buda, de pilda. Dupa cum subliniaza pe buna dreptate Cornelia
Papacostea-Danielopolu, cartea romaneasca a avut o pondere netil asupra celei de limbA greacA
In tam noastra, dar impactul ei asupra culturii autohtone, oarecum, ne scapa. Este o dimensiune
care, desigur, n-a stat In atentia autoarei, dar poate cu alt prilej, ar fi nimerit A. continue analiza
productiei de carte in limba materna' pina la 1830, in comparatie cu cea tiparita in limbi straine,
incluzind rusa i germana i ocazional franceza. Ca productia de carte nationala a atras atentia
strainilor contemporani ei este un fapt cert ; ea n-a scdpat nu numai marturiilor calatorilor straini
ai epocii dar i unor martori mai avizati ca, de pildd, consulilor puterilor europene in principate.
Astfel, rezidentul Imperiului habsburgic la Bucuresti, Stephan Ignaz Raicevich se arata intere-
sat la 16 septembrie 1782 de titlul i pretul cArtilor autohtone tiparite la Mitropolie i desfacute
in resedinta de scaun a Tarii Românesti (E. de Hurmuzaki, DocLunente prioitoare la istoria romd-
pilor, vol. XIX1, Bucuresti, 1922, p. 54 55, doc. LV). Si astfel de exemple s-ar putea inmulti, dar
ar insemna sA ne departam prea mult de subiectul nostru. Indiferent de sugestia fAcuta sau mai
degraba de dezideratul exprimat cartea Corneliel Papacostea-Danielopolu si a Lidiei Demény,
inteligent scrisA, cu talent si competenta, se recomanda de la sine cititorului interesat, dornic sA
se instruiasca i sA descopere adevAratele dimensiuni ale vechii noastre culturi prin tipar, ce a
slujit totodatA i ridicArii intelectuale a popoarelor oprimate din Balcani.
Paul Cernovodeanu

GHEORGHE ZAHARIA, ION CIT-P.A, Participarea Romaniei la infrin-

gerea Germaniei naziste, Edit. Politica', Bucure§ti, 1985, 362 p.
Literatura stiintifica privind desfAsurarea celui de-al doilea rAzboi mondial s-a inibogAtit
cu o noua lucrare de prestigiu, riguros alcatuita, pe baza unor interesante documente si a unei
bogate informatii de specialitate, In care este readusa in actualitate problema participarit Roma-
niei la Infringerea Germaniei naziste. Scrisa de doi militari de carierk veterani ai celui de-al
doilea rAzboi mondial, autorii trdind dinanntru o buna parte din evenimentele descrise, cartea
are marele merit de a infatisa cu claritate i francheta date si fapte deosebit de importante pentru
Intelegerea unor momente definitorii din viata politica' a Romaniei intre anii 1940-1945. Fiind
rezultatul unei munci indelungate, desfAsurata cu rAbdare i pasiune, tinind cont de adevarurile
obiective ale istoriei, corelind fiecare data cu documentele vremii studiate cu meticulozitate si
responsabilitate, cu un fel de autocontrol asupra fiecarei afirmatii, cartea intregeste informatia
mai ales interpretarea unor importante evenimente romAnesti, cu integrarea lor in contextul
istoriei universale contemporane.
Lucrarea se bucura de un interesant studiu introductiv intitulat RadAcinile istorice ale
luptei pentru infaptuirea revolutiei de eliberare nationala i socialA, antifascistA i antiimperialis-
AA" semnat de Ion Popescu-Puturi.

1244 www.dacoromanica.ro
 In priniul capitol , Lupta foilelor patriotice, in frunte cu Partidul Comunist Roman,
pentru eliberarea tarii de sub dominatia nazistd" , sint cuprinse multe idei noi si mai ales clari-
ficate, cu deplina competentd, unele notiuni ca de pildd conceptul de dictatura, trasilturile
dictaturii militaro-fascisla din Romania, raporturile dintre insurectie si revolutie, autorii atra-
gind atentia asupra necesitatii regindirii unor fapte si evenimente. Sint analizate conditiile interne
si externe In care s-au derulat evenimentele politice din Romania, definite unele specificitati
ale acestora, factorii care au determinat pozitia anumitor grupAri politice, participarea lor la
lupta antihitlerista, situatia fronturilor in cel de-al doilea rdzboi mondial, lupta de rezistenta
antifascistd a popoarelor, in special a celor din zona sud-estului Europei.
De o deosebitd actualitate este capitolul Inceputul revolutiei de eliberare nationald si
socialA, antifascistd si an tiimperialistd" in care, aldturi de marea bogdtie de date, sintetizatd
In functie de desfasurarea evenimentelor insurectionale din August 1944, sint o serie de conside-
ratii cu multe aporturi originale ce ajutd la Intelegerea importantei internationale a revolutiei
romanesti, precum si a luptei maselor populare din Tara noastrà pentru profunde transformari
democratice. De mare utilitate este si harta referitoare la luptele din timpul insurectiei si acope-
rirea frontierelor (23 31 august 1944) pe care sint punctate localitAtile si zilele in care s-au purtat
luptele, dispozitivul de acoperire al trupelor romane, situatia trupelor sovietice In mars si ofensiva.
Urmdtoarele capitole, intitulate sugestiv, Eliberarea partii nord-vestice a tdrii" (capitolul
III) si Armata romand In operatiile de pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei, si Austriei" (capi-
tolul IV) descriu cele mai importante operatii militare ale trupelor romane In colaborare cu cele
sovietice pentru eliberarea teritoriului romanesc rapit prin odiosul dictat de la Viena din 1940
de care Ungaria horthysta (Intre 1 septembrie si 25 octombrie 1944) si apoi, continuarea actin-
nilor pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei si Austriei pentru eliberarea acestora de ocupatia
trupelor hitleriste (octombrie 1944mai 1945), scotindu-se In vedere eroismul si abnegatia
acestora, aportul lor la cauza comund a Natiunilor Unite.
Incadrarea sacrificiilor umane si materiale ale tarii noastre in ansamblul general al ef or-
turilor facute de toate natiunile participante la coalitia farilor antifasciste pune in evidenta
cu si mai multi claritate rolul si. locul Romaniei in lupta pentru infringerea fascismului, pentru
capitularea neconditionatd a Germaniei naziste la 9 Mai 1945.
Ultimul capitol (al cincilea), Bilant general si perspective " sintetizeaza intreaga con-
tributie umand si economicA a poporului roman la inflingerea Germaniei naziste care ne indrep-
fateau la obtinerea statutului de Tara' cobeligerantà. Pe bunA dreptate autorii subliniazA faptul
ed neacordarea cobeligerantei a sporit dificultAtile de refacere economicd postbelicA a Romaniei"
(op. 337). Cartea se Incheie cu citeva date utile privind participarea delegatiei romane la Con-
ferinta de pace de la Paris, din 1946, si semnarea la 10 februarie 1947 la Paris, a Tratatului de
pace dintre Romania si puterile aliate si asociate.
Nu putem Incheia aceastA sumarA prezentare a unei cArti voloroase ce contribuie la afir-
marea istoriografiei romanesti contemporane prin caracterul stiintific, analiza obiectivd si per-
tinenta a tuturor datelor luate in discutie, fara a semnala marea utilitate a hartilor, cit si indicele
general, care contribuie la lnalta tinuta stiintifica a acestei originale lucrari ce pune In circulatie
date si fapte noi Intr-o interpretare judicioasd, argumentatd stiintific si documental..
Gelcu Maksutovici

www.dacoromanica.ro 1245
 REVISTA REVISTELOR DE ISTORIE

Past & Present. A Journal of Historical Studies", Numbers 102-105,

February November, 1984, 708 p.
Periodic de exceptie in peisajul istoriografiei britanice contemporane Past & Present"
a fost initiat in februarie 1952 de un grup de istorici de orientare marxistd 1. Tn decursul anilor
el s-a impus prin studii i articole de analizd comprehensivd, ce trateazA variate aspecte ale isto-
riei social-economice, ideologiei, mentalitAtilor i mobilitAtii sociale. In paginile sale au semnat
Intre altii Maurice Dobb, Gordon Childe, Claude Cahen, Pierre Villar, B. F. Porsnev, H. K. Taka-
hasi, José Luis Romero. In prezent editorul revistei este profesorul T. H. Ashton de la Colegiul
Corpus Christi din Oxford. in colegiul de redactie mentiondin pe Eric J. Hobsbawm, Robert
Browning, R. H. Hilton, Keith Hopkins, Lawrence Stone s.a.
Cele patru numere apdrute in 1984 atrag prin diversitatea temelor abordate i concluziile
solid argumentate tiintific. In domeniul istoriei antice Fergus Millar de la University College din
Londra examineazd impactul politicii Imperiului Roman asupra popoarelor din bazinul Mdrii
Mediterane in The Mediterranean and the Roman Revolution, Politics, War and Economy (p. 3-24)
(February). Autorul scoate in evidentA cA Mare Nostrum a fost axul central al Imperiului, ceea
ce a explicat preocuparea Romei pentru un control efectiv In zond. Un remarcabil studiu izbu-
teste Chris Wickham de la Universitatea din Birmingham in The Other Transition, From the
Ancient World to Feudalism, (p.3-36) (May). Pe baza unei bibliografii bogate sint reinter-
pretate unele concluzii deja cunoscute privind sfirsitul antichitAtii".
Wickham opineazd cä transformdrile economice generatoare de s. lturi calitative nu pot
fi supuse unor tipare imuabile. Totodatd el combate t eoria conformil cdreia modul de productie
feudal a fost o sintezA intre cel sclavagist si cel gentilico-tribal, a cdrui purtdtor au fost popoa-
rele migratolre. Feudalismul era deja prezent in Imperiul Roman ca Un sistem economic
subsidiar cu mult Inainte sd vind germanii" (p. 34). Cauzalitatea fenomenului delicventei in
Imperiul Roman este suprinsA de Brent D. Shaw de la University of Lethbridge, Alberta in
articolul Bandits in the Roman Empire, (p. 3 52) (November). Utilizind literatura populara
operele scriitorilor antici in mdsura in care s-au pdstrat, istoricul canadian pune In lumind
numeroase trAsAturi inedite ale statutului socio-juridic ale categoriei de latrones".
Istoria Evului Mediu cu preadere In Anglia este investigatd In cinci contributii. Magna
Carta and the Local Community 1215 1259, (p. 25-65) (February) este titlul interventiei lui
J.-R. Maddicott de la Exeter College din Oxford. Magna Charta nu a reusit sd asigure res-
pectarea privilegiilor comunititilor locale. Programul de reforme aplicat Intre 1258-1265 a
desdvirsit documentul promulgat sub Joan Gel FArd de Tara si a definit politica regalitAtii si
a nobilimii fatd de comunitdtile locale. John Langdon de la University of Birmingham de-
monstreazA in Horse Hauling, A Revolution in Vehicle Transport in Twelfth-and-Thirteenth-
Century England? (p. 37-66) (May) falsi tatea imaginii care a acreditat pentru epoca medievald
o stagnare a progreselor tehnologice. Calul a fost principalul mijloc de transport al omului
pentru o lungd perioadd de timp. Folosirea tractiunii cailor pomenitd documentar pentru intlia
oard In Anglia, In 1100 i apoi masiv In secolul al XIII-lea a marcat profund mentalul colec-
tiv 2. De asemenea, corelatia Intre cresterea puterii de tractiune a cailor i dezvoltarea eco-
nomiei engleze In secolele XIIXIII pare... sd fie niai mult decit incidentald" (p. 66). Prin
prisma literaturii religioase Susan Brigden de la Lincoln College din Oxford formuleazd semni-
ficatia religiei catolice In secolul al XVI-lea pentru locuitorii Londrei In Religion and Sbcial
Obligation in Early Sixteenth-Century London (p. 67-112) (May). W. G. Runciman de la Trinity
College din Cambridge se opreste la dominatia saxonior in Anglia. In studiul Accelerating Social
Mobility, The Case of Anglo-Saxon England, (p. 3-30) (August) Runciman descifreazd con-
textul general al procesului de mobilitate pe scara ierarhiei sociale. In societatea predominant
agrard anglo-saxond pdmintul a constituit criteriul fundamental al statului social. Accelerarea
evolutiei sociale de la inceputul secolului al VIII-lea i pind la mijlocul celui de al X-lea
s-a desfAsurat pe fondul unei prosperitati economice, a progresuhii crestinismului dar si a vio-
lentei endemice. Desi ni s-au transmis putine izvoare contemporane mama epidemie de ciumd
din 1384-1349 si-a pus pecetea asupra realitAtilor economice i demografice medievale. Arti-
colul profesorului R. H. Hilton de la Universitay of Birmingham intitulat Small Town So-
ciety in Englana before the Black Death, (p. 53-78) (November) infatiselzd organizarea socio-

1246
www.dacoromanica.ro
profesionala a micilor orase (de exemplu Thornbury, Tamworth, Haleswowen; Newmarket)
premergatoare flagelului devastator, raporturile lor tensionate cu regalitatea i seniorii pe do-
meniile cArora se aflau.
Sumarul periodicului semnaleazd sj atentia pentru istoria culturii i mentalitAtilor.
Martin Ingrain de la Queen's University din Belfast in Ridings, Rough MLsic and the Reform
of Popular Culture" in Early England (p. 79-113) (November) si respectiv Gerald Strauss si
Richard Gawthrop de la Indiana University In Protestantism and Literacy in Modern Germany,
(p. 31-55) (August) incearca o interpretare noua asupra fenomenului de cristalizare a culturii
populare engleze si a repercusiunilor raspindirii Reformei protestante asupra procesului de alfa-
betizare in Germania. Extrem de interesanta ni s-a pdrut contributia lui Felicity Heal din Oxford,
The Idea of Hospitality in. Early Modern England, (p. 66-93) (February). Istoria vietii de toate
2ilele a purtat amprenta modului de via VA hurghez, sobru i cumpAtat, a atitudinii purita-
nului Tata de semenul sau. Autoarea a prelucrat date din manualele de buna purtare" editate
.de George Wheler, William Gouge, Richard Braithwait si a intrevazut in ospitalitate o veri-
tabila virtute i o trasatura a spiritului uman. Linda Coley de la Yale University discuta despre
evolutia cultului regalitatii sub domnia lui George al III-lea, singurul monarh care s-a bucu-
rat de o popularitate deosebita dupA revolutia burgheza din 1642-1649. In The Apotheosis
of George III, Loyalty, Royalty and the British National 1760 1820 (p. 94-129) (February)
Coley are prilejul de a dezvalui dimensiunile reale ale interactiunii patriotismului i loialismului
fata de persoana suveranului. De fapt renasterea cultului regal s-a incadrat organic in reactia
conservatoare, ce s-a conturat ca o contrapondere la revolutiile burgheze din secolul al XV III-lea.
Societatea chineza domined de virtutile propovaduite de confucianism a rezervat femeii o
situatie aparte 8. El este cercetat de catre Mark Elvin de la St. Antony's College din Oxford
In Female Virtue and the State in China (p. 111-152) (August).
Problematica complexa a miscdrilor sociale transpare din articolele lui Dale Edward
Williams de la Loyala University din New Orleans Morals, Markets and the Englsh Crowd in
1766, (p. 56-73) (August) si respectiv A. P. Kannangara (India), The Riots of 1915 in Sri
Lanka, A Study in the Roots of Communal Violence, (p. 130-165) (February). In primul caz
-se starule asupra tulburarilor populare din septembrieoctombrie 1766 in Anglia generate de
lipsa de hrana. Ele au fost apreciate de George Rude drept prototipul miscArilor protestatare
din secolul al XVIII-lea. In schimb in al doilea caz shit urmarite detailat cauzele miscarilor
religioase din 1915 In Ceylon, de fapt infruntarea Intre musulmani si budisti in legatura cu
organizarea procesiunilor eclesiastice. Retin a tentia in anexa explicatiile cu privire la costa in
marea insula din sudul Indiei.
Procesul Revolufiei Industriale i studierea structurilor economice in secolul al XVIII-lea
Inregistreaza noi valente in cercetarea pluridisciplinara contemporana. 0 privire exhaustiva
asupra istoriografiei revolutiei industriale in Marea Britanie of era David Cannadine de la
Christ's College in The Present and the Past in the English Industrial Revolution 1880 1980,
(p. 131-172) (May). Canna dine arata ca in orice epoca istoriografia a reflectat doar partial
componentele revolutiei industriale, conjunctura politico-economica delimitind orientarea
istoricA. !litre 1880-1920 preocuparile contemporane vizind motivatia sarAciei au influentat
aprecierile consecintelor dezastruoase ale industrializarii. Dominanta critica fea de revolutia
industrialA s-a impus intre 1920-1950 functie de interesul pentru fluctuatiile economice si ame-
nintarea cu razboiul. Revitalizarea economiei mondiale in anii 1950-1970 a justificat etichetarea
revolutiei masiniste drept prima fazA a cresterii economice. Samuel Clark de la University of
Western Ontario mediteazd asupra revolutiei industriale in Belgia. In Nobility, Bourgeoisie and
the Inaustrial Revolution in Belgium, (p. 140-175) (November) autorul urmareste cu precadere
consecintele sociale ale industrializarii in Belgia, subliniind ea desi burghezia s-a erijat in postura
de factor conducAtor, nobilimea a decAzut foarte lent flind favorizata in stapinirea de fonduri
funciare. J. M. Neeson de la Queen's University, Ontario intocmeste un studiu de istorie
locala in The Opponents of Enclousure in Eighteenth-Century Northamptonshire (p. 114-139)
(November). Cu ajutorul izvoarelor locale Neeson reflecta dirza rezistenta a micilor proprietari
In fata unui fenomen ce le-a amenintat singura sursa de existenta. Opozitia lor manifesta
nu a fost roclul unor Imprejurari, ci produsul unor cauze profunde social-economice. Una din
temele care au individualize curentele politice in revolutia burgheza din Franta din 1789-1794
a fost problema agrara 4. In The Read Scare" of the 1790's, The French Revolution and the
Agrarian Law, (p. 113-130) (May). R. B. Rose de la University of Tasmania examineaza
politica guvernului revolutionar fata de lumea rurala. In ampla dezbatere ivita s-au implicat
Jean-Paul Marat, abatele d'Olivier, Camile Desmoulins, Bertrand Barere, Maximilien Robes-
pierre, Restif de La Bretonne, Nicolas de Bonneville s.a. Imensul transfer de proprietate funciara
realizat in anii revolutiei a favorizat Insd noii imbogatiti" si nu taranimea, care a furnizat
deseori importante contingente fortelor revolutionare.
Periotlicul publica si unele comentarii vis-a-vis de studiile deja aparute Si insereaza nou-
LAW e editoriale de specialitate. Aleasa tinutA stiintificA, interpretarile inedite i pline de substanta,
www.dacoromanica.ro
1247
materialul auxiliar abundent grafice, ilustratii etc., apelul insistent la cadrul extraeuropeang
rezervii lui Past & Present" un loc meritoriu alAturi de publicatii de traditie, precum : Eco-
nomic History Review, Annales E.S.C.", History Workshop, A Journal of Socialist Histori-
ans", The English Historical Review", Comparative Studies in Society and History".
Mihai Manea

NO TE
I Pentru o privire retrospectivA, Christopher Hill, R. H. Hilton, Eric J. Hobsbawm,
Origins and Early Y ears in Past & Present, A Journal of Historical Studies", Number 100,
August 1983, p. 3-14 ; Jacques Le Goff, Later History In Ibidem, p. 14-28.
2 Jean Gimpel, Revolufia industriald in Evul Mediu (trad. In lb. romfinA), Ed. Meri-
diane, Bucuresti, 1983, p. 51-56.
3 Vezi pe larg si William Hardy McNeill, In Pursuit of Power, Technology, Armed
Forces and Society since A. D. 1000, Basil Blackwell, 1982, Oxford, p. 24-62.
4 Vezi si Albert Soboul, Problemes paysans de la revolution 1789 1848 Etudes d'histoire
revolutionnaire, Paris, 1983.

www.dacoromanica.ro
1248
 REVISTA DE ISTORIE

INDEX ALFABETIC
AN XXXIX 1986

GENERALITATI, ISTORIOGRAFIE, TEOR IA SI METODA ISTORIEI

Nr. Pag.
Unirea Principatelor Opera a maselor populare
* * * 1 3
BADEA MARIN, Pacea si rázboiul in gindirea si practica politica a clasei munci-
toare a Partidului Comunist Roman 11 1069

tipologie posibild . . . ........ .

CONSTANTINIU FLORIN, Rftzboi si pace in Europa secolului al XVIII-lea ; o
. . . . . . . .
HUREZEANU DAMIAN, Fundamentul teoretic al fauririi Partidului Comunist
11 1109

Roman 5 440

ISTOR IA ROMAN IEI

Istorie contemporand

BITOLEANU ION, Actul ratificarii tratatelor de pace in corpurile legiuitoare ale

Romfiniei 1920 1 44
BUDRIGA VASILE, Evolutia legislatiei electorale din Romania. 1946-1985 . . 4 368
IACOS ION, Ideea de unitate muncitoreascA in activitatea organizatiilor functio-
narilor publici (1935-1937) 5 454
IONITA EL ISABETA, Cercul femeilor muncitoare de pe linga sindicatele unitare 3 226
IONITA GHEORGHE I., Partidul Comunist Roman in fruntea luptei pentru eli-
berare sociald si nationala, pentru construirea socialismului In tara noastrA 4 313

........... . . ..... .
LACHE STEFAN, Procesul de la Brasov din 1936 manilestare antifascistA a
poporului roman
PETREANU ELISABETA, Aspecte noi ale politicii Romaniei privind dezvoltarea
5 421

relatiilor de pace, prietenie si colaborare cu toate statele din sud-estul

european (1965-1985) 11 1061
PETREANU ELISABETA, Citeva consideratii pe marginea propunerii roma-
nesti din 1957 privind Imbunatatirea climatului politic din sud-estul euro-
pean dupA al doilea rAzboi mondial 5 485

noastre socialiste. Premise istorice ........... .

PETREANU NICOLAE, Partidul Comunist Roman centru vital al natiunii
. . . . . 4 330

..... .
SURPAT GHEORGHE, TransformArile In structura populatiei, socialA si de
clasd in procesul construirii socialismului In Romania (I)
SURPAT GHEORGHE, TransformArile In structura populatiei, socialA si de
. 3 211

clasA in procesul construirii socialismului In Romania (II) . . . . . . 4 388

UDREA TRAIAN, ModificAri in structura agriculturii si in relatiile agrare din Ro-
mania In anii 1939-1944 3 276
UDREA TRAIAN, Partidul Comunist Roman principal partid de guvernAmint
dupd 6 martie 1945 5 469
UDREA TRAIAN, Victoria fortelor revolutionar-democratice in alegerile din
noicmbrie 1946 moment decisiv In lupta pentru cucerirea deplinA a
putei ii 10 933

Istorie modernd

CANCEA PARASCHIVA, Situatia mosierimii din secolul al XIX-lea reflectatA

in fiteratura epocii 6 542

www.dacoromanica.ro 1249
HUREZEANU DAMIAN, Participarea Oranimii la rázboaiele cu caracter national
ale Romaniei in epoca moderna (1877-1878 ; 1916-1918) (I) . 2 147
HUREZEANU DAMIAN, Participarea taranimii la rázboaiele cu caracter national
ale Romaniei in epoca moderna (1877-1878 ; 1916-1918) (II) 3 258
dentei . . . . . . . . . . . . . . ............ .
IOSA MIRCEA, Aspecte ale politicii economice liberale dupa cucerirea indepen-
PARASCHIV CONSTANTIN, Incidentul de la Ianina (1905)
. . .
un episod al re-
1 31

latiilor romano-turce 10 947

PORTEANU ALEXANDRU, Partidul politic al clasei muncitoare in istoria in-
stitutionala a Romaniei moderne 4 341
STAN APOSTOL, Trasaturi ale revolutiei romfine de la 1848 . . . . . . . 2 137
TAMPA NATALIA, Preocupári programatice ale miscarii socialiste din Romania
100 de ani de la publicarea primului program marxist din tara noastra Ce
vor socialitii romani" 5 430
TUDORAN GEORGETA. Din lupta socialista pentru afirmarea politica a femeii
la inceputul secolului al XX-lea 2 162

temelia fauririi P C R .......... . ....... .

TUDORAN GEORGETA, Idgalurile sociale i nationale ale poporului roman, la
.
TUDORAN GEORGETA, Pacea i colaborarea internationala ideal al soda-
. . . 4 355

1itilor romani
; 11 1095

Istorie niedie

ANDREESCU STEFAN, Radu Mihnea Corvin, domn al Moldovei si Tarii Ro-

manesti (I) 1 12
ANDREESCU STEFAN, Radu Mihnea Corvin, domn al Moldovei i Tarn
Romanesti (II) 2 119
BALAN CONSTANTIN, Structuri in regimul proprietatii obstilor s5te5ti din
Tara Romfineasca in. a doua jurnatate a secolului 9) XV1I-lea si la ince-
putul veacului urmator 10 962
BOGDAN DAMIAN P., Cancelaria lui Mircea cel Mare (I) . . . , . .. . 7 659
BOGDAN DAMIAN P., Cancelaria lui Mircea cel Mare (II) 8 729

. . . . . ........ . .....
CERNOVODEANU PAUL, Din nou despre pretendentul Neagu Voda" fiul lui
Basarab voievod" . . .
CHIPER MARIETA, Mit sau adevar? Pe marginea unor lasemnari din secolul
6 535

; al XVIII-lea referitoare 19 titlul lui Mircea cel Mare , . . r 7 699

CIOBANU RADU-STEFAN, A fost pierdutil Dobrogea de Mircea cel Batrin? . . 8 764-

Viteazul: o ipotezii . . ........ .

. . ..... ,
CONSTANTINIU FLORIN. Reactia" taranimii MO de legatura lui Miha!
.
DENIZE EUGEN, Relatiile lui Francisc al II-lea Rakóczi cu Spania . . .
.

.
. 3 249
557
MAXIM MIHAI, Cu privire la statutul de 'Ahd al tarilor române fata de Poarta.
Consideratii pe marginea unor izvoare otomane ....... . . . 6 523-
MIHAIL ZAMFIRA, Chilizatia materialä rurala romaneasca ii secolele XIV XV
pe baza cercetarilor etnolingvistice 9 870
OLTEANU STEFAN, Cu privire la inceputurile evului mediu in istoria Romfiniei
(1). Istoriografie , . . 9 855
OLTEANU STEFAN, Cu privire la inceputurile evului mediu in istoria Rominiei
(II). Premisele procesului de aparitie a relatiilor feudale (secolele 1VVIII) 10 982
OLTEANU $TEFAN, Cu privire la inceputurile evului mediu in istoria Romaniei
(III). Cristalizarea relatiilor feudale (secolele VIII X1) 12 1183
PAPACOSTEA *ERBAN, Mircea la Nicopol (1396): o marturie ignorata . . . 7 696
PASCU STEFAN, Structura social-juridica a taranimii din Transilvania medievala 3 237
PIENARU NAGY, Relatiile lui Mircea cel Mare (1386-1418) cu Mehmed I c elebi
(1413-1421) 8 774
POP IOAN AUREL, Stapinirile lui Mircea in Transilvania . . . . , . 7 685
REZACHEV ICI CONSTANTIN, Mircea cel Bãtrin si Moldova 8 746
ROMAN LOUIS, Populatia Tarn Românesti in secolele XIV XV 7 669
STOICESCU NICOLAE, Organizarea statala in vremea domniei lui Mircea cel
Mare 7 625
STEFANESCU STEFAN, Mircea cel Mare personalitate de seama a istoriei
poporului roman . . 7 619
TIGHILIU IOLANDA, Situa tia interna a Tarii Romfinesti in perioada 1386-1418 7 642
www.dacoromanica.ro
1250
 Istorie veche

romane . . . . . . . . . . .....
BICHIR GHEORGHE, Continuitalea dacilor la granita de sud-est a Daciei
........... 9 835
BERCIU DUMITRU, 2500 de ani de la lupta getilor pentru apanrea liberfatii
si independentei . . . . . . . . .
. .

MADGEARU ALEXANDRU, Elemente de istoricitate In memoria populara.

. . ...... . . . 12 1165

Amintirea dacilor si a romanilor 9 843

PREDA CONSTANTIN, Geto-dacii, istorie si civilizatie . . . . . . . .
. . 12 1172
STEFANESCU-DRAGANESTI VIRGILIU, Implicatii de ordin istoric ale unor
schimburi lingvistice Intre proto-romani si uncle populatii strgine cu care
primii au venit In contact in fosta Dacie in primul rnileniu al erei noastre . 10 996
\ ULPE ALEXANDRU, Primele mentiuni antice despre geto-daci in lumina unei
analize istorico-arbeologice 9 825

ISTOR IA UNIVERSALA
DASCALU NICOLAE, Situatia internä din Germania in vara anului 1934 In
viziunea diplomailei românesti si a SUk 10 1008
MADGEARU ALEXANDRU, Specific provincial si ideologie imperialä la Im-
Oran romani de origine traco-dac5 (sec. III e.n ) .
MANEA MIHAI, Pozitia Marii Britanii la Congresul de pace de la Viena (1814
. ...... . . . 2 180

1815) 1 63
OPREA ION M., Conceptia României si Cehoslovaciei asupra securitatii colective
europene si colaborarea lor Impotriva fascismului (1930-1939) (I) . . 11 1082
OPREA ION M., Conceptia Romaniei si Cehoslovaciei asupra securitatii colective
europene si colaborarea lor Imp otriN a fascisrnului (1930 1939) (II) . . 12 1200

DOGUMENTAR
BINDER PAUL, Aurul romanesc In secolul al XVI-lea. Lista lui Joan Czementes
din Cluj despre mimic si spaTatoriile de aur (1560) 1 79
IONESCU DUMITRU P., Construirea cáii ferate Ploiesti-Predeal 1 86
JOITA VIRGIL, Tudor Vladimirescu si Revolutia din 1821 in constiinta romanilor
din Banat si Transilvania 8 795
PETOLESCU CONSTANTIN, Administratia Daciei romilne . . 9 880
POPESCU DAN, FrämintAri si miscari tiiránesti in Banat In primele decenii ale
secolului al XIX-lea 6 571
RUS TRAIAN, Aspecte privind situatia economico-sociald a Tara Motilor
(1918-1940) 6 581
YLAD RADU-DAN, P. S. Aurelianctitor al invkramintului agronomic romanesc 8 802

MEMOR II, CORESPONDENTA, INSEMNAR I

PAVELESCU ION, ADRIAN PANDEA, EFTIMIE kRDELEANU, Prezan me-
morialistul (I) . . . . . . . . . . . . . 10 1023
PAVELESCU ION, ADRIAN PANDEA, EF1 IMIE ARDELEANU, Prezan
memorialistul (II) 11 1119
PAVELESCU ION, ADRIAN PANDEA EFTIMIE ARDELEANU, Prezan
mem orialistul ( III) 12 1215

PROBI.EME ALE ISTORIOGRAFIEI CONTEMPORANE

DELUREANU SFEFAN. Bibliografie selectivá Garibaldi din anii 1982-1985 . . 12 1227
H -REZEANE DAMIAN, 0 abordare socio1ogich a problemelor civilizatiei mo-
derne rom inesti 11 1131

CRONICA VIETH STHNTIFICE

AIFTINCA MARIN, Sedinta publicd de comunidiri la Academia R S R 6 592

AIFTINGN MARIN, Zilele academice istorice" consacrate Implinirii a 150 de ani
de la inauglearea Academiei Mihdilene 2 190
www.dacoromanica.ro
1251
APOSTOL ION, Simpozionul stiintific al cadrelor didactice, cercetatorilor
studentilor dedicat celei de a 65-a aniversari a fauririi Partidului Comunist
R oman 8 808
BERINDEI DAN, Colocviul Societatii de Istorie a revolutiei din 1848" (Paris
martie 1986) . . .. . . . . . 6 593
BUSUIOCEANU ANDREI, Calatorie de studii fn S U A 2 193
CHIPER MARIETA, Calatorie de studii in UR SS . . . . . 10 1035
DASCALU NICOLAE, Calatorie de documentare in R. P. Polona . . . . .
. 4 408
DUTU AT EXANDRU, 0 precizare 3 294
GAVE ILA IRINA, Calatorie de studii In URSS . . 12 1237
IORDACHE ANASTASIE, CM:Rorie de documentare in R. P. Ungara . . . . 3 295
MANOI ESCU RADU, Activitatea stiintifica a cadrelor didactice de la Facultatea
de istorie i filozofie (sectia istorie-filozofie) In anul 1985 . . 5 501
MATE I DOR IN, Activitatea Laboratorului de Studii Otomane in ari1il 1985 . . 7 705
MEHMET MUSTAFA ALI, Turcologia i cel de al \ -lea Congres International de
Turcologie 8 811

. . ...... .
MIHAILESCU MARIANA, Al \ III-lea simpozion Valori bibliofile din patri-
moniul cultural national. Cercetare i valorificare" . . 9 912
in perioada 1918-1944" . . . ....... . ...... .
MOCANU CONSTANTIN, Dezbaterea stiintifica Regimul politic din Romania
. . .
MOCANU CONSTANTIN, Sesiunea anuala de comunicari stiintifice a Centrului
4 407
de cercetari pentru problemele tineretului . . . . ... . 6 591
MOCANU CONSTANTIN, Sesiune de comunicari dedicata implinirii a 600 de
ani de la inceputul domniei lui Mircea cel Mare . . . . . . . . 7 705
MOCANU CONSTANTIN, Sesiunea stiintifica a Academiei Stefan Ghcorghiu" :
Contributii privind istoria României Si uniNersale 10 1033
MOCANU CONSTANTIN, Simpozionul organizat la Radauti in cinstea celei de a
65-a aniversari a Partidului Comunist Roman . . . . . . . . . . . . 8 809
OPRITESCU MIHAI, Sesiunea stiintifica anuala a Institutului de istorie N
Iorga" 10 1031
OLTEANU *TEFAN, Al V-lea Congres international de arheologie slava de la
Kiev 3 294
PIENARU NAGY, Sesiunea stiintifica Mircea cel Mare si epoca so" 9 909
POPESCU DAN, Sesiune de comunicari stiintifice la Lugoj dedicata aniversfirii
a 65 de ani de la faurirea Partidului Comunist Roman ..... . . . 8 810
PREDA CONSTANTIN, CORNELIA STOICA, A XX-a sesiune anuala de ra-
poarte arheologice campania 1985 . . . . . . 9 906
ROMAN LOUIS, Laboratorul de demografie istorica In anul universitar 1985
1986 11 1141
STANCIU ION, Calatorie de studii in S U A 5 505
ERBAN CONSTANTIN, Sesiuni stiintifice muzeale . . . . . . . 5 503
$ERBAN CONSTANTIN, ION SENDRULESCU, Al XIX-lea lectorat de vara
al Societatii de stiinte istorice din Romania 12 1235
$ERBAN CONSTANTIN, TRAIAN UDREA, Al IX-lea simpozion Mehedinti
Culturd i Civilizatie" 9 910
$ERBAN CONSTANTIN, Al IX-lea Simpozion national de istorie i retrologie
agrara a Romaniei 11 1149
TROHANI GEORGE, Simpozionul Terra Antigua Balcanica" . . . . . . . 2 192
a * Activitatea stiintifica a Institutului de istorie N. Iorga" In anul 1985 . . 4 402
*
* a * Al XVI-lea Congres international de stiinte istorice de la Stuttgart. Con-
tributia istoricilor romani 1 96
* * Sedinte de comunicali la Institutul de istorie N. Iorga" 3 292
* a * Sesiunea stiintifica cu tema : Marele Mircea Voievod personalitate pro-
eminenta a istoriei nationale" 12 1234
* * * Simpozionul 600 de ani de la urcarea pe tron a Marelui Mircea Voie-
vod" 12 1234
* * Cr onica 2 194
a Cronica 6 594
* *
a Cronica 9 913
* *
* * Cronica 12 1239

CARTEA ROMANEASCA I STRAINA DE ISTORIE

ADANILOAIE N., Independenfa nafionald a Romániei, Edit. Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1986, 395 p. (Mircea losa) 9 915
www.dacoromanica.ro
1252
BERNARD HENRI, ROGER GIIEYSENS, La bataille d'Ardenne. L'ultime Blitz-
. . . . . . . . ....... . ....... .
krieg de Hiller, Edition Duculot, Paris-Gembloux, 1984, 189 p. (Florin
Constantiniu )
BORD k VALENTIN, CdIdtori $i exploratori romdni, Edit. Sport-Turism,
8 818

Bucuresti, 1985, 501 p. (Paul Cernovodeanu) 10 1038

BOTEZ C., I. SAIZU, Pagini uitate de culture( economicd. Congresele economice
din Romdnia (Iasi 1682 $i 1884 ), Edit. Litera, Bucuresti, 1982, 223 p.
(Gh. Buzatu ) 2 200
BREMOND CLAUDE, JACQUES LE GOFF, JEAN CLAUDE SCHMITT,
L'Exemplum (fasc. 40 din Typologic des sources du Moyen Age Occi-
dental"), Louvain, 1982, 164 p. (Ileana Cdzan-Neagu)
BRODERICUS STEPHANUS, De confliclu Hungarorum cum Solymano Tur-
. .... . 9 926

carum Imperatore ad Mohach historia vcrissima, edidid Petrus Kulcsar, Oratio

ad Adrianum V I Pontificem maximum, edidit Csaba Csapodi, Akadêmiai
KiadO, Budapest, 1985, 92 p. (Bibliotheca scriptorum medii recentisque
aevorum, condita a Ladislao Juhász, series nova, tomus VI) (Serban
Papacostea) 7 718
BL SU IOCEANU ALEXANDRU, Zamolxis sau mitul aacic in istoria qi in legen-
dele spaniole, editie ingrijita. de Dan Slusanschi, Edit. Meridianc, Bucuresti,
1985, 215 p. (Eugen Denize) 9 920
CARD IN I FRANCO, II Barbarossa. Vita triomfi e illusioni di Federico I Impera-
lore, Arnoldo Manclodari Editore, Milano, 1985, 396 p. (Eugen Denize) . . 7 719
CAZANISTEANU CONSTANTIN, MIHAIL E. IONESCU, Sub semnul victoriei,
Fdit. Albatros, Bucuresti, 1985, 303 p. ( Ilie lonescu) . . 4 414
CEAUSESCU, General-locotenent dr. ILIE, colonel dr. FLORIAN TUCA, major
dr. MIHAIL E. IONESCU, capita n ALEXANDRU DUTU, Romdnia qi
marea victorie, 23 August 1944 12 mai 1945, Edit. militarA, Bucuresti,
1985, 312 p. Ion Apostol) 4 412
CEAL SESCU ILIE, FLORIN CONSTANTINIU, MIHAIL E. IONESCU, A
Turning Point in World War II. 23 August in Romania (Un punct de coti-
turA In al doilea rAzboi mondial. 23 August 1944 in Romania), East Euro-
pean Monographs, Boulder, Columbia Univeisi0 Press, New I ork, 1985,
235 p. (Nicolae Dascdlu) . . . . . . 2 195
CIACHIR NICOLAE, GHEORGFIE I3ERCAN, Diplomatia europeand in epoca
Bozgan) . ........... .
moderncr, Edit. stiintificA i enciclopedicd, Bucuresti, 1984, 520 p. (Ovidiu
. . .
-
.
CIFIODARU C., Alexandru cel Bun (23 aprilie 1399 I ianuarie 1432), Edit
. . . . . . . . . . . 6 603

Junimea, Iasi, 1984, 335 p. + 15 pl. (Aurelia Mihaela Coldea) 1 108

CONSTANTINESCU IOANA, Arend(18ia in agricultura Tdrii Romdne$1i $i a
Moldovei pind la Regulamentul organic, Edit. Academiei R.S.R., Bucuresti,
1985, 204 p. (Ludovic Demeny ) 3 300
CONSTANTINESCU RADU, Vechiul drept romeinesc scris. Repertoriul izvoarelor
1340 1610, Directia GeneralA a Arhivelor Statului din B. S. Romania,
Bucuresti, 1984, 311 p. (Olimpia Gulu) 8 814
DERMAKU ISMET, Rilindja Kombelare Shqiptare dhe kolonite shqiplare te
mergimit ne Rumani dhe ne Bullgari (Renasterea nationala albanezA in
coloniile albanezilor emigre ti in Romania si Bulgaria), Prishtind, 1983,
458 p. (Gelcu Maksutovici) 10 1042
DOROV SKY IVAN, Konstantin Jireeek. Zivol a dilo (Konst. Jirecek. Viaja si opera)
Brno, 1985 ;Publicatie editatà de Universitatea 3. E. Purkyné din Brno,
230 p. (Tr. Ionescu-N4cov ) 6 607
DIMA ROMUS, Organizarea politica a fdrdnimii (sfir$i(ul secolului al XIX Ira
inceputul secolului al XX-Iea), Edit. stiintificA i enciclopedica, Bucuresti,
1985, 406 p. (Stelian Neagoe) 5 509
FORSTER STIG, Der doppelte Militarismus. Die deutsche Heeiesrastungspolitik
zwischen status quo-Sicherung und Agression 1890-1913, Stuttgart, 1985,
301-322 p. (Dan Berindei) 8 817
GARLAN YVON, Les esclaves en Grece ancienne, Libraire Francois Maspem, Paris,
1982, 226 p. (Ramiro Donciu) 1 113
GHEORGHIU TEODOR OCTAVIAN, Arhitectura medievald de apeirare din
Romdnia, Edit. TehnicA, Bucuresti, 1985, 349 p. (Nicolae Stoicescu $i
Iolanda Tighiliu) 6 597
GHETIE ION, ALEXANDRU MARES, Originile scrisului in limbo ronvind,
Edit. stiintitica i enciclopedicA, Bucuresti, 1985, 464 p. (Ludovic Demeny ) 7 710
www.dacoromanica.ro
1253
 . ........... .
GHIBU ONISIFOR, Nu din partea aceea, Edit. Eminescu, Bucuresti, 1985, 423 p
(Ion Balgradean) . . . . . . . . . .
GIUSSI OLIN ER, La vie quotidienne des joueurs sous L'Ancien Regime a Paris
12 1241

et a la Cour, Hachette, Paris, 1985, 257 p. ( Mihai Manea) . . . 10 1045

GOLLNER CAROL, PAUL ABRUDAN, Francisc Rdköczi al II-lea ( 1704- 1711),
Edit. militara, Bucuresti 1983, 216 p. (Eugen Denize) . . 8 814
HORNE ALISTAIR, The French Army and Politics, 1870- 1970, Macmillan
Press Ltd., London, 1984, 109 p. (Ovidiu Bozgan) 2 201
IORGA N., Coresponderild, vol. I, Editie, note si indici de Ecaterina Vaum, Edit.
Minerva , Hue uresti, 1984, 478 p. ( Petre Turlea) . . . . . . . . 1 102
KADDACHE MAHFOUD, L'Algerie médievale, Société Nationale d'Edition et
Difusion, Alger, 1982, 194 p. (Eugen Denize) 2 203
LIPATTI VALENTIN, Conferinia pentru securitate i cooperare in Europa, Edit.
Bucuresti, 1985, 310 p. (Mihai Oprilescu) 11 1152
LORINCZ LASZLO, Histoire de la Mongolie des origines d nos jours, Akadérniai
Kiacid, Budapest, 1984, 292 p. (Eugen Denize) 3 307
MALINSCHI Acad. V., Economia, dreptul, diplomalia in viziunea lui N. Titulescu.
Studiu sociologic, Edit. Academiei, Bucuresti, 1985, 202 p. (Eliza Campus) 11 1153
MATE! HORIA C., 0 istorie a lumit antice, Edit. Albatros, Bucuresti, 1984, 447 p.
(Alexandra Madgearu) 9 922
MIHALCU MIHAI, Valori medievale romdnesti, Edit. Sport -Turism, Bucuresti,
1984, 167 p. (tefan 011eanu) 7 709
MONAH DAN, STEFAN CUCOS, Asezdrile Cucuteni din Romdnia, Edit. Junimea,
Iasi, 1985, 198 p. +20 fig. (George Trohani) . . . . . . . . .
. . 9 918
NEGRUTI ECATERINA, Satul moldovenesc in prima jumdtate a secolului al
. ........
X I X-lea. Contribulii demografice, 1 a5i, 1984 (Universitatea Al. I Cuza "),
148 p. (Louis Roman) . .

PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, CORNELIA si LIDIA DEMENY, Carte ;i

. . . 3 297

tipar in societalea romdneascd ;i sud-est europeand (secolele XV II- XIX ),

Edit. Eminescu, Bucuresti, 1985, 264 p. + il. (Paul Cernovodeanu) . . . 12 1243

(Dan Berindei) .......... . . ....... .

PALTANEA PALL, V itifa lui Costache Negri, Edit. Junimea, 1985, 279 p
. . . . . .
PASCU ADRIAN T., loan Axente Sever ( 1821- 1906 ). V iala ;i activitatea mili-
10 1037

tantd. Cuvint Inainte de acad. prof. dr. doc. Stefan Pascu, Edit. Dacia,
peanu ) . . . . . . . . . ....... .
Cluj-Napoca, 1985, 263 p. + indice + facsimile si fotografii (V. Curticd-
PLOETEANU, Dr. GRIGORE, VASILE Z. SUCIU, LAZAR CADARIU, Epo-
. . . . . . . . 2 198

peea de pe llures, Tirgu-Mures, 1985, 328 p. (Paul Oprescu) . . . . 5 516

RIDLEY JASPER, The History of Englana, Macdonald and Co. Ltd., Sidney,
London, 1983, 331 p. (Ovidiu Bozgan) 8 819
ROMEN PALAZUELOS ENRIQUE, LEOPOLDO DE LA ROSA OLIVERA,
ANTONIO MIGUEL BERNAL RODRIGUEZ, Las islas Canarias, Espasa-
Caple S.A., Madrid, 1981, 259 p. (Ovidiu Bozgan) 1 1111
ROWLEY TREN OR, The Norman Heritage 1066- 1200, Routledge and Kegan
P aul, London, Boston, Melbourne and Henley, 1983, 210 p. (Ouidiu Bozgan) 3 304
SALVIOLI GIUSEPPE, II capitalismo antico, Editori Laterz a, Roma, 1985,
212 + LX p. (Ramiro Donciu ) 2 205
SPINET VICTOR, Realildli etnice ;i politice in Moldova meridionald in secolele
X- XIII. Romani i turanici, Edit. Junimea, Iasi, 1985, 238 p. ( loan
Aurel Pop ) 7 708
TERING ARVO, Album acaaemicum der Universittit Dorpat ( Tartu)
1632- 1710, Tallin, V a gus", 1984, 526 p. ( lacob Mdrza) 10 1044
TOTU MARIA, IOAN SCURTU, DOINA SMIRCEA, Din istoria mi;carii demo-
cratice a sludenfilor din Romdnia, Bucuresti, 1985, 204 p. (Gh. I. lonild) 11 1158
VOVELLE MICHEL, Ideologies et Mentaliles, colectia Fondations", Francois
Maspero, Paris, 1983, 329 p, (Mihai Manea) 9 923
ZAHARIA GHEORGHE, ION CUPSA, Participarea Romtlniei la infringerea Ger-
maniei naziste, Edit politica, Bueuresti, 1985, 362 p. (Gelcu Maksulovici) 12 1244
ZERBI PIERO, Mentalita, ideali e miti del Mediaevo, Col. N ita e Pensiero",
Milano, 1985, 355 p. (Alexandru Madgearu) 6 606
4, * * Apararea independenfei patriei obiectiv principal al miscdrii-antifaseiste
din Romdnia 1933-1939, Edit. politica, Bucuresti, 1985, 247 p. Mihai
Oprifescu) 4 416
www.dacoromanica.ro
1254
** * Aspecte ale luptei pentru unitate nalionala. Iasi 1600 1859-1918, Coor-
donalori : dr. Gh. Buzatu, A. Karetchi si dr. D. Viten, Edit. Junimea,
Iasi, 1983, IV + 409 p. (Emeric Mihaly ) . . . . . . . 6 595
* * * Aspects des rapports entre la France et la Suisse de 15'43 a 1939, Actes au
collogue de NeucMtel. Sous la direction de Raymond Poidevin et Louis-
. . . . . . . ..................
Edouard Roulet, Ed. de la Baconniiq.e, Neuchatel, 1982, 215 p. (111ihai
Manea)
* * * Caleitori strdini despre Tarile Romdne, vol. VIII, volum ingrijit de Maria
3 305

Holban (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Paul

Cernovodeanu, Edit. stiintifica i enciclopedica, Bucuresti, 1983, 691 p
(Paul Binaer ) 7 715
* * * Comiletul N afional Anlifascist Roma n, Edit. politica, Bucuresti, 1985, 364 p.
(Mihai Oprilescu) 5 507
* * * Documente privind Unirea Principatelor. Corespondenfa diplomatica englezd
(1856 1859 ), vol. VII, Bucuresti, 1984, 1055 p. (Apostol Stan) . . . . 2 196
* * * Documenta Romaniae Historica, B. Tara Romancasca. vol. V1(1566-1570),
volum lngrijit de Stefan titefanescu i Olimpia I)iaconescu, Edit. Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1985, XXVIII + 369 p. (Mircea Sucia ) 3 302

. . . ............ .
* * * Istoria militara a poporului roman, Edit. militarA, Bucuresti, 1986, XVI
638 p. (Andrei Busnioceanu) . . .
- 12 1240
* * * Mdrumator in Arhivele Statului. Judelul Mures, Directia Generala a Arhi-
velor Statului, Bucuresti, 1984, 391 p. (Nicolae Szabd ) 8 816
* * * Momente ain trecutul medicinii, studii, note si documente, sub redactia
dr. G. Bratescu, Edit. Medicala, Bucuresti, 1983, 988 p. ; Apararea sa-
natafii icri si azi, studii, note si documente, sub redactia dr. G. BrAtescu,
Edit. Medicald, Bucuresti, 1984, 586 p. (Andrei Pippiai) . . . . . 6 601
* * * Nafiunea romana. Genera. Afirmare. Orizont contemporan, Edit. stiin tific a
si encielopedica, Bucuresti, 1984, 688 p. (Gh. I. Ionigt)
* * * Slovenska akademia viea (Academia slovaca de stiinte), (1953-1983). Veda,
. . ..... . 1 101.

rilkladatelstovo slovenskej akadémie vied, Bratislava, 1983, 124 p. +

128 reproduceri (Tr. Ionescu-Niscov) . . . . . . . . . . . 1 110
* * * Szekely Oklevéltar (Diplomatariul secuiesc), serie noua, vol. II, Editat de

. . . . ....... . . ........ .
Demény Lajos i Pataki Joiszef, Edit. Kriterion, Bucuresti, 1985, 440 p
(arolla Solcan)
* * * Teroarea horthysto-fascistd in nord-vestul Romdniei. Septembrie 1940 - . . 10 1041

octombrte 1914, Edit. politica, Bucuresti, 1985, 336 p. (Ion Bcilgradean) 5 512
* * * Transilvania in istoria si constiinfa romdnilor, Institutul de medicind
farmacie Iasi, 1985, 309 p. (Gheorghe Tanascl) 11 1156
* * * Unitatea nafionala a romanilor in epoca moderna, 1121 1918, Edit. Aca-
derniei, Bucuresti, 1985, 278 p. (Mircea Iosa) 4 410

REV1STA REVISTELOR DE ISTORIE

hiver 1984 . . . . ........ .

CAMPUS ELIZA, Relations Internationales". nr. 39, automne. 1984, nr. 40,
. . 6 610

......
. . . . . . . . . .

MANEA MIIIA I, Lupta Intregului popor. Revista romana de istorie militarA",

nr. 1 2/1984 ; 3-5 1985, 384 p . . . . . . . 7 722
MANEA MIIIk I, Past & Present, A Journal of Historical Studies", nr. 102-105,
Februar3 November 1986, 708 p 12 1246-

Index alfabetic (Mihai Oprifescu) 12 1248

.11i/iai 0 pri fescu

www.dacoromanica.ro 1255
REVISTA DE ISTORIE publicA in prima parte studii, note si comunicAri
originale, de nivel stiintific superior, din domeniul istoriei vechi, medii, rnoderne
ci contemporane a Roraniei i universale. In partea a doua a revistei, de infor-
mare stlintificA, sumarul este completat cu rubricile : Probleme ale istoriografiel
contemporane, Cronica vietii stiintifice, Cartea româneasc p strAinn de istorie,
In care se publicn materiale privitoare la manifestAri stiintifice din tarn si strá.i-
nätat t shit prezentate cele mai recente lucrari si reviste de specialitate apnrute
in tar:A l peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sint rugati sn trimitn studiile, notele si comunicArile, precum ii

materialele ce se incadreazn in celelalte rubrici, dactilografiate la cloud rinduri,
trirniterile infrapaginate fiind numerotate in continuare. De asemenea, docu-
mentele vor fi dactilografiate, iar pentru cele in limbi strnine se va anexa tra-
ducerea. Ijustratjjle vor fi plasate la sfirsitul textului. Numele autorilor va fi
precedat de iniVialn, titlurile revistelor citate in bibliografie vor fi prescurtate
conform uzantelor Internationale.
Responsabilitatea asupra continutului materialelor revine in exclusivitate
autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.
Corespondenta privind manuscrisele, schimbul de publicatii se va trimite
pe adresa Comitetului de Redactie, B-dul Aviatorilor, nr. 1, Bucuresti 71247.

REVISTE PUBLICATE LIT EDITURA

ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

REVISTA DE ISTORIE
REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE
STUDII $1 CERCETARI DE ISTORIE VECHE $1 ARHEOLOGIE
DACIA, REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'IHSTOIRE ANCIENNE
REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES .

STUDII I CERCETARI DE ISTORIA ARTEI

SERIA ARTA PLASTICA
SERIA TEATRUMUZICACINEMATOGRAFEE
REVUE ROUMAINE D'HISTOIRE DE L'ART
SERIE BEAUX-ARTS
SERIE THEATRE MUSIQUE CINEMA
www.dacoromanica.ro
 te

DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE

Romanii in cronica notarului anonim al regelui Bela.

Ora§ele in Europa apuseana in Evul Mediu timpuriu.
Un cod agrar romanese din seeolul al XV-lea.
Regimul politico-economic al gurilor Dunarii in seeolul al XV-lea.
Vrile romfine la inceputul secolului al XVII-lea. .

Economia tarilor romane in secolul a XVII-lea.

Conflictul pentru suceesiunea la tronul Austriei 1741 1748. Implieatii
diplomatice §i militare.
infiintarea consulatelor franeeze in Virile romane §i impactul asupra
spiritului romanese.
k'o
Calked romani in S.U.A. in secolul al XIX-lea.
Caleulatorul electronic si informatii numerice. Despre evolutia elasei
marilor proprietari funciari in Romania (1857-1918). -

Un proiect englez de organizare a Prineipatelor din timpul Conferintei de

la Paris (1858). .-
Armata ,§i societatea romaneasea 1859-1877.
Viata socialii a Spaniei in presa rornaneasefi ping la primul rfizboi mondial.
Oamenii de §tiinth i viata politica a Romaniei.
Aspecte ale genezei noului activism" al popoarelor din Ungaria
(1900 1905). . .

Romania i arile-halcanice in perioada 1900-1911.

Consideratii privind social-democratia germanii 1869=1914.
. .

Romania Si eriza roma. (martie 1936).

ho

Relatiile culturale dintre Romania i Marea Britanie (1929-1939). .

Aspecte ale procesului de creare a Frontului National Unit AntijapoLez

7
al poporului ehinez. .
n

. .

, Vk
n'

,
RM ISSO 567-00 I

!I

T. p. Informatia c. 2676
www.dacoromanica.ro
43 856 I
Lei 15
'