Prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător N.

Lupașcu)
Dosarul nr. 2a-1334/21
2-20126724-02-2a-30032021

DECIZIE
29 aprilie 2021 mun. Chişinău
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ
al Curţii de Apel Chișinău
în componenţă:
Preşedintele şedinţei, judecătorul: Nelea Budăi
Judecători: Iurie Cotruță și Viorica Mihaila
Grefierul: Maricica Lungu

Examinând în ședința de judecată publică apelul declarat de Cozma Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cozma Irina
către Cozma Igor privind stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei
de întreținere,
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie
2021, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

constată

La 12.10.2020, avocatul Aliona Gîtlan acționînd în interesele lui Cozma Irina

a depus cererea de chemare în judecată către Cozma Igor privind stabilirea
domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere.
În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că din căsătoria
părților s-a născut fiica comună: *****, a.n. *****.
Reiterează că prin hotărârea Judecătoriei Edineţ (sediul Ocniţa) din
10.08.2020 a fost desfăcută căsătoria încheiată pe data de ***** între reclamanta
Cozma Irina şi pârâtul Cozma Igor.
Susține că, totodată, prin hotărârea menţionată nu a fost stabilit domiciliului
copilului minor comun ***** şi având în vedere că până în prezent pârâtul a
manifestat un total dezinteres faţă de creşterea şi educaţia copilului, sarcina aceasta
revenindu-i în exclusivitate reclamantei, este corect şi moral de a încasa în
beneficiul ultimei din contul pârâtului pensia de întreţinere a copilului minor
comun.
Notează că, în temeiul art. 74 Codul Familie, debitori ai obligaţiei de
întreţinere sunt ambii părinţi care au aceleași îndatoriri față de copil. Obiectul
obligației îl constituie mijloacele necesare traiului, inclusiv mijloacele pentru
asigurarea creşterii, educării, învăţăturii şi pregătirii profesionale a copilului.
Specifică că, conform prevederilor art. 76 din CF al RM, în cazurile când
părintele care datorează întreţinere copilului său are un salariu şi/sau alte venituri
neregulate sau fluctuabile ori primeşte salariu şi/sau alte venituri, total sau parţial,
în natură, ori nu are un salariu şi/sau alte venituri, precum şi în alte cazuri cînd, din
anumite motive, încasarea pensiei de întreţinere, sub forma unei cote din salariu
şi/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanţial interesele uneia
dintre părţi, instanţa judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de
întreţinere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă
bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri conform art. 75.
Indică că, astfel, ţinând cont de faptul că pârâtul lucrează peste hotarele R.
Moldova şi este imposibil de a certificata cuantumul veniturilor pe care le are,
încasarea pensiei de întreţinere, sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri,
este dificilă, chiar imposibilă, consideră reclamanta că e oportun de a stabili
cuantumul pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă plătită.
Menționează că, art.60 Codul familiei stabileşte că, părinţii au dreptul şi sînt
obligaţi să-şi educe copiii conform propriilor convingeri, indiferent de faptul dacă
locuiesc împreună sau separat. La fel, părinţii poartă răspundere pentru dezvoltarea
fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor. Astfel, părinţii sunt datori să crească
copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală
şi socială în mod armonios. Desigur, crearea acestor condiţii de creştere a copiilor
minori presupune şi cheltueli financiare, care sunt obligaţi să le suporte ambii
părinţi.
Susține reclamanta că, pârâtul Cozma Igor, face tot posibilul să se eschiveze
de la obligaţia sa legală, uitând, cu desăvârşire, de faptul că este vorba despre viaţa
şi sănătatea copilului comun, care, chiar dacă este stabilit cu traiul la mama sa
Cozma Irina, rămâne a fi în continuare şi al pârâtului.
Afirmă că, minimul de existenţă pentru un copil cu vârsta între 7 - 1 7 ani, în
anul 2019, potrivit informaţiei Biroului Naţional de Statistică a constituit suma de
2 505, 6 lei. Totodată, suma de întreţinere a unui copil de vârsta între de 7-17 ani
depăşeşte cu mult minimul stabilit de 2 505,6 lei. Deşi este destinată a satisface, în
primul rând, nevoile alimentare ale copilului, obligaţia legală de întreţinere a
copilului, este mult mai complexă decât o simplă îndatorire alimentară, pentru că
are menirea de a procura celui îndreptăţit, resursele necesare împlinirii şi a altor
trebuinţe, precum cele privind asigurarea unei instruiri corespunzătoare, a unei
locuinţe, a tratamentelor medicale. În asemenea condiţii consideră reclamanta că
suma de 3000 lei este rezonabilă pentru a acoperi proporţional cheltuielile de
întreţinere a copilului. Mai mult, suma de 2 505,6 lei constituie minimul de
existenţă pentru un copil, iar cheltuielile reale pe care le suportă reclamanta pentru
întreţinerea, creşterea şi educarea copilului minor ***** sunt mult mai mari, şi
evident nu toate din ele sunt posibil de contabilizat, dar care este obligat să le
suporte şi pârâtul. Respectiv, pensia de întreţinere în mărime de 3000 lei solicitată
este una absolut rezonabilă şi întemeiată.
Reiterează că, referitor la informaţia Biroului Naţional de Statistică, aceasta
poartă un caracter de recomandare şi nicidecum obligatoriu, iar minimul de
existenţă pentru un copil minor între 7-17 ani, nu prevede cheltuielile necesare
pentru dezvoltarea acestuia: procurarea cărţilor, frecventarea anumitor secţii
sportive sau de creaţie, etc., activităţi necesare creşterii şi evoluării
psihoemoţionale echilibrate a copilului. Or, suma solicitată spre încasare cu titlul
de pensie de întreţinere a copiilor minori va asigura copilului un trai decent şi
condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea acestuia, fiind una raţională şi
proporţională cheltuielilor pentru întreţinerea copilului. Iar, pîrîtul îşi permite
material această situaţie şi nu are de suferit în acest caz, fiind încadrat în câmpul
muncii peste hotarele R. Moldova şi anume, în Regatul Unit al Marii Britanii.
La fel, menţionează că, copilul minor ***** locuieşte împreună cu reclamanta
Cozma Irina în *****, în temeiul contractului de comodat din 24.07.2020. Ultima
activând în funcţie de profesor de istorie în IPLT ’’Alexei Mateevici”, or. Cricova,
mun. Chişinău. În aceiaşi istituţie este şcolarizată şi minora *****.
Întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. art. 53, 58, 60, 61, 63, 74, 76 Codul
familiei, solicită reclamanta admiterea prezentei cereri de chemare în judecată,
determinarea domiciliului copilului minor *****, a.n. *****, cu mama sa, Cozma
Irina, a.n. *****; încasarea de la Cozma Igor în beneficiul reclamantei a pensiei
de întreținere pentru copilul minor *****, a.n. ***** în mărime de 3000 lei lunar,
pînă la atingerea majoratului, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,
inclusiv remunerarea asistenței juridice acordate de avocat.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie 2021,
cererea de chemare în judecată depusă a fost admisă parțial. S-a determinat
domiciliul copilului minor ***** d.n.*****, IDNP *****, împreună cu mama,
Cozma Irina, d.n.*****, IDNP *****, s-a încasat de la Cozma Igor, IDNP *****,
în beneficiul lui Cozma Irina IDNP *****, pensia pentru întreținerea copilului
minor ***** d.n.*****, în mărime fixă de 2000 (două mii) lei lunar începând cu
data înaintării acțiunii în judecată- 12.10.2020 şi până la atingerea majoratului
copilului, s-a încasat de la Cozma Igor, IDNP ***** în beneficiul lui Cozma Irina,
IDNP *****, suma de 5100 (cinci mii una sută) lei cu titlu de cheltuieli de
judecată, s-a încasat de la Cozma Igor, IDNP *****, în beneficiul statului taxa de
stat în suma de 720 (șapte sute douăzeci) lei, în rest pretențiile s-au respins ca
neîntemeiate.
La data de 11 februarie 2021, Cozma Igor a depus cerere de apel solicitând
admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
din 26 ianuarie 2021, cu emiterea unei noi hotărâri în partea ce ține de încasarea
cheltuielilor de judecată și a taxei de stat.
Invocă că nu este de acord cu Hotărârea Judecătoriei Chişinău (sediul
Centru) din 26 ianuarie 2021, în partea ce ţine de încasarea din contul său a
cheltuielilor de judecată în mărime de 5100 lei şi a taxei de stat în mărime de
720 lei.
Susține că depunerea cererii de chemare în judecată nu a fost o necesitate,
or, nu a fost împotrivă să achite pensia de întreţinere pentru copilul minor
*****. Mereu a contribuit financiar la creşterea şi educaţia copilului, a fost
alături ori de câte ori a fost necesar.Mai mult, imediat ce a fost pronunţată
Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru a achitat pensia de întreţinere
stabilită pentru cinci luni în mărime de 10 000,00 lei echivalentul a 451,19
GBP.
Afirmă că, ulterior, la data de 09.03.2021 a achitat pensia de întreţinere
pentru alte trei luni (martie, aprilie şi mai), ataşat prezintă dovada achitării şi
dovada confirmării sumei de 270,67 GBP, iar, intimata trebuie să recepţioneze
350 USD, echivalentul la ceva mai mult decît 6000 lei confonn cursului BNM.
Specifică că, prin referinţa expediată și-a expus poziţia că nu este de acord
cu argumentele reclamantei. Situaţia economică, financiară pe care o avea în
a.2014 l-a făcut să părăsească Republica Moldova, or, salariul din acea
perioada nu îi acoperea cheltuielile pe care le avea. Intimata era studenta fără
nici un venit, un copil mic, facturile toate erau pe umerii săi. Pârâta cunoaşte
foarte bine transferurile de bani, coletele, gentile, cadourile, hainele, jucăriile
etc. din iunie 2014 - ianuarie 2020. De asemenea, intimata cunoaşte ca din iunie
2011 (data cununiei) până în septembrie 2015 nu a avut nici un venit, pârâtul
investind în studiile ei. De asemenea Irina Cozma în ultimii cinci ani a locuit
gratis în apartamentul părinţilor săi şi nu a avut nici o obiecţie, chiar dacă a
distrus mobila, tehnica, articolele sanitare şi trăind în mizerie.
Indică că, din discuţiile pe care le-a avut în perioada 11 mai 2020 - 14 mai
2020, adică, anterior depunerii cererii de chemare în judecată, au discutat
referitor modalitatea desfacerii căsătoriei, referitor la cuantumul pensiei de
întreţinere, partajarea unor bunuri cât şi alte cheltuieli. Cu părere de rău,
intimata a considerat de cuviinţă să se adreseze în judecată fără să-l anunţe.
Menționează că, instanţa de fond urma să aprecieze care a fost necesitatea
depunerii cererii de chemare în judecată, atât timp cât a contribuit financiar la
întreţinerea copilului, fapt menţionat expres în declaraţiile sale în cadrul
examinării cauzei în fond şi recunoscut de intimată.
Reiterează că, s-a constatat în ședința de judecată cu certitudine că mereu a
existat o discuţie între ei, iar, litigiile puteau fi şi trebuiau să fie examinate şi
soluţionate amiabil pe cale extrajudiciară. Aşadar, prin depunerea cererii de
chemare în judecată la data când era plecat peste hotare, reclamanta manifestă
un comportament de rea-credinţă, or, dînsa miza pe faptul că se află peste
hotare şi nu va participa la şedinţele de judecată, respectiv, va obţine o hotărâre
în lipsa sa.
Relevă că, legislaţia procedural-civilă în vigoare prevede cazuri similare
când din motivul intentării unei acţiuni cu rea-credinţă, reclamantul este
obligat să suporte cheltuielile de judecată. Prin urmare, instanţa de apel
urmează să caseze hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de încasarea din
contul său a cheltuielilor de judecată în mărime de 5100 lei şi a taxei de stat în
mărime de 720 lei, şi punerea acestor cheltuieli pe seama reclamantei.
În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a
apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea
nu prevede altfel.
În această ordine de idei, Colegiul civil conchide că potrivit materialelor
cauzei, la 26 ianuarie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a pronunțat
dispozitivul hotărârii, astfel, instanţa de apel conchide apelul declarat la data de 11
februarie 2021, ca fiind depus în termenul legal.
În ședința instanței de apel apelantul Cozma Igor și reprezentantul acestuia
fiind citați în mod legal despre data și ora ședinței de judecată nu s-au prezentat, nu
au solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. Întru a nu admite tergiversarea
examinării cauzei, în temeiul art.379 alin.2 CPC, instanța a considerat posibilă
examinarea cauzei în lipsa acestora.
Intimata Cozma Irina fiind citată în mod legal despre data și ora ședinței de
judecată nu s-a prezentat, nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. Întru a nu
admite tergiversarea examinării cauzei, în temeiul art.379 alin.2 CPC, instanța a
considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa acestuia.
Studiind cererea de apel şi materialele cauzei, Colegiul civil consideră că
apelul declarat de Cozma Igor urmează a fi respins, cu menținerea hotărârii
instanţei de fond din următoarele considerente.
În conformitate art. 385 lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de apel, după
ce judecă apelul, este în drept: să respingă apelul şi să menţină hotărîrea primei
instanţe.
Conform prevederilor art.118 alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor
sale dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 130 alin.(1) CPC statuează că instanţa judecătorească apreciază
probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multe aspectual, completă,
nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
 În temeiul art.240 alin.(1) CPC, la deliberarea hotărârii, instanţa
judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă
pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului
juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.
Potrivit dispoziţiilor art.373 alin.(1), (2), (3), (5) CPC, instanţa de apel
verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate,
legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea
circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.
În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile
juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost
stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, apreciază probele din
dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la
proces.
În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi,
instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă
instanţă.
Concomitent, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Astfel, prevederile legale enunţate în mod expres obligă instanţa de apel să
verifice circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe,
precum şi cele care nu au fost stabilite şi este obligată să se pronunţe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Din conţinutul celor relatate Colegiul reţine că sarcina instanţei de apel derivă
reieşind din dispoziţiile art.373 alin.(1), (2), (3), (5) CPC, în condiţiile în care
instanţa de fond a soluţionat fondul cauzei, cu expunerea argumentelor în vederea
admiterii sau respingerii acţiunii în raport cu concluziile reţinute de către aceasta.
Totodată, Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula
un răspuns detaliat pentru fiecare argument al apelanților, ci va analiza doar
motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea Gard Ruiz vs
Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26, Moreira Fereira vs Portugalia
(nr.2) (Marea Cameră), 11 iulie 2017, parag.84,98).
În conformitate cu materialele cauzei se atestă faptul că, la data de ***** a
fost înregistrată căsătoria între Cozma Igor și Cozma Irina, iar din căsătoria
comună a soților a rezultat copilul *****, născută la data de ***** (f.d.8).
Prin Hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Ocnița) din 10.08.2020 a fost
desfăcută căsătoria încheiată între Cozma Igor și Cozma Irina (f.d.18).
De asemenea s-a constatat cu certitudine că la momentul examinării cauzei
copilul minor ***** se află la educația și întreținerea a mamei, fapt care a fost
confirmat și de către pârât, ultimul regăsindu-se peste hotarele Republicii
Moldova.
 Referitor la pretenția cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor
*****, instanța de apel reține următoarele.
În temeiul art.52 din Codul familiei, copilul are dreptul să comunice cu ambii
părinţi, cu buneii, fraţii, surorile şi cu celelalte rude. Desfacerea căsătoriei
părinţilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afectează drepturile
copilului. În cazul cînd părinţii au domiciliul separat, copilul are dreptul să
comunice cu fiecare dintre ei.
În conformitate cu art. 63 al.(1), al.(2), al.(3) din Codul familiei, în cazul când
părinţii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se
determină prin acordul părinţilor. Dacă un atare acord lipseşte, domiciliul
minorului se stabileşte de către instanţa judecătorească, ţinându-se cont de
interesele şi părerea copilului (dacă acesta a atins vârsta de 10 ani). În acest caz,
instanţa judecătorească va lua în considerare ataşamentul copilului faţă de fiecare
dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vârsta copilului, calităţile morale ale părinţilor,
relaţiile existente între fiecare părinte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea
condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul
de lucru, condiţiile de trai etc.) La determinarea domiciliului copilului minor,
instanţa judecătoreasă va cere şi avizul autorităţii tutelare teritoriale în a cărei rază
teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi.
În acest sens, Colegiul civil reține și jurisprudența constantă a Curții Europene
a Drepturilor Omului, articolul 8 al Convenției, care include dreptul unui părinte de
a beneficia de măsuri necesare în vederea reunirii cu copilul său și obligația
autorităților naționale de a le întreprinde.
Autorităţile trebuie să aibă în vedere interesele, drepturile şi libertăţile acestor
persoane, în special interesul superior al copilului.
Totodată Curtea a statuat că pentru identificarea interesului superior al
copilului într-un anumit caz, trebuie să se ţină cont de două aspecte: – în primul
rând, este în interesul suprem al copilului ca legăturile sale cu familia să fie
menţinute, cu excepţia cazurilor în care condiţiile familiale nu permit acest lucru; –
în al doilea rând, este în interesul superior al copilului ca acesta să se dezvolte într-
un mediu sigur şi liniştit.
Instanța de apel reține că la stabilirea domiciliului copilului minor cu unul din
părinţi, precum şi în determinarea interesului superior al copilului se ia în
considerare: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de
securitate și stabilitate și apartenență la o familie; opinia copilului, în funcție de
vârsta și gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special,
situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra
copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și
îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menținerea
relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de
atașament.
Sub acest aspect, Colegiul civil reține că din explicațiile părților rezultă că
pârâtul este de acord ca domiciliul copilului minor să fie stabilit cu mama-Cozma
Irina.
În consecință, în circumstanțele enunțate, Colegiul civil reține ca întemeiată
soluția primei instanțe cu privire la stabilirea domiciliul minorei ***** cu mama
Cozma Irina.
În altă ordine de idei, Colegiul menţionează că stabilirea domiciliului fiicei
minore cu mama, nu împiedică pârâtul/apelantul de a-şi exercita drepturile sale în
calitate de tată al copilului.
Or, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu
părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături
de atașament. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a
accentuat că, dreptul părintelui şi al copilului de a se bucura unul de compania
celuilalt constituie un element fundamental al vieţii de familie şi este protejat de
art. 8 din Convenţie (a se vedea Monory împotriva României şi Ungariei, nr.
71099/01, pct. 70, 5 aprilie 2005, Iosub Caras împotriva României, nr. 7198/04,
pct. 28-29, 27 iulie 2006).
Referitor la pretenția cu privire la încasarea pensiei de întreținere a
copilului minor *****, instanța reține următoarele.
În conformitate cu prevederile art. 74 din Codul familiei părinții sunt obligaţi
săşi întrețină copiii minori şi copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin
material. Modul de plată a pensiei de întreţinere se determină în baza unui contract
încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă. Dacă lipseşte
un atare contract şi părinţii nu participă la întreţinere a copiilor, pensia de
întreţinere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinţi, a
tutorelui copilului sau a autorităţii tutelare teritoriale.
În baza art.75 al.(1) din Codul Familiei, pensia de întreţinere pentru copilul
minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinţilor în mărime de
1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii şi 1/2 – pentru 3 şi mai mulţi copii.
Conform art. art. 76 alin. (1) Codul Familiei, în cazurile când părintele care
datorează întreţinere copilului său are un salariu şi/sau alte venituri neregulate sau
fluctuabile ori primeşte salariu şi/sau alte venituri, total sau parţial, în natură, ori nu
are un salariu şi/sau alte venituri, precum şi în alte cazuri când, din anumite
motive, încasarea pensiei de întreţinere, sub forma unei cote din salariu şi/sau alte
venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanţial interesele uneia dintre
părţi, instanţa judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreţinere
într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă
şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte venituri conform art.75.
 Potrivit art. 76 alin. (2) Codul Familiei, cuantumul sumei băneşti fixe încasate
în conformitate cu alin. (1) se determină de instanţa judecătorească, ţinându-se cont
de starea materială şi familială a părţilor, de alte circumstanţe importante şi
păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.
În sensul art. 18 alin. (1) din Legea privind drepturile copilului, ambii
părinţi, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă răspunderea
principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală şi socială a copilului,
ținând cont în primul rând de interesele acestuia. Deci, obligaţia de întreţinere este
îndatorirea legală a unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare
traiului, educării şi pregătirii profesionale. Fundamentul obligației de întreţinere
constă în îndatorirea de sprijin moral şi material copiilor şi are ca obiect prestarea
efectivă a întreţinerii în beneficiul persoanei întreținute, îndeplinirea acestei
obligaţii trebuind să se facă în măsura, cu mijloacele şi prin modalităţile impuse
sau permise de starea concretă de nevoie a creditorului, precum şi în funcţie de
posibilităţile materiale ale debitorului.
Prin prisma art. 18 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului,
adoptată la 20.11.1989 la New York de Adunarea Generală ONU, ratificată prin
hotărîrea Sovietului Suprem al RSSM nr.408 din 12.12.1990 rezultă că ambii
părinți au răspundere comună pentru creșterea şi dezvoltarea copilului.
Răspunderea pentru creșterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale revine în
primul rând părinților. Aceştia trebuie să se conducă înainte de orice de interesul
superior al copilului.
În această ordine de idei, Colegiul civil reține că atât normele de drept
prevăzute de Codul Familiei, cât şi cele internaţionale stabilesc că răspunderea
pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării lui le revine ambilor părinţi, care
indiferent de situaţiile de conflict apărute între ei trebuie să se conducă înainte de
orice după interesul superior al copilului, iar părinților care au în grijă un copil le
revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților şi a
mijloacelor financiare, condiţiile de viaţă necesare dezvoltării copilului.
Sub acest aspect, Colegiul civil reține că instanța de fond just a reținut că la
determinarea cuantumului pensiei de întreţinere pentru copiii minori se reține că
potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică a RM în anul 2019, minimul de
existenţă (media anuală) pentru un copil minor de vîrstă de la 7 – 17 ani, în orașe, a
constituit 2505,6 lei (f.d.23).
În acest context, instanța de apel reține că în conformitate cu normele de
drept enunțate, ține de obligația ambilor părinți să contribuie la compensarea
cheltuielilor pentru întreținerea copilului minor.
Totodată materialele cauzei denotă și faptul că reclamanta/intimata și copilul
minor ***** sunt domiciliate în or.Chișinău. Totodată, copilul minor ***** este
eleva în clasa II în IPLT Alexei Mateevici din or.Cricova mun.Chișinău, de
asemenea este înmatriculată la specialitatea Canto și Pian, dar și specialitatea Arta
decorativă în Școala de Arte or.Cricova (f.d.11,14,15,16). De asemenea,
reclamanta a prezentat un șir de acte ce confirmă achitarea plăților lunare pentru
frecventarea secțiilor de creație (f.d.17).
Conform explicațiilor părților pârâtul/apelantul a confirmat că în prezent se
regăsește în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (or.Bristol),
susținând că este angajat în câmpul muncii și că venitul său lunar este de 1332 lire
sterline, însă a evitat de a prezenta acte confirmative în acest sens. În
circumstanțele vizate, luînd în consideraţie lipsa datelor confirmative privind
încadrarea oficială a pârâtului în cîmpul muncii, dar și poziția ambelor părți în
acest sens, instanţa de judecată just a stabilit cuantumul pensiei de întreţinere într-o
suma fixă, plătită lunar.
Instanța de apel reține și faptul că pârâtul/apelantul și-a exprimat
disponibilitatea de a achita pensia de întreținere, dar și dezacordul cu solicitările
reclamantei cu privire la încasarea pensiei de întreținere în suma de 3000 lei lunar.
Astfel, prin adresarea din 14.01.2021 a indicat că este de acord că achite între
1500-2000 lei lunar (f.d.37).
Corespunzător, în circumstanțele enunțate, Colegiul civil reține ca întemeiată
concluzia instanței de fond care a conchis ca întemeiată pretenția cu privire la
încasarea de la Cozma Igor în beneficiul reclamantei Cozma Irina pensia pentru
întreținere copilului minor ***** d.n.*****, în mărime fixă de 2000 (două mii) lei
lunar începând cu data înaintării acțiunii în judecată- 12.10.2020 şi până la
atingerea majoratului copilului.
Totodată instanța de apel reține că apelantul nu a contestat hotărârea primei
instanțe în partea ce ține de determinarea domiciliului copilului minor și încasarea
pensiei alimentare, ci a contestat hotărîrea primei instanțe doar în partea încasării
cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig
de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial,
acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din
pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
Potrivit art. 98 alin. (1) CPC, cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate
de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a
fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune
dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.
Conform art. 85 alin. (1) CPC, de taxă de stat pentru judecarea cauzelor civile
se scutesc: a) reclamanţii în acţiunile: de încasare a pensiei de întreţinere.
Potrivit art. 87 alin. (1) CPC valoarea acţiunii se determină: c) din suma totală
a obligaţiilor de plată pe un an – în acţiunile pentru plata pensiei de întreţinere;
 Sub acest aspect, Colegiul civil reține că în cererea de apel depusă apelantul
invocă faptul că se constată cu certitudine că mereu a existat o discuţie între
părţi, iar, litigiile puteau fi şi trebuiau să fie examinate şi soluţionate amiabil pe
cale extrajudiciară. Aşadar, prin depunerea cererii de chemare în judecată la
data când era plecat peste hotare, manifestă un comportament de rea-credinţă
din partea reclamantei.
Colegiul civil reține că materialele cauzei nu denotă faptul că după
desfacerea căsătoriei pârâtul ar fi adus aportul la întreținerea și educația copilului
minor, astfel, în cadrul examinării cauzei nu s-a putut constata când ultima dată
pârâtul a oferit un sprijin material.
În acest sens instanța de apel reține că nici pârâtul/apelantul nu a anexat
careva probe care să confirme că ultimul a contribuit la întreținerea copilului minor
după desfacerea căsătoriei, fiind anexate înscrisuri care atestă achitarea pensiei de
întreținere a copilului minor doar după pronunțarea Hotărârii Judecătoriei
Chişinău, sediul Centru.
Totodată Colegiul civil reține că în cererea de apel apelantul Cozma Igor a
menționat precum că, nu a fost împotrivă să achite pensie de întreținere, iar din
discuţiile pe care le-a avut în perioada 11 mai 2020 - 14 mai 2020, adică,
anterior depunerii cererii de chemare în judecată au discutat referitor la
modalitatea desfacerii căsătoriei, referitor la cuantumul pensiei de întreţinere,
partajarea unor bunuri, cât şi alte cheltuieli, or cele indicate instanța de apel le
apreciază ca declarative, or în circumstanțele în care ultimul nu a prezentat
careva probe care să confirme că a contribuit financiar după desfacerea
căsătoriei la creșterea și educație copilului minor, reclamanta a fost în drept să
adreseze cu prezenta cerere de chemare în judecată.
Corespunzător, în circumstanțele enunțate, Colegiul civil reține ca
întemeiată concluzia primei instanțe, care a conchis că dat fiind faptul că
reclamanta este scutită prin lege (art.85 alin.(1) lit.a) CPC) de plata taxei de stat
pentru cerința de încasare a pensiei de întreținere a copilului minor, urmează a fi
dispusă încasarea de la pârât în bugetul de stat a sumei de 720 lei.
În corespundere cu prevederile art.96 alin. (1) (11) CPC, instanţa
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a
avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au
fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se
compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în
judecată de un avocat.
În cadrul ședințelor de judecată, interesele reclamantei au fost reprezentate de
avocatul Gîtlan Aliona împuternicită în baza mandatului avocațial seria MA
nr.1295137 din 11.08.2020 (f.d.2), care a întocmit și a depus cererea de chemare în
judecată, participând în ședințele de judecată fixate. Se reține că la materialele
cauzei se regăsește bonul de plată seria QL nr.301866 în suma 5000 lei, eliberată
de CA Aliona Gîtlan, beneficiar fiind reclamanta Cozma Irina, la capitolul
denumirea serviciilor fiind evidențiat asistența juridică (f.d.43).
Astfel, reieşind din practica judiciară în instanţele naţionale și recomandarea
Consiliului Uniunii Avocaţilor din 30.03.2012 privind cuantumul onorariilor
avocaţilor şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor de asistenţă
juridică, faptul că cererea de chemare în judecată depusă de Cozma Irina, ținînd
cont de nivelul mediu de complexitate al cauzei, de numărul ședințelor de judecată
la care a participat avocatul, instanţa de apel ajunge la concluzia că instanța de
fond just a concluzionat că cheltuielile de asistenţă juridică, necesare şi rezonabile,
care urmează a fi compensate de către Cozama Igor, urmează a fi apreciate în
mărime de 5000 (cinci mii) lei.
Astfel, instanţa de apel, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza
Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al
Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de
recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat
împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de
succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în apel, mai
mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată la caz a
normelor de drept material sau procedural de către instanţe.
În circumstanțele expuse, Colegiul civil ajunge la concluzia de a respinge
cererea de apel depusă de Cozma Igor, a menține hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru din 26 ianuarie 2021, emisă în cauza civilă, la cererea de chemare în
judecată depusă de Cozma Irina către Cozma Igor privind stabilirea domiciliului
copilului minor, încasarea pensiei de întreținere.

În conformitate cu prevederile art.385 lit. a), art.390 CPC, Colegiul Civil,

comercial și de contencios administrativ,
d e c i d e:

Se respinge cererea de apel depusă de Cozma Igor.

Se menține hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie
2021, emisă în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cozma
Irina către Cozma Igor privind stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea
pensiei de întreținere.
Decizia este definitivă, dar cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiţie
în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Președintele ședinței,
Judecătorul Nelea Budăi

Judecătorii Iurie Cotruță

Viorica Mihaila