Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2023:004.000383

ROMÂNIA
TRIBUNALUL ALBA
SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV,
FISCAL ŞI DE INSOLVENŢĂ

Dosar nr. 2794/85/2022

SENTINŢA ADMINISTRATIVĂ Nr. 383/CAF/2023

Şedinţa publică de la 11 Iulie 2023
Completul compus din:
PREŞEDINTE SABINA SIMONA OSTAŞ
Grefier IULIA CONSTANDIN

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta

BUCUR LILIANA în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ DE PLĂŢI ŞI
INSPECŢIE SOCIALĂ ALBA, având ca obiect obligaţia de a face.
Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în
încheierea de şedinţă din data de 31.05.2023, când instanţa, din lipsă de timp pentru
deliberare, a amânat pronunţarea la datele de 14.06.2023, 27.06.2023 şi, ulterior, la data de
astăzi.

INSTANŢA
Asupra cauzei de faţă;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Sibiu sub
dosar nr. 2794/85/2022, la data de 25.11.2022, reclamanta Bucur Liliana, în contradictoriu cu
pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ DE PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ ALBA, a solicitat
obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației de creștere copil, prin raportare la veniturile ce
i se cuveneau la momentul respectiv, precum și la plata diferențelor bănești cuvenite dintre ce
s-a plătit și ce ar trebui să se plătească, pentru perioada 04.09.2019 - 02.03.2020, din care se
va lua în calcul perioada celor 12 luni anterioare nașterii copilului, prin raportare la adeverința
veniturilor nete cu nr. 563/DE/20.05.2022 eliberată de Curtea de Apel Alba Iulia, sumă
actualizată la zi cu rata inflației stabilit de Institutul Național de Statistică; obligarea pârâtei la
calcularea și plata dobânzii penalizatoare și dobânzii remuneratorii, ce reprezintă prețul lipsei
de folosință a sumei cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății sumei
datorate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu,
respectiv onorariu avocat.
A arătat reclamanta, în esenţă, că este grefier în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia şi, ca
urmare a naşterii copilului, la solicitarea sa, i s-a suspendat raportul de serviciu, ocazie cu care
a beneficiat de concediu creştere copil.
Ca urmare a depunerii documentelor menţionate anterior, pârâta a emis decizie prin
care i-a stabilit indemnizaţie pentru creşterea copilului, iar potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr.
111/2010, a beneficiat de concediul şi de indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de
până la doi ani, indemnizaţia fiind calculată prin raportare la veniturile din ultimele 12 luni
anterioare naşterii copilului.
Ulterior emiterii deciziei de acordare a indemnizației de creştere copil, drepturile
salariale ale reclamantei au fost recalculate în raport de recunoașterea unei valori sectoriale de
referinţă de 484,18 lei, potrivit sentinţei civile nr. 1140/27.09.2019 a Tribunalului Vâlcea în
dosarul nr. 293/90/2019, rămasă definitivă la data de 24.06.2020, prin decizia nr.
1319/24.06.2020 a Curţii de Apel Piteşti.
1
 Perioada luată în calcul la stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă
de până la doi ani se suprapune parţial cu perioada pentru care i s-au recalculat reclamantei
drepturile salariale, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 lei.
Reclamanta a solicitat Curţii de Apel Alba Iulia eliberarea unei adeverinţe de salariat,
din care să rezulte veniturile realizate în ultimele 24 de luni anterioare naşterii copilului, luând
în considerare sentinţa sus-amintită, cu menţiunea că adeverinţa îi este necesară la
recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
La data de 20.05.2022 Curtea de Apel Alba Iulia i-a eliberat adeverinţa de salariat nr.
563/DE/20.05.2022, prin care sunt menţionate veniturile realizate în ultimele 24 de luni
anterioare naşterii copilului, cu luarea în considerare sentinţei civile nr. 1140/27.09.2019 a
Tribunalului Vâlcea, în dosarul nr. 293/90/2019, rămasă definitivă la data de 24.06.2020, prin
decizia nr. 1319/24.06.2020 a Curţii de Apel Piteşti şi a sentinţei civile nr. 60/19.01.2021 a
Tribunalului Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. 112/90/2021.
În baza adeverinţei de salariat, la data de 28.06.2022 reclamanta s-a adresat cu cerere
scrisă către Agenţia Judeţeană de Plăti si Inspecţie Socială Alba, în vederea recalculării şi
plăţii diferenţelor băneşti, pentru perioada în care a beneficiat de indemnizaţia de creştere
copil, respectiv pentru perioada 04.09.2019 - 02.03.2020, prin raportare la adeverinţa
veniturilor nete cu nr. 563/DE/20.05.2022 eliberată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Pârâta Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială Alba, prin adresa nr.
17423/28.07.2022, i-a respins cererea prin care a solicitat recalcularea şi plata diferenţelor
băneşti, invocând în susţinerea soluţiei de respingere existenţa art. 22 alin. 7 din HG nr.
52/2011, reprezentând normele metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010 privind
concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
Dispoziţia legală menţionată prevede că, în situaţia veniturilor din salarii şi asimilate
acestora, recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se aplică
doar în situaţia în care se constată că, pe baza documentelor depuse iniţial de persoana
îndreptăţită, a fost calculat un cuantum eronat. Recalcularea se face fie din oficiu în cazul în
care agenţia teritorială se autosesizează, fie la solicitarea persoanei îndreptăţite, alin. 3 şi 4
aplicându-se corespunzător.
Practic, pârâta a fost ţinută de norma juridică de mai sus, normă care instituie
posibilitatea unei recalculări limitate şi condiţionate a indemnizaţiei respective, anume doar în
situaţia în care există un calcul eronat raportat la documentele depuse iniţial de persoana
îndreptăţită.
Conform art. 22 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.
111/2010, aprobate prin HG nr. 52/2011, recalcularea cuantumului indemnizaţiei pentru
creşterea copilului se face în situaţiile prevăzute de lege (în cazul veniturilor din activităţi
independente, agricole etc), respectiv în cazul persoanelor pentru care calculul indemnizaţiei a
fost efectuat pe baza venitului estimat în vederea plăţii anticipate a impozitului său, după caz,
pentru care s-a completat declaraţia pe propria răspundere.
Potrivit art. 22 alin. 7 din HG nr. 52/2011 „În situaţia veniturilor din salarii şi asimilate
acestora, recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se aplică
doar în situaţia în care se constată că, pe baza documentelor depuse iniţial de persoana
îndreptăţită, a fost calculat un cuantum eronat. Recalcularea se face fie din oficiu, în cazul în
care agenţia teritorială se autosesizează, fie la solicitarea persoanei îndreptăţite, alin. 3 şi 4
aplicându-se corespunzător”
Prin sentinţa civilă nr. 218/23.03.2020, pronunţată de Curtea dc Apel Bucureşti în
dosarul nr. 20735/3/2018, rămasă definitivă la data de 26.05.2022, prin decizia Înaltei Curţi
de Casaţie si Justiţie s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în
contradictoriu cu pârâtul Guvernul României si s-a anulat în parte HG nr. 52/2011, anume în
ceea ce priveşte alin. 7 al art. 22 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG
nr. 111/2010 privind concediul si indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
Prin urmare, importanţă o are situaţia reală a veniturilor obţinute de persoana
îndreptăţită pentru perioada de referinţă, în acest din urmă sens apreciind că art. 3 alin. 2 lit. a
2
din OUG nr. 111/2010 arată în concret suma relevantă în calcul căreia esenţiale sunt mai
multe creanţe fiscale, ce se scad din venitul brut obţinut de persoana îndreptăţită, respectiv
impozitul pe venit şi diverse contribuţii aferente.
Or, toate acele creanţe fiscale se determină în contextul legislaţiei fiscale aferente
perioadei în care se constituie baza de impozitare care le garantează. Astfel, într-un caz
concret, baza de impozitare, se constituie la momentul la care erau scadente veniturile
salariale, altfel spus, determinant nu este momentul la care debitorul îşi îndeplineşte efectiv
obligaţia de plată a venitului salarial datorat creditorului său, ci data la care/perioada pentru
care venitul salarial s-a născut ca şi creanţă în beneficiul persoanei îndreptăţite.
La calculul indemnizaţiei acordate potrivit OUG nr. 111/2010 se are în vedere venitul
obţinut de persoana îndreptăţită aferent perioadei relevante de 12 luni anterioară naşterii
copilului, iar nu venitul ce i-a fost plătit efectiv, întrucât realizarea în concret a creanţei
salariate prin plata sa poate fi afectată de conduita debitorului, fie în sensul recunoaşterii sale,
dar stabilirii ulterioare pe cale judecătorească, fie prin neachitare benevolă, dar încasată prin
executare silită.
Determinant nu este momentul la care debitorul îşi îndeplineşte efectiv obligaţia de
plată a venitului salarial datorat creditorului său, ci data la care/perioada pentru care venitul
salarial s-a născut ca şi creanţă în beneficiul persoanei îndreptăţite.
Or, reglementarea art. 22 alin. 7 din HG nr. 52/2011, modificată şi completată prin HG
nr. 449/2016, nu permitea o reflectare în mod real a veniturilor obţinute de persoana
îndreptăţită ca şi creanţă salarială aferentă perioadei relevante de 12 luni anterioară naşterii
copilului, ci doar a celor plătite benevol de către debitor şi atestate prin act emis în acest sens,
însă această prevedere a fost abrogată.
Conform OUG nr. 114/28.12.2019 privind instituirea unor măsuri în domeniul
investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte
normative şi prorogarea unor termene, art. 39 al. 1 “Plata sumelor prevăzute prin hotărâri
judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea
personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie
2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte
5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se
plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se
plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se
plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se
plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu."
Aşadar, sumele de bani reprezentând diferenţe de salarii stabilite prin hotărâri
judecătoreşti pentru lunile anterioare naşterii copilului trebuie luate în considerare la calculul
indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
Aspectul că veniturile nu au fost încasate nu poate fi reţinut, întrucât veniturile
stabilite prin hotărâri judecătoreşti sunt venituri realizate, fiind fără relevanţă din perspectiva
existenţei dreptului dacă au fost sau nu plătite.
Dacă nu ar fi astfel ar însemna că o persoană care a prestat activitatea specifică
profesiei sale, ca salariat al unei unităţi, dar care nu a încasat efectiv salariul cuvenit pe
ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului, din diferite motive, neimputabile acesteia
(de exemplu lipsă fonduri), nu ar mai fi îndreptăţită să primească indemnizaţie pentru
concediul pentru creşterea copilului în vârsta de până la 2 ani.
Contribuţiile se plătesc efectiv în perioada de eşalonare de 5 ani, când sumele datorate
vor fi efectiv încasate, dar acestea sunt înregistrate în contabilitate ca fiind aferente
perioadelor din anii anteriori, respectiv începând cu anul şi luna naşterii dreptului. Asta
3
înseamnă că o parte considerabilă din contribuţiile pentru anii anteriori s-au achitat deja/se vor
achita prin intermediul angajatorului în 2022 şi anii ce urmează. Astfel, există o diferenţă de
câţiva ani între momentul plăţii efective şi perioada pentru care plătesc asigurările de sănătate.
Majorarea salariului din perioada de referinţă pentru calculul indemnizaţiei pentru
concediu creştere copil conduce la majorarea cuantumului acesteia, eşalonarea sumelor
restante nefiind din culpa sa, ba din contră prejudiciindu-o pe reclamantă prin însăşi această
eşalonare, neputând beneficia de sumele respective la momentul când ar fi trebuit să fie
acordate.
Spre deosebire de ceilalţi angajaţi, care sunt prejudiciaţi doar prin eşalonarea
drepturilor salariale restante, primind respectivele sume la distanţă de 4-5 ani de la momentul
datorării, reclamantei i-au fost create şi alte prejudicii, în alte drepturi, prin calcularea în mod
eronat a indemnizaţiilor menţionate anterior.
Eşalonarea plăţii sumelor restante a fost justificată în OUG nr. 114/28.12.2019 prin
aceea ca "neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un
impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod
semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice; deficitul bugetar în anul 2019 va depăşi
pragul de 3% din produsul intern brut prevăzut de Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene, ratificat prin Legea nr. 13/2008, ceea ce va avea ca principală consecinţă negativă
declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv, aspect de natură a
genera la rândul său alte consecinţe grave pentru interesele României."
Dar emiterea unui act normativ de eşalonare a unor sume restante nu trebuie să
prejudicieze angajatul cu privire la alte drepturi (cum ar fi indemnizaţia de concediu medical,
concediu de risc maternal, concediu de maternitate şi cea de concediu creştere copil).
Mergând şi mai departe, în situaţia în care reclamanta ar fi nevoită să aştepte
finalizarea plăţilor eşalonate timp de 5 ani, s-ar prescrie dreptul de a solicita recalcularea şi
plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, astfel că prevederile legale invocate ar fi lipsite
de efecte.
Dispoziţiile art. 1 alin. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi
penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-
fiscale în domeniul bancar, definesc dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de
debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada
anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei.
De asemenea, în alin. 3 al aceluiaşi articol este definită dobânda penalizatoare ca fiind
dobânda datorată de debitorul obligaţiei respective la scadenţă.
Într-adevăr, plata creanţelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite
în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale
ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, a fost reglementată
prin dispoziţiile OUG nr. 3/2019 care, prin art. l, eşalonează plata creanţelor în 5 rate, însă
reclamanta a apreciat că este îndreptăţită la acordarea dobânzilor aferente diferenţelor de
drepturi salariale a căror plata a fost eşalonată prin OUG nr. 3/2019. Prin urmare, reclamanta
a considerat că este îndreptăţită la acordarea dobânzii penalizatoare şi dobânzii remuneratorii
pentru sumele reprezentând diferenţe de drepturi salariale.
Concluzionând, prin adeverinţa nr. 563/DE/20.5.2022, emisă de Curtea de Apel Alba
Iulia, s-a recunoscut calculul eronat al drepturilor salariale ce i se cuvin.
Sumele de bani reprezentând diferenţe de salarii stabilite prin Ordinul nr. 3336 din
24.08.2020 pentru lunile anterioare naşterii copilului trebuie luate în considerare la calculul
indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
Faptul că s-a plătit sau nu în mod efectiv diferenţa de drepturile salariale nu are
relevanţă, întrucât dreptul reclamantei de a primi un venit salarial mai mare este recunoscut şi
este născut, doar executarea se realizează la data alocării fondurilor.
În ceea ce priveşte solicitarea de a obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată,
reclamanta a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. 1 c.pr.civ., reţinând faptul

4
că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească
acesteia cheltuielile de judecată.
În ceea ce priveşte competenţa Tribunalului Sibiu, reclamanta a solicitat instanţei să
aibă în vedere faptul că deţine calitatea de personal auxiliar de specialitate - grefier - în cadrul
Curţii de Apel Alba Iulia.
Potrivit prevederilor art. 127 alin. 1 şi alin. 3 c.pr.civ., dacă un grefier are calitate de
reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei
instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate
în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei
circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Faţă de cele de mai sus, reclamanta a solicitat să fie admisă cererea de chemare în
judecată, astfel cum a fost formulată şi pentru motivele invocate.
În drept, reclamanta a invocat art. 2 din OUG nr. 111/2020, art. 13 alin. 3 şi 4 din
OUG nr. 111/2010, art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. 7 din HG nr.
52/2011, art. 1 alin 2 din OG nr. 13/2011.
În probaţiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv
înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi orice alte probe ce rezultă din cercetarea
judecătorească.
În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a înţeles să anexeze, în copie conformă cu
originalul: actul de identitate, adresa nr.563//DE/20.05.2022 eliberată de Curtea de Apel Alba
Iulia, cererea din data de 28.06.2022 adresată Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială
Alba, răspunsul AJPIS Alba, sentinţa civilă nr. 218/23.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel
Bucureşti în dosarul nr. 20735/3/2018, rămasă definitivă la data de 26.05.2022 prin decizia
Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, sentinţa civilă nr. 56/23.02.2022 pronunţată de Tribunalul
Vrancea în dosarul nr. 1607/89/2021, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 783/2022
pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi factura fiscală reprezentând dovada cheltuielilor de
judecată.
Pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ŞI INSPECȚIE SOCIALĂ
ALBA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă acțiunea formulată
ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat în fapt că prin acțiunea formulata reclamanta a solicitat
obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației pentru creșterea si îngrijirea copilului, precum
si plata diferențelor bănești cuvenite pentru perioada 04.09.2019- 02.03.2020, prin raportare la
adeverința veniturilor nete cu nr. 563/DE/20.05.2022 eliberata de Curtea de Apel Alba Iulia,
suma actualizata la zi cu rata inflației stabilit la Institutul National de Statistica; obligarea
pârâtei la calcularea si plata dobânzii penalizatoare si a dobânzii remuneratorii; obligarea la
plata cheltuielilor de judecată.
Agenția Județeană pentru Plăți si Inspecție Sociala Alba, prin adresa nr.
17423/28.07.2022, a respins cererea formulata ca fiind neîntemeiata, având în vedere
următoarele dispoziții legale:
Concediul și indemnizația de creștere a copilului se acordă în condițiile expres
prevăzute de OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea
copiilor, cu modificările ulterioare. Acest act normativ are normele metodologice de aplicare,
respectiv HG nr. 52/2011 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.
111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor a prevederilor.
Concediul și indemnizația de creștere a copilului fac parte din categoria beneficiilor de
asistență socială și se acordă părinților firești, părinților adoptivi, persoanelor cărora li s-au
încredințat copii în vederea adopției, tutorilor legali sau persoanelor care au copii în
plasament ori în plasament de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, și care
locuiesc împreună cu copilul sau copiii pentru care cer beneficii.
Este un fapt bine cunoscut acela că persoanele care contribuie la bugetul asigurărilor
sociale beneficiază de asigurări sociale (pensii, ajutoare de înmormântare, accidente de
muncă, ajutor de șomaj, asigurări de sănătate, etc), în timp ce contribuabilii la bugetul de stat
5
beneficiază de beneficii sociale numai dacă îndeplinesc anumite condiții stabilite de lege.
Indemnizația pentru creșterea copilului nu este o formă de asigurare socială, ci o prestație
socială, iar condiția de contributivitate stabilită prin OUG nr. 111/2010 privind concediul și
indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările ulterioare, nu vizează o
contribuție la bugetul asigurărilor sociale, ci o contribuție la bugetul de stat.
Indemnizația pentru creșterea copilului constituie o formă de sprijin din partea statului
sub forma unui ajutor bănesc, pe care statul îl acordă părintelui când acesta a optat să își
întrerupă activitatea profesională în vederea creșterii copilului, indemnizația fiind finanțată
din bugetul de stat.
În legătură cu modalitatea de calcul a indemnizației lunare pentru creșterea copilului,
pârâta a făcut următoarele precizări:
Raportat la luna nașterii copilului veniturile care sunt luate in calcul la stabilirea
cuantumului indemnizației sunt cele realizate in perioada aprilie 2016 - martie 2017 (12 luni
anterior nașterii copilului.)
Potrivit art. 2 din OUG nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru
creșterea copiilor, cu modificările si completările ulterioare:
„1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp
de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități
independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole,
silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.
227/2015 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în
continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în
vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o
indemnizație lunară.
2) Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. 1 este de 85% din media
veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului.
Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din
aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar
cuantumul maxim.
Mai exact, în cazul în care o persoană solicită un concediu de creștere a copilului,
indemnizația se va calcula pe baza veniturilor obținute în acea perioadă (scriptic și faptic
încasate).
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 111/2010 privind concediul și
indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările si completările ulterioare „1) În
sensul prezentei ordonanțe de urgență, veniturile din salarii și asimilate salariilor, din activități
independente, din drepturi de proprietate intelectuală și din activități agricole, silvicultură și
piscicultură, prevăzute la art. 2 alin. 1, sunt cele definite la art. 67, art. 70, art. 76 alin. 1 și 2 și
art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare. 2) Pentru
persoanele îndreptățite care realizează venituri din categoriile celor prevăzute la alin. 1,
veniturile luate în calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare sunt:
a) veniturile rezultate după scăderea impozitului pe venit și, după caz, a contribuțiilor
sociale obligatorii datorate, conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit;
b) veniturile rezultate după scăderea contribuțiilor sociale obligatorii datorate, după
caz, conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit, în cazul veniturilor scutite de
impozitul pe venit conform art. 60 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările
ulterioare.
3) Pentru perioadele prevăzute la art. 2 alin. 5 și 6 se iau în calcul sumele încasate de
persoana îndreptățită, calculate potrivit legii de către plătitorul acestora.
4) În cazul în care o persoană realizează concomitent din mai multe surse venituri
supuse impozitului, se vor lua în calcul toate veniturile lunare încasate de aceasta.
5) În situația prevăzută la art. 2 alin. 6, dacă persoana realizează concomitent venituri
supuse impozitului atât în țară, cât și în statele care aplică regulamentul, se iau în calcul doar
veniturile realizate în țară.
6
 6) Pentru luna nașterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună,
respectiv venitul pe care l-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna sau cumulul
dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizația de maternitate.”
Toate aceste dispoziții se raportează la veniturile stabilite, plătite si încasate de către
persoana solicitanta la data depunerii dosarului pentru solicitarea dreptului.
Astfel, în acord cu prevederile codului fiscal și ale OUG nr. 111/2010, AJPIS Alba a
luat în considerare toate înscrisurile depuse la dosarul de indemnizație creștere copil și a
stabilit calcul cuantumului indemnizației lunare toate veniturile nete, rezultate după scăderea
impozitului pe venit și, după caz, a contribuțiilor sociale obligatorii datorate, conform legii,
corespunzător fiecărei categorii de venit, încasate de persoana îndreptățită, calculate potrivit
legii de către plătitorul acestora.
Recalcularea indemnizației pentru creștere copil poate fi făcută doar în situația în care
solicitantul se încadrează în prevederile art. 22 din HG nr. 52/2011 privind Normele
metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația
lunară pentru creșterea copiilor, potrivit căruia:
Art. 22:
„1) În situația persoanelor care realizează venituri din activități independente, din
drepturi de proprietate intelectuală, din activități agricole, silvicultură și piscicultură,
cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se recalculează în baza dovezilor eliberate
de organele competente privind veniturile efectiv realizate în perioada pentru care s-a luat în
calcul venitul estimat în vederea plății anticipate a impozitului sau, după caz, pentru care s-a
completat declarația pe propria răspundere.
2) Dovada prevăzută la alin. 1 se transmite de către persoana beneficiară la agenția
teritorială, în termen de 30 de zile de la comunicare.
3) Dacă din recalculare rezultă un cuantum mai mare al indemnizației pentru creșterea
copilului față de cel stabilit inițial, diferența de cuantum se acordă pentru toată perioada de la
data stabilirii dreptului.
4) Dacă din recalculare rezultă un cuantum mai mic al indemnizației pentru creșterea
copilului față de cel stabilit inițial, diferența de cuantum, stabilită de la data acordării, se
recuperează de la beneficiar.
5) În vederea verificării veniturilor din activități independente, din drepturi de
proprietate intelectuală, din activități agricole, silvicultură și piscicultură, agenția teritorială
poate solicita organului fiscal central competent cu administrarea situația privind veniturile
realizate efectiv de persoanele beneficiare ale indemnizației prevăzute la art. 2 din ordonanța
de urgență.
6) În situația în care persoana beneficiară nu transmite în termenul prevăzut la alin. 2
dovada prevăzută la alin. 1, pe baza situației transmise de direcția generală a finanțelor
publice, agenția teritorială este îndreptățită să modifice cuantumul indemnizației.
7) În situația veniturilor din salarii și asimilate acestora, recalcularea cuantumului
indemnizației lunare pentru creșterea copilului se aplică numai în situațiile prevăzute la art. 16
alin. 4 din ordonanța de urgență. Recalcularea se face fie la solicitarea persoanei îndreptățite,
fie din oficiu aplicându-se corespunzător prevederile alin. 3 și 4, precum și prevederile art. 18
alin. 5 din ordonanța de urgență.”
În concluzie, în situația veniturilor din salarii și asimilate acestora recalcularea
cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului potrivit art. 16 al. 4 din OUG nr.
111/2010 se aplică doar în următoarele situații:
a) agenția teritorială constată că pe baza documentelor transmise s-a stabilit un
cuantum eronat al dreptului;
b) în urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanți ai Curții de
Conturi a României s-au constatat date eronate cu privire la îndeplinirea condițiilor de
acordare a drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Rezultă din dispoziția legală că se pot face (recalcularea) corecții din oficiu în cazul în
care agenția teritorială se autosesizează, fie la solicitarea persoanei îndreptățite în baza
7
documentelor depuse inițial, dar nu și la o distanță de aproximativ cinci ani, de la nașterea
copilului. Potrivit DEX, expresia „inițial” înseamnă ”început” și nu poate fi confundată cu
expresia ulterior, situație care are loc mai târziu sau care urmează.
De asemenea, legiuitorul prin Ordinul nr. 1474/2011 a Ministrului Muncii, Familiei si
Protecției Sociale pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul si indemnizația
lunara pentru creșterea copiilor aprobate prin HG nr. 52/2011, Normele metodologice de
aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul si indemnizația lunara pentru
creșterea copiilor, Anexa 1 lit. c - Venituri care se iau in calcul la stabilirea indemnizației
pentru creșterea copilului, pct. 17 prevede ce venituri se iau in calcul la stabilirea
indemnizației de creștere copil si anume ,,veniturile obținute din al treisprezecelea salariu,
stimulente, primele, prima de vacanta, veniturile obținute in baza unor hotărâri judecătorești si
altele asemenea încasate în perioada de douăsprezece luni anterior datei nașterii copilului.”
Încasând aceste venituri după nașterea copilului chiar după împlinirea de către copil a
vârstei de 2 ani, nu pot fi luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizației creștere copil
de către AJPIS Alba, deoarece ar încălca prevederile Ordinul nr. 1474/2011 a Ministrului
Muncii, Familiei si Protecției Sociale si a HG nr. 52/2011.
Concediul și indemnizația de creștere a copilului se acordă în condițiile expres
prevăzute de OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea
copiilor, cu modificările ulterioare. Acest act normativ are normele metodologice de aplicare,
respectiv HG nr. 52/2011 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.
111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor a prevederilor.
Concediul și indemnizația de creștere a copilului fac parte din categoria beneficiilor de
asistență socială și se acordă părinților firești, părinților adoptivi, persoanelor cărora li s-au
încredințat copii în vederea adopției, tutorilor legali sau persoanelor care au copii în
plasament ori în plasament de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, și care
locuiesc împreună cu copilul sau copiii pentru care cer beneficii.
Este un fapt bine cunoscut acela că persoanele care contribuie la bugetul asigurărilor
sociale beneficiază de asigurări sociale (pensii, ajutoare de înmormântare, accidente de
muncă, ajutor de șomaj, asigurări de sănătate, etc), în timp ce contribuabilii la bugetul de stat
beneficiază de beneficii sociale numai dacă îndeplinesc anumite condiții stabilite de lege.
Indemnizația pentru creșterea copilului nu este o formă de asigurare socială, ci o
prestație socială, iar condiția de contributivitate stabilită prin OUG nr. 111/2010 privind
concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările ulterioare, nu
vizează o contribuție la bugetul asigurărilor sociale, ci o contribuție la bugetul de stat.
Indemnizația pentru creșterea copilului constituie o formă de sprijin din partea statului
sub forma unui ajutor bănesc pe care statul îl acordă părintelui când acesta a optat să își
întrerupă activitatea profesională în vederea creșterii copilului, indemnizația fiind finanțată
din bugetul de stat.
În legătură cu modalitatea de calcul a indemnizației lunare pentru creșterea copilului,
pârâta a făcut următoarele precizări:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 111/2010 "Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei
nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate
salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală,
venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit
prevederilor Legii nr. 227/2015 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,
denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea
copilului în vârstă depănă la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum ș i
de o indemnizație lunară.
Cuantumul indemnizației lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în
ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al
indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de

8
multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al
acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei.”
Mai exact, în cazul în care o persoană solicită un concediu de creștere a copilului
indemnizația se va calcula pe baza veniturilor obținute în acea perioadă (scriptic și faptic
încasate).
Așa fiind, pârâta a solicitat instanței să constate că această prevedere nu lasă loc de
interpretare, legiuitorul nu se raportează la venituri viitoare, chiar dacă sunt sigure.
Reclamanta a avut dreptul aprobat prin deciziile emise de AJPIS Alba. În acest sens, AJPIS
Alba, în calitate de instituție publică, a comunicat actul administrativ, care dă naștere la
raporturi juridice, în vederea organizării executării legii.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 111/2010, veniturile din salarii și asimilate salariilor, din
activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală și din activități agricole,
silvicultură și piscicultură prevăzute la art. 2 alin. 1 sunt cele definite la art. 67, art. 70, art. 76
alin. 1 și 2 și art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în acord cu prevederile codului fiscal și ale OUG nr. 111/2010, AJPIS Alba a
luat în considerare toate înscrisurile depuse la dosarul de indemnizație creștere copil și a
stabilit calcul cuantumului indemnizației lunare toate veniturile nete, rezultate după scăderea
impozitului pe venit și, după caz, a contribuțiilor sociale obligatorii datorate, conform legii,
corespunzător fiecărei categorii de venit, încasate de persoana îndreptățită, calculate potrivit
legii de către plătitorul acestora.
Recalcularea indemnizației pentru creștere copil poate fi făcută doar în situația în care
solicitantul se încadrează în prevederile art. 22 din HG nr. 52/2011 privind Normele
metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația
lunară pentru creșterea copiilor, potrivit căruia:
„1) În situația persoanelor care realizează venituri din activități independente, agricole,
silvicultură și piscicultură, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se recalculează
în baza dovezilor eliberate de organele competente privind veniturile efectiv realizate în
perioada pentru care s-a luat în calcul venitul estimat în vederea plății anticipate a impozitului
sau, după caz, pentru care s-a completat declarația pe propria răspundere.”
7) În situația veniturilor din salarii și asimilate acestora, recalcularea cuantumului
indemnizației lunare pentru creșterea copilului se aplică doar în situația în care se constată că,
pe baza documentelor depuse inițial de persoana îndreptățită, a fost calculat un cuantum
eronat. Recalcularea se face fie din oficiu în cazul în care agenția teritorială se autosesizează,
fie la solicitarea persoanei îndreptățite, alin. 3 și 4 aplicându-se corespunzător (forma in
vigoare la data formulării acțiunii).”
Rezultă din dispoziția legală că se pot face (recalcularea) corecții din oficiu în cazul în
care agenția teritorială se autosesizează, fie la solicitarea persoanei îndreptățite în baza
documentelor depuse inițial, dar nu și la o distanță de aproximativ doi ani de la nașterea
copilului. Potrivit DEX, expresia „inițial” înseamnă ”început” și nu poate fi confundată cu
expresia „ulterior,” situație care are loc mai târziu sau care urmează.
Ca urmare a neacordării de către angajator a unor drepturi salariale, veniturile nete
realizate/încasate de către reclamant, comunicate către AJPIS Alba pentru intervalul de
referința necesar determinării cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului, au
fost mai mici, fiind influențate in detrimentul reclamatului, care evident a suferit un prejudiciu
de ordin patrimonial.
Culpa angajatorului în crearea prejudiciului in patrimoniul reclamantei nu dă dreptul
reclamantului să solicite recalcularea cuantumului indemnizației pentru creștere copil,
indemnizație ce a fost corect calculata la data solicitării si acordării dreptului pe baza
veniturilor efectiv realizate , prejudiciul creat in patrimoniul reclamantului neputând fi reparat
decât de cel care l-a cauzat, respectiv angajatorul, conform principiului reglementat expres
prin art. 253 alin. 1 din codul muncii.

9
 Analiza cererii de chemare in judecata din prisma art. 29, art. 32 alin.1 din codul de
procedura civila, releva faptul ca reclamanta tinde la repararea prejudiciului patrimonial pe
care instituția pârâtă nu l-a produs.
Faptul ca angajatorul a recunoscut ulterior dreptul sau de a beneficia de venituri
suplimentare da dreptul la acțiune împotriva acestuia, fără a putea pune in discuție drepturile
de protecție sociala de care reclamantul a beneficiat legal in raport de veniturile efectiv
realizate la data solicitării indemnizației lunare pe perioada concediului de creștere a
copilului.
De asemenea, legiuitorul, prin Ordinul nr. 1474/2011 al Ministrului Muncii, Familiei
si Protecției Sociale, pentru aprobarea instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul si indemnizația
lunara pentru creșterea copiilor aprobate prin HG nr. 52/2011, Normele metodologice de
aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul si indemnizația lunara pentru
creșterea copiilor, anexa 1 lit. c - Venituri care se iau in calcul la stabilirea indemnizației
pentru creșterea copilului, pct. 17 prevede ce venituri se iau in calcul la stabilirea
indemnizației de creștere copil si anume, veniturile obținute din al treisprezecelea salariu,
stimulente, primele, prima de vacanta, veniturile obținute in baza unor hotărâri judecătorești si
altele asemenea încasate în perioada de douăsprezece luni anterior datei nașterii copilului .
Reclamanta, încasând aceste venituri după nașterea copilului, chiar după împlinirea de
către copil a vârstei de 2 ani, nu pot fi luate in calcul la stabilirea cuantumului indemnizației
creștere copil de către AJPIS Alba, deoarece ar încălca prevederile Ordinului nr. 1474/2011 al
Ministrului Muncii, Familiei şi Protecției Sociale si a HG nr. 52/2011.
Mai mult de atât, solicitarea reclamantei de a se calcula la diferențele salariale
dobânda legală, precum și de a se actualiza cu indicele de inflație, reprezintă cereri imposibil
de realizat. Se știe că o dobânda se calculează pentru sumele de bani scadente, exigibile și
certe.
Or, în situația actuală sumele datorate nu sunt certe, nu sunt exigibile și nici scadente.
La baza acestei obligații de plată a acestor sume actualizate cu dobânda legală calculată stă o
eroare a angajatorului său și în nici un caz a AJPIS Alba.
Întrucât, în speța de față, fiind vorba de beneficii sociale și nu de folosința unui
creanțe, nu pot fi acordate dobânzi legale remuneratorii. Așa că reclamanta nu are calitate de
creditor, suma nu a ajuns la scadență, iar pârâtul, în calitate de agent plătitor al beneficiilor
sociale și pârâta nu au calitatea de debitori. A susținut reclamanta că nu suntem în prezența
unui titlu executoriu (hotărâri judecătorești) și dobânzile legale, accesorii ale creanței ca să se
cuvină “dobânda legală”.
În legătură cu cererea reclamantei de acordare a dobânzilor, a considerat necesare
următoarele precizări:
Cu privire la acordarea dobânzii legale, pârâta a apreciat ca reclamanta nu are dreptul
la dobânda legală solicitată.
Dobânda legală solicitată de reclamantă se supune regimului juridic actual al
dobânzilor, care este reglementat de codul civil și de OG nr. 13/2011 privind dobânda legală
remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor
măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
OG nr. 13/2011 reglementează două categorii principale de dobândă, respectiv
dobânda legală remuneratorie și dobânda penalizatoare pentru obligații bănești.
Fiind reglementate de lege, cele două categorii de dobânzi sunt dobânzi legale.
În ce privește dobânda penalizatoare, aceasta este dobânda datorată de debitorul
obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență. Așadar, dobânda
penalizatoare are natura juridică de daună moratorie, fiind datorată de către debitor pentru
neplata la scadență a sumei de bani pe care trebuie să o remită creditorului.
Prin urmare, nu poate fi reținut, în speță, nici caracterul de daună moratorie al dobânzii
solicitate de reclamantă, întrucât daunele-interese moratorii sunt despăgubiri în bani ce
reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executării obligației
10
asumate contractual de către debitor. Acordarea acestora este condiționată de punerea în
întârziere a debitorului.
Mai mult decât atât, indemnizația de creștere copil nu este obligație asumata
contractual între AJPIS Alba și reclamantă.
Aceste daune-interese moratorii necesită întotdeauna existența unui prejudiciu, precum
și punerea în întârziere prealabilă. Faptul “întârzierii” este, potrivit legii, generator de daune.
În speță, nu poate fi vorba nici de prejudicii și nici de întârzieri la plată, întrucât AJPIS
Alba și-a îndeplinit obligațiile de plată la zi către reclamant a indemnizației creștere copil,
potrivit legislației în vigoare.
Prin urmare, nu există nici o culpă care să poată fi pusă în sarcina AJPIS Alba atât
timp cat instituția pârâtă a calculat si plătit corect, in funcție de documentele depuse la dosar,
indemnizația concediu creștere copil în vârstă de până la 2 ani. Faptul ca salariul
(indemnizația de funcție ) nu a fost calculata corect de către angajator si ca angajatorul a emis
ulterior încetării concediului creștere copil o noua adeverită cu sume diferite nu poate fi
considerată culpa instituției pârâte. Dobânda penalizatoare (moratorie) are caracter de
sancțiune si nu poate fi plătită de instituția pârâtă.
Codul de procedură fiscală prevede o procedură specială la art.124 din OG nr. 92/2003
privind codul de procedură fiscală (corespondent art. 182 din noul cod de procedură fiscală).
Potrivit art. 119 din actul normativ “Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de
întârziere” se aplică “ Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a
obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța
principală. Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în
condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu
excepția situației prevăzute la art. 142 alin. 6 - executare silită.”
Prin art. 124 din același act normativ legiuitorul a prevăzut o procedură aplicabilă
contribuabililor “Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au
dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 și 2 ind.
1 sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de
lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin art. 70 al acestui act legiuitorul prevede și termenul de soluționare a cererilor
contribuabililor “Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează
de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.”
Codul civil prevede că dobânda legală se supune regimului juridic actual al
dobânzilor, iar dispozițiile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și
penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-
fiscale în domeniul bancar, reglementează două categorii principale de dobânzi legale,
respectiv dobânda legală remuneratorie și dobânda penalizatoare pentru obligații bănești,
astfel:
- dobânda legală remuneratorie, ca echivalent al folosirii capitalului în cazul
împrumuturilor;
- dobânda penalizatoare, ca sancțiune a neachitării sumelor datorate la scadență, atât în
cazul împrumutului, cât și în cazul altor obligații contractuale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG nr. 13/2011, părțile sunt libere să
stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plată a unei obligații bănești. Art.
2 din același act normativ arată că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau
prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi penalizatoare și în absența
stipulației expuse a acestora de către pârâți, se va plăti dobânda legală aferentă.
Conform art. 6 din OG nr. 13/2011, dobânda legală trebuie să fie stabilită prin act
scris, în lipsa acestuia fiind datorată numai dobânda legală.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011, dobânda datorată de debitorul obligației
bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă
penalizatoare.
11
 Conform art. 1530 din noul cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru
repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară
a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. Conform art. 1535 din noul
cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la
daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau în
lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Prin urmare, în speță, fiind vorba de beneficii sociale și nu de folosința unui capital, nu
pot fi acordate dobânzi legale remuneratorii, deoarece sumele care se acordă de la bugetul de
stat prin intermediul MMJS au destinație precisă și nu pot fi folosiți în alt scop decât cel
pentru care au fost dați, conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Față de cele ce preced, pârâta a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ
formulată de reclamanta ca neîntemeiată.
Atașat întâmpinării, a fost depusă, în copie, sentința nr. 501/17 iunie 2021, pronunţată
de Tribunalul Mehedinți, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul
nr. 735/101/2021.
Prin sentinţa civilă nr. 48/2023, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței
teritoriale a Tribunalului Sibiu - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
invocată de instanță din oficiu, şi a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei
privind pe reclamanta Bucur Liliana şi pe pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ DE PLĂŢI ŞI
INSPECŢIE SOCIALĂ ALBA în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, raportat la obiectul şi
cauza cererii privind pe reclamanta Bucur Liliana şi pe pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ DE
PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ ALBA, dar şi la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a, b, f şi i din
Legea nr. 554/2004, în cauză este vorba de un litigiu de contencios administrativ, cel puţin
una dintre părţi fiind o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din refuzul rezolvării cererii
reclamantei privind recalculare indemnizație lunară pentru creșterea copiilor în sensul solicitat
de aceasta.
Astfel, în ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, care statuează în mod expres că
„Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la
domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată
acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.”
Fără îndoială, competența teritorială stabilită de dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea
nr. 554/2004 este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze
instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe,
în speţă nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 116 din codul de procedură civilă.
Față de dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că
domiciliul la care se referă acestea este exclusiv cel din cartea de identitate, neavând relevanță
domiciliul faptic şi nici reședința, din moment ce textul de lege se referă expres la domiciliul
reclamantului şi nu şi la reşedinţa acestuia sau la domiciliul în fapt al reclamantului.
Raportat la cele sus menționate şi având în vedere faptul că Tribunalul Sibiu se află în
circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, dar şi că reclamanta are domiciliul în Sebeş, str.
Mureşului nr. 18, judeţul Alba, deci în raza teritorială a Tribunalului Alba, se reține că acestei
din urmă instanțe îi aparține, în conformitate cu art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004,
competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Bucur Liliana şi pe
pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ DE PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ ALBA, Tribunalul
Sibiu nefiind competent nici din punct de vedere al domiciliului reclamantei persoană fizică,
domiciliu care se află în circumscripția Tribunalului Alba şi nici din punct de vedere al
dispozițiilor art. 127 alin. 1 şi 3 din codul de procedură civilă, necircumscriindu-se unei
instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel
învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară
activitatea reclamanta, întrucât aşa cum s-a arătat Tribunalul Sibiu se află în circumscripţia
Curţii de Apel Alba Iulia şi nu a unei curţile de apel învecinate cu aceasta.
12
 Prin urmare, faţă de considerentele menţionate, excepția necompetenței teritoriale a
Tribunalului Sibiu - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, invocată de
instanță din oficiu, s-a reţinut a fi întemeiată.
Pentru considerentele expuse în precedent, instanța, văzând art. 129 alin. 2 pct. 3, art.
130, 131 alin. 1 şi art. 132 din codul de procedură civilă, a admis excepția necompetenței
teritoriale a Tribunalului Sibiu - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
invocată de instanță din oficiu şi a declinat competența teritorială de soluționare a cererii
privind pe reclamanta Bucur Liliana şi pe pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ DE PLĂŢI ŞI
INSPECŢIE SOCIALĂ ALBA, în favoarea Tribunalului Alba.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba la data de 10.03.2023 sub dosar
nr. 2794/85/2022.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, pârâta a emis Decizia nr. 1539061765062 din 09.10.2018 prin care i-a aprobat
reclamantei acordarea unei indemnizații de creștere copil, în cuantum de 3820 lei, începând cu
data de 04.09.2018 și până la data de 02.03.2020, prin raportare la veniturile din ultimele 12
luni anterioare nașterii copilului.
Ulterior emiterii deciziei de acordare a indemnizației de creştere copil, drepturile
salariale ale reclamantei au fost recalculate în raport de recunoașterea unei valori sectoriale de
referinţă de 484,18 lei în baza sentinţei civile nr. 1140/27.09.2019 a Tribunalului Vâlcea în
dosarul nr. 293/90/2019, definitivă la data de 24.06.2020 prin decizia nr. 1319/24.06.2020 a
Curţii de Apel Piteşti.
La data de 20.05.2022 Curtea de Apel Alba Iulia i-a eliberat reclamantei adeverinţa de
salariat nr. 563/DE/20.05.2022 prin care sunt menţionate veniturile realizate în ultimele 24 de
luni anterioare naşterii copilului, cu luarea în considerare a hotărârilor judecătorești
menționate (f. 8 dosar declinat).
În drept, conform art. 2 din OUG nr. 111/2010 (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani
anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi
asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole,
silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în
continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în
vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o
indemnizaţie lunară. (2) Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la alin. (1) este de 85%
din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii
copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată
din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de
referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei.
În continuare, se au în vedere dispozițile art. 22 alin. 7 din HG nr. 52/2011 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind
concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor conform cărora În situaţia
veniturilor din salarii şi asimilate acestora, recalcularea cuantumului indemnizaţiei lunare
pentru creşterea copilului se aplică numai în situaţiile prevăzute la art. 16 alin. (4) din
ordonanţa de urgenţă. Recalcularea se face fie la solicitarea persoanei îndreptăţite, fie din
oficiu aplicându-se corespunzător prevederile alin. (3) şi (4), precum şi prevederile art. 18
alin. (5) din ordonanţa de urgenţă.
Potrivit art. 16 alin. 4 din OUG nr. 111/2010 Plata indemnizaţiei pentru creşterea
copilului se suspendă şi în situaţia în care: a) agenţia teritorială constată că pe baza
documentelor transmise s-a stabilit un cuantum eronat al dreptului; b) în urma controlului
efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanţi ai Curţii de Conturi a României s-au
constatat date eronate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de acordare a drepturilor
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
Tribunalul mai reține că prin sentinţa civilă nr. 218/23.03.2020, pronunţată de Curtea
de Apel Bucureşti în dosarul nr. 20735/3/2018, rămasă definitivă la data de 26.05.2022, prin
13
decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie s-a admis cererea de chemare în judecată formulată
de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României si s-a anulat în parte HG nr.
52/2011, anume în ceea ce priveşte alin. 7 al art. 22 din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul si indemnizaţia lunară pentru creşterea
copiilor. În considerentele acestor hotărâri s-a reținut că la calculul indemnizaţiei acordate
potrivit OUG nr. 111/2010 se are în vedere venitul obţinut de persoana îndreptăţită aferent
perioadei relevante de 12 luni anterioară naşterii copilului, iar nu venitul ce i-a fost plătit
efectiv, întrucât realizarea în concret a creanţei salariate prin plata sa poate fi afectată de
conduita debitorului, fie în sensul recunoaşterii sale, dar stabilirii ulterioare pe cale
judecătorească, fie prin neachitare benevolă, dar încasată prin executare silită (f. 10-13
dosar declinat).
În consecință, în speță, se reține că baza de calcul ce trebuie avută în vedere la
stabilirea indemnizației de care beneficiază reclamanta a crescut corespunzator celor stabilite
prin hotărârile judecătorești menționate și reflectate în cuprinsul adeverinței nr.
563/DE/20.05.2022.
Argumentele pârâtei conform cărora nu este permisă recalcularea în cazul veniturilor
din salarii si asimilate acestora decat prin raportare la documentele depuse initial, potrivit art.
22 alin. 7 din H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor Metodologie de aplicare a
prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si
indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, se impun a fi înlăturate. După cum s-a arătat și
mai sus, baza de calcul are în vedere veniturile la care era îndreptățită reclamanta, iar nu cele
efectiv plătite. Această concluzie se impune mai cu seamă în contextul în care prin O.U.G. nr.
114/2019 s-a dispus plata eșalonată a diferențelor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești
în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021.
Mai mult, recalcularea indemnizaţiei se impune şi pentru a nu încălca efectul obligatoriu
al unei hotărâri judecătoreşti consacrat prin dispozițiile art. 435 Cod procedură civilă. Atâta
timp cât legiuitorul a stabilit ca şi criteriu de calcul al acesteia raportarea la cuantumul
salarial, atunci când se constată, prin hotărâre judecătorească definitivă, că în mod greşit au
fost acordare drepturi salariale inferioare celor cuvenite, trebuie avută în vedere această
hotărâre judecătorească la recalcularea indemnizaţiei cuvenite pentru perioada de creştere
copil, lipsa culpei pârâtei nefiind suficientă pentru a goli de conţinut prevederea legală care
stabileşte acordarea unui anumit cuantum al indemnizaţiei. Intervenirea unei hotărâri
judecătorești în ordinea juridică, care atestă drepturi salariale retroactive de care nu s-a ținut
cont la calculul indemnizației, nu poate fi ignorată, față de principiul obligațivității efectelor
acesteia, Ordinul nr. 1474/2011 invocat de pârât nefiind în măsură a înlătura aplicabilitatea
dispozițiilor art. 435 Cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor
art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă,
creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în
cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească
vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit
de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.
Totodată, potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor
legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii
şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către
părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din acelaşi act normativ, dobânda datorată de
debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este
denumită dobândă penalizatoare.
Nu în ultimul rând, instanţa are în vedere decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin care s-a
stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.
1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul
14
civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub
forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având
ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile
art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume
prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului
din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Instanţa reţine că argumentele pârâtei nu o pot exonera de răspundere. În acest sens, se
au în vedere şi considerentele deciziei menţionate mai sus prin care Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a stabilit că debitorul poate fi exonerat de obligaţia de a repara integral prejudiciul
cauzat prin executarea cu întârziere a creanţei stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada
intervenţiei unui caz fortuit sau a unui caz de forţă majoră (…) În ipoteza dată, însă, deşi nu
se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 71/2009, în scopul menţinerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat
substanţa dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării
integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma
dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de
principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât şi
beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată,
poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2009], iar nu şi beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea
principiului reparării integrale a prejudiciului.
Față de aceste considerente, instanța urmează a sdmite cererea formulată de reclamanta
BUCUR LILIANA în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI
INSPECTIE SOCIALĂ ALBA şi, în consecinţă, va obliga pârâta să stabilească şi să plătească
diferenţa de indemnizaţie pentru creşterea copilului, pentru perioada 04.09.2019-02.03.2020,
având în vedere o veniturile nete realizate în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii
copilului, prin raportare la adeverinţa veniturilor nete nr. 563/DE/20.05.2022 eliberată de
Curtea de Apel Alba Iulia, sumă care se va actualiza cu indicele de inflaţie la care se aplică
dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de
plată şi până la data plăţii efective.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata către reclamantă a
cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocaţial (f. 21 dosar
declinat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta BUCUR LILIANA, CNP 2820123014666, cu

domiciliul procesual ales în mun. Craiova, str. înfrăţirii nr. 8, bl. CI8, ap. 10, jud. Dolj în
contradictoriu cu pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE
SOCIALĂ ALBA cu sediul în Alba Iulia, str. Nicolae Titulescu, nr. 10 B, jud. Alba şi în
consecinţă:
Obligă pârâta să stabilească şi să plătească diferenţa de indemnizaţie pentru creşterea
copilului, pentru perioada 04.09.2019-02.03.2020, având în vedere o veniturile nete realizate
în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului, prin raportare la adeverinţa veniturilor
nete nr. 563/DE/20.05.2022 eliberată de Curtea de Apel Alba Iulia, sumă care se va actualiza
cu indicele de inflaţie la care se aplică dobânda legală penalizatoare, calculată de la data
exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000
lei reprezentând onorariu avocaţial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea se depune la
Tribunalul Alba.
15
 Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,
astăzi, 11.07.2023.

Preşedinte,
SABINA SIMONA OSTAŞ
Grefier,
IULIA CONSTANDIN
- C.O.
Semnează pentru,
Grefier șef de secție,

Red./Tehnored. SSO
4 ex./28.08.2023

16