11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

Decizie 2810 din 14.12.2016

Vă oferim un credit
publicitar gratuit în valoare
de 200 RON, ca să atrageți
clienți noi prin Google.*

Pasul următor

Anulare decizie de impunere emisă de C.A.S.

- art. 136 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003
- art. 46 din O.G. nr. 92/2003

- art. 86 Cap. I, titlul VI din Codul de procedură fiscală

Criticile aduse hotărârii prin prisma greşitei aplicări a normelor de drept material, motiv de casare ce se
circumscrie celui prevăzut de art.488 pct. 8 Cod procedură civilă, sunt întemeiate.
În mod legitim se afirmă de către recurenta reclamantă că nu s-a făcut dovada emiterii în mod legal a unui titlu
de creanţă, prin care să se constituie debitul datorat cu titlu de contribuţii la fondul de asigurări de sănătate.
Curtea a reţinut că, la solicitarea instanţei de fond, în al doilea ciclu procesual, Direcţia Generală Regională a
Finanţelor Publice ... prin AJFP ..., a depus la dosar întreaga documentaţie referitoare la debitul imputat recurentei
reclamante, obţinută de la CAS în baza procesului-verbal de predare primire din 02.10.2012.
În acest sens, Curtea a constatat că la fila 48 din dosarul nr. 1269/111/2015* (aflat în rejudecare) a fost depus
înscrisul ce poartă denumirea Înştiinţare de plată nr. 4249 din 09.03.2005 generată în evidenţa CAS sub nr.
1110/07.03.2005, cu privire la care se afirmă că reprezintă titlul de creanţă, respectiv decizia de impunere prin care s-a
stabilit creanţa.
Din cuprinsul înştiinţării de plată amintite rezultă că recurenta reclamantă a fost notificată, în temeiul art. 136
alin.3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ca în termen de 15 zile să achite debitul reprezentând
contribuţie la fondul de asigurări de sănătate în sumă de 13.745.406 lei ROL, pentru care termenul de plată a expirat.
Nu s-a depus la dosar vreun alt înscris care să poarte denumirea de decizie de impunere cu nr.
1110/07.03.2005 pentru acest debit.

În acest context, contrar celor invocate de intimata pârâtă, Curtea a reţinut că această înştiinţare are natura
juridică a unui act începător de executare, după cum rezultă din chiar temeiul de drept inserat în cuprinsul său.
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 1/8
11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

Art. 136, inclus în Titlul VIII- Capitolul VIII din Codul de procedură fiscală vizează colectarea creanţelor fiscale,
respectiv stingerea creanţelor, în timp ce decizia de impunere, ca act de stabilire a impozitelor şi taxelor este
reglementată de art. 86 Cap. I, Titlul VI ce vizează stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat.
Pe de altă parte, susţinerea intimatei pârâte din cuprinsul întâmpinării, în sensul că înştiinţarea cuprinde toate
elementele pe care le cuprinde şi decizia de impunere, respectiv antet, nr. de înregistrare şi dată, cuantumul obligaţiei
principale şi a accesoriilor, perioada pentru care s-a calculat, datele de identificare de debitorului, semnătura şi
ştampila instituţiei emitente, relevă faptul că organul emitent confirmă nelegalităţile invocate de recurenta reclamantă.
Faptul că decizia de impunere cuprinde elemente ce se reiau în înştiinţarea de plată, nu înseamnă că acestea ar fi
unul şi acelaşi act administrativ întrucât se emit în etape diferite ale procedurii şi au un regim juridic diferit.
Pentru aceste considerente, având în vedere că înscrisul cu privire la care se afirmă de către intimată că
reprezintă titlul de creanţă este emis cu încălcarea legii, nelegalitatea vizând însuşi obiectul acestuia, în temeiul art. 46
Cod procedură fiscală, a constatat nulitatea Deciziei de impunere/Înştiinţării nr. 1110/07.03.2005. Totodată, având în
vedere că debitul principal nu este legal constituit, este evident că nici accesoriile la acesta nu sunt legal stabilite,
împrejurare în raport cu care şi Decizia nr. 16938.3/31.05.2012 este lovită de nulitate în virtutea principiului efectelor
nulităţii ce presupune anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis).
Având în vedere aceste împrejurări ce fac de prisos analiza celorlalte critici aduse hotărârii, Curtea a admis
recursul, a casat în parte hotărârea şi admiţând acţiunea a anulat actele administrative emise pentru plata debitului în
sumă de 1370 lei RON şi a accesoriilor la acesta în cuantum de 1444 RON. A menţinut dispoziţia cu privire la
dezlegarea dată excepţiei calităţii procesuale pasive a CAS.
Dosar nr. 1269/111/2014**
Decizia nr. 2810/14.12.2016
Prin Sentința nr. 1139/CA din 07.06.2016 Tribunalul ... a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a
C.A.S. ..., a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală
Regională a Finanţelor Publice ... – prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... şi Casa de Asigurări de
Sănătate ..., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, examinând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive a pârâtei CAS ..., a constatat că actele administrativ-fiscale contestate au fost emise de către pârâta CAS ...,
astfel încât această entitate juridică, în calitate de emitentă a actelor contestate, are calitate procesuală pasivă,
considerente pentru care excepţia invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa de fond a constatat că, prin
efectuarea oricărui act de executare silită, cursul prescripţiei se întrerupe, începând să curgă un nou termen de
prescripţie de 5 ani. Or, de la data comunicării titlului de creanţă, care a devenit titlu executoriu, organul fiscal a emis
pe seama reclamantei debitoare o serie de acte procedurale care au întrerupt cursul prescripţiei, respectiv Adresa de
înfiinţare a popririi nr.979763/19.02.2013, Înştiinţare poprire nr.1044579/23.04.2013, Titlul executoriu
nr.2721/17.05.2005, Somaţia nr.53010022195035/18.12.2012, astfel încât în cauză nu s-a împlinit termenul de
prescripţie de 5 ani, de a cere executarea silită.
Pe fondul cauzei, a constatat că, potrivit art. 7 alin. 3 din Ordinul nr. 617/2007, persoanele care desfăşoară
activităţi independente au obligaţia de a vira trimestrial contribuţia aplicată asupra veniturilor din activităţi
independente, contribuţia se plăteşte de către persoana care le realizează, iar potrivit art.8 din OUG 150/2002, „1)
obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează
persoane pe bază de contract individual de muncă sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum şi
persoanelor fizice, după caz. 2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate
să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asiguraţi declaraţii nominale privind obligaţiile ce le revin
faţă de fond şi dovada plăţii contribuţiilor. 3) Prevederile alin. 1 şi 2 se aplică şi persoanelor care execută profesii
liberale sau celor care sunt autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente”.

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 2/8
11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

Referitor la motivul de nulitate, constând în greşita identificare a persoanei imputate să efectueze plata CASS-
ului, instanţa de fond a constatat că pârâta a emis deciziile de impunere atacate pentru ..., având ca element de
identificare numărul .... Ori, din declaraţia de venit depusă de către persoana identificată cu acest număr, rezultă că
aceasta a realizat venituri din profesii liberale, venituri asupra cărora s-au calculat CASS-urile contestate de către
reclamantă. Prin urmare, însăşi persoana fizică depune declaraţia de venit asupra căreia s-a calculat CASS-ul, iar
ulterior se opune plăţii CASS-ului, arătând în mod nejustificat că veniturile ar fi realizate de către biroul de contabilitate,
al cărui titular este.
Instanţa de fond a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 215 din Legea 95/2006, persoanele care
exercită profesii libere sau cele care sunt autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente, au obligaţia să
depună declaraţii cu veniturile realizate şi să achite contribuţiile la fondul de sănătate asupra veniturilor realizate.
Aceeaşi obligaţie legală este inserată în art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 cu modificările şi completările ulterioare şi
art. 257 şi 261 din Legea 95/2006.
Potrivit prevederilor art. 46 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, „veniturile din activităţi independente cuprind
veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod
individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente”.
Prin urmare, obligaţia de plată la fondul de sănătate îi revine reclamantei şi ca urmare a desfăşurării activităţii
independente, iar lipsa unui contract între părţi care să materializeze această obligaţie, este lipsită de relevanţă câtă
vreme obligaţiile de plată îi incumbă reclamantei în temeiul legii.
În ceea ce priveşte majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere aferente debitului principal, instanţa a
constatat că în conformitate cu disp. art. 119 (1) şi 120 (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală (în vigoare la momentul datorării debitului principal), republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, „pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după
acest termen majorări de întârziere … Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua
imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”. Prin urmare, organul
fiscal, în mod corect, a aplicat în sarcina reclamantei accesoriile fiscale aferente debitului principal neachitat în
termenul legal.
Faţă de aceste considerente, văzând în drept şi dispoziţiile Legii 95/2006 şi ale OG 92/2003, instanţa de fond a
respins ca nefondată acţiunea şi a menţinut ca legale şi temeinice deciziile atacate, constatând că nu s-a solicitat
cheltuieli de judecată din partea pârâtelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat,, a declarat recurs recurenta-reclamantă ..., solicitând
admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în
judecată astfel cum a fost formulată şi precizată, respectiv anularea Deciziei nr. 1110/07.03.2005 privind obligaţia sa
de a achita suma de 1370 lei reprezentând contribuţii de sănătate şi accesorii restante din perioada 01.01.1998-
07.03.2005 şi, totodată, să se constate inopozabilitatea acesteia faţă de reclamantă şi anularea Deciziei nr.
16938.3/31.05.2012 privind obligaţia sa de a achita suma de 1444 lei reprezentând majorări/dobânzi şi penalități de
întârziere aferente sumei de 1370 lei stabilită prin Decizia nr. 1110/07.03.2005, toate ca netemeinice şi nelegale, cu
cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru în toate fazele procesuale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, prin sentinţa atacată, prima instanţă în mod
netemeinic şi nelegal a dispus respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită, respectiv
respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.
Având în vedere că prezentul litigiu este guvernat de Legea nr. 554/2004, Codul fiscal şi Codul de procedura
fiscală, apreciază că, anterior analizării oricăror aspecte, se impune lămurirea faptului dacă actele atacate prin petitul
acţiunii sunt acte administrative sau nu.
Mai exact, înscrisul care impune o verificare în ceea ce priveşte caracterul său administrativ este Decizia de
impunere nr. 1110/07.03.2005 privind obligaţia reclamantei de a achita suma de 1370 lei reprezentând contribuţii de
sănătate şi accesorii restante din perioada 01.01.1998-07.03.2005.
Reclamanta a atacat această decizie deoarece este menţionată în anexa la Decizia nr. 16938.3/31.05.2012,
însă nu a intrat niciodată în posesia sa. Decizia de impunere nr. 1110/07.03.2005 reprezintă decizia de impunere
privind debitul principal "datorat", cealaltă decizie, dupa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei şi după

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 3/8
11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

cum susţine intimata CAS ..., cuprinde doar majorări/dobânzi de întârziere şi penalităţi de întârziere.
Decizia de impunere nr. 1110/07.03.2005 nu a fost depusă în probațiune de niciuna din intimatele pârâte.
Pe parcursul derulării prezentului litigiu, CAS ... a învederat faptul că Decizia de impunere nr. 1110/07.03.2005
este de fapt înştiinţarea de plată nr. 4249/07.03.2005.
Or, în primul rând, este vorba de două acte diferite ca denumire şi, în al doilea rând, acestea au numere diferite.
O înştiinţare de plată nu reprezintă un act adimistrativ, ci poate fi inclus, eventual, în categoria actelor premergătoare
executării silite.
Înştiinţarea de plată nr. 4249/07.03.2005 nu este unul şi acelaşi act cu Decizia de impunere nr.
1110/07.03.2005, iar Decizia de impunere nr. 1110/07.03.2005 nu există deoarece nu a fost depusă în probațiune şi
nici nu poate fi depusă vreodată deoarece nu există.
Aşadar, nu există o decizie de impunere privind debitul principal datorat intimatelor pârâte, sens în care
emiterea unei decizii de impunere privind accesoriile unui debit principal este nelegală deoarece nu exista bază în
raport de care acestea au fost stabilite, sens în care a a solicitat instanţei să constate nelegalitatea şi netemeinicia
Deciziei nr. 16938.3/31.05.2012.
În subsidiar, în cazul în care instanța va reţine caracterul administrativ al Deciziei de impunere nr.
1110/07.03.2005, a solicitat acesteia să constate ca fiind prescrise obligaţiile fiscale stabilte prin actele administrative
atacate, respectiv decăderea intimatelor pârâte din dreptul de a emite decizii de impunere privind contribuţii de
sănătate şi accesorii restante aferente perioadei 01.01.1998-07.03.2005.

OG 92/2003 a intrat în vigoare în ianuarie 2004, sens în care contribuţiile de sănătate aferente perioadei
01.01.1998 - 31.12.2003 sunt supuse termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958, iar
contribuţiile de sănătate aferente perioadei 01.01.2003 - 07.03.2005 sunt supuse termenului de prescripţie de 5 ani
prevăzut de OG 92/2003.
Or, din inscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că de la data emiterii înştiinţării de plată nr.
4249/07.03.2005 până la data emiterii Deciziei nr. 16938.3/31.05.2012 au trecut aproximativ 7 ani, interval în care nu
s-au emis acte administrative şi nici acte de executare silită.
Aşadar, obligaţiile fiscale principale stabilite în sarcina recurentei sunt prescrise, pe cale de consecință şi
obligaţiile fiscale accesorii sunt prescrise.
În caz contrar, a solicitat anularea înştiinţării de plată nr. 4249/07.03.2005 având în vedere imposibilitatea de
verificare a temeiniciei şi legalităţii acesteia şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 16938.3/31.05.2012.
În cuprinsul înştiinţării de plată nu se indică procentajul contribuţiei, perioada pentru care s-a calculat, modul de
calcul şi nici venitul care reprezintă baza de calcul. În lipsa indicării acestor elemente, este cu neputinţă a se verifica
legalitatea şi temeinicia înştiinţării de plată, sens în care a solicitat anularea acesteia. În aceste condiţii, apreciază că
se impune şi anularea Deciziei nr. 16938.3/31.05.2012, având în vedere că accesoriile stabilite prin acesta decizie nu
au o bază legală.
Totodată, a invocat excepţia lipsei calităţii sale de debitor pentru sumele imputate prin deciziile atacate şi, pe
cale de consecinţă, anularea lor ca fiind emise pe seama unei persoane ce nu le datorează având în vedere că debitul
principal este datorat de o altă persoana PFA ....
Sumele menţionate prin deciziile atacate sunt, în fapt, datorate de o alta persoană - PFA ..., persoană distinctă,
astfel cum rezultă din Situaţia contribuţiilor declarate, încasate şi restante, eliberată intimatei de către CNAS.
Aceasta persoană fizică autorizată, PFA ..., este radiată de la ORC -..., iar radierea ei implică şi plata la zi a
tuturor contribuţiilor fiscale şi sociale. Este incontestabil faptul că radierea s-a făcut în baza unor acte care atestau că
nu înregistrează datorii către stat, altfel radierea acesteia nu ar fi avut loc.
În drept a invocat prevederile art. 20 Legea nr. 554/2004, art. 217 Cod de procedură fiscală, Legea 95/2006, art.
131 alin. 1 Cod de procedură fiscală.
Prin întâmpinare, intimata Casa de Asigurări de Sănătate ... a solicitat respingerea recursului ca nefondat și
menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 4/8
11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

În esența, arată intimata că înştiinarea de plată nr. 4249/07.03.2005, care se află în posesia ANAF, cuprinde
toate elementele pe care le cuprinde şi decizia de impunere, respectiv, antet, nr. de înregistrare şi dată, cuantumul
obligaţiei principale şi a accesoriilor, perioada pentru care s-a calculat, datele de identificare ale debitorului, semnătura
şi ştampila instituţiei emitente.
Numărul 1110/07.03.2005 este, de fapt, numărul cu care s-a generat în sistemul informatic al CAS ... înştiinţarea
de plată nr. 4249/07.03.2005, aşa cum rezultă din Extrasul fişierului informatic al CAS ..., depus în copie.
Potrivit prevederilor art. 136 alin. 3 din OG nr. 92/2003, executarea silită începe numai după ce organul fiscal a
transmis debitorului înştiinţarea de plată prin care i se comunică acestuia suma datorată, iar după înştiinţare au trecut
15 zile de la comunicare, înştiinţarea de plată fiind un act premergător executării silite.
CAS ..., înainte de a emite pe numele reclamantei Somaţia şi Titlul executoriu nr. 2721/2005, a emis înştiinţarea
de plată nr. 4249/07.03.2005, ce a fost comunicată la data de 12.03.2005, aşa cum rezultă din confirmarea de primire
poştală existent la dosar (depusă ca anexă la întâmpinarea nr. 16251/25.06.2015, înregistrată la Tribunal ... la data de
26.06.2015).
Conform prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prescripţia se întrerupe prin plata
voluntară şi prin emiterea oricărui act de executare silită. Astfel, prin emiterea şi necontestarea în termenul legal a
acestor acte de executare silită sumele cuprinse în aceste acte nu sunt prescrise.

Aşa cum rezultă din anexele depuse la note de şedinţă nr. 5519/02.03.2016, înregistrată la Tribunalul ... la data
de 03.03.2016, respectiv Procesul verbal de predare-primire din anul 2012 încheiat între CAS ... şi ANAF, Opisul de
predare şi Borderoul centralizator privind titlurile executorii, Somaţia şi titlul executoriu nr. 2721/2005 şi Adresa de
înfiinţare de poprire nr. 11650/2010, toate actele emise de instituţia pârâtă pe numele reclamantei au fost predate în
original la ANAF, potrivit prevederilor OUG 125/2011.
Conform Deciziei de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit pe anul 2000, emis de Administraţia
Financiară ..., şi a Declaraţiei privind obligaţia de plată la Fondul de asigurări sociale de sănătate pe anul 2000, dată
de reclamantă, ... se identifică prin CNP .... Astfel, faptul că PFA ... este radiată de la ORC ... nu are nici o relevanţă.
Potrivit prevederilor art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 cu completările şi modificările ulterioare, reclamanta avea
obligaţia legală să depună la instituţia intimată declaraţii cu veniturile realizate, ceea ce parţial s-a şi realizat, şi să
achite contribuţiile la fondul de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor realizate. Având în vedere că această
din urmă obligaţie nu a fost îndeplinită de către reclamantă s-a recurs din partea CAS ... la emiterea actelor
administrative atacate şi la începerea executării silite încă din anul 2005.
În concluzie, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În drept, a invocat prevederile OUG 15^2002, Legea nr. 95/2006, OG nr. 92/2003 şi OUG 125/2011.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că este întemeiat şi l-a admis
pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii prin prisma greşitei aplicări a normelor de drept material, motiv de casare ce se
circumscrie celui prevăzut de art.488 pct. 8 Cod procedură civilă, sunt întemeiate.
În mod legitim se afirmă de către recurenta reclamantă că nu s-a făcut dovada emiterii în mod legal a unui titlu
de creanţă, prin care să se constituie debitul datorat cu titlu de contribuţii la fondul de asigurări de sănătate.
Curtea a reţinut că, la solicitarea instanţei de fond, în al doilea ciclu procesual, Direcţia Generală Regională a
Finanţelor Publice ... prin AJFP ..., a depus la dosar întreaga documentaţie referitoare la debitul imputat recurentei
reclamante, obţinută de la CAS în baza procesului-verbal de predare primire din 02.10.2012.
În acest sens, Curtea a constatat că la fila 48 din dosarul nr. 1269/111/2015* (aflat în rejudecare) a fost depus
înscrisul ce poartă denumirea Înştiinţare de plată nr. 4249 din 09.03.2005 generată în evidenţa CAS sub nr.
1110/07.03.2005, cu privire la care se afirmă că reprezintă titlul de creanţă, respectiv decizia de impunere prin care s-a
stabilit creanţa.

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 5/8
11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

Din cuprinsul înştiinţării de plată amintite rezultă că recurenta reclamantă a fost notificată, în temeiul art. 136
alin.3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ca în termen de 15 zile să achite debitul reprezentând
contribuţie la fondul de asigurări de sănătate în sumă de 13.745.406 lei ROL, pentru care termenul de plată a expirat.
Nu s-a depus la dosar vreun alt înscris care să poarte denumirea de decizie de impunere cu nr.
1110/07.03.2005 pentru acest debit.
În acest context, contrar celor invocate de intimata pârâtă, Curtea a reţinut că această înştiinţare are natura
juridică a unui act începător de executare, după cum rezultă din chiar temeiul de drept inserat în cuprinsul său.
Art. 136, inclus în Titlul VIII- Capitolul VIII din Codul de procedură fiscală vizează colectarea creanţelor fiscale,
respectiv stingerea creanţelor, în timp ce decizia de impunere, ca act de stabilire a impozitelor şi taxelor este
reglementată de art. 86 Cap. I, Titlul VI ce vizează stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate
bugetului general consolidat.
Pe de altă parte, susţinerea intimatei pârâte din cuprinsul întâmpinării, în sensul că înştiinţarea cuprinde toate
elementele pe care le cuprinde şi decizia de impunere, respectiv antet, nr. de înregistrare şi dată, cuantumul obligaţiei
principale şi a accesoriilor, perioada pentru care s-a calculat, datele de identificare de debitorului, semnătura şi
ştampila instituţiei emitente, relevă faptul că organul emitent confirmă nelegalităţile invocate de recurenta reclamantă.
Faptul că decizia de impunere cuprinde elemente ce se reiau în înştiinţarea de plată, nu înseamnă că acestea ar fi
unul şi acelaşi act administrativ întrucât se emit în etape diferite ale procedurii şi au un regim juridic diferit.
Pentru aceste considerente, având în vedere că înscrisul cu privire la care se afirmă de către intimată că
reprezintă titlul de creanţă este emis cu încălcarea legii, nelegalitatea vizând însuşi obiectul acestuia, în temeiul art. 46
Cod procedură fiscală, a constatat nulitatea Deciziei de impunere/Înştiinţării nr. 1110/07.03.2005. Totodată, având în
vedere că debitul principal nu este legal constituit, este evident că nici accesoriile la acesta nu sunt legal stabilite,
împrejurare în raport cu care şi Decizia nr. 16938.3/31.05.2012 este lovită de nulitate în virtutea principiului efectelor
nulităţii ce presupune anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis).
Având în vedere aceste împrejurări ce fac de prisos analiza celorlalte critici aduse hotărârii, Curtea a admis
recursul, a casat în parte hotărârea şi admiţând acţiunea a anulat actele administrative emise pentru plata debitului în
sumă de 1370 lei RON şi a accesoriilor la acesta în cuantum de 1444 RON. A menţinut dispoziţia cu privire la
dezlegarea dată excepţiei calităţii procesuale pasive a CAS.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtelor le-a obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată
reprezentând taxa timbru şi onorariu avocat în toate fazele procesuale.

Domenii speta

Acte ale autorităţilor publice (/jurisprudenta/?domeniu=974)

Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc. (/jurisprudenta/?domeniu=904)
Asistenţă şi asigurări sociale (/jurisprudenta/?domeniu=966)

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 6/8
11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

Spete similare
 Decizie - 19.10.2015
Curtea de Apel Oradea
CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de primar
(/jurisprudenta/speta-bji9uvf/)

 Decizie - 29.10.2009
Curtea de Apel Bacău
Excepţie de nelegalitate a unui act administrativ. Cadru procesual stabilit nelegal.
(/jurisprudenta/speta-r5e4jxm/)

 Sentinţă civilă - 16.03.2015

Tribunalul București
Suspendare executare act administrativ
(/jurisprudenta/speta-nltcjqr/)

 Sentinţă comercială - 07.06.2010

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 7/8
11/22/2019 Decizie 2810 din 14.12.2016 - Anulare decizie de impunere emisă de c.a.s.

Tribunalul Sibiu
Acte ale autoritatilor publice
(/jurisprudenta/speta-w5mby6b/)

 Sentinţă comercială - 01.04.2008

Tribunalul Vâlcea
10. Aviz securitate incendiu. Act administrativ. Anulare. Condiţii.
(/jurisprudenta/speta-8atowbe/)

© 2019 - Jurisprudenta.com - Cautare (/cautare/) - Termeni si conditii (/termeni/)

https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-10t8t2w4/ 8/8