06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici.

Anulare decizie de imputare - SINTACT

Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici.

Anulare decizie de imputare
Publicaţie:
Revista Romana de Dreptul Muncii 1 din 2021
Autor: Curtea de Apel ORADEA
Tip: Jurisprudenta

Litigiu privind funcţionarii publici . Anulare decizie de imputare

Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare

Legea nr. 293/2004, art. 4 alin. (3)
C. muncii, art. 57 alin. (5)
Împrejurarea că activitatea de cercetare propriu-zisă a comisiilor de disciplină s-a desfăşurat în lipsa
unei reglementări care să respecte exigenţele de constituţionalitate trasate prin Decizia nr.
803/2015 a Curţii Constituţionale, în aprecierea instanţei de recurs, nu produce consecinţe în
privinţa sumelor de care a beneficiat recurentul-reclamant pentru activitatea desfăşurată în cadrul
comisiei de disciplină, în baza deciziei emisă de directorul Penitenciarului.
În primul rând, prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 conferă funcţionarului un drept, nu
o obligaţie, de a refuza, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic,
dacă le consideră ilegale. Pe de altă parte, nu se poate accepta ca nelegalitatea unui act
administrativ să profite emitentului. În al doilea rând, în cazul raportului de serviciu, la fel ca în cazul
raportului de muncă, nulitatea actului în temeiul căreia este prestat serviciul nu are efect asupra
drepturilor salariale. Într-adevăr, deşi raportul de serviciu are un regim juridic distinct de cel al
raportului de muncă, dispoziţiile care îl reglementează se completează cu cele din legislaţia muncii,
conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (după abrogarea
acestora, conform art. 367 Cod administrativ).
Or, potrivit art. 57 alin. (5) C. muncii, persoana care a prestat munca în temeiul unui contract
individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire
a atribuţiilor de serviciu.
(C. Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios, administrativ şi fiscal, decizia nr. 926/2020,
www.portal.just.ro)
Prin sentinţa nr. (...)/CA din 1 iulie 2020, Tribunalul (...) a calificat excepţia tardivităţii emiterii
Procesului verbal de cercetare administrativă şi excepţia prescripţiei extinctive în ceea ce priveşte
creanţa aferentă lunii iulie 2016 invocată de reclamant în dosarul conexat (...) ca apărări de fond, a
respins acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul (...), în nume propriu şi prin
Sindicatul "(X)" al lucrătorilor din Penitenciarul (...) în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul (...),
pentru anulare decizie de imputare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în legătură cu excepţia tardivităţii
emiterii Procesului verbal de cercetare administrativă înregistrat sub nr. (...) din 7 august 2019 al
Comisiei de cercetare administrativă şi excepţia prescripţiei extinctive în ceea ce priveşte creanţa
aferentă lunii iulie 2016 invocate în speţă de reclamant, în condiţiile art. 248 C. pr. civ., că aceste
excepţii nu sunt excepţii dirimante, de procedură ce se pot analiza de către instanţa de contencios
administrativ în condiţiile art. 248 C. pr. civ. Aceste "excepţii" sunt în realitate veritabile apărări de
fond, prin care se invocă nelegalitatea actului administrativ contestat, astfel că instanţa le-a analizat
în acest context procedural.

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 1/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

Referitor la "excepţia tardivităţii" emiterii Procesului verbal de cercetare administrativă înregistrat

sub nr. (...) din 7 august 2019 al Comisiei de cercetare administrativă pârâtul a respectat dispoziţiile
art. 13 alin. (3) din Metodologia privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici
cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, care este parte integrantă a Ordinului
ministrului justiţiei nr. 1760/C/2013, ce prevăd "termenul pentru efectuarea cercetării
administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de 30 de zile lucrătoare de la data numirii
comisiei de cercetare administrativă".
Potrivit aceleiaşi dispoziţii legale, acest termen poate fi prelungit pentru efectuarea unor cercetări
complexe; prelungirea termenului se dispune prin dispoziţie a persoanei care a numit comisia de
cercetare administrativă, la solicitarea membrilor acesteia.
Prin Decizia Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 439 din 30 mai
2019 anexată la întâmpinare a fost numită comisia de cercetare administrativă având ca obiect
identificarea persoanelor responsabile şi recuperarea prejudiciului, în sumă brută de 35.287 lei,
reprezentând drepturi acordate necuvenit, conform adresei nr. (...)/PSMSM din 10 iulie 2019,
prejudiciu creat la nivelul Penitenciarului (...), iar ulterior, prin Decizia nr. (...) din 8 iulie 2019 a
Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în baza art. 13 alin. (3) din OMJ nr.
1760/2013 s-a prelungit termenul de efectuare a cercetării administrative cu 30 de zile.
Astfel, raportat la cele mai sus menţionate, precum şi la data emiterii procesului verbal de cercetare
administrativă, 7 august 2019, procesul verbal de cercetare administrativă a fost emis cu
respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile legale incidente, astfel că instanţa a apreciat
neîntemeiat motivul de nelegalitate privind "excepţia tardivităţii" emiterii Procesului verbal de
cercetare administrativă înregistrat sub nr. (...) din 7 august 2019 al Comisiei de cercetare
administrativă invocat de reclamant.
Referitor la motivul de nelegalitate privind "excepţia împlinirii termenului prescripţiei extinctive" în
ceea ce priveşte creanţa aferentă lunii iulie 2016, instanţa a apreciat că acesta este neîntemeiat. În
mod eronat reclamantul se raportează la data lunii iulie 2016 ca fiind şi data la care ar fi primit
sporul de 5% ca membru al comisiei de disciplină din structura pârâtului, întrucât creanţa aferentă
lunii iulie 2016 stabilită ca fiind încasată necuvenit de către reclamant, a fost plătită reclamantului în
luna august 2016, faţă de data emiterii actului administrativ contestat, 7 august 2019, nefiind
împlinit termenul de prescripţie de 3 ani invocat de către reclamant.
Astfel, raportat la dispoziţiile legale aplicabile instituţiei prescripţiei extinctive, prescripţia în ceea ce
îl priveşte pe reclamant nu este împlinită.
De asemenea, referitor la motivul de nelegalitate invocat de către reclamant privind nemotivarea
temeinică a deciziei de imputare, respectiv lipsa elementelor formale obligatorii ale acestuia,
instanţa de contencios administrativ a constatat că neinserarea în cuprinsul dispoziţiei de imputare
a susţinerilor din cadrul cercetării administrative nu sunt de natură a afecta legalitatea deciziei de
imputare întrucât aceste susţineri se află cuprinse în Procesul verbal de cercetare administrativă nr.
(...) din 7 august 2019 care a stat la baza emiterii deciziei de imputare şi care din punct de vedere
juridic este un act subsecvent actului administrativ unilateral contestat.
Cu privire la fondul pricinii, instanţa a constatat că, deşi este adevărat faptul că, raportat la normele
legale în vigoare aplicabile răspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ cele patru
condiţii prevăzute de art. 1349, art. 1357 C. civ., în privinţa vinovăţiei, ca şi condiţie a răspunderii
civile delictuale dispoziţiile art. 4 alin. (2) din OMJ nr. 1760/2013 aplicabile funcţionarului public
reclamant prevăd norme derogatorii în sensul că, "În situaţia în care funcţionarii publici cu statut
special au primit sume ori bunuri în mod necuvenit sau le-au fost prestate servicii nedatorate,
angajarea răspunderii patrimoniale se realizează fără dovedirea vinovăţiei". În consecinţă, existând
dispoziţii derogatorii de la norma generală, dispoziţii prevăzute într-o normă juridică cu valoare de
lege specială reţinând principiul de drept specialia generalibus derogant, în privinţa răspunderii

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 2/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

patrimoniale a funcţionarului public cu statut special, condiţia elementului de vinovăţie nu este

necesar a fi dovedită în prezenta cauză, răspunderea patrimonială pentru încasarea unor sume de
bani în mod necuvenit fiind astfel antrenată şi în lipsa elementului vinovăţiei.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare
la faptul că nu a făcut altceva decât să îndeplinească atribuţiile de serviciu, respectiv să ducă la
îndeplinire ordinele directorului general cu privire la activitatea comisiilor de disciplină şi prin
urmare să fie remunerat pentru activitatea prestată, instanţa a reţinut că în mod corect comisia de
cercetare administrativă a constatat că remunerarea reclamantului în calitate de membru al
comisiei de disciplină constituită la nivelul Penitenciarului (...) cu sporul de 5% a fost posibilă pentru
activitatea desfăşurată de acesta în calitate de membru al comisiei de disciplină până în momentul
în care a existat baza legală de plată a acestuia, respectiv până în momentul în care a existat o bază
legală de constituire a comisei de disciplină - art. 74 alin. (1) din Legea nr. 293/2004.
În acest sens, instanţa a constatat că, prin Decizia nr. 803/2015 - referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul
funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, decizie
publicată în M. Of. nr. 34 din 18 ianuarie 2016, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art.
74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 sunt neconstituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţia României "Dispoziţiile din legile şi
ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi
încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest
interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu
dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale
sunt suspendate de drept".
În consecinţă, raportat la cele mai sus menţionate, precum şi la faptul că, în termenul de 45 de zile
mai sus menţionat nu s-au pus de acord prevederile constituţionale cu dispoziţiile Constituţiei,
prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 la această dată nu sunt aplicabile.
Cum OMJ nr. 2856/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare
şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din
unităţile subordonate a fost dat în baza unei prevederi legale declarate neconstituţionale ca şi act
subsecvent normei principale şi în baza principiului accesorium sequitur principale dispoziţiile OMJ
nr. 2856/2004, act normativ care prevedea plata sporului pentru activitatea comisiei de disciplină nu
a mai produs efecte juridice de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al
României.
Din documentele analizate cu ocazia efectuării cercetării administrative depuse la dosarul cauzei,
reiese faptul că şi după data de 18 ianuarie 2016 (data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 803/2015), sporul de 5% a fost acordat persoanelor nominalizate în comisia de
disciplină pentru funcţionarii publici cu statut special, în condiţiile în care art. 74 alin. (2) din Legea
nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, a fost declarat neconstituţional.
Astfel, în ceea ce priveşte plata sporului de 5%, s-a reţinut că în mod corect s-a apreciat de către
comisia de cercetare administrativă că acesta a fost încasat necuvenit de reclamant, ulterior
publicării Deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial neexistând bază legală în vederea
acordării acestui spor membrilor comisiei de disciplină, implicit nici reclamantului, acesta încasând
necuvenit suma de bani imputată.
În lipsa altor motive de nelegalitate a deciziei de imputare de ordine publică, verificând legalitatea
actului administrativ contestat şi a actelor care au stat la baza emiterii acestora, instanţa a constatat
că pentru emiterea deciziei de imputare în sarcina reclamantului contestată prin prezenta acţiune în
contencios administrativ autoritatea publică pârâtă a respectat dispoziţiile legale incidente privind
răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici cu statut special şi, urmare a unei cercetări

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 3/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

administrative temeinice şi riguroase a constatat că, reclamantul a încasat fără a avea o bază legală
în acel moment diferite sume de bani pentru activitatea desfăşurată de acesta în calitate de
membru în comisia de disciplină şi, prin actul administrativ contestat - decizie de imputare a dispus
recuperarea acestei sume de la reclamant, chiar în lipsa elementului de vinovăţie al acestuia.
Faţă de cele de mai sus, instanţa de contencios administrativ a apreciat că, chiar în lipsa vinovăţiei
sau a unei încălcări a îndatoririlor prevăzute în Fişa postului sau a altor acte normative, în privinţa
reclamantului sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale răspunderii patrimoniale prevăzută de art.
76 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din OMJ nr. 1760/2013
aplicabile funcţionarului public reclamant, astfel că, în mod temeinic şi legal pârâtul a emis decizia
de imputare în sarcina acestuia pentru repararea prejudiciului patrimonial suportat.
Raportat la considerentele de mai sus, în temeiul art. 8, art. 10, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art.
536 din Codul administrativ, art. 76 din Legea nr. 293/2004 şi a dispoziţiilor legale anterior amintite,
instanţa a respins acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant, fără a acorda în
cauză cheltuieli de judecată în condiţiile art. 453 acestea nefiind solicitate şi dovedite de pârât.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs recurentul-reclamant (...),
solicitând admiterea recursului şi rejudecarea litigiului în fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul sunt dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. pr. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să
supună instanţei superioare examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu
regulile de drept aplicabile, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material
şi cuprinde motive contradictorii, respectiv încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 La Convenţie, art. 1
din Protocolul nr. 12 la Convenţie, combinat cu art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului.
Dispoziţia de imputare este emisă în baza cercetării administrative, în acest caz s-a efectuat în baza
OMJ nr. 1760/C din 24 mai 2013 pentru aprobarea Metodologiei, privind stabilirea răspunderii
patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.
Potrivit acestui act normativ, la art. 4 se arată că răspunderea patrimonială se angajează numai
dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile specificate.
Comisia de cercetare administrativă nu a dovedit îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (1) lit.
b) din actul normativ anterior menţionat; în consecinţă, nu putea fi angajată răspunderea
patrimonială a funcţionarului, Procesul verbal de cercetare administrativă nr. (...) din 7 august 2019
întocmit de comisia de cercetare administrativă din A.N.P. fiind nelegal.
Astfel, instanţa de fond corect arată că, în acest caz, existenţa vinovăţiei nu trebuie dovedită, dar
interpretează greşit în sensul că cerinţa prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b) din OMJ nr. 1760/C din 24
mai 2013 este îndeplinită; or, cerinţa trebuia obligatoriu de a fi îndeplinită şi prevăzută în procesul
verbal de cercetare administrativă, altfel nerespectarea cerinţei legale ducând inevitabil la
neangajarea răspunderii patrimoniale a funcţionarului.
De asemenea, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra legalităţii aplicării în acest caz a Ordonanţei
de Urgenţă nr. 57/2015 din 9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi, ulterior, a
Legii-cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017, care menţin în plată sporurile salariale aflate în plată.
În motivarea hotărârii se arată că nu mai erau aplicabile dispoziţiile OMJ nr. 2856/2004 ca urmare a
neconstituţionalităţii art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2015, astfel: "neexistând bază legală în
vederea acordării acestui spor membrilor comisiei de disciplină, implicit nici reclamantului, acesta
încasând necuvenit suma de bani imputată", fără ca instanţa de fond să constate existenţa altor legi
aflate în vigoare la acea dată care permiteau şi chiar obligau angajatorii la continuarea acordării
sporurilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2015, respectiv prin aplicarea O.U.G. nr.
57/2015.

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 4/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

De asemenea, plata sporului de 5% pentru participarea în comisia de disciplină, ca şi activitate

desfăşurată în afara atribuţiilor postului, poate fi asimilată art. 123 din Legea nr. 53/2003 privind
Codul muncii, respectiv obligarea angajatorului la compensarea muncii suplimentare prin acordarea
unui spor la salariu.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra încălcării Legii-cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care la art. 6 consacră principiul
nediscriminării.
Impunerea de către angajator a desfăşurării activităţii comisiei de disciplină şi după apariţia deciziei
de neconstituţionalitate implică, de asemenea, menţinerea drepturilor anterioare membrilor
comisiei până la stabilirea cadrului legal aplicabil în cauză, altfel instituţia ar discrimina membrii
comisiei, prin muncă forţată fără plată, atât timp cât atribuţiile specifice membrilor comisiilor de
disciplină nu sunt obligatorii, funcţionarul putând refuza calitatea de membru în comisie.
Atât timp cât a fost plătit sporul de 5% pentru comisia de disciplină, membrii acesteia şi-au
desfăşurat activitatea ca fiind o muncă suplimentară remunerată, ulterior când s-a decis
recuperarea sumelor plătite s-a creat situaţia de muncă suplimentară prestată fără plată, muncă ce
nu este cuprinsă în fişa postului, angajatorul nu a oferit nimic în schimbul prestaţiei suplimentare
încasate, astfel s-au încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, art. 1 din Protocolul nr. 12 la
Convenţie, combinat cu art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Privitor la art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor omului, referitor la interzicerea
discriminării, sunt relevante două decizii pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, respectiv Cauza Marckx contra Belgiei, Hotărârea din 13 iunie 1979 şi Cauza Driha contra
României, Hotărârea din 21 februarie 2008, prin care se stabileşte faptul că nu există justificare, din
partea instituţiei publice angajatoare să remunereze diferit angajaţii aflaţi în situaţii identice.
Astfel, de vreme ce toate soluţiile pronunţate în probleme juridice ale Curţii Europene, sunt
obligatorii, potrivit art. 3 C. pr. civ., art. 20 alin. (2) din Constituţia României, a solicitat aplicarea
acestor soluţii şi în prezentul caz.
Mai arată recurentul că, în Cauza Driha contra României se regăsesc aspecte de interes,
asemănătoare cu speţa de faţă care arată: "23. Curtea reaminteşte jurisprudenţa constantă privind
instituţiile reglementate prin Convenţie, conform căreia "bunurile" în sensul articolului l din
Protocolul nr. 1 pot fi fie "bunuri existente" (Van der Mussele contra Belgiei, hotărârea din 23
noiembrie 1983, seria A nr. 70, p. 23. 48, şi Malhous contra Republicii Cehe (dec.) [GCJ, nr. 33071/96,
CEDO 2000-XII), fie valori patrimoniale, inclusiv creanţele, pentru care un reclamant poate pretinde
că are cel puţin o "speranţă legitimă" de a le vedea concretizate (Pressos Compania Naviera S.A. şi
alţii contra Belgiei, hotărârea din 20 noiembrie 1995, seria A nr. 332, p. 21 31, şi Ouzounis şi alţii
contra Greciei, nr. 49144/99, 18 aprilie" 2002, 24).
37. În lumina art. 14 din Convenţie, o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepţia
justificării obiective şi raţionale, persoane aflate în situaţii comparabile (WiUis contra Marii Britanii,
nr. 36042/97, 48, CEDO 2002-IV). Pe de altă parte, lista pe care o cuprinde art. 14 are un caracter
exemplificativ şi nu limitativ (Engel şi alţii contra Ţărilor de Jos, hotărârea din 8 iunie 1976, seria A nr.
22, p. 30, 72 şi Rasmussen contra Danemarcei, hotărârea din 28 noiembrie 1984, seria A nr. 87, p.
13, 34).
Având în vedere argumentele prezentate mai sus, a solicitat casarea sentinţei atacate, revocarea
Deciziei de imputare nr. (...) din 22 august 2019 formulată de Penitenciarul (...) împotriva
recurentului şi a Procesului verbal de cercetare administrativă nr. (...) din 7 august 2019 întocmit de
Comisia de cercetare administrativă din A.N.P., respectiv restituirea sumelor de bani reţinute în baza
acestora, fiind o decizie luată în urma unei cercetări administrative care nu a respectat cerinţele
legale, totodată fiind reţinute ilegal sume de bani obţinute ca urmare a muncii prestate către
angajator.

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 5/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

Intimatul Penitenciarul (...), prin întâmpinarea aflată la fila 11, a solicitat respingerea recursului ca
nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
În esenţă, arată intimatul că, prin sentinţa recurată, instanţa de fond legal şi temeinic a respins
acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul recurent.
Totodată, instanţa de fond în mod legal a reţinut faptul că "În lipsa altor motive de nelegalitate a
deciziei de imputare de ordine publică, verificând legalitatea actului administrativ contestat şi a
actelor care au stat la baza emiterii acestora, instanţa constată că, pentru emiterea deciziei de
imputare în sarcina reclamantului, contestată prin prezenta acţiune în contencios administrativ,
autoritatea publică pârâtă a respectat dispoziţiile legale incidente privind răspunderea patrimonială
a funcţionarilor publici cu statut special şi, urmare a unei cercetări administrative temeinice şi
riguroase a constatat că, reclamantul a încasat fără a avea o bază legală în acel moment diferite
sume de bani pentru activitatea desfăşurată de acesta în calitate de membru în comisia de
disciplină şi, prin actul administrativ contestat - decizie de imputare a dispus recuperarea acestei
sume de la reclamant, chiar în lipsa elementului vinovăţie a acestuia, precum şi faptul că "chiar în
lipsa vinovăţiei sau a unei încălcări a îndatoririlor prevăzute în Fişa postului sau a altor acte
normative, în privinţa reclamantului sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale răspunderii
patrimoniale prevăzută de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 4 alin.
(2) din OMJ nr. 1760/2013 aplicabile funcţionarului public reclamant, astfel că, în mod temeinic şi
legal pârâtul a emis decizia de imputare în sarcina acestuia pentru repararea prejudiciului
patrimonial suportat."
Faţă de motivele arătate prin cererea de recurs, a menţionat următoarele:
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că instanţa de fond nu a respectat
procedura recuperării pagubelor stabilită de Legea nr. 293/2004, respectiv dispoziţiile art. 76 alin.
(2) din acest act normativ, a menţionat că recurentul reclamant se află în eroare, făcând o greşită
interpretare a dispoziţiilor legale incidente.
Face referire la dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 293/2004 (act normativ în vigoare la data efectuării
cercetării administrative), în aplicarea acestor dispoziţii fiind emis OMJ nr. 1760/2013 pentru
aprobarea Metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statut
special din sistemul administraţiei penitenciare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din OMJ nr. 1760/2013, "În situaţia în care funcţionarii
publici cu statut special au primit sume ori bunuri în mod necuvenit sau le-au fost prestate servicii
nedatorate, angajarea răspunderii patrimoniale se realizează fără dovedirea vinovăţiei". Ori, în cazul
reclamantului recurent, paguba produsă în sarcina Penitenciarului (...) este tocmai încasarea unor
sume de bani necuvenit ca urmare a solicitării preşedintelui comisiei de disciplină în numele său şi
a membrilor acestei comisii, în vederea plăţii acestor sume fără a exista o bază legală.
Este adevărat faptul că, raportat la normele legale în vigoare aplicabile răspunderii civile delictuale
trebuie întrunite cumulativ cele patru condiţii. Doar că, în privinţa vinovăţiei, ca şi condiţie a
răspunderii civile delictuale, dispoziţiile art. 4 alin. (2) din OMJ nr. 1760/2013 prevăd faptul că: "În
situaţia în care funcţionarii publici cu statut special au primit sume ori bunuri în mod necuvenit sau
le-au fost prestate servicii nedatorate, angajarea răspunderii patrimoniale se realizează fără
dovedirea vinovăţiei". În consecinţă, fiind dispoziţii derogatorii de la norma generală, dispoziţii
prevăzute în lege specială şi, raportat la principiul de drept specialia generalibus derogant, condiţia
elementului de vinovăţie nu mai trebuie dovedită în prezenta cauză, răspunderea debitorului
antrenându-se implicit.
În ceea ce priveşte caracterul ilicit al faptei, contestat de recurent, a arătat că fapta ilicită, ca element
al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele
dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane, deci implicit
şi încasarea unei sume de bani necuvenit.

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 6/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

Fapta ilicită se relevă prin aceea că este potrivnică prevederilor legii şi prin săvârşirea ei se încalcă
un drept subiectiv sau se aduce atingere chiar unui simplu interes al unei persoane. Fapta ilicită, în
situaţia expusă, constă în încasarea necuvenită a unor sume de bani prin neexistenţa unei baze
legale în ceea ce priveşte acordarea ei.
Existenţa unei fapte ilicite, condiţie legală, obligatorie a răspunderii civile delictuale: prejudiciul în
sumă de 4307 lei s-a produs ca urmare a faptei ilicite, respectiv încasarea unei sume de bani fără a
avea un suport legal un cadru legal care să prevadă nici procentul şi nici condiţiile în care se acordă.
În ceea ce priveşte critica adusă de către recurentul-reclamant sentinţei recurate, în sensul că baza
legală în ceea ce priveşte acordarea sporului de 5% membrilor şi preşedintelui comisiei de disciplină
ar fi O.U.G. nr. 57/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016,
prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi Legea nr. 153/2017, a
arătat doar că toate componentele salarizării sunt prevăzute de acte normative implicit şi sporul de
5% pentru activitatea desfăşurată în comisia de disciplină.
Mai arată intimata că, prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, la această dată, nu sunt
aplicabile. Cum OMJ nr. 2856/2004 pentru aprobarea Regulamentului privitor la constituirea,
organizarea şi desfăşurarea activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi din unităţile subordonate a fost dat în baza unei prevederi legale declarate
neconstituţionale ca şi act subsecvent normei principale şi în baza principiului accesorium sequitur
principale dispoziţiile OMJ nr. 2856/2004, act normativ care prevedea plata sporului pentru
activitatea comisiei de disciplină nu a mai produs efecte juridice de la data publicării deciziei Curţii
Constituţionale în Monitorul Oficial al României. Din documentele analizate cu ocazia efectuării
cercetării administrative depuse la dosarul cauzei, reiese faptul că şi după data de 18 ianuarie 2016
(data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 803/2015), sporul de 5% a
fost acordat persoanelor nominalizate în comisia de disciplină pentru funcţionarii publici cu statut
special, în condiţiile în care art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor
publici cu statut special din Administraţia Naţională a penitenciarelor, a fost declarat
neconstituţional. Astfel, în ceea ce priveşte plata sporului de 5% în mod corect s-a apreciat de către
comisia de cercetare administrativă că acesta a fost încasat necuvenit de reclamant, ulterior
publicării deciziei Curţii Constituţionale, în Monitorul Oficial neexistând bază legală în vederea
acordării acestui spor membrilor comisiei de disciplină, implicit nici reclamantului, acesta încasând
necuvenit suma de bani imputată.
În consecinţă, recurentul-reclamant a încasat necuvenit suma imputată, aplicabile în cazul său fiind,
pe lângă celelalte dispoziţii legale arătate, dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi dispoziţiile art. 9 alin. (1) din
OMJ nr. 1760/2013.
Având în vedere cele prezentate anterior, precum şi cele reţinute de instanţa de fond, contrar celor
susţinute de recurentul-reclamant în cuprinsul recursului, consideră că sunt întrunite condiţiile
prevăzute pentru angajarea răspunderii civile delictuale a reclamantului.
Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 şi urm. Noul C. civ., rezultă că pentru angajarea răspunderii
civilie delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa
unei fapte ilicite şi existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa
vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a
acţionat.
Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ
(material sau moral) suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă
persoană.
Raportat la prejudiciu, în literatura de specialitate s-a acreditat ideea că prejudiciul - fiind o condiţie
esenţială şi necesară a răspunderii civile delictuale - este nu numai condiţia răspunderii reparatorii
ci chiar măsura ei, în sensul că răspunderea se angajează doar în limita prejudiciului efectiv injust
cauzat.

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 7/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

Există un prejudiciu, respectiv o pagubă reală şi certă, determinată cantitativ şi valoric în sumă de
4307 lei, întrucât, alături de ceilalţi membri ai comisiei de disciplină, recurentul reclamant a încasat
necuvenit sporul de 5% prevăzut de un act normativ inaplicabil.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care,
încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei
persoane, deci implicit şi încasarea unei sume de bani necuvenit.
Fapta ilicită se relevă prin aceea că este potrivnică prevederilor legii şi prin săvârşirea ei se încalcă
un drept subiectiv sau se aduce atingere chiar unui simplu interes al unei persoane. Fapta ilicită, în
situaţia expusă consta în încasarea necuvenit a unor sume de bani prin neexistenţa unei baze legale
în ceea ce priveşte acordarea ei.
Existenţa unei fapte ilicite, condiţie legală, obligatorie a răspunderii civile delictuale: prejudiciul în
sumă de 4307 lei s-a produs ca urmare a faptei ilicite, respectiv încasarea unei sume de bani fără a
avea un suport legal un cadru legal care să prevadă nici procentul şi nici condiţiile în care se acordă.
În privinţa vinovăţiei, ca şi condiţie a răspunderii civilie delictuale, a amintit dispoziţiile art. 4 alin. (2)
din OMJ nr. 1760/2013. Fiind dispoziţii derogatorii de la norma generală, dispoziţii prevăzute în lege
specială şi raportat la principiul de drept specialia generalibus derogant, condiţia elementului de
vinovăţie nu mai trebuie dovedită în cauză, răspunderea recurentului reclamant antrenându-se
implicit.
În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, pentru a fi angajată
răspunderea unei persoane, a menţionat că există un astfel de raport de cauzalitate, existenţa
acestuia rezultă din descrierea anterioară a faptei ilicite, faptă ilicită care a cauzat o pagubă
persoanei juridice, ce trebuie reparată.
În concluzie, pentru considerentele expuse în întâmpinare, precum şi raportat la cele reţinute de
către instanţa de fond prin sentinţa recurată, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea
sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
În drept a invocat art. 201, art. 205-208 C. pr. civ.
Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale
incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Reclamantul (...) a supus controlului de legalitate Dispoziţia de imputare nr. (...) din 22 august 2019
emisă de Penitenciarul (...) şi Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. (...) din 7 august 2019
întocmit de comisia de cercetare administrativă, solicitând anularea acestora şi obligarea pârâtului
la restituirea sumelor de bani reţinute în baza acestora.
Prin sentinţa nr. (...)/CA din 1 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul (...), instanţa respins acţiunea
formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul (...), cu motivarea că, în mod
corect s-a apreciat de către comisia de cercetare administrativă că sporul de 5% a fost încasat
necuvenit de către acesta, ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 803/2015 în Monitorul
Oficial, neexistând bază legală în vederea acordării acestui spor membrilor comisiei de disciplină,
implicit nici reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs recurentul reclamant în condiţiile art. 488 pct. 8 C. pr.
civ., arătând în concret faptul că, comisia de cercetare administrativă nu a dovedit îndeplinirea
condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) din OMJ nr. 1760/C din 24 mai 2013 respectiv, săvârşirea
unei fapte cu caracter ilicit şi, totodată, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra legalităţii aplicării
O.U.G. nr. 57/2015 şi a Legii-cadru nr. 153/2017. Totodată, recurentul a invocat şi art. 14 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la interzicerea discriminării, precum şi practica
Curţii Europene a Drepturilor Omului.

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 8/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

Analizând hotărârea pronunţată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi a
dispoziţiilor legale incidente, Curtea a apreciat că aceasta a fost pronunţată cu interpretarea şi
aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru motivele ce vor fi prezentate în cele de
urmează.
Astfel, Curtea a reţinut că, temeiul angajării răspunderii materiale a reclamantului îl reprezintă
prevederile art. 4 alin. (2) din Metodologia aprobată prin OMJ nr. 1760/2013, care prevăd că, în
situaţia în care funcţionarii publici cu statut special au primit sume ori bunuri în mod necuvenit sau
le-au fost prestate servicii nedatorate, angajarea răspunderii patrimoniale se realizează fără
dovedirea vinovăţiei.
În speţă, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul a beneficiat de plata unor sume
necuvenite, în condiţiile în care acesta a participat în calitate de membru la activitatea comisiei de
disciplină, exercitând atribuţiile ce i-au fost încredinţate prin Decizia nr. (...) din 12 iulie 2016 a
Directorului Penitenciarului (...) (fila 34 vol. I).
Decizia nr. (...) din 12 iulie 2016 a Directorului Penitenciarului (...) prin care au fost desemnaţi
membrii comisiei de disciplină constituită la nivelul Penitenciarului (...) a fost emisă de acesta după
publicarea în Monitorul oficial al României a Deciziei nr. 803/2015 a Curţii Constituţionale, ceea ce
înseamnă că, inclusiv la nivelul conducerii Penitenciarului (...) nu erau cunoscute efectele produse
de decizia anterior menţionată în privinţa activităţii comisiilor de disciplină constituite la nivelul
penitenciarelor, activitatea acestora continuând să se desfăşoare şi ulterior publicării acestei decizii
în Monitorul Oficial.
Împrejurarea că activitatea de cercetare propriu-zisă a comisiilor de disciplină s-a desfăşurat în lipsa
unei reglementări care să respecte exigenţele de constituţionalitate trasate prin Decizia nr.
803/2015 a Curţii Constituţionale, în aprecierea instanţei de recurs, nu produce consecinţe în
privinţa sumelor de care a beneficiat recurentul reclamant pentru activitatea desfăşurată în cadrul
comisiei de disciplină, în baza deciziei emisă de directorul Penitenciarului (...).
În primul rând, conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, funcţionarul public cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul să refuze, în scris şi motivat,
îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a
emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public cu statut special este obligat să o execute,
cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public cu statut special este
obligat să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia aceste
situaţii. Se conferă funcţionarului un drept, nu o obligaţie, de a refuza, în scris şi motivat,
îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Pe de altă parte,
nu se poate accepta ca nelegalitatea unui act administrativ să profite emitentului (nemo auditur
propriam turpitudinem allegans).
În al doilea rând, în cazul raportului de serviciu, la fel ca în cazul raportului de muncă, nulitatea
actului în temeiul căreia este prestat serviciul nu are efect asupra drepturilor salariale. Într-adevăr,
deşi raportul de serviciu are un regim juridic distinct de cel al raportului de muncă, dispoziţiile care
îl reglementează se completează cu cele din legislaţia muncii, conform art. 117 din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (după abrogarea acestora, conform art. 367 Cod
administrativ). Or, potrivit art. 57 alin. (5) C. muncii, persoana care a prestat munca în temeiul unui
contract individual de muncă nul, are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de
îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.
Sub aspectul chestiunii în discuţie, activitatea fiind prestată de recurentul-reclamant în baza Deciziei
nr. 62 din 12 iulie 2016 a Directorului Penitenciarului (...), viciile de nelegalitate ale acestei decizii nu
pot afecta îndreptăţirea reclamantului de a beneficia de plata sumelor cuvenite pentru activitatea
de membru al comisiei de disciplină.
Pe cale de consecinţă, în mod greşit, judecătorul fondului a reţinut efectuarea unor plăţi necuvenite
în favoarea recurentului reclamant.

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 9/10

06.10.2021, 20:24 Curtea de Apel ORADEA, Litigiu privind funcţionarii publici. Anulare decizie de imputare - SINTACT

Un alt argument pentru caracterul nelegal al deciziei de imputare prin care s-a dispus antrenarea
răspunderii materiale a recurentului reclamant îl reprezintă dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din
Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 1760/2013, care prevăd că funcţionarii publici cu statut
special nu răspund patrimonial: c) pentru pagubele produse ca urmare a executării dispoziţiilor
superiorilor ierarhici.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal, se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. c) funcţionarii
publici cu statut special care au executat dispoziţii vădit ilegale şi care, având posibilitatea de a
înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale dispoziţiei primite, nu au informat în scris şi nu au
luat, din neglijenţă sau rea-credinţă, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund
împreună cu cel care a dat dispoziţia.
În stabilirea caracterului vădit nelegal al Deciziei nr. (...) din 12 iulie 2016 a Directorului
Penitenciarului (...), instanţa de recurs va valorifica apărările pârâtului care a susţinut pe tot
parcursul derulării litigiului că temeiul constituirii comisiei de disciplină prin decizia menţionată l-au
reprezentat prevederile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, prevederi care au rămas în vigoare,
nefiind vizate de Decizia nr. 803/2015 a Curţii Constituţionale.
Or, din moment ce pârâtul afirmă caracterul legal al Deciziei nr. (...) din 12 iulie 2016 a Directorului
Penitenciarului (...), nu se poate reţine că am fi în prezenţa unui act vădit nelegal al şefului ierarhic
superior care să înlăture de la aplicare, în ceea ce îl priveşte pe recurentul reclamant, cauza
exoneratoare de răspundere prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din Metodologia aprobată prin
Ordinul MJ nr. 1760/2013.
Pentru aceste considerente, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 punct. 8 C.
pr. civ., prin raportare la greşita aplicare în cauză a prevederilor Ordinului MJ nr. 1760/2013
referitoare la condiţiile angajării răspunderii materiale a funcţionarilor publici cu statut special din
cadrul penitenciarelor, Curtea, în temeiul art. 496 C. pr. civ., a admis recursul, a casat în parte
sentinţa, cu consecinţa admiterii acţiunii, a anulării Deciziei de imputare nr. (...) din data de 22
august 2019 şi în parte a procesului verbal de cercetare administrativă înregistrat sub nr. (...) din 7
august 2019 în ceea ce îl priveşte pe recurentul reclamant.
S-a dispus restituirea către reclamant a sumelor reţinute de pârât în baza actelor anulate şi a fost
menţinută în rest sentinţa fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de partea care a câştigat
procesul.
Publicat în "REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII" cu numărul 1 din data de 28 februarie 2021

https://sintact.ro/#/publication/151020685?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 10/10