Conform art.

248 din Vechiul Cod Penal, una din condiţiile fundamentale ale
laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, constă în
cauzarea vreunuia din rezultatele alternative, expres prevăzute de textul incriminator,
respectiv o tulburare însemnată sau o pagubă.
Nu orice tulburare realizeaza continutul infractiunii. Tulburarea trebuie sa fie
insemnata, adica sa aiba o anumita proportie si gravitate. Cu alte cuvinte, este vorba
despre o tulburare reala, efectiva, determinate si constatabila. Pentru determinarea
acestei tulburari, instanta trebuie sa tina seama de imprejurari concrete, si anume daca
activitatea abuziva a subiectului active s-a rasfrant negativ asupra organizarii judicioase
a intregii activitati. (Alexandru Boroi, Drept Penal Special)
1. Prin decizia penala nr. 606/A/14.05.2014, Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a
II-a penala a admis apelurile declarate impotriva sentintei penale nr. 890/F/9.11.2011 a
Tribunalului Bucuresti-Sectia I penala, pe care a desfiintat-o, si, rejudecand, a dispus
achitarea tuturor inculpatilor, condamnati de instanta de fond la pedepse cuprinse
intre 4 ani inchisoare cu executare si 6 ani inchisoare.
Instanta a statuat ca: “In privinta infractiunii de complicitate la abuz in serviciu
in forma continuata, pretins comisa de catre inculpatii apelanti Batranu Mihai si Preda
Gabriel, se constata ca un element esential al laturii obiective, indiferent de
incriminarile succesive (art. 248 si art. 248/1 din Codul penal 1969 ori art. 297 din
Codul penal actual), il reprezinta crearea unei pagube in patrimoniul persoanei
vatamate ori tulburarea insemnata a activitatii acesteia.
Or, in cauza, Compania Nationala Caile Ferate Romane nu a suferit niciun
prejudiciu ca urmare a activitatilor comerciale desfasurate de apelantii inculpati,
astfel cum rezulta in mod incontestabil din adresa nr. 7968/2007 a Ministerului
Transporturilor, aflata la fila 124 in vol. 2 al dosarului nr.40974/3/2008*. Existenta
vreunei pagube in patrimoniul CN CFR nu reiese, de altfel, din nicio proba a dosarului,
iar pozitia sa nu a fost infirmata.
Pe de alta parte, crearea vreunei tulburari in activitatea acestei Companii
Nationale, care sa fie urmarea actiunilor/ inactiunilor inculpatilor Batranu Mihai si
Preda Gabriel, nu este nici macar sustinuta prin rechizitoriu, si cu atat mai putin
dovedita.
In consecinta, cu privire la infractiunea de abuz in serviciu se va constata ca fapta nu
exista”.
2. In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de
minori, Decizia penală nr. 753/A din 27 mai 2015 unde instant a statuat ca se impune
achitarea sa în baza art. 16 lit.b) rap. la art. 396 alin.(5) CPP, fapta nefiind săvârşită cu
vinovăţia prevăzută de lege, lipsind o condiţie esenţială pentru existenţa sa, respectiv
prejudiciul cauzat instituţiei publice.
“Trebuie remarcat că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice
există numai atunci când paguba este efectivă şi concretă. Una din condiţiile
fundamentale ale laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor
publice, constă în cauzarea vreunuia din rezultatele alternative, expres prevăzute de
textul incriminator, respectiv o tulburare însemnată sau o pagubă.
Din datele cuprinse în rapoartele de constatare ale DNA şi din considerentele
rechizitoriului rezultă că prejudiciul Consiliului local ... ar fi în sumă de 651.195,57
euro, dar cu privire la care Consiliul local nu s-a constituit parte civilă, conform
adresei nr. 17113 din 17 iulie 2008, ataşată cauzei”.
3. Curtea De Apel Pitesti, Sectia Penala Si Pentru Cauze Cu Minori Si De
Familie Dosar Nr(...) Decizia Penala Nr. 275/R Sedinta publica din 08 mai 2008 prin
care instanta Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civila DIRECTIA
GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C -
Instanta a retinut ca “Din situatia de fapt stabilita corect de catre primele instante,
rezulta ca tulburarea activitatii partii civile nu a fost efectiva, iar pentru retinerea
infractiunii prevazuta de art.248 Cod penal, nu este suficienta numai eventualitatea
unei astfel de urmari, ori producerea unei stari de pericol. Mai mult decat atat,
cuantumul prejudiciului la care se refera recurenta nu a fost dovedit. In consecinta,
hotararile primelor instante sunt legale si temeinice.
4. Curtea de Apel Pitesti DECIZIA PENALĂ NR. 295/A, Ședința publica
din 22 mai 2014.
Față de această situație, soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de
achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală și de
respingere ca neîntemeiate a pretențiilor formulate de părțile civile, așa cum a
hotărât instanța de fond.
 “Dacă a fost produsă sau nu o tulburare a bunului mers al unei instituții, ca
urmare a exercitării abuzive a atribuțiilor de serviciu de către un funcționar, se
analizează prin luarea în considerare a specificului respectivei unități. Nu orice
tulburare a bunului mers al unității imprimă faptei gradul de pericol social al unei
infracțiuni, ci aceasta presupune o tulburare de anumite proporții, de o anumită
gravitate.
În speță, s-a constatat că nici una din comisiile de control sau instanțele de
judecată nu a constatat existența unui prejudiciu sau o tulburare însemnată a
bunului mers al instituției la care inculpatul deținea calitatea de director. Chiar dacă
au existat anumite nereguli în activitatea desfășurată de inculpat, acestea pot constitui,
eventual, abateri disciplinare, care atrag sancțiuni disciplinare și nicidecum penale”.

5. Decizie 278/P din 14.03.2017 Curtea de Apel Constanta

Având în vedere că prejudiciul cauzat şi recuperat de către inculpatul [...] a

fost în cuantum de 4.175 lei, deci sub cuantumul de 50.000 euro, Curtea constată că
în cauză este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art.741 alin.2 cod penal
1969, şi impunându-se în consecinţă pronunţarea unei soluţii de încetare a
procesului penal în baza art.16 alin.1 lit.h) cod procedură penală şi nu a unei soluţii de
achitare în baza art.16 alin.1 lit.d) cod procedură penală astfel cum a dispus instanţa de
fond, apelul Ministerului Public fiind fondat sub acest aspect.
În acelaşi sens, ca argument, Curtea are în vedere prin similitudine decizia nr.
9/15.03.2017 a Î.C.C.J. pentru dezlegarea de principiu a unei problemei de drept prin
care s-a stabilit că dispoziţiile art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005, în forma în vigoare
până la data 1 februarie 2014 (care vizau achitarea prejudiciului cauzat prin comiterea
unei infracţiuni de evaziune fiscală) reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a
limitelor de pedeapsă cu caracter personal.
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul
formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova, va desfiinţa sentinţa
apelată şi, rejudecând, în baza art.16 alin.1 lit.h) cod procedură penală cu referire la
art. 741 alin. 2 cod penal 1969, astfel cum a fost completat şi modificat prin Legea nr.
202/2010, va înceta procesul penal faţă de inculpatul [...] cu privire la comiterea
infracţiunii prevăzute de art. 248 cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal
1969.