prima instanţă: I.Timofei dosarul nr.

2ra-1121/14
instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol

DECIZIE
28 mai 2014 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ

al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:
Preşedintele şedinţei,
judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă
Iuliana Oprea, Valentina Clevadî

examinînd recursurile declarate de Procuratura Generală, Ministerul Finanţelor

şi Bezniuc Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
Bezniuc Radu împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la
repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi obligarea procuraturii de a prezenta scuze
oficiale,
împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 prin care s-au
respins apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, s-a admis
apelul declarat de Bezniuc Radu, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 20 septembrie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre,

constată

La 11 octombrie 2010 Bezniuc Radu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la
repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi obligarea procuraturii de a prezenta scuze
oficiale.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la 16 martie
2005 de către conducerea urmăririi penale în organele centrale ale Centrului de
Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate
şi SV a Procuraturii Generale a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva sa,
precum că ar fi săvîrşit infracţiunile prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. b), art. 195 alin.
(2), art. 196 alin. (4) Cod penal.
1
decizia instanţei de apel în partea prejudiciului material şi a o casa în partea obligării
Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale în numele statului faţă de Bezniuc
Radu, cu menţinerea în rest a deciziei din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul,
este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea
primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.
În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul,
este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de
apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.
În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul,
este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea
primei instanţe.
Conform art. 6 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale
instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea
prejudiciului apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.
După cum rezultă din actele cauzei, la 16 martie 2005 de către conducerea
urmăririi penale în organele centrale ale Centrului de Combatere a Crimelor
Economice şi Corupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi SV a Procuraturii
Generale a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva lui Bezniuc Radu,
privind săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art. art. 324 alin. (3) lit. b), 195 alin. (2),
196 alin. (4) Cod penal.
La 17 martie 2005, Bezniuc Radu a fost reţinut de către organele Centrului de
Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie, iar prin încheierea judecătorului de
instrucţie a sect. Buiucani mun. Chişinău din 19 martie 2005, i-a fost aplicat arest
preventiv, pe un termen de 10 zile.
Tot la 17 martie 2005, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău la demersul
procurorului, a pus în sarcina organului de urmărire penală al Centrului pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei efectuarea percheziţiei pe adresa
domiciliului lui Bezniuc Radu.
La 10 aprilie 2006, în urma examinării cauzei penale în învinuirile aduse, de
către Judecătoria Botanica mun. Chişinău a fost pronunţată sentinţa de achitare în
ceea ce priveşte capetele de acuzare pe art. art. 324 alin. (3) lit. b), 196 alin. (4) Cod
penal, dar şi de condamnare pe art. 195 alin. (2) Cod penal, la un termen de 5 ani
închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcţii pe un termen de 5 ani.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2006, au fost respinse
apelurile acuzatorilor de stat şi al apărătorului cu menţinerea sentinţei Judecătoriei
Botanica mun. Chişinău, Bezniuc Radu fiind deţinut în continuare în stare de arest.

6
 Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2007 au
fost admise recursurile procurorului, apărătorilor şi inculpaţilor, casată decizia
instanţei de apel şi restituită cauza în aceeaşi instanţă pentru rejudecarea în alt
complet de judecători. Măsura de reprimare în privinţa inculpatului fiind menţinută.
Iar, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2007 au fost admise
apelurile avocaţilor şi respinse apelurile procurorilor, casată parţial sentinţa primei
instanţe în partea condamnării, cu pronunţarea unei noi decizii privind încetarea
procesului penal intentat împotriva lui Bezniuc Radu în săvîrşirea infracţiunii
prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, pe motivul că fapta nu întruneşte
elementele componenţei de infracţiune, cu eliberarea imediată de sub strajă (f.d.76-
92).
Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui
Bezniuc Radu posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul
prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor
judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, precum şi de art. art. 1405, 1422, 1423
Cod civil.
În conformitate cu art. 53 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul
răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în
procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.
Conform art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin
condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii
preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu
părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a
arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral,
indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.
Prin prizma prevederilor art.3 alin.(1) lit.a), alin. (2) al Legii privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, este reparabil
prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii
ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a
nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală.
Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie
de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele
judecătoreşti.
Colegiul reţine că, Bezniuc Radu fiind condamnat prin sentinţa Judecătoriei
Botanica mun. Chişinău din 10 aprilie 2006, a fost achitat prin decizia Curţii de Apel
Chişinău din 09 octombrie 2007, în învinuirea adusă conform art. 195 alin. (2) Cod
penal, din motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii.
7
 În conformitate cu prevederile art. 7 lit. a) al Legii privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile
menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie,
salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de
existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite.
Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii menţionate, cuantumul sumelor de compensare a
prejudiciului, prevăzute la art.7 lit.a), se calculează pornindu-se de la cîştigul mediu
lunar al persoanei fizice la momentul cauzării prejudiciului, cu aplicarea
coeficientului de inflaţie.
Alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că pentru cuantificarea prejudiciului
reparabil, cîştigul mediu lunar se calculează după cum urmează:
a) persoanelor angajate prin contract de muncă - prin aplicarea modului de
calculare a salariului mediu în conformitate cu legislaţia;
b) persoanelor neangajate prin contract de muncă - prin împărţirea la 12 a sumei
venitului total pentru anul precedent;
c) persoanelor care nu au lucrat din motive întemeiate - pornindu-se de la
salariul mediu pe ţară în anul respectiv.
Coroborînd la caz prevederile legale, Colegiul conchide întemeiat dreptul
recurentului Bezniuc Radu la repararea prejudiciului material cauzat prin acţiunile
ilegale ale organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti.
În acest sens, instanţa de recurs constată că de la 01.11.2004 şi pînă la
11.02.2005, cu o lună înainte de reţinere, Bezniuc Radu a activat în calitate de
director al Departamentului vînzări şi marketing al ÎS,,Air Moldova”.
Prin urmare, Colegiul notează că la momentul cînd Bezniuc Radu a fost reţinut
şi ulterior ţinut în condiţii de detenţie era persoană neangajată în cîmpul muncii, iar în
asemenea circumstanţe prejudiciul material reparabil urmează fi calculat conform art.
7 lit. a), art. 8 alin. (3) lit. b) al Legii menţionate, adică, persoanelor neangajate prin
contract de muncă, cîştigul mediu lunar se calculează prin împărţirea la 12 a sumei
venitului total pentru anul precedent, deoarece sursa lui principală de existenţă de
care a fost privat în urma acţiunilor ilicite a fost salariul.
Actele cauzei atestă că, venitul total pentru anul precedent anului deţinerii lui
Bezniuc Radu în arest, adică anul 2004, a fost de 114 875 lei, respectiv împărţind la
12, cîştigul lunar constituie 9 572 lei.
Dat fiind că, Bezniuc Radu a fost deţinut în perioada de la 17.03.2005 şi pînă la
09.10.2007, cele 29 luni de detenţie ilegală înmulţindu-se cu cîştigul lunar va cumula
suma de 277 588 lei, ceea ce constituie cuantumul prejudiciului cauzat recurentului
pentru perioada de detenţie ilegală şi pentru privarea de dreptul de a munci.

8
 Or, Bezniuc Radu în urma reţinerii şi condamnării sale a fost privat ilegal de
dreptul de a munci, de a fi angajat în această perioadă, iar salariul şi alte venituri
provenite din muncă au constituit sursa lui principală de existenţă.
Drept consecinţă, Colegiul conchide că recursul declarat de către Bezniuc Radu
este întemeiat, fapt ce necesită modificarea deciziei contestate în partea încasării
prejudiciului material prin majorarea sumei de la 57 474 lei pînă la 277 588 lei,
deoarece în această parte concluziile instanţei de judecată decurg din aprecierea
greşită a dovezilor administrate şi interpretarea eronată a legii.
De asemenea Colegiul constatată că instanţa de apel neîntemeiat a admis cerinţa
lui Bezniuc Radu cu privire la obligarea Procuraturii Generale de a aduce scuze
oficiale pentru supunerea neîntemeiată urmăririi penale, deoarece reieșind din
prevederile art. 12 alin. (1) şi (4) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale
instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, procurorul care a condus
sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior aduce scuze oficiale
în numele statului persoanei care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale în termen
de 15 zile de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.
În susţinerea acestor concluzii este de remarcat că termenul de 15 zile, în
interiorul căruia procurorul care a condus sau exercitat urmărirea penală aduce scuze
oficiale persoanei în privința căreia a fost pronunțată o sentință de achitare definitivă,
este un termen de prescripţie și se calculează din momentul apariției dreptului la
repararea prejudiciului, or, în cazul lui Bezniuc Radu acest termen urmează a fi
calculat din momentul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare din 09
octombrie 2007.
Reieşind din cele expuse instanţa de recurs consideră că cerinţa lui Bezniuc
Radu cu privire la obligarea Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale este
prescrisă, iar recursul Procuraturii Generale în acest sens este întemeiat şi urmează a
fi admis, cu casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea în această parte a unei noi
hotărîri de respingere a acestei pretenţii ca depusă tardiv.
Cît priveşte cerinţa lui Bezniuc Radu privind repararea prejudiciului moral,
Colegiul conchide că instanţele de judecată conform legislaţiei naţionale şi practicii
CEDO, corect au stabilit cuantumul prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, şi
care în opinia instanţei de recurs este unul echitabil reieşind din următoarele.
În conformitate cu art.11 alin.(1) şi (3) al Legii privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, mărimea
compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată
în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensaţiei se determină
luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită
persoana respectivă, caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la
9
urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată, rezonanţa pe
care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei, durata urmăririi
penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată, natura
dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei, suferinţele
fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, măsura în care compensaţia bănească
poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate, durata aflării nelegitime a persoanei
în detenţie. În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile
compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.
Conform art. 1422 alin. (3) Cod civil, reparaţia prejudiciului moral se face şi în
lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin
condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului
preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate
de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi
în alte cazuri prevăzute de lege.
Iar, conform art. 1423 alin. (1) şi (2)Cod Civil, mărimea compensaţiei pentru
prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi
gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de
vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de
măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate,
caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de
judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum
şi statutul social al persoanei vătămate.
Materialul probator anexat la actele cauzei denotă incontestabil faptul că, lui
Bezniuc Radu i-au fost cauzate suferinţele psihice grave, prin faptul că a fost atras la
răspundere penală pentru săvîrşirea unui şir de infracţiuni deosebit de grave, grave şi
mai puţin grave, şi pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare pe un
termen de la 10 la 25 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
De altfel, suferinţele psihice suportate de Bezniuc Radu se manifestă şi prin
faptul că a fost atras la răspundere penală pentru acţiuni în care nu s-a constat
existenţa faptei infracţiunii.
La caz, este cert şi faptul că Bezniuc Radu în perioada de la 16.03.2005 şi pînă la
09.10.2007 a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 unde i-a fost pusă în pericol
libertatea şi securitatea personală, fiind privat de dreptul de a munci şi de dreptul la
viaţa privată.
Instanţele de judecată corect au constatat şi faptul că acţiunile ilicite comise de
organele de urmărire penală au afectat imaginaţia şi demnitatea recurentului. Astfel,
în perioada reţinerii lui din martie 2005 despre investigaţiile pornite s-au difuzat
informaţii în presă, mass-media şi site-urile de ştiri, care au afectat negativ asupra
imaginii sale.
10
 În asemenea împrejurări şi ţinînd cont de natura dreptului lezat, de caracterul şi
gravitatea suferinţelor suportate, de statutul social al persoanei şi de faptul că lui
Bezniuc Radu i-au fost încălcate drepturile constituţionale, ce au dus atingere
demnităţii umane, fiind supus unor acţiuni ilicite ale organelor de urmărire penală şi a
instanţelor judecătoreşti, manifestate prin atragerea ilegală la răspundere penală şi
imixtiunea nejustificată în viaţa intimă, Colegiul civil, comercial şi de contencios
administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 100 000 lei
este reală şi rezonabilă în măsură de a atenua suferinţele psihice cauzate lui Bezniuc
Radu, care a avut de suferit unele frustrări, incertitudini şi nelinişti pe tot parcursul
acestei perioade.
În acest sens, argumentele Ministerului Finanţelor precum că instanţele
judecătoreşti greşit au apreciat cuantumul prejudiciului moral şi nu au argumentat şi
justificat suma încasată, poartă caracter declarativ şi nu pot servi temei de admitere a
recursului, or, în corespundere cu prevederile art. 1423 Cod Civil, instanţele
judecătoreşti au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie
de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice şi fizice cauzate şi de măsura în care
această compensare poate aduce satisfacţie intimatului.
Drept consecinţă, nu au relevanţă nici argumentele Ministerului Finanţelor cu
referire la faptul că suma de 100 000 lei încasată din bugetul statului prin intermediul
Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Bezniuc Radu cu titlu de despăgubiri morale,
nu este una echitabilă şi raţională, deoarece vin în contradicţie cu constatările expuse.
În acestă ordine de idei, Colegiul notează că o eventuală despăgubire mai mică
ar contraveni legislaţiei naţionale şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi
Libertăţilor Fundamentale precum şi practicii CEDO şi anume de a asigura o
satisfacţie morală pe baza unor aprecieri în echitate.
Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios
administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul
declarat de Ministerul Finanţelor, a admite recursul declarat de Procuratura Generală
şi recursul declarat de Bezniuc Radu, a modifica decizia instanţei de apel în partea
prejudiciului material prin majorarea sumei încasate de la 57 474 lei pînă la 277 588
lei, a casa decizia instanţei de apel în partea obligării Procuraturii Generale de a
aduce scuze oficiale în numele statului faţă de Bezniuc Radu şi în această parte a
emite o nouă hotărîre de respingere a acestei cerinţe ca fiind depusă tardiv, cu
menţinerea în rest a deciziei instanţei de apel.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), b), e) din Codul de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,

decide

Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor.

11
 Se admit recursurile declarate de către Procuratura Generală şi Bezniuc Radu.
Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, în partea
încasării prejudiciului material, majorîndu-se suma de la 57 474 lei pînă la 277 588
(două sute şaptezeci şi şapte mii cinci sute optzeci şi opt) lei.
Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 în partea
obligării Procuraturii Generale de a aduce scuze oficiale în numele statului faţă de
Bezniuc Radu şi în această parte se emite o nouă hotărîre de respingere a acestei
cerinţe.
În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 şi hotărîrea
Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 septembrie 2012, în partea încasării
prejudiciului moral, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de
Bezniuc Radu împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la
repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi obligarea procuraturii de a prezenta scuze
oficiale, se menţin.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei,
judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chişca-Doneva

Ion Druţă

Iuliana Oprea

Valentina Clevadî

12