06.10.2021, 20:10 Inalta Curte de Casatie si Justitie, Răspunderea civilă delictuală a funcţionarului public. Condiţii.

ndiţii. Ordinul sau dispoziţia de im…

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Răspunderea civilă delictuală

a funcţionarului public. Condiţii. Ordinul sau dispoziţia de
imputare. Termen de emitere
Publicaţie:
Pandectele Romane 5 din 2007
Autor: Inalta Curte de Casatie si Justitie
Tip: Jurisprudenta

Răspunderea civilă delictuală a funcţionarului public . Condiţii. Ordinul sau

dispoziţia de imputare. Termen de emitere

 Răspunderea civilă delictuală a funcţionarului public. Condiţii.

Ordinul sau dispoziţia de imputare. Termen de emitere
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile
art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999* privind Statutul funcţionarilor publici , conform cărora
repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice, în situaţiile prevăzute de art. 72 lit. a) şi
b) din aceeaşi lege, se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice,
a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei,
sau, după caz, prin asumarea unui ordin de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol,
pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
* N.R.: Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007.

(Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1942 din 25 mai 2006)
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamantul O.E. a chemat în judecată pârâtul Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor Bucureşti, solicitând anularea Ordinului Ministerului Mediului nr.
306 din 12 aprilie 2005, precum şi suspendarea executării acestui ordin, conform art. 15 din Legea
nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că măsura contestată a fost luată cu nerespectarea
termenului prevăzut de art. 73 din Legea nr. 188/1999, respectiv după cele 30 de zile de la
constatarea pagubei, Ordinul nr. 306 fiind emis la data de 12 aprilie 2005, cu toate că existenţa
pagubei era cunoscută din data de 9 aprilie 2003.
Reclamantul a invocat prescripţia, în ce priveşte emiterea ordinului de imputare, termenul de 3 ani
prevăzut de art. 72 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în raport cu data producerii pagubei, respectiv 1
iulie 2001, fiind împlinit la 1 iulie 2004.
Reclamantul a mai arătat că nimeni nu poate fi sancţionat de două ori, pentru aceeaşi faptă, iar pe
fondul cauzei, a opinat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, neexistând
fapta ilicită, raport de cauzalitate sau nevinovăţie.
Prin sentinţa nr. 138 din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios
administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea în contencios formulată de reclamantul O.E.,
menţinându-se ordinul atacat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a înlăturat, ca neîntemeiate, criticile invocate de
reclamant, ca şi chestiuni prealabile, iar pe fond, a reţinut, în esenţă, că din probatoriul administrat,
rezultă că reclamantul s-a aflat în culpă, datorită:
- emiterii deciziei de disponibilizare nr. 50 şi nr. 54, pe numele a doi angajaţi, reintegraţi ulterior,
cărora li s-a achitat, la data de 17 martie 2005, suma de 160.442.591 lei.

https://sintact.ro/#/publication/150999490?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 1/3

06.10.2021, 20:10 Inalta Curte de Casatie si Justitie, Răspunderea civilă delictuală a funcţionarului public. Condiţii. Ordinul sau dispoziţia de im…

- emiterii deciziei, anterior răspunsului negativ sau afirmativ al Administraţiei Naţionale a Finanţelor
Publice, cu privire la posturile vacante de funcţionari publici .
- solicitării cu întârziere de către reclamant, a sprijinului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
şi ulterior emiterii deciziilor respective, deşi data limită a efectuării restructurării era la 24 februarie
2002.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate, a formulat recurs în termenul legal, reclamantul O.E., prin
care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii
acţiunii, aşa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat recurentul că hotărârea luată de instanţa de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea
şi interpretarea eronată a legii, în primul rând datorită faptului că s-au încălcat prevederile art. 73
din Legea nr. 188/1999, referitoare la termenul de emitere a dispoziţiei de imputare, de 30 zile de la
constatarea pagubei.
În cauză, s-a arătat că, din adresa nr. 25685 din 9 aprilie 2003, a antecesorului intimatului Ministerul
Apelor şi Protecţiei Mediului, rezultă că această instituţie cunoştea de executarea celor două
hotărâri judecătoreşti şi de plata sumei de 160.442.591 lei, astfel că dispoziţia de imputare s-a emis
peste termenul de 30 zile de la data când s-a constatat paguba.
S-a apreciat de către recurent, că hotărârea este nelegală, şi pentru motivul că în mod greşit s-a
considerat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 72 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, atâta
vreme cât data producerii pagubei se localizează în intervalul 7 februarie 2001 - 1 iulie 2001, iar
dispoziţia de imputare s-a emis la 12 aprilie 2005. De asemenea, reclamantul a precizat că nu s-a
ţinut cont, de către prima instanţă, de principiul general al răspunderii, potrivit căruia nimeni nu
poate fi sancţionat de două ori pentru aceeaşi faptă, fiind dovedit în cauză că prin dispoziţia de
imputare nr. 20 din 15 aprilie 2003, emisă de Inspectoratul de Protecţie a Mediului Sfântu-
Gheorghe, anulată prin hotărâre judecătorească definitivă, i s-a imputat aceeaşi sumă şi pe acelaşi
temei.
Pe fondul recursului, reclamantul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii
civile delictuale a reclamantului, respectiv fapta ilicită, raportul de cauzalitate şi vinovăţia.
Recursul este fondat.
Angajarea răspunderii civile a reclamantului, în calitatea sa de funcţionar public , se pune în
legătură cu un prejudiciu în sumă de 160.442.591 lei, creat ca urmare a rămânerii definitive şi
irevocabile a două hotărâri judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 145 din 31 iulie 2001, a Curţii de Apel
Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3670 din
28 noiembrie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, respectiv
sentinţa civilă nr. 147/F din 31 iulie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios
administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3082 din 18 octombrie 2002, a Curţii Supreme de
Justiţie, secţia de contencios administrativ), în dosarele care au avut ca obiect acţiunile promovate
de numiţii M.L. şi C.I.O., privind anularea dispoziţiilor de desfacere a contractelor de muncă şi prin
care s-a dispus, pe lângă anularea dispoziţiilor atacate, reintegrarea reclamanţilor pe posturile avute
anterior şi obligarea Inspectoratului de Protecţie a Mediului Covasna, la plata unor despăgubiri,
începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrare, precum şi la cheltuieli de
judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din actul normativ precizat, repararea pagubelor aduse
autorităţii sau instituţiei publice, în situaţiile prevăzute de art. 72 lit. a) şi b), se dispune prin
emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, a unui ordin sau a unei dispoziţii
de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui
ordin de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti
definitive şi irevocabile.

https://sintact.ro/#/publication/150999490?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 2/3

06.10.2021, 20:10 Inalta Curte de Casatie si Justitie, Răspunderea civilă delictuală a funcţionarului public. Condiţii. Ordinul sau dispoziţia de im…

În cauză, de punerea în executare a celor două hotărâri judecătoreşti sus menţionate, precum şi de
achitarea efectivă a sumei de 160.442.591 lei, antecesorul intimatei, respectiv Ministerul Apelor şi
Protecţiei Mediului a luat cunoştinţă, urmare a adresei nr. 1341 din 25 aprilie 2003, a
Inspectoratului pentru Protecţia Mediului Covasna, înregistrată sub nr. 25554/PM din 25 martie
2003, iar emiterea ordinului de imputare a avut loc la 12 aprilie 2005, cu nerespectarea termenului
de 30 de zile de la constatarea pagubei prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind
Statutul funcţionarilor publici .
În aceste condiţii, s-a reţinut că în mod greşit prima instanţă a considerat că organul emitent a luat
efectiv la cunoştinţă de producerea pagubei, la 17 martie 2005 şi că ordinul atacat a fost emis în
termenul legal, dispunându-se, fără a se mai examina celelalte motive de recurs ale reclamantului,
admiterea recursului formulat de reclamantul O.E. împotriva sentinţei civile nr. 138 din 15
noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi
modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa anulării Ordinului nr.
306 din 12 aprilie 2005, al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi a obligării intimatului, la
plata în favoarea reclamantului, a sumei de 1510 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.
 
 
Publicat în "REVISTA PANDECTELE ROMÂNE" cu numărul 5 din data de 31 iulie 2007

https://sintact.ro/#/publication/150999490?keyword=Raspunderea civila a functionarilor publici&cm=SREST 3/3