UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE DREPT

REFERAT DE PRACTICĂ

Interpretarea Deciziei civile nr. 616 din 14.09.2015 a

Tribunalului Specializat Cluj
- prescripția dreptului material la acțiune -

Cluj-Napoca
 STAREA DE FAPT

Obiectul litigiului îl reprezintă recuperarea prejudiciilor produse printr-o faptă

ilicită în cadrul răspunderii delictuale, în condițiile în care fapta s-a produs sub
reglementărea Vechiului Cod Civil, iar cererea de despăgubire a fost formulată după
intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, ca urmare a comunicării rezoluției de neurmărire
penală către reclamantă după data de 1.10.2011.
În fapt, între apelanta ATA SA și clienta sa S.A., a fost încheiata o polita de
asigurare facultativă CASCO, cpentru autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de
înmatriculare CJ – 33 – SMA. Ulterior, la data de 10.06.2010 a avut loc un eveniment
rutier, in Cluj – Napoca, în cadrul căruia au fost implicare autovehicului marca Dacia
Logan, asigurat al A.T.A. SA, condus de S.M.A, și autovehiculul marca Opel cu nr. de
înmatriculare CJ – 04 – YTT, condus D.A.C., asigurat al A.R.A.V.I.G. SA.
În urma producerii accidentului, a rezultat vătămarea corporală a numiților D.R.
și D.C., pasageri ai autovehicului marca Opel, precum și avarierea autovehicului marca
Dacia Logan. Pe numele lui D.A.C. a fost întocmit dosarul de urmărire penală nr.
6110/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj – Napoca, dar în lipsa plângerii
penale a persoanelor vătămate, soluția organelor de urmărire penală a fost una de
neîncepere a urmăririi penale.
În considerarea contractului de asigurare facultativă încheiat pentru
autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare CJ – 33 – SMA, A.T.A. SA a
achitat asiguratei sale suma de 7.585,80 lei, reprezentând despăgubire pentru prejudiciul
produs, subrogându-se astfel în drepturile acesteia de a încasa despăgubiri de la cel
vinovat de producerea evenimentului rutier. Având în vedere că autovehiculul marca
Opel deținea la momentul producerii accidentului o asigurare RCA la societatea
A.R.A.V.I.G. SA, motiv pentru care apelanta A.T.A. SA s-a adresat acesteia pentru
recuperarea prejudiciului. Astfel, s-a trimis o Cerere de despăgubire intimatei la data de
30.07.2014, însă în data de 20.10.2014, intimata a refuzat plata despăgubirilor.
Astfel, la data de 20.10.2014 reclamanta A.T.A. SA a depus a formulat o cerere
de valoare redusă pe rolul Judecătoriei Cluj - Napoca, prin care se cerea intimatei plata
despăgubirilor produse în temeiul răspnderii delictuale. Prin întâmpinare, A.R.A.V.I.G.
SA a invocat excepţia prescripţiei dreptului material al acţiune invocată, având în vedere
prevederea art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare, potrivit căreia
prescripţiile începute şi neîmplinite la dată intrării în vigoare a Codului civil sunt şi
rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, subliniind că în această speță sunt
aplicabile prevederile Decretul nr. 167/1958.
Prin urmare, instața civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la
acţiune al reclamantei, invocată prin întâmpinare, prin sentinţa civilă nr. 1977/CC/2015,
pronunţată în data de 24 februarie 2015 în dosarul nr. 23534/211/2014 al Judecătoriei
Cluj-Napoca, şi a respinsă cererea formulată de către apelantă.
Împotriva acestei hotărâri, apelanta A.S.A. SA a declarat apel ce a fost
înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, în motivarea apelului arătându-se, în
esenţă, că prima instanţa a reținut în mod eronat momentul de început al cursului
prescripţiei.
Așadar, în cele ce urmează, vom prezenta pe scurt care au fost argumentele
susținute de apelantă în apel și dacă acestea se justifică, raportându-ne la cunoștințele pe
care le avem referitoare la aceasta problemă a dreptului, în final rămânând de văzut dacă
decizia instanței de apel se pliază pe opiniile formulate de noi.

STAREA DE DREPT

Pentru a avea o imagine mai clară a celor întâmplate în speță, se impune să

trecem succint în revistă care au fost argumentele pe care s-a bazat reclamanta în
formularea apelului:
1. Achitarea sumei pentru prejudiciul produs asiguratului, aici intervenind
subrogarea în drepturile acestuia de a încasa despăgubiri de la cel vinovat de
producerea evenimentului rutier, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995.
2. Determinarea eronată a momentului de la care curge termenul de prescripție,
având n vedere că la data producerii evenimentului nu se putea determina clar
cui îî aparține culpa și ci urmează să răspundă pentru urmările sale.
3. Soluția de neîncepere a urmării penale i-a fost transmisă apelantei abia în
24.10.2011, acesta fiind momentul în opinia apelantei de la care curge
prescripția dreptului material la acțiune, iar altfel acțiunea ar fi supusă
termenului de prescripție prevăzut în art. 2528 din Noul Cod Civil.
 Soluția instanței de apel a fost una de respingere a apelului și de a menține
modalitatea de a determina momentul de la care începe să curgă prescripția cu privire la
fapta descrisă mai sus. Așadar, la data de 14.09.2015, Tribunalul Specializat Cluj
respinge ca neîntemeiat apelul, prin Decizia civilă nr. 616 / 2015.
Ca urmare, vom verifica dacă Tribunalul Specializat Cluj a determinat în mod
corect momentul din care curge termenul de prescripție și, totodată, legea aplicabilă.
Meditând puțin asupra acestui aspect, putem observa că apelanta a identificat bine care
sunt condițiile după care se determină începutul prescripției în materie de răspundere
delictuală.

ANALIZA PROBLEMELOR DE DREPT ALE SPEŢEI

Prescripția extintivă este stingerea dreptului material la acțiune, în cazu în care

nu a fost exercitat în cadrul termenului prevăzut de lege. În cazul din Decretului nr.
167/1958 făcea referire doar la dreptul având un obiect patrimonial, spre deosebire de
NCC unde nu mai este specificat acest obiect, în cadrul definiției date, ci doar prin
menționarea acestui obiect la un alt articol.1
Așadar, în cadrul ambelor legislații, cât și prin doctrină, se conferă victimei unui
prejudiciu posibilitatea de a pretinde dreptul său subiectului pasiv, iar în caz de refuz al
acestuia din urmă, de a putea utiliza forța de constrângere a statului.2
Curgerea termenului de prescripție a dat naștere la o serie de interpretări în
practica intanțelor, în ceea ce privește cu prescripțiile începute și neîmplinite la
1.11.2011, precum și cum se stabilește momentul de la care începe să curgă prescripția,
în cadrul răspunderii delictuale. În speța dată, avem de a fac cu două reglementări
diferite, din punct de vedere a normelor guvernatoare: Decretul din 167/1958 în vigoare
până la 1.10.2011 și prescripția extintivă cuprinsă în NCC.

1
Reghini, I.; Diaconescu, Ș.; Vasilescu, P., Introducere în dreptul civil, Ed. Hamangiu, București, 2013, p.
689
2
Buliga, V., Prescripţia extinctivă în situaţia regresului asigurătorului persoanei păgubite în contra
persoanei vinovate, https://www.juridice.ro/414785/prescriptia-extinctiva-in-situatia-regresului-
asiguratorului-persoanei-pagubite-in-contra-persoanei-vinovate.html, vizitat azi 02.04.2017, ora 9:57
 Precripția extintivă din Decretul din 167/1958 era guvernată de norme
imperative, de ordin public, de la care nu se putea deroga, în mod contrar fiind lovite de
nulitatea asolută, iar instanțele aveau obligația, ca din oficiu, să verifice dacă dreptul
material la acțiune sau la executare silită s-a prescris. Odată cu adoptarea Noului Cod
Civil, instituția prescripției se schimbă dintr- o instituție de ordine publică, în una de
drept privat, care nu mai e prevăzută cu norme imperative, ci cu norme supletive, de la
care părțile, în anumite limite, pot deroga.3
În ciuda acestor diferențe, în cazul răspunderii delictuale, atât art. 8 alin. 1 din
Decretul nr. 167/1958, cât și art. 2.528 alin. 1 C. civ. (2009), termenul de la care începe
să curgă precripția este data când cel păgubit a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască
atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea, mai exact momentul în care sunt
identificate atât prejudiciul cât și autorul faptei ( moment subiectiv ), sau momentul la
care partea vătămate trebuia să cunoască ( moment obiectiv) cele două elemente
constitutive ale răspunderii civil, pentru a putea formula o acțiune.4
Pe de altă parte, conform Legii de punere în aplicare a Codului Civil, se
stabilește faptul că precripțiile extintive care au început înainte de 1 octombrie 2011 și
care nu s-au împlinit înainte de această dată, rămân supuse vechii legi, ca o consecință a
neretroactivității legii. Așadar, prescripției extintive, începute și neîmplinite înainte de
intrarea în vigoare a NCC, i se determină momentul de început, termenul de curgere,
precum suspendări și întreruperile5, în conformitate cu prevederile Decretului Lege din
din 167/1958.
În cadrul prescripției extintive, se pot regăsi și cauze de întrerupere a cursului de
curgere, ceea ce determină începerea unui nou termen după apariția cauzei interuptive.
Și în acest caz, există diferențe în reglementări, NCC prevăzând mai multe cauze de
intrerupere decât art. 1617 din Decretul nr. 167/1958. Una dintre cauzele de întrerupere
o reprezintă și plângerea penală adresată organelor de urmărire penală.6 Ca urmare,
prescripția se întrerupe în cadrul urmării penale, până la comunicarea actului de
procedură penală prin care se renunță la urmărire, se clasează dosarul, sau intervine o o
hotârâre judecătorească definitivă a instanței penale.7
În situaţia dată această speță, observăm că încă de la producerea accidentului,

3
Decizia ICCJ nr. 1/2014 privind prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011
4
Reghini, I., op. cit., p. 723
5
Boroi, G., Instituții de drept civil în reglementarea noului cod, Ed. Hamangiu, București, 2012
6
Buganu, M.A., Prescripția extintivă. Teză de doctorat. Rezumat, Sibiu, 2011, p. 18
7
Reghini, I., op. cit., p. 751
 avem prefigurate toate elementele respectivului raport juridic – părţi, conţinut şi
obiect. Mai mult, persoana suspectată de producerea pagubelor nu s-a opus celei aparent
păgubite, admițând, prin constatarea amiabilă, că se face vinovată de neacordarea
priorității celeilalte mașini, și astfel producând accidentul. De aici, rezultă că apelanta
A.T.A. SA, avea cunoștițe atât de persoana care a produs paguba, cât și de întinderea
acesteia.
Mai mult, având în vedere inexistența unei plângeri prealabile din partea
persoanelor vătămate, ceea ce duce la inexistența unei infracțiuni, nu putem apela la o
prorogare a termenului legal al prescripției extintive. Așadar, apelanta nu era obligată să
aștepte comunicarea rezoluției de renunțare la urmărirea penală pentru a putea să – și
exercite dreptul de regres împotriva persoane vinovate de producerea accidentului, fapt
8
ce reiese și din practica judiciară. Din acestea rezultă, că prin Decizia sa, Tribunalul
Specializat Cluj a identificat bine momentul de la care curge termenul pentru dreptul la
acțiune și, totodată, legea aplicabilă.
Așadar, pe baza celor prezentate mai sus putem remarca cu ușurință faptul că
instituția prescripției în materia răspunderii civile nu reprezintă o noutate în sistemul de
drept român, dar, deseori, identificarea momentului de la care curge aceasta ridică
probleme serioase, existând situații în care nu se poate determina foarte clar care este
momentul la care victima a cunoscut sau trebuia să fi cunoscut atât paguba cât și
autorul prejudiciului, revenind judecătorului sarcina de a verifica dacă dreptul la acțiune
s-a prescris sau nu.

Bibliografie:

8
Decizia nr. 903/2015 a ICCJ, Secția a II-a civilă; Decizia civilă nr. 814 / 2016 a ICCJ, Secția a V-a
civilă; Decizia nr. 2613/2014 a ICCJ, Secția I civilă.
Tratate. Cursuri. Monografii

Boroi, G., Instituții de drept civil în reglementarea noului cod, Ed.Hamangiu ,

București, 2012

Reghini, I.; Diaconescu, Ș.; Vasilescu, P., Introducere în dreptul civil, Ed. Hamangiu,
București, 2013

Articole. Studii de caz

Buliga, V., Prescripţia extinctivă în situaţia regresului asigurătorului persoanei păgubite

în contra persoanei vinovate, https://www.juridice.ro/414785/prescriptia-extinctiva-in-
situatia-regresului-asiguratorului-persoanei-pagubite-in-contra-persoanei-vinovate.html,
vizitat azi 02.04.2017, ora 9:57

Buganu, M.A., Prescripția extintivă. Teză de doctorat. Rezumat, Sibiu, 2011

Practică judiciară

Decizia ICCJ nr. 1/2014 privind prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1
octombrie 2011

Decizia nr. 2613/2014 a ICCJ, Secția I civilă

Decizia nr. 903/2015 a ICCJ, Secția a II-a civilă

Decizia civilă nr. 814 / 2016 a ICCJ, Secția a V-a civilă