Extras Tratat de drept civil, contracte speciale, Fr. Deak.

VANZAREA UNEI MOSTENIRI.

Notiune.

Vanzarea (cesiunea) unei mosteniri (art. 1399-1401 C.Civ.) este un contract prin care titularul unui
drept succesoral instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane. i Ea poate avea loc numai dupa
deschiderea mostenirii. Mostenirea nedeschisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, nu poate fi instrainata (nulla
est viventis hereditas), nici chiar cu consimtamantul persoanei despre a carei mostenire e vorba (art. 702 si
965 alin. 2 C.Civ), intrucat poate trezi dorinta mortii (votum mortis) unei alte persoane.

Vanzarea are ca obiect mostenirea dobandita de vanzator: fie dreptul asupra unei universalitati
(patrimonial persoanei decedate), daca este singurul mostenitor, fie cota parte indiviza asupra universalitatii,
daca sunt mai multi mostenitori (fractiune de patrimoniu). Daca mostenitorul (mostenitorii in caz de
pluralitate) instraineaza drepturi determinate din mostenirea deschisa se aplica regulile generale ale vanzarii,
nefiind vorba de o mostenire cu drepturi asupra unei universalittati. Tot astfel, nici legatarul cu titlu particular
nu poate fi vanzatorul unui drept succesoral, caci – desi este succesor – nu dobandeste o universalitate sau o
fractiune dintr-o universalitate (avute in vedere de art. 1399 – 1400 C.civ.), ci bunuri determinateii.

Efecte.

Intrucat vanzarea are ca obiect o universalitate, ea cuprinde tot activul mostenirii (respective cota -
parte); in consecinta, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului fructele percepute, creantele incasate
sau pretul lucrurilor vandute din masa succesorala daca nu exista o conventie contrara (art. 1400 C.civ.).
Renasc prin efectul vanzarii si datoriile vanzatorului fata de succesiune stinse prin cofuziune.

In schimb si cumparatorul – deoarece dobandeste in cadrul universalitatii si pasivul mostenirii – este

dator sa restituie vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si sarcinile mostenirii, in lipsa de
conventie contrara. Tot astfel renasc prin efectul vanzarii si creantele vanzatorului fata de succesiune stinse
prin confuziune. (art 1401 C.civ.).

O precizare se impune insa in legatura cu datoriile mostenirii fata de alti creditori decat vanzatorul.
Aceste datorii trec asupra cumparatorului in cadrul universalitatii dobandite. Dar aceasta transmitere nu
produce efecte fata de creditorii mostenirii pentru ca cesiunea de datorie intre vii (spre deosebire de creante)
nu este admisa de Codul Civil, iar debitorul nu poate sa-si substituie o alta persoana fara consimtamantul
creditorului ( substituirea este prevazuta de lege numai pentru cazul transmisiunii mortis cauza, cand o alta
solutie nu este de conceput). In consecinta, creditorii vor putea urmari pentru datoriile succesiunii pe
vanzatorul care a putut instraina numai drepturile succesorale, dar nu si calitatea sa de mostenitor (semel
heres, sempel heres). Daca a fost urmarit de creditorii mostenirii, vanzatorul se va putea intoarce impotriva
cumparatorului pe calea actiunii in regres. Cumparatorul va putea fi urmarit si de creditorii succesiunii, dar
numai pe calea actiunii subrogatorii (oblice), deoarece el nu a devenit debitorul lor direct.

In ce priveste obligatia de garantieiii, vanzatorul raspunde numai de calitatea sa de mostenitor (al

universalitatii sau al unei cote parti din universalitate), nu si de continutul universalitatii transmise (garantie de
drept), garantie care poate fi modificata prin conventia dintre parti (garantie conventionala), specificandu-se
(in sensul agravarii ei) cu amanuntul obiectele cuprinse in mostenire (art. 1399 C.Civ). Iar exonerarea de
garantie (de exemplu, pentru micsorarea drepturilor succesorale ale vanzatorului prin aparitia unui alt
mostenitor) poate fi stipulata in limitele premise in materie de evictiune (art. 1339 – 1340 C.civ.), fiind
aplicabile si dispozitiile care guverneaza drepturile cumparatorului evins (art. 1341 si urm.).

In sfarsit, precizam ca, daca mostenirea cuprinde si dreptul de proprietate asupra unui teren, contractul
trebuie sa fie incheiat in forma autentica (art. 2 alin. 1 din titlul X al Legii nr. 247/2005) iar pentru
opozabilitatea vanzarii fata de terti – in functie de natuara drepturilor instrainate – dobandite (drepturi reale
sau de creanta) – este necesara indeplinirea formelor de publicitate (drepturile cumparatorului provenind din
contract, iar nu din succesiune, in sensul art. 26 din legea nr. 7/1996).
i
Daca dreptul asupra mostenirii instrainate este litigios, iar cumparatorul (cesionarul) nu este comostenitor, oricare dintre
comostenitorii litigianti se poate substitui in drepturile cumparatorului (poate rascumpara dreptul instrainat), in conditii
prevazute de lege pentru retractul litigios. Daca dr. succesoral cedat nu este litigios, in dreptul nostru retractul succesoral nu
poate fi exercitat.
ii
Datorita faptului ca vanzarea are ca obiect, in acest caz, o universalitate sau cote parte din universalitate, ea reprezinta un
caz special in care cumparatorul (sau dobanditorul in general, de exemplu donatarul) – succesor cu titlu particular al
vanzatorului (instrainatorului) – devine succesor universal sau cu titlu universal al defunctului care a lasat mostenirea in
cauza.
iii
Daca instrainarea mostenirii se face cu titlu gratuit, se aplica regulile prevazute pentru donatii.

http://www.dreptonline.com/index2.php?option=com_content&do_pdf=1&id=408

Articol Drept Online. 24.02.2008.

Vanzare de drepturi succesorale si celelalte cesiuni de creanta.

Vanzarea drepturilor succesorale este posibila numai dupa ce succesiunea a fost deschisa (fiind
nule orice pacte asupra unei succesiuni viitoare - vezi art.702 si 965 alin.2 Cod Civil) si numai dupa ce
succesibilul a acceptat succesiunea; daca un succesibil isi vinde drepturile sale succesorale inainte de a
fi acceptat expres succesiunea, aceasta vanzare are valoarea unei acceptari tacite a succesiunii.
Vanzarea are ca obiect drepturi succesorale ale mostenitorului, care poarta asupra unei universalitati
(sau asupra unei cote-parti dintr-o universalitate) ce cuprinde deopotriva bunuri, drepturi si obligatii. In
lipsa de stipulatie contrara, cumparatorul drepturilor succesorale va trebui sa ramburseze vanzatorului
sumele cu care acesta a achitat datorii ori sarcini ale succesiunii, precum si cheltuielile facute cu
reparatiile sau imbunatatirile aduse bunurilor succesorale; nu se vor restitui insa taxele succesorale
suportate de mostenitorul vanzator.

Cat priveste pasivul (datoriile) mostenirii, vanzarea de drepturi succesorale nu poate fi opusa
creditorilor, care raman nedreptatiti sa-l urmareasca pe succesorul cedent, atata timp cat ei nu au
acceptat o novatie prin schimbare de debitor; vanzatorul urmarit are insa actiune in regres impotriva
cumparatorului drepturilor succesorale si, ca atare, si creditorul sau va putea sa-l urmareasca pe
cumparator exercitand, prin actiune oblica (art.974 Cod Civil), dreptul debitorului lor (adica ale
mostenitorului vanzator). Vanzatorul de drepturi succesorale garanteaza cumparatorului numai calitatea
sa de mostenitor, iar nu si intinderea sau compunerea universalitatii transmise (art.1399 Cod Civil); dar
partile pot modifica (agrava) prin conventia lor aceasta garantie, sau o pot micsora ori inlatura, in
conditiile dreptului comun al garantiei contra evictiunii.