87.

REDUCŢIUNEA LIBERALITĂŢILOR EXCESIVE

Dacă în urma determinării valorii concrete a rezervei succesorale se constată că

liberalităţile făcute de defunct (donaţii şi/sau legate) depăşesc cotitatea disponibilă, aducând
atingere rezervei, ele urmează să fie reduse în limitele cotităţii disponibile.
Sancţiunea depăşirii limitei prevăzute de lege pentru a dispune cu titlu gratuit este
reducţiunea liberalităţii şi nu nulitatea actului de liberalitate (donaţie sau legat).
Liberalităţile excesive vor fi lipsite de eficacitate, în măsura în care aduc atingere rezervei,
fiind reduse în limitele cotităţii disponibile.
Dreptul de a invoca reducţiunea în scopul reîntregirii rezervei aparţine moştenitorilor
rezervatari, moştenitorilor acestora şi persoanelor care le înfăţişează drepturile. Dacă
moştenitorul rezervatar moare înainte de exercitarea dreptului la reducţiune, acesta se transmite,
fiind un drept patrimonial, propriilor moştenitori.
Dreptul de a cere reducţiunea se naşte o dată cu naşterea dreptului la rezervă, adică în
momentul deschiderii succesiunii. Dreptul de a pretinde reducţiunea este un drept propriu,
personal al moştenitorului rezervatar, şi nu dobândit pe cale succesorală de la defunct. Fiind însă
un drept personal patrimonial şi nu un drept personal nepatrimonial dreptul de a cere
reducţiunea va putea fi exercitat şi de creditorii personali ai moştenitorului rezervatar pe calea
acţiunii oblice.
Nu beneficiază de reducţiune creditorii defunctului, dacă moştenitorul rezervatar a
acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar. În schimb, dacă moştenitorul rezervatar a
acceptat succesiunea pur şi simplu, întrucât va opera confuziunea între patrimoniul
moştenitorului rezervatar şi patrimoniul succesoral, creditorii defunctului, devenind creditorii
personali ai rezervatarului, vor putea invoca reducţiunea pe calea acţiunii oblice.
Nu pot invoca reducţiunea donatarii şi legatarii, întrucât aceasta este îndreptată împotriva
lor.
Căile procedurale de exercitare a dreptului la reducţiune. Dreptul la reducţiunea
liberalităţilor excesive se poate realiza amiabil, prin bună învoială, sau pe cale judecătorească.
În cazul în care moştenitorul rezervatar şi persoanele gratificate prin donaţii sau legat se
înţeleg, reducţiunea liberalităţilor excesive se va realiza prin bună învoială, pe cale extrajudic.
Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităţilor
până la limitele prevăzute de lege.
Dacă părţile interesate în conflict nu cad de acord, neînţelegerile vor fi soluţionate pe cale
judecătorească, în cadrul procedurii succesorale contencioase. Mijlocul procedural concret care
va fi folosit este diferit după cum obiectul liberalităţii excesive se află în posesia moştenitorilor
rezervatari sau se află în posesia gratificatului (beneficiarului liberalităţii):
- dacă obiectul liberalităţii excesive se află în posesia gratificatului, cum se întâmplă
de regulă în cazul bunurilor donate, moştenitorii rezervatari sunt cei care trebuie să
ceară reducţiunea promovând în faţa instanţei acţiunea în reducţiune.
Acţiunea în reducţiune este o acţiune personală patrimonială, ce trebuie introdusă în
termenul general de prescripţie de 3 ani care începe să curgă de la de la data deschiderii
succesiunii. Dacă însă titularul dreptului la acţiune nu a avut cunoştinţă de existenţa

1
testamentului care i-a lezat rezerva, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când a luat
cunoştinţă de conţinutul testamentului.
Acţiunea în reducţiune este o acţiune divizibilă, ceea ce înseamnă că poate fi promovată
numai pentru partea de rezervă care se cuvine reclamantului şi admiterea ei profită numai
rezervatarului reclamant.
- dacă obiectul liberalităţii excesive se află în posesia moştenitorului rezervatar (este
în mod obişnuit cazul legatelor) şi acesta refuză să le predea, gratificatul urmează să
îşi valorifice dreptul la liberalitate pe calea acţiunii in justiţie pentru predarea
obiectului liberalităţii: în acest proces în care va figura ca pârât, moştenitorul
rezervatar se va apăra invocând reducţiunea (excepţia în reducţiune).
Dovada depăşirii cotităţii disponibile este în sarcina moştenitorilor rezervatari. Ea se poate
face cu orice mijloc de probă permis de lege.
Ordinea reductiunii liberaiitătilor excesive. În cazul în care defunctul a facut liberalităţi în
limitele cotităţii disponibile nu se pune problema reducţiunii şi a ordinii reducţiunii lor; toate
vor fi predate gratificaţilor în integralitatea lor. Dacă însă defunctul a făcut liberalităţi cu
depăşirea cotităţii disponibile, adică prin încălcarea rezervei succesorale, liberalităţile excesive
vor fi supuse reducţiunii. Trei reguli guvernează ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive:
a. legatele se reduc înaintea donaţiilor;
b. toate legatele se reduc simultan, proporţional cu valoarea fiecăruia;
c. donaţiile se reduc succesiv, în ordine cronologică, începând cu cea mai nouă.
a. În cazul în care defunctul a făcut atât legate, cât şi donaţii care împreună depăşesc
cotitatea disponibilă, legatele se vor reduce înaintea donaţiilor, ca o consecinţă a principiului
irevocabilităţii donaţiilor. Legatele sunt cronologic şi logic ultimele liberalităţi ale defunctului
pentru că ele îşi produc efecte doar la moartea acestuia. Regula prevăzută de Codul civil este
imperativă şi clauza prin care testatorul ar stipula ca legatele să se reducă după donaţii sau în
acelaşi timp cu ele este nulă absolut.
b. Legatele se reduc toate deodată şi în mod proporţional. În cazul în care totalul legatelor,
luate singure, fie reunite cu donaţiile făcute de defunct ar depăşi cotitatea disponibilă, toate
legatele universale sau cu titlu universal, cât şi cele cu titlu particular, indiferent dacă au fost
prevăzute în acelaşi testament sau în testamente diferite, sunt supuse reducerii simultane şi
proporţional cu valoarea lor. Soluţia legii este logică întrucât toate legatele îşi produc efectele în
acelaşi moment, al morţii testatorului.
Această regula a reducerii proporţionale a legatelor excesive nu este însă imperativă, ci are
caracter dispozitiv, pentru că se întemeiază pe voinţa prezumată a testatorului. Prin urmare,
testatorul poate dispune o anumită ordine în reducţiunea legatelor. Legatul preferenţial va fi
redus numai dacă rezerva nu a fost întregită prin reducerea celorlalte legate.
c. Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.
Justificarea constă în aceea că donaţiile cele mai vechi sunt făcute din cotitatea disponibilă şi
numai cele noi au putut depăşi cotitatea disponibilă şi încălca rezerva succesorală. Textul are
caracter imperativ, întrucât principiul irevocabilităţii donaţiilor este de ordine publică. Prin
urmare, defunctul nu poate prestabili o altă ordine a reducţiunii.

2
 Donaţiile făcute după epuizarea cotităţii disponibile se reduc în întregime, cele care
depăşesc numai în parte disponibilul se reduc numai parţial. În măsura excedentului. Dacă
donaţiile au aceeaşi dată, ele se reduc proporţional.
Efectele reducţiunii. Efectele reducţiunii vor fi diferite, după cum reducţiunea se referă la
legat sau la donaţie:
- dacă reducţiunea priveşte un legat, ea are ca efect ineficienţa legatului
Legatul va deveni ineficace, în tot sau în parte, în măsura cerută pentru reîntregirea
rezervei. Tot ineficacitatea parţială intervine şi în cazul exheredării directe (nominale) a unui
moştenitor rezervatar.
- în cazul donaţiilor, reducţiunea are drept efect desfiinţarea totală sau parţială a
liberalităţii
Desfiinţarea va fi totală, dacă cotitatea disponibilă a fost epuizată prin donaţii cu dată
anterioară şi parţială, dacă şi în măsura în care donaţia a ştirbit rezerva. Desfiinţarea produce
efecte retroactive, de la data deschiderii succesiunii, şi în consecinţă moştenitorul rezervatar va
putea cere restituirea bunurilor în natură. Evaluarea bunurilor donate în scopul reconstituirii
rezervei se face după starea lor la momentul efectuării donaţiei, dar la valoarea din ziua
deschiderii succesiunii. Donatarul trebuie să restituie şi fructele naturale şi civile percepute sau
devenite scadente după deschiderea succesiunii. Donatarul va păstra fructele naturale şi civile
percepute sau ajunse la scadenţă înainte de moartea defunctului.
Actele de înstrăinare sau de grevare a bunurilor consimţite de donatar faţă de terţi
înaintea deschiderii succesiunii, rămân valabile. Dacă însă actele de înstrăinare sau grevare s-au
făcut după deschiderea moştenirii, acestea vor fi desfiinţate, ele neputând fi opuse moştenitorilor
rezervatari.
Aşa cum am arătat, ca urmare a reducţiunii, moştenitorul rezervatar are dreptul la
restituirea în natură a bunurilor. De la principiul restituirii în natură sunt instituite următoarele
excepţii, când reducţiunea donaţilor se fa face prin echivalent:
- dacă donatarul a înstrăinat obiectul donaţiei sau l-a grevat cu drepturi reale înainte de
deschiderea moştenirii, el se află în imposibilitate de a restitui în natură; în acest caz reducţiunea,
care nu produce efecte faţă de terţii subdobânditori înainte de deschiderea succesiunii, va
determina o restituire a donaţiei prin echivalentul bănesc al porţiunii care depăşeşte cotitatea
disponibilă;
- dacă donaţia excesivă a fost făcută unui descendent sau soţului supravieţuitor cu scutire
de raport;
- când donaţia priveşte un imobil şi este făcută unui moştenitor fără scutire de raport, iar
partea supusă reducţiunii este mai mică de jumătate din valoarea imobilului;
- dacă bunul donat a pierit din culpa donatarului, restituirea se face prin echivalent
bănesc; dacă bunul donat care a pierit din culpa donatarului era un bun fungibil şi consumptibil,
restituirea se face fie prin echivalent bănesc, fie prin echivalent în natură;
- când moştenitorul a dobândit obiectul donaţiei cu sarcina unei rente viagere sau cu
rezerva uzufructului;
În toate situaţiile de reîntregire a rezervei prin echivalent, valoarea ei va fi cea din
momentul deschiderii moştenirii.