Cererea reconventionala

Cererea reconvenţională este actul de procedură prin care pârâtul formulează pretenţii proprii
împotriva reclamantului.
Aceste pretenţii trebuie să aibă legătură cu cererea de chemare în judecată, în aşa fel încât să
fie justificată judecarea împreună a celor două cereri (ex., pârâtul chemat în judecată pentru
revendicarea unui imobil poate să solicite prin cerere reconvenţională să i se restituie
contravaloarea îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse acestui imobil sau pârâtul într-o acţiune
de partaj succesoral poate solicita prin cerere reconvenţională plata cheltuielilor de
înmormântare).
Odată cu formularea cererii reconvenţionale, părţile din litigiu dobândesc dublă calitate
procesuală, în sensul că pârâtul devine pârât – reclamant, iar reclamantul iniţial devine
reclamant – pârât.
Fiind o acţiune propriu – zisă, cererea reconvenţională trebuie să cuprindă elementele
prevăzute de Codul de procedură civilă pentru cererea de chemare în judecată, şi anume:
- datele pentru identificarea părţilor din proces;
- obiectul cererii, adică pretenţia concretă pe care pârâtul o are împotriva reclamantului;
- motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
- probele solicitate de pârât (înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză, etc.);
- semnătura pârâtului ori a reprezentantului acestuia (avocat sau mandatar).
Cererea reconvenţională poate fi formulată separat sau inclusă în întâmpinare şi trebuie să fie
depusă, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau până la primul termen de
judecată la care pârâtul este legal citat, dacă acesta este obligat să depună întâmpinare.
După ce a fost depusă la dosar, cererea reconvenţională se comunică reclamantului pentru a
formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea cererii.
De regulă, cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală, instanţa pronunţând
o singură hotărâre care va cuprinde, distinct, soluţiile date pentru ambele cereri.
Prin excepţie, Codul de procedură civilă precizează că în situaţia în care numai cererea
principală este în stare de a fi judecată, instanţa poate să dispună judecarea separată a cererii
reconvenţionale.
Cu toate acestea, judecarea separată a celor două cereri nu poate fi dispusă în anumite cazuri
prevăzute de lege (ex., în procesul de divorţ) sau când judecarea ambelor cereri se impune
pentru soluţionarea unitară a procesului (ex., în procesul de partaj al bunurilor comune, când
pârâtul solicită prin cererea reconvenţională completarea masei bunurilor de împărţit).
Cererea reconvenţională se timbrează după regulile aplicabile cererii principale.
Astfel, la stabilirea taxei judiciare de timbru se are în vedere obiectul cererii reconvenţionale,
după cum acesta este sau nu evaluabil în bani, când se va achita o taxă la valoarea pretenţiilor
solicitate, sau se va achita o taxă fixă, după caz.