FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA MANAGEMENT ŞI AUDIT ÎN AGRICULTURĂ

FORME PRIVIND REORGANIZAREA

COMPANIILOR AGROALIMENTARE

Referat: Atribuțiile judecătorului sindic

ÎNDRUMĂTOR:
PROF.DR. STEJĂREL BREZULEANU

MASTERAND:
CĂTĂLIN ANTONIU
M.A.A, Anul II

2019

1
 Cuprins

Capitolul I – Considerații generale despre procedura falimentului

1.1. Noțiunea de faliment

1.2. Procedura Falimentului
1.3. Participanții la procedura falimentului

Capitolul II - Judecatorul-sindic

2.1. Noțiuni generale

2.2. Atribuțiile judecătorului-sindic
2.3. Aplicarea practică a atribuțiilor judecătorului-sindic
2.4. Limitele competențelor judecătorului-sindic
2.5. Hotărârile judecătorului sindic

Capitolul III - Opinii concluzive privind rolul judecătorului-sindic

în procedura insolvenței

Bibliografie

2
Capitolul I . Considerații generale despre procedura falimentului

1.1 Notiunea de faliment

Se crede despre faliment că a aparut odată cu actele de comerț nefiind de esență a acestuia și
era caracterizat ca fiind un risc previzibil al oricărei activități comerciale .
Din punct de vedere etimologic , noțiunea de “falit” sau “faliment” vine de la verbul latin
“fallo-fallere” care, printre alte sensuri mai are și înțelesul verbului de “a înșela”.
Termenul de faliment este cel mai adesea utilizat ca un termen generic ce are rol de a descrie
firmele cu dificultăți financiare , unii autori afirmând despre faliment că este echivalent cu eșecul ,
de reținut fiind faptul că falimentul este un proces care începe financiar dar se termină legal , în
vreme ce eșecul nu are în mod neapărat o componentă juridică .
Cadrul legal definește insolvența ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului , caracterizată
prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.
Insolvența comercială nu presupune în mod necesar și implicit ca activul patrimoniului
debitorului sa fie mai mic decât pasivul acestuia , condiția esențială de existență a stării de insolvență
fiind imposibilitatea debitorului de a-și plăti datoriile .

1.2 Procedura Falimentului

În actuala reglementare procedura falimentului este definită ca fiind procedura de insolvență

concursuală , colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia
pentru acoperirea pasivului fiind urmată de radierea debitorului de la registrul în care a fost
înmatriculat.

1.3 Participanții la procedura falimentului

Potrivit articolului Art. 5 organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești ,
judecătorul-sindic , administratorul judiciar și lichidatorul . Astfel , legea mai prevede în alineatul 2
al articolului 5 faptul că organele care aplică procedura trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a
actelor și operațiunilor conform legii , precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și
obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.

3
 Capitolul II – Judecatorul-Sindic

2.1 Noțiuni generale

Potrivit art.5 din Legea nr.85/2006, organele care aplica procedura sunt :
- instanțele judecătorești;
- judecatorul-sindic;
- administratorul;
- lichidatorul.

Articolele referitoare la judecatorul-sindic apar în secțiunea a doua a capitolului doi din

Legea 85/2006 , iar acestea sunt :
- Art. 9 
Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta lege judecătorilor
desemnați ca judecatori-sindici se realizeaza potrivit art.53 din Legea nr.304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat. 
- Art. 10 
La propunerea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecatorul sindic va putea
desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le și remunerația. Plata remunerației se
va face din averea debitorului său, în lipsa disponibilităților bănești în contul acestuia, din fondul
prevăzut la art. 4 alin. (4). 
- Art. 11 
(1) Principalele atribuții ale judecatorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: 
a) pronunțarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii și, dupa caz, de intrare în
faliment atât prin procedura generală, cât și prin procedura simplificată; 
b) judecarea contestației debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru
începerea procedurii; judecarea opoziției creditorilor la deschiderea procedurii; 
c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în
insolvență care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar
provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, dupa
caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea
creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a
activității practicienilor în insolvența, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. În
vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul
va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii
sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține. În situația în care cel care a introdus cererea de
deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va
face de către judecatorul sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei; 
d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de
adunarea creditorilor sau de creditorul care deține cel putin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea
onorariului negociat. Daca nu există contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a
deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea se va face în
camera de consiliu, fără citarea părților, după depunerea procesului-verbal al adunării creditorilor; 

4
 e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului; 
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-și mai conduce activitatea; 
g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au
contribuit la ajungerea debitorului în insolventa, potrivit art.138, sesizarea organelor de cercetare
penală în legatură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.143-147; 
h) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea
unor acte frauduloase și a unor constituiri sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare
deschiderii procedurii; 
i) judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane
interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; 
j) admiterea și confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea
lui de către creditori;
k) soluționarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere
a procedurii de reorganizare judiciară și de intrare în faliment; 
l) soluționarea contestațiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale
lichidatorului; 
m) judecarea acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor; 
n) pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. 
(2) Atribuțiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activității
administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară
aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar sau
lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și
administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către
creditori, prin organele acestora. 
- Art. 12 
(1) Hotărârile judecatorului-sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu
recurs. 
(2) Dispozițiile art.20 alin.(1) din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu
sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția
situației rejudecării, după casarea hotărârii în recurs. 

Astfel , puntem afirma că judecătorul-sindic îndeplinește o funcție publică de interes general

, organizează și conduce întreaga activitate în cadrul procedurii insolvenței sub autoritatea
instanțelor judecătorești.
Judecătorul-sindic acționează ,conform atribuțiilor sale , în calitate de magistrat și nu de
reprezentant al debitorului sau al creditorilor , astfel actele sale sunt obligatorii pentru ambele părți.
Actuala reglementare prevede faptul că judecătorul-sindic numai este desemnat de către
președintele tribunalului , iar repartizarea cauzelor este realizată conform prevederilor art. 53 din
Legea numarul 304/2004 privind organizarea judiciară republicată în mod aleatoriu în sistem
informatizat , în mod contrar repartizarea se va realiza aleatoriu conform regulamentului de ordine
interioară a instituției.
Din cauza noii reglementări apare următoarea problemă practică anume aceea că judecătorul-
sindic numai poate fi înlocuit cu un alt judecător-sindic prin încheiere motivată de către ,, tribunal” ,
așa cum prevedea art. 13 din Legea nr. 64/1995.

5
 Potrivit articolului 10 din lege , în îndeplinirea îndatoririlor sale , judecatorul-sindic va putea
desemna persoane specializate , stabilindu-le și remunerația acestora (ce va fi platită din averea
debitorului sau din fondul de lichidare , dupa caz ), pentru a duce la îndeplinire măsurile necesare.
Aceste persoane pot fi desemnate din oficiu sau la propunerea celorlalți participanți la
procedură și pot fi experți , avocați , executori judecătorești etc.
Pe de altă parte art. 10 din lege , nu are în vedere desemenarea administratorului special ,
administratorului judiciar și lichidatorului ,deoarece , această operațiune revine adunării generale a
asociațiilor sau acționarilor .

2.2. Atribuțiile judecătorului-sindic

Principalele atribuții ale judecătorului-sindic apar în articolul 11 din secțiunea a doua a

capitolului doi din Legea 85/2006 . Acestea sunt :
a) pronunțarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii și, dupa caz, de intrare în
faliment atât prin procedura generală, cât și prin procedura simplificată; 
b) judecarea contestației debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru
începerea procedurii; judecarea opoziției creditorilor la deschiderea procedurii; 
c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în
insolvență care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar
provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, dupa
caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea
creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a
activității practicienilor în insolvența, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. În
vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul
va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii
sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține. În situația în care cel care a introdus cererea de
deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va
face de către judecatorul sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei; 
d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de
adunarea creditorilor sau de creditorul care deține cel putin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea
onorariului negociat. Daca nu există contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a
deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea se va face în
camera de consiliu, fără citarea părților, după depunerea procesului-verbal al adunării creditorilor; 
e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului; 
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-și mai conduce activitatea; 
g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au
contribuit la ajungerea debitorului în insolventa, potrivit art.138, sesizarea organelor de cercetare
penală în legatură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.143-147; 
h) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea
unor acte frauduloase și a unor constituiri sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare
deschiderii procedurii; 
i) judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane
interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; 
j) admiterea și confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea
lui de către creditori;

6
 k) soluționarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere
a procedurii de reorganizare judiciară și de intrare în faliment; 
l) soluționarea contestațiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale
lichidatorului; 
m) judecarea acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor; 
n) pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. 

Se poate observa astfel faptul că atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul

judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile
de natura judiciară aferente procedurii insolvenței.
Judecătorul-sindic poate invoca, din oficiu aspecte de nelegalitate sau nulitate absolută sau
care încalcă norme de ordine publică, rolul activ al judecătorului și al instanței fiind atributul și
obligația funcției de autoritate cu care sunt investite instanțele judecătorești opunânduse astfel
principiului potrivit caruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
Conform actualei reglementări atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori
lichidatorului sau, in mod excepțional, debitorului (numai daca nu i s-a ridicat dreptul de a-și
administra averea ) iar deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către
creditori , prin organele acestora.
Din punctul a) al articolului 11, alin.1 deducem faptul că hotărârea de deschidere a procedurii
și , după caz , de intrare în faliment , trebuie motivată ,adică,
judecătorul trebuie arate motivele care i-au format convingerea în pronunțarea hotărârii de
deschidere a procedurii.
Punctul b) al articolului 11, alin. 1 prevede judecarea contestației depuse de debitor de la
primirea copiei de pe cererea introductivă , referitoare la deschiderea procedurii de insolvență
începută de creditor conform art. 33 din lege . Anunțarea debitorului este realizată de catre
judecătorul-sindic în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii. De asemenea , procedura
insolvenței poate începe și la cererea debitorului , în acest caz creditorii putând formula opoziție
împotriva hotărârii judecatorului-sindic.
Se observă astfel că cererea prin care debitorul încearcă să probeze ca nu se afla în stare de
insolvență poartă denumirea de contestație , iar cea prin care creditorii se opun deschiderii procedurii
poartă denumirea de opoziție.
Conform punctului c) al articolului 11, alin. 1 , una din măsurile pe care trebuie sa le dispună
judecatorul-sindic prin sentința de deschidere a procedurii este desemnare a administratorului
judiciar sau ,după caz , a lichidatorului , trebuind de asemenea sa motiveze sentința prin are i-a
desemnat.
În noua concepție a legii, alegerea administratorului ori a lichidatorului, după caz, revine
adunării creditorilor, desemnarea facută de judecătorul-sindic devenind provizorie.
Administratorul judiciar sau lichidatorul ,după caz , va fi ales din rândul practicienilor în
insolvență care au depus oferte în dosar , de catre judecătorul-sindic, neexistând reglementarea unor
reguli speciale, în lege, referitoare la depunerea ofertelor de către practicieni.
În cazul în care dosarul nu prezintă oferte depuse de către practicienii în insolvență ,
judecătorul-sindic va desemna unul de pe tabloul U.N.P.I.R. până la înlocuire de către adunarea
creditorilor.
Judecătorul-sindic va ține cont, în alegerea practicianului în insolvență în calitate de
administrator sau lichidator, de criterii precum: disponibilitatea de timp și resursele umane de care
dispun aceste persoane, de experiența specială sau specifică necesară preluării dosarului și bunei

7
administrări a cazului, conduita lui în alte procese de insolvență. De asemnea, judecătorul-sindic va
ține cont și de propunerile facute de către debitor sau de creditori prin cererea introductivă.

Conform punctului d) al articolului 11, alin 1, administratorul judiciar sau, după caz,
lichidatorul este ales de catre comitetul creditorilor sau de catre creditorul ce deține cel putin 50%
din valoarea creanțelor, iar dacă nu există contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a
deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea se va face în
camera de consiliu , fără citarea părților, după depunerea procesului-verbal al adunării creditorilor.
Astfel, judecătorul-sindic nu poate respinge decizia creditorilor, decât, bineînteles, în cazul
unor motive strict legale pe care administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, trebuie sa le
îndeplinească pentru a participa la aplicarea procedurii ( să aibă calitatea de practician în insolvență,
să prezinte asigurarea obligatorie de răspundere civilă, etc. ).
În cazul în care creditorii accepta desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului
desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, desemnarea va dobândi caracter definitiv.
Judecătorul-sindic confirmă onorariul negociat cu adunarea creditorilor, în alin.(2) din art. 19
fiind stipulat faptul că remunerația administratorului se va achita din fondul de lichidare, conform
deciziei stabilite de către judecatorul-sindic, astfel, onorariul va fi negociat cu adunarea creditorilor
doar în situația în care debitorul dispune de fonduri bănești.
Punctul e) al articolului 11, alin.1 face referire la posibilitatea înlocuirii administratorului
judiciar sau, după caz, a lichidatorului. Înlocuirea poate fi realizată din oficiu, sau la cererea oricărui
participant la procedură. Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul va fi înlocuit de către
judecătorul-sindic, iar temeinicia motivelor care stau la baza înlocuirii este lăsată la aprecierea
acestuia.
În caz de înlocuire, judecătorul-sindic va trebui să se pronunțe si cu privire la onorariul
încasat de către administratorul judiciar sau lichidator, eventual, să dispună restituirea acestuia,
parțial sau în întregime, în funcție de activitatea depusă, deși legea nu prevede în mod expres asta.
Atât administratorul judiciar cât și lichidatorul poate fi înlocuit din varii motive ( caz de
boală, deces, pierderea calității de practician în insolvență, necorespundere profesională în raport cu
complexistatea cauzei, întârzierea nejustificată a îndeplinirii măsurilor dispuse de judecătorul-sindic,
efectuarea unor operațiuni pagubitoare averii debitorului sau contrarii intereselor creditorilor, etc. ).
Punctul f) al articolului 11, alin.1 face referire la posibilitatea încheierii dreptului debitorului
de a-și mai conduce activitatea.
Cererea de ridicare a dreptului debitorului de a-și conduce activitatea este realizată în fața
judecătorului-sindic de către comitetul creditorilor, conform art.17 din lege, iar din momentul
deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte a dreptului de
administrare al debitorului.
În cazul în care debitorul rămâne fără dreptul de administrare, acesta revine administratorului
judiciar sau lichidatorului,după caz. În caz contrar activitatea va fi gestionată de către
administratorul special sub supravegherea administratorului judiciar.
Conform punctului g) al art. 11, al. 1, judecătorul-sindic va soluționa cererile de atragere a
răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in starea de
insolvență și va sesiza organele de cercetare penala în cazul descoperirii încălcării prevederilor din
art. 143-147.
Norma legală cuprinsă la lit. g) nu este coroborată cu dispozitiile art. 138 din lege, care conține și el
câteva reguli aplicabile în materie.
Așadar, modul de exprimare al prevederilor de la lit.g) (,, judecarea cererilor de atragere a
raspunderii membrilor organelor de conducere”), ar acredita ideea că doar cererile cu privire la

8
aceștia vor fi soluționate de judecătorul-sindic sau, conform art. 138, membrii organelor de
supraveghere pot fi și ei obligați la acoperirea pasivului debitorului, precum și orice alta persoana
care a cauzat starea de insolvență a debitorului, cu toate că, este fără putință ca judecătorul-sindic să
judece atât cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere , a membrilor
organelor de supraveghere, cât și a oricăror alte persoane ce au cauzat starea de insolvență,această
împrejurare nefiind dată altui organ jurisdicțional iar pe de altă parte art.6 din lege prevede în mod
expres că procedurile specifice insolvenței sunt exercitate de un judecător-sindic.
Infracțiunile prevăzute de art. 143-147, sesizate de judecătorul-sindic organelor de urmărire
penală competente în acest sens, cuprind bancruta simplă, infracțiunile de bancrută frauduloasă,
infracțiunile de gestiune frauduloasă, de însușirea, folosirea sau traficarea de către administratorul
judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum și de orice reprezentant sau presupus al acestuia,
de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează, înregistrarea unei cereri de admitere a unei
creanțe inexistente asupra averii debitorului și refuzul debitorului, persoană fizică sau al
administratorului, directorului, directorului executiv ori a reprezentantului legal al debitorului,
persoană juridică, de a pune la dispoziție judecătorului sindic, administratorului judiciar sau
lichidatorului, în condițiile prevăzute la art. 35, documentele și informațiile prevăzute de art. 28 alin.
(1).
Punctul h) al articolului 11, alin.1 prevede judecarea unor acțiuni introduse de
administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în
dauna drepturilor creditorilor de către judecătorul-sindic.
Actele frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor sunt enumerate în
art. 80 din lege, fiind vorba de acele acte ce au fost încheiate de către debitor în cei trei ani anteriori
deschiderii procedurii.
Punctul i) prevede faptul că măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator ca
organe ce aplică procedura, pot fi contestate de către debitor în comitetul creditorilor și orice altă
persoană interesată, însă toate aceste contestații vor fi soluționate tot de judecătorul-sindic.
Punctul j) face referire la reorganizarea debitorului, când aceasta este posibilă, pe bază de
plan, ( plan ce poate fi propus de debitor și unul sau mai multi creditori , administratorului judiciar )
după votarea lui de către creditori.
Planul de reorganizare trebuie să fie admis și confirmat de către judecătorul-sindic.
Punctul k) prevede soluționarea cererii de intrare în faliment de judecător în cazul în care
măsurile dispuse prin admiterea și confirmarea planului de reorganizare nu conduc la redresarea
financiară a debitorului.
Conform punctului l), creditorii și orice alte persoane interesate, pot formula contestații la
rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului.
Punctul m) face referire la judecarea actiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor, iar
condițiile pentru aceasta sunt reglementate în art. 14, de unde deducem că hotărârea adunării
creditorilor poate fi desfințată doar pentru motive de nelegalitate.
Desfințarea hotărârii poate fi solictată doar de creditorii care au votat împotriva luării
hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și
creditorii îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința
adunării creditorilor.
Punctul n) prevede pronunțarea hotărârii de inchidere a procedurii, de către judecătorul-
sindic, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că
acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative.

9
 De asemenea procedura mai poate fi închisă și în cazul în care planul de reorganizare și-a
atins scopul, debitorul reușind, astfel, sa evite falimentul.

2.3. Aplicarea practică a atribuțiilor judecătorului-sindic

1) Înainte de deschiderea procedurii:

- Judecătorul-sindic este desemnat în mod aleatoriu prin sistem computerizat conform art. 9 din
legea nr 85/2006 și Art. 53 din Legea nr. 304/2004;
- Comunică cererea în copie debitorului și va dispune afisarea unei copii la ușa instanței în termen de
48 de ore de la înregistrarea cererii conform Art . 33 alin 1 din legea nr 85/2006;
- Verifică îndeplinirea comunicării cererii către debitor și solicită relații de la Oficiul Registrului
Comertului cu privire la sediul debitorului conform Art. 87 pct. 2 din Codul de procedură civilă și
Art. 95 Codul de procedură civilă;
- Conform Art. 33 alin 2 Legea 85 / 2006 ; Art. 33 alin 4 Legea 85/2006; Art. 33 alin.5 Legea
85/2006 și Art. 1169-1170 Cod civil judecătorul-sindic soluționeaza contestația formulată de debitor
în termen de 10 zile de la primirea copiei :
a. citeaza în 10 zile : debitorul; creditorii; Camera de Comerț și Industrie a României.
b. Respinge contestația debitorului la deschiderea procedurii;
c. Admite cererea creditorului de deschidere a procedurii;
d. Respinge cererea creditorului și dispune afișarea sentinței la ușa instanței ( respinge cererea
introductivă ).

2)Atribuțiile judecătorului-sindic după deschiderea procedurii :

- Poate desemna prin încheiere persoanele de specialitate stabilindu-le și retribuția conform art. 10 din Legea
nr. 85 / 2006;
- Deschide corform art. 32 alin.1 din Legea nr. 85/2006 procedura prin:
a) încheiere dacă debitorul nu contesta;
b) sentința dacă debitorul contestă începerea procedurii
- Poate da o sentință de închidere a procedurii în orice stadiu al procedurii dacă constată că bunurile existente
nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se ofera să avanseze
sumele corespunzătoare, conform Art. 131 din Legea 85/ 2006. Solutionează opozițiile la deschiderea
procedurii formulate de creditori în termene de 10 zile de la înregistrarea opoziției conform Art. 32 alin. 2
Legea 85/ 2006;
-Verifică dacă debitorul are administrator în caz contrar desemnează un administrator, dacă este necesar
stabilindu-i-se retribuția și atribuții conform art.20, iar în termen de 30 de zile să depună un raport amanunțit
asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la încetarea de plăți conform Art. 34 din Legea 85/ 2006 și
Art. 54 alin 1 din Legea 85/ 2006;
- Notifică conform Art . 61 al . 3 din Legea 85/ 2006 și Art. 62 din Legae 85/ 2006 :
a) creditorii menționați în listă, stabilindu-se convocarea adunării creditorilor, pentru înregistrarea
creanțelor și pentru ca o creanță înregistrată să fie valabilă;
b) debitorul;
c) în Buletinul procedurilor de insolvență.
- Debitorul să depună la dosarul cauzei actele prevăzute la art. 28 alin. 1 în termen de 10 zile de la
deschiderea procedurii conform Art. 28 alin 1 Legea 85/2006 și Art. 35 Legea 85/2006;
- Face aplicarea art. 40-60 Legea 85/2006.

3) La Prima Ședință:

10
- Verifică conform Art. 35 din Legea 85 / 2006 dacă planul depus de debitor a mai fost depus în
ultimii 5 ani sau dacă administratorul debitorului a mai fost condamnat definitiv pentru :
a. bancrută frauduloasă;
b. gestiune frauduloasă;
c. abuz de încredere;
d. fals;
e. înșelăciune;
f.delapidare;
g.mărturie mincinoasă;
h.dare de mită;
i.luare de mită;
j.infracțiuni contract proprietăți publice sau private;
k. infracțiuni incriminate de Legea 21/1996.
- Verifică dacă administratorul numit prin încheierea de deschidere a procedurii a depus la dosar
raportul amănunțit cu privire la activitatea debitorului conform Art. 21 alin. 1 Legea 85/2006 și Art.
54 alin 1 Lega 85/ 2006;
- Prezidează prima ședință a creditorilor conform Art. 13 alin. 1 Legea 85/2006;
- Desemnează Comitetul Creditorilor format din 3-7 creditori dintre cei care au creanțe bugetare
garantate sau chirografari daca nu este ales prin majoritatea simplă conform art. 16, alin. 1 Legea
85/2006. Adunarea creditorilor poate desemna un comitet al creditorilor format din 3-5 creditori
conform art. 16, alin. 4 Legea 85/2006;
- Soluționează conform art. 19 alin 3 Legea 85 / 2006, prin sentință contestația formulată de
creditorii nemulțumiți de decizia de numire a administratorului de:
a) judecătorul-sindic la deschiderea procedurii;
b) de adunarea creditorilor.
- Desemnează administratorul propus de creditor și dispune încetarea atribuțiilor administratorului
pe care l-a desemnat provizoriu prin încheierea de deschidere a procedurii conform Art. 19 alin.2
Legea 85/2006;
- Autorizează Comitetul Creditorilor să introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter
patrimonial făcute de debitor în frauda creditorilor dacă acțiunile nu au fost introduse de
administrator sau lichidator conform art. 138 alin. 2 Legea 85/2006;
- Înlocuiește administratorul pentru dol sau culpă în orice stadiu al procedurii insolvenței
conform Art . 22 alin. 2 din Legea 85/2006;
- Verifică conform art .94 Legea 85/ 2006 , depunerea planului de reorganizare de creanță de către:
a) Debitor, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților în termen de 30 de zile de la
afișarea tabelului definitiv cu condiția formulării potrivit art. 28 a intenției de reorganizare;
b) Administratorul judiciar de la data desemnării sale și până la îndeplinirea unui termen de 30
de zile de la data afișării Tabelului definitiv de creanțe;
c) Unul sau mai mulți creditori care și-au anunțat această intenție până la votarea raportului
prevăzut de art. 59 alin. 2, deținând împreună cel puțin 205 din valoarea totală a creanțelor cuprinse
în tabelul definitiv al creanțelor în termen de 30 de zile de la data afișării tabelului definitiv de
creanțe.
- Conform art . 37 din Legea 85/2006 trimite o copie a deschiderii procedurii insolvenței instanțelor
în a căror jurisdicție se află sediul debitorului declarat la registrul comerțului și tuturor băncilor unde
debitorul are deschise conturi;

11
- Soluționează conform art. 21 alin. 4 din Legea 85/2006, contestațiile debitorului , creditorilor
împotriva măsurilor luate de administrator sau de către lichidator;
- Conform Art. 77-85 Legea 85/2006, soluționează acțiunile introduse de administrator sau lichidator
privind situația unor acte juridice ale debitorului și obiecțiunile după notificarea închiderii
procedurii;
- Dispune efectuarea procedurii de lichidare conform Art. 116 Legea 85/2006;
- Dispune distribuirea sumelor realizate în urma procedurii de lichidare conform Art. 121 Legea 85/
2006;
- Dispune închiderea procedurii de lichidare conform Art. 130 Legea 85 / 2006.

4) Pe Parcursul Procedurii:
- Dispune conform Art. 105 alin. 1 Legea 85/2006 și art. 107 alin. 1 lit. c) Legea 85/2006 începerea
procedurii falimentului dacă debitorul nu se conformează planului de reorganizare la cererea :
a) Administratorului judiciar;
b) Comitetului creditorilor;
c) Administratorului special;
d) Oricare dintre creditori.
- Analizează rapoartele depuse lunar de administratorul judiciar privind situația financiară a averii
debitorului și a cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activității conform art. 54 Legea 85/2006
și art. 21 alin. 1 Legea 85/2006;
- Numește și stabilește nivelul retribuției personalului de specialitate necesar îndeplinirii atribuțiilor
administratorului judiciar conform art. 23 Legea 85/2006;
- Soluționează contestațiile împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, în camera de
consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar și a comitetului creditorilor putând, la
cererea contestatorului să suspende executarea măsurii contestate conform art. 21 alin. 4 Legea
85/2006;
-Soluționează conform art. 47 alin. 5 Legea 85/2006 cererea de ridicare a dreptului debitorului de
administrare a bunurilor sale, cerere formulată de către:
a) creditori;
b) comitetul creditorilor;
c) administratorul judiciar.
- Dacă cererea este admisă dispune verificarea și inventarierea averii debitorului conform art. 114
Legea 85/2006;
- Dacă cererea este admisă dispune: Vânzarea de bunuri importante cu acordul adunării generale a
creditorilor conform art. 116 – 117 alin. 4 Legea 85/2006;
- Dacă cererea este admisă dispune: Consemnarea la bancă a sumelor realizate din vânzări în contul
averii debitorului;
- Dacă cererea este admisă dispune:
a) convocarea celor care au propus planul;
b) convocarea debitorului prin administratorul special;
c) convocarea administratorului judiciar și comitetului creditorilor în termen de 20 de zile de la
depunerea planului;
d) Dispune afișarea planului de reorganizare la grefa tribunalului și la Oficiul registrului
comerțului sau, dupa caz, la registrul societăților agricole sau fundațiilor.

12
- Ține o sedință, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului de reorganizare la tribunal, cu cei
care au propus planul, și debitorul prin administratorul special, administratorul judiciar și Comitetul
Creditorilor conform art. 98 alin. 2 din Legea 85/2006;
- Supune votării toate planurile de reorganizare propuse conform art. 98 alin.3 Legea 85/2006;
- Vor vota separat conform art. 100 alin. 3 Legea 85/2006:
a) creditorii cu creanțe garantate;
b) creditorii bugetari;
c) creditorii chirografari stabiliți conform art. 96 alin. 1;
d) ceilalți creditori chirografari.
- Un plan de reorganziare va fi socotit acceptat de către o categorie de creditori dacă în fiecare
categorie deținătorii unei majorități votează acceptarea planului de reorganizare potrivit art. 101 alin.
1 Legea 85/2006;
- Confirmă planul de reorganizare, dacă doua dintre categoriile de creanțe menționate acceptă planul
de reorganizare conform art. 101 alin. 1 Legea 85/2006;
- Dispune să înceapă procedura falimentului dacă nici un plan de reorganizare nu este confirmat și
numește lichidatorul judiciar conform art. 107 alin. 1 lit. b Legea 85/2006;
- Toți creditorii vor depune declarații de creanțe în termenul prevăzut de art. 61-62 Legea 85/2006;
- Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. 1 conduce la decăderea părților respective din dreptul
de a depune un plan de reorganizare și ca urmare, la trecerea, prin dispoziția judecătorului-sindic la
procedura de faliment conform art. 94 alin. 5 Legea 85/2006.

5) Închiderea Procedurii:
- Prin sentință conform art. 131 Legea 85/2006, se închide procedura insolvenței dacă se constată:
a) că nu există bunuri în averea debitorului;
b) că aceste bunuri nu sunt suficiente în acoperirea cheltuielilor administrative;
c) nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
- Notifică sentința de închidere a procedurii insolvenței direcției teritoriale a finanțelor publice,
oficiului registrului comerțului sau, dupa caz, registrului societăților agricole unde biroul este
înmatriculat pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii insolvenței potrivit art. 135 din
Legea 85/2006.

2.4.Limitele competențelor judecătorului-sindic

În literatura de specialitate caracterul atribuțiilor judecătorului-sindic capatătă mai multe

calificări, între care economic, administrativ și jurisdictional.
Însărcinarea judecătorului-sindic cu atributii manageriale a fost criticată întru cât se crede
că sunt improprii funcției sale de magistrat, iar atribuțiile sale au conținut jurisdicțional.
Alin. (2) al art. 11 dispune faptul că atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul
judecătoresc, iar atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în
mod excepțional, debitorului ( dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea ).

Încetarea îndatoririlor judecătorului-sindic

Îndatoririle judecătorului-sindic încetează în cazul înlocuirii acestuia și în cazul închiderii
procedurii, în cel din urmă caz art. 136 stipulează că judecătorul-sindic, administratorul sau
lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități
cu privire la procedură, adică procesul se finalizează și judecătorul-sindic se dezinvestește de cauză.

13
 2.5.Hotărârile judecătorului-sindic

Prevederile referitoare la hotărârile judecătorului-sindic apar în art. 12 al legii 85/2006, iar

conform acesteia, în îndeplinirea atribuțiilor sale, judecătorul-sindic pronunță hotărâri ( încheieri sau
sentințe) ce sunt fără drept de apel și totodată executorii , fiind susceptibile doar de recurs.
Caracterul exectoriu al hotărârilor pronunțate de judecator este susținut de art. 8 alin. (4),
potrivit căruia, prin derogare de la prevederile art. 300, alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,
hotărarile judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs, excepție fiind
cazurile prevazute în mod expres la alin. (5).
Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedura civilă privind incompatibilitățile nu sunt
aplicabile judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației
rejudecării, după casarea hotărârii în recurs, aceasta urmând a fi soluționată de un alt judecător-
sindic, deși textul de lege nu prevede în mod expres asta, acțiunea având ca principal argument
evitarea soluționării în același timp, de către doi sau mai mulți judecători-sindici, a unei singure
cauze de insolvență.

Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic

Art. 11 si 8 prevăd că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii, putând fi
atacate separat cu recurs iar instanța competentă pentru judecarea recursului este Curtea de Apel.
Recursul se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu
prevede altfel, iar în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la Crutea de Apel, recursul va
fi judecat de completuri specializate.
Prin derogare de la prevederile art. 300 alin 2 și 3 din Codul de procedură civilă, hotărârile
judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.
Această derogare este aplicată în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri
ale judecătorului-sindic:
a) Sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă in temeiul art. 33 alin (3) din legea
nr. 85/2006;
b) Sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c) Sentința prin care se decide intrarea în procedura falimentului, pronunțată în condițiile art. 107
din legea nr 85/2006;
d) Sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare
și din încasarea de creanțe, introdusă în temeiul art. 123 alin. (3) din lege.
Se poate ca prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecatorul-sindic să nu dispună suspendarea cauzei,
în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au facut obiectul cel puțin al unei
decizii pronunțate de Curtea Constituțională.

14
Capitolul III – Opinii concluzive privind rolul judecătorului-sindic în
procedura insolvenței

În concluzie, faptul că judecătorul-sindic nu trebuie sa fie specialist în economie, constituie

un dezavantaj pentru procedura insolvenței, dovadă fiind faptul că atribuțiile sale sunt de natură
jurisdicțională, hotărârile sale putând avea erori în ceea ce privește realitatea economică.
Judecătorul-sindic are un rol activ în aplicarea procedurii insolvenței, atribuțiie manageriale
fiind singurele sale limite în procedură.
Consider că, pentru a evita orice cale de păgubire a unei părți, atribuțiile manageriale, ar
trebui să aparțină numai administratorului judiciar ori lichidatorului, fără cazul excepțional în care
debitorul poate avea dreptul de a-și administra averea.
Viitoarele reglementări ale legii vor trebui să cuprindă modificări ale modului de exprimare
pentru a numai lăsa loc de interpretări în defavoarea uneia dintre părți.
Din punctul meu de vedere, o soluție pentru amortizarea conflictelor comerciale în mod rapid
și eficient o reprezintă forma de justiție alternativă: arbitrajul.
În țările dezvoltate , arbitrajul este calea normală de soluționare a litigiilor comerciale.
Avantajul arbitrajului ar fi faptul că persoanele ce vor judeca cazul vor avea o competență
mai ridicată, fiind persoane specializate,( chiar dacă și magistrații cunosc și drept comercial ), mai
există, de altfel, și avantajul de a-ți alege judecătorul și bineînteles două avantaje foarte importante,
anume, durata procesului (mult mai scazută , poate dura doar câteva luni) și faptul că arbitrajul este
confidențial, marile companii având posibilitatea de a evita crearea unei imagini proaste în jurul
renumelui.

15
 BIBLIOGRAFIE

1. Birchall A., Procedura insolventei. Reorganizarea judiciara si procedura

falimentului - Note de curs, Editia a II-a, Editura: Universul Juridic,
București, 2007.
2. Țăndăreanu N., Procedura reorganizării judiciare, Editura: Editura All
Beck, Bucureşti, 2000.

16