Desfacerea căsătoriei - Divortul

1. Divortul prin acord

a. Pe cale judiciara – poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu
copii minori rezultati din casatorie;
- Soţii trebuie să se prezinte personal în faţa instanţei de judecată;
- Instanta este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ.
- La depunerea cererii este suficient să se prezinte soţul reclamant, pârâtul urmând să accepte
1
cererea de divorţ prin acord la termenul stabilit.
- Dacă soţii s-au înţeles asupra cererilor accesorii, ei pot apela la procedurile extrajudiciare (notar
sau ofiter de stare civila) dar pot promova şi acţiunea în faţa instanţei, care va administra probe
pentru a putea hotărî.
- cererile de divorţ întemeiate pe culpa soţului pârât - dacă acesta recunoaşte faptele care au dus la
destrămarea vieţii conjugale, instanţa, cu acordul reclamantului, va pronunţa divorţul fără a
cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea
căsătoriei.
- !!Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie!! =>
În aceste situaţii se poate pronunţa numai divorţul din culpă, inclusiv pe motivul separării de fapt
de cel puţin 2 ani.
Procedura:
- cererea va fi semnată de ambii soţi sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică.
- când este cazul, în cererea de divorţ soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie
soluţionate cererile accesorii divorţului;
- instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru
soluţionarea cererii în camera de consiliu;
- La termenul de judecată, instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza
acordului lor şi, în caz afirmativ, va pronunţa divorţul;
- Dacă soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii => instanţa va administra probele prevăzute
de lege pentru soluţionarea acestora şi, la cererea părţilor, va pronunţa o hotărâre cu privire la
divorțul prin acordul soților, soluţionând totodată şi cererile privind exercitarea autorităţii
părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor şi numele soţilor
după divorţ. (sau continua judecata cu privire la celelalte cereri accesorii)
- Hotărârea prin care se desface căsătoria prin acordul părților este definitivă;( daca nu se inteleg
asupra cererilor accesorii, se poate declara apel în termen de 30 de zile de la comunicarea
hotărârii)
b. Pe cale administrativă sau prin procedură notarială

Notarul Ofiterul de stare civila

Conditii -soții, fie să nu aibă copii minori, fie, dacă au, să -soţii să nu aibă copii
convină asupra modalității de soluționare a cererilor minori născuţi din căsătorie,
accesorii referitoare la nume și la autoritatea părinteacă din afara căsătoriei ori
adoptaţi, 1
Competenta -notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei -ofiţerului de stare civilă de
Teritoriala locuinţe comune a soţilor la locul căsătoriei sau al
ultimei locuinţe comune a
soţilor
-în cazul în care soţii nu au avut un domiciliu comun sau acesta a fost în afara
teritoriului ţării, competenţa va aparţine exclusiv ofiţerului de stare civilă sau notarului
public de la locul căsătoriei.
Obţinerea -soţii să exprime un consimţământ liber şi neviciat în -soţii să exprime un
certificatulu faţa agentului instrumentator; consimţământ liber şi
i de divorţ – – dacă soţii au copii minori rezultaţi din căsătorie, din neviciat în faţa agentului
Conditii de afara căsătoriei sau adoptaţi, acordul lor trebuie să instrumentator;
fond acopere şi cererile accesorii (nume ultrior, exercitarea
autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea
locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a
legăturilor personale cu copiii, stabilirea contribuţiei
părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, etc)
- obţinerea raportului de anchetă socială din care să
rezulte că acordul soţilor privind exercitarea în comun
a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea
locuinţei copiilor este în interesul copilului.
În lipsa oricărei condiţii dintre cele trei expuse mai sus, notarul public/ ofiţerul de stare
civilă emite o dispoziţie de respingere a cereri de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze
instanţei de judecată;
- Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului nu exista nici o cale de
atac.
Procedură -se declanşează numai la cerere - se declanşează numai la
cerere
-Cererea poate fi depusa şi prin mandatar cu procură -Soţii trebuie să depună
autentică cererea obligatoriu
împreună

-După înregistrarea cererii se acordă soţilor un timp de gândire de 30 de zile;

- La expirarea termenului, soţii se prezintă personal la of.de st.civ/notar => dacă soţii
stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează
certificatul de divorţ .
- Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se
înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.
Data -Între soţi, data desfacerii căsătoriei este data eliberării certificatului de divorţ
desfacerii - Faţă de terţi, efectele divorţului se produc numai de la data efectuării menţiunii
căsătoriei privind divorţul pe marginea actului de căsătorie.
 2. Divorţul din culpă

- poate fi pronunţat numai de către instanţa de judecată!

- instanţa trebuie să stabilească culpa unuia sau a ambilor soţi în desfacerea căsătoriei;
- Dacă din probele administrate nu rezultă nicio culpă, motivele invocate de părţi şi dovedite fiind
independente de culpa lor, cererea de divorţ formulată pe acest temei se va respinge → soţii vor
putea divorţa numai dacă:
1
o sunt amândoi de acord;
o dacă dovedesc o separare în fapt de cel puţin 2 ani;
o dacă reclamantul suferă de o boală care face imposibilă continuarea
căsătoriei.
- Proba culpei revine reclamantului;
- Soţul acuzat de culpă/pârâtul, poate alege între următoarele atitudini procesuale:
o recunoaşterea expresă sau tacită a culpei sale;
o negarea oricărei culpe
o formularea unei cereri de divorţ prin care să solicite desfacerea căsătoriei
din culpă comună sau din culpa exclusivă a reclamantului-pârât
reconvenţional
(Pârâtul poate formula cerere de divorţ până la primul termen de
judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de
această dată.)
!!! Dacă culpa aparţine în totalitate unuia dintre soţi, sunt aplicabile prevederile art. 388, care dispune că, distinct
de dreptul la prestaţia compensatorie prevăzut la art. 390, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin
desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin
hotărârea de divorţ.
!!! Când cererea de divorţ se întemeiază pe o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani, divorţul se pronunţă
din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul =>
instanta se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
!!! Situaţia în care soţul reclamant decedează în timpul procesului de divorţ din culpă - moştenitorii soţului
reclamant pot continua acţiunea de divorţ, care va fi admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului
pârât. Dacă din probele administrate rezultă culpa exclusivă a reclamantului sau culpa comună a ambilor soţi,
acţiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât căsătoria a încetat ca urmare a decesului unuia dintre soţi.

3. Divorţul din cauza stării sănătăţii unui soţ

- Articolul 381 NCC prevede posibilitatea desfacerii căsătoriei la cererea soţului a cărui stare de sănătate
face imposibilă continuarea căsătoriei;
- Dacă soţul bolnav refuză introducerea cererii de divorţ, singura alternativă pentru soţul sănătos, care ar
dori eventual divorţul, este separarea în fapt şi introducerea acţiunii după trecerea termenului de 2 ani
sau introducerea unei cereri de divorţ din culpă => Desfacerea căsătoriei s-ar putea pronunţa din culpa
reclamantului.
Procedura: instanta va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa
divorţul
 PROCEDURA DE DIVORT IN FATA INSTANTEI DE JUDECATA
- Instanța competentă să soluționeze cererea de divorț este judecătoria; apelul – tribunalul.
(de la ultima locuinta comuna a sotilor, sau a paratului, sau a reclamantului, sau, daca nu locuiesc in tara,
prin acord – la orice judecatorie din RO; daca nu exista acord – la Jud. sect.5, Bucuresti)
- Cererea de divort - poate fi cerută numai de soți.
!!!Exceptie: art 380 C.Civ., dacă soţul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii săi pot
continua acţiunea de divorţ. Acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa constată 1
culpa exclusivă a soţului pârât.
- În cadrul procesului de desfacere a căsătoriei se pot formula cereri accesorii sau incidentale cu privire la:
a. exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor,
locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;
b. numele soţilor după divorţ (asupra acestui aspect, instanța se va pronunța și din oficiu, chiar dacă soții
nu solicit aceasta);
c. locuinţa familiei;
d. despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii
căsătoriei;
e. obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
f. încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.

- În cazul minorilor care au împlinit 14 ani, având deci capacitatea de exerciţiu restrânsă, cererea privind
obligarea la plata unei contribuţii de întreţinere va trebui făcută chiar de ei, asistaţi fiind de părintele titular
al acţiunii.
- La instanta de fond - art.921 C.proc.civ. prevede că, în procesele de divorț, părţile au obligaţia să se
înfățișeze personal în faţa instanţelor de fond, deci nu pot fi reprezentate, ci doar asistate de un avocat;
o Dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează
numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută;
o Lipsa pârâtului nu împiedică judecarea procesului, el fiind este obligat să se prezinte numai dacă a
o introdus cerere reconvenţională;
o dacă la termenul fixat pentru judecarea acţiunii de divorţ, ambele părţi lipsesc, cererea nu se va
respinge ca nesusţinută, ci judecata se va suspenda
!!!Exceptie: este permisă reprezentarea chiar și în fața instanței de fond dacă unul dintre soţi:
a) execută o pedeapsă privativă de libertate;
b) este împiedicat de o boală gravă;
c) este pus sub interdicţie judecătorească;
d) are reşedinţa în străinătate sau dacă
e) se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal.

- La instanta de apel - prezența reclamantului este obligatorie doar dacă el are și calitatea de apelant; În
acest caz, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul, apelul reclamantului va fi respins ca nesusținut.
Probele:
- în procesele de divorț pot fi administrate toate mijloacele de probă prevăzute de lege;
- se vor putea asculta rudele şi afinii, indiferent de grad, în afară de descendenţi (art.316 Cod proc.civ.).
Hotărârea de divorţ (prin ea se solutioneaza si cererile accesorii!!!); nu se motiveaza, daca partile solicita
astfel.
- Respinge cererea – cand nu s-au dovedit motive temeinice imputabile sotilor care au vatamat grav….
- Admite cererea: ● culpa unuia sau a ambilor soti;
 Acordul ambilor soti
  Starea de sanatate a unuia dintre soti
 Separati in fapt de cel putin 2 ani
- Inchiderea dosarului – impacarea partilor