DPP 2 CURS 1 27.II.

2013

In partea speciala a proc penale ni se prezinte regulile care guverneaza procesul penal in derularea acestuia, mai exact toate detaliile care prezinta importanta pt procesul penal in desfasurarea sa. Procesul penal nu poate fi finalizat dintr-odata, ci presupune parcurgerea unor trepte succesive, si de aceea proc penal este alcatuit dintr-o succesiune de acte specifice fiecarei etape. Aceasta este ratiunea pt care vom incepe cu prima etapa, care marcheaza mom initial al procedurilor, si anume asa numita ETAPA SESIZARII ORGANULUI DE UP. (Exista 3 faze a proc penal: UP- faza pregatitoare, faza de judecata- faza decizorie si executarea hot penale- faza care marcheaza finalitatea proc penal si prezinta realizarea scopului proc penal). URMARIREA PENALA: nu se realizeaza dintr-odata, ci are anumite etape, care au caracter obligatoriu: Etapa de sesizare a org de up Etapa actelor premergatoare, care insa nu se vor regasi in NCPC Urmarirea penala

Daca UP face parte din proces, sesizarea org de up, precum si actele premerg nu fac parte din proc penal, ci au o natura extraprocesuala, dar sunt esentiale pt declansarea proc penal, stau la baza acestuia. Modul in care se deruleaza procesul penal in ansamblul sau: 1) SESIZAREA = informarea org de up cu privire la savarsirea unei fapte cu caracter penal, care ar putea constitui o infractiunea. Ea nu este doar mijloc de informare, ci ea este temeiul legal de legitimare procesuala a org de up. Astfel, sesizarea org de up sta la baza inceperii up. Ea este o conditie pozitiva de incepere a up. Pt a fi valabila si pt a produce efecte juridice, sesizarea trebuie sa se realizeze cu respectarea conditiilor prevazute de lege. Deci, sesizarea nu se poate realiza in orice mod, ci numai in unul din modurile prev de lege. Plecand de la aceasta regula, modurile de sesizare a org de up nu sunt lasate la voia intamplarii, ci sunt prev in mod expres de lege, in CPP in art. 221,222,223,225,226,227. Clasificarea este cea in moduri generale si moduri speciale de sesizare a org de up. a) Modurile generale de sesizare a org de UP: 1. Plangerea penala; 2. Denuntul; 3. Sesizarea din oficiu; 4. Sesizarea persoanelor cu functii de conducere sau cu atributii de control in cadrul unitatilor de interes public

1. Plangerea penala reprezinta sesizarea facuta chiar de pers vatamata, care pretinde ca a suferit o vatamare prin infractiune. Plangerea penala reprezinta dreptul comun in materia sesizarii org de up. Pt a fi valabila, plangerea trebuie sa indeplineasca anumite conditii: trebuie sa fie facuta chiar de pers vatamata, ea este titular plangerii penale Plangerea penala poate fi formulata, insa, si prin intermediul altor persoane, si anume in temeiul unui mandat acordat de pers vatamata de orice alta pers. Mandatul, pt a fi valabil, trebuie sa fie special, si sa imbrace forma autentica. De aceea, atunci cand plangerea penala se face prin mandatar, la plangere se ataseaza si procura De asemenea, plangerea poate fi formulata prin intermediul substituitii procesuali, care sunt participanti la proc penal. Exista 2 categorii de substituiti procesuali: sotul pt celalalt sot, si copilul major pt parinti. In aceasta situatie, plangerea trebuie insusita ulterior de pers vatamata. In situatia in care pers vatamata nu-si insuseste plangerea, ea nu produce efecte. Plangerea penala trebuie sa aiba cuprinsul prev de lege, adica: numele, prenumele, CNP, calitatea, domiciliul petitionarului/titularului. CNP a fost introdus in alin (2) art. 222 CPP prin Lg 202/2010. Plangerea poate fi formulata nu numai de o pers care are cetatenia RO, ci si de un cetatean strain sau o pers fara cetatenie, si chiar de catre o pers juridica Plangerea mai trebuie sa contina si indicarea faptuitorului, daca este cunoscut (este obligata pers vatamata sa indice toate informatiile necesare pt identificare faptuitorului, in masura in care le cunoaste). Faptuitorul este pers cu privire la care este presupunerea ca a savarsit fapta, care nu are calitatea procesuala. Plangerea trebuie sa contina si descrierea faptei, care este obiectul plangerii. Descrierea contine toate detaliile de fapt necesare organului de up. Plangerea poate contine si aratarea mijloacelor de proba pe care se bazeaza. Sub aspectul formei, nu exista o prevedere speciala, adica plangerea penala poate fi facuta in scris sau verbal/oral. In ultimul caz, pers vatamata se prezinta in fata org de up, caruia ii relateaza fapta care formeaza obiectul plangerii. In acest caz, org de up are obligatia sa intocmeasca un p.v. care se numeste proc.-verbal de consemnare a plangerii penale, care contine toate datele pe care ar trebui sa le contina o plangere penala. Plangerea gresit indreptata nu se restituie pers vatamate, ci se trimite pe cale administrativa org de up competent potrivit legii. Aceasta prevedere legala prezinta o dubla importanta, mai intai ea obliga org de up care nu este competent potrivit legii sa primeasca plangerea. Aceasta nu echivaleaza, insa, cu investirea org de up. Trebuie facuta distinctie intre 2 notiuni: notiunea de sesizare actul extern al persoanei care face sesizarea, si notiunea de investire reprezinta actul intern al organului de up, care se realizeaza doar atunci cand, verificandu-si competenta, org de up se considera competent. A doua importanta a acestei prevederi: daca org de up este sesizat din eroare, dispune trimiterea plangerii org de up competent potrivit legii pe cale administrativa prin renuntarea la procedurile judiciare prevazute

de lege, care incetinesc ritmul procesului. In acest caz, nu se mai intocmeste ordonanta sau rezolutie org de up, sau incheiere sau sentinta org judiciar, si se face o adresa. Ce se intampla in situatia in care plangerea nu contine toate datele pe care le prevede legea, sau sunt incomplete? Org de up restituie plangerea pers vatamate pt completarea acesteia, chiar si cand lipseste CNP-ul, in toate cazurile exista avantajul ca org de up este scutit de orice cercetari privind datele minime pe care trebuie sa le contina o plangere, dar si dezavantajul ca se intarzie interventia org de up in cazurile in care este vorba de savarsirea unor infr pt care trebuie asigurata promptitudinea. Ce se intampla daca pers vatamata este fara capactitate de exercitiu sau pusa sub interdictie? plangerea se face de reprezentantul legal; daca pers e cu capacitate de exercitiu restransa plangerea este valabila daca se face personal dar cu incunviintarea persoanelor (parinte,tutore,curator). Dupa modificarile introduse prin Lg 202/2010, orice pers care este cetatean roman sau fara cetatenie cu domiciliul in Ro, sau cetatean strain sau apatrid cu domiciliul in strainatate, se poate adresa cu plangere org de up roman numai cu privire la o presupusa infr comisa pe teritoriul statului roman ci si cu privire la o presupusa infr savarsita pe teritoriul unui stat membru al UE. In acest din urma caz, se va proceda ca in situatia plangerii gresit indreptate- se va transmite organului competent pe cale admintrativa. (sunt aplicabila regulile Lg 302/2004). 2. Denuntul reprezinta incunostiintarea org de up despre savarsirea unei infr de catre orice persoana, in acest fel daca in cazul plangerii penale, titularul este pers vatamata, in cazul denuntului titularul este orice pers care cunoaste pe orice cale despre savarsirea unei infr, reprezinta modalitatea primara prin care comunitatea este atrasa la procesul de infaptuire a justitiei. Persoana titulara a denuntului se numeste denuntator. Pt a fi valabil trebuie sa cuprinda aceleasi date ca si la plangerea penala(doar titularul difera), de asemenea trebuie semnat. Denuntul anonim nu produce efecte juridica, pt ca nu este semnat, dar aceasta nu inseamna ca nu poate fi folosit de org de up, care in baza denuntului anonim se poate autosesiza, sesizare din oficiu. Ca in cazul plangerii penale, denuntul poate privi orice presupusa infractiune, inclusiv o presupusa fapta cu caracter penal comisa pe teritoriul unui stat membru al UE. De asemenea, poate imbraca forma scrisa sau orala. In acest ultim caz, denuntul se consemneaza in p-v de consemnare a denuntului de catre org de up. 3. Sesizarea din oficiu mod general de sesizare intern al org de up competent potrivit legii. Spre deosebire de plangere si denunt, sesizarea din oficiu reprezinta modalitatea prin care org de up competent ia cunostinta pe orice cale despre savarsirea unei infractiuni. Sesizarea din oficiu are la baza o cercetare proactiva din oficiu a org de up competent, de asemenea are la baza un infinit de surse de informare, acesta este intelesul care trebuie dat prevederii art. 221 alin (1) CPP. Sursele sesizarii din oficiu sunt de 2 feluri: directe si indirecte. Sursele directe proprii ale org de up pot consta din constatarea personala prin propriile simturi de org de up, de asemenea in caz de infr flagranta (org de up este si org de constatare) infractiunea flagranta este o infr

savarsita chiar sub ochii org de up, cea care este urmata de descoperirea asupra unei persoane a unor obiecte sau a unor instrumente prin care rezulta presupunerea ca aceasta a participat la savarsirea unei infr, de asemenea este flagranta si atunci cand faptuitorul este urmarit de pers vatamata sau de orice alta persoana care este prezenta, sau in termenii CPP de oprobiul public. Sursele sesizarii din oficiu pot fi si indirecte, si anume: constatarea unei infractiuni realizata de asa-numitele organe constatatoare, altele decat org de up, adica cele care au o competenta speciala art. 214, 215 CPP. Constatarea infr poate fi insostita si de luarea de declaratii de la pers prezente, inclusiv de la faptuitor, de asemenea si de perchezitie corporala, prinderea faptuitorului in cazul infr flagrante (comandantii de nave pot prinde faptuitorul in toate cazurile). Org de constatare au obligatia de a pastra corpurile delicte. Ele trebuie predate in 3 zile art. 214, iar in cazul org de constatare termen de 5 zile art 215. Sesizarea din oficiu mai poate avea ca sursa si constatari ale lucratorilor operativi din cadrul Ministerului Intern politia administrativa. De asemenea, sesizarea din oficiu mai poate avea ca sursa si prea scrisa, audiovizuala. De asemenea, o alta sursa este informatia furnizata de la servicii de stat specializate in culegerea de informatii, care se materializeaza in rapoarte. O alta sursa: informatii obtinute de la informatori- pers fizice care furnizeaza org de up fie ocazional informatii cu privire la savarsirea unor infractiuni, fie sistematic, cu titlu de indeletnicire, care actioneaza sub acoperire. Sau orice alte surse, org de up se poate informa pe orice cale, chiar din dosare penale care se afla in curs de instrumentare in faza de up sau de judecata - de ex, pe baza unor convorbiri care au format obiectul unor inregistrari. In situatia in care org de up se sesizeaza din oficiu, intocmirea procverbal este obligatorie, care trebuie sa cuprinda toate datele de la plangerea penala. El trebuie sa aiba forma scrisa, indeplinind toate conditiile ale unui p-v de la art. 91 CPP are denumirea de p-v de sesizare din oficiu. !!! Modurile speciale: - specificul este ca, daca modurile generale plangere, denunt, sesizare din oficiu, pot fi inlocuite unele cu altele, nefiind indispensabile, modurile speciale nu pot fi inlocuite, ele reprezinta atat moduri de sesizare cat si conditii de procedura obligatorii privind declansarea procesului penal. 4. De aceea, sesizarea facuta de persoanele cu functii de conducere, precum si de pers cu atributii de control din cadrul unitatilor de interes public dintre cele la care se refera art. 145 CP din actuala reglementare, nu reprezinta nici mod special de sesizare, si nici o sesizare distincta a org de up, ci face parte din categoria modurilor generale de sesizare a org de up art. 227 CPP, fiind aplicabile regulile comune, unica deosebire este aceea ca, in acest caz, sesizarea externa a unor asemenea categorii de persoane(pers cu functii de conducere si pers cu atributii de control), este obligatorie ( neindeplinire- infractiunea omisiunea sesizarii org judiciare). Aceste persoane de la art. 145 CP au obligatia de sesizare a org de up cu privire la orice pretinsa infractiune savarsita in cadrul unitatii de care acestia au luat cunostinta. Ceilalti functionari(altele decat cele cu funcii de conducere sau atributii de control) din cadrul unitatii au obligatii de sesizare a org de up doar in cazul infractiunilor in legatura cu serviciul. Aceste reguli trebuie sa tina seama si de prevederea generala de la art. 221 alin ultim CPP, potrivit

careia, atunci cand se cauzeaza o vatamare unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 CP, care a cauzat un prejudiciu acesteia rezultat dintr-o pretinsa infractiune, conducerea unitatii are obligatia de sesizare a org de up, precum si aceea de inaintarea acestuia a unei situatii explicative cu privire la prejudiciul cauzat, precum si cu privire la faptele materiale din care rezulta prejudiciul, si de asemenea are obligatia sa se constituie parte civila in cauza. Aceasta prevedere legala nu este corelata cu art. 17 din CPP in actuala redactare, care prevede ca actiunea civila este obligatorie doar in cazul in care persoana prejudiciata este o persoana fara capacitate de exercitate sau cu capacitate de exercitiu restransa, nu si in cazul in care pers prejudiciata este o unitate de interes public de la art. 145 CP actual. Modurile speciale: 1. Sesizarea la cererea organului competent mentionata la art. 10 lit f) CPP, exista in cazul infractiunilor de concurenta neloiala in modalitatea comuna, precum si in varianta speciala pt care este necesara sesizarea Camerei de Comert si Consiliului Concurentei, de asemenea in cazul infr contra sigurantei circulatiei pe caile ferate, de asemenea in cazul infr militare, plus in cazul infr savarsite de membrii Guvernului, pt care este necesara o cerere de urmarire din partea Presedintelui Romaniei. 2. Autorizarea organului prevazut de lege se cere in cazul unor infr savarsite in strainatate impotriva vietii sau integritatii unei persoane cetatean roman. De asemenea, in cazul art. 171 CP, in care este necesara dorinta unui guvern strain. De asemenea, este necesara autorizarea in ceea ce priveste efectuarea unor acte de procedura determinate, astfel un senator si un deputat nu poate fi retinut, percchezionat sau arestat fara sa existe o autorizare din partea camerei din care face parte, daca este vb de o infr care are legatura cu calitatea de senator sau deputat. De asemenea, se cere autorizarea sectiei, dupa caz, de procuror sau judecator Lg 303/2004, in privinta perchezitiei domiciliare, arestarii sau retinerii. 3. Plangerea prealabila a persoanei vatamate este necesara in cazul infractiunilor de o gravitate redusa, pt care legea prevede in mod expres ca trebuie sa existe plangerea prealabila a pers vatamate. Ea nu trebuie confundata cu plangerea penala, ea este mentionata in art. 10 lit.f) CPP, fiind o conditie de punere in miscare si de exercitare a actiunii penale. Este vorba de infr mentionate in art. 279 CPP. Plangerea prealabila are caracter obligatoriu. In acest fel, daca este vb de o infr dintre cele pt care este necesara plangerea prealabila, org de up este obligat sa intrebe persoana vatamata daca formuleaza plangere prealabila, iar in caz de refuz, trebuie sa dispuna neinceperea up. De asemenea, plangerea prealabila are caracter personal, de aceea spre deosebire de plangerea penala, ea nu poate fi facuta de substituiti procesuali. Dupa parerea lui Mateut, ea poate fi facuta si prin mandat special. In acest caz, se procedeaza ca si in cazul plangerii penale, adica daca pers vatamata este o pers fara capacitate de exercitiu, ea poate fi facut de reprezentantul legal al acesteia, iar daca este cu capacitate restransa, poate fi facuta doar

personal dar cu incuviintarea persoanelor parinte.... in acest caz, in mod exceptional, daca reprezentantul pers vatamate nu formuleaza plangere, actiunea penala poate fi exercitata si din oficiu. Plangerea prealabila, spre deosebire de plangerea penala, este indivizibila. Indivizibilitatea poate fi activa si pasiva, adica daca sunt mai multe pers vatamate, este o suficient ca plangerea sa fie facuta de o singura pers vatamata. Iar daca sunt mai multi faptuitori, este suficienta plangerea formulata impotriva unui singur faptuitor. Plangerea prealabila trebuie sa contina pe langa datele de la plangerea penala, si alte date obligatorii: indicarea faptuitorului indicarea celorlalte parti, precum si a martorilor, precum si a persoanei responsabile civilmente constituirea si de parte civila, daca s-a cauzat un prejudiciu cererea expresa de urmarire indreptata impotriva faptuitorului.

Spre deosebire de modurile generale, acestea conditioneaza punerea in miscare si exercitiul actiunii penale.

Curs 2 DPP 2) ACTELE PREMERGATOARE

13.03.2013

Natura juridica a actelor premergatoare ele sunt acte cu caracter extraprocesual, insa ele sunt
apropiate de natura juridica a actelor procesuale, ele se afla la mijlocul drumului intre extraprocesual si procesual de aceea ele au o natura juridica proprie, sui generis, specifica; ele nu sunt niste extraprocesuale in mod absolut si nici procesuale, deoarece dpdv al desfasurarii proc penal ele se regasesc in materialul dosarului, desi sunt anterioare, si pot servi la obtinerea e probe in procesul penal. Cu privire la limitele actelor premergatoare, intrucat nu exista o prevedere expresa in CPP, limitele actelor premergatoare trebuie subordonate scopului pentru care ele sunt legitimate de lege (scopul inceperii urmaririi penale) astfel incat nu pot fi efectuate decat acele acte de investigatii preliminare pe care OUP le apreciaza ca necesare pentru obtinerea scopului urmaririi adica in vederea luarii unei decizii corecte, juste cu privire la IUP. Cu privire la durata actelor premergatoare ea este lasata la aprecierea OUP, ea va avea durata pe care OUP o apreciaza ca necesara pentru a putea lua o decizia justa cu privire la IUP.

Actele premergatoare sunt prevazute in art. 224 CPP.

Cu privire la competenta de efectuare a acetelor premergatoare, regula de baza este aceea ca actele premergatoare pot fi efectuate chiar de OUP, organul care are competenta prevazuta de lege.Potrivit art 201 CPP OUP pot fi procurorul, organul de cercetare penala al politiei judiciare si vreunul din organele de cercetare penala speciale.Oricare din aceste categorii de OUP are competenta de a efectua acte premergatoare.Inafara OUP mai pot efectua acte premrgatoare, potrivit art 224 al (2) CPP si lucratorii operativi din cadrul Ministerului de Interne, este vorba de politisti care fac parte din corpul politiei administrative (restul politiei)Lucratorii operativi nu sunt OUP, de aceea atunci cand ei

efectueaza acte premrgatoare, scopul urmarit este acela de obtinere a datelor necesare OUP competent potrivit legii in vederea IUP.De aceea ei au obligatia sa le inainteze, prin intermediul unui
p-v, OUP competent potrivit legii pentru ca acesta sa hotarasca cu privire la IUP.De asemenea, actele premrgatoare mai pot fi efectuate si de lucratorii operativi din domeniul sigurantei nationale, este vorba de membrii serviciilor secializate in culegere de informatii referitoare la infractiuni care reprezinta amenintari la adresa sigurantei nationale : SRI, SIE (serviciul de informatii externe) si SPP.Aceste servicii proceeaza la fel ca si lucratorii operativi in carul Ministerului e Interne in sensul ca pot efectua acte premrgatoare ion scopul obtinerii atelor necesare OUP, astfel incat, dupa ce culeg informatii, acesti lucratori operativi in carul serviciilor secrete, au obligatia de a le pune integral la dispozitia OUP competent pentru a hotari cu privire la IUP.In toate cazurile, odata efectuate actele premergatoare, se consemneaza intr-un singur act procedural : p-v care, potrivit art 224 a (3) CPP, poarta denumirea de p-v de constatare a efectuasrii actelor premergatoare.Aceasta denumire este necorespunzatoare, este o greseala a legiuitorului pt ca ele nu se constata prin p-v, p-v in aceasta situatie repr doar mijl juridic de valorificare, e folosire a acestora in carul procesului penal.Aceasta este si ratiunea pentru care, potrivit aceluiasi text legal, p-v poate constitui mijloc de proba in procesul penal.Acest p-v se deosebeste atat de

p-v de sesizare din oficiu, cat si de p-v de constatare.Astfel, p-v de sesizare din of este obligatoriu, el nu poate lipsi, daca sesizarea a avut loc din oficiu.De asemenea p-v de sesizare din of repr un mod general de sesizare a organelor penale si se situeaza in timp inainte de efectuarea actelor premergatoare.P-v de constatare priveste constatarea savarsirii unei fapte materiale care ar putea constitui inf care poate apartine OUP, dar si vreunuia dintre organele constatatoare aratate in art 214 si 215 CPP. si care ar putea sta la baza unei sesizari din oficiu.Acesta este motivul pentru care profu a denumit acest p-v un pv de consemnare a actelor premergatoare; el are iun continut complex-pe langa datele generale pe care le contine orice p-v, p-v de consemnare trebuie sa contina o descirere sintetica, in rezumat, a tuturor actelor premergatoare care au fost efectuate. Cu privire la continutul actelor premergatoare, la felul acestora, nu exista nici o preveere poate constitui act premergator orice act, orice mijloc de investigatie, sau orice tehnica de cercetare preliminara pe care OUP o apreciaza ca este potrivita, necesara in raport de circumstantele concrete ale cazului (de la caz la caz).In acest fel, actele premergatoare ar putea fi de 2 feluri : Acte care sunt nereglementate; Acte care sunt prevazute de lege.

Simpele informari provenite de la simple persoane ar putea constitui acte premergatoare si efectuarea de fotogarfii, de filme, efectuarea de penetrari in locuri private, efectuarea supravegherii, asupra conturilor bancare a unor persoane, culegerea de informatii cu privire la tranzactiile efectuate de anumite pers, verificari de documente, ascultarea unei perdoane inafara procesului, interceptarile si inregistrarile de convorbiri. Pot efectua acte premergatoare in conitii speciale si investigatorii sub acoperire, in acest caz actele premergatoare reprezinta tehnici speciale de investigatie preliminara, operatiuni sub acoperire care au caracter secret.Intrucat efectuarea e acte premergatoare de catre investigatorii sub acoperire creaza riscul atingerii grave a dreptului la un proces echitabil daotirta caracterului secret, dar si datorita naturii activitatilor pe care le desfasoara aceasta categorie de investigatori, conditiile trebuie sa fie stricte. Legat de valoarea probanta, spre deosebire de celelalte procese verbale, in cazul p-v de consemnarea a actelor premergatoare se prevede ca acesta poate constitui mijloc de proba.Folosirea

p-v de consemnare in actuala reglementare, cu titlu de mijloc de proba in procesul penal este conditionata de IUP.

Actele premergatoare efectuate de investigatorii sub acoperire

Acestea regl ina rt 2241 pana la 2244 CPP.Investigatorii sub acoperire sunt membrii ai politiei judiciare care sunt desemnati in vederea efectuarii de acte premergatoare sub o alta identitate decat cea reala si care pot fi folositi doar daca sunt autorizati pentru o perioada determinata in conditiile prevazute de lege.

Conditiile recurgerii la utilizarea investigatorilor sub acoperire pentru efectuarea de acte premergatoare sunt urmatoarele : 1. Sa existe indicii temeinice si concrete privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni aca indiciile temeinice sunt definite in art 681 CPP, care pot sta la baza luarii unor masuri preventibe, indiciile concrete nu sunt definite.In absenta unei definitii legale, credem ca ele au fost adaugate la notiunea de indicii temeinice cu scopul de a sublinia caracterul exceptional al utilizarii in aceasta etapa preiminara a unor investigatori sub o alta identitate decat cea reala care presupune sa existe informatii cu privire la fapte materiale concrete.Aceasta inseamna ca este necesar sa existe elemente de fapt care trebuie sa fie determinata si sa rezulte din informatiile obtinute, nefiind suficientte afirmatii abstracte si generale.Ele trebuie sa priveasca, fie pregatirea, fie savarsirea unei infractiuni, a unei fapte materiale care ar putea constitui infractiune.Din modul de formulare rezulta ca utilizarea inevstigatorilor este permisa la fel ca in cazul altor tehnici speciale de cercetare cum este cazul interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri si inainte ca infractiunea sa fie savarsita.trebuie sa existe, si in acest caz insa, acte materiale din care sa rezulte, in concret, ca se pregateste o fapta materiala concreta. 2. Infractiunea trebuie sa fie grava criteriul de gravitate decurge din necesitatea ca recurgerea la investigatorii sub acoperire sa fe proportionala cu gravitatea infractiunii care se pregateste sau care este savarsita.Pentru asigurarea proportionalitatii acestui mijloc de investigatie special a fost utilizat procedeul intocmirii unei liste de infractiuni pentru care este admisibila utilizarea unui asemenea procedeu, in mod similar cu reglementarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri.Astfel, trebuie sa fie vorba e o infractiune contra sigurantei nationale prevazute in CP sau legea speciala, trebuie sa fie vorba de o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, o infractiune de spalare de bani, de falsificare de monede sau alte valori, o infractiune prevazuta de legea 78/200 prevenind prevenirea ... faptelor de coruptie, precum si orice alta infractiune grava a carei minim special trebuie sa fie mai mare 5 ani inchisoare daca infractiunea nu poate fi descoperita, sau daca presupusul faptuitor nu poate fi identificat prin alte mijloace. Aceasta conditie este ceruta si de necesitatea respectarii princ. subsidiaritatii care, alaturi de proportionalitate, caracterizeaza in general tehnicile speciale de investigatie, de cerectare a infractiunilor. Sbsidiaritatea face ca utilizarea investigatorilor sub acoperire sa reprezinte o masura exceptionala si ea este justificata de riscul atingerilor grave care pot fi aduse drepturilor procesuale prin utilizarea acestei metode de investigatie. 3. Utilizarea acestei metode poate fi admisa doar daca ea este necesra.Necesitatea utilizarii investigatorilor sub acoperire se apreciaza de la caz la caz si presupune ca, pe langa indicii temeinice si concrete, la baza masurii sa existe si motive.Motivele trebuie stabilite atat in raport cu obiectivul urmarit alaturi de descoperirea infractiuni si faptuitorului, cat si in raport de mijloacele de cercetare la care poate recurge OUP.Investigatorul sub acoperire presupune intrunirea cumulativa a 3 elemente :

a) Desemnarea acestuia; Se realizeaza din cadrul politiei judiciare pe cale administartiva de org. adm din care face parte.In absenta unei regl speciale, investigatorul sub acoperire ar putea fi desemnat dupa procedura comuna din legea politiei Nr. 218/2002 prin ordin al Ministrului de Interne la propunerea inspectorului sef al politiei. b) Autorizarea priveste folosirea investigatorului in aceasta etapa.In regl actuala, ea e ata in comp exclusiva a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.Poate fi dispusa de procuror din oficiu, dar si la cerere (org de cercetare penala).Cererea de autorizare trebuie sa cuprinda indiciile temeinice si concrete privind pregatirea sau savarsirea unei infraxtiuni si perioada pentru care se cere autorizarea.Procurorul dispune autorizarea utilizarii investigatorului sub acoperire printr-o ordonanta care trebuie sa fie motivata conform art 203 al (2) CPP.Ordonanta trebuie sa contina, pe langa datele generale aratate in art 203, si urmatoarele mentiuni speciale : a) indiciile temeinice si concrete, motivele pentru care se recurge la utilizarea investigatorului sub acoperire; b) persoana, daca este cunoscuta, cu privire la care exista presupunerea ca a savarsit o fapta care ar putea constitui infractiune; c) activitatile pe care le poate desfasura investigatorul sub acoperire in toata perioada de folosire a lui; d) datele de identitate sub care se prezinta, sub care isi desfasoara activitatea, date atribuite de procuror prin ordonanta.Identitatea nu poate fi revelata nici in timpul desfasurarii activitatilor, nici dupa terminarea lor, doar procurorul avand acces la identitatea reala a investigatorului sub acoperire; e) durata pentru care se da autorizarea; f) orice alte mentiuni pe care procuroul le apreciaza ca fiind necesare.In cazuri urrgente si temeinic motivate se poate cere autorizarea si alot activitati decat cele pentru care s-a dispus autorizarea initiala, iar procurorul are obligatia de a se pronunta de indata cu privire la cererea formulata. c) Durata priveste folosurea investigatorului sub acoperire.El poate desfasura activitati doar pe o durata determinata.Astfel, autorizarea poate fi data initial pe o durata de cel mult 60 de zile, putand fi prelungita succesiv, de fiecare data pe o durata de cel mult 30 de zile, fara sa se poata depasi o durata totala de 1 an in aceeasi cauza penala si cu privire la aceeasi persoana. Daca in privinta autorizarii se prevede expres ca aceasta apartine procurorului, in privinta prelungirii autorizarii nu exista nici o provedere.In absenta unei prevederi, trebuie inteles ca procurorul care a autorizat utilizarea investigatorului sub acoperire in etapa actelor premergatoare, are in acelasi timp si competenta de prelungire a propriei autorizari. Prin aceasta este instituit un monopol al procurorului care autorizeaza, prelungeste autorizarea si controleaza intreaga procedura de utilizare a investigatorilor sub acoperire in etapa actelor premergatoare. In privinta folosirii investigatorului sub acoperire, se prevede in mod expres ca el nu poate fi folosit, in principiu, decat in cauza penala si cu privire a persoana pentru care s-a dat autorizarea.Aceasta prevedere este insa doar regula, principiul. Exceptie : informatiile obtinute de investigaroii sub acoperire pot fi foloste si intr-o alta cauza penala si in privinta unei alte persoane daca se apreciaza ca ele sunt concludente si utile.Aprecierea se face doar de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

Investigatorii sub acoperire au misiunea de a culege informatii in urma activitatilor desfasurate pe care apoi a obligatia de a le pune integral la dispozitia procurorului. Modalitatea de transmitere a informatiilor : Legea Nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate in care se arata ca se folosesc asa-numitele persoane de legatura, ele fiind acele persoane care fac parte din cadrul politiei judiciare care figureaza si ele pe lista investigatorilor desemnati si care preiau informatiile in mod direct de la investigatorii autorizati de procuror pentru a le transmite apoi nemijlocit procurorului.Ratiunea acestui procedeu : investigatia este una secreta, toate informatiile pe care le obtin investigatorii in urma activitatilor sunt informatii clasificate, protejate.Identitatea reala este protejata, iar pentru ca aceasta sa nu fie descoperita (sa nu fie vazut la intalniri cu procurorul, sa nu fie vazut la sediul parchetului) se folosesc persoane de legatura, astfel incat la sediul parchetului se prezinta persoana de legatura care intocmeste in raport, si nu un p-v, raport care contine informatiile culese de investigatorul sub acoperire si care se transmit procurorului.Procurorul are posibilitatea ca, pe baza raportului intocmit, sa incheie un p-v care ar putea fi folosit ulterior pentru obtinerea de probe in procesul penal.Rapoartele se prezinta procurorului in mod sistematic in toate perioada de desfasurare a activitatilor investigatorului.

Curs 3 Supravegherea actelor premergatoare

13.03.2013

In CPP actual nu exista nici o prevedere referitoare la supravegherea actelor, exista insa prevederi cu privire la supravegherea urmaririi penale care sunt incluse in art 216-220 CPP. Cu toate ca aceste prevederi sunt aplicabile doar urmaririi penale, cu exceptia cazului in care procurorul efectueaza personal urmarirea penala, actele premergatoare, atunci cand se efectueaza de organul de cercetare penala, adica de organul de cercetare al politiei judiciare sau vreunul din OCP speciale, procurorul exercita supravegherea asupra actelor premergatoare care se efectueaza. In calitatea sa de conducator al procesului penal, in etapa preliminara, supravegherea de catre procuror a actelor premergatoare pe care le efectueaza OCP este justificata de atributia generala pe care o are procurorul de conducere si de control a tuturor activitatilor pe care le efectueaza OCP. De aceea, din chiar momentul in care OCP are cunostiinta despre savarsirea unei infractiuni, fiind sesizat in acest sens in vreunul din modurile de sesizare, are obligatia de a incunostiinta imediat procurorul care supravegheaza urmarirea penala. Supravegherea de catre procuror a actelor premergatoare se realizeaza in 2 modalitati: 1. La plangere Astfel orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-un act al OCP se poate plange procurorului care supravegheaza urmarirea penala art 275 CPP 2. Din oficiu Se realizeaza de catre procuror cu ocazia solutionarii propunerii OCP de neincepere a urmaririi penale pe care o inainteaza procurorului care supravegheaza urmarirea penala atunci cand, din cuprinsul sesizarii, sau al actelor premergatoare efectuate rezulta existenta unui caz de impiedicare al inceperii urmaririi penale dintre cele prevazute in art. 10 CPP.Cu aceasta ocazie procurorul verifica sesizarea, precum si continutul actelor premergatoare efectuate, procedand, dupa caz, fie la admiterea propunerii OCP si in consecinta la neinceperea urmaririi penale daca apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, fie la respingerea propunerii OCP.In situatia in care procurorul nu este de acord cu propunerea OCP, are posibilitatea de a dispune restituirea dosarului OCP in

vederea completarii actelor premergatoare.De asemenea, daca apreciaza ca, pe baza sesizarii si a actelor premergatoare efectuate, se poate constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, poate dispune el insusi inceperea urmaririi penale sau poate da dispozitie OCP sa inceapa urmarirea penala. Neinceperea urmaririi penale Neinceperea urmaririi penale nu figureaza printre solutiile procesuale prevazute de lege.Atunci cand, din cuprinsul sesizarii sau a actelor premergatoare efectuate rezulta existenta unui caz de impedicare a inceperii urmaririi penale OCP intocmeste in toate cazurile o propunere motivata de neincepere a urmaririi penale pe care o inainteaza procurorului care supravegheaza urmarirea penala. Sub aspectul naturii juridice neinceperea urmaririi penale reprezinta act premergator pentru ca are ca efect impiedicarea trecerii dosarului in faza procesuala a urmaririi penale atunci cand se constata existenta vreunui caz de impiedicare.Neinceperea urmaririi penale are ca efect stingerea oricarei proceduri.Natura juridica de act premergator este data de situarea ei in timp inainte de procesul penal sa fie declansat. Dupa modificarile introduse prin Legea Nr. 202/2010 OCP poate intocmi propunerea de neincepere a urmaririi penale si in situatia in care cazul de impiedicare il reprezinta cel prevazutla art 10 lit b1 (absenta pericolului social). Neinceperea urmaririi penale este de competenta exclusiva a procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau care efectueaza urmarirea penala proprie.Neinceperea urmaririi penale poate fi doar propusa de OCP, insa dispozitia ii apartine exclusiv procurorului in toate cazurile.Aceasta este o consecinta a functiei de acuzare pe care o exercita doar procurorul in cadrul procesului [penal si care ii confera acestuia dreptul exclusiv de dispozitie cu privire la toate cazurile de neurmarire.Procurorul dispune la propunerea OCP, doar in cazurile in care acesta exercita supravegherea asupra urmaririi penale, inclusiv asupra actelor premergatoare. In cazurile in care procurorul efectueaza urmarirea penala dispune din ofciu cu privire la neinceperea urmaririi penale. Neinceperea urmaririi penale poater fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ 2 conditii :

1. Sa existe o sesizare a OUP si daca este cazul p-v de consemnare a actelor premergatoare; 2. Din cuprinsul sesizarii si, daca este cazul, din continutul actelor premergatoare, sa rezulta existenta vreunui caz de impiedicare a inceperii urmaririi penale dintre cele prevazute in art. 10 CPP Sub aspectul procedurii, procurorul din oficiu sau la propunerea OCP dispune neinceperea urmaririi penale daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege prin rezolutie. Dupa modificarile introduse prin Legea Nr. 202/2010 nu mai exista obligatia motivarii rezolutiei.Astfel, procurorul are posibilitatea fie sa nu motiveze rezolutia daca isi insuseste argumentele aduse de OCP prin propunerea pe care i-a adresat-o de neincepere a urmaririi enale, propunere care se materializeaza intr-un referat.In acest caz la rezolutia data de procuror se ataseaza propunerea OCP. In aceasta situatia propunerea OCP face parte integranta din rezolutie.Desi formal procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, in realitate nu face altceva decat sa confirme propunerea OCP.Rezolutia procurorului de neincepere a urmaririi penale poate sa contina , insa, argumente suplimentare daca acesta aduce in motivarea rezolutiei argumente noi in raport cu cele pe care le cuprinde propunerea OCP.Aceasta nu inseamna, insa, ca procurorul nu poate proceda la motivarea rezolutiei, chiar daca argumentele pe care le invoca sunt identice cu cele care sunt cuprinse in referatul cu propunere al OCP.In cazul in care procurorul efectueaza personal urmarirea penala, neexistand propunere in toate cazurile procurorul are obligatia de a motiva rezolutia.Cunoasterea motivelor care stau la baza rezolutiei de neincepere a urmaririi penale este esentiala deoarece ea face posibil exercitiul dreptului pe care il are persoana interesata de a se lange impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale.De aceea, atat rezolutia procurorului, cat si propunerea OCP se comunica atat persoanei care a facut sesizarea, cat si persoanei impotriva careia s-au efectuat acte premergatoare. Plangerea impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale este de competenta conducatorului parchetului din care face parte procurorul care a efectuata sau a supravegheat urmarirea penala, ori a procurorului ierarhic superior, dupa caz.Temeiul juridic al plangerii il reprezinta art. 278 CPP care reglemeneteaza procedura plangerii contra actelor si masurilor procurorului.Totodata, in caz de respingere a plangerii contra rezolutiei de neincepere

a urmaririi penale de catre conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic, dupa caz, persoana interesata care este persoana ale carei interese legitime au fost vatamate se poate adresa cu plangere direct la judecatorul din cadrul instantei competente sa judece cauza in prima instanta, dupa procedura prevazuta de art 2781 CPP. In mod exceptiona procurorul dispune neinceperea urmaririi penale prin ordonanta intr-un singur caz si anume in cazul prevazut de art. 10 lit b1) CPP (fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni).Cand procurorul nu este de acord cu propunerea, el va da o rezolutie sau ordonanta dupa caz prin care restituie dosarul OCP cu dispozitia expresa de a se incepe urmarirea penala daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.Daca procurorul apreciaza ca actele premergatoare nu sunt complete va putea dispune prin aceeasi rezolutie/ordonanta de restituire completarea actelor premergatoare.In toate situatiile rezolutia/ordonanta procurorului trebuie sa fie motivata.Aceasta cerinta a motivarii rezulta dintro dispozitie legala cu caracter general care este prevazuta in art. 116 al (4) CPP in care se prevede cu titlu de principiu ca in toate cazurile procurorul da dispozitii in scris si motivat.De asemenea el are obligatia sa arate in concret in curpinsul ordonantei/rezolutiei care sunt actele premergatoare care mai trebuie efectuate in concret si, de asemenea, termenul de finalizare a acestuia. In cazurile de indivizibilitate si de conexitate intotdeauna procuroru dispune printr-un singur act procedural, astfel incat e posibil ca prin rechizitoriu, procurorul sa dispuna in privinta unor fapte si persoane neinceperea urmaririi penale, iar in privinta altora, dupa caz, trimiterea in judecata, scoaterea de sub urmarire penala, ori incetare urmaririi penale, sau clasarea in privinta unor fapte.

3) URMARIREA PENALA Este o diviziune obligatorie a procesului penal, este o faza procesuala pregatitoare.Este obligatorie in toate cazurile, chiar cu privire la inf pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate care sunt mentionate in art 279 CPP astfel cum e modificat prin Legea nr. 356/2006.

In privinta obiectului urmaririi penale, conform art. 200 CPP urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor care sunt necesare trimiterii in judecata a inculpatului.Strangerea probelor trebuie sa priveasca 3 elemente de fapt care sunt fundamentale : 1. Existenta infractiunii; =Existenta unei fapte determinate prin toate materialele de fapt care trebuie sa aiba aptitudinea de a contisuti infractiune.Ea trebuie sa aiba caracter penal, adica sa se gaseasca intr-o norma de incriminare. 2. Identificarea persoanei cu privire la care exista presupunerea ca a savarsit fapta materiala.Identificare persoanei inseamna mai intai depistarea acesteia, aceasta insemnand ca fapta trebuie sa se datoreze unei persoane, iar acea persoana trebuie sa fie depistata, adica sa se gaseasca legatura dintre fapta si persoana.In al doilea rabd stabilirea cu exactitate a tuturor datelor persoanei (art. 70 al. (1) CPP). 3. Stabilirea raspunderii penale a persoanei este vorba de probe care privesc vinovatia persoanei. 4. $Prof : Obiectul trebuie sa cuprinda si stabilirea identitatii victimei infractiunii, a pers care intra intr-un raport de drept material; stabilirea prejudiciului in cazurile privind infractiuni cauzatoare de prejudiciu (de cele mai multe ori prejudiciul in proc penale nu priveste doar latura civila a prejudiciului, el priveste si latura penala) Limitele fazei de urmarire penala 2 limite : 1. Limitele din punctul de vedere al desfasurarii in timp a procesului penal .Din acest punct de vedere, urmarirea penala are o limita initiala care este data de inceperea urmaririi penale (din acest moment se considera ca a inceput procesul).Momentul in care procurorul da o rezolvare actelor de urmarire penala care poate consta fie intr-o dispozitie de trimitere in judecata, situatia in care procurorul intocmeste rechizitoriul, in acest caz urmarirea penala considerandu-se terminata cand rechizitoriul e inregistrat la sediul parchetului.In celelalte cazuri urmarirea penala se considera terminata atunci cand procurorul da o solutie de netrimitere in judecata.

2. Din punct de vedere al continutului 2 limite : Fapta materiala si persoana pentru care se efectueaza acte de urmarire penala. Trasaturi urmaririi penale : trasaturi specifice care o delimiteaza de celelalte faze ale procesului penal : 1. Nepublicitatea nu inseamna ca urmarirea penala este secreta, inseamna doar ca urmarirea penala nu este accesibila persoanelor care nu au interes, nu este accesibila publicului.Ea este accesibila doar partilor si aparatorilor acestora.De asemenea, nepublicitatea mai inseamna ca urmarirea penala se realizeaza prin acte de procedura care se efectueaza in mod unilateral de catre OUP.Totodata nepublicitatea mai isneamna ca pe parcursul urmaririi penale, accesul la materialul de urmarire penala este limitat, partile neavand dreptul sa consulte materialul de urmarire penala, decat la sfarsitul urmaririi penale.Existe acte de urmarire penala care se aduc la cunsotiinta partilor doar intr-un anumit interval de timp care este prevazut de lege.Cu toate acestea, pe parcursul urmaririi penale este recunosctu dreptul limitat al partilor si al aparatorilor de a lua cunostinta de continutul actelor de urmarire penala.Astfel, exista art 172 al (1) CPP care prevede obligatia OUP de a incunostiinta aparatorul cu privire la actele de urmarire penala care se e4fectueaza in cauza pentru a asigura respectarea dreptului acestuia de a participa daca apreciaza ca aeste necesar in vederea exercitiului dreptului la aparare la actele de urmarire penala.Instiintarea aparatorului se realizeaza in acest caz in orice mod in toate cazurile intocmit p-v de incunostiintare.De asemenea, se asigura accesul invinuitului sau inculpatului la actele de urmarire penala cu ocazia solutionarii unor cereri privind masurile preventive precum si in cazul luarii sau prelungirii masurii preventive a arestarii, precum si in cazul plangerii invinuitului sau inculpatului contra ordonantei procurorului de obligare a acestuia de a nu parasi tara sau localitate, iar la sfarsitul urmaririi penale cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala invinuitului sau inculpatului are dreptul de a consulta intreg materialul de urmarire penala. 2. Caracterul necontradictoriu spre deosebire de judecata, urmarirea penala nu cunoaste princ contradictorialitatii; asta face ca actele de urmarire penala sa se dispuna fara sa fie puse in prealabil in discutia partilor si a aparatorilor acestora.Ele au la baza dispozitia exclusiva si unilaterala a OUP.Necontradictorialitatea urmaririi penale nu este absoluta,

urmarirea penala prezinta astazi aspecte de contradictorialitate.Astfel, experitza este contradictorie, se da posibilitate partilor sa propuna un expert care sa asiste la efectuarea expertizei, sa formuleze obiectiuni; procedeul confruntarii. 3. Caracterul preponderent scris al urmaririi penale.Spre deosebire de judecata care este guvernata de principiul oralitatii, faza de urmarire penala este preponderent scrisa, aceasta insemna ca dispozitiile se dau in scris; toate actele efectuate in faza de urmarire penala se constata in scris; in ceea ce priveste asistenta juridica in faza de urmarire penala, ea se realizeaza doar prin cereri si memorii care se formuleaza in scris.

Actele de urmarire penala Sunt de 2 feluri : ordonante si rezolutii. Se da ordonanta in toate cazurile in care legea prevede in mod expres ; se da rezolutie motivata in toate celelalte cazuri. Ordonanta trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele mentiuni : Data si locurl intocmirii; Numele, prenumele si calitatea persoanei care a intocmit ordonanta din cadrul OUP Cauza la care se refera ordonanta; Actul sau masura care formeaza obiectul ordonantei; Temeiul juridic al actuui si a masurii dispuse; Semnatura persoanei care a intocmit ordonanta.

In afara acestor date care au caracter general, in raport de actul sau, dupa caz, masura care formeaza obiectul ordonantei, ordonanta mai cuprinde si masurile speciale care sunt diferite de la caz la caz.Rezolutia si ordonanta sunt acte de urmarire penala care sunt comune tuturor organelor de urmarire penala, acestea se intocmesc de procuror si de OCP. In cazul rezolutiei, aceasta trebuie motivata, ea fiind intocmita in mod diferit de la caz la caz tinand cont de ce trebuie sa contina o rezolutie in raport de actul de urmarire penala.

Referatul se intocmeste in toate cazurile in care se efectueaza o propunere pentru luarea unei masuri pe care nu o poate dispune OUP care o intocmeste.El e regl expres in art 258 CPP in materia terminarii urmaririi penale, fiind actul pe care la sfarsitul urmaririi penale il intocmeste OCP. Rechizitoriul - este in competenta exclusiva a procurorului se da la finalul urmaririi penale si contine cea mai importanta dispozitie pe care o poate da procurorul, cea de trimitere in judecata

Curs 4

15.03.2013

Locul efectuarii actelor de urmarire regula este ca toate actele de urmarire se efectueaza la sediul OUP. Exceptie : alte locuri cand se efectueaza intr-o unitate de interes public dintre cele prevazute in art 145 CP in vigoare este necesar sa se obtina in prealabil consimtamantul scris al conducatorului unitatii de interes public. Cand nu se poate obtine consimtamantul, actele de urmarire pot fi efectuate doar cu autorizarea procurorului. Actele de urmarire penala se pastreaza la sediul OUP. Cand este sesizata instanta penala, in faza de urmarire penala, se vor inainta instantei copii de pe actele de urmarire penala care sunt numerotate si certificate de grefa parchetului in situatia in care sunt sesizate simultan mai multe instante, iar actele in original se pastreaza la sediul parchetului. Daca este sesizata doar o singura instanta se va inainta instantei dosarul in original, iar procurorul va pastra doar copiile in scopul continuarii urmaririi penale.Ratiune : asigurarea caracterului continuu al urmaririi penale. In privinta rolului activ al OUP exista o reglementare specifica in art. 202 CPP, cu toate ca rolul activ figureaza si printre principiile fundamentale ale procesului penal. Potrivit art. 202 CPP procurorul si OCP are obligatia ca in cursul urmaririi penale sa lamureasca cauza in mod complet sub toate aspectele si, in acest scop, OUP are obligatia sa cerceteze probele atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.Aceasta indatorire a OUP subzista si in situatia in care invinuitul sau inculpatul da o declaratie de recunoastere a faptei. De asemenea, OUP are obligatia sa descopere, cu ocazia efectuarii actelor de urmarire penala, toate datele din care rezulta cauzele si conditiile care au determinat sau, dupa caz, au favorizat savarsirea faptei materiale care poate fi infractiune.OUP are obligatia de a stabili toate elementele de fapt pe care le apreciaza ca fiind necesare pentru justa solutionare a cauza penale.In exercitiul atributiilor privind urmarirea penala, OUP are obligatia de a garanta persoanelor cercetate respectarea drepturilor si libertatilor in cursul procesului penal.In acest scop OUP are obligatia de a explica partilor drepturile procesuale si de a lua toate masurile din oficiu sau la cerere pentru respectarea acestora. Urmarire penala are un continut complex, ea este alcatuita din activitati de urmarire penala specifice care sunt realizate de OUP.In acest fel putem vorbi de existenta unor forme fundamentale ale activitatilor de urmarire penale.Acestea sunt :

1. Cercetarea penala; Este forma de baza care este realizata de acea categorie a OUP care poarta denumirea de OCP. Procurorul nu face cercetarea penala, doar urmarirea penala.Cercetarea penala inseamna urmarire penala efectuata de OCP.Ea exista in toate cazurile cu titlu de regula, exceptie facand doar acele cazuri in care procurorul efectueaza urmarire penala.Ea inseamna in concret strangere de probe in vederea stabilirii existentei unei infractiuni, a identificarii persoanei cu privire la care exista presupunerea ca a savarsit fapta si in scopul stabilirii raspunderii penale a persoanei.Ea mai poate consta si in efectuarea de procedee probatorii, si anume efectuarea perchezitiilor domiciliare si corporale, intr-o cercetare la fata locului, reconstituire, ridicare de obiecte sau inscrisuri, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice sau expertize.De asemenea, ea mai poate consta si in luarea unor masuri procesuale, astfel OCP poate dispune masura retinerii fata de invinuit sau inculpat, inceperea urmaririi penale cu conditia confirmarii ulterioare a acesteia de catre procuroru, masura asiguratorie (oricare). Sunt situatii in care exista masuri si acte pe care OCP nu le poate dispune si nu le poate efectua, dar pe care le apreciaza ca necesare, caz in care cercetarea penala mai poate consta si in propunerile pe care OCP le poate adresa procurorului care suprevegheaza urmarirea penala.Cercetarii penale ii corespunde o supraveghere a acesteia realizata de procuror, adica OCP nu este singur, el este intotdeauna dublat de un procuror. 2. Supravegherea urmaririi penale; Reprezinta modalitatea prin care procurorul isi exercita dreptul de conducere, control si organizare a intregii activitati de urmarire penala atunci cand urmarirea penala se efectueaza de un OCP.In consecinta, ea exista doar atunci cand exista cercetarea penala, nu si atunci cand urmarire penala se efectueaza personal de procuror.Supravegherea urmaririi penale are un obiect complex, astfel obiectul supravegherii il constituie : a) Dreptul si obligatia procurorului care supravegheaza urmarirea penala de a veghea ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie pedepsit potrivit legii, nici o persoana sa nu fie urmarita penal daca nu exista indicii temeinice ca a savarsit o infractiune. b) Dreptul si obligatia procurorului de a veghea ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata fara sa fie indeplinite conditiile prevazute de lege.

c) Dreptul si obligatia procurorului de a solicita OCP sa procedeze la luarea tuturor masurilor care se impun pentru desfasurarea urmaririi penale si sa dispuna el insusi luarea acestor masuri.Cu titlu de principiu, in exercitarea supravegherii urmaririi penale, procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si motivat.Obiectivul principal al supravegherii il reprezinta asigurarea respectarii de catre OCP a dispozitiilor legale referitoare la efectuarea urmaririi penale Modalitati de supraveghere : Procurorul, in exercitiul acestei obligatii, are dreptul de a asista OCP in efectuarea oricarui act de urmarire penala si dreptul de a efectua el insusi orice act de urmarire penala care este de competenta OCP. In vederea exercitarii obligatiei de supraveghere a urmaririi penale, procurorul are dreptul sa solicite OCP dosarul, intregul material, in vederea consultarii acestuia, iar OCP are obligatia corelativa de a inainta procurorului care supravegheaza urmarirea penala intregul dosar, precum si toate actele solicitate de procuror in vederea consultarii acestora. In cadrul exercitiului supravegherii, procurorul ii da indrumari pe OCP, il sfatuieste in legatura cu actele de cercetare penala pe care acesta le efectueaz ape tot parcursul cercetarii penale. De asemenea, in exercitiul supravegherii procurorul ii da dispozitii in scris si motivat OCP, ele fiind obligatorii. Nerespectarea dispozitiilor de catre OCP confera procurorului dreptul de a sesiza conducatorul organului administrativ din care face parte OCP in vederea sanctionarii acestuia, fiind sesizat de procuror, conducatorul organului administrativ este obligat sa rezolve sesizarea in termen de cel mult 3 zile de la primirea ei. Sunt modalitati de supraveghere a urmaririi penale si autorizarea de catre procuror a unor acte ale OCP, cum este cazul autorizarii investigatorilor sub acoperire sau autorizarii provizorii a interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri, incuviintarea unor acte de urmarire(exhumarea), aprobarea unor acte de urmarire penala (aprobarea internarii invinuitului sau inculpatului in situatia in care se propune efectuarea unei expertize psihiatrice), confirmarea care este un

act ulterior si care inseamna ratificarea actului efectuat de OCP (inceperea urmaririi penale dispusa de OCP, ea producand efecte juridice doar daca este confirmata de procuror in termen de cel mult 48 de ore de la dispunere), trecerea cauzei de la un OCP la altul (procurorul, oricand in cursul urmaririi penale, poate dispune ca o cauza penala sa fie tercuta de la un OCP la altul atunci cand apreciaza ca aceatsa se impune pentru buna desfasurare a urmaririi penale) Preluarea unei cauze de OCP ierarhic superior se poate realiza doar din dispozitia procurorului care supravegheaza urmarirea penala efectuata de OCP superior pe baza solicitarii OCP ierarhic superior si numai dupa incunostiintarea procurorului care supravegheaza activitatea OCP de la care se preia cauza. Trecerea cauzei de la un parchet la altul reprezinta o modalitate de stramutare a cauzei penale de la un OCP la altul.Ea poate fi dispusa doar de procurorul general al parchetului de pe langa ICCJ atunci cand exista suspiciunea rezonabila ca activitatea de urmarire penala este afectata datorita imprejurarior cauzei sau calitatii partilor, precum si atunci cand exista pericol de tulburare a ordinii publice. 3. Urmarirea penala proprie a procurorului Este posibila in 2 situatii - 209 al (3) CPP : a) In toate cauzele pe care procurorul le preia de la OCP : procurorul poate prelua orice cauze si, in urma preluarii, procurorul efectueaza personal uramrirea penala, in mod nemijlocit. b) In toate cazurile in care, in mod obligatoriu, urmarirea penala trebuie efectuata de procuror sub sanctiunea nulitatii absolute.Cand efectueaza urmarirea penala, procurorul nu se transforma in OCP, ci ramane organ de urmarire penala. Exceptii : Art. 217 al (4) CPP : in toate aceste cazuri de urmarire penala obligatorie, procurorul poate delega OCP sa efectueze anumite acte de urmarire penala (delegarea poate avea ca obiect, in principiu, orice act de urmarire penala). Cazurile urgente : conform art. 213 CPP in cazuri care reclama urgenta OCP poate efctua orice actd e urmarire penala, inclusiv unul care e de competenta exclusiva a procurorului.Cel mai simplu si elocvent caz de urgenta il reprezinta infractiunea flagranta (de ex cand se comite o infractiune flagranta sub ochii unui

politist el are obligatia de a interveni si de a efectua un act care este de competenta procurorului).

Desfasurarea urmaririi penale Momentul intiial : inceperea urmaririi penale declansarea procesului penal.Ea presupune indeplinirea cumulativa a doua conditii : 1. O conditie pozitiva : ea consta in existenta unor date sau informatii din care trebuie sa rezulte ca a fost savarsita o fapta care este prevazuta de legea penala.Datele sau informatiile necesare pentru inceperea urmaririi penale trebuie sa rezulte, fie din sesizare, fie din cuprinsul actelor premergatoare.Astfel, art. 228 al (1) CPP prevede in mod expres ca OUP legal sesizat poate dispune inceperea urmaririi penale fie pe baza sesizarii, fie pe aza actelor premergatoare efectuate. 2. O conditie negativa : ea consta in inexistenta vreunui caz de impiedicare a inceperii urmaririi penale dintre cazurile prevazute in art. 10 CPP, fara nici o exceptie.Inexistenta poate rezulta la fel fie din sesizare, fie din actele premergatoare efectuate.Inceperea urmaririi penale poate fi dispusa doar in rem, adica numai cu privire la fapta materiala daca nu este cunoscut faptuitorul, fie atat in rem, cat si in persoanm daca este cunoscut faptuitorul. Daca inceperea urmaririi penale este dispusa in rem ab initio, iar ulterior, pe parcursul urmaririi penale, este identificata persoana, inceperea urmaririi penalenu este valabila deoarece daca ulterior este identificat faptuitorul, inceperea urmaririi penale in personam este obligatorie pentru ca din acel moment persoana dobandeste calitatea de invinuit care este subiect de drepturi si obligatii procesuale. Inceperea urmaririi penae poate fi dispusa de OUP conform art 201 CPP. In situatia in care inceperea urmaririi penale se dispune de OCP, pentru a fi valabila, ea trebuie supusa confirmarii procurorului care supravegheaza urmarirea penala in termen de cel mult 48 de ore de la intocmirea actului de incepere a urmaririi penale.Inauntrul celor 48 de ore OCP are obligatia sa inainteze dosarul impreuna cu actul de incepere a urmaririi penale procurorului care supravegheaza urmarirea penala in vederea confirmarii.Confirmarea de catre procuror trebuie sa fie motivata, ea are o semnificatie juridica deosebita, si anume semnifica insusirea actului de

urmarire penala de catre procuror.Prin aceasta prevedere inceperea urmaririi penale este transferata din competenta OCP in competenta procurorului.Aceasta releglementare intareste pozitia procurorului in proc penal si sporeste importanta actului de incepere a urmaririi penale. In celelalte cazuri in care UP se efectueaza personal de procuror, atat in cauzele preluate de procuror, cat si in cazurile in care legea prevede ca up se efectueaza obligatoriu de procuror, procurorul incepe urmarirea penala, fara sa fie necesara o confirmare din partea conducatorului parchetului sau a procurorului ierarhic. Aceasta regula are la baza autonomia functionala a procurorului in interiorul Ministerului Public. Legea nr 356/2006 a unificat felul actului de incepere a urmaririi penale, a stabilit ca, indiferent de modul de sesizare a OUP si indiferent de OUP care a dispus inceperea urmaririi penale, ea se materializeaza intr-o rezolutie motivata. In practica, desi rezolutia este un act simplu, lipsit de formalism, spre deosebire de ordonanta, rezolutia prin care se dispune inceperea urmaririi penale contine o motivare ampla a faptei materiale, a ambelor conditii (pozitiva si negativa).Aceasta practica este rezultatul importantei pe care o are inceperea urmaririi penale in deschiderea procesului penal. Rezolutia de incepere a urmaririi penale produce 2 efecte imediate : 1. Dobandirea de catre persoana care este identificata a calitatii de invinuit si, prin aceasta, declansarea procesului penal; 2. Parcurgerea procedurilor de aducere la cunostiinta la invinuirii intr-un termen rezonabil.Ea consta in chemarea invinuitului la sediul OUP, incunostintarea acestuia cu privire la fapta materiala si incadrarea juridica data faptei, comunicarea dreptului de a avea un aparator, comunicarea dreptului de a nu da nici o declaratie insotita de avertismentul constand in atentionarea acestuia ca daca da declaratie, aceasta poate fi folosita ulterior in proces impotriva sa.In situatia in care invinuitul consimte sa dea o declaratie, se consemneaza intr-un p-v dupa care se va trece la obtinerea declaratiilor invinuitului in 2 etape : declaratie scrisa de mana proprie si ascultarea lui care se consemneaza apoi intr-o declaratie care este inregistrata intr-un registru special, cu alte cuvinte pe un formular tipizat.Daca invinuitul nu este de acord sa dea declaratie, atunci se considera ca a uzat de dreptul de a nu da declaratie si aceasta optiune se va consemna in p-v.In situatia in care invinuitul isi exprima dreptul de a da declaratie, tinand seama ca

declaratia este si mijloc de aparare, are dreptul de a da declaratie imediat, precum si dreptul de a cere OUP, daca apreciaza ca are nevoie, acordarea timpului necesar pentru pregatirea si pentru inlesnirea apararii. Din acest moment se poate vorbi de efectuarea urmaririi penale fata de invinuit.

Curs 5 Dupa inceperea urmaririi penale, care echivaleaza cu pornirea procesului penal, are loc practic efectuarea actelor de urmarire penala fata de invinuit. Sub acest aspect trebuie facuta distinctie intre 2 situatii : I) Procurorul supravegheaza urmarirea penala - se efectueaza cercetarea penala fata de invinuit, adica acte de cercetare penala .Ele se realizeaza de OCP prevazute de lege.

Cercetarea penala reprezinta adunarea de probe impotriva invinuitului. Totodata actele de cercetare penala mai pot consta si in luarea unor masuri procesuale. Dintre toate masurile preventive prevazute de lege, poate fi dispusa doar una de catre OCP, si anume masura retinerii pe cel mult 24 de ore.

a) In vederea efectuarii cercetarii penale fata de invinuit, OCP il cheama pe invinuit in fata sa. Cu aceasta ocazie ii aduce la cunostinta obiectul invinuirii: fapta materiala siincadrarea juridica data faptei. De asemenea cu aceeasi ocazie OCP ii aduce la cunostinta invinuitului drepturile procesuale constand in : dreptul de a avea un aparator care sa il asiste la efectuarea actelor de cercetare penala si dreptul de a nu da o declaratie atragandu-i atentia ca daca va da o declaratie in fata OCP declaratia va putea fi folosita in proces si impotriva sa. Daca invinuitul isi exprima refuzul de a da o declaratie acesta este consemnat intr-un proces verbal care face dovada parcurgerii procedurii. Daca invinuitul este de acord sa dea o declaratie se va proceda mai intai la obtinerea unei declaratii scrise de mana, proprie a invinuiitului si apoi la ascultarea acestuia de catre OCP. Totodata OCP ii aduce la cunostinta invinuitului obligatia pe care acesta o are din acest moment, si anume obligatia de a informa OCP cu privire la orice schimbare de adresa,

locuinta, domiciliu, resedinta pe parcursul urmaririi penale in maxim 3 zile de la data la care si-a schimbat locuinta pentru a putea fi citat si a-i fi comunicate actele procesulae.

Dupa parcurgerea aceste proceduri OCP poate dispune,daca se impune si sunt indeplinite conditiile legii, retinerea pe o durata de maxim 24 ore, dupa care, in maxim 8 ore de la luarea masurii, are obligatia informarii procurorului despre luarea masurii retinerii.

b) Invinuitul ramane la dispozitia OCP si va fi gazduit la centrul de retinere din subordinea politiei.

Dupa luarea masurii retinerii, inauntrul termenului de 8 ore, daca OCP apreciaza ca se impune continuarea detentiei invinuitului raportat la necesitatile UP, intocmeste un referat motivat cu propunere de arestare preventiva a invinuitului pe care il inainteaza procurorului care supravegheaza urmarirea penala in vederea sesizarii judecatorului pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului in conditiile prevederilor dela art. 146 CPP.

Daca OCP apreciaza ca este necesar sa puna in miscare actiunea penala fata de invinuit, atunci va intocmi un referat motivat prin care propune procurorului care supravegheaza urmarirea penala, punerea in miscare a actiunii penale. Cu aceeasi ocazie, daca OCP aprecieaza ca este necesara prelungirea detentiei, propune odata cu punerea in miscare a actiunii penale si arestarea preventiva a inculpatului.

In practica arestarea preventiva a inculpatului este indisolubil legata de punerea in miscare a actiunii penale in ceea ce priveste existena temeiurilor. In practica, la momentul dat in cursul procesului penal cand se propune punerea in miscare a actiunii penale, inseamna ca probele adunate sunt serioase, grave pentru ca altfel ele nu pot impune o asemenea dispozitie. De regula, cand se propue punerea in miscare a actiunii penale se propne si luarea masurii arestarii preventive.

Procurorul care supravegheaza urmarirea penala, primind propunereile OCP, poate dispune admiterea acestora daca apreciaza ca ele sunt intemeiate, caz in care procuroul dispune

intotdeauna prin ordonanta. In cazurile in care se fac propuneri de arestare preventiva, procurorul sesizeaza judecatorul atat in privinta invinuitului cat si in privinta inculpatului printr-un referat cu propunere motivata. Dupa procedura prevazuta deart. 146 si respectiv art. 1491 CPP.

II)

Procurorul efectueaza personal urmarirea penala. Procurorul efectueaza din oficiu toate actele de urmarire penala fata de invinuit. In acest

sens nu e necesara propunerea, nu se intocmeste. Sub aspectul continutului actelor, nu exista deosebiri intre actele de urmarire penala efectuate de OCP si cele efectuate de procuror personal.

Este valabila expunerea actelor de urmarire penala efectuate de OCP. Toate aceste acte si masuri de urmarire penala fata de invinuit pot fi efectuate cu aceeasi ocazie, adica, in momentul in care il cheama prima data, procedeaza la prezentarea invinuirii si pe urma, cu aceeasi ocazie, procurorul dispune retinerea invinuitului, punerea in miscare a actiunii penale fata de invinuit.

Efectuarea urmaririi penale fata de inculpat

Se realizeaza in acelasi mod diferentiat dupa cum procurorul supravegheaza urmarirea penala sau procurorulefectueaza urmarirea penala personal. In toate cazurile urmarirea penala fata de inculpat debuteaza cu o ordonanta motivata de punerea in miscare a actiunii penale. Aceasta ordonanta reprezinta actul procesual de urmarire penala de cea mai mare importanta. Ea trebuie sa contina, pe langa toate datele generale, si mentiuni speciale care sa arate temeiurile care stau la baza punerii in miscare a actiunii penale.

De la acest moment procesual incepe procesul penal. In CPP actual nu se prevede ce se intelege prin temeiuri, insa in NCPP acestea sunt prevazute.In situatia in care procurorulsupravegheaza urmarirea penala, punerea in miscare a actiuni penale nu se poate dispune din oficiu de procuror, ci la propunerea motivata a OCP , care intocmeste un referat. In

situatia in care procurorul respinge propunerea, acesta va da o rezolutie care e mentionata chiar pe referatul cu propunerea; in aceasta situatie urmarirea penala continua fata de invinuit

Daca procurorul dispune prin orodnanta punerea in miscare a actiunii penale, atunci are obligatia sa dispuna totodata, in mod expres, si continuarea urmaririi penale fata de inculpat. In consecinta, este necesara o dispozitie expresa a procuroruluicare supravegheaza urmarirea penala. Ea se gaseste mentionata chiar pe ordonanta, in practica. Aceasta dispozitie legitimeaza OCP sa efectueze urmarirea fata de inculpat.Dupa punerea in miscare a actiunii penale, OCP are obligatia de a-l chema pe inculpat in fata sa si de a-l asculta (se va proceda la fel ca in prezenta invinuitului).Totodata cu aceasta ocazie OCP are obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului fapta materiala si incadrarea juridica pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala, in mod expres, si de asemenea, tot in mod expres, i se aduce la cunostinta dreptul de a avea un aparator cu obligatia de a-i asigura un avocat din oficiu daca inculpatul nu isi exercita dreptul de a-si alege avocat in cazurile in care asistenta juridica a inculpatului esteobligatorie.De asemenea ii aduce la cunostinta dreptul de a nu da declaratii.

Parcurgerea procedurii se consemneaza intr-un proces-verbal. Dupa parcurgerea procedurii, daca exista dispoztia scrisa a procurorului, se vor efectua in continuare acte de urmarire fata de inculpat, in strangere de probe fata de acesta si de luarea de masuri procesuale precum si in intocmirea de propuneri.

In situatia in care procurorul efectueaza personal urmarirea penala, procurorul, din oficiu, dispune cu privire la punerea in miscare a actiunii penale si din oficiu efectueaza toate actele de urmarire penala pe care le aprecieaza necesare fata de inculpat situatii care impiedica continuarea urmaririi penale. Unele situatii au ca efect o impiedicare provizorie, sau altele au ca efect impiedicarea definitiva a urmaririi penale.

Suspendarea urmaririi penale

Este posibila in privinta invinuitului/inculpatului care se imbolnaveste in cursul urmaririi penale de o boala grava careil impiedica sa participe la urmarire. Boala grava a invinuitului/inculpatului este considerata o situatie obiectiva de impiedicare a participarii invinuitului/inculpatului la urmarirea penala atunci cand ea se constata printr-o expertiza medico-legala. Pentru aceasta este necesar sa fie indeplinite cumulativ doua conditii : Sa se constate, prin expertiza medico legala, boala de care sufera invinuitul/inculpatul, care trebuie sa fie apreciata de expertii in medicina legala printre care figureaza si specialisti; Boala de care sufera invinuitul/inculatul sa-l impiedice sa participe la urmarirea penala, sa constituie un obstacol real care nu poate fi depasit. Aceasta impiedicare trebuie sa fie la fel constatata prin expertiza medico legala.

Suspendarea urmaririi penale presupune dreptul fundamental pe care il are invinuitul/inculpatul de a lua parte la actele de urmarire penala care implica cu necesitate prezenta personala. Inseamna ca pe timpul suspendarii se efectueaza acele acte care nu presupun prezenta invinuitului/inculpatului.

Nu se poate proceda la confruntare, nu se poate proceda la prezentarea materialului de urmarire penala; pe timpul suspendarii OCP are obligatia de a verifica periodic daca subzista motivele suspendarii. Suspendarea este sub verificarea procurorului (propunere motivata a OCP prin referat) care supravegheaza sau efectueaza personal urmarirea penala. In toate cazurile procurorul dispune suspendarea prin ordonanta, suspendare care dureaza pana la insanatosirea invinuitului/inculpatului.

Solutiile de neurmarire reprezinta rezolvari date de procuror cauzei penale intr-un singur sens, si anume intr-un sens negativ : acela al neurmaririi sau al netrimiterii in judecata.Ele pot fi dispuse de procurorul care supravegheaza urmarirea penala la propunerea OCP si de cel care evalueaza personal urmarirea penala, din oficiu, daca in cursul urmaririi penale, adica inainte de finalizare, constata ca a intervenit un caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale dintre cele prevazute in art. 10 CPP.Aceste solutii ale procurorului nu se bucura de autoritate de lucru judecat pentru ca nu au natura unei hotarari judecatoresti.

Solutiile de neurmarire pe care procurorul le poate dispune : 1. Clasarea

Nu exista nici o prevedere expresa in CPP referitoare la procedura.De aceea, solutia clasarii poate fi data de procuror printr-o rezolutie motivata, nefiind necesara ordonanta.Ea poate fi dispusa de procuror doar atunci cand constata ca a intervenit o cauza obiectiva de impiedicare, adica doar in cazurile in care nu sunt conditionate de existenta unei persoane si numai atuncicand nu exista invinuit in cauza, cand cercetarea se efectueaza in rem cu privire la fapta a carui autor este necunsocut.

2. Incetarea urmaririi penale

Poate fi dispusa daca este prezent vreunul din cazurile prevazute la art. 10 lit f-j cu exceptia cazului prevazut la lit. i) si daca este invinuit/inculpat in cauza. Poate fi dispusa prin rezolutie, exceptand cazul in care e pusa in miscare actiunea penala. Cand e pusa in miscare actiunea penala, aceasta se dispune prin ordonanta.

In cazul in care invinuitul/inculpatul este arestat preventiv, procurorul care supravegheaza urmarirea penala are obligatia de a dispune cu privire la propunerea de incetare a urmaririi penale chiar in ziua in care primeste propunerea. De asemenea, cu aceasta ocazie procurorul are obligatia de a constata, prin ordonanta,incetarea de drept a masurii preventive. In acest cazprocurorul va efectua o adresa catre administratia locului de detinere unde se afla invinuitul/inculpatul in stare de arest in vederea incunostiintarii administratiei cu privire la incetarea de drept a masurii pentru ca invinuitul/inculpatul sa fie pus imediat in libertate.

Sub aspectul continutul, ordonanta de incetare a urmaririi penale cuprinde, pe langa datele generale (art. 203 CPP), si mentiuni speciale referitoare la masurile asiguratorii care au fost dispuse, inclusiv restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare. In aceasta situatie masuriile asgiuratorii se mentin doar pe o durata de cel mult 30 de zile, dupa care, daca nu s-a formulat actiune civila la instanta civila, ele inceteaza de drept. De asemenea cuprinde mentiuni

cu privire la confiscarea speciala. In situatia in care se contesta proprietatea asupra corpurilor delicte, acestea se pastreaza pana in momentul in care s-a pronuntat hotararea instantei civile. Totodata, cuprinde mentiuni referitoare la restituirea cautiunii; mentiuni privind cheltuielile judiciare; mentiuni privitoare la incetarea de drept a msurii arestarii preventive daca invinuitul/inculpatul este arestat preventiv.

3. Scoaterea de sub urmarire penala Se poate dispune doar daca exista Invinuit/inculpat in cauza si daca este prezent vreunul din cazurile de impedicare prevazute in art. 10 lit. a)-e). Procedura esteidentica cu cea de incetare a urmaririi penale.Particularitati prezinta doar ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si de aplicare a unei sanctiuni administrative care poate fi dispusa in cazul prevazut in art 10 lit. b)1 intotdeauna procurorul da ordonanta. Prin ordonanta, odata cu scoaterea de sub urmarirea penala, procurorul este obligat sa aplice una din sanctiunile administrative prevazute la art. 91 CPP, art 18 alin. (3) CPP. Spre deosebire de celelalte solutii, plangerea impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penalasi de aplicare a unei sanctiuni administrative poate fi formulata in termen de 20 de zile de la comunicarea unei copii si are efect suspensiv de executare, adica nu se executa decat dupa solutionarea plangerii.

Etapa de terminare a urmaririi penale

Aceasta etapa de terminare a urmaririi penale este reglementata doar pentru o singura situatie : cea in care procurorul supravegheaza urmarirea penala fata de Invinuit/inculpat. Etapa de terminare a urmaririi penale este reglementata in mod diferit, dupa cum este vorba de o urmarire penala fara actiune penala pusa in miscare si o urmarire penala cu actiune penala pusa in miscare. In cazul in care urmarire penala este fara actiune penala pusa in miscare, adica in intregime fata de invinuit, la sfarsitulurmaririi penale, inainte de rpezentarea materialului, OCP este obligat sa-l cheme, pentru ultima data, pe invinuit in fata sa si sa-i aduca la cunostiinta : fapta materiala, incadrarea juridica data faptei materiale, precum si explicatiile pe care le apreciaza ca necesare in legatura cu fapta, dreptul acestuia de a da declaratii. OCP are obligatia

de a-l intreba daca are de formulat cerere si daca are de propus probe in aparare. In situatia in care invinuitul nu formuleaza cerere si nu are de propus noi probe in aparare, precum si in situatia in care cererile sau propunerile de probe formulate de invinuit au fost respinde de OCP, ori in situatia in care cercetarea penala a fost completata ca urmare a admiterii cererii formulate si a propunerii de probe, OCP constata terminarea urmaririi penale. Aceasta constatatre trebuie sa fie expresa, facuta in scris si sa se materializeze intr-un referat care poarta denumirea de referat de terminare a urmaririi penale.

Referatul de terminare a urmaririi penale este un act de procedura specific OCP. Acesta va contine, pe langa datele generale pe care le contine orice ordonanta, mentiuni privinddatele de identitate ale invinuitului, fapta, incadrarea juridica a faptei, probele pe care se intemeiaza invinuirea, propunerea pe care o inainteaza procurorul. Atunci cand se intocmeste referat de terminare a umaririi penale, acesta va contine propunereade punere in miscare a actiunii penale si de trimitere in judecata. Referatul mai trebuie sa contina si anumite datesuplimentare, si anume date referitoare la : o Mijloacele materiale de proba - cu aratarea masurilor dispuse si locului unde acestea se afla; o Masurile asiguratorii - trebuie indicate in referat; o Cheltuielile judiciare - trebuie sa contina si propunerea cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare si cu privire la persoana raspunzatoare de plata acestora.

In situatia in care s-a pus in miscare actiunea penala in cursul urmaririi penale, urmarirea penala este cu actiune penala pusa in miscare.In acest caz OCP nu mai are obligatia de a-l chema pe inculpat in vederea ascultarii ca in cazul invinuitului, ci are obligatia de prezentare a materialului de urmarire penala fata de inculpat, dupa care va proceda la intocmirea referatului de terminare a urmaririi penale. Odata cu referatul, OCP are obligatia de inaintare a dosarului procurorului care supravegheaza urmarirea penala. Ratiunea : procurorul, fiind titularul urmaririi penale, dispune din oficiu cu privire la toate actele si la toate masurile de urmarire penala.

Prezenatrea materialului de urmarire penala

Reprezinta ultimul act de urmarire penala inainte de rechizitoriu. Prezentarea este obliagtorie la sfarsitul urmaririi penale, nu numai fata de inculpat, ci si fata de invinuit conform art. 257 CPP care a fost modificat prin Legea nr.81/2003. Singura diferenta intre prezentarea materialului de urmarire penala catre invinuit si prezentarea materialului de urmarire penala catre inculpat este aceea ca, daca in cazul inculpatului, prezentarea materialului de urmarire penala este o obligatie a OCP, in situatia in care procurorul supravegheaza urmarirea penala, in privinta invinuitului prezentarea materialului de urmarire penala este obligatia procurorului pentru ca prezentarea materialului de urmarire penala fata de invinuit reprezinta prilejul contactului obligatoriu pe acre procurorul care supravgheaza urmarirea penala trebuie sa-l aiba cu invinuitul la sfarsitul urmaririi penale, adica inainte de a lua o decizie cu privire la modul de rezolvare a cauzei penale. Cand urmarirea penala se efectueaza personal de procuror, in toate cazurile prezentarea materialului de urmarire penala invinuitului/inculpatului se realizeaza nemijlocit de procuror. Prezentarea materialului de urmarire penala este conditionata de existenta unei urmariri penale complete ea poate avea loc doar daca se constata ca au fost administrate toate probele necesare stabilirii adevarului. Prezentarea materialului de urmarire penala reprezinta o activitate procesuala complexa care presupune parcurgerea, in mod succesiv, a 3 etape : 1) Chemarea de catre OUP a invinuitului/inculpatului in fata sa pentru a-i aduce la cunostiinta fapta si incadrarea juridica cu privire la care a fost efectuata urmarirea penala si pentru care se procedeaza la prezentarea materialului. Totodata, cu aceasta ocazie, i se aduce la cunostiinta invinuitului/inculpatului, personal si asistat de aparator, dreptul de a consulta intregul material de urmarire penala, adica dosarul in integralitatea lui. 2) Punerea efectiva la dispozitia invinuitului/inculpatului,personal si asistat de avocat, a intregului material al dosarului in vederea consultarii acestuia. Pe parcursul studierii materialului, OUP are obligatia de a-i da invinuitului/inculpatului toate explicatiile de care are nevoie pentru intelegerea materialului. Daca invinuitul/inculpatul nu cunoaste limba romana, are dreptul la un interpret, traducator autorizat. Daca nu poate sa citeasca materialul, OUP are obligatia sa ii citeasca intregul material. Timpul de consultare al materialului nu este limitat, ceea ce inseamna ca invinuitului/inculpatului nu i se poate limita timpul de consulatre al dosarului. OUP are obligatia de a asigura respectarea timpului care este apreciat ca necesar pentru studierea intregului material.

3) Dupa luarea la cunostinta de material, inv/inc este intrebat de procuror daca are de formulat cereri, daca are de propus probe, de facut declaratii. In situatia in care inv/inc formuleaza cereri ele pot fi admise sau respinse dau numai printr-o ordonanta motivata. In situatia in care se formuleaza propunere de proba, daca OUP apreciaza ca propunerea este intemeiata, va proceda in continuare la administrarea probelor, apoi la o noua prezentare a materialului de UP. In situatia in care inv/inc nu are de formulat probe sau acestea au fost respinse de OUP, se va trece la etapa intocmirii procesului-verbal de prezentare materialului a UP.

Curs 6 Toate activitatile efectuate cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala se consemneaza dupa efectuarea acestora intr-un proces verbal care poarta denumirea de proces verbal de prezentare a materialului de urmarire penala si care trebuie sa se gaseasca la dosarul cauzei. In mod exceptional, prezentarea materialului de urmarire penala nu se va efectua in 3 situatii in care se deroga de la regula caracterului obligatoriu a prezentarii materialului de urmarire penala, si anume : In cazul in care invinuitul sau inculpatul ori aparatorul acestuia lipseste in mod nejustificat; Cand ulterior invinuitul sau inculpatul se prezinta, este prins sau este adus la OUP inainte de intocmirea rechizitoriului, OUP are obligatia de a prezenta materialul de urmarire penala, insa in mod obligatoriu doar inainte de intocmirea rechizitoriului. Prezentarea materialului de urmarire penala se realizeaza doar in situatiile in care procurorul dispune cu privire la trimiterea in judecata a invinuitului sau inculpatului. Cand invinuitul sau inculpatul este chemat pentru prezentarea materialului de urmarire penala nu se pune problema unei solutii de neurmarire sau de netrimitere in judecata pentru ca prezentarea materialului de urmarire penala trebuie sa stea la baza intocmirii rechizitoriului. In cazul in care invinuitul sau inculpatul refuza in mod justificat sa i se prezinte materialul de urmarire penala; In cazul in care invinuitul sau inculpatul este disparut.

Verificarea lucrarilor de urmarire penala de catre procuror si rezolvarea cauzei penale

Procurorul care supravegheaza urmarirea penala, primind dosarul de la OCP impreuna cu referatul de terminare a urmaririi penale, are obligatia ca intr-un termen de cel mult 15 zile de la primire sa verfiice lucrarile de urmarire penala. Aceasta presupune verificarea de catre procuror mai intai a modului in care OCP a respectat dispozitiile legale care garanteaza drepturile procesuale ale participantilor. Aceasta verificare priveste legalitatea procesului penal. Cu aceasta ocazie procurorul verifica daca a fost respectat dreptul la aparare, daca invinuitul sau inculpatul a fost rpezent la efectuarea actelor de urmarire penala pentru care este necesara prezenta personala a invinuitul sau inculpatul; verifica daca, in cazul urmaririi penale fata de invinuit, s-a procedat la ascultarea acestuia inainte de terminarea urmaririi penale, iar in cazul urmaririi penale fata de inculpat, verifica daca s-a prezentat materialul de urmarire penala. In al doilea rand, verificarea priveste modul in care OCP a respectat dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului. Procurorul verifica daca OCP a administrat toate probele necesare, daca urmarirea este completa si daca au fost obtinute probele necesare si legal administrate. In al treilea rand, verifica propunerea OCP, atat sub aspectul legalitatii, cat si sub aspectul temeiniciei. In urma verfiicarii lucrarior de urmarire penala, procurorul poate sa ajunga fie la concluzia ca nu s-au respectat dispozitiile legale care garanteaza respectarea drepturilor procesuale si aflarea adevarului, ori nu au fost administrate toate probele, sau probele obtinute nu sunt in conformitate cu dispozitiile legale, fie dimpotriva, poate sa ajunga la concluzia ca urmarirea este completa, ca nu mai sunt alte probe de administrat si ca au fost respectate toate dispozitiile legale care garanteaza respectarea drepturilor procesuale si aflarea adevarului. In prima ipoteza cand procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, in sensul ca nu s-au administrat toate probele care sunt necesare stabilirii adevarului procurorul nu va putea trece la rezolvarea cauzei, ci va dispune restituirea dosarului OCP in vederea completarii cercetarii penale. Procurorul dispune cu privire la restituire prin ordonanta. Ordonanta procurorului trebuie sa cuprinda, pe langa datele generale aratate in art. 203 CPP, si urmatoarele mentiuni speciale : 1. Actele de urmarire care trebuie completate; 2. Faptele care trebuie constatate; 3. Mijloacele de proba care trebuie folosite. In ipoteza in care, in urma verificarii, procurorul constata ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza drepturile si aflarea adevarului, procurorul nu va putea rezolva cauza penala, ci va dispune restituirea intregului dosarul OCP in vederea refacerii cercetarii penale. Cu privire la refacerea cercetarii penale, este reglementata in CPP in vigoare doar o singura situatie, si anume cea a necompetentei OUP. Ea poate interveni, de pilda, atunci cand se constata ca, desi este o cauza penala care face parte din cazurile de urmarire penala obligatorie

a procurorului, s-au efectuat acte de cercetare penala, precum si atunci cand cercetarea penala a fost efectuata de un OCP care nu avea competenta de cercetare potrivit legii (ex : politia judiciara in locul unui OCP special). Pentru aceasta situatie remediul este trimiterea cauzei OUP competent potrivit legii. Atat trimiterea cauzei OUP competent, cat si restituirea cauzei penale in vederea refacerii cercetarii se dispune prin ordonanta. Este vorba, in cazul resituirii pentru refacerea cercetarii penale, de incalcarea de catre OCP a altor dispozitii legale decat cele refertioare la competenta, cum ar fi, de pilda, dispozitiile legale cu privire la sesizarea OUP. De asemenea, si in cazul nerespectarii dispozitiilor legale referitoare la prezenta invinuitului sau inculpatului la efectuarea unor acte de urmarire penala, precum si cele referitoate la asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. In caz de resituire pentru refacere cercetrii penale, raman valabile urmatoarele categorii de acte de cercetare penala : Masurile asiguratorii dispuse; Toate actele de cercetare penala efectuate cu incuviintarea sau confirmarea procurorului; Actele care nu mai pot fi refacute.

OCP, primind dosarul impreuna cu ordonanta de restituire, are obligatia sa efectueze toate actele de cercetare care sunt indicate in ordonanta (actele de cercetare a caror refacere este obligatorie, cu exceptia celor 3 categorii de acte). A doua ipoteza - In situatia in care, in urma verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul constata ca urmarirea penala este completa, ca au fost obtinute probele necesare si legale si ca s-au respectat toate disp legale care garanteaza respectarea drepturilor partilor si ale celorlalti participanti, precum si aflarea adevarului va proceda la rezolvarea cauzei. Astfel, mai intai procurorul da rechizitoriu prin care, in situatia in care urmarirea penala a fost fara actiune penala pusa in miscare, dispune punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului; cand urmarirea penala a fost cu actiune penala pusa in miscare, procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a inculpatului. Aceasta este rezolvarea principala a cauzei penale de catre procuror, prin emiterea rechizitoriului. Sub aspectul naturii juridice, rechizitoriul este actul de sesizare al instantei. Sesizarea instantei penale in vederea judecarii unei cauze penale sub absolut toate aspectele se realizeaza doar prin intermediul rechizitoriului, atat in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, cat si la celelalate infractiuni pentru care se prevede conditia plangerii prealabile a persoanei vatamate. Rechizitoriul are 2 limite care corespund limitelor obiectului judecatii (pentru ca rechizitoriul are ca efect principal deschiderea fazei de judecata a procesului penal), si anume : fapta si persoana pentru care au fost efectuate actele de urmarire penala. Ele sunt, de regula, cele pentru care s-a dispus initial inceperea urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale. Cu alte cuvinte, rechizitoriul nu poate privi o fapta si o

persoana cu privire la care nu exista urmarire penala inceputa si. Exista o singura exceptie de la aceasta regula privind cele 2 limite : exceptia priveste extinderea urmaririi penale. Extinderea urmaririi penale este reglementata in art. 238 CPP. Ea este limitata doar la cercetarea penala, adica la situatia in care procurorul supravegheaza urmarirea penala, insa este posibila si in situatiile in care procurorul efectueaza personal urmarirea penala. Extinderea urmaririi penale poate fi dispusa in cursul urmaririi penale doar in situatia in care ulterior incepereii urmaririi penale sau punerii in miscare a actiunii penale se descopera savarsirea de catre invinuit sau inculpat a unei noi fapte care poate constitui infractiune si care are legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala, precum si atunci cand, in cursul urmaririi penale, se descopera date privind participarea unei alte persoane la savarsirea faptei pentru care se efectueaza urmarirea penala. Cu alte cuvinte, extinderea este de 2 feluri : in rem, doar cu privire la fapta; in personam, cu privire la persoana daca se descopera date din care rezulta ca o persoana a participat la savarsirea faptei retinute in sarcina invinuitului sau inculpatului pentru care s-a efectuat initial urmarirea penala. Extinderea se dispune de procurorul care supravegheaza urmarirea penala la propunerea OCP. Propunerea trebuie inaintata procurorului in termen de 3 zile de la descoperirea noii fapte sau a participarii altei persoane, iar procurorul este obligat sa se pronunte prin ordonanta in termen de 5 zile din momentul sesizarii. Incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu nu constituie o limita a rechizitoriului deoarece stabilirea incadrarii juridice reprezinta atributul exclusiv al instantei de judecata. Procurorul doar propune o incadrare juridica in rechizitoriu, insa incadrarea juridica nu obliga instanta de judecata care are un drept exclusiv de apreciere cu privire la incadraraea juridica corecta pe care o poate atribui faptei cu care instanta este sesizata. In ceea ce priveste procedura de schimbare a incadrarii juridce in cursul urmaririi penale sunt aplicabile toate regulile cu privire la procedura de extindere a urmaririi penale, ea fiind posibila inainte de sesizarea instantei cu rechizitoriu daca in cursul urmaririi penale se descopera imprejurari noi care fac necesara schimbarea incadrarii juridice. In acest fel sesizarea instantei cu rechizitoriu se realizeaza atat in rem, cat si in persoam. In esenta rechizitoriul produce 2 efecte care sunt imediate : 1. Desesizarea procurorului care trimite intregul dosar instantei in vederea judecarii cauzei. De asemenea, prin intermediul rechizitoriului inculpatul este adus in fata instantei de judecata pentru a fi judecat in vederea aplicarii unei pedepse care reprezinta scopul procesului penal. 2. Sesizarea instantei de judecata. Aceste efecte se produc din momentul in care rechziitoriul este inregistrat la secretariatul parchetului.

In ceea ce priveste cuprinsul rechizitoriului, rechizitoriul, pentru a fi valabil, mai intai trebuie sa cuprinda toate mentiunile care sunt prevazute de lege. Cuprinsul rechizitoriului este reglementat in art. 263 CPP. Sub aspectul cuprinsului, rechizitoriul cuprinde 3 parti : una introductiva, expunerea si dispozitivul.

Partea introductiva a rechizitoriului contine, pe langa datele generale pe care trebuie sa le cuprinda orice ordonanta conform art. 203 din CPP, denumirea si sediul parchetului din care face parte procurorul; numele, prenumele si functia procurorului; numele si prenumele inculpatului; denumirea faptei; textul legal in care se incadreaza. Expunerea rechizitoriului trebuie sa contina foarte clar situatia de fapt cu care este sesizata instanta, adica datele privind fapta materiala (sub acest aspect, fapta materiala trebuie descrisa in rechizitoriu cu exactitate; cu aceasta ocazie rechizitoriul trebuie sa prezinte toate elemenetele de fapt care au relevanta penala); incadrarea juridica a faptei (daca este o incadrare juridica controversata ea trebuie insotita si de argumente juridice bazate pe doctrina si jurisprudenta); indicarea probelor pe care se intemeiaza invinuirea, precum si a mijloacelor de proba folosite pentru stabilirea situatiei de fapt (daca probele sunt contradictorii, rechzitoriul trebuie sa contina o analiza a probelor); motivele pentru care situatia de fapt se intemeiaza pe anumite probe si motivele pentru care sunt inlaturate celelalte probe; mentiuni referitoare la masurile preventive care au fost luate in cursul urmaririi penale; descrierea persoanei inculpatului. Astfel in rechizitoriu trebuie prezentate toate trasaturile care caracterizeaza persoana inculpatului si care prezinta relevanta pentru ca rechiziitoriul trebuie sa aiba la baza probe solide, atat in ceea ce priveste fapta materiala, cat si in privinta persoanei pentru ca procurorul da rechizitoriu atunci cand stabileste, pe baza probelor, ca s-a savarsit o fapta materiala, ca fapta materiala a fost savarsita de inculpat si ca inculpatul raspunde penal. Dispozitia este cea de punere in miscare a actiunii penale si trimitere in judecata a inculpatului sau doar de trimitere in judecata a inculpatului daca actiunea penala a fost pusa in miscare anterior. Acest mod de reglementare a rechizitoriului are la baza regula : o persoana nu poate ajunge in fata instantei penale daca nu are calitatea de inculpat. Dispozitia trebuie sa fie expresa; astfel in situatia in care este vorba despre o pluralitate de fapte materiale si de o pluralitate de persoane, dispozitia din rechizitoriu trebuie sa se refere distinct cu pruvire la fiecare fapta materiala si la fiecare persoana. Totodata aceasta parte a dispozitivului mai contine si o dispozitie de citare a unor persoane prin rechizitoriu. Astfel rechizitoriul contine dispozitia de citare a inculpatului, a celrlalte parti si a martorilor care sunt propusi de procuror pentru sustinerea rechizitoriului. Totodata dispozitia mai contine si indicarea instantei care este sesizata prin rechizitoriu si care este prima instanta. De asemenea, in cazurile in care urmarirea penala se efectueaza personal de catre procuror, rechizitoriul mai cuprinde si datele

suplimentare care sunt prevazute in art. 260 CPP si anume : cele privind mijloacele materiale de proba; masurile dispuse si locul unde se gasesc (este vorba de corpurile delicte); date privind masurile asiguratorii (daca in cursul urmaririi penale au fost dispuse masuri asiguratorii, in partea dispozitiva a rechizitoriului in mod obligatoriu procurorul trebuie sa dispuna expres cu privire la mentinrerea masurilor asiguratorii); datele privind cheltuielile judiciare. Rechizitoriul este semnat de procurorul care a efectuat sau supravegheat urmarirea penala. Uneori rechizitoriul are un continut complex; astfel, este posibil ca, prin rechizitoriu, procurorul sa propuna judecatorului primei instante arestarea preventiva a inculpatului. In aceasta situatie rechizitoriul trebuie inaintat judecatorului in termen de cel mult 24 de ore. Intrucat nu exista prevederi particulare, trebuie indeplinite toate conditiile cu privire la luarea masurii arestarii preventive. Procedura de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului este cea comuna. Prin rechizitoriu procurorul poate dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi tara sau localitatea. Totodata in cazurile de conexitate si de indivizibilitate, prin rechizitoriu procurorul poate da si alte solutii, de neurmarire sau de netrimitere in judecata privind alte fapte si alte persoane. Astfel, in privinta altor persoane si pentru alte fapte, prin rechizitoriu procurorul poate dispune, dupa caz, clasarea, neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale. Rechizitoriul, pentru a fi valabil este supus verfiicarii sub aspectul legalitatii si temeiniciei dupa caz de conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior. Verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului se realizeaza prin rezolutia pe care o da conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior chiar pe rechizitoriu si care contine Verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei si semnatura conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic, dupa caz. In acest fel se separa intocmirea rechizitoriului care este actul de sesizare al instantei si apartine exclusiv procurorului. In virtutea principiului controlului ierarhic rechizitoriul poate apartine unui procuror din cadrul unui parchet superior in grad instantei competente sa judece cauza in fond. Sub aspectul naturii juridice a verificarii legalitatii si temeiniciei rechizitoriului, ne gasim in rpezenta unei confirmari tacite a rechizitoriului de catre procurorul competent. Sesizarea instantei are la baza manifestarea de vointa a unui alt procuror care este conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior. In situatia in care exista inculpati in stare de arest preventiv, rechizitoriul se va inainta primei instante in numarul de copii necesare pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de arest preventiv. Aceasta prevedere este reglementata la art. 264 alin (4) CPP. In celelalte cazuri in care, in urma verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul constata ca este prezent vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii

penale, nu va da rechizitoriu, ci va da ordonanta prin care dispune clasaraea, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale. De asemenea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, va da ordonanta prin care va dispune suspendarea urmaririi penale.

Cazurile de reluare a urmaririi penale Reluarea up e posibila in 3 situatii : 1. In situatia incetarii suspendarii urmaririi penale; In situatia incetarii motivelor care au stat la baza prin ordonanta data de procuror. 2. In caz de redeschidere a urmaririi penale; Redeschiderea urmaririi penale poate fi dispusa daca, dupa pronuntarea de catre procuror a unei solutii de neurmarire, mai exact de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, se constata fie ca nu a existat cazul de impiedicare (ceea ce inseamna ca solutia a foast nelegala sau netemeinica), fie daca ulterior a disparut imprejurarea care a justificat solutia. Redeschiderea urmaririi penale nu trebuie confundata nici cu infirmarea solutiei, nici cu plangerea impotriva solutiei. Redeschiderea urmaririi penale este de competenta, in principiu, a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Redeschiderea urmaririi penale poate avea loc oricand cu conditia sa nu existe vreun caz de impideicare (de ex sa nu se fi implinit termenul de presriptie al raspunderii penale). Redeschiderea poate fi dispusa in mod exceptional si in urma unei hotarari judecatoresti ca urmarea a admiterii plangerii la judecator contra solutiilor de neurmarire in temeiul art. 2781 alin(8) lit. b) CPP. In acest caz sentinta penala a judecatorului trebuie sa contina si indicarea faptelor care trebuie constatate in urma redeschiderii, precum si a mijloacelor de proba care trebuie folosite. 3. In caz de restituire a dosarului la procuror in vederea refaceri urmaririi penale. In acest caz, reluarea nu se mai dispune de procuror, ci de instanta de judecata, care poate fi, dupa caz, prima instanta - prin sentinta penala, sau instanta de apel, ori de recurs prin decizie penala. Restituirea se poate dispune doar pentru refacerea urmaririi penale in cazurile prevazute in art. 332 alin (2) CPP. In cazul in care inculpatul se afla in stare de arest preventiv, in situatiile de reluare a urmaririi penale, in urma incetarii suspendarii sau a redeschiderii urmaririi penale, durata arestarii preventive se calculeaza de la data la care masura a fost luata. In situatia in care, insa, reluarea urmaririi penale se dispune de instanta prin resitutirea dosarului la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, durata masurii arestarii preventive se calculeaza din momentul pronuntarii hotararii prin care s-a dispus restituirea dosarului la procuror si nu poate avea o durata mai mare de

30 de zile, dupa care este supusa prelungirii dupa procedura prevazuta de art. 156 si 159 CPP.

Curs 7 08.04.2013
Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala sub aspectul naturii juridice, plangerea impotriva actelor si masurilor reprezinta o cale de atac specifica fazei de urmarire penala. Cu toate acestea, ea se deosebeste de caile de atac care sunt prevazute pentru faza de judecata si care se indreapta impotriva hotararilor judecatoresti. Plangerea este admisibila doar atunci cand o persoana se considera vatamata printr-un act sau printr-o masura de urmarire penala. Vatamarea trebuie sa priveasca interesele legitime, nu si cele nelegitime, pentru ca plangerea sa fie admisibila. In consecinta, ea are ca titular orice persoana, nu doar partile, ale carei interese legitime sunt vatamate, printr-un act sau printr-o masura de urmarire penala. Plangerea este admisibila atat impotriva actelor si masurilor dispuse si efectuate de organul de cercetare penala, cat si impotriva actelor si masurilor dispuse de procuror si efectuate personal de acesta, ori de organul de cercetare penala, din dispozitia procurorului. In situatia in care plangerea priveste un act sau o masura de urmarire penala care apartine organului de cercetare penala, competenta de solutionare revine procurorului care supravegheaza urmarirea penala. In aceste situatii, plangerea poate fi introdusa fie la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, fie la organul de cercetare penala. In cazul in care plangerea se introduce la organul de cercetare penala, acesta are obligatia sa o inainteze procurorului care supravegheaza urmarirea penala, in termen de cel mult 48 ore de la primire. Procurorul care supravegheaza urmarirea penala are obligatia sa o solutioneze in termen de cel mult 20 zile de la primire, dupa care are obligatia sa comunice persoanei care a facut plangerea modul de rezolvare al acesteia. [o simpla are de instiintare cu privire la solutie]

In situatia in care plangerea priveste chiar actele si masurile de urmarire penala care apartin procurorului, are in vedere doua categorii de acte si masuri de urmarire penala: a. actele si masurile efectuate personal de procuror

b. actele si masurile efectuate de organul de cercetare penala, din dispozitia procurorului. Dispozitia trebuie sa fie scrisa si motivata.

In aceasta situatie, competenta de rezolvare a plangerii revine, dupa caz, primului procuror, procurorului general al parchetului C. Ap. sau procurorului sef de sectie din cadrul PICCJ. Daca este vorba de acte sau masuri de urmarire penala care au fost dispuse sau efectuate din dispozitita primului procuror, procurorului general, procurorului sef de sectie, competenta de solutionare a plangerii revine procurorului ierarhic (conducatorul parchetului ierarhic superior). Plangerea impotriva solutiei date de procurorul ierarhic este inadmisibila. Prin aceasta prevedere legala, introdusa recent in Cpp [L202/2010], se impiedica accesul nelimitat la ierarhia din cadrul Ministerului Public. [nu se poate ajunge cu plangerea la procurorul general, ci se opreste la procurorul ierarhic]. Legea, in principiu, nu prevede un termen inauntrul caruia trebuie formulata plangerea, cu o singura exceptie: solutiile de neurmarire sau de netrimitere in judecata. Astfel, atunci cand plangerea priveste o rezolutie sau o ordonanta, dupa caz, de neincepere a urmaririi penale sau de scoatere de sub urmarire penala, clasare sau incetare, ea trebuie introdusa in termen de cel mult 20 zile de la data comunicarii solutiei. In acest caz, se comunica in copie rezolutia sau ordonanta, nu doar o adresa. Privitor la natura juridica a termenului de 20 zile, dupa parerea lui GM, este un termen de decadere, nesuceptibil de intrerupere sau suspendare, astfel incat nerespectarea termenului atrage stingerea dreptului procesual de a face plangere contra solutiei procurorului. In acest caz, procurorul ierarhic, are obligatia de a rezolva plangerea in acelasi termen, maxim 20 zile de la data primirii plangerii. Modul de rezolvare a plangerii de catre procurorul superior, este comunicat persoanei care a facut plangerea. Comunicarea se realizeaza prin transmiterea unei copii de pe rezolutie sau ordonanta.

In situatia in care procurorul superior respinge plangerea contra solutiei de neurmarire sau netrimitere in judecata dispusa de procuror, titularul plangerii se va putea adresa cu o plangere direct la judecator. Plangerea la judecator este reglementata intr-un text distinct, 2781 Cpp, care prevede o procedura speciala. Plangerea la judecator apartine fazei de urmarire penala, ea fiind admisibila doar impotriva solutiilor procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata. Cu alte cuvine, nu este admisibila cu privire la celelalte acte si masuri de urmarire penala. De asemenea, plangerea este indamisibila impotriva solutiilor date de procuror, sau dupa caz, de primul procuror, procurorul sef de sectie ori procurorul ierarhic, in procedura prevazuta de art. 275-278 Cpp. Plangerea impotriva solutiilor procurorului de neurmarire sau netrimiterea in judecata este admisibla doar daca: 1. s-a parcurs in prealabil procedura la primul procuror, general, sef de sectie, ierarhic

2. daca procurorul superior a respins plangerea formulata

Pentru a fi admisibila, plangerea la judecator poate privi: a. o rezolutie de NUP b. o ordonanta de NUP, in temeiul art. 10b1 c. o rezolutie sau o ordonanta de SUP, IUP sau clasare d. dispozitia de netrimitere in judecata, cuprinsa in rechizitoriu, in cazurile de conexitate si indivizibilitate, prevazute de lege In conformitate cu un RIL, si in cazul in care plangerea priveste o dispozitie de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu, trebuie indeplinita in prealabil conditia privind parcurgerea procedurii la procuror. Titularul plangerii este persoana vatamta sau persoana ale carei interese legitime au fost vatamate. Persoana vatamata este principalul titular al plangerii, victima infractiunii, aflata in raport de drept penal cat si intr-un raport de procedura penala, avand o plenitudine de drepturi procesuale. Persoana ale carei interese legitime au fost vatamate este alta decat persoana

vatamata, fiind persoana care pretinde o vatamare cauzata prin solutia de nurmarire sau netrimitere in judecata data de procuror, care nu a intrat in raport de drept penal, ci exclusiv intrun raport de procedura penala. In acest fel, poate fi persoana ale carei interese legitime au fost vatamate prin solutia procurorului, orice persoana, chiar daca nu a avut calitate procesuala in cursul urmaririi penale. Exemplu: proprietarul bunului care a format obiectul sechestrului, chiar invinuitul sau inculpatul care ar putea face plangere contra solutiei procurorului doar sub aspectul temeiului juridic al solutiei. Cu aceasta, ocazie invinuitul sau inculpatul ar putea cere judecatorului, pe calea plangerii, sa schimbe temeiul. alin. 8b, art. 2781 Cpp In ceea ce priveste procedura, mai intai, competenta de solutionare a plangerii apartine judecatorului din cadrul instantei care are competenta de a judecat in prima instanta. In raport de natura si gravitatea infractiunii si in raport de persoana. Procedura de examinare si de solutionare a plangerii la judecator este asemanatoare procedurii de judecata, cu toate ca ea priveste o solutie data de procuror in faza de urmarire penala. Tocmai de aceea, sedinta de judecata este publica, prin derogare de la principiului secretului urmaririi penale. Structura judecatii include:

a. masurile premergatoare caracter administrativ, se dispun de judecatorul cauzei, desemnat pentru solutionarea plangerii: i. fixarea termenului de judecata se fixeaza odata cu desemnarea completului de judecata, fiind un termen scurt, avand in vedere urgenta procedurii. Astfel, plangerea trebuie solutionata intr-un termen de cel mult 30 zile din momentul inregistrarii la instanta.

ii. solicitarea dosarului de urmarire penala in care s-a dat solutia atacata cu plangere printr-o adresa pe care judecatorul primei instante o trimite procurorului care a efectuat / supravegheat urmarirea penala, prin care ii cere

sa inainteze dosarul de urgenta. Procurorul are obligatia de a inainta dosarul in termen de cel mult 5 zile de la primirea solicitarii.

iii. citarea persoanelor interesate. Astfel, se citeaza in mod obligatoriu persoana care a facut plangerea, precum si invinuitul sau inculpatul la care se refera solutia. Neprezentarea acestor persoane la judecarea plangerii nu impiedica solutionarea acesteia. In ceea ce priveste asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului, ea nu mai este obligatorie, chiar daca invinuitul sau inculpatul este in stare de arest preventiv sau in executarea unei pedepse a inchisorii.

b. faza de judecata - Participarea procurorului la sedinta de judecata este obligatorie. Sedinta de judecata nu contine cercetare judecatoreasca, ea se rezuma la examinarea plangerii pe baza dosarului de urmarire penala. Examinarea plangerii consta in verificare lucrarilor de urmarire penala, sau, altfel spus, verificarea solutiei pe baza dosarului de urmarire penala. Sedinta de judecata cuprinde doar stagiul dezbaterilor judiciare, care constau in punerea de concluzii in fata judecatorului, ordinea dezbaterilor fiind urmatoarea:

1. i se da cuvantul persoanei care a facut plangerea, daca este prezenta personal si, daca este cazul, si aparatorului acesteia, daca e asistata, care sustine oral plangerea, in fata judecatorului 2. se acorda cuvantul persoanei la care se refera plangerea (faptuitor rezolutie contra NUP sau invinuit / inculpat)

3. se acorda cuvantul procurorului

Deliberarea si luarea hotararii, precum si pronuntarea in sedinta publica se realizeaza dupa regulile comune judecatii, cu anumite particularitati, care sunt determinate de modul de rezolvare al plangerii. Astfel, in urma deliberarii si a luarii hotararii, judecatorul poate da una din urmatoarele solutii:

a. respinge plangerea ca inadmisibila / tardiva / neintemeiata i. inadmisibila in toate situatiile in care plangerea e considerata inadmisibila potrivit legii: nu indeplineste conditiile formale prevazute de lege (privind obiectul si titularul plangerii) ii. tardiva cand e facuta cu depasirea termenului legal. Trebuie subliniat ca plangerea impotria neurmaririi sau netrimiterii in judecata poate fi facuta in termen maxim de 20 zile de la data comunicarii de catre procurorul competent a solutiei de respingere a plangerii, formulata impotriva solutiei data de procuror. Daca procurorul superior nu rezolva plangerea in termenul prevazut de lege (maxim 20 zile de la primire), termenul de 20 zile in care poate fi facuta plangerea la judecator, se calculeaza de la momentul expirarii duratei initiale de cel mult 20 zile, inauntrul careia procurorul competent aveau obligatia sa rezolve plangerea. Daca a fost introdusa dupa expirarea termenului de 20 zile, de la comunicare sau de la expirarea duratei initiale de rezolvare, plangerea trebuie respinsa ca tardiva. iii. neintemeiata cand in urma verificarii solutiei prin prisma materialului de urmarire penala sau a actelor premergatoare, judecatorul apreciaza ca aceasta este legala si temeinica. In toate situatiile de respingere a plangerii, judecatorul se pronunta printr-o sentinta penala, avand caracter definitiv, in urma modificarilor L202/2010, nefiind susceptibila de vreo cale de atac. Pentru situatia prevazuta in alin. 8 lit. a, art. 278 1 Cpp, cand judecatorul respinge plangerea ca neintemeiata, solutia procurorului de neurmarire sau netrimitere in judecata dobandeste autoritate de lucru judecat. Aceasta inseamna ca o noua urmarire a aceleiasi persoane si aceleiasi fapte, chiar sub o incadrare juridica diferita este interisa, cu exceptia cazului in care intervin ulterior elemente noi (fapte/imprejurari de fapt noi care nu au fost

cunoscute anterior) si daca nu a intervenit vreun caz de impiedicare dintre cele prevazute in art. 10 Cpp.

b. admite plangerea, defiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata, si, dupa caz, inceperea sau redeschiderea urmaririi penale in acest caz, judecatorul are obligatia sa indice faptele care trebuie constatate si mijloacele de proba care trebuie folosite, precum si actele de urmarire penala care trebuie refacute sau completate. Judecatorul va da si in acest caz sentinta penala, avand la fel, un caracter definitiv. In situatia in care judecatorul dispune fie inceperea urmaririi penale, fie redeschiderea urmaririi penale, dispozitia judecatorului este obligatorie pentru procuror. In acest caz, dupa parerae lui GM nu se realizeaza un transfer de competenta judecatorului in ceea ce priveste inceperea urmaririi penale, deoarece judecatorul, prin sentinta, da doar dispozitie procurorului sa inceapa urmarirea penala in conditiile prevazute de lege art. 8b 2781 Cpp procurorul are obligatia de a se conforma dispozitiei judecatorului doar daca nu s-au modificat imprejurarile de fapt de la momentul la care a fost admisa plangerea de catre judecator. Procurorul are obligatia de a dispune inceperea urmaririi penale, doar atunci cand constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

c.

judecatorul admite plangerea si desfiinteaza rezolutia / ordonanta atacata si, daca

apreciaza ca exista probe suficiente, retine cauza in vederea judecarii, fiind aplicabila atat regulile privind procedura de judecata in prima instanta, cat si regulile privind caile de atac prevazute de lege. In acest caz, judecatorul nu da o sentina, ci o incheiere penala. Dupa parerea lui GM, nu poate fi vorba de o incheiere in sensul art. 311 alin. ultim din Cpp (o hotarare judecatoreasca), ci de o incheiere de sedinta, in sensul art. 305 Cpp. Ea este supusa cailor de atac odata cu fondul cauzei. In acest caz, se deschide faza de judecata a procesului penal, iar actul de sesizare al instantei nu il reprezinta rechizitoriul, ci plangerea persoanei vatamate. Alin. 9 art. 2781 Cpp nu face distinctie, dupa parerea lui GM, doar plangerea persoanei vatamate poate constitui temeiul judecarii cauzei penale, deoarece doar persoana vatamata intra intr-un raport de drept penal material, putand justifica un interes procesual, pentru deschiderea fazei de judecata, nu si persoana ale carei interese legitime au fost vatamate, care intra doar intr-un raport de procedura formal, care nu are legatura cu aspectele referitoare la

fondul cauzei. In aceasta situatie, conform unui RIL, judecatorul care, admitand plangerea a retinut cauza in vederea judecarii devine incompatibil, nemaiputand participa in continuare la judecarea cauzei. Incheierea de admitere a plangerii si de retinere a cauzei in vederea judecarii nu poate constitui actul de sesizare al instantei. Nu suntem in prezenta unei auto-sesizari, ci, in acest caz, sesizarea instantei se realizeaza in mod direct prin plangerea persoanei vatamate, care are rolul de a se substitui Ministerului Public in toate cazurile in care, pe calea plangerii, judecatorul apreciaza ca trebuia intocmit rechizitoriul si trebuia sesizata instanta penala. In acest fel, incheierea de retinere a cauzei spre rejudecare inlatura efectele negative ale inertiei Ministerului Public, care, in loc sa sesizeze instanta penala daca probele obtinute sunt legale si necesare, a dat o solutie de netrimitere in judecata, nefiind prezent niciunul din cazurile de impiedicare prevazute in art. 10 Cpp. In urma acestei incheieri, instanta penala se considera sesizata cu judecarea cauzei, fiind declansata faza de judecata a procesului penal, astfel incat, in continuare, judecarea cauzei este guvernata de regulile care sunt comune privitor, in egala masura la judecata in prima instanta, cat si in caile de atac. Aceasta situatie reprezinta unica derogare de la principiul potrivit caruia judecata este precedata de rechizitoriu. In consecinta, doar in situatia in care se retine cauza spre judecare ca urmare a admiterii plangerii, sesizarea instantei penale se realizeaza prin plangerea persoanei vatamate. Controlul jurisdictional asupra solutiilor procurorului este insa conditionat de formularea unei plangeri, fiind posibil sa existe solutii de neurmarire sau de netrimitere in judecata date cu incalcarea dispozitiilor legale sau care sunt netemeinice, care insa nu pot fi desfiintate din oficiu, in absenta unei plangeri. De aceea, GM crede ca intr-o viitoare reglementare ar fi necesar ca din oficiu, solutiile procurorului sa fie supuse controlului jurisdictional. Desi textul legal nu face nici o distinctie, retinerea cauzei spre judecare, in urma admiterii plangerii nu se poate realiza decat in cazurile in care plangerea priveste o rezolutie sau o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale. Nu este posibila o asemenea solutie daca plangerea priveste o rezolutie de neincepere a urmaririi penale, pentru ca inainte de inceperea urmaririi penale nu se pot obtine probe, ori pentru retinerea cauzei spre judecare este necesara retinerea de probe ca fiind legale si necesare pentru trimiterea in judecata. Nu este posibila nici in cazul in care plangerea se indreapta

impotriva unei rezolutii sau ordonante de clasare, pentru ca nu exista invinuit in cauza, ori judecarea priveste in egala masura fapta si persoana.

PROCEDURA REGLEMENTATA IN ART. 279 286 PROCEDURA PLANGERII PREALABILE Aceasta procedura si-a pierdut insemnatatea ca urmare a eliminarii plangerilor prealabile directe prin L356/2006. Anterior, sesizarea instantei penale se putea realiza pentru o anumita categorie de infractiuni (cu privire la care punerea in miscare a AP se realizeaza doar la plangerea prealabila a persoanei vatamate) chiar prin plangerea prealabila adresata direct instantei penale. Dupa GM, in prezent nu se mai justifica mentinerea acestor prevederi in Cpp. In toate cazurile in care legea prevede ca e necesara plangerea prealabila a persoanei vatamte pentru punerea in miscare a Actiunii Penale si exercitiul ei, plangerea se adreseara organului de urmarire penala (organului de cercetare penala sau procurorului, in raport de competenta prevazuta de lege). In acest fel, plangerea prealabila este readusa in dreptul comun, nemaiexistand nici o deosebire intre procedurile in care e necesara plangerea prealabila si atunci cand se dispune urmarirea penala din oficiu. Cu toate acestea, procedura plangerii prealabila pastreaza unele specificuri: 1. in caz de infractiune flagranta, daca e o infractiune pentru care e necesara plangerea prealabila, organul de urmarire penala are obligatia sa cheme persoana vatamata si sa o intrebe daca face plangere prealabila sau nu. In raport de pozitia persoanei vatamte, se procedeaza fie la continuarea urmaririi, fie la sesizarea procurorului competent in vederea incetarii urmaririi.

2. in cazurile de conexitate si de indivizibilitate, daca este vorba de o infractiune pentru care AP se pune in miscare din oficiu si una pentru care e necesara plangerea prealabila, se aplica prevederile comune din art. 35 Cpp, competenta revenind, dupa caz, organului de urmarire penala mai intai sesizat sau organului de urmarire penala ierarhic superior, care va efectua urmariea penala pentru toate infractiunile. In caz de schimbare de incadrare

juridica, intr-o infractiunea pentru care e necesara plangerea prealabila, organul de urmarire penala are obligatia sa cheme persoana vatamata si sa o intrebe daca face plangere prealabila. In situatia in care persoana vatamata declara ca formuleaza plangere prealabila, urmarirea penala va continua, dar daca declara ca nu doreste sa faca plangerea prealabila, se va sesiza procurorul in vederea incetarii urmaririi penale.

3. in privinta continutului, ea trebuie sa contina si numele si prenumele faptuitorului, aratarea mijloacelor de proba, numele si prenumele martorilor, date privind partea civila si partea responsabila civilmente, daca este cazul, inclusiv constituirea de parte civila.

4. in privina termenului, plangerea prealabila trebuie facuta in termen de cel mult 2 luni de cand persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul. Daca infractiunea este continua sau continuata, considerandu-se savarsita in momentul epuizarii sau al efectuarii ultimului act, cum s-a decis si prin RIL, termenul de 2 luni se calculeaza de la momentul la care persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul.

5. L202/2010 aduce si in materia plangerii prealabile o regula noua privind procedura in cazul plangerii gresit indreptate. Potrivit art. 285 Cpp, in cazul plangerii prealabile gresit indreptate, aceasta se va trimite pe cale administrativa organului judiciar competent potrivit legii. In acest caz, plangerea prealabila se considera facuta in termen, din momentul la de la care a fost depusa la organul necompetent potrivit legii. Intrarea in vigoare a L192/2006 privind medierea penala deschide noi perspective pentru procedura penala actuala, dupa modelul altor state. Astfel, medierea penala, care reprezinta un alternativ de rezolvare a litigiului penal, este recunoscuta in procesul penal prin

introducerea ei in mod expres in cuprinsul art. 10 lit. h din Cpp, prin intermediul L202/2010, avand ca efect juridic impiedicarea punerii in miscare sau impiedicare exercitiului AP. Astfel art. 10h mentioneaza medierea alaturi de impacarea partilor intervenirea unui acord de mediere in conditiile legii, in cazul infractiunilor cu privire la care este posibila impacarea partilor si in cazul infractiunilor pentru care e necesara plangerea prealabila.

Medierea penala poate fi extrajudiciara (cand intervine in etapa actelor premrgatoare) si judiciara (dupa inceperea up, in cursul up sau in cursul judecatii). Ea conduce la rezolvarea cauzei penale intr-un singur sens, negativ, cel al neurmaririi sau al netrimiterii in judecata, in faza de urmarire penala, iar in faza de judecata, in sensul stingerii actiunii penale, prin recurgerea la o terta persoana autorizata pentru efectuarea de activitati de mediere. [mediator] Medierea penala este posibila doar in cazul infractiunilor pentru care e necesara plangerea prealabila si pentru care legea prevede expres ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Medierea nu se indeparteaza de solutia care se intemeiaza pe impacarea partilor, ci, dimpotriva, rezolvarea cauzei pe calea medierii se realizeaza prin impacarea partilor. Aceasta inseamna ca in cazurile in care medierea se finalizeaza cu un rezultat pozitiv, care se constata intr-un acord de mediere, potrivit legii, solutia obtinuta nu ii apartine mediatorului, ci partilor aflate in conflict. Mediatorul creaza doar conditiile obtinerii rezultatului, fiind cel care fixeaza doar termenii in care are loc medierea si care garanteaza respectarea, in cursul medierii, a tuturor garantiilor juridice care sunt recunoscute partilor in cursul unui proces penal, inclusiv a dreptului la asistenta juridica si a dreptului la un proces echitabil. De aceea, medierea are toate sansele sa inlocuiasca intr-o viitoare reglementare, procedura plangerii prealabile.

JUDECATA faza cea mai importanta a procesului penal, decizorie, care are loc intre doua momente: cel al sesizarii (rechizitoriu, plangere daca judecatorul o admite) si momentul final, cel al solutionarii definitve a cauzei penale. Obiectul judecatii este unul complex, incluzand: a. verificarea legalitatii si temeiniciei invinuirii formulate impotriva unei persoane se realizeaza printr-o cercetare judecatoreasca, constand in administrarea tuturor probelor necesare, in scopul stabilirii existentei sau inexistentei unei fapte materiale, a identificarii presupusului faptuitor si in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor necesare solutionarii cauzei penale.

b. rezolvarea cauzei penale judecata se finalizeaza printr-o hotarare judecatoreasca, ce are aptitudinea de a intra in puterea de lucru judecat, prin care se rezolva actiunea penala si, daca este cazul, si a actiunii civile. c. verificarea hotararilor judecatoresti se realizeaza prin intermediul cailor de atac prevazute de lege.

Judecata este guvernata de principii specifice si o deosebesc de celelalte faze ale procesului penal. In general, se considera ca judecata este guvernata de principiile nemijlocirii, oralitatii, contradictorialitatii si publicitatii. Nemijlocirea, desi e prevazuta in mod expres printre principiile care stau la baza judecatii, art. 289 Cpp, alaturi de oralitate si contradictorialitate, in realitate, nemijlocirea caracterizeaza procesul penal in ansamblul sau (in toate fazele). Ea prezinta insa unele trasaturi particulare in faza de judecata. Astfel, judecata se realizeaza de un complet de judecata care trebuie sa fie legal compus. Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi pe tot parcursul judecatii. Exceptional, pot interveni schimbari in compunerea completului cel mai tarziu pana la inchiderea dezbaterilor. Dupa acest moment, orice schimbarea in compunerea completului este interzisa sub sanctiunea Nulitatii Absolute. Aceasta reglementare contravine insa principiului nemijlocirii, care presupune ca toate probele necesare sa fie administrate in mod nemijlocit, in fata completului de judecata, care participa la judecarea cauzei. De aceea, dupa parerea lui GM, dupa inceperea cercetarii judecatoresti, in virtutea principiului continuitatii si unicitatii completului, ca o cerinta a principiului nemijlocirii, trebuie sa fie interzisa, pentru ca nu e posibila rezolvarea unei cauze penale de catre un complet care nu a participat in mod nemijlocit la cercetarea probelor. Publicitatea priveste sedinta de judecata. Sub acest aspect trebuie facuta distinctia intre sedinta de judecata si notiunea de dezbateri in sens larg, incluzand atat dezbaterile judiciare, cat si dezbaterile cu privire la orice chestiune care este pusa in discutie de instanta, in cursul judecatii. Pentru ca, daca dezbaterile trebuie sa fie orale si contradictorii, sedinta de judecata in ansamblul sau trebuie sa fie, in mod integral, publica. Publicitatea sedintei prezinta o importanta garantie a dreptului la un proces echitabil, deoarece permite accesul publicului la sedinta de

judecata si face ca judecata sa fie supusa controlului publicului. Cu toate acestea, sunt cunoscute si exceptii de la principiul publicitatii - caracterul secret si nepublicitatea sedintei de judecata: 1. caracterul secret minorii sub 16 ani nu pot asista la sedinta de judecata. Aceasta exceptie se intmeiaza pe particularitatile generate de varsa persoanei, deoarece se prezuma existenta riscului ca mersul dezbaterilor in cadrul unei sedinte de judecata sa influenteze in mod negativ dezvoltarea morala si intelectuala a minorului care are varsta sub 16 ani. Este prevazuta si o exceptie de la aceasta exceptie: in cazul inculpatului care are varsta sub 16 ani, acesta, dupa ce este ascultat de instanta, poate fi indepartat din sala in care se desfasoara sedinta, doar daca instanta apreciaza ca prin prezenta acestuia in timpul dezbaterilor ar exista riscul prejudicierii minorului prin influentarea negativa a comportamentului acestuia din partea mersului dezbaterilor.

2. posibilitatea instantei de a dispune, fie din oficiu, fie la cererea procurorului si a partilor, ca sedinta de judecata sa fie secreta in integralitatea sa ori doar o parte a acesteia. Instanta poate declara secreta sedinta atunci cand apreciaza ca publicitatea sedintei aduce atingere unor interese de stat, (infractiuni contra singurantei statului), moralei (infractiuni referitoare la viata sexuala) ori demnitatii / vietii intime a unei persoane. In acest caz in care instanta de judecata, prin derogare de la principiul publicitatii, declara sedinta secreta, participa la sedinda de judecata partile, reprezentantii lor, aparatorii, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de instanta de judecata, care sunt chemate de instanta (martori, experti, interpreti). Aceasta inseamna, ca, desi se vorbeste de sedinta secreta, ea este doar nepublica, nu si secreta. Nepublicitatea sedintei este prevazuta pentru judecata infractorilor minori. In cazul in care inculpatul e minor, la momentul la care a savarsit pretinsa fapta, chiar daca pana in momentul sesizarii instantei a devenit major, sedinta de judecata este nepublica. Nepublicitatea inseamna ca accesul in sala de judecata este limitat, putand participa doar: 1. un membru al serviciului de probatiune consilier de probatiune

2. parintii minorului sau, tutorele / curatorul / persoana in ingrijirea sau supravegherea caruia se afla minorul

3. aparatorul

4. orice alta persoana care este chemata de instanta [martorul, expertul, interpretul]

Nepublicitatea in cazul judecarii inculpatilor minori este justificata de particularitatile fiziologice, morale si intelectuale ale minorilor, legiuitorul prezumand ca o sedinta de judecata publica ar putea influenta in mod negativ dezvoltarea morala si intelectuala a minorului. In situatiile de consortiu procesual (se judeca inculpati minori impreuna cu majori), daca disjungerea nu este posibila, sendinta de judecata este publica. In realitate, exista o singura activitate de judecata care are caracter secret: deliberarea si luarea hotararii, care se realizeaza doar de membrii completului de judecata, inclusiv in absenta grefierului de sedinta. Oralitatea inseamna ca dezbaterile in cursul judecatii se realizeaza in mod verbal, in fata instantei, de catre toti participantii prezenti. Ea este strans legata de publicitate si de nemijlocire. Aceasta nu inseamna insa ca judecata este lipsita de forma scrisa a activitatilor efectuate. Astfel, consemnarile privind declaratiile obtinute in fara instantei de judecata se realizeaza in scris. De asemenea, la fiecare termen de judecata se intocmeste o incheiere de sedinta, in scris, care se depune la dosarul cauzei, si care face dovada sedintei de judecata. Cu ocazia deliberarii si luarii hotararii se intocmeste un act scris, care poarta denumirea de minuta, si care reprezinta dovada deliberarii, iar ulterior se redacteaza in scris hotararea judecatoreasca. Contradictorialitatea este o cerinta indispensabila a echitatii procesului penal in ansamblul sau. Ea priveste, in primul rand, administrarea probelor. In principiu, o proba nu poate fi considerata valabila daca nu este contradictorie. Aceasta inseamna ca, intotdeauna, instanta de judecata are obligatia ca, in prealabil, sa puna in discutia procurorului, partilor si aparatorului acestora orice proba care urmeaza a fi administrata. De asemenea, cu titlu de principiu,

instanta nu poate rezolva orice cerere formulata de procuror sau de parti si aparatorii lor inainte de a o pune in discutie in contradictoriu. Este de subliniat ca in cadrul judecatii se formeaza grupuri procesuale antagonice, care au interese contrare. In acest fel, contradictorialitatea se manifesta nu numai intre procuror si inculpat, ci si intre partile care au interese procesuale contrare. Astfel, se poate vorbi de un grup procesual al acuzarii, alcatuit din procuror, partea vatamata, si partea civila si un grup procesual al apararii alcatuit din inculpat si partea responsabila civilmente. Grupurile procesuale se afla intr-o confruntarea continua in cursul judecatii, atat pe parcursul acesteia, cat si cu ocazia concluziilor finale, pe baza carora instanta are posibilitatea de a extrage argumentele probatorii de care are nevoie pentru intemeierea solutiei. Contradictorialitatea pretinde sa existe o egalitate de pozitie procesuala intre reprezentantul Ministerului Public care exercita functia de acuzare si aparare. In acest sens, procurorul, in faza de judecata, nu mai are pozitia care a avut-o in faza de urmarire penala, ci se afla pe pozitie procesuala egala cu aceea a partilor, avand aceleasi drepturi si obligatii procesuale. Astfel, procurorul si inculpatul, in cursul judecatii, poti formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii, pe latura penala. La fel si celelalt eparti, pe latura civila. In faza de judecata, instanta are rolul de conducator, procurorul si partile subordonanduse si avand oblgatia de a respecta dispozitiile date de instanta si a aduce la indeplinire toate masurile pe care le dispune instanta in cursul judecatii. Privitor la locul unde se desfasoara judecata, ea are loc la sediul instantei, aceasta reglementare are rolul de a asigura caracterul solemn al judecatii. Doar in mod exceptional, judecata se poate realiza si la alt loc decat la sediul instantei. [GM zice ca si-a pierdut actualitatea nu mai exista judecati in afara sediului instantelor] Judecata se realizeaza doar in cadrul unei sedinte de judecata, conform art. 289 Cpp. Instanta de judecata are oblgatia de a-si exercita rolul activ, in scopul stabilirii adevarului si a justei solutionari a cauzei penale. De asemenea, instanta are indatorirea de a-si forma convingerea, pe baza probelor administrate. Intima convingere a instantei penale decurge, dupa parerea lui GM, din principiile specifice fazei de judecata a procesului penal.

Judecata se realizeaza dupa modelul procesului penal in ansamblul sau, in mod progresiv. De aceea, ea se caracterizeaza, pe langa principiile specifice, si printr-o structura specifica. Astfel, in cadrul judecatii se disting: grade de jurisdictie momentele, trepetele pe care le parcurge o judecata, pana in momentul solutionarii definitive a cauzei penale. Regula era cea a triplului grad de jurisdictie, dar prin L202/2010 si L2/2013, principiul este cel al dublului grad de jurisdictie [prima instanta si recurs]. Astfel, toate sentintele judecate de Judecatorii & Tribunale militare, Curtile de Apel si Sectia Penala a ICCJ sunt supuse doar caii de atac arecursului. Apelul e prevazut doar in privinta sentintelor pronuntate de Tribunale & TMT. Pe de alta parte, recursul este limitat la un numar extrem de redus de motive, conform L2/2013, iar accesul la recursul declarat in privinta hotararilor ce pot fi atacate cu apel este conditionat de parcurgerea unei proceduri de examinare sub aspectul admisibilitatii. etapte de judecata au o sfera mai larga decat gradele de jurisdictie. Astfel, se distinge intre etapa de judecata in prima instanta si etapa de judecata in caile de atac. De asemenea, in cadrul judecatii in caile de atac, se face distinctie intre judecata in caile de atac ordinare (apel, recurs) si judecata in caile de atac extraordinare (impotriva hotararilor penale definitive contestatie in anulare, revizuire, RIL)

cicluri procesuale decurg din existenta gradelor de jurisdictie si reprezinta parte integranta a etapelor de judecata. Astfel, in aceasta privind se vorbeste despre existenta unui ciclu procesual ordinar, care presupune parcurgerea tuturor gradelor de jurisdictie, pana in momentul obtinerii unei hotarari penale definitive (fond, apel, recurs) si de un ciclu procesual extraordinar (presupune utilizarea cailor de atac extraordinare, indreptate impotriva unor hotarari penale definitive, intrate in autoritatea de lucru judecat)

stadii procesuale sunt diviziuni care caracterizeaza fiecare etapa de judecata si fiecare grad de jurisdictie. Astfel, indiferent de etapa de judecata si de gradul de jurisdictie, orice judecata este compusa din 3 stadii proceduale:

masuri pregatitoare natura administrativa, realizandu-se in afara cazului unei sedinte de judecata, cu rolul de a pregati sedinta de judecata si se realizeaza de judecatorul cauzei, care este presedintele completului de judecata, sau, in cazul compunerii colegiale, unul din membrii completului de judecata desemnat.

sedinta de judecata cadrul procesual legal in care se desfasoara judecata. Se prevede expres in art. 289 Cpp. Sedinta, la randul ei, este alcatuitda din: verificari prealabile cercetare judecatoreasca dezbateri judiciare

deliberarea si luarea hotararii este subsecventa sedintei de finalizandu-se cu o hotarare judecatoreasca.

judecata,

REGULILE GENERALE PRIVIND JUDECATA, indiferent de etapa si de grad de jurisdictie

Curs 8
Reguli comune privind judecata

Regulile comune privind judecata sunt regulile care sunt aplicabile in toate gradele de jursidictie, in toate etapele si in toate stadiile. Aceste regului sunt de trei feluri:

reguli prind masurile pregatitoare regulile privind sedinta de judecata regulile privind deliberarea, luarea hotararii si pronuntarea ei

Regulile privind masurile pregatitoare

Sub aspectul naturii juridice, ele sunt masuri administrative. Desi ele fac parte din faza de judecata a procesului penal, nu au o natura jurisdictionala. De aceea, in reglementarea anterioara modificarilor introduce prin Leg. 356/2006, ele erau date in competenta conducerii administrative a instantei, respectiv in competenta presedintelui sau inlocuitorului acestuia, adica vice-presedintelui instantei. In reglementarea actuala, aceste masuri pregatitoare sunt data in competenta judecatorului cauzei. Conceptul de judecator al cauzei este creat prin Leg. 356/2006. Prin judecator al cauzei se intelege presedintele completului de judecata care este investit cu judecarea cauzei sau unul din membrii completului de judecata investit cu judecarea cazuei. Masurile pregatitoare au rolul de a pregati sedinta de judecata si constau in activitati administrative care sunt premergatoare sedintei de judecata (sunt exterioare sedintei si o preced pe aceasta).

Masurile premergatoare sunt:

1. Desemnarea completului de judecata: se realizeaza in mod aleatoriu, in urma unei proceduri de repartizarea aleatorie a cauzei penala. In acest fel, din momentul in care o cauza penala este intrata pe rolul unei instante de judecata, dosarul nou format se va trimite la registratura instantei, la dispozitia perosanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzei penale. Completul de judecata, odata investit prin repartizarea aleatorie, va lua toate masurile necesare pentru pregatirea sedintei de judecata in vederea solutionarii cu promptitudine a cauzelor penale. Aceasta reglementare este cuprinsa in art. 313 CPP care, pentru prima data, transpune prevederea cuprinsa in art. 21 alin. 2 din Constitutie privind principiul unei durate rezonabila a procesului penal. Norma juridica este insa de recomandare nefiind prevazute sanctiuni penale. Repartizarea aleatorie este realizata in sistem informatic, printr-un sistem ciclic care se aplica doar in subsidiar, respectiv, numai in cazul in care se desfiinteaza completul de judecata din motive obiective, precum si in cazurile de rezolvare a incidentelor preocesuale.

2. Fixarea termenului de judecata: potrivit art. 313 alin. 1 din CPP, termenul de judecata se stabileste concomitent cu desemnarea completului de judecata. Din continutul textului legal rezulta ca termenul de judecata se stabileste in acelasi mod in care se desemneaza si completul de judecata. Mateut: acest text, trebuie coroborat cu art. 294 alin. 1 din CPP, care da in competenta judecatorului cauzei fixarea termenului de judecata (este vorba de stabilirea primului termen de judecata). In stabilirea acestui termen se va tine seama de cauzele cu inculpati aflati in stare de arest preventiv, care sunt cauze urgente, care reclama urgenta. Astfel, judecata in cauzele cu inculpati aflati in stare de arest preventiv se realizeaza de urgenta si cu precadere. De aceea, la stabilirea primului termen de judecata se va avea in vedere ca termenul sa fie stabilit inainte de expirarea duratei arestarii preventive. In cauzele in care inculpatul este in stare de arest preventiv, in situatia sesizarii primei instante, primul termen de judecata trebuie sa fie stabilit in cel mult 48 de ore de la primirea dosarului de catre prima instanta (aceasta este ratiune pentru care termenul nu poate fi stabilit aleatoriu si el trebuie stabilit dupa alegerea completului desemnat cu judecarea cazuei). La stabilirea termenului de judecata se va tine seama si la celelalte cauze penale care reclama urgenta: de exemplu, cauzele penale privind infractiuni flagrante (procedura urgenta) termenul de judecata este stabilit in cel mult 5 zile de la primirea dosarului.

3. Preschimbarea termenului de judecata: pentru prima data s-a introdus in CPP, in art. 291 alin. 3 indice 1, prin Leg. 202/2010, o procedura particulara de preschimbare a termenului de judecata. Aceasta procedura a fost introdusa din necesitatea garantari mai eficiente a principiului celeritatii sau a duratei rezonabile a procesului penal. Preschimbarea termenului poate privi atat primul termen de judecata cat si primul termen de judecata ulterior, care poarta numele de termen luat in cunostinta (un termen ulterior, fixat in cursul judecatii). Preschimbarea acestor termene poate avea loc fie la cererea procurorului, la cererea partilor sau din oficiu de catre completul de judecata care este legal investit cu judecarea cauzei. Competenta de preschimbare a termenului de judecata, revine exclusiv completului de judecata investit cu judecarea cauzei. Preschimbarea termenului se realizeaza in camera de consiliu si fara citarea partilor si poate fi justificata:

fie de imposibilitatea obiectiva a instantei de a-si desfasura activitatea de judecata la termenul stabilit; in acest caz, preschimbarea termenului poate fi realizata fie in sensul scurtarii, fie in sensul lungirii.

fie de necesitatea asigurarii celeritatii procesului penal; in acest caz, in mod obligatoriu, preschimbarea termenului poate fi realizata doar in sensul scurtarii acestuia (noul termen trebuie sa fie anterior termenului initial).

Preschimbarea se realizeaza de judecatorul cauzei printr-o simpla REZOLUTIE. Ulterior, in mod obligatoriu, partile trebuie citate pentru noul termen de judecata (trebuie informate, incunostiintate, prin intermediul unei citatii).

4. Citarea partilor si a celorlalte persoane: art. 291 alin. 1, teza I CPP, prevede principiul urmator: judecata nu poate avea loc decat daca partile sunt legal citate si daca este indeplinita procedura. Acest text se interpreteaza in sensul in care este necesar sa se constate ca partile au fost citate si ca au fost respectate dispozitiile legale privind citarea (art. 177 si urmatoarele din CPP). Dispozitia de citare a partilor se da de judecatorul cauzei, iar aducerea la indeplinire a acestei dispozitii se realizeaza de personalul administrativ auxiliar din cadrul instantei (biroul de citatii). Expresia procedura sa fie indeplinita are urmatoarea semnificatie: judecata poate avea loc chiar daca partile care au fost citate nu s-au prezentat la termenul stabilit, insa cu conditia sa fi fost respectate conditiile legale de citare (la dosar sa exite dovada ca partile au fost citate si ca au fost citate corect). Teza a II a art. 291 alin. 1 CPP, care este indrodusa prin Leg. 202/2010, prevede in mod expres ca prezenta personala a partilor in instata ori prezenta reprezentantului, a aparatorului ales ori a aparatorului din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu partea pe care o reprezinta, acopera orice viciu de procedura in legatura cu citarea partilor (chiar daca nu au fost respectate dipozitiile legale cu privire la citare sau nu este indeplinita procedura). Judecata va putea avea loc, prin derogare de la regula, in urmatoarele situatii: partile se prezinta personal se prezinta reprezentanti partilor (se are in vedere reprezentarea legala si conventionala)

daca se prezinta aparatorii alesi (avocati care au contract de asistenta juridica cu partile) daca se prezinta aparatorii din oficiu, numai daca au luat legatura cu partile pe care le reprezinta. Cum se verifica acest lucru? - lege nu prevede, iar in absenta unei prevederi, s-ar putea crede ca afirmatia avocatului din oficiu ar fi suficienta. Mateut: judecatorul cauzei are obligatia de a verifica afirmatia avocatului.

In scopul simplificarii procedurii de judecata si acela al reducerii cheltuielilor care se realizeaza cu citarea partilor, este reglementata si o procedura care prevede ca, partile care sunt prezente la un termen de judecata nu se mai citeaza pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la unul din aceste termene, luand termenul in cunostinta. Ratiunea este urmatoarea: se prezuma ca partea, fiind prezenta la un termen, chiar daca a lipsit dupa, ar avea cunostinta de toate termenele ulterioare, avand obligatia sa se informeze cu privire la termenul urmator. Partea va lua termenul in cunostinta in doua situatii, situatii reglementate in alin. 3 al art. 291 CPP, in urma modificarilor introduse prin Leg. 202/2010: cand partea este prezenta personal la un termen de judecata sau prin intermediul reprezentantului legal sau conventional sau al avocatului ales sau din oficiu (in situatia avocatului din oficiu numai daca acesta a luat legatura cu parte pe care o reprezinta) se considera ca partea ia termenului in cunostinta, nefiind necesara citarea, atunci cand pentru un termen de judecata (primul termen de judecata sau un termen ulterior), i-a fost inmanata citatia partii, personal ori reprezentantului acesteia sau avocatului ales (nu si celui din oficiu) sau, in cazul persoanelor juridice, functionarului care este insarcinat cu primirea corespondentei; termenul este considerat luat in constinta si atunci cand partea nu este prezenta, fiind suficient sa i se inmaneze citatia, cu respectarea dispozitiilor legale - ratiunea acestei reglementari este aceea de a se realiza scurtarea precesului penal; ea are la baza o prezumtie, si anume aceea ca parte are cunostinta despre existenta termenelor de judecata, fara sa mai fie necesara citarea acesteia.

Neprezentarea partii citate nu impiedica judecarea cauzei, cu toate acestea, judecarea cauzei nu poate avea loc atunci cand prezenta personala a partii la termenul stabilit pentru judecata este obligatorie potrivit legii. In prezent, exista un singur caz in care este obligatorie prezenta persoanala a inculpatului: atunci cand acesta este arestat preventiv, chiar intr-o alta cauza. Judecata in cauzele cu inculpati arestati se realizeaza numai in prezenta acestora dispozitia de citare a acestora la termenul stabilit este insotita si de dispozitia de aducere in instanta (aducerea in instanta este obligatorie; administratia locului de detinere este cea care pune in aplicare acesta aducere, la cererea judecatorului). Citarea priveste nu numai partile, ci poate privi si alte persoane: martorii, expertii, interpretii sau alte persoane chemate de instanta la termenul stabilit pentru judecata (in cazul lor, sunt apicabile aceleasi reguli). In situatia in care un martor, expert, interpret sau o alta persoana chemata in instanta, cu exceptia partilor, se prezinta personal la un termen de judecata si se amana judecarea cauzei, primesc termenul care urmeaza in cunostinta. Cand este posibili acest lucru? - de exemplu, atunci cand martorii se prezinta si nu pot fi audiati deoarece partile nu au fost legal citate, nu a fost indeplinita procedura etc., instanta amana cauza si pune in vedere martorilor sa se prezinte la termenul urmator fara citatie, atragandu-le atentia ca au primit termenul in constinta si ca nu vor fi citati. In aceasta situatie, la termenul stabilit, au dreptul de a cere instantei sa primeasca citatie pentru a justifica absenta de la locul de munca. Daca judecata nu se amana ci se realizeaza in continuare, adica se da termen in continuare, patile, martorii, expertii etc. nu se mai citeaza. De la aceste reguli, exista doua situatii de exceptie: in cazul detinutilor si a militarilor citarea se face la fiecare termen de judecata. Exista reguli particulare in cazul in care se procedeaza la citarea inculpatului si acesta se afla in stare de arest preventiv, precum si in cazul citarii partilor si a celorlaltor persoane care se afla in strainatate. a. in cazul citarii inculpatului aflat in stare de libertate, citarea indeplineste conditiile prevazute de lege doar atunci cand inmanarea citatie acestuia se realizeaza cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru jduecata.

b. daca inculpatul se afla in stare de arest preventiv, pentru primul termen de judecata, este necesar ca, pe perioada de cel mult 24 de ore de la primirea termenului de catre instant sa i se inmaneze inculpatului citatia, odata cu copia de pe actul de sesizare al instantei. c. in cazul persoanelor aflate in strainatate, este necesar ca inmanarea citatiei sa se realizeze cu cel putin 40 de zile inainte de termenul stabilit pentru judecata.

5. Asigurarea apararii: in toate cazurile de asistenta juridica obligatorie, judecatorul cauzei este obligat, odata cu stabilirea termenului de judecata, sa ia masuri in legatura cu asigurarea unui aparator, a unui avocat din oficu. In acest sens, va solicita Serviciului de Asitenta Juridica din cadrul Baroului, desemnarea unui avocat pentru efectuarea asistentei juridice obligatorii. Daca inculpatul se afla in stare de arest preventiv, judecatorul cauzei are obligatia de a lua masuri pentru ca avocatul din oficiu desemnat sa ia legatura cu inculaptul arestat, in vederea pregatirii apararii.

6. Intocmirea listei cauzelor si afisarea acesteie: cu 24 de ore inainte de termenul de judecata, chiar la intrarea in sala de sedinta in care urmeaza sa se desfasoare judecata. Aceasta masura se dispune de judecatorul cauzei, avand in vedere ca la termenul la care este stabilita judecata sunt programate mai multe cauze penale. De aceea este necesar sa se intocmeasca o lista de cauze. La intocmirea acestei liste se va tine seama de cauzele care sunt mai vechi, cauze care au prioritate si care vor fi mentionate la inceputul listei, precum si de cauzele cu arestati, care au si ele prioritate.

7. Verificarea luarii masurilor premergatoare: judecatorul cauzei trebuie sa verifice si acest aspect, pentru ca judecata sa poata avea loc si sa nu existe posibilitatea amanarii din lipsa masurilor pregatitoare necesare.

Regulile privind sedinta de judecata

Judecata se realizeaza in cadrul unui sedinte de judecata. Ea este guvernata de urmatoarele reguli:

1. Conducerea sedintei: sedinta de judecata este condusa de un presedinte sau, in cazul in care vorbim de un judecator unic, sedinta este condusa de acesta. In acesta calitate, judecatorul unic conduce sedinta de judecata si are indatorirea de a lua toate masurile care sunt necesare pentru desfasurarea sedintei de judecata. In acest fel, presedintele completului de judecata cenzureaza si solutioneaza toate cererile formulate de procuror, parti si aparatorii lor, organizeaza toata activitatea de cercetare a probelor (in acesta calitate, poate sa admita sau sa respinga orice cerere). In lumina modificarilor introduse prin Leg. 356/2006, intrucat intrebarile nu se mai adreseaza prin intermediul presedintelui, ci in mod direct persoanelor ascultate, rolul presedintelui se limiteaza doar la cenzurarea intrebarilor puse, el avand posibilitatea de a respinge intrebarile care nu sunt pertinente si utile. In aceasta calitate, presedintele da dispozitii si dispune masuri in tot cursul desfasurarii sedintei de judecata.

2. Strigarea cauzei si apelul celor citati: presedintele completului sau judecatorul unic, dupa caz, este cel care dispune strigarea cauzei in ordinea de pe lista si mai dispune sa se faca apelul celor citati. Dispozitia data de presedintele completului de judecata este adusa la indeplinire de grefierul de sedinta. Cu aceasta ocazie, se verifica prezenta persoanelor care au fost chemate de instanta, identitatea acestora precum si persoanelor care lipsesc si se verifica daca au fost respecate dispozitiile legale privitoare la citarea acestora, procedandu-se dupa caz, fie la amanarea, fie la judecarea cauzei.

3. Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata: persoanele care sunt prezente la sedinta de judecata au obligatia de a respecta toate masurile dispuse de presedintele completului, de a respecta ordinea si disciplina in sala. Daca judecatorul constata ca sunt prezente in sala persoane care tulbura aceasta ordine, solemnitate si disciplina, el are dreptul de a dipune indepartarea acestor persoane din sala de judecata. Aceasta masura poate fi dispusa inclusiv fata de parti, cu obligarea ca ulterior instanta sa cheme partile care au fot indepartate din sala de sedinta si sa le aduca la cunostinta toate actele

de judecata care s-au efectuat in absenta lor (exp.: o declaratie luata in absenta partii indepartate). Masura indepartarii poate fi luata numai in caz de repetare a abaterii. In acest fel, in prealabil, in situatia in care presedintele completului de judecata constata ca o persoana a tulburat ordinea sedintei sau a adus atingere solemnitatii sedintei, mai intai are obligatia de a o averiza. Totodata, presedintele completului de judecata are dreptul sa limiteze accesul publicului in sala de judecata ( exp.: atunci cand numarul persoanelor prezente ar excede capacitatea salii in care are loc sedinta de judecata - prin aceasta masura nu se aduce atingere principiului publicitatii sedintei de judecata ci doar se asigura ordinea si solemnitatea sedintei de judecata).

Curs 9 CONSTATAREA INFRACTIUNILOR DE AUDIENTA este guvernata de reguli comune (pentru orice etapa de judecata si grad de jurisdictie). Infractiunile de audienta se comit in cursul sedintei de judecata, sub ochii judecatorului. Constatarea se realizeaza de completul de judecata, in mod nemijlocit, prin intocmirea unui PV. Daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, completul poate dispune si o masura preventiva: arestarea preventiva a invinuitului, in conditiile art. 146 Cpp. In acest caz, completul va dispune in mod expres inceperea urmaririi penale si luarea masurii arestarii preventive fata de invinuit. Aceste masuri nu pot fi dispuse insa prin PV, ci prin incheiere.

Dupa luarea masurii si aducerea ei la indeplinire prin emiterea unui manndat de arestare preventiva, invinuitul este prezentat organului de urmarire penala competent in vederea efectuarii urmaririi penale. In toate cazurile in care se constata de catre instanta o infractiune de audienta, este obligatorie sesizarea organului de urmarire penala competent potrivit legii. SUSPENDAREA JUDECATII. In mod similar cu suspendarea urmaririi penale, legiuitorul a reglementat si suspendarea judecatii, ea avand ca efect o intrerupere temporala a cursului firesc, normal, al judecatii doar in privinta inculpatului care se afla in situatia in care poate fi dispusa suspendarea judecatii. Suspendarea judecatii este posibila daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: 1. sa se constate printr-o expertiza medico-legala ca inculpatul sufera de o boala

2. boala de care sufera inculpatul, conform concluziilor expertizei, trebuie sa il puna in imposibilitate obiectiva de a participa personal la actele de judecata

3. boala de care sufera inculpatul poate interveni in mod involuntar sau poate fi o boala provocata de inculpat; intrucat legea nu face nici o distinctie, suspendarea judecatii este posibila in toate situatiile

Suspendarea judecatii in cauzele in care sunt mai mult inculpati este precedata, in principiu, de o disjungere a judecatii. In privinta celorlalti inculpati care nu se afla in cazul de suspendare, iar judecata va continua. In aceasta situatie, instanta va putea dispune suspendarea intregii judecati doar atunci cand disjungerea nu este posibila. De aceea, trebuie avute in vedere si conditiile de disjungere, art. 38 Cpp. Sub aspectul procedurii, suspendarea judecatii poate fi dispusa din oficiu, fie la cererea procurorului sau la cererea inculpatului. Instanta se pronunta asupra suspendarii printr-o incheiere motivata, care nu e o simpla incheiere de sedinta, ci este o hotarare judecatoreasca, pentru ca poate fi atacata cu rescurs. Termenul de recurs este de 24 ore, care

curge de la pronuntare sau de la comunicare, dupa caz. Are drept de recurs inculpatul, procurorul si partea civila. Partea civila are acest drept pentru ca suspendarea judecatii poate incetini rezolvarea actiunii civile. Recursul este de competenta instantei ierarhic superioare, competenta sa judece un recurs normal. Judecata recursului trebuie sa se realizeze in maxim 3 zile. Suspendarea dureaza pana la insanatosirea inculpatului. De aceea, la fel ca organul de urmarire penala, si instanta are obligatia de a verifica periodic starea de sanatate a inculpatului. Aceasta verificare se face prin intermediul procurorului. Ratiunea este aceea de a se asigura participarea nemijlocita a inculpatului la sedinta de judecata [principiul participarii active a partilor si a dreptului la aparare al inculpatului]. Pe timpul suspendarii, pot fi efectuate actele care reclama urgenta. Reluarea judecatii in caz de incetare a suspendarii se realizeaza in mod simetric, prin aceeasi procedura, in lipsa unei reglementari exprese. Exceptia de neconstitutionalitate nu mai suspenda judecata. L340/2009, o intrebare preliminara adresata CJUE (Luxemburg), in fata unei instante care nu pronunta o hotarare definitiva suspendare facultativa. In fata unei instante de ultim grad (hotarare definitiva) suspendare obligatorie. In art. 3031 Cpp, este prevazuta o modalitate speciala de suspendare a judecatii: in caz de extradare activa. In acest caz, suspendare judecatii este facultativa. Ea este posibila doar atunci cand se constata ca exista o cerere adresata statului solicitat de catre statul nostru (solicitant), in vederea extradarii inculpatului care absenteaza de la judecata. In aceasta situatie, suspendarea dureaza pana in momentul in care se da de catre statul solicitat o hotarare de admitere a cererii de extradare, urmata de predarea efectiva a persoanei solicitate in mainile autoritatilor judiciare. Desi textul nu contine o prevedere expresa, suspendarea in caz de extradare activa este aplicabila si in cazul in care se cere de catre statul nostru, in calitate de solicitant, predarea persoanei solicitate in baza unui Mandat European de Arestare. Justificarea aceste modalitati speciale de suspendare este evitarea rejudecarii ulterioare, la cererea inculpatului, in caz de condamnare in lipsa.

NOTE PRIVIND DESFASURAREA SEDINTEI DE JUDECATA Sedinta de judecata se inregistreaza integral, prin mijloace tehnice audio, obligatoriu. Datorita acestei reguli, dupa parerea lui GM, a scazut importanta notelor privind sedinta de judecata. Cu toate acestea, s-a mentinut in Cpp, regula comuna pentru toate etapele si gradele de jurisdictie, conform careia grefierul de sedinta care asista instanta are obligatia de a consemna (nota) toate activitatile care se efectueaza in cursul sedintei (inclusiv sustinerile procurorului si ale partilor). Cu acesta ocazie, grefierul intocmeste note scrise, acestea fiind consemnate intr-un caiet (caietul grefierului). Procurorul si partile au dreptul de a cere la sfarsitul sedintei, ca presedintele completului sa dispuna citirea notelor grefierului in sedinta publica si sa avizeze continutul acestora. In situatia in care se contesta continutul notelor privind judecata, presedintele completului are obligatia de a le confrunta cu inregistrarea sedintei. In toate situatiile, la cerere, procurorul si partile primesc o copie dupa notele grefierului, la sfarsitul sedintei de judecata, instanta avand obligatia de remitere a copiilor. INCHEIEREA DE SEDINTA se intocmeste in mod obligatoriu de grefier, se semneaza de presedintele completului si de grefier, sub sanctiunea Nulitatii Absolute, la fiecare termen de judecata, intr-un termen legal, care nu poate fi mai mare de 24 ore de la terminarea sedintei de judecata. Acest termen nu este unul de decadere (imperativ), pentru ca nu se prevede nici o sanctiunea procesuala pentru nerespectare termen de recomandare. Nulitate Absoluta pentru ca incheierea de sedinta reprezinta actul procedural prin care se verifica respectarea dispozitiilor legale referitoare la compunerea instantei de judecata, publicitatea sedintei de judecata, participarea procurorului de sedinta si prezenta personala a inculpatului atunci cand aceasta este obligatorie potrivit legii. Sub aspectul naturii juridice, dupa parerea lui GM, incheierea de sedinta este atat PV, cat si hotarare judecatoreasca, o natura juridica mixta. Astfel, este PV cu privire la constatarile pe care le efectueaza instanta la un termen (consemnarile pe care le efectueaza), de asemenea, este hotarare privitor la masurile dispuse de instanta la fiecare termen de judecata. Incheierea de sedinta are 3 parti:

A. partea introductiva contine: data inchierii, denumirea instantei, membrii completului, grefierul de sedinta, procurorul de sedinta, numele si prenumele partilor si tuturor celorlalte persoane chemate in instanta la termenul de judecata, numele si prenumele aparatorilor, numele si prenumele partilor si a altor persoane care lipsesc si daca s-a indeplinit procedura de citare, denumirea faptei si textul legal in care se incadreaza pentru care inculpatul este trimis in judecata

B. partea descriptiva contine:

a. toate inscrisurile prezentate in instanta de procuror si de parti b. cererile formulate in fata instantei de procuror si de parti c. concluziile puse de procuror si parti (sustinerile orale in legatura cu cererile formulate si cu toate chestiunile puse in discutie)

C. dispozitivul incheierii de sedinta contine:

a. masurile dispuse de instanta la acel termen (ce a hotarat instanta) b. fixarea termenului urmator Incheierea de sedinta trebuie sa exista pentru fiecare termen si sa se afle la dosar!!! Incheierea trebuie sa fie semnata de presedintele completului si de grefier, pentru a fi valabila.

REGULI COMUNE PRIVIND SOLUTIONAREA CAUZEI PENALE REGULI PRIVIND: 1. DELIBERAREA are loc in secret, realizandu-se de judecatorul unic sau de membrii completului de judecata, cand compunerea este colegiala. Deliberarea consta in chibzuirea judecatorului in camera de consiliu privitor la solutia pe care o va da cauzei, iar in cazul compunerii colegiale deliberarea consta in sfatuirea judecatorilor intre ei privitor la solutia pe care o vor da cauzei penale.

Deliberarea presupune ca judecatorul unic sau dupa caz, membrii completului, sa efectueze o ultima analiza a probelor care se afla la dosarul cauzei si, de asemenea, o analizare temeinica, profesionala a doctrinei si jurisprudentei. La deliberare nu participa nici grefierul, nici procurorul, nici aparatorii, nici partile, nici alti judecatori!!! De aceea, deliberarea este o activitate secreta, nu doar nepublica. In situatia in care deliberarea presupune un timp mai indelungat datorita complexitatii cauzei, poate avea loc si la un alt termen decat cel la care s-a finalizat sedinta de judecata. In acest caz, instanta poate dispune amanarea pronuntarii, pe un termen de cel mult 15 zile de la inchiderea dezbaterilor judiciare, fiind insa doar un termen de recomandare. Daca instanta amana pronuntarea, va intocmi incheiere de sedinta, in aceeasi compunere care se semneaza de presedinte si de grefier. 2. LUAREA HOTARARII rezultatul deliberarii. Ea reprezinta expresia vointei unice a completului de judecata. Notiunea de hotarare trebuie privita in 2 sensuri:

a. cel de solutie (dispozitiv)

b. cel de instrument scriptic (document procedural prin care se consemneaza solutia)

Luarea hotararii este precedata, in caz de compunere colegiala colectiva a completului, de exprimarea pe rand a fiecarui membru al completului a opiniei privitor la solutie, cu precizarea ca votul fiecarui membru al completului este egal. Presedintele completului isi exprima cel din urma opinia. In situatia in care parerile sunt diferite, atunci acel membru de complet care are opinia cea mai severa cu privire la solutie are obligatia sa cedeze, sa reduca din severitate si sa se ralieze opiniei celei mai apropiate. In situatia in care numarul membrilor de complet este in numar par (2,4) si membrii nu se inteleg, se va crea un complet de divergenta, in acest scop va intra in complet un alt judecator care este de regula presedintele sau vicepresedintele instantei, care determina reluarea dezbaterilor judiciare, pentru ca deliberarea si luarea hotararii nu se poate lua decat de judecatori care au participat la dezbaterile judiciare.

In toate situatiile in care exista o parere separata, aceasta este exprimata in mod distinct. De aceea, in principiu, o hotarare poate fi luata cu unanimitate de voturi, cand nu exista nici o parere contrara, sau, exceptional, daca exista opinie separata, poate fi luata cu majoritate. Rezultatul deliberarii se consemneaza chiar cu acea ocazie, in camera de consiliu, purtand denumirea de minuta. Intocmirea minutei este obligatorie. Din fr. minute ciorna. Minuta este documentul scris in care se consemneaza dispozitivul, solutia. Intocmirea minutei este obligatorie si in cazul masurilor preventive. Neintocmirea minutei conduce la Nulitatea Absoluta a judecatii, pentru ca ea priveste compunerea instantei, care este prevazuta sub sanctiunea NA. [197(2) Cpp]. In minuta se mentioneaza expres ca pronuntarea a avut loc in sedinta publica. Minuta se intocmeste in 2 exemplare originale, un exemplar pentru dosarul cauzei, iar al doilea, in dosarul de minute al instantei.

3. PRONUNTAREA are loc intotdeauna in sedinta publica, reprezentand modalitatea prin care rezultatul deliberarii (minuta) este facuta publica, fiind adusa la cunostinta publicului, a procurorului, a partilor si a oricaror alte persoane prezente la pronuntare, cand pronuntarea are loc in sala in care a avut loc sedinta de judecata, realizandu-se de presedintele completului, asistat de grefier. La noi, pronuntarea consta in citirea minutei, din care nu intelgi nimic, pentru ca e o insiruire de texte penale. Din momentul pronuntarii, incep sa curga termenele pentru exercitarea cailor de atac, cu exceptia cazurile cand curgerea termenelor incepe de la comunicare. Dupa pronuntare, are loc redactarea hotararii, care se redacteaza in extenso (se motiveaza intr-un termen de cel mult 20 zile de la pronuntare termen de recomandare). Spre deosebire de civil, in penal motivarea unei cai de atac, se realizeaza separat de declarare. Hotararile pot fi de 3 feluri [art. 311 Cpp] A. SENTINTE hotarari prin care se rezolva fondul cauzei sau are loc dezinvestirea instantei

B. DECIZII hotararile pronuntate in caile de atac, de regula C. INCHEIERI toate celelalte hotarari

Exceptional, se pronunta sentinte si in anumite cai de atac extraordinare (ex. hotararea prin care se respinge in principiu o cerere de revizuire sentinta penala; hotararea prin care e admisa o contestatie in anulare 386b Cpp, atunci cand ultima hotarare definitiva a fost pronuntata de prima instante hotararea de solutionare a contestatiei: sentinta)

Curs 10 16.05.2013
Judecata n prima instan Este etapa de judecat cea mai important, este judecata complet sub absolut toate aspectele. Obiectul judecii l reprezint n egal msur fapta i persoana pentru care a fost ntocmit actul de sesizare al instanei (rechizitoriul). n acest fel, fapta i persoana reprezint cele doua limite ale judecii n prima instan. n principiu, aceste limite nu pot fi depite, nclcate, ele fiind obligatorii i trebuind respectate nu poate avea loc cu privire la o alt fapt sau o alt persoan dect cele pentru care s-a ntocmit actul de sesizare. De la aceast regul privind cele dou limite exist o singur derogare : aceea n care, dup procedura prevazut de lege s-a dispus extinderea obiectului judecii (Art. 335 cazurile de extindere, art. 336 extindere pentru alte fapte, art. 337 extinderea pentru alte persoane). Participanii la judecata n prim instan sunt : 1. Instana de fond (prima instan judectoria, tribunalul C. Ap, Tribunalul militar i C. Ap militara, Secia penal a ICCJ). Procurorul particip la judecata n prim instan n cazurile de participare ale procurorului la judecat prevzute n art. 315 CPP. Participarea procurorului la judectorie la edinele de judecat este obligatorie n toate cazurile de sesizare a instanei cu

rechizitoriu. La celelalte instane, participarea procurorului este ntotdeauna obligatorie. Rolul procurorului atunci cnd particip la judecata n prima instan este acela de a contrbui la respectarea dispoziiilor legale i la aflarea adevrului n cursul judecii. De aceea procurorul i ntemeiaz participarea pe 2 coordonate : dispoziiile legale i pe probele care se afl la dosarul cauzei. Cererile i concluziile procurorului trebuie s fie motivate i s se ntemeieze ntotdeauna pe dispoziiile legale i probele dosarului. Atunci cnd din cercetarea judectoreasc rezult c nu se confirm nvinuirea, procurorul nu poate pune concluzii de condamnare, ci are obligaia de a pune concluzii de achitare. Prile la judecat n prima instan trebuie s fie citate. Prile au dreptul de a participa activ la judecata n prim instan i de a-i organiza aprarea n cursul judecii. n unele cazuri, prezena personal a inculpatului este obligatorie. n toate cazurile, ns, instana de fond, dac apreciaz c este necesar, poate dispune luarea de msuri pentru asigurarea prezenei personale a inculpatului n judecat.

2. n afara prilor, la judecat mai pot participa i alte persoane cum sunt martorii, experii i interpreii deoarece, spre deosebire de toate celelalte etape ale judecii, judecata n prim instan conine i o cercetare judectoreasc. Aprtorul particip la judecata n prim instan n mod obligatoriu n toate cazurile n care asistena juridic a inculpatului este obligatorie potrivit legii. n afara acestor cazuri mai particip i atunci cnd este ales de vreuna din prile procesului penal. Rolul aprtorului n cursul judecii este cel de aprare a intereselor legitime ale prii pe care o asist. De aceea aprtorul se situeaz pe poziia procesual a prii pe care o asist.

Structura judecii n prima instan Structur cvadripartit. Conine patru stadii procesuale: 1. Msurile pregtitoare;

Au o natur juridic extraprocesual. Acestea se iau de ctre judectorul cauzei, mai exact de preedintele completului de judecat care este desemnat sau de unul din membrii completului de judecat. Ele constau n fixarea termenului de judecat, desemnarea completului de judecat i repartizarea aleatorie a cauzei penale, citarea prilor i a celorlalte persoane, asigurarea asistenei juridice atunci cnd este obligatorie potrivit legii, ntocmirea listei cauzelor i consultarea ntregului dosar de urmrire penal. Sub acest aspect sunt aplicabile toate regulile generale privind judecata cu anumite particulariti i anume : n ceea ce privete judecata n prim instan exist particulariti n privina citrii inculpatului. Astfel, dac inculpatul se afl n stare de libertate, acesta trebuie s primeasc citaia cel puin 5 zile nainte de termenul stabilit pentru judecat. Dac se afl n stare de deinere, de arest preventiv, primul termen de judecat este stabilit n termen de cel mult 48 de ore de la data primirii dosarului de ctre prima instan. nuntrul termenului de 48 de ore, inculpatul trebuie s primeasc citaia i, odat cu ea, o copie de pe actul de sesizare al instanei. Aceast regul este coroborat cu prevederile

cuprinse n art. 264 alin. (4) CPP potrivit crora, odat cu naintarea rechizitoriului, procurorul este obligat s nainteze instanei de fond numrul de copii de pe actul de sesizare necesare comunicrii inculpailor aflai n stare de arest preventiv. De asemenea, o alt particularitate este aceea c judecata n prim instan are ca principiu distribuirea aleatorie a cauzei penale. Acesta face ca, din momentul n care dosarul este primit de instan, acesta va fi trimis judectorului nsrcinat cu repartizarea aleatorie a cauzei. n urma repartizrii aleatorii a cauzei penale, odat cu desemnarea completului de judecat se fixeaz i termenul de judecat. Repartizarea aleatorie a cauzei penale se realizeaz n conformitate cu prevederile Regulamentului de ordine interioar a instanelor judectoreti care este aprobat prin hotrrea CSM din anul 2005. n acest fel, n vederea repartizrii cauzei unui complet de judecat care se realizeaz fie n sistem informatic, fie ciclic, n prealabil judectorul care are atribuia repartizrii are obligaia de a consulta sistemul de eviden a cauzelor pentru a verifica dac pe rolul instanei nu exist aceeai cauz penal n privina aceleiai persoane. La repartizarea cauzei penale unui complet de judecat se va ine seama i de situaiile de incompatibilitate prevzute de lege. La fixarea termenului de judecat se va ine seama de necesitatea asigurrii celeritii judecii, precum i de cazurile care sunt urgente (de ex cazruile n care sunt inculpai n stare de arest preventiv). 2. edina de judecat;

Are urmtoarea structur: Msuri premergtoare

Privesc nceputul edintei de judecat : deschiderea edinei, strigarea cauzei i apelul celor citai, verificri prealabile din oficiu, verificri privind pe inculpat, unele msuri privind martorii, experii i interpreii, lmuriri, excepii i cereri. Privitor la deschiderea edinei de judecat nu exist prevederi exprese n CPP. n lipsa lor, deschiderea edinei trebuie s fie marcat la nceputul edinei cnd se strig prima cauz n ordinea de pe list, precum i atunci cnd se reia edina dup o ntrerupere. Ea se realizeaz de preedinte, care este, de regul, judectorul unic, cu excepia ICCJ cnd judecata n prim instan se realizeaz de un complet de 3 judectori. Declararea ca deschis a edinei de judecat se realizeaz utilizndu-se o formul solemn i atrage atenia persoanelor care se afl n sala de edin cu privire la obligaiile pe care acestea trebuie s le ndeplineasc pe tot parcursul edinei de judecat. Strigarea cauzei se realizeaz de grefier din dispozitia preedintelui n ordinea de pe list. La fel se realizeaz i apelul celor citai. Cu aceast ocazie se verific nu numai prezenta persoanelor citate, ci i absena persoanelor citate, precum i dac este ndeplinit procedura de citare. n cazul n care se constat c exist o situaie n care nu este ndeplinit procedura de citare a unei pri care lipsete de la edin, precum i atunci cnd se constat c lipsete de la judecat inculpatul care se afl n stare de arest preventiv, chiar dac este ndeplinit procedura de citare fa de acesta, instana va amna cauza. Instana poate dispune amnarea cauzei i atunci cnd prezena prii care nu se prezint, dei este legal citat, nu este obligatorie daca instana consider c prezena acesteia este necesar pentru o just soluionare a cauzei. n toate celelelate situaii n care instana constat c prile sunt prezente sau c,

dei nu sunt prezente, este ndeplinit procedura legal de citare, n afara cazurilor n care prezena este obligatorie potrivit legii, va proceda la judecat. Verificrile prealabile din oficiu constau n verificarea regularitii actului de sesizare al instanei, verificarea legalitii i temeiniciei msurii arestrii preventive dac inculpatul se afl n stare de arest preventiv, verificarea respectrii dispoziiilor legale referitoare la competena, compunerea completului de judecat, participarea procurorului, participarea grefierului, asigurarea asistenei juridice a inculpatului atunci cnd aceasta este obligatorie potrivit legii. Verificri privind pe inculpat preedintele are obligaia de a verifica mai nti dac inculpatul este prezent i, in cazul n care inculpatul absenteaz, dac a fost ndeplinit procedura de citare a inculpatului potrivit legii. Cnd inculpatul este prezent va proceda la verificarea identitii inculpatului. Dac este absent, verific dac inculpatul a fost citat n termenul prevzut de lege, respectiv dac a primit citaia cu cel puin 5 zile nainte de termenul de judecat. Dac inculpatul se afl n stare de arest preventiv, instana verific dac acesta a primit o copie de pe actul de sesizare al instanei odat cu citaia n termenul de cel mult 48 de ore de la data primirii dosarului. n situaia n care inculpatul nu a primit o copie de pe actul de sesizare al instanei, preedintele completului are obligaia de a lua msuri imediat de nmnare a unei copii de pe actul de sesizare al instanei. Msuri privind pe martor, experi i interprei n privina martorilor citai, mai nti preedintele completului ia msuri privind verificarea identitii martorului. De asemenea, ia msuri pentru ndeprtarea martorului din sala n care are loc edina de judecat, comunicndu-i obligaia acestuia de a reveni n sala de judecat la chemarea instanei. n privina expertului i a interpretului, instana nu ia msuri de ndeprtare a acestora din sala de edin, putnd rmne n sal pe tot timpul de judecat. Raiune : n privina martorului, el trebuie ndeprtat pentru a se evita riscul ca acesta s fie influenat de mersul dezbaterilor, pe cnd n cazul celorlali nu este necesar deoarece expertul a ntocmit deja raportul de expertiz, iar n cazul interpretului acesta a efectuat traducerile. Lmuriri, excepii, cereri prima instan, prin intermediul preedintelui, are obligaia de a a da explicaii prilor n legtur cu drepturile lor procesuale. Astfel, cnd o persoan pretinde cauzarea unui prejudiciu, i se aduce la cunotiin dreptul procesual de a se constiitui parte vtmat sau parte civila. Excepii : n tot cursul judecii, procurorul i prile pot formula excepii, ele putnd fi formulate i de instan din oficiu, ele pot privi cazurile de nulitate a fazei de urmrire penal, competena instanelor, compunerea instanei, participarea procurorului, asistena juridic i prezena personal a inculpatului. Cererile procuroru i prile pot formula orice fel de cereri n faa instanei. Ele pot consta n cereri privind recuzarea, schimbarea ncadrrii juridice, revocarea, nlocuirea, ncetarea, ori luarea unei msuri preventive, amnarea cauzei i orice alte cereri. Cercetarea judectoreasc

nseamn administrarea probelor n mod nemijlocit de instan. Ea este echivalent cu o cercetare a probelor, respectiv att a probelor care au fost avute n vedere la ntocmirea rechizitoriului, acelora pe care el se bazeaz, ct i alte probe pe care instana de fond le consider necesare n scopul stabilirii adevrului. De aceea, cercetarea judectoreasc care se realizeaz n faa instanei de fond este

asemntoare urmririi penale. Cercetarea conine mai nti readministrarea probelor care au fost obinute n cursul urmririi penale toate probele care s-au administrat n faza de urmrire penal trebuie verificate n mod nemijlocit de instana de fond. Readministrarea lor nu este facultativ, ci obligatorie care decurge din principiul nemijlocirii. n al doilea rnd administrarea de probe noi prin probe noi se neleg probele care nu au fost administrate n cursul urmririi i pe care instana le apreciaz ca fiind concludente i utile soluionrii cauzei. Exist o ordine a cercetrii judectoreti : mai nti are loc citirea actului de sesizare (rechizitoriu sau plngere), ascultarea inculpatului, ascultarea celoralte pri, ascultarea martorilor, experilor i interpreilor, prezentarea mijloacelor materiale de prob i administrarea de probe noi. Ea este, n principiu, obligatorie, ea putnd fi modificat ns n interesul aflrii adevarului i a soluionrii juste a cauzei, dar dac inculpatul este prezent orice schimbare a ordinii cercetrii este admisibil doar dup ascultarea inculpatului. Citirea actului de sesizare al instanei este primul act de cercetare judectoreasc; ea se realizeaz de grefier din dispoziia preedintelui completului i poate consta n citirea integral a actului de sesizare sau n citirea unui rezumat al acestuia. Citirea doar a unui rezumat al actului de sesizare nu ncalc dreptul inculpatului i dreptul prii responsabile civilmente n latura civil a cauzei de informare cu privire la nvinuirea care i se aduce inculpatului n latura penal, precum i la preteniile n latura civil a cauzei cu condiia ca prezentarea faptelor materiale care formeaz obiectul nvinuirii s se realizeze integral. Cu ocazia citirii actului de sesizare, preedintele completului are obligaia de a-i da explicaii inculpatului cu privire la nvinuirea care i se aduce. Explicaiile date de preedinte reprezint o garanie suplimentar a informrii complete a acestuia cu privire la fapta material pentru care este acuzat. De asemenea, cu aceeai ocazie, preedintele completului are obligaia de a-i aduce la cunotiin inculpatului dreptul de a nu de o declaraie, atrgndu-i atenia c dac d o declaraie ea poate fi folosit n proces mpotriva sa, precum i dreptul de a pune ntrebri celorlali inculpai i dreptul de a da explicaii n tot cursul procesului penal ori de cte ori inculpatul apreciaz c este necesar pentru exercitarea dreptului la aprare n cursul judecii. Citirea actului de sesizare este un moment procesual obligatoriu pentru c n raport de parcurgerea acestei etape se rezolv toate cererile care preced acest moment procesual i care trebuie formulate n mod obligatoriu nainte de nceperea cercetrii judectoreti. Ascultarea inculpatului ordinea ntrebrilor : mai nti inculpatul este ntrebat de preedintele completului de judecat, de ceilali membrii, de procuror, de partea vtmat, partea civil, partea responsabil civilmente, de ceilali inculpai pe rnd i de aprtorul inculpatului. ntrebrile se pun direct i nu prin intermediul preedintelui, acesta avnd competena de a respinge ntrebrile pe care le apreciaz c nu sunt concludente i utile. Dac sunt mai muli inculpai, ascultarea unuia se realizeaz ntotdeauna n prezena celorlali inculpai. n mod excepional, n interesul aflrii adevrului, instana de fond poate dispune ca ascultarea inculpailor s se realizeze separat, n acest caz, dup realizarea ascultrii, declaraiile inculpailor aducndu-se ntotdeauna la cunotiina inculpatului care nu a fost prezent la momentul ascultrii. Ulterior ascultrii inculpailor, instana poate ncuvina, dac apreciaz c este necesar ca ascultarea acestora s se reia n prezena celorlali inculpai sau dup caz, poate proceda la efectuarea unor confruntri pentru lmurirea contradiciilor. Cnd inculpatul refuz s dea declaraie n cursul judecii, dac a dat declaraie anterior n cursul urmririi penale, i se

va citi declaraia n edin public pentru realizarea principiului nemijlocirii. Cnd exist contradicii ntre declaraia inculpatului pe care o d n faa instanei i cea pe care a dat-o n faa organului de urmrire penal, instana, prin intermediul preedintelui, are obligaia s cear explicaii inculpatului. Dac inculpatul nu i mai amintete ce a declarat, instana, prin intermediul preedintelui, are obligaia s-i aminteasc declaraia prin citirea ei sau a anumitor pasaje din declaraie. Ascultarea celorlalte pri are loc dup aceleai reguli. Martorul este ascultat dup acelai reguli dup care este ascultat i inculpatul cu anumite particulariti : dup relatarea liber martorului i se pot pune ntrebri dup o anumit ordine : de preedinte, de procuror, de partea care l-a propus i de celelalte pri i aprtorii lor. n situaia n care se constat c martorul este disprut sau cnd martorul care a dat declaraie n cursul urmririi penale nu poate fi adus sau nu se poate prezenta, preedintele completului are obligaia de a dispune grefierului s dea citire integral declaraiei martorului n edin public (principiul nemijlocirii) cnd martorul d o declaraie care este contradictorie celei dat n faa organului de urmrire penal sau atunci cnd martorul nu i amintete ce a declarat n faa organului de urmrire penal i se amintete declaraia sau pasaje din ea, iar dac exist contradicii i se cer martorului explicaii. Este obligatorie verificarea identitii martorului. Dup terminarea ascultrii, martorul trebuie s rmn la dispoziia instanei, preedintele i cere martorului s rmn n sal pn la terminarea edinei. n mod excepional, peedintele poate ncuvina, la cerere sau din oficiu, martorului s se retrag din sala de edin. n cazul martorului protejat, n condiiile prevzute de art. 861 i art. 862 CPP, martorul poate fi ascultat i prin utilizarea mijloacelor tehnice de nregistrare. Chemarea expertului este posibil doar dup citirea raportului de expertiz. Mijloacele materiale de prob se nainteaz instanei odat cu rechizitoriu i vor fi analizate de instan i avute n vedere la stabilirea adevrului. Administrarea de probe noi propunerile de probe noi care pot fi formulate de procuror, de pri sau din oficiu de instan trebuie s conina faptele sau mprejurrile de fapt care trebuie stabilite, mijloacele de prob care pot fi folosite, locul unde acesta se afl. n situaia n care propunerile se refer la ascultarea unor martori, ele trebuie s conin numele, prenumele, ocupaia i adresa exact a martorului, faptele sau mprejurrile de fapt pe care martorul le cunoate. n cursul cercetrii judectoreti pot interveni situaii care pot duce la o ntrerupere a cercetrii, acestea purtnd denumirea de incidente procesuale. Acestea sunt : restituirea dosarului la procuror, schimbarea ncadrrii juridice, extinderea obiectului judecii. Restituirea este reglementat doar n vederea refacerii dosarului de urmrire penal pentru cazurile de nuliti ale urmririi penale. Sediul de reglementare este art. 332 CPP. Cazuri : - necompetena organului de cercetare penal n efectuarea actelor de cercetare penal, necompetena material sau dup calitatea persoanei, acest caz poate conduce la restituirea dosarului de ctre instan la procuror pentru refacerea urmririi penale doar atunci cnd s-a constatat nainte de

terminarea cercetrii judectoreti. Alin. 2 al art. 332 CPP reglementeaz i alte patru cazuri de restituire n vederea refacerii urmririi penale : - n caz de nerespectare a dispoziiilor legale referitoare la sesizarea instanei, acest caz nu privete cuprinsul rechizitoriului pentru care remediul l reprezint doar restituirea n vederea refacerii actului de sesizare al instanei i care este prevzut n art. 300 alin. ultim CPP, ci privete toate actele procesuale i procedurale care au stat la baza rechizitoriului - nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la competena dup materie sau dup calitatea persoanei a organului de urmrire penal. Acest caz este identic cu cel prevzut n alin. (1), chiar dac alin. (1) se refer doar la organul de cercetare penal. -nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la asistena juridic a nvinuitului sau inculpatului. Dei nu se face nici o precizare, este vorba doar de cazurile n care asistena juridic este obligatorie potrivit legii, nu de asistena juridic facultativ - nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la prezena personal a nvinuitului sau inculpatului atunci cnd este obligatorie potrivit legii care este sancionat cu nulitatea absolut. - n legtur cu termenul nuntrul cruia poate fi constat cazul de restituire menionat n alin. (1) al art. 332 CPP i anume pn la terminarea cercetrii judectoreti acesta nu poate fi extins i cu privire la celelalte situaii. Acesta este motivul pentru care restituirea poate fi dispus nu numai de prima instan, ci i n apel sau n recurs. Sub aspectul procedurii, restituirea se dispune de instan prin sentin penal. n sentin trebuie indicate actele de urmrire penal care trebuie refcute. Sentina poate fi atacat cu recurs atat de procuror, ct i de orice persoan ale crei interese au fost vtmate prin hotrrea instanei. Termenul de recurs este de 3 zile de la pronunare/comunicare. Atunci cnd instana dispune restituirea, n mod obligatoriu, se pronun i cu privire la msurile preventive dac este cazul, cele asiguratorii i cele de siguran. Refacerea urmririi penale n urma restituirii trebuie s fie realizat n mo d obligatoriu de un alt organ de urmrire penal. n situaia n care se respinge cererea de restituire a dosarului la procuror n vederea refacerii urmririi penale, instana se pronun prin ncheiere care nu poate fi atacat dect odat cu fondul. n situaia n care se dispune restituirea dosarului la procuror, daca hotrrea de restituire rmne definitiv la prima instan, dosarul va fi trimis procurorului n vederea refacerii urmririi penale n momentul rmnerii definitve a hotrrii. n situaia n care hotrrea a rmas definitiv n faa instanei de recurs, aceasta are obligaia ca n termen de cel mult 3 zile s trimit dosarul procurorului. 3. 4. Dezbaterile judiciare Ultimul cuvnt al inculpatului Deliberarea i luarea hotrrii; Pronunarea;

Curs 11 23.05.2013 Schimbarea ncadrrii juridice Este prevazut ntr-un singur text n CPP actual, n art. 334 care reglemeneteaz o procedur particular. Se prevede c, n cursul judecii, se poate cere i se poate dispune oricnd schimbarea ncadrrii juridice dat faptei. Nu se dau nici un fel de alte explicaii n textul legal. Din coninutul textului se deduce c este vorba de ncadrarea juridic care este dat faptei iniial n actul de sesizare al instanei. Nu se face nici o referire la nelesul noiunii de ncadrare juridic. De aceea se are n vedere n egal msur att norma juridic penal de incriminare prevazut n partea special a CPP sau ntr-o lege special, ct i norma de drept penal general. Cu privire la momentul n care poate fi cerut schimbarea ncadrrii juridice, ea poate fi cerut n orice moment n cursul judecii, adic i nainte de nceperea cercetrii judectoreti, pn n momentul ncheierii dezbaterilor judiciare. n acelai sens s-au pronuntat i seciile unite ale ICCJ care au statuat printr-o decizie n interesul legii, care este obligatorie pentru instan, c judectorul nu devine incompatibil dac schimb ncadrarea juridic nainte de a delibera i de a lua hotrrea, adic nainte de rezolvarea fondului cauzei, cu toate c mai sunt instane care nu se pronun cu privire la cererile de schimbare a ncadrrii juridice pe fondul cauzei. Remediu : apel i recurs odat cu fondul. Cu privire la procedur, schimbarea ncadrrii juridice poate fi cerut de procurorul care particip la edina de judecat, de oricare dintre pri, personal sau prin aprtor, precum i de instan din oficiu. Ea trebuie pus ntotdeauna n discuia n contradictoriu a procurorului i a prilor cu interese contrare, dup care, indiferent de efectele schimbrii de ncadrare juridic care poate fi n favoarea inculpatului sau n defavoarea acestuia, instana are obligaia de a l ntreba pe inculpat, personal sau prin aprtor, dac cere fie lsarea cauzei la urm, fie amnarea cauzei pentru pregtirea aprrii n raport de noua ncadrare juridic. Inculpatul are urmatoarele opiuni : 1. Nu solicit acordarea unui termen atunci cnd este pregtit s pun concluzii pe schimbarea ncadrrii juridice;

2. Cere instanei s lase cauza la sfritul listei de cauze pentru pregtirea aprrii n raport de noua ncadrare juridic dac apreciaz c poate pune concluzii n aceea i edin de judecat; 3. Poate cere instanei amnarea cauzei pentru un alt termen n vederea pregtirii aprrii n raport de noua ncadrare juridic; Cnd cere amnarea cauzei, instana este obligat s-i acorde termenul, aceasta obligaie existnd numai n cazul n care schimbarea ncadrrii juridice este n defavoarea inculpatului; -dac este n favoarea sa instana nu este obligat. Instana se pronun asupra schimbrii ncadrrii juridice prin ncheiere ( ncheierea de edin ) care poate fi atacat doar odat cu fondul cauzei, nu ntr-o cale de atac separat. Extinderea obiectului judecii. Obiectul judecii, care este definit n art. 317 CPP, are dou limite : fapta i persoana pentru care s-a ntocmit actul de sesizare al instanei. Judecata trebuie s se ncadreze n aceste dou limite, limite care nu pot fi depite dect n situaiile de extindere al obiectului judecii. Extindere mbrac dou forme : 1. Extinderea aciunii penale; Este posibil n cursul judecii oricnd dac din coninutul actelor de cercetare judectoreasc, adic de cercetare a probelor, rezult c, din coninutul infraciunii pentru care s-a ntocmit actul de sesizare al instanei fac parte i alte acte materiale noi pentru care nu exist act de sesizare. Spre deosebire de schimbarea ncadrrii juridice, extinderea aciunii penale pentru acte materiale noi care compun infraciunea este posibil numai n situaia n care au fost efectuate unele acte de cercetare judectoreasc sau, altfel spus, numai dac s-a efectuat cel putin un act de cercetare judectoreasc din care trebuie s rezulte existena unor acte materiale noi. Per a contrario, dac nu s-a efectuat nici un act de cercetare judectoreasc, extinderea este inadmisibil n privina momentului, ea nu poate fi realizat nainte de nceperea cercetrii judectoreti. Dac aciunea penal este atributul exclusiv al procurorului, al Ministerului Public, care este titularul aciunii penale, instana de fond este titularul extinderii aciunii penale. n acest fel, extinderea aciunii penale este dat n competena exclusiv a instanei de fond sesizat cu rechizitoriu. Raiunea reglementrii : aceea de a se da posibilitate instanei de fond de a cerceta fapta cu care este sesizat n mod complet, ca o consecin a principiului aflrii adevrului, adic de a cerceta fapta n integralitatea ei sau, altfel spus, de a cerceta toate componentele faptei, toate actele materiale care compun fapta.

Extinderea aciunii penale de ctre instana de fond este posibil n practica penal n toate cazurile n care o infraciune este compus din mai multe acte materiale (ex : infraciunea n form continuat, infraciuni de obinuin sau de obicei, infraciunea cu caracter continuu furtul de energie electric, precum i cazul infraciunii colective). n orice caz, n toate situaiile, instana de fond, atunci cnd dispune extinderea aciunii penale pentru alte acte materiale, practic se autosesizeaz sau, altfel spus, se sesizeaz din oficiu cu privire la actele materiale noi. Aceasta nseamn c n privina procedurii nu necesar s existe vreo cerere de extindere a aciunii penale, ci instana de fond, din oficiu, dispune cu privire le extindere dac sunt ndeplinite condiiile prevzute de lege. Instana de fond se pronun prin ncheiere ( ncheiere de extindere ) care nu poate fi atacat dect odat cu fondul cauzei. Prin ncheiere, n urma extinderii aciunii penale, instana de fond are dou opiuni : a) fie reine cauza i continu jduecata pentru toate actele materiale care compun infraciunea, att pentru cele care exist act de sesizare, ct i pentru cele care au fost descoperite de instan n timpul cercetrii judectoreti, b) fie i declin competena unei alte instane pe care o consider competent dac extinderea actiunii penale determin schimbarea competenei. n situaia n care, n privina unor acte materiale care compun infraciunea, exist deja o hotrre penal definitiv intrat n autoritatea de lucru judecat, instana de fond va efectua n mod succesiv urmtoarele operaiuni : A)Dispune reunirea cauzei care se judec cu cea n care s-a dat hotrrea definitiv. n urma reunirii, dosarul este adus n faa instantei de fond; B)Desfiineaz hotrrea definitiv, chiar dac hotrrea este dat de o instan superioar; C)D o hotrre unic cu privire la toate actele materiale care compun infrac iunea, inclusiv pentru cele cu privire la care ab initio a existat hotrrea definitiv . Cu aceast ocazie, instana de fond are obligaia de a ine seama de efectele autoritii de lucru judecat, raportat la hotrrea definitiv, n sensul c ea nu va putea desfiina hotrrea n ceea ce privete existena faptelor materiale, nu va putea schimba modalitatea de executare dect n sensul agravrii, nu va putea reduce pedeapsa aplicat, putnd s o sporeasc n schimb.

2. Extinderea procesului penal Este de dou feluri : A)pentru fapte materiale noi i B)pentru alte persoane.

Extinderea procesului penal cu privire la alte fapte este posibil n cursul judecii dac, din coninutul actelor de cercetare judectoreasc efectuate rezult c inculpatul care a fost trimis n judecat a svrit i o alt fapt sau mai multe, n afara celei pentru care s-a ntocmit actul de sesizare al instanei care, ns, pentru a opera extinderea, trebuie s aib legtur cu fapta penttru care inculpatul este trimis n judecat. Extinderea procesului penal poate fi realizat n mod diferit n privina procedurii, dup cum procurorul particip sau nu la edina de judecat. Procedura de extindere dac procurorul particip la edina de judecat Extinderea nu poate fi realizat fr s existe o cerere de extindere a procesului penal care trebuie s fie expres din partea procurorului care particip la edina de judecat. n urma cererii de extindere a procesului penal instana de fond nu se va pronuna asupra acesteia n prealabil ca n relgementarea dinainte de Legea Nr. 356/2006, cnd instana se pronuna asupra cererii procurorului n prealabil i dispunea fie admiterea, fie respingerea cererii de extindere, iar daca admitea, ncheierea instan ei de fond avea semnificaia unui act de ncepere a urmririi penale. n reglementarea actual instana de fond nu se pronun cu privire la cererea procurorului, adic nu d ncheiere, ci, in situaia n care procurorul cere extinderea procesului penal mpotriva inculpatului pentru fapte noi, instan a de fond ntreab procurorul dac pune n micare aciunea penal pentru noile fapte. Raiune : pentru c procurorul este titularul exclusiv al aciunii penale, el, daca nu a pus n micare aciunea penal n cursul urmririi penale sau la sfritul urmririi penale, poate pune n micare aciunea penal n cursul judecii printr-o declaraie oral n faa instanei de fond. n continuare, instana va proceda n mod diferit n raport de poziia procurorului. Astfel : A) Dac procurorul declar oral n faa instanei c pune n micare aciunea penal pentru noile fapte descoperite n sarcina inculpatului , instana de fond nu poate da o alt dispoziie, dect aceea de a lua act de declaraia procurorului. Aceasta nseamn c instana constat c exist declaraia de punere n micare aciunii penale i pentru faptele noi, c n urma acestei declaraii a procurorului instana este sesizat i cu noile fapte care modific limitele obiectului judecii i, n consecin, instana de fond va continua judecata pentru toate faptele pentru care inculpatul este adus n faa instanei de fond, incluznd i faptele noi. n acest caz, ascultarea inculpatului pentru noile fapte este obligatorie. De aceea,

instana de fond va dispune continuarea judecii i va acorda termen pentru ascultarea inculpatului. B) Dac procurorul declara c nu pune n micare aciunea penal pentru noile fapte, adic nu i asum rspunderea, ( nu sunt temeiuri suficiente ), insatana va da o nchiere prin care va sesiza organul de urmrire penal competent n vederea efecturii urmririi penale fa de inculpat pentru noile fapte. nchereiea instanei de fond de sesizare a organului de urmrire penal competent are semnificaia unei sesizari obligatorie, trebuind s ndeplineasc condiiile prevzute de lege pentru plngere. n toate cazurile se va proceda, pentru ca extinderea procesului penal sa fie valabila, s produc efecte juridice, la fel ca n cazul schimbrii ncadrrii juridice, adic extinderea procesului penal va fi pus n discuia prealabil a procurorului i a prilor. Instana se pronun n toate cazurile printr-o ncheiere, aceasta neputnd fi atacat printr-o cale de atac separat, ci numai odat cu fondul. De asemenea, ea este admisibil doar la prima instan pentru c altfel exist riscul ca inculpatul sa fie privat de un grad de jurisdicie, el trebuind s beneficieze de dou sau trei grade de jurisdicie. Procedura de extindere dac procurorul nu particip la edina de judecat Extinderea poate fi dispus din oficiu de instan, fiind vorba de cazurile privind infractiuni uoare. Instana de fond cumuleaz dou funcii procesuale care sunt neconciliabile : funcia de judecat i cea de urmrire. Extrinderea are semnificaia unei autosesizri a instanei. n acest caz, instana va proceda la fel ca n situaia precedent de schimbare a ncadrrii juridice potrivit art. 334 CPP : fie va continua judecata dac apreciaz c sunt probe suficiente, fie, dac apreciaz c nu sunt probe suficiente, va da o ncheiere prin care va sesiza organul de urmrire penal.

Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane este posibil n 2 situaii :

a) Din cuprinsul actelor de cercetare judectoreasc rezult c, la svrirea faptei pentru care este trimis n judecat inculpatul a participat i o alt persoan sau mai multe. n acest caz extinderea procesului penal opereaz doar in personam, adic numai cu privire la persoane pentru c fapta este aceeai. b) Din cuprisnul actelor de cerectare judectoreasc rezult c o alt persoan sau alte persoane au svrit una sau mai multe fapte care au legatur cu fapta

pentru care inculpatul este trimis n judecat. n acest caz, extinderea opereaz att in rem, cu privire la fapt, ct i in personam. n ceea ce privete procedura, ea este identic cu cea prevzut pentru extinderea procesului penal pentru alte fapte. Cu toate acestea, ea nu este posibil, spre deosebire de extinderea pentru alte fapte, daca procurorul nu particip la edina de judecat deoarece aciunea penala este o aciune cu caracter pesonal care pretinde ca procurorul s fie prezent n faa instanei i s i exprime poziia cu privire la punerea n micare a aciunii penale, adic s fac declaraia oral de punere n micare aciunii penale. n rest, sunt aplicabile toate regulile prezentate anterior n privina extinderii procesului penal cu privire la ate fapte.

Terminarea cercetrii judectoreti Presupune ca instana de fond s aprecieze n urma analizei materialului dosarului c au fost administrate toate probele care sunt necesare stabilirii adevrului . Ea nu poate avea loc, ns, nainte ca instana de fond s ntrebe pentru ultima dat procurorul i prile dac mai au de dat explicaii sau dac mai au de formulat cereri privind completarea cercetrii judectoreti. n situaia n care procurorul i prile nu mai au de dat explicaii i nu formuelaz cereri de completare a cercetrii judectoreti, precum i n situaia n care cererile formulate au fost respinse de instan, instana de fond declar terminat cercetarea judectoreasc i va trece la stadiul urmator : dezbaterile judiciare. Pentru aceasta acord cuvantul procurorului i prilor pe rnd.

Dezbaterile judiciare Dezbaterile judiciare reprezint punctul culminant al judecii care const n concluziile orale (pledoariile) pe care procurorul i prile, n ordinea prevzut de lege, le formuleaz n faa instanei. La fel ca n cazul cercetrii judectoreti exist o ordine a dezbaterilor judiciare : A) Se acord cuvntul procurorului care susine rechizitoriul B) Se acord cuvntul pe rnd, dup caz, prii vtmate, prii civile, prii responsabil civilmente i, n ultimul rnd, se acord cuvntul inculpatului.

Pentru prile care sunt asistate de aprtori, concluziile nu se pun de pr i, ci de aprtorii lor, aceasta nensemnnd c, dac prile doresc s pun concluzii, nu ar putea face asta. Dezbaterile judicare prezint o importan aparte n procesul penal pentru c permite confruntarea n faa instanei a argumentelor care sunt contradictorii, att a celor de fapt, probatorii, ct i cele juridice, de drept. Concluziile care se pun n faa instatei de fond au un coninut diferit care depinde de poziia procesual a participanilor. Procurorul, care reprezint statul, cere condamnarea i aduce argumente n acest sens, concluziile lui trebuind s fie complete i motivate. Ele trebuie s priveasc att latura penal, ct i cea civil a cauzei i trebuie s conin starea de fapt pe care o prezint instanei. n situaia n care exist probe contradictorii, concluziile procurorului trebuie s cuprind i o analiz a probelor. Prin intermediul concluziilor procurorul urmrete s conving instana de fond c situaia de fapt care o prezint este corespunzatoare realitii. Procurorul urmrete s conving instana de fond c s-a svrit o fapt material, c fapta este infraciune i c a fost svrita de ctre inculpat cu vinovie. De aceea concluziile procurorului trebuie s includ i ncadrarea juridic, precum i argumente. Cererea de condamnare trebuie s includ i o cerere de aplicare a unei pedepse n limitele prevzute de lege, cu sau fr executare, suspendat condi ionat sau sub supraveghere, sau poate cere chiar i achitarea dac din curpinsul actelor de cercetare judectoreasc rezult c exist temei de achitare. -Partea vtmat pune concluzii n latura penal, - partea civila i cea responsabil civilmente doar n latura civil, dar i n latura penal n situaia n care soluionarea laturii civile depinde de soluionarea laturii penale, n msura n care latura penal influeneaz latura civil. Inculpatul, spre deosebire de procuror, cere achitarea. Concluziile inculpatului trebuie s cuprind argumente probatorii, dar i argumente de drept. Daca procurorul urmrete s conving instana de fond s condamne inculpatul, acesta din urm urmrete s conving instana de fond s-l achite. De aceea prin concluziile pe care le pune prin intermediul aprtorului urmrete s combat concluziile puse de procuror. n situaia n care la dosar exist probe, concluziile inculpatului ar putea conine i cerera de condamnare la o pedeapsa fie redus, fie cu aplicarea dispoziiilor legale referitoare la suspendarea condiionat sau sub supraveghere a executrii pedepsei. De regul, concluziile pe care le pune inculpatul sunt de dou feluri : principale i subsidiare, el putnd cere n principal soluia de achitare i n subsidiar suspendarea condiionat sau sub supraveghere. Din confruntarea acestor argumente n mod nemijlocit n faa instanei de fond aceasta are posibilitatea de a reine argumentele care informeaz convingerea c sunt n conformitate cu adevrul i cu dispoziiile legale pe care apoi i va ntemeia soluia.

Dezbaterile judiciare se consemneaz n partea introductiv a hotrrii sau n nchierea de edin dup cum hotrrea se d n aceeai zi sau la un alt termen. Dezbaterile, n principiu, nu pot fi ntrerupte, aceasta fiind o particularitate a acestora. Caracterul nentrerupt al dezbaterilor judiciare este reglementat att n privina participanilor, ct i n privina mersului edinei de judecat. n privina participanilor, participanii care pun concluzii, n principiu nu pot fi ntrerupi. Excepie : atunci cnd concluziile depesc limitele obiectului judecii, cnd sunt irelevante. n asemenea situaie, preedintele are obligaia de a-l ntrerupe i de a-l ndruma pentru pstrarea limitelor obiectului judecii. n privina mersului edinei, legea permite ntreruperea dezbaterilor doar atunci cnd acestea sunt prelungite n mod nerezonabil prin depirea limitelor de timp ale funcionrii normale a instanei. n acest caz ns, ntreruperea nu poate dura mai mult de 5 zile i nu poate fi permis dect o singur dat. Dup finalizarea concluziilor, instana declar nchise dezbateriile judiciare i se va trece la stadiul urmtor : ultimul cuvnt al inculpatului personal.

Ultimul cuvant al inculpatului personal Formula prevzuta de lege prin care se acord ultimul cuvnt al inculpatului este nesatisfctoare. Se prevede c ultimul cuvnt se acord nainte de ncheierea dezbaterilor. De fapt se acord dup ncheierea dezbaterilor, dar nainte de ncheiere. Acordarea cuvntului personal este o obligaie pentru instana de fond. Ultimul cuvnt reprezint o important garanie a dreptului la aprare, dar i a aflrii adevrului. Caracteristicile ultimului cuvnt : 1. Se acord ntotdeauna inculpatului nainte de terminarea edinei de judecat; 2. Utlimul cuvant se aocrd inculpatului personal care este prezent; 3. Ultimul cuvnt al inculpatului nu poate fi nrerupt, inculpatului nu i se pot pune ntrebri i nu i se pot da replici; n privina coninutului ultimului cuvnt, cu ocazia acestuia inculpatul are posibilitatea de a prezenta instanei poziia complet cu privire la fapta pentru care s-a ntocmit actul de sesizare al instanei, s prezinte instanei pentru ultima dat argumente pentru a convinge, s i prezinte cazul n aprare. n situaia n care, din ultimul cuvnt al inculpatului personal rezult f apte sau mprejurri pe care instana le apreciaz ca fiind utile i concludente pentru stabilirea adevrului are posibilitatea ca printr-o ncheiere s dispun reluarea cercetrii judectoreti.

Neacordarea ultimului cuvnt poate conduce la desfiinarea sau casarea hotrrii, dup caz, dac se constat ca prin neacordarea ultimului cuvnt, inculpatului i s-a cauzat o vtmare procesual, fiind vorba de nulitate relativ.

Curs 12 23.05.2013 Deliberarea i luarea hotrriii Are loc n secret. n ceea ce privete deliberarea la prima instan, exist o ordine e deliberrii. Astfel, se delibreaz mai nti asupra laturii penale, apoi asupra laturii civile i apoi asupra chestiunilor auxiliare. n ceea ce privete latura penal se delibereaz mai nti asupra chestiunilor de fapt. Astfel, mai nti se verific de ctre instanta de fond pentru ultima dat probele, se verific materialul probatoriu i se efectueaz o ultim analiz a probelor cu scopul de a stabili dac exist fapta, dac ea a fost svrit. Dac cu ocazia deliberrii instana de fond ajunge la concluzia c nu se poate pronuna cu privire la existena faptei, c materialul nu este suficient, c mai sunt probe de administrat, aceasta va da o ncheiere prin care va dispune redeschiderea cauzei, relund cercetarea judectoreasc, dup care se va repeta aceea i procedur pn la acest moment al deliberrii. n situaia n care, n urma deliberrii instana ajunge la concluzia c s-au administrat toate probele, c nu mai exist nici o alt prob care mai trebuie administrat, aceasta se va putea hotr cu privire la chestiunile de fapt. Dac instana ajunge la concluzia c fapta nu a fost svrit, nu va trece mai departe, ci va da o hotrre prin care va dispune achitarea. Dac instana de fond, n urma analizei cauzei sub aspectul chestiunilor de fapt, ajunge la concluzia c exist fapta, atunci instana va trece mai departe, la etapa a doua, i anume va

delibera cu privire la chestiunile de drept pentru a constata c fapta constituie infraciune, respectiv dac fapta prezint toate elementele constitutive ale unei infraciuni. n situaia n care instana ajunge la concluzia ca fapta, dei a fost svrit, nu e prevzut de legea penal, sau nu constituie infraciune pentru c lipsesc unele din elementele constitutive ale infraciunii, atunci aceasta nu va trece mai departe ci va dispune achitarea. n situaia n care, n urma analizei chestiunilor de fapt i de drept instana ajunge la concluzia c fapta a fost svrit i c ea nu este infraciune, va verifica dac fapta a fost svrit de inculpat, dac acesta a svrit fapta cu vinovie i dac va rspunde. n funcie de concluzia instanei de fond, soluia va putea fi de condamnare, de achitare sau de ncetare a procesului penal conform art. 345 alin. (1) CPP. Astfel, instana de fond d o soluie de condamnare dac sunt ndeplinite trei condiii cumulative: Fapta a fost svrit; Fapta este infraciune; Fapta a fost svrit de inculpat;

Probele trebuie s fie certe pentru o soluie de condamnare, adic trebuie s formeze instanei de fond o convingere cert cu privire la svrirea infraciunii de ctre inculpat pentru c o soluie de condamnare este incompatibil cu ndoiala, ori orice ndoiala profit doar inculpatului. n caz de condamnare, instana de fond trebuie s verifice, cu ocazia deliberrii, mprejurrile care pot constitui circumstane agaravante sau atenuante de care va ine seama la aplicarea pedepsei. Dup deliberarea cu privire la latura penal, instana va trece la deliberarea cu privire la latura civil, dup care va trece la deliberarea cu privire la chestiunile auxiliare ( la msurile asiguratorii, la msurile preventive, la cheltuileile judiciare avansate de stat sau cele fcute de pri ). n urma deliberrii va trece la luarea hotrrii care poate fi una de condamnare, de achitare sau de ncetare a procesului penal n conformitate cu art. 345 alin. (3) achitarea dac constat existena unui caz de stingere a aciunii penale dintre cele prevzute de art. 10 CPP. n situaia n care soluia este de condamnare, ea conine pe lng dispoziia de condamnare a inculpatului i dispoziii privind aplicarea unei pedepse. Instana de fond se poate opri asupra unei pedepse ntr-un anumit cuantum, i are obligaia de a stabili i modalitatea de executare a pedepsei. Cnd pedeapsa este nchisoare cu suspendarea condiionat sau sub supraveghere va meniona n mod expres care este modalitatea de executare. Cnd pedeapsa cu nchisoarea este n regim de detenie nu este necesar sa se menioneze expres n hotrre. Dispoziia de condamnare este nsoit i de obligaiile i msurile pe care inculpatul trebuie s le respecte.

n caz de achitare sau ncetare a procesului penal dispoziia este nsoit i de indicarea cazului care a condus la achitare sau la ncetare a procesului penal. Hotrrea se numete sentin, ea este complex, are trei pri : partea introductiv, expunerea i dispozitivul. Partea introductiv este identic cu ncheierea de edin. Astfel, n partea introductiv se vor arta : denumirea instanei i sediul acesteia, numrul dosarului, numrul hotrrii, numele i prenumele membrilor completului de judecat, al grefierului, numele, prenumele i funcia procurorului care a fost prezent la edina de judecat, numele i prenumele prilor, precum i calitatea procesual a acestora, att a prilor care au fost prezente, ct i a celor n lips la edina de judecat, nscrisurile care s-au depus la instan, cererile formulate de procuror i de pri, concluziile acestora i msurile dispuse de instan. Expunerea (partea descriptiv) sentinei conine, n mod obligatoriu : identitatea prilor, obiectul aciunii penale, descrierea faptei care formeaz obiectul aciunii penale, ncadrarea juridic dat faptei, o analiz a probelor pe care se ntemeiaz latura penal, ct i a probelor care au fost nlturate, o analiz a probelor care au fost avute n vedere la soluionarea laturii civile, prezentarea tuturor temeiurilor de drept. n cazul n care soluia este condamnarea, exist reguli particulare. Astfel, sentina va trebui s conin n mod detaliat o prezentare a faptelor materiale, precum i prezentarea formei de vinovie pe care o reine instana de fond cu privire la fiecare fapt material pentru fiecare inculpat cnd sunt mai muli. Dac prin sentin instana dispune, pe lng condamnare, i o soluie de achitare sau ncetare a procesului penal, trebuie s arate n expunere, n mod distinct, pentru care fapt dispune condamnarea i pentru care fapta dispune achitarea sau ncetarea procesului penal. De asemenea, n mod distinct, n caz de condamnare, instana trebuie s prezinte pentru fiecare inculpat i pentru fiecare fapt material criteriile avute n vedere pentru individualizarea pedepsei. Totoodat, instana are obligaia s evidenieze toate circumstanele, att cele atenuante, ct i cele agravante de care instana a inut seama la individualizarea pedepsei. Totodat, instana trebuie s fac meniune expres cu privire la temeiurile de fapt i de drept care justific soluia pe care urmeaz s o dea i de aceea n sentin, n partea descriptiv, instana trebuie s fac meniune cu privire la soluia pe care o va da. Aceast parte este cea mai important pentru c ea conine motivarea, aceasta fiind obligatorie i esenial. Atunci cnd motiveaz, instana trebuie s invoce toate argumentele pe care se ntemeiaz, att cele care se bazeaz pe probe, ct i cele juridice. Dispozitivul conine soluia. n mod obligatoriu n dispozitiv instana menioneaz timpul reinerii i arestrii preventive care se scade din pedeapsa aplicat atunci cnd acesta a fost anterior reinut i arestat preventiv. Se face meniune cu privire la calea de atac prevzuta de lege, precum i la pronunarea hotrrii n edin public. Dac soluia este de achitare sau de ncetare a procesului penal se va indica n mod expres cazul de achitare sau de ncetare, iar n

partea de expunere se vor arta temeiurile din care rezult cazurile de achitare sau de ncetare, distinct i clar pentru fiecare fapt i pentru fiecare inculpat. Sentina penal nu este definitiv, ea neputnd fi pus n executare n momentul pronunrii, ci este supus cilor de atac prevzute de lege : apelul i recursul, dup caz. Cu toate acestea, exist anumite pri din sentin care sunt imediat executorii, chiar din momentul pronunrii, i anume : acele dispoziii care privesc luarea, meninerea sau revocarea msurii preventive a arestrii inculpatului, ori dispoziiile legate de luarea sau invocarea msurii obligrii de a nu prsi localitatea sau ara, dispoziia privind luarea msurilor asiguratorii. Sentina penal devine definitiv la data expirrii termenului de apel sau recurs, potrivit legii, dac nu s -a exercitat calea de atac. De asemenea, sentina penal rmne definitiv i n situaia n care s-a exercitat calea de atac a apelului sau recursului, dar aceasta a fost respins ca tardiv, precum i n cazul n care, ulterior declarrii apelului sau recursului, partea care le-a declarat i-a retras apelul sau recursul, n acest caz din urm caz, instana de apel sau de recurs lund act de retragere. Poate rmne definitiv i prin respingerea recursului, nu i a apelului pentru c n apel hotrrea nu rmne definitiv, ci doar n recurs.

Cile de atac ordinare Cile ordinare sunt acelea care se ndreapt mpotriva unei hotrri penale nedefinitive, ele fac parte din circuitul normal al unui proces penal; cile extraordinare sunt acelea care se ndreapt mpotriva unor hotrri penale care sunt definitive, care sunt deja intrate n autoritatea de lucru judecat. n sistemul nostru exist dou ci ordinare : apelul i recursul, precum i dou ci extraordinare utile n interesul prilor, ci de atac care produc efecte asupra situaiei prilor : contestarea n anulare i revizuirea.

Apelul
Este o cale de atac ordinar care este cu caracter suspensiv de executare i devolutiv ndreptat mpotriva unor hotrri judectoreti penale nedefinitive, mai exact mpotriva sentinei penale. Prin intermediul Legii Nr. 202/2010 apelul i-a pierdut mult din importan, fiind restrns n prezent doar la o singur categorie de sentine penale : cele care provin de la Tribunale i de la Tribunalul Militar Teritorial, astfel nct, dac anterior acestor modificri apelul era calea de atac ordinar comun n raport cu recursul, n prezent apelul este o cale de atac ordinar special, calea de atac ordinar comun fiind recursul. Apelul este o cale de atac ordinar complet att de fapt, ct i de drept, deoarece ea este prevazut mpotriva unei sentine penale nedefinitive pentru toate motivele de fapt i de drept. Totodat apelul este o cale de atac

de reformare, aceasta nsemnnd c prin intermediul apelului se urmrete nu numai desfinarea hotrrii atacate, ci i nlocuirea soluiei cu o alt soluie procesual. Apelul este, de asemenea o cale de atac care declaneaz o nou judecat n fond a cauzei penale, aceasta nsemnnd c apelul nu declaneaz doar un control judiciar de fapt i de drept, ci i o rejudecare a cauzei n fond, dar, spre deosebire de prima instan, nu n integralitatea ei, ci doar sub anumite aspecte de fapt i de drept cu respectarea limitelor efectului devolutiv al apelului. Apelul este de competena instanei ierarhic superioare, n prezent apelul se judec doar de Curtea de Apel i Curtea Militar de Apel. De asemenea, apelul este o cale de atac accesibil prior pentru c prile beneficiaz de regula neagravrii situaiei n propriul apel i de asemenea, apelul nu presupune o procedur compplicat, ci este supus unor forme simple. Astfel, apelul nu trebuie s fie motivat, el poate rmne nemotivat, fiind suficient doar declararea de apel. Apelul mpiedic executarea imediat a pedepsei, el are efect suspensiv de executare, iar hotrrea dat n apel nu este definitiv, fiind supus cii de atac a recursului. Condiiile de admisibilitate ale apelului : ele privesc hotrrile care sunt susceptibile de apel (1), titularii dreptului de apel (2) i termenul de exercitare a cii de atac a apelului (3). 1. Hotrrile Sunt susceptibile doar sentinele i ncheierile, deicizile neputnd fi atacate cu apel niciodat. Sentinele susceptibile de apel sunt doar acele date de Tribunale i de Tribunalul Militar Teritorial. Nu pot fi atacate cu apel sentinele tuturor judectoriilor, cele pronunate de Curile de Apel i de Curtea Militara de Apel, cele pronunate de Secia penala a ICCJ, toate sentinele de dezinvestire i sentinele pronunate n materia executrii hotrrilor penale definitive, precum i cele privind reabilitarea. ncheierile Pot fi atacate odat cu sentina atacat toate ncheierile, cele premergtoare sentinei (ex : cele privind admiterea sau respingerea cererilor de probe, sau de respingere a cererilor de recuzare) n acest fel, apelul declarat mpotriva sentinei se consider declarat i mpotriva ncherilor. Sunt ns, ncheieri care nu pot fi atacate cu apel (acele ncheieri cu privire la care legea prevede calea de atac a recursului cum sunt cele privind msurile preventive). De asemenea, sunt ncheieri care sunt definitive (ex : ncheierea prin care a fost admis cererea de recuzare) 2. Titularii Procurorul are drept nelimitat att n latura penal, ct i n latura civil. Prevederea din CPP n sensul c apelul procurorului n latura civila depinde de existena apelului prii civile a fost declarat neconstituional ea nu este aplicabil. Are drept de apel partea vtmat n ceea ce privete latura penal n toate cazurile, inclusiv n cazul infraciunii cu privire la care aciunea penal se pune n micare din oficiu. Partea civil i partea responsabil civilmente, n conformitate cu lit. d) a art. 362 CPP are drept de apel att n latura penal, ct i n latura civil a cauzei. Aceast prevedere este nefireasc, ea

trebuind interpretat c aceste dou pri pot face apel i n latura penal ns numai n msura n care aceasta influeneaz latura civil pentru c interesul procesual al acestor dou pri este legat de repararea pagubei probabile pricinuite prin infraciune. Are de asemenea drept de apel inculpatul att n latura penal, ct i n latura civil a cauzei. Mai are drept de apel martorul, expertul, interpretul i aprtorul, precum i orice persoan ale crui interese legitime au fost vtmate prin sentin, prin hotrrea atacat. Pentru inculpat, poate declara i soul acestuia, pentru celelalte pri, precum i pentru martor, expert, interpret i aprtor apelul poate fi declarat i de reprezentantul legal sau de aprtor. n ceea ce privete procurorul, poate delcara apel procurorul care a participat la edina de judecat, sau procurorul ierarhic superior. 3. Apelul nu poate fi exercitat oricnd, ci cu respectarea termenului prevzut de lege. Termenul general de apel este de 10 zile, ntr-o singur situaie existnd un termen scurt de trei zile : cazul infraciunii flagrante cnd judecata s-a efectuat dup procedura special. n acest caz sentina este supus apelului n termen de cel mult trei zile. Momentul de cnd curge termenul de apel de 10 zile este cel al pronunrii; n mod excepional, termenul general de 10 zile curge de la comunicarea dispozitivului sentinei n urmtoarele situaii : - Pentru prile care nu au participat la dezbaterile judiciare i la pronunare; - Pentru inculpatul aflat n stare de deinere sau este militar n termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituii militare de nvmnt, internat ntr-un centru de reeducare sau ntr-un institut medical educativ dac nu a fost prezent la pronunare. Pentru aceast din urm categorie de persoane, dup redactarea sentinei, i se comunic o copie de pe sentin penal. De asemenea, comunicarea unei copii de pe sentin penal este obligatorie tuturor prilor care se afl n situaia de asisten juridic obligatorie (inculpai) prevzute n art. 171 alin. (2) CPP. n situaia n care este vorba de infraciune flagrant, procedura fiind una special, ntotdeauna termenul de trei zile curge doar de la pronunare, niciodat de la comunicare. Pentru situaia persoanelor care sunt strine de proces, care nu sunt pri, ale cror interese legitime au fost vtmate prin decizia instanei, termenul de apel nu poate curge de la pronunare pentru c, de regul, nefiind pri n proces, aceste persoane nu sunt prezente la pronunare, termenul de apel curgnd astfel din momentul n care acestea au cunoscut despre existena sentinei pe orice cale, moment care se poate stabili de la caz la caz. De la regula termenului de apel exist dou derogri : 1. Repunerea n termenul de apel; Este admisibil doar dac sunt ndeplinite cumulativ urmtoarele condiii : - S fi expirat termenul de apel;

Depirea termenului de apel s se datoreze unor motive temeinice de mpiedicare, adic o mprejurare obiectiv i de neprevzut care l-a pus pe titularul dreptului de apel n imposibilitate obiectiv de a exercita dreptul nuntrul termenului prevzut de lege (ex : caz de for major, o boal, un cutremur, un accident) n privina procedurii de repunere n termen, ea poate fi realizat doar n urma unei cereri care este de competena instanei de apel. n cazul repunerii n termenul de apel, apelul declarat nu are efect suspensiv de executare. Cu toate acestea, dac instana de apel admite cererea i dispune repunerea titularului n termenul de apel poate dispune totodat i suspendarea executrii. 2. Apelul peste termen; Este admisibil dac sunt ndeplinite cumulativ dou condiii, una fiind comun cu repunerea n termen : - Termenul s fie expirat; - Titularul dreptului de a obine apelul peste termen care, n mod obligatoriu trebuie s fie parte n proces, s fi lipsit de la toate actele de judecat i de la pronunare (modificare introdus n CPP prin Legera Nr. 356/2006); este necesar ca partea s nu fi avut cunotin deloc despre existena judecii. n acest caz nu se produce efectul suspensiv de executare. Cu toate acestea i n cazul apelului peste termen, instana de apel poate dispune suspendarea executrii. n situaia n care instana de apel va considera apelul peste termen ca fiind un apel admisibil i va da hotrre, oricum trebuie s se produc efectul suspensiv de executare pentru c hotrrea instanei de apel nu este executorie. -

Declararaea apelului Se realizeaza printr-o cerere scris semnat de titular, de reprezentant sau de aprtor. Cnd declaraia este facut de aprtor, acesta trebuie s fie avocat care a asigurat asistena juridic n cadrul procesului, la judecata n prim instan. Pentru declararea apelului nu este necesar o nou mputernicire. Apelul poate fi declarat de un nou aprtor care nu a asgiurat aprarea l a prima instan, ns n baza unei noi mputerniciri avocaiale. De asemenea, pentru inculpat, declaraia poate fi semnat valabil i de so. n situaia n care declaraia de apel nu este semnat pentru a fi valabil, ea trebuie s fie atestat, atestarea putndu-se face de ctre grefierul din cadrul instanei care a dat hotrrea i de secretarul primriei, sau de ctre un funcionar din cadrul Consiliului Local, ori de ctre un funcionar nsrcinat de acesta sau de ctre un avocat. Dac declaraia de apel nu este semnat sau atestat potrivit legii, ea nu este valabil. La locul de detenie atestarea se face de comandantul locului de detenie, iar n cazul militarilor atestarea se face de ctre comandantul unitii militare. Declaraia de apel, pentru a fi valabil, terbuie depus la prima instan, dar i la instana superioar (referitor la instana superioar, aa consider profu, contrar practicii).Declaraia de apel nu trebuie s fie motivat; ea poate fi

motivat, motivele ns pot fi incluse ntr-un memoriu separat i sunt valabile pn n ziua judecrii apelului. Declaraia de apel, pentru a fi valabila, trebuie s conin un minim de date : nume, prenume i calitatea procesual a titutlarului, CNP-ul, adresa unde locuiete titularul, indicarea numrului de dosar i a sentinei penale atacate. n situaia n care declaraia de apel este incomplet, instana la care se depune nu va putea restitui declaraia de apel titularului n vederea completrii acestuia, ci are obligaia s o nregistreze i apoi s cheme persoana care a semnat declaraia n vederea completrii acesteia. Efectele apelului Se produc din momentul n care declaraia de apel este nregistrat. Apelulu produce urmtoarele efecte : 1. Efectul suspensiv Acesta const n suspendarea executrii; executarea este ntrziat ca urmare a exercitrii apelului pn la momentul n care hotrrea penal devine definitiv. 2. Efectul devolutiv al apelului n principiu efectul devolutiv este integral i const n transmiterea cauzei penale de la prima instan la instana de apel n integralitatea sa sub absolut toate aspectele de fapt i de drept pentru c apelul nu se limiteaz la motivele de apel, spre deosebire de recurs, instana de apel avnd obligaia de a examina sentina apelat i ntreaga judecat n prima instan i pentru alte motive i sub alte apsecte dect cele pentru care s-a declarat apelul. Cu toate acestea i n apel exist anumite limite ale efectului devolutiv care deosebesc apelul de prima instan. Aceste limite privesc : motivele de apel invocate, titularii dreptului de apel, respectiv persoanele care au declarat apelul i persoanele la care se refer apelul i calitatea procesual a titularului dreptului de apel. n privina motivelor, apelul poate fi exercitat doar n latura penal, sau numai n latura civil a cauzei, sau n ambele laturi, ori, dup caz, poate privi doar unele pri din sentin sau sentina n integralitatea ei. De aceea este posibil ca o sentin penal s rmn definitiv la momente diferite. De aceea efectul devolutiv al apelului poate fi integral sau parial. 3. Efectul extensiv al apelului Apelul are efect extensiv doar n privina prilor care fac parte din acelai grup procesual. Este vorba de prile care au interes procesual comun, sau, altfel spus, care se afl pe poziie procesual identic (ex : inculpaii i prile responsabile civilmente pe o parte, prile vtmate i cele civile pe de alt parte). n situaiile de consoriu procesual, apelul declarat doar de o parte sau care se refer la o anumit persoan poate fie extins i cu privire la alte persoane care nu au facut apel sau la care apelul nu se refer . Extinderea

efectelor apelului se realizeaz chiar din momentul declarrii apelului i produce efecte doar n sensul neagravrii situaiei prilor care nu au declarat apel sau la care apelul nu se refer. n situaia n care se declar apel i de ctre partea vtmat sau de inculpat i, n urma soluionrii acestuia, i se agraveaz situaia inculpatului, soluia dat de prima instan n privina inculpatului care nu a declarat apel rmne neschimbat. 4. Efectul neagravrii situaiei n propriul apel Acesta este propriu doar prilor, aplicndu-se ns i apelului declarat de ctre procuror dac acesta este n favoarea unei pri. Motivarea apelului Principiu: apelul nu trebuie motivat, motivarea sa este facultativ. Nemotivarea apelului nu impiedic instana de apel s judece i s soluioneze apelul, spre deosebire de recurs. n privina motivelor de apel nu exist nici o prevedere, ceea ce nseamn c apelul poate fi introdus pentru orice motiv. Procedura de judecat a apelului Structura judecii particulariti : Cercetarea judectoreasc n apel, spre deosebire de prima instan, este facultativ. Astfel, judecarea apelului se realizeaz pe baza verificrii lucrrilor i a materialului dosarului cauzei sau, mai exact, a judecii n prima instan, precum i a probelor nou administrate n faa instanei de apel. n faa instanei de apel procurorul i prile pot propune probe noi. Instana de apel, din oficiu, poate dispune administrarea de probe noi dup punerea lor n discuia procurorului i a prilor n toate cazurile. n situaia n care se administreaz porbe noi, va avea loc o cercetare judectoreasc n apel dup regulile prevzute n prima instan. Instanta de apel, atunci cnd se propun probe noi, poate s le admit sau s le resping. Instanta de apel poate dispune, fie din oficiu, fie la cererea procurorului i a prilor readministrarea unor probe administrate n faa primei instane. Ascultarea inculpatului n faa instanei de apel este obligatorie atunci cnd nu a fost ascultat de prima instan, ori atunci cnd prima instan a dat o soluie de necondamnare. Dup administrarea probelor ncuviinate sau dup respingerea probelor, dup caz, instana de apel va trece la dezbaterile judiciare n apel. Prile din apel se numesc apelant persoana care a declarat apel i intimat persoana la care se refer apelul. Ordinea dezbaterilor n apel : apelant intimat procuror. Este obligatorie acordarea cuvntului n replic cu ocazia dezbaterilor judiciare.

n ceea ce privete deliberaraea i luarea hotrrii, ea poart asupra motivelor de apel. Motivele de apel formeaz obiectul judecrii apelului. Controlul judecii in apel este unul complet. n ceea ce privete soluiile, acestea pot fi : - Respingerea apelului se poate realiza ca tardiv, ca inadmisibil sau ca nefondat (prin aceast soluie, instana de apel confirm ntru totul hotrrea primei instane). - Admiterea apelului instana de apel admite apelul i desfineaz hotrrea. Desfiinarea ca urmare a admiterii apelului este obligatorie. Desfiinarea sentinei las nesoluionat cauza, de aceea ea este urmat de dou soluii posibile subsecvente : - pronunarea unei noi soluii n fond ca urmare a rejudecrii cauzei dup toate regulile de judecat n prim instan. - trimiterea cauzei spre rejudecare primei instane. Instana de apel desfineaz sentina i trimite cauza spre rejudecare n urmtoarele cazuri : cnd constat c prile au fost nelegal citate la prima instan, cnd prile, dei legal citate, s-au aflat n imposibilitate de a se prezenta i de a ntiina instana, cnd exist o cauz de nulitate absolut dintre cele prevzute n art. 197 alin. (2) CPP cu o singur excepie : nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la competena material sau personal a primei instane cnd instana de apel admite apelul, desfineaz apelul i trimite cauza instanei competente. - Instana de apel poate da i o soluie complementar : de restituire a dosarului procurorului n vederea refacerii urmririi penale pentru situaiile prevzute n art. 332 alin. (2) CPP.

Hotrrea instanei de apel se numete decizie penal. Ea are acelai cuprins pe care l are i sentina penal cu particularitatea c decizia penal trebuie s conin n expunere motivele care stau la baza soluiei instanei de apel i pe care se bazeaz soluia. n situaia n care instana de apel constat c prima instan a omis s judece fondul cauzei, repsectiv c n latura penal nu s-a pronunat cu privire la o fapt, sau n latura civil nu s-a pronunat cu privire la cererea de despgubiri civile, instana de apel nu va putea trimite cauza spre rejudecare primei instane, ci va continua judecata i va da soluie asupra fondului cauzei. Aceast reglementare ns, este criticabil pentru c ncalc principiul dublului grad de jurisdicie, ajungndu-se la situaia n care instana de apel judec pentru prima dat fondul cauzei. n privina fondului, hotrrea judectoreasc rmne definitiv n faa instanei de apel, ca urmare a recursului prin Legea Nr. 2/2013. Cnd se dispune rejudecarea cauzei de instana competent, instana de rejudecare are obligaia de a respecta limitele desfinrii cu trimitere spre rejudecare. Nu exist o asemenea obligaie atunci cnd, n urma rejudecrii, se modific situaia de fapt care a existat n momentul n care a fost pronunat decizia de desfinare cu trimitere spre rejudecare.

Atunci cnd instana dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, are obligaia s indice n curpinsul deciziei, n partea expozitiv, care este ultimul act procedural rmas valabil pentru c rejudecarea va avea loc ncepnd cu ultimul act procedural rmas valabil. Decizia instanei de apel, la fel ca sentina primei instane, nu este definitiv, ea nu poate fi pus n executare din momentul pronunrii, fiind supus cii de atac a recursului.

Curs 13 29.05.2013

Recursul
Recursul are aceei natur juridic pe care o are i apelul n reglemenarea actual, n sensul c este o cale de atac ordinar. Legile de modificare a CPP Nr. 202/2010 i Nr. 2/2013 au schimbat fundamental raportul dintre recurs i apel n sistemul cilor de atac ordinare. Astfel, dac nainte de aceste modificri, apelul constituia regula, n sensul c, n principiu, orice hotrre judectoreasc penal nedefinitiv era susceptibil de apel, recursul, fiind o cale de atac special, n prezent, n principiu, orice hotrre judectoreasc penal nedefinitiv poate fi atacat cu recurs, apelul fiind prevzut n prezent doar petru o singur categorie de hotrri penale nedefinitive : pentru cele care provin de la Tribunale sau de la Tribunalul Militar Teritorial. n acest fel, n reglementarea actual recursul prezint n esen urmtoarele trsturi particulare : Este o cale de atac ordinar. Aceasta nseamn crecursul este admisibil doar mpotriva unor hotrripenale nedefinitive. El face parte din ciclul procesual ordinar al judecii i reprezint o cale de atac care face parte din desfurarea normal a procesului penal. Recursul este o cale de atac de drept. Recursul se deosebete de apel, care este o cale de atac de fapt i de drept. Aceasta nseamn c el este deschis doar pentru motive de nclcare a dispoziiilor legale (pentru motive de drept, nu i pentru motive de fapt). Prin Legea Nr.2/2013 au fost eliminate din cadrul cazurilor de casaretoate cazurile care au constat n erori de fapt. Recursul mai poarta denumirea, n toate sistemele juridice care l prevd, de recurs n casaie. Cu toate acestea, n reglementarea actual, n majoritatea cazurilor cnd este deschis calea de atac a recursului mpotriva oricrei hotrri penale, cu excepia celor suscpetibile de apel, recursul se comport exact ca un apel. Dei se numete recurs, n realitate este apel, prezentnd trsturi de apel pentru c n aceste cazuri cnd se ndreapt mpotriva unei hotrri nesusceptibile de apel, n realitate nu exist nici o deosebire ntre recurs i apel. n aceste cazuri motivele de recurs sunt att de drept, ct i de fapt. n aceste cazuri examinarea recursului nu mai este limitatde motivele de casare, ci se realizeaz exact ca n apel, sub toate aspectele de fapt i de drept. -

Recursul este o cale de atac preponderent de anulare (sau de casare), doar parial de reformare. Astfel, n urma admiterii recursului, n principiu hotrrea recurat nu se reformeaz, ci doar se anuleaz. Reformarea hotrrii este subsecvent casrii i se realizeaz de aa-numita instan de rejudecare care poate fi fie instana de recurs, fie o alta instan la care se trimite cauza spre rejudecare i care este o instan de trimitere. Aceast trstur caracterizeaz toate cazurile n care are loc rejudecarea n urma soluionrii recursului. Spre deosebire de apel, recursul nu privete judeciile anterioare de fond sau apel, ci privete doar hotrrile judectoreti nedefinitive, dup caz, n prima instan i n apel. Aceasta nseamn c, spre deosebire de apel, recursul nu declaneaz o nou judecat n fond a cauzei,ci declaneaz doar un control asupra hotrrilor precedente, un control strict cu respectarea limitelor stabilite de motivele de casare. La fel cum este i apelul, i recursul este o cale de atac ireverenioasa pentru c este ntotodeauna de competena unei instante superioare. n acest fel, dac n cazul apelului instanele de apel sunt limitate, n reglementarea actual doar Curile de Apel i Curtea Militar de Apelsunt instane de apel, de unde rezult o specializare a Curilor de Apel n calea de atac a apelului, n cazul recursului ns, pot fi instane de recurs, dup caz,Tribunalele, Tribunalul Militar Teritorial, Curile de Apel i Curtea Militar de Apel, Secia penal a ICCJ i completul de 5 judectori din cadrul ICCJ. Recursul este, la fel ca i apelul, o cale de atac uor accesibil oricrei pri i nu numai prilor, ci i altor persoane ale cror interese legitime au fost vtmate prin hotrrile instanelor de fond i de apel. Astfel declararea se face ntr-o form simpl, la fel cum se face i apelul, procedura fiind identic. Deosebirea fa de apel ns, este c, dac apelul poate rmne i nemotivat, motivarea sa fiind facultativ, n cazul recursului motivarea este obligatorie (regul imperativ) Condiii de exercitare a recursului Privesc admisiblitatea recursului (1), forma de declarare a recursului (2) i termenul (3). 1. Admisibilitatea recursului; Privete dou situaii, i anume : Hotrri care pot fi atacate cu recurs Spre deosebire de apel, care este limitat la sentine i ncheieri, pot fi supuse recursului att sentinele i decizile, ct i ncheierile cu condiia ca acestea sa fie nedefinitive. Recursul mpotriva unei hotrri definitive trebuie respins ca inadmisibil. Sentinele. Pot fi supuse recursului toate sentinele pronunate de judectorii, cele ale Tribunalelor Militare care sunt supuse doar cii de atac a recursului de competena exclusiv a Curii Militare de Apel, sentinele pronunate de Curile de Apel i de Curtea Militar de Apel sunt de competena Seciei penale a ICCJ, sentinele pronunate de Secia penal a ICCJ care sunt de competena completului de 5 judectori din cadrul ICCJ, toate sentinele, indiferent de instana care le-a pronunat, care privesc infraciuni cu privire la care aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate, toate

sentinele pronunate n materia executrii hotrrilor penale definitive, sentinele pronunate n materia reabilitrii. Deciziile care pot fi atacate cu recurs : o singur categorie, i anume deciziile date n apel de ctre Curile de Apel i care pot fi atacate cu recurs care se judec de Secia penal a ICCJ. ncheierile. ncheierile pot fi atacate cu recurs odat cu sentina i, dup caz, decizia recurat. Mai mult, recursul declarat mpotriva sentinei sau deciziei, dup caz, se consider fcut i mpotriva tututror ncheierilor, att a celor anterioare (orice ncheieri admiterea unor cereri de probe, cele prin care instanele au dispus luarea unor msuri, cele de respingere de exemplu a cererii de recuzare), ct i a celor ulterioare care fac parte din hotrre ( de exemplu ncheierea prin care s-a respins cererea de restituire la procuror n vederea refacerii urmririi penale). Nu pot fi atacate cu recurs ncheierile care au caracter definitiv (admiterea sau respingerea declaraiei de abinere, cea de admitere a unei cereri de recuzare). Pot fi atacate separat de fondul cauzei toate ncheierile care privesc msurile preventive, msurile asiguratorii (cnd acestea se contest prin ncheiere care poate fi atacat separat), ele judecndu-se imediat. ncheierile care privesc cheltuielile judiciare care se cuvin martorului, expertului, interpretului i aprtorului se atac odat cu sentina sau decizia recurat, dar nu se judec imediat. Titularii dreptului la recurs acetia sunt aceeai cu titularii dreptului la apel Art. 362 CPP care reglementeaz titularii dreptului de apel. 2. Declararea recursului; Este guvernat de aceleai reguli ca n cazul apelului. Se face ntr-o form simpl, i anume cerere scris care se depune, ca la apel, fie la prima instan sau instana de apel a crei hotrre este atacat cu recurs (regula) (instana care a dat hotrrea are obligaia s nainteze dup motivarea hotrrii ntregul dosar instanei superioare n vederea soluionrii recursului), fie la instana de recurs (aceasta are obligaia de a cere primei instane sau instanei de apel dosarul n vederea judecrii recursului, cerere formulat printr-o adres instanei inferioare, aceasta neputnd refuza cererea). n ceea ce privete renunarea la recurs i retragerea recursului, acestea sunt reglementate identic cu renunarea la apel i retragerea apelului, nefiind nici o deosebire. n ceea ce privete renunarea, aceasta este posibil doar nuntrul termenului de recurs prevzut de lege; ea produce efecte doar n latura civil a cauzei, n sensul c titularul dreptului la recurs nu se mai poate rzgndi, nu mai poate reveni asupra renunrii. n laturapenal ns, renunarea nu produce nici un efect juridic, n sensul c oricnd titularul poate reveni asupra renunrii. Retragerea este posibil doar dup declararea recursului. Retragerea se poate formula fie n faa instanei care a dat hotrrea (prima instan sau apel), fie n faa instanei de recurs. Pentru a fi valabil, ea trebuie realizat personal sau, n

absena acestuia, cu procur special. n toate cazurile ns, retragerea se constat de instana de recurs care ia act de retragere. 3. Termenul; Este, ca n cazul apelului, termenul de 10 zile. nafara acestui termen general de 10 zile, mai exist i termene scurte de recurs pe ore i pe zile. Termenul pe ore este de 24 de ore n materia msurilor preventive, iar termenul pe zile este de 3 zile n alte materii (n cazul infraciunii flagrante mpotriva deciziei date n apel i n cazul liberrii condiionate). n ceea ce privete momentul n care curge termenul de recurs sunt aplicabile aceleai reguli ca n cazul apelului. Repunerea n termenul de recurs i recursul peste termen sunt reglementate cu cazurile apelului. Efecte : 1. Efectul suspensiv; Recursul determin mpiedicarea executrii imediate ca urmare a declarrii acestuia. Efectul recursului este determinat de momentul delcarrii. Pentru ca recursul s aib efect suspensiv de executare el trebuie declarat n termen. n cazul repunerii n termen sau a recursului peste termen, instana poate dispune suspendarea, dar aceasta este facultativ. 2. Efectul deovlutiv; Se deosebete fundamental de efectul devolutiv al apelului. La fel ca n cazul apelului exist trei limite determinate de persoana care a declarat recursul, persoana la care se refer recursul i motivele de recurs. n privina motivelor de recurs, spre deosebire de apel, efectul devolutiv se limiteaz doar la motivele de casare, care sunt prevzute n mod expres de lege, el neextingndu-se cu privire la alte motive. Acestea pot fi de dou feluri : motive de casare care sunt invocate n motivele de recurs formulate de titular i motive de casare care se iau n considerare din oficiu de instana de recurs. Efectul devolutiv al recursului poate privi ambele laturi ale procesului penal, poate privi numai latura penal sau numai latura civil, sau anumite pri din hotrre. n acest caz prile din hotrre care nu au fost casate devin definitive n momentul pronunrii hotrrii de ctre instana de recurs. 3. Efectul extensiv; Din momentul n acare recursul este declarat, el produce efecte i cu privire la celelalte pri care nu au declarat recurs sau la care recursul se refer numai n condiia neagravrii acesteia. 4. Efectul neagravrii situaiei n propriul recurs (non reformatio in peius); Acest efect se produce doar n situaia n care titularul recursului este una dintre prile procesului penal, acesta producndu-se doar pentru pri pentru c asupra lor se rsfrng efectele hotrrii i de aceea recursul mai este cunoscut i sub denumirea de recurs util = recurs n interesul prilor, care produce efecte cu privire la situaia prilor din proces. n

situaia n care procurorul declar recurs n favoarea unei pri i recursul pocurorului are efectul neagravrii situaiei prii n favoarea creia l-a declarat. Regula omiso medio Potrivit acestei reguli nu poate fi exercitat calea de atac a recursului, srind peste o cale de atac care are prioritate potrivit legii. n reglementarea actuala, dup modificrile introduse prin Legea Nr. 2/2013 regula omiso medio este circumscris doar la domeniul recursului ndreptat mpotriva unor hotrri susceptibile de apel. Potrivit acestei reguli, nu este admisibil recursul ndreptat mpotriva sentinei penale n privina creia nu a fost folosit calea de atac a apelului, ori dac apelul a fost retras n cazurile n care este vorba de o hotrre care poate fi atacat cu apel potrivit legii (este vorba de categoria hotrrilor pronunate de Tribunale sau de Triubunalul Militar Teritorial). Excepie: poate fi exercitat calea de atac a recursului mpotriva deciziei pronunate de ctre instana de apel chiar dac nu s-a uzat de calea de apel mpotriva sentinei, ns n acest caz, recursul este admisibil numai dac, prin decizia instanei de apel a fost modificat soluia dat prin sentin i numai n privina acestei modificri. Condiii : instana de apel modific soluia i dac privete doar partea modificat din soluie. Obiectul judecii n recurs Obiectul judecii l reprezint verificarea lucrrilor i a materialului cauzei penale prin prisma probelor care au fost administrate la prima instan i apel i pe baza nscrisurilor noi depuse la instana de recurs. n acest fel, n principiu, n faa instanei de recurs nu este admis dect o singur prob, i anume proba cu nscrisuri. n urma modificrilor aduse CPP prin Legea Nr. 356/2006, dac se constat c inculpatul nu afost ascultat de prima instan i de instana de apel, dup caz, ori instanele anterioare de fond i apel nu au pronunat o hotrre de condamnare, ascultarea inculpatului de ctre instana de recurs este obligatorie. Instanta l ntreab pe inculpat dac dorete sa dea declaraie, iar dac nu dorete, acesta nu poate fi obligat s dea declaraie. Totodat, sub aspectul obiectului judecii n recurs, instana de recurs are obligaia de a examina cauza nu sub toate aspectele, ca n cazul apelului, ci doar n limita motivelor de casare, amotivelor care au fost formulate de titular i a celor care trebuie luate n considerare din oficiu de instana de recurs. Motivarea recursului Spre deosebire de apel, recursul trebuie motivat, motivareafiind obligatorie. Ea trebuie s aib loc ntr-o anumita form, spre deosebire de apel, i anume n scris, printr-o cerere scris fie odat cu declaraia de recurs, fie printr-un memoriu separat. Memoriul cu motivele de recurs trebuie s fie depus la instana de recurs cu cel putin 5 zile naintea termenului stabilit pentru judecarea recursului, termenul de 5 zile fiind un termen de regresiune (adic se calculeaz n ordinea invers ascurgerii timpului, adic dinspre momentul de expirare spre momentul de curgere, de nceput al acestui termen); termenul este imperativ, el neputnd fi nclcat. Consecin : termenul se consider respectat nu n situaia n care nuntrul termenului memoriul este depus la serviciul potal, ci din momentul n care memoriul cu motivele de recurs este depus la sediul instanei (momentul nregistrrii la registratura instanei). Nerespectarea acestui termen, mai exact

nemotivarea recursului cu respectarea termenului de 5 zile, face ca recursul s nu mai poat fi luat n considerare de ctre instana de recurs. Instana de recurs nu poate lua n considerare dect motivele de recurs care sunt depuse la instan n termenul de cel mult 5 zile. Excepii : a) situaia n care exist motive care trebuie luate n considerare din oficiu de ctre instana de recurs, motivele fiind cele de procedur, cele formale ; b) situaia n care exist motive de recurs care trebuie luate n considerare din oficiu de instan doar atunci cnd hotrrea luat a fost n defavoarea inculpatului ntr-un singur caz : atunci cnd n mod greit, instana de fond sau de apel nu a constatat c pedeapsa aplicat este graiat. De asemenea, atunci cnd recursul privete o hotrre care nu este susceptibil de apel (cazul majoritar), examinarearecursului nu mai este limitat la motivele de casare prevzute n art. 3859 alin. (1) i (2) CPP. n acest caz, examinarea recursului se poate realiza, ca n cazul apelului, prin prisma oricror motive de fapt i de drept conform art. 3856 alin. (3) CPP. n cazul acestor hotrri instana de recurs nu mai este limitat doar la administrarea probei cu nscrisuri, ci n faa instanei de recurs pot fi administrate orice probe noi sau, dac instana apreciaz c necesar, pot fi readministrate probele care au fost administrate anterior de instanele precedente. De asemenea, n cazul acestor hotrri, motivarea recursului nu este obligatorie (pot fi motivate i oral chiar n ziua judecii recursului). Motivele de recurs : Legea Nr. 2/2013 a eliminat din cadrul motivelor de recurs un numr de 11 motive. naintea interveniei legii existau 22 de motive de recurs, n prezent rmnnd doar 11 motive. Motivele de recurs pot fi mprite n dou mari categorii : 1. Motive formale sau de procedur constau n erori comise cu ocazia aplicrii normelor de procedur, erori formale; Pct. 1 al art. 3859 CPP judecata s-a realizat cu nclcarea dispoziiilor legale referitoare la competena dup materie sau dup calitatea persoanei; nseamn c att judecata n prim instan, ct i cea n apel este necesar s se fi realizat de o instan necompetent. Pct. 3 nu au fost respectate dispoziiile legale referitoare la compunerea instanei, nu a fost respectat principiul continuitii completului de judecat sau a existat un caz de incompatibilitate dintre cele prevzute de lege ( art. 46 52 CPP). Acest caz include trei situaii distincte : a) compunerea instanei, care trebuie examinat att sub aspect funcional (ceea ce nseamn c dac legea prevede o compunere special ea trebuie respectat), ct i sub aspect constitutiv, adic al numrului de judectori; b) respectarea principiuluicontinuitii completului de judecat acest principiu cere ca toate probele s fie administrate n faa aceluiai complet de judecat; astfel se consider c este nelegal compunerea instanei atunci cnd hotrrea este dat de judectori care nu au luat parte la dezbateri; c) cnd vreunul din judectorii care au format completul de judecat era incompatibil. Pct. 4 edina de judecat nu a fost public, cu excepia cazurilor de nepublicitate prevzute de lege. Privete respectarea principiului publicitii edinelor de judecat sub sanciunea nulitii absolute. -

Pct. 5 judecata s-a realizat fr participarea procurorului sau a inculpatului atunci cnd prezena acestora este obligatorie potrivit legii. Participarea procurorului este obligatorie n toate cazurile prevzute n art. 315 CPP, prezena inculpatului fiind obligatorie ntr-un singur caz : cnd acesta este n stare de deinere. Cnd se constata pct. 5 este caz de nulitate absolut i de casare. Pct. 6 prin eliminarea cazului cu referire la faza de urmrire penal. Astfel, este caz de casare cnd judecata a avut loc n absena aprtorului cnd prezena acestuia era obligatorie potrivit legii (n cazurile de asistenjuridic obligatorie care se sancioneaz, n caz de nerespectare, cu nulitatea absolut). Toate aceste cazuri sunt cazuri de nuliti absolute. 2. Motive de casare de fond sau substaniale - constau n erori de drept material : Pct. 12 nu sunt ntrunite elementele constitutive ale unei infraciuni, sau instana a dispus condamnarea inculpatului pentru o fapt pentru care nu s-a dispus trimiterea n judecat a acestuia, cu excepia situaiilor prevzute de art. 334 - 337 CPP. Acest caz de casare cuprinde dou situaii distincte : a) nentrunirea tuturor elementelor contitutive ale unei infraciuni instana nu poate dispune condamnarea pentru c o infraciune presupune existena unui coninut constitutiv care trebuie s fie cel care este n norma de incriminare, fiind alctuit din mai multe elemente cerute de definiia legal a infraciunii i care trebuie analizat raportat la probele existente la dosarul cauzei; b) s-a dispus condamnarea cu depirea limitelor rechizitoriului, adic pentru o fapt pentru care nu exist rechizitoriu, excepie fcnd situaiile prevzute de lege. Pct. 13 inculpatul a fost condamnat pentru o fapt care nu este prevzut de legea penal inculpatul trebuia achitat conform art. 10 lit. b). Fapta trebuie sa fie incriminat. Pct. 14 (modificat : s-a eliminat n cazurile de casare cel constnd n greita aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei) instana a aplicat pedepse nafara limitelor prevzute de lege (minim special i maxim special). Ne regsim n situaia unei pedepse nelegal aplicate. Pct. 15 : modificat prin Legea Nr. 2/2013 exist motiv de casare atunci cnd pedeapsa nu a fost graiata, graierea nefiind facultativ, ci obligatorie, sau invers, atunci cnd n mod greit s -a constatat c pedeapsa aplicat inculpatului este graiat. Pct. 16 n mod greit s-a dispus ncetarea procesului penal, s-a facut o greit aplicare a prevederilor art. 10 lit f-j. Pct. 16 abrogat alt ncadrare juridic dat faptei. Pct 172 hotrrea atacat este contrar legii atunci cnd se constat c prin hotrre s-a fcut o greit aplicare a legii. Acest caz privete dou situaii distincte de nclcare a legii : a) cnd hotrrea este contrar legii : atunci cnd instana nu a dat o dispoziie care eraobligatorie potrivit legii i atunci cnd instana a dat o dispoziie care era n mod expres interzis de lege; b) cnd s-a fcut o greit aplicare a legii : n toate celelalte cazuri.

Potrivit alin. (2) al art. 3859 CPP aceste motive pot conduce la casarea hotrrii nu numai n latura penal, ci i n latura civil a procesului penal. Alineatul (3), modificat prin LegeaNr. 2/2013 prevede care sunt cazurile n care trebuie luate n considerare ntotdeauna din oficiu motivele de casare (primele 5 motive, motivele formale) i care sunt cazurile n care pot fi luate n considerare din oficiu doar dac au influenat hotrrea n defavoarea inculpatului (doar un singur caz : greita aplicare a graierii).

Curs 14

Cile extraordinare de atac

Spre deosebire de cile ordinare de atac, cile extraordinare de atac se ndreapt mpotriva unor hotrri penale definitive. Hotrrile date de instanele penale rmn definitive aa cum sunt definite n art. 416, 4161 i 417 CPP. Cile extraordinare de atac sunt considerate excepii de la regula autoritii de lucru judecat, fiind remedii ale erorilor constatate cu ocazia pronunrii unor hotrri penale definitive. Exist n prezent trei categorii de ci extraordinare de atac : contestaie n anulare, revizuire i recurs n interesul legii. Primele dou ci de atac sunt ci extraordinare de atac utile, iar recursul n interesul legii nu poate fi considerat o cale de atac util din moment ce nu produce efecte asupra situaiei prilor n proces.

Contestaia n anulare
Este o cale de atac n principiu de anulare, prezentnd similitudini cu recursul. Cazurile de contestaie sunt reglementate n art. 386 CPP de la it. a) - e). Contestaia n anulare este o cale de atac de anulare pentru motivele reglementate la literele a), b) i e) din art. 386. Pentru cazurile de la literele c) i d) contestaia n anulare este o cale de atac de retractare pentru c n aceste cazuri contestaia n anulare trebuie s rezolve fondul cauzei, fiind de competena instanei de recurs care, n acest fel este pus n situaia de a-i retracta propria hotrre. Cazurile de contestaie n anulare sunt limitativ i exhaustiv reglementate n CPP : 1. La judecata n recurs partea a lipsit, fiind nelegal citat pentru termenul la care s a judecat recursul;

Acest prim caz de anulare poate fi invocat de orice parte n procesul penal. Condiiile de reinere a acestui caz de anulare : a) La termenul stabilit pentru judecata recursului, partea care a formulat contestaia n anulare (partea interesat) a lipsit; b) Lipsa trebuie s se datoreze nerespectrii dispoziiilor legale privind citarea; Sunt posibile dou ipoteze : fie partea nu a fost citat deloc, fie partea a fost citat, dar citarea s-a realizat cu nclcarea dispoziiilor legale. c) Citarea trebuie s se realizeze pentru termenul care a fost stabilit n vederea judecrii recursului; 2. La judecarea recursului partea care a formulat cererea de contestaie n anulare a lispit, dei a fost legal citat, dar nu s-a prezentat pentru c a fost n imposibilitate de a se prezenta, ci i n imposibilitate de a ncunotiina instana. Acest caz de contestaie n anulare poate fi invocat de orice parte din procesul penal. Condiii : a) Partea s fi lipsit de la judecarea recursului; b) Partea s fi fost legal citat; este necesar ca la dosarul cauzei s existe dovada ndeplinirii procedurii de citare. c) Partea trebuie s se afle n imposibilitate obiectiv de a se afla la edin; aceast imposibilitate trebuie s se datoreze unor situaii obiective de nenvins. De asemena, acest caz trebuie s fie probat d) Partea care a lipsit de la judecarea recursului s se afle n incapacitate de a ncunotiina instana; 3. n mod nelegal, instana de recurs nu s-a pronunat cu privire la un caz de ncetare a procesului penal : unul dintre cazurile reglementate la art. 10 de la lit. f) i)1, ns numai dac la dosaru cauzei n recurs au existat probe privind cazul de ncetare a procesului penal. Acest motiv de contestaie n anulare poate fi invocat de orice parte procesual i de procuror. condiii : a) Instana de recurs nu s-a pronunat asupra cazului prezentat de ncetare a procesului penal; nu este suficient cnd a respins cererea de reinere a acestui caz, ci s nu se fi pronunat deloc. b) Proba acestui fapt trebuie s se afle la dosarul cauzei; Altfel spus, la dosarul cauzei trebuie s existe probe din care s rezulte existena vreunui caz de ncetare a procesului penal. 4. Situaia n care se constat existena autoritii de lucru judecat.

Acest caz de contestaie n anulare poate fi invocat doar de inculpat i de ctre procuror. Este un caz de contestaie n anulare de fond. Exist autoritate de lucru judecat atunci cnd exist identitate de fapt i de persoan. Instana competent n acest caz este instana care a dat ultima hotrre care a rmas defintiiv. Spre deosebire de cazurile precedente, competena nu mai revine instanei de recurs. 5. Omisiunea instanei de recurs de a proceda la judecarea recursului fr ca, n prealabil s l asculte pe inculpat n cazurile n care ascultarea inculpatului este obligatorie potrivit legii. Ascultarea inculpatului de ctre o instan de recurs este obligatorie cnd acesta nu a fost ascultat de instanele precedente indiferent de soluia pronunat i cnd se constat c soluia pronunat de instanele precedente este o soluie de necondamnare. n acest caz nu are importan dac incupatul a fost ascultat sau nu de ctre instan. Altfel spus, instana avea obligaia s l sculte pe inculpat cnd instana fondului sau a apelului, dup caz, au pronunat o hotarare de achitare. Procedura contestaiei n anulare Contestaia n anulare se declaneaz printr-o cerere scris care trebuie s conin n mod obligatoriu cazul de contestaie n anulare i motivul care st la baza cazului de contestaie n anulare invocat. Mai trebuie s conin indicarea mijloacelor de prob din care rezult necesitatea contestaiei n anulare, meniuni privind identitatea persoanei, dosarul n care s-a dat hotrrea, instana competent. Cererea trebuie datat i semnat. Termenul de introducere este de cel mult 10 zile de la nceperea executrii pentru prile mpotriva crora se face executarea, iar pentru celelalte pri termenul de contestaie n anulare este de 30 de zile de la data pronunrii hotrrii i dup rmnerea ei definitv. Pentru procuror termenul este de 30 de zile de la pronunarea hotrrii definitive. De la aceast regul (termenul pentru orice parte) exist o singur excepie care vizeaz cazul de contestaie n anulare ce face referire la autoritatea de lucru judecat : n aceast situaie contestaia n anulare poate fi formulat oricnd de ctre inculpat i procuror, nefiind necesar s existe aceeai ncadrare juridic . Procedura de judecat Se realizeaz n dou etape :

a) Etapa examinrii n principiu se realzieaz n camera de consiliu fr citarea prilor pentru cazul reglementat de lit. d) art. 386 CPP - se fixeaz direct termen pentru judecarea contestaiei. Participarea procurorului n etapa examinrii n principiu, chiar dac nu exist o dispoziie legal expres, este obligatorie, fapt ce rezult din art. 390 CPP. Presupune verificarea condiiilor de admisibilitate dup cum urmeaz : - Trebuie verificat dac contestaia se ndreapt mpotriva unei decizii defintiive - Dac exist unul dintre cazurile de la art. 386 - Dac cererea a fost formulat de ctre o persoan care poate face contestaie n anulare - Daca cererea a fost formulat n termenul legal. De asemenea instana de recurs are obligaia de a se pronuna i cu privire la suspendarea hotrrii pn la soluionarea contestaiei n anulare. Daca instana constat c nu sunt ndeplinite aceste condiii, poate da o decizie de respingere n principiu a contestaiei n anulare, decizie care este defintiv. Dac instana apreciaz c cererea ndeplinete condiiile de admis ibilitate, va da o ncheiere de admitere n principiu i va fixa un termen de judecat dispunnd citarea prilor pentru termenul stabilit. b) Etapa de judecare a contestaiei n anulare. Are ca obiect cazul de contestaie invocat n cerere. Este inadmisibil completarea cererii cu un alt caz de contestaie n anulare n aceast etap. Judecata contestaiei n anulare se face dup regulile privind judecata recursului. Dac instana de recurs admite contestaia n anulare, va dispune n mod expres i anularea hotrrii atacate, dup care va fixa termen pentru rejudecarea recursului sau pentru rejudecarea cauzei dup casare. Se face distincie n art. 392 alin. (1) CPP ntre rejudecarea recursului i judecarea cauzei dup casare pentru hotrrile penale defintive care sunt supuse contestaiei n anulare, care sunt de dou feluri : fie asupra recursului, fie decizile date de instana de recurs, dar dup casare. Regulile pentru rejudecarea cauzei dup casare au loc dup regulile judecii n prim instan. Instana la care a rmans definitiv ultima hotrre (instana competent de a soluiona contestaia n anulare) are obligaia de a ataa doarul n care a fost pronunat hotrrea penal definitiv anterioar. Dac instana constat c hotrrea penal atacat a fost dat cu nclcarea autoritii de lucru judecat, va admite contestaia i va

anula ultima hotrre pronunat. Ca efect al anulrii ultimei hotrri este meninut n hotrrea penal iniial n acest caz instana se pronun prin sentin dac ultima hotrre a rmas definitiv la prima instan, sentina putnd fi atacat cu apel sau cu recurs, dup caz. Hotrrea poate fi decizie n apel dac ultima hotrre a rmas defintiiv la instana de apel, situaie n care poate fi atacat cu recurs, sau poate fi decizie n recurs dac ultima decizie a rmas definitiv la instana de recurs.

Revizuirea
Sub aspectul naturii juridice, este o cale de atac att de retractare, ct i de reformare, este o cale de atac de fapt. Poate privi att latura penal, ct i latura civil a cauzei, poate privi doar o parte din fapte i o parte dintre persoanele la care se refer hotrrea atunci cnd hotrrea se refer la mai multe fapte i la mai multe persoane.

Cazurile de revizuire : 1. Cnd s-au descoperit ulterior fapte sau mprejurri pe care instana penal nu le a cunoscut la soluionarea cauzei. Aceste fapte sau mprejurri trebuie s aib caracter de noutate i trebuie s nu fi fost cunoscute de instanele care au judecat cauza pn n momentul n care a rmas definitiv hotrrea penal atacat. n aceast situaie nu este suficient ca aceste fapte sua mprejurri s nu fi fost cunoscute doar de instana de recurs, ci nici de prima instan i nici de instana de apel (dac exist) i nici de recurs. Noiunea de fapte sau mprejurari nu trebuie confundat cu aceea de probe. Nu este ndeplinit acest caz de revizuire dac se constat c asemenea fapte sau mprejurri au fost invocate n faa instanelor, dar ele nu au putut fi stabilite datorit inexistenei mijlocului de prob. Este necesar ca aceste fapte sau mprejurri noi invocate s fie n msur s conduc la o soluie radical, adic la o soluie diametral opus celei pronunate de instana mpotriva creia se ndreapt cererea de revizuire. n acest caz a fost consacrat sistemul revizuirii totale.

Revizuirea este inadmisibil dac faptele sau mprejurrile noi conduc doar la o atenuare a rspunderii penale. 2. Svrirea infraciunii de mrturie mincinoas de ctre martor, expert sau interpret dac acesta are legtur cu cauza prin care s-a pronunat hotrrea penal defintiiv mpotriva creia se ndreapt cererea de revizuire. Condiii : - Mrturia, expertiza sau traducerea s fi influenat soluia. Altfel spus, dac nu exist acea mrturie mincinoas sau acea expertiz, soluia care putea fi dat de instana care a soluionat fondul, sau de instana a crei hotrre a rmas defintiv putea s fie alta. - Existena acestui caz de revizuire nu poate fi dovedit dect prin mijloacele de procedur expres prevzute de lege. Proba acestui caz se poate face printr-o hotrre definitv (nu doar hotrrea definitiv de condamnare, poate exista i o hotrre de achitare n temeiul art. 10 lit. b1) ) sau prin ordonana procurorului dac procurorul a dispus asupra fondului cauzei. Dac nu se poate proba acest caz, atunci proba se poate face n cursul procedurii de revizuire n faa instanei penale. 3. Existena unui nscris care s fi fost declarat fals i care a servit la pronunarea soluiei. Condiii : - nscrisul trebuie s fi fost declarat fals; - nscrisul declarat fals s stea la baza soluiei pronunat prin hotrrea care a rmas defintiv; - Proba acestui caz se poate face printr-o hotrre judectoreasc defintiv sau prin ordonana procurorului; 4. Se constat comiterea unei infraciuni care are legatur cu cauza n care s -a dat hotrrea penal defintiv. Infraciunea s fi fost comis de judector, procuror sau de persoana care a efectuat acte de cerctere penal. Acest caz se poate proba prin hotrrea judectoreasc definitiv, prin ordonana procurorului sau prin orice alt mijloc de prob n cursul procedurii de revizuire. 5. Inconciliabilitatea unor hotrri penale defintiive dac exist dou sau mai multe hotrri penale care nu se pot concilia. Nu vorbim de autoritatea de lucru judecat, este vorba de hotrri penale care conin dispoziii potrivnice cu privire la anumite situaii sau aspecte de fapt.

Acest caz de revizuire devine incident atunci cnd se constat c hotrrile privesc aceeai fapt material, dar persoane diferite, sau atunci cnd hotrrile privesc aceeai persoan, dar faptele materiale sunt altele, sau cnd hotrrile privesc fapte diferite i persoane diferite, dar nu se pot concilia. Declanarea revizuirii se face printr-o cerere scris care se adreseaz procurorului din cadrul parchetului de pe lng prima instan, adic de pe lng instana care a judecat cauza n fond. Cererea trebuie s conin cazul de revizuire, temeiul de fapt din care rezult cazul i trebuie s indice mijloacele de prob din care rezult cazul de revizuire, hotrrea penal defintiiv i dosarul n care s-a dat aceasta. Cererea de revizuire poate fi formulat de oricare dintre pri. n cazul persoanei condamnate cererea poate fi formulat i de sotul acesteia sau de rudele apropiate att nainte, ct i dup decesul persoanei respective (revizuirea poate fi introdus i dup decesul persoanei). Dac condamnatul decedeaz procesul penal n procedura revizuirii nu nceteaz, ci continu, prin derogare de la principiul potrivit cruia decesul unei persoane stinge aciunea penal. Revizuirea poate fi formulat i de procuror. De asemena, persoanele cu funcie de conducere din cadrul unitilor la care se refer art. 145 CP au obligaia de a informa procurorul cu privire la orice fapt i orice mprejurare care ar ntemeia o cerere de revizuire. Omisiunea acestor persoane de a ncunotiina procurorul constituie infraciune. n cazul n care titularul este chiar procurorul nu se mai ntocmete o cerere, ci procurorul se sesizeaz din oficiu prin p-v. n acest caz revizuirea poate fi nu numai n favoarea celui condamnat, ci i n defavoarea acestuia. Termenul de introducere al termenului de revizuire : n favoarea condamnatului revizuirea poate fi formulat oricnd (de la momentul la care hotrrea judectoreasc de condamnare a rmas definitiv, fie nainte de executare, fie n cursul executrii, fie ulterior executrii hotrrii definitive); n defavoarea celui condamnat, revizuirea poate fi cerut n termen de un an care curge la momente diferite n raport de cazul de revizuire invocat (Art. 398 CPP termenele). Pentru ultimul caz de revizuire nu exist nici o prevdere n legtur cu termenul, rezultnd c, ntr -o astfel de situatie, revizuirea poate fi introdus oricnd. Profesorul zice c nici acest caz de revizuire nu este exclus de la termen atunci cnd este formulat n defavoarea inculpatului, pentru acest caz termenul (de un an) curgnd de la data la care titularul revizuirii a luat cunotin despre existena unor hotrri udectoreti care nu se pot concilia.

Spre deosebire de contestaia n anulare, revizuirea declaneaz o procedur prealabil n faa procurorului. Astfel revizuirea se realizeaz n dou etape distincte : n faa procurorului ; Are la baza sistemul revizuirii mijlocite, adic revizuirea nu se adreseaz direct instanei, ci mai nti procurorul. Procurorul din cadrul parchetului de pe lng instana care a judecat cauza n prim instan deschide procedura de revizuire fie printr-o rezoluie pe care o menioneaz pe cerere, fie printr-un p-v atunci cnd procedura este iniiat de procuror din oficu. Daca procurorul constat c cererea este incomplet atunci are obligaia de a -l chema pe revizuent n faa sa i de a lua msuri pntru completarea cererii de revizuire. Dac apreciaz c sunt necesare verificri prin administrarea de probe, procuroru dispune n mod expres asupra probelor prin ordonan. De asemenea, dac consider c este necesar, va proceda la ascultarea revizuen tului. Procurorul poate proceda la administrarea de probe, la ascultarea de persoane i la administrarea tuturor probelor pe care acesta le apreciaz ca necesare . n acest caz poate delega organul de cercetare penal, fiind aplicabile dispoziiile cuprinse n art. 217 alin. (4) CPP. n orice caz, cercetrile nu pot dura mai mult de dou luni, termen care curge din momentul n care procurorul a primit cererea i aceasta a fost nregistrat la parchet. La finalul cercetrilor, procurorul formuleaz concluzii de admitere sau de respingere a cererii de revizuire (chiar dac procurorul formuleaz concluzii de respingere, acesta este totui obligat s sesizeze instana cu cererea de revizuire). Procurorul nu poate refuza naintarea cererii instanei competente s judece revizuirea. - n faa instanei de judecat; Competena de judecat a cererii de revizuire revine unei singure instane, i anume primei instane (instana care a soluionat fondul cauzei). Este un RIL ntotdeauna competena revine instanei de fond chiar dac la data introducerii cererii a intervenit o lege care a modificat competena instanei care a souionat iniial cauza. Judecata se realizeaz n dou etape : de examinare n principiu; Examinarea n principiu se realizeaz n camera de consiliu, fr citarea prilor i fr participarea procurorului. Examinarea se realizeaz de judectorul desemnat pentru judecarea cauzei n prim instan. Acest -

judector nu fixeaz un termen de judecat, ci un termen pentru examinarea n principiu a cererii de revizuire. Privete verificarea condiiilor de form i de fond privind examinarea cererii, se verific dac se invoc un caz de revizuire, temeiul de fond, vreun mijloc de prob, se verific i probele strnse de procuror cu ocazia cercetrilor. Dac instana constat c nu sunt date suficiente care s justifice rejudecarea cauzei, atunci va da o sentin penal care este supus cilor de atac prevzute de lege. Dac n urma examinrii instana apreciaz c din probele strnse de procuror n cursul cercetrilor rezult date suficiente care s justifice presupunerea existenei unui caz de revizuire, instana va da o ncheiere prin care stabilete termenul de rejudecare i va dispune citarea prilor. De asemenea, concomitent cu admiterea n pincipiu, instana poate suspenda n tot sau n parte executarea hotrrii penlae defintive i poate lua msuri preventive dac consider c este necesar. Rejudecarea cauzei; Se realzieaz n faa primei instane care este competent. Este vorba de o judecat complet de fond care se face dup regulile privind judecata n prima instan. Cu ocazia rejudecrii instana de revizuire poate readministra toate probele strnse de procuror i poate administra probe noi, precum poate reamdinistra probele care au fost administrate iniial de ctre instan cu ocazia judecii precedente. n cazul special n care dou hotrri nu se pot concilia, odat cu admiterea n principiu, instana dispune reunirea cauzelor n care s -au dat hotrrile penale defintiive cu privire la care se decide c nu se pot concilia. n acest caz revizuirea este ndreptat mpotriva tuturor hotrrilor care nu se pot concilia, nu doar mpotriva uneia dintre ele. n urma rejudecrii, instana poate s resping cererea, respingerea dispunndu-se prin sentin penal. Prof : aceast sentin nu este supus cilor de atac pentru c este o sentin n fond. n situaia n care instana apreciaz c cererea trebuie admis, dispune prin sentin admiterea cererii ca ntemeiat. n acest caz soluia va fi insoit de o soluie subsecvent prin care se va dispune asupra fondului cauzei. Pentru celelalte cazuri, cele nafar de cazul cnd dou hotrri nu se pot concilia, instana poate modifica cuantumul pedepsei, poate nlocui

o pedeaps a nchisorii sau poate agrava tratamentul sancionator. n cazul literelor b), c) i e) de la art. 394 CPP revizuirea este admisibil i atunci cnd prin intermediul ei se urmrete agravarea sau atenuarea regimului sancionator. Revizuirea poate fi total sau parial. Dac instana admite cererea de revizuire pentru cazul n care dou hotrri definitive nu se pot concilia atunci va desfina una din hotrri i va menine dispoziiile din hotrrea pe care instana o apreciaz c are la baz o situaie de fapt conform cu realitatea. Proceduri de revizuire speciale : cele prevzute la art. 4081 i 2082 CPP.
1. Revizuirea n cazul hotrrilor Curii Europene a Drepturilor Omului Acest caz de revizuire a fost introdus n Codul de procedur penal prinegea nr. 576/2004 ca efect al abrogarii vechilor dispozitii procedurale care au reglementat fostul recurs in anulare. Legiuitorul a renuntat la aceasta cale de atac extraordinara, fara sa o inlocuiasca insa cu o cale de atac extraordinara corespunzatoare. Odata cu eliminarea recursul in anulare s-a introdus in CPP revizuirea in interesul drepturilor omului (in cazul hotararilor definitive date de Curtea European a Drepturilor Omului - art. 408 ind 1). Este vorba de o noua conceptie a legiuitorului, care considera ca existenta unei hotarari a Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care se constata, in cauza penala in care s-a dat o hotarare defintiva, incalcarea unor prevederi ale Conventiei europene, reprezinta o chestiune de fapt nu una de drept. Conditiile privind exercitiul revizuirii intr-o asemenea situatie sunt diferite de cele care privesc revizuirea in sensul traditional. Astfel, in acest caz, exericitiul revizuirii presupune indeplinirea in mod cumulativ a urmtoarelor conditii: Sa existe o hotarare penala definitiva pronuntata de o instanta penala; Aceasta conditie face ca revizuirea in interesul drepturilor omului sa faca parte din categoria cailor de atac extraordinare. In cauza penala in care s-a dat o hotarare defintiva sa existe o hotarare definitiva a Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat incalcarea vreunui drept, dintre drepturile care sunt prevazute in Conventie sau in protocoalele aditionale care fac parte din Conventie. Conditia care se cere este ca hotrrea sa fie definitiva potrivit art. 44 din Conventie. Este definitiva hotararea data de marea camera. Deopotriv, poate avea caracter definitiv si o hotarare a unei camere, atunci cand partea interesata a formulat o declaratie de renuntare la calea de atac a recursului adica de renuntare la retrimiterea cazului la marea camera, cu respectarea termenului de 3 luni de la pronuntarea hotararii. De asemenea, este definitiva hotararea unei camere a

CEDO si atunci cand, fara a exista o declaratie de renuntare la retrimiterea cauzei, nu s-a exercitat calea de atac a recursului impotriva hotararii data de camera. In acest caz hotararea camerei ramane definitiva la data expirarii termenului de 3 luni. Este necesar sa se constate o incalcare grava a vreunuia din drepturile prevazute in Conventie. Legea nu precizeaza ce inseamna incalcare grava. In absenta unei precizari, caracterul grav al incalcarii se apreciaza in raport de influenta acesteia asupra solutiei pronuntate de instanta penala interna, ceea ce inseamna ca este necesar sa reprezinte o incalcare esentiala care sa aiba ca efect influentarea solutiei. Este necesar ca incalcarea dreptului prevazut de conventie sa fie actuala, ceea ce face ca efectele acestei incalcari sa se produca la momentul la care se formuleaza cererea de revizuire. Nu este indeplinita aceasta conditie daca la momentul introduceriii cererii de revizuire au incetatat consecintele incalcarii constatate de CEDO. Remedierea consecintelor incalcarii dreptului prevazut de Conventie sa fie posibila pe calea revizuirii.

Procedura de revizuire n aceasta situatie se declanseaza printr-o cerere. Cu toate ca legea nu prevede in mod expres, dupa parerea noastra, cererea trebuie sa fie scrisa. Ea se adreseaza ICCJ. Competenta apartine, dupa prevederile CPP, completului de 5 judecatori. In absenta unor prevederi legale, cererea de revizuire va trebui sa contina date privind identitatea titularului precum si date privind hotararea penala definitiva a instantei interne si date privind hotararea penala definitiva a CEDO. De asemenea, la cerere se ataseaza hotararea la care se face referire in cuprinsul cererii. Cu privire la titulari, cererea poate fi facuta de persoana a carui drept a fost incalcat sicu privire la care exista o hotarare definitiva a CEDO. Aceasta este persoana care a avut calitate de parte in procesul penal intern si, de asemenea, calitate de parte in cererea formulata la CEDO impotriva statului roman. Deopotriv, cererea de revizuire mai poate fi formulata si de sot sau o ruda apropiata pentru condamnat, chiar si dupa moartea acestuia. Cererea poate fi formulata si de procuror. Din continutul reglementarii rezulta ca revizuirea poate fi atat in favoarea condamnatului cat si in defavoarea acestuia. Titular al cererii nu este doar condamnatul sau inculpatul ci poate fi si partea vatamata, partea civila i partea responsabil civilmente. In privinta termenului, spre deosebire de reglementarea traditionala a revizuirii, nu se face deosebire sub aspectul termenului dupa cum cererea este in favoarea sau in defavoarea

condamnatului. In toate cazurile, termenul de introducere a cererii de revizuire pe temeiul existentei unei hotarari definitive a CEDO este de 1 an si curge, in actuala reglementare - dupa modificarile aduse prin legea 356/2006 - nu de la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii CEDO in forma tradusa in limba romana ci de la data la care hotrrea CEDO a ramas definitiva. Partea interesata poate lua cunostinta de continutul hotrrii in orice mod. Cu toate acestea, publicarea hotararii in Monitorul Oficial reprezinta modul oficial in care persoana interesata este informata cu privire la solutia data de CEDO si de aceea credem ca, de lege ferenda, textul ar trebui reformulat in sensul de a se da posibilitate partii interesate sa formuleze cererea inainte de publicarea in Monitorul Oficial oricand, dar nu mai tarziu de 1 an de la data publicarii in Monitorul Oficial. In ceea ce priveste procedura, avand in vedere ca revizuirea se intemeiaza pe o hotarare defintiva a unei Curti externe, au fost suprimate cele dou etape preeliminare si anume etapa prealabila in fata procurorului si etapa admiterii in principiu in fata instantei. De aceea, procedura debuteaza in mod direct cu judecata in fond a cererii de revizuire. Dupa sesizarea ICCJ, instanta va putea dispune fie din oficiu, fie la cererea procurorului sau a partii interesate, suspendarea executarii hotararii penale definitive atacate. Suspendarea se impune atunci cand la data la care se judeca cererea de revizuire partea interesata se afla in executarea unei pedepse. Suspendarea are caracter judiciar, ca atare, ea trebuie dispusa, neoperand de drept. Judecata are loc cu citarea partilor. Ea se realizeaza cu respectarea regulilor comune privind citarea. Desi textul procedural nu face nici o distinctie, procedura de citare trebuie ndeplinit cu partile interesate. De asemenea, daca partea este arestata sau in stare de detinere, chiar in alta cauza, prezenta acesteia la judecata este obligatorie. De aceea, in acest caz, dispozitia de citare este insotita si de cea de aducere. Participarea procurorului este obligatorie in toate cazurile. Structura judecatii. Judecata se realizeaza nu dupa regulile judecatii in prima instanta, ca in cazul revizuirii obisnuite, ci dup regulile de judecata ale recursului. Asa fiind, judecata nu contine in structura ei stadiul cercetarii judecatoresti. Ea se limiteaza doar la dezbateri judiciare, astfel incat, instanta are obligatia de a a acorda cuvantul mai intai procurorului cu privire la toate aspectele care privesc fondul cererii de reizuire dupa care va acorda si cuvantul partilor prezente. Acestea daca sunt prezente la judecata pot pune concluzii in fata instantei. Dupa ascultarea procurorului si a partilor instanta va trece la deliberare si la luarea hotararii. Pentru ca legea nu contine o dispozitie particulara, sedinta de judecata este publica. Solutionarea cererii. Solutii posibile:

1. Instanta respinge cererea de revizuire. Instanta va dispune respingea cand cererea este tardiva (cand s-a facut cu incalcarea termenului de 1 an de la pronunarea hotrrii definitive). 2. Instanta respinge cererea ca inadmisibila daca ea nu prezinta conditiile de forma cerute de lege sau cererea nu se indreapta impotriva unei hotarari penale definitive. In fine, cererea poate fi respinsa si ca nefondata. Este nefondata cererea cand se constata ca la data cand s-a sesizat instanta au disparut consecintele incalcarii dreptului prevazut in Conventie (ex: gratiere, reabilitare). 3. Admite cererea cand instanta constata ca CEDO a constatat o violare grava a unui drept al Conventiei printr-o hotarare definitiv in cauza penala in care instanta penala a pronuntat o hotrre penala definitiva. In situatia in care instanta admite cererea va pronunta una din cele dou solutii care sunt subsecvente, prevazute in mod expres in aliniatul 11 din art. 4081, dup cum urmeaz : a. Instanta, dupa ce admite cererea, desfinteaza hotrrea penala atacata dupa care procedeaza la rejudecarea cauzei (retine cauza) si in urma rejudecarii inlatura consecinta produsa asupra solutiei de incalcarea a dreptului constatat de CEDO; b. Instanta, admitand cererea, desfinteaza hotararea si trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotrrea penala cu privire la care CEDO a constatat incalcarea vreunui drept prevazut de Conventie, atunci cand instanta apreciaza ca este necesara administrarea unor probe. In acest caz procedura de judecata este aceea a judecarii recursului dupa casare cu trimitere. Trimiterea se realizeaza la o instanta de fond. ICCJ se pronunta printr-o decizie care are caracter definitiv.

2. Revizuirea in cazul decizilor Curtii Constitutionale Aceasta revizuire a fost introdusa in CPP in art. 408 2,ca urmare a abrogarii ultimului aliniat din art. 303 CPP, prin Legea nr. 177 din 2010 prin care s-a eliminat, din motive de celeritate, suspendarea obligatorie, de drept a judecatii in cazurile in care au fost ridicare exceptii de neconstitutionalitate in fata instantei penale. Practic, prin eliminarea suspendarii, decizia prin care s-a admis o exceptie de neconstitutionalitate nu mai poate avea vreun efect asupra procesului penal atunci cand acesta s-a finalizat printr-o hotarare penala definitiva. Aceasta este solutia prin care legiuitorul a creat posibilitatea introducerii unei cereri de revizuire impotriva unei hotarari penale definitive care s-a baza pe un text de lege declarat ulterior neconstitutional printr-o decizie a Curii Constituionale. In acest fel legiuitorul asimileaza decizia CCR cu o chestiune de fapt, un element de fapt care justifica nu anularea ci revizuirea unei hotarari penale definitive.

Conditiile sunt diferite de cele care privesc o cerere de revizuire dupa procedura comuna. Ele sunt stricte si sunt in numar de doua: 1. Cererea de revizuire trebuie sa se indrepte impotriva unei hotarari penale definitive. Ea demonstreaza ca ne aflam in prezenta unei cai de atac extraordinare. 2. Solutia pronuntata sa aiba la baza o dispozitie legala care a fost ulterior declarata neconstitutionala printr-o decizie a CCR. Aceasta conditie este indeplinita atunci cand solutia are la baza o alta dispozitie legala decat aceea care a fost declarata neconstitutionala, dar care nu poate fi disociata de dispozitia legala care a fost declarata neconstitutionala. In acest caz, revizuirea se declanseaza printr-o cerere care trebuie sa fie scrisa. Ea se adreseaza insa instantei care a pronuntat hotararea penala definitiva, derogare de la regula bine cunoscuta potrivit careia revizuirea este de competenta primei instante. Cererea de revizuire poate fi introdus de partea interesata (partea la care se refera hotrrea penala definitiva pronuntata). De asemenea este titular al revizuirii si sotul si rudele apropiate in sensul art. 149 CP pentru condamnat, chiar dupa moartea acestuia. De asemenea, este titular al cererii de revizuire si procurorul. Cu privire la termen, acesta este de 3 luni din momentul publicarii deciziei in Monitorul Oficial. Care este natura dispozitiei legale declarate neconstitutionale? Dupa pararea noastra, dispozitia legala trebuie sa aiba legatura cu solutia, sa reprezinte temeiul juridic al solutiei. Poate fi o norma de drept penal sau poate fi, in egala masura, o norma de drept penal si o norma de procedura penala. Intrucat legea nu face nici o distinctie, dispozitia legala declarata neconstitutionala poate fi att de drept material ct i de procedura. Pe de alta parte, spre deosebire de revizuirea traditionala, revizuirea intemeiata pe o decizie a CCR nu cunoaste etapa prealabila in fata procurorului si nu cunoaste nici etapa de admitere in principiu in fata instantei. Ea cunoaste doar judecata directa, in fond, in fata instantei competente care este instanta la care a ramas definitiva hotararea. Sub aspectul procedurii si sub aspectul solutilor, legea face trimtiere explicita la procedura si solutiile prevazute pentru revizuirea in temeiul unei hotarari a CEDO. De aceea, este posibila fie respingerea cererii de revizuire ca tardiva, inadmisibila sau nefondata, fie admiterea cererii. In caz de admitere, este posibila o desfintare a hotararii penale atacate cu retinere pentru rejudecare, urmata de modificarea solutiei in raport de decizia CCR (ex: este vorba de neconstitutionalitatea unei norme de drept material se invoca exceptia de neconstitutionalitate a unui text de incriminare care este criticat ca nu satisface exigentele legalitatii incriminarii; daca ulterior se constata ca textul este neconstituional, atunci instanta va admite cererea ca fiind fondata, va desfiina hotrrea, va rejudeca cauza si va da o noua solutie prin inlaturarea textului de incriminare. In acest caz, spre deosebire de situatia revizuirii in temeiul unei hotarari CEDO, hotararea este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea la care se refera cererea de

revizuire. Daca este vorba de o hotarare care este supusa apelului si recursului, atunci hotararea data de instanta de revizuire este supusa acelorasi cai de atac.

Curs 15
Judecata recursului are aceeai structur : msuri premergtoare (1), edina de judecat (2) i deliberarea i luarea hotrrii (3). 1 Msurile premergtoare n privina msurilor premergtoare sunt aplicabile regulile generale, nafara crora exist i anumite particulariti : 1. ntotdeauna participarea procurorului este obligatorie; 2. Prile se citeaz este vorba de prile care au declarat recurs i cele la care se refer recursul; 3. Citarea inculpatului deinut este nsoit de dispoziia de aducere a acestuia n instan deoarece n cazul n care inculpatul se afl n stare de deinere, judecata recursului nu poate avea loc n absena acestuia, prezena personal a inculpatului la recurs fiind obligatorie. Excepie : n cazul msurilor preventive. Totodat, n cadrul msurilor premergtoare n recurs, preedintele completului de judecat legal investit poate dispune i ntocmirea unui raport scris, raportul scris fiind facultativ, nu obligatoriu. n situaia n care se ntocmete un raport scris el trebuie prezentat la dosarul cauzei cu cel putin 5 zile nainte de termenul stabilit pentru judecata recursului. Raportul scris se ntocmete de unul din membrii completului de judecat (judector), cu excepia cazului n care instana de recurs este ICCJ, cnd raportul scris se va ntocmi de magistratul asistent al ICCJ. Raportul trebuie s cuprind meniuni privind obiectul procesului, meniuni privind prile care au declarat recurs, precum i faptele stabilite prin hotrrea definitiv. Raportul va conine i indicarea motivelor de casare att n ceea ce privete latura penal, ct i latura civil dac exist motive de casare care trebuie luate n considerare din oficiu. Raportul trebuie s conin i observaii referitoare la jurisprudena intern i la jurisprudena CEDO jurisprudena relevant n cauz pentru judecarea recursului. Este interzis ca n raportul scris autorul raportului (judectorul sau magistratul asistent al ICCJ) s-i exprime opinia cu privire la soluionarea recursului. Doctrina trebuie s aib un rol, o pondere n modul de rezolvare a recursului. Suprimarea doctrinei relev o concepie din partea autorilor legii de mdoificare a CPP (Legea Nr. 356/2006) care nseamn o lips de respect fa de o component important a dreptului.

2 edina de judecat Prezint n general aceeai structur, cu anumite particulariti : Atunci cnd judecarea recursului se realizeaz de ICCJ, este cunoscut n plus etapa de examinare n principiu a recursului care precede judecarea propriu-zis a acesteia. Etapa nu este cunoscut cilor de atac ordinare, ci este specific sistemului de ci de atac extraordinare. Examinarea n principiu este cunoscut n materia contestaiei n anulare i a revizuirii, nu i n cile de atac ordinare. Excepie : atunci cnd instana de recurs este ICCJ este prevzut o etap preliminara de examinare n principiu a recursului (introdus recent n CPP prin Legea Nr. 2/2013 doar pentru ICCJ cu scopul de a se realiza descrcarea ICCJ de cauze care sunt inutile i care aglomereaz rolul acestei instane). S-a inut seama de gradul de aglomerare al instanei supreme care nu se deosebete cu nimic de o instan inferioar sub acest aspect. De aceea, pentru a se uura sarcina ICCJ care trebuie s i exercite i rolul constituional de asigurare a aplicrii unitare a legilor de ctre toate instanele din ar s-a luat aceast msura de examinare a recursurilor nainte de judecarea propriu-zis ntr-o procedur preliminar. n acest fel, examinarea n principiu se realizeaz n Camera de consiliu fr citarea prilor. Nu se prevede ns, care este compunerea instanei de recurs. ntruct nu exist o prevedere expres - prere prof - examinarea n principiu a recursului de ctre ICCJ n egal msur Secia penal i completul de 5 judectori se realizeaz n aceeai compunere : trei judectori la Secia penal i 5 judectori la ICCJ. n aceast etap se verific doar admisibilitatea recursului. Dac n urma verificrii de admisibilitate se constat c recursul este ndreptat mpotriva unei hotrri penale defintive, mpotriva unei ncheieri care nu face parte din categoria ncheierilor care pot fi atacate cu recurs separat, ci doar odat cu fondul, precum i mpotriva unor hotrri penale pronunate n recurs sau ntr-o conetsataie n anulare care, la fel, este de competena unei instane de recurs, acesta trebuie respins ca inadmisibil. n aceast situaie recursul nu se va mai judeca, ci va fi respins, adic nu va trece n etapa urmtoare de judecat a reursului. n ceea ce privete judecata recursului, cu excepia hotrrilor care nu pot fi atacate cu apel, ci doar cu recurs (care n prezent sunt cele mai numeroase) judecata recursului nu cuprinde, n structura sa, o cercetare judectoreasc, ci presupune doar msuri premergtoare, dezbaterile judiciare n recurs i ultimul cuvnt al inculpatului personal. Judecarea recursului se realizeaz doar pe baza lucrrilor efectuate i a materialului care a stat la baza hotrrilor atacate, precum i pe baza nscrisurilor noi depuse n faa instanei de recurs. Exist o singur excepie : cazul ascultrii inculpatului de ctre instana de recurs, care este obligatorie dac inculpatul nu a fost ascultat de

instanele precedente, sau dac instanele anterioare nu au pronunat hotrri de condamnare. n cazul n care hotrrea atacat cu recurs nu este susceptibil de apel, ci doar de recurs, recursul se comport exact ca un apel. n acest caz judecarea recursului poate s conin i o cercetare judectoreasc, constnd n readministrarea unor probe administrate anterior de instanele anterioare, sau n administrarea de probe noi, altele dect cele administrate n faza de urmrire penal i n faza de judecat de instanele anterioare.

Dezbaterile judiciare
Constau n concluziile pe care le pun procurorul i prile n faa instanei de recurs, n raport de poziia lor procesual. Prile n recurs poart denumirea de recurent (persoana care a declarat recurs) i intimat (persoana la care se refer recursul). Ordinea dezbaterilor : recurent intimat procuror. Dac, printre titularii recursului, exist i procurorul, ordinea este urmtoarea : procurorul recurentul intimatul. Procurorul i prile au dreptul la replic ntotdeauna cu privire la chestiuni noi rezultate din susinerea motivelor de recurs.

Soluionarea recursului
Posibile soluii dispuse de instan : 1. Respinge recursul ca fiind tardiv (dac s-a declarat cu nclcarea termenului prevzut de lege) sau inadmisibil (cnd se ndreapt mpotriva unei hotrri care nu este susceptibil de recurs). Sediul de reglementare : art. 38515 pct. 1 lit. a) i lit. b) CPP. 2. Admiterea recursului recursul este o cale de atac de anulare sau de casare. De aceea sediul de reglementare este n art. 38515) pct. 2 CPP. n aceast materie sunt posibile urmtoarele soluii : - Instana de recurs menine hotrrea primei instane cnd apreciaz c apelul a fost greit admis aceasta este o soluie subsecvent. Caracterul subsecvent al soluiei este o consecin a naturii juridice a recursului. n acest fel, dac instana de recurs admite recursul, mai nti caseaz hotrrea atacat (hotrrea atacat este hotrrea instanei de apel). Dup casare va da soluia care este subsecvent casrii : menine sentina integral (cum a dat-o prima instan). - Instana de recurs achit sau nceteaza procesul penal i achitarea sau ncetarea procesului penal n recurs este o soluie subsecvent, ea fiind precedat de o decizie de casare. n acest fel soluia este urmtoarea : instana admite recursul i caseaz hotrrea atacat care este o hotrre de condamnare. ntruct soluia pe care o d instana de recurs n acest caz este una diametral opus, n mod obligatoriu dup casare, instana de recurs, fr a rejudeca recursul, dac constat existena unei cauze de mpiedicare a punerii n micare a aciunii penale sau a exerciiului aciunii penale, va dispune, dup caz, achitarea sau ncetarea procesului penal. Instana constat doar

c exist un caz de mpiedicare care conduce la stingerea aciunii penale, caz n care instana de recurs va da o soluie n fond achit sau nceteaz procesul penal, dup caz. Instana caseaz hotrrea atacat cu trimitere spre rejudecare. Spre deosebire de situaiile anterioare, n cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare, instana de recurs se va limita, admind recursul, doar la casarea hotrrii atacate i va dispune ori decizia de casare (anularea hotrrii) ori trimiterea cauzei n vederea rejudecrii la instana care a pronunat hotrrea casat. Atunci cnd se atac ambele hotrri, att cea a primei instane, ct i hotrrea instanei de apel, dac se constat c ambele instane au comis eroarea de procedur care justific o casare cu trimitere spre rejudecare, cauza va fi trimis n vederea rejudecrii la prima instan. Dac se atac doar hotrrea instanei de apel ns, din oficiu instana de recurs constat c aceeai eroare a fost comis i de prima instan i va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instan. n cazul n care instana de recurs constat c eroarea de procedur a fost comis doar de instana de apel, va trimite cauza spre rejudecare acesteia. n situaia n care instana de recurs apreciaz c este necesar administrarea unor probe n vederea soluionrii recursului, va casa hotrrea atacat cu trimitere spre rejudecare la instana care a dat hotrrea. Casarea cu trimitere spre rejudecare este posibil doar pentru motivele de procedur sau motive formale (pct. 3-6 art. 1859 CPP). n situaia n care motivul de casare const n nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la competena dup materie sau dup calitatea persoanei a instanei care a dat hotrrea atacat, instana de recurs va trimite cauza spre rejudecare instanei competente potrivit legii dup materie i dup calitatea persoanei. Instana de recurs caseaz hotrrea atacat i procedeaz apoi la rejudecarea cauzei. n aceast situaie, rejudecarea nu se mai realizeaz de o instan de tirmitere, adic fie de instana care a pronunat hotrrea atacat, fie de instana competent potrivit legii, ci rejudecarea se realzieaz chiar de instana de recurs. Aici putem vrobi de o casare cu reinere spre rejudecare de ctre instana de recurs. n aceast situaie, instana de recurs va proceda n doi timpi : a) instana de recurs, admind recursul, caseaz hotrrea atacat, se pronun prin aceeai decizie cu privire la necesitatea administrrii de probe i fixeaz termen pentru administrarea probelor ncuviinate aceasta este o decizie de casare, avnd ca efect anularea hotrrii atacate; b) aceeai instan de recurs va proceda la rejudecarea cauzei n recurs n acest caz instana de recurs devine o instan de rejudecare, ea comportndu-se exact ca o instan de fond. Rejudecarea cauzei, chiar dac se face de o instan de recurs, se realizeaz dup regulile privind judecata n prima instan. n urma rejudecrii cauzei, instana de recurs va da o soluie asupra fondului cauzei care poate fi o soluie de condamnare, de achitare sau de ncetare a procesului penal, dup caz. Instana de recurs, n urma rejudecrii, va da o decizie care este definitiv. Cu alte cuvinte, atunci cnd instana de recurs, n loc s caseze i s trimit cauza spre rejudecare, reine cauza pe care o

rejudec i d soluia printr-o decizie definitiv. Instana d practic dou decizii n aceeai cauz, ambele fiind pronunate n edine diferite, mai nti d decizia de casare prin care anuleaz hotrrea i fixeaz termen pentru administrarea probelor , iar apoi a doua decizie o d n urma rejudecrii care, la fel ca prima, este definitiv pentru c aparine instanei de recurs. Instana de recurs caseaz hotrrea atacat cu reinere spre rejudecare doar n cazurile substaniale, materiale de casare (6 motive de casare). n recurs hotrrea este definitiv din momentul pronunrii. Expunerea deciziei trebuie s conin temeiurile de fapt i cele juridice care au stat la baza soluie n recurs. Decizia instanei de recurs de casare cu trimitere spre rejudecare, n mod obligatoriu trebuie s indice ultimul act pe care l consider valabil. Aceast decizie este obligatorie pentru instana la care se trimite cauza doar n cazul n care situaia de fapt existent la momentul la care s -a pronunat decizia nu s-a modificat. De asmeenea, instana de trmitere are obligaia s respecte limitele stabilite de instana de rejudecare, acestea fiind obligatorii pentru instana de trimitere.

Executarea
O hotrre penal poate fi pus n executare doar dac este definitiv. Hotrrile pot rmne definitive chiar la prima instan cnd nu s-a exercitat calea de atac ordinar sau aceasta a fost retras sau respins. Poate rmne definitiv n apel i ntotdeauna n recurs. Executarea hotrrii penale face parte din proces, fiind ultima faz a procesului penal prin care se realizeaz scopul procesului penal. Prere prof : nu face parte din procesul penal executarea efectiv a pedepselor, executarea aparinnd unor alte ramuri de drept (dreptului penal execuional, dreptului administrativ sau, cnd se execut pedeapsa amenzii aparine unui drept financiar, sau cnd se execut o msura de siguran aparine dreptului administrativ). Aparine procesului penal acea parte care privete modalitile de punere n executare, precum i msurile jurisdicionale de executare care au loc n toate situaile n care, pe parcursul executrii unei hotrri penale, intervin situaii care impun schimbri sau modificri de pedepse, ori situaii care mpiedic executarea, care poart denumirea de incidente ivite n cursul executrii. Autoritatea judiciar competent n materia executrii hotrrilor penale este n reglementarea actual o instan de judecata care poart denumirea de instan de executare, fiind instana care este desemnat s rezolve toate cazurile care privesc punerea n executare a unei hotrri penale. Instana de executare este, cu titlu de regul principal, prima instan pentru c s -a considerat c prima instan este cea care ar putea s in evidena executrilor n materie penal, fiind instana care a rezolvat fondul cauzei. ntr-o singur situaie, cnd prima instan este ICCJ, competena de executare nu aparine acesteia pentru c ICCJ nu poate fi niciodat instan de executare, ci pentru hotrrile pronunate de ICCJ instana de executare este Tribunalul Bucureti sau Tribunalul Militar Teritorial.

n cadrul instanei de executare este desemnat un judector care se ocup de punerea n executare a unei hotrri penale i care poart denumirea de judector delegat cu executarea (judector din cadrul instanei de executare). Acest mod de reglementare confer fazei de executare a hotrrilor penale o natur juridic jurisdicional. Rolul judectorului delegat cu executarea este acela de a lua msuri de punere n executare a hotrrilor penale, iar n situaia n care constata existena unor nelmuriri sau cazuri de mpiedicare a executrii care pot interveni n cursul executrii, are rolul de a sesiza el nsui instana de executare. Executarea privete att pedeapsa principal, ct i cele complementare, precum i cele accesorii. Particulariti prezint punerea n executare a pedesei principale, a deteniunii pe via sau a nchisorii care este cea mai important i care poate fi dispus n caz de condamnare. Ea se realizeaz de judectoru delegat cu executarea prin emiterea unui mandat de executare a pedepsei. Mandatul se emite imediat (chiar n ziua pronunrii hotrrii de instana de recurs) ntr-un numr de trei exemplare. Mandatul de executare a pedepsei trebuie s conin meniuni eseniale : denumirea instanei, numrul dosarului, toate datele necesare pentru identificarea celui condamnat (art. 70 alin. (1) CPP), meniuni privind cuantumul pedepsei, ncadrarea juridic, fapta, numrul hotrrii, instana care a pronunat hotrrea i ordinul de arestare. Mandatul este semnat n mod obligatoriu de ctre judectorul delegat cu executarea care emite mandatul i poart i tampila instanei de executare. Manatul se emite imediat datorit faptului c se comunic prin orice mijloc un extras de pe hotrre care cuprinde toate datele necesare pentru emiterea mandatului de executare. Principiul care guverneaz executarea este acela c executarea unei hotrri penale trebuie s se realizeze imediat, este guvernat de urgen. n acest scop dou exemplare ale mandatului de executare se trimit organului de poliie n vederea executrii efective. Poliia are i atribuia de a proceda la punerea n executare efectiv a hotrrilor penale care sunt executorii. Competena aparine organului de poliie din circumscripia teritorial n care i are domiciliul sau reedina cel condamnat. Un exemplar al mandatului rmne la dosar pentru c face dovada punerii n executare care se realizeaz prin emiterea mandatului. Primind mandatele organul de poliie competent are obligaia ca de ndat s procedeze la cutarea persoanei indicat n mandat i executarea mandatului. Cnd organul de poliie nu gsete persoana indicat n mandat va ntocmi proces-verbal i va sesiza imediat instana de executare (judectorul) care a emis mandatul i Inspectoratul General al Poliiei, organ de stat care se ocup cu darea n urmrire general a persoanei indicate n mandat. Darea n urmrire general nu aparine procedurii penale, dei este reglementat n CPP. Urmrirea general este de dou feluri : intern (n ar) i internaional la nivelul Uniunii Europene i nafara Uniunii Europene. n vederea cooperrii poliieneti n vederea punerii n executare a unui mandat de executare a pedepsei se procedeaz i la recurgerea la servicii specializate de urmrire la nivel european i internaional i anume : la Europol (poliia european) i la Interpol (organizaie poliieneasc internional) care recurg la procedee specifice de cutare.

De la caracterul imediat al executrii sunt prevzute i situaii derogatorii care nu justific o executare imediat, ci dimpotriv reprezint cazuri care fac necesar ntrzierea executrii : amnarea i ntreruperea executrii pedepsei. Amnarea executrii pedepsei poate fi dispus de instana de executare n urmtoarele cazuri : 1. Cnd cel condamnat sufer de o boal grav constatat printr-o expertiz medico-legal care l pune n imposibilitate de a executa imediat pedeapsa; n acest caz executarea pedepsei poate fi amnat pn n momentul n care se constat c starea de sntate a celui condamnat s-a ameliorat n aa fel nct acesta poate suporta regimul de detenie. Amnarea pe acest temei nu poate fi dispus dect dac se constat c ea nu ar pune n pericol concret ordinea public. De asemenea, n urma modificrilor introduse prin Legea Nr. 195/2009, amnarea executrii pedepsei pe acest temei nu poate fi dispus dac se stabilete c tratamentul bolii de care sufer cel condamnat se poate realiza ntr-o unitate spitaliceasc sub paz permanent, n condiiile n care sunt introduse i n art. 1391 CPP n materia revocrii msurilor preventive. Condiii : boala trebuie s fie grav, s l pun pe cel condamnat n imposibilitatea de a executa pedeapsa i s fie constatat printr -o expertiz medico-legal, s nu poat fi tratat ntr-o unitate din cadrul administraiei naionale a penitenciarelor, boala s nu poat fi tratat ntr-o unitate spitaliceasc din afara administraiei naionale a penitenciarelor sub paz permanent, amnarea executrii pedepsei nu trebuie s prezinte un pericol concret pentru ordinea public. Dac nu prezint pericol concret pentru ordinea public, ea nu poate fi dispus pe acest temei. n mod similar, i n cadrul amnrii executrii pedepsei este necesar s nu se constate fapte materiale sau motive concrete din care s rezulte c dac executarea pedepsei nu se realizeaz imediat atunci exist neexecutarea i ar putea genera un pericol concret pentru ordinea public. 2. Amnarea executrii pedepsei poate fi dispus atunci cnd condamnata este nsrcinat sau are un copil n vrst de pn la 1 an. Acest caz reglementeaz dou situaii distincte: graviditatea i situaia n care condamnata are n ngrijire un copil n vrst de pn la 1 an. Amnarea executrii pedepsei pe acest temei dureaz pn la momentul ncetrii cauzei de amnare. Ea este posibil nu numai n situaia n care condamnarea privete o pedeaps a nchisorii cu executare n regim de detenie, ci i n situaia n care condamnarea privete o pedeaps cu executarea la locul de munc, caz n care amnarea executrii poate fi dispus pe durata concediului legal prevzut de lege pentru perioada de dinainte de natere i dup natere. 3. Amnarea executrii, care este posibil i atunci cnd se constat existena unor circumstane, mprejurri speciale din care rezult ca executara imediata a pedepsei ar putea determina consecine negative cu privire la situaia celui condamnat, cu privire la familia acestuia i cu privire la unitatea unde cel condamnat i defoar activitatea. Titularii cerereii de amnare a executrii pedepsei sunt procurorul, cel condamnat, iar pentru ultimul caz i unitatea unde cel condamnat i are locul de munc, unitate care ar putea solicita

instanei de executare s amne executarea celui condamnat dac exist mprejurri din care rezult c executarea pedepsei creeaz efecte negative pentru locul de munc al celui condamnat. Pentru acest din urm caz, executarea pedepsei poate fi amnat doar pentru o durat de cel mult 3 luni. Competena de amnare aparine instanei de executare. Procedura n faa instanei de executare este identic cu cea prevzut pentru judecata n prim instan, instana de executare dnd o sentin penal care este supus recursului potrivit legii. Pentru primele dou cazuri de amnare a executrii pedepsei apelul nu suspend executarea, sentina fiind imediat executorie, chiar nedefinitiv. ntreruperea executrii pedepsei poate fi cerut doar dup nceperea executrii i este de competena instanei n a crei circumscripie se afl locul de detenie sau unitatea unde are loc executarea pedepsei la locul de munc. Motivele de ntrerupere sunt identice cu cele de amnare a executrii pedepsei. Procedura este identica, cu precizarea c, n situaia n care se procedeaz la intreruperea executrii pedepsei, toate ntreruperile se comunic instanei de executare care va ine evidena ntreruperilor. n materia executrii, cu titlu general, ntotdeauna competena principal aparine instanei de executare. Competena instanei de executare este stabilit n toate cazurile n care nu s-a nceput executarea. n celelalte cazuri n care s-a nceput executarea pedepsei, competena nu mai aparine instanei de executare, ci unei alte instane care este egal n grad cu instana de executare i care este fie instana n a crei circumscripie se afl sediul locului de detenie, fie instana n a crei circumscripie se afl sediul unitii unde cel condamnat execut pedeapsa la locul de munc. Nu este vroba de competene alternative, ci competenele sunt exclusive. n ceea ce privete procedura n faa instanei de executare, aceasta este o procedur identic cu cea prevzut pentru judecata n prim instan, n sensul c citarea prilor este obligatorie dac inculpatul se afl n stare de detenie, el este adus n mod obligatoriu la instan; este obligatorie participarea procurorului, asistena juridic n toate cazurile n care cel condamnat se afl n stare de detenie n curs de executare; se finalizeaz ntotdeauna cu o sentin penal care este supus cilor de atac ordinare prevzute de lege (n reglementarea actual este supus doar cii de atac a recursului, apelul fiind inadmisibil n materia executrii). Nu prezint particulariti celelalte proceduri care privesc schimbri ale pedepselor, reducerea sau nclocuirea pedepselor n cursul executrii hotrrilor penale, procedurile fiind cele care sunt specifice unei instane de executare. Referitor la procedura de liberare condiionat a executrii pedepsei, fiind de competena instanei n a crei circcumscripie se afl locul de detenie, instana poate fi sesizat n dou feluri : fie prin propunerea unei comisii care funcioneaz n cadrul penitenciarului, fie direct prin cererea celui condamnat. n ambele cazuri ns, propunerea de liberarae condiionat nu poate fi analizat n absena procesului-verbal din care rezult condiiile care trebuie avute n vedere pentru soluionarea unei propuneri de liberare condiionat a executrii pedepsei (fraciunea de pedeaps care trebuie executat i condiia privind comportamentul persoanei condamnate). Instana dispune pe baza acestei propuneri. Dac propunerea este de respingere, dac instana nu acordat liberarea condiionat, are obligaia

de a acorda un termen de rennoire a cererii care nu poate fi mai mic de un an. n orice caz instana se pronun printr-o sentin supusa cilor de atac n termen scurt, de 3 zile care curge de la pronunare sau comunicare, dup caz. Recursul declarat de procuror are efect suspensiv de executare. Contestaia la executare este mijlocul juridic prin care cel condamnat se ndreapt mpotriva actelor de executare a unei hotrri penale. Ea este admisibiil din momentul n care o hotrre penal este executorie, fie nainte de punerea n executare a acestei hotrri, fie n timpul executrii, fie dup executare. Cazurile de contestaie la executare sunt prevzute n mod expres n art. 461 CPP. Motive : Atunci cnd executarea privete o hotrre penal care nu este definitiv (n situaia n care exist obligaia comunicrii, dac instana nu i-a ndeplinit obligaia de comunicare a unei hotrri penale care face parte din categoria hotrrilorpenale cu privire la care exist obligaia comunicrii, persoana interesat ar putea formula contestaie la executare pe motiv c, nefiindu-i comunicat hotrrea, nu a nceput s curg termenul de apel i recurs i astfel hotrrea nu este definitiv n acest caz contestaia trebuie admis; dac s-a dispus deja punerea n executare se va dispune anularea mandatului de executare; dac s-a i efectuat executarea, acesta va fi pus n libertate. Atunci cnd executarea se ndrept mpotriva altei persoane dect cea care este indicat n mandatul de executare (cnd n mandat se indic din eroare datele unei alte persoane) n situaia n care se constat c hotrrea care s-a pus n executare are un dispozitiv care este neclar, fiind necesare lmuriri, precum i atunci cnd se constat existena unei mpiedicri la executare. Ar putea exista nelmuriri n dispozitiv n situaia n care acesta este neclar i, din aceast cauz nu poate fi neles, nu poate fi pus n executare (ex : se omite s se menioneze unitatea unde va executa pedeapsa la locul de munc hotrrea nu poate fi pus n executare iar pentru acest motiv competena nu mai aparine instanei unde este locul de detenie sau unitatea locului de munc, ci instanei care a pronunat hotrrea care se execut pentru c aceast instan cunoate cel mai bine care este nelesul dispozitivului i ar putea stabili, n exemplul dat, care este unitatea unde condamnatul va executa pedeapsa. Atunci cnd exist o situaie care mpiedic executarea (exemplu: ntre timp s-a admis o cerere de suspendare a executrii ca urmare a formulrii unei cereri de contestaie n anulare, ori suspendarea executrii, este fr ndoial un caz de mpiedicare a punerii n executare a unei hotrri penale care, dei este executorie, efecutarea fiind suspendat, ea nu poate fi pus n aplicare Atunci cnd se constat c a intervenit amnistia, graierea, o cauz de micorare sau reducere a pedepsei sau orice alt incident ivit n cursul executrii (exemplu: se poate formula contestaie la executare deoarece judectorul nu a graiat pedeapsa, sau pe

motiv c a intervenit prescripia executrii pedepsei sub acest aspect prescripia special a rspunderii penale nu poate constitui motiv de contestaie la executare, ci doar prescripia executrii pedepsei; sau cnd a intervenit o lege penal mai favorabil). Procedura este la fel, instana pronunnd n urma formulrii contestaiei la executare o sentin care este supus doar cii de atac a recursului.

Procedurile speciale
Procedurile speciale sunt guvernate de dou categorii de norme de procedur, n comparaie cu procedura comun : norme de procedur completatoare n raport cu cele comune, adic norme care se adaug la cele comune : nseamn c pentru aceste proceduri sunt aplicabile regulile comune cu completrile prevzute de lege pentru anumite categorii de infraciuni i n privina anumitor categorii de persoane; norme derogatorii sau norme particulare n aceste cazuri ele au prioritate, astfel nct regulile comune se aplic i acestor proceduri n msura n care nu exist norme derogatorii, de excepie. Procedurile speciale sunt de dou mari categorii : 1. Proceduri prevzute n CPP; Cele mai importante sunt: urmrirea i judecata infraciunilor flagrante i procedura (de urmrire i de judecat) n cazul infractorilor minori. Celelalte (cum sunt reabilitarea judectoreasc de drept, refacerea nscrisurilor pierdute, cele de cooperare judiciar penal internaionale, procedura de dare n urmrire general) nu prezint particulariti deosebite. De asemenea, dei nu face parte formal din categoria procedurilor speciale, n realitate procedura de judecat n prima instan n caz de recunoatere a vinoviei este o procedur special, dup prerea profului. n privina lor, judecata n caz de recunoatere a vinoviei este o form de judecat n prima instan simplificat sau prescurtat prin eliminarea din structura edinei de judecat a cercetrii judectoreti. Ea a fost creat dupa modelul legislailor anglo-saxone i introdus n CPP n art. 3201 prin Legea Nr. 202/2010, att n beneficiul statului deoarece determin o economie de procedur i de timp, ct i n beneficiul inculpatului care ar putea obine o reducere de pedeaps. n cazul nchisorii reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, iar n cazul pedepsei amenzii reducerea limitelor acesteia cu o ptrime. Condiiile de admisibilitate a recurgerii la procedura de judecat. n caz de recunoatere a vinoviei sunt extrem de stricte. - Mai nti este necesar ca inculaptul s fac o declaraie de recunoatere integral a faptelor care sunt reinute n rechizitoriu; ea se poate realiza att personal de inculpat n faa instanei de fond, ct i printr-o declaraie autentic n faa notarului public.

Ea trebuie fcut nainte de nceperea cercetrii judectoreti; Declaraia de recunoatere trebuie s fie nsoit de o cerere expres a inculpatului de solicitare ca judecata s se realizeze doar pe baza probelor administrate n cursul urmririi penale. Prin aceasta inculpatul renun la aprare n faa instanei de judecat. Recunoaterea, pentru a fi valabil, trebuie s nu fie impus, s reprezinte voina inculpatului i s priveasc integralitatea faptelor descrise n rechizitoriu. De a ceea (prere prof) fa de prevederea cuprins n art. 3201 alin. (2) CPP aceast declaraie i solicitare trebuie verificat nemijlocit de instana care are obligaia de a-l chema pe inculpat personal n faa sa pentru a fi ntrebat dac solicit s fie judecat doar pe baza probelor administrate n cursul urmririi penale i dac recunoate faptele n integralitatea lor. Cu aceast ocazie, inculpatul este ascultat, ascultarea sa fiind fiind obligatorie.

Procedura special de judecat n caz de recunoatere a vinoviei cuprinde un stadiu prealabil de dezbateri judiciare cu privire la admisibilitatea cererii inculpatului. Prere prof: cererea inculpatului trebuie pus n discuia procurorului i a celorlalte pri. n urma dezbaterilor instana se pronun cu privire la admisibilitatea cererii. Cererea inculpatului trebuie admis doar atunci cnd instana constat, pe baza probelor administrate n cursul urmririi penale, c exist fapta material, ca fapta material constitutie infraciune i c ea a fost svrit de inculpat, dup care instana acord cuvntul procurorului i prilor pe fondul cauzei. n aceast situaie dezbaterile judiciare privesc doar individualizarea judiciar a pedepsei. Prere prof: nu se poate obine, n urma cunoaterii i a solicitrii inculpatului, o alt soluie dect una de condamnare. De aceea n aceast procedur este admisibil doar un singur mijloc de prob : nscrisuri n circumstaniere privind persoana inculpatului. Cu aceast ocazie instana poate rezolva i latura civil a cauzei. Declaraia de recunoatere dat de inculpat nu privete dect latura penal, nu i latura civil a cauzei. De aceea, dac n latura penal nu pot fi administrate probe, n latura civil pot fi administrate probe. n situaia n care instana constat c n latura civil trebuie s se administreze probe, n mod obligatoriu va disjunge latura civil de latura penal. Va soluiona latura civil odat cu latura penal doar atunci cnd nu este necesar administrarea de probe. Hotrrea pe care o poate da instana de fond este o sentin penal care ns nu poate fi dect una de condamnare, ns va ine seama de limitele reduse de pedeaps ca urmare a beneficiului acestei proceduri pentru inculpat. Instana respinge cererea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate atunci cnd, n urma examinrii probelor administrate n faza de urmrire penal, instana constat c acestea nu sunt suficiente pentru a stabili dac exist fapta, dac fapta constituie infraciune i dac este comis de inculapt.

n acest caz judecata se va realiza dup regulile comune. n principiu, procedura simplifcat este aplicabil pentru orice infraciune, cu excepia infraciunilor pentru care legea prevede pedeapsa deteniunii pe via. Procedura de judecat i urmrire n cazul infraciunii flagrante Infraciunea flagrant propriu-zis este o infraciune descoperit n chiar momentul svririi ei sau imediat dup svrire. Este considerat infraciune cvasi-flagrant i infraciunea a crei fptuitor este urmrit de martori oculari i strigtul public, precum i atunci cnd, ulterior o persoan este gsit n apropiere de locul presupusei fapte, avnd asupra sa instrumente sau obiecte din care rezult presupunerea c a participat la svrirea faptei (cele care provin din fapta svrit sau care au fost folosite la svrirea faptei). n ambele situaii, orice persoan are dreptul s l prind pe fptuitor i s l predea autoritii competente. n vederea aplicrii procedurii speciale de urmrire i de judecat a infraciunii flagrante, nu este suficient ca o infraciune s fie flagrant sau cvasi-flagrant, ci mai este necesar s fie ndeplinite dou condiii : a) o condiie de gravitate a infraciunii: legea s prevad pentu presupusa infraciune o pedeaps a nchisorii de cel puin 1 an i de cel mult 12 ani; b) este necesar ca infraciunea s se svreasc ntr-un loc aglomerat (trguri, porturi, aeroporturi, piee, orice alt loc aglomerat). Sub aspectul procedurii, infraciunea flgrant i cea cvasi-flagrant trebuie constatat de organul de urmrire penal competent printr-un proces-verbal de constatare care are seminfiicaia unui act de urmrire penal. De asemenea, n procesul-verbal de constatare se menioneaz i declaraia fptuitorului, precum i ale martorilor i, dac este cazul, a persoanei vtmate. Cu alte cuvinte, pentru faza de urmrire penal procesul-verbal reprezint unicul mijloc de prob, plecndu-se de la premisa c dac o infraciune este descoperita n condiii de flagran nu mai este necesar administrarea unui alt mijloc de porb. n caz de infraciune flgrant, dup procedura special, reinrerea este obligatorie. Astfel se prevede c nvinuitul este reinut (singurul caz de reinrere obligatorie) pe o durat de 24 de ore. Dac nuntrul duratei reinerii poate fi finalizat urmrirea penal procurorul va da rechizitoriu prin care dispune punerea n micare a aciunii penale i trimiterea n judecat. n situaia n care nu poate fi finalizat urmarirea penal n termen de 24 de ore, dac procurorul apreciaz c este necesar arestarea preventiv a nvinuitului propune judectorului luarea msurii fa de acesta. n acest caz procurorul restituie dosarului organului de cercetare penal n vederea completrii cercetrilor penale, urmrirea penal putnd fi completat ntr-un termen maxim de 3 zile n care trebuie finalizat urmrirea iar procurorul trebuie s dea rechizitoriu pentru punerea n micare a aciunii penale i trimiterea n judecat. n cazul n care procurorul nu se poate ncadra n acest interval de timp, procedura va cea fi comun. Judecata

Odat ntocmit rechizitoriul, acesta se va ntainta instanei competente potrivit legii care are obligaia s fixeze primul termen de judecat n cel mult 5 zile de la primirea dosarului. Prile nu se citeaz, att inculpatul, ct i partea vtmat sunt adui n faa instanei cu mandat de aducere. De asemenea se aduce cu mandat de aducere martorul. n situaia n care, dac este necesar s se administreze probe, toate termenele de judecat acordate de instan pentru administrarea probelor nu pot depi o durat de cel mult 10 zile nuntrul creia trebuie s se finalizeze judecata. n principiu pronunarea trebuie s aib loc n ziua n care au loc dezbaterile judiciare, poate fi amnat pronunarea pentru cel mult 2 zile. Judecata se finalizeaz printr-o sentin penal supus apelului i recursului n termen de 3 zile. Recursul se judec de urgen. Cnd judecata nu se poate finaliza n 3 zile, ea va continua dup regulile comune. Urmrirea i judecata n cazul infractorilor minori n ceea ce privete urmrirea, n cazul n care, nvinuitul sau inculpatul este un minor cu vrsta de pn la 16 ani, n mod obligatoriu atunci cnd se procedeaz la ascultarea acestuia, se citeaz i printele, tutorele, curatorul sau persoana n ngirjirea sau supravegherea creia se afl minorul. La prezentarea materialului de urmrire penal citarea acestora este obligatorie. Neprezentarea acestor persoane nu mpiedic efectuarea actelor de urmrire penal. n ceea ce privete referatul de evaluare n cauzele cu infractori minori, ntocmirea acestuia n faza de urmrire este facultativ; procurorul poate dispune efectuarea unui referat de evaluare. n faza de judecat referatul de evaluare nu mai este facultativ. El este de competena serviciului de probaiune din cadrul tribunalului n a crui raz teritorial i are domiciliul sau locuiete minorul. n faza de judecat, doar n situaia n care s-a efectuat referatul n cursul urmririi penale, instana nu mai este obligat s dispun ntocmirea unui nou referat n faza de judecat, ci doar dac apreciaz ca necesar. n orice caz, dac n faza de urmrire penal nu s-a ntocmit un referat de evaluare, ntocmirea acesteia n faza de judecat este obligatorie sub sanciunea nulitii absolute. n ceea ce privete compunerea instanei, ea este o compunere special, spre deosebire de judecata comun, fiind alctuita din judectori anume desemnai. Se consider c sunt judectori care sunt specializai pe cunoaterea personalitii minorilor. edina de judecat n cauzele cu minori este nepublic, ea nu este ns secret pentru c la edina de judecat, nafara completului i a inculpailor minori, mai particip i procurorul, grefierul de edin, aprtorul inculpatului, precum i alte persoane a cror chemare n faa instanei este obligatorie (consilier din cadrul serviciului de probaiune, printele i, dac este cazul, curatorul sau persoana n ngirjirea sau supravegherea creia se afl minorul, precum i alte persoane pe care instana le cheam la judecare martor, expert, interpret). n situaia n care minorul are vrsta de pn la 16 ani, dup ascultarea

acestuia n faa instanei, instana poate dispune ndeprtarea acestuia din sala n care are loc edina de judecat dac apreciaz c activitile ulterioare ar putea s produc vreo consecin negativ cu privire la educaia minorului. n situaia n care se judec minorii mpreun cu majorii n aceeai cauz penal, procedura este cea aplicabil minorilor, ns edina de judecat este public. Cu privire la criteriul de aplicare a procedurii de judecat a infractorilor minori, acesta nu este unul procedural, ci un criteriu de drept material : momentul svririi faptei, respectiv dac n momentul svririi faptei presupusul infractor era minor, acestuia i se va aplica procedura special pentru minori, chiar dac ulterior a devenit major i chiar dac a devenit major nainte de sesizarea instanei.

2. Proceduri prevzute n legi speicale; Cele mai importante sunt cele care se refer la urmrirea i judecata infraciunilor de corupie care sunt date n competena unui organ de urmrire specializat (DNA), procedura de urmarire i judecat a infraciunilor de criminalitate organizate care sunt date n competenta DIICOT.