Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA NR.2
I. Ulterior căsătoriei încheiate la data de 15 mai 2020, soții și-au stabilit locuința comună în
municipiul Galați, iar pe data de 20 noiembrie 2020 s-a născut fiica soților. Pe data de 12
ianuarie 2021, soțul introduce acțiune în tăgada paternității.
1. Care este termenul de prescripție extinctivă în cazul acțiunii în tăgada paternității, daca
reclamantul este soțul mamei ? Dar dacă acțiunea este promovată de mamă?
Titular al dreptului la acţiune este copilul care îşi revendică descendenţa paternă.Acţiunea
se promovează împotriva pretinsului tată, iar dacă acesta este decedat, se introduce împotriva
moştenitorilor săi. Dacă acesta nu are moştenitori ori, deşi are, aceştia sunt renunţători, moştenirea
fiind vacantă, acţiunea se promovează împotriva unităţii administrativ-teritoriale de la locul
deschiderii moştenirii.
Ceea ce trebuie dovedit este naşterea copilului, legăturile intime în perioada concepţiei
copilului dintre mama copilului şi pretinsul tată chemat în judecată, respectiv faptul că tatăl
copilului este bărbatul cu care mama a avut legături. În dovedirea convieţuirii în intervalul
timpului legal al concepţiunii copilului sunt admisibile oricare din mijloacele de probă.
Sunt admise orice fel de probe: martori, interogatorii, expertiză serologică, expertiză
dactiloscopică, antropologică, expertiză ADN sau cea genetică efectuată în sistem HLA (se
bazează pe analiza transmiterii genetice a caracterelor şi poate stabili paternitatea unui copil cu o
probabilitate de 99%), expertiza capacităţii de procreare, care reprezintă o probă absolută de
excludere a paternităţii, dacă se constată starea de impotenţă sau sterilitate a bărbatului, expertiza
de determinare a datei probabile de concepţie.
c) viitorul soț al mamei, în ipoteza în care prima căsătorie a mamei este desfăcută prin
divorț, poate adopta aceată minoră? În ce condiții?
Da, viitorul soț al mamei poate adopta minora.
Pentru ca adopţia să fie încuviinţată în mod valabil, este imperioasă îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiţii de fond :
- adoptatorul să aibă capacitate deplină de exerciţiu
- adoptatorul să nu sufere de boli psihice sau de handicap mintal
- adoptatorul să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul
- adoptatorul să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline
şi armonioase a personalităţii copilului
- să existe consimţământul valabil la adopţie al persoanelor prevăzute de legiuitor
- adoptatorul să nu fi fost condamnat pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei,
săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi infracţiuni privind
traficul de droguri sau precursori.
II. Dacă acțiunea în tăgada paternității mai sus prezentată este respinsă de instanță,
răspundeți la următoarele întrebări:
1. Este posibil ca ulterior finalizării procesului de tăgada a paternității soții să divorțeze pe
cale administrativă? Justificați răspunsul.
Dumitru Ionuț Mădălin, anul III Drept, I.F.R
Alineatul (2) al art. 375 din NCC stipulează, în mod expres, faptul că divorţul prin acordul soţilor
poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie,
din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele
de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi,
stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre
părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de
creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Prin urmare, se face referire exclusiv la competenţa constatării divorţului prin acordul soţilor de
notarul public, ofiţerul de stare civilă nu poate constata divorţul prin acord (pe cale
administrativă) în ipoteza în care soţii au copii minori născuţi din căsătoria lor.
3. În ce constă obligația de întreținere a părinților față de copilul minor: Dar față de cel
major?
Conform art. 499 NCC - „Obligaţia de întreţinere”,
(1) Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i
cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
(2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i
asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională.
(3)Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea
studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
(4)În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării,
precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza
raportului de anchetă psihosocială.
Obligaţia de întreţinere are caracter personal, fiind inseparabil legată de persoana celui
îndreptăţit să o primească şi de persoana celui obligat să o presteze.
Pentru întreţinerea copilului minor, părinţii sunt ţinuţi să răspundă solidar, însă
solidaritatea debitorilor în materia obligaţiei de întreţinere are un aspect particular: debitorii
nu sunt ţinuţi în mod egal, ci proporţional cu propriile venituri.Ori de câte ori cu ocazia
divorţului acţiunea nu cuprinde şi un capăt de cerere cu privire la pensia de întreţinere
cuvenită pentru copilul rezultat din căsătorie, instanţa, din oficiu, îl va pune în discuţia lor şi
se va pronunţa, odată cu desfacerea căsătoriei, şi cu privire la acest aspect.Instanţa
judecătorească va putea dispune executarea obligaţiei de întreţinere prin plata unei pensii de
întreţinere stabilite într-o sumă de bani doar în situaţia în care întreţinerea nu se execută în
natură în mod benevol.
Obligaţiei de întreţinere se manifestă şi în situația copilului devenit major, însă aflat în
continuarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 ani.