CURS NR.

12 AP ADOPTIA I

Adoptia a fost considerată de-a lungul timpului soluția juridică, dar și morală prin care
implinirea personală, dar și datoria către societate să poată fi realizate în deplină concordanță cu
noțiunea general acceptată de familie. Reglementarile care s-au succedat în materie, au fost în
concordanță cu realitățile istorice, iar normele internationale in legatură cu această instituție
juridică au fost adoptate și ratificate si de către țara noastră. Drepturile fundamentale și interesul
superior al copilului, au reprezentat fundamental convențiilor internaționaționale care au stabilit
garanțiile în materia adopției. Chiar dacă lipsa legăturii de sânge ar putea duce la presupunerea
că s-ar vulnerabiliza legaturile de familie, fundamentul familiei presupune dragoste, respect
reciproc și încredere. De aceea în cuplurile consolidate adopția unui copil nu constituie decât o
întărire a unei vieți de familie viabile, funcționale.

Condițiile de fond ale adopției

Potrivit definiţiei date în art. 451 din N.C.civ., „adopţia este operaţiunea
juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi
legătura de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.”
.În doctrină şi în practica judiciară, termenul „adopţie” este întrebuinţat în
trei accepţiuni:
- ca operaţiune juridică, desemnează manifestările de voinţă ale persoanelor
faţă de care se vor produce efectele adopţiei, precum şi activitatea desfăşurată de
instituţiile şi autorităţile cu atribuţii în domeniu, în vederea stabilirii raportului
juridic al adopţiei;
- ca raport juridic, adopţia evocă legătura de rudenie civilă care ia naştere între
adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părintele sau părinţii adoptivi şi rudele
fireşti ai acestora, pe de altă parte;
- ca instituţie juridică, adopţia este noţiunea care reuneşte normele juridice
reglementând condiţiile încuviinţării şi ale încetării adopţiei, precum şi efectele
ataşate acestor operaţiuni.
Adopția pretinde realiarea unor cerințe legale care acoperă, după caz, forma
pozitivă sau forma negativă, numit și impediment la adopție.
Condiții de fond pozitive
1) Vârsta adoptatului.
 „În principiu, este adoptabil minorul care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu.
Codul civil prevede că capacitatea de exercițiu deplină începe în data când persoana devine
majoră, adică la împlinirea vârstei de 18 ani.”1
Ca și excepție, capacitatea deplină de exercițiu se dobândește șiînainte de majorat, în
următoarele situații:
A. Minorul s-a căsătorit2. În cazul căsătoriei putative, în situația în care căsătoria a fost
anulată, minorul care a fost de bună credință la încheierea acesteia își păstrează
capacitatea deplină de exercițiu.
B. Minorul a fost emancipat3. Se prescrie posibilitatea ca pe cale judiciară minorulu care a
împlinit 16 ani să dobândească capacitatea deplină de exercițiu, pentru motive temeinice,
după ascultarea părinților saututorelui minorului și cu luarea, dacă este cazul, avizului
consiliului de familie. Competența în materia aceastaaparține instanței de tutelă.
Ca o excepție, legea prevede că poate fi adoptată „și persoana care a dobândit capacitate
deplină de exercițiu, dacă a fost crescută în timpul minorității de către cel care dorește să o
adopte.” 4
Această dispozițiă legală acoperă două situații:
-cel adoptat este încă minor, dar a dobândit anticipat capacitate deplină de exercițiu înuna din
cele două situații menționate mai sus;
-cel adoptat este major, indiferent de vârstă.
2) Capacitatea deplină de exercițiu a adoptatorului.
Pot adopta doar persoanele care au capacitate deplină de exercițiu. Însă, conform art. 460
alin. (2) C. civ., considerăm că și minorul care a dobândit capacitate de exercițiu deplină poate
adopta, cu acordul instanței de tutelă, dacă există motive întemeiate și între adoptator și cel
adoptat să existe o diferență de cel puțin 16 ani.
Este irelevantdacă adoptatul este sau nu căsătorit sau dacă are și alți copii, biologici sau
adoptați. Dacă acesta este căsătorit, nu arerelevanță durata căsătoriei. Adoptatorul poate adopta
fără discriminare de sex, naționalitate, rasă ori religie, dacă această adopție este în interesul
superior al copilului.

1
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, Dreptul Familiei, Editura Universul Juridic, Ediția a III-a, p.479
2
A se vedea art. 39 alin. (1) C. civ.
3
A se vedea art. 48 din Legea nr. 71/2011
4
A se vedea art. 455 alin. (2) C. civ.
 3) Diferența de vârstă între adoptat și adoptator.
Între adoptat și adoptator trebuie să existe o diferență de vârstă de cel mult 18 ani, prin
aceasta urmărindu-se crearea unnei situații asemănătoare celei dintr-o familie firească.
„Legea prevede că instanța judecătorească poate încuviința adopția chiar dacă diferența de
vârstă dintre adoptator și adoptat este mai mică de 18 ani, dar nu mai puțin de 16 ani.”5
4) Vârsta părinților firești.
În prezent nu pot fi adoptați copiii ai căror părinți firești nu au împlinit vârsta de14 ani.
Considerăm că interdicția impusă cu privire la adopția unui copil cu un părinte minor care nu a
împlinit vârsta de 14 ani are scopul de a nu lipsi pe acesta de șansa de a se opune și de a-și crește
propriul copi. Fragilitatea pe care părintele minor cu o vârstă mai mică de 14 ani o prezintă
impune importanța propriei sale protecții, la fel de esențială ca și a copilului pe care acesta l-a
născut.
5) Consimțământul la adopție.
A. Categoriile de persoane care trebuie să consimtă la adopție
Încheierea adopției impunemanifestarea de voință a următoarelor persoane:
a)părinții firești saututorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați
morți, dispăruți ori puși sub interdicție.
b)minorul adoptat care a împlinit 10 ani.
c)adoptatorul saufamilia adoptatoare, când soții adoptă împreună.
d)soțul adoptatorului,exceptând situația în care este prezentă lipsa discernământului care îl pune
în imposibilitatea de a-și exprima voința.

B. Consimțământul la adopție al persoanelor prevăzute de lege.

•Consimțământul părinților firești sau, după caz, al tutorelui copilului
„Copilul ai cărui părinți firești nu au împlinit 14 ani nu poate fi adoptat (art. 11 din Legea
nr. 273/2004, republicată), astfel că, temporar, consimțământul acestui (acestor) părinți nu
interesează, copilul lor nefiind adoptabil. Părintele minor care a împlinit 14 ani își va exprima
consimțământul asistat de către ocrotitorul săi legal (art. 12 din Legea nr. 273/2004,
republicată).”6

5
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op, cit., p.481
6
Emese Florian, Dreptul familiei, Editura C.H.Beck, Ediția a 6 a, p. 481
 „Pentru încheierea adoopției se cere consimțământul ambilor părinți fireștiai copilului,
chiar dacă aceștia sunt divorțați, iar instanța de tutelă a decis exercitarea autorității părintești
numai de către unul din părinți.”7
Părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani, în situația copilului din afara căsătoriei,
își exprimă acordul asistat de ocrotitorul legal al acestuia. Părinții decăzuți dindrepturile
părintești păstrează dreptul de a încuviința adopția copilului. În aceste situații este obligatorie și
încuviințarea celui care are autoritatea părintească.
În cazul adopției minorului adoptat și de către soțul adoptatorului, consimțământul trebuie
exprimatdoar de către soțul care este deja părinte adoptator al acestuia,nemaifiind de trebuință
consimțământul părințilot firești ai copilului.
„Consimțământul tutorelui se cere în subsidiar, atunci când ambii părinți sunt, după caz,
decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție judecătorească.”8
Consimțământul la adopție al părinților firești ai minorului sau, al tutorelui acestuia
trebuie exprimat liber, necondiționat și numai după ce au fost instruiți în mod corespunzător cu
privire la consecințele exprimării acestuia și ruperea legăturilor de rudenie ale copilului cu
familia sa biologică, ca urmare a consimțământului la adopție.
Astfel, Direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază
teritorială locuiesc părinții biologici sau, după caz, tutorele acestuia,este ținută să asigure
îndrumarea și documentarea acestora înaintea exprimării consimțământului la adopție. Apoi se
realizează un raport cu privire la rezultatul acestei activități, care se depune la dosarul cauzei.
În prezent, instanța de tutelă poate trece cu vederea peste refuzul părinților firești saual
tutorelui, de a consimți la procesul adopției, dacă se poate demonstra, prin orice mijloc de probă,
că acest refuz este abuziv și se apreciază că adopția este în interesul superior al copilului.
Cu toate acestea, este absolut necesară motivarea expresă a hotărârii judecătorești în
această situație, potrivit legii.
Poate fi apreciat abuziv refuzul de a consimți la adopție și atunci când, cu toate că au fost
legal citați, părinții firești sau, după caz, tutorele acestuia nu se prezintă la termenul fixat pentru
manifestarea cosimțământului.
Consimțământul părinților biologici sau, după caz, al tutorelui, poate fi dat numai după
împlinirea unui termen de 60 de zile de la nașterea minorului.
7
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p. 482
8
Emese Florian, op. cit., p.481
 În termen de 30 de zile de la data exprimării lui, consimțământul poate fi revocat, în
condițiile legii. După expirarea termenului indicat, consimțământul devine irevocabil.
Consimțământul tutorelui sau a părinților firești va fi dat în fața instanței judecătorești, la
momentul soluționării cererii de deschidere a procedurii adopției.
Pentru adopțiaminorului de către soțul părintelui său, consimțământul părintelui biologic
se dă la data soluționării cererii de admitere a adopției, în fața instanței judecătorești.
„În situația în care părintele ce și-a revocat consimțământul decedează, adopția se poate încheia
dacă sunt îndeplinite cerințele legale în raport de situația creată.”9

•Consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.

Conform art. 264 alin. (1) C. civ. este obligatorieascultarea copilului care a împlinit
vârsta de 10 ani în orice procesjudiciar sau administrativ care îl privește, stabilind, în același
timp, că poate fi ascultat și minorulmai mic de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază ca
fiind necesară pentru soluționarea cauzei. Alin. (3) al aceluiași articol stabilește dreptul fiecărui
copil de a fi ascultat (chiar dacă nu aîmplinit vârsta de 10 ani), iar aceasta poate fi respinsă doar
motivat de către autoritatea competentă. Anterior manifestării consimțământului, Direcția
generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială locuieșteminorul care
a împlinit 10 ani îl va îndrumape acesta, ținând cont de vârsta și maturitatea sa, cu privire la
consecințele adopției și ale consimțământului său.
„Consimțământul la adopție al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în fața
instanței judecătorești, în faza finală a procedurii adopției,cea a încuviințării adopției.”10

•Consimțământul adoptatorului sau, după caz, al familiei adoptatoare.

Aceștia își manifestă consimțământul în fața instanței judecătorești, în momentul
soluționării cererii de încuviințare a adopției.
„Refuzul ocrotitorului de a consimți la adopția copilului împiedicăfinalizarea operațiunii
juridice, chiar dacă minorul , în vârstă de peste 10 ani, ar fi de acord cu adopția.”11

•Consimțământul soțului adoptatorului.

9
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p.485
10
Emese Florian, op.cit., p. 480
11
Ibidem, p. 484
 Este necesar ca acordul soțului adoptatorului să fie exprimat în fața instanței
judecătorești, la data soluționării cererii de încuviințare a adopției.
„Această cerință își are justificarea în aceea că adopția nu trebuie să creeze relații
incompatibile cu o viață normală de familie, aspect care rezultă și din faptul că unul dintre
principiile care trebuie respectate în procedura adopției este acela al creșterii și educării
copilului într-un mediu familial.”12
Soțul respectiv nu devine adoptator prin exprimarea consimțământului său.
Nu este cerută încuviințarea soțului care se află în imposibilitate de a-și exprima
consimțământul, datorită lipsei sale de discernământ.

•Condițiile consimțământului la adopție.

Consimțământul trebuie dat de către o persoană cu discernământ, iar aceasta să fie
serioasă, liberă și să nu fie afectată de vicii de consimțământ.
Sunt vicii de consimțământ:
a. eroarea cu privire la identitatea adoptatorului
b. violența
c. dolul.
Consimțământul dat sub pretextul obținerii unor foloase, indiferent de natura lor, este lipsit
de valabilitate.

Forma exprimării consimțământului la adopție.

Se consideră că, în situațiilemenționate mai sus, consimțământul poate fi exprimat în scris
sau verbal, declarația de consimțământ atașându-se la dosar.

6) Aptitudinea de a adopta.
Art. 461 N.C.C. Condițiile morale și materiale.
„(1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanțiile morale și
condițiile materiale necesarevcreșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului. (2)

12
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p. 486
Îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de căre autoritățile competente, potrivit
legii speciale.”13
Conform art. 26, lit.b) din Legea nr. 273/2004, republicată, condiția atestatului referitor
lacapacitatea de a adopta nu este cerută în cazul adopției minorului de către soțul părintelui
firesc/adoptiv sau de către concubinul părintelui adoptiv. Obținerea acestui atestat nu este
necesară nici în situația în care se adoptă o persoană care a dobândit capacitate deplină de
exercițiu (prin căsătorie sau emancipare).

Pluralitatea de adoptați-frați și surori.

Ca regulă, frații sunt încredințați împreună în cadrul procedurii adopției. Aceștia pot fi
adoptațide către aceeași persoană sau, după caz, familie.
„Apreciem că rațiunea adopției fraților sau surorilor împreună, de către același
adoptator, se întemeiază pe de o parte pe faptul că între aceștia s-au creat legături afective
puternice, care trebuie păstrate, iar pe de altă parte pentru a se menține coeziunea raporturilor
specifice rudenieibiologice existente între aceștia. Continuarea relațiilor de familie devine, în
acest fel, un factor de continuitate și echilibru pentru acești copii.”14
Există o excepție cu privire la încuviințarea separată a frațior, aceștia putând fi adoptați de
către persoane sau familii diferite, doar daca aceasta este îninteresul lor superior.

1. Condiții de fond negative

1) Interzicerea adopției între frați.
Conform art. 457 Cod civ., este interzisă adopția între frați, indiferent dacă aceștia sunt
din căsătorie sau din afara acesteia, dacă sunt frați buni, uterini sau consanguini.
„Interdicția este de strictă interpretare și limitată aplicare, ceea ce înseamnă că adopția
între alte rude firești, spre exemplu între bunici și nepoți, este permisă.”15
2) Interzicerea adopției soților sau foștilor soți de către același adoptator sau familie
adoptatoare.

13
Lazăr Ciprian Ureche, Bogdan Dumitru Moldovan, Ghid privind procedura adopției, Universul Juridic-București
2017, p.41
14
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p.488
15
Lazăr Ciprian Ureche, Bogdan Dumitru Moldovan, op.cit., p. 39
 Doi soți sau foști soți nu vor putea fi niciodată sub ocrotirea aceluiași adoptator sau familii
adoptatoare. Tot așa, este interzisă adopția unui soț de către celălalt soț.
3) Interzicerea adopției între soți sau foști soți.
Adopția între aceștia este interzisă întrucât calitatea de soț este necompatibila cu relațiile
dintre părinte și copil.
4) Interzicerea adopției de către bolnavul psihic sau persoanelor cu handicap mintal.
Nu poate adopta bolnavul psihic sau o persoană cu handicap mintal, indiferent dacă a fost
puși sau nu sub interdicție judecătorească, deoarece o astfel de adopție nu este în interesul
superior alminorului.
5) Interzicerea adopției simultane sau succesive de către două persoane.
Este interzisă adopția simultană sau succesivă a două persoane împreună. Dacă aceasta ar fi
admisibilă, ar însemna ca acel copil să aibă, mai mult de doi părinți în același timp.
Excepții:
*adopția simultană sau succesivă de către soți împreună;
*adopția succesivă atunci când intervine decesuladoptatorului sau a soților adoptatori;
*adopția succeesivă în cazul încetării adopției anterioare;
*adopția succesivă a copilului de către concubinul părintelui adoptiv.
6) Interzicerea adopției de către două persoane de același sex.
Conform art. 462 alin. (3) C. civ., este interzisă adopția între două persoane de același sex
împreună.
7) Interzicerea adopției de către o persoană condamnată definitiv pentru anumite
infracțiuni.
„Nu poate adopta cel condamnat definitiv pentru o infracțiune contra persoanei sau contra
familiei, săvârșită cu intenție, precum și pentru infracțiunile de trafic de persoane sau trafic și
consum ilicit de droguri.”16
8) Interzicerea adopției în cazul decăderii din drepturile părintești și a măsurilor de
protecție specială.
Nu pot adopta persoaneledecăzute din drepturile părintești sau ale căror copil beneficiază de
o măsură de protecție specială.

16
Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p. 491
 9) Interzicerea adopției în cazul celorcare doresc să adopte singuri, ai căror soți se află
în anumite situații seciale.
Este interzisă adopția de către o persoană care dorește să adopte singură, dacă soțul acestuia
se află în una din situațiile următoare:
a. este bolnav psihic;
b. are un handicap mintal;
c. a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune contra familiei sau a persoanei, săvârșită
cu intenție.
d. are copii care beneficiază de vreo măsură de protecție specială;
e. este decăzut din drepturile părintești.

Adopția copilului din afara căsătoriei (în anumite situații).

În cazul copilului din afara căsătoriei, în anumite situații, legea impune condiții
suplimentare, menite să asigure legalitatea procedurii adopției, prin parcurgerea procedurii
obișnuite, iar nu a celei simplificate în cazul unei recunoașteri de paternitate ce nu corespunde
realității. În acest mod, dacă acest copil a fost recunoscut pe cale administrativă de către tatăl
săusau dacă acesta și-a stabilit paternitatea prin hotărâre judecătorească, minorul poate fi adoptat
de către soția tatălui săunumai dacă paternitatea este demonstrată prin expertiza serologică ADN.

2. Condiții de fond privind încheierea adopției internaționale.

Pe lângă condițiile de fond prevăzute pentru adopția națională, adopția internațională a unui
minor cu reședința obișnuită în România de către adoptatorul cu reședința obișnuită în afara țării
poate ficonsimțitădoarcu privire la copii aflați în evidența Oficiului Român pentru Adopție,
numai în situațiile următoare:
1) adoptatorul sau unul dintre soți adoptatori este rudă până în gradul al patrulea inclusiv cu
copilul pentru care a fost încuviințată adopția internă;
2) adoptatorul sau unul dintre soții adoptatoriare și cetățenie română;
3) adoptatorul este soțul părintelui firesc al copilului cărui adopție se cere.
Condițiile de fond impuse soților care adoptă împreună sunt determinate de legea care
guvernează efectele căsătoriei, anume legea reședinței comune a soților, sau în lipsă, legea
cetățeniei soților. În cazul lipei undei astfel de legi, se aplică legea statului unde căsătoria a fost
încheiată. Aceeași lege se aplică și atunci când unul dintre soți adoptă copilul celuilalt.

Bibliografie

1 .Marieta Avram, Drept Civil. Familia, Editura Hamangiu, Ediția a II-a, adăugită și revizuită, 2016
2. Emese Florin, Dreptul Familiei, Editura C.H. Beck, București, Ediția a 6 - a, 2018
3. Dan Lupascu, Cristina Mihaela Crăciunescu, Dreptul Familiei, Editura Universul Juridic, Ediția a III-a
4. Carmen Oana Mihailă, The new regulation on internal adoption procedure, Revista Facultății de Drept nr. 1, 5.
5. Lazăr Ciprian Ureche, Bogdan Dumitru Moloman, Ghid privind procedura adopțieiEditura Universul Juridic,
București, 2017
6. Legea nr. 273/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare
7. CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 republicat -Legea nr. 287/2009