LUCRARE DE CONTROL NR.

2
DREPTUL FAMILIEI
30.10.2022
Varianta I
Realizat: Echim Alexandrina
Grupa 2.2

Răspunsuri:
1.1

Filiația este instituția legală ce descrie raportul juridic dintre copii și părinți. Filiația se
întemeiază, de regulă, pe legătura de sânge dintre copil și părinte, dar ea este aplicabilă și
adopției. Filiația este aplicabilă și reproducerii umane asistate medical cu un terț donator.
Legislația Republicii Moldova se conformează principiilor filiației și garantează legătura de
sânge dintre părinte și copil prin instituțiile statului și prin legislația care protejează instituția
familiei, ca parte componentă a vieții sociale. Codul civil, codul familiei și multe alte acte
legislative reglementează respectarea instituției filiației, un exemplu fiind articolul 46 din
Codul Familiei ce prevede drepturile și obligațiile reciproce ale părinților și ale copiilor care
decurg din proveniența copiilor atestați de lege.

1.2
Filiația este raportul dintre un copil și fiecare părinte. Filiația față de mamă se numește
maternitate, iar filiația față de tată se numește paternitate.
Reproducerea umană asistată medical - actul medical ce cuprinde ansamblul tratamentelor
şi procedurilor de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro, de manipulare medicală în
laborator a materialului genetic feminin şi masculin, în scopul fecundării artificiale a ovulelor,
manipulare a spermei şi/sau a embrionilor proveniţi din fecundarea extracorporală şi
implantarea acestora
Noţiunea de filiaţie are un înţeles larg, de şir al naşterilor care leagă o persoana de
strămoşul ei şi un înţeles restrâns, de legătură directă şi imediată dintre un copil şi fiecare
dintre părinţii săi.Filiaţia privită din partea copilului exprimă calitatea de copil al unor anumiţi
părinţi, iar cum părinţii pot fi căsătoriţi împreună sau necăsătoriţi, înseamnă că şi filiaţia poate
să fie din căsătorie şi din afara căsătoriei.Filiaţia fată de mamă rezultă din faptul material şi
evident al naşterii, ceea ce face ca dovada maternităţii să fie directă şi neîndoielnică, idee
exprimată şi în adagiul mater in iure semper certa est.

Ordinea de stabilire a filiaţiei faţă de mama căsătorită, necăsătorită și în cazul folosirii

mijloacelor de reproducere medical asistată se face în comformitate cu legislția în vigoare cu
legislația în vigoare, astfel că Stabilirea filiației față de mamă se efectuiază prin înregistrarea
nașterii copilului, pe baza declarației de naștere. Maternitatea se stabileşte în baza
documentelor care confirmă naşterea copilului de la mamă într-o instituţie medicală. În cazul
când copilul nu este născut într-o instituţie medicală, maternitatea se stabileşte pe baza
documentelor medicale, a depoziţiilor martorilor sau pe baza altor probe. Fiind informaţi
despre un caz de naştere sau la adresarea mamei după naştere, instituţia
medico-sanitară/medicul de familie din localitate sunt obligaţi să întreprindă, în termen de 3
zile lucrătoare, măsurile necesare de constatare a naşterii copilului şi, în cazul constatării
acesteia, să elibereze certificatul medical constatator de naştere, chiar dacă mama nu are
domiciliul în această localitate. Este un proces bine gândit, ce odată respectat garantează
respectarea altor drepturi general umane.

1.3
Reproducerea umană asistată medical (RUAM) reprezintă ansamblul tehnicilor și
practicilor clinice sau biologice care permit procrearea în afara procesului natural (lipsind
actul sexual), prin intervenția și la indicația medicului. Tehnicile de RUAM sunt folosite
atunci când tratamentele obișnuite, hormonale, medicamentoase sau chirurgicale nu dau
niciun rezultat. Există mai multe metode de RUAM și practici asociate acestora (inseminarea
artificială (IA), fertilizarea in vitro (FIV), transferul de embrioni (TE), mama purtătoare sau
de substituție),[1] diferențele fiind date atât de numărul persoanelor implicate în realizarea
acestor tehnici, cât și de locul unde are loc fecundarea.
În speța respectivă se prezintă un caz în care mama copilului a fost informată de
schimbarea copilului după 5 ani de zile de la nașterea acestuia. Pentru a verifica acest fapt și
cât de veridice sunt afirmațiile responsabililor instituției medico-sanitare, mama poate solicita
în instanța de judecată instituția medicală, pentru a dovedi dacă acest fapt este adevărat.
Înainte de aceasta, ea ar trebui să se asigure că afirmațiile instituției medicale sunt veridice.
Contestarea maternităţii în general este posibilă, dar pentru aceasta este nevoie de
dovedirea ilegalității comise de către maternitatea nr. 1 din Chişinău. Pentru demonstrarea
acesteia, maama poate apela la un test ADN, valabil și recunoscut din punct de vedere legal.
În Republica Moldova și garantând o exactitate de 99,99% în urma rezultatului obținut.
Articolul 49 Codul familiei în Republica Moldova. Contestarea paternităţii (maternităţii)
prevede că:

1) Paternitatea (maternitatea) poate fi contestată numai pe cale judecătorească de către

persoanele înscrise drept tată sau mamă sau de către persoanele care sunt mama sau tatăl
firesc al copilului, de către copil la atingerea majoratului, de către tutorele (curatorul)
copilului. În cazul în care în privința părintelui este instituită o măsură de ocrotire judiciară, se
aplică prevederile art. 4852 şi 4853 din Codul civil.

(2) Cererea privind contestarea paternităţii (maternităţii) poate fi depusă timp de un an din
momentul cînd una din persoanele enumerate la alin.(1) a aflat sau trebuia să fi aflat despre
înscrierea privind paternitatea (maternitatea) sau din momentul atingerii majoratului, în cazul
unui minor.

De asemenea, în legislție mai este prevăzut că:

(3) Nu au dreptul să conteste paternitatea:

a) soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificială sau implantarea embrionului soţiei;

b) persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a
mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu
este tatăl firesc al copilului.

De asemenea, procedura de recunoaștere a paternității/maternintății în Republica Moldova 

se efectuează prin depunerea unei cereri în instanța de judecată conform vizei de domiciliu al
reclamantului sau la organele de înregistrare  ale Oficiului de stare civilă.

Dreptul de a depune cererea de stabilire a paternității/maternității îl au următoarele

categorii de persoane:

 Persoana înscrisă drept părinte în actul de naștere a copilului.

 Tatăl copilului.
 Copilul la atingerea vârstei majoratului (18 ani)
 Persoana care nu este părinte, însă are sub tutelă sau curatelă copilul minor.
Pentru stabilirea paternității se vor depune următoarele acte conform vizei de domiciliu
a deponentului:

 Acte ce vor confirma identitatea mamei sau tatălui, sau a unui din ei,
 Cererea comună a mamei și tatei privind stabilirea paternității.
Dacă copilul este născut din părinți necăsătoriți între ei, și în lipsa declarației comune a
părinților sau tatălui copilului, paternitatea se stabilește de către instanța de judecată în baza
declarației unuia dintre părinți, a tutorelui (curatorului) copilului sau de însuși copilul la
atingerea majoratului.

Contestarea paternităţii.

Codul familiei Republicii Moldova interzice contestarea paternității în următoarele cazuri :

 Soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificial sau implantarea embrionului
soţiei;
 Persoana care a fost înscrisă drept tatăl copilului în baza declaraţiei comune acesteia şi
a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii cererii că
nu este tatăl firesc al copilului.
Paternitatea (maternitatea) poate fi contestată exclusivpe cale judecătorească.
În cazul dat, judecătorul luând o eventuală decizie cu privire la accepatrea contestării
maternității copilului trebuie să ia în considerare toate circumstanțele efectuării metodei de
reproducere medical asistată și să ia o decizie, care tot odată să fie în comformitate cu
respectarea legislației Republicii Moldova, dar și drepturilor și libertăților umane în
comformitate cu prevederile constituționale, cap. II, art. 24 specificând că (1) Statul
garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, în cazul aflării acestui
fapt mama copilului putând suferi în urma aflării acestui fapt, cât și a prevederilor
internaționale.