Conspect

1. Premisele apariţiei organismului militar propriu.

Politica privind realizarea unor reforme, începută de liderii sovietici la mijlocul anilor
’80, a influenţat mişcarea de democratizare a societăţii din statele europene, jucând un rol
decisiv pentru soarta întregului sistem de alianţe politice. Noua mentalitate generată de ideile
novatoare ale oamenilor politici a cuprins în aceşti ani toate ţările din Europa de Est. Situaţia
internaţională devine destul de tensionată.
Apariţia statului Republica Moldova pe harta politică a lumii era strâns legată de
dezideratele situaţiei politice ce domneau pe continentul european.
Procesul de reforme a avut la bază politica restructurării promovată de liderul
comunist de la Moscova Mihail Gorbaciov. La sfârşitul anilor ’80, drept consecinţă a acestui
proces, în ţările Europei de Est au loc un şir de transformări democratice.
În 1990, la Paris, a fost semnat Tratatul cu privire la forţele armate obişnuite din
Europa, care prevede reducerea substanţială a armamentului clasic. Acest important document
stabilea paritate între NATO şi Tratatul de la Varşovia. Un an mai târziu avea să se desfiinţeze
Tratatul de la Varşovia, constituit din ţările cu regim socialist. În urma dezmembrării
Pactului de la Varşovia se sfârşeşte războiul rece, care a ţinut în tensiune întreaga lume încă
de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
Politica reformatoare a influenţat ideile şi mişcările politice din statele aflate în
apropierea hotarelor Republicii Moldova.
La 4 aprilie 1990 îşi revede cursul politic Cehoslovacia. Contradicţiile din iulie 1992
duc la adoptarea de către Consiliul Naţional Slovac a Declaraţiei de suveranitate şi, ca
rezultat, Parlamentul Cehoslovaciei, bazându-se pe greşelile altor ţări europene, va lua
decizia de a separa Cehoslovacia în 2 state – Cehia şi Slovacia.
În urma alegerilor democratice ce se desfăşoară în octombrie 1991, Bulgaria devine
ţară democratică şi curând – cel de-al 27-lea membru al Consiliului Europei.
Destul de tensionată a devenit situaţia în Iugoslavia. Conducerea Croaţiei şi cea a
Sloveniei s-au pronunţat pentru constituirea unei confederaţii şi ieşirea treptată din ea. La
rândul său, Serbia şi Muntenegru au optat pentru crearea unei uniuni de state democratice. Ca
urmare, Croaţia şi Slovenia se proclamă state independente.
Politica reformatoare ce se promova în U.R.S.S. şi transformările ce le parcurgeau
ţările din Europa de Est spre pluripartitism, economie de piaţă, democraţie au contribuit la
apariţia unui nou stat – Republica Moldova.
Mişcarea de eliberare naţională din Moldova. Contextul situaţiei internaţionale,
evenimentele ce au avut loc în spaţiul ex-sovietic la sfârşitul sec. XX, au servit drept
catalizatori pentru mişcarea de eliberare naţională a populaţiei dintre Nistru şi Prut. Diversele
activităţi social-politice au culminat la 23 iunie 1990 cu declararea suveranităţii RSSM.
 12

Pîrghia de declanşare Splintul de siguranţă cu inel

1 - furcuţă; 2 - ureche de prindere cu găuri pentru splintul de siguranţă
Pârghia de declanşare serveşte pentru reţinerea percutorului în poziţia armat (arcul de
acţionare e comprimat). Pe tubul mecanismului de percuţie pârghia de declanşare este reţinută
de splintul de siguranţă.
Splintul de siguranţă trece prin găurile urechii de prindere a pârghiei de declanşare şi a
pereţilor tubului mecanismului de percuţie. El are inel pentru scoaterea lui.
Însuşi amorsorul serveşte pentru explodarea încărcăturii de explozie a grenadei. El
constă din bucşa întârzietorului, capsa detonantă.
Bucşa întârzietorului are în partea de sus un filet pentru cuplarea cu tubul
mecanismului de percuţie şi un locaş pentru capsa de aprindere, în interior - un canal, în care
se află întârzietorul, din exterior - o degajare pentru cuplarea tubului capsei detonate.
Capsa de aprindere e destinată pentru aprinderea întârzietorului.
Întârzietorul transmite raza de foc de la capsa de aprindere la capsa detonantă. El
constă dintr-o compoziţie presată ce emană puţine gaze.
Capsa detonată serveşte pentru explodarea încărcăturii de explozie a grenadei. Ea e
amplasată în tubul fixat în partea de jos a bucşei întârzietorului.
Amorsoarele se află permanent în poziţie de luptă. Desfacerea amorsoarelor şi
verificarea funcţionării mecanismului de percuţie este interzisă categoric.

Grenada explozivă de mână РГ-42

Destinaţia. Grenada explozivă de mână РГ-42 este o grenadă cu acţiune fuzantă
destinată pentru lovirea forţei vii a inamicului în atac şi apărare. Grenada se aruncă din
diferite poziţii la acţiuni în deplasarea pe jos şi cu transportul blindat (cu automobilul).
Noţiuni despre construcţie. Grenada explozivă de mână РГ-42 constă dintr-un corp cu
tub pentru amorsor, o bandă metalică, o încărcătură de explozie şi amorsor.
Corpul grenadei serveşte pentru plasarea încărcăturii de explozie, benzii metalice,
tubului pentru amorsor, precum şi pentru formarea schijelor la explozia grenadei. Corpul ei e
cilindric, are fund şi capac. La capac se fixează tubul cu flanşa pentru cuplarea amorsorului la
grenadă şi pentru ermetizarea încărcăturii de explozie în corp. În timpul păstrării şi
transportării grenadelor tubul se închide cu un dop de masă plastică sau cu un căpăcel metalic.
Banda metalică serveşte pentru formarea schijelor la explozia grenadei, ea e
înfăşurată în 3-4 straturi în interiorul corpului. Pentru mărimea numărului de schije suprafaţa
benzii e crestată pe pătrate.
Încărcătura de explozie umple corpul şi serveşte pentru ruperea grenadei în schije.
 Construcţia grenadei explozive de mână РГ-42
1-corp; 2-bandă metalică; 3-încărcătură de explozie;
4-amorsor; 5-tubul cu flanşă; 6-fund; 7-capac

Grenada explozivă de mână Ф-1

Destinaţia. Grenada explozivă de mână Ф-1 este o grenadă cu acţiune fuzantă
destinată pentru lovirea forţei vii mai ales în lupta de apărare. Grenada poate fi aruncată din
diferite poziţii şi numai de după adăposturi, din transportorul blindat sau tanc (autotun).
Noţiuni despre construcţie. Grenada explozivă de mână Ф-1:
1- corp, 2 - încărcătură de explozie; 3 - amorsor.
 Elementele grenadei explozive de mână Ф-1

Corpul grenadei serveşte pentru plasarea încărcăturii de explozie şi amorsorului,

precum şi pentru formarea schijelor la explozia grenadei. Corpul grenadei e din fontă, cu
caneluri longitudinale şi transversale, după care grenada, după obicei, se rupe în schije. În
partea de sus a corpului este o gaură filetată pentru înşurubarea amorsorului. În timpul
depozitării şi transportării grenadelor în această gaură e înşurubat un dop de masă plastică.
Încărcătura de explozie umple corpul şi serveşte pentru ruperea grenadei în schije.

Grenada cumulativă antitanc de mână РКГ-3

Destinaţia. Grenada cumulativă de mână РКГ-3 este o grenadă antitanc cu efect
directiv destinată pentru lupta împotriva tancurilor, autotunurilor, transportoarelor blindate,
autoblindatelor inamicului, precum şi pentru distrugerea lucrărilor de apărare permanente şi
de campanie. Grenadele se aruncă din diferite poziţii şi numai de după adăposturi. Distanţa
medie de aruncare a grenadei este de 15-20 m.
Masa grenadei amorsate - 1070 g.
La atingerea obiectivului grenada momentan explodează şi jetul de gaze format cu o
densitate şi temperatură mare perforează blindajul tancurilor moderne şi alte obstacole
rezistente.

Noţiuni despre construcţie

Grenada cumulativă antitanc de mână РКГ-3 constă din corp, mâner, încărcătură de
explozie şi amorsor.

Construcţia grenadei cumulative antitanc de mână РКГ-3

1-corp; 2-încărcătură de explozie; 3-amorsor; 4-mâner.

Corpul cilindric al grenadei serveşte pentru plasarea încărcăturii de explozie şi

amorsorului. Corpul are: jos - fund; în interior - pâlnia cumulativă; sus - capac înşurubat cu
tub pentru amorsor: Partea superioară a capacului se termină cu un filet pentru înşurubarea
mânerului.
Din exterior pe corpul grenadei sunt imprimate regulile de aruncare şi marcajul.
 Corpul grenadei (în secţiune)
1-înveliş; 2-pâlnie cumulativă; 3-fund; 4-capac; 5-tub; 6-filet; 7-încărcătură de bază; 8-
încărcătură suplimentară; 9-garnitură de carton; 10-cavitate cumulativă.

Mânerul
a-aspectul general; b-secţiune; 1-corp; 2-mufa mobilă; 3-placa rabatabilă; 4 şi 5-capetele
elastice şi îndoite ale plăcii rabatabile; 6-manşetă; 7-capac rabatabil; 8-arcul capacului;
9-cui de siguranţă;
10-inel; 11-corpul mecanismului de percuţie; 12-tub de flanşă; 13-corpul percutorului; 14-
percurtor;
15-arc de acţionare; 17-bilă mare; 18-bilă mică; 19-stabilizator; 20-limbă de sârmă; 21-
bucşă; 22-inel;
23-arcul stabilizatorului; 24-bilă; 25-arcul mufei mobile; 26-tijă; 27-arcul tijei; 28-căpăcel;
29-tub central; 30-tub mobil; 31-niplu; 32-bilă; 33-contragreutate inertă; 34-garnitură.
 Mânerul serveşte pentru comoditatea aruncării grenadei şi declanşării mecanismului
de percuţie. El constă din corp, mufa mobilă cu arc, placa rabatabilă, capacul rabatabil cu
placă şi splintul de siguranţă cu inel.
În mâner sunt amplasate mecanismul de percuţie, stabilizatorul şi dispozitivul de
siguranţă.
Corpul mânerului e ermetizat; din faţă e închis cu o garnitură din pergament, iar din
spate între mufa mobilă şi capac se află garnituri de fetru.
Mufa mobilă are filet pentru înşurubarea pe capacul corpului grenadei. Pe suprafaţa ei
laterală se află urechea de prindere cu găuri pentru cuiul de siguranţă şi două locaşuri. Cu
ajutorul urechii de prindere şi cuiului mufa mobilă se cuplează cu placa rabatabilă.
Într-un locaş al mufei mobile e amplasat capătul al plăcii rabatabile, iar în al doilea -
capătul plăcii capacului rabatabil cu bilă.

Mecanismul de percuţie
a-în secţiune; b-demontat; 1-corp; 2-tub cu flanşă; 3-corpul percutorului; 4-percutor; 5-arc
de acţionare; 6-arc de contra siguranţă; 7-contragreutatea inertă.

Mecanismul de percuţie este destinat pentru aprinderea capsei detonante a

amorsorului. El constă din corp, tubul cu flanşă, corpul percutorului, percutor, arcurile de
acţionare şi de contra siguranţă, bilele de siguranţă şi contragreutatea inertă.
Corpul percutorului e plasat în tubul cu flanşă şi are patru găuri pentru bilele de
siguranţă. În interiorul corpului e plasat percutorul şi arcul de acţionare. Două bile mari de
siguranţă ţin corpul percutorului în tub, iar două bile mici - percutorul în corpul percutorului.
 Arcul de contra siguranţă nu permite contragreutăţii inerte să se deplaseze în timpul
zborului grenadei.

Stabilizatorul
1-con de pânză; 2-aripioară de sârmă; 3-bucşă; 4-arc; 5–inel

Stabilizatorul serveşte pentru a îndrepta direcţia zborului grenadei cu fundul corpului

înainte. El constă dintr-un con de pânză, pentru aripioare de sârmă, o bucşă, un inel şi un arc.
Dispozitivul de siguranţă include patru siguranţe care asigură siguranţa la
manipularea grenadei şi zborul ei.
Prima siguranţă - cuiul de siguranţă uneşte mufa mobilă cu placa rabatabilă şi asigură
siguranţa la manipularea grenadei. El se scoate înainte de aruncare grenadei.
A doua siguranţă asigură siguranţa grenadei la căderea întâmplătoare, dacă cuiul de
siguranţă e scos. Ea constă din placa capacului rabatabil cu bilă, mufa mobilă şi arcul ei.
Siguranţa se decuplează în momentul aruncării grenadei.
A treia siguranţă asigură protecţia după aruncarea (a doua siguranţă a declanşat) la
lovirea întâmplătoare de un obstacol amplasat mai aproape de 1m de la cel care aruncă. Ea
constă din tija cu capac şi arc, tuburile mobil şi central, niplu şi două bile. Siguranţa se
decuplează prin acţiunea stabilizatorului după deschiderea acestuia în timpul zborului
grenadei.

Amorsorul (în secţiune)

1-tub; 2-bucşă; 3-capsă detonantă; 4-detonator suplimentar.

A patra siguranţă - arcul de contra siguranţă asigură siguranţa grenadei în zbor,

reţinând contragreutatea inertă împotriva deplasării înainte.
Încărcătura de explozie e destinată pentru perforarea blindajului (betonului) şi
distrugerea altor obstacolelor rezistente. Pentru formarea la explodare a unui jet îngust de
gaze de mare densitate (câteva mii de atmosfere) şi îndreptarea acestuia asupra blindajului
încărcătura are în partea din faţă o cavitate cumulativă în formă de pâlnie. În afară de aceasta,
între fundul corpului şi pâlnia cumulativă este un spaţiu liber (fără substanţă explozivă) care
asigură efectul maxim de perforare a blindajului de către grenadă. Încărcătura de explozie
constă din încărcătura de bază şi cea suplimentară, între care e plasată o garnitură de carton.
Amorsorul cu acţiune instantanee e destinat pentru explodarea încărcăturii de
explozie a grenadei. El constă din tub şi bucşă. În bucşă e plasată capsa detonată, iar în tub -
detonatorul suplimentar.

Şedinţa 2: Pregătirea grenadelor de mână pentru luptă. Aruncarea grenadelor.

Pregătirea grenadelor de mână ofensive şi defensive:
a) se scoate şplintul cu inelul de siguranţă şi se aruncă grenada;
b) pârghia de declanşare eliberează percutorul;
c) percutorul loveşte capsa de aprindere;
d) se aprinde întârzietorul pirotehnic;
e) capsa detonantă iniţiază explozia încărcăturii grenadei.
ă

ă
ă
 Şedinţa 3: Regulile de folosire a grenadelor de mână.
Aruncarea grenadelor de mână.
Şedinţele la aruncarea grenadelor de mână se execută cu grenadele de instrucţie şi de
război. Când efectivul acţionează pe jos, în primul rând, se execută şedinţele privind
aruncarea grenadelor de mână ofensive, apoi - defensive şi ulterior - grenadelor antitanc. În
procesul de perfecţionare a deprinderilor militarilor la fiecare ocupaţie pot fi aruncate şi
grenadele ofensive (defensive), precum şi grenadele antitanc. Ulterior se execută aruncarea
grenadelor din TAB (MLD).
Aruncarea grenadelor de mână se execută de către militari în cadrul:
- şedinţelor de antrenament;
- şedinţelor speciale.
Şedinţele de antrenament se execută cu grenade de instrucţie în scopul formării
deprinderilor şi antrenării militarilor în aruncarea grenadelor de mână la distanţă şi precizie.
Şedinţele speciale se execută cu grenade de război în scopul perfecţionării deprinderilor
dobândite pentru nimicirea inamicului cu grenade de mână în lupta apropiată.
Grenadele de mână de exerciţiu se pregătesc pentru funcţionare pe aliniamentul de
plecare, iar grenadele de război pe aliniamentul de aruncare, sub supravegherea
conducătorului tragerii.
 După pregătirea grenadelor pentru funcţionare, acestea se aşează astfel:
- grenadele de exerciţiu ofensive – în sacul de merinde, când se aruncă din mers, şi pe
sol, când se aruncă din poziţia culcat;
- grenadele de exerciţiu defensive – pe berma şanţului de tragere sau în nişe;
- grenadele de război ofensive şi defensive – pe berma şanţului de tragere;
- grenadele de mână antitanc de exerciţiu şi de război, în nişe.
Aruncarea grenadelor de mână se poate executa atât cu mâna dreaptă, cât şi cu mâna
stângă. În timpul aruncării grenadelor de mână de exerciţiu, armamentul trebuie să se
găsească într-o poziţie, care să permită folosirea lui imediată pentru trageri, procedând aşa,
cum se arată la modul de executare a şedinţelor.
Aruncarea grenadelor de mână de război în cadrul şedinţei speciale se execută de câte
un singur militar, sub directă conducere şi supraveghere a conducătorului tragerii.
Militarii, care au executat şi cei care urmează să execute aruncarea grenadelor de mână
de război, se dispun pe grupe împreună cu sanitarul şi personalul specializat în distrugerea
grenadelor neexplodate, sub comandă, într-un adăpost în pământ cu biuta spre şanţul de
tragere la distanţa de minimum 50 m (lateral sau înapoia şanţului de tragere). Restul
personalului de serviciu şi militarii, care urmează să execute şedinţele în seriile următoare, se
găsesc la adăpost, la depărtare de cel puţin 300 m de la aliniamentul de aruncare. Punctul de
aprovizionare de luptă se dispune într-un adăpost în pământ la 25 m înapoia şanţului de
tragere; personalul, ce-l deserveşte, va sta adăpostit şi se va deplasa în afară numai la
comanda conducătorului tragerii.
Procedeele şi regulile de aruncare a grenadelor de mână
Pentru aruncarea grenadei de mână se execută următoarele procedee: pregătire pentru
aruncare (amorsarea, luarea poziţiei pentru aruncare şi aruncarea). Amorsarea grenadei se
execută la comanda „Pregătiţi grenade", iar în luptă poate fi de sine stătător.
Aruncarea grenadei se execută la comanda „Cu grenade - FOC", iar în luptă, în afară
de acesta, se execută de sine stătător. Pentru aruncarea grenadei este necesar:
- de luat grenada în mână şi cu degetele de strâns pârghia de declanşare la corpul
grenadei;
- continuând de strâns pârghia de declanşare, cu altă mână de strâns (de îndreptat)
capetele splintului de siguranţă şi de inel, cu degetul de a1 scoate din amorsor;
- de aruncat grenada în ţintă (după aruncarea grenade de apărare a se adăposti).
Arma la aruncarea grenadei trebuie să se afle în poziţia care asigură pregătirea
imediată pentru luptă (în mână, în poziţie „la piept", alături în locaş).
TABELUL DE SEMNALE PENTRU CONDUCEREA MAŞINII

Atenţie Porniţi Opriţi motoarele

motoarele
 Înainte (spre mine) La stînga La dreapta

Viteza mai mică Stai Mers înapoi

Comenzile care se referă la toate subunităţile se primesc şi se execută imediat de către

toţi comandanţii de subunităţi şi şefii de maşini. La transmiterea comenzii prin semnal, se dă
în prealabil, semnalul „ATENŢIUNE”, iar dacă comanda se referă numai la una din
subunităţi, se dă semnalul care indică numărul acestei subunităţi. Pregătirea pentru a primi
comanda prin semnal se indică, de asemenea, prin semnalul „ATENŢIUNE”. Primirea
semnalului se confirmă prin repetarea lui sau prin darea semnalului respectiv subunităţii sale.
Pentru a anula sau a înceta executarea unei acţiuni, se dă comanda „LA LOC
COMANDA”. La această comandă, se reia poziţia sau modul de acţiune iniţial.
Adunarea subunităţilor se execută la comanda „ADUNAREA”, înainte de care se
indică modul adunării. De exemplu: „Grupă, pe un rând – ADUNAREA”. La această
comandă, militarul este obligat: să-şi ocupe în fugă locul în formaţie; să ia intervalul şi
distanţa stabilite; să apropie călcâiele, iar vârfurile picioarelor – pe linia frontului şi depărtate
în mod egal la lăţimea de o talpă; să privească înainte şi să fie gata să execute comenzile
următoare.
Ţinuta militară indică apartenenţa persoanei date la structurile de forţă ale Republicii
Moldova şi apartenenţa ei departamentale. Ea trebuie să pună în evidenţă nivelul înalt de
disciplină militară şi buna pregătire pentru a îndeplini în orice timp ordinele în vederea
apărării Patriei.
Ţinuta militară trebuie să fie călcată, curată, ajustată pe corp şi nu trebuie să fie
modificată. Ţinuta militară se poartă în modul prevăzut de actele normative în vigoare.
Se interzice categoric ca militarii să poarte o combinaţie de ţinute militare. De
exemplu: la ţinuta de campanie să se poarte pantofi în loc de bocanci cu carâmb înalt, cămaşă
cu cravată în loc de maiou mozaicat, chipiu de paradă în loc de chipiu mozaicat, etc.
Militarul înainte de adunare şi în formaţie este obligat:
1) să verifice starea de funcţionare a armei sale, a armamentului şi tehnicii militare, a
muniţiilor, mijloacelor de protecţie individuală, uneltelor de săpat, starea îmbrăcămintei şi
echipamentului care i-au fost repartizate;
2) să aranjeze cu grijă îmbrăcămintea, să îmbrace şi să ajusteze corect echipamentul,
să-şi ajute camaradul la lichidarea lipsurilor depistate;
3) să-şi cunoască locul în formaţie, să ştie să-l ocupe rapid, fără agitaţie; pe timpul
deplasării să respecte alinierea, intervalul şi distanţa stabilite; să respecte regulile de
securitate; să nu iasă din formaţie (să nu coboare din maşină) fără aprobare;
4) în formaţie, să nu vorbească şi să nu fumeze, fără aprobare; să fie atent la ordinele şi
comenzile comandantului şi să le execute energic şi precis, fără a-i deranja pe ceilalţi;
5) să transmită (să dubleze) ordinele şi comenzile corect, cu voce tare şi clar.

Şedinţa 2: Executarea comenzilor: „Adunarea”, „Drepţi”, „Pe loc repaus”, „Aranjaţi-

vă”, „Descoperiţi”, „Acoperiţi”, „La dreapta”, „La stânga” şi „La stânga împrejur”.
 Poziţia „drepţi”
Poziţia „drepţi” se ia la comanda „ADUNAREA” sau „DREPŢI”. La această
comandă, militarul stă în picioare, drept, fără încordare, picioarele cu genunchii întinşi, dar
neîncordaţi; pieptul uşor ridicat, iar întregul corp aplecat puţin înainte; abdomenul tras; umerii
traşi înapoi; braţele lăsate în jos, astfel ca mâinile, orientate cu palmele în interior, să fie
dispuse lateral şi la mijlocul coapselor, iar degetele semi îndoite să atingă coapsa; capul
ridicat şi drept, fără a înainta bărbia; privirea înainte; să fie gata de acţiune imediată.
Poziţia „drepţi” de pe loc se ia şi fără comandă: când se dă şi se primeşte ordinul, la
raport, în timpul intonării Imnului de Stat al Republicii Moldova sau a imnului altui stat (la
ceremonii internaţionale), la executarea salutului militar, precum şi la darea comenzilor.

Poziţia „drepţi”

La comanda „Pe loc REPAUS”, militarul duce piciorul stâng lateral printr-o mişcare
energică, la distanţa de lăţimea umerilor (femeile militare îmbrăcate în fuste nu depărtează
picioarele), lăsând greutatea corpului pe ambele picioare. În acelaşi timp, braţele sunt duse
energic la spate, uşor îndoite în cot şi lipite de corp. O mână se aşează în palma celeilalte
mâini, iar degetele rămân relaxate şi uşor îndoite spre interior, însă nu părăseşte locul, nu
slăbeşte atenţia şi nu vorbeşte.
 Poziţia „pe loc repaus”

După această comandă urmează comanda: „ARANJAŢI-VĂ”, la care militarul, fără a-

şi părăsi locul în formaţie, îşi aranjează arma, îmbrăcămintea şi echipamentul; dacă este
necesar să iasă din formaţie, militarul se adresează pentru aprobare comandantului nemijlocit.
Înainte de comanda „ARANJAŢI-VA” se dă comanda „Pe loc REPAUS”.
Pentru descoperire se dă comanda: „Descope-RIŢI”, iar pentru acoperire – „Acope-
RIŢI”. La necesitate, militarii singuri execută descoperirea şi acoperirea fără comandă.
Coifura scoasă se ţine în mâna stângă, lăsată liber în jos, cu cocarda în faţă.
Fără armă sau cu arma în poziţia „la spate”, coifura se scoate şi se îmbracă cu mîna
dreaptă, iar cu arma în poziţiile „la umăr”, „la piept” şi „la picior” – cu mâna stângă. La
descoperire, cu carabina în poziţia „pe umăr”, carabina se trece în prealabil la picior.

a b c d
Poziţia coifurii scoase
a – a chipiului de campanie din ţesătură de bumbac;
b – a chipiului; c – a căciulii; d – a beretei

Întoarcerile de pe loc se execută la comenzile: „La dreap-TA”, ”La stân-GA”, „La

stânga împre-JUR”.
Întoarcerile la stânga împrejur şi la stânga se execută în partea mâinii stângi pe
călcâiul piciorului stâng şi pe vârful piciorului drept; la dreapta – în partea mâinii drepte pe
călcâiul piciorului drept şi pe vârful piciorului stâng.
Întoarcerile se execută în două mişcări:
 a) mişcarea întâi – întoarcerea, menţinând poziţia corectă a corpului şi fără a îndoi
genunchii, greutatea corpului se lasă pe piciorul din faţă;
b) mişcarea a doua – ducerea pe calea cea mai scurtă a piciorului din urmă spre cel din
faţă.

Şedinţa 3: Deplasarea. Întoarcerile din mers.

Deplasarea se execută la pas sau alergând.
Cadenţa de deplasare la pas constituie 100-110 de paşi pe minut. Lungimea pasului
este de 60-70 cm.
Cadenţa de deplasare alergând constituie 160-180 de paşi pe minut. Lungimea pasului
este de 80-90 cm.
Pasul poate fi de defilare şi de manevră.
Pasul de defilare se foloseşte la trecerea subunităţilor în marş solemn; la executarea de
către acestea a salutului militar din mers; la prezentarea militarului în faţa superiorului şi la
plecarea din faţa acestuia; la ieşirea din formaţie şi la înapoierea în formaţie, precum şi la
şedinţele de instrucţie de front.
Pasul de manevră se foloseşte în toate celelalte cazuri.
Pasul de defilare se execută numai cu formaţia pe timpul prezentării onorului din
mişcare. Lungimea pasului este de 50-60 cm, iar cadenţa este de 118-120 paşi pe minut.
    La comanda prevestitoare, militarii strâng pumnii ambelor braţe şi înclină uşor corpul
înainte; la comanda săvârşitoare, militarii încep deplasarea cu piciorul stâng, cu îndoirea
genunchiului, înălţimea pasului fiind de 8-12 cm; concomitent cu mişcarea piciorului stâng,
braţul drept, cu pumnul strâns, se duce înainte, până la înălţimea umărului, cu podul palmei
orientat către sol, iar braţul stâng întins, cu cotul lipit de corp, având pumnul strâns, în
prelungirea antebraţului, se ţine fix pe lângă corp; o dată cu mişcarea piciorului drept  înainte
şi punerea sa pe sol, braţul drept se  mişcă pe lângă corp înapoi, atât cât permite încheietura
umărului.
La deplasarea cu pas de manevră, la comanda „DREPŢI”, se trece la pas de defilare.
La deplasarea cu pas de defilare, la comanda „Pas de manevră – MARŞ”, se trece la pas de
manevră.

8-12 cm
Deplasarea cu pas de defilare
Deplasarea la pas alergător începe la comanda „Pas alergător – MARŞ”.
La pornirea de pe loc, la comanda prevestitoare, militarul înclină uşor corpul
înainte, semi îndoaie braţele, ducând puţin coatele înapoi; la comanda săvârşitoare,
militarul porneşte cu piciorul stâng şi execută pasul alergător; braţele îndoite le mişcă în
mod natural pe lângă corp, în cadenţa pasului alergător.
 Pentru a trece de la deplasarea cu pas de manevră la pas alergător, la comanda
prevestitoare, militarul semi îndoaie braţele, ducând puţin coatele înapoi. Comanda
săvârşitoare se dă concomitent cu punerea piciorului stâng pe pământ. La această
comandă, militarul face cu piciorul drept un pas şi cu piciorul stâng începe deplasarea în
pas alergător.
Pentru a trece de la pasul alergător la pasul de manevră, se dă comanda „Pas de
manevră – MARŞ”. Comanda prevestitoare se dă concomitent cu punerea piciorului drept
pe pământ. La această comandă, militarul face încă doi paşi alergători şi cu piciorul stîng
începe deplasarea cu pas de manevră.
Executarea pasului pe loc se face la comanda „Pe loc, pas de manevră – MARŞ” (din
mers – „PE LOC”). La această comandă, militarul începe a bate pasul ridicând şi lăsând în jos
picioarele; piciorul îl ridică la 15-20 cm de  la pământ şi îl pune pe pământ cu toată talpa,
începând cu vârful; cu braţul drept face mişcări în cadenţa pasului. La comanda „ÎNAINTE”,
care este dată concomitent cu punerea piciorului stâng pe pământ, militarul face cu piciorul
drept încă un pas pe loc şi cu piciorul stâng începe mersul cu pas normal.

Pasul pe loc

Pentru a opri deplasarea, se dă, de exemplu, comanda „Soldat Petrescu – STAI”.

La comanda săvârşitoare, care se dă concomitent cu punerea pe pământ a piciorului drept
sau stâng, militarul face încă un pas şi, alăturând piciorul, ia poziţia „drepţi”.
Pentru a schimba viteza de deplasare, se dau comenzile: „MĂRIŢI CADENŢA”,
„MICŞORAŢI CADENŢA”, „Pas deplin – MARŞ”, „Pasul pe jumătate – MARŞ”, „Măriţi –
PASUL”, „Micşoraţi – PASUL”.
Pentru a deplasa militarii singuri cu câţiva paşi lateral, se dă comanda:
De exemplu: „Soldat PETRESCU, doi paşi spre dreapta (stânga) – MARŞ”.
La această comandă, militarul face doi paşi spre dreapta (stânga), alăturând piciorul
după fiecare pas.
Pentru deplasare înainte sau înapoi cu câţiva paşi, se dă comanda:
De exemplu: „Doi paşi înainte (înapoi) – MARŞ”.
La această comandă, militarul face doi paşi înainte (înapoi) şi alătură piciorul. La
deplasarea spre dreapta, spre stânga şi înapoi, mişcări cu braţele nu se efectuează.

Întoarcerile din mers

Întoarcerile din mers se execută la comenzile: „La dreapta – MARŞ”, „La stânga –
MARŞ”, „Stânga împrejur – MARŞ”.
Pentru întoarcerea din mers la dreapta (stânga), comanda săvârşitoare se dă
concomitent cu punerea pe pământ a piciorului drept (stâng). La această comandă, militarul
face cu piciorul stâng (drept) un pas, se întoarce pe vârful piciorului stâng (drept),
concomitent cu întoarcerea, scoate înainte piciorul drept (stâng) şi continuă mersul în noua
direcţie.
Pentru întoarcerea din mers la stânga împrejur, comanda săvârşitoare se dă
concomitent cu punerea pe pământ a piciorului drept. La această comandă, militarul face încă
un pas cu piciorul stâng (mişcarea întâi), duce piciorul drept jumătate de pas peste piciorul
stâng, se întoarce la stânga împrejur pe vârful ambelor picioare (mişcarea a doua) şi începe
mişcarea cu piciorul stâng în direcţia opusă (mişcarea a treia).
La întoarceri mâinile se mişcă în cadenţa pasului.

Şedinţa 4: Executarea salutului (onorului) militar de pe loc şi din mers fără armă.
Salutul militar este semnul exterior de respect şi politeţe acordat reciproc şi normă de
conduită a militarilor. Se exprimă în ritualul executării, în modul stabilit, a onorului militar la
întâlnire (despărţire).
Onorul militar se execută cu sau fără armă, de pe loc sau din mers.
Salutul (onorul) militar se execută cu promptitudine şi vioiciune, respectând exact
regulile poziţiei „drepţi” şi ale deplasării.
Pentru a executa salutul (onorul) militar de pe loc în afara formaţiei, cu capul
descoperit, la unu-doi paşi de comandant (superior), militarul se întoarce cu faţa către acesta,
ia poziţia „drepţi” şi îl priveşte în faţă, întorcând capul după el.
Dacă militarul este cu capul acoperit, atunci, în plus, duce cu vioiciune, pe calea cea
mai scurtă, mâna dreaptă la coifură, astfel ca degetele să fie alăturate, palma întinsă, degetul
mijlociu să atingă partea de jos a acesteia (lângă cozoroc), iar cotul să fie pe linia şi la
înălţimea umărului. La întoarcerea capului către comandant (superior), poziţia mâinii la
coifură rămâne neschimbată.
Când comandantul (superiorul) a trecut, militarul, care execută salutul, întoarce scurt
capul înainte şi lasă mâna dreaptă cu repeziciune în jos.

Executarea Executarea
salutului salutului
militar de pe loc militar din mers

Pentru a executa salutul militar din mers în afara formaţiei, cu capul descoperit, la un
pas de comandant (superior), militarul, o dată cu punerea piciorului stâng pe pământ, opreşte
mişcarea mâinii, întoarce scurt capul spre cel salutat şi, continuând deplasarea, îl priveşte în
faţă. După ce trece de comandant (superior), militarul care salută întoarce capul înainte şi
continuă mişcarea mâinii.
Dacă militarul este cu capul acoperit, atunci, odată cu punerea piciorului stâng pe
pământ, întoarce capul spre cel salutat şi duce mâna dreaptă la coifură, iar mâna stângă o ţine
nemişcată lângă coapsă; după ce a trecut de comandant (superior), odată cu punerea piciorului
stâng pe pământ, întoarce capul înainte, iar mâna dreaptă o lasă în jos.
La depăşirea comandantului (superiorului), salutul militar se execută începând cu
primul pas al depăşirii, începând cu pasul al doilea, capul se întoarce înainte şi mâna dreaptă
se lasă în jos.
Dacă mâinile militarului sunt ocupate cu poveri, atunci salutul militar se execută prin
întoarcerea capului către comandant (superior).

Şedinţa 5: Executarea comenzilor în componenţa formaţiei: „Adunarea”, „Drepţi”,

„Pe loc repaus”, „Aranjaţi-vă”, „Descoperiţi”, „Acoperiţi”, „La dreapta”, „La stânga” şi „La
stânga împrejur”.
Formaţia de marş a grupei poate fi în coloană câte unu sau în coloană câte doi.
Adunarea grupei în coloană câte unu (câte doi) de pe loc se execută la comanda „Grupă, în
coloană câte unu (câte doi) – ADUNAREA”. După ce a luat poziţia „drepţi” şi a dat
comanda, comandantul de grupă se întoarce cu faţa spre direcţia deplasării, iar grupa se
adună în formaţie în conformitate cu statele de organizare. Grupa din patru oameni şi mai
puţini se adună în coloană câte unu.
Restructurarea grupei din formaţia în linie în coloană se execută prin întoarcerea
grupei la dreapta, la comanda „Grupă, la dreap-TA”. La întoarcerea formaţiei pe două
rânduri, comandantul de grupă face un pas pe jumătate spre dreapta.
Restructurarea grupei din coloană în formaţie în linie se execută prin întoarcerea
grupei la stânga, la comanda „Grupă, la stân-GA”. La întoarcerea grupei din coloana câte doi,
comandantul de grupă face un pas pe jumătate înainte.
Restructurarea grupei din coloană câte unu în coloană câte doi se execută la comanda
„Grupă, în coloană câte doi, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda săvârşitoare, comandantul de grupă (direcţionalul) merge în pas pe
jumătate, militarii cu numerele doi, ieşind spre dreapta, în cadenţa pasului îşi ocupă locurile în
coloană; grupa se deplasează în pas pe jumătate până la comanda „ÎNAINTE” sau „Grupă,
STAI”.
Restructurarea grupei din coloana câte doi în coloană câte unu se execută la comanda
„Grupă, în coloană câte unu, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda săvârşitoare, comandantul de grupă (direcţionalul) merge în pas normal,
iar ceilalţi – în pas pe jumătate; pe măsura eliberării locului, militarii cu numerele doi trec în
cadenţa pasului în spatele celor cu numerele unu şi continuă deplasarea cu pas normal.
Pentru schimbarea direcţiei de deplasare a coloanei se dau comenzile:
1) „Grupă, ocolire spre dreapta (stânga) MARŞ”; direcţionalul execută ocolirea la
dreapta (stânga) până la comanda „ÎNAINTE”, iar ceilalţi îl urmează;
2) „Grupă, după mine – MARŞ (pas alergător – MARŞ)”; grupa urmează după
comandant.
Pentru executarea onorului militar în formaţie de pe loc, când şeful se apropie la 10-15
paşi, comandantul de grupă dă comanda „Grupă, DREPŢI. Pentru onor spre, dreap-TA (stân-
GA, CENTRU)”.
 Militarii grupei iau poziţia „drepţi”, concomitent întorc capul în direcţia indicată şi
urmăresc şeful cu privirea, întorcând capul după el.
Când şeful se apropie din spatele formaţiei, comandantul de grupă întoarce grupa la
stânga împrejur, apoi dă comanda pentru executarea salutului militar.

Şedinţa 5: Executarea comenzilor în componenţa formaţiei: „Adunarea”, „Drepţi”,

„Pe loc repaus”, „Aranjaţi-vă”, „Descoperiţi”, „Acoperiţi”, „La dreapta”, „La stânga” şi „La
stânga împrejur”.
Formaţia de marş a grupei poate fi în coloană câte unu sau în coloană câte doi.
Adunarea grupei în coloană câte unu (câte doi) de pe loc se execută la comanda „Grupă, în
coloană câte unu (câte doi) – ADUNAREA”. După ce a luat poziţia „drepţi” şi a dat
comanda, comandantul de grupă se întoarce cu faţa spre direcţia deplasării, iar grupa se
adună în formaţie în conformitate cu statele de organizare. Grupa din patru oameni şi mai
puţini se adună în coloană câte unu.
Restructurarea grupei din formaţia în linie în coloană se execută prin întoarcerea
grupei la dreapta, la comanda „Grupă, la dreap-TA”. La întoarcerea formaţiei pe două
rânduri, comandantul de grupă face un pas pe jumătate spre dreapta.
Restructurarea grupei din coloană în formaţie în linie se execută prin întoarcerea
grupei la stânga, la comanda „Grupă, la stân-GA”. La întoarcerea grupei din coloana câte doi,
comandantul de grupă face un pas pe jumătate înainte.
Restructurarea grupei din coloană câte unu în coloană câte doi se execută la comanda
„Grupă, în coloană câte doi, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda săvârşitoare, comandantul de grupă (direcţionalul) merge în pas pe
jumătate, militarii cu numerele doi, ieşind spre dreapta, în cadenţa pasului îşi ocupă locurile în
coloană; grupa se deplasează în pas pe jumătate până la comanda „ÎNAINTE” sau „Grupă,
STAI”.
Restructurarea grupei din coloana câte doi în coloană câte unu se execută la comanda
„Grupă, în coloană câte unu, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda săvârşitoare, comandantul de grupă (direcţionalul) merge în pas normal,
iar ceilalţi – în pas pe jumătate; pe măsura eliberării locului, militarii cu numerele doi trec în
cadenţa pasului în spatele celor cu numerele unu şi continuă deplasarea cu pas normal.
Pentru schimbarea direcţiei de deplasare a coloanei se dau comenzile:
1) „Grupă, ocolire spre dreapta (stânga) MARŞ”; direcţionalul execută ocolirea la
dreapta (stânga) până la comanda „ÎNAINTE”, iar ceilalţi îl urmează;
2) „Grupă, după mine – MARŞ (pas alergător – MARŞ)”; grupa urmează după
comandant.
Pentru executarea onorului militar în formaţie de pe loc, când şeful se apropie la 10-15
paşi, comandantul de grupă dă comanda „Grupă, DREPŢI. Pentru onor spre, dreap-TA (stân-
GA, CENTRU)”.
 Militarii grupei iau poziţia „drepţi”, concomitent întorc capul în direcţia indicată şi
urmăresc şeful cu privirea, întorcând capul după el.
Când şeful se apropie din spatele formaţiei, comandantul de grupă întoarce grupa la
stânga împrejur, apoi dă comanda pentru executarea salutului militar.
După ce a dat comanda pentru executarea salutului militar, comandantul  de grupă
(dacă este fără armă sau cu arma în poziţia „la spate”, duce mâna la coifură; dacă este cu arma
în poziţiile „pe umăr”, „la umăr” sau „la piept”) se apropie în pas de defilare de comandant
(şef), se opreşte la doi-trei paşi de acesta şi raportează:
De exemplu:„Domnule locotenent, grupa a doua execută..., sunt comandantul grupei,
sergent Petrescu”.
Comandantul (şeful), care este salutat, duce mâna la coifură după darea comenzii
pentru executarea salutului militar.
După darea raportului, comandantul de grupă, fără a lăsa mâna în jos de la coifură,
face cu piciorul stâng (drept) un pas lateral cu întoarcere concomitentă la dreapta (la stânga) şi
lăsând comandantul (şeful) să treacă înainte, îl urmează la doi-trei paşi lateral dreapta
(stânga).
După trecerea comandantului (şefului) sau la comanda acestuia „Pe loc REPAUS”,
comandantul de grupă dă comanda: „Pe loc REPAUS” şi lasă mâna în jos.
Dacă comandantul (şeful) se adresează unui militar din formaţie, pronunţându-i gradul
şi numele, acesta răspunde: „Ordonaţi”, iar dacă i se adresează, pronunţându-i numai gradul,
militarul răspunde, pronunţându-şi funcţia, gradul şi numele. Totodată, poziţia armei nu se
schimbă şi mâna nu se duce la coifură.
Pentru a executa salutul militar în formaţie din mers, la 10-15 paşi de comandant (şef),
comandantul de grupă dă comanda: „Grupă, DREPŢI. Pentru onor, spre dreap-TA (stân-
GA)”. La comanda „DREPŢI”, toţi militarii trec la pas de defilare, iar la comanda „Pentru
onor, spre dreap-TA (stân-GA)” întorc simultan capul spre comandant (şef). Cu carabina în
poziţia „pe umăr”, mişcarea mâinii libere nu încetează. Dacă comandantul de grupă este fără
armă sau cu arma în poziţia „la spate”, acesta întoarce capul spre comandant (şef) şi îl salută.
După trecerea comandantului (şefului) sau la comanda „LIBER” a acestuia,
comandantul de grupă dublează comanda „LIBER”, lasă mâna în jos şi se deplasează cu pas
de manevră.
În cazul în care comandantul (şeful) salută sau aduce mulţumiri, militarii răspund
simultan, cu voce tare şi clar. Când grupa se află în mers, toţi militarii încep răspunsul odată
cu punerea piciorului stâng pe pământ, pronunţând cuvintele consecutiv în ritmul pasului.

Şedinţa 6: Mersul în componenţa formaţiei. Întoarcerile din mers în componenţa

formaţiei.
Formaţia în linie a plutonului poate fi pe un rând sau pe două rânduri. Adunarea
plutonului în formaţie în linie se execută la comanda „Pluton, în linie pe un rând (pe două
rânduri) – ADUNAREA”.
După ce a luat poziţia „drepţi” şi a dat comanda, comandantul de pluton se întoarce cu
faţa spre linia de front a formaţiei; grupele se aliniază la stânga de comandant. În formaţia pe
două rânduri, ultimul rând din fiecare grupă trebuie să fie complet.
Odată cu începerea adunării grupelor, comandantul de pluton iese din formaţie şi
supraveghează acţiunile subordonaţilor. Plutonul cu grupe a câte patru şi trei oameni se adună
în formaţie pe două rânduri.
Alinierea, întoarcerile, restructurările şi alte acţiuni ale plutonului în formaţie în
linie se execută după regulile şi comenzile indicate pentru grupă.
 Formaţia de marş a plutonului poate fi în coloană câte trei, în coloană câte doi sau
în coloană câte unu. Adunarea plutonului de pe loc în coloană câte trei se execută la
comanda „Pluton, în coloană câte trei – ADUNAREA”.
Trecerea plutonului de la formaţia în linie pe un rând la formaţia în coloană câte unu
(de la formaţia pe două rânduri la formaţia în coloană câte doi) se execută prin întoarcerea
plutonului la dreapta.
Trecerea plutonului de la formaţia în linie pe două rânduri la cea în coloană câte unu
(de la formaţia pe un rând la cea în coloană câte doi) se execută la comenzile: „Pluton, la
dreap-TA”, „La umăr – ARM (pe umăr – ARM)”, „În coloană câte unu (câte doi), înainte –
MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda „MARŞ”, grupa întâi se restructurează din mers în coloană câte unu, (în
coloană câte doi), celelalte grupe, restructurându-se succesiv în coloană câte unu (câte doi),
urmează câte una după grupa întâi.
Trecerea plutonului de la formaţia în linie pe două rânduri la cea în coloană câte trei se
execută la comenzile „Pluton, la dreap-TA”, „La umăr – ARM (pe umăr – ARM)” şi „În
coloană câte trei (câte patru), înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda „MARŞ”, grupa întâi merge în pas pe jumătate, restructurându-se din
mers în coloană câte unu, celelalte grupe ies pe linia grupei întâi la intervalul stabilit, de
asemenea, restructurându-se în coloană câte unu, după care comandantul de pluton dă
comanda: „ÎNAINTE” sau „Pluton, STAI”.
Trecerea plutonului de la coloana câte unu la formaţia în linie pe un rând (de la
coloana câte doi la formaţia pe două rânduri) se execută prin întoarcerea plutonului la stânga.
Trecerea plutonului de la coloana câte trei la coloana câte doi se execută la comanda
„Pluton, în coloană câte doi, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La această comandă, grupa întâi merge înainte, restructurându-se din mers în coloană
câte doi, celelalte grupe execută pasul pe loc, apoi trec succesiv în spatele grupei care merge
în faţă, restructurându-se în coloană câte doi.
Pentru restructurarea plutonului din coloana câte trei în formaţia în linie pe două
rânduri, plutonul trece, în prealabil, la coloana câte doi.
Trecerea plutonului de la coloana câte trei la coloana câte unu se execută la comanda
„Pluton, în coloană câte unu, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La această comandă, grupa întâi merge înainte, celelalte grupe execută pasul pe loc şi
pe măsura ieşirii grupelor din coloană, la comanda „ÎNAINTE” a comandanţilor lor, încep
consecutiv mersul în pas normal, trecând în spatele grupei care merge în faţă.
Trecerea plutonului de la coloana câte unu la coloana câte trei se execută la
comanda „Pluton, în coloană câte trei, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La această comandă, grupa întâi execută pasul pe loc, celelalte grupe, ieşind pe linia
grupei întâi, de asemenea, execută pasul pe loc până la comanda comandantului de pluton
„ÎNAINTE” sau „Pluton, STAI”.
Trecerea plutonului de la coloana câte doi la coloana câte trei se execută la comanda
„Pluton, în coloană câte trei, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”. La comanda „MARŞ”,
plutonul se restructurează în coloană câte trei.
Pentru a aduna plutonul, se dă comanda „Pluton, LA MINE”, la care grupele se
adună în fugă către comandantul de pluton şi la comanda suplimentară se aliniază.
Schimbarea direcţiei de deplasare a plutonului în formaţia de marş se execută la
comenzile şi după regulile indicate pentru formaţia de marş a grupei.

Şedinţa 7: Ieşirea militarului din formaţie şi apropierea de comandant (şef).

Prezentarea în faţa comandantului. Întoarcerea în formaţie.
Pentru ieşirea militarului din formaţie se dă comanda:
 De exemplu: „Soldat PÎNTEA. În faţa formaţiei la „n” paşi – MARŞ” sau „Soldat
PÎNTEA. La mine (pas alergător) – MARŞ”.
Auzindu-şi numele, militarul răspunde: „Ordonaţi”, iar la comanda de ieşire (chemare)
din formaţie răspunde „Am înţeles”. La prima comandă, militarul, cu pas de defilare, iese din
formaţie, executând numărul de paşi indicaţi, numărând de la rândul întâi, se opreşte şi se
întoarce cu faţa spre frontul formaţiei. La comanda a doua, militarul face unu-doi paşi de la
rândul întâi înainte, se întoarce din mers spre comandant, pe drumul cel mai scurt, cu pas de
defilare (în fugă) se apropie de el şi, oprindu-se la doi-trei paşi, raportează despre prezentare:
De exemplu:„Domnule locotenent. Soldatul PÎNTEA s-a prezentat la ordinul
Dumneavoastră” sau „Domnule colonel. Căpitanul PETRESCU s-a prezentat la ordinul
Dumneavoastră”.
La ieşirea din rândul al doilea, militarul atinge uşor umărul stâng al militarului din faţa
lui, care face un pas înainte şi, fără a alătura piciorul drept, face un pas spre dreapta, lasă să
treacă militarul, care iese din formaţie, apoi îşi reocupă locul.
La ieşirea militarului din rândul întâi, locul lui este ocupat de militarul care stă în
spatele lui din rândul al doilea.
Pentru a ieşi din coloana câte doi, câte trei, militarul iese din formaţie în direcţia celui
mai apropiat flanc, întorcându-se în prealabil la dreapta (la stânga). Dacă alături se află alt
militar, atunci acesta face un pas lateral cu piciorul drept (stâng) şi fără a aduce piciorul stâng
(drept), face un pas înapoi, lasă să treacă militarul care iese din formaţie şi apoi îşi reocupă
locul.
Dacă militarul iese din formaţie cu arma, poziţia armei nu se schimbă, cu excepţia
carabinei în poziţia „pe umăr”, care din mers se ia „la picior”.
Pentru întoarcerea militarului în formaţie se dă comanda:
De exemplu:„Soldat PÎNTEA, în formaţie – MARŞ” sau „Treceţi în formaţie”.
La comanda „Soldat PÎNTEA”, militarul, care stă cu faţa spre frontul formaţiei,
auzindu-şi numele, se întoarce cu faţa către comandat şi răspunde „Ordonaţi”, iar la comanda
„în formaţie – MARŞ”, dacă el este fără armă sau cu arma în poziţia „la spate”, duce mâna la
coifură şi răspunde: „Am înţeles”, lasă mâna în jos, se întoarce spre direcţia deplasării şi, pe
cea mai scurtă cale, îşi reocupă locul în formaţie.
Dacă se dă doar comanda „Treceţi în formaţie”, militarul revine în formaţie fără a se
întoarce în prealabil către comandant.
Când se acţionează cu arma, după reîntoarcerea în formaţie, arma se ia în poziţia în
care se află la militarii care stau în formaţie.
Dacă militarul se prezintă în faţa comandantului în afara formaţiei, atunci, la patru-
cinci paşi de acesta, el trece în pas de defilare, la doi-trei paşi se opreşte şi, concomitent cu
alăturarea piciorului, duce mâna dreaptă la coifură şi raportează despre prezentare. După
terminarea raportului, lasă mâna în jos.
La prezentarea în faţa comandantului cu arma, poziţia armei nu se schimbă, cu
excepţia carabinei în poziţia „pe umăr”, care se trece în poziţia „la picior” după oprirea
militarului în faţa comandantului. Mâna nu se duce la coifură, cu excepţia cazului când arma
se află în poziţia „la spate”.
La plecarea din faţa comandantului, militarul, primind permisiunea de plecare, duce
mâna dreaptă la coifură şi răspunde: „Am înţeles”, lasă mâna în jos, se întoarce spre direcţia
deplasării, face unu-doi paşi de defilare şi continuă deplasarea cu pas de manevră.
La plecarea din faţa comandantului cu arma, poziţia acesteia nu se schimbă, cu
excepţia carabinei, care din poziţia „la picior” se trece, la necesitate, de către militar în altă
poziţie, după răspunsul „Am înţeles”.
Dând comanda de reîntoarcere a militarului în formaţie sau dându-i acestuia
permisiunea să plece, comandantul duce mâna la coifură şi o lasă în jos.
 Şedinţa 8: Şedinţă de control al exerciţiilor de front fără armă.
Cunoştinţele teoretice/practice ale militarilor se verifică în scris/practic în clasa de
studiu/teren. Instruiţilor li se repartizează câte un test teoretic/practic şi se explică succesiunea
îndeplinirii acestuia.
Scopul acestei evaluări este de a aprecia cunoştinţele teoretice şi cele practice, ca
ulterior comandanţii să fie siguri pe subordonaţii săi referitor la abilităţile acestora pentru
darea jurământului militar.

Tema 3: Exerciţii de front şi deplasarea cu armă.

Şedinţa 1: Executarea comenzilor cu arma: „Drepţi”, „Pe loc repaus”, „La umăr –
ARM”, „La piept – ARM”, „La picior – ARM”, „La spate – ARM”, „Depuneţi – ARM”.
Poziţia „drepţi” cu arma
Poziţia „drepţi” cu arma este ca şi fără armă. Totodată, arma în poziţia „la umăr” se
ţine cu gura ţevii în sus, cu mâna dreapta atingând marginea superioară a centurii, iar pistolul-
mitralieră cu pat metalic rabatabil – cu gura ţevii în jos.
Puşca-mitralieră şi carabina (armamentul greu de companie) se ţin la picior cu mâna
dreaptă liber lăsată în jos, astfel ca patul să stea cu talpa pe pământ, atingând piciorul drept.
Aruncătorul de grenade în poziţia „la umăr” se ţine cu gura ţevii în sus, cu mâna
dreaptă atingând marginea superioară a curelei.
 a b c d

Poziţia „drepţi” cu arma:

a – cu pistolul-mitralieră cu pat de lemn; b – cu pistolul-mitralieră cu pat metalic rabatabil;
c – cu puşca-mitralieră; d – cu aruncătorul de grenade portativ.

Executarea mânuirilor armei de pe loc

Pistolul-mitralieră se trece din poziţia „la umăr” în poziţia „la piept”, la comanda „La
piept – ARM” în trei mişcări:
1) mişcarea întâi – mâna dreaptă se aduce pe curea puţin în sus, se scoate pistolul-
mitralieră de pe umăr şi, apucîndu-1 cu mâna stângă de uluc şi de apărătoarea mâinii, se ţine
în faţa corpului cu încărcătorul spre stânga, cu retezătura dinainte a ţevii la înălţimea bărbiei;
2) mişcarea a doua – cu mâna dreaptă se aduce cureaua spre dreapta şi se interceptează
cu palma, astfel încât degetele să fie semi îndoite şi îndreptate spre sine, trecând în acelaşi
timp cotul mâinii drepte pe sub curea;
3) mişcarea a treia – se trece cureaua peste cap; se apucă pistolul-mitralieră cu mâna
dreaptă de gâtul patului, iar mâna stângă se lasă cu repeziciune de-a lungul corpului.
 Pistolul-mitralieră cu patul metalic rabatabil se trece din poziţia „la umăr” în poziţia
„la piept” la aceeaşi comandă, în două mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna dreaptă se scoate pistolul-mitralieră de la umăr, fără a
scoate cotul mâinii drepte de sub curea şi, apucând pistolul-mitralieră cu mâna stângă de uluc
şi de apărătoarea mâinii pe dedesubt, se ţine în faţa corpului, cu încărcătorul în jos, cu
retezătura dinainte a ţevii spre stânga;
2) mişcarea a doua – cu mâna dreaptă se trece cureaua peste cap, pe umărul stâng, se
apucă cu ea pistolul-mitralieră de cutia cu mecanisme, de lângă curea, iar mâna stângă se lasă
cu repeziciune de-a lungul corpului.

a b c d e
Mânuirea pistolului-mitralieră din poziţia „la umăr” în poziţia „la piept”

3) Pistolul-mitralieră se trece în poziţia „la piept” în aşa mod ca mânerul trăgaciului să

se afle la nivelul cataramei curelei, iar încărcătorul – în încheietura cotului stâng, mâna
dreaptă  fiind lăsată liberă.
 f
Mânuirea pistolului-mitralieră din poziţia „la umăr” în poziţia „la piept”
Pistolul-mitralieră se trece din poziţia „la piept” în poziţia „la umăr” la comanda „La
umăr – ARM”, în trei mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna stângă se apucă pistolul-mitralieră de uluc şi de
apărătoarea mâinii pe dedesubt şi ducându-l în acelaşi timp puţin înainte şi în sus, se scoate
mâna dreaptă de sub curea şi se apucă cu ea gâtul patului şi se ţine pistolul-mitralieră;
2) mişcarea a doua – ridicând pistolul-mitralieră puţin în sus, se trece cureaua peste
cap şi se ţine pistolul-mitralieră în faţă vertical, cu încărcătorul spre stânga, cu retezătura
dinainte a ţevii la nivelul bărbiei;
3) mişcarea a treia – cu mâna dreaptă se apucă de partea de sus a curelei şi se trece
pistolul-mitralieră la umărul drept în poziţia „la umăr”, iar mâna stângă se lasă cu repeziciune
de-a lungul corpului.
Pistolul-mitralieră cu patul metalic rabatabil se trece din poziţia „la piept” în poziţia
„la umăr” la aceeaşi comandă, în trei mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna stângă se apucă pistolul-mitralieră de ţeavă şi de tubul de
gaze pe deasupra şi, ridicându-l puţin în sus, se scoate cotul mâinii drepte de sub curea; cu
mâna dreaptă, orientată cu palma în sus, se apucă cureaua de lângă cutia cu mecanisme;
2) mişcarea a doua – întorcând pistolul-mitralieră cu cutia închizătorului în sus, se
trece cureaua peste cap şi se ţine cu încărcătorul spre dreapta;
3) mişcarea a treia – se trece pistolul-mitralieră la umărul drept în poziţia „la umăr”,
iar mâna stângă se lasă cu repeziciune de-a lungul corpului.

a b c d
Mânuirea pistolului-mitralieră din poziţia „la piept” în poziţia „la umăr”

Carabina (puşca-mitralieră) se trece din poziţia „la picior” în poziţia „la umăr” la
comanda „La umăr – ARM”, în trei mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna dreaptă se ridică carabina (puşca-mitralieră) în sus, fără a
o depărta de corp, se întoarce cu încărcătorul (puşca-mitralieră – cu mânerul) spre stânga;
carabina se apucă cu mâna stângă de încărcător (puşca-mitralieră – de uluc) şi se ţine cu
retezătura dinainte a ţevii la nivelul ochilor;
2) mişcarea a doua – cu mâna dreaptă se apucă cureaua şi se întinde spre stânga;
 3) mişcarea a treia – carabina (puşca-mitralieră) se trece repede la umăr; mâna stângă
se lasă în jos; mâna dreaptă se lasă pe curea în jos, astfel ca antebraţul să fie în poziţie
orizontală; carabina (puşca-mitralieră) se lipeşte uşor cu cotul de corp.

a b c
Mânuirea „la umăr” a carabinei

Carabina (puşca-mitralieră) se trece din poziţia „la umăr” în poziţia „la picior” la
comanda „La picior – ARM”, în două mişcări:
1) mişcarea întâi – deplasând mâna dreaptă pe curea puţin în sus, se scoate carabina
(puşca-mitralieră) de la umăr şi, apucând-o cu mâna stângă de uluc, cu dreapta se apucă
carabina (puşca-mitralieră) de partea de sus a apărătorii mâinii cu încărcătorul (puşca-
mitralieră – cu mânerul) spre stânga, cu retezătura de sus a ţevii la nivelul ochilor;
2) mişcarea a doua – mâna stângă se lasă în jos, iar cu cea dreaptă se aşează carabina
(puşca-mitralieră) încet pe pământ la picior.
Carabina se trece din poziţia „la picior” în poziţia „pe umăr” numai cu baioneta pusă,
la comanda „Pe umăr – ARM”, în două mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna dreaptă, ridicând şi întorcând carabina cu închizătorul
înainte, se trece carabina vertical lângă corp spre partea stângă şi, concomitent, se apucă cu
mâna dreaptă de partea de sus a ulucului şi a apărătorii mâinii. În acelaşi timp, mâna stângă se
duce puţin înainte şi carabina se aşează cu patul pe palma mâinii stângi, astfel ca talpa patului
să stea pe palmă, degetul mare în faţă, iar celelalte degete să fie lipite de partea stângă a
patului; carabina se ţine vertical în mâna întinsă, cu cătarea la nivelul nasului, cotul mâinii
drepte trebuie să fie lipit de corp;
2) mişcarea a doua – mâna dreaptă se lasă cu repeziciune în jos, în acelaşi timp
carabina se ridică cu mâna stângă, în aşa fel încât ea să se aşeze cu garda trăgaciului în
cavitatea umărului şi să fie ţinută fără înclinare în părţi; mâna stângă se ţine ceva mai jos de
cot, patul se lipeşte de centură, iar antebraţul – de partea stângă a corpului.
 а b c d
Mânuirea carabinei din poziţia „la picior” în poziţia „pe umăr”
Carabina se trece din poziţia „pe umăr” în poziţia „la picior” la comanda „La picior –
ARM”, în trei mişcări:
1) mişcarea întâi – mâna stângă se lasă cu repeziciune în jos, în acelaşi timp, cu mâna
dreaptă se apucă carabina de partea de sus a ulucului şi a apărătorii mâinii;
2) mişcarea a doua – cu mâna dreaptă se trece carabina în jos spre piciorul drept,
întorcând-o cu închizătorul spre sine; susţinând carabina cu mâna stângă de lângă tubul
baionetei, ea se ţine de-a lungul coapsei piciorului drept, astfel încât patul să atingă piciorul;
3) mişcarea a treia – mâna stângă se lasă cu repeziciune în jos, iar cu mâna dreaptă se
pune încet carabina pe pământ la picior.
Pentru a slăbi (a strânge) cureaua, se dă comanda „Slăbiţi (Strângeţi ) – CUREAUA”.
La comanda „Slăbiţi (Strângeţi)”, pistoalele-mitralieră şi aruncătoarele de grenade
portative se iau în mâna dreaptă, carabinele şi mitralierele – la picior; la pistolul-mitralieră cu
pat metalic rabatabil, pe lângă aceasta, se rabatează patul. La comanda „CUREAUA”, se
execută jumătate de întoarcere la dreapta, concomitent se face cu piciorul stâng un pas spre
stânga şi, aplecând corpul înainte, se sprijină arma cu patul în talpa piciorului stâng, iar cu
ţeava se pune în îndoitura cotului drept; picioarele nu se îndoaie în genunchi; ţinând cu mâna
dreaptă catarama curelei, cu mâna stângă se strânge (slăbeşte) cureaua şi în mod independent
se ia poziţia „drepţi”.
Înainte de a da comenzile: „La spate”, „La umăr” şi „La piept” – arma se asigură, în
prealabil, la comanda „Asiguraţi – ARM”.
Dacă e necesar să fie scoasă baioneta-cuţit (rabatată baioneta) sau să fie pusă, se dau
comenzile: „Scoateţi – BAIONETA” („Rabataţi – BAIONETA”) şi „Puneţi – BAIONETA”.
Arma se trece din poziţia „la umăr” în poziţia „la spate” la comanda „La spate –
ARM”, în două mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna stângă se apucă cureaua puţin mai jos de umărul drept, iar
cu mâna dreaptă se apucă, în acelaşi timp, de pat (pistolul-mitralieră cu patul metalic
rabatabil şi aruncătorul de grenade antitanc portativ – de ţeavă, lângă port cureaua de jos);
 2) mişcarea a doua – cu mâna dreaptă se ridică arma puţin în sus, iar cu mâna stângă
se trece cureaua peste cap, pe umărul stâng; arma şi mâinile se lasă cu repeziciune în jos.
Pistolul-mitralieră se ia în poziţia „la spate” fără baionetă, iar carabina – cu baioneta
rabatată.

a b c d
Poziţia armei „la spate”:
a – pistolul-mitralieră cu pat de lemn; b – pistolul-mitralieră cu pat metalic rabatabil;
c – puşca-mitralieră; d – aruncătorul de grenade portativ
Arma se trece din poziţia „la spate” în poziţia „la umăr” la comanda „La umăr –
ARM”, în două mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna stângă se apucă cureaua puţin mai jos de umărul stâng, iar
cu mâna dreaptă se apucă, în acelaşi timp, de pat (de partea dinainte a ţevii);
2) mişcarea a doua – cu mâna dreaptă se ridică arma puţin în sus, iar cu mâna stângă se
trece cureaua peste cap, pe umărul drept; cureaua se apucă cu mâna dreaptă, iar mâna stângă
se lasă cu repeziciune de-a lungul corpului.
Pentru a trece pistolul-mitralieră din poziţia „la piept” în poziţia „la spate” şi din
poziţia „la spate” în poziţia „la piept”, precum şi carabina din poziţia „la spate” în poziţia „la
picior”, arma se ia în prealabil, la comandă, în poziţia „la umăr”.
Pentru a trece pistolul-mitralieră cu patul metalic rabatabil din poziţia „la piept” în
poziţia „la spate”, pistolul-mitralieră se ia cu mâna dreaptă de partea dinainte a ţevii şi se trece
în poziţia „la spate”.
La executarea exerciţiului „la piept” din poziţia „la spate”, pistolul-mitralieră se ia cu
mâna dreaptă de partea dinainte a ţevii şi, trăgîndu-1 de partea dinainte a ţevii spre umărul
stâng, se trece în poziţia „la piept”.
Puşca-mitralieră se ia în poziţia „la spate” după cum este mai comod.
La comanda generală „La picior – ARM”, carabinele şi mitralierele se iau în poziţia
„la picior”, iar poziţia pistoalelor-mitraliere şi aruncătoarelor de grenade portative nu se
schimbă.
Pentru corectarea poziţiei greşite a armei se dă comanda respectivă.

Şedinţa 2: Întoarcerile cu arma de pe loc şi din mers. Executarea salutului (onorului)

militar de pe loc şi din mers cu arma.
Întoarcerile şi deplasarea cu arma
Întoarcerile şi deplasarea cu arma se execută după aceleaşi reguli şi comenzi ca şi cele
fără armă.
 În cazul în care se execută întoarcerile de pe loc, cu arma la picior, la comanda
prevestitoare, militarul ridică puţin arma şi, în acelaşi timp, apropie baioneta (partea dinainte a
ţevii) spre sine, iar braţul drept îl strânge uşor de şoldul drept. După executarea întoarcerii,
odată cu aducerea piciorului, arma se lasă uşor pe pământ (mitraliera sau carabina).
Pentru deplasarea cu arma în poziţia „la picior”, la comanda prevestitoare „Înainte”,
arma se ridică puţin, iar la comanda prevestitoare „Pas alergător”, în afară de aceasta, mâna
dreaptă se îndoaie pe jumătate de la cot.
La deplasarea cu pas alergător, arma se ţine în mâna dreaptă puţin îndoită, astfel încât
partea dinainte a ţevii să fie dată puţin înainte. La alergare în formaţie strânsă, baioneta se
apleacă spre sine.
La deplasarea cu arma în poziţia „la picior” şi în poziţiile „pe umăr”, „la umăr” şi „la
piept” – cu braţul liber, iar la deplasarea cu arma „la spate” – cu ambele braţe se fac mişcări
libere lângă corp în cadenţa pasului.
La deplasarea cu carabina în poziţia „pe umăr”, la comanda săvârşitoare „STAI”, se
rămâne pe loc şi, fără comandă, carabina se ia „la picior”.
În timpul deplasării, carabina se trece de la picior pe umăr în două mişcări, la comanda
„Pe umăr – ARM”, care se dă concomitent cu punerea piciorului stâng pe pământ. La
comanda săvârşitoare, se face un pas cu piciorul drept şi apoi în ordinea succesivă punerii
piciorului stâng pe pământ se execută fiecare mişcare.
În timpul deplasării, carabina se trece din poziţia „pe umăr” în poziţia „la picior” în
trei mişcări, la comanda „La picior – ARM”, care se dă concomitent cu punerea piciorului
stâng pe pământ. La comanda săvârşitoare, se face un pas cu piciorul drept şi apoi în ordinea
succesivă punerii piciorului stâng pe pământ se execută fiecare mişcare.

Executarea salutului (onorului) militar

de pe loc şi din mers cu arma
Executarea salutului militar cu arma de pe loc în afara formaţiei se face ca şi fără
armă; totodată, poziţia armei, cu excepţia carabinei pe umăr, nu se schimbă şi mâna nu se
duce la coifură. La executarea salutului militar cu carabina în poziţia „pe umăr”, aceasta se ia,
în prealabil „la picior”. Cu arma în poziţia „la spate”, salutul militar se execută prin ducerea
mâinii drepte la coifură.
Pentru executarea salutului militar din mers în afara formaţiei cu arma în poziţia „la
picior” sau „la piept”, la unu-doi paşi de comandant (superior), se întoarce capul către acesta;
cu arma în poziţia „la spate” – în afară de aceasta, se duce mâna la coifură.
La executarea salutului militar cu carabina în poziţia „pe umăr”, mâna dreaptă
continuă mişcările.
Salutul militar la comanda „Pentru onor spre dreapta (stânga, centru), prezentaţi –
ARM” cu carabina în poziţia „la picior” se execută în două mişcări:
1) mişcarea întâi – cu mâna dreaptă se ridică carabina, se ţine vertical, cu ţeava în
dreptul mijlocului pieptului, cu foaia înălţătorului înspre sine; odată cu aceasta, cu mâna
stângă se apucă carabina de uluc (patru degete – dinainte pe magazie, iar degetul mare – sub
foaia înălţătorului), mâna stângă – la nivelul centurii;
2) mişcarea a doua – mâna dreaptă se trece pe gâtul patului şi se susţine cu ea carabina
astfel ca degetul mare să fie în partea din urmă, iar celelalte degete, alăturate şi întinse, să se
afle diagonal în faţă pe gâtul patului.
Concomitent cu executarea mişcării a doua, se întoarce capul spre dreapta (stânga) şi
se urmăreşte cu privirea comandantul, întorcând capul după acesta.
 a b
Executarea salutului militar cu carabina în poziţia „pentru onor”

Din poziţia „pentru onor” carabina se trece în poziţia „la picior” la comanda „La picior
– ARM”.
La comanda prevestitoare, capul se întoarce înainte, iar la cea săvârşitoare se ia
carabina la picior în trei mişcări:
1) mişcarea întâi – mâna dreaptă se trece în sus şi se apucă cu ea carabina de partea de
sus a ulucului şi a apărătorii mâinii;
2) mişcarea a doua – se trece carabina la piciorul drept, astfel ca patul să se atingă de
talpă; cu mâna stângă se ţine pe loc carabina de lângă tubul baionetei;
3) mişcarea a treia – mâna stângă se lasă cu repeziciune în jos, iar cu mâna dreaptă se
pune carabina încet pe pământ.
Salutul militar prin executarea poziţiei „pentru onor” cu carabina se dă numai de către
subunităţi, când acestea se află în formaţie de pe loc.
La comanda „Pentru onor spre dreapta (stânga, centru), prezentaţi – ARM”, carabinele
se iau în poziţia „pentru onor”; toţi militarii, care se află în formaţie, iau poziţia „drepţi” şi
concomitent întorc capul către comandant, urmărindu-l cu privirea. Dacă în formaţie militarii
sunt cu pistoale-mitralieră, mitraliere şi aruncătoare portative, atunci poziţia acestora nu se
schimbă.

Şedinţa 3: Întoarcerile cu arma de pe loc şi din mers în componenţa formaţiei.

Executarea salutului (onorului) militar de pe loc şi din mers cu arma în componenţa formaţiei.
Formaţia de marş a grupei poate fi în coloană câte unu sau în coloană câte doi.
Adunarea grupei în coloană câte unu (câte doi) de pe loc se execută la comanda „Grupă, în
coloană câte unu (câte doi) – ADUNAREA”. După ce a luat poziţia „drepţi” şi a dat
comanda, comandantul de grupă se întoarce cu faţa spre direcţia deplasării, iar grupa se
adună în formaţie în conformitate cu statele de organizare. Grupa din patru oameni şi mai
puţini se adună în coloană câte unu.
Restructurarea grupei din formaţia în linie în coloană se execută prin întoarcerea
grupei la dreapta, la comanda „Grupă, la dreap-TA”. La întoarcerea formaţiei pe două
rânduri, comandantul de grupă face un pas pe jumătate spre dreapta.
 Restructurarea grupei din coloană în formaţie în linie se execută prin întoarcerea
grupei la stânga, la comanda „Grupă, la stân-GA”. La întoarcerea grupei din coloana câte doi,
comandantul de grupă face un pas pe jumătate înainte.
Restructurarea grupei din coloană câte unu în coloană câte doi se execută la comanda
„Grupă, în coloană câte doi, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda săvârşitoare, comandantul de grupă (direcţionalul) merge în pas pe
jumătate, militarii cu numerele doi, ieşind spre dreapta, în cadenţa pasului îşi ocupă locurile în
coloană; grupa se deplasează în pas pe jumătate până la comanda „ÎNAINTE” sau „Grupă,
STAI”.
Restructurarea grupei din coloana câte doi în coloană câte unu se execută la comanda
„Grupă, în coloană câte unu, înainte – MARŞ (din mers – MARŞ)”.
La comanda săvârşitoare, comandantul de grupă (direcţionalul) merge în pas normal,
iar ceilalţi – în pas pe jumătate; pe măsura eliberării locului, militarii cu numerele doi trec în
cadenţa pasului în spatele celor cu numerele unu şi continuă deplasarea cu pas normal.
Pentru schimbarea direcţiei de deplasare a coloanei se dau comenzile:
1) „Grupă, ocolire spre dreapta (stânga) MARŞ”; direcţionalul execută ocolirea la
dreapta (stânga) până la comanda „ÎNAINTE”, iar ceilalţi îl urmează;
2) „Grupă, după mine – MARŞ (pas alergător – MARŞ)”; grupa urmează după
comandant.

Executarea salutului (onorului) militar

în formaţie de pe loc şi din mers
Pentru executarea onorului militar în formaţie de pe loc, când şeful se apropie la 10-15
paşi, comandantul de grupă dă comanda „Grupă, DREPŢI. Pentru onor spre, dreap-TA (stân-
GA, CENTRU)”.
Militarii grupei iau poziţia „drepţi”, concomitent întorc capul în direcţia indicată şi
urmăresc şeful cu privirea, întorcând capul după el.
Când şeful se apropie din spatele formaţiei, comandantul de grupă întoarce grupa la
stânga împrejur, apoi dă comanda pentru executarea salutului militar.
După ce a dat comanda pentru executarea salutului militar, comandantul  de grupă
(dacă este fără armă sau cu arma în poziţia „la spate”, duce mâna la coifură; dacă este cu arma
în poziţiile „pe umăr”, „la umăr” sau „la piept” – se apropie în pas de defilare de comandant
(şef), se opreşte la doi-trei paşi de acesta şi raportează:
De exemplu:„Domnule locotenent, grupa a doua execută..., sunt comandantul grupei,
sergent Petrescu”.
Comandantul (şeful), care este salutat, duce mâna la coifură după darea comenzii
pentru executarea salutului militar.
După darea raportului, comandantul de grupă, fără a lăsa mâna în jos de la coifură,
face cu piciorul stâng (drept) un pas lateral cu întoarcere concomitentă la dreapta (la stânga) şi
lăsând comandantul (şeful) să treacă înainte, îl urmează la doi-trei paşi lateral dreapta
(stânga).
După trecerea comandantului (şefului) sau la comanda acestuia „Pe loc REPAUS”,
comandantul de grupă dă comanda: „Pe loc REPAUS” şi lasă mâna în jos.
Dacă comandantul (şeful) se adresează unui militar din formaţie, pronunţându-i gradul
şi numele, acesta răspunde: „Ordonaţi”, iar dacă i se adresează, pronunţându-i numai gradul,
militarul răspunde, pronunţându-şi funcţia, gradul şi numele. Totodată, poziţia armei nu se
schimbă şi mâna nu se duce la coifură.
Pentru a executa salutul militar în formaţie din mers, la 10-15 paşi de comandant (şef),
comandantul de grupă dă comanda: „Grupă, DREPŢI. Pentru onor, spre dreap-TA (stân-
GA)”. La comanda „DREPŢI”, toţi militarii trec la pas de defilare, iar la comanda „Pentru
onor, spre dreap-TA (stîn-GA)” întorc simultan capul spre comandant (şef). Cu carabina în
poziţia „pe umăr”, mişcarea mâinii libere nu încetează. Dacă comandantul de grupă este fără
armă sau cu arma în poziţia „la spate”, acesta întoarce capul spre comandant (şef) şi îl salută.
După trecerea comandantului (şefului) sau la comanda „LIBER” a acestuia,
comandantul de grupă dublează comanda „LIBER”, lasă mâna în jos şi se deplasează cu pas
de manevră.
În cazul în care comandantul (şeful) salută sau aduce mulţumiri, militarii răspund
simultan, cu voce tare şi clar. Când grupa se află în mers, toţi militarii încep răspunsul odată
cu punerea piciorului stâng pe pământ, pronunţând cuvintele consecutiv în ritmul pasului.

Şedinţa 4: Ieşirea din formaţie şi apropierea de comandant (şef) cu arma. Prezentarea

în faţa comandantului (şefului). Întoarcerea în formaţie.
Pentru ieşirea militarului din formaţie se dă comanda:
De exemplu: „Soldat PÎNTEA. În faţa formaţiei la „n” paşi – MARŞ” sau „Soldat
PÎNTEA. La mine (pas alergător) – MARŞ”.
Auzindu-şi numele, militarul răspunde: „Ordonaţi”, iar la comanda de ieşire (chemare)
din formaţie răspunde „Am înţeles”. La prima comandă, militarul, cu pas de defilare, iese din
formaţie, executând numărul de paşi indicaţi, numărând de la rândul întâi, se opreşte şi se
întoarce cu faţa spre frontul formaţiei. La comanda a doua, militarul face unu-doi paşi de la
rândul întâi înainte, se întoarce din mers spre comandant, pe drumul cel mai scurt, cu pas de
defilare (în fugă) se apropie de el şi, oprindu-se la doi-trei paşi, raportează despre prezentare:
De exemplu:„Domnule locotenent. Soldatul PÎNTEA s-a prezentat la ordinul
Dumneavoastră” sau „Domnule colonel. Căpitanul PETRESCU s-a prezentat la ordinul
Dumneavoastră”.
La ieşirea din rândul al doilea, militarul atinge uşor umărul stâng al militarului din faţa
lui, care face un pas înainte şi, fără a alătura piciorul drept, face un pas spre dreapta, lasă să
treacă militarul, care iese din formaţie, apoi îşi reocupă locul.
La ieşirea militarului din rândul întâi, locul lui este ocupat de militarul care stă în
spatele lui din rândul al doilea.
Pentru a ieşi din coloana câte doi, câte trei, militarul iese din formaţie în direcţia celui
mai apropiat flanc, întorcându-se în prealabil la dreapta (la stânga). Dacă alături se află alt
militar, atunci acesta face un pas lateral cu piciorul drept (stâng) şi fără a aduce piciorul stâng
(drept), face un pas înapoi, lasă să treacă militarul care iese din formaţie şi apoi îşi reocupă
locul.
Dacă militarul iese din formaţie cu arma, poziţia armei nu se schimbă, cu excepţia
carabinei în poziţia „pe umăr”, care din mers se ia „la picior”.
Pentru întoarcerea militarului în formaţie se dă comanda:
De exemplu:„Soldat PÎNTEA, în formaţie – MARŞ” sau „Treceţi în formaţie”.
La comanda „Soldat PÎNTEA”, militarul, care stă cu faţa spre frontul formaţiei,
auzindu-şi numele, se întoarce cu faţa către comandat şi răspunde „Ordonaţi”, iar la comanda
„în formaţie – MARŞ”, dacă el este fără armă sau cu arma în poziţia „la spate”, duce mâna la
coifură şi răspunde: „Am înţeles”, lasă mâna în jos, se întoarce spre direcţia deplasării şi, pe
cea mai scurtă cale, îşi reocupă locul în formaţie.
Dacă se dă doar comanda „Treceţi în formaţie”, militarul revine în formaţie fără a se
întoarce în prealabil către comandant.Când se acţionează cu arma, după reîntoarcerea în
formaţie, arma se ia în poziţia în care se află la militarii care stau în formaţie.Dacă militarul se
prezintă în faţa comandantului în afara formaţiei, atunci, la patru-cinci paşi de acesta, el trece
în pas de defilare, la doi-trei paşi se opreşte şi, concomitent cu alăturarea piciorului, duce
mâna dreaptă la coifură şi raportează despre prezentare. După terminarea raportului, lasă
mâna în jos.La prezentarea în faţa comandantului cu arma, poziţia armei nu se schimbă, cu
excepţia carabinei în poziţia „pe umăr”, care se trece în poziţia „la picior” după oprirea
militarului în faţa comandantului. Mâna nu se duce la coifură, cu excepţia cazului când arma
se află în poziţia „la spate”.La plecarea din faţa comandantului, militarul, primind
permisiunea de plecare, duce mâna dreaptă la coifură şi răspunde: „Am înţeles”, lasă mâna în
jos, se întoarce spre direcţia deplasării, face unu-doi paşi de defilare şi continuă deplasarea cu
pas de manevră.La plecarea din faţa comandantului cu arma, poziţia acesteia nu se schimbă,
cu excepţia carabinei, care din poziţia „la picior” se trece, la necesitate, de către militar în altă
poziţie, după răspunsul „Am înţeles”.
Dând comanda de reîntoarcere a militarului în formaţie sau dându-i acestuia
permisiunea să plece, comandantul duce mâna la coifură şi o lasă în jos.