Examen Dreptul familiei

Realizat: Echim Alexandrina

Grupa 2.2
Testul nr. 1

Subiectul 1

1.1

Rudenia este legătură bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană

sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz rudenia
este în linie dreaptă, iar în al doilea în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă poate fi
ascendentă sau descendentă.
Afinitatea este relația familială reciprocă dintre un soț și rudele celuilalt soț, cu
excepția cuscrilor (părinții unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț).
Persoanele cu o astfel de legătură se numesc afini. Concubinajul nu poate alcătui
niciodată temeiul legăturii de afinitate.
Prin efectul căsătoriei cei doi soți devin o nouă familie, astfel încât un soț
dobândește o legătură de afinitate cu rudele celuilalt soț. Legătura de afinitate astfel
dobândită are același grad cu gradul de rudenie al celuilalt soț.
Căsătoria formează o categorie familială în sine. Soții nu sunt nici rude și nici afini și
formează împreună o familie nouă. Rudele unuia dintre soți sunt afini cu celălalt soț,
indiferent dacă rudenia este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție. Fiind
un efect al căsătoriei și al rudeniei, afinitatea există numai în măsura în care acestea
sunt legalmente stabilite. 
Rudenia spre deosebire de afinitate este legatura de sânge dintre unul dintre soț și
rudele acestuia, pe când afinitatea este relația dintre unul dintre soț cu rudele celulilalt
soț.

1.2

Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană
sau pe faptul că mai multe persoane au un părinte comun. Rudenia este de
următoarele feluri:
a) Civilă, adică cea care rezultă din adopţie. Aici nu se întemeiază pe sînge.
b) Rudenia de sînge,adică între care există legătură de sînge. Şirul de persoane
între care există rudenia se numeşte linia de rudenie. Ea se poate prezenta sub două
forme:
dreaptă (directă) 
colaterală.
Rudenia dreaptă. Legătura de rudenie dintre persoane care descind unele din
altele, fie în mod nemijlocit, în sensul că o persoană este copilul celeilalte, fie în mod
mijlocit, indirect, în sensul că persoanele respective nu sunt născute una din alta, dar
între ele există un şir neîntrerupt de naşteri, un şir neîntrerupt de persoane între care s-
a stabilit, prin faptul naşterii, legătura de la părinte la copil. Sunt rude în linie dreaptă
tatăl, fiul, nepotul de fiu. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau
descendentă. Prima este aceea care leagă o persoană cu cei din care coboară (de
exemplu, plecînd de la copil spre părinţi, bunici), iar cea de-a doua leagă o persoană
cu acei care coboară din aceasta (de exemplu, plecînd de la părinţi spre copil, nepot de
fiu).
Rudenia colaterală. Legătura de rudenie dintre două persoane care, fără a reieşi
una din alta, au un părinte comun. Astfel, de exemplu, fraţii între ei, verii primari între
ei sunt rude în linie colaterală. Filiaţia. În literatura de specialitate întîlnim lămurirea
noţiunii de filiaţie în sens larg şi în sens restrîns. Astfel, în sens larg filiaţia
desemnează un şir neîntrerupt de naşteri care leagă o persoană de un strămoş al ei.
Distanţa între rude se măsoară cu ajutorul gradului de rudenie. Stabilirea gradului de
rudenie se face diferit după felul liniei de rudenie. Astfel, la rudenia în linie directă,
gradul de rudenie se stabileşte după numărul de naşteri prin care se află legătura de
sînge între două persoane, în acest sens, fiul şi tatăl sunt rude de gradul întîi, nepotul
de fiu cu bunicul sunt rude de gradul al doilea. La rudenia în linie colaterală, gradul de
rudenie se stabileşte după numărul naşterilor, pornind de la una din rude, în linie
ascendentă pînă la autorul comun, şi apoi de la acesta, în linie descendentă, pînă la
cealaltă rudă. Astfel, de exemplu, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul şi
nepotul de frate – de gradul al treilea, verii primari – de gradul al patrulea. Deci, în
linie colaterală nu există rude de gradul întîi. În cazul rudeniei prin adopţie gradul de
rudenie se stabileşte ca şi la rudenia firească. Între adoptator şi adoptat rudenia este de
gradul întîi, ca între părinte şi copil. În conformitate cu alin. 3 al aceluiaşi articol din
Codul familiei, rudele unuia dintre soţi sunt afinii celuilalt soţ. Noţiunea afinităţii.
Afinitatea nu este definită de lege, ea este legătura unuia dintre soţi cu rudele celuilalt
(între ginere şi socri, între cumnaţi). Ea nu există între rudele unui soţ şi rudele
celuilalt soţ (între cuscri). Întinderea legăturii de afinitate. Rudele unuia dintre soţi
sunt afini cu celălalt soţ indiferent daca rudenia este din căsătorie, din afara căsătoriei
sau din adopţie. Durata afinităţii. În momentul în care căsătoria încetează sau se
desface prin divorţ ori rudenia prin adopţie ia sfîrşit, legătura de afinitate încetează.
Felurile şi gradul afinităţii.
În stabilirea gradului afinităţii, se vor aplica prin asemănare regulile de la rudenie.
În consecinţă, un soţ este afinul rudelor celuilalt soţ şi în acelaşi fel în grad în care
acest din urmă soţ, este rudă cu rudele sale (astfel unul dintre soţi este afin de gradul
doi, în linie colaterala, cu cumnatul său).
Importanța rudeniei constă în sprijinul moral,financiar, medical, etc. pe care îl poți
primi de la o persoană apropiată ca sânge. Factorul emoțional și atașamentul dintre
rude crează cu sine și o stare bună de spirit și o ambianță plăcută dintre un soț și
rudele acesteia. De asemenea, rudenia contribuie la lărgirea oportunităților ce pot
apărea în viață, prin sprijinul reciproc primit din partea unei rude putând realiza o
mulțime de obiective bine stabilite (finisarea studiilor, implicarea în afaceri, etc.).
Rudenia permite de asemenea salvarea vieții în situații limită, una dintre ele fiind cea
în care unul dintre soț are un accident și are nevoie strigentă de o eventuală donație de
sânge, dar și multe alte cazuri în care rudele sunt cele care pot contribui asupra
calității viții în rândul ambilor soți.

1.3

Comform codului familiei , articolul 9:

(1) Încheierea căsătoriei are loc la organele de stare civilă, precum și la alte
organe abilitate prin lege.
 (2) Drepturile şi obligaţiile juridice ale soţilor iau naştere din ziua înregistrării
căsătoriei la organele de stare civilă.
De asemnea art 27 din Codul Familiei al RM specifică în felul
următor ,,Contractul matrimonial este convenția încheiată benevol între persoanele
care doresc să se căsătorească sau între soți, în care se determină drepturile și
obligațiile patrimoniale ale acestora în timpul casătoriei și/sau în cazul desfacerii
acesteia”, dacă acest lucru esdte necesar. Art. 12 din același cod cu privire la
modalitatea încheierii căsătoriei specifică în felul următor:
(1) Încheierea căsătoriei se face în prezenţa persoanelor care se căsătoresc, după
expirarea unui termen de cel puţin o lună din momentul depunerii de către ele a
declaraţiei de căsătorie.
(2) Dacă există motive temeinice, la cererea persoanelor care doresc să se
căsătorească, persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă poate reduce
termenul indicat la alin.(1), iar în cazuri excepţionale (pericol pentru viaţă,
graviditate, naşterea copilului etc.), căsătoria poate fi încheiată chiar în ziua depunerii
declaraţiei.
(3) Termenul maximal ce se stabileşte pentru încheierea căsătoriei nu va depăşi
două luni de la data depunerii declaraţiei de căsătorie.
Impiedimentele la căsătorie sunt specificate în art. 15, menționânduse
următoarele:
(1) Nu se admite încheierea căsătoriei între:
a) persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
b) rude în linie dreaptă pînă la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei
care au un părinte comun;
c) adoptator şi adoptat;
d) adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, pînă la al II-lea grad inclusiv;
e) curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei;
f) persoane dintre care cel puţin în privința uneia este instituită o măsură de
ocrotire judiciară (ocrotire provizorie, curatelă sau tutelă) şi lipseşte autorizarea
prevăzută de lege la încheierea căsătoriei;
g) persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada cînd ambele îşi
ispăşesc pedeapsa;
h) persoane de acelaşi sex.
(2) Orice persoană poate face opunere la căsătorie, dacă există un impediment
legal ori dacă nu sînt îndeplinite alte cerinţe ale legii, expunîndu-şi în scris motivele şi
anexînd dovezile invocate. Organul de stare civilă este obligat să verifice opunerile şi,
dacă acestea se confirmă, să refuze încheierea căsătoriei.
În speța respectivă B a fost adoptat de familia Vicol, iar Ana Vicol s-a aflat în
căsătorie dein care a rezultat un copil D, soțul Ion are și el un copil F din afara
căsătoriei. Întrebarea este dacă B, în condoițiile în care a fost adoptat de familia Vicol,
la atingerea vârstei de 20 de ani posibiltatea de se căsători cu fiica de 18 ani a lui D.
Legea Republicii Moldova prevede că încheierea căsătoriei nu este pobilă dintre
adoptator și adoptat. În cazul dat, nu este vorba direct de act caz, dar luând în
consdiderare că D este copil din altă căsătorie , iar B a fost adoptat de familia Vicol,
nu există legătură de sânge dintre aceștia, dar pot fi considerați frați vitregi. Legea
specifică că: Nu se admite încheierea căsătoriei între:rude în linie dreaptă pînă la al
IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au un părinte comun. Diect
vorbind, În situația în care B fiind adoptat de familia Vicol, Ana Vicol, devine mama
adoptatoare, iar B și D au un părinte comun, ceia ce interzice de facto căsătoria dintre
cei 2, comform punct. b art 15 cu privire la impiedimentele în căsătorie din Codul
familiei al Republicii Moldova.

Subiectul 2

2.1

Codul familie al Republicii Moldova dedică obligaţiei de întreţinere un titlu întreg -

Titlul IV – care stabileşte detaliat cui revine această obligaţie, cum se realizează ea -
benevol sau silit şi care este întinderea acestei obligaţii.Astfel, legea asigură
întreţinerea atât pentru copii, cât şi pentru părinţi sau soţul/fostul soţ  inapt de muncă
– în acest fel realizându-se, la nivel legislativ, sarcina socială a statului. Ogligațiile
dintre soți și foști soți de a se întreține este specificată în cap. 13, titlul 4 al Codului
familiei, specificând următoarele: (1) Soţii îşi datorează întreţinerea materială
reciprocă.
          (2) În cazul refuzului de a acorda întreţinere şi dacă între soţi nu există un
contract privind plata pensiei de întreţinere, dreptul de a porni o acţiune în instanţa
judecătorească privind încasarea acesteia de la celălalt soţ îl au:
          a) soţul inapt de muncă (care a atins vîrsta de pensionare sau este invalid de
gradul I, II sau III) şi care necesită sprijin material;
          b) soţia în timpul gravidităţii;
          c) soţul care îngrijeşte copilul comun timp de 3 ani după naşterea acestuia;
          d) soţul care îngrijeşte pînă la vîrsta de 18 ani un copil comun invalid sau care
îngrijeşte un copil comun invalid de gradul I din copilărie, dacă acest soţ nu lucrează
şi copilul necesită îngrijire.
          (3) Pensia de întreţinere se plăteşte persoanelor enumerate la alin.(2) numai în
cazul cînd acestea nu au un venit propriu suficient, iar soţul care datorează întreţinere
are posibilitatea de a o plăti.

2.2

Articolul 114 a codului de executare al Republicii Moldova descrie modul de

încasare a pensiei de întreţinere şi a restanţelor la pensie și anume:

(1) Modul de încasare a pensiei de întreţinere şi a restanţelor la pensie este

reglementat de Codul familiei.

(2) Dacă creditorul a retras documentul executoriu şi procedura a fost încheiată, la

prezentarea ulterioară a documentului executoriu spre executare pensia de întreţinere
se încasează de la data prezentării documentului executoriu, iar cuantumul restanţei se
stabileşte de către instanţa de judecată, la cererea creditorului, în modul stabilit de
Codul familiei.
(3) În cazul în care documentul executoriu este în proces de executare, iar pensia de
întreţinere nu a fost reţinută, cuantumul restanţei se determină de către executorul
judecătoresc pentru toată perioada anterioară printr-o încheiere motivată.

(4) Dacă debitorul nu a lucrat sau nu a beneficiat de prestaţii sociale în perioada în

care s-a format restanţa sau nu a prezentat acte ce confirmă salariul şi/sau alte venituri
ale sale, cuantumul restanţei la pensia de întreţinere se determină de către executorul
judecătoresc, pornindu-se de la salariul mediu pe ţară existent la momentul
determinării restanţei.

De asemeenea, Codul familiei, titlul 4, art.75 descrie cuantumul de întreținere încasat

pentru copilul minor și anume:

Articolul 75. Cuantumul pensiei de întreţinere încasate pentru copilul minor.

          (1) Pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din
alte venituri ale părinţilor în mărime de 1/4 - pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii şi
1/2 - pentru 3 şi mai mulţi copii.
          (2) Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micşorat sau majorat de
instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a părinţilor, de
alte circumstanţe importante.
          (3) În cazul în care unii copii rămîn cu un părinte, iar alţii - cu celălalt, pensia
de întreţinere plătită în favoarea părintelui mai puţin asigurat se stabileşte într-o sumă
bănească fixă, determinată conform art.76.
De asemenea modalitatea calculării cuantumului de întreţinere încasate de la soţ
(fostul soţ) este specificată și în felul următor:

 Cuantumul pensiei de întreţinere încasate de la un soţ (fost soţ) în favoarea celuilalt

soţ se stabileşte de către instanţa judecătorească într-o sumă bănească fixă plătită
lunar. La stabilirea sumei pensiei de întreţinere, se ţine cont de situaţia materială şi
familială a soţilor (foştilor soţi), de alte circumstanţe importante.

2.3

În speța respectivă se vorbește despre hotărârea instanței de judecată din 23 mai 2014
în care Petru a fost obligat la plata pensiei de întreținere pentru fiul Vitalie, dar peste
un an de zile debitorul a dispărut și și a încetat plata pensiei de întreținere. De
asemenea, în luna mai 2019, a fost stabilit locul aflării lui Petru , fiindu-i calcultă o
restanță de 24000lei. Debitorul având dreptul, s-a adresat în instanța de judecată, cu
pretextul că în luna aprilie 2019 Vitalie a împlinit vârsta de 18 ani, vârsta la care
părintele nu mai este obligat să-și întrețină copilul, doar cu câteva exceții. În situația
ful acestuia nu se afla în stare de nevoie și tatal copilului mai plătește întreținerea unui
copil, instanța de judecată va lua lua în considerare toate circumstanțele și se va
comforma legii.

Articolul 75 cu privire la cuantumul pensiei de întreţinere încasate pentru copilul

minor prevede că:
          (1) Pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din
alte venituri ale părinţilor în mărime de 1/4 - pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii şi
1/2 - pentru 3 şi mai mulţi copii.
          (2) Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micşorat sau majorat de
instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a părinţilor, de
alte circumstanţe importante.
          (3) În cazul în care unii copii rămîn cu un părinte, iar alţii - cu celălalt, pensia
de întreţinere plătită în favoarea părintelui mai puţin asigurat se stabileşte într-o sumă
bănească fixă, determinată conform art.76.
        Iar, articolul 76 cu privire la  încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor
într-o sumă bănească fixă specifică că:
          (1) În cazurile cînd părintele care datorează întreţinere copilului său are un
salariu şi/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primeşte salariu şi/sau alte
venituri, total sau parţial, în natură, ori nu are un salariu şi/sau alte venituri, precum şi
în alte cazuri cînd, din anumite motive, încasarea pensiei de întreţinere, sub forma
unei cote din salariu şi/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează
substanţial interesele uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate să stabilească
cuantumul pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau,
concomitent, într-o sumă bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu şi/sau alte
venituri conform art.75.
          (2) Cuantumul sumei băneşti fixe încasate în conformitate cu alin. (1) se
determină de instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a
părţilor, de alte circumstanţe importante şi păstrîndu-se, dacă este posibil, nivelul
anterior de asigurare materială a copilului.
În situția respectivă, instanța de judecată poate micșora suma ce necesită a fi plătită
de către debitor, din cauza unui post de muncă instabil și situația financiară precare,
mai ales în condițiile în care acest tată mai plătește întreținerea pentru un copil din
altă căsătorie.. De menționat este faptul că chiar dacă copilul a împlinit vârsta de 18
ani, acest fapt nu îl scutește pe tată să achite restanța.