UNIVERSITATEA ’’DIMITRIE CANTEMIR’’, TG-MUREȘ

PROGRAM DE MASTERAT
SPECIALITATEA PROCEDURI JUDICIARE ȘI
PROFESII LIBERALE
Disciplina: Jurisdicții pentru minori și familie

IMPEDIMENTELE LA CĂSĂTORIE

Profesor coordonator:
  Drd. HURUBĂ-BOGDAN RALUCA-IOANA
Masterand:
SZAKACS EMANUEL

Târgu-Mureș
2022

1
 Cuprins:
1. Noțiune

2. Clasificarea impedimentelor la căsătorie

3. Impedimentele la căsătorie

3.1. Bigamia sau statutul de căsătorit al unuia dintre

viitorii soţi

3.2. Rudenia de sânge(rudenia firească) în gradul

oprit de lege

3.3. Rudenia civilă (relaţii de familie rezultate din

adopţie)

3.4. Relaţii rezultate din tutelă

3.5. Debilitatea sau alienaţia mintală

3.6. Căsătoria persoanelor de același sex

Concluzii
2
 IMPEDIMENTELE LA CĂSĂTORIE

1.Noțiune
Pentru a se putea încheia căsătoria, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii de
fond: diferenţa de sex, vârsta legală pentru căsătorie, consimţământul la căsătorie, comunicarea
reciprocă a stării sănătăţii viitorilor soţi1. Aceste condiţii de fond se prezintă sub o formă
pozitivă.
Există însă şi condiţii de fond care se prezintă sub o formă negativă, ele fiind de fapt
impedimente la căsătorie, adică împrejurări de fapt sau de drept a căror existenţă împiedică
încheierea căsătoriei. Condiţiile de fond negative sau impedimentele la căsătorie sunt:existenţa
unei căsătorii nedesfăcute a unuia dintre viitorii soţi (ceea ceconsacră implicit principiul
monogamiei), rudenia, adopţia, tutela, interdicţia căsătoriei între persoane de acelaşi sex,
alienaţia sau debilitatea mintală.2.
Impedimentele la căsătorie sau piedicile legale la căsătorie constituie, cum am văzut,
împrejurări de fapt şi de drept care, dacă există, căsătoria nu mai poate fi încheiată.Inexistenţa
acestor impedimente constituie acele condiţii negative de fond la căsătorie, cum au mai fost
numite în literatura juridică de unii autori, sau, de către alţii, condiţii privitoare la aptitudinea
morală de a se uni prin căsătorie.

2.Clasificarea impedimentelor la căsătorie.

Impedimentele la căsătorie pot fi clasificate după trei criterii:

1.După sancţiunea încălcării impedimentului, impedimentele pot fi:

1
I.P. FILIPESCU, op. cit., p. 16; TR. IONAŞCU ş.a., Căsătoria…, p. 30
2
C. HAMANGIU, I. ROSETTI-BĂLĂNESCU, AL. BĂICOIANU, Tratat de drept civil român, vol. I, Ed.
Naţională, Bucureşti, 1928, p. 428; I. ALBU, Căsătoria…, p. 38

3
 - dirimante. Impedimentele sunt dirimante atunci când încălcarea lor atrage
sancţiunea nulităţii absolute a căsătoriei. În categoria impedimentelor dirimante intră:
bigamia, rudenia de sânge, rudenia în linie dreaptă rezultată din adopţie, alienaţia ori
debilitatea mintală, căsătoria între persoane de acelaşi sex.

- prohibitive. Impedimentele prohibitive nu atrag nulitatea absolută a căsătoriei, ci doar

sancţiuni administrative pentru funcţionarul care nu a fost vigilent în a le observa. Sunt
impedimente prohibitive cele privind căsătoria între copiii adoptatorului cu adoptatul sau copiii
săi (deci între fraţi prin adopţie), precum şi între tutore şi persoana minoră aflată sub tutelă.

2. Din punctul de vedere al opozabilităţii lor, respectiv al persoanelor între care ele
există impedimentele sunt:

- absolute. Impedimentele absolute opresc căsătoria unei anumite persoane cu orice

alte persoane,. Sunt impedimente absolute: bigamia, alienaţia ori debilitatea mintală şi
căsătoria între persoane de acelaşi sex

- relative. Impedimentele relative opresc căsătoria unei persoane doar cu o altă

persoană, determinată, astfel sunt: rudenia firească, adopţia, tutela

Nu se confundă această clasificare cu aceea a nulităţilor absolute şi relative. De exemplu,

rudenia este un impedimentrelativ, deoarece interzice căsătoria între persoanele care suntrude,
dar sancţiunea care se aplică în cazul încălcării acestuiimpediment este nulitatea absolută.

3. După criteriul raţiunilor ori rosturilor pentru care au fost prevăzute, impedimentele

sunt de ordin:

- fizic. impedimentele de ordin fizic se justifică prin raţiuni biologice, fiziologice şi

morale (de exemplu, rudenia de sânge);

- psihic impedimentele rezultând din înfiere şi tutelă se justifică prin raţiuni de ordin
moral

- moral  impedimentele rezultând din alienaţie şi debilitate se justifică prin raţiuni

biologice, psihice şi sociale.

4
 Dovada existenţei impedimentelor la căsătorie. Potrivit art. 281din Codul Civil, viitorii
soţi sunt obligaţi să arate în chiar cuprinsul declaraţiei de căsătorie că între ei nu există nicio
piedică legală la căsătorie, adică niciun impediment.
Dacă declaraţiile lor sunt false, orice persoană poate face în scris opoziţie la căsătorie
(art. 285 din Codul Civil) sau chiar delegatul de stare civilă, din oficiu, dacă se întemeiază pe
probe certe (art. 286 din Codul Civil).
Toate impedimentele la căsătorie sunt expres prevăzute de Codul Civil prin art. 273, art.
274, art. 275, art. 276 şi art. 277.

3. Impedimente la căsătorie3: (A se vedea Emese Florian, op.cit, p. 28)

3.1. Starea de persoană căsătorită (bigamie);

3.2. Rudenia firească;

3.3. Rudenia civilă (relaţii de familie rezultate din adopţie);

3.4. Relaţii rezultate din tutelă;

3.5. Debilitatea sau alienaţia mintală.
3.6. Căsătoria persoanelor de același sex

3.1. Bigamia sau statutul de căsătorit al unuia dintre viitorii soţi 4(art. 273 din Codul
Civil)

Conform art. 273 din Codul Civil Este interzisa incheiere unei căsătorii de către persoana
care este căsătorită.
Codul civil consacră principiul monogamiei, potrivit căruia se poate căsători numai
persoana care nu este căsătorită, este divorţată sau văduvă, fiind interzisă poligamia (căsătoria
unui bărbat cu mai multe femei) sau poliandria (căsătoria unei femei cu mai mulţi bărbaţi).
Monogamia este o consecinţă firească a dragostei, ca fundament al căsătoriei, sentiment
care, având un caracter exclusivist, duce la concluzia că o căsătorie întemeiată pe dragoste nu
poate fi decât monogamă .

3
A se vedea Emese Florian, op.cit, p. 28
4
C. HAMANGIU, I. ROSETTI-BĂLĂNESCU, AL. BĂICOIANU, op. cit., p. 194

5
 Ca atare, este interzisă atât poligamia - căsătoria unui bărbat cu mai multe femei, cât şi
poliandria - căsătoria unei femei cu mai mulţi bărbaţi, încălcarea interdicţiei fiind sancţionată cu
desfiinţarea celei de-a doua căsătorii (art. 293 NCC), iar din punct de vedere penal, fapta
constituie infracţiunea de bigamie şi se pedepseşte în conformitate cu legea penală (art. 376 C.
pen.).
 Impedimentul la căsătorie care rezultă din starea de persoană căsătorită este incident şi în
privinţa cetăţeanului străin care doreşte încheierea unei căsătorii în România şi a cărui lege
naţională permite poligamia sau poliandria.5
Nu există bigamie în cazul în care o persoană se recăsătoreşte după ce soţul său a fost
declarat mort prin hotărâre judecătorească definitiv, dar după încheierea noii căsătorii hotărârea
de declarare a morţii s-a anulat datorită apariţiei primului soţ. În această situaţie rămâne valabilă
cea de a doua căsătorie, prima considerându-se desfăcută pe data încheierii celei de a doua
căsătorii, conform art. 293 alin. (2) NCC, condiţia fiind aceea ca soţul celui declarat mort să fi
fost de bună-credinţă la momentul încheierii noii căsătorii.
Dacă acesta a fost de rea-credinţă la data încheierii celei de a doua căsătorii (în sensul că
a cunoscut că soţul său nu este decedat, ci este în viaţă), cea de a doua căsătorie este lovită de
nulitate absolută pentru bigamie, rămânând valabilă prima căsătorie.
Potrivit art. 273 Cod Civil este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau
femeia care este căsătorită, iar potrivit art. 293 Cod Civil, este nulă căsătoria încheiată cu
încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 273 Cod Civil. Nerespectarea dispoziţiilor legale este
sancţionată cu nulitatea absolută. Nulitatea prevăzută de art. 293 Cod Civil şi art. 273 Cod Civil
are ca scop apărarea principiului monogamiei căsătoriei, astfel că cea de a doua căsătorie este
lovită de nulitate.6
Încheierea mai multor căsătorii succesive este posibilă şi admisibilă numai în măsura în
careaceasta nu conduce la existenţa concomitentă a mai multor căsătorii ale aceleiaşi persoane.
3.2. Rudenia de sânge(rudenia firească) în gradul oprit de lege, adică între rudele
înlinie dreaptă la infinit, iar între cele în linie colaterală până la gradulal IV-lea inclusiv
[art. 274 alin. (1) şi (2) din Codul Civil]7

Legătura de rudenie - din raţiuni de ordin biologic şi moral - constituie cea maiveche piedică la căsătorie.

5
E. Florian, Dreptul familiei, 2011, p. 29
6
Trib. Dolj, sent. din 5 martie 2007, nepublicată
7
A. IONAŞCU, M. MUREŞAN, M.N. COSTIN, V. URSA, Familia…, p. 43

6
 Conform art.. 274 alin. 1 din Codul Civil ‘’Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în
linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv’’, iar alin. 2
mentionează faptul ca ‘’Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de
gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are
domiciliul cel care cere încuviinţarea’’. Instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz medical
special dat în acest sens.
Norma din alin. (1) are în vedere rudenia firească, de sânge, şi nu cea prin alianţă. Este
oprită căsătoria între rudele în linie dreaptă, indiferent de gradul de rudenie (de exemplu, este
oprită căsătoria între tată şi fiică, între bunic şi nepoată), precum şi între cele în linie colaterală
până la gradul IV inclusiv (de exemplu, este oprită căsătoria între unchi şi nepoată, mătuşă şi
nepot).
În cazul reproducerii umane asistate medical cu terţ donator, filiaţia şi rudenia reală,
biologică, diferită de cea legală, rămân ascunse, neputând fi stabilită nicio legătură de filiaţie
între terţul donator şi copilul astfel conceput [art. 441 alin. (1) NCC], după cum nici filiaţia
copilului astfel conceput nu poate fi contestată din raţiuni ce ţin de caracterul asistat medical al
concepţiunii [art. 443 alin. (1) NCC]. Drept urmare, impedimentul rudeniei se va raporta la
filiaţia şi rudenia atribuite de lege.

3.3. Rudenia civilă (relaţii de familie rezultate din adopţie);

Conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod Civil în cazul adopţiei, dispoziţiile art. 274
alin. (1) şi (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopţie, cât şi între cei a
căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei.

În cazul adopţiei se interzice atât căsătoria:

- între persoanele devenite rude prin adopţie :

*adoptator sau ascendenţii săi, pe de o parte, şi cel adoptat sau descendenţii săi,
pe de altă parte;

*copiii adoptatorului, pe de o parte, şi cel adoptat sau copiii acestuia, pe de altă

parte;

*persoanele adoptate de acelaşi părinte adoptiv

-între persoanele a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei.

7
 Adopţia cu efecte depline are ca efect încetarea efectelor juridice ale rudeniei fireşti, dar
nu şi legătura de sânge faţă de familia de origine, rudenia firească păstrându-şi relevanţa ca
impediment la căsătorie.
Nu este interzisă căsătoria în cazul persoanelor devenite rude prin alianţă. Dovada
rudeniei se face cu acte de stare civilă.

3.4. Relaţii rezultate din tutelă

În timpul tutelei, căsătoria este oprită între tutore şi persoana minoră care se află sub
tutela sa. Considerentele sunt de această dată preponderent morale. Tutorele nu este întotdeauna
o rudă a minorului, ci poate fi un afin, un prieten al familiei minorului, o persoană de încredere
desemnată de părinte.(Art. 275 Cod Civil Căsătoria este oprită între tutore şi persoana minoră
care se află sub tutela sa.)
Tutela încetează odată cu dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către persoana
minoră, până în acel moment fiind oprită căsătoria cu fostul tutore.

3.5. Debilitatea sau alienaţia mintală.

Art. 276 din Codul Civil interzice căsătoria alienatului sau debilului mintal.
Starea de alienaţie sau debilitate mintală este un impediment permanent. Cel aflat într-o
asemenea situaţie nu se poate căsători niciodată cu nimeni pe motiv de insanitate permanentă. Pe
de altă parte, dat fiind handicapul lor psihic, ei nu pot îndeplini cerinţa consimţământului valabil,
iar pe de altă parte, există riscul naşterii unor copii cu deficienţe psihice.
Potrivit Art. 211 din L71/2011de punere în aplicare a Noului Cod Civil în sensul Codului
civil, precum şi al legislaţiei civile în vigoare, prin expresiile alienaţie mintală sau debilitate
mintală se înţelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a
persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din
exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile.
Starea de alienaţie sau debilitate mintală trebuie să existe la momentul încheierii
căsătoriei, fără a avea relevanţă că persoana respectivă se află sau nu la data încheierii căsătoriei
într-un moment de luciditate. Este important să se dovedească, cu orice mijloc de probă, faptul că

8
la momentul încheierii căsătoriei persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică să realizeze
consecinţele social-juridice ce pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile.
Sancţiunea încălcării acestei interdicţii o constituie nulitatea absolută, expres prevăzută
de art. 293 alin. 1 din Codul Civil, fără a deosebi dacă alienatul sau debilul mintal este sau nu pus
sub interdicţie. Căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal este lovită de nulitate absolută,
chiar dacă starea de boală psihică a fost cunoscută şi acceptată de celălalt soţ.
Noul Cod civil nu interzice căsătoria realizată de persoana lipsită vremelnic de facultăţile
mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale (datorită unor cauze precum boala, beţia,
hipnoza etc.). Anterior aplicării noului Cod civil, potrivit art. 9 C. fam., era oprit să se
căsătorească cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu avea discernământul
faptelor sale. Aceasta însemna că o astfel de persoană nu putea încheia o căsătorie în momentele
în care era lipsită vremelnic de discernământ. A contrario, în perioadele în care aveau
discernământ aceste persoane puteau încheia o căsătorie valabilă.

3.6.Căsătoria persoanelor de același sex.

Conform art. 259 din Codul Civil căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi
o femeie, încheiată în condiţiile legii.Cum unul dintre principalele scopuri ale casatoriei este procreaţia, nu
se poate concepe ocasatorie intre doua persoane de acelaşi sex. Aceasta afirmaţie este insa contrazisa de existenta
unor reglementari din alte state, care permit casatoria intre persoane de acelaşisex.
Art. 277 alin. 1 din Codul Civil interzice căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
Diferenţa de sex a fost expres prevăzută şi în cazul logodnei, prin art. 266 alin. (5) NCC,
statuându-se că aceasta poate fi încheiată numai între bărbat şi femeie.
Danemarca a fost prima ţară care, prin Legea din 1 iunie 1989, a dat posibilitatea
persoanelor de acelaşi sex să înregistreze uniunea lor. Prima ţară care a reglementat căsătoria
între persoanele de acelaşi sex a fost Olanda, prin Legea din 21 decembrie 2000, intrată în
vigoare la 1 aprilie 2001.
Jurisprudenţă C.E.D.O. este foarte clară în această privinţă. în cauza Van Oosterwijck c.
Belgiei (6 noiembrie 1980) s-a statuat că o căsătorie presupune o relaţie între două persoane de
sex opus. În diferite cauze Curtea europeană a statuat că scopul art. 12 este acela de a proteja
căsătoria tradiţională între două persoane de sex biologic diferit, ca fundament juridic al

9
familiei.8
Având în vedere că transsexualitatea este un fenomen care permite individului să-şi
schimbe sexul, conform sentimentelor sale intime şi autentice de apartenenţă la sexul opus, s-a
pus întrebarea dacă această persoană se poate sau nu
căsători. În prezent, se admite posibilitatea încheierii unei asemenea căsătorii, cu condiţia ca
persoana care a pierdut caracterele sexului său de origine să-l informeze pe viitorul soţ,
omisiunea putând constitui cauză de anulare a căsătoriei.9
  Fără a aduce atingere dreptului la liberă circulaţie, România nu recunoaşte căsătoriile
dintre persoane de acelaşi sex sau diferitele parteneriate încheiate în străinătate între persoane de
acelaşi sex sau de sex opus, indiferent de cetăţenia lor.( art. 277 alin. 1 și 2 din Codul Civil).
Căsătoria încheiată între persoanele de acelaşi sex este lovită de nulitate absolută în baza
art. 293 alin. (1) raportat la art. 271 NCC. Astfel, potrivit art. 271 NCC, căsătoria se încheie între
bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora, încălcarea acestei prevederi
fiind sancţionată cu nulitatea absolută. Sancţiunea intervine nu numai atunci când căsătoria se
încheie cu nerespectarea prevederilor privind consimţământul la căsătorie, ci şi atunci când ea nu
se încheie între persoane de sex diferit.

4.Concluzii
Textul noului Cod Civil nu aduce nimic nou față de vechiul Cod al Familiei cu excepția
articolului 274 alin. 2 Cod Civil unde pentru motive temeice căsătoria între rudele în linie
colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie
îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea, iar instanţa se va putea pronunţa pe baza unui aviz
medical special dat în acest sens fata de art. 6 alin. 2 din Codul Familiei în care pentru motive
temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi încuviinţată de
primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean în cuprinsul
căruia cel care cere această încuviinţare îşi are domiciliul.
Mai este de observat faptul că în Constituția României în art. 48 este folosita sintagma de
soti (Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe

8
Rees c. Regatului Unit, 17 octombrie 1986; Cossey c. Regatului Unit, 27 septembrie 1990; Sheffield şi Horsham c.
Regatului Unit, 30 iulie 1998; R. şi F. c. Regatului Unit, 28 noiembrie 2006
9
J. Petit, L'ambiguite du droitface au syndrome transsexuel, RTD, Paris, 1976, p. 266; L. Linossier, Le
transsexualisme: esquisse pour un profil culturel et juridique, Dai loz, 1981, p. 139

10
dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor), iar în
noul Cod Civil , art. 259 alin. 1 și 2 se folosește sintagma de barbat si femeie (Căsătoria este
uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii. Bărbatul şi femeia au
dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie), aceste aspecte formând chiar obiectul unui
amendament adoptat de Comisia de revizuire a Constituției în anul 2013 prin care articolul 48,
alineatul (1) din actuala Constituţie, care are conţinutul "Familia se întemeiază pe căsătoria liber
consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura
creşterea, educaţia şi instruirea copiilor" să: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită
între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a
asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".
Personal consider ca, căsatoria fireasca este cea dintre un barbat si o femeie. Numai
acestia au din start tot potentialul biologic pentru a indeplini in totalitate functiile familiei:
procreerea, cresterea si educarea echilibrata a copiilor, in afara de sprijinul reciproc pe care si le
acorda din dragoste sotul si sotia. Altceva este fals și anti-biologic. Oamenii prezentului sunt
datori sa lase o societate curata din toate punctele de vedere pentru generatiile viitoare. Maine
datorita gandirii unor persoane poate se va dori legalizarea casatoriilor intre un om si un
animal,ori poate casatoria cu tine insuti.

11
 Bibliografie

1. Constitutia Romaniei din 2003 in vigoare, prezentata

integral, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr.
767 / 31 octombrie 2003
2. Noul Cod Civil (Legea 287/2009), actualizat 2014,
republicat în Monitorul Oficial nr. 505/2011,
aplicabil din 1 octombrie 2011
3. Codul familiei abrogat prin Legea 71/2011 - pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil
4. Emese Florian, Dreptul Familiei,București, Ed. C.H.
Beck,2011
5. http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/
06_01_2011__38062_ro.pdf
6. http://www.beckshop.ro/fisiere/
5982_fp_2748_Beckshop-dreptul-familiei-conform-
noului-cod-civil_extras.pdf

12