De Ce Merg Oamenii La Psiholog? Studii de Caz

DE CE MERG OAMENII
LA PSIHOLOG?
Studii de caz
Aurora
Simigiu
Cuprins
Argument ...................................................................................... 3
Capitolul I. Situații abuzive ......................................................... 5

Ana. Când abuzul e singura realitate pe care o cunoști. .............. 8
Sofia. Când bunicul te abuzează sexual. ..................................... 14
Zsolt. Când părinții distrug viețile copiilor. ............................... 18
Andreea. Când virginitatea devine un obstacol. ......................... 23
Capitolul II. Drame ................................................................... 29

Anca. Când trădarea duce la moarte. ......................................... 31
Ludmila. Când îți moare copilul adolescent. .............................. 36
Capitolul III.Adolescenta gravidă ............................................. 42

Adina. Când adopția pare singura soluție. ................................. 45
Marina. Când ignoranța îți schimbă viața. ................................. 53
Petra. Când nu există explicație pentru rebeliune. ..................... 66
Capitolul IV.Probleme în cuplu................................................. 81

Sorin. Când zugravul pleacă cu banii, soția și copiii tăi. ........... 83
Mihai. Când o iubire perfectă dispare peste noapte. .................. 87
Mira. Când remușcarea nu te lasă să trăiești. ............................ 97
1
Anca. Când divorțul pare iminent. ............................................ 101
Adriana. Când videochat-ul te împinge la o viață dublă. ......... 112
Marian. Când testul de paternitate îți schimbă viața. ............... 120
Capitolul V.Criza de la mijlocul vieții. .................................... 127

Dan. Când sexul pe bani îți deturnează viața. .......................... 129
Anda. Când te simți pierdută cu toți așii în mână. .................... 140
Clara. Când ai curajul să recunoști că nu ești fericită. ............ 147
Capitolul VI. Dragoste la vârsta a treia ................................... 154

Elisabeta. Când gelozia te înrobește la vârsta pensionării. ...... 155
Vasile. Când sexualitatea încă îți face probleme. ..................... 161
Discuții de final ........................................................................ 163
2
Argument
Toate cazurile descrise în această carte sunt reale.
Pentru protejarea identității persoanelor la care fac
referire, am schimbat datele care nu influențează
desfășurarea evenimentelor, cum ar fi numele, sexul
copiilor, localitățile sau țările în care are loc acțiunea.
Ideea acestei cărți a pornit de la observația că
discutarea anumitor cazuri în mediile profesionale cum ar
fi grupurile de supervizare, produceau un interes deosebit.
Există o anumită curiozitate specific umană cu privire la
ce se întâmplă în zonele marcate cu indicația "secret ".
Această carte nu lezează deontologia profesională
prin încălcarea normelor de confidențialitate deoarece nu
furnizează elemente de identificare a persoanelor. Ele
devin personaje. Pentru protejarea acestora s-au intordus
în mod deliberat elemente care să le altereze identitatea,
conservând însă cazuistica.
Scopul popularizării acestor cazuri este
familiarizarea cu diversitatea problematicii umane astfel
3
încât marele public să se identifice cu anumite situații
descrise și să-și dorească să acceseze servicii psihologice.
Cartea conține douăzeci de studii de caz,
considerate a fi reprezentative pentru cazuistica abordată
în ultimii cinci ani în cabinetul meu privat. Am grupat
aceste cazuri pe tematici, după cum urmează: Situații
generate de abuz, cel mai adesea produse în copilăria
subiecților, care produc efecte în lanț la vârsta adultă,
situații complicate de viață generate de drame, cum ar fi
decesul și care poate schimba fundamental cursul vieții
umane, dar și tulburări existențiale produse de diferitele
etape ale vieții.
Am descris situații dramatice trăite de adolescente
care au rămas însărcinate și care au luat diferite decizii în
această criză existențială (avort, adopție sau asumarea
statutului de mamă în condiții vitrege), probleme generate
de viața în cuplu, care sunt de departe cele mai numeroase
cazuri, criza vârstei a doua care poate deturna cursul firesc
și previzibil al vieții, dar și situații provocate de
gestionarea sentimentelor la vârsta a treia.
4
Așadar am abordat o paletă largă de situații, de la
tulburări de identitate sexuală, la trădări în dragoste,
confruntarea cu boala secolului, SIDA, sau moartea
propriului copil adolescent.
Cartea este scrisă în mod alert, fără amănunte
plictisitoare și inutile, în cuvinte simple, destinate
înțelegerii persoanelor fără studii de psihologie.
Capitolul I. Situații abuzive
Abuzul suportat în copilărie produce pagube

incomensurabile personalității fragile, în formare a
copilului. Nu doar abuzul fizic, violența și agresiunea
produc aceste efecte ci și credințele maladaptative ale
părinților care transmise copiilor le produc bariere de
care aceștia se împiedică în viață.
Temerile părinților care de multe ori sunt
provocate de experiențe dureroase de viață, sunt
transmise copiilor încă din fragedă pruncie, limitând
astfel viața copilului când acesta va deveni adult. În
acest fel pot fi transmise diferite forme de anxietate,
pornind de la ticuri generate de stres până la fobii.
5
Chiar și un părinte bine intenționat poate
produce mult rău copilului său. Când te simți
neîmplinit ca adult, există pericolul să-ți dorești să
compensezi acest lucru, permițându-ți a doua șansă
prin viața copilului tău. N-ai reușit tu, dar poate reuși
el. Și atunci îi confiști viața, dorințele, îi deturnezi
personalitatea. Acești părinți se comportă ca și când ar
fi proprietarii copiilor lor.
Așadar, ambițiile părinților, standarde pe care
aceștia le impun copiilor, profesii pe care le doresc
pentru viața lor, parteneri de viață din anumite medii,
sunt de asemenea forme de abuz care condamnă la
nefericire și în cazuri grave la afecțiuni ce necesită
medicație pe viață.
Abuzul fizic, suportat în copilărie creează
personalități nesigure, dependente, cu stimă de sine
negativă, care inconștient încearcă să reproducă
singurul mediu pe care îl cunosc- cel abuziv. Ajunse
adulte, aceste persoane își verifică partenerul, nu au
încredere în el, confundând acest comportament cu
dragostea. În cazurile grave, din victime acești copii se
6
transformă în agresori, perpetuând un model
comportamental pe care l-au urât în copilărie.
Abuzul sexual asupra unui minor este probabil
cea mai odioasă formă de abuz, mai ales când are loc
în familie. Acești copii sunt lipsiți de apărare și
pervertiți de cei care ar trebui să-i ocrotească.
Cazurile care urmează exemplifică diferite
forme de abuz suferite de aceste persoane în copilărie
și descriu modul în care viețile lor au fost influențate
de aceste evenimente.
7
Ana. Când abuzul e singura realitate pe care o
cunoști.
Problematica - date factuale

Ana, 23 ani, studentă, divorțată, fostă prostituată, bolnavă
de SIDA, un copil cu deficiențe grave în întreținerea
tatălui.
Anamneza
Ana crește într-o familie saturată de violențe,
alcool, sărăcie și dezinteres pentru educație. Ea, însă,
învaţă bine și e frumușică foc. Are un frate mai mic pe care
face tot posibilul să îl protejeze.
La vârsta adolescenței, cunoaște un medic
stomatolog care se apropie de ea. Dornică de afecțiune, de
un mediu mai elevat, aceasta nu realizează capcana și oferă
în schimb favoruri sexuale. Nu realizează că este
confruntată cu o nouă formă de abuz. De fapt, ea nu
cunoaște o altă formă de relaționare decât cea abuzivă.
Acum observă că poate avea acces relativ ușor la
resurse. Medicul îi cumpără tăcerea în schimbul unor sume
de bani care-i oferă posibilitatea să-și pună în valoare
frumusețea (cosmetice, haine), atât de dorite de
adolescente. Se simte frumoasă și liberă. Cineva o
8
apreciază și în plus primește bani. Aparent, are satisfăcute
două trebuințe importante: materiale și de apartenență.
Părinții nu o întreabă de unde are bani pentru
lucrurile noi pe care le procură, pentru telefonul inteligent
sau unghiile cu gel. Viața ei pare mai bună în această
perioadă, dar curând începe să pretindă tot mai mulți bani.
Relația cu domnul doctor devine tot mai tensionată, până
la deteriorarea iremediabilă.
Având un nou stil de viață, dar rămasă fără resurse,
Ana e la un pas de-a descoperi calea de-a face bani mulți,
cu un efort minim. O prietenă o introduce în lumea
tenebroasă a videochat-ului.
Banii curg, dar ea întrerupe școala. Cunoaște un
băiat de vârsta ei, de care se îndrăgostește şi cu care se
căsătorește. Acesta nu-i spune că e bolnav de SIDA şi că
se află sub tratament cu retrovirale. Află în maternitate,
atunci când își aduce pe lume fetița, că e seropozitivă.
Șocul emoțional este foarte mare. Plânge, se revoltă; până
la urmă se resemnează…
Amândoi trăiesc în sărăcie și banii nu le ajung de
la o lună la cealaltă. Soțul ei nu prea muncește și trăiesc
9
din pensia de boală. Mai mult, el o îndeamnă să facă rost
de bani din activitățile ei anterioare…
Începe un nou capitol din viața ei. Se mută toți trei
în București, iar ea se angajează la un salon de masaj
erotic. Acolo se prostituează, dar nu se alege cu mulți bani,
astfel că decide să muncească pe cont propriu.
Se asociază cu o prietenă și își oferă serviciile
făcându-și reclamă pe internet. Folosește o pensiune unde
își cheamă clienții. Nu le spune că e infectată cu HIV, de
teama că nu va mai câștiga nimic.
Relația cu soțul se deteriorează mult. Acesta bea
banii pe care ea îi face. O sursă mare de nefericire este
descoperirea unei boli grave a copilului, care nu se
dezvoltă intelectual. Medicii îi spun ca va trăi maximum
10 ani.
Extrem de nefericită, Ana continuă să muncească
și pentru asta trebuie să arate bine și să fie zâmbitoare. Un
efort foarte mare pentru ea. Într-o zi, la serviciile ei
apelează un domn diferit de ceilalți. Un domn care o
tratează ca pe o ființă umană, nu ca pe un obiect.
10
Acesta o plătește o noapte întreagă să doarmă cu
ea, să o țină doar în brațe. Extrem de atipic. Ana se teme
să nu fie vorba de un obsedat. E cu garda sus. A cerut mulți
bani pentru această fantezie a domnului, dar are cu ea un
spray cu piper în caz că bărbatul are alte gânduri.
Noaptea s-a consumat, iar ea s-a simțit foarte bine,
doar îmbrățișată. Domnul dorește să o viziteze săptămânal,
iar ea observă că așteaptă întâlnirea. Prietena ei o
avertizează că în meseria asta nu trebuie să dezvolți trăiri,
că trebuie să rămâi o profesionistă rece.
Nu o ascultă. În ea se trezește ceva. Misteriosul
client e tot mai șarmant. Îi aduce flori, bomboane. Îi
povestește viața. Își fac confidențe. Începe să o scoată la
restaurant. Înce,t dar sigur, se îndrăgostește de el.
Deși trăiește o experiență care pare minunată,
precum cea cu medicul stomatolog, Ana nu realizează că
se află într-o nouă situație de abuz. Una mai stilată, dar tot
abuzivă. Bărbatul o duce la cumpărături și o îmbracă după
gustul lui. O duce la coafor, o tunde după gustul lui. Încet,
dar sigu,r se transformă în proprietatea lui. Ea crede că așa
arată iubirea, dată fiind nevoia de protecție.
11
Nu trece mult timp și bărbatul o roagă să fie
singurul ei client. O plătește în continuare. Ea crede că a
găsit iubirea vieții ei și decide să divorțeze de soțul care o
incomoda. În schimbul unei înțelegeri financiare, copilul
rămâne în grija tatălui, iar ea își consumă noua relație.
Bărbatul, să-i spunem Mihai, este educat și
nefericit în relația lui maritală. Nu are parte de sex și atunci
decide să apeleze la o prostituată. Îi pică dragă fata pentru
că e cu 20 de ani mai mică, frumoasă și pentru că îi e foarte
supusă. Îi soarbe vorbele și e îndrăgostită. E jucăria lui cea
nouă. Simte că are putere asupra ei. Simte că e un bărbat
macho. Ea îl face să trăiască din nou.
Mihai o ia cu el prin țară, pe unde avea treabă. Ea
simte că, pentru prima dată în viața ei, are valoare. Cineva
îi vorbește frumos, nu mai are grija zilei de mâine, e iubită.
Așa crede în acel moment. Simte că divorțul ei e un cadou
pe care i-l oferă lui ca o dovadă supremă de loialitate, deși
el nu-i ceruse asta.
Ea vrea, însă, tot mai mult și tot mai mult, iar el
începe să se simtă încolțit. E un joc de putere pe care el l-
a inițiat, dar care acum își arată limitele. La presiunea ei,
12
el se mută separat și petrec multe nopți împreună.
Apropierea scoate la iveală diferențele dintre ei.
Diferențele de vârstă (ea mai vrea în cluburi, el a depășit
această etapă), diferențele de educație, probleme în
compatibilizarea prietenilor comuni etc.
Apar certuri, tensiuni, iar adevărul despre relația
lor începe să transpară. El e gelos, posesiv. O pune să-și
continue studiile. Termină liceul la seral, iar el o înscrie la
facultate. Desigur, la cea recomandată de el. Ea face orice
doar să nu fie părăsită și își dorește mult ca el să divorțeze.
Dar el nu o face.
Ea începe să trăiască tot mai acut spaima că Mihai
îi va afla secretul. A abandonat tratamentul, de teamă ca el
să nu o descopere, dar acum se simte rău că i-a ascuns asta.
Cu toate acestea, îi e frică să-i spună. Au făcut mereu sex
neprotejat.
Pe de altă parte, se gândește la copil, îi e dor de el.
Fericirea ei nu mai pare așa strălucitoare. Financiar,
depinde total de acest bărbat pe care crede în continuare că
îl iubește. Nu vede că e într-o relație abuzivă. Nu știe să
trăiască decât în abuz.
13
Se decide să vină la psiholog pentru îndrumare.
Din păcate, întrebarea ei este: "Cum să-l țin lângă mine pe
Mihai? Simt că vrea să scape de mine, exact cum a făcut
și medicul stomatolog. Dar de data asta nu vreau să-i dau
drumul. Mă simt speriată fără el. Am simțit confortul lângă
el. Emoțional și material. Nu mai vreau să mă lupt singură
cu viața."
Sofia. Când bunicul te abuzează sexual.

Sofia, 3 ani, o fetiță veselă, blondă, cu ochi albaștri ca
cerul de vară, jucăușă, adusă de mamă pentru că a observat
urme de fard pe chiloțelul ei. Fardurile sunt pasiunea ei
dintotdeauna. Le caută în geanta mamei și își machiază
toate păpușile.
Mama întreabă îngrijorată: "E normal să se
masturbeze la această vârstă? Sofia se masturbează des,
deși i-am dat peste mânuțe și i-am interzis acest
comportament, dar găsesc tot mai des chiloțelul pătat în
culorile curcubeului, semn că se masturbează pe ascuns în
timpul jocului cu păpușile pe care le machiază."
14
Anamneza
Fetița apare pe lume într-un cuplu tânăr, de oameni
care se iubesc, undeva în zona rurală a Ardealului.
Deoarece sunt încă foarte tineri, nu au bani de casă și decid
să locuiască la părinții bărbatului.
Tatăl lui, gazda noii familii tinere, este vânjos,
primitiv în esența lui, divorțat și cu tendința de a bea un
pic peste măsură, fapt care-l face să i se aprindă privirea
după femei, inclusiv după nora lui.
Aceasta sesizează privirea pofticioasă a socrului ei
și insistă să plece în altă parte. Soțul ei însă consideră
temerile ei total nefondate și decid să rămână acolo. Ea
rămâne repede gravidă și o naște pe superba Sofia.
Certurile dintre cei doi soți se înmulțesc pe fondul
lipsurilor de tot felul, iar ea decide să facă naveta în orașul
apropiat, deoarece e capabilă să muncească și să oprească
reproșurile soțului că e prea cheltuitoare când vine vorba
de cochetăria ei.
Cât ea e plecată la serviciu, fetița e îngrijită de
mama ei, care locuiește la două străzi distanță. Viața însă
se complică pentru tânărul cuplu. El devine gelos pe
colegii ei de serviciu și dorește ca ea să stea acasă pentru
15
a creşte fetița. Banii nu le ajung, deși au două joburi. Pe
fondul tensiunilor tot mai intense, ea se mută cu Sofia la
mama ei. Urmează divorțul. Fetița e luată periodic la tată
în vizită și la bunicul Bubu.
Un an mai târziu, tatăl Sofiei găsește un job în
Spania și pleacă la muncă. Bunicul Bubu solicită fetița
pentru vizitele obișnuite, spunând că ea îi e dor de ea.
Vizitele săptămânale la tată s-au transformat în vizite
săptămânale la bunic, iar Sofia pare încântată să se joace
cu Bubu. Abia așteaptă să meargă la el.
La cabinet, Sofia e dezinvoltă. Se joacă cu toate
jucăriile, colorează, e dinamică. Ședințele următoare au
loc în absența mamei, iar ea vine cu jucăria ei preferată. O
păpușă bebeluș, pe nume Oana.
Indiferent ce activitate alege să facă în cabinet,
păpușica Oana e ținută strâns în brațe. Apoi fetiţa o
machiază cu răbdare, ca să fie frumoasă. În timp ce
manipulează păpușa pentru a o dezbrăca, o strânge la piept
și o pupă apăsat pe gură și în zona genitală.
Întrebată de ce o pupă acolo, Sofia se uită speriată
și spune: "Oana, să nu spui la nimeni. E secret."
16
- Sofia, cine spune că e secret?
- Bubu spune.
- Bubu te pupă acolo pe tine?
- Da, dar e secret.
- Bubu îți dă chiloțeii jos?
- Da, când ne jucăm jocul "Prinde puța"!
Fetița menționează imediat că tati nu i-a făcut așa ceva
niciodată, că el o mângâie numai pe mânuțe.
Rugată să descrie jocul pe care îl joacă cu Bubu,
fetița spune: "Bubu își scoate puța lui ca un cârnat și mi-o
pune pe puțica mea. Uneori puțica lui e tare, alteori e
moale."
În urma acestor descoperiri, mama și-a reclamat

socrul la poliție, bărbatul fiind arestat preventiv. Acesta a
fost judecat în stare de libertate, dar găsit vinovat și
condamnat cu executare pentru corupție sexuală.
Sofia a fost dusă la expertiză medico-legală, unde
s-a constatat că nu fusese penetrată. Au urmat nenumărate
expertize și contraexpertize efectuate de diferiți experți
17
solicitați de instanță, dar și de avocații și procurorii celor
două părți, în cei doi ani cât a durat procesul.
Zsolt. Când părinții distrug viețile copiilor.

Zsolt, 43 de ani, absolvent a două facultăți, șef de promoție
la ambele, în prezent expert contabil, cu un business privat.
Suferă de boală bipolară (tulburare a afectivității în care
alternează episoadele maniacale în care simte că poate
muta munții, cu perioade depresive, în care nimic nu mai
are sens) încă din adolescență.
Se prezintă la cabinet cu trei mari dorințe:
ü să primească sprijin specializat pentru a
renunța la fumat
ü să ajungă să doarmă cu doza de somnifer la
care funcționase până să moară mama sa,
acum 2 ani; atunci a dublat doza din proprie
inițiativă.
ü să fie consiliat cu privire la marele pas pe
care-l va face abia acum: căsătoria!
18
Anamneza
Zsolt crește într-o familie disfuncțională, în care
părinții se ceartă des. Are o soră mai mare, care devine
medic și pleacă din țară. Tatăl, extrem de sever, îl bate
crunt chiar și pentru o notă de 8. E forțat să învețe de nota
10 chiar și la materii care nu îi plac.
Pe acest fond de stres, pică examenul de treaptă la
liceul bun pe care îl frecventa. Era paralizat de spaimă. Nu-
i venea să mai meargă acasă. Cum să-i spună tatălui? Ce-
o să i se întâmple?
În frământarea lui deznădăjduită, intră într-o stare
de agitație și fuge la rude pentru câteva zile. Are insomnii
severe. Simte că toată lumea vrea să-i facă rău, în special
persoanele din familie, de care fuge la propriu.
Părinții, depășiți de situație, îl duc la medic și este
decisă internarea lui într-un spital de psihiatrie, unde a stat
două luni și jumătate.
Pierde anul școlar și asta îi accentuează
sentimentul de eșec. Simte că nimic nu mai e la fel. Are de
luat pastile pentru tot restul vieții. Familia își reconsideră
poziția și e mai înțelegătoare cu el. Acum simte pentru
prima dată în viață sprijinul și grija lor.
19
Are un unchi medic, pe care îl apreciază foarte
mult și își petrece următoarele vacanțe în orașul în care
acesta profesa. Începe să citească cărți de medicină, în
special de psihiatrie. E atras de cercetare. Visează să
devină medic cercetător și să găsească leacul pentru
cancer.
Din păcate, tatăl lui se opune. Consideră că e prea
vulnerabil pentru o carieră grea ca cea medicală și decide
pentru fiul său o carieră în inginerie, care să nu-l
suprasolicite.
N-a avut curajul să-l înfrunte pe tatăl său, mai ales
că depindea financiar de el. Nu a avut de ales și a absolvit
ingineria, după care s-a angajat în industrie la asigurarea
calității. Ca să iasă din monotonie, mergea la sală, unde
făcea karate de mulți ani. Era singura lui bucurie.
Când a împlinit 24 de ani, tatăl, un fumător înrăit,
moare de cancer pulmonar. Imediat după moartea tatălui,
se înscrie la ASE, pe care o termină ca șef de promoție și
urmează profesia mamei, cea de contabil. Se reprofilează
și începe să lucreze la firma ei de contabilitate.
20
Rămas singur cu mama într-o casă imensă, se simte
mai liber, dar realizează curând că mama îi controlează
viața în totalitate. Ea îi spune ce să lucreze, ce dosare să
finalizeze, ea îi face de mâncare, ea îl trimite la
cumpărături cu listă, ea își dă cu părerea cu privire la fetele
cu care iese și niciuna nu e destul de bună pentru băiatul
ei.
Centrul universului mamei a devenit băiatul ei.
Pentru el muncește, cu el se sfătuiește în toate, cu el merge
în concediu la rude, deoarece el are permis de conducere
și e dependentă de mașina familiei. Nu realizează cât rău
îi face lui Zsolt ținându-l captiv. Nu realizează că încearcă
să umple golul lăsat de dispariția soțului și de plecarea
fetei din țară cu băiatul e,i de care se agață cu disperare.
Zsolt încearcă diferite relații, dar toate eșuează. Nu
știe de ce. Deși încearcă să-și mulțumească mama
dominatoare, parcă nimic nu se leagă. Tatăl lui nu mai e și
atmosfera în casă s-a calmat mult, dar el tot nu e fericit.
Ceva lipsește. Nu știe ce. Fumează mult.
Realizează că nu-i place ceea ce face.
Contabilitatea nu e visul lui. Muncește pentru că asta îi
21
aduce un confort financiar deloc de neglijat, dar nu există
pasiune în munca lui. Simte fiecare zi care începe ca pe o
presiune. Se gândește cu nostalgie la profesia de medic.
Aceea era chemarea lui. Regretă că nici măcar nu a
încercat să-și înfrunte părintele...Poate ar fi înțeles, poate
îl convingea...Regrete tardive...
Mama se îmbolnăvește grav de cancer și moare
brusc. Simte că e singur pe lume. Sora lui e la mii de
kilometri depărtare. E speriat. N-a trăit niciodată singur.
Se simte copleșit de situație. E speriat, ca atunci când a
picat examenul de treaptă și i-a fost teamă să meargă
acasă.
Nu poate dormi. Deși de ani buni își induce somnul
doar chimic, acum simte că trebuie să mărească doza.
Dacă nu doarme, știe că se poate decompensa și nu mai
vrea să ajungă la psihiatrie.
Are 40 de ani și se simte ca un adolescent rătăcit
prin viață. Se întreabă pe ce drum să apuce. Preia toți
clienții mamei. Are o firmă mare de condus. E foarte
ocupat. Seara, însă, e singur și casa e mare și goală.
22
Cineva îi prezintă la un moment dat o persoană
drăguță. E medic. Devine fascinat de ea. E inteligentă și,
din motive pe care încă nu le știe, e necăsătorită. Are
aceeași vârstă ca el. Pe de o parte se simte bucuros că are
cu cine povesti, îi place mult această persoană, i se pare
interesant că are același prenume ca mama lui, dar pe de
altă parte simte teamă. Dacă nu va funcționa?
Trece un an de la momentul în care s-au cunoscut
și decid să se căsătorească. E un pas important, un restart.
Simte că pentru prima dată în viață e liber.
Se uită în ochii mei și mă întreabă: "Credeți că voi
rămâne liber, așa cum mă simt acum, sau voi intra într-o
nouă etapă de robie, în care îmi înlocuiesc mama cu o altă
formă, mai subtilă, de autoritate?"
Andreea. Când virginitatea devine un obstacol.
23
Andreea, 29 ani, economistă, se confruntă cu o fobie mai
puțin obișnuită, teama de-a debuta sexual. Fizic este
virgină, deși emoțional consumă relația erotică în care se
află de mai bine de un an. Presată de iubitul ei să rezolve
această problemă, vine la psiholog trimisă de medicul
ginecolog.
Anamneza
Andreea crescuse într-o familie obișnuită, fără
violențe, o familie din care însă lipsea dragostea. Mama ei
se căsătorise cu tatăl ei fără să-l iubească, iar asta s-a văzut
în atmosfera de acasă. Mama ei era mereu acră,
nemulțumită, nefericită.
Tatăl ei se cufundase în muncă, stătea puțin acasă
și era mereu atent ca cele două fete ale lui să fie în casă la
ora 19, iarna și la 21, vara. De mici le-a spus că băieții vor
doar sex de la fete și că ceva rău se întâmplă dacă ele nu
ascultă de părinți și nu se feresc de acest pericol care
pândește asupra lor.
Mama avea același discurs înspăimântător la
adresa bărbaților care erau descriși ca niște brute care stau
la pândă și se reped asupra lor să le fure inocența. Ideea de
24
virginitate era bine implementată în capul ei ca fiind
valoarea supremă a unei fete. Dacă pierzi asta, ai pierdut
totul în viață. Nu mai ai onoare, nu mai ai speranța de a
repara ceva.
Bunica maternă locuiește în aceeași curte cu ei și a
fost mereu o femeie singură. Mama ei a apărut în mod
accidental în viața acesteia și nu a vorbit niciodată despre
cine ar fi putut fi tatăl. Probabil că a îndurat oprobriul
comunității mici în care locuia, mai ales că a fost alungată
de propriii părinți. Faptul că nu s-a mai căsătorit niciodată
poate fi un indiciu al traumei prin care a trecut și o
explicație a filosofiei ei de viață.
Bunica este, așadar, o femeie aspră, cu un discurs
și mai critic la adresa bărbaților decât mama ei. Pentru ea,
toți bărbații sunt ticăloși, profitori, lipsiți de
responsabilitate și violenți. Cu bărbații nu trebuie să-ți faci
de lucru niciodată. Ei trebuie ignoraţi, ocoliți.
Despre sexualitate nu a vorbit niciodată cu mama
ei. Când i-a venit prima dată menstra, a fost așa de speriată
încât a crezut că are o boală gravă și va muri. Avea doar
11 ani. I-a fost frică să-i arate mamei și a plâns zile în șir.
25
Într-un final, mama i-a văzut lenjeria pătată și așa a aflat
că e ceva normal. Șocul acelei întâmplări a urmărit-o multă
vreme și a confirmat în mintea ei ceea ce mama și bunica
îi repetau; că sexul e murdar, dureros și înspăimântător.
Timpul trece și, ajunsă la vârsta primelor iubiri, e
martora iubirii prietenei ei. Pe Karla o cunoaște de la
grădiniță. E vecina ei. Au crescut, practic, împreună. Au
avut același parcurs școlar. Au trăit împreună toate
momentele importante: prima zi de școală, primele note
din clasa a V-a, examenul de capacitate, viața de liceene,
fiind colege de bancă, iar acum marea iubire a Karlei.
După ce aceasta a consumat prima ei relație fizică,
a venit îngrozită la Andreea, spunându-i cât de oribil a fost,
ce dureri groaznice a avut și cât de mult a sângerat. La
școală nici nu putea sta bine pe scaun, pentru că avea încă
dureri. N-au trecut decât câteva zile și iubitul Karlei și-a
găsit altă prietenă. Îl vedea în curtea școlii cum deja
afișează gesturi tandre cu altă colegă a lor. Ei nu-i rămânea
decât să o consoleze pe Karla și să le dea dreptate mamei,
bunicii și tatălui ei.
26
Timpul trece, Andreea termină facultatea și acum
se gândește că ar trebui să iasă cu un băiat. Fiind frumoasă,
nu i-a fost greu să găsească un partener. Relația a eșuat de
îndată ce acesta s-a apropiat fizic de ea. Un clopoțel i-a
sunat în minte că e în mare pericol și a fugit de această
experiență.
Timpul trece și toate prietenele ei sunt angajate
într-o relație. Ea e singură, în siguranță, dar nefericită.
Vrea să iubească și să fie iubită. Își dorește această
experiență, dar două forțe intense și de sensuri contrare se
luptă în sufletul ei.
Viața îi pregătește o surpriză neplăcută. Mama ei
moare după o scurtă, dar intensă suferință. Ea suferă foarte
mult după pierderea mamei. Rămâne cu tata și bunica.
Sora ei se căsătorise și avea un nepoțel care îi era foarte
drag. Cumnatul ei părea un om de treabă, responsabil, dar
își păstra o rezervă în ceea ce-l privește.
În urmă cu un an, se apropie de ea un bărbat arătos
care îi trezește reacții fizice pe care nu le experimentase
până acum. Se îndrăgostește de el și își dorește să
întemeieze o familie împreună. Totul pare minunat până la
27
consumarea experiențelor intime. Ea se retrage exact în
momentul - cheie. El e frustrat. Apar tensiuni.
Deși în timp au găsit variante de descărcare
sexuală, ea e în continuare virgină din punct de vedere
anatomic. El o somează să rezolve problema. Merge la
ginecolog. Alege o femeie, ca să se simtă mai confortabil.
Din păcate, examinarea eșuează. Nu lasă pe nimeni să se
atingă de ea.
Schimbă medicul. Același rezultat. Este consiliată
de medicul ginecolog să urmeze un tratament psihologic,
ceea ce și face. Conștientizează foarte bine influențele
nefaste familiale care au adus-o la această fobie. Parcurge
tehnici de relaxare. Vine și iubitul ei la o ședință comună.
Nonverbalul lui însă dă semne că ar vrea să renunțe la
relație. Îi solicit o ședință doar cu el și se confirmă că ar
vrea să părăsească relația, ceea ce pentru Andreea va fi
devastator, pentru că îi va confirma ceea ce familia ei i-a
tot spus: bărbații sunt lipsiți de responsabilitate, te
abandonează, te fac să suferi.
Andreea se află sub presiune. Simte că, dacă nu
reușește să-și depășească acum teama, el o va abandona.
28
Cu cât se forțează mai tare, cu atât pare că trupul ei nu o
ascultă. Se încordează și tremură toată exact când ar trebui
să fie mai relaxată.
După încă câteva încercări eșuate, relația lor se
rupe, iar ea întrerupe brusc ședințele de psihoterapie.
Din păcate, în viaţă, ca și în filme, nu toate poveștile au
happy - end...
Capitolul II. Drame
Trăim într-o lume în care nașterea și moartea

fac parte din viețile noastre. Teoretic știm că tot ce se
naște va muri într-o zi. Ne bucurăm când ni se naște un
copil, știm teoretic că el va muri într-o zi, dar nu ne
29
gândim la acest eveniment ca la o realitate de care ne
vom lovi prea curând. Sperăm chiar să nu ne
confruntăm niciodată cu această durere, poate cea mai
mare pe care o poate trăi un muritor: decesul propriului
copil.
Cu toate acestea, sunt semeni de-ai nostri care
se confruntă cu această durere de neimaginat și va
trebui să găsească resurse să treacă peste această
încercare, deoarece viața merge mai departe.
Moartea e o realitate foarte dură atunci când
lovește pe neașteptate, atunci când un accident iți
răpește ce ai mai drag pe lume, sau când omul de lângă
tine alege să se sinucidă. Întrebările care rămân fără
răspuns, dor într-un mod ascuțit și nu există niciun
medicament care să aline acest tip de durere.
Șocul generat de astfel de drame este asemeni
unui seism puternic care dărâmă toate structurile la
care ai muncit ani de zile. Toată viața ta e ruine. Exact
ca după un cutremur care a culcat la pământ toate
clădirile, toate bunurile, valorile din viața ta au
dispărut brusc, iar tu ești în picioare doar ca să privești
30
dezastrul. De cele mai multe ori, aceste persoane simt
că nu mai au putere să trăiască, că nu mai vor, că nu
mai are sens.
Cazurile descrise la acest capitol sunt exemple
de vieți confruntate cu adevărata dramă: moartea.
Anca. Când trădarea duce la moarte.

Anca, 35 de ani, profesoară, 2 copii preșcolari, anunțată de
poliție că soțul ei a fost găsit spânzurat într-o cameră a unei
studente dintr-un cămin studențesc, în orașul în care ea îl
credea în delegație de două zile.
Anamneza
Singură la părinți, Anca are şansa de a fi crescut
iubită și răsfățată. Termină cel mai bun liceu din orașul ei
și, plină de speranță, începe studiile universitare într-un
domeniu care îi pare de viitor. Aflată la vârsta iubirii, se
31
îndrăgostește de un coleg de facultate blond, cu ochii
limpezi ca marea, care cânta superb la chitară.
În ultimul an de facultate se căsătoresc și ea e mai
fericită ca oricând. Relația lor pare perfectă, iar ea își
dorește copii, ceea ce se și întâmplă. Rămâne gravidă și
decide împreună cu soțul să se mute la părinții ei, pentru a
închiria apartamentul în care locuiesc și a-și mări astfel
venitul.
Mai trec 3 ani și ea rămâne din nou însărcinată. E
foarte prinsă cu cei doi copii, iar faptul că locuiesc două
familii într-un apartament probabil că le-a limitat
intimitatea, se gândește ea acum...
Pe Mihai, soțul ei, îl simte mai distant, dar nu dă
importanță acestui lucru, atât timp cât el nu se plânge de
nimic, iar ea îi oferă libertate să meargă în timpul liber cu
trupa lui muzicală să cânte, suplimentând veniturile
familiei.
El pleacă relativ des în delegație, ceea ce a devenit
o practică obişnuită. Nu prea mai au timp pentru ei. Ea e
toată ziua cu copiii și are noroc cu părinții, care o suplinesc
când e la serviciu.
32
Băiatul cel mare e foarte legat de Mihai, deoarece
se joacă împreună de câte ori tatăl e acasă. Ultima amintire
a băiețelului e cum tati l-a luat pe umeri și l-a dus în parc,
iar apoi i-a cântat la chitară. Atunci l-a văzut ultima dată.
Vinerea în care poliția a anunțat-o pe Anca de
faptul că soțul ei a fost găsit fără suflare i-a rămas
întipărită definitiv în minte. O avalanșă de întrebări fără
răspuns au năvălit peste ea. De ce?
Ce să le spună copiilor? Cine e studenta în camera căreia
a murit? De ce era acolo? De ce a mințit-o că e în altă
parte? Avea o relație cu această studentă? De când și mai
ales de ce...?
Procedura spune că soția e cea chemată pentru
recunoaşterea cadavrului. Cele patru ore până în acel oraș
în care se pare că Mihai a decis să-și încheie socotelile cu
viața i se par o veșnicie. După ce l-a identificat, și-a dat
seama că sentimentul cel mai puternic pe care-l trăiește nu
e durerea, ci furia.
Simte că nu-l poate ierta. Simte că îl urăște pentru
că trebuie să-i mintă pe copii pentru a-i proteja. Se simte
umilită, rușinată, depășită de situație. Află că studenta în
33
camera căreia soțul ei a ales să moară e din orașul lor,
probabil o cunoștea de mai mult timp. Fata e studentă la
medicină și dorea să încheie relația cu el. Decizie pe care
el nu a acceptat-o.
După înmormântare, Anca realizează că nu a plâns
deloc, că e ca o stană de piatră, că sufletul ei nu mai simte
nimic.
Zilele trec, lunile zboară, iar pe ea nu o interesează
deloc cercetările poliției. Nu vrea să meargă la cimitir. Nu
poate să-l ierte. Băiatul însă suferă foarte tare. Nu înțelege
de ce inima lui tati a încetat să mai bată. Are probleme de
integrare în colectivitate. Ajunge la psiholog pentru
problemele copiilor. Ambii sunt foarte afectați.
Bunicul patern preia rolul tatălui, copiii sunt în
terapie, ea își schimbă serviciul deoarece nu-i ajunge
salariul de profesoară.
După o jumătate de an de la evenimentul șocant
prin care au trecut, bunicul are o lipotimie. Ajuns la spital
e investigat și verdictul cade ca un trăsnet: Tumori
multiple intracraniene inoperabile. O lună mai târziu,
moare și bunicul.
34
Această pierdere o doboară. Băiatul e extrem de
trist. Suferința pare să nu se mai sfârșească. Rămasă doar
cu mama și cei doi copii, Anca decide să plece din țară
deoarece nu se mai descurcau financiar. Băiatul se
confruntă cu a treia pierdere semnificativă într-un singur
an...
Anca alege o țară anglofonă, dar se angajează mult
sub calificarea ei. Muncește din greu, împarte un
apartament cu alți conaționali, strânge din dinți și dorește
să-i aducă pe copii acolo poate într-un an, poate în doi...
Singură printre străini, se gândește cum i s-a
schimbat viața într-un singur an. Dacă cineva i-ar fi spus
că urmează atâtea nenorociri în viața ei, ar fi spus că nu le
poate supraviețui. Realizează că e mai puternică decât
credea, că are forța să o ia de la capăt.
Analizează greșelile pe care le-a făcut, realizează
că nu a fost atentă când relația ei cu Mihai s-a răcit. Își dă
seama că putea gestiona mai bine banii, că decizia de a se
muta la părinții ei nu a fost cea mai bună, deși așa părea...
35
Nu mai poate schimba nimic acum. Toate aceste
lecții, însă, sunt asemeni vaccinurilor. Cu siguranță nu va
mai face aceleași greșeli.
Se uită în oglindă și știe că mâine va fi o nouă zi, o
nouă șansă la viață...
Ludmila. Când îți moare copilul adolescent.

Ludmila, 38 de ani, hărțuită de tatăl spaniol al fetiței ei
minore, dată în judecată pentru răpire internațională a unui
copil minor.
Anamneza
Pe când avea 17 ani, Ludmila rămâne însărcinată
cu un băiat din cartier care-i oferise pentru prima dată în
viața ei atenție. Tatăl ei era mai mereu beat și o agresa atât
pe mama ei, cât și pe surorile ei.
Relația cu acest băiat era ca un pansament pe
sufletul ei. Din copilărie auzise doar înjurături și
cunoscuse neajunsuri de tot felul. Ca să evadeze din
realitatea sumbră, a decis să iubească așa cum văzuse ea în
36
filme. Găsise un băiat cu niște ochi superbi, care părea a fi
omul lângă care își dorea să îmbătrânească.
Nu se gândea atunci din ce vor trăi, unde vor locui.
Conta doar că se iubesc, conta doar că atunci când era cu
el se simțea în al nouălea cer. Era o senzație pe care nu o
cunoscuse niciodată până atunci.
Vestea sarcinii apărute în mod neplanificat a risipit
însă toată vraja pe care o trăise. Băiatul visurilor ei
dispăruse, iar toate jurămintele lor se topiseră. Ea nu
înțelegea de ce dăduse bir cu fugiții, de ce a lăsat-o baltă,
de ce se speriase, de ce o abandonase…
Acasă nu se putea duce, deoarece tatăl ei ar fi
omorât-o în bătaie. Mama ei ar fi fost și ea terorizată de
acesta cu reproşul de a nu fi avut grijă de fată. Ar fi spus
că el avea dreptate când le făcea curve, că iată cum a venit
ea borțoasă acasă, iar el va trebui acum să crească un
bastard.
În disperare de cauză, fuge la o mătușă în Moldova,
unde găsește ocrotire până naște. Se gândește că opțiunea
de a abandona copilul în maternitate iese din calcul. Nu
poate face asta, deși nu știe pe ce cale să apuce.
37
După naștere, o roagă pe mătușă să nu le
abandoneze, căci nu are unde să meargă. O roagă să-i dea
un răgaz de trei luni ca să-și găsească de lucru, iar femeia
se lasă înduplecată. Trăiesc toate trei din pensia mică a
bătrânei. Sunt zile în care supraviețuiesc cu o zeamă din
coji de cartofi pe care nu-și permiteau să le arunce.
Când Cristina, fetița ei, a împlinit trei luni, a plecat
în Spania, rugând-o pe bătrâna care le-a adăpostit să o
îngrijească doar câteva luni, până va găsi o locuință și o
slujbă acolo, deoarece în Moldova sărăcia era mai mare
decât în orașul ei natal.
Călătoreşte cu un autocar pentru care plătise cu
bani împrumutați de bătrâna care o salvase în cel mai greu
moment al vieții ei. Are lacrimi amare în suflet când îi lasă
bătrânei copila, pe care o iubește ca pe ochii din cap, dar
căreia nu-i poate oferi nimic.
Drumul parcă nu se mai sfârșea, iar ea spera la un
trai mai bun pentru ea și fetița ei. Ajunsă acolo, fără să
cunoască limba, fără o calificare, fără nicio informație
despre lumea nouă în care pășea, epuizată de drumul lung,
38
rămasă fără bani, simte că viața e o durere care nu se mai
sfârșește.
Primele nopți le-a petrecut în gară și a mâncat din
gunoi. Nu a vrut să cerșească, deși era la capătul puterilor.
A auzit pe peron vorbindu-se românește și acest lucru i s-
a părut o rază de soare, de speranță.
Cunoaște astfel o româncă aflată de un an aici și
căreia i se face milă de ea. O ia la ea, îi oferă o masă caldă
și posibilitatea de a face o baie. Simte că renaște. Niciodată
nu s-a bucurat așa pentru o farfurie de ciorbă și un
acoperiș. După o săptămână, doamna care o adăpostește îi
găsește o slujbă într-o bucătărie a unui restaurant. A fost
cea mai fericită zi din viața ei.
Ludmila a început să strângă bani, din puținul pe
care îl avea, pentru a lua fetița. Din păcate, era conștientă
că nu putea avea grijă de un sugar și să meargă și la lucru,
așa că-i trimite constant bani mătușii care îi crește fetița.
Viața ei e ca a unei sclave. Muncește și iar
muncește. Încet-încet, învață limba și, pentru că e harnică,
avansează la serviciu. Nu mai spală vasele, e ajutor de
bucătar. Aici hrana îi e asigurată, iar ea plătește doar
39
chiria, restul banilor sunt economisiți. Seara se gândeşte la
copila ei. Oare cum arată? A început să gângurească? Oare
spune "mama"? Ochii i se umplu de lacrimi la gândul că
nu e acolo, lângă ea. Strânge din dinți și își promite că la
prima aniversare a fetiţei va fi acolo, s-o strângă în brațe
și s-o ia cu ea. Acest gând îi dă putere să muncească și în
al doilea job pe care și-l luase. Toată viața ei se reducea
acum la muncă din zori până-n noapte.
Zis și făcut. Se întoarce în Moldova, la copila ei. A
visat la acest moment tot anul. Din păcate, fetița nu o
cunoaște. E o străină pentru ea, iar durerea femeii e
sfâșietoare când vede că fata plânge la ea, ca la un străin.
Realizează că mama ei e acum mătușa care a crescut-o.
Decid împreună să o mai lase acolo un an, până se mai
mărește și va înțelege.
Trec astfel patru ani. Ludmila duce copila cu ea în
Spania, unde acum simțea că are un rost. Dezamăgirea cu
iubirea în care a crezut orbește o ține departe de bărbați,
deși e o fată tânără și frumoasă. Îi refuză pe toți, deoarece
nu mai are încredere în niciunul.
40
Timpul trece și, la zece ani de la nașterea fetei, pe
care o iubește ca pe ochii din cap, apare un bărbat în viața
ei. Locuiesc împreună ca o familie, dar nu se căsătoresc.
Ea se teme încă de oameni. Nu vrea să se complice.
Familia lui o acceptă, iar ea rămâne din nou însărcinată. O
naște pe Belinda.
Timpul trece, fetele se iubesc, dar relația ei cu
spaniolul nu funcționează. Devine violent, iar la prima
palmă pe care o primește își ia fetele și pleacă în alt oraș,
să-și piardă urma. Știe prea bine unde duce violența și nu
vrea ca fetele ei să crească în atmosfera în care a crescut
ea și să repete experiența ei de viață dureroasă.
Fetele ei, Cristina și Belinda, se înțeleg foarte bine,
deși trăiesc cu resurse relativ puține și nu-și permit multe
distracții. Cu toate astea, sunt fericite, vesele, sănătoase.
Ludmila se bucură de ele, considerând că viața a fost
darnică oferindu-i așa o familie frumoasă.
Tatăl Belindei însă nu renunță la copila lui și, după
ce o găsește, o amenință că-i va lua fetița. Disperată,
decide să se întoarcă în România cu ambele fete. Pleacă în
grabă a doua zi cu ambele fete.
41
Spaniolul deschide un proces internațional de
răpire a unui copil minor și începe lupta prin tribunale.
Timpul trece, Cristina e o adolescentă rebelă. Nu o
mai ascultă, e supărată că a venit în România, că a fost
brutal ruptă de mediul ei, de prietenii ei și pleacă prin
discoteci, vine târziu acasă, fără să țină cont de sfaturile
mamei pe care o simte ca pe un dușman care îi strică viața.
Într-o dimineață, la ora 3, poliția îi sună la ușă.
Ludmila simte că s-a întâmplat ceva rău. Cristina murise.
Se afla în mașina unui bărbat care a intrat într-un cap de
pod; autoturismul se răsturnase, iar ea a fost proiectată
într-un stâlp. A murit pe loc.
Inima Ludmilei a fost sfâșiată. Viața ei părea că se
sfârșește la mormântul Cristinei. Se uită în ochii mei și mă
întreabă: "De ce ?"
Capitolul III.Adolescenta gravidă
42
Sarcina la adolescente este o situație frecventă
în România. Conform datelor Eurostat, țara noastră se
plasează pe primul loc în UE la acest indicator. Cauza
principală a acestei realități o reprezintă educația
precară.
Din păcate, familia nu se implică în educația
sexuală a adolescenților din motive de tabu social și
lasă acest aspect extrem de important în sarcina școlii.
Școala românească nu are un program de educație
pentru sănătate sexuală coerent și obligatoriu, așa cum
au statele europene cu indicatori foarte scăzuți la
nașterile precoce, motiv pentru care această latură a
educației cade în zona informalului și nonformalului cu
efectele văzute în statistici.
Sarcina și maternitatea la vârsta adolescenței a
reprezentat o realitate normală de-a lungul istoriei
omenirii, însă în societatea prezentă se recunoaște
dreptul si necesitatea tinerelor fete de a-și continua
educația, pentru a obține independenta financiară.
În ziua de azi, creșterea și mai ales educarea
unui copil este extrem de costisitoare. Nou-născutul nu
43
are nevoie doar de doi părinți pentru a se dezvolta
optim, ci și de condiții materiale care să asigure tinerei
familii un climat de echilibru , absolut necesar
dezvoltării unui prunc.
Din acest motiv, în societatea noastră, vârsta
adolescenței este neprielnică pentru aducerea pe lume a
unei noi ființe. Această realitate generează copii
abandonați, cheltuieli masive ale statului pe parcursul
celor 18 ani, cât acești copii nedoriți de nimeni vor
crește cel mai probabil în centre de plasament.
Trăirile emoționale ale acestor adolescente
gravide sunt extrem de intense. De cele mai multe ori
își ascund sarcina, încearcă disperat să scape de ea, deși
de cele mai multe ori nu se mai poate face nimic, fie din
cauză că au așteptat prea mult, tot sperând că s-au
înșelat, fie din ignoranță. Au constat că sunt gravide
abia după ce fătul le-a mișcat în pântece.
În interacțiunea cu aceste adolescente forțate de
împrejurări să se maturizeze brusc, le-am văzut
disperarea din privire, am vorbit cu părinții lor aflați în
stare de șoc emoțional la aflarea unei asemenea vești și
44
le-am văzut singure, abandonate de iubiții lor, în fața
unei lumi ostile, batjocoritoare și care nu avea să le
ofere nimic.
Sarcina la adolescente este o situație cu mare
potențial traumatic iar exemplele descrise în carte
descriu această realitate.
Adina. Când adopția pare singura soluție.

Adina 16 ani, elevă la un colegiu tehnic dintr-un oraș
reședință de județ, însărcinată în luna a șaptea, sarcină
descoperită la școală de o profesoară, amenință că se
sinucide dacă sunt anunțați părinții.
Anamneza
În clasa a VII a întâlnește un băiat cu 5 ani mai
mare de care se îndrăgostește pe loc. Era matur și părea
responsabil. Apare primul sărut și o relație platonică cu
acel băiat mult mai mare ca ea. Își începe viața sexuală fără
să se protejeze, având încredere oarbă în partenerul care o
asigura că are experiență și știe ce face.
45
Rămâne gravidă după un an de la debutul vieții
sexuale, în vacanța mare de la sfârșitul clasei a IX a. Nu
știe că poate sângera gravidă fiind și confundă metroragia
cu sângerările menstruale. În absența grețurilor află prea
târziu că e gravidă și nu mai poate avorta. Credea că
abdomenul e mai voluminos de la balonări. Nu voia să
creadă că e gravidă. Face mult sport, sare la ladă în sala de
sport, cu speranța secretă că va avorta spontan. Nu se
întâmplă însă. Timpul se scurge și nimeni nu observă că e
gravidă, nici măcar mama ei.
Tatăl copilului s-a dovedit a fi mai puțin
responsabil decât credea ea, agresând-o fizic când a aflat
de sarcină, spunând că nu poate fi el tatăl. A plecat imediat
din țară alături de o altă femeie, să i se șteargă urma.
Adina este al doilea copil într-o familie de patru
persoane. Deoarece primul copil era o fată, tatăl aștepta un
băiat. A fost dezamăgit de faptul că e tot fată, adolescenta
resimțind dureros faptul că și-a dezamăgit părinții prin
nașterea ei. Sarcina pe care o poartă acum ar fi
dezamăgirea supremă. Simte că s-a născut ca să
dezamăgească. Are gânduri suicidare dar e lipsită de curaj.
46
Familia ei traversează o perioadă foarte grea. Au
pierdut casa în iarna lui 2012, pe fondul unui împrumut
care nu a mai putut fi achitat. Banca a executat silit familia
și aceasta s-a văzut în situația de a se muta la niște vecini
care le-a oferit o cameră în casa lor pe perioada iernii. În
această situație, cum să spună ea că urmează să nască? Mai
bine moare decât să-și privească părinții în ochi. Știe că nu
poate amâna la nesfârșit această decizie, dar mai așteaptă
o zi și încă o zi să-și facă curaj...
Sora Adinei, cu doi ani mai mare, abandonează
școala și pleacă la muncă în străinătate pentru a furniza
bani familiei pentru o nouă variantă de locuit din
primăvară. Stresul în familie atinge cote maxime, iar
Adina e tot mai speriată, știind că în primăvară va aduce
pe lume primul ei copil. Ce să facă cu el? Să-l lase în
maternitate și să fugă? Nu vede nicio ieșire din situația în
care e.
Faptul că sarcina ei a fost descoperită a venit în
mod paradoxal ca o ușurare pentru ea, deși simte că nu
poate da ochii cu mama dar mai ales cu tatăl ei. Ce vor
spune? Cum să le facă necazul acesta?
47
Se constituie o celulă de criză la școală și bordul
instituției acționează pe mai multe planuri. Eleva e
consiliată psihologic, iar mama ei e chemată la școală în
aceeași zi, unde i se dă vestea și e consiliată.
Mama e în șoc emoțional și la rândul ei e îngrozită
să-i dea vestea soțului. Stările pe care le trăiește trec cu
repeziciune de la furie la neputință. Într-o primă fază vrea
să o calce în picioare pe fiica ei. E consiliată în sensul
găsirii unei soluții. Nașterea e singurul deznodământ
posibil, dar apare ca salvatoare ideea adopției.
Școala se implică foarte mult, prin directorul
instituției și contactează un ONG care să găsească părinți
pentru acest copil ce se va naște în curând. În aceeași zi,
când cele două se mai liniștesc, are loc întâlnirea dintre
mamă și fiică, în prezența psihologului pentru a temporiza
trăirile puternice ale celor două. Plâng împreună și se
îmbrățișează. Pleacă împreună acasă cu promisiunea că se
va găsi o soluție pentru acest copil ce va veni pe lume.
Între timp, acasă mama îl pregătește pe tatăl Adinei
pentru vestea cea mare și găsește momentul potrivit să-l
anunțe că va deveni bunic, fără ca acesta să-și calce în
48
picioare fiica. La școală diriginta și psihologul pregătesc
clasa în care învață Adina și le comunică situația colegei
lor. Aceștia, după un moment de perplexitate reacționează
foarte bine, promițând că se vor comporta absolut normal,
nu-i vor pune întrebări indiscrete, ba chiar o vor ajuta cu
lecțiile în perioada în care va lipsi de la școală.
Naște de mărțișor, pe 1 martie un copil mare și
sănătos pe care însă nu vrea să îl vadă. Nu-l alăptează.
Copilul e preluat de autoritățile competente, iar ea își
continuă viața ca și când acest episod nu a avut loc. Iese
cu colegii ei în baruri, se distrează, își trăiește intens viața
de liceu, dorind parcă să compenseze lunile în care a fost
gravidă. Adolescenta se află în negare.
Promovează clasa a X a, ajutată de profesori și colegi care
acționează ca un veritabil grup de sprijin pentru ea.
Refuză realitatea și pare că totul e ca înainte, dar în
clasa a XI a clachează. Se gândește obsesiv la copilul
adoptat, îl visează noaptea. Se angajează pe un post de
agent comercial și pierde clasa a XI a din cauza absențelor.
Dintr-o dată realizează cât de importantă e școala
și reia cursurile. E mai hotărâta ca oricând să continue
49
școala, să-și ia bacalaureatul și să se angajeze în domeniul
economic, cel în care s-a pregătit. Renunță la slujbă în
favoarea școlii. Repetă clasa a XI a și o finalizează cu
medie mare.
Viziunea asupra viitorului

La aproape doi ani de la cel mai trist moment din
viața ei, s-a îndrăgostit din nou și are o relație stabilă. Cu
toate acestea, Adina e profund nefericită. Are vise
nocturne în care își caută copilul, dar nu-l găsește. Nu-și
poate explica cum de nu a vrut măcar să-l vadă, să-l
strângă în brațe.
Și-ar dori foarte mult să-l regăsească. Nu știe dacă
ar ierta-o pentru că l-a dat. Se uită la pozele altor copii, e
măcinată de remușcare, deși știe că ar face același lucru în
același context, dacă timpul ar fi dat înapoi.
La cinci luni înainte de bacalaureat însă,
abandonează din nou școala. Invocă neînțelegeri majore
cu familia. Se mută cu noul iubit. Este opacă la toate
argumentele care vin din partea dirigintei. Face cerere de
retragere și pare extrem de decisă să renunțe la școală. Este
50
orbită din nou de ideea de dragoste și se abandonează din
nou acestui drum.
Dorește să termine școala, să se angajeze, să se
căsătorească cu actualul iubit de care nu a ascuns trecutul
ei și să facă un alt copil. Pe actualul iubit îl știe din
copilărie, are încredere în el, dar nu acea încredere
orbească pe care a avut-o în primul.
Nutrește gândul ca băiatul ei s-o caute cândva și s-
o găsească. Ar vrea să-i explice ce s-a întâmplat. Speră că
acum îi e bine și că e la o familie care îl iubește și nu într-
o instituție de ocrotire a minorilor.
Ce ar schimba dacă ar lua-o de la capăt

Am întrebat-o ce ar schimba dacă ar lua-o de la
capăt. Zâmbește trist și spune că dacă ar avea această
șansă, ar fi mai puțin credulă cu privire la vorbele dulci
ale băieților și s-ar proteja contraceptiv. Ar vrea mult să
uite ce i s-a întâmplat, dar știe că asta nu se va întâmpla
niciodată.
Date obținute din jurnalul electronic al Adinei, cu
permisiunea ei:
51
• Sunt la școală, tocmai mi-am dat seama că
sunt gravidă…Este prea târziu să mai pot
face ceva. Îmi e groază de ceea ce vor zice
ai mei. Tatăl copilului e plecat din țară, eu
sunt singură și distrusă. Nu vreau să mai
ies din acest cabinet, nu vreau să dau ochii
cu colegii, cu profesorii, dar cel mai tare
îmi este teamă de reacția părinților mei.
Îmi e frică să ies, parcă toată lumea se uită
la mine…
• Suntem în data de 1.03.2011. Sunt în
maternitate. Am trecut prin dureri atroce și
am dat viață unui băiețel sănătos foc la ora
0,03. Mă doare sufletul că știu că nu îl pot
păstra, iar principalul motiv este el, tatăl
copilașului, apoi lipsa totală a oricăror
posibilități materiale. Sufăr și toată lumea
aici mă tratează ca pe ultimul om…
• Aprilie 2011. M-am reîntors în colectiv.
Sunt la școală, împreună cu colegii mei.
Toți sunt foarte drăguți și foarte atenți cu
52
mine. Simt că mă întăresc, că voi trece
peste tot, dar îmi e greu să astup golul pe
care îl am.
• A trecut un an…Încă nu am uitat nimic
…Îmi e greu să vorbesc despre ce simt și de
acele momente. Nimeni nu știe cât mă
gândesc încă la ,,atunci”. Îmi e greu, dar
mă gândesc că lui îi e bine. Nu pot să fiu
fericită. O părticică din mine lipsește
(25.05.2013).
Marina. Când ignoranța îți schimbă viața.

Marina, 17 ani, elevă la unul din cele mai bune colegii din
țară, își începe viața sexuală la 15 ani și naște în clasa a
XII a. Evenimentul este o surpriză pentru toată lumea.
Colegii ei sunt în stare de șoc. Diriginta spune că a avut-o
la tablă cu o zi înainte de naștere și nu a observat nimic.
Mama ei a aflat că e bunică după ce ea a născut. Decide să
păstreze copilul.
53
Anamneza
Marina provine dintr-o familie disfuncțională cu
două fete la diferență de vârstă de 2 ani. Familia ei este una
cu probleme, deoarece tatăl este alcoolic și fetele au asistat
la numeroase acte de agresiune până la 6 ani, când tatăl lor
a dispărut de acasă. Acesta a plecat de acasă spre serviciu
și nu s-a mai întors niciodată. A plecat cu actele casei în
buzunar, iar restul familiei a trăit ani de zile cu teama că
cineva le va reclama apartamentul, deoarece nu puteau
face dovada că este al lor. Poliția a găsit un cadavru în
2001 aproape de locul de baștină al bărbatului (undeva în
Moldova), deși el e dispărut din 1999.
Această întâmplare nu a traumatizat-o, deoarece nu
are amintiri plăcute despre el. Marina afirmă că s-a bucurat
mereu că s-a întâmplat acest lucru, deoarece viața lor de
familie s-a liniștit, iar ea a putut crește într-un mediu
protejat, deși pauper. Mama avea un serviciu prost plătit
din care trăiau toate trei persoanele, dar spune că a avut tot
ce i-a fost necesar.
Cea mai veche amintire a adolescentei este una
fericită, în care stăteau toți patru membrii familiei ei la
54
masă, iar mama îl întreabă pe tatăl ei:,,de ce nu poți fi treaz
zilnic?”
Adolescenta spune ca au mâncat liniștiți și că e singura ei
amintire fericită cu părinții ei. Crede că avea 4-5 ani.
Marina s-a născut într-o familie cu reguli morale
clare. Mama este profund religioasă iar ea a internalizat
ideea că avortul este păcat. Frecventarea bisericii este un
ritual de la care nu se abat niciodată.
Fiind crescută doar de mamă, adolescenta nu a avut
o situație materială foarte bună, deși spune că nu i-a lipsit
nimic. Știe însă că mama ei făcea mari eforturi pentru ca
ea și sora ei să aibă un sentiment de siguranță din punct de
vedere financiar. A știut mereu că nu-și pot permite multe
și a avut cereri rezonabile acasă, având mereu grijă să nu-
și împovăreze mama.
În colectivitate este neutră. Nu își dorește să se
implice, dar nu resimte asta ca pe o frustrare sau
marginalizare. Se simte bine mai retrasă.
Acasă atmosfera nu e tocmai bună. Multe certuri,
tensiuni între fete și mamă care părea să nu fie mulțumită
niciodată de ele.
55
Tatăl copilului ei este un coleg de liceu, tot clasa a
XII a, dintr-o clasă paralelă. Adolescenta nu s-a protejat
corespunzător și a rămas gravidă. Susține că educația ei
sexuală a fost precară, deși era eleva unui colegiu
prestigios. A fost indusă în eroare de faptul că a avut două
luni ciclu peste sarcină. Testele de sarcină pe care le-a
făcut au indus-o mai mult în eroare, deoarece jumătate din
ele indicau că nu este gravidă.
Marina și-a dat seama că este gravidă abia când a
perceput mișcări fetale. Atunci a avut un sentiment ciudat.
Și-a setat mintea considerând că nimic nu se va schimba,
mai ales după ce tatăl copilului nu a luat-o în serios. El nu
a crezut ca ea este gravidă, considerând că e o glumă
proastă și a întrerupt orice legătură cu ea. O evita constant,
iar ea nu a insistat. S-a simțit dezamăgită de reacția lui și
s-a izolat mai mult de toată lumea.
Timpul trecea cu repeziciune iar Marina amâna
momentul să-i spună mamei că încă o gură de hrănit
așteaptă să vină pe lume…Considera că are timp suficient
să o pregătească pe dar nu a fost așa. Nu se gândea la viitor,
56
pentru că nu vedea nicio soluție pentru problema ei. Într-o
dimineață, când să meargă la școală a început travaliul.
Abia atunci s-a trezit la realitate ca dintr-un coșmar. Abia
atunci a înțeles că inevitabilul s-a produs.
Marina a avut un șoc în acea dimineață, în ziua
nașterii copilului ei. Nu știa pe cine să sune. Avea nevoie
de sprijin. N-a avut curaj să-și sune mama să-i dea marea
veste că este bunică și a preferat ajutorul venit prin 112.
După ce a născut, primul mesaj l-a dat tatălui
copilului cu următorul text: ,,Avem un băiețel, trebuie să
vorbim”. El nici atunci nu credea că este adevărat,
deoarece o văzuse cu o zi înainte la școală iar sarcina nu
părea vizibilă.
Mama ei, după șocul inițial a acceptat această
situație, pe de o parte pentru că nu avea ce face, pe de altă
parte pentru că a privit acest băiat ca pe un dar de la
Dumnezeu și o recompensă pentru un avort pe care ea l-a
făcut în tinerețe, obligată fiind de soț. Fire foarte
religioasă, a mustrat-o mereu conștiința pentru acel avort
iar copilul acesta îi alina durerea acelei pierderi,
compensând-o.
57
Marina pune mare preț pe educație. A picat
bacalaureatul, deoarece bebelușul a împiedicat-o să fie
performantă. Fiind la o clasă cu profil intensiv
informatică, la matematică trebuia să se înscrie la
categoria M1, categoria cea mai dificilă. A picat această
probă, așa cum se aștepta.
Acum lucrează exclusiv schimbul trei și din banii
câștigați își plătește meditații la matematică pentru a lua
bacalaureatul în sesiunea 2013. Nici nu concepe că nu va
trece această probă și va reuși să intre și la facultate, deși
nu crede că în acest an, deoarece muncește câte 10 ore
noapte de noapte, iar ziua trebuie să doarmă câteva ore și
să îngrijească copilul. Nu renunță însă la ideea de a
continua studiile și e convinsă că va reuși.
Cea mai mare temere a ei și a mamei ei a fost că va
fi exmatriculată, pentru că are statutul de mamă. Nu s-a
întâmplat acest lucru spre bucuria ei.
Viața după naștere

Un mare șoc a fost pentru Marin să-și găsească o
slujbă. Faptul că era doar absolventă de liceu fără
58
bacalaureat i-a îngreunat mult acest proces. A constatat cu
stupoare că existau standarde și pentru a distribui pliante.
După 6-7 încercări ratate de angajare a avut șansa unei
angajări prin cineva care o cunoștea.
Cunoștințele de programare și limba engleză au
salvat-o. Lucrează într-o echipă tânără de software
exclusiv schimbul trei, oferind consultanță și soluții pentru
clienții americani ai firmei. Iubește ceea ce face deși este
plătită modest, dar știe că nu are altă soluție deoarece a
devenit capul familiei, mama ei pensionându-se și având o
pensie mică.
Se confruntă în această perioadă cu temerea că
băiețelul ei se va atașa mai mult de mama ei decât de ea,
deoarece aceasta îl îngrijește cât este ea plecată. Și-a dat
seama în timp că nu a fost așa.
Sora ei, cu doi ani mai mică s-a jenat multă vreme
cu această situație creată, mai ales în fața colegilor și
prietenilor ei. Nu dorea să fie întrebată de această situație
și era mereu iritată. Această atitudine în prezent nu mai e
așa pregnantă și pare să se amelioreze pe măsură ce timpul
trece.
59
Venirea copilului a consolidat relația dintre cele
trei (mamă și fiice). Se ceartă mai puțin, au strâns rândurile
la necaz și au biruit. Paradoxal, ceea ce părea a fi un mare
necaz s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru relația lor.
Viața lor s-a umplut de bucurie și sens.
În mod paradoxal cei de la care a avut de suferit cel
mai mult au fost rudele ei, care au învinovățit-o constant
că și-a dezamăgit mama și că a adus ocară asupra familiei
lor.
Colegii de școală s-au purtat normal cu ea și este
conștientă că acest lucru se datorează în special dirigintei
ei care a știut să gestioneze această situație și a mediat cu
succes relația ei cu profesorii, mai ales că ea s-a întors la
școală imediat după externare, dar mai lipsea să alăpteze.
Relația cu tatăl copilului există, dar acesta nu a
făcut demersuri să-și treacă copilul pe nume. A vrut să facă
o expertiză de stabilire a paternității (mai mult pentru a le
dovedi părinților lui că e fiul său), dar părinții lui sunt ostili
acestei idei. Ei nu vor să știe de acest copil.
Tatăl copilului l-a văzut de multe ori, acum își
continuă studiile de informatică și speră să-și poată găsi o
60
slujbă part-time pentru a ajuta la creșterea fiului său.
Discuțiile lor gravitează în special asupra micuțului.
Uneori mai povestește cum se distrează la facultate, ceea
ce pe mama copilului său o doare foarte tare, deoarece știe
că pentru ea acest capitol al studenției lipsite de griji nu va
mai veni niciodată și e nedrept ca el să aibă parte de acest
lux.

Viitorul pare tot mai luminos, dar Marina declară
că se simte obosită cronic. Spune că a îmbătrânit. Are
tulburări de somn, dar știe că acest job așa cum e el, e cel
mai bun loc pentru ea în acest moment. Speră că, odată cu
trecerea timpului, salariul să-i crească și simte că e
capabilă să urce ierarhic în firmă.
Cea mai mare dorință a ei legată de viitor este să-
și reia studiile. Bacalaureatul nu se pune problema să nu-l
treacă, acum că își plătește meditații la matematică, dar
vrea neapărat să meargă la facultate.
Crede de asemenea că în viitor își va reface viața
alături de băiatul ei și un alt bărbat. Nu se vede alături de
61
tatăl copilului deoarece a durut-o foarte tare modul în care
el a gestionat situația lor. Pe copil nu-l va minți, îi va
povesti tot adevărul și va crește cu ideea că are tată, deși
acum își dorește să rămână pe numele ei.
Ce ar schimba dacă ar lua-o de la capăt

Marina spune că ar amâna momentul nașterii după
finalizarea studiilor, deoarece acum îi este foarte greu. De
asemenea ar opta pentru a-i spune mamei, deoarece s-a
dovedit că aceasta i-a fost alături. Astfel că nu ar mai duce
singură greutatea acestui secret.
Dacă ar putea da timpul înapoi ar merge la medic,
deoarece i-au lipsit consultațiile de specialitate pe perioada
sarcinii, dar atunci nu a știut că la Policlinica Județeană
consultațiile erau gratuite.
Adolescenta spune că ar apela și la un psiholog,
deoarece simțea acut nevoia să vorbească cu cineva, dar i-
a fost teamă. Educația sexuală, spune ea, ar trebui începută
în clasa a V a și desfășurată într-un ritm susținut.
Informațiile lacunare au adus-o în situația de a-și da seama
62
că este gravidă mult prea târziu. Nu a avut informația că
poate apare sângerarea la data menstrei, fiind gravidă.
Cea mai mare durere pe care o resimte este cea
legată de relația cu mama ei. Deși ea e conștientă că toată
familia ei depinde acum de ea și face eforturi uriașe pentru
asta (muncește câte 10 ore pe noapte), mama ei nu e
mulțumită și îi reproșează că nu face față destul de bine.
Ar face orice s-o mulțumească pe aceasta.
Date obținute din jurnalul electronic al Marinei, cu

permisiunea ei
,,Chiar mi se întâmplă asta și încă nu îmi vine să
cred. Stau cu testele de sarcină în mână și jumătate din ele
îmi creează iluzia că aș putea scăpa din situația asta, dar
în subconștient realizez: sunt însărcinată și nu pot da
înapoi.
Trec lunile și îmi crește burtica, și toată teama
strânsă undeva adânc am pus-o deoparte, nu îmi mai e
greață, nu mă mai comport ca o lunatică, îmi păstrez
calmul și încerc să duc situația până la capăt, orice ar
însemna asta. Dă din piciorușe voios, uneori mă face să
63
uit de toate din jur, dar e greu. Situația e destul de dificilă
și-așa și nu mă pot încălța și timpul tot trece. Ii bate
inima, mișcă, dar oare cât timp va trebui să mai treacă
până „vedem lumina zilei”?
28 februarie, ora 10:50, am născut un băieţel. In
jurul meu totul pare haotic, dar am decis să-l numesc L. ,
asta pentru că el e minunea mea. De acum o să înceapă
marea bătălie.
Prima oară la pieptul meu… e atât de micuț și de
drăgălaș, îi aud inima și-l văd că respiră și parcă tot nu-
mi vine să cred că l-am adăpostit în interior atâtea
săptămâni. Prima oară când încerc să îl țin, nici nu știu
cum se face asta, dar de îndată ce îl alăptez, deja ne
cunoaștem. De aici, împreună pentru totdeauna, cel puțin
cu gândul.
Trec lunile fără să ne dăm seama, nu mai apuc să
mă mai odihnesc, mă gândesc la faptul că cheltuielile o să
depășească iar bugetul pe care îl aveam alocat. Și ăsta e
momentul în care îi împărtășesc mamei că trebuie să-mi
găsesc un job. Căutatul e oarecum dificil, lumea se uită
64
ciudat la tine atunci când aud: ,,sunt mamă", dar cumva
reușesc să obțin un job bun și încerc să mă țin de el.
Lucrez și câte 12 ore pe zi ca să pot reuși să îmi
permit de toate, cu somnul nu prea m-am mai împăcat așa
de bine în ultimul timp, am și uitat când am ieșit cu
prietenii mei la o plimbare, iar timpul cu L s-a redus
enorm. Să fii mama și să ai un job solicitant nu e așa de
ușor, deși la început am crezut că se poate, desigur, nici
nu mă mai gândesc la faptul că iar o sa dorm 5 ore pe
săptămână, important e ca noi să fim sănătoși și să ne
putem duce traiul decent. Mamele care își cresc copiii
singure ar trebui premiate pentru rezistența și pentru
curaj, sau poate că așa cred doar eu."
Au trecut 4 ani de atunci. Îi urmăresc postările pe

facebook. Se pare că s-a căsătorit și mai are un copil. Visul
ei de-a avea o familie s-a împlinit.
65
Petra. Când nu există explicație pentru rebeliune.

Petra studentă, 22 ani, isteață, plăcută, frumoasă, provine
dintr-o familie de intelectuali. La 12 ani fuge de acasă
prima dată, fumează, bea, se droghează. Debutează sexual
în clasa a VII , decizie de avort la 15 ani.
Anamneza
Petra s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl
ei, profesor universitar, s-a îndrăgostit de una din
studentele lui, deși el era cu 20 de ani mai vârstnic și avea
o fată din prima căsătorie doar cu câțiva ani mai mică decât
ea. S-au căsătorit și a rezultat Petra, o minune de copil.
A fost foarte iubită și răsfățată. Fiind foarte isteață,
a învățat de mică că deține o putere asupra celor din jur,
dar nu a știut ce să facă cu această putere. A fost asemenea
unui copil care mânuiește un cuțit periculos și din păcate
s-a tăiat destul de tare…
Petra consideră că are părinți extraordinar de
deștepți. La capacitatea lor intelectuală ar fi putut face
mulți bani, dar din dragoste față de copii, au rămas dascăli
amândoi. Predau științe reale. Mama e cel mai muncitor
66
om pe care spune că îl cunoaște. E foarte ambițioasă. Ei
sunt oameni extraordinari, care au făcut tot ce au putut
pentru ea. Nu are nimic să le reproșeze. Ea însă, se
culpabilizează, spunând că le-a făcut multe necazuri
începând cu 12 ani.
Mama ei e o fire emoțională, extrem de sufletistă,
care nu știe să spună NU, iar tata este mai rece. Ea semănă
cu el. Tata, spune Petra, nu știe să își aleagă prietenii. Toți
profită de el. Ea a moștenit de la ei agerimea mintală și
părțile rele ale tatălui său. Seamănă mult cu sora cea mare.
Au relații bune, armonioase, deși provin din mame
diferite.
Crăciunul, Paștele și Moș Nicolae se consumau
acasă, după același scenariu an de an. Spune că e foarte
mulțumită de cum a decurs copilăria ei sub acest aspect,
deși nu sunt o familie religioasă și nu merg niciodată la
Biserică. Tata e agnostic. Bunicul matern a învățat-o
rugăciuni pe care le recita când era mică. La asta s-a
rezumat toată viața ei religioasă. Îi face bine însă să știe că
bunicul se roagă pentru ea, deoarece, chiar dacă nu crede
în Dumnezeu, crede în valori morale.
67
Experiența morții a trăit-o prima dată când avea 7
ani și murise străbunica ei. Era cu familia în Canada atunci
și a plâns foarte mult. A marcat-o profund acea experiență
a pierderii, deoarece ea era persoana de referință din viața
ei de până atunci.
În prima copilărie a fost foarte bine îngrijită. Mama
desena mult cu ea. Cu sora ei petrecea mai puțin timp,
deoarece este mamă singură. Nu a apucat să se
căsătorească deoarece a fost părăsită de tatăl copilului ei și
și-a pierdut încrederea în bărbați. Crede că i-a transmis și
ei această convingere.
Revolta ei a început la 12 ani. Prima dată când a
plecat de acasă a fost când și-a pierdut telefonul mobil.
Teama de a spune acasă, îi este și acum neclară, deoarece
nu ar fi pedepsit-o nimeni. Erau foarte permisivi cu ea. A
trecut calea ferată și a înnoptat la un prieten de pe stradă,
licean la acel moment. S-a dus acasă la el. Nu se gândea la
nimic. Crede că îi plăcea că îi facă să sufere pe părinții ei.
A doua zi s-a dus acasă, iar ai ei nu au certat-o. Atunci
Petra și-a dat seama că e liberă.
68
S-a apucat de fumat și băut. Era în clasa a VI a.
Prima dată a fumat direct marijuana. Era atrasă de găștile
de cartier. Văzuse în filme. Dorea să meargă în gașca celor
ce trăgeau toți dintr-o țigară. După ce a fumat prima țigară
cu drog, a fost frustrată că nu simțea nimic. Abia când a
ajuns acasă a simțit o stare de euforie și și-a dorit să
scrie…Se simțea extraordinar. Fugea de acasă săptămânal.
Odată s-a trezit în scara unui bloc dimineața. Nu știa cum
a ajuns acolo.
Consideră că a fost foarte rea cu ai ei. Când o certau
devenea isterică. Nu se putea înțelege nimeni cu ea. Se
mira foarte tare că toți cei care îi dădeau droguri aveau
grave probleme acasă (divorțuri, violență, lipsuri, părinți
plecați la lucru în străinătate). Ea nu avea nimic din toate
aceste necazuri și totuși era acolo.
Nu a avut prieteni stabili. Plonja mereu în alte
grupuri. Îi plăcea să experimenteze, să cunoască droguri
noi, oameni noi. Ca să facă rost de bani să se drogheze,
fura bani din casă. Apoi a început să vândă lucruri din
casă. Era dependentă. Refuza orice ajutor, inclusiv pe cel
de specialitate.
69
La școală se descurca. Prindea din clasă pentru că
era foarte isteață. Teme propriu zis a făcut doar în școala
primară. A mers la grădiniță foarte devreme, de la doi ani
și jumătate, iar în clasa întâi știa să citească cursiv în limba
română și engleză. S-a plictisit foarte tare și crede că acolo
i-a pierit interesul pentru carte. Era prea ușor pentru ea.
Căuta alte stimulente.
A fost atrasă mereu de activitățile extrașcolare. Îi
organiza pe colegi în pauze, imagina jocuri de rol și piese
de teatru. Își ajuta colegii care nu se descurcau la școală.
Scria versuri.
A luat bacul fără un efort deosebit și a intrat la
facultatea de Inginerie și Design Produs în limba engleză
pe un loc bugetat. Îi plăcea cum sună ,,design" și ,,limba
engleză". A abandonat după două luni din mai multe
motive. În primul rând nu se putea trezi să ajungă la 7,30
la cursuri și nici să urce Colina Universității. Era prea greu
pentru ea. Apoi, materia era foarte grea, multe matematici
și nu se regăsea. Cireașa de pe tort au reprezentat-o
profesorii care vorbeau o engleză mai proastă ca a ei.
70
A lenevit un an acasă, fără să facă nimic. Acum e
studentă la Litere (Engleză- Română). Aici e mai bine. Se
regăsește mai mult și crede că va finaliza, deși starea ei
generală e una de plictiseală.
Apreciază educația ca fiind importantă. Cea mai
apreciată carte citită de ea și care a marcat-o profund, este
opera lui Octavian Paler ,,Viața pe un peron".
Autoerotismul l-a descoperit foarte devreme, crede
că la grădiniță. A fost dusă la psiholog de mama pentru
acest lucru. În clasa a VII-a a făcut sex prima dată cu
prietenul ei de atunci. S-a întâmplat la ea acasă.
La un moment dat a fost certată de părinți pentru
un fleac și atunci ea le-a zis: ,,Mă certați pentru asta? Stați
să vă spun eu ce am făcut". A mărturisit grozăvia iar mama
a luat-o de mână și a dus-o imediat la ginecolog. Acesta a
constat că nu mai era virgină și i-a prescris contraceptive
orale. I-a fost rău de la ele și a abandonat. Oricum, uita să
le ia regulat, așa că nu a fost o soluție.
Mama a învățat-o despre contracepția cu
prezervativ, de teamă să nu rămână gravidă. A venit apoi
al doilea iubit. Între timp a făcut sex cu foarte mulți băieți,
71
crede că din curiozitate pentru că nu a avut orgasm până la
17 ani. Îi lua la întâmplare din baruri și cluburi. Se droga
în continuare. Lipsea de acasă.
Cu iubitul numărul 3 a rămas gravidă. Avea 15 ani.
S-a rupt prezervativul. Era îngrozită. Nu voia să afle ai ei.
A făcut rost de bani și a făcut un test de sarcină. Era
pozitiv. După ce a furat niște bani, a mers să facă un
chiuretaj la un doctor de care auzise că chiuretează minore.
Acolo i s-a făcut o ecografie și a văzut embrionul pe
monitor. Asta a declanșat în ea o mare frământare și a
coborât de pe masa de chiuretaj. A fugit acasă decisă să
păstreze copilul, dar să nu spună nimic alor săi. A doua zi
urma să plece pentru 2 luni în Canada și era sigură că
acolo, fiind țară catolică, nu se mai poate face nimic.
Prietenul ei le-a spus însă părinților lui și mama
acestuia a sunat-o pe mama ei și i-a dat marea veste. Tatăl
ei a zis că nu e după ea decizia avortului și a dus-o la un
amic ginecolog care i-a făcut imediat o întrerupere de
sarcină. A plâns, le-a reproșat că sunt criminali, dar
imediat a plecat la aeroport si noutatea arealului în care
plonjase a făcut-o să traverseze ușor această perioadă.
72
Când s-a întors acasă a devenit nostalgică. An de
an calculează de atunci câți ani ar avea copilul și se întrebă
ce sex ar fi avut, cum ar fi arătat, dar s-a împăcat cu soarta.
Crede că dacă nu va mai rămâne gravidă niciodată, va
regreta extrem de mult acest avort.
Au urmat iubitul numărul 4 și numărul 5. Acum s-
a stabilizat și pentru prima dată în viață pare mulțumită și
liniștită.
A consumat Ecstasy, LSD, mescalină, marijuana și
etnobotanice. A fost dependentă. A tânjit după experiențe
extrasenzoriale și le-a avut. Etnobotanicele au fost cele
mai rele, spune ea, pentru că efectele erau spre manifestări
psihotice. A decis să renunțe și a apelat la ajutor psihiatric.
Un an și jumătate a fost curată. Nu a mai consumat
nici droguri legale nici ilegale. Nici măcar nu a mai fumat.
În clasa a XII a la o petrecere a recăzut, dar nu a mai
consumat zilnic. Chiar și acum mai fumează marijuana,
dar ocazional.
După bacalaureat (pe care nici acum nu știe cum l-
a luat) a fugit în Vama Veche și a stat o lună acolo fără
bani. Și-a vândut și părul…
73
A experimentat extrem de mult, dar acum s-a liniștit.
Consideră că a fost cel mai rebel copil care poate exista pe
pământ.
Avortul a fost o încercare mare pentru ea. A fost
prima dată când a fost tulburată emoțional profund. Crede
că i-a convenit că altcineva a luat decizia în locul ei. Nu
poate spune că e un regret acum. Crede că este o
melancolie. Dacă intervenția aceea a lăsat-o sterilă, atunci
această melancolie se va transforma într-o dramă.
Petra spune că a făcut multe greșeli în viața sa, dar
nu crede că mai au relevanță. Ar fi fost dramatic dacă făcea
asta în alte perioade ale vieții. Se simte împăcată cu viața
ei, deși îi pare rău că le-a produs atâtea probleme părinților
ei care nu meritau asta. Crede că cea mai mare realizare a
ei este că a reușit să stea un an și jumătate departe de
alcool, țigări și droguri.
Își vede viitorul profesional conducând o grădiniță
privată sau un azil de bătrâni iar ca hobby să scrie o carte.
Ar fi foarte dezamăgită dacă nu ar termina-o până la 25
ani. Are speranța că poate să se schimbe, să se adapteze și
74
că va avea o familie, un copil. Cea mai mare temere a ei
este că va rămâne singură.
Date obținute din jurnalul electronic al Petrei, cu

permisiunea ei.
• Iunie-septembrie 2006
Nu că aş fi fost foarte îndrăgostită de el, dar a fost primul
meu iubit adevărat si mă aşteptam să dureze mai mult.
Azi nu l-am văzut! Credeam că o să fie pe afară. Nu a ieşit.
Îmi e dor de el, şi chiar dacă m-a rănit, îmi place să îl văd.
L-am văzut cu o altă fată. Doare!
Mă simt mai bine, ies în oraş des. Acum înţeleg de ce beau
unii oameni. Mi-aş dori sa mă lase tata în pace…
Mama vrea să mă transfere cu ea în şcoală! O să fie
groaznic!
Scuze Jurnalule, nu am mai scris. Ies tot mai des prin
cartier cu ăştia. L-am cunoscut pe Fishy. Mă iubeşte, cel
puţin aşa mi-a spus.
Fără motive de îngrijorare. Nu e aşa rău la şcoala cum
credeam. Mă înţeleg bine cu colegii. Aş vrea să intru la
75
Unirea, dar cred că mai bine intru unde e şi prietenul meu.
O să fiu mai aproape de el şi de casă.
Sunt în continuare cu Fishy! Stăm mai mereu împreună. Şi
am intrat la Titulescu, unde e şi el. E fain, am colegi
dubioşi dar e OK. Cred că o să fie un an bun.
• Octombrie 2008- septembrie 2009
M-am despărţit de Fishy. Îi plăcea de o colegă de-a lui.
Îmi place de un băiat, dar cred că sunt cam mică pentru
el. Am chiulit mult de la şcoală, o să mă omoare ai mei!
Am vorbit cu el! Vrea să fim împreună. Nu ştiu cine i-a
spus că îmi place de el, dar a făcut bine!
Am rămas însărcinată, băiatul acesta e aşa de prost!
Vreau să păstrez copilul. Sper să nu afle ai mei până
plecăm în Canada. L-am văzut la ecograf. Are 2
centimetri, cred. A fost un sentiment ciudat. Am auzit ca el
sau ea simte, eu nu îl / o simt. Doar ca știu ca e acolo, am
văzut și nu vreau să renunţ!
Au aflat! Am făcut avort, si m-a durut ca dracu! Nu doar
fizic! Noroc că e grozav aici, în Canada. Am ce face ca să
76
nu mă mai gândesc la asta. Mi-ar plăcea să nu fiu nevoită
să îmi pun absorbante în sutien… Îmi curge lapte…
Mă gândesc dacă era fetiţă sau băiat…
Nu mai vreau să vorbesc cu el! Mă sună încontinuu, vreau
doar să mă lase în pace, să mă simt bine şi să nu mă mai
gândesc la asta! Dacă nu-i spunea mamei lui, era totul
OK. Oare m-aş fi îngrăşat?
Aş vrea să spun cuiva ce mi s-a întâmplat. Cred că o să
plec mai devreme acasă, îmi e dor de prietenii mei, ei mă
ascultă. Sigur mă vor ajuta.
Degeaba, nimeni nu pare să înţeleagă ce am păţit şi prin
ce am trecut. Aş vrea să pot să îl înjur pe medicul care mi-
a făcut chiuretajul! Şi să îl pocnesc!
Plâng în fiecare seară de când m-am întors, mă simt
singură şi îmi e dor de ai mei!
Mama vrea să mă transfere la ea în liceu, adevărul e că
nu îmi plăceau profesorii din Titulescu. Poate aici o să fie
mai bine, sper să am colegi OK.
Nu mă plac deloc colegele de clasă. Nici eu pe ele! Sunt
buzate și pline de ele, de sclipici si ștrasuri. Am un coleg
77
cu care mă înţeleg bine, nici el nu le place! Profesoarele
sunt super, pe unele le ştiu din clasa a VIII-a.
• Octombrie 2009-septembrie 2010
Sigur, dacă făceam un copil nu mai puteam să ies în oraş.
Şi se ţin petreceri geniale în Suburban! L-am văzut și pe
el la petrecere, am mers şi i-am reamintit că e prost! Nu
cred că înţelege!
Am început să mă înţeleg mai bine cu colegele si colegii.
Paula nu prea mă place, dar în rest sunt chiar simpatici,
i-am judecat greşit. Am cunoscut nişte oameni noi prin
oraş. E super!
L-am cunoscut pe Timi astăzi. E exact opusul meu, nu
fumează, nu bea. Nu ştiu de ce, poate din cauză că e super
sexy, dar cred ca m-am îndrăgostit de el!
Ies tot mai des cu Timi. Cred că el nu mă place, ne vedem
zilnic de o lună și nici nu a dat semne că ar vrea să mă
sărute. Poate e gay.
A plecat în Spania. Vorbim pe internet. Îmi e dor de el!
Am fost la el în vacanţă. Clar nu e gay! Suntem împreună.
O să fie cam greu cu distanța asta!
78
Am 18 ani!!! Am ţinut o petrecere fără alcool, cu tema
Tom şi Jerry. A fost exact opusul a ceea ce mi-am dorit
când eram mai mică. Mă simt excelent de când nu mă mai
droghez şi nu mai beau.
Timi nu are încredere în mine. Am încercat să îi explic
despre dragostea adevărată, cum că vine cu încrederea la
pachet. Nu pare să creadă că eu îl iubesc şi că aş face
orice pentru el. Mă face să plâng seară de seară.
• Octombrie 2010 - septembrie 2011
Nu mai suportam felul în care se purta Timi cu mine, îl
iubesc, dar nu mai pot să fiu cu el. Ne-am despărţit, el a
plâns.
Am mai ieşit cu nişte băieţi, nimic special. Iarăşi ritmul de
noapte, petreceri, băutură, fumat… Nu prea mai e linişte.
Nu mai ştiu ce fel de băiat caut. Nu prea mai am prieteni,
i-am ignorat pe toţi în ultimii doi ani.
Clasa a XII-a! Trebuie să mă ocup de învăţat!
• Octombrie 2011- septembrie 2012
Petreceri, băutură…
Nu am învăţat mai deloc. Aproape am picat bacul!
Aproape!
79
Îmi dau ai mei bani să merg în Vamă o săptămână!
Am stat o lună în Vamă. Am venit acasă de foame!
Oamenii aceia dau numai băutură si ţigări gratis.
Am intrat la facultate, Design de produs si mediu, în limba
Engleză.
Facem numai mate si fizica, nu mai merg la şcoală!
• Octombrie 2012 - septembrie 2013
S-au hotărât ai mei să îmi plătească ce facultate vreau,
numai să merg la şcoală. Cred că o să merg la Litere.
Am intrat la Litere! Am cunoscut un băiat, îmi place mult!
Din păcate are prietenă, de 6 ani, dar ne vedem zilnic. E
foarte amuzant şi se poartă foarte frumos cu mine!
• Octombrie 2013 - februarie 2014
S-a despărţit de prietena lui, acum stăm mereu împreună,
mai mult pe la el. Se poartă în continuare cu mine ca şi
cum aş fi o prinţesă! Îl iubesc!
80
Capitolul IV.Probleme în cuplu
Dificultățile care apar în viața de familie sunt

printre cele mai frecvente situații care reclamă
intervenția psihologului într-un cabinet privat.
Erodarea oricărei relații este gestionată diferit de
oameni. Dacă unii găsesc soluții și argumente să
depășească dificultățile, alții se simt răpuși de ele.
Infidelitatea generează durere emoțională
intensă, sfâșietoare mai ales atunci când iubești, ai
încredere în celălalt și ignori micile semne care arată
că ceva nu e în regulă. Infidelitatea cade atunci ca un
trăznet și îl găsește nepregătit pe cel care a ignorat
aceste semne.
Etapele separării de o persoană iubită sunt
identice cu cele ale doliului, pornind de la negare până
la acceptare. Acestea se parcurg mai rapid sau mai lent
în funcție de resursele psihologice ale subiectului și de
dorința lui de a primi sprijin specializat.
O altă dificultate de relaționare în cuplu apare
în perioada de consolidare a acestuia, după ce se
81
epuizează etapa romantică și cei doi se văd fără măști.
Uneori nu se mai recunosc. Au impresia că stau în casă
cu un străin. Dacă la această problemă se adaugă și
mediile diferite din care provin, cu tipare de satisfacere
a iubirii diferită, atunci conflictele se înmulțesc iar
sprijinul specializat se impune.
Secretele, minciunile, viața dublă, subminează
profund relația. Mai devreme sau mai târziu acestea ies
la iveală și încrederea dispare. În acel moment va fi
extrem de dificil de depășit impasul prin resurse
proprii cuplului.
De cele mai multe ori copiii sunt martori tăcuți
ai acestor drame, perpetuând modele disfuncționale
sau interiorizând convingeri ce le vor afecta viața în
viitor. Unii dintre ei se vor poziționa de partea unuia
sau altuia dintre părinți, forțați cumva de aceștia să
arbitreze un meci care le provoacă puternice conflicte
interioare deoarece ei îi iubesc pe amândoi și nu se pot
rupe în două. Alții se vor simți vinovați de conflictele
familiei lor, iar vinovăția cere o pedeapsă pentru a
82
alina durerea. Aceștia se pun în situații, uneori la
școală, care să le aducă pedepse.
Exemplele descrise la acest capitol surprind

doar o mică parte, dar semnificativă a cazurilor pe care
le-am gestionat pe această problematică de-a lungul
timpului.
Sorin. Când zugravul pleacă cu banii, soția și copiii

tăi.

Sorin, 39 de ani, ofițer activ în armata română, se prezintă
la cabinet la solicitarea soției, care îl vede depresiv de
aproximativ o lună și se teme să nu-și facă rău, întrucât are
o armă în dotare atunci când este la serviciu.
Anamneza
Sorin este un bărbat înalt, frumos, dar cu o privire
foarte tristă, și care oftează des. Îi vine foarte greu să se
deschidă, dar, dacă tot a ajuns aici, face un efort. Se
83
înseninează când vorbește de job-ul lui și de copii, dar
spune că viața lui este ratată și nu mai găsește nicio plăcere
în zilele care trec apăsător și trist.
S-a căsătorit cu o fată frumoasă, de care s-a
îndrăgostit la prima vedere și pe care în scurt timp a cerut-
o de nevastă. Totul a fost bine în primii ani, au venit cei
doi copii și, pentru că el câștiga foarte bine, au decis să
facă un împrumut bancar și să construiască o casă.
Nu a fost ușor, dar casa visurilor lor a fost gata și
acum locuiesc în ea. Din păcate, în loc să se bucure acum
de ea și de copiii care cresc frumos, se gândesc la partaj
deoarece relația lor e pe butuci.
Ce s-a întâmplat? Nici el nu știe…Ar da orice să
poată schimba decizia soției de a-l părăsi. De ceva vreme,
să tot fie un an, ea e mereu nemulțumită. Nimic nu o mai
bucură. Nimic din ce spune el nu e bine. Parcă și copiii o
deranjează. Nu spune ce are. Apropierile fizice dintre ei
sunt tot mai rare, iar de câteva luni au dispărut. Ea refuză
să mai fie atinsă. Pleacă de acasă uneori sub diferite
pretexte. Își ia telefonul cu ea în baie. Ceva s-a schimbat
84
în relația lor. Întrebată despre ce e vorba, spune că lui i se
pare.
Așa stând lucrurile, Sorin hotărăște să se convingă
singur despre ce e vorba și plasează un reportofon pornit
în mașina ei. În aceeași zi se confruntă cu ceea ce spera să
nu fie adevărat: soția lui are o relație cu un alt bărbat. Aude
cuvinte tandre, cuvinte pe care el nu le-a mai auzit de
dinainte să vină pe lume copiii.
Simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Nu
știe ce să facă. Are gânduri suicidare. Pentru ce să mai
trăiască? Un străin îi sărută soția, un străin îi va mângâia
copiii. El nu mai are nimic în absența familiei. Familia lui
nu mai există. Pentru ce să mai trăiască?
Se hotărăște să-și confrunte soția. Îi pune
înregistrarea. În fața evidențelor, aceasta recunoaște
imediat totul. Furioasă că a fost prinsă, devine foarte dură
și îi spune că el nu a satisfăcut-o niciodată din niciun punct
de vedere.
Ca lovitura să fie și mai năprasnică, îi mărturisește
că bărbatul care i-a luat locul este zugravul care le-a
executat lucrările la casă. Simte că se învârtește totul cu el,
85
că nu mai are echilibru. Face un atac de panică. Nu mai
poate respira, cade, ea se sperie și cheamă salvarea.
Se confirmă un atac de panică și medicul de la
UPU le recomandă intervenție psihologică de urgență.
Sorin e deznădăjduit, mai ales că soția lui nu vrea
să dea înapoi, deși el ar ierta-o. Ea spune că îl iubește pe
noul partener și că vrea să divorțeze, așa cum va face și
acesta. Partea sensibilă însă o reprezintă soția zugravului,
care nu bănuiește nimic, și băiatul lor, pe care îl are elev.
Fiind învățătoarea copilului amantului ei de 4 ani, o
cunoaște bine pe soția acestuia. Se teme de ea.
Corina, soția lui Sorin, nu are nicio remușcare că-
și destramă familia, singura ei teamă e să nu fie făcută de
râs în comunitate de soția amantului ei. Orașul în care
locuiesc este mic și ea e foarte cunoscută din postura de
învățătoare.
Corina și-a cunoscut amantul la ședințele cu
părinții, s-a simțit foarte atrasă de el, dar relația a început
atunci când l-a angajat să-i zugrăvească casa. Acest
amănunt l-a demoralizat foarte mult pe Sorin, care acum
rememorează acele amintiri și nu-i vine să creadă că, în
86
casa lui, un străin s-a apropiat fizic de soția sa. Se simte
umilit, trădat, iar viața i se pare foarte greu de trăit în
absența soției pe care încă o iubește.
Mihai. Când o iubire perfectă dispare peste noapte.

Mihai, 32 de ani, antreprenor prosper, înșelat de soție, în
prag de divorț, cu reacții de negare puternice, somatizare
pe tractul digestiv. Varsă tot ce mănâncă, are insomnii, nu
se poate concentra, nu poate lucra. Se prezintă la medicul
de familie, care îl redirecționează spre psihologul
clinician.
Anamneza
Copilărește într-o familie foarte armonioasă.
Părinții muncitori, doi băieți cu diferență mică de vârstă
între ei, își petrec majoritatea timpului liber cu gașca din
cartier. Spune că, deși a copilărit în perioada comunistă, a
avut cea mai frumoasă copilărie posibilă.
87
Nu-și amintește să-i fi auzit pe părinții lui
certându-se violent. Mama e genul care le face pe toate în
familie, așa că sunt dependenți de ea.
Ambii băieți au note mari la școală și învață cu
ușurință, fără să fie nevoie de meditații pentru a intra la cel
mai bun liceu din orașul reședință de județ în care locuiesc.
În gașca din fața blocului, Mihai o întâlnește pe
Ioana. E cu 8 ani mai mică decât el și o știe de când ea era
în clasa a VII- a. Ea, în schimb, provenea dintr-o familie
dezbinată, cu un tată alcoolic şi e martoră la nenumărate
abuzuri.
Mihai devine confidentul ei. Îi era milă de ea.
Uneori îi aducea câte o prăjitură pe care o lua de acasă și
i-o oferea Ioanei. Știa că ea nu are și se bucură. Îi plăcea
să o vadă zâmbind.
Era student când Ioana era în clasa a VII- a. O
meditează la matematică în fiecare zi. Vrea să o ajute să
intre la liceul pe care și el l-a absolvit. Ea învață mai greu
decât el, dar reușește să parcurgă toată materia cu ea. Îi dă
normă de probleme, o verifică. Devine mentorul ei.
88
Ioana este admisă la liceu. Bucuria lor e foarte
mare. E victoria lor, nu doar a ei. O ia în brațe pentru prima
dată și o învârtește prin parcul din fața blocului în care
locuiau amândoi. O scoate în oraș la o pizza, iar apoi se
duc la film. E prima lor întâlnire oficială. Mihai realizează
că îi place fata.
Pe toată perioada liceului ies împreună. Mihai avea
un job care le permitea să facă diverse activități împreună.
Ea crește cu el, practic, se maturizează și devine o
adolescentă superbă. E îndrăgostită de Mihai, iar relația lor
e invidiată de toți prietenii lor, care sunt comuni. Nu a
trebuit să-și compatibilizeze prietenii, așa cum se întâmplă
în alte cupluri. Ei se cunoșteau dintotdeauna și aveau
același grup de prieteni.
La sfârșitul liceului, care a coincis și cu aniversarea
ei, Mihai îi face o surpriză și o duce pentru prima dată în
străinătate. E fericită. Se bucură ca un copil. Fac un tur
prin Europa.
Aleg împreună facultatea, iar ea își începe viața de
studentă. Acesta este momentul în care se mută împreună.
El o întreține deoarece salariul lui fusese mereu peste
89
medie. El pleacă aproximativ o dată la două luni cu job-ul
în Germania. Uneori o ia și pe ea. Ioana e extrem de
dependentă de el. S-a obișnuit ca Mihai să-i fie și iubit și
substitut de părinte. Pentru el, ea e femeia perfectă, pe care
a modelat-o, a crescut-o, cum spune el.
Timpul trece repede, ea termină facultatea, începe
masterul, iar el îi găsește un job part-time. Amândoi sunt
de acum foarte ocupați, iar timpul petrecut în comun se
scurtează considerabil.
Ea adoră arta fotografică și decide să facă un curs
foto-video. De câte ori plecau undeva, ea făcea mii de
poze. Aceste poze, rămase pe un hard disk portabil, îl
tulbură acum foarte tare pe Mihai. Fiecare poză are
povestea ei. Fiecare imagine îl doare cumplit...
După ce ea termină masterul, lucrează full-time la
firma la care se angajase inițial și își dorește un câine de
talie mare. Mihai nu e încântat de idee, el considerând că
un câine, mai ales de talie mare, nu are ce să caute într-un
apartament de bloc. Îi face însă pe plac, deoarece vede că
ea are mai mult timp liber decât el.
90
Ioana pare încântată de câine, iar în weekend ies
amândoi să-l plimbe. Discuțiile lor și-au mai pierdut din
entuziasm, dar nu a existat niciun semnal de alarmă că
ceva nu e în regulă. Se știau de mulți ani și era normal ca
relația să intre într-o rutină. Avea încredere totală în Ioana.
La aniversarea de 10 ani de la începutul relației lor,
pe care l-au stabilit a fi coincis cu admiterea ei la liceu,
decid de comun acord să se căsătorească. Era un pas ce
decurgea firesc dintr-o relație atât de lină, ca a lor.
Ioana caută rochie, decid că vor să facă ceva
restrâns, doar cu prietenii lor, cu gașca din fața
blocului...De ceremonie se ocupă Ioana. Îi place și e
încântată. Luna de miere și-o petrec într-un circuit pe toate
continentele. Mihai a vrut să-i facă această surpriză pe care
să o țină minte toată viața. Știe că-i place să călătorească,
să fotografieze. I-a cumpărat Ioanei cel mai competitiv
aparat foto, pe care știa că și-l dorește de mult. Au petrecut
o lună întreagă în această aventură și a fost o experiență
fabuloasă.
Întorși acasă, viața a intrat în aceeași rutină. Mihai
lucra extrem de mult. Ajuns acasă, pica mort de oboseală.
91
În week-end, însă, se plimbau cu câinele, făceau
cumpărături, mergeau la masă la ai lui. De cele mai multe
ori plecau cu mâncare la pache,t care le mai ajungea două
zile.
Privind în urmă, Mihai spune că parcă Ioana era
mai tăcută, dar nu și-a dat seama la acel moment. Viața lor
curgea lin, iar el era total mulțumit. Se pare însă că ea nu
era la fel de fericită, dar nu a spus niciodată nimic. Nu s-a
plâns că nu-i e bine. Totul părea perfect din punctul lui de
vedere.
Se apropie primăvara, iar el se gândește să-i facă
Ioanei o surpriză. Vorbește cu şeful ei și o învoiește două
zile. O duce la cea mai mare expoziție de flori din Europa,
în Olanda. Ea e fascinată de ce vede, se bucură ca un copil.
Îi vede ochii din nou strălucitori, ca atunci când a intrat la
liceu. E ultima lor ieșire împreună, dar nu aveau de unde
să știe acest lucru...
Ajunși acasă, intră în aceeași rutină care pe Mihai
nu îl deranjează. Într-o zi ca oricare alta, care nu se anunța
specială cu nimic, se dezlănțuie iadul. Mihai primește un
email anonim, de la o căsuță poștală făcută special pentru
92
acel anunț fatidic. "Dacă vrei să-ți prinzi nevasta cu altul,
du-te acum pe strada ta, în jurul blocului. "
Inițial nu a vrut să dea atenție mesajului, căci era
nesemnat, dar ceva îl intriga. Ea trebuia să fie acum în
pauza de prânz. O sună. Nu răspunde. Se frământă, nu se
mai poate concentra la nimic altceva și iese brusc din
birou, se urcă în mașină și gonește nebunește spre casă.
Simte cum sângele îi clocotește în vene și cum o durere
cumplită de ceafă îl cuprinde când îi vede silueta încadrată
de un bărbat înalt, deșirat chiar, la plimbare cu câinele lor.
Nu-și dă seama dacă o ținea de mână sau doar i s-a părut.
Mergeau încet, în pas de plimbare, iar el era chiar în
spatele lor, în mașină.
Dacă n-ar fi existat acel mesaj, priveliștea din fața
lui ar fi avut altă interpretare în mintea lui. Era ziua-n
amiaza mare, iar ei păreau că vorbesc. O surprinde pe
Ioana zâmbitoare, un zâmbet pe care-l știa bine, un zâmbet
satisfăcut și jucăuș. Simte cum se prăbușește întregul lui
univers.
Ajunge acasă înaintea ei, o așteaptă și se hotărăște
să o confrunte. Au o discuție tensionată. Ea îi spune că e
93
doar colegul ei de birou, că se înțeleg bine, că doar
vorbesc. Din momentul ăla, nimic nu a mai fost ca înainte.
El află că au fost împreună la cursul foto pe care ea îl
făcuse. Dacă i-ar fi spus ea asta, poate era altfel. Dar a
simțit nevoia să știe adevărul și a aflat că acel coleg
flirtează asiduu, iar ea inițial a fost măgulită de această
atenție; ulterior a început să îi placă.
Relația lor se deteriorează din ce în ce mai mult. Ea
îi reproșează că e plictisitor, că nu fac suficiente lucruri
împreună, că nu au hobby-uri interesante pe care să le
împartă. El îi reproșează că nu a spus niciodată că are
nemulțumiri și că emoțional l-a înșelat, că el nici măcar în
gând nu și-a fixat atenția asupra altei femei.
Certurile se intensifică și Ioana găsește alinare în
brațele colegului de birou, care nici nu visa la așa ocazie
prielnică să o consoleze. Mihai are cunoștințe la locul de
muncă al Ioanei și află că soția lui discută foarte mult și
flirtează cu colegul de birou. Orgolios și extrem de
tulburat, își face bagajele și pleacă acasă la părinții lui.
O anunță pe Ioana că divorțează, ceea ce se și
întâmplă la notar. În cele 30 de zile de răgaz, Ioana nu face
94
niciun gest prin care să-l roage să se răzgândească.
Probabil e deja îndrăgostită de colegul ei. Mihai nu
înțelege cum pentru ea nu a însemnat nimic relația lor de
10 ani, cum de nu încearcă să o salveze.
Zilele acestea trec foarte greu. Mihai se
îmbolnăvește. Nu mai poate mânca. Varsă tot ce înghite.
Are dureri mari de cap. Plânge în hohote. Nu se poate
stăpâni. E distrus. Repetă obsesiv: "De ce??"
Nu înțelege cu ce a greșit. Nu au ajuns nici măcar
la prima aniversare a căsătoriei. Nu mai vrea să se
căsătorească. Face terapie două luni. Stările de vomă
cedează, dar tristețea e profundă. Vinde mașina, pentru că-
i producea amintiri dureroase. Pleacă în Italia, la rude, o
lună, apoi în delegație în SUA.
Află de la prietenii comuni că Ioana s-a mutat cu
acel coleg, dovadă că el a evaluat corect că cei doi aveau
o relaţie, în ciuda negării ei. După o vreme află că a
emigrat împreună cu acel om. Se închide în sine, nu mai
iese cu nimeni, nu mai vrea să se vadă nici cu prietenii,
pentru că-și amintea de Ioana pe care încă o iubește. Și-o
95
imaginează cu celălalt, se chinuieşte singur întrebându-se
cu ce a greșit. De ce nu era fericită.
Timpul trece, rănile se închid încet-încet. Nu vrea
să mai știe nimic de Ioana. Nu a mai păstrat nicio poză.
Rămâne la părinți acasă, deoarece îi e foarte comod. Mama
lui are grijă de menaj. Se simte bine la ei. Încearcă o relație
după un an, dar eșuează repede. Nu suferă, se bucură că a
scăpat.
Trec patru ani de la divorț. Mihai mă sună să-mi
spună că mama lui a murit subit. E într-un blocaj. Nu poate
să plângă. Nu simte nimic. E speriat de reacția lui
diametral opusă. "Crezi că sunt ok? Vreau să vin la câteva
ședințe. Vreau să vină și tata, care e distrus. A fost
dependent de ea toată viața. Nu știe să trăiască fără ea. Se
simte pierdut. Nu știu să-l ajut ".
96
Mira. Când remușcarea nu te lasă să trăiești.

Mira, 29 ani, vânzătoare, căsătorită, un copil de 2 ani,
copleșită de vinovăție față de soț. Trăiește cu spaima că va
face cancer pentru că are virusul papiloma.
Anamneza
Mira a copilărit într-o familie nevoiașă, cu un tată
bețiv, şi a fost martoră la multe agresiuni îndreptate asupra
ei și a mamei. Preferă să-și petreacă timpul cu Andrei,
prietenul ei, pe care îl iubește foarte mult. Vorbesc uneori
despre viața lor în doi. Fac planuri de viitor, deși știu
amândoi că nu au nicio șansă să aibă casa lor.
Singura soluție pare a fi plecarea ei la muncă în
Italia pentru a strânge bani și a veni acasă să-și întemeieze
o familie alături de bărbatul pe care îl iubește.
Abandonează școala, deși are doar 16 ani, și pleacă în
Italia cu acordul mamei.
Viața în Italia e dură, deși a plecat cu prietena ei.
Întră într-un bucluc cu niște albanezi și se teme pentru
viața ei. De când se știe a trăit într-o atmosferă de teamă.
97
Acasă o teroriza tata, aici o gașcă de albanezi. Deși nu-i
place să trăiască în spaimă, pare să provoace acest mediu,
să-l „cheme” cumva inconștient, deoarece e singurul
mediu în care a trăit vreodată.
Încearcă mai multe relații, iar în final se
îndrăgostește de un albanez. Se simte vinovată că nu a
trecut nici măcar un an și toate jurămintele ei față de
Andrei s-au risipit ca un abur. El îi scrie mereu, îi spune că
o iubește, că o așteaptă, iar ea încearcă să păstreze
aparențele. Știe că l-ar distruge dacă i-ar spune adevărul și
nu vrea să îl rănească.
Relația cu albanezul degenerează în violență.
Primește bătăi mai crunte decât cele pe care i le aplica tatăl
ei acasă. Decide să plece, să-l părăsească, dar el o
amenință că, dacă pleacă, o va căuta. O va găsi și o va
omorî. Nu are curaj să meargă la poliție, pentru că lucrează
fără acte legale, iar el știe asta și își permite să o abuzeze.
Picătura care a umplut paharul a fost seara în care
bărbatul care o abuza a împărțit-o cu prietenii lui într-o
beție cruntă, S-a simțit folosită, umilită, batjocorită.
98
Soluția la această situație ce părea fără ieșire a
venit de la o colegă de muncă, care i-a spus că există o
șansă pentru ele în Japonia. Zis și făcut. A dispărut într-o
zi de la serviciu, fără să-i spună nimic albanezului, dar cu
teama că o va căuta şi că o va găsi chiar și la capătul lumii.
Ajunsă în Japonia, se simțea încă terorizată de
spaima că va fi găsită de fiorosul bărbat. Îl visa adesea și
se trezea speriată și transpirată din acest coșmar. Tresărea
adesea pe stradă când vedea câte un european bine făcut și
bărbos...
Zilele trec și ea muncește din zori până în noapte
cu gândul să se întoarcă acasă, la Andrei. Strânge fiecare
ban pe care-l face. Nu-și permite mai nimic. Se simte atât
de vinovată pentru viața pe care a dus-o, pentru faptul că
l-a înșelat pe Andrei și știe sigur că el nu a făcut-o, încât
se pedepsește prin faptul că duce o viață de penitență. Doar
muncă și rugăciuni. Nu vrea decât să facă bani de
apartament și vine acasă.
Stă trei ani în Japonia. Scrisorile lui Andrei sunt
singurele ei bucurii. Se simte epuizată de atâta muncă și
știe că vremea să se întoarcă acasă se apropie. În ultima
99
lună i-a apărut un nodul la sân și decide să vină acasă să se
investigheze.
Drumul spre casă i-a prilejuit cea mai intensă trăire
pozitivă pe care a încercat-o în toată viața ei. Nerăbdare,
bucurie, fericire, dorința revederii, planuri, gânduri,
scenarii de revedere, toate se amestecau pe aeroportul din
Paris unde a făcut escală. Era în Europa. Era ACASĂ.
Nimic nu se compară cu bucuria revederii celor
dragi, cu strada pe care ai copilărit, cu bărbatul care te-a
așteptat. Simte că nu merită această fericire. E copleșită.
Medicul îi spune că are nevoie de o operaţie la sân.
O face. Nu-i pasă dacă moare. Măcar moare fericită, acasă,
lângă ai ei. Veștile de la examenul anatomo-patologic sunt
însă bune. Recuperarea e foarte rapidă și decide să se
căsătorească cu Andrei.
Își cumpără apartamentul plătit cu sudoarea ei
printre străini, dar simte că nu se poate bucura cu adevărat.
Ceva îi umbrește fericirea. O lamă recoltată din secreția ei
vaginală relevă faptul că are HPV. Se simte devastată,
știind că poate muri de cancer de col uterin, dar mai ales
că îl poate îmbolnăvi pe Andrei.
100
El nu știe nimic din trecutul ei cu albanezii. El
crede că ea l-a așteptat cu fidelitate. Nu-i poate spune
adevărul și povara acestui secret o strivește.
Vestea că e însărcinată le-a adus amândurora o
mare bucurie și viața lor părea perfectă, dar ea e departe
de a fi vindecată de teamă și vinovăție. Aceste două trăiri
îi distrug viața. După naștere a făcut o depresie. Calitatea
vieții ei s-a deteriorat mult.
Copilul împlinește doi ani în curând, iar ea va
trebui să înceapă munca și nu e în stare. Are perioade lungi
de insomnie. E palidă, slabă, tristă fără motiv. Caută
alinarea la Biserică. Se spovedește, face canoanele, dar
degeaba.
Se uită fix în ochii mei și spune: Ce să fac? Ajutați-
mă, vă rog...!
Anca. Când divorțul pare iminent.
101
Anca, 29 ani, vânzătoare, căsătorită de 5 ani, fără copii, se
adresează psihologului din cauza dorinței ei puternice de
a se sinucide, deoarece nu-și poate imagina viața fără soțul
ei, pe care - spune ea – nu concepe să îl piardă. El e acum
prins emoțional într-o relație cu o femeie pe care o vede
zilnic pentru că sunt colegi de serviciu.
Anamneza
Anca e o femeie frumoasă, dar urmele suferinței ei
sufletești s-au întipărit pe chipul ei. Are cearcăne, semn că
plânge mult, și e foarte slabă. Îmi spune că nu mai poate
nici mânca, nici dormi de o lună de zile, când întâmplător
a deschis un mesaj pe care Florin l-a primit seara târziu.
Deoarece el era la baie, ea a deschis mesajul, mai ales că a
văzut că era un număr nou.
În acel moment a simțit cum întreaga ei lume s-a
prăbușit. Vorbele mieroase ale necunoscutei sugerau o
relație de pasiune intensă cu soțul ei. Acum înțelegea de
ce el în ultima vreme o neglija din punct de vedere fizic.
Spunea mereu că e obosit și nu s-a simțit atras de ea nici
când și-a cumpărat haine sexy de dormitor...
Cum de n-a bănuit nimic? Oare de când durează
această relație? Cine e ? O cunoaște? Întrebările se
102
învălmășeau în mintea ei și în curând au fost înecate de un
plâns spasmodic. Florin a găsit-o prăbușită lângă pat. Nu
înțelegea ce se întâmplă. Cu câteva minute înainte era
bine. Tocmai mâncaseră.
Cu ultimele forțe, Anca îl confruntă. Pus în fața
evidențelor, Florin recunoaște tot. Îi spune că s-a
îndrăgostit de colega lui, dar că relația e incipientă. Că nu
s-a întâmplat nimic fizic în afara unor săruturi și
mângâieri. Ea era în acea perioadă a lunii și lucrurile s-au
oprit acolo. Acest amănunt o scoate din minți pe Anca,
care realizează că bărbatul ei ar fi mers mai departe dacă
acest lucru ar fi fost posibil.
Face o criza de nervi, nu se mai poate controla și
merge la bucătărie, de unde își amenință soțul că se
sinucide, proptind un cuțit în dreptul inimii. Din păcate nu
e prima criză de nervi la care el asistă, dar acum lucrurile
par să fi scăpat de sub control.
Florin îi face jocul, se așază în genunchi în fața ei
și îi promite că încheie această relație dacă ea lasă cuțitul
jos. Un șantaj care nu rezolvă decât aparent problema.
103
După o lună de coșmar în care lucrurile au
degenerat, iar ei abia dacă își mai vorbesc, o lună în care
reproșurile au curs de ambele părți, în care s-au rănit cât
au putut, o lună care le-a părut amândurora cât un an, ea a
decis să vină la psiholog. Nu mai poate trăi așa. E la
capătul puterilor.
Anamneza scoate la iveală că ea a crescut într-un
mediu toxic. Tată alcoolic, care o agresa sistematic pe
mamă și pe cei 5 copii. Așa a arătat toată copilăria ei. A
devenit agresivă precum mediul în care s-a dezvoltat. De
când se știe a avut nota scăzută la purtare. Unde era un
scandal, era și ea implicată. Avea un spirit justițiar,
adunase multă frustrare acasă și făcea tot posibilul ca în
relațiile cu egalii să-și impună și ea punctul de vedere, așa
cum făcea părintele ei: cu pumnii.
Când era în clasa a VIII- a, mama a fugit de acasă
și a luat copiii cu ea. Și-a luat două job-uri ca să poată
răzbi, dar nu mai avea timp să-și şi educe copiii. Ei au
crescut pe stradă în anturaje dubioase.
Relația ei cu băieții a fost mereu dificilă, pentru că
modelul pe care l-a experimentat a fost cel de luptă, de
104
conflict. A crescut cu ideea că sexul e rușinos și vinovat.
Încearcă vreo câteva relații, dar ele se sfârșesc întotdeauna
prost.
La 18 ani se mută la bunica maternă, într-o cameră
a unui cămin de nefamiliști. Pentru prima dată în viața ei
simte liniștea. Deși împarte camera cu bunica, i se pare că
stă într-un palat. Ea nu a avut niciodată intimitate. Acum i
se părea că are. Firea ei se mai domolește. Trăiește mai
bine, mai liniștit pentru prima dată în viața ei. Frații și
mama pleacă în străinătate la lucru și îi mai trimit bani din
când în când, pentru a avea grijă de bunica. Nivelul ei de
trai crește considerabil.
Se angajează la magazinul alimentar din colț și
continuă liceul la seral. Își abandonase școala din cauza
absențelor și a notelor scăzute la purtare, dar acum
realizează că fără școală nu poate face nimic.
Într-o zi îl întâlnește pe Florin. Un băiat frumos,
care venea din cu totul alt mediu. Era singur la părinți, cu
o situație materială de invidiat. Părinții lui au o afacere de
familie, iar casa lor i se pare Ancăi un conac.
105
Relația lor avansează și se căsătoresc. Tinerilor
căsătoriți li se ridică rapid o altă casă, în aceeași curte.
Anca n-a visat niciodată să aibă așa o casă mare doar a ei
și a soțului. I se părea că trăiește într-un basm. Nu-i venea
să creadă ce noroc a dat peste ea.
Din păcate, luna de miere s-a terminat mai repede
decât își dorea, pentru că firea ei năbădăioasă a ieșit la
iveală. Simțea ca din senin dorința de a se certa. Avea
nevoie de asta. Motive se găseau cu ușurință. O
nemulțumea că Florin părea prea legat de părinți, că atunci
când venea de la muncă întâi intra la părinții lui și abia
apoi la ea. Nu-i plăcea că soacra venea neanunțată, că deși
era bine intenționată, ea poate nu avea chef de discuții, dar
cel mai mult se certau din cauza banilor. Făcuseră rate la
bancă să-și finalizeze casa, și ce le rămânea era mereu
insuficient, mai ales ca ea își dorea să fie elegantă.
Indiferent câte lucruri își cumpăra, parcă nu reușea să
compenseze copilăria ei petrecută în zdrențe.
Își amintește că era așa de nefericită încât a avut o
tentativă de suicid după o ceartă îngrozitoare cu Florin. A
înghițit un pumn de medicamente pentru că era prea
106
obosită de atâta zbucium sufletesc și se simțea vinovată că
i-a distrus viața și lui Florin. Era mai bine dacă dispărea de
pe fața pământului.
A fost găsită la timp și salvată. A stat spitalizată
câteva zile și trimisă la psiholog, dar nu a vrut să meargă,
considerând că oricum banii nu le ajung, iar o cheltuială în
plus le va afecta serios bugetul și așa mic, iar certurile se
vor perpetua.
Zilele treceau anost, iar Florin era tot mai rece și
mai detașat. Nu prea mai discutau unul cu celălalt. Simțea
că îl pierde. A început să fie mai disponibilă sexual, dar se
lovea de un refuz. În acest context descoperă ea mesajul
care a tulburat profund echilibrul lor fragil. Ea nu concepe
să divorțeze de omul ei. Spune cu seninătate că preferă să
moară decât să trăiască durerea să-l vadă cu alta. Știam că
vorbește serios.
Florin e un bărbat tânăr extrem de calm. Privirea
lui e tristă, resemnată. La prima ședință vine cu un buchet
de trandafiri. E prima oară la psiholog. E emoționat.
„Venim din medii extrem de diferite”, povestește bărbatul.
„Eu nu am văzut niciun scandal acasă la mine”.
107
„Anca a făcut o criză de nervi în prima săptămână
a traiului nostru în comun. Mi-a spus pe un ton care m-a
speriat că vrea să divorțeze. De câte ori se enerva, își
scotea verigheta și o arunca. De nenumărate ori îmi făcea
bagajele și mi le punea la ușă, deși eram în curtea părinților
mei. Îmi era rușine de ai mei, care auzeau țipetele ei. Îmi
spunea des că nu e fericită cu mine.
Eu i-am oferit mult și ea s-a atașat de mine, dar cred
că nu ne-am cunoscut destul. Faptul că venim din medii
total diferite, cu moduri diferite de-a rezolva problemele,
ne-a adus în situația asta.
Ea nu gestionează bine furia, banii și sexualitatea.
Nu știe să economisească. Când are un ban îl cheltuieşte
imediat pe nimicuri care îi produc bucurie pe moment. Are
nevoie de bucurii tot timpul. Sexualitatea pentru ea e ceva
scârbos. Fuge repede să se spele, nu încape vorbă de
variante diferite, de fantezii. Încet dar sigur, m-am
îndepărtat de ea. Nu mă mai atrage. Trei sferturi din inima
mea nu mai vrea să fie cu ea. Cred că stau cu ea doar de
teamă că s-ar sinucide și nu aș putea trăi cu asta mai
departe.
108
Ştiu că ea face tot ce poate acum ca să mă recâștige,
dar simt că e prea târziu. Într-o seară, s-a așezat în
genunchi și a început să-mi pupe picioarele. Se umilește,
se devalorizează și asta o îndepărtează și mai mult de
mine."
Colega de care s-a îndrăgostit este total opusă
Ancăi. E calmă ca el, suavă, blândă și îl ascultă cu interes,
indiferent ce povestește. Simte că o dorește. Recunoaște că
faptul de a nu fi avut altă iubită înaintea soției lui îl
împinge spre ea. E curios să vadă cum e și cu altă femeie.
Îi strălucesc ochii când vorbește despre ea, dar e măcinat
de conflicte intrapsihice. Se simte vinovat față de Anca și
rușinat față de părinții lui.
La ședința comună, i-am pus să facă un exercițiu
imaginativ. Trebuia să descrie pe rând cum ar arăta viața
lor separați. Reacțiile lor au fost diametral opuse. Fața lui
Florin s-a luminat instantaneu, iar a Ancăi s-a întunecat.
Lacrimile ei curgeau șiroaie pe obraz, fără să spună nimic.
El, în schimb, părea să savureze până și ideea libertății, a
experimentării, a trăirii a ceva ce părea fascinant. Era clar
că relația cu Anca nu avea nicio șansă până ce el nu va fi
109
consumat această idilă, acest miraj ce îi cheltuia toată
energia. Inima lui era acolo, iar ea nu făcea decât să-l
îndepărteze, indiferent ce ar fi făcut sau ce ar fi spus.
Simpla ei prezență îl enerva.
Înțelegând exact cum stau lucrurile, le-am propus
un târg. Să convenim, pe baza unei înțelegeri scrise care
să rămână la cabinet, că vor acorda o șansă relației lor prin
separarea timp de trei luni, pentru cristalizarea și
limpezirea gândurilor și sentimentelor fiecăruia.
Au fost de acord. El, fericit că își poate consuma
idila, iar ea cu speranța că mai dau o șansă relației, că el va
înțelege că îi va fi dor de ea, de ei...
Amândoi păreau încântați de soluție. Am redactat
documentul-înțelegere, l-au semnat și am stabilit data la
care ne vom întâlni toți trei pentru reevaluarea situației.
Am stabilit că vor comunica doar prin sms și
exclusiv legat de urgențe. Am definit urgențele și apoi ei
s-au înțeles că ea va rămâne în locuința lor, iar el va pleca
în chirie. Anca urma să continue ședințele individuale de
consiliere pentru a trece mai ușor peste această perioadă.
110
Prima săptămână a fost cea mai grea pentru ea.
Momentul în care el a împachetat a fost stabilit de comun
acord ca el să se consume în timp ce Anca era la serviciu,
pentru că ar fi fost prea dureros pentru amândoi, dar mai
ales pentru ea.
În a treia săptămână, Anca era mai liniștită. Își
umpluse tot programul. Mergea la sport, la plimbare, la
film, pe la prietene. Viața ei era mai liniștită, durerea se
estompase. Orgoliul însă îi trimitea mesaje de genul: oare
chiar nu-i e dor de mine? cum e posibil așa ceva?
După cinci săptămâni, primesc un telefon de la
Florin: "M-am edificat. O vreau înapoi. Nu mai vreau să
aștept să expire cele trei luni. O pot aștepta deseară, când
iese de la serviciu, cu un buchet imens de flori?"
Relația lor s-a restartat. Au devenit părinții unui
superb băiețel sănătos și vesel. I-am întâlnit pe stradă.
Aveau privirile luminoase și nu mai conteneau cu
mulțumirile. Am plecat de lângă ei cu o mare bucurie în
suflet și cu satisfacția că am avut o idee care în cazul lor a
funcționat.
111
Adriana. Când videochat-ul te împinge la o viață
dublă.

Adriana vrea să divorțeze deși are doi copii cu Dan, într-
un mariaj care durează de 10 ani. Au venit amândoi la
dorința lui care nu concepe să-și piardă copiii, pentru că
Adriana vrea să-i ducă în Statele Unite la amantul ei.
Anamneza
Dan este cel care preia conducerea dialogului,
Adriana rămânând tăcută, iar la un moment dat a scos o
batistă și a plâns discret. E o femeie frumoasă, decisă să
abandoneze mariajul. Hotărârea ei pare luată. Dan însă a
rugat-o să vină la o singură ședință la psiholog și dacă nu
se va răzgândi, el se va consola cu decizia ei.
Dan avea glasul tremurat și m-a implorat să-i
salvez căsnicia, deși știa că cererea lui e hazardată, dar s-a
agățat de ultima lui speranță. Adriana era tăcută, cu
gândurile duse departe și părea împăcată cu situația, dar
era extrem de tristă. În timp ce Dan îmi povestea istoria
căsniciei lor, Adriana nu-l contrazicea cu nimic. Admitea
tacit că așa au stat lucrurile.
112
S-au căsătorit din dragoste dar erau extrem de
săraci. Deoarece Adriana provenea dintr-o familie cu un
statut social mai bun, ea a beneficiat de educatie.
Absolventă de studii superoare, singură la părinți, a
întâmpinat dificultăți în a-l face pe Dan să pară dezirabil
părinților ei. El provenea dintr-o familie cu mulți copii,
dintr-o regiune săracă a țării. Avea însă o mare calitate-
era extrem de arătos și se pricepea să învârtească vorbele.
Așa a cucerit-o pe Adriana.
Cu cât părinții ei se opuneau mai tare acestei relații,
cu atât ea era mai hotărâtă să lupte pentru dragostea ei. El
era primul bărbat din viața ei și se simțea fascinată de vraja
lui. Faptul că se vedeau pe ascuns făcea această relație să
pară mai intensă, mai plină de suspans. Când le-a spus
părinților ei că nu poate trăi fără el și că au decis să se
căsătorească, ei au alungat-o de acasă.
Adriana a plecat cu ce a avut pe ea la Dan, în
camera lui sărăcăcioasă de cămin. S-au căsătorit imediat
dar ea s-a simțit sfâșiată pe interior pentru că părinții ei n-
au binecuvântat acest pas important din viața ei. Deși era
cu omul iubit, nu se simțea fericită.
113
În scurt timp a început să simtă lipsurile. Ea nu a
știut niciodată ce înseamnă să îți lipsească ceva. Acum, se
culcau de multe ori flămânzi. Nu-și permiteau mai nimic.
Ea avea un job de două luni iar el făcea pizza într-un
restaurant.
Deși nu programaseră, ea a rămas însărcinată și a
născut un băiețel care a fost diagnosticat cu autism la doi
ani. Au mai făcut o fetiță care însă e sănătoasă. Adriana
lucra foarte mult, de dimineața până seara iar Dan stătea
mai mult cu copiii, convenind împreună să lucreze doar
jumătate de normă pentru că nu ar fi avut bani de bone, iar
sprijinul părinților era inexistent.
După o vreme, au avut mai mulți bani, ea câștigând
mult mai bine și au cumpărat un apartament cu un credit.
El n-a întrebat-o niciodată cum face banii, pentru că îi
convenea situația. O vedea din ce în ce mai elegantă, pleca
adesea noaptea de acasă, era misterioasă.
Ghidată de o colegă, Adriana a început să lucreze
la un videochat. Cunăscătoare de germană și engleză, lucra
exclusiv pentru clienți străini. Discuta cu ei, iar în timp a
început să fie căutată de aceștia.
114
Unul dintre clienți, cetățean american s-a
îndrăgostit de ea. O căuta zilnic. La început s-a simțit
măgulită, apoi a început să cultive sentimente pentru John.
Ea își crease o identitate falsă, o poveste pe care i-a livrat-
o acestuia și care nu corespundea deloc realității. Dacă la
început i se părea că e în regulă să fie doar un personaj, în
timp n-a mai putut schimba povestea pentru că se distrugea
toată această vrajă dintre ei și punea în pericol avantajele
acestei relaționări.
A plecat de la acest patron unde făcea videochat la
sugestia lui John și a început să fie întreținută de el.
Adriana nu i-a spus că e căsătorită și că are doi copii.
Ducea o viață dublă. Se simțea tot mai rău psihic. Stima ei
de sine era deteriorată serios, dar nu știa cum să iasă din
impas. Era dependentă nu doar de banii lui John ci și de
sentimentele pe care le avea față de el. Dan nu o mai
atrăgea dar avea grijă de copii și era un tată bun. Se simțea
o impostoare. Era prizoniera propriilor ei minciuni.
A conștientizat că trebuie să facă ceva și a mers la
un psiholog o vreme. A găsit astfel forța să spună adevărul,
măcar parțial. Dan a aflat cu ce se ocupă ea, dar și de
115
povestea cu John. Nu a părut foarte deranjat. A considerat
că a fost singura cale să iasă din sărăcie. Ar fi vrut să se
supere pe ea, să se certe, să se revolte și se simțea frustrată
că eliberarea ei emoțională nu vine. Se simțea vinovată în
continuare.
Tratamentul psihologic al băiatului era foarte
scump. Dacă nu ar fi fost banii lui John copilul ei nu ar fi
putut beneficia de acest ajutor, dar nici acest argument nu
a ajutat-o să se simtă eliberată. A mers la biserică, s-a
spovedit, dar degeaba.
A hotărât să-i spună lui John că are doi copii. Spera
în sinea ei că asta o va elibera. Spera în sinea ei că viața ei
dublă care îi genera atâta nefericire va lua sfârșit. Nu știa
ce va face, dar spera că va găsi o cale.
I-a spus că l-a mințit și că are doi copii și ar vrea să
renunțe la relația lor. John a ascultat-o în tăcere și i-a spus
că o va aștepta mereu, că ea e dragostea vieții lui. Adriana
însă a hotărât să se angajeze din nou într-o slujbă
respectabilă ca toată lumea. Cum reușesc alții, vor putea și
ei.
116
Din păcate stilul ei de viață a avut serios de suferit.
Banii abia le ajungeau să trăiască modest. Dan schimba
des job-urile, în fiecare seară consuma câteva beri,
discuțiile erau tot mai multe, aveau datorii la întreținere.
Viața ei era o povară din ce în ce mai greu de dus.
După o ceartă cu Dan, după ceva vreme în care nu
își mai cumprase nici măcar o ojă, a decis sa-l caute pe
John. Avea nevoie de banii lui dar și de iluzia iubirii. Avea
nevoie să fie apreciată, dorită.
Reia relația cu el și pleacă cu ambii copii pentru
trei luni în Statele Unite. Dan a semnat acordul, deși acum
regretă.
Relația cu John pare în regulă, deși el e un străin față de
copii. Nu știe să interacționeze cu ei. Nu-i place să se joace
cu ei. Le găsește loc din toamnă acolo în sistemul public
și hotărăsc să se căsătorească ca să poată sta legal acolo.
Din păcate, există o problemă pe care ea nu a spus-
o. O altă minciună a ei care acum îi încurcă planurile. Ea
e căsătorită iar John nu știe. Se întoarce în țară, hotărîtă să
divorțeze la notar rapid și să se întoarcă în America, o țară
care a vrăjit-o.
117
Nu se aștepta ca Dan să nu vrea. Ea i-ar fi achitat
apartamentul și i-a promis că-i aduce copiii în fiecare an
să-i vadă, eventual o să vină și el acolo, dar soțul ei nu
vrea. Degeaba îi explică Adriana că fiul lor are altă șansă
la tratament acolo, că Dan rămâne stabil pe poziții. Timpul
trece, John face presiuni, școala va începe și ea pierde
locurile copiilor la școala la care deja au fost înscriși.
Trebuie să acționeze. A depus actele de divorț deși în
inima ei se mai dă o luptă. Are o îndoială că John nu se va
adapta la viața cu doi copii care nu sunt ai lui.
Copiii vor să stea cu Dan, pentru că-l iubesc. Sunt
obișnuiți cu el de mici. Ea se simte încolțită. E nefericită.
Cere o ședință de consiliere individuală. Nu mai știe pe ce
drum să apuce. Se pare că toate deciziile ei au fost proaste.
Timpul trece, ședințele s-au înmulțit, iar decizia ei
s-a cristalizat. Au hotărât amândoi, ca ea să plece în
Germania la muncă, fiind cunăscătoare de limbă germană,
să trimtă bani acasă, iar apoi să se reunească acolo.
În ziua în care ea a plecat în Germania, Dan a venit
cu un buchet de flori la cabinet, încântat că a rămas cu
copiii și încrezător în viitorul lor...
118
Au trecut doi ani de atunci. Am primit un email cu vești
de la Adriana. De un an a reușit să-și ducă familia.
Locuiesc în chirie într-o căsuță cochetă cu terasă și un pic
de grădină într-un sat foarte aproape de orașul în care ea
lucrează.
Copiii s-au adaptat repede și se simt foarte bine
acolo. Ea e apreciată la locul de muncă și găsește mereu
înțelegere când are nevoie să modifice ceva în orarul de
muncă. Dan însă e mereu nemulțumit, nu a învățat limba
și a schimbat multe locuri de muncă. Acum lucrează la
benzinăria din sat și pare în regulă.
Totul merge bine în timpul săptămânii pentru că
lucrează în contratimp pentru a putea duce și aduce copiii
de la școală, dar când vine weekend-ul apar discuții. Se
ceartă din orice. Regretă că s-a împăcat cu Dan, dar e nu
mai vrea să schimbe nimic pentru că e conștientă că
prioritatea ei trebuie să fie copiii care au nevoie de
stabilitate. Vor să vină în iulie în România iar ea vrea o
programare la cabinet...
119
Marian. Când testul de paternitate îți schimbă viața.

Marian, 44 ani, căsătorit, un copil de 5 ani, manager la o
mare firmă. Vine la cabinet într-o zi de vineri, cu o
expresie a suferinței întipărită pe față. În urma unei
infidelități decide să se mute de acasă, considerând că așa
este corect față de soția lui, până își clarifică sentimentele.
Reacția soției însă îl paralizează. "Faci foarte bine, oricum
copilul nu e al tău". Marian a venit la cabinet în ziua în
care a cerut recoltarea unor probe genetice să se convingă
dacă copilul e al lui sau a fost doar o vorbă aruncată cu
scopul să-l pedepsească.
Anamneza
Marian se așează pe canapea cu o greutate
evidentă. Abia se mișcă. Fiecare gest pe care îl face parcă
e derulat cu încetinitorul. E dus pe gânduri, nu știe ce să
facă dacă copilul nu e al lui. Nu-și imaginează al cui ar
putea fi. Nu a dormit de o săptămână, de când a început
nebunia. Și-a luat concediu deși e noiembrie. Nu mai poate
120
munci. Toată viața lui s-a schimbat dramatic în ultimele
zile.
A cunoscut-o pe Măriuca imediat după ce el a
terminat liceul. Ea avea 16 ani. Amândoi erau foarte tineri.
Pentru ea, el a fost primul bărbat. Nici nu și-a pus
problema că nu-l iubește. Acum nu mai e sigur de nimic.
Nici măcar de faptul că el a fost primul în viața ei. Dar ce
mai contează...
Gândurile i se împletesc cu lacrimile, sare de la un
subiect la altul, rămâne uneori tăcut. E extrem de răvășit.
La un moment dat parcă ar vrea să plece din cabinet,
zicându-și că nu-l poate ajuta nimeni, că dacă nu e copilul
lui oricum nu mai poate schimba asta...
Măriuca a apărut în viața lui după ce el consumase
o iubire intensă pentru dar eșuată. Carmen, o frumusețe
răpitoare în liceu, după care alergau toți băieții, îi oferă
iluzia unei relații. După ce ea a intrat la medicină, totul s-
a terminat definitiv între ei. N-a mai auzit nimic de ea 24
de ani.
În urmă cu trei luni, a sesizat că cineva îi vizitează
des profilul de linkedin. Din curiozitate a intrat pe profilul
121
străinei misterioase. Era Carmen. Nu-i venea să creadă. Au
început să comunice.
Deși e căsătorită cu un om important, are doi copii
minunați și o carieră de invidiat, e nefericită. Trăiește fără
iubire, într-o căsnicie din care au mai rămas doar
aparențele. Discuțiile pe care le au împreună îi animă, se
simt din ce în ce mai apropiați, simt amândoi că parcă au
reluat ceva ce rămăsese nefinalizat.
Pentru că se gândesc foarte mult unul la celălalt,
Carmen îi propune să se întâlnească la București, când ea
merge la un congres medical important. Zis și făcut.
Emoțiile îl cuprind pe Marian și se simte viu. Timpul parcă
a intrat în altă dimensiune. Ba trece greu, ba trece iute.
Când își scrie cu ea, parcă zboară, iar până la marea
revedere parcă mai e un secol deși mai sunt doar câteva
zile.
Revederea e ciudată. Deși Carmen e încă frumoasă,
își dă seama că în mintea lui imaginea ei încremenise la
fata aia perfectă din liceu așa cum o percepea el atunci.
Poate și pentru că atunci era inaccesibilă iar acum e foarte
122
vulnerabilă și disponibilă. S-a simțit stânjenit că el i-a adus
doar flori iar ea i-a oferit un ceas scump.
Timpul a trecut repede și pare că au consumat
întâlnirea în mod diferit. Ea, mistuită de pasiunea femeii
ce nu a mai fost demult iubită, el, măcinat de vinovăția că-
și înșeală soția. Concluzia? Parcă e mai grozav sexul cu
soția lui...
Discuțiile continuă intens, ea face planuri de
divorț, ceea ce pe el îl sperie. Nu e pregătit pentru așa ceva.
Nu își dorește asta. Se mai întâlnesc, Carmen îi oferă tot
felul de cadouri, deoarece îi e drag, dar el se simte parcă
inadecvat. E confuz și decide să se mute de acasă o lună-
două în vecinătatea apartamentului lor, pentru a-și
cristaliza sentimentele și pentru că el e un om corect și nu
vrea să mintă sau să se ascundă când scrie mesaje. Vrea să
fie aproape de Vlăduț pe care-l duce la grădiniță în fiecare
dimineață.
Replica Măriucăi însă l-a lăsat paralizat. Cum să nu
fie copilul lui? Niciodată nu și-a pus problema asta, deși
acum gândindu-se în urmă i se pare ciudat că ani de zile
nu a rămas însărcinată și miracolul s-a produs în anul în
123
care el avea deplasări dese în interes de muncă în
străinătate.
Copilul e tot ce are mai scump pe lume. El e mai
atașat de copil decât ea. El s-a sculat noaptea când plângea,
el l-a dus la vaccin, el se joacă zilnic cu el. Copilul e parte
din el. Cum să nu fie al lui? Dar dacă nu e? Simte că nu
mai poate suporta tensiunea generată de incertitudine și
face analize genetice.
Răspunsul vine într-o săptămână iar el nu mai are
răbdare. I-am sugerat să plece prin țară într-un circuit, să
fie singur cu sufletul lui. Ideea îi surâde și decide să plece
la Porțile de Fier, un vis mai vechi al lui. Primește și două
tehnici de relaxare și pare un pic mai liniștit.
De ceea ce se temea nu a scăpat. Vlăduț nu e
copilul lui biologic. Simte că acest amănunt schimbă
întreaga lui existrență. S-a mutat de acasă într-o garsonieră
gata mobilată. Adeseori adoarme seara fără să se mai
schimbe în pijama. Nu știe pe la ce oră. Nu știe nimic
sigur. Are impresia că toată viața lui a fost o minciună.
Vrea adevărul. Indiferent care e, indiferent cât îl doare.
124
Primește din partea Măriucăi versiuni diferite care
se bat cap în cap. Până la urmă află cine e tatăl copilului.
Un coleg de serviciu al soției lui. Îl cunoaște personal. I se
pare că a fost un caraghios atâția ani. Ei știau adevărul.
Oare cine îl mai știe?
Ceea ce află acum i se pare halucinant. Soția lui l-
a adus de nenumărate ori în casă pe acest individ. Se
iubeau în patul lor cât el era la muncă să câștige bani
pentru ei, pentru copil...Copilul îl cunoaște, îi spune pe
nume. Chestionat, Vladuț îi spune că a făcut băiță cu
Florin...
Simte că înnebunește. Cu siguranță îl cunosc și
vecinii. Oare ce cred despre ei? Oare Măriuca cum dă ochii
cu ei? Cum a putut duce o viață dublă și el să nu bănuiască
măcar? Oare au fost și alții?
Florin cere teste de paternitate și își revendică
familia. Pe Măriuca lui și pe Vlăduț. Asta întrece orice
obrăznicie. După ce testele au confirmat că e tatăl biologic
al lui Vlăduț, își dă seama că nu poate renunța la familia
lui. Copilul e al lui. El s-a trezit noaptea pentru el, el l-a
125
dus noaptea la medic, el îi citește seara povestea înainte de
culcare. Cum să nu fie el tatăl lui?
Între timp, Carmen simte că poate avea câștig de
cauză din încurcătura în care e el și plusează. Ii spune că a
înaintat divorțul, ca va fi o femeie liberă în curând, că îl
iubește, că acum pot corecta greșelile trecutului.
Probabil același lucru face și Florin. Își vrea femeia
cu care are o relație veche și un copil. Acum are șansa să-
și ia familia acasă. Confuzia lui Marian crește. Cum să-i
ofere nenorocitului familia lui pe tavă? E într-un mare
impas, într-o mare criză existențială. Face un test de
fertilitate și află că e infertil. Era singura lovitură a vieții
care lipsea...
Presiunea lui Carmen îl sperie. Se îndepărtează de
ea. Are discuții interminabile cu Măriuca pe care constată
că o mai iubește, că poate să o ierte dacă are garanția că nu
recidivează.
Simte că soluția e la ea. O pune să aleagă între el și
Florin, deși știe că alegerea ei poate fi interesată financiar.
Dar nu-i pasă. Luptă pentru copilul pe care îl consideră al
126
lui și singurul pe care-l va avea vreodată. Știe că locul
copilului e lângă mama lui și deci și locul lui.
Nu-și poate însă continua viața în apartamentul în
care au trăit de fapt toți patru, fără ca el să știe. Nu mai
vrea să atingă patul în care s-a conceput copilul lor...
O pune pe Măriuca să decidă dacă vrea să trăiască
cu el, cu promisiunea că va înceta orice contact cu Florin
și vor vinde tot, vor începe o viață nouă în alt oraș, altă
casă, alte job-uri, sau rămâne cu bărbatul care i-a dăruit un
copil. Decizia Măriucăi nu s-a lăsat așteptată, spre marea
lui bucurie....
O viață nouă îl așteaptă, deși speranța uni nou
început e umbrită de experiența care îi spune că uneori
nimic nu e ce pare a fi...
Capitolul V.Criza de la mijlocul vieții.
Literatura de specialitate vorbește mult de

"criza vârstei a doua". Oameni care se trezesc la
127
mijlocul vieții că sunt nefericiți, cu sentimentul acut că
tinerețea lor a trecut și nu au apucat să trăiască decât
platitudini, că de acum încolo îmbătrânesc și șansa ca
ei să prindă ultimul tren e tot mai mică.
Acești oameni se panichează foarte tare și riscă
să facă greșeli pe fondul acestei stări de alertă
interioară combinată cu frustrarea. Implicațiile sunt
dramatice uneori, deoarece ei iau decizii radicale și nu
pot prevedea toate consecințele mai ales dacă sunt
implicate și alte persoane din viața lor. Dacă sunt
căsătoriți și decid să divorțeze și unul din ei nu
agreează decizia, partajul devine piatra de moară care
va complica foarte mult situația emoțională și așa
fragilă.
Când există experiențe pe care nu le-ai
consumat, ceasul biologic te presează să acționezi.
Sunt bărbați care nu au avut experiențe sexuale variate
în tinerețe, iar la mijlocul vieții dorința de-a testa
devine presantă. Știi că mai ai puțini ani să acționezi și
nu vrei să mori fără să știi cum ar fi fost dacă...
128
Există persoane cu identitate sexuală bipolară
care au avut de-a lungul vieții experiențe și cu bărbați
și cu femei și atunci când eșuează cu un gen (bărbat
sau femeie), se întreabă dacă nu cumva eșecul se
datorează faptului că nu au încercat cu genul potrivit.
Căutările devin febrile și de cele mai multe ori eșuează
pentru că ei caută problema în afara lor nu în interiorul
lor măcinat de conflicte intrapsihice. Constată apoi că
sunt tot mai epuizați cu fiecare relație pe care o lasă în
urmă iar golul din sufletul lor, tot mai mare.
Dan. Când sexul pe bani îți deturnează viața.

Dan, 50 de ani, inginer, căsătorit, 3 copii, dintre care unul
minor. Caută ajutor psihologic deoarece are o relație
extraconjugală cu o fată de 23 de ani, relație care durează
de 3 ani. În urmă cu o săptămână a aflat că amanta lui e
bolnavă de SIDA. Știe că nu s-au protejat. E speriat,
derutat, a fost la preoți, acum vine la psiholog. Are o
situație materială de excepție. Arată foarte bine, are 1,90
129
m, e îngrijit, vocabularul îi e bogat, vocea sexy, baritonală,
extrem de șarmant. Nu știe ce mai poate face cu viața lui.
Anamneza
Dan provine dintr-o familie înstărită. Mama lui a
fost profesoară de matematică. Tatăl lui a lucrat în
administrația locală, apoi în cea centrală. Are o soră cu doi
ani mai mică, căsătorită.
Dan e destul de dependent de părerea familiei lui
de origine. Are relații foarte strânse cu aceștia. Îi vizitează
des, deși locuiesc la o distanță de 300 de km.
În adolescență este foarte bun la școală, mai ales pe
științe exacte și termină ca șef de promoție un liceu de
matematică-fizică dintr-o reşedinţă de județ. Are o relație
platonică de iubire cu o colegă de clasă, timp de 2 ani, dar
nu trec la un nivel superior.
Debutează sexual abia în anul III de facultate, ceea
ce îl complexează puternic. Fata este tot fosta prietenă din
liceu, iar această primă experiență erotică este mult sub
așteptările lui.
În ultimul an de liceu o întâlnește pe Irina, o colegă
de an, de care se îndrăgostește și ca urmare a faptului că
ea este atrasă sexual de el și îi valorizează calitățile. Nu
130
vrea să piardă această experiență nouă pentru el, care e atât
de dorită și așteptată. Se teme că nu va mai întâlni altă fată
de care să se simtă atras și care să-i producă și satisfacție
erotică.
Așadar, decide să se însoare cu ea. La nici trei luni
de când se cunoscuseră, are loc nunta. Se mută la părinții
lui cu Irina, dar într-o altă casă, cu o curte comună.
Relațiile Irinei cu socrii și cumnata se deteriorează.
Irina are o soră geamănă, care moare de leucemie
la două luni de la nunta lor. Acesta este momentul în care
ei decid să se mute la Irina acasă, într-un oraș la 200 de km
de locul în care se instalaseră, ca să aline suferința
părinților ei. Dan acceptă, văzând-o pe Irina cât suferă din
pricina doliului, dar și ca să scape de tensiunea care se
instalase între ea și familia lui, căci nu agreează deloc rolul
de mediator între femeile dragi din viața lui.
Mutarea la socri aduce mari neajunsuri în plan
sexual. Nu mai pot avea experiențe intime, deoarece Irina
se teme să nu fie auzită de părinții ei din camera alăturată.
După doar o lună de la mutarea lor în casa și orașul
socrilor, Irina afla că este gravidă. Apar simptomele de
131
disgravidie precoce cu vărsături frecvente, ceea ce-l
trimite pe Dan pe canapea, pentru o lungă perioadă de
timp.
Acesta demarează o afacere în privat cu socrul lui,
refugiindu-se într-o muncă de câte 12-14 ore pe zi. Mama
Irinei ține casa (gătit/ curat/ cumpărături), iar banii lor se
duc în viitoarea lor casă, care, la sugestia părinților Irinei,
e construită în curtea familiei.
Apariția primului copil îl bucură enorm pe Dan, dar
relația cu Irina este alterată de imixtiunile familiei ei. El
nu se poate bucura de decizie în familie pentru că acest rol
e confiscat total de părinții Irinei, care au preluat toate
sarcinile, făcându-se indispensabili.
Speranțele lui se îndreaptă spre ziua în care casa lor
va fi terminată și vor putea avea propria familie, în sfârșit.
Așadar, e însuflețit să lucreze câte 16 ore pe zi pentru a fi
într-un final la casa lui, cu femeia lui.
Obosit peste măsură, fără să-și mai vadă familia de
origine, din cauza unui scandal iscat la botezul fetiței, cu
relații intime rare și lipsite de calitate (Irina fiind terorizată
că ar putea fi auzita de părinții ei), Dan simte că e nefericit,
132
dar speră la ziua în care casa lui va fi gata, situație ce va
putea modifica, speră el, relația dintre ei.
Şi iată că minunea prinde contur. Casa e gata, iar
ei se mută în cuibul lor, la doi ani de la căsătorie. Dan e
fericit peste măsură, își vede visul cu ochii și speră că
fericirea va inunda casa lor.
Nimic din toate acestea nu se întâmplă, iar el se
simte pierdut. Irina stă toată ziua la mama ei cu fetița, nu
gătește, deoarece e comod să trăiască la fel ca până acum,
iar el intră în conflict deschis cu socrii, pe care îi acuză că
i-au confiscat familia.
Pe acest fond se naște al doilea copil, care e bolnav
de celiachie. Până se pune diagnosticul de intoleranță la
gluten trece multă vreme, copilul slăbește, varsă, e plimbat
din doctor în doctor. Se cheltuiesc mulți bani, Irina e
disperată, toată energia ei e investită în copii, iar el e văzut
doar ca un furnizor de bunuri necesare vieții.
Dan e trist, tot mai îngândurat, cu o viață sexuală
absentă, cu o soție stresată, cu un socru dominator la
muncă. Simte că nu-și mai găsește locul nici acasă, nici la
serviciu. Familia în care a crescut și-o vede rar, iar când se
133
întâlnește cu ei, aceștia îi denigrează soția și faptul că a
fost atât de slab să plece din curtea lor, iar acum culege ce
a semănat, deci își merită soarta.
Pe fondul acesta, Dan își caută un grup de sprijin
care să-i ofere o minimă satisfacție și o găsește în
comunitatea masonică în care se înscrie. Ședințele de
acolo sunt singurele lui oaze de respiro. Cunoaște oameni
influenți și afacerile îi explodează. Îi încolțește ideea să se
separe profesional de socrul lui.
Această nouă perspectivă va înrăutăți mult
atmosfera de acasă, socrul lui opunând rezistență. El însă
nu se descurajează și decide să cumpere acțiunile socrului,
în condiții extrem de dezavantajoase, acest lucru
asigurându-i, însă, independența profesională prin
preluarea afacerii.
Irina lucrează 4 ore la firmă pe post de contabilă și
are acces la datele confidențiale ale firmei. După 3 ani de
la nașterea celui de-al doilea copil, se naște ultimul. Cu
toate acestea, relațiile dintre ei sunt reci, Dan făcându-și
singur de mâncare, spălându-şi singur și contribuind la
întreținerea casei.
134
Cunoaște un partener de afaceri din vestul țării,
care îi arată o altă lume - cea a femeilor plătite pentru mici
plăceri. Acest partener de business devine prietenul și
tovarășul lui în furnizarea de partenere ocazionale. Plecau
deseori în delegații prin țară, iar Neluțu, noul lui tovarăș,
căsătorit și el, aducea mereu fete pentru distracții.
Era o lume nouă, pe care Dan nu o cunoștea, de
care se temea, care-i provoca trăiri ambigue. Își amintește
că de multe ori nu făcea decât să converseze cu fetele, deși
ele se simțeau jignite de faptul că el nu e mai activ. Acestea
se temeau că nu vor mai fi solicitate pe viitor și deveneau
agresive, oferindu-se într-un mod ce lui nu-i plăcea şi care
îl făcea inapt pentru acest tip de interacțiune.
În momentele lui de introspecție concluzionează
că, pe cât de bun e profesional, pe atât de slab e ca bărbat.
Simte că nu e în stare să satisfacă o femeie, că nu se
potrivește cu niciuna. Se gândește că singura perioadă din
viața lui în care a fost împlinit ca bărbat au fost cele trei
luni în care a locuit cu Irina în casa din curtea părinților
lui. Atât.
135
Anii trec, banii în cont se adună, are acum trei
copii, dar nu poate spune că are o familie. Copiii stau
permanent în casa bunicilor împreună cu Irina, iar el
locuiește singur în casa lor. Muncește mult, își vede puțin
copiii, dar îi iubește foarte mult.
Cel mare ajunge student, iar el îi cumpără un
apartament în București. La fel și celui mijlociu. Cel mic
e acum clasa a XI- a la liceul din localitate. Copiii îl sună
doar când au nevoie de bani sau de lucruri, de vacanțe. Ca
și mama lor, văd în el doar un furnizor de bunuri și servicii.
Copiii sunt nefiresc de atașați de mama lor, iar aceasta a
avut grijă să-l vorbească de rău pe tatăl care se duce la
prostituate.
Irina îl denigrează des pe Dan în fața copiilor, dar
și în fața cunoştințelor comune, transformându-l într-un
monstru și un obsedat sexual. Pe acest fond, Dan decide să
cumpere o casă a lui și să plece din curtea socrilor, la
aproximativ 20 de ani de la ceea ce el numește a fi greșeala
vieții lui.
Cumpără așadar o casă frumoasă, de la niște
oameni care nu-și mai pot permite ratele. Casa e nouă,
136
mobilată, perfect utilată. E exact așa cum și-a visat, cu
gazon în curte, cu etaj, cu balcon, cu garaj și atelier etc.,
departe de bârfe, de oameni care îl cunosc. Are nevoie de
spațiu și liniște și, din fericire, își permite acest lux.
Se mută singur în noua casă. Copiii, influențați de
mama lor, nu vin nici măcar de curiozitate să viziteze
locuința tatălui lor, dar nu ezită sa-l sune când au nevoie
de ceva.
Zilnic face naveta la fosta lui locuință, pentru că
acolo are firma și angajații. Îi face un plafon de cheltuieli
soției, de 1000 de euro lunar, la care se adaugă cheltuielile
de întreținere cu studenții. Ea face o criză, deoarece nu a
avut restricții la cheltuieli până acum, în plus e foarte
nemulțumită de turnura pe care o iau lucrurile cu mutatul
lui Dan, deoarece simte că pierde controlul. Din acest
moment se duce sursa ei de câștig nelimitat. În plus, dacă
el pleacă împreună cu alta și lichidează firma, ea ce va
munci? Unde? Irina face o criza existențială și devine greu
de suportat. Țipă mereu, reproșează, cade prin casă, zicând
că are căderi de calciu, că el o nenorocește.
137
Spune mereu că folosește banii familiei cu
amantele, că s-a deteriorat foarte mult, că a devenit un
monstru iar ea plătește slujbe la biserică pentru remedierea
situației. Cu toate acestea, nu coboară din casă când el e la
firmă și nu-l invită niciodată la masă.
Într-una dintre vizitele în Timișoara, cu treburi,
Ionuţ i-o prezintă pe Ana. Experiența cu ea e total diferită.
Simte că poate face dragoste cu ea. În sfârșit, găsește o
femeie compatibilă, iar el se simte bărbat. E în culmea
fericirii. Vrea s-o vadă des, vrea ca ea să se vadă numai cu
el. O plătește pentru asta. O aduce în orașul în care s-a
mutat, îi închiriază locuință.
Ea nu are liceul terminat. El o încurajează și o
condiționează să finalizeze liceul. Face clasa a XII-a și a
XIII-a. Îi plătește meditații. O pune să dea la facultate. Îi
alege facultatea.
Devine tatăl care nu a fost niciodată. O modelează.
Ea îl ascultă. E îndrăgostită de el. El e tatăl pe care ea nu
l-a avut niciodată. Se naște o relație de codependență între
ei.
138
Ana are 23 ani, e căsătorită și are un copil cu
handicap. Își câștigă existența din prostituție. Soțul știe și
o încurajează. Divorțează pentru că vrea să-și schimbe
viața și speră că Dan e lozul câștigător.
Se mută cu Dan în casa lui, după divorț. Decorează
noua casă, gătește, spală, pune murături, face zacuscă,
tunde iarba în curte. Dan e uimit. Nu l-a așteptat nimeni
niciodată cu mâncarea caldă. Sexul cu ea e minunat. Se
simte fericit.
Dan decide să-și facă analizele și-i spune Anei că
a doua zi nu va lua micul dejun pentru că intenționează să
meargă la recoltări de probe biologice.
Ana, rece, detașată, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat,
îi spune tăios, ca o sentință la moarte: testul HIV va ieși
pozitiv. Eu am SIDA.
Dan e încremenit, incapabil să se miște, nu-i vine
să creadă și nu poate articula niciun cuvânt.
Decide că are nevoie de sprijin psihologic și dă un search
pe google….www.aurorasimigiu.ro
- Alo, am nevoie de o programare, dar astăzi. E foarte
urgent. Sunt într-o situație - limită…
139
Anda. Când te simți pierdută cu toți așii în mână.

Anda, 35 ani, divorțată, bisexuală, inteligență peste medie,
cultură vastă, educație aleasă, fără ocupație, debusolată.
Anamneza
Apare pe lume într-o familie de intelectuali foarte
bine situați material, într-un superb oraș de provincie.
Mama, profesoară, director de instituție, tatăl - asemenea.
Copil unic, crește printre cărți și adulți cultivați. Merge de
mică la teatru, la concerte, iar biblioteca lor imensă devine
pasiunea ei. Își propune să citească fiecare carte și
reușește.
Bunica este cea care a crescut-o efectiv, mama
fiind foarte ocupată cu cariera și viața ei socială. Tatăl este
extrem de exigent, având ambiții mari pentru fata de care
e mândru.
Olimpică la trei discipline, învață cu o ușurință
ieșită din comun. Pe măsură ce crește, realizează că
140
frumusețea ei fizică este o armă, pe care învață să o
mânuiască ușor. Fire veselă, este foarte ușor de iubit și se
obișnuiește să fie în centrul atenției. Are toate șansele
pentru o viață minunată.
Ajunsă la anii adolescenței, Anda frecventează cel
mai bun Colegiu Național din orașul ei. În mod neașteptat,
colega de bancă, o fată foarte înaltă, tunsă scurt, pe care o
admira pentru istețime și abilitățile sportive, o sărută pe
buze. Experiența o tulbură adânc, astfel integrând-o cu
dificultate. E foarte confuză.
Această fată - să-i spunem Cristina - îi
mărturisește că o iubește nebunește de doi ani, că se simte
foarte atrasă de ea și o inițiază în practici la care nu se
gândise până atunci. Are trăiri ambivalente și ar dori să
spună cuiva despre asta, dar nu are cui. E cuprinsă de
ruşine și seara are accese de plâns.
Decide să rupă relația cu Cristina după ceva vreme,
în ciuda șantajului la care aceasta o supunea. Foarte
repede intră într-o altă relație nepotrivită, ca să se simtă
protejată. Alege un bărbat mai în vârstă cu 10 ani decât ea.
Crede că e mai în siguranță. Realizează însă că se înșelase.
141
Ea nu era singura femeie din viața lui. E dezamăgită.
Suferă.
Merge la facultate, dar simte că nu mai e fata
inocentă de altădată. Nu se mai simte veselă, ci
dezamăgită. Întâlnește în casa părinților ei un om de
afaceri austriac, mai in vârstă decât tatăl ei. Se simte atrasă
de inteligența lui, de viziunea lui. Se oferă să-i facă
traduceri în limba română pentru documentele necesare în
activitățile lui de business. Așa face primii ei bani.
Activitățile se diversifică, devin tot mai complexe, iar
Anda se trezește cu un job full- time.
Proaspăt absolventă de Drept, rezolvă toate
problemele care implică birotica, discuțiile cu autoritățile
române, devenind interfața lui Max în România. El devine
dependent de ea, de creierul ei, dar și de corpul ei. Relația
cu acesta este inițial ascunsă, din cauza vârstei și a
statutului lui marital. El este căsătorit și are trei fete mai
mari decât ea, căsătorite. Știe că e într-o relație extrem de
nepotrivită și nu înțelege cum atrage doar relații nefericite.
Începe să mănânce compulsiv, mult dulce, este
extrem de nefericită, deși are banii ei, bani mulți. Începe
142
să economisească, să cumpere o locuință ca să se mute
singură. Decide să renunțe la Max, mai ales după ce
părinții ei află de natura relației cu acesta. Se simte
rușinată și umilită.
Conjunctura face ca Max să fie arestat. Ea e
singura cu care acesta vrea să vorbească, iar ea îi
pregătește apărarea, alături de o echipă de avocați.
Muncește foarte mult, e foarte marcată de întâmplare și
realizează că nu-l poate părăsi acum.
Mâncatul compulsiv o deformează, iar provocarea
vărsăturilor o face bulimică. Nu cere ajutor de specialitate,
crede că se va descurca singură. Apar și niște crize de
pierdere de cunoștinţă și se investighează pentru aceste
leșinuri. Nu spune medicilor că e extrem de nefericită și
bulimică. Înghite un pumn de medicamente zilnic.
Decide să facă o schimbare fundamentală. Se
căsătorește cu primul băiat care-i iese în cale. Vrea o viață
nouă. Un restart. Alege un individ pe care l-a ridicat de
jos. Realizează că are complexul salvatoarei. Crede că
trebuie să facă ceva să îi mulțumească pe toți, ceva care s-
o facă valoroasă și vrednică de iubit.
143
Relația maritală se dovedește a fi un dezastru. Află
că soțul ei e un alcoolic, un tip gelos şi posesiv. Divorțează
după un an, dar stima ei de sine e făcută țăndări. Se îngrașă
20 kg și îi e rușine de cum arată. Singura ei bucurie e
mâncarea.
Încearcă să se angajeze ca jurist. Reușește, cu
intervențiile familiei, la o mare firmă de stat. Salariul e
mic, munca în sine nu i se potrivește. Creativitatea ei e
inutilă acolo. Se simte mică și neimportantă, simte că se
irosește. Își dă demisia. Caută alternative, însă nu găsește
nimic s-o mulțumească.
Reia legătura cu Max. Acesta își limitează foarte
mult activitatea în România după experiența avută, dar de
dragul ei îi mai dă ceva minimal de lucru, ca o formă de
acoperire pentru banii - mulți - pe care ii trimite lunar în
contul ei. E dependent de ea. În fiecare seară are nevoie s-
o audă la telefon în jur de două ore.
O vrea numai pentru el, o controlează de la
distanță. Ea se duce la el de două ori pe an și stă câte o
lună. Îi face curat, îi cumpără haine, stau la discuții, dar se
ceartă mult.
144
Cu banii de la el, își construiește o casă frumoasă
la câțiva kilometri de orașul în care s-a născut. Își cumpără
un câine superb, pe care îl iubește foarte mult.
Părinții ei se declară dezamăgiți de ea, discuțiile cu
ei sunt tensionate. Bunica se îmbolnăvește, iar ea o
îngrijește la pat timp de un an. La moartea ei, simte că s-a
prăbușit o lume. Bunica era singura care o iubea
necondiționat, însă acum s-a dus, iar ea se simte extrem de
singură.
Decide să înceapă o relație cu o femeie. Își
amintește de experiența din liceu și decide să dea o șansă
acestei alternative, deoarece a eșuat lamentabil în relațiile
cu bărbații. Femeile înțeleg altfel, simt altfel, sunt mai
sensibile, mai nuanțate în comportament.
Alege însă din nou o persoană care are nevoie de
ajutor financiar. Nu realizează că apare din nou tiparul
salvatorului pentru a fi iubită și apreciată. Nu simte că
merită să fie iubită prin ceea ce reprezintă intrinsec, ci prin
ce oferă ea.
Realizează în cadrul terapiei că acest tipar i-a fost
indus încă din copilărie, când părinții o recompensau doar
145
când primea note mari sau premii valoroase. Doar atunci
păreau s-o iubească. Așa că, inconștient, declanșează acest
tipar. Provoacă iubirea, aprecierea, oferind ceva la schimb.
Realizează după o vreme că această femeie doar se
folosește de ea.
Pe măsură ce trece timpul, stima ei de sine se
deteriorează tot mai tare. Are două relații în paralel,
ambele nepotrivite. Ea e singură în sufletul ei. Părinții îi
amintesc constant că a eșuat și profesional si marital. O
compară cu prietenele ei de generație care sunt realizate
după standardele lor. Au copii, joburi respectate etc. Ea nu
se poate lăuda cu nimic. Din contră, lumea o întreabă cu
ce bani construiește casa.
Se mută, în sfârșit, în noua locuință, dar
sentimentul de singurătate e tot mai mare. Tot mai greu de
dus. Părinții ei divorțează la bătrânețe pe fondul
consumului exagerat de alcool al tatălui. Acesta se
îmbolnăvește și ea merge zilnic la amândoi să-i îngrijească
și să le cumpere ce le trebuie.
Simte că se irosește, că e într-un cerc vicios. Se
desparte de femeia care s-a dovedit o profitoare. Când nu
146
i-a mai oferit bani, aceasta i-a întors spatele. Are dureri
mari de cap, sănătatea i se deteriorează. Se simte o ratată.
Vine la psiholog pentru că simte că e la capătul
puterilor și acceptă că nu e capabilă să își gestioneze viața.
Are lacrimi în ochi în timp ce spune: "Nu pot să ies din
acest cerc vicios. Ajutați-mă!"
Clara. Când ai curajul să recunoști că nu ești fericită.

Clara, 35 ani, căsătorită, independentă financiar, se
îndrăgostește de un alt bărbat doar comunicând cu acesta
online. Aflată în puternic conflict intrapsihic, cere ajutor
pentru rezolvarea crizei existenţiale în care se află.
Anamneza
Clara este o femeie foarte frumoasă, cultivată, o
femeie cu posibilități materiale, dar nefericită. E căsătorită
de 10 ani cu un om minunat, care o respectă. Nu au copii
împreună, pentru că nu și-a dorit niciodată. Nu a rezonat
niciodată cu ideea de a fi mamă. E o fire extrem de
cochetă, care se îngrijește cu plăcere și se hrănește din
satisfacția pe care i-o dă oglinda.
147
Relația cu Radu, soțul ei, e mai degrabă una cu un
prieten bun și vechi decât cu un iubit. Nu știe exact cum să
definească ce mai simt unul pentru celălalt. E o relație
comodă, camaraderească, dar cu o comunicare
superficială. Par să se cunoască de când lumea. Nu mai are
curiozități legate de el. El e pentru ea asemeni unei cărți
vechi, dragi, pe care ai citit-o și ai pus-o în bibliotecă. Nu
mai simți nevoia să o deschizi, dar nici să o înstrăinezi. E
o amintire dragă, dar nici măcar asemeni unui dicționar pe
care să-l răsfoiești de nevoie uneor,i nu neapărat de
plăcere.
Nu știe cum o receptează el pe ea, dar are o
bănuială că și din punctul lui de vedere lucrurile stau la fel.
Pare un lac liniștit, dar ea știe că o relație bună înseamnă
mai mult decât atât. Lipsa conflictelor nu e indicatorul unei
relații împlinitoare. Știe de asemenea că nu mai poate avea
fluturi în stomac după zece ani de relație, dar nu e
mulțumită cu această zonă de amorțire. Vrea să se simtă
vie.
În interacțiunile ei de serviciu, comunică zilnic cu
un furnizor american. Pe neobservate, a realizat că aceste
148
discuții au depășit cadrul strict profesional. La început
erau discuții despre vreme, discuții neutre, dar apoi ele s-
au nuanțat. A simțit că singura ei bucurie într-o zi erau
emailurile cu Don. Abia aștepta să citească ce mai face, să
fie în „compania” lui.
Spre deosebire de ea, el e un om liber. Ea însă își
dă seama că el devine treptat confidentul ei. Îi spune lui
Don ce citește, ce-și cumpără, unde vrea să călătorească.
Radu pare dezinteresat de aceste aspecte, dar Don e
prezent în viața ei. Simte că relația cu Don e mult mai
intensă decât relația cu soțul ei și știe că asta nu e în regulă.
Se frământă zi și noapte. Nu mai poate mânca,
somnul e de proastă calitate. Se imaginează în posturi
intime cu Don, dar se simte vinovată față de Radu. Nu mai
poate continua așa. Are nevoie de ajutor. Se simte sfâșiată
între două lumi. Una plată, dar sigură, alta vie, însă
nesigură. E încă tânără, e convinsă că viața ei nu s-a sfârșit
și nu vrea să se simtă deja ca o pensionară. Vrea să mai
trăiască intens, cu bucurie, să iubească pătimaş. E defectă
dacă simte asta? E de condamnat?
149
Clara dă frâu liber tensiunilor care o macină.
Realizează că nu e corect față de acești bărbați, dar nici
față de ea să trăiască în această zonă conflictuală și decide
să clarifice lucrurile.
Vorbește cu soțul ei și îi spune cât de singură se
simte în relația lor. Îi spune că în viața ei a apărut un om
aflat pe alt continent, pe care încă nu l-a întâlnit fizic, dar
care e mai aproape de ea decât e propriul soţ. Îl simte mai
prezent în viața ei. Îi mărturisește lui Radu că acum e deja
prea târziu pentru o terapie de cuplu deoarece e în etapa în
care s-a îndrăgostit de Don. Că vrea neapărat să-l
întâlnească fizic.
Radu rămâne fără cuvinte, reacție care o scoate din
minți. Ar fi vrut să o certe, să se revolte, să țipe la ea, să
vadă că-i pasă. Dar nici măcar atât nu poate face bărbatul
ei. Îl vede cum, fără o vorbă, se ridică și pleacă în camera
cealaltă. Se duce după el: "Chiar nimic nu ai de spus? Ce
bărbat ești tu? Chiar nu-ți pasă deloc?"
Zilele trec tăcute și apăsătoare. Clara simte cum se
îndepărtează tot mai mult de Radu, care e inert, indiferent
la tot ce se întâmplă în viața lor. Nu crede că el are o altă
150
relație în paralel. Crede uneori despre el că e asexuat.
Merge la serviciu și se întoarce ca un automat. E deja un
străin pentru ea. Nu știe ce-l animă, nu știe ce-și dorește,
ce speră, pentru ce trăiește.
Relația cu Don, în schimb, e tot mai dinamică.
Petrec tot mai mult împreună, vorbesc pe skype de mai
multe ori pe zi și hotărăsc să se vadă. Nici măcar nu se mai
ferește de Radu. Deși el e în camera alăturată, știe că soția
lui râde cu poftă la glumele lui Don.
Nu mai trece mult și stabilesc ziua în care el ajunge
în România să se poată strânge în brațe. Vine foarte scurt,
pentru două zile, deoarece job-ul nu-i permite mai mult și
simt că nu mai pot amâna până în vară, când ea ar merge
acolo în vizită.
Clara se simte la fel ca în liceu. Intră în febra
pregătirilor. Merge la cosmetică, la coafor, la solar, la
cumpărături...Inima îi bate cu putere și are emoții cum nu-
și amintește să fi avut vreodată în viața ei. În sfârșit se
simte vie. Simte că trăiește la intensitate maximă și că e
fericită după multă vreme...
151
Vrea să facă ordine în viața ei și îl anunță pe Radu
că vrea să divorțeze. El nu protestează. Stabilesc detaliile
legate de procedurile legale și partaj. Nu au nici cea mai
mică ceartă. Agreează amândoi condițiile și, într-o
jumătate de oră, toată viața lor comună pare a se fi tranșat.
Clara se simte mult mai ușurată. Vinovăția pe care
până acum o simțea a dispărut în momentul în care a
clarificat situația ei maritală. Acum se simte liberă, deși
oficial e încă o femeie măritată.
Nu știe exact cum va arăta viitorul ei. Nu știe dacă
întâlnirea cu Don va fi la fel de bună ca cele virtuale, nu
știe dacă rugămințile lui de-a se reloca în Lumea Nouă vor
aduce o experiență benefică pentru ea, dacă își va găsi un
job care să o împlinească, dar simte că vrea să încerce.
Dacă nu o va face, se va întreba toată viața cum ar fi fost
dacă... Și nu vrea asta.
Ziua cea mare a venit. La terminalul Sosiri, Clara
se simte ca în clasa întâi, când s-a dus să-și cunoască
învățătoarea. Nu știe de ce face această asociere ciudată,
dar se simte la fel ca în acea zi.
152
Cele două zile trec precum două ore. N-au coborât
din cameră. Au cerut room service. A fost o descătușare
de forțe și energii de care nu credea că e capabilă. Nu a
trăit niciodată așa un torent de emoții, stări, sentimente,
pasiuni...
După plecarea lui Don, Clarei i-a fost foarte
limpede că nu mai există drum de întoarcere. A început
demersurile de traducere legalizată a diplomelor, a început
să-și organizeze plecarea.
Trei luni mai târziu, era din nou în aeroportul
Otopeni, de data asta la terminalul Plecări, cu bilet doar
dus, spre o lume nouă, spre un nou început. Era singură,
plină de nostalgii uitându-se la cele două valize imense în
care încăpuse întreaga ei viață, dar și plină de speranța că
în partea a doua a vieții va trăi cu pasiune, cu forță, cu
adrenalina curgându-i prin vene...
153
Capitolul VI. Dragoste la vârsta a treia
Există prejudecata că persoanele de vârsta a

treia nu mai au preocupări în sfera sexualității și iubirii
pătimașe, experiențe rezervate prin tradiție vârstei
tinere și adulte. Adevărul e că inima nu îmbătrânește.
Spiritul nostru devine prizonierul unui corp care
îmbătrâneșete, se urâțește, își pierde din elasticitate și
vigoare, dar dorințele noastre pot fi la fel de vii ca în
tinerețe.
Oamenii se jenează de aceste trăiri pe care nu
le mai consideră adecvate și sunt puține persoane care
apelează la ajutor specializat, dar tensiunile
intrapsihice ale acestor oameni sunt însemnate.
Teama de ridicol, de judecata copiilor ajunși
adulți, lipsa grupurilor de sprijin mai ales pentru cei
care după pensionare și-au redus semnificativ
relaționarea socială, închid foarte mult dorința
pensionarilor de a se destăinui. Uneori chiar și ei se
critică în forul lor interior, acutizându-și conflictele și
ducând spre somatizări sigure. Medicul de familie care
154
le prescrie medicamente și farmacia devin aliații de
bază, zone frecventabile la vârsta a treia, dezirabile
social.
Cazurile de mai jos sunt doar o mostră a cazurilor similare
pe care le-am avut la cabinet. Toate situațiile pe care le-
am consiliat cu persoane de vârsta a treia, au avut la bază
dorința imperioasă de-a iubi și de-a fi iubit, cu disperarea
celui care nu mai are timp de așteptat.
Elisabeta. Când gelozia te înrobește la vârsta

pensionării.

Elisabeta, 65 de ani, căsătorită, se prezintă la psiholog
deoarece este măcinată de gelozie. Ea crede cu putere că
soțul ei, în vârstă de 70 de ani, are o relație. Este atât de
neliniștită de această situație, încât a ajuns să-l urmărească
prin oraș.
Anamneza
Elisabeta este o femeie care a lucrat la birou toată
viața ei. Chipul ei încă mai păstrează urmele unei
frumuseți aparte. Din păcate, s-a îngrășat nepermis de
155
mult, recunoscând că frigiderul e cauza, nu glanda tiroidă
sau menopauza.
A fost toată viața ei măcinată de nesiguranța că nu
e singura femeie din viața soţului ei. Au împreună un băiat,
care acum e director de instituție și care are o casă în
aceeași curte cu ei. Nepoțelul e o sursă de satisfacție care,
însă, nu compensează durerea ei emoțională.
Recunoaște aproape jenată că verifică telefonul
soțului, că a angajat un detectiv particular să-i confirme
temerile și din păcate a avut mereu dreptate. Soțul ei a avut
mai mereu câte o relație paralelă. De câte ori se confirma
câte o relație, ea avea grijă să-l denigreze în fața băiatului
sau a prietenelor ei, rolul de victimă aducându-i beneficii
secundare precum compătimirea, atenția celorlalți,însă și
ura soțului, care o amenința cu divorțul.
Separarea de Costel, soțul ei, s-a produs în fapt, în
sensul în care nu mai aveau relații intime de multă vreme,
dar nu și în acte, din cauza dificultății de-a împărți
bunurile, dar și pentru că ea nu a vrut asta niciodată.
Elisabeta își argumenta gelozia prin faptul că ea,
realizând activitatea de contabilitate la firmele soțului ei,
156
știa ce bani are acesta și considera că e nedrept pentru
familia lor ca femeile ușoare să se înfrupte din munca lor.
Ultima mare iubire a lui Costel este o femeie de 40
de ani, foarte cochetă, cu o talie de viespe. A băgat de
seamă de această ultimă relație pentru că omul ei a început
să se bărbierească mai des și să se parfumeze când iese din
casă. De asemenea, când e prins în mrejele vreunei
mândre, Costel vorbește urât cu ea și o tratează ca pe o
servitoare.
Așadar, Elisabeta și-a luat mașina și a început să-și
urmărească soțul. Ei au o casă în orașul reședință de județ
și-l bănuia că acolo își consumă idilele.
Bănuielile ei se confirmă și, după câteva zile de filaj, îl
vede cu doamna cea arătoasă. Simte cum îi crește
tensiunea și cum toate frustrările din viață îi trec prin fața
ochilor. Simte că ea e o epavă și e geloasă că el încă mai
trăiește experiențe care-l fac să se simtă viu.
Elisabeta știe că nu mai are rost să-i spună nimic
lui Costel, pentru că acesta o va îndemna să plece de acasă,
îi va spune că-i cumpără un apartament la oraș, ceea e ea
157
nu dorește sub nicio formă. Ar vrea, totuşi, să aibă o
confruntare cu femeia.
Oare cine e? Oare îl iubește pe omul ei sau vrea
doar să-i mănânce banii? Cum să afle?
După câteva luni de urmăriri constante, observă un
stereotip. Se întâlnesc o dată pe săptămână, timp de două
ore, la casa lor din oraș, apoi fiecare merge cu mașina lui
la un anumit restaurant preferat de amândoi și mănâncă
acolo.
Nu mai rezistă tentației și îi așteaptă în restaurant.
Vrea să le strice ploile. Vrea să vadă cum reacționează
Costel. Ea nu mai are, oricum, nimic de pierdut. Zis și
făcut. La ora la care estima, cei doi intră în restaurant și se
așază la masă. E șocată să constate că el e tot un zâmbet,
că îi trage scaunul doamnei... Ceea ce o doare cel mai tare
e că nu-și amintește ca el s-o fi tratat vreodată așa pe ea. I
se pare extrem de nedrept. Se apleacă să-și ia din poșetă
un extraveral pentru că simte că lacrimile o podidesc,
moment în care Costel o observă.
Bărbatul se ridică vijelios de la masă, se repede
spre ea și o întreabă pe cel mai urât ton: "Ce cauți aici? De
158
ce mă urmărești? Vrei să mă faci de râs? Toată viața m-ai
făcut de râs. Uită-te la tine cum arăți! "
Costel a dispărut din câmpul ei vizual, care era tot
mai neclar din cauza lacrimilor, și ea a văzut ca prin ceață
cum a dispărut rapid din restaurant împreună cu cea care-l
făcea fericit în acest moment al vieții lui. Era acum
conștientă că ea e singură, cumplit de singură și nefericită.
Ajunsă acasă, a făcut un puseu de tensiune și a
ajuns la spital. S-a internat, iar el a venit la insistențele
fiului lor să-i spună că doamna era de fapt o furnizoare de
materiale pentru una dintre firmele lui. Ea știa că nu e
adevărat și mai știa și că relația lor continua atât timp cât
el se ferchezuia cu mare atenție.
Între medicamentele lui, a găsit chiar celebrele
pastile albastre de potență și, sub pretextul grijii pe care i-
o poartă, l-a pârât fiului și nurorii. Relația lor era tot mai
tensionată. Pentru că se gândea numai la asta, iar
curiozitatea o omora, a decis să mai plătească un detectiv
particular să știe cine e duduia care i-a sucit mințile lui
Costel și eventual să-i trimită niște scrisori anonime.
159
A primit informații detaliate de la detectiv și a
început să-i monitorizeze contul de facebook. A văzut că
are o fată care e studentă în străinătate și a dedus că are
nevoie de banii lui Costel. S-a decis să scrie o scrisoare
anonimă pe care să o trimită șefului femeii, eventual să
pătrundă în adresa de grup a firmei la care știa că aceasta
lucrează, ca s-o expună public. Trebuia s-o facă să
plătească într-un fel.
Elisabeta era măcinată de dorința de a-i face rău
acestei femei. Doar aceste gânduri, aceste scenarii îi mai
dădeau energia de a-și duce zilele mai departe. Acesta e și
motivul pentru care a venit la psiholog. Avea nevoie de
îndrumare. Cum s-o facă pe femeia cealaltă să plătească
astfel încât s-o doară cel puțin la fel de mult cum o doare
pe ea?!
160
Vasile. Când sexualitatea încă îți face probleme.

Maria și Vasile alcătuiesc cel mai vârstnic cuplu care
apelează la terapie în cabinetul meu. Au venit aduși de cele
două fete ale lor, acum căsătorite, cu copii, stabilite în
străinătate. Maria nu mai suportă nici crizele de gelozie ale
soțului ei, nici libidoul lui crescut și a decis că divorțul i-
ar oferi liniștea de care are nevoie acum, la bătrânețe.
Fetele, însă, nu sunt împăcate cu această decizie și au
hotărât să îi trimită la o terapie de cuplu.
Anamneza
Maria are 70 de ani și Vasile 75. Nu se privesc. Ea
e foarte supărată pe el. Spune că vrea liniște, că nu mai
suportă umilințele la care a supus-o de-a lungul timpului.
Vasile ascultă fără să protesteze. Mă surprinde că are
disciplina dialogului. Nu protestează, nu se apără. Ascultă
cu atenție discursul nemulțumit al Mariei.
Ea a fost casnică toată viața. El a câștigat bine. A
lucrat pe șantier și lipsea mult de acasă. Niciodată nu au
dus-o foarte bine, dar acum, de când au ieșit la pensie, e
din ce în ce mai rău.
161
Maria se plânge că Vasile vrea sex zilnic și ea
consideră că e exagerat. E scârbită de această latură a lui,
mai ales că l-a surprins masturbându-se de multe ori. E
deranjată că uneori stă gol prin casă. Nu i se pare un
comportament normal.
În ultima vreme, Vasile a început să o suspecteze
că are pe altcineva, doar așa s-ar explica, în accepțiunea
lui, lipsa ei de receptivitate. Ea se simte jignită de această
supoziție și e rușinată că Vasile lansează această teorie
fetelor, rudelor, preotului, vecinilor.
Vasile e convins de această realitate. Îmi întinde un
telefon pe care spune că a înregistrat tot. Se aude cum
cineva folosește toaleta și apoi ceva voci pe fundal ce pare
să fie de la televizor. El însă susține sus și tare că ea are un
amant. Nu-l poate convinge nimeni de contrariu. Au fost
și la preot, iar ea a jurat că nu există altcineva. Cu toate
acestea, el nu crede.
Discuțiile individuale au relevat că Maria a fost
mereu lipsită de interes sexual, în timp ce Vasile a fost în
extrema cealaltă. De când s-a pensionat, e și mai focusat
pe această parte a ființei lui, singura care îl face să se mai
162
simtă viu. Îmi spune că a fost mereu fascinat de sex, dar
așa sunt bărbații. Nu acceptă că ar putea fi dependent de
sex.
Lipsa de interes a nevestei lui o pune pe seama
existenței unui alt bărbat și admite că face chiar lucruri
nebunești. Pleacă de acasă și stă la pândă, lasă semne prin
casă, cumpără reportofon care să înregistreze ce se
întâmplă în absența lui, ba chiar își chestionează și vecinii.
Nu își dorește să se despartă de soție. Nu vede viața
fără ea, dar vrea ca ea să recunoască faptul că are pe
altcineva, pentru că o va ierta . Are nevoie să o ierte.
Întrebat dacă el se simte vinovat pentru aventurile
din viața lui, dacă își dorește iertarea ei pentru acele
aventuri, e confuz. Plânge. E un om nefericit, hăituit de
propriile lui fantome.
Se apropie Paștele și mă anunță că pleacă la fete,
în străinătate, unde stau o vreme și revin la cabinet după
ce se întorc. N-au mai revenit ...
Discuții de final
163
Când mi-am început activitatea în mediul privat,
am închiriat un spațiu mare, cu intrare din strada
principală, situat pe cea mai circulată arteră din municipiu,
cu firmă luminoasă, care să fie vizibilă de la distanță mare.
Curând am realizat că greșisem.
Clienții mei doreau discreție. Nu doreau să fie
văzuți unde intră. Cereau programare seara târziu sau
dimineața devreme. Nu aveau o problemă să meargă la
stomatolog, dar se jenau să meargă la psiholog. Admiteau
că-i doare un molar dar se rușinau că-i doare sufletul.
În România există încă prejudecata că dacă mergi
la psiholog ești nebun. Confuzia între psiholog și psihiatru
e frecventă. Conștiința colectivă nu s-a maturizat suficient
de mult încât să facă diferența între normal și patologic.
În România mileniului trei există încă serioase
prejudecăți legate de suferința psihologică, care e asociată
cu slăbiciunea sau cu boala psihică, deși niciunul dintre
noi nu suntem scutiți de crize existențiale. Oamenii se tem
de etichetarea celorlați, se tem să pară vulnerabili.
Oamenii se tem de semenii lor...
164
Deși a trecut mai bine de un sfert de secol de
democrație, urmele societății comuniste lipsite de
psihologi, se șterg greu.
Așadar, m-am adaptat pieței și mi-am mutat
cabinetul într-o scară de bloc, fără firmă la intrare, care să
ofere confort emoțional clienților mei.
Am parcurs împreună un drum dramatic dar
fascinant prin autenticitatea lui, prin viețile unor oameni
obișnuiți, ca mine și ca tine.
Fiecare persoană are momente bune, precum luciul
senin al unui lac, dar și episoade agitate care zgâlțâie
puternic edificiul existențial.
Cazurile descrise în această carte surprind
momentele de furtună, de încordare sufletească,
momentele greu de depășit, în care omul se simte depășit
și cere ajutor.
Am văzut că dificultăți majore pot apărea la orice
vârstă. La adolescență, când experiența de viață e săracă,
iar problemele copleșitoare, la vârsta adultă, când apar
îndoielile, că nu ești pe drumul tău, sau la senectute, când
îți dai seama că se termină ața pe mosor, iar tu mai ai atâtea
165
de testat, de încercat sau că experiența acumulată nu te
scutește de frământările inimii mereu zburdalnice.
La toate acestea se pot adăuga situațiile
neprevăzute, cu impact nimicitor asupra existenței umane,
cum ar fi accidentele, decesele, care te surprind nepregătit
și care îți pot schimba într-o clipă cursul liniștit al vieții.
Probabil te-ai simțit frustrat văzând că descrierile
multor cazuri se sfârșesc abrupt. Probabil ai fi vrut să știi
ce s-a întâmplat mai departe, cum s-a finalizat o situație,
sau alta.
Ei bine, cititorule, asta înseamnă să fii psiholog. Nu
afli întotdeauna deznodământul poveștii. Nu ai dreptul să
știi decât cât ți se permite. Ai acces la o secvență, la o
frântură de viață. Rolul tău ca psiholog e să asiști punctual,
să însoțești o existență într-un moment critic. Atât.
Dacă te identifici cu un caz relatat în această carte
și te hotărăști să te adresezi unui psiholog, pentru a-ți
scurta suferința sau pentru a vedea situația și din alt unghi,
din alt punct de vedere, care acum îți scapă din cauza
subiectivității, atunci acest demers este unul încununat de
succes.
166

De Ce Merg Oamenii La Psiholog? Studii de Caz

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De Ce Merg Oamenii La Psiholog? Studii de Caz

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DE CE MERG OAMENII

Capitolul I. Situații abuzive ......................................................... 5

Capitolul II. Drame ................................................................... 29

Capitolul III.Adolescenta gravidă ............................................. 42

Capitolul IV.Probleme în cuplu................................................. 81

Capitolul V.Criza de la mijlocul vieții. .................................... 127

Capitolul VI. Dragoste la vârsta a treia ................................... 154

Discuții de final ........................................................................ 163

Capitolul I. Situații abuzive

Abuzul suportat în copilărie produce pagube

Problematica - date factuale

Sofia. Când bunicul te abuzează sexual.

Problematica - date factuale

În urma acestor descoperiri, mama și-a reclamat

Zsolt. Când părinții distrug viețile copiilor.

Problematica - date factuale

Andreea. Când virginitatea devine un obstacol.

Capitolul II. Drame

Trăim într-o lume în care nașterea și moartea

Anca. Când trădarea duce la moarte.

Problematica - date factuale

Ludmila. Când îți moare copilul adolescent.

Problematica - date factuale

Capitolul III.Adolescenta gravidă

Adina. Când adopția pare singura soluție.

Problematica - date factuale

Viziunea asupra viitorului

Ce ar schimba dacă ar lua-o de la capăt

Marina. Când ignoranța îți schimbă viața.

Problematica - date factuale

Viața după naștere

Viziunea asupra viitorului

Ce ar schimba dacă ar lua-o de la capăt

Date obținute din jurnalul electronic al Marinei, cu

Au trecut 4 ani de atunci. Îi urmăresc postările pe

Problematica - date factuale

Date obținute din jurnalul electronic al Petrei, cu

Dificultățile care apar în viața de familie sunt

Exemplele descrise la acest capitol surprind

Sorin. Când zugravul pleacă cu banii, soția și copiii

Problematica - date factuale

Mihai. Când o iubire perfectă dispare peste noapte.

Problematica - date factuale

Problematica - date factuale

Anca. Când divorțul pare iminent.

Problematica - date factuale

„Eu nu am văzut niciun scandal acasă la mine”.

Problematica - date factuale

Problematica - date factuale

Capitolul V.Criza de la mijlocul vieții.

Literatura de specialitate vorbește mult de

Dan. Când sexul pe bani îți deturnează viața.

Problematica - date factuale

Problematica - date factuale

Clara. Când ai curajul să recunoști că nu ești fericită.

Problematica - date factuale

se simte ca în clasa întâi, când s-a dus să-și cunoască

învățătoarea. Nu știe de ce face această asociere ciudată,

dar se simte la fel ca în acea zi.

Există prejudecata că persoanele de vârsta a

Elisabeta. Când gelozia te înrobește la vârsta

Problematica - date factuale

Problematica - date factuale