VIOLENTA IN FAMILIE

–FACTOR PREMERGATOR AL VIOLENTEI IN SCOALA-

Familia, ca grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele

comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati morale vor fi apoi,
in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inculcate copiilor. Regulile morale
pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul
numit “nasterea psihica“ a copilului, sunt actul de identitate al individului in lume, in
societate. Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat
deasupra capului si legea morala in inima. Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii
nevoilor existentiale ale tuturor membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe
cunoastere si dragoste care sa regleze relatiile intre membrii familiei. In absenta acestei
morale, cei mai slabi membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor
sentimente perisabile ce pot determin
Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc
între membrii unei familii.La 1 septembrie 2003 s-a dat legea privind violenta in familie
Legea nr 217/22.05.2003 si modificata prin Ordonanta nr 13/22.01 2004.
Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului
la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele
cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Deşi până de curând s-a presupus că
femeia este cel mai adesea victima violenţei în familiei, în urma unor cercetări s-a
descoperit că de fapt numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Experţii care
cercetează această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg răspândit,
mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele fapte nu sunt
raportate poliţiei sau spitalelor.
Familia in care se manifesta acte de violenţa domestica devine mai puţin transparentă şi
deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii. Este evidentă
izolarea socială a acestor familii. Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii
sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un
sprijin.
Pe de altă parte, bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor
şi a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenţi, a comunica, în mediul intim al
căminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt, în vreme ce, la locul
de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială cu ceilalţi, un rol jucat în limitele
orelor de serviciu.
Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice
consecinţe în viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de boală
cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Cercetările arată că
trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele
directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul
copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor
(Catheline, Marcelli, 1999).
 Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de
bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.
Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai
puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine,
sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau
sociale.
În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de
fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este
probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt
copiii.
Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i
face uşor de recunoscut.
Ei prezintă:
≈Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei,
dezvoltare fizică mai lentă;
≈Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de
abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;
≈Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a
colegilor;
≈Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi,
probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a
scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu
minciuna;
≈Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare,
lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;
≈Identificare cu eroi negativi.
Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a
crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul
cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei.
Deşi incidenţa fenomenului este în scădere, se manifestă o acutizare a lui, în sensul
creşterii intensităţii violenţei (acte de cruzime).
Numărul mare de copii victimizaţi în familie dar şi violenţe crescute între concubini, care
în prezent, potrivit legislaţiei în vigoare, nu beneficiază de statutul de "familie".
In activitatea mea am avut diverse probleme si cazuri de copii victimizati ,dar in mod
deosebit am ramas in minte cu un copil care era foarte agresiv si hiperactiv .
Cunosteam o parte din problemele familiale (erau patru copii ,bunici ,iar mama nu avea
serviciu )dar nu mi-am dat seama de gravitatea situatiei decat intr-o zi cand psihologul
scolii i-a provocat sa realizeze un desen despre familie
Desenul elevului meu arata hidos :toti mambrii familiei erau in postura de calai ( mama
punea la fiert un copil ,tatal era cu securea in mana si incerca sa taie un copil ,iar el era pe
bloc si vroia sa se arunce )
Atat eu ,ca invatator ,cat si psihologul am decis sa-l urmarim indeaproape si sa mearga la
sedinte de consiliere
Cand am luat legatura cu mama copilului mi-a marturisit ca starea ei de agitatie si
lipsurile materiale ,dar si problemele cu vecinii se rasfrang asupra copilului .
Copilul era nesupravegheat si se juca pe calculator numai jocuri cu violenta crescuta .
 Vi olenta in familie nu este ceva normal! Si, in niciun caz, nu este ceva ce trebuie
acceptat ca atare. In utimii ani au aparut tot mai multe adaposturi care ofera protectie si
consiliere femeilor abuzate. De asemenea, fiecare din noi ar trebui sa-si puna intrebarea;
“Eu cum as reactiona daca as vedea un barbat ca-si bate nevasta, sau un parinte ca-si bate
copilul?”. Nu e corect sa spunem: “ Nu ma bag, pentru ca nu e treaba mea”. Ba da, este
treaba noastra, a tuturor, pentru ca acesta este un fenomen care afecteaza nu doar pe cei
implicati ci intreaga societate in care traim.
Copiii care asista la scene de violeta in familie vor avea o predispozitie ridicata spre
violenta. Acesta este conceptul creativ de la care pleaca noua campanie sociala realizata
de McCann Erickson pentru Agentia Nationala pentru Protectia Familiei. In egala
masura, reprezinta insa un semnal de alarma .
Violenta domestica nu se opreste in spatele usilor inchise, ci se propaga si se insinueaza
afectand intreaga societate, pe fiecare dintre noi chiar daca alegem sa inchidem ochii si sa
ne acoperim urechile.
Trebuie sa nu mai stam nepasatori si sa privim cu cu nonsalanta ci sa ne unim eforturile
pentru ca noi suntem cei mai aproape de starile de manifestare ale copiilor si putem sa
avem dialog social cu parintii cu probleme de comportament
In anul acesta ,la noi in scoala am fost responsabila a Consiliului elevilor ,iar o tema
dezbatuta pe larg si cu invitati de la politie a fost „Fii destept,nu violent !” (anexa 1)
In anul urmator voi propune” Scoala parintilor” ,unde sa sa consilieze atat elevii agresivi
cat si parintii acestora
Ramane doar sa putem sa-i determinam ca sa participe in numar cat mai mare si sa fie
deschisi la chemare,fara a avea prejudecati si timiditate.