Influenta violentei in familie asupra dezvoltarii copiilor

Copilul reprezinta realizarea cea mai de pret a oricarei familiei fiind, in acelasi timp,
fiinta umana cea mai expusa la situatiile de risc: neglijare, izolare, imposibilitatea asigurarii
conditiilor optime de dezvoltare, evolutie unilaterala a personalitatii, abandon si alte asemenea
riscuri uriase.
Copiii nu uita. Experientele dureroase nu se pot "sterge cu buretele" ca si cum nu s-ar fi
intamplat. Ele persista si pot afecta intreaga lor dezvoltare actuala, dar si in viitor ca adult.
Cercetarile in domeniul traumei subliniaza consecintele imediate si pe teren lung ale trairii unor
experiente traumatizante. Mecanismele de aparare psihica nu pot compensa si nici sterge
consecintele unui eveniment traumatic sau ale unei traume.
Aplicarea unei "corectii educative" sub forma bataii provoaca nu doar durere fizica, ci si
durere psihica, umilinta, neputinta. Copilul care a cunoscut violenta prin lovituri, neglijare,
pedepse, abandon, stocheaza aceste experiente traumatice in memoria vietii lui personale.

Consecinte fizice ale violentei asupra copiilor

In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat sau abuzat, poate fi expus
la accidente in casa si in afara casei; poate avea o dezvoltare fizica mai lenta.
Sanatatea fizica joaca un rol important in dezvoltarea unui copil. Copiii care sunt crescuti
in circumstante stresante sunt mai bolnaviciosi decat alti copii. Acest lucru este valabil atat
pentru infectii, cat si pentru alergii.
Copiii proveniti din familii in care au avut loc abuzuri de alcool prezinta intr-o mult mai
mare masura simptome psihosomatice, cum ar fi dureri de cap, dureri de burta, probleme de
somn si de hranire.
Copiii care au fost expusi diferitelor tipuri de abuz si neglijare prezinta adesea diferite
grade de retard in dezvoltarea neurologica, cognitiva, cat si in dezvoltarea psihomotorie. Aceste
retarduri de dezvoltare pot fi serioase si ele pot fi observate inca din primele luni de viata.
Neglijarea la care sunt supusi unii copii pe plan alimentar, igienic si medical duce la o
fragilizare pe plan imunitar. Copiii maltratati sunt mai frecvent spitalizati din cauza relelor
tratamente la care sunt supusi. Pe planul dezvoltarii fizice, se observa retard de crestere legat de
neglijare si, mai ales, impactul vatamarilor in cazul copiilor maltratati fizic.
Dezvoltarea limbajului depinde de interactiunea permanenta ce se stabileste intre copil si
adultii care-l inconjoara. Daca acestia, prin lipsa de educatie, de timp (acordat copilului) sau din
alte motive, restrang stimularea verbala si schimburile vorbite cu copilul, acesta va fi lipsit de
elemente fonice si afective ce-i permit sa-si construiasca si sa-si imbogateasca limbajul. Astfel de
situatii se observa in unele familii dezorganizate sau cu certuri intrafamiliale
Deci, o alta consecinta a violentei in familie este intarzierea dezvoltarii limbajului si
dificultati de limbaj.
Consecinte emotionale ale violentei asupra copiilor
In atmosfera de violenta, copilul poate prezenta probleme emotionale si mintale:
anxietate, culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, neincredere in sine, depresie. De
asemenea, el poate prezenta probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile
celorlalti, insomnii, comportament defensiv, minciuna. Cercetarile arata ca trauma copiilor care
cresc intr-o atmosfera de violenta, chiar daca nu ei sunt victimele directe, este mai intensa, cu
consecinte mai profunde si mai de durata decat in cazul copiilor care sunt victime directe ale
abuzurilor si neglijarii din partea parintilor.
Intr-o familie bantuita de violenta, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de
baza (nevoia de siguranta, de viata ordonata, de dragoste) sunt profund neglijate. Functiile
parentale nu mai pot fi indeplinite.
In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor; de
fapt, ramane intr-o singuratate umpluta doar de tipetele celor din jur. Expunerea la evenimente
traumatizante presupune trairea unor stari afective de tipul "frica intensa, sentimentele de
neajutorare, pierderea controlului si amenintarea cu anihilarea", cu repercusiuni grave asupra
personalitatii individului. Trairea acestor stari afective provoaca tulburari psihologice, astfel
incat individul dezvolta reactii dezadaptative la stimuli obisnuiti, neutri care, in conditii de
repetare, se transforma in simptoame posttraumatice
Trairea unor evenimente traumatizante provoaca tulburari ale proceselor neuro-biologice,
aparitia unor reactii conditionate de stimuli si situatii care amintesc de evenimentul traumatic,
perturbarea schemelor cognitive si a capacitatii de adaptare a persoanei. Avand in vedere faptul
ca o astfel de experienta negativa invadeaza identitatea si demnitatea individului, el poate
dezvolta sentimente de vinovatie si frica, alterarea stimei de sine, culpabilizare si expectante
reduse privind viitorul. Persoanele afectate devin rigide si inadaptabile, incapabile de a functiona
pe plan personal, interpersonal, social si profesional. Adeseori, astfel de persoane au probleme de
reglare a afectelor, dificultati de autocontrol al agresivitatii, furiei, comportamente impulsive si
autodistructive.
Foarte important de mentionat este faptul ca apar modificari ale relationarii cu ceilalti, in
sensul ca sunt incapabili de a acorda incredere si de a mentine relatii cu alte persoane. Tendinta
de a fi revictimizat si de a victimiza pe altii este adesea mentionata, iar sentimentul neajutorarii si
pierderea credintelor si convingerilor avute pana la un moment dat sunt alte consecinte grave
O importanta cale de dezvoltare a imaginii de sine a copilului o reprezinta perceptia  lui
despre parinti. Copilul care se simte iubit si acceptat are o baza buna pentru a-si construi o buna
imagine si stima de sine. Parintii abuzanti ii comunica de timpuriu copilului faptul ca nu este
destul de bun, ca nu este dorit si ca el este responsabil pentru tot ce se intampla rau in familie. El
traieste cu ideea ca este bun si valorizat doar atunci cand indeplineste asteptarile parintilor. Simte
ca nimeni nu se ocupa de el. El va dezvolta de-a lungul timpului o imagine de sine distorsionata
si negativa si o scazuta stima de sine . Acest copil are o lume interioara umpluta de sentimente si
ganduri negative despre sine si despre lume.
Exprimarea emotiilor este, de asemenea, influentata de existenta maltratarii. Copiii
maltratati exprima mai putine afecte pozitive decat ceilalti copii. Copiii neglijati manifesta, in
general, putina afectiune, in timp ce copiii abuzati fizic exprima multe afecte negative.
Consecintele actelor intentionate de violenta orientate impotriva unui copil nu se restrang,
asadar, numai la nivelul psihic, transformandu-se in leziuni greu de vindecat, care pot afecta
chiar structura creierului infantil.
Consecinte sociale ale violentei asupra copilului
Atmosfera familiala in care traiesc copiii le influenteaza hotarator evolutia. Astfel, un
climat familial lipsit de securitate emotionala va genera copilului o perceptie asemanatoare
asupra realitatii sociale. Aceasta va aparea drept instabila, periculoasa, greu de controlat, ceea ce-
l va determina pe subiect sa manifeste retinere si sa aiba dificultati de relationare, sa se simta
incapabil sa faca fata unui mediu pe care il percepe ca fiind ostil
Atat scoala, cat si familia pot creste sau diminua increderea in sine a copiilor,
creativitatea si dezvoltarea aptitudinilor, talentul sau pasiunile acestora. Personalitatea viitorului
adult este determinata, in mare masura, de modul in care parintii inteleg sa-l educe si sa-l
formeze.
Copiii invata neincetat de la parinti. Invata nu din vorbele cu care acestia incearca sa-i
educe, ci din comportamentul, sentimentele, atitudinea lor din viata de fiecare zi. Toate acestea
reprezinta pentru copii un model ce le va guverna intreaga existe Copiii sunt ca buretii. Absorb
tot ce fac parintii, tot ce spun. Invata in fiecare clipa de la ei, indiferent daca parintii sunt sau nu
constienti de asta. Dar, uneori ii invata sa vada mai curand ce este rau in lume decat ce este bun.
In atmosfera unui camin plin de violenta, nici mama si nici tatal nu mai pot sa se
preocupe de stimularea copilului pe planul cunoasterii si al experientelor sociale. Ei isi pierd in
ochii copilului autoritatea de care ar trebui sa se bucure ca parinti. In locul autoritatii parintesti se
instaleaza teroarea, care nu educa, nu formeaza si care poate frana dezvoltarea mentala si
afectiva a copilului.
Copilul va invata o singura regula: sa se fereasca cu orice pret de agresiuni. De asemenea,
va invata ca cel mai tare din punct de vedere fizic invinge, iar cel mai slab trebuie sa se supuna.
Copilul va intelege ca relatiile sociale se bazeaza pe raporturi de forta, de supunere a celui mai
slab de catre cel mai tare, iar mintea lui va fi tot mai mult preocupata de cautarea si gasirea
tertipurilor pentru a scapa din situatie. Copilul nu va avea ocazia sa cunoasca si sa deprinda
abilitatile si atitudinile necesare intr-o viata sociala normala: abilitatile de comunicare, toleranta,
afectiunea, negocierea si compromisul. Propriile relatii cu ceilalti, cu familia, cu colegii, le va
baza pe strategii care au ca scop dominarea agresiva sau fuga de situatie.
Odata invatat in copilarie, acest model de relationare capata pentru copil forta unui tipar
care se aplica tuturor relatiilor sociale in care va intra ca adult.
Copiii expusi la violenta conjugala prezinta dificultati de invatare care duc, de asemenea,
la probleme scolare. Aceste dificultati sunt legate de ciclul de violenta la care sunt martori
(tensiune, agresiune, remisiune, reconciliere) si de climatul de teroare in care traiesc.