Testul CASA- COPAC- PERSOANA Aduce informatii legate de stadiu de integrare al

personalitatii, maturitate si eficacitate. Ordinea aceasta este aleasa pentru ca este vazuta ca
o dificultate psihologica graduala, desenul copacului si al persoanei parand sa aduca cele mai
multe raspunsuri personale.
CASA Desenul casei tinde sa solicite informatii privind casa examinatului si dinamicilor
interpersonale experimentate in interiorul familiei.Casa reprezinta locul unde afectiunea si
securitatea sunt puternice. Din aceasta perspectiva, desenarea unui cos ce scoate fum este
adesea inrudit cu sentimente de caldura si afectiune.Orice interpretare specifica trebuie sa
fie facuta doar in contextul combinarii tuturor factorilor H – T – P (sau C- C- P), combinat cu
date din istoria clinica, probleme prezente si alte date din evaluare.
GHID DE INTERPRETARE
1. Amanunte
a) Fundamental (desenul normal)
Minim o usa, o fereastra, un zid, un acoperis, un cos.
b) Irelevant (ex. Tufisuri, arbusti, flori, carare)
Nevoia de mediu structurat mai complet este uneori asociata cu sentimente de
insecuritate sau nevoia de a exercita controlul in contactul interpersonal.
2. Hornul
Simbol al relatiilor de caldura intima si uneori este asociat cu semnificatia simbolului
falic.
a) Absenta hornului
Lipsa caldurii psihologice sau conflicte cu figuri adulte semnificative.
b) Excesiv de mare
Supraaccentuare a intereselor sexuale si/ sau posibile tendinte exhibitioniste.
c) Fumul intens (abundent)
Tensiune interioara
3. Usa
a) Deasupra liniei de baza, fara treptele scarii
Inaccesibilitate interpersonala.
b) Absenta usii
Dificultate extrema in a permite accesibilitatea altora (foarte inchis in sine)
 c) Deschisa
Nevoie puternica de a primi caldura de la mediul extern
d) Foarte mare
Dependenta exagerata de altii.
e) Cu incuietoare sau balamale
Defensivitate
4. Gard in jurul casei
Nevoie de protectie emotionala
5. Jghiaburi
Suspiciozitate
6. Desenarea la baza hartiei
Insecuritate in casa de origine sau intimitate
7. Perspectiva, fata de dedesubt (baza casei)
Fie respingerea casei, fie sentimentul ca nu poate atinge o anume dorinta a situatiei de
(din) acasa.
8. Perspectiva, de deasupra
Respingerea situatiei casei.
9. Acoperisul
a) Unidimensional (o singura linie ce uneste 2 pereti)
Neimaginativ sau blocat emotional
b) Excesiv de mare
Cautarea satisfactiei in fantezie.
10. Jaluzele
a) Inchise
Defensivitate extrema sau inchidere (interiorizare)
b) Deschise
Abilitate de a se adapta in relatiile interpersonale (de a face adaptari senzitive
interpersonale)
 11.Zidul (adecvarea la)
Direct asociat la stadiul de putere al ego-ului
12.Fereastra
a) Absenta
Ostilitate sau inchidere in sine
b) Prezenta la baza, absenta la etaj
Prapastie intre realitate si fantezie
c) Cu perdea
Rezerva, control
d) Simpla (goala)
Comportamentul este mai mult direct si necioplit
COPACUL
Desenul copacului ar fi asociat cu rolul in viata al persoanei sau cu capacitatile sale de a
obtine rasplata de la mediu.Copacul pare sa reflecte sentimentele inconstiente fata de sine
(pozitive sau negative), nivel de baza primitiv.
GHID DE EVALUARE
1. Copac excesiv de mare.
Tendinte agresive.
2. Copac mititel
Sentimente de insignifianta, inferioritate.
3. Copac compus clar din 2 linii pentru trunchi si un cerc pentru coroana.
Impulsiv, variabil
4. Accentuare exagerata a coroanei
Analitic, inhibat emotional
5. Accentuare exagerata a trunchiului
Imaturitate emotionala
6. Linii slabe (subtiri)
Sentimente de inadecvare, indecizie.
 7. Accentuare exagerata a radacinilor
Raspunsuri emotionale superficiale, argumente limitate (limited)
8. Cicatrici, noduri, crengi rupte, scorburi
Asociate cu o trauma (ex. Accident, boala, viol)
9. Fara linie de baza
Vulnerabil la stres
10.Linie de baza prezenta, fara radacini
Emotii reprimate
11.Umbra, intuneric excesiv
Defensivitate ostila sau comportamente agresive
12.Linii fine, sparte
Anxietate deschisa
13.Scorburi
Simbolism sexual
a) Mic sau de forma unui diamant- legat de vagin
b) Mic si simplu- experienta sexuala initiala sau viol
c) Accentuarea conturului- socul unei ciocniri importante
d) Cerc (inel) interior- experienta in trecut si „vindecata”
e) Innegrita – rusine asociata cu experienta
f) Mare – preocupare legata de procreatie
g) Animal mic inauntru – ambivalenta inconjurand legaturile din copilarie
(poate: ce-si are inceputul in copilarie)
PERSOANA
Desenul persoanei pare sa stimuleze sentimentele constiente privind imaginea personala si
conceptul de sine atat fizic cat si psihologic. Poate de asemenea starnii emotii legate de
relatiile interpersonale si tinde sa smulga sentimente despre sinele ideal.GHID DE
INTERPRETARE
1. Bratele Utilizate pentru a schimba sau controla mediul inconjurator
a) Indoite deasupra pieptului- ostil si suspicios
 b) Ascunse la spate – dificultate de a controla mania, aversitate
interpersonala
c) Omise – inadecvare, neajutorare
2. Picioarele Stadiul mobilitatii interpersonale
a) Lungi – dorinta de securitate sau virilitate (stradanie)
b) Mici – dependenta, sentimente necioplite
c) Omise – lipsa de independenta
3. Degete
a) Lungi si ascutite – agresivitate, ostilitate
b) Inchise prin cercuri sau o singura dimensiune – dorinta de a suprima
impulsul agresiv
4. Capul
a) Mare – preocupari cu fantezia, focalizare pe lumea mentala
b) Mic – obsesiv compulsiv, inadecvare intelectuala
c) Privirea in spate- tendinte paranoide sau schizoide
5. Labele picioarelor
a) Absente – posibila anxietate de castrare
b) Diferenta de marime – sentimente mixte privind independenta
c) Mari – stradania spre autonomie
d) Mici – imobilitate emotiona
6. Gura
a) Supra accentuata – imaturitate, agresivitate orala
b) Foarte mare – erotism oral
7. Umerii
a) Inegali – instabilitate emotionala
b) Mari - preocupari legate de nevoia de putere
c) Ridicati – supradefensiv, ostilitate fata de altii
Testul persoanei

Cerința de a desena o persoană va fi îndeplinită în concordanţă cu dinamica bazală, tipică şi unică

a personalităţii individului, relevând date esenţiale despre el însuşi prin abordarea de către el a
sarcinii de a face desenul unei persoane.Se presupune că în desenul unei persoane vor fi prezente
– într-o anumită măsură – atât imaginea sa despre sine, cât şi cea despre sinele ideal. El va putea,
desigur, să prezinte o persoană semnificativă pentru el: părinte, rudă, soţ, profesor, etc.

Un pas iniţial în interpretare este de a descrie pur şi simplu figurile desenate. Sunttinere sau
bătrâne? Active sau inactive? Flexibile sau rigide? Frumoase sau urâte? Masive sau mici? Vesele
sau triste? Formale sau obişnuite? Musculoase sau slabe şi atrofiate? Agresive şi dominante sau
pasive? Multe asemenea probleme pot fi ridicate şi pot sugera diferite ipoteze interpretative privind
subiectul care a desenat asemenea figuri.

După această fază iniţială a examinării, ar trebui să se concentreze atenția asupra celor
patru zone majore ale desenelor:
1.Capul – sediul concepţiei despre Sine şi al Eului. Se relaţionează perceptiv cu lumea exterioară.
Ochii şi urechile primesc stimuli sau date extrapersonale . Gura serveşte pentru încorporarea unor
lucruri (adică dependenţa orală) şi ca o ieşire a agresivităţii , prieteniei şi a unor emoţii. În zona
capului se manifestă aspiraţii şi frustraţii intelectuale . Aici este, deasemeni, acceptată, respinsă sau
ignorată dragostea. Astfel este acceptată sau respinsă lumea altor fiinţe umane sau se ia o altă
aitudine în raport cu ea. Aspiraţii de strălucire pot fi relevate în detalierea facială. Dispreţul, ura sau
agresivitatea profundă pot fi văzute în ochi întunecoşi, sfredelitori. Hipersensibilitate sau chiar
suspiciune pot fi remarcate într-o detaliere neobişnuită a urechii. Capul poate să-i furnizeze
examinatorului înţelegerea cea mai validă asupra interacţiunii subiectului cu alţii,cât şi asupra
imaginii de sine.
2.Mâinile, braţele, umerii şi pieptul – Ele se combină pentru aforma o unitate funcţională
capabilă să execute comenzile corticale sau impulsurile corporale. Pot fi observate mărimea, forma,
puterea, gradul de extindere spre exterior, gradul de agresivitate şi semnele conflictuale.
Desenează subiectul figurile căutând ajutor? Caută el să se manifeste agresiv? Se ia el “latrântă”
cu lumea? Smulge el orice poate de la alţii? Se retrage faţă de ceilalţi şi faţă de lume pentru a
seinterioriza? Este capabil din punct de vedere fizic sau slab şi inadecvat? Cum este puterea fizică
afigurilor faţă de puterea fizică a subiectului?
3.Torsul (trunchiul)– Acesta indică trăsături de putere similare cu cele ale braţelor, umerilor şi
pieptului. Aici, îmbrăcămintea acoperă corpul şi este importantă simbolic ca“faţadă” sau
“frontispiciu”, partea pe care subiectul o prezintă lumii. Aici este văzută sublinierea liniei mediene la
persoanele dependente sau la cele preocupate de dificultăţi somatice. Indicatori ai constrângerii şi
controlului sunt cravatele, cordoanele, bijuteriile care caută să taie (să reteze)impulsurile aociate în
mod simbolic cu torsul.
4.Picioarele şi labele picioarelor – Aici sunt indicate autonomia, auto-mişcarea, auto-direcţia şi
echilibrul. Cineva care desenează picioare lungi arată tendinţe de autonomie. O figură echilibrată
sau care se clatină arată stabilitate, respectiv instabilitate emoţională. Stabilitatea sau instabilitatea
pot fi relevate prin simetrie sau asimetrie. La figurile bărbăteşti, picioarele sunt indicatorul
masculinităţii sau al dubiilor în ceea ce priveşte masculinitatea; la figurilefeminine picioarele indică
preocupări sexuale.
Scopul este de a identifica zonele de conflict, exagerare, omisiune şi distorsiune. Care părţi ale
corpului sunt scoase în evidenţă în mod special prin haşurare, mărire sau negarea realizată prin
omisiune? Unde a făcut subiectul ştersături? Ce linii sunt accentuate? Ce linii sunt slabe?
Interacţiunea celor patru zone corporale este esenţială. Discrepanţele de interpretare între diferitele
zone trebuie să fie rezolvate. În acest moment examinatorul ia în considerare mediul subiectului,
structura lui familială, nemulţumirile principale, descrierea figurilor şi comentariile spontane.
Testul familiei

Testul desenării familiei implică interpretări ale tuturor figurilor desenate dar şi a amplasamentului
acestora, a relaţiei dintre erou, părinţi şi fraţi.

Testul desenului familiei a fost publicat de Louis Corman, subdenumirea „Testul desenului familiei
în practica medico-pedagogică”,cu 103 figuri în 1967.

Analiza se realizează în plan formal şi în cel de conţinut. Elementele formale ale desenului sunt
împărţite în două categorii:trăsături izolate şi structuri de ansamblu. Există astfel trei nivele ale
interpretării standardizate de Corman: nivelul grafic, nivelul structurilor formale şi nivelul
conţinutului. Analiza la nivel grafic se referă la: modul de desenare a liniilor, calitatea şi forţa
acestora şi la zona de plasare. Analiza structurilor formale include gradul de perfecţionare a
desenului, structura formală a grupului de personaje cu interacţiunea reciprocă dintre acestea
diferenţiind între tipul de personalitate rigid şi cel senzorial. Analiza la nivelul conţinutului introduce
ipoteza diferenţei dintre situaţia în care copilul, renunţând la imaginaţie şi fantezie, ne prezintă
propria sa familie prezentând în desen ordinea ierarhică a vârstelor şi importanţei şi situaţia când
intervenţia factorilor interiori subiectivi îl va conduce spre proiectarea în desen a dorinţelor. Se cere
în acest sens compararea între realitatea familiei copilului şi familia din desen, conform atitudinii
generate de nivelul controlului şi de prevalenţa principiului plăcerii vs. principiul realităţii. Diagnoza
poate exprima nivelul de maturitate afectivă şi al adaptării la real, modul de funcţionare al
mecanismelor de apărare în apărarea faţă de angoasă. Dintre comportamentele particulare cu
valoare diagnostică intervin:
1.valorizarea prin atenţie, care poate fi evidentă prin numărul de amănunte şi expresivitatea
personajului desenat, desenarea de la început, talia mai mare a figurii, detalii supra adăugate, rolul
privilegiat relevat prin anchetă, identificarea copilului cu respectivul personaj;

2.devalorizarea exprimată prin: talia mai mică a personajului, plasarea în planul ultim sau pe
marginea paginii, distanţarea de celelalte personaje sau mai jos, desenarea ei evident cu detalii
importante lipsă sau cu mult mai multe detalii, prin schimbarea vârstei sau estimări depreciative la
anchetă, schimbarea numelui real în situaţia când celorlalte personaje li s-a păstrat numele şi, în
anumite cazuri, prin identificare explicită. Un mod extrem de exprimare a devalorizării este bararea
sau tăierea personajului după ce a fost desenat;

3.deplasarea, care poate interveni prin schimbarea sexului, vârstei sau situaţiei personajelor
desenate (de exemplu, în cazul unei regresii, personajele pot fi reprezentate ca şi copiii foarte mici
sau bebeluși), sau sub forma unor personaje dubluri, respectiv personaje foarte asemănătoare ca
vârstă, sex, situaţie reprezentând o tendinţă a subiectului care nu se poate exprima direct. În unele
situaţii, personajul poate fi şi un animal, travestiul reprezentând un maxim de cenzură. În general,
când apar animale în desen, fenomenul de regresie este evident;

4.modul de exprimare a legăturilor afective prin distanţa sau apropierea dintre personaje;

5.analiza identificării şi a nivelului acesteia, conştient sau inconştient, precum şi a dinamicii

conflictuale a personajelor. Se pot explora prin desenul familiei conflictele fraternale infantile,
reacţiile agresive, reacţiile depresive, precum şi complexul oedipian.

Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul conştient, dar şi în cel al fantazării
pasive. Autorul insistă în acest sens asupra faptului că psihologia relaţiilor interpersonale nu poate fi
înţeleasă fără permanente referinţe la cadrul conceptual psihanalitic. În planul dezvoltării psihice,
testul poate studia maturizarea psihomotorie şi intelectuală, precum şi caracteristicile diferenţiale
dintre cele două sexe.
Testul arborelui

Ideea de a utiliza desenul arborelui ca instrument de diagnostic psihologic i-a aparţinut lui Emile
Jucker, Consilier de orientare profesională la Fägsvil, cantonul Zurich. Ulterior, un alt psiholog
elveţian Ch. Koch, publică un manual (1937) complet cu date statistice: „cercetări experimentale”,
un capitol special cu referire la dezvoltarea expresiei grafice la copil, tehnica de interpretare a
desenului şi un studiu istorico-cultural asupra simbolismului arborelui.

Tema arborelui solicită proiecţia unei lumi interioare, prin intermediul unor mişcări grafice pe care
voinţa conştientă nu le alterează;este proiectat grafic într-un spaţiu simbolic cu semnificaţii
arhetipale. Marginile foii capătă semnificaţiile unor limite şi sunt resimţite uneori ca obstacole sau
zone de sprijin.

Interpretare:
Pasul nr. 1: se analizează aşezarea în pagină: aşezarea normală este în centru (distanţă de 15%
de margini)
 privim axele + – se îndoaie foaia:
– partea stângă a paginii: – proiecţia unor aspecte care ţin de trecut, pasivitate, introversie,
dependenţă de afectivitatea maternă (depresie)
– partea dreaptă a paginii: – proiecţii care sunt legate de viitor, activism, extroversie, relaţia cu
autoritatea parentală (optimism)
– partea superioară: – suportă reprezentări care ţin de conştient, relaţia cu aspiraţiile, cerul,proiecţia
spirituală
– partea de jos: – inconştientul, relaţia cu originea, cu pământul, fiecare copac este înrădăcinat în
 pământ. (conceptul lui Young – inconştientul colectiv pentru că toţi copacii sunt înrădăcinaţi în
pământ)
 semnificaţia fiecărui cadran:
– partea stângă sus: zona de proiecţie a pasivităţii (zona spectatorului vieţii)
– partea dreaptă sus: zona confruntării active cu viaţa
– partea stângă jos : zona conflictelor legate de debut, regresie, fixaţii la stadii primitive ale existenţei
– partea dreaptă jos: zona pulsiunilor, zona nostalgiei pământului
 fiecare colţ este dominat de un semn:
– colţul din stânga sus: este simbolizat de aer, emergenţă spre afară
– colţul din dreapta sus: este simbolizat de foc, aspiraţie, ceva care se consumă
– colţul din stânga jos: apa – simbolul inconştientului
– colţul din dreapta jos: pământul – reprezentări legate de materie, de cădere, de infem.
Pasul nr. 2: se analizează calitatea desenului, adică mărimea desenului:
– un copac mic – o persoană care se vede neînsemnată, un eu slab, sentimente de depresie
– un copac mare – un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit deficit)
 Pasul nr. 3: se analizează perspectiva:
– copac schiţat – pentru că subiectul nu se implică, fie pt. că este plictisit, fie că este nesigur
pe el
– copac bine conturat + iarba + floricele + etc => nevoie de suport
 Pasul nr. 4: se analizează calitatea liniilor:
1. se dă subiectului creion şi gumă şi ne legăm de simbolistica zonei pe care subiectul o
şterge – linii putemice : – agresivitate (indivizi agresivi) – linii subţiri: – fragilitate, insecuritate
2. Subiecţii care desenează la modul impulsiv: – tendinţa de exteriorizare şi impulsivism
3. Liniile îngrijite : – autocontrol ridicat
4. Linii prea îngrijite : – rigiditate
Pasul nr. 5: se urmăreşte simetria:
– simetric: predomină logicul, raţionalul, controlul – perfect simetric: rigiditate, compulsivitate
(compulsivitate = oamenii nesiguri de un gest pe care l-au făcut – ex.: controlează dacă au
închis uşa de 7 ori), trecerea la act.
– nesimetric: prezintă tendinţa de exteriorizare necontrolată Omiterea unei anumite părţi a
desenului, nu este accidentală – subiectul refuză să se gândească la problema respectivă.
Ex.: – nu desenează coroana: – conflict în relaţiile sociale – nu desenează trunchiul: – nu
desenează eul
Pasul nr. 6: umbrirea:- anxietate legată de simbolistica zonei respective – înnegrirea –
agresivitate
Pasul nr. 7: sugestia pe care ne-o crează arborele: dacă este falnic sau caraghios
Pasul nr. 8: dacă pe trunchi este desenat un ciot sau o scorbură, înseamnă că în decursul
existenţei, a existat un eveniment care l-a marcat pe individ (un accident) – indicele lui
Wittgenstein ne spune la ce vârstă s-a produs tragedia respectivă. Se măsoară desenul în
mm. Calculăm vârsta în ani şi luni şi împărţim H (înălţimea întregului desen) la vârsta
– x indicele lui Wittgenstein.
– măsurăm în mm de jos la punctul unde apare ciotul =h (înălțimea până la care apare
ciotul) şi împărţim la x (indicele lui W.)
– h/x = vârsta traumatismului
Ex.: – subiectul are 40 ani – arborele are 120 mm – linia stg. este întreruptă la 12,9cm de la
baza => 12,9 / 3 = 4,3 ani

Puncte reper de interpretare a diferitor laturi ale personalităţii, preluate din cartea
„Testul Arborelui” de Denise de Castilla:
1. Introversiunea:
Arbore foarte mic; • Baza trunchiului închisă sau încercuită; • Situare în stânga paginii
( agăţare de trecut, teamă de a se implica în relaţiile cu ceilalţi, teamă de contact); • Absenţa
uneori a coroanei şi frunzişului; • Înnegriri ( anxietate) ; • Coroana complet închisă; • Arborele
crescut din ghiveci; • Ramuri schiţate dintr-o singură linie.
2. Extraversiunea: • Arbore mare; • Frunziş des; • Marginile frunzişului sunt fine, adeseori
rotunjite, cu deschideri; • Obiecte diverse desenate în frunziş sau în jurul arborelui ( nevoie de
schimbare şi de contact)
3. Imaturitatea: • Baza foii este luată că bază a arborelui; • Forme repetitive; • Neîndemânare
grafica; • Trunchi sudat – trunchi S ( care intră în frunziş, după Koch); • Ramuri desenate
dintr-o singură linie Toate aceste caracteristici pot indica o lipsă de maturitate afectivă şi,
eventual, o inhibare a dezvoltării intelectuale.
4. Debilitate: • Forme sărace şi infantile; • Linii frustre şi neregulate; • Stereotipii ( exagerării ale
regularităţii); • Absenţa liniei solului; • Ramuri trasate dintr-o singură linie; • Trunchi conic; •
Trunchi separat de frunziş printr-o linie.
5. Anxietate – angoasă: • Înnegrire a liniei solului, rădăcinilor, trunchiului, ramurilor, frunzişului; •
Presiune susţinută sau spasmodică; • Arbore mic; • Arbore situat în stânga paginii; • Linii
trasate discontinuu; • Arbore foarte stufos; • Ramuri lipsite de frunze.
6. Nervozitate: • Liniile desenate se întrepătrund, se întretaie şi se amestecă în frunziş; •
Frunzişul este neregulat, cu linii confuze; • Înnegriri; • Linii ascuţite ( releva în egală măsură
agresivitatea); • Baza trunchiului este barata şi înnegrită; • Apăsare insistentă şi spasmodica;
• Linii necontrolate ( control emotiv deficitar); • Linii retuşate, în zigzag.
7. Tendinţa depresivă: • Frunziş căzut ( tip salcie plângătoare); • Trunchi discontinuu, linii
spasmodice; • Arborele este mic, cu ramuri fără frunze, trasate din linii unice; • Porţiuni
înnegrite ( semn de angoasa); • Sisteme de linii trasate în direcţii opuse în frunziş; • Semne
de nervozitate ( linii discontinue, retuşate…); • Linii uşor trasate ( lipsa de sprijin).
8. Impulsivitatea: • Ramuri în formă de tub; • Linii aruncate, lansate; • Înnegriri; • Linii
spasmodice; • Linii trasate în direcţii opuse.
9. Agresivitatea: • Unghiuri ascuţite; • Înnegriri; • Linii frânte sau unghiulare; • Săgeţi îndreptate
înspre trunchi ( autoagresivitate), sau înspre interior; • Rădăcini nuanţate şi multiple; • Trunchi
rugos, înnegrit sau „zebra”; • Ramuri sau frunze ascuţite; • Ramuri tubulare; • Frunze de ilex.
10. Probleme sexuale: • Rădăcini importante, ascuţite, răsucite, cu linii frânte; • Linia solului
haşurata sau în unghi; • Înnegriri la baza arborelui; • Baza arborelui acoperită de tufe şi
ierburi; • Ramuri tubulare ( impulsivitate); • Ramuri încrucişate ( ambivalenta); • Arbore
crescut în ghiveci;
11. Nevroze şi psihoze: • Arbore mic sau foarte mare ( sentiment de inferioritate sau exaltare
imaginativa); • Înnegriri ( anxietate, angoasa); • Frunziş imens şi apăsător ( control imaginativ
deficitar); • Îngustare a trunchiului ( blocaj al încărcăturii afective); • Rădăcini mari şi
îndreptate în jos ( probleme sexuale); • Trunchi împărţit în două ( divizare a personalităţii); •
Ramuri fără frunze ( lipsa de contact şi schimburi cu altcineva); • Crestături în partea stângă a
trunchiului ( traumatism în trecut); • Coroană diformă şi neregulat desenată ( lipsa unei
înlănţuiri logice a ideilor); • Forma infantilă (regresie); • Ramuri frontale ( probleme
psihologice); • Apăsare spasmodica în trasarea liniilor ( agresivitate); • Repetarea unor motive
diferite: cercuri, etc. ( tendinţa obsesionala, perseveraţie); • Încrucişarea ramurilor
( ambivalenţă); • Linii retuşate ( anxietate); • Coroana căzută (tendinţa depresivă); • Forme
inautentice ( rupere de realitate).
12. Alcoolismul: • Linii tremurate; • Linii fine şi fără suport, discontinue câteodată; • Mici semne
repetate, înnegriri, forme rotunde în coroană ( tendinţa de perseveraţie); • Coroana căzută
( semn al depresiei); • Lărgiri şi îngustări ale trunchiului ( blocarea încărcăturii afective); •
Ramuri întrepătrunse în coroană ( contradicţie intimă); • Arbore crescut din ghiveci
( sentiment de închidere în problemele personale).