GRAMATICA

 MORFOLOGIE (studiaza cuvantul)

 SINTAXA (studiaza propozitia, fraza)

MORFOLOGIE
PARTI DE VORBIRE
a. FLEXIBILE:
1. substantivul, 
2. verbul
3. adjectivul, 
4. numeralul, 
5. pronumele 
6. articolul 

b. NEFLEXIBILE
1.adverbul, 
2. interjecția, 
3. prepoziția, 
4. conjuncția.

SINTAXA

1. SINTAXA PROPOZITIEI

PĂRȚI DE PROPOZIȚIE: 1.subiectul, 

2. predicatul, 
3. atributul, 
4. complementul.
+ elementul predicativ suplimentar și apoziția.

2. SINTAXA FRAZEI Propozitii regente

Propozitii subordonate: subiective, predicative, atributive,
completive ( directe, indirecte, de agent), circumstanțiale (de loc, de timp, de mod, de cauză, de
scop, condiționale, concesive, consecutive, instrumentale, sociative, de
relație, opoziționale, cumulative, de excepție) și predicativă suplimentară.
 SINTAXA PROPOZITIEI

1. SUBIECTUL

Subiectul răspunde la întrebările: cine? ce?

exprimate  simplu,  
multiplu
dezvoltat

neexprimate inclus, 
subînțeles,
nedeterminat 
impersonal

2. PREDICAT
 verbale
 nominale

Întrebări pentru predicatul verbal: ce face? ce se spune despre?

! Verbul a fi este verb predicativ și formează predicat verbal atunci când este sinonim cu a se
găsi, a se afla, a exista, a avea loc, a proveni, a se întâmpla, a se împlini, a costa, a merge, a
hoinări, a călători, a dura și este la un mod personal.

Predicatul nominal răspunde la întrebările: cum este? ce este? cine este?

Verbul copulative + nume predicativ

Verbul copulativ cel mai des folosit în construcția unui predicat nominal este a fi.
verbe copulative: a se afla, a se găsi, a însemna, a constitui, a reprezenta, a întruchipa, a
se arăta, a rămâne, a părea, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a se preface (în), a se
transforma (în).
Atributul
Atributul răspunde la care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)?
întrebările: câți (câte)? al câtelea? a câta?

 atributul substantival
 atribut adjectival, 
 atribut pronominal, 
 atribut numeral, 
 atribut verbal, 
 atribut adverbial, 
 atribut interjecțional

Complementul

Complementul răspunde la pe cine? ce?

întrebările: cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce?
pentru cine? cu cine? cu ce?
de cine? de ce?
unde? de unde? pe unde? pâna unde? încotro?
când? de când? până când? cât timp?
cum? în ce fel? cât?
din ce cauză? din ce pricină?
în ce scop? cu ce scop?

 circumstanțiale de loc, unde? de unde? pe unde? până unde?

încotro?
de timp, când? de când? până când? cât timp?
de mod, cum? în ce fel? cât?
de cauză, din ce cauză? din ce pricină?
de scop, în ce scop? cu ce scop?
condiționale, cu ce condiție?
concesive
consecutive.
 necircumstanțiale 1.directe, (pe cine? Ce? )

2.indirecte (cui? despre cine? despre ce? la cine? la

ce? pentru cine? cu cine? cu ce? de cine? de ce? asupra
cui? contra cui? împotriva cui?)
3.de agent (de cine? de către cine?)