Scale de Evaluare Psihiatrica

SCALE DE EVALUARE PSIHIATRICA
SCALE DIAGNOSTICE
1. Interviul diagnostic compozit international (CIDI – Composite International Diagnostic

Interview):
 Este un instrument epidemiologic international si cross-cultural;
 Culege informatii diagnostice conform ICD-10 si DSM-IV-TR;
 Este utilizat pentru diagnosticarea afectiunilor psihiatrice;
 Durata de administrare: 60-90 de minute;
 Administrat de evaluator specializat;
 Validitate si fidelitate bune.
2. Inventarul de interviu diagnostic (DIS – Diagnostic Interview Schedule):

 Utilizat de non-clinicieni in studii epidemiologice extinse;
 Culege informatii diagnostice conform DSM-IV-TR si altor criterii (Feighert, RDC);
 Administrat de evaluator specializat;
 Durata: 90-120 de minute;
 Fidelitate si validitate bune.
3. Examinarea starii prezente (PSE – Present State Examination):

 Instrument diagnostic pentru studiile internationale;
 Folosit pentru diagnosticarea majoritatii tulburarilor psihiatrice la adulti;
 Administrata de o persoana calificata;
 Este un interiviu semistructurat care pune accentul pe semnele si simptomele prezente
la momentul examinarii si pe simptomele care au fost prezente in luna anterioara;
 Disponibil in mai multe limbi;
 Contine 140 de itemi din urmatoarele arii de investigare:
o Ingrijorare in legatura cu starea de sanatate;
o Tensiune;
o Anxietate autonoma;
o Gandire;
o Dispozitie depresiva;
o Sociabilitate;
o Apetit;
o Libido;
o Somn;
o Inhibitie;
o Iritabilitate;
o Dispozitie expansiva;
o Limbaj;
o Obsesii;
o Depersonalizare;
o Tulburari de perceptie;
o Difuziunea gandirii;
o Halucinatii;
o Idei delirante;
o Senzorium;
1
o Insight;
o Abuz de droguri;
o Afectivitate;
o Dispozitie;
 Are o fidelitate excelenta si o validitate buna;
 Informatiile pot fi organizate cu ajutorul unui software numit CATEGO.
4. Inventarele pentru evaluare clinica in neuropsihiatrie (SCAN – Schedules for Clinical

Assessment in Neuropsychiatry) – OMS si National Institute of Mental Health (NIMH):
 Evalueaza starea prezenta a pacientului, episodul curent sau un alt episod prezent de-a
lungul vietii;
 Contine o lista de verificare (Item Group Checklist) care colecteaza informatii din alte
surse;
 Datele obtinute pot fi analizate cu ajutorului unui software numit CATEGO-5;
 Coeficientul de corelatie intraclasa este de 0,67;
 Fidelitatea globala este de 0,60;
 Este admnistrat de psihiatri sau psihologi;
 Durata administrarii: 90-120 de minute.
5. Interviul clinic structurat pentru tulburarile de pe axa I a DSM-IV (SCID-I):

 Inaintea abordarii modulelor chestionarului, clinicianul se informeaza asupra
problemei principale, pentru a sti ce modul sa aleaga;
 Module:
o Manie;
o Psihoze;
o Depresie;
o Abuz de substante;
o Tulburari de anxietate;
o Tulburare de stres post-traumatica;
o Tulburari de somatizare;
o Tulburari alimentare;
o Tulburare de adaptare;
 Este unul dintre cele mai utilizate instrumente diagnostice in cercetarea psihiatrica;
 Util si in examinarea medico-legala;
 Este administrat de un clinician cu experienta;
 Durata de administrare: 1-3 ore;
 Fidelitate legata de evaluatori buna;
 Fidelitate test-retest de 0,60.
6. Interviul clinic structurat pentru tulburarile de personalitate de pe axa II a DSM-IV

(SCID-II):
 Include toate cele 10 tulburari de personalitate din DSM-IV-TR plus 2 anexe
(personalitatea pasiv-agresiva si personalitatea depresiva):
 Chestionar de autoevaluare cu 119 itemi. Fiecare corespunde unui criteriu specific
tulburarilor de personalitate;
 Chestionarul cuprinde intrebari cu raspuns “Da” sau “Nu”. Pentru fiecare raspuns
afirmativ pacientul trebuie sa furnizeze exemple din viata personala;
 Completarea chestionarului dureaza aproximativ 20 de minute;
2
 Se elimina raspunsurile negative;
 Se trece, mai tarziu, la interviul clinic, in care raspunsurile afirmative sunt detaliate si
reevaluate;
 Este administrat de clinicieni cu studii doctorale instruiti pentru aceasta forma de
testare;
 Este util in cercetarea medicala, dar si in examinarea medico-legala;
 Validitate dificil de determinat;
 Concordanta cu rezultatele evaluarii clinice este modesta.
7. Inventarul multifazic de personalitate Minnesota (MMPI-2, 1990):

 Varsta minima de aplicare: 16 ani;
 Interpretarea se face separat pentru cele doua sexe (exista seturi de norme diferite);
 Raspunsuri: adevarat, fals, nu stiu;
 Raspunsurile sunt apreciate in functie de 4 scale de validare si 9 scale clinice;
 Scalele de validare:
o Scala “?”:
 Numarul de itemi la care subiectul a raspuns “Nu stiu”;
 Daca scorul este ridicat = incapacitate decizionala (depresie, obsesiv-
compulsiv);
 Daca scorul este foarte ridicat = invalidarea testului;
o Scala “L” (Lie):
 15 itemi care masoara tendinta de falsificare, dorinta de a se pune intr-o
lumina favorabila;
 Scor ridicat = psihopati, tendinte paranoide sau isterice;
 Scor foarte ridicat = nu invalideaza testul, dar arata o subestimare a
notelor psihopatologice;
o Scala “F” (Frequency):
 24 de itemi care masoara tendinta de a raspunde conventional;
 Scor ridicat = raspuns la intamplare, simptomatologie importanta;
 Scor mic = pertinenta raspunsurilor;
o Scala “α” (corectie):
 Masoara dorinta subiectului de a normaliza defensiv profilul;
 Scor ridicat = tendinta de a-si prezenta o imagine cat mai normala, fara
simptome sau probleme;
 Scor mic = tendinta de exagerarea a simptomelor sau problemelor;
 Scalele clinice:
o Scala Hs (hipocondrie):
 Masoara preocpuarile legate de sanatate;
 Scor ridicat = acuze somatice fara suport organic (imaturitate psihica,
neincredere in medic, relatie terapeutica proasta);
 Scor mic = persoane cu o boala reala;
o Scala D (depresie):
 Masoara simptomatologia depresiva;
 Scor ridicat = depresie clinica;
 Scor moderat = stil de viata caracterizat prin moral saczut si lipsa de
implicare;
o Scala Hy (isterie):
3
 Masoara comportamentele isterice/conversive: naivitate, teatralism,
nevoia de a atrage atentia, reactii emotionale necontrolate;
 Scor ridicat = tendinta la simptome conversive;
o Scala Pd (deviatie psihopata):
 Masoara tendinta la comportamente antisociale: absenta satisfactiei in
viata, probleme sexuale, probleme familiale, probleme legale;
 Scor ridicat = comportament antisocial, chiar criminal;
 Scor moderat = exprimarea revoltei in moduri acceptabile social;
 Scor mic = acceptarea autoritatii;
o Scala Mf (masculinitate-feminitate):
 Masoara componenta de sex opus prezenta la fiecare individ;
 La barbati:
 Scor ridicat = trasaturi feminine de caracter, homosexualitate
latenta;
 Scor mic = trasaturi masculine accentuate;
 La femei:
 Scor ridicat = trasaturi masculine de caracter;
 Scor mic = accentuarea trasaturilor feminine;
o Scala Pa (paranoia):
 Masoara tendinte paranoide (suspiciune, neincredere, interpretativitate,
rigiditate, moralitate excesiva afisata);
 Scor ridicat = pacient psihotic;
o Scala Pt (psihastenia):
 Masoara tendintele obsesiv-compulsive, anxietatea;
 Scor ridicat = trasaturi obsesivo-compulsive, frici, fobii, dificultati de
concentrare;
o Scala Sc (schizofrenie):
 Masoara pezenta unor simptome ca: idei bizare, experiente ciudate,
retragere sociala;
 Scor extrem de mare = psihoza;
 Scor foarte mare = indivizi retrasi, inaccesibili emotional, care evita
situatiile noi, nu-si exprima emotiile, reactioneaza la stres prin reverii
excesive, au preocupari sexuale si sunt excentrici in comportament;
 Scor mare = indivizi cu stil de viata neconventional, introvertiti,
distanti in relatiile sociale;
o Scala Ma (hipomanie):
 Masoara prezenta unor tendinte hipomaniacale, narcisiste;
 Scor ridicat = tumult ideativ, hiperactivitate, agitatie, nonconformism,
iritabilitate, expansivitate, inconstanta a intereselor, toleranta scazuta la
frustrare;
o Scala Si (introversiune sociala):
 Nu este o scala clinica;
 Nu a fost validata pe bolnavi, ci pe studenti cu un numar mare de
activitati extrascolare si de grup, comparativ cu studenti mai retrasi si
mai putin participativi;
 Masoara tendinta de a evita contactele sociale;
 Scor ridicat = temperament introvertit, persoana rezervata, sensibila la
ceea ce cred altii despre ea, supracontrolata, care are tendinta de a se
invinovati cu usurinta;
4
 Scor mic = temperament extravertit, persoana vorbareata, sociabila,
care simte nevoia de a fi in compania altora, impulsiva, manipulatoare,
oportunista;
 Cu cat apar mai multe scoruri ridicate, cu atat sunt mai multe sanse ca subiectul sa
prezinte o tuburare serioasa;
 Trasaturile sau simptomatologia acestuia se contureaza si se nuanteaza nu numai prin
analiza separata a scalelor, ci si prin corelatii intre ele:
o Pd↑ + Pa↑ = cumul de ostilitate, revendicativitate, atitudine rebela, antisociala;
o Pd↑ + Ma↑ = imaturitate, toleranta scazuta la frustrare, impulsivitate,
comportament antisocial;
o D↑ + Hs↑ + Pt↑ = apatic, fara simtul raspunderii, lamentativ, demoralizat, cu
tendinte spre nevroza, anxietate, depresie;
o D↑ + Hs↑ + Hy↑ + Pt↑ = alcoolism cronic;
 MMPI-2 este considerat cel mai valoros si raspandit inventar de personalitate;
 Investigheaza cele mai variate aspecte ale personalitatii, de la starea fizica, la cea
psihica, de la directionari motivationale la atitudini etico-morale;
 Realizeaza o evaluare completa si relativ corecta a profilului personalitatii;
 Diferentiaza cazurile normale de cele patologice;
 Desi denumirea scalelor aminteste de sindroame psihiatrice, ele vizeaza trasaturi de
personalitate;
 Avantaje:
o Reevalueaza trasaturi normale sau patologice de personalitate;
o Releva potentialitati si tendinte patologice;
 Dezavantaje:
o Depinde de veridicitatea raspunsurilor;
o Vizeaza patologii precise, care uneori sunt scoase din context;
o Este un monolog si nu un dialog, in care clinicianul sa poata evalua atitudinea
persoanei si ansamblul personalitatii.
SCALE UTILIZATE PENTRU EVALUAREA PSIHOZELOR
1. BPRS (Brief Psychiatric Rating Scale – Overall & Gotham, 1962):

 Administrata de catre clinician;
 Este o scala de observatie semistructurata;
 Este folosita pentru:
o Masurarea simptomelor psihotice si non-psihotice la pacientii cu afectiuni
psihiatrice grave (schizofrenie si tulburari din spectrul schizofreniei);
o Monitorizarea raspunsului la tratament;
 Versiuni BPRS de 18 sau 24 de itemi, BPRS-C (copii), BPRS-NM (asistenti
medicali);
 O parte dintre itemi se raporteaza la momentul prezent al evaluarii, iar restul acopera
ultimele 3 zile (observarea pacientului internat de catre clinician sau informatii de la
apartinatori);
 BPRS de 18 itemi:
o Dezorientare;
o Continut neobisnuit al gandirii;
o Dezorganizare conceptuala;
5
o Preocupari somatice;
o Suspiciozitate;
o Grandoare;
o Sentimente de vinovatie;
o Excitatie;
o Anxietate;
o Tensiune;
o Ostilitate;
o Tocire afectiva;
o Retragere sociala;
o Necooperare;
o Inhibitie motorie;
o Posturi si manierisme;
o Comportament halucinator;
 Scoring: scala de la 1 (absenta simptomului) la 7 (severitate extrema a simptomului);
 Are fidelitate buna;
 Avantaje:
o Dimensiuni reduse;
o Usor de administrat;
o Raspandire si acceptabilitate larga;
o Validare stiintifica riguroasa a proprietatilor psihometrice;
 Limite: itemi vag definiti, cu ambiguitatea criteriilor pentru anumite grade de
severitate, care se pot suprapune;
 Scoruri:
o 0-9 = normal;
o Peste 21 = schizofrenie sau spectrul acesteia.
2. PANSS (Positive and Negative Symptoms Scale – Kay, 1987):

 Este standardul de aur pentru identificarea si masurarea severitatii simptomelor
schizofreniforme;
 Ese administrata si cotata de catre un clinician instruit;
 Este utilizata pentru:
o Monitorizarea severitatii simptomatologiei la adulti cu psihoze;
o Monitorizarea raspunsului la tratament;
o Monitorizarea recaderilor;
o Studii clinice;
 Reprezinta o adaptare a unor scale psihopatologice mai vechi, printre care si BPRS;
 Versiuni:
o PANSS;
o Kiddy-PANSS (6-16 ani);
o SCI-PANSS (interviu structurat);
 Acopera ultimele 7 zile de simptomatologie;
 Autorii recomanda 3 etape:
o Discutie de cateva minute cu pacientul despre boala si viata sa (mod de gandire
si comportament);
6
o Administrarea chestionarului;
o Focalizare asupra domeniilor in care pacientul a fost reticent sau ambivalent
(idei delirante, continut neobisnuit al gandirii, tulburari de conceptualizare);
 Exista un total de 30 de itemi, grupati in 3 subscale:
o Subscala simptomelor pozitive (Scala P), cu 7 itemi:
 Idei delirante;
 Suspiciozitate/persecutie;
 Grandoare;
 Dezorganizare conceptuala;
 Excitatie;
 Comportament halucinator;
 Ostilitate;
o Subscala simptomelor negative (Scala N), cu 7 itemi:
 Dificultati de abstractizare;
 Lipsa de spontaneitate si initiativa in conversatie;
 Gandire stereotipa;
 Tocire afectiva;
 Retragere emotionala;
 Raporturi interpersonale alterate;
 Pasivitate/retragere sociala;
o Subscala de patologie generala (Scala G), cu 16 itemi:
 Dezorientare;
 Inatentie;
 Afectarea judecatii si a insight-ului;
 Continut neobisnuit al gandirii;
 Preocupari somatice;
 Sentimente de vinovatie;
 Anxietate;
 Depresie;
 Tensiune;
 Preocupare;
 Tulburari ale vointei;
 Evitare sociala activa;
 Inhibitie motorie;
 Control scazut al impulsurilor;
 Posturare si manierisme;
 Necooperare;
 Scoring-ul se face pe o scala de la 1 (absent) la 7 (extrem). In caz de dubiu in privinta
severitatii simptomului se scoreaza pe treapta imediat superioara;
 Scoruri normale: P = 20, N = 22, G = 40;
 Scoruri totale: P si N = 7-49, G = 16-112;
 Scorul compozit (P-N, de la -42 la +42) indica ce fel de simptome predomina (pozitive
sau negative);
 Avantaje:
o Fidelitate crescuta;
o Acoperire buna a simptomelor pozitive si negative;
o Sensibilitate la schimbare;
 SCI-PANSS: interviu clinic structurat pentru evidentierea simptomatologiei pozitive,
negative si generale.
7
SCALE UTILIZATE PENTRU EVALUAREA DEPRESIEI
1. Inventarul pentru depresie Beck (BDI – Beck’s Depression Inventory):

 Este standardul de aur in randul scalelor autoadministrate pentru evaluarea depresiei;
 Este si un instrument de screening pentru simptomele depresive in ingrijirile primare;
 Durata: 5-10 minute;
 Este folosit:
o In cercetarile medicale;
o Ca metoda de evaluare a medicatiei;
o Ca metoda de evaluare a psihoterapiei;
 BDI-II este compatibil cu criteriile DSM-IV-TR pentru depresie si acopera cele mai
recente doua sapatamani;
 Are 21 de itemi care vizeaza:
o Tristetea;
o Sentimentele de vinovatie;
o Pierderea interesului;
o Retragerea sociala;
o Ideatia suicidara;
o Variatii ale somnului;
o Variatii ale apetitului alimentar;
 Itemii sunt cotati de la 0 (absenta simptomului) la 3 (intensitate maxima);
 Scorul total este cuprins intre 0 si 63;
 Scoring:
o Depresie minima = 0-13;
o Depresie usoara = 14-19;
o Depresie moderata = 20-28;
o Depresie severa = 29-63;
 Consistenta interna medie a scorurilor totale = 0,86 pentru pacientii cu afectiuni
psihiarice;
 Limite:
o Discriminare redusa intre depresie si anxietate;
o Raspunsurile pot fi influentate de dezirabilitatea sociala;
 Datorita usurintei in administrare, dimensiunii reduse si calitatii psihometrice relativ
bune, BDI ramane un instrument popular de evaluare a depresiei.
2. Scala pentru depresie Hamilton (HAM-D, Hamilton Depresion Rating Scale):

 Are mai multe variante, in functie de numarul de itemi: HAM-D7, HAM-D17, HAM-
D21, HAM-D24, HAM-D29. Cea mai utilizata este varianta HAM-D17;
 Estimeaza severitatea simptomelor depresive la copii si adulti, dar si alte simptome din
cadrul tulburarii bipolare sau schizofreniei;
 In cazul pacientilor cu tulburare bipolara se recomanda si administrarea PANSS,
BPRS, YMRS;
 HAM-D este folosita si pentru masurarea eficientei medicatiei psihotrope sau a
psihoterapiei in tratamentul depresiei;
 Scala este administrata si scorata de catre un clinician instruit;
 Evaluarea se face pe baza interviului clinic, dar se pot folosi si informatii obtinute de
la membrii familiei, prieteni, membrii echipei medicale;
8
 Sunt evaluate simptomele din ultimele 7 zile;
 HAM-D17 contine itemi care evalueaza:
o Dispozitia depresiva;
o Sentimentele de vinovatie;
o Ideatia sau comportamentul suicidar;
o Insomnia;
o Dificultatile in functionare;
o Inhibitia psiho-motorie;
o Agitatia;
o Anxietatea psihica si somatica;
o Simptome gastrointestinale;
o Simptome somatice generale;
o Simptome genitale;
o Hipocondria;
o Pierderea in greutate;
o Insight-ul;
 9 itemi sunt evaluati pe o scala de la 0 (absenta simptomului) la 4 (intensitate severa a
simptomului);
 8 itemi sunt evaluati pe o scala de la 0 (absenta simptomului) la 2 (prezenta clara a
simptomului);
 Scorul final este cuprins in intervalul 0-54;
 Scoring:
o Absenta depresiei = 0-7;
o Depresie moderata = 15-22;
o Pentru includerea in studiile clinice este necesar un scor de minim 20;
 Limite:
o Nu evalueaza simptome atipice: hiperfagie, hipersomnie;
o Nu evalueaza scaderea stimei de sine si sentimentele de inferioritate;
o Cuprinde simptome care nu fac parte din criteriile DSM-IV-TR;
o Nu diferentiaza net depresia de anxietate;
o Este mai putin utila la pacientii varstnici si la cei cu afectiuni somatice, unde
pot aparea confuzii referitoare la simptomatologie;
 Este administrata de clinician, care poate fi subiectiv;
 Fidelitatea legata de evaluatori este de 0,87-0,95;
 Validitatea scalei este aparent inalta.
3. Scala pentru depresie Montgomery-Åsberg (MADRS – Montogomery-Åsberg

Depression Rating Scale, 1979):
 Scala sensibila la schimbare, care evidentiaza cele mai mici modificari clinice
rezultate in urma tratamentului cu antidepresive;
 Poate fi administrata de medici, psihologi sau alte persoane instruite;
 Evalueaza simptomatologia prezenta si pe cea din ultimele 7 zile;
 Contine 10 itemi:
9
o Tristete afirmata;
o Tristete aparenta (cotata de catre evaluator);
o Tensiune interioara;
o Perturbarea duratei somnului;
o Reducerea apetitului;
o Dificultati de concentrare;
o Oboseala;
o Insensibilitate/labilitate afectiva;
o Ganduri pesimiste;
o Ganduri de suicid;
 Cotare de la 0 (absenta simptomului) la 6 (frecventa si intensitate maxima), cu valori
extreme de la 0 la 60;
 Scoring:
o Depresie medie = 20-34;
 Scorurile MADRS prezinta corelatii semnificative cu scorurile HAM-D;
 Fidelitate legata de evaluatori = 0,89-0,97;
 Avantaje:
o Precizie in evaluarea modificarilor simptomatologiei;
o Fiabilitate crescuta;
o Poate fi administrata si la pacienti cu afectiuni psihosomatice.
4. Scala pentru depresie Zung (Zung Self-Rating Depression, Zung SDS):

 Scala de autoevaluare a simptomelor depresive;
 Este un instrument de apreciere a severitatii depresiei;
 Are o sensibilitate slaba la schimbare (instrument de rezerva);
 Este utilizata ca instrument de screening in ambulator sau in populatia generala;
 Indecizia, lentoarea sau dificultatile de concentrare pot impiedica pacientul sa
completeze corect chestionarul;
 Contine 20 de itemi:
o Variatii diurne ale dispozitiei;
o Anhedonie;
o Plans facil;
o Iritabilitate;
o Anxietate;
o Pesimism;
o Ideatie suicidara;
o Indecizie;
o Scaderea capacitatii de concentrare;
o Dificultati in realizarea sarcinilor;
o Stima de sine scazuta;
o Scaderea satisfactiei de viata;
o Insomnie;
10
o Apetit alimentar;
o Scadere ponderala;
o Palpitatii;
o Oboseala;
o Constipatie;
o Scaderea libidoului;
 Itemii sunt cotati pe o scala de la 0 (niciodata sau rar) la 4 (in majoritatea timpului);
 Jumatate din itemi sunt scorati pozitiv, iar cealalta jumatate – negativ;
 Itemii negativi trebuie inversati. Valoarea obtinuta prin insumarea scorurilor se
inmulteste cu 1,25 si se obtine scorul final (SDS Index);
 Scoring:
o Depresie medie = 60-69;
o Depresie severa = peste 70;
 Dezavantaj: lipsa itemilor de evaluare a simptomelor depresive atipice.
SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA MANIEI
1. Scala Young de evaluare a maniei (YMRS – Young Mania Rating Scale):

 Cea mai utilizata;
 Poate fi folosita in tulburarea bipolara de tip I sau II;
 Nu evalueaza simptomele depresive (se administreaza HAM-D sau MADRS);
 Se recomanda sa fie administrata de medici cu experienta;
 Pacientului i se cer informatii despre simtomatologia din ultimele 48 de ore;
 Cuprinde 11 itemi:
o Dispozitie elevata;
o Cresterea energiei sau a activitatii motorii;
o Interesul sexual;
o Somn;
o Iritabilitate;
o Vorbire (ritm si cantitate);
o Afectarea gandirii (continut);
o Afectarea limbajului;
o Comportament disruptiv-agresiv;
o Aspect;
o Insight;
 Patru dintre itemi sunt cotati pe o scala de la 0 la 8, restul sunt cotati de la 0 la 4;
 Scorul total variaza intre 0 si 60;
 Un scor sub 12 indica remisiunea simptomelor;
 Scoring:
o Absenta maniei = 0-12;
o Manie minima = 13-19;
o Manie usoara = 20-25;
o Manie moderata = 26-37;
o Manie severa = 38-60;
11
 Fidelitatea legata de evaluatori este de 0,97-0,98 atunci cand este administrata de
psihiatri;
 Este utila pentru urmarirea raspunsului la tratament in studiile clinice si pentru
monitorizarea recaderilor.
SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA ANXIETATII
1. Scala de anxietate Hamilton (Hamilton Anxiety Rating Scale, HAM-A sau HARS):
 Furnizeaza o evaluare globaba a anxietatii;
 Este utila atat in practica clinica, cat si in cercetare;
 Este administrata de un evaluator cu experienta, ca interviu semistructurat;
 Contine 14 itemi:
o Anxietatea psihica:
 Dispozitie anxioasa;
 Frica;
 Dificultate de concentrare;
 Tensiune psihica;
 Dispozitie depresiva;
o Simptome somatice:
 Insomnie;
 Tensiune musculara;
 Modificari senzoriale;
 Simptome gastrointestinale;
 Simptome cardiovasculare;
 Simptome genitourinare;
 Simptome respiratorii;
 Simptome vegetative;
o Un item este completat de evaluator pe baza comportamentului pacientului in
timpul interviului;
 Evalueaza simptomatologia din ultima saptamana;
 Fiecare item este evaluat de la 0 (absenta simptomelor) la 4 (simptome severe,
debilitante);
 Scorurile sunt cuprinse intre 0 si 54;
 Persoanele cu tulburari anxioase (TAG, atac de panica) obtin scoruri mai mari de 20;
 Persoanele sanatoase obtin scoruri in jur de 5;
 Scoring:
o Anxietate usoara = 0-17;
o Anxietate moderata = 18-24;
o Anxietate severa = 25-54;
 Are o consistenta interna buna, cu un indice Cronbach alfa de 0,79-0,86;
 Fidelitate test-retest = 0,64;
 Limite:
o Discriminare redusa intre anxietate si depresie;
o Definire vaga a simptomelor somatice (care se pot confunda cu reactiile
adverse ale medicatiei);
o Definirea inconsistenta a simptomelor cognitive.
2. Scala de anxietate si depresie (HADS – Hospital Anxiety and Depression Scale):

12
 Este utila pentru screening-ul simptomelor anxioase si depresive la pacientii somatici
si psihiatrici;
 Este un instrument de autoevaluare a simptomelor din ultimele 7 zile;
 Durata: 5 minute;
 Este alcatuita din 14 itemi impartiti in doua subscale a cate 7 itemi:
o HADS-D evalueaza simptomele depresive;
o HADS-A evalueaza simptomele anxioase;
o Ambele subscale omit simptomele somatice, pentru a evita rezultatele fals-
pozitive;
 Fiecare item este scorat pe o scala de la 0 la 3;
 HADS-D vizeaza in principal evaluarea anhedoniei, care este responsiva la
antidepresive;
 Scorurile obtinute la cele doua subscale se insumeaza;
 Scoring:
o Normal = 0-7;
o Simptome usoare = 8-10;
o Simptome moderate = 11-14;
o Simptome severe = 15-21;
o Un scor mai mare de 11 poate indica prezenta unei tulburari afective.
3. Scala de anxietate sociala Liebowitz (LSAS – Liebowitz Social Anxiety Scale):

 Masoara frica si evitarea la pacientii cu fobie sociala;
 Exista mai multe versiuni:
o Autoadministrata;
o Administrata de clinician;
o Pentru copii si adolescenti;
 Contine 24 de itemi;
 Fiecare item consta intr-o situatie data: a vorbi la telefon in public, a participa la
discutii in grupuri restranse, a participa la petreceri, a intalni persoane necunoscute, a
vorbi cu autoritatile, a manca in public, a vorbi in public;
 La fiecare item persoana acorda un scor pentru frica, de la 0 (absenta) la 3 (severa) si
un scor pentru evitare, de la 0 (niciodata) la 3 9de obicei);
 LSAS poate fi impartita in doua subscale:
o Interactiune sociala (11 itemi);
o Performanta (13 itemi);
 Cele doua subscale pot fi divizate in:
o Anxietate de performanta;
o Evitarea performantei;
o Anxietate sociala;
o Evitare sociala;
 Prin insumarea scorurilor se obtine scorul total:
o Fobie sociala moderata = 55-65;
o Fobie sociala marcata = 65-80;
o Fobie sociala severa = 80-95;
o Fobie sociala foarte severa peste 95;
 Scala furnizeaza si alte subscoruri pentru:
13
o Frica de interactiune sociala;
o Frica de actiune in context social;
o Evitarea interactiunii sociale;
o Evitarea actiunii;
o Scor subtotal pentru frica;
o Scor subtotal pentru evitare;
 Este un instrument fidel, valid si sensibil la modificarile induse de medicatie;
 Consistenta interna a scalei este buna = 0,82-0,92;
 Limite: lipsa evaluarii simptomelor cognitive.
4. Inventarul obsesiv-compulsiv Maudsley (MOCI – Maudsley Obsessional Compulsive

Inventory, 1977):
 Instrument de autoevaluare a ritualurilor si comportamentelor obsesivo-compulsive;
 Contine 30 de itemi grupati in 4 subscale care deceleaza obsesiile si compulsiile de:
o Spalare;
o Verificare;
o Lentoare;
o Dubiu;
 Fiecare item reprezinta o afirmatie, la care pacientul trebuie sa raspunda cu adevarat
sau fals;
 Pentru fiecare raspuns adevarat se acorda 1 punct, iar pentru fiecare raspuns fals se
acorda 0 puncte;
 Scorul total = 0-30;
 Instrumentul este util pentru diferentierea pacientilor obsesionali de persoanele
normale din grupul de control, dar si in diferentierea persoanelor cu anorexie de cele
cu tulburari anxioase;
 Nu reuseste sa diferentieze pacientii cu tulburare obsesivo-compulsiva de cei cu
depresie.
5. Scala obsesivo-compulsiva Yale-Brown (Y-BOCS, Yale-Brown Obsessive Compulsive

Scale, 1989):
 Este standardul de aur pentru evaluarea severitatii simptomelor la pacientii cu TOC;
 In prima etapa i se ofera pacientului o lista cu 64 de itemi, in scopul identificarii
simptomelor obsesivo-compulsive;
 Aceasta lista contine:
o 8 categorii de obsesii:
 Obsesii agresive;
 Obsesii de contaminare;
 Obsesii sexuale;
 Obsesii de tezaurizare;
 Obsesii religioase;
 Obsesii de simetrie sau exactitate;
 Obsesii somatice;
 Alte obsesii;
o 8 categorii de compulsii:
 De spalare/curatare;
 De numarare;
14
 De verificare;
 De repetare;
 De angajare/ordonare;
 De control;
 Alte compulsii;
 Pacientului i se cere sa se concentreze pe cele mai suparatoare 3 simptome;
 Ulterior se administreaza scala propriu-zisa sub forma de interviu semistructurat;
 Chestionarul este compus din 10 itemi:
o Timpul ocupat de obsesii;
o Interferenta obsesiilor;
o Distresul cauzat de obsesii;
o Rezistenta la obsesii;
o Controlul obsesiilor;
o Timpul ocupat de compulsii;
o Interferenta compulsiilor;
o Distresul cauzat de compulsii;
o Rezistenta la compulsii;
o Controlul compulsiilor;
o Itemii sunt impartiti in 2 subscale, cea a obsesiilor si cea a compulsiilor;
o Fiecare item este cotat de la 0 (fara simptome) la 4 (simptome severe);
o Durata: 23-30 de minute;
o Prin insumarea raspunsurilor la itemi se obtin scorurile pentru fiecare subscala
in parte (de la 0 la 20) si scorul total (0-40);
o Un scor total peste 16 reprezinta un criteriu de includere in studii clinice;
 Y-BOCS are dimensiuni reduse si este usor de administrat;
 Este folosita pentru aprecierea continutului si a severitatii simptomelor, cat si pentru
evaluarea raspunsului la tratament;
 Fidelitatea legata de evaluatori = 0,72-0,89;
 Corelatie intraclasa: 0,80;
 Alte versiuni ale scalei:
o Scala pentru cumparaturi de 10 itemi (Y-BOCS SV, Shopping Version);
o Scala pentru tulburarea dismorfica corporala de 12 itemi (Y-BOCS BDD,
Body Dysmorphic Disorder);
o Scala pentru mari bautori de 10 itemi (Y-BOCS HD, Heavy Drinkers);
o Scala pentru tricotilomanie de 10 itemi (Y-BOCS TM);
o O versiune pentru copii (Y-BOCS CY, Children and Youngsters);
o O versiune pentru autoevaluare.
SCALE PENTRU EVALUAREA INSIGHT-ULUI
1. Inventarul de evaluare a insight-ului (SAI – Schedule Assessment of Insight):

 Evalueaza insight-ul in functie de 3 dimensiuni:
o Recunosterea tulburarii;
o Abilitatea de a recunoaste evenimentele anormale (ex.: halucinatii) ca fiind
anormale;
o Complianta la tratament;
 Raspunsurile sunt apreciate de la 0 (niciodata) la 2 (adesea);
 Scala este administrata de clinician;
15
 Este utilizat pentru evaluarea tulburarilor psihotice;
 Este usor de administrat;
 Corelatia cu BPRS este de 0,527.
SCALE CARE EVALUEAZA CALITATEA VIETII
1. Interviul de calitate a vietii Lehman (QOLI – Quality of Life Interview, 1983):

 Necesita aproximativ 45 de minute pentru administrare;
 Este un interviu structurat, administrat de un evaluator calificat;
 Evalueaza calitatea vietii din doua perspective:
o Experienta personala (calitatea obiectiva a vietii);
o Sentimentele asociate experientei (calitatea subiectiva a vietii);
 Include mai multe aspecte ale vietii:
o Situatii de viata;
o Relatii familiale;
o Relatii sociale;
o Activitati recreative;
o Finante;
o Probleme legale de siguranta;
o Munca;
o Consum de alcool;
o Sanatate;
o Religie;
o Vecini;
 Consistenta interna cu un scor de:
o 0,85 pentru satisfactia vietii;
o 0,68 pentru calitatea obiectiva a vietii;
 Fidelitatea test-retest este foarte buna.
2. Scala de calitate a vietii Carpenter:

 Are 21 de itemi care evalueaza si simptomele negative din schizofrenie;
 Itemii sunt organizati in 4 categorii:
o Procese intrapsihice;
o Relatii interpersonale;
o Rol ocupational;
o Obiecte si activitati comune;
 Fiecare item este cotat de la 0 la 6;
 Fidelitatea intre evaluatori este foarte buna;
 Corelatia intraclasa este excelenta;
 Coreleaza bine cu QOLI;
 Durata: 30-45 de minute.
SCALE DE AVALUARE A ADICTIILOR
1. Indexul de severitate a adictiilor (ASI – Addiction Severity Index):

 Evalueaza severitatea si natura problemelor generate de abuzul de substante;
16
 Evalueaza sapte arii de activitate:
o Starea de sanatate;
o Locul de munca si reteaua de suport;
o Uzul de substante;
o Uzul de alcool;
o Statutul legal;
o Statutul social/familial;
o Starea psihica;
 Cotare de la 0 (lipsa necesitatii tratamentului) la 9 (necesitatea tratamentului pentru a
interveni in situatii care ameninta viata pacientului);
 Evaluarea se raporteaza la ultimele 30 de zile;
 Contine 142 de itemi care vizeaza si informatii demografice generale;
 Este un chestionar aplicat de catre clinician;
 Durata: 60 de minute si apoi interviu de 15-20 de minute.
Scale de evaluare a riscului suicidar
1. Scala de probabilitate a suicidului (SPS – Suicide Probability Scale):

 Evalueaza riscul de suicid la adolescenti si adulti;
 Fiecare item este o afirmatie care descrie un sentiment sau comportament;
 Subiectii evalueaza cat de frecvent a fost adevarata afirmatia pe o scala de la 0 la 3;
 Scala furnizeaza un scor total si subscoruri pentru:
o Disperare;
o Ideatie suicidara;
o Autoevaluare negativa;
o Ostilitate;
 Este necesara si evaluarea clinica;
 Consistenta interna a scalei este buna: 0,93 pentru scorul total;
 Consistenta interna pentru subscala autoevaluare negativa este de 0,62;
 Consistenta interna pentru subscala ideatie suicidara este de 0,89;
 Fidelitatea test-retest dupa trei saptamani este de 0,92 (p<0,001);
 Durata: 15-20 de minute.
SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA IMPULSIVITATII/AGRESIVITATII
1. Inventarul de expresie a furiei ca stare si trasatura (STAXI 2 – State-Trait Anger

Expression Inventory, Spielberger):
 Masoara componentele furiei pentru a evalua personalitatea;
 Este un chestionar de autoevaluare cu 44 de itemi;
 Contine doua subscale:
o Una cu 10 itemi care masoara starea de furie;
o Alta tot cu 10 itemi care masoara furia ca trasatura;
 Alti itemi masoara diferite expresii ale furiei;
 Evaluarea se face pe o scala de la 0 la 3;
 Este un instrument standardizat, cu o buna capacitate discriminativa si o buna
sensibilitate clinica;
17
 Consistenta interna a scalei este buna: indice Cronbach alfa de 0,70-0,93 pentru
primele 6 scale;
 Fidelitatea test-retest la 2 saptamani prezinta o corelatie de 0,62-0,81.
SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA FUNCTIEI SEXUALE
1. Scala experientelor sexuale Arizona (ASEX – Arizona Sexual Experiences Scale):

 Realizata de catre departamentele de Psihiatrie ale universitatilor Arizona si Stanford;
 Are 5 itemi:
o Libido;
o Excitabilitate;
o Erectia peniana/lubrifierea vaginala;
o Capacitatea de a ajunge la orgasm;
o Satisfactie legata de orgasm;
 Evalueaza simptomele din ultimele 7 zile;
 Exista doua versiuni: pentru femei si pentru barbati (diferentiate prin
erectie/lubrifiere);
 Este un instrument de autoevaluare;
 Fiecare item este cotat de la 1 (hiperfunctie) la 6 (hipofunctie);
 Scorul total = 0-30;
 Un scor mai mare decat 18 si un scor mai mare decat 5 la oricare dintre itemi indica o
disfunctie sexuala semnificativa;
 Este utilizata penru evaluarea simptomelor, a rezultatelor tratamentului sau pentru
studii clinice;
 Are o consistenta interna cu un indice Cronbach alfa de 0,90 si o fidelitate test-retest
foarte buna;
 Are o validitate buna;
 Prezinta corelatii semnificative cu BISF (Brief Index of Sexual Functioning).
SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA SOMNULUI
1. Chestionarul de evaluare a somnului Leeds (LSEQ – Leeds Sleep Evaluation

Questionnaire, Hindmarch, 1975):
 Monitorizeaza schimbarile subiective ale somnului si ale comportamentului matinal;
 A fost utilizat in studii clinice pentru a masura efectele medicatiei psihotrope asupra
somnului;
 Chestionarul are 10 intrebari care vizeaza patru aspecte:
o Adormirea;
o Calitatea somnului;
o Trezirea din somn;
o Comportamentul dupa trezire;
 Pacientul compara starea actuala subiectiva a somnului, cu experienta anterioara;
 Raspunsul la intrebari este dat pe o scala analogica vizuala (SAV) de 100 de mm. O
modificare de 10 mm pe scala SAV indica o modificare semnificativa a calitatii
somnului;
18
 La fiecare intrebare se reaspunde trasand o linie verticala, pe o orizontala de 100 de
mm. Daca nu a existat nicio modificare fata de perioada anterioara, se traseaza linia
verticala la mijloc (50 de mm). Daca modificarile au aparut, in plus sau in minus, se
traseaza linia verticala mai aproape sau mai departe de mijloc, in functie de
intensitatea simptomelor;
 Scalele SAV de raspuns sunt aranjate in asa fel incat media primelor trei reprezinta
factorul GTS, care evalueaza usurinta de a adormi;
 Media urmatoarelor doua reprezinta factorul QOS (Quality of Sleep): calitatea
somnului;
 Media urmatoarelor doua reprezinta factorul AFS, adica usurinta de a se trezi
dimineata;
 Media urmatoarelor trei reprezinta factorul BFW, comportamentul dupa trezire;
 Se masoara fiecare rezultat in mm de la stanga la dreapta. Rezultatul obtinut se scade
din 100 si se obtine scorul final;
 Cu cat scorul este mai mare, cu atat imbunatatirea somnului este mai mare.
SCALE UTILIZATE PENTRU EVALUAREA SIMPTOMELOR PIRAMIDALE
1. Scala de evaluare a miscarilor anormale involuntare (AIMS – Abnormal Involuntary

Movement Scale, NIMH, USA, 1970):
 Este folosita intens in studiile clinice;
 Urmareste evolutia severitatii miscarilor;
 Este aplicata de catre clinician o data la 3-6 luni;
 Pentru testare se utilizeaza un scaun tare, solid, fara brate;
 Pacientul este rugat sa stea linistit pe scaun si sa nu aiba nimic in gura;
 Chestionarul contine 12 itemi care evalueaza miscarile oro-faciale, ale extremitatilor si
ale trunchiului;
 Doi itemi fac referire la conditia stomatologica a pacientului;
 Restul itemilor vizeaza miscarile;
 Evaluatorul il intreaba pe pacient daca a observat miscari anormale ale gurii, fetei,
mainilor sau picioarelor si daca aceste miscari interfera cu activitatile zilnice;
 Ulterior pacientul este observat in timp ce sta pe scaun, cu picioarele pe podea, cu
genunchii usor despartiti, cu mainile pe genunchi;
 Pacientul este rugat sa scoata limba, de doua ori, in timp ce evaluatorul il priveste;
 I se cere sa atinga succesiv, rapid (10-15 secunde), cu degetul mare, celelalte degete,
intai pentru o mana si apoi pentru cealalta;
 In acest timp clinicianul observa fata si picioarele pacientului, pentru a constata daca
apar sau nu miscari involuntare;
 Dupa examinarea fetei si mainilor, pacientul este rugat sa execute miscari de flexie-
extensie ale fiecarui brat;
 Apoi i se cere sa se ridice in picioare;
 Ulterior i se cere sa intinda bratele, cu palmele in jos;
 Apoi pacientul face cativa pasi, pentru a se observa mersul;
 10 itemi ai AIMS sunt cotati pe o scala de la 0 (absenta simptomului) la 4 (simptome
severe);
 2 itemi referitori la conditia stomatologica sunt cotati de la 0 (absenta simptomului) la
1 (prezenta simptomului);
19
 Scorul total AIMS nu se comunica pacientului;
 Un scor peste 2 indica prezenta diskineziei tardive;
 AIMS este un test fiabil daca este administrat de un evaluator experimentat;
 Poate fi integrat in examenul clinic de rutina.
2. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru distonia acuta
A. Unul sau mai multe dintre urmatoarele semne si simptome a aparut in asociere cu uzul unui
medicament neurologic:
 Pozitia anormala a capului si a gatului in raport cu trunchiul (de ex: retrocolis,
torticolis);
 Spasme ale muschilor mandibulei (trismus, cascarea gurii, grimase);
 Deteriorarea deglutitiei (disfagie), vorbirii sau respiratiei (spasm faringo-laringeal,
disfonie);
 Ingrosarea vocii sau vorbire dizartrica datorate hipertoniei sau maririi limbii (dizartrie,
macroglosie);
 Protruzia limbii sau disfunctia limbii;
 Devierea ochilor in sus, in jos sau intr-o parte (criza oculogira);
 Pozitia anormala a segemnetelor distale ale membrelor sau trunchiului.
B. Semnele si simptomele de la criteriul A apar in decurs de 7 zile de la inceperea

tratamentului sau de la cresterea dozei medicamentului neuroleptic ori de la reducerea
medicamentului utilizat pentru a trata (sau preveni) simptomele extrapiramidale acute (de ex.:
agentii anticolinergici).
C. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de o tulburare mentala (de ex.:
simptomele catatonice din schizofrenie). Proba ca simptomele sunt explicate mai bine de o
tulburare mentala poate include urmatoarele: simptomele preced administrarea unui
medicament neuroleptic sau nu sunt compatibile cu patternul interventiei farmacologice (de
ex.: nici o ameliorare dupa reducerea dozei de neuroleptic sau administrarea unui
anticolinergic).
D. Simptomele de la criteriul A nu se datoreaza unei substante non-neuroleptice sau unei

conditii neurologice ori altei conditii medicale generale. Proba ca simptomele se datoreaza
unei conditii medicale generale poate include urmatoarele: simptomele preced administrarea
medicamentului neuroleptic, sunt prezente semne neurologice focale neexplicate sau
simptomele progreseaza in absenta schimbarii in medicatie.
3. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru parkinsonismul indus de neuroleptice
A. Unul (sau mai multe) din următoarele semne sau simptome a apărut in asociere cu uzul
unui medicament neuroleptic:
1. Tremor parkinsonian (adică, un tremor de repaus, ritmic, grosier, cu o frecvenţă

intre 3 şi 6 cicli pe secundă, afectand membrele, capul, gura sau limba);
2. Rigiditate musculară parkinsoniană (respectiv, rigiditate „in roată dinţată” sau
rigiditate continuă de tip „conductă de plumb”);
3. Akinezie (adică, o reducere a expresiilor faciale spontane, a gesturilor, limbajului
sau a mişcărilor corpului).
20
B. Simptomele de la criteriul A apar in decurs de cateva săptămani de la inceperea
tratamentului sau creşterea dozei unui medicament neuroleptic ori de la reducerea dozei unui
medicament utilizat pentru a trata (sau preveni) simptomele extrapiramidale acute (de ex.:
agenţi anticolinergici).
C. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de o tulburare mentală (de ex.:
simptomele negative sau catatonice din schizofrenie, lentoarea psihomotorie din episodul
depresiv major). Proba că simptomele sunt explicate mai bine de o tulburare mentală poate
include următoarele: simptomele preced expunerea la medicamentul neuroleptic sau nu sunt
compatibile cu patternul intervenţiei farmacologice (de ex.: nici o ameliorare după reducerea
dozei de neuroleptic sau după administrarea unui medicament anticolinergic).
D. Simptomele de la criteriul A nu se datorează unei substanţe non-neuroleptice ori unei

condiţii neurologice sau altei condiţii medicale generale (de ex.: maladia Parkinson, maladia
Wilson). Proba că simptomele se datorează unei condiţii medicale generale poate include
următoarele: simptomele preced expunerea la medicamentul neuroleptic, sunt prezente semne
neurologice de focar neexplicate sau simptomele progresează in ciuda unui regim
medicamentos stabil.
4. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru sindromul neuroleptic malign
A. Apariţia unei rigidităţi musculare severe si creştere a temperaturii corporale asociate cu

uzul unui medicament neuroleptic.
B. Două (sau mai multe) dintre următoarele:

1. Transpiraţii;
2. Disfagie;
3. Tremor;
4. Incontinenţă;
5. Modificări ale nivelului conştientei mergand de la confuzie la comă;
6. Mutism;
7. Tahicardie;
8. Presiune sanguină crescută sau labilă;
9. Leucocitoză;
10. Proba de laborator a afectării (leziunii) musculare (de ex.: CPK crescută).
C. Simptomele de la criteriile A si B nu se datorează altei substanţe (de ex.: phencyclidina)

sau unei condiţii neurologice ori altei condiţii medicale generale (de ex.: encefalita virală).
D. Simptomele de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de o tulburare mentală (de

ex.: o tulburare afectivă cu elemente catatonice).
5. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru akatisia acuta indusa de neuroleptice
A. Apariţia unor acuze subiective de nelinişte după administrarea unui medicament

neuroleptic.
21
B. Este observat cel puţin unul dintre următoarele:
1. Foitul sau pendulatul picioarelor;
2. Balansatul de pe un picior pe altul;
3. Mersul de colo pană colo pentru a-şi uşura neliniştea;
4. Incapacitatea de a sta liniştit in picioare sau aşezat cel puţin cateva minute.
C. Debutul simptomelor din criteriile A şi B survine in decurs de 4 săptămani de la inceperea

tratamentului sau creşterea dozei unui neuroleptic ori reducerea dozei unui medicament
utilizat pentru a trata (sau preveni) simptomele extrapiramidale acute (de ex.: agenţii
anticolinergici).
D. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de o tulburare mentală (de ex.:
schizofrenia, abstinenţa de o substanţă, agitaţia dintr-un episod depresiv major sau un episod
maniacal, hiperactivitatea din tulburarea hiperactivitate/deficit de a atenţie). Proba că
simptomele sunt explicate mai bine de o tulburare mentală poate include următoarele: debutul
simptomelor precede administrarea unui neuroleptic, absenţa creşterii neliniştii odată cu
creşterea dozelor de neuroleptic şi absenţa ameliorării prin intervenţie farmacologică (de ex.:
nici o ameliorare după reducerea dozei de neuroleptic sau tratamentului cu un medicament
destinat să trateze akatisia).
E. Simptomele de la criteriul A nu se datorează unei substanţe non-neuroleptice sau altei

condiţii medicale generale. Proba că simptomele se datorează unei condiţii medicale generale
poate include faptul că debutul simptomelor precede administrarea neurolepticelor sau
progresiunea simptomelor in absenţa unei schimbări in medicaţie.
6. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru diskinezia tardiva indusa de neuroleptice
A. Mişcări involuntare ale limbii, mandibulei, trunchiului sau extremităţilor apărute in

asociere cu uzul unui medicament neuroleptic.
B. Mişcările involuntare sunt prezente o perioadă de cel puţin 4 săptămani si survin in oricare
dintre următoarele patternuri:
1. Mişcări coreiforme (adică rapide, spasmodice, nonrepetitive);
2. Mişcări atetoide (adică lente, sinuoase, continue);
3. Mişcări ritmice (adică stereotipe).
C. Semnele sau simptomele de la criteriile A şi B apar in cursul administrării unui

medicament neuroleptic sau in decurs de 4 săptămani de la retragerea unui medicament
neuroleptic administrat oral (sau in decurs de 8 săptămani de la retragerea unui neuroleptic
depôt).
D. A existat administrarea unui medicament neuroleptic timp de cel puţin 3 luni (1 lună, dacă
individul este in etate de 60 ani sau mai mult).
E.Simptomele nu se datorează unei condiţii neurologice sau medicale generale (de ex.:
maladia Huntington, coreea Sydenham, diskinezia spontană, hipertiroidismul, maladia
Wilson), protezele dentare rău fixate sau administrarea altor medicamente care cauzează
diskinezie reversibilă acută (de ex.: L-dopa, bromocriptina). Proba că simptomele sunt
datorate uneia dintre aceste etiologii poate include următoarele: simptomele preced
22
administrarea unui medicament neuroleptic sau sunt prezente semne neurologice focale
neexplicate.
F. Simptomele nu sunt explicate mai bine de o tulburare de mişcare acută indusă de

neuroleptice (de ex.: distonia acută indusă de neuroleptice, akatisia acută indusă de
neuroleptice).
7. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru tremorul postural indus de medicamente
A. Un tremor postural fin care a apărut in asociere cu uzul unui medicament (de ex.: litiul, un
medicament antidepresiv, acidul valproic).
B. Tremorul (adică o oscilaţie ritmică, regulată, a membrelor, capului, gurii sau limbii) are o
frecvenţă de 8-12 cicli pe secundă.
C. Simptomele nu se datorează unui tremor preexistent neindus farmacologic. Proba că

simptomele nu se datorează unui tremor preexistent poate include următoarele: tremorul era
prezent inainte de introducerea medicamentului, tremorul nu se corelează cu nivelul seric al
medicamentului şi tremorul persistă şi după intreruperea medicamentului.
D. Simptomele nu sunt explicate mai bine de parkinsonismul indus de neuroleptice.
SCALE UTILIZATE PENTRU EVALUAREA FUNCTIONALITATII PACIENTILOR
1. Scala dizabilitatii Sheehan (SDS – Sheehan Disability Scale, 1983):

 Este o scala de autoevaluare, de dimensiuni reduse si usor de administrat;
 Masoara impactul simptomelor anxioase, panicii, depresiei sau fobiei asupra vietii
profesionale, scolare, sociale si de familie;
 Scala este alcatuita din trei itemi:
o Profesie/scoala;
o Viata sociala;
o Viata de familie/responsabilitati casnice;
 Doi itemi aditionali evalueaza masura in care simptomatologia influenteaza
productivitatea:
o Numarul de absente;
o Scaderea productivitatii;
 Primii trei itemi sunt scorati pe o scala analogica vizuala numerica de la 1 la 10;
 Scala contine si ancore descriptive;
 Rezultatul primilor trei itemi poate fi insumat in vederea obtinerii unui scor total al
afectarii globale (intre 0 si 30);
 Un scor peste 5 indica afectarea functionalitatii si un risc crescut pentru o tulburare
mintala;
 Pentru fiecare dintre cei trei itemi severitatea disfunctiei este apreciata astfel:
o Absenta afectarii = 0;
o Afectare usoara = 1-3;
o Afectare moderata = 4-6;
o Afectare marcata = 7-9;
o Afectare extrema peste 10;
23
 Scala este sensibila la schimbare, dar este mai putin utila in cazul persoanelor fara un
loc de munca.
2. Impresia clinica globala (CGI – Clinical Global Impression):

 Este unul dintre instrumentele de dimensiuni reduse cel mai utilizat in psihiarie;
 Ofera o masura globala a severitatii bolii, care ia in considerare toate informatiile
disponibile despre pacient: istoricul bolii, circumstantele psiho-sociale, simptomele,
functionalitatea etc.;
 Este administrata de catre clinician sau de catre un evaluator instruit;
 Scala iclude trei itemi:
o Severitatea bolii (Clinical Global Illness Severity – CGIS);
o Ameliorarea globala (Clinical Global Improvement or Change – CGIC);
o Raspunsul terapeutic;
 Severitatea bolii este evaluata pe o scala cu 7 valori (de la 1 la 7);
 Pentru a atribui un scor pe scala de severitate a bolii (CGIS) evaluatorul trebuie sa
raspunda la intrebarea: “Avand in vedere experienta dumneavoastra anterioara cu
astfel de pacienti, cat de bolnav este pacientul in acest moment?”. Raspunsul poate fi:
o Sanatos = 1;
o La limita dintre sanatate si boala = 2;
o Usor bolnav = 3;
o Moderat bolnav = 4;
o Relativ grav bolnav = 5;
o Grav bolnav = 6;
o Printre bolnavii extrem de gravi = 7;
 Pentru a oferi un scor pe scala ameliorarii globale (CGIC) evaluatorul raspunde la o
intrebare de tipul: “Comparativ cu momentul anterior initierii tratamentului, cum
apreciati starea pacientului?”. Raspunsul poate fi:
o Imbunatatirea este foarte importanta = 1;
o Mult imbunatatita = 2;
o Usor imbunatatita = 3;
o Nu este nicio schimbare = 4;
o Usor inrautatita = 5;
o Mult inrautatita = 6;
o Foarte mult inrautatita = 7;
 CGI poate fi aplicata in majoritatea bolilor psihice, indiferent de populatie,
medicamente sau alte scale folosite;
 Este potrivita pentru urmarirea evolutiei bolii.
3. Scala de evaluare globala a functionarii (GAF – Global Assessment of Functioning):

 Coincide cu axa V din DSM-IV-TR;
 Apreciaza pe un continuum de la 1 la 100 functionarea psihologica, sociala si
profesionala a pacientului;
 Este utila pentru:
o Planificarea tratamentului;
o Masurarea raspunsului la tratament;
o Monitorizarea evolutiei bolii;
o Stabilirea prognosticului;
24
 Este aplicata de catre clinician, care foloseste toate sursele disponibile: documente
medicale, interviul clinic, informatiile de la apartinatori etc.;
 Este evaluata perioada curenta;
 Daca un pacient indeplineste criteriile pentru doua sau mai multe dintre nivelurile de
functionare, se alege valoarea cea mai mica;
 Evaluatorul alege numarul care corespunde cel mai bine nivelului de functionare al
pacientului;
 Severitatea disfunctiei este reflectata astfel:
o Intervalele 91-100 si 81-90 reflecta niveluri superioare de functionare;
o Intevalul 71-80 include persoane cu modificari psihopatologice minime;
o Majoritatea pacientilor din ambulator au scoruri intre 31 si 70;
o Majoritatea pacientilor internati au scoruri intre 1 si 40;
 Scala este folosita in cercetarea medicala pentru:
o Definirea esantioanelor;
o Monitorizarea evolutiei clinice;
o Evaluarea raspunsului la tratament;
o Etalonarea altor scale;
 Avantaje:
o Dimensiuni reduse;
o Usurinta in administrare;
o Fiabilitate mare;
o Sensibilitate la schimbare;
 Versiuni:
o Children’s GAF;
o GAF Self-report.
Funcţionarea psihologică, socială şi profesională se consideră pe un continuum ipotetic de

sănătate-maladie mentală. Nu se include deteriorarea în funcţionare datorată restricţiilor
somatice (sau de mediu). Cod: a se utiliza coduri intermediare, când sunt corespunzătoare, de
ex.: 45, 68, 72.
 100-91: Funcţionare superioară într-un larg domeniu de activităţi, problemele de viaţă

nu par a fi scăpat vreodată din mână, este căutat de alţii pentru multele sale calităţi.
Nici un simptom.
 90-81: Simptome absente sau minime (de ex.: anxietate uşoară înaintea unui examen),
funcţionare bună în toate domeniile, interesat şi implicat într-o gamă largă de
activităţi. Eficient social, satisfăcut în general de viaţă, nu mai mult decât probleme
sau preocupări cotidiene (de ex.: o ceartă ocazională cu membrii familiei).
 80-71: Dacă sunt prezente simptome, acestea sunt reacţii expectabile şi tranzitorii la
stresori psihosociali (de ex.: dificultăţi în concentrare după o ceartă în familie). Nu mai
mult decât o uşoară deteriorare în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de
ex.: rămânere în urmă temporară în activitatea şcolară).
 70-61: Câteva simptome uşoare (de ex.: dispoziţie depresivă şi insomnie uşoară) SAU
unele dificultăţi în funcţionarea socială, profesională sau şcolară (de ex.: chiul
ocazional ori furt din casă) dar, în general, funcţionare destul de bună, are câteva
relaţii interpersonale semnificative.
 60-51: Simptome moderate (de ex.: afect plat şi limbaj circumstanţial, atacuri de
25
panică ocazionale) SAU dificultăţi moderate în funcţionarea socială, profesională sau
şcolară (de ex.: puţini amici, conflicte cu egalii sau cu colaboratorii).
 50-41: Simptome severe (de ex.: ideaţie suicidară, ritualuri obsesionale severe, furturi
din magazine) SAU deteriorare severă în funcţionarea socială, profesională sau şcolară
(de ex.: nici un fel de amici, incapabil să menţină un serviciu).
 40-31: O oarecare deteriorare a simţului critic (reality testing) sau în comunicare (de
ex.: limbajul este uneori ilogic, obscur sau irelevant) SAU deteriorare majoră în multe
domenii, cum ar fi serviciul sau şcoala, relaţiile de familie, judecata, gândirea sau
dispoziţia (de ex.: omul depresiv evită amicii, îşi neglijează familia, este incapabil sa
muncească; copilul bate copiii mai mici ca el, este sfidător acasă, lipseşte de la şcoală).
 30-21: Comportamentul este considerabil influenţat de idei delirante sau de halucinaţii
SAU există o deteriorare severa în comunicare sau în judecată (de ex.: uneori este
incoerent, acţionează în mod flagrant inadecvat, are preocupări suicidare) SAU este
incapabil să funcţioneze în aproape toate domeniile (de ex.: stă în pat toată ziua, nu are
serviciu, locuinţă sau amici).
 20-11: Un oarecare pericol de a se vătăma pe sine sau pe alţii (de ex.: tentative de
suicid fără urmărirea clară a morţii; frecvent violent; excitaţie maniacală) SAU
ocazional incapabil să menţină un minimum de igienă personală (de ex.: miroase a
fecale) SAU deteriorare flagrantă în comunicare (de ex.: extrem de incoerent sau mut).
 10-1: Pericol persistent de vătămare severă a sa sau a altora (de ex.: violenţă
recurenta) SAU incapacitatea de a menţine o igienă personală minimă SAU act
suicidar sever cu dorinţa clară de a muri.
 0: Informaţie inadecvată.
ALTE TESTE SAU SCALE
1. Testul Szondi (testul pulsiunilor, 1947):

 A fost publicat in 1947;
 Are la baza teoria numita “analiza destinului”;
 Destin = sir de alegeri fundamentale pe care le face individul si care îi marcheaza viata
in principalele ei domenii: prietenie, iubire, profesie, boala, moarte;
 Aceste alegeri se supun unei determinari familiale (mosteniri ereditare care imping
individul sa faca inconstient anumite alegeri, in locul altora);
 Genele se manifesta in viata subiectului prin anumite pulsiuni a caror interactiune
asigura dinamismul psihic individual;
 Pulsiunile definesc o serie de trebuinte care au patru caracteristici:
o Sursa;
o Tensiunea;
o Obiectul;
o Scopul (satisfacerea pulsiunii);
 Szondi considera ca exista un sistem pulsional format din patru pulsiuni elementare,
fiecare fiind compusa din factori pulsionali complementari si interactionand cu
celelalte:
o S = pulsiunea sexuala: energia investita in activitati sexuale si agresive:
 h = homosexualitate: latura feminina, tandra, pasiva a sexualitatii;
 s = sadism: latura masculina, dura, dominanta a sexualitatii;
o P = pulsiunea paroxismala: energia prin care reactionam afectiv sau prin care
26
ne controlam exprimarea emotiilor:
 e = epilepsie: tendinta de descarcare brusca a energiei afective;
 hy = isterie: dorinta de exhibitionism;
o C = pulsiunea de contact: energia investita in relatia cu obiectele lumii
(cautare, pastrare, atasament):
 d = depresie: nevoia de cautare si pastrare a obiectelor din mediu;
 m = manie: nevoia de a obtine placere din aceste obiecte;
o SCH = pulsiunea Eului: energia depusa de subiect pentru a regla si controla
celelalte trei pulsiuni, astfel incat sa se asigure un echilibru intre satisfacerea
lor si supravietuirea organismului:
 k = catatonie: nevoia de organizare a Eului ca entitate distincta de
mediu; k+ reprezinta introiectia, iar k- reprezinta refularea, negarea;
 p = paranoia: nevoia de fuziune a Eului cu lumea; p+ reprezinta inflatia
Eului, iar p- reprezinta proiectia;
 Principiul testului Szondi:
o Subiectul trebuie sa aleaga dintre fotografiile unor bolnavi mental pe cele care-
i plac cel mai mult, respectiv cel mai putin;
o In opinia lui Szondi, figura unui bolnav mental exprima in stare pura un anumit
factor pulsional pe care il are orice individ, dar in doze moderate;
o Genotropismul = tendinta oamenilor de a reactiona puternic afectiv la alti
oameni care prezinta acelasi tip de incarcatura pulsionala;
o Cunoscand alegerile pe care le face un individ putem cunoaste si personalitatea
lui;
 Materialul testului:
o 48 de fotografii, grupate in sase serii (I-VI) de cate 8 fotografii (1-8);
o Pe spatele fiecarei fotografii apar scrise:
 Seria (I-VI);
 Locul in serie (1-8);
 Factorul pulsional la care se refera fotografia;
 Aplicarea testului si inregistrarea datelor:
o Faza de alegere propriu-zisa:
 Instructajul: “Va voi arata niste persoane si va trebui sa-mi spuneti care
dintre ele va plac cel mai mult si care va displac cel mai mult”;
 Subiectului i se pun in fata cele 8 fotografii din prima serie, pe doua
randuri de cate patru. Instructaj: “Va rog sa va uitati la ele si alegeti
doua persoane care va plac cel mai mult. Nu va ganditi prea mult,
alegeti la prima impresie. Acum va rog sa alegeti doua persoane care va
displac cel mai mult. Si inca doua persoane care va displac cel mai
mult, la prima impresie”;
 Pozele alese sunt scoase din randuri si asezate deoparte cu fata in jos;
 Examinatorul noteaza intr-un tabel initialele pozelor alese, grupate in
simpatice (Si) si antipatice (A1 si A2);
 Pentru a avea o imagine consistenta despre personalitatea subiectului,
testul trebuie aplicat de cel putin 6 ori la un interval de cel putin 24 de
ore;
o Faza de asociatie factoriala:
 Este facultativa;
 I se prezinta subiectului simultan toate fotografiile alese (Si/A 1+A2) si i
se cere sa aleaga dintre ele 4 cele mai simpatice si 4 cele mai antipatice;
27
 I se prezinta subiectului cate o fotografie si i se cere sa spuna cateva
lucruri despre individul respectiv:
 Ce îi sugereaza?
 Ce fel de om este?
 Daca este bolnav, de ce boala ar putea sa sufere?
 Daca pare delicvent, ce a facut si de ce?
 Ce se va intampla cu el?
 Ce doreste cel mai mult?
 De ce se teme?
 Se obtin in acest fel informatii proiective utile pentru corelarea cu
profilul pulsional al subiectului si pentru elaborarea unei imagini mai
concrete despre individ;
 Profilurile pulsionale:
o Profilul pulsional de fatada = reactiile care determina in prezent scena vietii
pulsionale a subiectului si care îi determina conduita. Alegerile Si se noteaza
deasupra unei linii orizontale, iar cele A se noteaza dedesubtul acesteia;
o Profilul pulsional de culise = tendintele latente ale subiectului, care in anumite
circumstante se pot actualiza, luand locul celor care momentan sunt de fatada.
Pozele Si realese se noteaza deasupra liniei, iar cele A realese – dedesubt;
 Codificarea si semnificatia alegerilor:
o Reactia pozitiva: subiectul accepta si se identifica cu acea trebuinta (minim
doua fotografii ale unui factor Si si maxim 1 fotografie a unui factor A);
o Reactia negativa: subiectul nu accepta si nu se identifica cu acea trebuinta si
tinde sa o expime comportamental intr-o forma disimulata (minim doua
fotografii ale unui factor A si maxim 1 fotografie a unui factor Si);
o Reactia ambivalenta: subiectul oscileaza intre acceptarea si respingerea acelei
trebuinte – simptom subiectiv (minim doua fotografii ale unui factor Si si
minim 2 fotografii ale unui factor A);
o Reactia nula: nu exista momentan o tensiune dinamica in trebuinta respectiva –
a fost descarcata in alt mod (maxim o fotografie a unui factor Si si maxim o
fotografie a unui factor A);
 Interpretarea generala a celor 8 factori pulsionali:
o S = Vectorul sexual = energia investita in activitatile sexuale si agresive:
 Ofera informatii despre:
 Intensitatea trebuintelor erotice si agresive;
 Tipul predominant de identificare psiho-sexuala (feminin vs.
masculin);
 Capacitatea de sublimare sau socializare a libidoului;
o P = Vectorul paroxismal = energia prin care reactionam afectiv sau prin care
controlam exprimarea emotiilor:
 Intensitatea cenzurii afectelor “dure”: furie, iritabilitate,
irascibilitate;
 Intensitatea cenzurii afectelor “moi” tandre, neagresive;
o C = Vectorul de contact = energia investita in relatia cu obiectele lumii:
 Nevoia de cautare si investire afectiva a obiectelor;
 Nevoia de a obtine placere din aceste obiecte;
o SCH = Vectorul Eului = energia depusa de subiect pentru a regla si controla
28
celelalte trei pulsiuni astfel incat sa se asigure un echilibru intre satisfacerea lor
si supravietuirea organismului:
 Nevoia de organizare a Eului ca entitate distincta de mediu;
 Nevoia de fuziune a Eului cu lumea;
 Tulburarile acestui vector duc la aparitia celei mai grave patologii
mentale (schizofrenia);
 Plecand de la notarea si semnificatia fiecarei trebuinte, se pot face inferente referitoare
la personalitatea subiectului, la modul cum gandeste, simte si actioneaza;
 Avantajele testului Szondi:
o Timp scurt de aplicare si orientare rapida in problematica subiectului;
o Tehnica non-verbala este accesibila copiilor si persoanelor cu un nivel redus de
instruire;
o Este netransparent pentru subiect si acesta nu poate trisa;
 Dezavantajele testului Szondi:
o Timp mare de practica pentru a putea elabora o intepretare complexa a
personalitatii subiectului;
o Trecerea de la semnificatiile de baza ale reactiilor pulsionale la trasaturile de
personalitate sau comportament este dificila;
o Este dificila corelarea reactiilor factoriale si vectoriale intre ele, pentru a oferi
o imagine unitara si dinamica a structurii subiectului.
2. Testul Rorschah (Testul petelor de cerneala, 1921):

 Este o tehnica proiectiva de investigare a personalitatii;
 Este cel mai studiat si utilizat instrument din practica psihodiagnostica de-a lungul
timpului;
 Sistemul de scorare si interpretare cel mai raspandit îi apartine lui John Exner Jr.
(sistemul comprehensiv);
 Are o valoare care depaseste semnificatia unei probe de imaginatie si sesizeaza
ansamblul personalitatii, facand apel la:
o Perceptie;
o Atentie;
o Memorie;
o Gandire;
o Limbaj;
o Afectivitate;
o Vointa;
 Durate:
o Aplicare = 30-45 de minute;
o Scoring = 20-30 de minute;
o Interpretare = 2 ore;
 Aplicare:
o Materiale:
 10 planse cu 10 pete de cerneala simetrice (5 policrome si 5 alb-negru);
 Cateva foi de format A4;
 Foaie de locatie utilizata in faza de ancheta, pentru localizarea
raspunsurilor pe plansa;
o Pozitia examinator-subiect: acestia stau unul langa celalalt;
29
o Prezentarea testului si instructajul:
 “O sa va arat niste pete de cerneala si o sa vreau sa-mi spuneti ce ar
putea fi acolo”;
 Cele 10 planse sunt prezentate in ordine, in pozitia standard (indicata
pe spatele plansei);
 Pacientul este intrebat: “Ce ar putea fi aici?”;
o Faza de raspuns:
 Examinatorul noteaza tot ceea ce spune subiectul, cuvant cu cuvant;
 Examinatorul isi noteaza la inceputul raspunsului daca subiectul a dat
raspunsul cu plansa in pozitia standard, laterala sau cu susul in jos;
 La intrebarile pacientului examinatorul va raspunde non-directiv,
transmitand ideea ca oamenii raspund la test in moduri diferite (“Cum
doriti/Cum vreti/Oamenii dau tot felul de raspunsuri”);
 Sunt de preferat raspunsuri multiple la fiecare plansa (“Nu va grabiti/Ar
mai putea fi si altceva?”);
o Faza de ancheta:
 “Am terminat cu toate plansele. Acum o sa vreau sa ne mai uitam inca
o data pe ele. Eu o sa citesc ce ati spus si vreau sa-mi aratati cu degetul
pe plansa si sa-mi explicati: Unde ati vazut?, Ce ati vazut?, Ce anume
din plansa v-a facut sa vedeti acel lucru?, astfel incat sa pot si eu sa vad
ca dumneavoastra”;
 Daca subiectul da raspunsuri suplimentare, ele nu se iau in considerare;
o Examinatorul trebuie:
 Sa noteze cuvant cu cuvant ceea ce explica subiectul;
 Sa se uite pe plansa ca sa vada ce îi arata subiectul;
 Sa puna intrebari indirecte atunci cand nu a aflat cele 3 componente
majore ale scorarii:
 Locatia (Unde este?);
 Continutul (Ce este?);
 Determinantii (Ce il face sa semene cu?);
 Sa noteze pe foaia de locatii zona din plansa la care se refera raspunsul
respectiv;
 Sa ancheteze cuvintele-cheie = cuvintele sau expresiile folosite de catre
subiect, care sugereaza indirect ca este posibil ca acesta sa fi folosit o
anumita caracteristica a petei de cerneala (culoare, miscare, nuanta,
simetrie);
 Raspunsurile repetitive sugereaza o inteligenta redusa;
 Scoring:
o Se scoreaza toate continuturile care apar in raspuns;
o Se scoreaza toti determinantii care apar in raspuns, despartiti printr-un punct,
rezultand un deteminant compus (blend);
o Exista 6 criterii posibile de scorare ale unui raspuns:
 LOCATIA = zona din plansa pe care o acopera raspunsul:
 W = global: raspunsul se refera la intreaga plansa;
 D = detaliu major: raspunsul se refera la o zona din plansa
frecvent perceputa de subiect;
 Dd = detaliu inedit: raspunsul se refera la o zona din plansa rar
perceputa de subiect;
 S = zona alba: raspunsul foloseste un spatiu alb din plansa (se
scoreaza doar in combinatie cu W, D, Dd);
30
 + = sinteza: raspunsul contine cel putin doua obiecte diferite,
aflate intr-o anumita relatie;
 Ofera informatii despre strategiile cognitive utilizate de subiect
pentru rezolvarea problemelor;
 CONTINUTUL = categoria semantica in care se incadreaza
raspunsurile subiectului:
 A = animal (animal ca atare, animal fictiv, detaliu animal);
 H = om (umanoid, anatomic, arta, antropologic);
 B = botanic;
 F = hrana;
 Cg = imbracaminte;
 Ls = peisaj;
 Na = natura;
 Sx = sex;
 Xy = radiografie;
 Id = alta categorie;
 Ofera informatii despre imaginea de sine si relatiile
interpersonale;
 DETERMINANTUL = caracteristicile petei de cerneala pe care
subiectul le-a folosit atunci cand a dat un raspuns:
 F = forma: subiectul foloseste doar forma (conturul) petei de
cerneala pentru a da un raspuns;
 C = culoarea (C = culoare pura, CF = culoare-forma, FC =
forma-culoare);
 C’ = culoare acromatica: alb, negru, gri (C’ = culoare pura, C’F
= culoare-forma, FC’ = forma-culoare);
 M = miscarea: actiune, tensiune, emotie (M = umana, FM =
animala, m = neinsufletita, a = activa, p = pasiva);
 Nuantele = diferente de nuante sau de luminozitate in interiorul
obiectului (T = textura, V = vista, perspectiva tridimensionala,
Y = nuante difuze);
 FD = tridimensionalitatea (obiectul da senzatia de perspectiva
tridimensionala, fara a implica diferente de nuante);
 Fr = reflexia (din cauza simetriei plansei, obiectul este vazut ca
reflectat in oglinda);
 Ofera informatii despre latura afectiv-motivationala a
individului;
 CALITATEA FORMALA (FQ) = acuratetea formelor:
 + = forma adecvata: obiectul este recunoscut rapid si usor si nu
violeaza contextul petei de cerneala;
 - = forma inadecvata: obiectul este recunoscut greu si/sau sunt
adaugate contururi acolo unde nu exista);
 Ofera informatii despre simtul realitatii;
 BANALITATEA = raspunsuri care apar foarte des la subiectii testati
(cel putin o data la trei protocoale):
 P = popular;
 Ofera informatii despre cat de conventional gandeste individul
in situatii simple, bine structurate;
 SCORURI SPECIALE = caracteristici ale raspunsului care nu pot fi
surprinse de celelalte scoruri:
31
 IN-COM = combinatii incongruente: obiectului perceput i se
atribuie proprietati neplauzibile;
 FAB-CO = combinatii fabulate: relatii neplauzibile intre doua
sau mai multe obiecte;
 CONTAM = contaminare: doua continuturi diferite din aceeasi
zona a plansei sunt suprapuse, rezultand un singur obiect
aberant;
 Investigheaza aparitia distorsiunilor in elaborarea raspunsului;
 COP = miscare cooperanta: actiune clar pozitiva sau cooperanta
intre obiecte;
 AG = miscare agresiva: actiune clar agresiva sau distructiva;
 MOR = raspuns morbid: obiect deteriorat in orice mod sau
obiect cu caracter disforic;
 AB = raspuns abstract: extragerea unei semnificatii simbolice
sau abstracte dintr-un continut concret;
 Investigheaza aspecte ale imaginii de sine si ale relatiilor
interpersonale;
 Unele criterii de scorare sunt obligatorii pentru orice raspuns:
 Locatia (detaliile cognitive);
 Continutul (imaginea de sine si relatiile interpersonale);
 Determinantul (latura afectiv-motivationala);
 Celelalte criterii sunt valabile numai pentru anumite raspunsuri;
o Sinteza scorurilor:
 Se noteaza pe o foaie tip (denumita Sinteza scorurilor);
 Exista 4 clustere:
 Cognitiv;
 Afectiv;
 Imaginea de sine;
 Interpersonal;
 Exista 2 variabile-cheie:
 L = scorul lambda (intelegerea lumii prin simplificarea excesiva
a situatiilor):
o L = F/(R-F) = numarul de forme pure/restul
raspunsurilor;
o L > 0,99 = stil evitant: evitarea situatiilor complexe sau
intelegerea lor dintr-o prespectiva ingusta, ceea ce duce
la distorsionarea realitatii;
 EB = stilul de adaptare: orientare spre interior, exterior sau
ambele:
o M ≥ ∑C+2 → introversie;
o ∑C ≥ M+2 → extraversie;
o M-∑C < 2 → ambitendinta;
o M+∑C < 4 → nu se poate evalua stilul de adaptare;
 Clusterul COGNITIV:
o Pasul 1:
 Predomina W: efort mare de procesare a informatiei cu gandire
orientata spre rezolvarea de probleme;
 Predomina D: efort minim de procesare a informatiei;
 Predomina Dd: tendinta la minutiozitate, perfectionism vs. anxietate;
o Pasul 2:
32
 Sinteza pozitiva (in medie per protocol 6-9 sinteze pozitive):
 Numar peste medie: procesare complexa a informatiilor,
imaginatie;
 Numar sub medie: procesare simplista a informatiilor;
o Pasul 3: cat de bun este simtul realitatii (X+%=FQ+/R):
 X+% > 0,78: contact bun cu realitatea, intelege situatiile realist si
obiectiv;
 X+% < 0,78: modul in carea intelege realitatea este marcat de
distorsiuni (tulburari de perceptie si cognitive severe);
o Pasul 4 (in medie per protocol 5-8):
 P peste medie: conformism, perfectionism;
 P sub medie: neconventional;
o Pasul 5 (numarul si gravitatea):
 IN-COM si FAB-COM: scheme infantile sau primitive de gandire, al
caror produs ignora legile realitatii;
 CONTAM: nu apare la adultul sanatos clinic, el indicand o confuzie
serioasa in gandire si o pierdere a contactului cu realitatea obiectiva;
o Pasul 6 (Ma:Mp – apelare la fantezie pentru a nega realitatea):
 Mp ≥ Ma+2: intretinerea pasivitatii, neajutorarii, depdendentei de
ceilalti;
o Pasul 7 (FM+m, intinderea ideatiei periferice):
 FM+m > 6: ideatie periferica sau constiinta difuza a dorintelor care
interfera cu ideatia voluntara si orientata spre scop (probleme de
concentrare, insomnie);
 Clusterul AFECTIV:
o Pasul 1:
 ∑C’ > 2: reprimarea emotiilor;
 ∑Y > 2: neliniste, teama, disforie;
o Pasul 2:
 Afr (raportul afectiv, in medie 5-8) = Nr. total raspunsuri plansele I-
VII/Nr. total raspunsuri plansele VIII-X. Daca exista o valoare:
 Peste medie: subiectul este foarte interesat de contactele
emotionale cu mediul;
 Sub medie: subiectul incearca sa se fereasca de situatiile
incarcate emotional;
o Pasul 3 (indicele de intelectualizare = Art+Ay+2AB):
 Peste 3: intelectualizare crescuta cu izolare de propriile sentimente;
o Pasul 4 (controlul expresiei emotiilor, FC/CF+C):
 Peste 1: bun control al emotiilor, supracontrol afectiv;
 Sub 1: impulsivitate;
o Pasul 5 (S > 3): opozitie, ostilitate vs. asertivitate, dorinta de afirmare;
 Clusterul IMAGINII DE SINE:
o Pasul 1 (Fr ≥ 1): tendinte narcisice, preocupat de sine, simt exagerat al valorii
personale, nevoia de recunoastere de catre ceilalti a valorii personale cu
frustrare si externalizare (dau vina pe altii) sau/si negare (insensibili la critici);
o Pasul 2:
 FD = 1-2: hipocondrie;
 FD ≥ 3 si ∑V ≥ 1: centrare pe aspectele negative ale imaginii de sine cu
depresie;
33
o Pasul 3:
 An ≥ 3: hipocondrie;
o Pasul 4:
 MOR ≥ 2-3: imagine de sine pesimista, depresie;
o Pasul 5:
 Predominanta H: percepere realista;
 Predominanta H+Hd: imaginea de sine este mai curand rezultatul
imaginatiei decat al experientei cu realitatea;
o Pasul 6 (raspunsurile proiective):
 Continuturile umane: niveluri de identificare si moduri de a se percepe;
 Miscarea: trasaturi, tendinte, atitudini pe care subiectul si le atribuie;
 MOR: intensitatea sentimentului de deteriorare trait de subiect;
 Raspunsuri verbalizate neobisnuit: naratiuni sau epitete sugestive;
 Orientarea dependenta (solicita si asteapta sprijin nelimitat):
 Orientare oral-receptiva (pasiva);
 Orientare oral-agresiva (activa);
 Orientarea sado-masochista (a chinui, a fi chinuit):
 Sadism: atac oral, atac falic, oameni agresivi;
 Nevoia de protectie: teama de a nu fi lovit/deteriorat;
 Masochism: obiecte mutilate, decadere, moarte;
 Orientare autoritara (a domina, a fi dominat):
 Autoritate: putere, niveluri crescute de stres;
 Supunere;
 Revolta;
 Conflicte morale (culpabilitate pentru impulsurile reprimate):
 Vinovatie;
 Reguli morale;
 Inocenta;
 Putere/slabiciune:
 Putere: forta fizica, forta intelectuala, conducatori, eroi;
 Slabiciune: neputinta, teama;
 Identificare sexuala:
 La barbati: accente feminine, obiecte castrate, castrare;
 La femei: accente masculine, discreditare;
 Respingerea rolului de adult: imagerie infantila;
 Clusterul INTERPERSONAL:
o Pasul 1 (a/p, activ vs. pasiv fata de probleme):
 p ≥ a+2: pasiv in relatiile interpersonale;
o Pasul 2 - Fd > 1: dependenta;
o Pasul 3 (∑T, nevoia de apropiere emotionala de ceilalti, nevoia de contact):
 ∑T>1: nevoie intensa, nesatisfacuta de contacte emotionale, sentimente
intense de singuratate;
o Pasul 4 (H, interesat de oameni):
 H > Hd/2+(H)/2+(Hd)/2: perceptie realista despre oameni;
o Pasul 5:
 COP > AG: cooperare;
 AG > COP: agresivitate, competitie, conflict;
 COP = AG: stil de relationare fluctuant, mai putin previzibil;
o Pasul 6 (H, M, FM): perceptie despre oameni, stil de relationare;
34
 Avantajele testului Rorschach:
o Sistemul comprehensiv: standardizarea aplicarii, scorarii, interpretarii
(validitatea si siguranta scorarii si interpretarii);
o Masoara aspecte foarte variate si profunde ale personalitatii subiectului oferind
un tablou integrat al personalitatii acestuia:
 Evidentiaza aspecte ale personalitatii normale;
 Evidentiaza aspecte ale personalitatii patologice;
 Evidentiaza trasaturi de personalitate ale pacientilor cu afectiuni
somatice;
 Adjuvand in diagnosticul bolilor psihice (evidentiaza semne de boala
psihica, sau, daca acestea sunt absente, nu infirma diagnosticul clinic);
 Dezavantajele testului Rorschach:
o Necesita un timp mare de instruire a examinatorului;
o Este mare consumator de timp.
3. Testul de aperceptie tematica (TAT, Morgan&Murray, 1935):

 Aperceptie = povestire construita de subiect la fiecare plansa, care implica:
o Continut perceptiv (obiectele sunt recunoscute de catre individ);
o Continut proiectiv (obiectele sunt puse in relatie intr-o structura narativa, in
functie de subiectivitatea individului);
 Materiale:
o 31 de imagini (intre care si o plansa alba) care se aplica diferentiat in functie de
varsta si sexul subiectului;
o Fiecarui subiect i se arata 20 de planse, in doua serii;
o Toate plansele au pe verso numarul de ordine in serii, iar unele au in plus
initiale care sugereaza categoria de subiecti la care se aplica:
 BM: boys-males;
 GF: girls-females;
 MF: males-females;
 B: boys;
 G: girls;
 BG: boys-girls;
o Plansele care nu prezinta initiale se aplica tuturor subiectilor, indiferent de sex
sau varsta;
o Imaginile redau scene cu un anumit grad de ambiguitate si cu un continut
esential pentru problematica umana in general, permitand o gama larga de
proiectii ale individului;
o Fiecare plansa prezinta:
 Un continut latent, care se mobilizeaza la contactul cu perceptia;
 Teme dominante sau comune care apar in povestirile subiectilor;
 Aplicarea testului:
o In doua sedinte, de cate o ora fiecare:
 In prima sedinta se aplica plansele 1-10;
 In cea de-a doua sedinta se aplica plansele 11-20;
o Instructaj: “O sa va arat niste imagini si o sa va rog sa faceti cate o mica
povestire la fiecare dintre ele. Aveti in jur de 5 minute pentru fiecare. As vrea
ca povestirea sa curpinda ceea ce s-a intamplat inainte de momentul prezentat
in imagine, ce se intampla acum si cum credeti ca se va termina. De asemenea,
as dori sa puneti accentul pe ceea ce simte si gandeste personajul din imagine”;
35
o O data ce subiectul incepe sa raspunda, examinatorul trebuie sa noteze cat mai
fidel posibil povestirile subiectului pe foaia de protocol. Uneori, cu acordul
subiectului, se poate folosi un reportofon, pentru a avea siguranta unei
inregistrari fidele;
o Ultima faza a aplicarii testului este faza de ancheta, dupa ultima povestire,
cand se incearca sa se depisteze sursele povestirilor, experienta de viata,
fantezia, productii literare sau artistice;
 Interpretarea continutului povestirilor:
o Este cea mai complexa forma de analiza a povestirilor, care necesita cel mai
mult exercitiu din partea psihologului;
o Principii generale de analiza TAT:
 Principiul proiectiei: oamenii isi dezvaluie personalitatea vorbind
despre altii, atunci cand trebuie sa structureze o situatie nestructurata;
 Principiul realismului narativ: personajele, situatiile si problemele din
naratiunile subiectului exprima ceea ce subiectul face in lumea reala
sau ceea ce ar vrea sa faca ori ceea ce îi este teama sa faca. Principiul
evidentiaza si:
 Modul in care subiectul se percepe pe sine si lumea sa;
 Fantezii ale subiectului despre sine si lumea sa;
 Aspecte ale personalitatii subiectului pe care acesta le neaga;
 Principiul structurii: orice actiune, emotie, trasatura sau motivatie a
personajelor din povestiri capata un sens intreg numai privita in
contextul intregii povestiri sau al mai multor povestiri (teme);
 Principiul repetitiei: cu cat o actiune, emotie, trasatura, motivatie sau
tema apare mai des in povestirile subiectului, cu atat este mai
importanta si mai definitorie pentru individ si cu atat este mai probabil
ca ea sa se manifeste in comportamentul observabil;
 Principiul intensitatii afective: cu cat o anumita tema din povestirile
TAT suscita emotii mai puternice din partea subiectului, cu atat tema
respectiva il caracterizeaza mai bine (se vor observa: intonatia, mimica,
exclamatiile, angajarea in povestire);
 Pasii de interpretare:
o Identificarea personajului principal = personajul cu care subiectul se identifica
cel mai mult. Modul in care personajul este descris reprezinta modul in care
subiectul se priveste pe sine. Personajul principal este protagonistul naratiunii,
cel caruia i se acorda cea mai mare atentie. Daca subiectul alege in mod
constant personaje principale de sex diferit, inseamna ca exista trasaturi
puternice ale sexului opus la subiect;
o Identificarea dorintelor, aspiratiilor si trebuintelor personajului principal =
forma reala sau metaforica a dorintelor, aspiratiilor sau trebuintelor subiectului
(ex.: afiliere, agresivitate, reusita sociala, iubire, curiozitate);
o Celelalte personaje ale povestirii pot fi considerate masti ale sub-identitatii
subiectului. Cu cat acestea sunt mai diferite de subiect ca varsta si sex, cu atat
se considera ca reprezinta o tendinta mai inacceptabila sau mai slab integrata;
o Interactiunea dintre personajul principal si mediu, inclusiv reactiile lui
emotionale, rezulta din aceste interactiuni (favorabile sau nefavorabile), care
ne arata tipul situatiilor obiectuale ale individului, obiectele foarte investite
afectiv, conflictele sau problemele interne ale individului;
o Sinteza datelor: descrierea personalitatii subiectului, care ia in calcul
36
concluziile desprinse din fiecare povestire si frecventa diferitelor teme,
trasaturi, emotii, comportamente, deznodaminte;
 Interpretarea formala a povestirilor pune in evidenta anumite particularitati ale
subiectului care se exprima in limbajul in care sunt elaborate naratiunile: organizarea
frazei, bogatia si claritatea ideilor, bizarerii de continut sau frazare, aparitia
neologismelor personale. Sunt culese si informatii despre inteligenta subiectului,
despre aptitudinile verbale si creative, despre intuitia psihologica si simtul realitatii.
De exemplu:
o Povestiri scurte, saracacioase = gandire rigida, formalista, impenetrabila la
imaginatie (anxietate, functionare psihologica simpla);
o Povestiri cu descrieri meticuloase, cu pierderea firului narativ, intelectualizare
excesiva, dubii frecvente in legatura cu ideile pe care le dezvolta, multe
variante de interpretare, pedanterie = stil defensiv obsesional;
o Reactii afective excesive la plansa prin explicatii, critici, descrieri foarte
emotionale, se tulbura afectiv, plange (isterie, depresie);
o Inhibarea ideilor, blocaje asociative, povestiri funeste sau in care iubirea,
bunatatea, fericirea inunda totul = depresie;
 Noul manual TAT – abordare psihanalitica (Francois Bulet-Foulard & Catherine
Chabert, 2003) afirma ca fiecare plansa, prin continutul latent, elicita un conflict
intrapsihic intre Eu si Supra-Eu, de care subiectul incearca sa se apere facand apel la
mecanisme de:
o Control (seria A, rigiditate):
 Face frecvent referinte la realitatea externa;
 Investirea realitatii externe;
 Procedee de tip obsesional;
o Relationare (seria B, labilitate):
 Investirea relatiei;
 Dramatizare;
 Procedee de tip isteric;
o Evitare (seria C, evitarea conflictelor):
 Suprainvestirea realitatii externe;
 Inhibitie;
 Investire narcisica;
 Instabilitatea limitelor;
 Procedee antidepresive;
o De care se lasa dominat (seria E, emergenta proceselor primare):
 Alterarea perceptiei;
 Masivitatea proiectiei;
 Dezorganizarea reperelor identitare si obiectuale;
 Alterarea discursului;
 Avantajele testului TAT:
o Este util intr-o gama larga de contexte de evaluare psihologica, oferind
informatii despre diverse paliere ale personalitatii:
 Stil cognitiv;
 Complexitatea gandirii;
 Sfera afectiva si motivationala;
 Relatii interpersonale;
o Identifica:
 Nevoia de reusita sociala;
37
 Dorinta de putere;
 Dezavantajale testului TAT: necesita timp mare de invatare a tehnicilor de evaluare.
SCALE DE EVALUARE GERIATRICE
1. Scala de evaluare a bolii Alzheimer (ADAS – Alzheimer’s Disease Assessment Scale):

 Este o scala cu 21 de itemi;
 Este administrata de un evaluator instruit;
 Masoara severitatea disfunctiilor cognitive si non-cognitive in boala Alzheimer;
 Itemii care evalueaza disfunctiile cognitive si pe cele mnezice reprezinta 60% din
total;
 Subscala cognitiva are 9 itemi;
 Sucbscala non-cognitiva are 10 itemi;
 Subscala de memorie are 2 itemi;
 Scorurile variaza de la 1 la 5;
 Fiedelitatea interevaluatori este buna, cu o corelatie de 0,65-0,98;
 Fidelitatea test-retest la 2 luni este de 0,51-1,00;
 Este mai putin fidela la pacientii cu disfunctii severe.
2. Inventarul neuropsihiatric (NPI – Neuropsychiatric Inventory, Cummings, 1994):

 Vizeaza 10 tipuri de perturbari:
o Idei delirante;
o Halucinatii;
o Disforie;
o Anxietate;
o Agitatie/agresivitate;
o Euforie;
o Inhibitie;
o Iritabilitate/labilitate;
o Apatie;
o Comportamentul motor aberant;
 Toti itemii sunt apreciati in functie de severitate si frecventa;
 Exista variata pentru pacientii internati (informatii culese de la personalul medical) si
varianta pentru cei din ambulator (informatii furnizate de apartinatori);
 Este un interviu structurat aplicat de un evaluator;
 Intrebarile sunt considerate intrebari de screening;
 Cand raspunsurile sunt afirmative, evaluatorul pune intrebari despre absenta sau
prezenta unor simptome specifice;
 Se obtin scoruri de:
o Frecventa;
o Severitate;
o Total = frecventa x severitate;
o Distres/exces de activitate, cauzat de simptome;
 Are un scor excelent pentru fidelitate;
 Este un instrument sensibil la schimbare si poate fi utilizat pentru evaluarea eficientei
tratamentului.
38
3. Scala de evaluare a sanatatii mintale (MMSE – Mini Mental State Examination, Folstein,
1975):
 Ofera informatii despre orientarea in timp si spatiu, capacitatea de a evoca informatii
din trecut, memoria de scurta durata si abilitatile aritmetice;
 Nu este un instrument de diagnosticare a dementei, ci unul de evaluare a functiilor
cognitive;
 Este usor de administrat;
 Cei 11 itemi ai chestionarului sunt impartiti in 2 sectiuni:
o Raspunsuri verbale legate de orientare, memorie si atentie;
o Abilitatea pacientului de a citi, scrie si copia o figura geometrica;
 Scorul maxim este de 30 (absenta afectarii);
 Exista un scor de cut-off (23-30) care indica prezenta afectarii cognitive;
 Intrebarile la care nu se raspunde sunt considerate erori;
 Problema intrebarilor legate de lipsa de cultura sau de cecitate nu este rezolvata;
 Persoanele cu o educatie limitata tind sa dea raspunsuri fals-pozitive;
 Consistenta interna a scalei are un indice Cronbach alfa de 0,68-0,96;
 Fidelitatea test-retest este de 0,80;
 Fidelitatea inter-evaluatori este de peste 0,70.
39

Scale de Evaluare Psihiatrica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scale de Evaluare Psihiatrica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SCALE DE EVALUARE PSIHIATRICA

1. Interviul diagnostic compozit international (CIDI – Composite International Diagnostic

2. Inventarul de interviu diagnostic (DIS – Diagnostic Interview Schedule):

3. Examinarea starii prezente (PSE – Present State Examination):

4. Inventarele pentru evaluare clinica in neuropsihiatrie (SCAN – Schedules for Clinical

5. Interviul clinic structurat pentru tulburarile de pe axa I a DSM-IV (SCID-I):

6. Interviul clinic structurat pentru tulburarile de personalitate de pe axa II a DSM-IV

7. Inventarul multifazic de personalitate Minnesota (MMPI-2, 1990):

SCALE UTILIZATE PENTRU EVALUAREA PSIHOZELOR

1. BPRS (Brief Psychiatric Rating Scale – Overall & Gotham, 1962):

2. PANSS (Positive and Negative Symptoms Scale – Kay, 1987):

1. Inventarul pentru depresie Beck (BDI – Beck’s Depression Inventory):

2. Scala pentru depresie Hamilton (HAM-D, Hamilton Depresion Rating Scale):

3. Scala pentru depresie Montgomery-Åsberg (MADRS – Montogomery-Åsberg

4. Scala pentru depresie Zung (Zung Self-Rating Depression, Zung SDS):

SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA MANIEI

1. Scala Young de evaluare a maniei (YMRS – Young Mania Rating Scale):

SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA ANXIETATII

2. Scala de anxietate si depresie (HADS – Hospital Anxiety and Depression Scale):

3. Scala de anxietate sociala Liebowitz (LSAS – Liebowitz Social Anxiety Scale):

4. Inventarul obsesiv-compulsiv Maudsley (MOCI – Maudsley Obsessional Compulsive

5. Scala obsesivo-compulsiva Yale-Brown (Y-BOCS, Yale-Brown Obsessive Compulsive

SCALE PENTRU EVALUAREA INSIGHT-ULUI

1. Inventarul de evaluare a insight-ului (SAI – Schedule Assessment of Insight):

SCALE CARE EVALUEAZA CALITATEA VIETII

1. Interviul de calitate a vietii Lehman (QOLI – Quality of Life Interview, 1983):

2. Scala de calitate a vietii Carpenter:

SCALE DE AVALUARE A ADICTIILOR

1. Indexul de severitate a adictiilor (ASI – Addiction Severity Index):

Scale de evaluare a riscului suicidar

1. Scala de probabilitate a suicidului (SPS – Suicide Probability Scale):

SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA IMPULSIVITATII/AGRESIVITATII

1. Inventarul de expresie a furiei ca stare si trasatura (STAXI 2 – State-Trait Anger

SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA FUNCTIEI SEXUALE

1. Scala experientelor sexuale Arizona (ASEX – Arizona Sexual Experiences Scale):

SCALE UTILIZATE IN EVALUAREA SOMNULUI

1. Chestionarul de evaluare a somnului Leeds (LSEQ – Leeds Sleep Evaluation

SCALE UTILIZATE PENTRU EVALUAREA SIMPTOMELOR PIRAMIDALE

1. Scala de evaluare a miscarilor anormale involuntare (AIMS – Abnormal Involuntary

2. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru distonia acuta

B. Semnele si simptomele de la criteriul A apar in decurs de 7 zile de la inceperea

D. Simptomele de la criteriul A nu se datoreaza unei substante non-neuroleptice sau unei

3. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru parkinsonismul indus de neuroleptice

1. Tremor parkinsonian (adică, un tremor de repaus, ritmic, grosier, cu o frecvenţă

D. Simptomele de la criteriul A nu se datorează unei substanţe non-neuroleptice ori unei

4. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru sindromul neuroleptic malign

A. Apariţia unei rigidităţi musculare severe si creştere a temperaturii corporale asociate cu

B. Două (sau mai multe) dintre următoarele:

C. Simptomele de la criteriile A si B nu se datorează altei substanţe (de ex.: phencyclidina)

D. Simptomele de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de o tulburare mentală (de

5. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru akatisia acuta indusa de neuroleptice

A. Apariţia unor acuze subiective de nelinişte după administrarea unui medicament

C. Debutul simptomelor din criteriile A şi B survine in decurs de 4 săptămani de la inceperea

E. Simptomele de la criteriul A nu se datorează unei substanţe non-neuroleptice sau altei

6. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru diskinezia tardiva indusa de neuroleptice

A. Mişcări involuntare ale limbii, mandibulei, trunchiului sau extremităţilor apărute in

C. Semnele sau simptomele de la criteriile A şi B apar in cursul administrării unui

F. Simptomele nu sunt explicate mai bine de o tulburare de mişcare acută indusă de

7. Criterii de cercetare DSM-IV-TR pentru tremorul postural indus de medicamente

C. Simptomele nu se datorează unui tremor preexistent neindus farmacologic. Proba că

D. Simptomele nu sunt explicate mai bine de parkinsonismul indus de neuroleptice.

SCALE UTILIZATE PENTRU EVALUAREA FUNCTIONALITATII PACIENTILOR

1. Scala dizabilitatii Sheehan (SDS – Sheehan Disability Scale, 1983):