Andrei

Scheme cognitive dezadaptative timpurii sunt:

1. O tema sau un tipar generalizat
2. Alcatuit din amintiri, emotii, cognitii si senzatii corporale
3. Referitor la sine si la relatiile cu ceilalti
4. Dezvoltat in copilarie sau in adolescenta
5. Elaborate de-a lungul vietii si
6. Disfunctionale intr-o masura semnificativa

Schemele cognitive dezadaptative timpurii sunt tipare emotionale si cognitive prin care ne
autosabotam, care debuteaza devreme pe parcursul dezvoltarii noastre si se repeta de-a lungul
vietii noastre. Comportamentele noastre sunt determinate de aceste scheme.

Deprivare emoțională (scor mediu)

Se referă la anticiparea faptului că dorința de a fi emoțional nu va fi îndeplinită adecvat de către
ceilalți, cu toate că se situează între limite normale. Cele trei forme majore de deprivare sunt:
A. Deprivare de îngrijire: absența atenției, a afecțiunii, a căldurii sau a prieteniei.
B. Deprivare de empatie: absența înțelegerii, a atenției, a auto-dezvăluirii sau a împărtășirii
reciproce a sentimentelor din partea celorlalți.
C. Deprivare de protecție: absența sprijinului, a direcționării sau a îndrumării din partea
celorlalți.

Abandon (scor ridicat)

Schema cognitivă de abandon/instabilitate este definită printr-o instabilitate perceputa a

legăturilor cu persoanele semnificative. Pacienții cu această schemă cognitivă au senzația că
persoanele importante din viața lor nu vor continua să fie alături de ei, întrucat sunt impredictibili
emoțional, prezența lor este haotică, vor pleca efectiv din viata lor sau îi vor părăsi pentru cineva
mai bun.

Neincredere (scor mediu)

Pacienții care au schema cognitivă Neincredere/Abuz au convingerea că, dacă ar avea ocazia, alți
oameni i-ar folosi in mod egoist, în interes personal. Ar putea include senzația persoanei că
ajunge mereu să fie înșelată sau că iese în dezavantaj în comparație cu ceilalți.
De ex: sunt convinși că vor fi abuzați, răniți, umiliți, mințiți, înșelați sau manipulați.

Izolare (scor mediu)

Se referă la sentimentul persoanei că este izolată de restul lumii, diferită de ceilalți și/sau că nu
face parte din niciun grup sau din nicio comunitate.

Deficiență/rușine (scor mediu)

Reprezintă senzația individului că este defect, rău, nedorit, inferior sau inapt în anumite privințe
relevante sau că nimeni nu l-ar iubi dacă defectele i-ar fi expuse. Ar putea să implice
hipersensibilitate față de critică, de respingere sau de învinuire, stânjeneală sau nesiguranță
atunci când e în preajma altora, comparații cu ceilalți sau un sentiment de rușine față de
neajunsurile sale percepute. Aceste defecte ar putea fi intime (ex. Egoism, accese de furie,
dorințe sexuale inacceptabile) sau publice (ex. Aspect fizic neatractiv, stângăcie socială etc.).

Eșec (scor mic)

Reprezintă convingerea persoanei că a dat greș, că va eșua inevitabil sau că este fundamental
inadecvată în raport cu cei de-o seamă în privința realizărilor din diverse domenii (școală,
carieră, sport etc.). Implică adesea convingerea persoanei că este proastă, inaptă, netalentată, că
are un statut social mai scăzut sau mai puțin succes decât alții ș.a.m.d.

Dependență (scor mediu)

Se referă la convingerea persoanei că este incapabil să facă față responsabilităților cotidiene într-
o manieră competentă, în absența ajutorului substanțial din partea celorlalți (ex. Să aibă grijă de
sine, să rezolve probleme cotidiene, să judece lucrurile rațional, să abordeze sarcini noi, să ia
decizii corecte). Se manifesta adesea sub forma neajutorării.

Vulnerabilitate (scor mediu)

Reprezintă teama exagerată că o catastrofă iminenta se va dezlănțui în orice moment și că
aceasta nu va putea fi prevenită. Frica se concentreaza pe una sau mai multe din urmatoarele:
a) Catastrofe medicale (atac de cord, SIDA, etc)
b) Catastrofe emoționale (a innebuni, etc)
c)Catastrofe externe (prabusirea avionului etc)

Interdependență/Sine infantil (scor mediu)

Se referă la implicarea și apropierea emoțională excesivă de una sau mai multe dintre persoanele
semnificative (de regula, parinți), în detrimentul individualizării depline sau a dezvoltării sociale
normale. Implică adesea convingeri că cel puțin unul dintre indivizii aflați în relație de
interdependență nu va putea să supraviețuiască sau să fie fericit fără sprijinul constant al
celuilalt. Ar putea totodată să includă sentimente de sufocare sau fuzionare cu cealaltă persoană
sau senzația unei identități individuale insuficiente. Pacienții traiesc deseori această schemă
cognitivă sub forma unui sentiment de gol și de scufundare, a unei lipse de direcție sau, în cazuri
extreme, a punerii propriei existențe sub semnul întrebării.

Subjugare (scor mic spre mediu)

Se referă la cedarea exagerată a controlului în favoarea celorlalți, ca urmare a faptului că
persoana se simte constrânsă – se supune pentru a evita furia, represaliile sau abandonul. Cele
două forme principale de subjugare sunt:
A. Subjugarea nevoilor supresia preferințelor, a deciziilor și a dorințelor proprii
B. Subjugarea emoțiilor supresia emoțiilor, în special a furiei.
Implică, de regulă, prercepția că propriile dorințe, opinii și sentimente nu sunt acceptate sau
importante pentru ceilalți. Apare frecvent sub forma unei complianțe exagerate, în asociere cu o
hipersensibilitate față de senzația de a fi prins într-o capcană. În general, duce la acumularea
furiei, care se manifestă ulterior prin simptome dezadaptative (ex. Comportament pasiv-agresiv,
izbucniri necontrolate de furie, simptome psiho-somatice, retragerea afecțiunii, ”scandal”, abuz
de substanțe).
Autosacrificiu (scor mediu spre ridicat)
Motivile cele mai des întâlnite pentru care apare această schemă sunt:
- evitarea cauzării de suferință celorlalți
- evitarea sentimentului de vină asociată egoismului perceput
- păstrarea de legături cu persoane care sunt percepute că au nevoie de afecțiune și atenție
Deseori este consecința unei sensibilități acute la durerea celorlalti.

Inhibiție emoțională (scor mic spre mediu)

Reprezintă inhibarea excesivă a acțiunilor, a sentimentelor sau a exprimării verbale spontane, de
regulă pentru a evita dezaprobarea din partea celorlalți, sentimentul de rușine sau pierderea
controlului asupra propriilor impulsuri. Domeniile în care se manifestă cel mai des inhibiția
include:
A. Furia și agresivitatea
B. Impulsurile pozitive (ex. Bucurie, afecțiune, sex, distracție)
C. Manifestarea liberă a vulnerabilității sau a comunicării sentimentelor, nevolior etc.
D. Supralicitarea raționalității, concomitent cu desconsiderarea emoțiilor.

Standarde inalte/ hipercriticism (scor mediu spre ridicat)

Această schemă se referă la convingerea subiacentă potrivit căreia persoana trebuie să se
străduiască să atingă standarde interiorizate foarte înalte de comportament și de performanță, de
obicei pentru a evita critica.
De regula apar ca o consecință a unei presiuni percepute asupra sinelui sau a unei dificultăți de
relaxare, precum și un criticism exagerat în raport cu sine și cu ceilalți. În cadrul schemei
cognitive, trebuie să existe un deficit semnificativ în ceea ce privește trăirea plăcerii, relaxarea,
sănătatea, stima de sine, sentimentul de realizare sau relațiile satisfăcătoare.
Standardele nerealiste apar de regula sub forma:
a) Perfecționismului, reprezentat de o atenție exagerata la detalii sau de o subestimare a
nivelului propriu de performanță în raport cu norma;
b) Reguli rigide și formulări de tip “trebuie” în multe arii ale vieții, inclusiv norme morale,
etice, culturale, religioase etc.
c) Preocuparea față de timp și eficiența, în sensul unei nevoi de a realiza tot mai mult.

Indreptatire (scor mediu)

Reprezinta convingerea persoanei ca este superioara altor oameni, ca este indreptatita sa
beneficieze de drepturi si privilegii speciale sau ca nu este constransa de legile reciprocitatii care
dirijeaza interactiunea sociala normala. Deseori, persoana pretinde ca ar trebui sa fie lasata sa
faca ce vrea, indiferent de ceea ce ar fi realist, de ce considera altii ca fiind rezonabilsau de raul
facut celorlalti. Schema cognitiva poate include o centrare exagerata pe notiunea de superioritate
(ex. A fi unul dintre cei mai realizati, faimosi, bogati, frumosi etc.) cu scopul de a obtine putere
sau control (atentia si aprobarea nefiind un obiectiv principal). Cateodata, implica o
competitivitate excesiva sau dominarea celorlalti prin: afirmarea propriei puteri, impunerea
punctului de vedere personal sau controlul comportamentului altora in functie de propriile
dorinte, fara a da dovada de empatie sau de preocupare fata de nevoile sau sentimetele altor
oameni.
Autocontrol redus/Autodisciplina redusa (scor mic)
Se refera la dificultatea sau refuzul generalizat al persoanei de a exercita autocontrol si toleranta
la frustrare suficiente, astfel incat sa isi atinga scopurile personale sau sa isi stapaneasca
exprimarea excesiva a emotiilor sau a impulsurilor. In formele mai usoare, pacientii manifesta o
preocupare exagerata pentru evitarea disconfortului: evitarea durerii, a conflictelor, a
confruntarilor, a responsabilitatii sau a efortului in exces, in detrimentul implinirii,
angajamentului sau integritatii.

Nevoia de aprobare/Nevoia de recunoastere (scor mic)

Accent exagerat pe obtinerea aprobarii, a recunoasterii sau a atentiei din partea altor persoane
sau pe integrarea in medii sociale, in detrimentul devoltarii unui sine solid si autentic. Stima de
sine a persoanei este dependenta in principal de reactiile celorlalti, mai degraba decat de propriile
inclinatii firesti. Cateodata, include o orietare excesiva spre statut, aspect, acceptabilitate sociala,
bani sau realizari ca mijloc de a castiga aprobarea, admiratia, sau atentia. (puterea si controlul
nefiind un scop principal). Duce in mod frecvent la luarea unor decizii neautentice si
nesatifacatoare in ariile majore de viata sau la hipersensibilitate fata de respingere.

Negativismul (scor mic)

Se refera la orientarea generalizata si permanenta catre aspectele negative ale vietii (durere,
moarte, pierdere, dezamagire, conflict, vinovatie, resentiment, probleme nerezolvate etc.),
concomitent cu minimalizarea sau neglijarea aspectelor pozitive sau optimiste. De regula,
include o anticipare exagerata - intr-o varietate de situatii perofesionale, financiare sau
interpersonale – ca lucrurile se vor inrautatii serios sau ca aspectele din viata persoanei, care
acum par sa mearga bine, se vor narui in cele din urma. Implica o frica excesiva de a face greseli
care ar putea duce la ruina financiara, la pierdere, la umilire sau la o situatie nefavorabila, de
nerezolvat. Intrucat estimeaza exagerat potentialele consecinte negative, aceste persoane
manifesta adesea ingrijorari cronice, vigilenta, indecizie si nu de putine ori se plang de situatia in
care se afla.
Pedeapsa (scor mediu)
Reprezinta convingerea ca oamenii ar trebui aspru pedepsiti pentru greselile pe care le fac.
Implica tendinta individului de a resimti furie, de a fi intolerant, punitiv si neingaduitor fata de
acei oameni (inclusiv fata de sine insusi) care nu indeplinesc standardele sau asteptarile
personale.
De obicei, include dificultatea de a ierta greselile proprii sau ale altora, din cauza refului de a lua
in considerare circumstantele atenuante, de a accepta imperfectiunea umana sau de a-si manfiesta
empatia la nivel afectiv.